14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/1

1.1

Comitetul Economic și Social European este conștient de faptul că problematica tinerilor și copiilor cu mare capacitate intelectuală este destul de bine analizată, datorită cercetărilor care se realizează de câteva decenii și existenței unui considerabil volum de literatură științifică specializată (1). Cu toate acestea, dată fiind importanța acestei chestiuni, CESE recomandă Comisiei Europene și statelor membre să sprijine realizarea de studii și cercetări suplimentare și să adopte măsuri adecvate prin care să se acorde o mai mare atenție diversității tuturor persoanelor în general; aceste măsuri trebuie să includă programe menite să mobilizeze potențialul copiilor și tinerilor cu mare capacitate, pentru ca acesta să poată fi exploatat în domenii cât mai diverse. Obiectivele acestor acțiuni ar fi, printre altele, facilitarea ocupării forței de muncă, sporirea capacității de inserție profesională în cadrul Uniunii Europene și, în contextul crizei economice, promovarea valorificării cunoștințelor specializate și evitarea exodului de persoane cu mari capacități către alte regiuni ale lumii.

1.2

Comitetul propune să se încurajeze dezvoltarea și potențialul copiilor și tinerilor cu mari capacități, de-a lungul diverselor etape și forme ale educației lor, să se evite specializarea în faze prea timpurii, să se promoveze atenția acordată diversității în cadrul centrului de învățământ, valorificând posibilitățile oferite de învățământul cooperatist și educația nonformală.

1.3

Comitetul recomandă promovarea educației și a învățării pe tot parcursul vieții, având în vedere că, în funcție de persoană, potențialul intelectual nu rămâne neschimbat și evoluează în mod diferit în diversele etape ale vieții.

1.4

Comitetul recomandă ca, pe viitor, să se acorde o atenție sporită modelelor și experiențelor de lucru cu studenți cu mare capacitate intelectuală existente în fiecare stat membru, în special acelor modele care sunt avantajoase pentru întreaga societate, promovează coeziunea, reduc eșecul școlar și duc la îmbunătățirea învățământului, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020.

1.5

Comitetul reamintește necesitatea de a detecta, la locul lor de muncă, acei lucrători, în special tineri lucrători, care au capacitatea și manifestă interes pentru a-și dezvolta aptitudinile intelectuale, precum și de a contribui la inovare, pentru a le oferi posibilitatea de a-și continua educația în domeniul corespunzător aspirațiilor și intereselor lor.

1.6

Comitetul propune să se îmbunătățească asistența educativă acordată copiilor și tinerilor cu mari capacități, în ce privește următoarele aspecte:

1.7

Îmbunătățirea asistenței educative acordate copiilor și tinerilor cu mari capacități trebuie să includă educația emoțională, în special în perioada adolescenței, dobândirea de abilități sociale și să fie orientată către facilitarea integrării și incluziunii în societate, a inserției profesionale și a promovării capacității lor de a lucra în echipă.

1.8

Este necesară valorificarea mecanismelor și a procedurilor de schimb reciproc și de deplasări temporare ale elevilor în alte țări, pentru ca la acestea să poată participa elevii considerați ca având mari capacități, în special cei care provin din medii defavorizate.

1.9

Trebuie valorificate posibilitățile de schimb de informații și de bune practici în ce privește detectarea și asistența acordată elevilor și studenților cu mari capacități între statele membre ale Uniunii Europene

1.10

Trebuie stimulat spiritul întreprinzător în rândul copiilor și tinerilor cu mari capacități, printr-o abordare bazată pe responsabilitate și solidaritate, astfel încât să servească întregii societăți.

2.1

Programul „Europa 2020: o strategie pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”, adoptat de Comisia Europeană în 2010, include printre cele trei priorități elementare „promovarea unei creșteri inteligente prin dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare”. Din această perspectivă, educația tuturor cetățenilor devine o resursă majoră pentru garantarea viitorului Uniunii Europene și aceasta include, printre alte aspecte, o mai bună detectare și asistență educativă acordată persoanelor cu mari capacități.

2.2

Actualele politici în materie de educație ale statelor membre ale Uniunii Europene atribuie o mare importanță atenției acordate diversității elevilor, aceasta fiind înțeleasă ca angajamentul de a înlesni fiecărui elev în parte asistența educativă de care are nevoie pentru a-și dezvolta la maximum potențialul. În cadrul efortului depus în favoarea tuturor elevilor care au nevoie de asistență educativă specifică, este necesară sporirea resurselor destinate în prezent celor care prezintă mari capacități intelectuale.

2.3

Analiza situației actuale în țările membre ale Uniunii Europene demonstrează existența unor mari diferențe în ce privește detectarea și asistența educativă acordată elevilor cu mari capacități intelectuale. De asemenea, se remarcă necesitatea de îmbunătățire a practicilor și a activităților educaționale destinate acestui tip de elevi, domeniu care este condiționat de formarea specifică a corpului didactic, foarte deficientă în acest sens.

3.1.1

Studiile și cercetările internaționale arată că persoanele care prezintă un profil de supradotat există și fac parte din toate categoriile sociale (2). Acest principiu se poate aplica și populației statelor membre ale Uniunii Europene. Din punct de vedere social, politic și educativ, detectarea și atenția acordată persoanelor cu mari capacități este o temă care a ieșit la lumină destul de recent și care, fără îndoială, va căpăta o importanță tot mai mare în următorii ani. Aceste studii afirmă că îmbunătățirile în ce privește detectarea și asistența educativă a elevilor cu mari capacități presupun implicarea întregii societăți: responsabili politici, corp didactic, oameni de știință și cercetători, familii și parteneri sociali.

3.1.2

Literatura științifică specializată pe tema marilor capacități include diverși termeni privitori la acestea, și anume: precocitate (rezultate superioare celor preconizate pentru o vârstă anume), talent (o abilitate specifică în domenii foarte concrete, cum ar fi matematica, muzica etc.) și, în sfârșit, supradotare sau mare capacitate. Acest din urmă concept, supradotarea sau marea capacitate, este definit în prezent prin intermediul următoarelor caracteristici:

Cu toate că supradotarea în domeniul activității școlare și universitare este de obicei caracterizată de rezultate bune la învățătură, adesea se întâlnesc cazuri de eșec școlar printre elevii cu mari capacități. Profilul supradotatului nu trebuie înțeles ca o situație statică, ci ca un potențial care, pentru a fi valorificat, trebuie să fie detectat, recunoscut și sprijinit de societate întrucât, în caz contrar, acest potențial poate fi pierdut.

3.1.3

De asemenea, majoritatea literaturii științifice afirmă că profilul persoanei cu mari capacități are un caracter multidimensional, adică vast și polivalent, care nu se poate limita la estimarea coeficientului de inteligență, ci trebuie să includă și luarea în seamă a unor aspecte cum ar fi originalitatea și creativitatea gândirii și care, adesea, depinde și este influențat de elemente familiale și socioculturale. Uneori, așa cum se întâmplă cu persoanele care suferă de autism sau vreun tip de handicap motor, profilul supradotatului poate să coincidă și cu prezența unui handicap.

3.1.4

Elevii și persoanele care au un profil de supradotat se găsesc în cadrul tuturor grupurilor și păturilor sociale, indiferent de sex sau condiție socială, deși, în practică, procesele de detectare au în general următoarele caracteristici, care trebuie avute în vedere pentru a fi compensate:

3.1.5

În mod similar cu ceea ce se întâmplă cu restul populației școlare, când este vorba de elevi și tineri cu mari capacități, trebuie avut în vedere faptul că aceasta este o populație foarte eterogenă.

3.1.6

Este posibil să întâlnim elevi care, având un profil de supradotat, se pot confrunta cu dificultăți în ce privește terminarea cu succes a studiilor și care pot face parte din grupul de elevi în situație de eșec școlar din motive cum ar fi o asistență educativă deficientă sau inexistentă sau probleme de adaptare. De asemenea, se întâlnesc adesea elevi cu profil de supradotat care prezintă probleme de marginalizare și respingere de către grup, ceea ce contribuie de asemenea la sporirea posibilităților de eșec școlar. Detectarea și asistența adecvată acordată elevilor cu mari capacități reprezintă un factor care poate și trebuie să contribuie la reducerea abandonului școlar și la majorarea procentului din populație cu studii superioare, care este unul dintre obiectivele educative de bază ale programului „Europa 2020: o strategie pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”.

3.2.1

Îmbunătățirea asistenței acordate supradotaților integrează diverse elemente distincte: detectarea inițială, evaluarea psihopedagogică și socială amplă pentru a confirma sau a infirma prezența unor mari capacități și, în sfârșit, răspunsul sau asistența educativă în sine, care se poate realiza atât prin intermediul educației formale, cât și al celei nonformale.

3.2.2

În general este acceptat faptul că un număr important de persoane cu mari capacități nu sunt detectate. Procesul de detectare se poate realiza începând de la finalizarea etapei ciclului de învățământ preșcolar sau la inițierea ciclului de învățământ primar. Ca în cazul oricărui alt elev care ar avea nevoie de sprijin educativ specific, detectarea timpurie a supradotaților facilitează un răspuns adecvat și asistența educativă și preîntâmpină posibilele cazuri de eșec și abandon școlar pe viitor. Cu toate că detectarea marii capacități este posibilă și în etapele educative sau de viață mai avansate, datorită acestui lucru capătă o importanță deosebită procesul de detectare inițială și de evaluare psihopedagogică a elevilor care ar putea fi supradotați.

3.2.3

Detectarea inițială a elevilor supradotați are de obicei loc atunci când părinții și/sau profesorii observă că un copil se distinge printre ceilalți copii de vârsta sa sau, în unele ocazii, prezintă simptome de inadaptare. Această detectare inițială, care ulterior trebuie confirmată sau infirmată de specialiști, se poate baza pe următorii indicatori:

3.2.4

La vârste fragede (până la 4-5 ani) este necesară o extremă prudență în momentul identificării elevului ca fiind supradotat, întrucât fenomenul de precocitate sau prezența unor medii familiale foarte stimulante pentru activitatea școlară poate da naștere unui diagnostic prematur, care poate să nu fie stabil și exact. În aceste cazuri, va fi oportun să se realizeze revizii în momentele în care se cristalizează capacitățile extraordinare sau să se confirme că, dimpotrivă, elevul se apropie de parametrii normali.

3.2.5

În mediile sociale defavorizate, foarte adesea profilul supradotatului este ascuns de dificultățile și carențele socioeconomice sau chiar de așteptările prea mici ale centrelor de învățământ și se manifestă mai greu. Este important să se țină seama de acest lucru și să se acorde o atenție specială dezvoltării și evoluției copiilor și tinerilor care provin din medii defavorizate, pentru a li se putea oferi asistența educativă de care au nevoie, inclusiv detectarea celor care ar putea fi supradotați.

3.2.6

Unele dintre locurile comune sau așteptările care trebuie evitate în legătură cu elevii și tinerii cu mari capacități sunt următoarele:

3.2.7

În momentul în care părinții și profesorii cred că un copil sau un tânăr poate prezenta un profil de supradotat, detectarea inițială necesită utilizarea unor instrumente de evaluare specifice și trebuie să fie efectuată de experții în evaluare psihopedagogică, care pot colabora cu profesorii din centrul de învățământ. Această evaluare trebuie să fie cât mai variată și completă și să includă diverse domenii (școlar, social, familial), precum și instrumente diversificate de colectare a informațiilor, pentru ca acestea să poată fi aplicate oricărui elev, indiferent de originea sa socială și familială. Această evaluare amplă și variată permite elaborarea raportului psihopedagogic final, care confirmă sau infirmă prezența unor mari capacități.

3.3.1

Odată confirmată prezența marilor capacități, factorii și circumstanțele care pot facilita un răspuns educativ adecvat la necesitățile acestor copii și tineri sunt următorii:

3.3.2

În cadrul diverselor modele pedagogice și sisteme educative există diferite abordări în legătură cu modalitatea de a răspunde necesităților educative ale elevilor cu mari capacități. Măsurile adoptate în acest sens pot fi clasificate în două tendințe distincte:

3.3.3

În prezent, educația incluzivă reprezintă modelul predominant în diversele sisteme educative ale Uniunii Europene. Acest lucru implică tendința de a oferi tuturor elevilor din primele etape ale educației un învățământ comun într-un mediu școlar favorabil diversității și evitându-se formarea prematură de grupuri omogene. Această abordare este compatibilă cu faptul că, ulterior, în etapele educative neobligatorii sau atunci când elevii se apropie de sfârșitul ciclului de învățământ secundar și de începutul parcursului lor universitar, în unele state membre ale Uniunii Europene se efectuează experimente care vizează dezvoltarea de talente concrete sau experimente de obținere a unor grupuri mai omogene, destinate elevilor cu mari capacități și/sau elevilor cu înalt randament școlar. Analizarea realității actuale indică o probabilă tendință pentru viitor: menținerea educației incluzive în primele etape ale educației și deschiderea căii către experimente concrete de creare a unor grupuri omogene în etapele mai avansate sau de după încheierea fazelor obligatorii ale educației.

3.3.4

În ce privește elevii cu profil de supradotați, măsurile educative concrete care se pot adopta chiar în centrul școlar pot fi următoarele (unele dintre ele, cele cu caracter ordinar, sunt aplicabile tuturor elevilor în ansamblul lor):

3.3.5

În afara școlilor, elevii cu mari capacități pot participa la activități programate, dar mai puțin normate decât activitățile școlare și care să permită contactul cu elevi cu mari capacități din alte centre școlare. Activitățile extrașcolare de acest tip sunt destul de răspândite, sunt foarte variate și ar putea fi sprijinite de state, administrațiile publice și Uniunea Europeană.

3.3.6

Aceste două tipuri de asistență educativă, educația formală și educația nonformală, nu se exclud una pe cealaltă. Îmbunătățirea asistenței acordate elevilor cu mari capacități trebuie să includă două aspecte: asistența în cadrul centrului școlar și în orarul școlar, în mod similar celei de care au nevoie toți elevii cu necesități de sprijin specific, și o asistență complementară și extrașcolară, fie în centrul școlar, fie în afara acestuia.

3.3.7

În prezent, o mare lacună o reprezintă îmbunătățirea considerabilă a asistenței educative acordate elevilor cu mari capacități în cadrul centrului lor școlar, ceea ce necesită îmbunătățirea formării inițiale și permanente a corpului didactic în ce privește detectarea și asistența educativă acordată elevilor cu mari capacități în cadrul general de asistență în favoarea diversității elevilor.

3.3.8

Eliberarea potențialului tuturor tinerilor din Uniunea Europeană și, în special al tinerilor supradotați, nu este o chestiune care privește doar sectorul educativ. Este de asemenea important să se pună în practică o politică economică și socială care să permită să li se acorde acestor persoane, de la vârste tinere, locuri de muncă și oportunități de a-și valorifica potențialul. În acest caz, Europa are o misiune esențială: preîntâmpinarea și evitarea exodului persoanelor cu mari capacități, care pleacă în căutarea unor locuri în lume în care să-și poată utiliza capacitățile.

4.1.1

În ultimii ani, diverse studii au încercat să contureze o panoramă a situației marilor capacități intelectuale în ansamblul Uniunii Europene (4). Conținutul lor oferă următoarele informații:

4.2.1

În toate țările Uniunii Europene există asociații private, de profesioniști și de familii, care realizează activități extrașcolare, menite să valorifice aptitudinile elevilor cu mari capacități. În unele dintre state există, în plus, activități promovate exclusiv - sau în colaborare - de autoritățile educative respective.

4.2.2

Răspunsul educativ destinat elevilor cu mari capacități al țărilor care fac parte din Uniunea Europeană cuprinde următoarea panoramă:

4.3.1

În ciuda circumstanțelor economice dificile din prezent, care afectează și sistemul educativ și în ciuda provocărilor cu care se confruntă corpul didactic în munca sa de zi cu zi, trebuie îmbunătățită formarea specializată a corpului didactic pe această temă, atât în domeniul formării inițiale, cât și în domeniul formării permanente.

4.3.2

Marea majoritate a țărilor care fac parte din Uniunea Europeană includ în planurile de studiu oficiale pentru viitorii profesori o formare specifică în vederea tratării elevilor cu mari capacități, fie ca materie în sine, fie ca parte a materiei generale care abordează atenția acordată diversității elevilor.

4.3.3

În ce privește formarea continuă pentru profesori gestionată de organismele publice, doar jumătate din țări o oferă în cadrul planurilor lor de formare continuă a corpului didactic. Această formare continuă oficială există în paralel cu cea oferită de unele entități private.

4.3.4

Pe scurt, analizarea situației acestei probleme în Uniunea Europeană ne oferă un scenariu în care se mai pot aduce îmbunătățiri considerabile în următoarele domenii:

—

Martinez Torres, Mercé și Guirado, Angel (coordonatori.) – Marile capacități intelectuale: modele de acțiune, orientare, intervenție și evaluare în perioada școlară, Barcelona, Editura Graó, 2012.

—

Torrego, Juan Carlos. (coord.) – Elevii cu mari capacități și învățământul cooperatist. Un model de tratament educativ, Madrid, Fundația SM, 2012.

—

Pfeiffer, Stephen – Perspective actuale privind identificarea și evaluarea elevilor supradotați (Current perspectives on the identification and assessment of gifted students), în Journal of Psychoeducational assessment, 2011.Wallace, B. y Erikson, G. – Diversitatea în educațiasupradotaților. Perspective internaționale pe teme globale (Diversity in Gifted Education. International perspectives on global issues), New York, Routledge, 2006.

—

Sternberg, R.J. și Davidson, J.E. – Conceptul de supradotare (Conceptions of giftedness), Cambridge University Press, 2005.

—

Sternberg, R J. (ed.) – Definiții și concepte de supradotare (Definitions and conceptions of giftedness), Thousand Oaks, Corwin Press, 2004.

—

„Asistența acordată elevilor cu mare capacitate intelectuală în Uniunea Europeană” în „De todo un poco”, numărul 11, publicație anuală a Programului de perfecționare educativă pentru elevii cu mare capacitate intelectuală al Comunității Madrid, pp. 29, Madrid 2009

—

„Gifted Learners. A survey of educational policy and provision” („Elevii supradotați. Monitorizarea politicii în domeniul educației și a dispozițiilor acesteia”). Agenția europeană pentru dezvoltarea educației elevilor cu necesități educative speciale, 2009

—

Eurydice (2006), „Specific Educations Measures to promote all Forms of Giftedness at School in Europe” (Măsuri pedagogice pentru promovarea tuturor formelor de talent în Europa, document de lucru). Bruxelles: Unitatea Eurydice

—

Monks, F.J., Pflüger, R: „Gifted Education in 21 European Countries: Inventory and Perspective” (Educația elevilor supradotați în 21 de țări europene: situația curentă și perspective), Universitatea din Nimega, 2005

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/8

1.1

Sprijină și împărtășește ideea că Strategia „Europa 2020 - O strategie europeană pentru creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (1) și Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați (2) trebuie să se consolideze reciproc. Pentru aceasta, este indispensabilă integrarea dimensiunii de gen (gender mainstreaming) și a măsurilor specifice în obiectivele, executarea, monitorizarea și evaluarea politicilor puse în aplicare în cadrul SE2020.

1.2

Consideră că este fundamental să se remedieze faptul că dimensiunea de gen nu a fost tratată în mod specific în niciuna dintre cele șapte inițiative emblematice ale SE2020. În acest sens, consideră ca fiind esențială integrarea dimensiunii de gen în mod sistematic în planurile naționale de reformă (PNR) și în agenda semestrului european, mai ales în condițiile în care, dată fiind situația economică europeană, este necesară o mai mare eficacitate a punerii în aplicare a politicilor și o utilizare mai eficientă a resurselor, precum și o recunoaștere a impactului negativ al inegalității de gen asupra creșterii economice.

1.3

Sprijină recomandările specifice pentru fiecare țară, în care Comisia invită statele membre să-și ajusteze bugetele PNR, astfel încât măsurile politice să ia în considerare principiul egalității de gen. Este important ca reuniunile ministeriale de revizuire și monitorizare să garanteze aplicarea și continuitatea acestor recomandări și să confere vizibilitate progreselor înregistrate în politica egalității de gen. În acest scop fondurile europene trebuie utilizate în mod coerent, în special Fondul social european.

1.4

Recomandă ca viitorul cadru financiar multianual 2014-2020 să pună la dispoziție fonduri specifice pentru a consolida drepturile femeilor și egalitatea de gen. În opinia CESE, finanțarea trebuie să fie adecvată și vizibilă, ca garanție a aplicării și transparenței sale, în vederea sprijinirii politicilor în favoarea egalității, a activităților și proiectelor în toate domeniile de competență ale UE.

1.5

Consideră că, date fiind situațiile concrete diferite din țări, regiuni și sectoare, trebuie luate măsuri care să permită îmbunătățirea situației în mediul social, precum și sporirea participării femeilor pe piața forței de muncă, inclusiv sprijinirea creării de întreprinderi. Potențialul lor cantitativ și calitativ trebuie să fie sprijinit în diversele domenii care compun SE2020: inovarea, cercetarea, educația și formarea profesională, societatea digitală, schimbările climatice și economia ecologică, energia, mobilitatea, competitivitatea, ocuparea forței de muncă, calificările, excluziunea socială și sărăcia.

1.6

Scoate în evidență valoarea angajamentului și a participării partenerilor sociali la nivel european, național, regional și sectorial și în toate fazele punerii în aplicare a diverselor politici, pentru a garanta evoluția necesară a egalității de gen în toate țările Uniunii Europene. Dialogul social și acordurile de negociere colectivă reprezintă instrumente fundamentale pentru includerea dimensiunii de gen în planurile naționale de reformă. Cadrul de acțiune în domeniul egalității de gen al partenerilor sociali europeni constituie un exemplu important în acest sens și ar trebui să își găsească locul în SE2020.

1.7

Subliniază importanța integrării dimensiunii de gen în punerea în aplicare a fiecăreia dintre cele șapte inițiative emblematice. În acest scop, va fi necesară cunoașterea situației specifice și distincte a bărbaților și a femeilor în ce privește piața forței de muncă și formarea pe parcursul întregii vieți, accesul la toate nivelurile de educație și ocuparea forței de muncă; sărăcia și riscul de excluziune, accesibilitatea și utilizarea noilor tehnologii din sectorul digital; participarea la toate nivelurile la formare, cercetare și producție, în special în noile sectoare emergente. CESE recomandă să se pună accentul pe educația în domeniul digital a femeilor, care sunt prea puțin prezente în meseriile ce țin de informatica productivă. De asemenea, consideră că este indispensabil ca statele membre și Comisia să utilizeze indicatorii de gen existenți și să stabilească noi indicatori pentru domeniile în care nu există.

1.8

Consideră că, având în vedere situația gravă provocată de șomajul în rândul tinerilor și de abandonul școlar în majoritatea statelor membre, aceasta fiind diferită pentru bărbați, femei și tineri, este absolut necesară o mai strictă integrare a dimensiunii de gen în elaborarea politicilor destinate tinerilor.

1.9

Invită statele membre să țină seama de recomandările specifice ale Comisiei și să ia măsuri pentru îmbunătățirea calității și cantității locurilor de muncă ocupate de femei în toate țările. Pentru aceasta sunt necesare un acces mai bun și o calitate sporită a serviciilor publice destinate copiilor și persoanelor în vârstă, care să fie rezonabile ca preț, precum și eliminarea decalajului salarial, aplicarea de măsuri în vederea concilierii vieții de familie și personale cu cea profesională (înlesnirea obținerii concediilor de paternitate și a concediilor plătite).

1.10

Reamintește că SE2020 trebuie să stimuleze și să sprijine, în colaborare cu partenerii sociali, acordurile și măsurile specifice și eficiente, care să garanteze, la locul de muncă, sănătatea și securitatea femeilor însărcinate și a celor care au născut recent. CESE și-a exprimat sprijinul față de propunerea Comisiei de a se lua măsuri în vederea stabilirii unei durate adecvate a concediului de maternitate, de cel puțin optsprezece săptămâni (3).

1.11

Criza a afectat - în mod diferit în funcție de țară, regiune și sector - viața persoanelor și a adâncit unele probleme de conviețuire și de sănătate. În acest sens, consideră că trebuie acordată o atenție specială aplicării de măsuri care să atenueze efectele negative (stres, violență, hărțuire la locul de muncă și în familie (4)). Pentru aceasta este esențială implicarea comună, pentru promovarea egalității de gen în sânul societății, pentru eliminarea inegalităților structurale și schimbarea rolurilor și stereotipurilor legate de gen.

1.12

Consideră că trebuie să reprezinte o prioritate sporirea numărului de femei în posturile de decizie, în special în sectoarele și întreprinderile considerate strategice și de viitor în cadrul SE2020. CESE va adopta în curând un aviz privind propunerea Comisiei de a se adopta o serie de măsuri obligatorii la nivel european pentru sporirea acestui număr.

1.13

Observă cu îngrijorare reducerile efectuate în serviciile sociale și de protecție a categoriilor celor mai defavorizate, aflate în situație de risc de excluziune socială și sărăcie. În acest scop, măsurile care vor fi puse în aplicare în cadrul SE2020 ar trebui să combată în mod specific creșterea tot mai mare a sărăciei în rândul femeilor și să vizeze integrarea femeilor prin, pe termen scurt, ajutoare pentru inserția profesională, și, pe termen lung accesul la formarea elementară și la noi competențe, utilizarea noilor tehnologii și organizarea muncii, conciliind viața profesională cu cea de familie. CESE consideră că, după 60 de ani construcție europeană, este inacceptabil să se tolereze dumpingul salarial între femei și bărbați ca o variabilă de ajustare, precum și să se permită ca situația salariatelor să devină precară. Comitetul crede că statele membre ar trebui să includă urgent în planurilor lor naționale de reformă măsuri care să ofere femeilor un loc de muncă stabil, cu salarii și pensii decente.

1.14

Pentru ca Strategia SE2020 și Strategia pentru egalitate să-și atingă obiectivele, consideră prioritar să se transmită societății europene un mesaj clar privind necesitatea de a se progresa pe calea egalității între bărbați și femei. Pentru aceasta este necesară, în primul rând, o coordonare și o cooperare mai bune și mai strânse în cadrul și între toate instituțiile europene: Parlamentul European, Comisia și Consiliul, Banca Centrală Europeană, precum și CESE și Comitetul Regiunilor și, în al doilea rând, trebuie să se integreze aceste aspecte ale egalității la toate nivelurile în componența (5) și în munca de zi cu zi a secțiunilor, grupurilor și comisiilor instituțiilor menționate.

2.1

Adoptată în 2010, SE2020 a definit calea dezvoltării în Uniunea Europeană, într-un context economic complicat, care lăsa deja să se întrevadă dificultățile financiare și politice prin care trece în prezent Uniunea. SE2020 stabilește o serie de măsuri prin care, în mod eficient și unitar, statele membre să poată face față provocărilor ridicate de criză și, în același timp, să relanseze un model de creștere mai inteligent, durabil și favorabil incluziunii.

2.2

De asemenea, a fost lansat un nou proces de guvernanță economică, numit „semestrul european”, cu dublu scop, și anume sincronizarea evaluării politicilor bugetare și structurale ale statelor membre și facilitarea controlului punerii în aplicare a strategiei.

2.3

În paralel, Strategia pentru egalitate stabilește programul de lucru al Comisiei în materie de egalitate de gen. Această propunere politică este pe linia Planului de acțiune pentru egalitatea între femei și bărbați (2006-2010) (6) și reprezintă cea mai importantă încercare de până acum de a stabili un ansamblu de obiective strategice și indicatori în ce privește egalitatea de gen.

2.4

Încă din 1996, UE a introdus o dublă abordare a chestiunii egalității de gen: pe de o parte prin aplicarea de măsuri specifice pentru eliminarea discriminărilor existente împotriva femeilor și, pe de altă parte, prin integrarea dimensiunii de gen (gender mainstreaming) în deciziile politice (7).

2.5

CESE susține principiul potrivit căruia punerea corectă în practică a SE2020 ar trebui realizată pe linia Strategiei pentru egalitate, pentru a răspunde în mod eficient provocărilor ridicate de criză, întrucât cele două strategii se consolidează reciproc; din acest motiv, CESE împărtășește opinia PE, care s-a pronunțat în acest sens. Pactul european pentru egalitate de gen (2011-2020), adoptat de Consiliu în martie 2011 (8), semnalează la rândul său legătura strânsă dintre ambele strategii și face un apel în favoarea unei aplicări combinate a instrumentelor care să permită ieșirea din criză.

3.1

Egalitatea de gen nu este tratată în mod specific în strategie, în niciuna dintre inițiativele emblematice și nu este menționată în cele cinci obiective măsurabile, cu excepția ratei de ocupare a forței de muncă, capitol în care se face un apel în favoarea unei mai mari participări a femeilor pe piața forței de muncă. Acest lucru contravine puternic principiile expuse în prima parte a SE2020, în care se afirmă că respectarea egalității este unul dintre factorii esențiali pentru depășirea crizei economice, având aceeași importanță ca și solidaritatea economică, socială, teritorială și respectarea mediului și a diversității culturale.

3.2

Diverse instituții europene, organizații reprezentative ale societății civile și parteneri sociali au insistat asupra necesității ca egalitatea de gen să devină o prioritate în noua strategie de acțiune și să fie considerată un element-cheie al competitivității și creșterii. Potrivit PE, textul strategiei trebuie să includă referința la deplina participare a femeilor pe piața forței de muncă și accesul lor la formarea profesională, precum și un program al cărui obiectiv să fie eliminarea diferenței salariale dintre bărbați și femei.

3.3

Formularea SE2020 nu s-a bucurat de un sprijin unanim și a fost criticată în repetate rânduri, fie pentru conținutul prea general, fie pentru structura prea complexă sau abordarea exclusiv economică din care lipsesc aspectele sociale. În ce privește egalitatea de gen, se constată un regres clar, în comparație cu strategiile de ocupare a forței de muncă precedente. Singurul aspect vizibil și explicit, și anume rata de ocupare a forței feminine de muncă, omite în mod clar aspectele calitative ale locului de muncă și diversele situații de plecare existente pe piața forței de muncă. În plus, au dispărut obiectivele măsurabile defalcate pe gen care existau în Strategia de la Lisabona.

3.4

CESE consideră că nici SE2020, nici Strategia pentru egalitate nu-și vor atinge obiectivele dacă nu se vor adopta măsuri concrete pentru îmbunătățirea situației în mediul social și profesional al femeii. Sprijinirea potențialului calitativ și cantitativ al acestora reprezintă o condiție indispensabilă în diversele domenii ale SE2020. Fără măsuri concrete în cadrul celor șapte inițiative emblematice, va fi imposibil să se avanseze către atingerea priorităților SE2020; o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii sociale nu poate fi o realitate fără o politică în domeniul egalității de gen.

3.5

Planurile de reformă ale diverselor state membre trebuie să recunoască valoarea adăugată pentru economie a muncii femeilor, cum ar fi cea oferită de profesionalizarea serviciilor de îngrijiri pentru persoane (9), precum și deficiențele concrete cu care se confruntă acestea pe piața forței de muncă (acces la toate nivelurile și la toate vârstele, cariera profesională, continuitate etc.), dar și în societate, în ce privește toate acele aspecte sociale pe care Strategia pentru egalitate le semnalează ca fiind vitale. Pentru ieșirea din criză și confruntarea cu noile provocări, aplicarea SE2020 trebuie să cuprindă programe, planuri și măsuri specifice care să facă posibilă avansarea către egalitate. Acest lucru este imposibil de realizat dacă nu se cunoaște impactul măsurilor anti-criză, în funcție de diversele situații de plecare.

3.6

CESE își manifestă îngrijorarea față de lipsa de măsuri concrete și de indicatori de gen specifici. Toate acestea împiedică realizarea unei monitorizări și evaluări a progreselor, reale sau nu, ale SE2020, în aceste condiții semestrul european nedispunând de instrumentele necesare pentru combaterea inegalității, având în vedere diversele puncte de plecare în funcție de realitatea de gen diferită, între țări, sectoare și domenii.

3.7

SE2020 ar trebui să pună la dispoziție instrumente eficiente pentru evaluarea rolului femeilor în creșterea Uniunii și valoarea adăugată pe care o reprezintă pe plan social, așa cum subliniază avizul CESE (10), care coincide cu concluziile unui studiu realizat pe durata Președinției suedeze (11). Acesta subliniază că, printre alte aspecte, egalitatea pe piața forței de muncă ar putea spori produsul intern brut (PIB) al statelor membre în medie cu 27 %.

4.1

Adoptată în 2010, Strategia pentru egalitate manifestă o strânsă legătură cu SE2020, în toate aspectele și inițiativele emblematice, în special în ce privește elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor oportune la nivel național, prin asistență tehnică, fonduri structurale sau prin principalele instrumente de finanțare, cum ar fi al șaptelea Program-cadru de cercetare. În contextul liniilor directoare pentru ocuparea forței de muncă și evaluarea politicilor naționale, Comisia va efectua o monitorizare atentă, în vederea reducerii inegalităților și a favorizării incluziunii sociale a femeilor.

4.2

Strategia face de asemenea referință la rolul bărbaților în promovarea egalității de gen și menționează ca fiind importantă implicarea acestora în efectuarea schimbărilor necesare în ce privește diversele roluri pe care femeile și bărbații și le asumă în societate, atât în mediul familial, cât și în cel profesional.

4.3

Strategia pentru egalitate expune detaliat o serie de acțiuni în cele cinci domenii prioritare identificate în Carta Femeii, pe lângă un capitol de chestiuni transversale: a) independență economică pe baze egale; b) același salariu pentru aceeași muncă sau muncă cu valoare egală; c) egalitate în ce privește luarea de decizii; d) demnitate, integritate și eliminarea violenței împotriva femeilor; e) egalitate în cadrul acțiunii externe; f) chestiuni orizontale (roluri în funcție de sex, legislație, guvernanță și instrumente ale egalității.

4.4

CESE împărtășește ideea Comisiei potrivit căreia instrumentele UE, cum ar fi piața unică, ajutoarele financiare și instrumentele de politică externă trebuie mobilizate deplin pentru a face față problemelor și a îndeplini obiectivele SE 2020, dar consideră necesar să se efectueze o monitorizare a coerenței între punerea în aplicare a principiilor Strategiei pentru egalitate și principalele instrumente ale SE2020, în special cele șapte inițiative emblematice și liniile directoare, întrucât acestea se vor materializa atât în UE, cât și în statele membre.

5.1.1

În avizul său „Studiu prospectiv anual privind creșterea” (13), CESE a subliniat deja, printre alte aspecte, necesitatea de a se acorda o mai mare atenție aspectului calității noilor locuri de muncă. În prezent, și ca o consecință a crizei și a efectelor sale economice și sociale, instituțiile europene și statele membre trebuie să vegheze la asigurarea progresului continuu în această direcție.

5.1.2

CESE consideră că, pentru punerea în aplicare a acestei inițiative, este necesar să se țină seama de situația actuală a femeilor pe piața forței de muncă, întrucât, deși în prezent ele reprezintă 44 % din populația activă a Europei, situația lor continuă să fie diferită și vulnerabilă la diverse niveluri: rata de ocupare mai scăzută, diferențe salariale, concentrarea sau absența femeilor în funcție de sector, participarea slabă la crearea de noi întreprinderi, muncă cu fracțiune de normă (75 % din total), angajare temporară; lipsa structurilor de educație infantilă corespunzătoare, dificultăți în cariera profesională, slaba reprezentare a femeilor în posturile de înaltă responsabilitate, atât la nivel economic, cât și politic, acces neechilibrat la diversele specialități în domeniul educației, formării profesionale și universitare.

5.1.3

Rata ocupării forței de muncă a crescut de la 51 % în 1997 la 62 % în 2011, cu o concentrare principală în sectoare cu o mare participare feminină și deosebit de afectate de măsurile de austeritate. Criza economică ce afectează Uniunea Europeană, deși are consecințe diferite în diversele țări, agravează situația femeilor și pune în pericol progresele fragile în materie de egalitate între bărbați și femei. CESE consideră că trebuie luate măsurile de sprijin necesare pentru ca, la ieșirea din criză, să nu fi sporit inegalitatea pe piața forței de muncă.

5.1.4

În special prin Fondul Social European trebuie să se planifice monitorizarea și evaluarea tuturor activităților puse în practică de statele membre, veghindu-se la progresul Strategiei pentru egalitate.

5.2.1

Această inițiativă privește în special două domenii: ocuparea forței de muncă și formarea. Prin urmare, conținutul acesteia este strâns legat de cel al inițiativei anterioare: consolidează o mai mare mobilitate în ce privește formarea, modernizarea învățământului superior, valorificarea și omologarea învățării formale și informale, precum și garantarea unor investiții eficiente și durabile în educație și formarea profesională.

5.2.2

În opinia CESE, rata șomajului în rândul tinerilor reprezintă unul dintre principalele motive de îngrijorare în Europa. În prezent această rată se ridică la 20 %, iar rata femeilor tinere aflate în șomaj este și mai mare, în special în rândul celor necalificate.

5.2.3

Impactul maternității sau paternității pe piața forței de muncă este foarte diferit. Dintre femeile cu copii sub 12 ani, lucrează doar 64,7 %, față de 89,7 % dintre bărbați. Aceste date și diferențe sporesc în cazul persoanelor cu mai mulți copii. Lipsa structurilor de educație preșcolară și dezechilibrul între repartizarea sarcinilor casnice reprezintă o problemă în calea concilierii vieții profesionale cu viața personală, reprezentând un obstacol considerabil în calea promovării profesionale a femeilor.

5.2.4

Obiectivele adoptate de Consiliul de la Barcelona din 2002 în materie de disponibilitate a structurilor de educație preșcolară au fost îndeplinite de puține state, iar situația actuală, în care se fac reduceri în aceste sectoare publice, riscă să se agraveze.

5.2.5

Alt indicator alarmant este rata femeilor tinere care nici nu studiază, nici nu lucrează sau nu urmează vreun fel de formare (așa-numitul fenomen „nini” = „nici-nici”). Potrivit Eurostat, în această situație se află 20 % dintre femei, față de 13 % dintre bărbați. Reducerea ratei de abandon școlar este unul dintre obiectivele declarate ale SE2020 și pe care îl preia inițiativa în cauză.

5.2.6

CESE consideră că, pentru a pune în practică această inițiativă emblematică, este necesar să se țină seama de situația actuală a femeilor tinere vulnerabile din diverse puncte de vedere, pe lângă cele menționate mai sus, și anume: slaba formare elementară, accesul redus la formarea profesională impusă de noua societate a cunoașterii, omologarea insuficientă a calificărilor și lipsa orientării profesionale, precum și problemele financiare specifice care le împiedică să-și înființeze o întreprindere sau o activitate proprie. Din toate aceste motive, sunt necesare măsuri destinate în special femeilor tinere.

5.3.1

Inițiativa propune elaborarea și punerea în aplicare a unor programe de promovare a inovării sociale în favoarea categoriilor celor mai vulnerabile, în special prin facilitarea unei educații inovatoare, a formării și a unor oportunități de ocupare pentru comunitățile cele mai defavorizate; combaterea discriminării (de exemplu a persoanelor cu handicap) și dezvoltarea unei noi agende pentru integrarea imigranților, în vederea valorificării depline a potențialului acestora. De asemenea, inițiativa propune evaluarea oportunității și viabilității sistemelor de protecție socială și de pensii și analizarea mijloacelor prin care să se garanteze un acces mai bun la sistemele medicale. CESE are unele rezerve în ce privește noțiunea de inovare socială, unde experimentele sunt prin natura lor fragmentare și greu de transpus. În același timp, aceasta ține de principiul legislativ al subsidiarității și de un concept sociologic cum este cel de „echitate”. Un răspuns la nivel local la o nevoie exprimată de un grup mic poate fi util, dar nu ar putea înlocui egalitatea și justiția, conferite de marile sisteme de protecție socială colectivă (14).

5.3.2

SE2020 afirmă că statele membre vor trebui să definească și să pună în aplicare măsuri adaptate la circumstanțele specifice ale grupurilor care se află în situație de risc deosebit și să pună în funcționare deplină sistemele naționale de securitate socială și de pensii, pentru a asigura o sprijinire adecvată a veniturilor și accesul la îngrijirile de sănătate, pentru a garanta coeziunea socială. Creșterea ratei șomajului și inactivității, precaritatea economică, salariile mici, măsurile de austeritate și reducerile în cadrul prestațiilor sociale și al alocațiilor familiale afectează în special femeile. În primul rând ca lucrătoare, întrucât reducerea locurilor de muncă în sectorul public și al serviciilor le afectează în mod direct, acestea fiind sectoare cu înalt grad de ocupare feminină; dar, de asemenea, le afectează dublu, atât ca cetățene, cât și ca utilizatoare, având în vedere că reducerea prestațiilor de servicii de interes general le afectează pe femei, ele fiind principalele utilizatoare ale acestor servicii.

5.3.3

În Europa, peste 70 % dintre lucrătorii cu salarii mici sunt femei. În mare parte dintre statele membre, 17 % dintre femei suferă de sărăcie, față de 15 % dintre bărbați, un indice de asemenea îngrijorător. Sărăcia și marginalizarea socială merg mână-n mână cu excluziunea de pe piața forței de muncă. Din acest motiv, întreruperile din cariera profesională și locurile de muncă precare, fenomene atât de frecvente în rândul femeilor, în special în rândul celor cu un nivel redus de calificare, au un efect negativ imediat, dar și pe termen mediu și lung.

5.3.4

Familiile monoparentale, văduvele, femeile cu handicap, victimele violenței de gen, femeile în vârstă și femeile imigrante sunt deosebit de afectate de reducerile bugetare și de criză și sunt expuse unui risc crescut de excluziune socială, dată fiind lipsa de protecție și de ajutoare prin măsuri specifice.

5.4.1

Obiectivul este de a promova accesul la tehnologiile informației și în special a internetului și utilizarea acestora de către toți cetățenii europeni, în special prin programe care să sporească alfabetizarea digitală și accesibilitatea.

5.4.2

Pentru aceasta, statele membre vor trebui să elaboreze strategii pentru obținerea unui internet de înaltă viteză și să concentreze finanțarea publică, inclusiv cea din fondurile structurale, în domenii care nu sunt acoperite în totalitate de investiții private, și să promoveze punerea în funcțiune și utilizarea serviciilor online moderne (cum ar fi administrația electronică, servicii de sănătate online, locuința inteligentă, calificările digitale, securitatea) (15).

5.4.3

CESE își manifestă îngrijorarea față de lipsa unor statistici defalcate pe sexe, întrucât fără ele nu se poate cunoaște situația femeilor din sectoarele profesionale legate de noile tehnologii, și nici nivelurile de utilizare a acestora din urmă. Ar f important să se realizeze studii pertinente în vederea identificării situației femeilor, și în calitate de utilizatoare ale serviciilor, pentru a putea orienta într-un mod mai specific informația și formarea pe care le propune SE2020.

5.5.1

Printre alte acțiuni, această inițiativă are ca scop promovarea și consolidarea legăturilor dintre educație, întreprinderi, cercetare și inovare și va promova spiritul întreprinzător. Statele membre vor trebui să-și reformeze sistemele naționale și regionale de cercetare și dezvoltare pentru a-și stimula excelența și o specializare inteligentă, să acorde prioritate cheltuielilor pentru cunoaștere, să consolideze cooperarea dintre universități, cercetare și întreprinderi, să dispună de un număr suficient de absolvenți de științe matematice și inginerie și să-și concentreze eforturile asupra stimulării creativității, inovării și a spiritului întreprinzător.

5.5.2

Femeile pot și trebuie să joace un rol esențial în acest proces. În 2010, în jur de 60 % dintre diplomele universitare au fost obținute de femei și, cu toate acestea, acest lucru nu se oglindește în numărul de posturi pe care ele le ocupă pe piața forței de muncă. Pe de altă parte, femeile înființează în prezent o întreprindere din trei, reprezintă 13,7 % în cadrul consiliilor de administrație ale marilor întreprinderi care sunt cotate la bursă, și doar 3 % ocupă un post de președinte.

5.5.3

În majoritatea țărilor subzistă discriminarea orizontală de gen, după specializările de formare: știință, inginerie, matematică, tehnologie. Aceste studii reprezintă, în plus, un domeniu privilegiat pentru cooperarea dintre responsabilii mediului economic și ai cercetării, în special în cadrul masteratelor și al doctoratelor, la care femeile au un acces mai redus. Din acest motiv, CESE consideră că este indispensabil să se ia măsuri pentru eliminarea acestor obstacole.

5.5.4

Femeile sunt încă subreprezentate în categoriile decizionale din lumea științei, ca și în domeniul afacerilor și în cel al serviciilor. În cele mai înalte posturi din universități se află doar 18 % femei. Posibilitățile de ocupare a unui loc de muncă și alocarea fondurilor pentru cercetare trebuie să asigure progresul femeilor în acest domeniu și să servească la sporirea potențialului de dezvoltare durabilă a societății europene.

5.6.1

Această inițiativă vizează adoptarea și punerea în aplicare a unei versiuni revizuite a Planului de acțiune pentru eficiență energetică și promovarea unui program important de utilizare eficientă a resurselor (sprijinirea IMM-urilor și a familiilor), prin utilizarea fondurilor structurale și de alt tip, pentru valorificarea noii finanțări prin sisteme deja existente și modele de succes pentru investiții inovatoare, ceea ce va promova schimbarea modelelor de consum și de producție.

5.6.2

Energia și mediul nu sunt chestiuni neutre: utilizarea energiei, accesul la apă potabilă, reciclarea, sursele de căldură pentru încălzirea și alimentarea gospodăriilor, respectarea mediului și protecția acestuia sunt tot atâtea exemple, printre altele, care demonstrează că în aceste domenii femeile joacă un rol esențial. Nu pot avea loc schimbări în modelele de consum fără elaborarea unor măsuri specifice care să plece de la o cunoaștere concretă a realității și să fie destinate în mod diferențiat unor grupuri distincte, și, în mod principal, femeilor.

5.6.3

Acest lucru a fost recunoscut de Consiliul EPSCO, în concluziile sale din iunie 2012, care au scos în evidență rolul esențial jucat de femei în dezvoltarea durabilă. CESE împărtășește concluziile Consiliului atunci când afirmă că femeile pot avea o influență hotărâtoare în luarea de decizii care privesc mediul, în special în cadrul politicii din domeniul schimbărilor climatice. Acest lucru reprezintă o nouă oportunitate pentru femei, care pot juca un rol-cheie și își pot îmbunătăți situația personală și economică cu ajutorul noii și emergentei economii ecologice, acesta fiind un sector vital pentru dezvoltare și crearea de locuri de muncă.

5.6.4

La nivelul întreprinderilor, discriminarea verticală în acest sector rămâne considerabilă. Deși în jur de 33 % dintre posturile de conducere sunt ocupate în prezent de femei, față de 31 % în 2001, majoritatea sunt în sectorul serviciilor și al comerțului și în proporție mult mai mică în sectorul producției, construcțiilor sau energiei.

5.6.5

Există puține studii și date care să permită cunoașterea realității de gen și identificarea măsurilor de sporire a proporției de femei în dezvoltarea durabilă. CESE consideră important să se investească, dar și să se orienteze publicul pentru depășirea prejudecăților, să se găsească soluții și să se promoveze acțiuni pozitive, dat fiind că este vorba de un sector în creștere și că, dacă situația de plecare este discriminatorie, există riscul de a adânci în sânul societății diferențele și decalajele sociale.

5.6.6

Una dintre prioritățile Strategiei pentru egalitate este acțiunea în cadrul relațiilor externe ale UE, pe de o parte programele de cooperare cu regiunile vecine, din cadrul politicilor europene de vecinătate, în special în regiunea Euromed, și pe de altă parte intervenția UE în forumurile mondiale. Femeile imigrate din țări terțe, femeile migrante din Uniunea Europeană și cele provenind din țări învecinate au nevoie de o atenție deosebită. Este îngrijorător eșecul înregistrat la Rio+20 în materie de dezvoltare durabilă și de drepturi ale femeilor. În chestiuni critice, cum ar fi legătura dintre sănătate și drepturile sexuale și de reproducere, drepturile femeilor la proprietate și la moștenirea de terenuri, schimbările climatice și locurile de muncă ecologice nu s-a avansat deloc.

5.7.1

Această inițiativă emblematică are un rol fundamental în ce privește punerea în aplicare a aspectelor privind integrarea dimensiunea de gen în Strategia pentru egalitate: transparența retribuțiilor, inițiativele în favoarea egalității retribuțiilor, măsuri de încurajare a femeilor pentru a desfășura profesii netradiționale, sunt doar câteva dintre acțiunile-cheie pe care le propune strategia și care sunt în concordanță și în sinergie cu această inițiativă.

5.7.2

În Europa, diferența salarială între bărbați și femei se ridică la 17 %, cu o variație de între 5 % și 31 %, în funcție de stat. Există diverși factori interconectați care stau la originea acestei situații: valoare mai mică a muncii din sectoarele cu puternică prezență feminină, o discriminare profesională puternică, întreruperi ale carierei din diverse motive, printre altele. Această situație se agravează în condițiile crizei.

5.7.3

Decalajul dintre rata de ocupare și salarii s-a redus în unele cazuri, dar, din păcate, acest lucru n-a fost provocat de un progres în domeniul ocupării forței feminine și al salariilor acestora, ci de reducerea cererii în sectoarele dominate de bărbați (construcții, producție, financiar), ca efect direct al crizei. CESE reamintește că dispozițiile TFUE stabilesc printre obiectivele construcției europene cel de „îmbunătățire a condițiilor de trai și de muncă, permițând armonizarea acestora în condiții de progres” (16), ceea ce este valabil pentru toți.

5.7.4

CESE consideră că sunt necesare măsuri de relansare pentru creșterea acestor sectoare aflate în dificultate și, în mod paralel, măsuri de combatere a discriminării profesionale, în special pentru sporirea participării femeilor în domeniul științific, tehnologic, ingineresc și al matematicii. Iar, pe de altă parte, sunt necesare măsuri pentru îmbunătățirea recunoașterii sectoarelor cu mare participare feminină, cum ar fi munca casnică, serviciile de sănătate și îngrijirea persoanelor.

6.1

Semestrul european de coordonare a politicii este noul instrument conceput de statele membre pentru monitorizarea punerii în aplicare a SE2020. Pactul european pentru egalitate de gen recomandă includerea unei perspective de gen și promovarea unor politici de egalitate de gen în dezvoltarea și punerea în aplicare a planurilor naționale de reformă. De asemenea, invită Comisia și Consiliul să aplice dimensiunea de gen în Analiza anuală a creșterii, în concluziile și recomandările naționale pe țară (RNT).

6.2

În aprilie 2012, douăsprezece state membre au primit recomandări naționale specifice incluzând dimensiunea de gen în planurile naționale de acțiune. Comisia a recomandat și CESE sprijină reformele concrete în următoarele domenii: consolidarea participării femeilor pe piața forței de muncă, îmbunătățirea disponibilității și a calității serviciilor de grădinițe și de școli deschise toată ziua, asistența acordată persoanelor în vârstă, inclusiv pentru îngrijirea și asistența acordată altor persoane dependente.

6.3

Majoritatea recomandărilor vizează creșterea ratei de ocupare a femeilor, dar nu țin seama de barierele din calea garantării unui loc de muncă de calitate în ce privește remunerarea, condițiile de muncă și a egalizării responsabilității familiale față de bărbați. O singură țară, Austria, a primit recomandarea de a reduce decalajul de salariu dintre bărbați și femei, în ciuda faptului că acesta există în toate statele membre.

6.4

CESE consideră îngrijorătoare unele recomandări care ar putea avea un efect negativ asupra egalității de gen: cele care privesc reforma sistemelor de pensii, propunerile de revizuire a mecanismelor de ajustare a salariilor și a pensiilor, creșterea vârstei de pensionare, fără a se ține seama de anii de viață sănătoasă, propunerea de introducere a unor stimulente fiscale pentru al doilea venit al unui cuplu.

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/15

1.1

Gravitatea fenomenului pirateriei maritime nu a fost pe deplin înțeleasă de societatea civilă din Europa. CESE își propune să sporească sensibilitatea societății civile și a opiniei publice europene, astfel încât să se ajungă la o mobilizare a statelor membre și a instituțiilor UE în vederea întreprinderii de acțiuni concrete de eradicare a acestui fenomen. În 2011, Ziua maritimă mondială a marinei a fost dedicată combaterii pirateriei. Natura multidimensională a acesteia din urmă impune un demers holistic, nu unul ad-hoc și punctual. Pirateria nu reprezintă o realitate îndepărtată, localizată undeva în Oceanul Indian și care privește doar navele atacate și echipajele acestora. Ea îi afectează, sub multiple aspecte, și pe consumatorii și contribuabilii europeni, nefiind doar „un simptom cu care se poate trăi”.

CESE se pronunță în favoarea adoptării unei poziții politice concrete din partea instituțiilor UE și a statelor membre, în scopul găsirii unei soluții definitive pentru problema pirateriei.

1.2

UE dispune de un set excepțional de instrumente, care merg de la ajutorul pentru comerț și dezvoltare la prezență militară, consolidarea instituțiilor statului și reconstrucție.

1.3

CESE salută decizia Consiliului de Securitate al ONU și a UE de a prelungi misiunea EU NAVFOR ATALANTA până în decembrie 2014, precum și de a extinde teatrul de operații la est și la sud, în Oceanul Indian și pe coasta Somaliei. Comitetul consideră că EU NAVFOR ar trebui să primească un mandat mai puternic, cu reguli mai bune privind angajarea armată. CESE îndeamnă la menținerea nestrămutată a angajamentelor privind numărul de nave desfășurate de statele membre pentru această operațiune.

1.4

O importanță deosebită o prezintă punerea recentă în legătură a Acordului de cooperare regională privind combaterea pirateriei și a jafurilor armate asupra navelor în Asia (Regional Cooperation Agreement on Combating Piracy and Armed Robbery against Ships in Asia – ReCAAP) cu Codul de conduită de la Djibouti și cu acordurile bilaterale de urmărire în justiție a piraților, încheiate între UE și Kenya, Seychelles, Mauritius și alte țări.

1.5

CESE susține lansarea, de către Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), a unei misiuni de consolidare a capacităților maritime regionale. Misiunea EUCAP NESTOR va ajuta țările din Cornul Africii să pună la punct un plan general de combatere a pirateriei, să elaboreze legislația corespunzătoare și să asigure dotarea pazei de coastă.

1.6

CESE solicită statelor membre ale UE și statelor aflate în proces de aderare sau care au încheiat acorduri de asociere cu UE să aplice legislația de combatere a pirateriei și să urmărească în justiție pirații care operează în largul mării, în conformitate cu articolul 105 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (United Nations Convention on the Law of the Sea - UNCLOS), adoptată la 10 decembrie 1982.

1.7

CESE încurajează sectorul naval să pună în aplicare cele mai bune practici de gestionare revizuite (BMP 4), în ceea ce privește măsurile de autoprotecție la bordul navelor. CESE invită statele membre care preconizează să permită utilizarea de agenți înarmați privați, calificați, pentru protecția navelor vulnerabile, să se conformeze orientărilor relevante ale Organizației Maritime Internaționale (OMI) și să pună la punct un cadru juridic strict care să stabilească, printre altele, condițiile responsabilității comandantului navei, mai ales în situația deschiderii focului. Recursul la astfel de agenți nu constituie însă o soluție în sine și nu ar trebui să devină o regulă, el venind doar în completarea BMP. Statele membre sunt încurajate să organizeze convoaie cu escortă militară și să furnizeze forțe militare terestre, adică detașamente de protecție a navelor (Vessel Protection Detachments - VPDs), care să acționeze sub egida ONU, fiind prezente la bordul navelor în cursul traversării zonelor cu risc ridicat.

1.8

CESE nu este de acord cu restricțiile referitoare la plata răscumpărărilor, considerând că acest lucru s-ar dovedi contraproductiv și ar pune ostatecii în și mai mare primejdie. Pentru moment, răscumpărările rămân un instrument care poate garanta revenirea în siguranță a navigatorilor, folosiți ca scuturi umane. CESE condamnă practicile piraterești care constau în uciderea sau torturarea marinarilor, folosite ca mijloc de presiune în vederea achitării răscumpărărilor.

1.9

CESE consideră că soluția la problema pirateriei rezidă în identificarea și interceptarea fluxurilor financiare aferente. El salută ideea orientării atenției asupra finanțatorilor și coordonarea bazelor de date, pentru a înțelege mai bine modelul „afacerii” pirateriei. UE ar trebui să elaboreze o „listă neagră” a instituțiilor financiare implicate în spălarea banilor proveniți din piraterie. Europol și Eurojust ar putea avea un rol foarte important de jucat în acest sens.

1.10

CESE îndeamnă stăruitor instituțiile europene să abordeze problema creșterii numărului de jafuri armate comise pe mare (armed robbery at sea - ARAS) și a furturilor de petrol în regiunea Africii de Vest și în Golful Guineei. Având în vedere că modul de operare în cazurile de jaf armat pe mare diferă foarte mult de cel al piraților somalezi, în această regiune se impun măsuri specifice. Zilnic, trei milioane de barili de petrol și 50 % din comerțul mondial efectuat cu containere trec prin zonele din Oceanul Indian populate de pirați.

1.11

CESE subliniază necesitatea eliberării urgente a celor 218 navigatori ținuți în prezent ostateci și încurajează formarea profesională anti-piraterie a marinarilor, destinată auto-apărării, precum și înființarea de centre medicale pentru cei care au fost ținuți în captivitate. Baza juridică este constituită din trei convenții internaționale (Standards of Training, Certification and Watchkeeping for Seafarers – Standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart, 2010; International Ship and Port Facility Security Code – Codul internațional pentru securitatea navelor și a instalațiilor portuare, 2004 și Convenția privind munca din domeniul maritim din 2006 – Maritime Labour Convention) ce reglementează pregătirea pre-îmbarcare, antrenamentele și exercițiile de la bordul navelor, repatrierea, despăgubirile acordate, stabilirea contactelor cu familia și asistența acordată navigatorilor după eliberare. CESE îndeamnă UE să consolideze aceste convenții și să elaboreze noi orientări detaliate care să vizeze asigurarea de condiții bune marinarilor care au devenit sau ar putea deveni victime ale pirateriei, precum și familiilor acestora. UE ar trebui să își asume un rol de frunte în modificarea acestor convenții internaționale, în sensul includerii în acestea de măsuri în beneficiul navigatorilor luați ostateci.

1.12

Alegerile din 20 august 2012 au constituit un eveniment crucial în istoria „statului eșuat” Somalia. CESE se angajează să se implice în viitoarele demersuri ale UE de sprijinire a procesului de constituire a societății civile, după modelul unor acțiuni similare întreprinse în alte state africane.

1.13

CESE solicită o acțiune coordonată a UE în vederea direcționării unei părți din ajutorul pentru dezvoltare sau a altor resurse către programele de pregătire a tinerilor pentru profesia de pescar și către promovarea agriculturii durabile și a spiritului antreprenorial. Asigurarea unor condiții de viață decente pentru tinerii somalezi ar putea diminua atractivitatea „carierei” de pirat.

2.1.1

Dup cinci ani în care atacurile piraților asupra navelor comerciale s-au înmulțit în Golful Aden, bazinul somalez, Marea Arabiei și Oceanul Indian, datele statistice recente ar putea crea confuzii, în sensul că s-ar putea crede că fenomenul pirateriei se află sub control. O asemenea concluzie ar fi greșită, deoarece nu ar ține seama de efectul de imitație și de accentuarea fenomenului în Africa de Vest. Problema pirateriei este din păcate una mondială, ea fiind întâlnită de asemenea în Indonezia, Strâmtoarea Malacca/Singapore, Marea Chinei de Sud și America de Sud. Conform datelor disponibile la 24 septembrie 2012, s-au înregistrat 50 de incidente în Somalia, 34 în Golful Guineei și 51 în Indonezia.

2.1.2

Utilizarea navelor-mamă le-a permis piraților să acționeze mai eficient. Schimbarea permanentă a tacticilor, echipamentele care facilitează identificarea țintelor și instrumentele care permit spargerea camerelor de siguranță blindate de la bordul navelor i-a făcut pe pirați mai agresivi, mai pricepuți și mai violenți, lucru care a dus uneori la moartea unor navigatori.

2.1.3

Pirateria ia naștere ca o problemă maritimă, pentru a se transforma apoi într-o chestiune umanitară, comercială și de economie globală, care afectează consumatorii de pe întreg globul. Costurile acestui fenomen ar putea exploda în situația întreruperii lanțului de aprovizionare cu alimente și energie, dacă comunitatea internațională nu va combate eficient activitățile de piraterie sau dacă sindicatele marinarilor vor refuza navigația în zonele grav afectate de acest fenomen. Aceste zone sunt străbătute anual de optsprezece mii de nave. Pirateria în Golful Aden/Cornul Africii constituie o amenințare strategică pentru UE, ea afectând circulația pe principalul coridor Europa-Asia. Pentru a evita Canalul Suez, companiile folosesc din ce în ce mai des ruta care trece pe la Capul Bunei Speranțe. Pirateria a devenit o activitate criminală foarte profitabilă și o „carieră” atractivă pentru tinerii din zonă. Costurile pe care le implică sunt disproporționate în raport cu numărul existent al piraților (circa 1 500 în Somalia). Pirateria împiedică livrarea ajutorului alimentar din partea UE, în situația în care victimele secetei din Africa au nevoie disperată de acesta. Dimensiunea prezenței navale în Oceanul Indian a fost comparată cu „patrularea întregului teritoriu european cu 20 de mașini de poliție”.

2.1.4

Nu se poate tolera ca actele de piraterie să rămână nepedepsite și nici ca dreptul și ordinea internațională să fie subminate (Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării – CNUDM, 1982). Va trebui ca UE să facă dovada unei voințe politice puternice pentru a eradica acest fenomen. Grupul de contact al ONU pentru combaterea pirateriei în largul coastelor Somaliei a promovat elaborarea unei strategii globale, care cuprinde măsuri preventive și de descurajare, precum și orientări operaționale pentru o mai bună cooperare a forțelor navale, urmărirea în justiție a piraților și identificarea resurselor lor financiare.

2.1.5

UE, care controlează 40 % din navigația mondială, nu își poate permite o creștere necontrolată a pirateriei. După cum a declarat comisarul pentru transport, dl Kallas, „pirateria pe mare reprezintă o veritabilă amenințare la adresa politicii europene a transporturilor”. De asemenea, acest fenomen pune în primejdie comerțul exterior, aprovizionarea cu energie și securitatea energetică a UE, precum și condițiile de trai ale navigatorilor și livrarea ajutorului umanitar.

2.2.1

În 2011, peste șapte navigatori au fost uciși, iar 39 au fost răniți de pirați. În 2012 (date actualizate la 24 septembrie 2012), șase marinari au fost uciși și alți 448 au fost luați ostateci, înregistrându-se 225 de atacuri și 24 de deturnări. La 30 iunie 2012, pirații din Somalia au capturat 11 nave și au luat ostateci 218 marinari. Din 2007, peste 43 de navigatori au fost uciși, iar 2 653 au fost luați ostateci în cursul unor acte de piraterie care au avut loc în largul coastelor Somaliei.

2.2.2

Asociațiile internaționale ale armatorilor și navigatorilor [ca de exemplu Camera Internațională de Transport Maritim (ICS), Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA), Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF), Forumul Armatorilor Asiatici (ASF) și Asociația SOS Save Our Seafarers (Salvați marinarii), care cuprinde 31 de organizații internaționale din domeniul maritim] și-au unit eforturile într-o încercare de sensibilizare – prin intermediul media și prin contactarea, la cel mai înalt nivel, a oamenilor politici și a responsabililor din sector – cu privire la costurile umane și economice ale pirateriei. Forumul Armatorilor Asiatici (24 mai 2012) a arătat că, în ultimii șapte ani, 62 de marinari au murit ca urmare a actelor de piraterie, în vreme ce 4 000 au fost ținuți ostateci la bordul a circa 200 de nave capturate de somalezi. Dacă frecvența atacurilor în Oceanul Indian s-a micșorat pentru prima dată în cinci ani (2007-2012), numărul marinarilor uciși s-a triplat în ultimii doi ani (Sultan Ahmed bin Sulayem, președinte al DP World, 30.6.2012). Prin urmare, lucrurile nu pot rămâne așa.

2.2.3

Stoparea pirateriei presupune mai întâi de toate acțiuni de prevenire și nu împiedicarea efectuării plăților care asigură eliberarea victimelor acestor acte. Navigatorii nu trebuie considerați „victime colaterale”, care pot fi tolerate în războiul împotriva pirateriei (Nautilus International).

2.3.1

Merită semnalate două rapoarte privind costurile economice ale pirateriei.

2.3.2

The Economic Cost of Maritime Piracy (Costurile economice ale pirateriei maritime), din decembrie 2010, care analizează costurile directe: răscumpărările, primele de asigurare, devierea rutelor maritime pe la Capul Bunei Speranțe, măsuri de securitate vizând descurajarea, paznici înarmați, desfășurarea a trei misiuni navale, acțiuni în justiție, finanțarea organizațiilor anti-piraterie, costurile umanitare. Costurile anuale totale sunt estimate la 7-12 miliarde USD. De asemenea, One Earth Foundation a evaluat răscumpărările din perioada 2009-2010 la 830 de milioane USD, iar costul anual al echipamentelor de descurajare/gărzilor private înarmate la 360 de milioane - 2,5 miliarde USD.

2.3.3

The Economics of Piracy (Economia pirateriei), din mai 2011, care studiază „lanțul de valori” al pirateriei, care cuprinde pirați, finanțatori, contabili și furnizori de arme. Raportul demonstrează că pirateria se poate dovedi o alegere foarte profitabilă, dacă se ține seama de PIB-ul pe locuitor din Somalia (venitul unui pirat putând fi de 67-157 de ori mai mare decât venitul mediu din Somalia). Documentul pune accentul pe necesitatea de a se lua urma banilor transferați prin sistemul informal hawala, apreciind costurile anuale la 4,9-8,3 miliarde USD.

3.1.1

În Declarația comună privind un parteneriat pentru combaterea pirateriei maritime și a jafului armat în vestul Oceanului Indian (Londra, 15 mai 2012), Uniunea Europeană și Organizația Maritimă Internațională (OMI) și-au reafirmat hotărârea de a-și spori capacitatea de luptă împotriva pirateriei maritime și jafului armat și de a îmbunătăți guvernanța maritimă în zona menționată. Codul de conduită de la Djibouti a devenit un instrument esențial, care a permis unui număr de 18 țări din Africa de Est să formuleze un răspuns regional la problema în discuție. În plus, UE a sprijinit financiar timp de trei ani Biroul maritim internațional (BMI), în legătură cu activitățile Centrului de observare a piraterie al acestuia, care se ocupă de eliminarea actelor de piraterie și a jafurilor armate asupra navelor.

3.1.2

Grupul internațional de contact privind pirateria analizează modalități de interceptare a beneficiarilor, având în vedere că răscumpărări de 300-500 milioane EUR ajung la șefi de rețele din Somalia, care le depozitează chiar și în bănci din UE. CESE face un apel ferm la identificarea și confiscarea acestor răscumpărări, așa încât pirateria să nu mai reprezinte o asemenea atracție.

3.1.3

După adoptarea cadrului strategic pentru Cornul Africii, numirea unui reprezentant special care să coordoneze acțiunile UE din regiune constituie un pas în direcția cea bună.

3.1.4

CESE salută rezoluția Parlamentului European referitoare la pirateria maritimă (10 mai 2012), care urmărește mai buna coordonare a instituțiilor UE sub aspectul intensificării eforturilor de combatere a pirateriei și de reclădire a Somaliei ca stat suveran.

3.1.5

Într-o serie de avize elaborate începând cu 2008, CESE și-a exprimat preocuparea în legătură cu înmulțirea cazurilor de jaf armat și piraterie în Asia de Sud-Est și în Africa (1). Comitetul a îndemnat stăruitor Comisia să încurajeze stabilirea unor jurisdicții corespunzătoare, care să rezolve problema actuală a impunității piraților, și s-a opus categoric dotării cu arme a navigatorilor. CESE a solicitat Comisiei să analizeze, împreună cu statele membre, desfășurarea activităților de pregătire anti-piraterie a navigatorilor.

3.1.6

În conferința sa intitulată „Atractivitatea profesiilor maritime” (7 martie 2010), CESE a identificat pirateria drept una dintre cauzele care descurajează alegerea unei cariere de navigator și care subminează campanile publicitare în acest sens.

3.2.1

Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) și-au exprimat, într-o declarație comună (31 iulie 2012), îngrijorarea în privința faptului că atacurile asupra navelor continuă, în ciuda eforturilor susținute la nivel european și internațional. Ele au rezervat eradicării pirateriei un loc de frunte pe agenda Comitetului pentru dialog social sectorial în domeniul transportului maritim (SSDC).

4.1

Pirateria, văzută ca o problemă complexă și multidimensională, poate fi rezolvată doar printr-o abordare holistică și coordonată, atât pe uscat, cât și pe mare. UE ocupă o poziție privilegiată în ceea ce privește conceperea unei asemenea abordări, fiind un actor respectat în regiunea vizată, sub aspect diplomatic, comercial, militar, umanitar și sub cel al transporturilor.

4.2

Navigatorii continuă să plătească un greu tribut. Toate eforturile trebuie să vizeze prevenirea periclitării integrității lor fizice, mentale și psihologice. Camera Internațională de Transport Maritim (ICS) a alcătuit o culegere de orientări în domeniul bunelor practici, menită să ajute companiile de navigație în sprijinirea marinarilor care au fost victime ale pirateriei și a familiilor acestora.

4.3

Deoarece cauzele profunde ale pirateriei pot fi eliminate doar printr-o soluție de perspectivă pe uscat, consolidarea capacităților în Somalia este crucială pentru abolirea impunității și reinstituirea statului de drept. Este nevoie de mai multă implicare din partea statelor membre de pavilion, pentru a asigura o mai bună coordonare a forțelor navale și pentru urmărirea în justiție a piraților.

4.4

Ținând seama de recrudescența actelor de piraterie începând cu 2007, este nevoie în prezent de o voință politică care să plaseze această problemă în topul agendei politice a UE și să sporească resursele, în vederea alocării de mai multe nave și avioane militare. Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia Europeană trebuie să colaboreze cu Consiliul European în vederea identificării domeniilor de competență în care se pot realiza acțiuni de combatere a pirateriei și de consolidare a capacităților în Somalia. Banca Mondială, Interpol și Europol pot sprijini demersurile de localizare a sumelor plătite ca răscumpărare.

4.5

Legislația anti-piraterie a statelor membre trebuie actualizată:

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/20

1.1

CESE salută posibilitatea ce i se oferă prin solicitarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale din Parlamentul European de a elabora un aviz pe marginea propunerii de proiect-pilot privind eticheta socială europeană în 2013. De la momentul solicitării avizului exploratoriu, situația a suferit modificări, în condițiile în care textul Comisiei pentru buget a Parlamentului European adoptat la 4 octombrie 2012 nu conține vreo referire la acest proiect-pilot.

1.2

În principiu, CESE sprijină intenția de a consolida dimensiunea socială în Europa și consideră că responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) ar trebui recunoscută și încurajată. Comitetul insistă însă asupra faptului că RSI nu ar trebui în niciun caz să substituie drepturile sociale garantate prin instrumente juridice naționale sau internaționale, în cadrul cărora dialogul social joacă un rol central.

1.3

Prin urmare, este necesar ca într-o primă etapă să se precizeze mai în amănunt care este valoarea adăugată, calendarul și orientarea acestei propuneri în raport cu obiectivele politice urmărite. Aceste obiective sunt importante, dar în condițiile actuale, mijlocul principal și cel mai eficient de a le pune în aplicare constă într-o legislație socială mai strictă și mai bine pusă în aplicare.

1.4

În același timp, CESE dorește să scoată în evidență, fără a nega importanța acestei inițiative, că propunerea s-ar putea să fie prea complexă într-un moment în care UE trece printr-o perioadă de criză, cu o rată ridicată a șomajului și un număr de falimente în creștere. O etichetă socială poate reflecta doar partea voluntară a activităților antreprenoriale sociale, însă această parte variază din cauza legislației diferite din fiecare stat membru, întrucât legislația europeană prevede doar standarde minime. Nu ar fi de dorit să fie introduse noi obligații pentru întreprinderi, care, în acest moment, riscă să adâncească discrepanța între întreprinderile de diferite mărimi și statele UE în loc să sporească coeziunea lor la nivel european.

1.5

Trebuie să se țină seama și de inițiative paralele, cum ar fi eticheta socială din domeniul antreprenoriatului social (din cadrul Inițiativei pentru antreprenoriatul social), pentru a evita confuziile. În acest context, CESE recomandă să se aștepte rezultatele cartografierii cu privire la eticheta socială, pe care Comisia o va efectua în domeniul antreprenoriatului social, și să se tragă concluziile ce se impun în acest sens. Alte inițiative care se suprapun, cum ar fi noile premii pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor sau integrarea aspectelor sociale în domeniul achizițiilor ar trebui, de asemenea, luate în considerare în relație cu această propunere.

1.6

CESE consideră, de asemenea, că trebuie mai bine demonstrată credibilitatea, legitimitatea și fezabilitatea unei etichete sociale introduse pe bază voluntară. Încrederea într-un nou sistem de etichetare la nivel european și sensibilizarea cu privire la acesta presupun realizarea unui sistem cuprinzător de acreditare și monitorizare, ceea ce trebuie pus în balanță cu beneficiile pe care le oferă un sistem de etichetare suplimentar. În acest context, CESE recomandă ca, înainte de a lua în considerare introducerea unei noi etichete sociale europene, să aibă loc o cartografiere exhaustivă a sistemelor de etichetare existente în diferite state membre, cu identificarea exemplelor de bune practici și tragerea concluziilor ce se impun din inițiativele care nu au avut succes. Prin urmare, CESE recomandă mai degrabă îmbunătățirea și extinderea sistemelor de etichetare existente, adăugându-le o dimensiune de responsabilitate socială (acolo unde nu este deja cazul).

1.7

Sistemele existente, dar și întreprinderile care fac uz de acestea, ar trebui să beneficieze de mai multă atenție; alte întreprinderi ar trebui încurajate să apeleze la această etichetare, în loc de a crea un sistem suplimentar cu care consumatorii și întreprinderile ar trebui să se familiarizeze. Nu în ultimul rând ar trebui luată în considerare, cel puțin pe termen mediu, desfășurarea unei acțiuni în materie de comunicare la nivel european cu privire la etichetele europene, pentru a-i sensibiliza pe consumatori și cetățeni.

1.8

Pentru a evita confuziile, în cazul în care va fi introdus un nou sistem european de etichetare socială, se recomandă ca acesta să nu devieze prea mult de la standardele internaționale recunoscute în acest domeniu, conținând însă o componentă tipic europeană: respectul pentru drepturile sociale.

2.1

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a Parlamentului European a propus, pentru anul 2013, un proiect-pilot privind instituirea unei etichete sociale europene, dar textul Comisiei pentru bugete a Parlamentului European privind proiectele-pilot pentru 2013 a fost adoptat în luna octombrie (1) a acestui an fără a face vreo referire la această propunere. Dată fiind noua situație, avizul de față urmărește în primul rând să ofere o contribuție în raport cu proiectul-pilot propus.

2.2

Ideea subiacentă propunerii este de a contribui la crearea unei Europe mai sociale, în care standardele minime din domeniul social și din legislația muncii să fie mai bine aplicate. Obiectivul este de a încuraja crearea de locuri de muncă, de a sprijini locurile de muncă destinate tinerilor și de a combate sărăcia, prin introducerea unui sistem progresiv de certificare, sub forma unei etichete sociale europene.

2.3

Solicitarea adresată CESE de Parlamentul European se referă la (a) impactul și importanța etichetei în diversele domenii politice, (b) tipurile de întreprinderi care ar putea fi interesate să participe în mod voluntar, (c) opțiunile disponibile pentru instituirea unei etichete progresive, (d) criteriile care ar trebui respectate pentru a obține eticheta și (e) acțiunile care ar trebui întreprinse pentru popularizarea acesteia.

2.4

Eticheta socială propusă de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale prevede un sistem voluntar și gratuit. Ea se adresează tuturor întreprinderilor din UE, dar se concentrează asupra IMM-urilor (2) și microîntreprinderilor (IFM) (3). Obiectivul este de a crea o Europă mai responsabilă din punct de vedere social, prin garantarea unor standarde sociale ridicate în toate întreprinderile din UE. De asemenea, propunerea urmărește armonizarea sistemelor de etichetare și utilizarea unei grile de evaluare, pentru identificarea posibilităților de ameliorare. Ideea este de a utiliza o listă de criterii sociale pentru a evalua responsabilitatea socială internă a fiecărei întreprinderi, atribuindu-i diverse niveluri ale etichetei sociale.

3.1

CESE consideră că eforturile de consolidare a dimensiunii și valorilor sociale din Europa sunt importante, însă trebuie reflectat la valoarea adăugată, la calendarul și la orientarea acestui proiect, ținând seama de inițiativele în desfășurare din domeniile conexe. Ca atare, CESE solicită argumente mai precise în legătură cu valoarea adăugată a unei astfel de inițiative și cu destinatarii ei, precum și contribuția acesteia la legislația europeană.

3.2

În avizul său privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) (4), CESE observa recent că RSI reprezintă o abordare ce ține de dezvoltarea durabilă. În același aviz, era subliniată și nevoia de a clarifica termeni precum responsabilitate socială (doar la locul de muncă) și de responsabilitate societală (activități în afara locului de muncă).

3.3

Pe baza acestor definiții, propunerea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale privind eticheta socială pare să se refere la responsabilitatea socială. Dat fiind că se adresează tuturor întreprinderilor din UE, trebuie să se ia în considerare lucrările în curs ale Comisiei în legătură cu strategia UE pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor (publicată în 2011) (5), care abordează deja aspecte similare.

3.4

Așa cum a menționat în trecut CESE, este important de subliniat că responsabilitatea socială a întreprinderilor nu trebuie utilizată în nici un caz ca substitut al drepturilor sociale garantate de instrumentele juridice sau de acordurile internaționale, care țin în primul rând de responsabilitatea statelor și a guvernelor. În plus, multe întreprinderi își iau angajamente și mai mari în sensul responsabilității sociale, fiind prin urmare important să se sublinieze că o responsabilitate socială care merge dincolo de ceea ce este prescris în documentele statutare trebuie recunoscută și încurajată. CESE este de părere că fiecare întreprindere trebuie să-și găsească propria abordare în materie de asumare a responsabilității sociale. Eticheta socială poartă riscul ca în prim plan să nu mai fie inovarea socială, ci dorința de a obține certificarea.

3.5

Ideea unei etichete sociale fusese deja evocată anterior în legătură cu lucrările Comisiei în contextul antreprenoriatului social, la care CESE a contribuit în mod activ prin mai multe avize (6). Comunicarea Către un Act privind piața unică  (7) se referă la eticheta socială în legătură cu antreprenoriatul social și cu întreprinderea socială. Această idee a fost reluată printr-o acțiune-cheie din Comunicarea Comisiei privind inițiativa pentru antreprenoriatul social  (8), care urmărea să îmbunătățească oportunitățile întreprinderilor sociale de a-și desfășura activitățile, de a fi competitive și de a se dezvolta în aceleași condiții cu celelalte întreprinderi. Una dintre propunerile acestei inițiative era de a crea o bază de date publică, cu etichete și certificări, pentru a-i sensibiliza și mai mult pe cei interesați în legătură cu diversele forme de etichete acordate întreprinderilor sociale din UE și pentru a înlesni compararea acestor etichete. De asemenea, Comisia dorește să lanseze într-un viitor apropiat un studiu privind întreprinderea socială, în care să cartografieze întreprinderile sociale cărora le-a fost acordată eticheta socială, formele pe care le îmbracă acestea și alte trăsături, reguli și modele specifice acestui tip de întreprinderi.

3.6

Astfel, CESE consideră că viitoarea cartografiere a întreprinderilor sociale, așa cum a fost ea prevăzută în cadrul inițiativei pentru antreprenoriatul social, trebuie realizată înainte de lucrările de elaborare a unei definiții mai cuprinzătoare a etichetării sociale a întreprinderilor și separat de aceasta. Din punctul de vedere al CESE, acest exercițiu trebuie încheiat înainte de extinderea etichetării, dat fiind că această cartografiere a sistemelor de etichetare existente ar putea aduce o contribuție valoroasă la evaluarea posibilităților și utilității unui sistem de etichetare mai amplu. Se recomandă, de asemenea, ca inițiativelor similare, cum ar fi cea privind integrarea unor aspecte sociale în domeniul achizițiilor, noile premii pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor și platformele sectoriale din domeniul etichetării întreprinderilor sociale, să li se ofere timpul necesar consacrării înainte de lansarea unor noi activități.

3.7

CESE subliniază că trebuie făcută o distincție clară între propunerea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor) și Inițiativa privind antreprenoriatul social: ele urmăresc obiective diferite și trebuie, prin urmare, tratate în mod diferit. CESE solicită Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale să ia în considerare utilizarea unui alt termen în textul propunerii, pentru a evita astfel confuziile de ordin terminologic. Solicitarea este cu atât mai pertinentă, cu cât există actori consacrați în domeniul antreprenoriatului social care utilizează conceptul de etichetare pentru întreprinderile sociale, cum ar fi, de exemplu, „Social Enterprise Mark” (9)

4.1

Obiectivul urmărit de prezenta propunere de proiect-pilot constă în încurajarea întreprinderilor de a-și depăși obligațiile statutare cu privire la responsabilitatea socială. Inițiativa este de o importanță vitală, dar CESE își pune întrebarea dacă, în actualul climat economic, introducerea unei etichete sociale europene nu este cumva prea complicată în raport cu valoarea adăugată pe care o prezintă. Din punct de vedere politic, propunerea urmărește favorizarea locurilor de muncă, ocuparea forței de muncă tinere și combaterea sărăciei. Toate acestea sunt de o importanță vitală pentru Europa, dar CESE se teme că legătura între ele și introducerea unei etichete sociale pe bază voluntară este prea slabă pentru a fi eficace, considerând, în schimb, că aceste obiective pot fi atinse mai eficient prin stabilirea unui cadru juridic mai strict și asigurarea respectării acestuia, precum și prin reformularea și consolidarea metodei deschise de coordonare în domeniul social.

4.2

CESE consideră, de asemenea, că propunerile în acest domeniu trebuie să plece de la principiul că întreprinderile puternice și competitive sunt indispensabile pentru creșterea economică, ele fiind astfel responsabile pentru crearea condițiilor necesare pentru impunerea unor norme sociale mai bune.

4.3

Propunerea prevede și introducerea unui „sistem de notare” gradual și progresiv, în funcție de gradul de punere în practică a unor criterii sociale, cum ar fi remunerația decentă, securitatea socială, asigurarea de sănătate, egalitatea de gen, îngrijirea copiilor, munca de la distanță etc. În condițiile actuale de criză economică, cu dificultățile considerabile cu care se confruntă anumite state, CESE se teme că în momentul de față, un astfel de sistem gradual de notare riscă să adâncească discrepanța între întreprinderile de diferite mărimi și statele membre ale UE. Un sistem gradual de notare nu poate fi adecvat dacă el nu este elaborat pentru a servi nu doar intereselor companiilor multinaționale, ci și intereselor IMM-urilor și ale microîntreprinderilor.

4.4

Nu trebuie uitat că o etichetă este utilă doar atunci când este cunoscută și se bucură de recunoaștere. IMM-urile și microîntreprinderile ar trebui să beneficieze deci de campanii de comunicare care să scoată în evidență angajamentul lor. Ceea ce este considerat ca un progres social trebuie să fie discutat în detaliu, ținând seama de principiul subsidiarității în acest domeniu, dar și de diferitele tradiții și modele de sistemele de protecție socială naționale. Acest dialog trebuie să fie purtat cu partenerii sociali și alte părți interesate, cum ar fi asociațiile de consumatori, atât la nivelul UE, cât și la nivel național.

4.5

În cadrul eforturilor depuse de UE în vederea facilitării creării de noi întreprinderi și a funcționării acestora au fost luate numeroase măsuri de simplificare și stimulare a creșterii, într-o încercare de a evita slăbirea responsabilității sociale a întreprinderilor, a drepturilor sociale ale lucrătorilor sau a potențialului de creștere și competitivitate a întreprinderilor. Cu toate că mai sunt multe de făcut în ceea ce privește drepturile, CESE se îndoiește că un sistem voluntar va îmbunătăți în mod real responsabilitatea socială. CESE atrage în același timp atenția că un astfel de sistem de etichetare, chiar dacă va fi gratuit, presupune disponibilizarea unor resurse care pot fi utilizate mai bine la nivelul întreprinderilor, afectate în prezent de criză.

4.6

Ca parte a eforturilor de îmbunătățire a responsabilității sociale ar trebui, de asemenea, evaluat până la ce nivel este întreprinderea responsabilă pentru respectarea drepturilor sociale, de exemplu în ceea ce privește furnizorii aflați în afara UE. Câtă vreme nu există claritate referitor la această responsabilitate, nu va exista încredere în eticheta socială. Ar trebui acordată atenție și potențialului impact asupra comerțului și importatorilor.

4.7

Altă chestiune importantă este cea a legitimității unei etichete standardizate. Experiențele anterioare au demonstrat că abordarea descendentă, prin luarea unor inițiative mai degrabă prescriptive, au un efect destul de redus asupra asociațiilor de consumatori și altor părți interesate, situație contraproductivă dacă se dorește ca eticheta să aibă un impact. În acest context poate fi menționat Fairtrade (10) ca un bun exemplu, demn de urmat, în care consumatorul preia inițiativa de a introduce o etichetă. De asemenea, se recomandă o analiză mai în detaliu cu privire la acele sisteme de etichetare din trecut care nu au avut succes (11).

4.8

Este important să se analizeze modul în care poate fi creată încrederea într-o etichetă. Din perspectiva consumatorilor, situația actuală creează deja confuzii: există o multitudine de sisteme de etichetare, multe dintre ele fiind greu de înțeles; a rămâne informat la zi cu privire la acestea se dovedește a fi imposibil. Adăugarea unui sistem nou, cu așteptarea ca consumatorii să facă alegeri bine informate, ar putea fi nerealist. Ca alternativă la introducerea unei noi etichete sociale se recomandă luarea în considerare a unei extinderi a sistemelor de etichetare existente, adăugându-le o dimensiune de responsabilitate socială (dacă nu este deja cazul). Același lucru se aplică și capacității etichetei de a genera încredere în rândul investitorilor. Prin luarea, de exemplu, a unor inițiative în domeniul investițiilor sociale, Comisia va putea defini orientări pentru îmbunătățirea raportărilor privind rezultatele sociale obținute prin aceste eforturi; CESE a salutat această abordare ca fiind esențială cu privire la investițiile în întreprinderile sociale (12) și consideră că ea ar trebui inclusă în această inițiativă.

4.9

Nu trebuie pierdute din vedere nici dificultățile inerente creării unui sistem complex la nivel european, în special din punct de vedere social, tehnic și practic. Există deja diferite sisteme de certificare pentru diferitele tipuri de etichete sociale; majoritatea dintre acestea au contribuit la îmbunătățirea vizibilității și importanței chestiunilor sociale la nivelul întreprinderilor (13). În legătură cu propunerea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale ar trebui acordată o atenție deosebită normei ISO 26000 (14), care acoperă majoritatea criteriilor cuprinse în propunere și la care a aderat deja un număr mare de întreprinderi. Există, de asemenea, diferite alte norme consacrate la nivel internațional (15). Proiectul-pilot ar trebui, prin urmare, să evalueze dacă crearea unui nou sistem de etichetare oferă suficientă valoare adăugată, sau dacă nu ar fi mai recomandabilă sensibilizarea și încurajarea întreprinderilor de a utiliza sistemele existente, precum și consolidarea acestora, de exemplu prin introducerea unor indicatori de progres.

4.10

Pentru a evita distorsiunile, orice etichetare socială la nivel european nu ar trebui să devieze prea mult de la standardele internaționale recunoscute în domeniu, dar ar trebui să includă și un element tipic european: respectul pentru drepturile sociale.

4.11

Multe dintre criteriile propuse pentru eticheta socială sunt acoperite prin dialogul social, prin procese de negociere în cadrul cărora deciziile sunt luate de partenerii sociali sau prin legislațiile naționale în vigoare; o graduare a acestor criterii nu este adecvată. CESE subliniază că dialogul social a promovat exemple de bune practici și a dus la elaborarea unor orientări în acest sens, știut fiind că responsabilitatea socială a întreprinderilor contribuie la dialogul social și îl completează.

4.12

Întocmirea unei liste de criterii sociale care să corespundă tuturor tipurilor de întreprinderi, tuturor situațiilor și condițiilor naționale reprezintă o sarcină complexă și o adevărată provocare. În paralel cu legislația UE există o mare varietate de sisteme și tradiții naționale privind drepturile sociale, de exemplu pentru îngrijirea copiilor sau concediul parental, asigurările de sănătate, salariile minime etc. Proiectul-pilot ar trebui să țină seama de principiul subsidiarității și de criteriile propuse pentru a putea evalua aplicabilitatea etichetei.

4.13

Dezvoltarea încrederii în etichetă presupune nu numai sporirea sensibilității în rândul întreprinderilor, investitorilor și consumatorilor, ci și realizarea unui sistem de monitorizare eficient. O etichetă reprezintă o imagine instantanee a modului în care o întreprindere respectă criteriile în momentul depunerii cererii. Fără existența unui organism independent responsabil pentru certificarea, monitorizarea și calendarul etichetei nu se va putea genera încrederea sau progresul social scontat. În acest context trebuie să se țină seama de riscul abuzurilor și neregularităților, precum și de procedura de excludere a întreprinderilor respective. Elaborarea unei proceduri de monitorizare corespunzătoare necesită punerea la dispoziție a unor resurse și crearea unui plus de birocrație; trebuie, prin urmare, evaluată valoarea socială adăugată în raport cu plusul de birocrație și complexitate.

4.14

CESE se întreabă dacă crearea unui sistem de etichetare care să cuprindă toate sectoarele și toate statele membre ale Europei este rezonabilă. Există diferențe semnificative între întreprinderi în ceea ce privește capacitatea lor de a atinge obiectivele propuse; înființarea unei instanțe de evaluare care să fie echitabilă pentru toate întreprinderile este imposibilă. Astfel, CESE propune dezvoltarea unui concept mai amplu privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, în cadrul căruia eticheta să reflecte mai degrabă anumite activități și procese decât întreprinderea în ansamblul ei.

4.15

Prin urmare, CESE subliniază că, în cazul în care se va desfășoară un proiect-pilot în acest domeniu, grupul-țintă pentru etichetă ar trebui implicat în elaborarea acestuia. Se recomandă întocmirea unui studiu care să clarifice elementele-cheie ale etichetei sociale, precum monitorizarea, perioada de valabilitate, retragerea etichetei, intervalele de evaluare, indicatorii de progres etc. Un posibil pilot-proiect ar trebui, de asemenea, să determine dacă o etichetă socială europeană este viabilă și utilă pentru realizarea obiectivului propus.

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/24

1.1

Comitetul reamintește (1) că piața unică este un element central al integrării europene, cu capacitatea de a asigura beneficii pe care părțile interesate europene le înregistrează direct și de a genera creștere durabilă pentru economiile europene. În actualul context de criză economică, o piață unică funcțională și orientată către viitor nu este numai dezirabilă, dar și esențială pentru viitorul politic și economic al Uniunii Europene.

1.2

Pe fundalul crizei economice actuale și, printre altele, pe cel al impactului pe care l-a avut dereglementarea piețelor financiare asupra bugetelor naționale ale statelor membre, asupra economiei reale, a sărăciei și a ocupării forței de muncă în UE (2), tonul optimist al Comisiei în comunicarea sa cu privire la realizarea pieței unice este inoportun. CESE crede că Comisia a acordat prea puțină atenție efectelor secundare negative neprevăzute ale pieței unice. Anunțurile prea decisive și sigure pe ele referitoare la succes, dar premature, nu fac decât să-i irite pe cetățenii UE. O posibilă consecință ar putea fi mai degrabă subminarea pieței unice decât dinamizarea acesteia. Comisia ar trebui să dea dovadă de o abordare mai realistă, adoptând un ton mai echilibrat.

1.3

O mai bună funcționare a pieței unice pe baza orientărilor vechi și a celor noi este puternic amenințată de creșterea masivă a numărului de șomeri la 28 de milioane, în special în rândul tinerilor din UE. Sute de mii de IMM-uri au dat faliment, 120 de milioane de cetățeni – ceea ce reprezintă aproximativ 25% din populația UE – fiind amenințați de sărăcie și excluziune socială. Din aceste motive, cererea și consumul în UE sunt afectate în foarte mare măsură. Pe lângă acțiunile-cheie, UE și statele membre trebuie să-și consolideze eforturile de depășire a crizei financiare, economice și bugetare și să valorifice întregul potențial al pieței unice.

1.4

CESE solicită Parlamentului, Comisiei și Consiliului să acționeze rapid, însă fără a afecta calitatea, astfel încât aceste propuneri legislative să fie adoptate înainte de sfârșitul mandatelor actuale ale Parlamentului și Comisiei, în primăvara anului 2014. CESE ar saluta cu satisfacție aplicarea rapidă a măsurilor propuse în Comunicarea privind guvernanța pieței unice, de îmbunătățire în ansamblu a punerii în aplicare a normelor UE.

2.1

Comisia a definit cea de-a doua fază a Actului privind piața unică (denumit în continuare APU) pe baza a 12 acțiuni-cheie de îmbunătățire a funcționării pieței unice. CESE salută faptul că a fost consultat înainte de publicarea comunicării și că unele recomandări au fost preluate de Comisie în APU II. Cu toate acestea, regretă faptul că de data aceasta nu a avut loc o consultare publică oficială, consultarea informală neasigurând un echilibru între părțile interesate relevante.

2.2

În ciuda contribuției pozitive pe care piața unică a adus-o, de la înființare, la creșterea economică și la crearea de noi locuri de muncă, nu toate părțile interesate au profitat pe deplin de aceasta, fie că este vorba de întreprinderi, lucrători, consumatori, cetățeni sau alte categorii. Comisia menționează o creștere suplimentară de 2,77 milioane de locuri de muncă, dar nu face referire la calitatea precară a unora dintre acestea (3). Este știut faptul că, începând cu primăvara anului 2008, când consecințele crizei economice au început să se facă simțite în toată Europa, s-au pierdut aproximativ 10 milioane de locuri de muncă, în condițiile în care nu am ajuns, se pare, la capătul recesiunii economice (4).

2.3

Chiar dacă Comisia precizează care au fost principiile directoare de la baza acestor opțiuni (programul pentru o mai bună legiferare, costul non-Europei etc.), caracterul urgent al unor alegeri nu este întotdeauna evident în toate instituțiile europene. De exemplu, Comisia anunță o inițiativă în domeniul mobilității lucrătorilor, în relație cu portalul EURES, în timp ce alte activități fundamentale în acest domeniu sunt încă în așteptarea unei decizii la Consiliu.

2.4

CESE consideră că Comisia a acordat prea puțină atenție efectelor secundare negative neprevăzute ale pieței unice. Reglementarea a piețelor financiare în UE a fost prea slabă pentru a pune capăt supravegherii defectuoase și a preveni tipul de antreprenoriat orientat spre interesul pe termen scurt al unui grup privilegiat de acționari. Trebuie acordată mai multă atenție îmbunătățirii guvernanței corporatiste. Cea mai mare prioritate ar trebui s-o aibă sporirea transparenței și a responsabilității, pentru a garanta că piața unică contribuie la crearea unui cadru juridic care respectă interesele legitime ale tuturor părților interesate.

2.5

De remarcat este fermitatea afirmației Comisiei privind faptul că cele 12 noi pârghii vor contribui la creștere, la crearea de mai multe locuri de muncă și la întărirea încrederii în piața unică. CESE consideră că istoria introducerii pieței unice a arătat că unele măsuri luate în trecut au efecte considerabile pe termen scurt. Anunțurile prea decisive și sigure pe ele referitoare la succes, nu fac decât să-i irite pe cetățenii UE, mai ales dacă evaluările de impact nu oferă dovezi solide ale succesului. O posibilă consecință ar putea fi mai degrabă subminarea pieței unice decât dinamizarea acesteia (5). Comisia ar trebui să dea dovadă de o abordare mai realistă, adoptând un ton mai echilibrat.

2.6

Din păcate, APU I și II nu subliniază importanța asigurării încrederii în respectarea drepturilor. CESE este nerăbdător să vadă în sfârșit un instrument eficient de recurs colectiv pus la dispoziția consumatorilor europeni. Deși liberalizarea piețelor și sporirea concurenței sunt obiective-cheie ale politicii în domeniul pieței unice și joacă un rol important în a permite consumatorilor să aleagă liber, aceștia au nevoie și de un cadru robust de protecție a drepturilor lor cu privire la achiziționarea de bunuri și servicii, precum și de o punere reală în aplicare a acestor drepturi. Câteva studii au concluzionat că implementarea diferitelor instrumente ale UE este lentă, iar nivelul de punere în aplicare este încă relativ scăzut, în special în situațiile transfrontaliere; prin urmare, Comisia ar trebui să propună în regim de urgență măsuri obligatorii cu privire la noile instrumente de punere în aplicare.

2.7

Din nefericire, doar una din cele 12 inițiative intră în categoria măsurilor în beneficiul consumatorilor, în ciuda faptului că există mai multe pârghii care au un impact important asupra vieții zilnice a consumatorilor europeni (6). Sperăm că această situație nu reflectă opinia generală a Comisiei privind politica de protecție a consumatorilor. Este important să existe o viziune largă, iar consumatorii să nu fie considerați doar o anexă a politicii în domeniul întreprinderilor, ci actori independenți, în vederea creării unei piețe unice în beneficiul tuturor, conform rapoartelor Monti și Grech. CESE este de acord cu Comisia în privința faptului că piața unică ascunde încă un potențial neexploatat, chiar și după conceperea celor 50 de propuneri și primelor 12 pârghii. Cu toate acestea, din punctul de vedere al consumatorilor, Comisia ar fi putut și ar fi trebuit să pună accentul pe inițiative favorabile consumatorilor, așa cum s-a subliniat anterior într-un aviz al CESE (7).

2.8

De asemenea, CESE este surprins de faptul că, în comunicarea vizată, parteneriatului social nu i se acordă atenția cuvenită. Încrederea nu poate fi recâștigată dacă implicarea partenerilor sociali în elaborarea politicilor UE se limitează la domeniul de politică al DG Ocuparea Forței de Muncă. Consultarea partenerilor sociali este necesară și în cazul diferitelor activități din cadrul DG Piața Internă.

2.9

După cum CESE a subliniat în avizele sale anterioare, orice propunere privind tranzacțiile transfrontaliere efectuate de consumatori ar trebui realizată treptat, începând cu contractele transnaționale de vânzare de bunuri (business to business - B2B), văzute ca acțiuni-pilot. Până la adoptarea unei propuneri privind tranzacțiile dintre întreprinderi și consumatori (business to consumer - B2C) nu ar trebui să se ia inițiative de natură opțională cu privire la contractele transnaționale de vânzare de bunuri.

3.1

Comisia a prezentat deja 11 din cele 12 propuneri legislative privind acțiunile-cheie, iar Comitetul a adoptat avize privind aceste propuneri (8). CESE solicită Parlamentului, Comisiei și Consiliului să acționeze rapid, însă fără a afecta calitatea, astfel încât aceste propuneri legislative să fie adoptate înainte de sfârșitul mandatelor actuale ale Parlamentului și Comisiei, în primăvara anului 2014. Statele membre ar trebui să aplice în mod corect legislația adoptată și să asigure respectarea acesteia, pentru a garanta condiții de concurență echitabile, iar obstacolele bazate pe motive nejustificate și discriminatorii trebuie înlăturate, pentru ca piața unică să poată funcționa în mod corespunzător.

3.2

Retragerea Regulamentului Monti II nu este o soluție pentru problemele create prin hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CEJ) privind detașarea lucrătorilor. Trebuie găsită o soluție pentru situația actuală, întrucât lucrătorii nu-și pot exercita pe deplin drepturile. Comisia ar trebui să garanteze că drepturile sociale fundamentale nu pot fi îngrădite de libertățile economice. Comisia ar trebui să aibă în vedere o propunere privind un protocol privind progresul social, care să fie anexat la tratatele europene. Un astfel de protocol ar trebui să clarifice relația dintre drepturile sociale fundamentale și libertățile economice, confirmând faptul că piața unică nu este un scop în sine, ci că a fost instituită cu scopul de a oferi avantaje sociale pentru toți cetățenii UE [ca urmare a punerii în aplicare a articolului 3 alineatul (3) din versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană]. De asemenea, ar trebui să se clarifice faptul că libertățile economice și normele în materie de concurență nu pot avea prioritate față de drepturile sociale fundamentale și de progresul social, și că nu pot fi interpretate în niciun caz ca un drept al întreprinderilor de a se sustrage sau de a ocoli legile sau practicile naționale în domeniul social și al ocupării forței de muncă, ori în scopul practicării unei concurențe neloiale sub aspectul salariilor și condițiilor de muncă.

3.3

CESE a identificat o serie de măsuri care lipseau din APU I, considerând că acestea ar contribui la sporirea încrederii cetățenilor. Măsurile care lipsesc includ revizuirea Directivei privind dreptul de autor, taxele pentru drepturile de autor, neutralitatea rețelei, protocolul privind progresul social, microîntreprinderile și întreprinderile familiale, măsurile destinate susținerii lansării de noi întreprinderi și extinderii celor existente, îndatorarea excesivă și transferurile interbancare, precum și măsurile de consolidare a funcționării zonei unice de plăți în euro (SEPA).

4.9.1

Pe piața UE se găsesc încă produse nesigure sub aspectul consumului, inclusiv produse care poartă marca CE, care prezintă riscuri pentru sănătate și siguranță ce ar putea fi evitate. De aceea, CESE își exprimă satisfacția față de propunerea legislativă a Comisiei Europene referitoare la „pachetul de măsuri privind siguranța produselor”, care constă într-un instrument de supraveghere pe piața unică a tuturor produselor nealimentare, propunerea pentru o nouă directivă privind siguranța generală a produselor și planul-cadru multianual de supraveghere a pieței. Revizuirea ar trebui să asigure mai multă claritate privind interacțiunea dintre diferitele dispoziții ale UE legate de siguranța produselor. În special, trebuie consolidată și clarificată responsabilitatea producătorilor. Trebuie ca în întreaga UE să se asigure același grad de aplicare a prevederilor, precum și eficiența activităților de supraveghere a pieței.

4.9.2

Trebuie abordată în mod explicit chestiunea produselor atractive pentru copii și trebuie menținută interdicția pentru produsele care imită alimentele. Politica UE trebuie să înregistreze evoluții importante în materie de siguranță și sănătate. Ar trebui să se acorde atenție concurenței neloiale cu care se pot confrunta întreprinderile din Uniune, obligate să respecte normele UE. Revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor ar trebui să împiedice în mod eficient introducerea pe piață a produselor periculoase, acest lucru impunând un sistem european de supraveghere a pieței, inclusiv controale eficiente la granițele externe ale UE.

4.10.1

Propunerile prezentate la acest subpunct sunt încadrate aici oarecum forțat. CESE recunoaște că, într-o perioadă de criză, este important să se pună accentul asupra combaterii exacerbării excluziunii sociale și a sărăciei. În acest sens, întreprinderea socială a fost evidențiată ca fiind un factor-cheie al strategiei de depășire a crizei. Este dezamăgitor faptul că nu există o acțiune-cheie destinată dezvoltării și creșterii economiei sociale și întreprinderii sociale. Cea de-a 12-a acțiune-cheie nu abordează excluziunea socială și sărăcia, tot mai extinse în Europa. Prin urmare, CESE recomandă definirea unei acțiuni-cheie clare și orientate spre întreprinderea socială, plecând de la recomandările proactive ale CESE, despre care acesta crede că abordează într-un mod mai adecvat necesitatea de a aprofunda coeziunea socială (14).

4.10.2

CESE salută propunerea ca toți cetățenii UE să aibă acces la un cont de plăți de bază, ca taxele pentru conturile de plăți să fie transparente și comparabile și ca schimbarea contului de plăți să se facă mai ușor. CESE speră ca de data aceasta Comisia să propună o legislație obligatorie și nu doar o recomandare, ca în iulie anul trecut, care a fost foarte criticată din cauza caracterului său voluntar. CESE observă că transparența și comparabilitatea taxelor pentru conturile de plăți în cazul consumatorilor prezintă deficiențe semnificative sau sunt de-a dreptul inexistente. Legislația UE propusă ar trebui să asigure faptul că fiecare consumator are drept de acces la un cont de plăți de bază și să înlăture orice obstacol în calea schimbării acestui cont.

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/31

1.1

În opinia Comitetului Economic și Social European (CESE), realizarea Spațiului european de cercetare (SEC) reprezintă un obiectiv prioritar în vederea promovării creșterii și a dezvoltării economice, sociale și culturale a UE, precum și a excelenței științifice și a coeziunii dintre statele membre, regiuni și societăți. Politica de finanțare prevăzută în programul Orizont 2020 trebuie să prevadă fondurile necesare, pentru a permite îndeplinirea acestui obiectiv.

1.2

În numeroasele sale avize (1) CESE și-a exprimat viziunea cu privire la SEC, inițiind, împreună cu Comisia, Parlamentul European și Consiliul, o dezbatere și o confruntare aprofundată pe această temă. Prin urmare, Comitetul salută Comunicarea Comisiei.

1.3

CESE este de acord cu Comisia, atunci când aceasta consideră creșterea economică drept unul dintre obiectivele prioritare ale SEC. În cursul gravei crize economice și sociale actuale, această precizare are o importanță fundamentală pentru societatea civilă organizată europeană.

1.4

CESE este de părere că libera circulație a cercetătorilor, a cunoștințelor științifice și a tehnologiei trebuie să devină „cea de a cincea libertate” a pieței interne.

1.5

CESE consideră că realizarea zonei unice de cercetare este un proces în evoluție permanentă și că stabilirea termenului pentru 2014 este prea ambițioasă, având în vedere și că în multe țări europene se pun în aplicare măsuri de austeritate care reduc investițiile publice naționale în cercetare și inovare.

1.6

CESE susține propunerea de a crea SEC mai curând prin intermediul unui parteneriat consolidat bazat pe bune practici decât prin regulamente, exprimându-și însă preocuparea cu privire la faptul că memorandumurile de înțelegere încheiate cu organizațiile au un caracter voluntar, neobligatoriu din punct de vedere juridic și informal.

1.7

CESE încurajează o voință politică puternică, care să poată veni în ajutorul unor sisteme naționale de cercetare eficiente și competitive. Acestea vor putea fi mai bine puse în practică printr-o evaluare inter pares, care va trebui să fructifice calitatea echipei de cercetare, structurile implicate și rezultatele obținute.

1.8

Comitetul consideră că activitățile de cercetare finanțate din fonduri publice trebuie să acorde prioritate domeniilor care au o importanță deosebită pentru bunăstarea cetățenilor europeni și că din fondurile publice trebuie finanțate în continuare proiecte în cadrul unei cooperări europene puternice și partajate.

1.9

CESE îndeamnă Comisia și statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru a elimina obstacolele care stau în calea realizării SEC și care sunt legate de lipsa unei piețe europene a forței de muncă pentru cercetători, de condițiile lor de muncă, de mobilitatea lor și de sistemul de securitate socială.

1.10

Comitetul reamintește că se impune modificarea urgentă a situației pensiilor și fondurilor de pensii pentru cercetătorii care participă la proiecte transnaționale și că trebuie creat un fond european de pensii suplimentare, pentru a acoperi/compensa pierderile rezultate din tranziția de la o țară la alta sau de la un sistem de securitate socială la altul.

1.11

Comitetul atrage atenția cu privire la faptul că noile inițiative propuse de Comisie nu trebuie să compromită sau să anuleze eforturile de reducere a constrângerilor administrative pentru cercetători în cadrul SEC.

1.12

CESE reamintește CE și statelor membre faptul că trebuie să adopte toate inițiativele necesare în vederea eliminării efective a discriminărilor, inegalităților și diferențelor de gen care există încă în mediul academic, științific și de cercetare. Comitetul salută, în special, decizia de a asigura o prezență a femeilor de cel puțin 40 % în toate comitetele implicate în recrutarea de personal și în elaborarea și/sau revizuirea criteriilor pentru evaluarea proiectelor, precum și în cele care stabilesc politicile privind munca în institutele academice, de cercetare și științifice.

1.13

CESE salută propunerea CE de elaborare a unei foi de parcurs pentru dezvoltarea infrastructurilor electronice de sprijinire a e-Științei. Comitetul face trimitere la avizul său (2) privind Comunicarea (3) Comisiei referitoare la accesibilitatea, precum și conservarea și difuzarea rezultatelor cercetării și a cunoștințelor științifice.

1.14

CESE sprijină apelul adresat de sectorul cercetării și de comunitatea științifică europeană (4) șefilor de stat și de guvern și președinților instituțiilor UE, conform căruia Europa nu își poate permite să piardă cele mai mari talente și cei mai buni cercetători și profesori, în special tineri; apelul subliniază că fondurile europene sunt esențiale pentru a le face mai eficiente și eficace pe cele naționale și pentru a îmbunătăți competitivitatea paneuropeană și internațională; prin urmare, Comitetul solicită să nu fie reduse cheltuielile aferente din bugetul european 2014-2020.

1.15

CESE consideră că harta activităților care vor trebui desfășurate în domeniile prioritare, forumul pentru difuzarea și transferul rezultatelor proiectelor științifice și de cercetare, precum și evaluarea finală a efectelor comunicării ar trebui să prevadă participarea deplină și efectivă a societății civile implicate în SEC.

1.16

În lumina motivelor de mai sus, CESE ar dori înființarea în cadrul său a unui grup special, la care instituțiile europene să se raporteze în cursul viitoarelor etape de evaluare, monitorizare și decizionale legate de realizarea SEC.

2.1

În numeroase avize, CESE și-a expus viziunea cu privire la SEC, care rămâne valabilă și relevantă, salutând comunicarea, care vizează un parteneriat consolidat și care dovedește cât de urgent este ca UE și statele membre (SM) să își mențină și să își extindă angajamentele asumate. În statele membre, progresele nu au fost omogene și, în anumite cazuri, continuă să fie lente. Aspectul inovator al comunicării constă în faptul că extinde colaborarea dintre Comisie și statele membre la organizațiile care au legătură cu SEC (5). CESE consideră necesară o cooperare consolidată mai amplă și mai eficientă.

2.2

CESE împărtășește punctul de vedere al Comisiei, conform căruia realizarea SEC trebuie să sprijine creșterea economică, excelența științifică și coeziunea dintre regiuni, țări și societăți. În același timp, trebuie să se ia în considerare și să se dezvolte interacțiunea necesară dintre știință și piață, dintre inovare și întreprindere, dintre noile forme de organizare a muncii și un mediu de cercetare din ce în ce mai interconectat.

2.3

CESE este de părere că, în contextul actual al crizei globale, sunt necesare măsuri mai precise și mai energice, atât pentru a depăși efectele negative ale fragmentării naționale în elaborarea și implementarea politicilor de cercetare, cât și pentru a optimiza activitățile care tind să sporească eficacitatea acestor politici. De asemenea, măsurile trebuie să aibă drept obiectiv sporirea concurenței sănătoase și loiale și a sinergiilor transfrontaliere între sistemele naționale de cercetare, facilitarea carierei de cercetător, mobilitatea și libera circulație a cunoștințelor (6).

2.4

În urma consultării publice realizate în vederea elaborării comunicării, a reieșit că:

3.1

CESE împărtășește ideea Comisiei, de consolidare a sistemelor naționale de cercetare prin intermediul bunelor practici, fiind de acord că alocarea resurselor trebuie realizată prin intermediul cererilor publice și deschise de propuneri, care să fie evaluate de grupuri de experți (evaluare inter pares  (7)) din statul membru în cauză, din alte state membre sau din țări terțe. Evaluarea calității echipelor care desfășoară activități de cercetare, a instituțiilor participante și a rezultatelor obținute trebuie să servească drept bază pentru deciziile adoptate în materie de finanțare publică instituțională. În multe cazuri, cercetătorii, echipa, propunerile și programele de cercetare nu sunt încă evaluate conform unor standarde comparabile, chiar dacă este vorba despre proiecte și activități de cercetare realizate și finanțate în mod similar. În opinia CESE, acest lucru reprezintă o pierdere inacceptabilă de valoare, într-un moment în care în diverse state membre sunt reduse semnificativ fondurile din buget destinate activităților de cercetare.

3.2

CESE este conștient de faptul că cercetarea europeană este una dintre cele mai bune din lume. În universități și instituții științifice, cercetarea a permis întreprinderilor europene să fie lideri și să se poziționeze în avangarda dezvoltării tehnologiilor și să ocupe locuri de prim rang. Din acest motiv, CESE își exprimă preocuparea cu privire la concluzia la care ajunge Comisia în cadrul evaluării de impact, în care afirmă că decalajul dintre Europa, Statele Unite, Japonia și alte economii dezvoltate devine din ce în ce mai evident (8). Acest lucru pare să arate că Europa pierde teren în ceea ce privește producția de cunoaștere și că țările-lider în domeniul inovării la nivel mondial depășesc UE-27 sub aspectul anumitor indicatori. În contextul crizei globale și al schimbării în consecință a raporturilor de putere, CESE consideră că SEC trebuie să consolideze supremația științei europene, ale cărei calitate și nivel de excelență trebuie să servească drept avantaj concurențial la momentul intrării în competiție cu alți actori internaționali.

3.3

În 2002, UE a decis că investițiile tuturor statelor membre în cercetare și dezvoltare trebuiau să atingă 3 % din PIB-ul european (9). Eșecurile repetate în atingerea acestui obiectiv și amânarea lui până în 2020 determină CESE să se întrebe dacă acest obiectiv va mai fi îndeplinit. Comitetul este de acord că una dintre prioritățile SEC trebuie să fie creșterea, mai ales în perioada actualei crize economice și sociale grave, și își manifestă via preocupare față de reducerile considerabile ale fondurilor pentru cercetare, cauzate de politicile de austeritate.

3.4

Unul dintre pilonii Spațiului european al învățământului superior, strâns legat de realizarea SEC, constă în promovarea mobilității în vederea îmbunătățirii formării studenților, a profesorilor și a cercetătorilor în mod efectiv. Reducerile vor afecta mulți cercetători sub aspectul exploatării SEC și sub cel al participării pe deplin la acest spațiu. CESE își manifestă propria preocupare cu privire la deciziile adoptate (10).

3.5

CESE își reafirmă convingerea că sistemele naționale de cercetare eficiente și competitive necesită o puternică voință politică și îndeamnă UE și statele membre să realizeze progrese într-un mod mai hotărât și rapid cu privire la respectarea angajamentelor asumate.

3.6

În ultimii ani, activitățile de cercetare finanțate din fonduri publice par să fi abandonat domeniile de importanță strategică pentru bunăstarea cetățenilor europeni, deși ar trebui să reprezinte domenii de cercetare inovatoare pentru SEC, în cadrul unei cooperări europene partajate.

3.7

În plus, CESE amintește că, în vederea optimizării și/sau al redefinirii sprijinului economic acordat sistemelor naționale de cercetare, trebuie eliminată falsa dihotomie între știința aplicată și știința de bază, de care par să fie seduse anumite state membre, care se străduiesc să-și reducă bugetul. Acest lucru reprezintă un obstacol serios în calea accesului la resurse și fonduri.

4.1

În UE, cooperarea paneuropeană în domeniul cercetării s-a concentrat pe anumite inițiative importante (11). Totuși, doar 0,8 % dintre creditele publice (12) pentru cercetare și dezvoltare sunt utilizate pentru programele comune ale statelor membre, inclusiv cele sprijinite sau cofinanțate de Comisie, deși există probe care demonstrează că prin intermediul cooperării transnaționale este posibil să se îmbunătățească nivelul activităților de cercetare și dezvoltare, să fie incluse noi domenii și să se obțină ajutoare publice și private pentru proiecte comune. Acest lucru confirmă necesitatea unui țesut solid de rețele de cunoștințe care să acopere întreaga Europă.

4.2

Introducerea unor noi programe de finanțare a cercetării – precum subvenția pentru sinergie CEC, lansată în 2012 și care vine în sprijinul micilor grupuri transfrontaliere (și, în general, interdisciplinare) de cercetători – poate contribui la ilustrarea valorii adăugate și a complementarității muncii în comun, cu condiția ca aceste grupuri să fie creative în gestionare și să împărtășească în mod novator cunoștințe complementare, capacități și resurse.

4.3

În plus, există în continuare obstacole și bariere în calea accesului străinilor în institutele de cercetare națională de interes european și a accesului la infrastructurile de cercetare paneuropeană al oamenilor de știință care își desfășoară activitatea în statele membre neparticipante. În ambele cazuri, accesul este acordat pe baza preferinței naționale. CESE consideră că aceste probleme împiedică realizarea deplină a SEC.

4.4

CESE consideră că anunțata trecere în revistă a activităților – care ar urma să evidențieze punctele tari, punctele slabe și lacunele cooperării științifice transnaționale – ar trebui nu numai să se bazeze pe informațiile furnizate de statele membre, ci și să garanteze o participare reală și efectivă a societății civile care are legătură cu SEC și/sau este interesată de acesta.

6.1

În ultimii ani s-a înregistrat, practic în toate domeniile, o creștere importantă a numărului de femei care se ocupă cu cercetarea, dar numărul celor active care ocupă poziții academice înalte, precum cele de cercetător principal în instituții științifice și în universități, rămâne încă foarte redus (16). Aceasta în ciuda faptului dovedit că grupurile de cercetare mixte au rezultate mai bune și beneficiază de experiențe mai ample, de cunoștințe partajate, de puncte de vedere diferite și de un nivel mai înalt de inteligență socială.

6.2

Cariera academică a femeilor este caracterizată în continuare de o puternică segregare pe verticală, iar „plafonul de sticlă” rămâne o realitate, la fel ca și segregarea pieței muncii (17).

6.3

Diferența de remunerare dintre femei și bărbați reprezintă în continuare o realitate în mediul academic și în institutele de cercetare, precum și în alte sectoare economice. La acest fenomen contribuie, printre alți factori, tipurile de fișă a postului, teoretic „neutre”, dar care ignoră disparitățile de gen, reaua împărțire a responsabilităților familiale și menținerea discriminării directe și indirecte. (18) Cu alte cuvinte, potențialul științific feminin este subevaluat și nu este utilizat la potențial maxim, femeile sunt subreprezentate și lipsește echilibrul de gen sub aspect decizional în materie de cercetare și de inovare.

6.4

Nu toate statele membre dețin politici naționale pentru promovarea integrării dimensiunii de gen în cercetare, lucru care subminează calitatea și relevanța acesteia. O pondere mai mare a femeilor ar determina o creștere a diversității rezervei de talente, forței de muncă și procesului decizional și ar spori calitatea cercetării. Aceasta ar permite evitarea costurilor economice ridicate și chiar a erorilor cauzate de absența perspectivei de gen în domeniul cercetării. Absența îmbunătățirilor privind integrarea dimensiunii de gen în cercetare va avea consecințe negative asupra obiectivelor pe care și le propune SEC sub aspectul atingerii unor niveluri înalte de excelență. O mai mare implicare a femeilor va contribui la creșterea socioeconomică europeană și la îmbunătățirea excelenței, a performanței și a rezultatelor cercetării.

6.5

CESE îndeamnă Comisia și statele membre să își dubleze eforturile și să adopte inițiative mai eficiente în vederea eliminării efective a disparităților de gen care există în mediul academic, în domeniul cercetării și al științei. În special, trebuie îndeplinită promisiunea de a garanta o prezență feminină de cel puțin 40 % în toate comitetele care se ocupă de atribuirea contractelor, de elaborarea și/sau revizuirea criteriilor de evaluare a proiectelor sau care stabilesc politicile de ocupare a forței de muncă în centrele universitare, științifice și de cercetare. Elaborarea, punerea în practică și evaluarea planurilor de acțiune pentru egalitatea de gen în cadrul universităților și a centrelor de cercetare este o altă măsură pe care CESE o salută, cu condiția ca femeile să participe activ și pe deplin la întregul proces.

6.6

De asemenea, Comitetul îndeamnă Comisia Europeană să garanteze participarea societății civile organizate la elaborarea recomandării care va conține orientările pentru modificările instituționale ce vizează promovarea egalității efective între femei și bărbați în universități și în centrele de cercetare.

7.1

În aprilie 2008, Comisia a publicat o recomandare (19) privind gestionarea proprietății intelectuale în transferul de cunoștințe, care cuprindea un cod al bunelor practici destinat universităților și altor organisme publice de cercetare (20). Cu toate acestea, codul nu este suficient pentru a realiza obiectivele recomandării.

7.2

Accesul la informațiile științifice este o condiție prealabilă esențială pentru cercetarea de succes și promovarea inovării, respectiv pentru competitivitatea Europei. Acest lucru include transferul de cunoștințe între cercetători, între parteneriate de cercetare - în special între cercetare și întreprinderi -, precum și între cercetători și cetățeni, inclusiv accesul liber la publicații. CESE salută Comunicarea Comisiei pe această temă (21) și face trimitere la avizul său în acest domeniu (22).

7.3

În plus, CESE aprobă intenția de a se elabora o foaie de parcurs pentru dezvoltarea infrastructurii electronice de susținere a e-Științei, prin accesul la instrumente și resurse pentru cercetare.

7.4

CESE invită Comisia Europeană să solicite și să fructifice pe deplin participarea organizațiilor societății civile europene în domeniul cercetării și al științei, la schimburile periodice prevăzute în contextul instituirii unui forum al statelor membre, care să servească drept punct de referință pentru difuzarea și transmiterea rezultatelor programelor și proiectelor științifice.

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/37

1.1

Comitetul consideră că este de o importanță fundamentală o politică europeană integrată pentru sectorul industrial al securității, bazată pe o abordare coordonată cu provocările acestui sector, pe o strategie comună și pe o viziune împărtășită a dezvoltării sale competitive, pe o piață europeană unificată.

1.2

Pentru asigurarea unor condiții de relansare competitivă a industriei din acest sector (care include industria securității tradiționale, industria apărării orientate pe securitate, precum și noii actori, în special societățile care extind tehnologiile civile de care dispun la aplicații de securitate și furnizorii de servicii de securitate), cu multiple și promițătoare posibilități de ocupare a forței de muncă și de utilizare, CESE consideră că este indispensabilă dezvoltarea:

1.3

CESE este de acord cu inițiativele din planul de acțiune, dar într-un cadru de cooperare și coordonare mai solid, axat și pe tipologia produselor, pe baza unor statistici adecvate și detaliate, care să reflecte, printre altele, aspecte referitoare la producția, ocuparea forței de muncă și dimensiunile întreprinderilor din sector.

1.4

CESE recomandă coordonarea, convergența sistemelor de gestionare a informației și garanții de interoperabilitate.

1.5

CESE sprijină ferm consolidarea posibilităților de a gestiona și de a prevedea noi scenarii privind concurența și perspective de acces la resurse financiare instituționale, inclusiv prin exerciții prospective participative, la nivel european.

1.6

Interconectarea dimensiunilor socială și etică trebuie să fie transparentă și garantată în toate etapele, de la concepere la standardizare și la aplicarea tehnologiilor pe teren. Tehnologiile și legislațiile noi trebuie să cuprindă, de la bun început, protecția drepturilor fundamentale ale cetățenilor, în special a celor legate de confidențialitate și de protecția datelor personale.

1.7

Se resimte nevoia unui efort comunitar și de coordonare a eforturilor depuse la nivel național pentru asigurarea unei formări și încadrări a resurselor umane în măsură să asigure prestarea unor servicii profesionale de calitate, să dovedească respect față de ființa umană și să țină pasul cu aplicațiile tehnologiilor de vârf într-un sistem de interoperabilitate deplină.

2.1

Industria securității constituie un sector strategic, cu aplicații civile și militare învecinate și corelate, și reprezintă punctul ideal de conjuncție a cercetării științifice, inovației tehnologice și aplicațiilor avansate.

2.2

Prin însăși natura sa, această industrie se întemeiază pe tehnologie, presupunând un flux constant de noi tehnologii. Produsele și serviciile acestui sector sunt diversificate, prezintă un nivel ridicat de obsolescență și necesită înalte performanțe tehnico-științifice.

2.3

Potrivit estimărilor, valoarea pieței industriei securității din UE este de până la 36,5 miliarde EUR, numărul locurilor de muncă fiind de cca 180 000 în UE, în timp ce, la nivel mondial, în ultimul deceniu, sectorul a trecut de la 10 la 100 de miliarde EUR în 2011. Piața cuprinde sectoarele securității aeronautice, maritime, a transporturilor în general, a frontierelor, protecția infrastructurii critice, culegere de informații antiteroriste (inclusiv securitatea cibernetică și comunicarea), securitatea fizică, gestionarea situațiilor de criză și îmbrăcămintea de protecție.

2.4

Acestor sectoare li se adaugă industria spațială a securității, cu multiplele sale aplicații.

2.5

În Europa, piața produselor spațiale pentru securitate se întemeiază pe mari grupuri multinaționale, care operează la nivel european, și pe diferitele state membre, cererea fiind de natură comercială (40 %) și instituțională (60 %).

2.6

Cu toate că tendințele pieței sunt în permanentă creștere, nefiind influențate de încetinirea economică provocată de criza internațională, industria securității din UE se confruntă cu o piață internă foarte fragmentată și cu o bază industrială slăbită din cauza diferențelor considerabile dintre cadrele legislative și standardele tehnico-legislative naționale, în vreme ce eforturile depuse în materie de cercetare și achizițiile publice – în pofida intervențiilor europene în acest domeniu, ca, de pildă, PC7 –sunt încă limitate, în mare parte, la nivelul statelor membre.

2.7

UE are obligația de a garanta securitatea cetățenilor, a întreprinderilor și a societății în ansamblu, în numeroase domenii, de la protecția civilă împotriva catastrofelor naturale la protecția lanțului alimentar, de la prevenirea și combaterea terorismului la protecția împotriva riscurilor de natură chimică, biologică, radiologică, nucleară și privind explozibilii.

2.8

Sectorul industriei securității este crucial pentru viitor și deosebit de reprezentativ pentru provocările și oportunitățile cu care Europa are de-a face: datorită nivelului lor tehnologic, multe întreprinderi europene ocupă poziții fruntașe pe diferite segmente ale acestui sector, dar riscă să piardă cote de piață comparativ cu principalii lor parteneri comerciali.

2.8.1

Sunt necesare baze de date statistice adecvate, detaliate și fiabile, care să reflecte, printre altele, aspecte referitoare la producția, ocuparea forței de muncă și dimensiunile întreprinderilor din acest sector.

2.9

Gestiunea întreprinderilor din sectorul securității se caracterizează printr-un grad de complexitate ridicat, care decurge dintr-o serie de variabile:

2.10

Pentru asigurarea unor condiții de relansare competitivă a industriei din acest sector, CESE consideră că este absolut necesar ca piața internă europeană să asigure:

2.11

La nivel mondial, Statele Unite ale Americii sunt de departe concurentul cel mai important, beneficiind de un cadru juridic armonizat, de standarde comune și de o cerere publică federală puternică (2) și dispunând totodată de o piață internă consolidată ce reprezintă peste 42 % din cifra de afaceri la nivel mondial și de întreprinderi aflate în avangardă în materie de echipamente tehnice de securitate. Japonia și Israelul dispun de întreprinderi de înalt nivel în materie de echipamente specifice avansate, în special în domeniul informaticii și telecomunicațiilor, în vreme ce Rusia și China sunt foarte avansate în ramurile tradiționale privind protecția securității fizice.

2.12

În acest context mondial, CESE subliniază necesitatea unei politici industriale europene proactive pentru sectorul securității, care să reflecte mai bine echilibrul dintre capacitățile sectorului, un cadru tehnic legislativ și DPI, în special tipuri de produse, servicii și sisteme care să corespundă unor standarde comune, reglementări și proceduri armonizate, precum:

În ceea ce privește produsele „sensibile” însă, condițiile de reglementare și de acces fac obiectul unor evaluări și acorduri, de la caz la caz, pentru menținerea nivelurilor de calitate și de securitate.

2.13

CESE a subliniat în repetate rânduri nevoia de a elabora politici în materie de securitate a rețelelor și a informației, elemente esențiale în contextul Agendei digitale pentru Europa.

2.14

CESE s-a pronunțat deja cu privire la aspectele esențiale privind securitatea aeronautică (3), maritimă (4) și a transportului rutier (5), precum și cu privire la gestionarea cooperării operative la frontierele externe (6), subliniind rolul Agenției Frontex și nevoia unei abordări globale în materie de securitate la frontiere și de combatere a imigrației clandestine.

2.15

Cât despre monitorizarea din spațiu pentru mediu și securitate, Comitetul a subliniat importanța sateliților Sentinel și a programului GMES, precum și a sistemului de navigație prin satelit Galileo (7).

2.16

Diverse studii au subliniat importanța proiectelor demonstrative privind tehnologiile de securitate în sectorul riscurilor de natură chimică, biologică, radiologică, nucleară și privind explozibilii (CBRNE).

2.17

Al șaptelea Program cadru (PC7) a prevăzut, pentru prima dată, un program de cercetare specific în materie de securitate, cu un buget de 1,4 miliarde EUR, axat doar pe proiecte de aplicații civile și de dezvoltare a unor tehnologii și cunoștințe menite să asigure protecția cetățenilor UE (8), cu respectarea confidențialității și a drepturilor lor fundamentale.

2.18

În opinia CESE, utilizarea unor tehnologii hibride, civile și militare, ar trebui să fie facilitată prin elaborarea unor standarde adecvate în cooperare cu Agenția Europeană de Apărare, iar tematica privind „securitatea” ar trebui să fie susținută cu forțe și resurse sporite, inclusiv în rândul tehnologiilor generice din cadrul noului PC de cercetare și inovare (9), prin promovarea unor proiecte-pilot demonstrative și de creare de prototipuri.

2.19

Comisia a inclus industria securității printre elementele esențiale ale inițiativei emblematice „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării” din cadrul Strategiei Europa 2020, asupra căreia Comitetul a avut deja ocazia să se pronunțe (10).

2.20

CESE consideră esențială lansarea unei strategii europene unitare privind abordarea integrată a sectorului industriei securității, deoarece securitatea se numără printre preocupările principale în societatea actuală, reprezintă un element fundamental pentru creștere și ocuparea forței de muncă și necesită eforturi comune și viziuni împărtășite de toate statele membre în vederea consolidării competitivității.

3.1

Comunicarea ilustrează importanța strategică a industriei securității și stabilește acțiunile principale cu care Comisia își propune să însoțească procesul prin care industria europeană a securității va deveni mai inovatoare și mai competitivă.

3.2

Planul de acțiune propus identifică următoarele linii directoare:

3.3

Comisia își propune să creeze un grup de monitorizare pentru a verifica stadiul de punere în aplicare a măsurilor propuse, cu termene precise.

4.1

Comitetul consideră că, pentru cetățenii europeni, pentru întreprinderile și pentru lucrătorii din Uniune, pentru societatea europeană în ansamblu și pentru dezvoltarea unei economii competitive și durabile, este esențială definirea la nivelul UE a unei abordări integrale și coordonate cu privire la provocările din domeniul securității și la cele cu care se confruntă dezvoltarea sectorului industrial european aferent, prin elaborarea unei strategii de ansamblu a UE în materie de sisteme de securitate care să aducă în prim-plan individul și demnitatea sa, pentru a răspunde nevoilor fundamentale de libertate și securitate ale acestuia.

4.2

În opinia CESE, trebuie să se țină seama în mai mare măsură de valoarea adăugată a agențiilor deja instituite, precum AEA (apărare), Frontex (frontiere externe), EUROPOL (securitate publică), ENISA (securitate informatică), AESA (siguranța aviației), EMSA (siguranță maritimă), EFSA (siguranță alimentară), și a sistemelor de alertă, precum RAPEX (Sistemul de alertă rapidă pentru produsele nealimentare) și ECHA de la Helsinki (Agenția Europeană pentru Produse Chimice/REACH).

4.3

CESE împărtășește analiza Comisiei cu privire la necesitatea fructificării la maximum a pozițiilor fruntașe deținute de mai multe întreprinderi europene din acest sector, pentru a asigura în mod proactiv o piață internă europeană pe deplin unificată și practicabilă, fără piedici cauzate de fragmentare, și pentru a promova un sector care constituie un bazin de producție și de servicii amplu și promițător din punctul de vedere al ocupării forței de muncă.

4.4

CESE consideră însă că ar fi de dorit să se facă progrese în in ceea ce privește instituirea unui plan de acțiune european pentru lansarea unei strategii comune europene autentice în sectorul industrial al securității, cu o viziune comună, o platformă europeană care să regrupeze diversele aspecte ale securității și o guvernanță în măsură să asigure o coordonare unitară reală.

4.5

O astfel de strategie a abordării integrate s-ar putea materializa într-o platformă virtuală, care să înglobeze temele etice și privind guvernanța, aspectele intersectoriale și interoperabilitatea.

4.6

În opinia CESE, este necesară eliminarea problemelor de înțelegere dintre decidenții politici și industrie, inclusiv prin consolidarea unor inițiative precum European Security Congress și a unei platforme de dialog permanent precum Security Policy Forum.

4.7

Pentru depășirea fragmentării pieței interne europene, ar trebui să se treacă la:

4.8

În opinia Comitetului, pe lângă introducerea dimensiunii sociale încă de la proiectarea produselor, serviciilor și sistemelor, este necesară instituirea unor mecanisme care să determine participarea partenerilor sociali și a societății civile organizate la monitorizarea respectării dimensiunii sociale și etice a dezvoltării securității și a aplicațiilor sale tehnologice și de producție.

4.8.1

Potrivit AEA, încredințarea mandatelor tehnice și de standardizare ar trebui să aibă loc conform principiilor noii politici privind standardizarea, implicând publicarea și transparența programului anual de lucru, participarea plenară a partenerilor sociali și a reprezentanților societății civile organizate, elaborarea unor caiete de sarcini care să fie utilizate pentru achiziții întemeiate pe principiile deschiderii, consensului, transparenței, relevanței, neutralității și calității (11).

4.8.2

CESE este de acord cu abordarea propusă pe tema recunoașterii reciproce a sistemelor de certificare, în măsura în care se poate ajunge la niveluri comune de competență a organismelor de certificare acreditate, criterii de selecție mai riguroase și proceduri de selecție armonizate pentru evaluările în materie de conformitate (12).

4.9

Comitetul consideră importantă recunoașterea sub aspect legislativ a tehnologiilor cu dublă utilizare pentru promovarea tehnologiilor hibride utilizate în comun în domeniile civil și militar, dar sprijină în și mai mare măsură consolidarea, atât sub aspect financiar, cât și din punctul de vedere al conținuturilor, a priorității Tehnologiilor generice, prevăzută în programul Orizont 2020, alături de intervențiile viitorului Fond pentru securitate internă.

4.9.1

În ceea ce privește proprietatea industrială și intelectuală, sunt importante, de bună seamă, abordările inovatoare prevăzute pentru Orizont 2020, dar trebuie consolidată protecția DPI în cadrul OMC și în contextul acordurilor europene de asociere bilaterale și multilaterale, cu o atenție specială pentru clauzele de limitare a răspunderii și de acces la piețele publice externe.

4.9.2

CESE este de acord cu necesitatea exploatării pe deplin a noilor posibilități oferite de instrumentul achizițiilor înainte de comercializare, prevăzut de Orizont 2020.

4.10

CESE împărtășește întru totul consolidarea dimensiunii sociale și etice a normelor care guvernează sectorul industrial al tehnologiilor de securitate.

5.1

Depășirea fragmentării pieței în funcție de tipuri de produse. CESE recomandă stabilirea unor priorități de acțiune, nu în funcție de sectoare, ci de tipuri de produse, pentru a se putea răspunde mai ușor exigențelor pieței unice prin reglementări și proceduri armonizate, datorită potențialului lor de piață semnificativ și impactului lor asupra unei categorii ample de cetățeni și lucrători, acordând o atenție specială încurajării dezvoltării IMM-urilor, în ceea ce privește atât resursele financiare și de cercetare, cât și organizarea lor.

5.2

Cercetare și inovare, DPI și achiziții. CESE solicită consolidarea fondurilor europene destinate tehnologiilor de securitate în cadrul programului Orizont 2020, însoțită de o prezență constantă a acestora în tematicile privind Tehnologiile generice; consolidarea proiectelor comune în materie de interoperabilitate dedicate securității în cadrul programului ISA (13); aplicarea unor derogări în favoarea acestui sector în contextul ajutoarelor de stat pentru inovare; verificarea punerii efective în aplicare a Directivelor CE/2004/18-CE/2009/81și a instrumentelor de achiziții înainte de comercializare în industria securității; cooperare public-privat și civil-militar mai strânsă și facilitarea strategiilor de fuzionare și de grupare transnațională a întreprinderilor; armonizarea normelor privind protecția răspunderii limitate a părților terțe (Third party limited liability protection-TPLL); norme interne îmbunătățite în materie de DPI.

5.3

Accesul la piețele externe. CESE consideră că trebuie consolidate acțiunile de politică externă integrate și comune în sectoarele industriale ale securității, consolidând protecția DPI în cadrul OMC și acordurile europene de asociere bilaterale și multilaterale, garantând accesul egal la piețele externe și la achizițiile publice pe bază de reciprocitate, sporind ponderea acțiunii europene în domeniul standardizării internaționale și lansând marca de calitate Euro Security Label.

5.4

Dimensiunea socială și etică. Toate sistemele, produsele și serviciile de securitate trebuie să respecte libertatea și drepturile fundamentale ale cetățenilor, în special dreptul la confidențialitate, și să contribuie la progresul economic și social, la un comerț sigur și la bunăstarea și securitatea persoanelor. Evoluția tehnologică trebuie să contribuie de la bun început la o protecție sporită a datelor cu caracter personal și a confidențialității, furnizând – cu sprijinul dialogului public-privat – instrumente de punere în aplicare a legii în mod transparent și responsabil, centrate pe protecția omului.

5.5

Dimensiunea de formare, de încadrare și de integrare a resurselor umane calificate, care să răspundă cerințelor privind securitatea și implementarea unor tehnologii de vârf în domeniul securității, în măsură să presteze servicii profesionale de calitate, într-un sistem de deplină interoperabilitate și care să respecte ființa umană și protecția demnității acesteia.

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/43

1.1

Succesul cercetării și inovării este decisiv pentru competitivitatea Europei pe scena globală, deci pentru asigurarea bazei locurilor de muncă, serviciilor sociale și bunăstării. Programul Orizont 2020 include măsurile de sprijin din partea UE prevăzute în acest sens și imperios necesare. Cooperarea internațională cu partenerii din state terțe este un element component al acestor măsuri.

1.2

Ea are numeroase efecte pozitive asupra progreselor înregistrate în domeniul cercetării și inovării de către partenerii implicați și asupra înțelegerii între popoare.

1.3

Utilitatea sa pentru Europa depinde însă în mod decisiv de atractivitatea spațiului european de cercetare, precum și de prestigiul și performanța diferitelor universități, institute de cercetare și întreprinderi europene, inclusiv IMM-uri. Realizarea condițiilor prealabile necesare de către partea europeană ține de obiectivele centrale ale STRATEGIEI EUROPA 2020.

1.4

Prin urmare, având în vedere criza financiară și economică actuală, este cu atât mai imperios necesar să se impună o politică de sprijin anticiclică europeană și să se consolideze Spațiul european de cercetare, bazele acestuia și dimensiunea sa internațională prin toate măsurile financiare și structurale, astfel încât să devină atractiv și să nu fie afectat de reduceri. Bugetul pentru ORIZONT 2020 nu poate fi utilizat ca monedă de schimb pentru soluționarea unor conflicte de interese din alte domenii.

1.5

Obiectivul principal al acordurilor-cadru cu statele partenere trebuie să fie asigurarea unor „condiții egale” (level playing field), bazate pe drepturi și obligații reciproce. De altfel, nu trebuie restrânsă libertatea partenerilor participanți la cooperare prin reglementări europene mai mult decât este absolut necesar pentru impunerea intereselor europene. Creativitatea necesită spațiu de acțiune!

1.6

Conform principiului subsidiarității, acordurile de cooperare privind proiecte trebuie adoptate de părțile interesate care participă ele însele la proiectul de cooperare respectiv sau care sunt răspunzătoare de acesta în calitate de organizații.

1.7

Marile infrastructuri de cercetare și proiecte demonstrative pot depăși capacitatea de producție, precum și potențialul de utilizare al unui singur stat membru - și poate chiar și ale UE în ansamblul său – făcând necesară, după caz, participarea directă a Comisiei.

1.8

Premisele succesului proiectelor de cooperare internațională sunt fiabilitatea, continuitatea și gestionarea rezervelor pentru situații neprevăzute în cursul întregii perioade de derulare. În acest scop sunt necesare măsuri de precauție speciale. În plus, trebuie garantată și promovată mobilitatea suficientă a specialiștilor implicați.

1.9

Cooperarea internațională nu este un scop în sine: ea aduce laolaltă forța de muncă și trebuie să se justifice prin valoarea adăugată scontată. Această cooperare nu trebuie să devină un instrument politic al politicii externe a Comisiei.

1.10

Laitmotivul trebuie să fie interesul propriu al UE, precum și consolidarea Spațiului european de cercetare și a forței de inovare europene. De aceea cooperările finanțate din fonduri europene cu parteneri din state aflate încă în curs de dezvoltare ar trebui finanțate de preferință din bugetele prevăzute pentru asistența pentru dezvoltare.

1.11

Pentru partenerii de cooperare europeni, faptul că nu există încă un brevet comun al UE pentru garantarea proprietății intelectuale reprezintă un dezavantaj economic decisiv. Comitetul face apel la Parlamentul European, Comisie și Consiliu să sprijine pe deplin inițiativa planificată privind adoptarea unui brevet european cu aplicare uniformă și să pună capăt în sfârșit blocadei. În acest context, trebuie să se introducă și la nivel european o perioadă de grație.

1.12

Informațiile privind punerea în aplicare a abordării strategice trebuie obținute fără a introduce noi instrumente, de exemplu din datele colectate pentru semestrul european.

2.1

În comunicare sunt prezentate temeiurile, obiectivele strategice și unele proceduri ale cooperării internaționale în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării. Prin aceasta se înțelege cooperarea cu partenerii din afara UE.

2.2

Obiectivele numite sunt:

2.3

Noua abordare strategică pentru cooperarea internațională în domeniul cercetării și inovării trebuie să fie determinată de următorii factori:

3.1

Succesul cercetării și inovării este decisiv pentru competitivitatea Europei pe scena globală, deci pentru asigurarea bazei locurilor de muncă, serviciilor sociale și bunăstării. Programul Orizont 2020 include măsurile de sprijin din partea Comisiei Europene prevăzute în acest sens și imperios necesare. Cooperarea internațională este un element component al Programului ORIZONT 2020.

3.2

Cooperarea internațională în domeniul cercetării și inovării are numeroase efecte pozitive asupra progreselor înregistrate în acest domeniu de către partenerii implicați și asupra înțelegerii între popoare. Acest lucru nu este valabil doar în interiorul Spațiului european de cercetare, ci și la nivel global și astfel pentru tematica examinată aici. Comitetul reiterează recomandările sale anterioare cu privire la această temă (1).

3.3

Conform acestora, Comitetul salută noua comunicare a Comisiei și sprijină în esență obiectivele și argumentele sale.

3.4

Pozițiile de negociere adoptate de UE la lansarea unor parteneriate, precum și utilitatea cooperării internaționale pentru UE depind în mod decisiv de atractivitatea Spațiului european de cercetare, precum și de prestigiul și performanța diferitelor universități și institute de cercetare europene, precum și de forța de inovare a întreprinderilor, a inclusiv IMM-urilor.

3.5

Realizarea condițiilor prealabile necesare de către partea europeană ține de obiectivele centrale ale STRATEGIEI EUROPA 2020. Prin urmare, având în vedere criza financiară și economică actuală, este cu atât mai imperios necesar să se impună o politică de sprijin anticiclică europeană, adică să nu se efectueze reduceri în acest domeniu, ci să se consolideze Spațiul european de cercetare, bazele acestuia și dimensiunea sa internațională prin toate măsurile financiare și structurale, încât să devină atractiv. Tocmai de aceea, bugetul pentru ORIZONT 2020 trebuie să fie dotat cu fonduri cel puțin la nivelul propus de Comisie. Prin urmare, Comitetul își repetă solicitarea adresată de mai multe ori Parlamentului European și Consiliului de a nu permite niciun fel de limitări în acest sens și de a nu utiliza acest buget ca monedă de schimb pentru soluționarea conflictelor de interese din alte domenii.

3.6

Cercetarea și inovarea de succes nu se dezvoltă în toate statele membre în aceeași măsură. Comitetul repetă solicitarea pe care a adresat-o deja de mai multe ori de a elimina cât mai repede acest dezavantaj în acele state membre din Spațiul european de cercetare care în prezent nu dispun de institute de cercetare și de creuzete de inovare la nivel de excelență, cu ajutorul fondurilor structurale și de coeziune, precum și de a permite apariția unui număr suficient de cercetători de vârf și a unui antreprenoriat inovator cu ajutorul unei politici economice și de sprijin de succes. Doar în acest mod se poate realiza conceptul util de „conectare a excelenței” (Teaming of Excellence) (2). În consecință, Comitetul face apel la toate statele membre (și, în măsura în care este implicat, și la sectorul privat) să îndeplinească în sfârșit obiectivele Strategiei de la Lisabona care acum sunt incluse și în Strategia Europa 2020 și să investească 3 % din PIB în cercetare și dezvoltare.

3.7

Obiectivul declarat al Comisiei este „deschiderea completă a programului «Orizont 2020» pentru participanți din țări terțe, astfel încât cercetătorii europeni să poată coopera cu cei mai buni oameni de știință de la nivel mondial”. Această posibilitate există (3) bineînțeles de multe decenii și este utilizată intensiv. Prin urmare, Comisia ar trebui să prezinte mai clar situația de pornire. Ea ar trebui să explice prin ce noi mijloace dorește să obțină noi libertăți în acest domeniu și în ce constau acestea, ce noi permisiuni trebuie acordate și ce elemente noi trebuie sprijinite.

3.8

Comisia propune ca măsuri de sprijin importante pentru o cooperare internațională de succes încheierea unor acorduri-cadru cu potențialele state partenere. În opinia Comitetului, ar trebui să fie vorba în primul rând de statele industrializate performante, de succes și deosebit de favorabile inovării. Acordurile-cadru ar trebui să asigure – în mod analog acordurilor de liber schimb – în primul rând „condiții egale” (level playing field), bazate pe drepturi și obligații reciproce. De altfel, nu ar trebui restrânsă libertatea partenerilor de cooperare prin reglementări europene mai mult decât este absolut necesar pentru impunerea intereselor europene.

3.9

Acordurile-cadru trebuie să evite toate opiniile și influențele care nu au legătură cu subiectul lor și să permită suficientă flexibilitate și marjă de manevră pentru a se putea încheia contracte care să fie adaptate cât mai bine cazurilor individuale și situației inițiale a acestora. Creativitatea necesită spațiu de acțiune!

3.10

Fiabilitatea și continuitatea suficiente și gestionarea rezervelor pe durata întregii perioade de derulare a proiectelor de cooperare sunt deosebit de importante. Aceasta este o sarcină pretențioasă care necesită garanții speciale.

3.11

Conform principiului subsidiarității, acordurile de cooperare trebuie adoptate de părțile interesate care participă ele însele la proiectul de cooperare respectiv sau care sunt răspunzătoare de aceste în calitate de organizații.

3.12

Comisia la rândul său ar trebui să fie implicată direct doar în cazurile în care potențialul unui singur stat membru, al unei firme sau al unei singure organizații de cercetare individuale este insuficient, de exemplu în cazul marilor proiecte tehnico-științifice; în astfel de cazuri însă ea ar trebui, de asemenea, să poarte răspunderea. Comitetul reamintește (4) că în special marile infrastructuri de cercetare și proiecte demonstrative pot depăși capacitatea de producție, precum și potențialul de utilizare al unui singur stat membru - și poate chiar și ale UE în ansamblul său - și prin urmare este necesară, după caz, participarea mai extinsă a Comisiei.

3.13

În plus, cele mai multe forme de cooperare internațională se derulează prin intermediul contactelor personale între cercetători, grupe de cercetători, întreprinderi, inclusiv IMM-uri, și organizații de cercetare, așa cum se stabilesc și se cultivă acestea în mod tipic la conferințele și expozițiile de specialitate internaționale. Aceste procese de autoorganizare trebuie identificate, recunoscute, utilizate și promovate în mod mai clar. Comitetul regretă faptul că recomandările sale repetate în acest sens nu au s-au bucurat de o reacție vizibilă din partea Comisiei.

3.14

Mobilitatea suficientă a specialiștilor care participă la proiectele de cooperare este o premisă a succesului. Comisia ar trebui să dezvolte acest aspect, eventual în mod analog cu reglementările și modelele de promovare ale mobilității intra-europene.

3.15

Comitetul este îngrijorat de faptul că (în conformitate cu punctul 5 al comunicării Comisiei) cooperarea internațională s-ar putea transforma într-un scop politic în sine sau într-un instrument al politicii externe a Comisiei. Cooperarea nu este un scop în sine, ci necesită eforturi suplimentare, care se justifică exclusiv prin extinderea și completarea cunoștințelor și aptitudinilor, precum și prin beneficiile rezultate din inovații. De aceea, proiectele de cooperare nu ar trebui să includă mai mulți actori decât cei care pot contribui la obținerea unei valori adăugate.

3.16

Nu este vorba doar de priorități în ceea ce privește distribuția fondurilor, ci și de sarcinile administrative. Deși se speră ca sarcinile administrative ale ORIZONT 2020 la nivel intraeuropean să poată fi reduse prin măsurile anunțate de simplificare (5), acestea reclamă în continuare o parte importantă a forței de muncă a oamenilor de știință și cercetătorilor. Completarea lor printr-o cooperare la nivel global supusă probabil unor proceduri prea formale ascunde riscul unei noi amplificări a birocrației.

3.17

Un alt motiv de preocupare se referă la utilizarea resurselor financiare din păcate încă prea reduse ale ORIZONT 2020. În măsura în care ele sunt canalizate către țări terțe din afara UE, sunt sustrase automat utilizării în Spațiul european de cercetare. În acest context este necesară în orice caz o prioritizare atentă, și în ceea ce privește nevoia considerabilă de recuperare a decalajelor între statele membre ale UE. De aceea, astfel de cooperări, care au în principal caracterul unei asistențe pentru dezvoltare, trebuie promovate de preferință din bugetele prevăzute pentru asistența pentru dezvoltare.

3.18

În comunicarea Comisiei a fost tratată și chestiunea proprietății intelectuale, aceasta fiind considerată drept argument în favoarea unei abordări „europene”. În măsura în care este implicată cercetarea fundamentală, este vorba în primul rând de recunoașterea priorității temporale a unei noi descoperiri sau cunoștințe. Dar deja în stadiul de tranziție către punerea în aplicare se pune bineînțeles și întrebarea privind brevetabilitatea unei eventuale inovații.

3.19

Aici se află de decenii un punct slab al Europei: nu există un brevet comun al UE. Aceasta înseamnă pentru toate întreprinderile și în special pentru IMM-urile din UE fie multiplicarea costurilor în comparație cu partenerii lor de cooperare din afara Europei (de exemplu din SUA), fie chiar renunțarea la un brevet, deci pierderea protecției prin brevet. Comitetul face apel la Parlamentul European, Comisie și Consiliu (6) să sprijine pe deplin inițiativa planificată pentru viitorul apropiat privind adoptarea unui brevet european cu aplicare uniformă și să pună capăt în sfârșit blocadei. El salută rezoluțiile referitoare la această chestiune ale Parlamentului European (7). În acest context, trebuie să se introducă și la nivel european o perioadă de grație  (8).

3.19.1

Mai mult, reglementările privind proprietatea intelectuală în cazul inițiativelor tehnologice comune (Joint Technology Initiatives) cu ramificații internaționale trebuie discutate și examinate încă o dată.

4.1

Conform propunerii Comisiei, lista țărilor care pot fi luate în considerare pentru o finanțare automată trebuie limitată prin completarea criteriului de selecție bazat exclusiv pe VNB-ul pe cap de locuitor, printr-un criteriu suplimentar bazat pe întregul PIB, astfel încât țările situate deasupra unui anumit prag să fie excluse.

4.1.1

În opinia Comitetului, această chestiune ar trebui tratată în mod diferențiat. Criteriul primar pentru finanțarea de către UE a cooperării cu resortisanți selectați ai unor state terțe ar trebui să fie exclusiv interesul sau nevoia organizațiilor, întreprinderilor și IMM-urilor, ale oamenilor de știință și cercetătorilor din Europa de a obține know-how suplimentar printr-o astfel de cooperare. În prim plan trebuie să se afle promovarea Spațiului european de cercetare. Chiar dacă pentru un proiect este nevoie de un expert de vârf din țări cu un PIB mai înalt, sprijinirea sa ar trebui să fie posibilă doar atunci când nu există o altă posibilitate de a face uz de capacitățile și cunoștințele sale în interes european. Laitmotivul decisiv trebuie să fie interesul propriu al UE!

4.2

În opinia Comisiei sunt necesare informații obiective pentru transpunerea abordării strategice. Comitetul salută declarația orală a reprezentantului Comisiei conform căreia pentru colectarea și strângerea datelor statistice stipulate în comunicare nu sunt prevăzute eforturi suplimentare, Comisia trebuind să recurgă la resursele deja existente. Comitetul recomandă să se utilizeze, de exemplu, datele colectate în cadrul semestrului european (9), pentru a evita sarcinile suplimentare pentru întreprinderi și cercetători.

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/48

1.1

Accesul la informațiile științifice este o premisă esențială a succesului cercetării și a promovării inovării și deci a competitivității Europei. Acesta include transferul de cunoștințe între cercetători, între parteneriatele de cercetare – în special între organismele de cercetare și întreprinderi – și între cercetători și cetățeni.

1.2

Ținând seama de afirmațiile de mai jos, Comitetul sprijină obiectivele și propunerile formulate de Comisie, considerând că duc la ușurarea activității științifice și la o potențială creștere a eficienței acesteia – făcute posibile din punct de vedere tehnic de internet.

1.3

Pentru a pune în aplicare cu succes aceste obiective, este însă necesar să se garanteze în continuare drepturile de autor și drepturile de proprietate intelectuală ale cercetătorilor și organizațiilor acestora, să nu se aducă atingere libertății științei și cercetării și să se scutească cercetătorii de muncă suplimentară și sarcini administrative care duc la scăderea eficienței.

1.4

Accesul liber (prin internet) la publicațiile științifice reprezintă o extindere și o completare – adaptate posibilităților tehnice de astăzi – ale bibliotecilor. El este foarte util, se practică în prezent frecvent și ar trebui dezvoltat și completat. Trebuie urmărită o simetrie globală între Europa și statele din afara Europei.

1.5

Conservarea informațiilor științifice (stocarea datelor de cercetare) pentru o eventuală utilizare ulterioară este necesară, făcând parte astăzi din buna practică științifică. Comitetul salută intenția Comisiei de a sprijini și pe viitor infrastructurile necesare în acest scop. În măsura în care stocarea datelor urmează să fie tratată mai în detaliu în acordurile de proiecte, ar trebui să se decidă împreună cu cercetătorii interesați, în funcție de specialitate, cu privire la volumul, formatul, gradul de detaliu și descrierea (cu metadate) a datelor.

1.6

În acest context se pune întrebarea cu privire la un acces liber (deci universal, global, gratuit, nesupravegheat și necondiționat) prin internet la datele de cercetare stocate. Această întrebare are multe aspecte, referindu-se la cultura existentă a cunoașterii, și trebuie tratată foarte diferențiat și precaut. În timp ce în anumite domenii de cercetare este de presupus că accesul extern liber poate fi util și indispensabil, în multe alte domenii există argumente decisive împotriva unei astfel de abordări, trebuind evitată generalizarea.

1.7

De aceea, în cazuri selectate, ar trebui dezvoltate, treptat și cu titlu de experiment, soluții posibile, pornind de la procedurile voluntare existente deja în materie de schimb de date auto-organizat (de exemplu, CERN - world-wide-web!); aceste soluții trebuie testate în practică, printr-un proiect pilot, de comun acord cu oamenii de știință implicați în procesul de cercetare respectiv. Cu toate acestea, eforturile de simplificare inițiate recent nu pot fi contracarate prin instituirea unor noi obligații sau a unor proceduri suplimentare în cadrul procedurilor administrative aferente.

1.8

Indiferent de aceasta, – în special în cazul existenței unei simetrii globale între Europa și statele terțe – ar putea fi oportun să se acorde acces liber la o selecție utilă a datelor aflate la baza publicațiilor cu acces liber, în măsura în care eforturile suplimentare aferente se dovedesc acceptabile și justificate.

1.9

Toate aceste măsuri implică în parte costuri suplimentare considerabile pentru cercetători și organizațiile lor, de care trebuie să se țină seama la planificarea și alocarea bugetului.

2.1

Comunicarea se referă la măsurile planificate de Comisie, care au drept scop îmbunătățirea accesului la informațiile științifice și sporirea impactului investițiilor publice în cercetare.

2.2

Obiectivele măsurilor sunt:

2.3

În ceea ce privește accesul la publicațiile științifice, se negociază în prezent cu editurile publicațiilor științifice două modele:

2.4

În plus se prezintă un calendar privind modul în care aceste obiective ar putea fi realizate treptat pe perioada programului ORIZONT 2020.

i.

mai întâi datele colectate în procesul științific, care se bazează pe așa-numitele date brute, trebuie calibrate, apoi trebuie controlat dacă ele nu conțin măsurători eronate, trebuie verificată coerența lor printr-un proces intern de evaluare, trebuie evaluată semnificația lor și, dacă este cazul, datele trebuie comparate sau combinate cu alte date de măsurare, înainte de fi putea fi adăugate unui set de date validat și fiabil și publicate, și

ii.

cercetătorii implicați în procesul respectiv sunt primii care publică informațiile, interpretează rezultatele și trag concluziile.

a)

creșterea calității discursului științific, deoarece de regulă, înțelegerea și evaluarea detaliată a rezultatelor publicate ale cercetării necesită accesul la datele evaluate și la instrumentele utilizate în acest scop;

b)

sporirea beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor publice pentru colectarea datelor, prin utilizarea ulterioară a acestora.

—

confidențialitatea în cazul unor procese de dezvoltare inovatoare, în special împreună cu industria (IMM-uri); aspecte legate de brevete;

—

confidențialitatea datelor pacienților în cazul cercetării medicale;

—

garantarea dreptului de autor (al cercetătorilor și organizațiilor de cercetare) asupra datelor;

—

erori de înțelegere la consultarea și interpretarea datelor, împreună cu consecințele acestora;

—

eventual restricții de natură juridică impuse pentru a controla exportul de tehnologie;

—

asigurarea unei simetrii globale între UE și statele terțe;

—

cheltuielile pentru echipamentele și personalul de care este nevoie pentru a filtra datele relevante pornind de la un volum mare de date brute adesea greu de înțeles și pentru a le pune la dispoziție unor părți terțe pentru o utilizare sigură din punct de vedere al înțelegerii lor.

i.

în cazul unor experimente foarte complexe, precum acceleratori sau instalații de testare în domeniul fuziunii și

ii.

în cazul tuturor cooperărilor cu cercetarea industrială, inclusiv IMM-uri.

4.4.1

Prin urmare, în cazul accesului liber la publicațiile științifice, fiecare buget de cercetare nu trebuie doar să acopere cheltuielile legate de obținerea unor noi rezultate de cercetare, ci și pe cele pentru asigurarea accesului general la aceste rezultate.

4.4.2

Același lucru este valabil pentru costurile unei stocări extinse a datelor și pentru cheltuielile aferente cu personalul și infrastructura (printre altele ca o premisă pentru punctul 4.4.3).

4.4.3

Și este bineînțeles valabil pentru cheltuielile suplimentare legate de asigurarea eventuală a unui acces public la toate datele de cercetare sau la o parte a acestora.

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/54

1.1

Propunerea care face obiectul avizului a fost elaborată pentru a remedia anumite puncte slabe identificate în legislația UE privind monitorizarea și controlul comerțului cu anhidridă acetică desfășurat între întreprinderile din UE; aceasta este o substanță chimică de bază, care are numeroase utilizări legale și esențiale, dar care face, de asemenea, obiectul deturnărilor, fiind utilizată ca un precursor în fabricarea ilicită de heroină din morfină, în general în Afganistan. CESE recunoaște necesitatea acestui regulament de modificare și sprijină ferm propunerea.

1.2

CESE sprijină, de asemenea, propunerea referitoare la crearea unei baze de date europene a operatorilor și a utilizatorilor finali autorizați și la îmbunătățirea colectării de rapoarte din statele membre cu privire la confiscările și transporturile ilicite interceptate, privind toți precursorii de droguri clasificați și neclasificați.

1.3

Extinderea legislației actuale privind înregistrarea pentru a-i include pe „utilizatori”, drept categorie diferită de „operatori”, necesită formularea unor definiții noi sau revizuirea celor existente; se remarcă prezența unor probleme minore și se formulează recomandări. Utilizatorii finali ar trebui să primească informații complete privind scopul și avantajele înregistrării. Autorităților competente ar trebui să li se garanteze aceleași drepturi de acces în spațiile de lucru ale utilizatorilor finali ca și cele prevăzute în prezent în cazul operatorilor.

1.4

CESE recunoaște faptul că noile propuneri vor fi eficiente numai dacă sunt comunicate în mod corespunzător și numai dacă nu generează sarcini financiare suplimentare inutile pentru toate părțile implicate. Propunerea de a exclude microîntreprinderile de la plata taxelor de înregistrare este, prin urmare, sprijinită ferm.

1.5

În fine, CESE constată faptul că părțile implicate din Europa au respectat pe deplin cerințele relevante ale Convenției ONU din 1988, în special articolul 12, în ceea ce privește colaborarea în vederea realizării obiectivelor dorite. Acest lucru a condus la înregistrarea unor succese în colaborarea cu alte părți implicate, atât în cadrul Uniunii Europene, cât și în afara ei, în ceea ce privește combaterea criminalității, protejarea sănătății cetățenilor, continuarea comerțului legal și protejarea reputației organizațiilor și a întreprinderilor în cauză. Procedurile urmate, gradul de respect și de încredere reciprocă realizat, precum și forma și conținutul comunicărilor către părțile afectate merită să fie recunoscute ca modele de reglementare și de conformitate la nivelul UE sau la orice alt nivel. Se speră ca propunerile preconizate pentru controalele asupra substanțelor psihotrope și a drogurilor sintetice, efectuate în cadrul unor politici publice de sănătate solide, bine țintite și bazate pe probe, la nivelul UE și național, în special în domeniul prevenirii, să urmeze un model similar. CESE așteaptă cu interes să contribuie la aceste propuneri la momentul potrivit.

2.1

Precursorii de droguri sunt substanțe care sunt fabricate, comercializate și utilizate în întreaga lume într-o gamă largă de procese legale și esențiale, dar care pot fi, de asemenea, deturnate către fabricarea ilicită de droguri, cum ar fi cocaina, heroina, ecstasy sau metamfetaminele. De mult timp se consideră că este esențial să se depună eforturi pentru a controla comerțul cu aceste substanțe, necesare pentru proprietățile lor fizice, de exemplu ca solvenți pentru extragerea substanțelor active din surse vegetale sau ca agenți chimici pentru modificarea naturii și a efectului medicamentelor rezultate.

2.2

Cadrul internațional de acțiune este prevăzut de Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1988 contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope. Articolul 12 subliniază faptul că, pentru a se obține rezultatele dorite, este esențială cooperarea dintre autoritățile de reglementare și întreprinderi.

2.3

La nivelul Uniunii Europene, reducerea cazurilor de deturnare a precursorilor de droguri constituie un obiectiv important, atât al Strategiei UE în materie de droguri (2005-2012), cât și al Planului de acțiune al UE în materie de droguri (2009-2012). Cadrul juridic pentru comerțul interior este în prezent stabilit de Regulamentul (CE) nr. 273/2004 și este gestionat de către DG ENTR (Direcția Generală Întreprinderi și Industrie), iar cadrul juridic pentru comerțul exterior este stabilit de Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului și este gestionat de către DG TAXUD (Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală). Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1277/2005 modificat de Regulamentele (CE) nr. 297/2009 și (UE) nr. 225/2011 prevede norme detaliate de punere în aplicare pentru autoritățile competente și operatorii economici.

2.4

În conformitate cu aceste regulamente, statele membre colectează și raportează datele privind cantitățile, exprimate în tone, de anumite substanțe clasificate (adică substanțe monitorizate și controlate în mod special) și de anumite substanțe neclasificate (adică substanțe monitorizate în mod voluntar) care au fost interceptate (înainte de livrare) sau confiscate (în cursul livrării sau ulterior livrării). Aceste cantități pot fi apoi raportate la cantitățile totale de astfel de substanțe care au fost interceptate sau confiscate la nivel mondial. Orice creștere neașteptată a cantităților raportate sau orice modificare a frecvenței și a distribuției cantităților interceptate sau confiscate se poate datora îmbunătățirii monitorizării, însă poate indica, de asemenea, orientarea într-o măsură tot mai mare către o anumită piață în scopuri ilicite, eventual ca urmare a perceperii sau existenței unor puncte slabe la nivelul controalelor locale.

2.5

Datele consolidate pentru anul 2008 au indicat o creștere de șapte ori, comparativ cu anul 2007, a cantităților raportate pentru un precursor, și anume anhidrida acetică, care este utilizată pentru a transforma morfina (obținută din opiu) în heroină. Cele 241 de tone confiscate în UE au reprezentat mai mult de 75 % din cantitatea totală confiscată pe plan mondial. Acest lucru a condus la exprimarea unor critici repetate de către Organismul Internațional de Control al Stupefiantelor (OICS) al ONU. Comisia, în Raportul său COM(2009) 709 privind punerea în aplicare și funcționarea legislației relevante, a concluzionat că, deși, în general, realizările au fost satisfăcătoare, au existat, într-adevăr, unele puncte slabe și a formulat recomandări în special cu privire la monitorizarea și controlul vânzărilor de anhidridă acetică în cadrul UE.

2.6

Pe parcursul acestui proces, Comisia și toate celelalte părți interesate au recunoscut faptul că anhidrida acetică joacă un rol esențial ca agent de alchilare în sinteza unei game largi de materiale placate, pelicule, materiale plastice, produse farmaceutice (de exemplu, aspirina) și alte bunuri de consum. Se spune că cea mai mare parte a producției globale totale (în prezent aproximativ 1 milion de tone pe an) este utilizată chiar de către producători; o proporție mai mică, adică mai puțin de o treime din capacitatea totală este vândută utilizatorilor finali terți. Cantitatea necesară pentru utilizarea ilicită, în principal în Afganistan, este estimată între 380 și 570 de tone pe an. Din această cantitate, în Afganistan se produc aproximativ 380 de tone de heroină, din care 70 de tone sunt furnizate utilizatorilor de droguri din Europa. Având în vedere valoarea medie raportată de 40 de euro pe gram la vânzarea pe stradă în Europa, această cantitate valorează aproximativ 3 miliarde de euro în comerțul ilicit anual. Valoarea de piață a anhidridei acetice necesare este nesemnificativă în comparație cu această sumă, precum și în comparație cu valoarea vânzărilor legale sau cu costurile legate de pierderea reputației personale sau corporative în urma unei astfel de deturnări pentru utilizarea ilicită. Programul Responsible Care lansat de industria chimică la nivel mondial contribuie la asigurarea înțelegerii acestor aspecte de către operatorii legali care intră pe piață pentru prima dată.

2.7

De asemenea, este recunoscut faptul că, chiar dacă toate tentativele de deturnare din Europa vor fi prevenite cu succes, astfel de deturnări vor avea loc în alte părți ale lumii. Recompensele financiare pentru producătorii de droguri, după cum s-a menționat mai sus, sunt pur și simplu prea tentante. Cu toate acestea, controalele sunt în continuare pe deplin justificate și servesc drept modele de urmat. Dacă sunt considerate eficiente din punct de vedere al costurilor, controalele sunt pe deplin sprijinite de către sectoarele industriale afectate, pentru ca schimburile comerciale legale ale acestora în cadrul UE să se poată desfășura în continuare.

2.8

Având în vedere situația menționată mai sus, Comisia a luat în considerare o serie de abordări alternative, astfel cum sunt prevăzute în evaluarea impactului, și a consultat organismele reprezentative ale sectoarelor afectate – în primul rând, CEFIC pentru producători („operatori”) și unii utilizatori finali mari și FECC pentru distribuitori și pentru utilizatorii finali mai mici –, precum și reprezentanții statelor membre cărora li se va solicita să pună în aplicare propunerile. S-a convenit la nivel general că actuala propunere este opțiunea preferată.

3.1

Propunerea Comisiei extinde cerințele actuale de înregistrare pentru producătorii, distribuitorii și comercianții de anhidridă acetică, pentru a include utilizatorii finali industriali, și anume societățile care achiziționează anhidridă acetică pentru utilizare sau prelucrare proprii în cadrul UE.

3.2

Acest lucru urmărește să limiteze în continuare deturnările sau tentativele de deturnare a anhidridei acetice în cadrul UE într-un efort de a reduce utilizarea ilicită în afara UE și de a spori securitatea juridică a întreprinderilor care-și desfășoară activitatea în mod legal în UE.

3.3

Actuala categorie 2 de substanțe clasificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 273/2004 este, prin urmare, divizată în două subcategorii, și anume categoria 2A, rezervată anhidridei acetice, și categoria 2B, rezervată altor patru substanțe chimice de bază care nu sunt afectate de prezenta modificare. Nu sunt modificate definițiile din categoria 1, categorie destinată substanțelor chimice speciale produse în cantități mai mici și care fac obiectul unor controale mult mai stricte fiind cei mai sensibili precursori-cheie ai drogurilor, și definițiile din categoria 3, ale substanțelor chimice în vrac cu utilizări multiple.

3.4

De asemenea, propunerea vizează să creeze o bază de date europeană privind precursorii de droguri, pentru a asigura o colectare mai eficientă a datelor privind confiscările și transporturile interceptate, precum și pentru a menține o listă a operatorilor și utilizatorilor europeni autorizați sau înregistrați care produc, comercializează sau utilizează în mod legal precursori de droguri.

3.5

Propunerea clarifică, de asemenea, unele definiții existente, prevede scutiri de la plata taxelor de înregistrare pentru microîntreprinderi, modifică dispozițiile existente privind comitologia, în conformitate cu noile dispoziții ale Tratatului de la Lisabona și elimină necesitatea adoptării unui proces de adoptare formal în pregătirea orientărilor. Propunerea clarifică și drepturile statelor membre în ceea ce privește adoptarea de măsuri suplimentare pentru a obține informații și, dacă este necesar, pentru a intra în spațiile de lucru operatorilor în cazul oricărei suspiciuni legate de substanțe neclasificate.

3.6

Temeiul juridic al propunerii este articolul 114 (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) și, cel puțin în forma sa actuală, propunerea îndeplinește cerințele UE privind principiile subsidiarității și proporționalității.

3.7

Regulamentul ar urma să intre în vigoare în a 20-a zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fiind obligatoriu în toate elementele sale și aplicându-se direct în toate statele membre. Regulamentul prevede că autoritățile competente au la dispoziție o perioadă de tranziție de până la 18 luni pentru a pregăti procesele necesare și pentru ca anumiți utilizatori finali să se înregistreze pentru prima dată. Procesele de înregistrare pentru toți utilizatorii au devenit mai riguroase și acum înregistrarea poate fi refuzată dacă informațiile furnizate autorităților competente sunt considerate ca fiind nesatisfăcătoare.

3.8

Propunerea este însoțită de o expunere de motive și de un document de lucru al serviciilor Comisiei (evaluarea impactului). De asemenea, este disponibil un rezumat al evaluării impactului. Paginile de internet relevante ale DG ENTR și ale DG TAXUD sintetizează evoluția legislației UE privind monitorizarea și controlul precursorilor de droguri în cadrul UE și între UE și țări terțe și oferă linkuri către toate documentele, părțile interesate și organizațiile implicate relevante.

3.9

Rapoartele Comisiei privind confiscările și transporturile interceptate de precursori de droguri, compilate din datele furnizate de către statele membre pentru perioada 2006-2010, justifică propunerile actuale și sunt disponibile pe site-urile internet respective. Prezentarea realizată la 16 octombrie 2012 de DG ENTR pentru Grupul de lucru pentru uniunea vamală al Consiliului a furnizat informații suplimentare. Separat, a fost prezentată o copie a documentului intitulat „Orientări pentru operatori”, care a fost publicată în comun de către DG ENTR și DG TAXUD spre a fi distribuită de autoritățile naționale competente numai întreprinderilor de încredere implicate în operațiuni comerciale licite pe termen lung cu substanțe clasificate și neclasificate.

3.10

Alte rapoarte, de exemplu Raportul pe 2011 privind precursorii și substanțele chimice folosite frecvent pentru fabricarea ilicită de stupefiante și substanțe psihotrope, elaborat de INCB, și Raportul pe 2012 privind strategia internațională de control al stupefiantelor (International Narcotics Control Strategy Report), elaborat de Departamentul de Stat al SUA, oferă imagini de ansamblu externe și mai cuprinzătoare. În prezent, este acceptat faptul că, de exemplu, în Afganistan nu există nicio cerere legală de anhidridă acetică și că, prin urmare, toate importurile sunt ilicite. S-a raportat faptul că forțele coaliției au confiscat aproximativ 20 de tone de anhidridă acetică din cantitatea totală, mult mai mare, importată în 2011. S-a afirmat faptul că principalele surse ilicite sunt China, Coreea de Sud, Europa, statele din Asia Centrală și India. În mod evident, aceste acțiuni se află încă în curs de desfășurare, iar cooperarea internațională strânsă și încrederea reciprocă câștigată cu greu rămân esențiale.

4.1

CESE a emis un aviz cu privire la COM (2002) 494 final la 26 februarie 2003 (1), aprobând în totalitate propunerile Comisiei referitoare la controalele propuse privind precursorii de droguri. Acest lucru a fost indicat în mod corespunzător în versiunea finală publicată sub forma Regulamentului (CE) nr. 273/2004 în februarie 2004 (2).

4.2

CESE sprijină cu fermitate eforturile de reducere a utilizării drogurilor în interiorul și în afara UE, așa cum a precizat clar în avizul său din mai 2012, ca răspuns la Comunicarea Comisiei „Spre un răspuns european mai ferm la problema drogurilor” (3). În aviz se subliniază necesitatea de a menține o abordare echilibrată, care să aibă în vedere atât cererea, cât și oferta. Reducerea ofertei, care nu poate fi decât temporară, trebuie să fie susținută de politici de sănătate solide, bine țintite și eficiente la nivelul UE și național, în special în domeniul prevenirii [art. 168 alineatul (1) TFUE]. Cooperarea și schimbul de bune practici dintre statele membre sunt esențiale. Politicile trebuie să se bazeze pe date și probe, și nu invers.

4.3

Prin urmare, CESE sprijină ferm propunerea actuală de înăsprire a monitorizării și a controlului comerțului cu anhidridă acetică dintre întreprinderi în cadrul UE și de punere în aplicare a unor măsuri suplimentare care să contribuie la monitorizarea și controlul precursorilor de droguri în general, mai ales prin crearea unei baze de date europene a operatorilor și utilizatorilor finali autorizați sau înregistrați și a informațiilor furnizate de către statele membre cu privire la cantitățile de substanțe interceptate sau confiscate care sunt deturnate către utilizarea ilicită, în special către fabricarea de stupefiante și substanțe psihotrope, de obicei, în afara UE. Deturnarea unor cantități mici de anhidridă acetică pentru fabricarea heroinei constituie o preocupare deosebită.

4.4

De asemenea, CESE recomandă Comisiei și tuturor părților implicate în punerea în aplicare a legislației actuale, precum și în procesele de revizuire și de consultare care au urmat, să coopereze în continuare îndeaproape cu statele membre, autoritățile de reglementare, serviciile de aplicare a legii, producătorii, distribuitorii și utilizatorii finali, astfel cum se prevede la articolul 12 din Convenția ONU din 1988. Acest lucru a condus la o serie de propuneri bine focalizate, bine informate, bine documentate și eficiente din punct de vedere al costurilor, care sunt sprijinite în mod clar și care, prin urmare, ar putea fi puse pe deplin în aplicare de către toate părțile afectate în mod direct.

4.5

Această cooperare a condus deja la reducerea considerabilă a cantităților de precursori de droguri interceptate sau confiscate în cadrul UE, ceea ce dă speranțe că UE nu mai este considerată drept o țintă ușoară. S-a raportat faptul că monitorizarea voluntară a substanțelor neclasificate a fost deosebit de eficientă. Flexibilitatea este esențială în combaterea unui astfel de comportament infracțional inovator, persistent și foarte profitabil. În acest domeniu, cel puțin, obiectivul este același pentru toată lumea. Acest lucru este pe deplin recunoscut de către toate părțile implicate și, probabil, ar putea servi drept model pentru o legislație a UE eficientă din punctul de vedere al costurilor în alte domenii și cu un impact mai amplu asupra întreprinderilor, angajaților și consumatorilor.

4.6

Legislația funcționează și datorită faptului că producătorii, distribuitorii și utilizatorii finali afectați fac deja obiectul unei serii de controale similare pentru materialele radioactive, agenții biologici, substanțele chimice cu dublă utilizare și exporturile care necesită consimțământul prealabil în cunoștință de cauză etc., căpătând ei înșiși experiență în punerea în aplicare a unor astfel de controale. În curând va fi introdusă o nouă legislație privind precursorii de materiale explozive. Acest lucru necesită totuși ca modelele generale ale acestor cerințe să rămână aceleași și ca lista substanțelor care necesită înregistrare sau autorizare să fie menținută la nivelul minim necesar. Prin urmare, propunerea actuală are toate șansele să fie eficientă, cel puțin în ceea ce privește obiectivul propus, definit într-un mod destul de îngust, de a reduce și mai mult deturnarea anhidridei acetice către scopuri ilicite în cursul activității comerciale licite din cadrul UE; alte alternative mai puțin riguros țintite sau mai împovărătoare ar avea o probabilitate mai mare să eșueze.

4.7

De asemenea, CESE este de acord cu Comisia în ceea ce privește faptul că această propunere nu aduce atingere condițiilor de muncă existente în domeniu sau drepturilor consumatorilor în general, decât în măsura în care aceștia, ca persoane, sprijină o reducere a disponibilității heroinei și produselor conexe în Europa sau în afara acesteia. Din păcate, dacă o astfel de reducere va avea într-adevăr loc, ea va fi greu de măsurat. Totuși, această propunere nu depinde de realizarea echilibrului între costuri și beneficii și, prin urmare, ar trebui să fie pusă în aplicare în această formă cât mai curând posibil.

4.8

În sfârșit, CESE așteaptă cu interes să contribuie la noi inițiative ale UE în domeniu și prin urmare îndeamnă Comisia să prezinte cât mai curând noile propuneri planificate, în special privind substanțele psihotrope și drogurile de sinteză pure care acum înlocuiesc în ritm constant drogurile tradiționale cum ar fi heroina și totodată extind piața existentă.

5.1

CESE remarcă faptul că s-ar putea înțelege că definițiile termenilor „operator” și „utilizator” se suprapun (deoarece toți „operatorii” afectați vor deține la un moment dat „substanțe clasificate”). Întrucât este necesar să se facă o distincție între cei doi termeni, aceasta se poate face introducând sintagma „care nu este operator, dar” după termenul „persoană juridică” la noua litera (h) prima liniuță din articolul 2.

5.2

De asemenea, este important să se indice faptul că această noțiune se referă în mod special la utilizatorii care sunt înregistrați și care desfășoară activități în cadrul UE. Vânzările și/sau livrările către utilizatori din afara UE sunt reglementate de o legislație separată. Pentru a se asigura o bună funcționare a pieței interne, ar trebui, de asemenea, să facă unele clarificări la nivelul statelor membre cu privire la locul în care operatorul și utilizatorul trebuie să se înregistreze, de exemplu statul în care operatorul sau utilizatorul își are sediul sau statul în care produsul (anhidrida acetică) este introdus pe piață.

5.3

Cerința de înregistrare pentru prima dată impusă utilizatorilor finali ar putea duce la perturbări pe termen scurt ale comerțului legal. Aceste perturbări pot fi reduse la minimum dacă operatorii și distribuitorii comunică proactiv, pe parcursul celor 18 luni prevăzute pentru tranziție, de preferință pe baza unor note orientative clare și formulate corect, emise de către autoritățile competente din statele membre. „Orientările pentru operatori” existente oferă un model excelent pentru o astfel de comunicare. Scopul și avantajele acestei înregistrări ar trebui prezentate clar la momentul înregistrării, astfel încât utilizatorii finali, ca și operatorii, să fie conștienți de posibilitatea și riscurile deturnării și, prin urmare, să poată contribui la reducerea la minimum a acestora. Autoritățile competente ar trebui să aibă aceleași drepturi de acces atât în spațiile de lucru ale utilizatorilor finali, cât și în cele ale operatorilor.

5.4

CESE sprijină propunerea Comisiei referitoare la faptul că microîntreprinderile ar trebui să fie scutite de orice obligație de a plăti taxe de înregistrare, deoarece este esențial nu numai ca acest tip de comerț legal să continue (în beneficiul microîntreprinderilor și al angajaților acestora), ci și ca controalele să fie înțelese și puse în aplicare într-o măsură cât mai mare posibil. Având în vedere cantitățile relativ mici necesare pentru utilizarea ilicită, utilizatorii mai mici sunt, probabil, cei mai expuși riscului de a considera că nu își pot permite să rateze unele oferte. Prin urmare, va fi esențială o bună comunicare, care să vină în sprijinul respectării legii și care să se realizeze în format tipărit și electronic în toate limbile locale relevante.

5.5

CESE observă faptul că cerința de raportare și alte cerințe de informare cu privire la substanțele neclasificate reflectă natura lor voluntară, adică statele membre au mai degrabă opțiunea decât obligația de a urma procedurile propuse. În mod evident, aceasta nu este soluția ideală pentru protejarea pieței interne, dar se poate dovedi preferabilă adăugării de noi substanțe pe listele de precursori prioritari deja identificați. Prin urmare, situația ar trebui să fie urmărită cu atenție de către toate părțile implicate.

5.6

În sfârșit, în ceea ce privește baza de date europeană propusă, CESE salută propunerea și sprijină ferm continuarea acestei inițiative, condiția să i se aloce resurse suficiente pentru a fi actualizată și utilizată pe termen lung de către toate părțile interesate și să fie concepută pentru a produce rezultate, și nu doar pentru a acumula date învechite sau parțiale. Calitatea și cantitatea datelor colectate sunt la fel de importante. Sprijinul continuu din partea serviciilor de aplicare a legii din statele membre va fi crucial în acest sens.

5.7

Accesul la date trebuie, desigur, să le fie permis doar părților implicate în mod ferm și permanent în comerțul legal – probabil părților înregistrate în baza de date. Cerințele de introducere a datelor pentru operatori, distribuitori, comercianți și utilizatori finali, precum și pentru statele membre ar trebui să fie armonizate ori de câte ori este posibil, pentru a proteja piața internă și pentru a reduce la minimum costurile. Totuși, acest lucru nu ar trebui să intre în contradicție cu obiectivul principal al propunerii, și anume de a identifica și de a limita deturnarea ilicită a precursorilor de droguri și de a-i reține pe făptași.

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/59

1.1

Comitetul consideră cloud computingul (CC) ca pe o oportunitate pentru creșterea și competitivitatea Europei și intenționează să propună prin intermediul acestui aviz o viziune diferită și complementară celei exprimate de Comisie în comunicarea sa. Comitetul încurajează călduros Comisia să acorde o deosebită atenție acestei propuneri și să-și ajusteze în consecință strategia în materie de CC.

1.2

Comitetul împărtășește punctul de vedere al Comisiei în ceea ce privește necesitatea de a dezvolta utilizarea CC în Europa, pentru ca economia europeană să devină mai reactivă, mai performantă și mai inovatoare. În consecință, CESE sprijină cele trei acțiuni propuse de Comisie:

1.3

Utilizarea CC face și mai necesară protecția cetățenilor, a datelor și a vieții lor private. De aceea, Comitetul încurajează Comisia să continue demersul început, în special prin intermediul cooperării internaționale și prin consolidarea cadrului de reglementare referitor la:

De asemenea, Comitetul reamintește că aceste eforturi de protecție vor avea o eficacitate maximă pentru datele stocate de furnizorii de CC pe teritoriul european.

1.4

În paralel și în completarea acțiunilor de facilitare a utilizării CC și plecând de la exemplul reușitei SUA în materie de CC, Comitetul recomandă Comisiei să depună eforturi pentru a încuraja producția europeană de energie digitală, altfel spus apariția și consolidarea furnizorilor europeni de infrastructură CC (IaaS – Infrastructure as a Service).

În acest scop, se pot lua în considerare mai multe căi:

Obiectivul este de a valorifica actualele condiții favorabile (gradul ridicat de protecție a datelor în Europa, temerile utilizatorilor în ce privește furnizorii aflați la prea mare distanță, necesitatea unor garanții puternice în materie de securitate etc.), pentru a permite emergența unor furnizori de CC europeni, fie ei locali, naționali (cloud suveran) sau transfrontalieri (consorții care să acopere mai multe state membre).

1.5

Restructurările legate de dematerializarea serviciilor informatice, pierderile de locuri de muncă, delocalizările, dematerializarea și distanțarea utilizatorilor și a informaticienilor reprezintă o serie de aspecte negative care se cer luate în considerare, însă Comunicarea Comisiei nu menționează acest impact social.

În schimb, Comisia se bazează pe perspectivele definite de un cabinet de consultanță, anunțând că se așteaptă ca CC să ducă la crearea a 2,5 milioane de locuri de muncă. Comitetul se întreabă dacă nu cumva aceste cifre sunt imposibil de atins și total desprinse de realitatea de teren a tehnologiilor informatice.

1.6

În completarea Parteneriatului european în favoarea CC (ECP), Comisia ar trebui să inițieze cât mai rapid elaborarea unui text de tipul „Cloud First Policy” (inspirat din cele existente în SUA sau în Noua Zeelandă), pentru a încuraja utilizarea CC în cadrul autorităților de la nivel european și din statele membre. Scopul este de a se depăși obstacolele culturale și temerile personale și, desigur, de a se beneficia de o cât mai mare flexibilitate a serviciilor, dar și de o reducere considerabilă a costurilor legate de CC.

În mod firesc, Comitetul insistă pentru ca Comisia să includă în această „Cloud First Policy” măsuri de siguranță în ceea ce privește utilizarea CC în serviciile publice și în anumite sectoare private sensibile, pentru a se controla și eventual împiedica găzduirea CC de către furnizori aflați sub incidența unor reglementări naționale care prezintă riscuri; în acest sens poate fi evocată reglementarea „ Patriot Act ” care se aplică furnizorilor nord-americani, chiar și în cazul în care sunt implantați în Europa.

1.7

Una dintre principalele dificultăți și temeri ale utilizatorilor (persoane sau întreprinderi) în ceea ce privește CC este gestionarea litigiilor cu un furnizor din afara frontierelor propriului stat.

Utilizând ca sursă de inspirație comerțul electronic, la fel de globalizat și de internațional ca CC, Comitetul, care a emis un aviz pe această temă (1), sugerează Comisiei să integreze SOL (soluționarea online a litigiilor) ca posibil mijloc pentru a soluționa, prin mediere, cea mai mare parte a litigiilor, mai ales a celor care implică mai multe jurisdicții. Întrucât această mediere trebuie să fie independentă și imparțială, ea ar putea fi încredințată unei agenții europene existente sau nou înființate. Această agenție ar urma să răspundă de moderarea și negocierea raporturilor dintre furnizorii și utilizatorii de CC. În plus, această activitate de mediere ar permite să se identifice principalele cauze ale conflictelor, deficiențele recurente în materie de funcționare și necesitățile în materie de adaptare a practicilor sau a reglementărilor.

1.8

Deși reprezentanții Comisiei și-au confirmat, cu ocazia diferitelor lor intervenții (conferințe, declarații de presă etc.), intenția de a susține activitățile de comunicare, sensibilizare și formare destinate utilizatorilor potențiali ai CC, comunicarea nu propune măsuri concrete și cuantificate în acest sens.

Prin urmare, Comitetul se așteaptă ca Comisia să-și completeze comunicarea, în special cu inițiative care să-i vizeze în mod prioritar pe utilizatorii cei mai puțin informați cu privire la CC, mai precis:

1.9

Comitetul propune Comisiei să introducă în comunicare elaborarea de norme privind consumul de energie al centrelor de servere specializate în CC.

1.10

În ceea ce privește acțiunile pe care Comisia își propune să le întreprindă, Comitetul propune să se stabilească un calendar concret și să se planifice în mod concret și specific prezentarea de rapoarte privind progresele realizate, la anumite date calendaristice, pentru fiecare din domeniile de acțiune preconizate.

2.1

Reamintim că termenul de CC poate fi explicat prin fraza introductivă a Comunicării:

„Termenul «cloud computing» se referă la stocarea, procesarea și utilizarea de date pe computere aflate la distanță [fără a se cunoaște localizarea lor precisă] și accesate prin intermediul internetului”.

În completarea acesteia, Comitetul a emis în 2013 un aviz (2) care se referea în mod exclusiv la CC. Lucrările Institutului National de Standarde si Tehnologie din SUA (National Institute of Standards and Technology - NIST), cele ale Parlamentului European și cele ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor sunt, la rândul lor, foarte interesante.

Comisia a publicat două documente (sesizarea Comitetului de către Comisie se referă exclusiv la cel dintâi):

2.2

Comisia propune trei „acțiuni strategice” pentru a încuraja utilizarea CC în Europa:

3.1

Comitetul propune o nouă viziune a CC, ilustrată prin conceptul de „energie digitală”, care tinde să se generalizeze pentru a desemna capacitatea informatică (stocare, procesare, transfer de informații) pusă la dispoziție de CC.

Energia digitală este pusă la dispoziție fără să mai fie necesară cunoașterea (de către consumatori) a modului de producție, altfel spus care este centrul de date, localizarea acestuia, care sunt tehnologiile utilizate etc. Ia naștere, de asemenea, o nouă segmentare a pieței: utilizatorilor și furnizorilor de servicii li se adaugă acum producătorii de energie digitală, capabili să realizeze investiții enorme (de miliarde de $) pentru înființarea de centre de CC.

3.2

Energia digitală, ca și celelalte energii (fosilă, electrică etc.), devine o miză economică și strategică.

În primul rând, controlul asupra acestei energii (atât ca producție, cât și ca distribuție) stă la baza potențialului de creștere economică și a creării de locuri de muncă, așa cum sunt acestea concepute în Agenda digitală. În plus, este necesar un rol activ în producția de energie digitală, pentru a garanta Europei și statelor sale membre o independență și o autosuficiență strategică (cel puțin într-o anumită proporție).

3.3

Dezvoltarea CC în Europa trece astfel prin controlul întregului lanț valoric al energiei digitale (utilizare, servicii și producție), așa cum reiese din următorul tabel:

Ultimele decenii ne-au permis să realizăm cât de importantă este dependența statelor membre, sau chiar a întregii Europe, față de diferitele surse de energie: petrol, gaz, electricitate etc. Dacă, pe viitor, informațiile cetățenilor, întreprinderilor și serviciilor publice europene vor fi într-adevăr găzduite, gestionate și controlate de actori ai CC din afara Europei, ne putem pune întrebări, pe bună dreptate, în legătură cu consecințele unei astfel de dependențe:

3.4

Or, Europa este deja foarte dependentă de furnizorii din afara Europei în ceea ce privește aprovizionarea cu materiale, programe și rețele informatice. Cele mai cunoscute rețele de socializare online provin din SUA, iar motoarele de căutare cele mai populare sunt controlate de companii bazate fie în SUA, fie în China. Aplicațiile informatice sunt externalizate din ce în ce mai des în India sau în alte țări cu costuri reduse.

La ora actuală, producția de energie digitală este controlată aproape integral la nivel mondial de către un oligopol de producători. Potrivit anumitor studii, cel mai important actor european este OVH [acronim pentru „On Vous Héberge” (Vă găzduim online) - www.ovh.com], însă el nu beneficiază de o vizibilitate și de o putere echivalentă și pe plan mondial. Unii operatori de telefonie precum T-Systems, Telefonica Digital, Cloud Sigma, Numergy/SFR sau Cloudwatt/Orange au lansat deja câteva inițiative, nefiind însă capabili să rivalizeze cu liderii pieței: Amazon, Microsoft și Google.

3.5

În prezent, chiar dacă subzistă unele diferențe între reglementările din statele membre, ele rămân destul de apropiate de textele, normele și directivele europene, ceea ce explică temerile utilizatorilor, adesea legitime, de a-și vedea informațiile delocalizate în afara zonei europene, cu perspectiva unor dificultăți și blocaje judiciare în caz de litigiu.

În plus, aspectul care alimentează cel mai mult temerile utilizatorilor este „Patriot Act”. Acesta se înscrie în cadrul combaterii terorismului (după atentatele împotriva Twin Towers) și permite guvernului SUA sau unui judecător federal să aibă acces la orice informație; proprietarul acesteia poate fi american sau nu; singura condiție este ca ea să fie găzduită și controlată de o societate americană, inclusiv în situația în care centrul care găzduiește datele se află pe teritoriu european. În sfârșit, cel mai important este că proprietarul acestor informații nu poate fi informat despre ordinul primit de „gazdă” referitor la dezvăluirea informațiilor „găzduite”

3.6

Potrivit Comisiei, din punct de vedere economic, în următorii opt ani, sectorul ar permite crearea a 2,5 milioane de noi locuri de muncă în Europa și ar aduce o contribuție anuală de 160 de miliarde EUR la PIB-ul Uniunii Europene (circa 1 %).

Comitetul are îndoieli cu privire la pertinența acestor obiective exprimate în cifre. Din analiza detaliată a impactului CC pe teren rezultă că:

Se constată însă că în cadrul comunicării, impactul social prezentat anterior nu este nici menționat, nici luat în considerare, observație valabilă de altfel și pentru restructurările legate de dematerializarea serviciilor informatice, pierderile de locuri de muncă, delocalizările, dematerializarea și distanțarea utilizatorilor și a informaticienilor.

3.7

Simpla utilizare a CC permite deja realizarea de economii de energie în ceea ce privește echipamentele informatice. În același timp, marii furnizori de CC (spații de stocare și servicii conexe) posedă ferme de servere dintre care majoritatea utilizează procesoare cu un consum de ordinul a 100 W/h pe unitate, existând posibilitatea ca, pe termen scurt sau mediu, acesta să fie redus la o valoare de 10 ori mai mică. Numai câțiva producători de microprocesoare oferă procesoare ieftine, ce degajă mai puțină căldură (extrem de problematică pentru climatizarea din sălile unde sunt instalate aparatele) și consumă mai puțină energie.

4.1

Comisia este interesată în primul rând de așa-numitul „cloud public”, fără să examineze piața pentru „cloudul privat”. Această ultimă abordare este totuși considerată fiabilă și uneori necesară pentru informațiile deosebit de importante, înainte de a se trece la „cloudul public integral”.

Trebuie menționat că prin „cloud public” trebuie să se înțeleagă „cloud la dispoziția publicului” și nu „cloud pentru serviciile publice”.

4.2

În paragraful introductiv, se menționează că tehnologia CC ar putea genera riscuri suplimentare, ceea ce nu reflectă neapărat situația reală; în realitate, cloudul prezintă într-adevăr riscuri noi, dar în același timp elimină altele.

4.3

Anumiți termeni din limba engleză precum „cloud-friendly” sau „cloud-active” sunt dificil de tradus în alte limbi; în unele cazuri, traducerea comunicării a denaturat complet sensul din versiunea originală.

De exemplu, la punctele 3.1 și 3.2, „cloud-friendly” și „cloud-active” sunt traduși în unele limbi în același mod, deși reflectă obiective diferite.

5.1

Propunerile Comisiei pentru a dezvolta utilizarea CC urmăresc:

Toate aceste propuneri sunt concrete, realiste și necesare; prin urmare, Comitetul le sprijină pe deplin. Cu toate acestea, el observă că primele două propuneri nu se referă la dificultăți specifice Europei, deși s-ar fi așteptat ca în comunicarea sa, Comisia să abordeze în mod prioritar dificultăți cu caracter specific european.

5.2

Comitetul rămâne totodată fidel obiectivelor fundamentale ale Agendei digitale, îndeosebi:

5.3

În ceea ce privește creșterea „utilizării” CC, secțiunea 3.1 menționează de două ori termenul din limba engleză „cloud-friendly”, ca obiectiv de atins. Or, comisarul responsabil cu agenda digitală a pledat, în numeroasele sale intervenții în favoarea CC, pentru ca Europa să devină „cloud-active”.

Vicepreședinta Comisiei Europene, dna Neelie KROES, afirma la Davos (27 ianuarie 2011) „Vreau să fac astfel ca Europa să nu fie numai cloud-friendly, ci și cloud-active”, anunțând în mod oficial comunicarea pe această temă printr-un articol de pe blogul său, intitulat „Making Europe cloud-active” (27 septembrie 2012). Nivelul de dezvoltare pentru care se pledează în aceste intervenții este așadar mai ambițios decât simplul „cloud-friendly”.

În consecință, Comitetul este surprins de decalajul dintre obiectivele promovate în mod legitim de vicepreședinta Comisiei europene și acțiunile concrete, mult mai modeste, propuse în cadrul comunicării. În plus, Comitetul reamintește că, într-unul din avizele sale anterioare (5), el încurajase Comisia să fie mai ambițioasă și să vizeze mai mult decât nivelul „cloud-active” pentru Europe, propunând ca obiectivul acesteia să fie acela de a deveni „ cloud-productive ”.

5.4

Comunicarea nu propune crearea unui actor european, a unui „super-cloud european” în vederea producției de energie digitală. Dată fiind misiunea DG Connect și dificultățile pe care le implică crearea unui astfel de gigant, Comitetul înțelege și susține această poziție. De altfel, diverșii actori din sector care au fost consultați (operatori din domeniul telecomunicațiilor, editori de programe, integratori de sisteme etc.), au confirmat această poziție în unanimitate.

Chiar și în aceste condiții, între un gigant european nerealist și mai multe „micro-clouduri europene” limitate la piețele de nișă, ca urmare a puterii de marketing, comerciale și financiare a actorilor de la nivel global și din afara Europei, se poate găsi o cale de mijloc europeană!

Propunerea Comitetului urmărește apariția și consolidarea unor actori europeni de mare anvergură, responsabili pentru niște mega-centre CC, viitoarea industrie digitală europeană. Acești actori ar putea fi locali, naționali (cloud suveran) sau transfrontalieri (consorții care să cuprindă mai multe state membre).

5.5

De asemenea, Comitetul observă că, deși nu ating dimensiunile liderilor de pe piață, actorii europeni în domeniul CC dispun de o serie de avantaje concurențiale:

Aceste condiții propice pentru emergența unor actori europeni nu vor dura o veșnicie. Prin urmare, cât timp ne mai aflăm în această perioadă favorabilă, este important și urgent ca Comisia să acționeze astfel încât să favorizeze apariția unor actori europeni.

5.6

În secțiunea 2 a comunicării se menționează: „este puțin probabil ca eforturile depuse izolat, la nivel național, să asigure o rentabilitate optimă”. Comitetul încurajează Comisia să-și revizuiască poziția față de cloudul suveran.

Pe de o parte, nicăieri altundeva în comunicare sau în evaluarea de impact nu apare vreun element concret care să sprijine această afirmație, lucru destul de surprinzător, dat fiind că este o poziție destul de radicală.

Pe de altă parte, cu excepția cazului în care se propune o altă soluție – însă comunicarea nu conține așa ceva – criticile față de cloudurile strict naționale sau locale sunt severe, existând riscul ca ele să pună în pericol orice soluție credibilă pentru dezvoltarea unei oferte de CC robuste, durabile și competitive în raport cu giganții din celelalte zone geografice (India, China sau SUA).

5.7

Abordarea propusă prin intermediul Parteneriatului european pentru cloud se axează în mare măsură pe sectorul serviciilor publice, vizând (a se vedea secțiunea 3.5) „promovarea rolului de lider al sectorului public”.

Comitetul recunoaște și sprijină poziția Comisiei referitoare la importanța serviciilor publice în cadrul modelelor socioeconomice din Europa. Prin urmare, serviciile publice au un rol de jucat în dezvoltarea CC.

Cu toate acestea, dat fiind climatul general de restricții bugetare, Comitetul are serioase rezerve față de ideea că serviciile publice ar putea fi liderii inovației în domeniul CC. De altfel, Comitetul reamintește că cele mai răsunătoare succese europene s-au datorat fie sectorului privat (de exemplu, telefonia mobilă, cardurile cu memorie), fie unui sector privat care a beneficiat de sprijinul autorităților publice (exemple: Airbus, Ariane Espace etc.).

Comitetul recomandă Comisiei să formuleze mai explicit ce înțelege prin „rolul de lider” avut în vedere de acest parteneriat.

5.8

Abordarea propusă de Comisie se înscrie într-un model de tip descendent (top-down): cu alte cuvinte, este vorba de facilitarea utilizării pentru a încuraja apariția serviciilor și, eventual, a producției de energie digitală.

Comitetul ar susține fără rezerve această dezvoltare progresivă bazată pe evoluția cererii în situația unui mediu lipsit de orice actor dominant sau în care ar exista un echilibru între actorii europeni și cei din afara Europei. Din păcate acest tip de mediu nu mai există: principalii actori ai cloudului provin din afara Europei și se află într-o poziție de oligopol. În aceste condiții, creșterea utilizării cloudului ar putea avea efecte contraproductive, care ar consolida și mai mult poziția acestor lideri.

Fără a se împotrivi acestei evoluții, Comitetul insistă pentru ca Comisia să instituie niște măsuri de garanție, astfel încât acțiunile sale să fie benefice pentru actorii europeni și să le permită să se impună treptat în fața poziției dominante a actorilor din afara Europei.

5.9

În paralel cu abordarea descendentă descrisă anterior și în completarea acesteia, Comitetul dorește să încurajeze Comisia să propună acțiuni concrete, care să se înscrie în mod explicit într-o abordare ascendentă (bottom-up). Este vorba în speță de încurajarea apariției unor producători de CC la nivel regional, național sau transfrontalier, pentru ca, ulterior, să se favorizeze dezvoltarea serviciilor și a utilizării CC.

Așa cum s-a văzut foarte clar în alte sectoare precum construcția de automobile sau telefonia mobilă, o producție industrială puternică în Europa poate avea un efect de pârghie asupra nivelurilor superioare (servicii și utilizări). Măsurile de încurajare aplicate în aceste sectoare ar putea fi utilizate și în cazul producției de energie digitală.

Un alt exemplu de luat în considerare este cel al SUA. Dezvoltarea CC în această țară a adoptat imediat o abordare ascendentă, care a avut un mare succes, după cum bine știm.

Comitetul se folosește de acest exemplu reușit de dezvoltare a cloudului pe scară largă pentru a propune Comisiei să se inspire din el și să contribuie la înregistrarea unui succes similar în Europa.

5.10

Comisia, ca de altfel și celelalte instituții europene, utilizează masiv mijloacele informatice. Problema este că, la ora actuală, soluțiile aplicate nu se bazează decât rareori pe CC. În schimb, SUA au instituit reglementarea „Cloud First Act”, care impune administrațiilor vizate să opteze în mod prioritar pentru o abordare de tip cloud.

În lumina acestui succes, Comitetul propune Comisiei să-și impună ei însăși, dar și celorlalte instituții, o „ Cloud First policy ”, care să permită astfel dezvoltarea unui ecosistem CC european, precum și reducerea semnificativă a bugetelor de funcționare.

5.11

În trecut, Comisia a conceput și a pus în aplicare acțiuni de teren – printre altele, în materie de bandă largă și de „modernizare informatică”. Acestea cuprindeau, în special:

Având în vedere succesul acestor programe deja întreprinse, Comitetul încurajează Comisia să planifice și să includă în buget un program similar care să vizeze în mod specific CC.

CESE solicită ca bazele de date instituționale și securizate să fie integrate în mod reglementat, – treptat, dar cât mai curând posibil – în mediul CC. Astfel, cetățenii ar avea posibilitatea să gestioneze mai ușor datele critice (conform prevederilor din dreptul european sau național), crescând totodată gradul de încredere în CC.

5.12

Comisia propune o serie de acțiuni pentru dezvoltarea CC. Comunicarea nu prezintă o planificare precisă și cu termene apropiate în timp a acestor acțiuni.

Comitetul încurajează Comisia să facă public cât mai curând un astfel de calendar. Date fiind însă evoluțiile rapide ale tehnologiilor din domeniul CC, este urgent și important ca toți actorii să-și poată adapta și alinia propriile strategii la acțiunile Comisiei.

14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/66

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) consideră că obiectivele subiacente noului parteneriat pentru dezvoltare UE-Pacific sunt ambițioase și de amplă respirație, dar că nu sunt destul de clare modalitățile de punere în aplicare, care par să privilegieze protecția mediului și salvarea biodiversității în regiune. Comitetul este de acord cu necesitatea înfruntării – în sinergie cu alte organizații – a impactului schimbărilor climatice, care condiționează în mod transversal toate politicile naționale și multilaterale de dezvoltare și au repercusiuni nu doar din punct de vedere economic, ci și social. De asemenea, problemele legate de impactul schimbărilor climatice ar trebui integrate în mod organic în politicile de mediu ale regiunii, astfel încât să determine comportamente și măsuri coerente.

1.2

Cu toate acestea, CESE consideră că, pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să se ajungă la măsuri și acțiuni integrate de dezvoltare durabilă în țările respective, astfel încât să fie fructificat la maximum impactul sprijinului acordat, să fie utilizate în mod sinergic toate măsurile, implicându-i activ și pe actorii locali, pe baza unei abordări programatice pe termen mediu și lung.

1.3

CESE consideră că este important ca în comunicare să existe o referire la faptul că dezvoltarea economică a unei țări depinde în mod esențial de exercitarea deplină a drepturilor și de stabilitatea democratică. Din păcate, situația din Fiji, care rămâne în continuare într-un regim dictatorial ce îi privează pe propriii cetățeni de drepturile fundamentale, este pomenită doar în treacăt, deși ar fi meritat o luare de poziție mai hotărâtă și coerentă din partea Uniunii Europene.

1.4

Ar trebui fructificată ocazia reprezentată de definirea noului parteneriat de dezvoltare, pentru a stabili principii și condiții ce ar trebui să reprezinte orientări ale UE în raport cu toate țările beneficiare ale asistenței comunitare, pe baza deplinei aplicări a Acordului de la Cotonou. De asemenea, trebuie garantată exercitarea efectivă a democrației în toate țările, prin aplicarea deplină a drepturilor fundamentale și a drepturilor lucrătorilor și prin participarea la viața democratică.

1.5

Trebuie acordată atenție specială condiției dramatice și îngrijorătoare a femeii în toate țările din regiune, lipsite de cele mai elementare drepturi. Drepturilor femeilor și protejării acestora ar trebui să li se acorde mai multă importanță în toate aspectele legate de relațiile dintre UE și regiunea Pacificului. Nivelul ridicat al violenței de gen și nivelul scăzut al prezenței femeilor în procesul decizional și în vârful ierarhiei profesionale sunt aspecte ce preocupă CESE și îi îngrijorează pe partenerii săi și care ar trebui să joace un rol mai semnificativ în documentul Comisiei și în viitoarele activități ale acesteia.

1.6

Pentru CESE, rămâne fundamentală dezvoltarea partenerilor sociali și a societății civile în ansamblul său în această regiune, ca și în alte zone interesate de acordurile încheiate cu UE. În acest scop, este esențial să se promoveze și să se aplice instrumentele corespunzătoare, care permit atingerea acestui obiectiv. Deși este conștient de dificultățile legate de situația geografică ce limitează și relațiile bilaterale structurate, CESE consideră că este utilă în special crearea unei rețele și a unui comitet mixt la nivel teritorial, național sau – dacă se poate – la nivelul întregii regiuni. Aceste instrumente de participare ar trebui să înlesnească implicarea activă a partenerilor sociali și a societății civile în toate etapele de elaborare, punere în aplicare și monitorizare a acordurilor. Acesta ar trebui să devină un principiu efectiv. Este de dorit o inițiativă directă, care să favorizeze apariția unui adevărat CES în regiune, pentru a înlesni dialogul social și civil și pentru a îmbunătăți consolidarea capacităților tuturor actorilor locali, prevăzând finanțări specifice.

1.7

În opinia CESE, trebuie acordată prioritate atât coordonării diverselor acțiuni ale UE de către diferitele direcții ale Comisiei Europene implicate în programe și de către SEAE, cât și participării OMC în regiune. Coordonarea este esențială, în condițiile în care țările respective dispun de administrații publice de dimensiuni reduse. Această orientare poate reprezenta o oportunitate de acțiune decisivă a SEAE, în speranța că UE își va consolida acțiunea de politică externă, prin îmbunătățirea coordonării dintre statele membre.

1.8

Comunicarea Comisiei Europene evidențiază cu insistență aspectele legate de climă. Cu toate acestea, CESE constată că dezvoltarea economică este esențială pentru a face față problemelor climatice. În vederea garantării unei creșteri incluzive, durabile și integrate în favoarea dezvoltării regiunii, CESE consideră că este fundamental să se garanteze coerența dintre politicile de dezvoltare și măsurile de protecție a mediului, ca și în alte sectoare, precum comerțul, pescuitul, agricultura, securitatea alimentară, cercetarea și sprijinirea drepturilor omului și a democrației. Criteriile de alocare a ajutoarelor trebuie să se bazeze pe indicatori bine definiți și prestabiliți, inclusiv pentru monitorizarea ulterioară a programelor, prin coordonarea diverșilor donatori.

1.9

CESE este de acord cu propunerea de a distinge între țările ACP și țările de peste mări, ținând seama de diversele contexte instituționale și de dezvoltare ale fiecărei țări, pentru a optimiza posibilitățile de integrare în regiune. Se cuvine evaluată și situația teritoriilor de peste mări, care sunt mai dezvoltate decât celelalte țări și care beneficiază deja de Fondul european de dezvoltare și de asistență bilaterală. Aceste măsuri ar trebui coordonate cu programele destinate celorlalte țări din regiune. Aceste teritorii ar putea reprezenta un punct de referință important pentru diseminarea drepturilor, valorilor și bunelor practici din politicile europene concentrate pe creșterea incluzivă.

1.10

În ceea ce privește acordurile comerciale, în ciuda dificultăților actuale, ar fi oportună orientarea către un acord regional care să depășească acordurile bilaterale, ținând totuși seama de faptul că, cu excepția sectorului pescuitului, este vorba de mici entități economice din punctul de vedere al schimburilor.

1.11

De asemenea, CESE consideră că ar fi bine ca UE să urmărească cu atenție negocierile privind drepturile maritime legate de PLATOUL CONTINENTAL, care au loc în cadrul comisiei competente a ONU, în special în ceea ce privește regiunea care face obiectul prezentului aviz.

2.1

După cum se cunoaște, UE a încheiat diverse acorduri de parteneriat cu regiunea Pacificului. Acest nou parteneriat se referă la 15 țări insulare independente (1), 4 țări și teritorii de peste mări (TTPM) (2), la Forumul insulelor din Pacific (PIF) și la Australia și Noua Zeelandă, care figurează printre principalii membri ai Forumului și sunt parteneri ce împărtășesc aceleași principii. În conformitate cu strategia din 2006, UE are ca scop consolidarea rolului său în regiune, atât pentru că este al doilea donator (după Australia), cât și pentru a contribui la dezvoltarea economică și socială a întregii zone, recunoscând totodată necesitatea de a asigura deplina respectare a drepturilor și consolidarea instituțiilor democratice.

2.2

Pe baza Acordului de la Cotonou (UE-ACP), UE își propune prin comunicarea de față să își concentreze acțiunea în regiunea Pacificului pe câteva obiective fundamentale, în conformitate cu programul său pentru schimbare (3):

Recunoscută de partenerii și interlocutorii locali ca lider în combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora, UE dorește să-și consolideze în mod responsabil prezența în regiune.

2.3

Cele mai multe dintre statele și teritoriile insulare reprezintă totuși o regiune restrânsă din punctul de vedere al populației, însă mare ca întindere și eterogenă, confruntată cu numeroase probleme din cauza situației geografice specifice, regiunea în ansamblu fiind fragilă și delicată, unită însă, între altele, de ecosistemul său marin, care rămâne totuși o valoare unică, ce merită atenție și trebuie apărată.

2.4

Nu este vorba de un obiectiv ușor de atins, și nu doar din motivele indicate în comunicare, ci și din cauza limitelor impuse de criza economică politicii externe a Uniunii și care ar putea afecta și viitorul acord de la Cotonou, după 2020. În schimb, așezarea geografică a acestor țări le conferă un atu strategic pentru UE, dată fiind vecinătatea lor cu state precum China și Japonia. În acest scop, ar fi foarte utilă implicarea TTPM și utilizarea lor în mai mare măsură pentru diseminarea politicilor și la punerea în aplicare a programelor și a culturii juridice a UE, ceea ce ar reprezenta beneficii reciproce de netăgăduit.

3.1

Se acordă atenție impactului schimbărilor climatice și gravelor sale repercusiuni în toată regiunea, atât din perspectiva stabilității ecosistemului (a cărui existență chiar poate fi amenințată), cât și din cea a riscului de sporire a dezechilibrelor în dezvoltarea durabilă a țărilor implicate (din punct de vedere strict economic și bugetar, dar și politic și social), cu un efect de multiplicare a riscurilor care limitează și realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) ale ONU.

3.2

Se acordă atenție necesității unor acțiuni integrate ale diverșilor actori internaționali angajați în acordarea de asistență (atât bilaterală, cât și multilaterală), în prezent prea fragmentată și, din acest motiv, nu pe deplin eficientă. Trebuie valorificate instrumentele financiare adoptate și efectele ajutoarelor.

3.3

Este afirmată în comunicare necesitatea coordonării cu instituțiile internaționale și se face referire în special la Națiunile Unite în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice.

3.4

Se acordă atenție cooperării regionale și necesității de a intensifica programele sectoriale și planurile de dezvoltare sprijinite de organizațiile regionale (sau chiar de a elabora altele), pentru a favoriza o abordare integrată a ajutoarelor și a gestionării acestora, pe lângă strategiile de dezvoltare a regiunii.

3.5

Este evidențiată importanța dialogului cu actorii instituționali locali, pentru a defini programele de asistență și de a partaja responsabilitățile în ceea ce privește punerea lor în aplicare.

3.6

Se acordă atenție îmbunătățirii eficienței intervențiilor, evidențiindu-se necesitatea de a prevedea, împreună cu țările beneficiare, mecanisme comune de monitorizare, gestionare și punere în aplicare a acestora. În acest sens, ar fi necesară îmbunătățirea informării specifice.

3.7

Sunt analizate modalitățile de alocare a ajutoarelor de către donatorii de fonduri multilaterali și bilaterali și se exprimă angajamentul de a adapta modalitățile de atribuire a ajutoarelor, astfel încât să se țină seama de dificultățile întâmpinate de micile administrații ale statelor și teritoriilor insulare din Pacific. Este menționată dificultatea țărilor beneficiare în a integra ajutoarele în programele naționale de dezvoltare, ceea ce presupune intervenții de îmbunătățire a consolidării capacităților instituțiilor naționale (capacity building).

3.8

Se exprimă îngrijorare pentru situațiile de încălcare a drepturilor fundamentale în Fiji, pe care Comisia dorește să le urmărească îndeaproape, însă fără a se referi în mod specific la o altă eventuală condiționare a alocării fondurilor.

4.1

În general, comunicarea Comisiei nu indică în mod clar cum înțelege UE să cerceteze și să îmbunătățească intervențiile (în afara obiectivelor pe termen scurt, importante, desigur, dar care nu sunt suficiente pentru a influența dezvoltarea durabilă a regiunii). Este vorba de o regiune specifică, vastă, cu numeroase state mici și foarte mici din punctul de vedere al populației, dar întinse geografic, țări ce au abordări și concepții diferite în ceea ce privește necesitatea măsurilor de dezvoltare durabilă pe termen lung, viziuni diferite asupra regulilor ce trebuie aplicate la nivel național și în apele teritoriale și internaționale ce delimitează granițele dintre aceste țări.

4.2

CESE consideră că este necesară o abordare integrată și pe termen lung, cu o responsabilitate partajată între toți actorii prezenți în regiune, fie că este vorba de instituții internaționale, de alte țări sau de actori locali. Propunerea de parteneriat a Comisiei va trebui să țină seama de negocierea privind revizuirea noului buget al Uniunii, de noile priorități ce vor fi indicate în Obiectivele de dezvoltare ale mileniului după 2015 și de procesul de renegociere a Acordului de la Cotonou.