15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/1

—

„mai multă Europă”, o Europă ale cărei părți componente să se consolideze reciproc, mai solidă decât elementele ei constitutive puse laolaltă. UE nu trebuie să mai fie percepută ca vestitorul întunecat al austerității, regresiunii sociale și sărăciei. Uniunea monetară trebuie să fie urmată acum de o uniune politică, cu o politică de promovare a coerenței între măsurile economice, financiare, din domeniul ocupării forței de muncă și cele sociale, în beneficiul cetățenilor. Bugetul UE ar trebui conceput astfel încât să se creeze stimulente adecvate pentru competitivitate, creștere economică și noi locuri de muncă. Bugetul UE trebuie consolidat și susținut prin mecanisme din resurse proprii, o politică de coeziune unică în care să fie implicată activ societatea civilă și o intervenție mai mare a Băncii Europene de Investiții. Prin urmare, CESE face un apel către șefii de state și de guverne să ajungă la un rezultat pe măsura acestor obiective, cu ocazia Consiliului European din 22 și 23 noiembrie;

—

implicarea societății civile în procesul de elaborare a politicilor și de luare a deciziilor de la nivelul UE. Această implicare constituie un instrument esențial nu numai pentru consolidarea legitimității democratice a instituțiilor europene și a acțiunii UE, ci și pentru încurajarea unei înțelegeri cât mai larg împărtășite a rolului Europei și a direcției pe care o urmează aceasta, precum și pentru restabilirea încrederii în proiectul european, asigurând participarea deplină a cetățenilor europeni la construirea Europei. În acest scop, este necesară punerea în aplicare cât mai rapidă a dispozițiilor articolului 11, referitor la pilonul democrației participative, din Tratatul UE;

—

prevederea în programele naționale de reformă a unor investiții durabile în competențe, infrastructură, economia socială, servicii și produse, care ar trebui realizate sub forma unui pact pentru investiții sociale și ar trebui însoțite de un pachet european de măsuri de stimulare axat pe crearea efectivă de locuri de muncă și coordonat cu planurile naționale de dezvoltare. Numai în acest fel, Strategia Europa 2020 va fi încununată de succes. Investițiile într-o producție industrială și de energie adaptată nevilor climatice, pe lângă crearea unei economii ecologice, vor contribui la rândul lor la rezolvarea problemelor pe termen lung pe care le ridică schimbările climatice și la asigurarea unei dezvoltări durabile

—

promovarea în cadrul zonei euro a unor acțiuni comune pentru stabilizarea datoriei și susținerea redresării în întreaga UE. BCE ar trebui încurajată să își pună în aplicare programul de cumpărare de obligațiuni anunțat de președintele ei, prin care se urmărește stabilizarea costurilor creditării în zona euro. Realizarea acestui program trebuie să aibă loc cu respectarea mandatului cu care a fost investită BCE. BEI ar trebui sprijinită la rândul ei în emiterea de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor în vederea stimulării creșterii. CESE salută decizia adoptată de 11 state membre de introducere a unei taxe pe tranzacțiile financiare. În acest context, CESE solicită UE să își intensifice eforturile de promovare a transparenței și de combatere a economiei subterane, a fraudei, a evaziunii fiscale și a corupției, atât în interiorul UE, cât și în afara ei. Activitatea din zona euro ar trebui să rămână deschisă statelor membre care doresc să adere la uniunea monetară;

—

o uniune fiscală, o uniune bancară și o uniune financiară, care constituie pilonii de susținere necesari ai uniunii economice și monetare. Pentru punerea în aplicare a acestor măsuri este nevoie de dialog social și de consultarea societății civile organizate;

—

sprijinirea IMM-urilor pentru a reveni pe făgașul creșterii, prin adoptarea Small Business Act for Europe (SBA) ca linie de conduită. Trebuie exploatat pe deplin potențialul pieței unice prin liberalizarea serviciilor și prin consolidarea rolului economiei sociale, prin înlăturarea sarcinilor administrative inutile și prin promovarea accesului la informații și la noile tehnologii digitale, la finanțare, la credite, la piețele de capital, locuri de muncă și tehnologie și la instrumentele financiare și garanțiile UE pentru împrumuturile acordate IMM-urilor și antreprenoriatului;

—

consolidarea protecției și a drepturilor consumatorilor și lucrătorilor, în special ale celor mai defavorizați, care se confruntă din ce în ce mai mult cu situații de supraîndatorare, de precaritate, precum și de sărăcie extremă și de excluziune;

—

realizarea unei reale piețe a forței de muncă, care să permită utilizarea competențelor acolo unde este nevoie de ele. Realizarea unei piețe unice a forței de muncă trebuie să fie parte integrantă a punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020;

—

o șansă tineretului nostru. CESE va îndemna în continuare UE să promoveze o Europă a cercetării științifice și a inovării, să investească mai mult în sistemele europene de educație și să mențină nivelurile necesare pentru finanțarea și consolidarea programelor de mobilitate a tinerilor, cum este, de exemplu, programul Erasmus. CESE adresează un apel Comisiei să își retragă propunerea de buget al UE dacă statele membre, care vorbesc mereu despre investiții și creștere, nu vor susține un buget european și un cadru financiar multianual favorabil investițiilor de viitor. Sunt necesare măsuri de sprijinire a IMM-urilor în vederea angajării tinerilor fără loc de muncă și care poate nu dispun de experiență;

—

îmbunătățirea competitivității economiei europene prin inovații și prin finanțarea constantă a cercetării și dezvoltării, precum și printr-o politică de formare și de sprijin specifică pentru managerii și angajații IMM-urilor și microîntreprinderilor, printr-o politică de sprijinire a investițiilor, prin facilitarea accesului la piețe și prin reducerea constrângerilor administrative. Acest demers va facilita totodată revirimentul industriei europene, care constituie un sector important pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

—

un mediu legislativ propice pentru UE, care să nu implice costuri nejustificate din punct de vedere administrativ și al asigurării conformității. Legislația economică trebuie să fie clară, echitabilă și proporțională. Acest lucru este important pentru fiecare întreprindere în parte și, în special, pentru IMM-uri;

—

eforturi susținute pentru ca UE să fie privită ca un partener activ și global. În acest sens, tot atât de important este ca politica comercială internațională a UE să promoveze valorile europene în vederea sprijinirii dezvoltării durabile și a participării societății civile, între altele prin crearea unor organisme ale societății civile care să monitorizeze punerea în aplicare a acordurilor comerciale;

—

asigurarea echilibrului de gen, prin aplicarea legislației din domeniul egalității de gen și a principiului egalității de șanse. Încă persistă o diferență de 17 % între bărbați și femei în ceea ce privește salarizarea pentru aceeași muncă, pe lângă faptul că femeile și tinerii sunt categoriile cele mai afectate de criză.

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/3

1.1

În contextul actual, în care va fi greu să se ajungă la nivelurile de creștere înregistrate în trecut, este esențială situarea consumatorului în centrul politicilor economice și financiare ale Uniunii, în concordanță cu Comunicarea Comisiei „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”. Asociațiile de consumatori independente și solide au un rol extrem de important în cadrul pieții, trebuind să dispună de resursele umane, materiale și tehnice necesare în vederea îndeplinirii misiunii lor, și anume, ocrotirea drepturilor și intereselor consumatorilor.

1.2

Dreptul consumatorilor de a se organiza în vederea salvgardării propriilor interese este recunoscut în legislația primară, în articolul 169 din TFUE, care consacră din punct de vedere juridic și la nivel european faptul că organizațiile de consumatori joacă un rol indispensabil, ca garanți ai încrederii și ai dezvoltării pieței unice europene.

1.3

Fără a aduce atingere aplicării principiului subsidiarității, CESE solicită Comisiei să ia inițiativa pentru stabilirea unor drepturi minime comune pentru asociațiile de consumatori, în special dreptul de a fi consultate și de a fi ascultate pe cale reprezentativă, definirea legală și/sau administrativă a drepturilor și intereselor consumatorilor prin intermediul audierii și consultării prealabile în legătură cu măsurile care le port afecta drepturile și interesele ocrotite de lege, atât la nivel național, cât și la nivel comunitar, precum și dreptul de a participa la reglementarea serviciilor de interes economic general.

1.4

Faptul că prestatorii de servicii de interes economic general au în comun aceeași bază de consumatori ai acestor servicii, printre care se numără mulți consumatori vulnerabili, necesită o abordare adaptată specificităților fiecărei piețe (gaz, apă, electricitate etc.), fără a pierde din vedere viziunea integrată asupra tuturor acestor servicii, având în vedere efectele pe care le-ar putea avea, în ansamblul lor, asupra calității vieții și bugetelor gospodăriilor; în ceea ce privește aceste două ultime aspecte, asociațiile de consumatori sunt în mod special calificate pentru a interveni. Pentru serviciile defectuoase, va trebui să se creeze un sistem similar celui instituit pentru produse (RAPEX), astfel încât asociațiile de consumatori, prin intermediul rețelelor lor, să poată atrage atenția consumatorilor cu privire la existența acestor servicii.

1.5

Există un enorm decalaj în ce privește accesul la informații și la cunoștințe de specialitate cu privire la modul în care funcționează piețele serviciilor de interes economic general, la aspecte cum ar fi modalitatea de stabilire a prețurilor, valorile și elementele care permit accesul la rețele și modul în care acestea se repercutează asupra consumatorilor; într-adevăr, reglementarea în materie este foarte tehnică și complexă, dar prezintă un interes incontestabil pentru consumatori și asociațiile care-i reprezintă.

1.6

În general, consumatorii se confruntă cu mai multe dificultăți la compararea serviciilor, decât a produselor. Acest lucru devine și mai complex în cazul serviciilor de interes economic general. Pentru acestea din urmă, clauzele contractuale sunt foarte variate, cum ar fi metodologia de stabilire a tarifelor și, în plus, integrarea unor elemente adiționale serviciului în sine trebuie să fie explicată corespunzător de către organismele de reglementare, discutată cu asociațiile care reprezintă interesele consumatorilor și înțeleasă de acestea din urmă.

1.7

Comitetul consideră că Comisia ar trebuie să îndemne statele membre și autoritățile de reglementare naționale să promoveze transparența, informarea și luarea de decizii încurajând discutarea intereselor care se află în joc – oferta/cererea (sectoarele economice reglementate și consumatorii) – și sprijinind discriminarea pozitivă a asociațiilor care reprezintă interesele consumatorilor, pentru ca acestea să participe în condiții de egalitate împreună cu actorii economici la forumurile de discuție și la organele consultative ale autorității de reglementare, în vederea garantării consolidării asociațiilor de consumatori și, în acest mod, a consumatorului însuși.

2.1

CESE, în calitatea sa de organism european purtător de cuvânt al organizațiilor societății civile, dorește ca, prin acest aviz din proprie inițiativă, să scoată în evidență necesitatea de a adopta o perspectivă umanistă asupra pieței interne și de a apăra democrația economică (1), cu toate implicațiile aferente, mai ales în ce privește consultarea, participarea și transparența procesului de luare a deciziilor în ce privește reglementarea serviciilor de interes general, accesul la informații și participarea, consultarea și reprezentarea consumatorilor în activitatea de reglementare a serviciilor de interes economic general, inclusiv a serviciilor financiare.

2.2

În concordanță cu Comunicarea Comisiei „Europa 2020 – O strategie pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”, care vizează plasarea consumatorului în centrul pieței unice, pentru a-și putea exercita pe deplin drepturile, consumatorii trebuie să aibă încredere că asociațiile lor naționale și europene vor fi în măsură să îi protejeze și să dispună de mijloacele, cunoștințele și instrumentele necesare pentru a le lua apărarea. Finalitatea ultimă a normelor care urmăresc să asigure o concurență nedenaturată pe piața internă este sporirea bunăstării consumatorului (2).

2.3

CESE constată că, în contextul actual, este esențială plasarea consumului în centrul politicilor UE și al edificării pieței unice, drept care este vital ca asociațiile de consumatori să fie independente și puternice. Comitetul a observat deja că menținerea echilibrului economic necesită ca aceste asociații să fie în măsură să-și joace nestingherit rolul de contragreutate pe piață și recomandă Comisiei să sporească considerabil finanțarea, în special pentru ca asociațiile să poată dispună de mijloacele specializate necesare (3).

2.4

CESE subliniază diversitatea statelor membre și recunoaște că aceasta se reflectă și în modul în care este reglementat rolul organizațiilor de consumatori, în forma lor de organizare, în mijloacele, în nivelul cunoștințelor pe care le dețin, în gradul lor de specializare sau în reprezentativitatea pe care trebuie să o asigure. Deși există organizații cu caracter european (de exemplu, BEUC sau ANEC), având în vedere importanța pe care organizațiile naționale o au pentru consumatori și pentru piața unică, CESE consideră că este esențial ca problemele acestora să fie tratate la nivelul Uniunii.

CESE consideră totodată că trebuie promovată cooperarea între organizațiile reprezentative profesionale sau ale consumatorilor ca formă preferată de dialog, utilă în găsirea unor soluții mai echilibrate pentru dezvoltarea pieței, și sprijină forumurile naționale sau europene care urmăresc acest obiectiv.

3.1

Instituțiile europene au recunoscut în repetate rânduri importanța încrederii consumatorilor pentru realizarea pieței unice. De la adoptarea, în 1975, a primului program (4) menit să pună în aplicare o politică de protecție a consumatorilor, în care statele membre și-au reafirmat voința de a-și intensifica eforturile în favoarea consumatorilor, se recunoaște în mod expres dreptul acestora de a fi reprezentați și de a fi ascultați. Programele ulterioare au confirmat aceste obiective și drepturi până la adoptarea „planurilor strategice de protecție a consumatorilor”, care prevăd o participare adecvată a asociațiilor de consumatori la politicile UE, atât în ce privește conținutul, cât și procedurile.

3.2

Aceste programe și planuri prevedeau că consumatorii și reprezentanții acestora trebuie să dispună de capacitatea și de resursele necesare, care să le permită să-și protejeze interesele, în aceleași condiții ca și celelalte părți interesate de pe piață; acest lucru presupune revizuirea mecanismelor de participare a asociațiilor la elaborarea politicilor UE.

3.3

Cu toate acestea, în planul strategic actual (5), consolidarea asociațiilor de consumatori la nivel european, nu mai apare ca obiectiv principal al politicii în domeniul protecției consumatorilor, punându-se accentul în schimb pe consolidarea mișcării consumatorilor în cadrul statelor membre. Din nefericire, până în prezent, nu a fost niciodată evaluată la nivel european măsura în care au fost atinse obiectivele acestor planuri în ce privește participarea consumatorilor.

3.4

În ultimii ani, Comisia, Consiliul și Parlamentul European au mizat pe o strategie de creștere a autonomiei consumatorilor la nivel individual, sperând ca, în acest fel, să suscite încrederea dorită în piața internă. Pentru a concretiza această strategie, pe de o parte, s-a revizuit acquis-ul în materie de protecție a consumatorilor, la care s-a asociat o armonizare maximă în domenii specifice ale politicii în domeniul protecției consumatorilor, și, pe de altă parte, s-a dezvoltat la maximum teoria consumatorului mediu (6), și anume „individul informat normal și suficient de atent și avizat” (7); așadar, legalitatea se construiește pe o bază eronată, și anume existența unui consumator ideal, informat și conștient, a cărui existență statisticile nu o demonstrează.

3.5

Datele disponibile demonstrează că mulți consumatori sunt departe de a juca rolul activ, informat și ferm pe care l-ar necesita o piață competitivă și inovatoare. De fapt, majoritatea consumatorilor europeni nu se simt încrezători, în cunoștință de cauză și protejați (8).

3.6

În mod paralel, în ce privește consumatorii considerați în mod colectiv, abordarea europeană a fost foarte limitată. Acțiunile concrete ale UE în ce privește asociațiile reprezentative ale consumatorilor sunt rare, motiv pentru care CESE îndeamnă Comisia să prezinte o propunere concretă privind acțiunea colectivă, instrument de o importanță covârșitoare pentru ocrotirea intereselor consumatorilor, atât la nivel național, cât și european.

3.7

Dreptul consumatorilor de a se organiza în vederea salvgardării propriilor interese este consacrat în articolul 169 din TFUE, motiv pentru care este esențială recunoașterea, la nivel european, a faptului că organizațiile de consumatori joacă un rol unic și indispensabil, ca garanți ai încrederii și ai dezvoltării pieței unice europene. Acest lucru justifică consacrarea anumitor drepturi și principii fundamentale comune, fără a aduce atingere autonomiei de care se bucură statele membre în ce privește definirea politicilor naționale.

3.8

În ianuarie 2011, ECCG (Grupul consultativ european al consumatorilor) a enumerat, printre principalele motive pentru care este necesară existența unor asociații de consumatori puternice, următoarele:

CESE s-a pronunțat deja cu privire la cerințele pe care ar trebui să le respecte organizațiile de consumatori, reiterându-și în acest context afirmațiile (10).

3.9

În absența unor asociații de consumatori puternice și independente de puterea politică și economică, care să contribuie activ la o piață liberă și competitivă, să solicite transparența informațiilor și să acționeze în favoarea protejării intereselor individuale și colective ale consumatorilor, este mult mai greu de obținut încrederea consumatorilor europeni.

4.1

Organizațiile de consumatori sunt aliați esențiali pentru recâștigarea încrederii consumatorilor și pentru edificarea pieței interne; de aceea, CESE solicită Comisiei să ia inițiativa de a stabili o serie de drepturi minime comune pentru organizațiile de consumatori, în special dreptul de a fi consultate și de a fi ascultate pe cale reprezentativă, definirea legală și/sau administrativă a drepturilor și intereselor consumatorilor sub aspectul consultării prealabile a acestora în legătură cu măsurile care le pot afecta drepturile și interesele ocrotite de lege, atât la nivel național, cât și la nivel european, precum și dreptul de a participa la reglementarea serviciilor de interes economic general.

4.2

Întrucât în cadrul acestui aviz nu este posibilă dezbaterea tuturor aspectelor legate de garanțiile de care trebuie să dispună asociațiile de consumatori, Comitetul dorește să sublinieze următoarele:

4.3

CESE reamintește că Protocolul 26 din Tratatul de la Lisabona, referitor la serviciile de interes general și articolul 36 din Carta Drepturilor Fundamentale subliniază importanța serviciilor de interes general pentru UE, ceea ce determină principiile care orientează abordarea acestora. Reamintește, de asemenea, că furnizarea serviciilor de interes economic general nu poate fi asigurată de piață (sau nu putea fi asigurată decât în condiții diferite în materie de calitate, siguranță și accesibilitate, egalitate de tratament și acces universal), fără o intervenție publică. Obligația de serviciu public este impusă furnizorului prin atribuirea unui mandat și pe baza unui criteriu de interes general menit să asigure că serviciul este furnizat în condiții care îi permit să își îndeplinească misiunea (11).

4.4

În mod tradițional, multe dintre serviciile de interes economic general, cum ar fi electricitatea, gazul, apa sau comunicațiile erau furnizate de stat, care dispunea de rețele de aprovizionare. Dezbaterea acestor chestiuni era adesea abordată în termeni de risc (sănătate, securitate, mediu), de politici strategice în domeniul resurselor naturale naționale sau de procese de liberalizare a piețelor, cum este cazul sectorului energiei.

4.5

Din punctul de vedere al consumatorului, principalele probleme sunt legate de garanțiile de securitate a aprovizionării și de accesul în sine, prețul fiind factorul hotărâtor și practic singurul în alegerea consumatorului.

În condițiile în care consumatorilor le este mai greu să compare serviciile decât produsele, această sarcină devine cu atât mai dificilă atunci când este vorba de termeni contractuali, care în general nu sunt bine explicați, cum ar fi metodologia de stabilire a tarifelor și a prețurilor, care este vastă și include, pe lângă serviciul în sine, multe alte componente. În plus, această metodologie nu este dezbătută și nici cunoscută de organizațiile reprezentative ale intereselor consumatorilor.

Pentru serviciile defectuoase, va trebui să se creeze un sistem similar celui instituit pentru produse (RAPEX), astfel încât asociațiile de consumatori, prin intermediul rețelelor lor, să poată atrage atenția consumatorilor cu privire la existența acestor servicii.

4.6

Observatorul pieței energiei defalcă prețul energiei în trei mari componente: pe de o parte, energia, transportul și distribuția (rețele), alte impozite, pe de altă parte și, în sfârșit, TVA-ul, și compară situația din statele membre. În ciuda faptului că nu identifică (deși ar trebui să o facă) elementele specifice care alcătuiesc, în fiecare stat membru, componenta denumită „alte impozite”, acest tip de defalcare a prețului este posibil și pentru alte servicii de interes economic general (apă, comunicații), motiv pentru care ar reprezenta o informație utilă dacă s-ar aplica și altor sectoare.

4.7

Comisia Europeană a realizat studii detaliate privind prețul anumitor servicii de interes economic general și a scos în evidență datele care provin de la Observatorul pieței energiei, concluzionând printre altele că:

4.8

Cert este că, în ciuda existenței a numeroase și diverse organisme de reglementare și a unor măsuri europene în favoarea transparenței deciziilor lor, există un decalaj enorm între accesul la informație și cunoștințe de specialitate privind funcționarea acestor piețe ale serviciilor de interes economic general de care dispun asociațiile de consumatori, fiind în special vorba de formarea prețurilor, de valorile pe care le includ, de accesul la rețele sau de modul în care aceste elemente se repercutează asupra consumatorilor.

4.9

CESE consideră că Comisia Europeană trebuie să încurajeze statele membre și organismele naționale de reglementare să promoveze nu doar transparența informației și a procesului de luare a deciziilor, ci și să favorizeze echilibrul intereselor aflate în joc – sectoare economice reglementate și consumatori – sprijinind și discriminând pozitiv asociațiile care reprezintă interesele consumatorilor (de exemplu, prin cursuri de formare specifice, monitorizare sau sprijin financiar).

4.10

În opinia CESE, participarea asociațiilor de consumatori, în condiții de egalitate cu actorii economici, la forumuri de dezbatere și organe consultative, reprezintă cel mai adecvat mecanism, pe o piață competitivă, pentru a consolida asociațiile de consumatori și, astfel, a spori gradul de autonomie a consumatorului (12).

4.11

CESE consideră totuși că aceste riscuri (cel dintâi fiind acela ca asociațiile să devină „captive”) sunt secundare față de importanța de a garanta dobândirea unor cunoștințe specifice în domenii complexe cu un impact semnificativ asupra calității vieții consumatorilor, care va fi protejată doar printr-o reprezentare efectivă a consumatorilor.

4.12

Participarea asociațiilor de consumatori la organele și forumurile de dezbatere ale organismelor de reglementare – în special la forumurile de dezbatere a tarifelor și prețurilor (13) – poate și trebuie să fie încurajată de instituțiile europene, nu doar ca o manifestare a independenței și transparenței procesului de reglementare, în special în ce privește structura tarifară, ci și ca o contribuție la exercitarea cetățeniei active și la formarea unor asociații de consumatori puternice.

4.13

Este cert că această tematică este vag abordată, de exemplu în directivele privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și în sectorul gazelor naturale (14), care afirmă: „în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute, autoritățile de reglementare se consultă, după caz, cu operatorii de transport și de sistem și colaborează îndeaproape cu alte autorități naționale competente, după caz, fără a aduce atingere caracterului independent și competențelor specifice ale acestora și respectând principiile unei mai bune reglementări”. Cu toate acestea, participarea organizațiilor reprezentative ale consumatorilor și organizarea unor dezbateri cu acestea nu sunt recomandate în toate mediile competitive.

4.14

În mediile competitive, structura tarifară condiționează accesul nu doar al prestatorilor de servicii, ci și pe cel al consumatorilor, întrucât aceasta influențează direct prețul, ceea ce poate genera excluziune și imobilitate (switching) în rândul consumatorilor (15).

4.15

Reglementarea a omis aspectul prețului, precum și necesitatea de a dezbate cu reprezentanții consumatorilor chestiunea structurilor tarifare care generează prețul respectiv. De asemenea, aceste elemente lipsesc din actele juridice ale Uniunii care tratează chestiunea (cum ar fi directivele menționate). Cu toate acestea, datele furnizate în mod sistematic de Observatorul pieței energiei demonstrează clar că, în structura prețurilor acestor servicii, consumatorii și întreprinderile suportă costuri (impozite și alte costuri), care pot afecta competitivitatea celor dintâi și spori vulnerabilitatea celor din urmă pe piața internă.

4.16

Anumite opțiuni în materie de servicii de interes economic general au efecte directe asupra costurilor care, în final, se repercutează asupra prețurilor plătite de consumatori. CESE consideră că o concurență sănătoasă pe piața unică, precum și protecția consumatorilor, justifică intervenția instituțiilor Uniunii, pentru a asigura o mai mare transparență la formarea prețurilor serviciilor esențiale de interes economic general și pentru a urmări evoluția diverselor componente și tarife ale acestora. În acest scop, statele membre și organele de reglementare naționale trebuie încurajate să sprijine o participare activă a organizațiilor reprezentative ale consumatorilor și ale IMM-urilor, în cadrul procesului decizional care vizează stabilirea tarifelor (16).

4.17

În sfârșit, CESE ține să reamintească faptul că reprezentarea consumatorilor va fi cu greu eficientă câtă vreme nu va fi garantată o posibilitate de acțiune prin intermediul acțiunilor colective; de aceea, solicită Comisiei să-și reia activitățile în ce privește implementarea unei acțiuni colective europene.

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/8

1.1

CESE consideră ca extrem de importantă elaborarea unor propuneri de acțiuni concrete, astfel încât diversele instituții ale UE să-și asume inițiativele care le incumbă fiecăreia dintre ele pentru a identifica măsurile adecvate pentru punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 11 alineatele (1) și (2) din TUE. Acest proces trebuie înțeles ca o ocazie de a extinde și consolida structurile de dialog cu societatea civilă atât la nivel european, cât și la nivel național, regional și local.

1.2

Esența democrației rămâne democrația reprezentativă, iar democrația participativă este o abordare complementară și niciodată alternativă celei dintâi, pe care se bazează toate societățile noastre. În mod similar, dialogul civil nu concurează dialogul social, ci fiecare în parte joacă un rol foarte specific și precis, în sensul dispozițiilor tratatului.

1.3

Este necesar ca democrația participativă eficientă, așa cum a fost consacrată prin TUE, să se concretizeze și să reflecte valorile și identitatea Uniunii Europene. În condițiile crizei economice, sociale și politice actuale, necesitatea de a se aplica pe deplin articolul 11 capătă o importanță crucială dacă se are în vedere consolidarea legitimității democratice a Uniunii Europene în raport cu cetățenii săi. În fine, doar printr-o transparență sporită, printr-un mai mare grad de implicare efectivă și prin participarea cetățenilor și a societății civile organizate atât la nivel național, cât și european, Europa va putea să evite extremismul, să-și apere valorile democratice și să perenizeze destinul comun.

1.4

Punerea în aplicare a alineatelor (1) și (2) ale articolului 11 din TUE trebuie considerată ocazia decisivă de a depăși procesele actuale de consultare și de participare a societății civile care au fost concepute la nivel european după publicarea în 2001 a Cărții albe privind guvernanța europeană. Au fost concepute diverse practici de participare a societății civile, între care unele depășesc simplul schimb de informații, putând fi considerate drept exemple bune de la care să se construiască un cadru structurat de dialog civil european pentru aplicarea alineatelor (1) și (2) ale articolului 11.

1.5

Ca atare, CESE face următoarele recomandări:

1.6

Un angajament semnificativ și din ce în ce mai puternic al CESE în construirea spațiului public european va putea astfel să determine și să favorizeze un rol din ce în ce mai activ al Comisiei, al Consiliului și al Parlamentului European în punerea în aplicare a articolului 11 alineatele (1) și (2) din TUE, ducând ca atare la rezultate apreciabile în termeni de proces și de produse democratice pentru toate instituțiile și organizațiile societății civile (OSC) europene.

2.1

În ultimii 12 ani, Comitetul Economic și Social European (CESE) a înregistrat progrese semnificative în definirea dialogului civil european, a rolului său complementar democrației reprezentative și a naturii sale specifice în raport cu dialogul social. Dialogul civil a fost definit ca un proces democratic și de formare a opiniei publice ce poate îmbrăca diverse forme, în funcție de actorii implicați. CESE a convenit asupra definiției date actorilor și conceptelor implicate în dialogul civil, inclusiv în ceea ce privește legătura sa cu guvernanța participativă (1).

2.2

De asemenea, CESE a reafirmat principiul subsidiarității la nivel european, propunând de altfel o grilă precisă cu 14 criterii cantitative și calitative pentru evaluarea reprezentativității organizațiilor societății civile chemate să participe la dialogul civil orizontal, vertical și sectorial. Comitetul a definit cu precizie diferențele între consultare (un proces de sus în jos) și dialog civil (proces de jos în sus sau mai degrabă circular). În acest fel, CESE a contribuit la progresele instituționale consacrate în prezent prin articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) (2).

2.3

Intrat în vigoare în decembrie 2009, TUE consacră recunoașterea formală a rolului democrației participative (dialog civil, consultare, inițiativa europeană a cetățenilor – ICE). Dispozițiile articolului 11 (3) se adaugă la instituția centrală a democrației reprezentative (articolele 10 și 12) (4), consolidând-o și dând formă astfel unui model european inovator de democrație.

2.4

Ar trebui acționat în prezent pentru aplicarea concretă a articolului 11 și se cuvine mai ales să fie demarate lucrările privind alineatele (1) și (2), dat fiind că practicile de consultare menționate la alineatul (3) sunt de acum bine evoluate și că inițiativa cetățenească europeană a fost deja reglementată (5). Istoria CESE ne-a învățat într-adevăr că, pentru a avea structuri de dialog eficiente, sunt necesare un cadru normativ precis și continuitate instituțională.

2.5

În martie 2010, CESE a invitat Comisia „să elaboreze […] și o Carte verde pe tema dialogului civil, care să conțină prevederi concrete privind punerea în aplicare a alineatelor (1) și (2) de la articolul 11, pentru a reflecta asupra practicilor existente, a defini mai exact și evalua procedurile și principiile și pentru a aduce îmbunătățiri, împreună cu societatea civilă organizată, mai ales pentru crearea unor structuri clare” (6). Un an mai târziu, în 2011, în cadrul unei reuniuni extraordinare a Grupului III al CESE, era promovată inițiativa pe tema Ce perspective oferă democrația participativă în Europa?, care relansa aceste solicitări și aproba „foaia de parcurs pentru democrație participativă” (7).

2.6

CESE constată că, cu excepția practicilor de consultare și a reglementării inițiativei cetățenești europene, intrată în vigoare la 1 aprilie 2012, nu au fost înregistrate progrese în cadrul diverselor instituții cu privire la dispozițiile referitoare la dialogul civil [articolul 11 alineatele (1) și (2)] și nici solicitarea de elaborare a unei cărți verzi pe această temă nu a primit până acum un răspuns pozitiv.

2.7

Pe de altă parte, în toată Europa s-a făcut simțită o criză economică structurală, care pune în discuție înseși bazele construcției europene și care contribuie în plus la alimentarea unui dublu fenomen periculos: pe de o parte, este vorba de replierea pe negocierile interguvernamentale pentru a găsi soluții la criză, efectul fiind înmulțirea întâlnirilor europene la vârf, și, pe de altă parte, distanțarea crescândă a cetățenilor și a organizațiilor acestora de instituțiile UE. La acestea se adaugă sentimentul difuz că UE nu numai că nu reușește să găsească o soluție la criză, ci și că impune politici de austeritate care afectează viața tuturor cetățenilor europeni, confruntarea cu diverșii reprezentanți ai societății civile organizate cu privire la alegerile făcute fiind cvasi-inexistentă. Ca atare, incomprehensiunea și distanțarea par să se accentueze, pavând drumul unei periculoase delegitimări a înseși instituțiilor Uniunii Europene.

2.8

CESE este convins că dinamicile generate de TUE, ca și varietatea și amploarea subiectelor și priorităților aflate la pe agenda politică a Uniunii necesită o relansare energică și determinată a metodei comunitare. Această abordare are șanse doar prin consolidarea și reînnoirea metodei, prin îmbunătățirea democrației parlamentare (piatra unghiulară a instituțiilor europene), prin lansarea unei noi perioade de angajament nemijlocit al societății civile în direcția consolidării identității europene și prin trezirea interesului cetățenilor. O mai mare implicare a cetățenilor prin dialogul civil, atât în forme directe, cât și prin intermediul organizațiilor reprezentative, așa cum prevede articolul 11, devine miza crucială pentru însuși viitorul edificiului european. În fapt, este vorba despre însușirea sentimentului european, despre adeziune, transparență și o mai mare legitimare democratică a proceselor decizionale.

2.9

Prin urmare, articolul 11 și punerea sa în aplicare reprezintă un instrument prețios de realizare a unei astfel de dinamici a democrației participative, iar CESE are – fără îndoială – întreaga experiență necesară pentru a se propune drept catalizator al acestui proces de consolidare a vieții democratice europene, în strânsă colaborare cu diversele instituții ale UE și cu principalele rețele europene și naționale ale societății civile organizate.

2.10

CESE este conștient că oglindește doar în parte diversitatea cuprinsă în sintagma societate civilă organizată  (8) și tocmai din această cauză, printr-un demers pragmatic, a adoptat de ceva vreme mai multe inițiative prin care asigură structurarea tot mai amplă a relațiilor sale cu societatea civilă organizată europeană. În vremuri de criză, CESE consideră că întărirea punții dintre instituții și societatea civilă este crucială, fiind vorba de îndrumarea alegerilor politice structurale și a reformelor instituționale pe care UE este chemată să le facă, pentru a avea un viitor.

2.11

În ansamblul său, articolul 11 este un mesaj clar de încredere în valoarea adăugată a cetățeniei active, în importanța democrației participative și în rolul pe care aceasta îl poate juca în consolidarea sentimentului de adeziune a cetățenilor la proiectul european, determinând apariția unei opinii publice europene din ce în ce mai informate și mai conturate. În timp ce alineatul (3) al articolului 11 plasează procedura tradițională a consultării, deja consolidate, în cadrul pilonului participativ, alineatele (1) și (2) marchează prin urmare trecerea semnificativă către un model mai avansat de dialog structurat.

2.12

După 15 ani de teoretizare și de elaborare a unor studii importante, reluate în compendiul deja citat (9), în prezent este nevoie de demararea unor acțiuni precise și a unor instrumente specifice pentru fiecare instituție a UE, dar trebuie totodată elaborat un cadru general coordonat și coerent, care să permită o mai bună realizare a obiectivului global indicat de acest articol.

2.13

CESE consideră că ar trebui evitată tentația periculoasă de a transforma structura normativă a articolului 11 [în special alineatele (1) și (2)] într-un conținut pur descriptiv, ca și când ar fi vorba de o imagine a ceea ce există deja. Un astfel de demers nu ar oglindi deloc intențiile legiuitorului și nici nu ar răspunde așteptărilor puternice ale societății civile organizate europene.

3.1

CESE consideră că, pentru a iniția dezvoltarea unor acțiuni concrete pentru punerea în aplicare a alineatelor (1) și (2) ale articolului 11, ar fi util să se plece de la bunele practici existente.

3.2

În acești ultimi zece ani, în interiorul Uniunii Europene s-au dezvoltat treptat forme de cooperare cu organizațiile societății civile, în mare parte fiind vorba de practici de consultare promovate de Comisia Europeană.

3.3

La nivelul Comisiei Europene, într-un număr din ce în ce mai mare de direcții generale au avut loc destul de multe consultări de acest tip, cu o mare diversitate de obiective, periodicitate, format sau efecte. Aceste consultări au evoluat de manieră destul de independentă, iar unele s-au transformat în adevărate forumuri consultative. În anumite cazuri, această diversitate de situații și rezultate a dus la forme relativ structurate de dialog permanent cu societatea civilă (10). În orice caz, CESE consideră necesar să menționeze că nu se poate confunda consultarea ca structură juridică cu noul concept de dialog civil, acesta din urmă trebuind să capete totuși un caracter structurat și permanent.

3.4

Pot fi menționate Forumul UE privind sănătatea al DG Sănătate și Consumatori (SANCO), Platforma pentru drepturi fundamentale a Agenției Uniunii Europene pentru drepturi fundamentale, Grupul de contact pentru societatea civilă al DG Dezvoltare și Cooperare (DEVCO) – EuropeAid și Dialogul cu societatea civilă, lansat de DG Comerț (TRADE).

3.5

Acesta din urmă este poate cel mai evoluat mecanism de dialog structurat sectorial, atât pentru numărul destul de ridicat de actori implicați (peste 800 de organizații înregistrate), cât și datorită faptului că aproape jumătate dintre acestea își au sediul social într-un stat membru și nu la Bruxelles. Este – de asemenea – singurul dialog ale cărui rezultate fac obiectul unei evaluări externe (11), efectuată chiar de către DG Comerț.

3.6

Un al doilea exemplu este Forumul european pentru integrare  (12), înființat în 2009 în urma unei inițiative comune a CESE și a Comisiei Europene și alcătuit, pe o bază stabilă, dintr-o sută de părți interesate, atât de la nivel european, cât și național. De asemenea, se remarcă participarea constantă a PE, a CoR și a reprezentanților guvernelor statelor membre ale UE. Lansat cu oarecare dificultate, a devenit astăzi un centru de dialog structurat care abordează, mai ales în faza ex ante, evoluția concretă a agendei europene în materie de politică de integrare.

3.7

Un al treilea exemplu îl reprezintă forumurile societății civile în cadrul sistemului complex al relațiilor externe ale Uniunii. Reamintim mai ales succesul înregistrat de comitetele consultative mixte instituite în cadrul negocierilor de aderare la UE, rolul Comitetului consultativ Cariforum–UE în monitorizarea Acordului specific de parteneriat economic dintre UE și Cariforum, rolul atribuit societății civile în cadrul Acordului de liber-schimb între UE și Coreea.

3.8

Cazul acordului de la Cotonou (13) este – poate – cel mai complex și mai substanțial, atât din punctul de vedere al numărului de țări și de părți implicate, cât și din cel al numărului de măsuri luate. Aici este consacrată recunoașterea formală a „rolului complementar și contribuția potențială a actorilor neguvernamentali (definiți ca sectorul privat, partenerii economici și sociali, societatea civilă) la procesul de dezvoltare” (14). Pe baza unui mandat specific, CESE organizează întâlniri regulate cu actorii socioeconomici din țările ACP și din UE, fiind elaborat un program specific de sprijinire financiară a diverse țări, gestionat de delegațiile UE respective, cu implicarea crescândă a acestor actori și cu investiții în consolidarea capacităților (15).

3.9

În sfârșit, este reamintită inițiativa asumată de Parlamentul European, care organizează începând din 2007 – deși în mod neregulat și cu rezultate diferite – trei agora cetățenești pe baze tematice, cu o largă participare a organizațiilor societății civile europene (16). Această activitate face în prezent obiectul unei evaluări interne specifice în cadrul Parlamentului European, din necesitatea relansării ei într-o formă mai accentuată în următorii ani.

3.10

Pe de altă parte, se cuvin menționate câteva exemple la nivel internațional de participare efectivă a societății civile la procesele decizionale. Printre acestea se numără Convenția de la Aarhus (17) a Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite și de Codul de bune practici pentru participarea civilă la procesul de decizie, adoptat de Conferința organizațiilor internaționale neguvernamentale (OING) a Consiliului Europei (18).

3.11

Convenția de la Aarhus prevede nu doar că opinia publică și organizațiile respective ale societății civile au dreptul de „acces la informații privind mediul” în raport cu autoritățile publice, ci stipulează și „participarea publicului la procesul decizional” în ceea ce privește aspectele de mediu și, eventual, dreptul de a contesta deciziile publice. Mai mult, reprezentanții societății civile pot desemna membri în Comitetul pentru controlul conformității cu Convenția de la Aarhus și pot fi reprezentați în cadrul Biroului. În fine, aceste organizații ale societății civile dispun de sprijin financiar.

3.12

În ceea ce privește Consiliul Europei, Codul bunelor practici, recunoscut de Comitetul de Miniștri, urmărește îmbunătățirea participării societății civile la procesul decizional de la nivel local, regional și național. Codul bunelor practici deosebește patru niveluri diferite de participare (informare, consultare, dialog și parteneriat), care pot servi de modele pentru societatea civilă și pentru autoritățile publice.

3.13

De asemenea, există exemple elocvente la nivel regional și local. Între acestea, poate fi scoasă în evidență Grenelle Environnement din Franța, creată în 2007, la inițiativa președintelui Republicii Franceze (19). Acest forum a reunit reprezentanți ai statelor, autorități locale, organizații neguvernamentale și parteneri sociali într-un proces de dialog și de parteneriat, astfel încât în 2008 și, respectiv, în 2010 au fost adoptate două mari pachete legislative privind mediul. Mai mult decât atât, la propunerea Grenelle Environnement, Consiliul Economic și Social (CES) din Franța și-a schimbat în 2008 numele în Consiliul Economic, Social și de Mediu (Conseil économique, social et environnemental), iar reprezentanți ai acestui sector au fost numiți membri ai acestui organism (20). Reamintim în fine alte modele de dialog civil, elaborate la nivel național și local, precum platformele de cooperare, acorduri com-pact, acorduri sau protocoale de cooperare etc., care ar trebui valorificate corespunzător.

4.1

În situația actuală pot fi găsite exemple extraordinar de interesante care, în fapt, au depășit cu mult formele clasice ale simplei consultări și au dus adesea la procese mai stabile și mai elaborate de participare activă și de consolidare a unor forme de colaborare ce prefigurează formele pe care le-ar putea lua un dialog civil structurat, în termenii articolului 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În bună parte, aceste practici sunt însă insuficient cunoscute în afara specialiștilor din domeniu, indiferent de sector, fiind necesar să fie evaluate, promovate mai mult, extinse și să devină mai stabile.

4.2

Modul în care aceste forumuri sunt percepute de diversele părți interesate, în special din punctul de vedere al eficienței, depinde și de o serie de factori precum intensitatea variabilă cu care și-au însușit procesul, gradul de reprezentativitate asociat actorilor participanți (21), condițiile financiare ce permit într-o măsură mai mare sau mai mică participarea subiecților mai puțin organizați și absenți în mediul activ din Bruxelles, capacitatea tehnică de a contribui activ la dezbatere și de a asigura monitorizarea procesului sau continuitatea investiției operative făcute de instituțiile UE.

4.3

Trebuie evidențiate unele aspecte relevante ale acestor procese:

4.4

Din aceste constatări se poate degaja o masă critică ce, în măsura în care este sistemică și este popularizată corespunzător, ar putea reprezenta o cărămidă importantă la baza edificiului în construcție reprezentat de democrația participativă de la nivel european. În orice caz, acest demers ar face vizibil acest pilon al democrației europene, atât în raport cu opinia publică, cât și în cadrul diverselor instituții. Astfel ar putea fi mai bine recunoscute și apreciate volumul contribuției organizațiilor civice europene și efortul depus deja de mult timp în interiorul UE.

4.5

Ca atare, CESE propune ca, în condițiile unei colaborări concrete cu celelalte instituții, Comisia Europeană să ia inițiativa elaborării unui studiu mai extins și mai structurat.

4.6

La zece ani de la Cartea albă privind guvernanța europeană (23), un astfel de studiu ar trebui să furnizeze elemente mai complete pentru un bilanț global privind rezultatele obținute, impactul concret asupra procesului legislativ, evoluțiile neprevăzute concretizate și experimentate, grupurile de probleme întâlnite, lipsurile și incoerențele, cheltuielile suportate, definind – în cele din urmă – elementele necesare pentru adaptarea și extinderea participării. De asemenea, studiul ar trebui să evalueze eficiența concretă și amploarea tuturor formelor existente de cooperare structurată cu societățile civile, parametrii și condițiile prin care se îmbunătățește eficiența acestora, bunele practici ce trebuie propuse ca model și modul de elaborare a lor în viitor. În sfârșit, ar trebui ca studiul să evalueze în ce măsură și în ce mod această cantitate considerabilă de muncă efectuată se cuvine să fie cunoscută și conștientizată în afara cercului format din specialiștii în domeniu, în ce mod să contribuie la extinderea participării democratice, la aderarea la proiectul european și, prin urmare, la construirea spațiului public european. Pe de altă parte, un astfel de studiu ar trebui să reia elementele de evaluare a impactului, atât din punctul de vedere al instituțiilor, cât și din cel al diverselor părți interesate din cadrul societății civile organizate.

4.7

Elaborat în lumina articolului 11 (24), cu participarea directă și activă a organizațiilor societății civile, un astfel de studiu ar putea deveni o bază de lucru adecvată pentru definirea orientărilor și a celorlalte modalități practice necesare pentru dezvoltarea dialogului structurat, în sensul articolului 11 din TUE. În acest mod, studiul ar putea oferi Comisiei și celorlalte instituții ale UE elementele necesare pentru definirea unor propuneri de funcționare mai precise pentru viitor, înscriindu-se astfel pe linia Cărții verzi menționate la punctul 2.5 și a cărei importanță a fost subliniată de CESE. Ar trebui identificate mai ales posibilele linii de acțiune și practici comune tuturor instituțiilor, bineînțeles cu respectarea autonomiei fiecăreia, în vederea dezvoltării unui proces univoc și eficient, integrator și transparent pentru participarea structurată a societății civile la construirea proiectului european.

4.8

CESE poate oferi cu siguranță propria contribuție, competența sa și rețelele proprii, participând activ la realizarea acestui studiu, atât în faza de concepție și elaborare, cât și în cea de diseminare a rezultatelor, în special în cele 27 de state membre.

4.9

Și Comisia Europeană și PE au lansat, la 23 iunie 2011, registrul de transparență comun, care înlocuiește registrul instituit de Comisie în 2008. Acesta cuprinde deja câteva mii de organizații provenite din cele mai diverse segmente ale societății civile europene și care trebuie să ofere o largă gamă de informații, angajându-se să respecte un cod de conduită comun (25). Este vorba de un registru unic, propriu celor două instituții și la care Consiliul și-a manifestat interesul de a adera, exprimă orientarea precisă și voința de a coordona demersurile instituțiilor UE într-un domeniu atât de relevant și de sensibil pentru relațiile cu societatea civilă.

4.10

CESE consideră că acest registru, care servește în prezent doar unor scopuri de transparență în legătură cu actorii care interacționează cu instituțiile europene pentru a le influența politicile, ar putea deveni treptat un instrument de lucru pentru identificarea părților interesate în dialogul civil, cu referire la problema criteriilor de reprezentativitate. Studiul menționat ar trebui să exploreze și posibilitățile pe care registrul respectiv le-ar putea oferi pentru dezvoltarea dialogului civil structurat.

4.11

Tratatul de la Lisabona deschide noi perspective în raport cu Consiliul European. Acesta reprezintă acum o structură permanentă, iar președintele Consiliului European este ales în prezent pentru un mandat de doi ani și jumătate, ce se poate reînnoi. Toate aceste elemente oferă temeiul necesar pentru structurarea unei perspective pe termen mai lung și relații mai stabile cu societatea civilă organizată. Astfel, și Consiliul European trebuie să se conformeze articolului 11 din TUE și – dat fiind că este responsabil în prezent cu stabilirea orientărilor politice generale ale UE – din punct de vedere strategic este și mai importantă dezvoltarea unei cooperări care să evolueze treptat către un dialog civil structurat. Consiliul ar trebui, în opinia CESE, să instituie o unitate însărcinată special cu dialogul cu societate civilă și, în cadrul funcțiilor sale specifice, Comitetul se declară disponibil să coopereze strâns cu Consiliul pentru a exploata concret aceste posibilități.

5.1

În ultimii zece ani, și CESE și-a modificat în bună măsură metodele de lucru și – mai ales – a extins mult participarea actorilor, experților și organizațiilor societății civile europene la propriile lucrări.

5.2

Reformele au atins toate aceste aspecte ale activității CESE: procesul clasic de desfășurare a activităților sale (avizele), cu creșterea implicării experților și înmulțirea considerabilă a audierilor (de dimensiuni variabile), înființarea grupului de legătură cu organizațiile societății civile, diversele reuniuni și evenimente organizate în cadrul programelor secțiunilor, ale grupurilor și ale președințiilor (atât la Bruxelles, cât și în diversele țări ale Uniunii), eforturile depuse în legătură cu Strategia Europa 2020, în parteneriat cu consiliile economice și sociale și instituțiile similare ale diverselor state membre sau larga gamă de activități desfășurate în cadrul propriilor relații externe.

5.3

A apărut astfel o realitate consistentă și în creștere constantă de relații și dialoguri cu forțele cele mai puternice și mai diversificate ale societății civile organizate europene. Este vorba de o dezvoltare foarte structurată, împărțită pe sectoare, în cadrul căreia acțiunea fiecărei părți interesate este adesea insuficient cunoscută de ceilalți, mai ales în ceea ce privește fructificarea posibilităților de ansamblu.

5.4

Pentru a-și atinge obiectivele, CESE trebuie să se angajeze:

5.5

CESE trebuie să participe la toate sinergiile utile cu celelalte instituții ale Uniunii Europene, pentru a asigura buna aplicare a articolului 11. În acest scop, CESE își reînnoiește angajamentul de a deschide noi perspective de acțiune cu Consiliul European și de a consolida și extinde toate căile de cooperare deja deschise cu Parlamentul European, cu Comisia Europeană și cu Comitetul Regiunilor.

5.6

Noul protocol de cooperare semnat de CESE cu Comisia Europeană  (27) consolidează și întărește rolul CESE ca intermediar privilegiat între societatea civilă organizată și instituțiile UE, oferă numeroase oportunități în acest sens, ce trebuie dezvoltate cu convingere. Acest protocol consolidează și statornicește pistele de cooperare dezvoltate în ultimii ani și stabilește noi și ambițioase căi concrete pentru a ajunge la o aplicare treptată și comună a articolului 11 din TUE, în vederea dezvoltării „democrației participative la nivelul Uniunii cu scopul de a contribui la întărirea legitimității ei democratice” (28). Se menționează în special: „Comisia consideră că această cooperare este un instrument privilegiat pentru organizarea unui dialog deschis, transparent și regulat cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă, după cum prevede articolul 11 din TUE” (29).

5.7

În mod concret, protocolul stabilește două momente privilegiate pentru dezvoltarea acestei cooperări ce pot deveni un cadru stabil și structurat, în care se va integra treptat o rețea din ce în ce mai largă de organizații reprezentative ale societății civile europene, dând astfel formă dezvoltării concrete a dialogului civil structurat vizat la alineatul (2) al articolului 11:

5.8

De asemenea, CESE va trebui să se angajeze să creeze sinergiile cele mai adecvate cu organizațiile societății civile la nivel național și european, dezvoltând o cooperare structurată la aceste două niveluri.

5.9

În speță, o astfel de cooperare structurată se poate dezvolta la nivel național, în legătură cu contribuția pe care protocolul o cere acum Comitetului cu privire la „evaluarea punerii în aplicare a legislației UE, în special în ceea ce privește clauzele orizontale, în conformitate cu dispozițiile articolelor 8-12 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (30)”. În acest scop, ar trebui îmbunătățită cooperarea deja existentă cu CES naționale și cu instituțiile omoloage.

5.10

În fine, în 2004 Comitetul a înființat grupul de legătură cu organizațiile și rețelele europene ale societății civile, menționate și în protocolul revizuit. În cadrul perspectivelor astfel trasate, CESE consideră că este necesar să se revadă, restructureze și relanseze rolul grupului de legătură, mai ales deschizându-l tuturor sectoarelor societății civile organizate și punându-l în relație cu componența mai structurată a celor trei grupuri ale CESE. Această perspectivă de consolidare ar putea reprezenta o contribuție specifică la un progres decisiv, mai ales pentru punerea în aplicare a alineatului (1) al articolului 11 din TUE (referitor la dialogul civil orizontal), CESE devenind astfel o platformă de stimulare a acestui proces. Grupul de legătură, astfel reorganizat și consolidat, ar putea să-și asume un rol din ce mai important în cadrul CESE, mai ales pentru a asigura monitorizarea punerii în aplicare a articolului 11 din TUE.

6.1

CESE consideră că este de datoria sa să devină din ce în ce mai mult un centru de excelență pentru dialogul civil european, dezvoltând și îmbunătățind continuu instrumentele existente, stimulând noi forme de dialog structurat și forumuri deschise pentru participarea părților interesate, în cadrul unei strategii largi la care să participe în mod adecvat organizațiile societății civile europene, în scopul multiplicării bunelor practici de dialog civil la toate nivelurile. În acest mod, CESE ar putea avea o contribuție decisivă la punerea în aplicare a articolului 11.

6.2

CESE consideră că este necesar să se purceadă la instaurarea unui nou spațiu vizibil al acestei noi etape a democrației participative, care să fie o inovație din punctul de vedere al conținutului și al metodei, să impulsioneze întregul proces și să constituie în sine un eveniment de comunicare. Aceasta este o modalitate de a da formă și substanță construirii unui spațiu public european, propus de filozoful J. Habermas ca premisă fundamentală a însuși proiectului european, dar care se află departe de a deveni realitate. Acest demers este cu atât mai necesar în contextul crizei și al riscurilor deja evidențiate de destrămare a adeziunii populare la construcția europeană.

6.3

Propunerea de instituirea a unui astfel de spațiu a fost exprimată deja în timpul conferințelor organizate în cadrul CESE (31), ca și în recentul aviz de autoritate, referitor la înnoirea metodei comunitare  (32).

6.4

În opinia CESE, acest spațiu structurat și destinat dialogului civil european ar putea lua forma unei manifestări anuale, cu următoarele trăsături și obiective:

6.5

CESE consideră că un astfel de eveniment ar oferi un impuls constructiv tuturor instituțiilor Uniunii Europene pentru ca dialogul civil să devină o temă transversală pentru toate direcțiile generale ale Comisiei Europene, toate grupurile de lucru ale Consiliului și toate comisiile Parlamentului European, în mod transparent și echilibrat față de diversele componente ale societății civile organizate europene, așa cum a solicitat la timpul său Parlamentul European (35).

6.6

De asemenea, pentru a da o mai mare forță și substanță acestei perspective, CESE cere Comisiei să elaboreze din nou o propunere precisă și finală în concluziile sale cu privire la Statutul asociațiilor europene, așa cum solicită cu determinare organizațiile societății civile europene și conform dorinței exprimate în repetate rânduri de Comitet în diverse avize.

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/16

1.3.1

CESE recomandă următoarele:

2.1

Viziunea unei îmbătrâniri active și în condiții bune de sănătate definită de către Grupul de coordonare pe tema îmbătrânirii active al Comisiei Europene afirmă: „îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate este un proces prin care sunt optimizate oportunitățile în materie de sănătate, de participare și de siguranță, în vederea îmbunătățirii calității vieții în cursul procesului de îmbătrânire. Ea privește atât indivizii, cât și grupurile de populație. «Sănătatea» se referă la bunăstarea fizică, mentală și socială. «Activ» se referă la participarea continuă la activitățile sociale, economice, culturale, spirituale și cetățenești și nu doar la capacitatea de a fi activ fizic sau de a participa pe piața forței de muncă” (1).

2.2

Scopul acestui aviz este de a evidenția participarea activă a persoanelor în vârstă în Europa, la ora actuală, de a examina barierele în calea implicării unui număr mai mare de astfel de persoane și de a sublinia că această participare continuă pe durata întregii vieți. Edificarea unei Europe a tuturor vârstelor (2) începe de la naștere și necesită o viziune pe termen lung. Acest aviz se bazează pe avizele CESE anterioare privind persoanele în vârstă și îmbătrânirea (3).

2.3

În prezent există în Europa peste 85 de milioane de persoane cu vârsta de peste 65 de ani și numărul acestora va atinge 151 de milioane până în 2060. Este important să nu se acorde atenție doar vârstei cronologice, ci să se recunoască și să se dezvolte capacitatea de participare a persoanelor de orice vârstă și să se țină seama de faptul că, deși activitatea persoanelor în vârstă (definite, în sensul acestui aviz, ca având peste 65 de ani) poate suferi limitări din cauza stării de sănătate, acest lucru nu le împiedică neapărat să se implice în diverse activități.

2.4

„Participarea socială, culturală, economică și politică activă a persoanelor în vârstă se bazează pe o imagine corectă despre vârstă (4)”. Trebuie să descurajăm utilizarea unui limbaj excesiv de dramatic de către mass-media și guverne pentru a descrie o societate în curs de îmbătrânire.

2.5

Atitudinile discriminatorii pe motiv de vârstă trebuie eliminate întrucât dăunează imaginii persoanelor în vârstă și le descurajează pe acestea să participe. Aceasta implică pierderea unor contribuții vitale și accentuează tensiunile între generații. Ar trebui să celebrăm posibilitatea de a trăi o viață mai lungă și mai sănătoasă, ca urmare a îmbunătățirii educației și a nutriției, precum și a accentului pus pe contractul social între generații.

2.6

Atitudinile negative față de persoanele în vârstă ignoră rolul acestora ca lucrători, consumatori, participanți în proiecte comunitare și ca îngrijitori ai altor persoane. Percepțiile negative referitoare la persoanele în vârstă sunt dăunătoare, întrucât discriminarea subminează respectul de sine și acționează ca o barieră în calea unei mai mari implicări și a contribuției lor la economie. Speranța de viață a crescut ca urmare a noilor evoluții din medicină, farmacologie și tehnologie, în paralel cu o conștientizare și educare sporită privind aspectele legate de sănătate. „Studiile au arătat că aprecierea de către persoanele foarte vârstnice a calității propriei vieți este adesea mult mai bună decât se recunoaște în general. Este necesară schimbarea atitudinilor față de îmbătrânire, care, mult prea adesea, sunt dominate de viziuni negative greșite și de prejudecăți” (5).

2.7

Schimbările demografice oferă oportunități pentru creșterea „economiei de argint”, întrucât persoanele în vârstă sunt consumatori în multe sectoare, dar și contribuie la acestea prin activitatea profesională desfășurată.

2.8

Eliminarea discriminării pe motive de vârstă prin legislație, luarea unor inițiative și crearea unui nou dinamism în elaborarea politicilor ar trebui să constituie, prin urmare, o prioritate în ceea ce privește îmbătrânirea activă și eliberarea potențialului populației în vârstă pentru a juca un rol deplin în dezvoltarea capitalului social și economic al țării lor.

2.9

Ar trebui să punem sub semnul întrebării concepția conform căreia la 65 de ani devenim beneficiari ai serviciilor, fără a mai contribui la acestea. Ar trebui abolite barierele de vârstă. Persoanele în vârstă nu devin un grup omogen din cauza vârstei, ci își păstrează opiniile, energiile, experiențele, prejudecățile, nevoile și dorințele lor diferite. Îmbătrânim cu toții, iar împlinirea așteptărilor pentru 2060 va necesita adaptare constantă.

2.10

Datele statistice referitoare la persoanele în vârstă trebuie utilizate cu prudență pentru a se evita prezumția conform căreia condițiile de sănătate, ratele de participare etc. sunt aceleași pentru persoanele cu vârstă cuprinsă între 65 și 100 de ani, întrucât nevoile și capacitățile variază. Ar trebui să evităm să facem presupuneri pe baza vârstei și să gândim în categorii rigide.

2.11

Este imposibil să se abordeze demnitatea și bunăstarea persoanelor în vârstă fără a ține seama de strategiile referitoare la venit, sănătate și asistență socială și de menținerea rețelelor sociale locale și a inițiativelor comunitare. Aceste chestiuni sunt evidențiate în raport cu barierele în calea participării care ar putea fi create. Capacitatea de a accesa servicii și de a participa în mod activ depinde în mod considerabil de faptul de a dispune de un venit suficient, acesta trebuind să fie parte integrantă a reformei pensiilor.

3.1

Recentul raport „Gold Age Pensioners” (Pensionarii vârstei de aur) (6) descrie persoanele în vârstă ca un „liant social” și evidențiază contribuția lor în familie și comunități prin voluntariat și participare în cadrul instituțiilor democratice.

3.2

Participarea la vot a persoanelor în vârstă în cadrul tuturor alegerilor este mai ridicată decât pentru restul populației. Raportul Eurostat (7) a indicat că 50 % din cetățenii cu vârsta peste 55 de ani au votat și că interesul în politică este mai puternic la o vârstă mai înaintată. Numărul în creștere al persoanelor în vârstă în societatea noastră generează o influență politică considerabilă, cunoscută în SUA ca „puterea gri”, care este exercitată cu adevărat.

3.3

Vârsta mediană a membrilor aleși în Parlamentul European este de 54 de ani, iar cel mai bătrân membru are 84 de ani. Aceeași situație se regăsește în alte instituții guvernamentale și în CESE, ceea ce evidențiază faptul că vârsta nu ar trebui să fie o barieră în calea participării la niciun nivel.

3.4

Multe persoane în vârstă contribuie cu experiența și cunoștințele acumulate în cursul vieții lor profesionale în consiliile de administrație ale ONG-urilor, în cadrul autorităților publice și întreprinderilor.

4.1

Dată fiind amploarea contribuției aduse de persoanele în vârstă la societate în diferite moduri, se pot face presupuneri privind incluziunea socială a persoanelor în vârstă și implicarea lor în procesul decizional. Cu toate acestea, persoanele în vârstă se simt adesea „excluse” în raport cu deciziile luate cu privire la propria lor bunăstare sau comunitatea în care trăiesc. Indivizii au nevoie de încurajare personală, iar organizațiile necesită pentru a se dezvolta mecanisme de includere a opiniilor persoanelor în vârstă.

4.2

Platforma europeană a persoanelor în vârstă a publicat un raport în 2010 (8), care a ilustrat metodele dezvoltate în diferite state membre și a inclus punctele de vedere ale consiliilor naționale și locale ale seniorilor și rezultatele consultărilor publice. O condiție fundamentală a procesului european de incluziune socială este ca părțile interesate să participe la dezvoltarea soluțiilor pentru problemele cu care se confruntă. Participarea este crucială, dar la fel de important este și faptul de a fi ascultat activ, astfel încât să se producă schimbări.

4.3

Persoanele care se confruntă cu excluziunea socială ca urmare a stării proaste de sănătate, a handicapului sau sărăciei trebuie să primească asistență și să își dezvolte autonomia. Grupul de lucru scoțian privind demența este un exemplu strălucit de persoane care, diagnosticate fiind cu demență, sunt decise să își păstreze opțiunile și controlul asupra propriei vieți. Acest grup și-a format o reputație națională și internațională impresionantă prin campaniile sale entuziaste și îndrăznețe în vederea unei mai bune înțelegeri a demenței și prin activitatea sa de lobby pentru îmbunătățirea serviciilor. Persoane suferind de demență gestionează organizația și sunt vorbitori principali la conferințe sau fac campanii pe lângă guvern (9).

4.4

Participarea reală necesită structuri care să o încurajeze și un angajament din partea organismelor guvernamentale și a ONG-urilor, a angajatorilor și a altor instituții privind ascultarea cu seriozitate a persoanelor în vârstă în calitatea lor de părți interesate; aceasta implică eliminarea jargonului din limbaj, punerea la dispoziție a unor spații de întâlnire, asigurarea capacității financiare de participare și a posibilității de a utiliza transportul. Persoanele în vârstă trebuie să fie conștiente de drepturile și obligațiile lor și să aibă ocazia de a se familiariza cu chestiunile care urmează să fie discutate; din acest motiv, formarea, inclusiv în domeniul TIC, este un factor esențial (10).

4.5

Se pune din ce în ce mai mult accent pe coproducție, care se referă la „indivizii, comunitățile și organizațiile care au aptitudinile, cunoștințele și capacitatea de a conlucra în vederea creării de oportunități și a rezolvării problemelor” (11). Principiile implicate sunt cele care se află la baza tuturor activităților participative și pot fi aplicate de la nivel individual, în ceea ce privește conceperea unui pachet de asistență, până la nivelul guvernelor naționale, unde pot fi aplicate în dezvoltarea politicilor.

5.1

CESE a salutat sprijinul Comisiei Europene pentru inițiativele de programare comună și pentru dezvoltarea unor foi de parcurs pentru viitoare activități de cercetare în domeniul îmbătrânirii și al schimbărilor demografice, care sunt o parte componentă a „Orizont 2020 – foi de parcurs privind îmbătrânirea” (12).

5.2

Cercetarea continuă privind toate aspectele vieții persoanelor în vârstă este importantă pentru a asigura luarea unor decizii politice adecvate privind sănătatea, asistența socială, educația, venitul și participarea. Persoanele în vârstă ar trebui implicate în identificarea problemelor și în cercetare. Este deosebit de important să se efectueze teste clinice adecvate cu medicamente pe persoanele în vârstă.

6.1

Pe măsură ce populația îmbătrânește, responsabilitățile în materie de îngrijire vor reveni unui număr din ce în ce mai mare de femei în vârstă și ar putea genera probleme financiare din cauza pierderii salariului și a reducerii drepturilor la pensie. Persoanele în vârstă au o contribuție semnificativă ca îngrijitori informali ai unor rude mai bătrâne, mai fragile, ceea ce constituie o economie considerabilă pentru bugetele sociale. Trebuie să se recunoască experiența și competențele îngrijitorilor informali și nevoia de a oferi oportunități de formare.

6.2

În plus, mulți bunici se îngrijesc de nepoți, întrucât acest lucru este necesar în familii care se confruntă cu dificultăți sau pentru a permite copiilor lor să lucreze și astfel să fie activi din punct de vedere economic.

6.3

Există posibilități de inovare socială în domeniul îngrijirii informale și statele membre ar trebui să facă eforturi mai mari pentru a aborda provocările și responsabilitățile sporite cu care se confruntă îngrijitorii informali în contextul unor servicii de îngrijire reduse sau inadecvate.

7.1

„Există o varietate remarcabilă de activități voluntare efectuate de persoanele în vârstă, care depășesc temele tradiționale legate de vârstă, cum ar fi sprijinul pentru persoanele în vârstă fragile sau bolnave” (13). Activitățile lor voluntare includ asistența și sănătatea, timpul liber, mediul, organizațiile religioase, cultura și politica.

7.2

Persoanele în vârstă fac voluntariat deoarece acesta le permite să își păstreze și să își dezvolte aptitudinile și contactele sociale, pentru a preveni izolarea și excluziunea socială și pentru a-și servi comunitatea. Voluntariatul aduce beneficii reciproce. O anchetă realizată în 2009 a ajuns la concluzia că 78 % din populația UE este de părere că persoanele în vârstă au o contribuție majoră ca voluntari în organizațiile de caritate și în cele comunitare (14).

7.3

În absența unor servicii prevăzute de lege sau în cazul reducerii acestora, ar trebui să se aprecieze faptul că persoanele în vârstă fac voluntariat pentru a suplini aceste lacune; ele au însă nevoie de sprijin.

7.4

Ar trebui observat faptul că recunoașterea și sfera activităților de voluntariat variază considerabil între statele membre și că acele persoane care fac voluntariat la bătrânețe au făcut de obicei voluntariat în cursul întregii vieți. Prin urmare, oamenii ar trebui încurajați și susținuți în cursul întregii vieți să se implice în voluntariat, ceea ce are efecte benefice la bătrânețe prevenind izolarea și excluziunea socială și stimulând contactele și relațiile de prietenie.

8.1

Pe lângă consum, contribuția persoanelor în vârstă la economie poate fi măsurată prin plata impozitelor pe venit și pe achiziții, îngrijirea informală a rudelor, care înseamnă o economie pentru stat, îngrijirea nepoților, care permite copiilor să se întoarcă pe piața forței de muncă, precum și prin valoarea voluntariatului și a rămânerii în câmpul muncii. În plus, au loc transferuri de active către membrii mai tineri ai familiei, pentru a-i ajuta pe aceștia să își îndeplinească angajamentele financiare majore (15).

8.2

O recunoaștere sporită a unei populații în curs de îmbătrânire ar trebui să mărească potențialul întreprinderilor și al altor entități de a dezvolta și de a comercializa bunuri și servicii destinate acestei categorii de populație în contextul unei societăți în curs de îmbătrânire, stimulând astfel creșterea producției și crearea de locuri de muncă (16).

8.3

Nu există o suficientă recunoaștere a persoanelor în vârstă în calitatea lor de consumatori, ceea ce alimentează atitudinile negative față de vârsta înaintată. Viziunile stereotipice despre persoanele în vârstă tind să genereze părerea conform căreia ele nu necesită și nu doresc oportunități și servicii diferite și că „piața tineretului” este mult mai importantă (17).

9.1

„Aproape 60 % dintre lucrători cred că vor fi capabili să își continue munca la vârsta de 60 de ani” (18).

9.2

Dată fiind longevitatea crescută, este important ca persoanele în vârstă să dispună de capacitatea și de posibilitatea de a rămâne în câmpul muncii până la vârsta de pensionare legală și, dacă doresc, și după aceea. În acest scop este nevoie de recunoașterea capacităților unei persoane în vârstă, de adaptarea mediului și a programului de lucru (ceea ce este avantajos și în cursul întregii vieții), de capacitatea de a participa la formări pentru a ține pasul cu metodele în schimbare și de eforturi pentru a combate discriminarea pe motiv de vârstă la locul de muncă. CESE a adoptat recent un aviz în care propune un pachet de măsuri specifice pentru a include aceste cerințe și în care a subliniat cât de important este rolul jucat de partenerii sociali pentru a asigura politici și mecanisme de adaptare corespunzătoare (19).

9.3

Trebuie să se recunoască faptul că există o diferență între persoanele care lucrează după vârsta de pensionare pentru că așa doresc și persoanele care sunt nevoite să facă acest lucru deoarece venitul lor din pensie este inadecvat.

9.4

Persoanele în vârstă contribuie la locul de muncă cu o experiență bogată și cu competențe variate, acestea fiind esențiale într-o perioadă de deficit de competențe și asigurând o contribuție continuă la economie. Întreprinderile trebuie încurajate să dezvolte cele mai bune practici în ceea ce privește strategiile de gestionare a vârstei.

9.5

Există un potențial pentru ca persoanele în vârstă să devină lucrători independenți sau antreprenori, ceea ce le oferă autonomie și control sporit asupra condițiilor lor de muncă. Contribuția persoanelor în vârstă în acest domeniu crește. Datele Eurostat pentru 2010 au arătat că 50 % din forța de muncă cu vârsta de peste 65 de ani era compusă din lucrători independenți (20). Stimulentele pentru noi proiecte și servicii care reflectă demografia în schimbare pot proveni de la chiar persoanele în vârstă care desfășoară activități în acest domeniu, iar persoanele individuale trebuie încurajate să profite de aceste oportunități (21).

10.1

CESE a subliniat de mai mulți ani importanța învățării pe tot parcursul vieții ca o condiție-cheie pentru incluziunea socială, rămânerea în câmpul muncii, dezvoltarea personală și capacitatea de a participa efectiv (22).

10.2

Un număr din ce în ce mai mare de persoane în vârstă beneficiază de oportunități educaționale, dar situația diferă de la un stat membru la altul (23). Implicarea persoanelor în vârstă în grupurile comunitare și în ONG-uri reprezintă o sursă importantă de învățare informală.

11.1

Utilizarea TIC este din ce în ce mai importantă pentru toți cetățenii. Utilizarea internetului și a emailului le poate permite persoanelor în vârstă să își păstreze contactele din afara casei și să mențină o comunicare regulată cu membrii familiei care nu locuiesc în apropiere. Aceasta poate fi îmbunătățită prin utilizarea Skype sau a unor medii similare pentru a avea contact vizual. Utilizarea camerelor de chat supervizate poate ajuta persoanele în vârstă care sunt incapabile să își părăsească locuința să contacteze alte persoane cu interese similare, ceea ce contribuie la atenuarea izolării.

11.2

Prin intermediul e-sănătății se pot obține beneficii semnificative în ceea ce privește condițiile de monitorizare și răspunsul în situații de urgență. Astfel de metode nu ar trebui să înlocuiască contactul regulat „față în față” cu oamenii, fiind necesar ca sistemul de e-sănătate să integreze nevoia de relații reale cu persoane individuale.

11.3

Aplicațiile TIC mai controversate includ sisteme de monitorizare personală în case „inteligente”, pentru siguranța personală sau aparate de monitorizare pentru indivizi suferind de demență. Scopul acestora este de permite în condiții de siguranță continuarea unei existențe autonome și alegerea activității dorite. Utilizarea unor astfel de metode trebuie să se bazeze pe decizii și practica etică și trebuie să fie în mod clar în beneficiul persoanei în vârstă; metodele respectivele nu trebuie să fie utilizate ca un mecanism de control sau ca o modalitate de reducere a sprijinului primit din partea personalului.

11.4

Utilizarea internetului pentru a face cumpărături on-line are avantaje clare pentru persoanele cu probleme de mobilitate, dar trebuie pusă în balanță cu nevoia de a întâlni alte persoane și de a face mișcare în afara casei. Trebuie garantată protecția datelor și a confidențialității.

11.5

Pentru utilizarea TIC este nevoie de formare și sprijin, precum și de acces la echipament. Aceste aspecte au fost evidențiate în Avizul CESE pe tema „Creșterea nivelului de alfabetizare digitală, a competențelor digitale și a e-incluziunii” (24).

12.1

În timp ce implicarea persoanelor în vârstă într-o serie de activități cu impact asupra vieții economice și sociale a fost subliniată, pentru multe persoane în vârstă încă rămân bariere considerabile care le împiedică să participe.

12.2

Vârsta cronologică este doar una din multiplele caracteristici care definesc o persoană. Cunoștințele, competențele și experiența de care dispun diferite grupuri de vârstă reprezintă o resursă vitală în societate. O societate incluzivă pentru toate vârstele presupune responsabilitatea colectivă a factorilor de decizie, a părților interesate relevante și a cetățenilor înșiși în formularea politicilor și a practicilor care asigură echitatea și incluziunea indiferent de vârstă.

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/21

1.1

CESE salută cu satisfacție și cu speranță măsurile luate recent de Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul European, de celelalte instituții europene, precum și de statele membre, în scopul incluziunii și integrării în societate a cetățenilor romi din Europa, printre care adoptarea strategiei-cadru a CE, precum și a strategiilor naționale de integrare a romilor (SNIR).

1.2

În același timp, atrage atenția asupra faptului că „în ciuda acestor eforturi combinate, situația romilor nu s-a îmbunătățit în mod decisiv în ceea ce privește discriminarea multora dintre ei, nivelul de trai și oportunitățile lor în viață …”.

1.3

În avizul exploratoriu din 2011, CESE (1) își exprima deja preocuparea față de acceptarea SNIR de către organizațiile societății civile și de romi și a formulat o serie de recomandări.

1.4

Rezultatele anchetei comandate de CESE în cele 27 de state membre - similare cu cele ale studiilor efectuate de EU Roma Policy Coalition (ERPC) și de alte organizații ale societății civile - pun în evidență, dincolo de gradul ridicat de dezinformare și nemulțumire, frustrarea și nesiguranța larg răspândite în rândul purtătorilor de cuvânt ai comunității rome, al organizațiilor societății civile și al reprezentanților acestora. Se pare că SNIR nu au răspuns așteptărilor tot mai mari și speranțelor sincere în rândul romilor că strategia poate contribui la îmbunătățirea esențială a integrării lor sociale.

1.5

Instrumentele și resursele disponibile pentru îndeplinirea obiectivelor SNIR nu sunt suficient de viabile pentru a contracara efectele negative persistente ale discriminării și excluziunii asupra vieții și șanselor celor afectați. Prin urmare, CESE atrage atenția asupra importanței coordonării politicilor și a planificării resurselor proporțional cu obiectivele.

1.6

În opinia Comitetului, planificarea și realizarea SNIR trebuie să urmeze întotdeauna o abordare bazată pe drepturi, pentru a asigura respectarea drepturilor omului și drepturilor fundamentale.

1.7

Subliniază că, în fiecare domeniu al vieții sociale, trebuie să se acorde prioritate luptei împotriva discriminării.

1.8

Reiterează că este necesară răspândirea generală a unei abordări pozitive față de situația socială a romilor și subliniază că elementul decisiv al politicilor de incluziune este ca oamenii să aibă energia, mijloacele și puterea de a decide asupra destinului lor.

1.9

Sprijină crearea rețelei de puncte de contact naționale pentru romi, cu competențele adecvate, prevăzută de Comisia Europeană și accentuează faptul că societatea civilă organizată, inclusiv organizațiile de romi și reprezentanții acestora, trebuie să fie implicată pe deplin în procesele legate de SNIR (elaborare, punere în aplicare, monitorizare și evaluare).

1.10

Este necesar ca monitorizarea și evaluarea SNIR să aibă o bază științifică solidă, să se efectueze cu implicarea experților independenți și să se asigure finanțarea sistematică a acestora.

2.1

În aprilie 2011, Comisia Europeană a adoptat un document de mare importanță strategică, intitulat „Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (2). Pentru prima dată în istoria UE și în strânsă legătură cu prioritățile Strategiei Europa 2020, cu prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu cele 10 Principii de bază comune privind incluziunea romilor (3), comunicarea stabilește obiectivele principale ale strategiei. Aceasta grupează sarcinile politice în patru domenii: accesul la educație, ocuparea unui loc de muncă, servicii medicale și locuințe. Comunicarea acordă importanță deosebită colaborării cu organizațiile societății civile și organizațiile de romi și se pronunță în favoarea creării și implementării unor mecanisme solide de monitorizare și evaluare. În același timp, se solicită statelor membre ca, până la sfârșitul anului 2012, să elaboreze, să adopte și să transmită Comisiei Europene documentele legate de strategiile naționale.

2.2

În Concluziile (4) sale, Consiliul reiterează prevederile din Comunicarea Comisiei (5) și constată că:

„(Consiliul salută) Comunicarea Comisiei (…) și încurajează statele membre să stabilească obiective naționale realizabile (…), să creeze un mecanism de supraveghere și să asigure o accesibilitate sporită la fondurile UE pentru proiectele de incluziune a romilor” și stabilește:

3.1

CESE salută cu satisfacție și cu speranță măsurile luate de Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul European, de celelalte instituții europene și de statele membre în scopul incluziunii și integrării în societate a cetățenilor romi din Europa, precum și eforturile acestora, care s-au intensificat în ultimul timp;

3.2

subliniază „nevoia vitală de a implica în mod activ reprezentanții și membrii populațiilor și comunităților de romi atât în procesul de planificare, cât și în punerea în aplicare la fiecare nivel (UE, național, regional și local)”.

3.3

CESE „dorește să participe la evaluarea acestor politici în baza mandatului din partea societății civile și a legăturii intrinsece cu organizațiile societății civile din statele membre. Intenționează să se implice în medierea dintre instituțiile UE și societatea civilă organizată și să participe ca partener activ în cadrul Platformei UE pentru incluziunea romilor, precum și la alte forme de dialog structurat”.

—

diferite documente ale Comisiei Europene legate de procesul de elaborare a strategiilor naționale și conținutul acestora;

—

documentele legate de activitățile de „participare-observare” OSI și de difuzare a informațiilor, în special în noile state membre (7);

—

studiul bazat pe chestionare al European Roma Policy Coaltion

—

rapoartele privind conținutul strategiilor și procesul de elaborare a strategiilor ale organizațiilor societății civile militante în chestiunile legate de romi, cum ar fi ERIO (European Roma Information Centre) și Center Amalipe;

—

precum și rezultatele anchetei on-line efectuate de CESE în cele 27 de state membre.

5.5.1

Există riscul de a nu profita de climatul politic pozitiv cu privire la romi la nivelul UE, lăsând din nou loc pentru un eșec costisitor. De aceea, CESE consideră deosebit de importante monitorizarea și evaluarea politicilor guvernamentale din punctul de vedere al SNIR, pentru a se asigura că un eventual impact negativ sau chiar nefast al acestora nu prevalează asupra avantajelor lor. Trebuie create mecanisme eficiente pentru coordonarea și adaptarea politicilor.

5.5.2

Analiza SNIR arată că există diferențe îngrijorătoare între voința politică declarată de a combate discriminarea romilor și excluziunea lor socială, pe de o parte, și eficacitatea instrumentelor, resurselor și mecanismelor disponibile în acest scop, pe de altă parte. CESE pledează pentru a abordare mai fermă mai degrabă decât exploatarea politică a acestei chestiuni.

5.6.1

CESE consideră că este foarte important ca SNIR să urmeze o abordare bazată pe drepturi, care să asigure că cetățenii statelor membre se bucură pe deplin de drepturile fundamentale care le sunt garantate de legislația UE, tratatele și convențiile internaționale privind drepturile omului.

5.6.2

Combaterea discriminării trebuie să fie o prioritate în orice domeniu al vieții sociale. CESE recomandă ca politicile antidiscriminare ale UE și statelor membre să fie concentrate și mai mult asupra identificării cazurilor de discriminare și sancționării lor conform tradițiilor juridice europene.

5.6.3

Este necesară apărarea și consolidarea drepturilor romilor imigranți, ceea ce include garantarea dreptului la educație și îngrijire medicală. În locul politicilor de expulzare a imigranților romi - cetățeni ai UE - din statele membre ale UE trebuie adoptate politici mai echilibrate de acceptare a acestora.

5.6.4

Sunt necesare eforturi deosebite pentru promovarea acceptării romilor în mass-media, în mediul școlar și în alte sfere ale opiniei publice, astfel încât aceasta să devină o practică uzuală. Trebuie lansate programe de răspândire a cunoștințelor despre istoria și cultura romilor, atrăgând atenția în același timp asupra problemelor de discriminare și excluziune cu care se confruntă aceștia. Este important ca la acest proces de sensibilizare a opiniei publice să participe și romii înșiși.

5.6.5

Trebuie identificate în mod consecvent toate discursurile impregnate de ură și cazurile de xenofobie, aplicând sancțiuni legale dacă se impun. În acest context, liderii de opinie ai societății și, în primul rând, elita politică și mass-media au o răspundere deosebit de mare.

5.6.6

Trebuie evitată incriminarea romilor ca minoritate etnică și discursurile de asociere a romilor cu fenomene sociale negative (criminalitate, comportament anti-social etc.); un astfel de comportament trebuie eradicat. În acest sens, sunt necesare eforturi deosebite în domeniul justiției penale și al mass-mediei.

5.6.7

CESE reiterează necesitatea generalizării unei abordări pozitive în ce privește situația socială a romilor. Comitetul recomandă ca instituțiile și rețelele UE să nu prezinte romii și comunitățile lor doar în legătură cu probleme sociale, ca fiind „purtători” ai problemelor, ci să încerce să prezinte opiniei publice europene cetățeni și comunități de succes, care se declară romi și dau exemplu de integrare socială și emancipare.

5.6.8

Elementul decisiv al politicilor de incluziune este ca oamenii să aibă energia, mijloacele și puterea de a dispune de propriul destin. De aceea, politica în ansamblu, alături de diferitele domenii de acțiune, trebuie să-i ajute pe cei afectați să-și dezvolte capacitatea de a decide cu privire la propriul destin, în limitele statului de drept, iar majoritatea să accepte această evoluție în baza intereselor comune.

5.7.1

CESE subliniază că în procesul de elaborare a SNIR societatea civilă nu poate avea doar un rol pasiv, decorativ, ci trebuie să fie un agent activ.

5.7.2

Comitetul sprijină crearea la nivel național a rețelei de puncte de contact pentru romi, însă notează că acestea au sens doar dacă dispun de prerogativele și resursele adecvate, în special financiare. Punctele de contact trebuie să funcționeze pe baza unei cooperări strânse și instituționalizate cu organizațiile societății civile.

5.7.3

Platforma UE pentru incluziunea romilor trebuie implicată în evaluarea programelor strategice. În acest sens, funcționarea acesteia trebuie consolidată.

5.7.4

Societatea civilă organizată, inclusiv organizațiile de romi și reprezentanții acestora, trebuie implicată pe deplin în procesele legate de SNIR (elaborare, punere în aplicare, monitorizare și evaluare), și nu doar la nivel național, ci și local și regional. Întregul proces decizional trebuie să se bazeze, la toate nivelurile, pe o astfel de abordare, urmând să se stabilească procedurile operaționale, forurile de consultare și modalitățile de garantare a transparenței, instrumentelor și resurselor.

5.7.5

CESE scoate în evidență necesitatea de a avea o politică care sprijină responsabilizarea persoanelor care se consideră membre ale comunității rome și celebrarea incluziunii sociale realizate de acestea. În acest sens trebuie creat un sistem de sprijin.

5.8.1

Având în vedere că monitorizarea și evaluarea nu sunt incluse în general sau nu sunt suficient de integrate în SNIR, Comitetul recomandă ca fiecare stat membru să-și completeze programele în acest sens, să decidă asupra organismului responsabil și a procedeelor instituționale, să adapteze indicatorii în funcție de obiective, metoda de evaluare, sursele de informare etc.

5.8.2

Evaluarea și monitorizarea continuă a SNIR sunt necesare și pentru a stabili dacă strategia-cadru include politici cuprinzătoare și coerente în toate cele cinci domenii prioritare, dacă acoperă deficiențele cadrelor existente și dacă asigură programe de acțiune și instrumente financiare adecvate.

5.8.3

Statele membre trebuie să se asigure că SNIR sunt în concordanță cu politicile de dezvoltare la nivel național, regional și local și să depășească sau să contracareze efectele negative neprevăzute ale acestor politici asupra obiectivelor SNIR.

5.8.4

Propune ca, pentru o evaluare solidă, Comisia Europeană să instituie în fiecare stat membru o rețea formată din experți independenți, iar statele membre să asigure fonduri pentru monitorizarea și evaluarea (independentă) de către organizațiile societății civile și în cadrul programelor operaționale. Monitorizarea și evaluarea trebuie neapărat incluse în finanțarea programelor.

5.8.5

Recomandă ca, sub coordonarea Eurostat, oficiile naționale de statistică să elaboreze indicatorii necesari pentru monitorizarea bazată pe dovezi a strategiilor pentru romi și să stabilească o metodologie statistică standardizată.

5.9.1

CESE subliniază necesitatea de a asigura o finanțare adecvată, separată de alte linii bugetare, în concordanță cu obiectivele stabilite în documentele politice.

5.9.2

Criza îi afectează cel mai puternic pe cei vulnerabili. În vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020 trebuie adaptate atât resursele, cât și prioritățile, în funcție de situația dată. Aceste priorități trebuie stabilite în mod transparent în cadrul procesului decizional, în consens cu reprezentanții celor vizați.

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/27

1.1

La 10 mai 2012, Comisia a prezentat propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește tratamentul aplicat cupoanelor valorice. Obiectivul urmărit este cel al unei impozitări globale, neutre și transparente a cupoanelor valorice.

1.2

Comisia dorește să introducă norme comune pentru a evita dubla impunere sau neimpozitarea. Ea este convinsă că menținerea situației actuale va spori dezechilibrele de pe piața unică, conducând la denaturarea concurenței, ca urmare a faptului că condițiile nu sunt identice pentru toți participanții la această piață.

1.3

În ultima vreme mai ales, cupoanele valorice au fost utilizate tot mai des. Diversele posibilități de preschimbare și utilizare a lor generează ambiguitate în materie de obligații fiscale. Trebuie instituite reguli cât mai clare cu putință, pentru toate statele membre, în vederea evitării dezechilibrelor de pe piața unică.

1.4

CESE salută eforturile de definire a diverselor forme sub care se prezintă cupoanele valorice, cât mai precis cu putință, pentru a împiedica tentativele de evaziune fiscală la utilizarea lor. În același timp, normele vor oferi certitudinea faptului că emitenții de cupoane valorice nu se află într-o situație dezavantajoasă în raport cu concurenții lor.

1.5

CESE salută în mod deosebit eforturile depuse de Comisie în vederea înlăturării sarcinilor administrative excesive care grevează distribuirea cupoanelor valorice cu utilizări multiple, în cazul cărora numai furnizorul care acceptă cupoanele trebuie să plătească taxa, întrucât numai el știe când și cum au fost utilizate.

1.6

Stabilirea unor norme privind îndeplinirea obligațiilor fiscale legate de tratamentul aplicat cupoanelor valorice va aduce valoare adăugată numai în condițiile în care toate statele membre respectă normele respective. De aceea, este esențial ca aceste obligații să se supună unor norme comune și să fie eliminate diversele scutiri care denaturează concurența și slăbesc mediul concurențial.

1.7

Comisia caută să modifice Directiva TVA în ceea ce privește tratamentul aplicat cupoanelor valorice din cauza extinderii serviciilor de telecomunicații prin folosirea creditelor telefonice preplătite, care reprezintă cea mai mare parte din volumul total al cupoanelor.

1.8

CESE ar dori să atragă atenția asupra unei serii de probleme care trebuie rezolvate înainte de intrarea în vigoare a directivei. Printre acestea se numără în principal eventuale probleme ridicate de diferitele praguri de scutire de taxă din statele membre în cazul în care cupoanele valorice sunt oferite în mod gratuit, de lipsa dispozițiilor tranzitorii și a normelor privind cupoanele valorice cu utilizare unică (SPV – single-purpose vouchers), în cazul în care acestea nu sunt preschimbate.

2.1

Directiva Consiliului 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată stabilește norme privind momentul și locul livrării de bunuri și ale prestării de servicii, baza de impozitare, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată (TVA) și dreptul de deducere. Aceste norme nu sunt însă suficiente pentru a asigura coerența tuturor aspectelor impozitării cupoanelor valorice. Apar astfel dezechilibre ale pieței suficient de grave ca să aibă o influență nedorită asupra corectei funcționări a pieței unice.

2.2

Abordarea lipsită de coordonare între statele membre, care predomină în prezent, generează dezechilibre semnificative ale pieței, ce trebuie eliminate. În acest scop, Comisia propune introducerea unor norme comune pentru a asigura un tratament cert și uniform, pentru a evita neconcordanțele, denaturarea concurenței, dubla impunere sau neimpozitarea și pentru a reduce riscul de evaziune fiscală în contextul utilizării cupoanelor valorice.

2.3

Cupoanele valorice prezintă diverse caracteristici care ridică probleme în ceea ce privește impozitarea. Ca atare, trebuie făcută distincția între diversele tipuri și stabilite reguli clare în acest scop.

2.4

Obiectivul directivei constă în deosebirea instrumentelor de plată de cupoanele valorice și în definirea celor din urmă, care pot fi în format electronic sau fizic, în funcție de modul lor de utilizare. Sunt menționate, de asemenea, obligațiile emitentului de cupoane valorice.

2.5

Un cupon valoric reprezintă dreptul de a beneficia de bunuri sau servicii ori de un risturn. Drepturile sunt însă deseori transferate de la o persoană la alta, fără a fi preschimbate. Pentru a se evita riscul dublei impuneri, în cazul în care serviciul reprezentat de un astfel de drept ar fi impozitat, este necesar să se stabilească faptul că transferarea acestui drept și furnizarea de bunuri sau servicii trebuie considerate ca o singură operațiune.

2.6

Pentru a se asigura neutralitatea, taxa trebuie determinată în funcție de bunurile sau serviciile furnizate în schimbul cuponului valoric.

2.7

În cazul cupoanelor valorice emise de agențiile de turism, directiva prevede impozitarea în statul membru în care se află sediul agenției de turism. Pentru a se evita eventualele încercări de schimbare a locului impozitării, această prevedere vizează și bunurile sau serviciile furnizate în schimbul acestor cupoane valorice.

2.8

Comisia propune ca, atunci când cupoanele trec printr-o rețea de distribuție, valoarea finală să fie stabilită la emitere, ceea ce înseamnă că nivelul TVA rămâne neschimbat pe parcursul procesului de distribuție a cupoanelor valorice cu utilizări multiple.

2.9

În cazul în care cupoanele valorice sunt distribuite de către o persoană impozabilă care acționează în nume propriu, dar în contul unei alte persoane, se consideră că persoana impozabilă a primit și a furnizat ea însăși cupoanele valorice. Dacă distribuția implică cupoane valorice cu utilizări multiple, a căror impozitare nu are loc decât în momentul preschimbării, acest lucru ar duce la ajustări în toate etapele lanțului de distribuție, ceea ce ar genera puține venituri fiscale noi sau niciunul. Pentru a se evita sarcinile administrative excesive, nu trebuie să se considere că persoana impozabilă care distribuie aceste cupoane valorice a primit și a furnizat ea însăși cuponul valoric.

2.10

Comisia definește modul de impozitare aplicat cupoanelor valorice cu utilizări multiple în cursul distribuirii lor. Când distribuitorul obține profit prin vânzarea către un alt distribuitor, serviciul de distribuție ar trebui impozitat pe baza marjei realizate de distribuitor.

2.11

Propunerea de directivă urmărește eliminarea tuturor derogărilor aplicate de statele membre la impozitarea furnizării transfrontaliere de bunuri sau servicii. O astfel de dispoziție ar elimina riscul dublei impuneri sau al neimpozitării.

2.12

Comisia împarte cupoanele valorice în două categorii – cu utilizare unică și cu utilizare multiplă –, în funcție de modul de utilizare. Cupoanele valorice cu utilizare unică reprezintă dreptul de a beneficia de bunuri sau servicii pentru care sunt cunoscute locul furnizării și suma primită în schimbul cuponului valoric. În cazul cupoanelor valorice cu utilizare unică, TVA trebuie aplicată la suma primită pentru cuponul valoric, chiar dacă plata s-a făcut înainte de furnizarea bunurilor sau serviciilor. În cazul cupoanelor valorice cu utilizare multiplă, taxa trebuie plătită doar în momentul preschimbării.

2.13

Pentru cupoanele valorice care oferă o reducere la bunurile sau serviciile furnizate, Comisia consideră că furnizorul a prestat un serviciu emitentului acelui cupon dacă este preschimbat.

2.14

În cazul în care, în schimbul unui cupon valoric, se acordă o reducere a prețului bunurilor și serviciilor, suma rambursată furnizorului de către emitentul cuponului constituie baza de impozitare aferentă serviciilor promoționale prestate de furnizor în favoarea emitentului.

2.15

În cazul cupoanelor valorice cu utilizare multiplă, numai furnizorul bunurilor și serviciilor în schimbul cuponului valoric știe ce, când și unde a fost furnizat. Pentru a se asigura că TVA-ul este plătit, doar furnizorul trebuie să fie obligat la plata TVA către autoritățile fiscale pentru bunurile sau serviciile furnizate.

2.16

Comisia abordează problema asigurării unei corecte aplicări și colectări a TVA datorate în cazul distribuirii transfrontaliere a cupoanelor valorice, dacă aceasta presupune prestarea unui serviciu distinct de bunurile și serviciile primite pentru cuponul valoric.

2.17

Deoarece simplificarea, armonizarea și modernizarea normelor privind taxa pe valoarea adăugată aplicabile cupoanelor valorice nu pot fi atinse de către statele membre prin ele înseși, Comisia a propus această directivă la nivelul Uniunii, conform dispozițiilor articolului 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

3.1

CESE salută eforturile depuse de Comisie în vederea simplificării, armonizării și modernizării normelor privind taxa pe valoarea adăugată, în cadrul pieței interne. În situația actuală, modul de abordare de către fiecare stat membru în parte a impozitării în ceea ce privește cupoanele valorice lasă loc dublei impuneri sau neimpozitării, ceea ce duce la denaturări ale pieței unice.

3.2

CESE salută abordarea Comisiei de extindere a Directivei TVA în ceea ce privește tratamentul aplicat cupoanelor valorice. El îndeamnă totuși Comisia ca, în viitorul apropiat, să treacă și la examinarea altor piețe de bunuri și servicii, care nu pot fi trecute cu vederea, precum a transporturilor, a telefoanelor inteligente, a internetului și a rețelelor de socializare.

3.3

Modificările aduse directivei nu se referă și la problema acestui tip de bonuri, cu mod similar de utilizare. Dacă regulile se schimbă doar în cazul cupoanelor valorice, ne putem aștepta la utilizarea mai intensă a unor instrumente care, prin natura lor, sunt similare acestora, dar pentru care nu s-au stabilit norme clar definite. Prin urmare, ar trebui introdus conceptul de „bon” în directivă și ar trebui stabilite norme de utilizare a acestor bonuri.

3.4

Modificările aduse directivei se datorează în primul rând utilizării sporite în telecomunicații a cupoanelor valorice, acest sector reprezentând cea mai mare a pieței lor. CESE recomandă Comisiei să definească în detaliu modul de utilizare a creditelor telefonice preplătite, întrucât, datorită tehnologiilor moderne, posibilitățile lor de întrebuințare sunt multiple.

3.5

CESE este de acord cu extinderea directivei pentru a acoperi TVA în ceea ce privește cupoanele valorice. Nici în a șasea Directivă TVA (1), nici în Directiva TVA (2) nu există dispoziții cu privire la normele referitoare la tratamentul aplicat în operațiunile cu cupoane valorice. Ca urmare, se ivesc probleme legate de baza de impozitare sau de data și locul operațiunii. În cazul distribuției transfrontaliere de cupoane valorice, au ridicat probleme incertitudinea ce a planat asupra operațiunilor și dificultățile de interpretare întâmpinate atât de emitenții, cât și de distribuitorii cupoanelor valorice.

3.6

Normele comune privind TVA au fost adoptate în 1977, iar, în prezent, piața unică se confruntă cu o serie de schimbări apărute între timp ca rezultat al noilor practici comerciale. De aceea, este esențial ca normele TVA să fie actualizate pentru a se adapta schimbărilor intervenite în comportamentul actorilor de pe piață. Cupoanele valorice și modul de impozitare a acestora reprezintă una dintre schimbările care nu au fost prevăzute în trecut și pentru care trebuie stabilite norme în prezent.

3.7

Prin instituirea unor norme clare se vor rezolva numeroase aspecte cu care se confruntă Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Curtea a emis o serie de orientări parțiale în acest domeniu, care însă nu asigură o abordare exhaustivă a temei respective. De aceea, CESE salută instituirea unor dispoziții privind TVA în contextul utilizării cupoanelor valorice, prin care să se stabilească norme clare pentru întreprinderi și să fie eliminate atât dubla impunere, cât și neimpozitarea.

3.8

CESE salută definirea cupoanelor cu utilizare unică, cu utilizare multiplă și a celor de reducere, întrucât, pe această cale, sunt clarificate normele care trebuie respectate de operatorii pieței în acest domeniu de mare cuprindere.

4.1

CESE salută distincția făcută între serviciile de plată și cupoanele valorice, precum și distincția făcută la articolul 30a din propunerea de directivă între cupoanele valorice cu utilizare unică, cu utilizare multiplă și de reducere. Această modificare face ca de acum să existe definiții pentru diversele tipuri de cupoane valorice.

4.2

Ar trebui stabilită o perioadă maximă de preschimbare a cupoanelor valorice de către consumator, întrucât, în caz contrar, odată cu modificarea cotelor de impozitare, apar probleme de rambursare a TVA.

4.3

Definirea la articolul 30b a furnizării unui cupon valoric care conferă dreptul de a beneficia de o livrare de bunuri sau o prestare de servicii și a livrării sau, respectiv, a prestării ulterioare a acestor bunuri sau servicii, ca reprezentând o operație unică este bine-venită și simplifică îndeplinirea obligațiilor fiscale. Acest articol ar trebui pus în legătură cu articolul 74c.

4.4

Articolul 65, care stabilește atât data la care TVA este exigibilă, cât și baza de impozitare, simplifică în mare măsură folosirea cupoanelor valorice cu utilizare unică.

4.5

Trebuie specificată procedura de urmat în cazul cupoanelor valorice cu utilizare unică. Acestea sunt impozitate în momentul vânzării. Dacă totuși cuponul valoric cu utilizare unică nu este preschimbat, nu există niciun drept de recuperare a taxei de la emitentul acestuia, lucru confirmat și de o decizie a Curții de Justiție, cu toate că TVA a fost plătită deja de către emitent.

4.6

Sunt necesare mai multe detalii în ceea ce privește procedura de urmat în cazul cupoanelor valorice cu utilizare multiplă, când marja realizată de distribuitor este inexistentă sau negativă, iar unele state membre au baze de impozitare diferite sau impozit zero – pentru produse farmaceutice, de exemplu.

4.7

Comisia stabilește că, în măsura în care bunurile și serviciile furnizate prin preschimbarea unui cupon valoric sunt impozitate, persoana impozabilă are dreptul de a deduce TVA-ul plătit pentru cheltuielile legate de emiterea cuponului valoric. Ar trebui clarificat faptul că acest cost pe care îl presupune plata TVA este deductibil și în cazul în care bunurile sau serviciile sunt furnizate de altă persoană decât emitentul cuponului valoric.

4.8

CESE întrezărește eventuale probleme la articolul 74a, alineatele (1) și (2), care poate da naștere la complicații în cazul în care cupoanele valorice cu utilizare multiplă sunt folosite în altă țară. Date fiind cotele diferite de TVA din țările în care se folosesc cupoanele valorice, baza de impozitare și valoarea nominală a operațiunii ar putea fi greu de cuantificat.

4.9

O altă problemă care se poate ivi este legată, în opinia CESE, de dispozițiile tranzitorii necesare la introducerea normelor uniforme de impozitare a cupoanelor valorice – în special de durata acestor dispoziții, întrucât multe cupoane valorice cu utilizare multiplă au o durată de preschimbare îndelungată.

4.10

Atunci când operațiunea este efectuată în etape, în state membre diferite, pot apărea sarcini administrative exagerate. Consumul parțial al creditelor de servicii de telecomunicații în state membre diferite ar putea servi drept exemplu în acest sens.

4.11

De asemenea, se ivesc unele probleme și atunci când cupoanele valorice sunt oferite ca mijloc de promovare a bunurilor și serviciilor. În acest caz, de multe ori cupoanele nu sunt preschimbate sau sunt preschimbate fără ca emitentul să fie cunoscut, ceea ce îngreunează impozitarea.

4.12

În aceste condiții, în unele state membre există praguri până la care diverse cupoane valorice promoționale pentru bunuri sau servicii sunt scutite de taxă. Aceste praguri sunt foarte diferite, din cauza discrepanțelor de forță economică și dimensiuni existente între piețele din statele membre. Va trebui ca țările respective să elimine aceste scutiri, pentru a evita denaturările pieței unice. Ar fi astfel îngrădite eventualele speculații din partea unor companii care urmăresc optimizarea costurilor fiscale prin producerea și distribuirea de cupoane valorice în țări care au astfel de praguri de scutire pentru acest tip de cupoane. În cazul în care poate fi menținut un prag, ar trebui ca acesta să fie identic pentru toți și limitat probabil la cupoanele valorice, întrucât un prag general pentru materiale promoționale ar ridica probleme.

4.13

CESE preconizează că, prin introducerea normelor comune în toate statele membre și prin eliminarea riscului de evaziune fiscală, colectarea TVA aplicate cupoanelor valorice se va îmbunătăți, ceea ce va duce la creșterea veniturilor fiscale ale statelor membre și la consolidarea sferei de aplicare, a neutralității și transparenței acestei forme de impozitare. CESE se așteaptă ca modificarea directivei să aibă așadar un impact pozitiv – deși foarte greu de cuantificat – asupra bugetului Uniunii Europene.

4.14

În special în ultimii ani s-a constatat că cupoanele valorice – sau cupoanele de reducere – pentru bunuri sau servicii sunt utilizate tot mai des. Tipurile și modurile de utilizare a acestor cupoane valorice se diversifică în permanență, proces care va continua, fără îndoială. Se poate conchide așadar că vor fi necesare noi norme pentru noi tipuri de cupoane valorice al căror mod de utilizare nu va fi clar definit.

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/31

1.1

Prezentul aviz al Comitetului Economic și Social European (CESE) a fost elaborat pe marginea propunerii de directivă a Consiliului, care prevede introducerea unui mecanism de reacție rapidă (MRR) care să permită statelor membre să combată mai eficient fraudele în materie de taxă pe valoarea adăugată (TVA), în primul rând, prin reducerea timpului necesar pentru a introduce o derogare privind stabilirea celor care trebuie să plătească TVA. Această măsură elimină, de asemenea, riscul ca la nivel național să se ia alte măsuri de combatere a fraudei în materie de TVA, care nu ar avea o bază legală în legislația europeană.

1.2

CESE sprijină obiectivul propunerii, și anume eficientizarea luptei împotriva fraudei fiscale, și consideră că propunerea reprezintă un pas înainte față de situația legală actuală. Pe de altă parte, CESE scoate în evidență, în prezentul aviz, o serie de lipsuri ale propunerii și face observații și propuneri alternative care ar putea contribui la îmbunătățirea status quo-ului în viitor.

1.3

Frauda în materie de TVA este o practică extrem de dăunătoare prin care se deturnează sume substanțiale din bugetele statelor membre, contracarând eforturile acestora de consolidare a finanțelor publice. Formele de fraudă în materie de TVA evoluează relativ repede, astfel încât legislația care să elimine aceste activități trebuie să fie cât mai eficientă.

1.4

CESE își exprimă mulțumirea față de propunerea de directivă care permite statelor membre să reacționeze în mod flexibil în caz de fraudă într-un anumit sector și să introducă aproape imediat măsuri de prevenire a unei potențiale pierderi de venituri fiscale. Prin reducerea timpului necesar acordării de derogări de la sistemul comun privind TVA, se contribuie la lupta împotriva fraudei și evaziunii fiscale.

1.5

CESE își exprimă îngrijorarea față de introducerea unei derogări de la procedura de examinare prevăzută la articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, mai ales că procedura propusă face practic imposibilă dezbaterea de către experți, în cadrul unei ședințe a comitetului, a cererii unui stat membru de derogare de la sistemul comun privind TVA.

1.6

Având în vedere necesitatea de a combate în mod eficient frauda în materie de TVA, ale cărei forme evoluează relativ repede, CESE propune de asemenea să se recurgă la know-how-ul tehnic al experților, dintre care mulți fac parte din societatea civilă organizată, atunci când se concep și se caută noi măsuri eficiente. Sunt necesare reuniuni ale grupurilor de experți, în cadrul cărora să se discute aceste aspecte cât mai pe larg posibil.

1.7

Întrucât frauda în materie de TVA este o activitate infracțională sofisticată desfășurată la nivel internațional, fiind în detrimentul finanțelor publice, CESE subliniază necesitatea de colaborare între autoritățile fiscale din statele membre, cu scopul eliminării acestei activități. Prin urmare, ar saluta eforturi mai susținute din partea instituțiilor europene de a organiza activități prin care să se contribuie în manieră pozitivă la această colaborare.

2.1

În perioada actuală dificilă, în care toate statele din Uniunea Europeană (UE) fac eforturi considerabile de a-și consolida în mod eficient finanțele publice, CESE salută orice inițiativă de susținere a acestor eforturi, atât în ce privește veniturile, cât și cheltuielile din cadrul bugetelor publice. Prin propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, Comisia Europeană urmărește să amelioreze eficacitatea luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, contribuind astfel la consolidarea veniturilor.

2.2

Economia Uniunii Europene se confruntă cu cea mai dificilă perioadă de la crearea Uniunii, iar, în prezent, impozitarea eficientă este un element deosebit de important al încercării de consolidare rapidă a finanțelor publice din statele membre.

2.3

Conform analizei anuale a creșterii 2012, consolidarea fiscală solidă reprezintă o cale sigură pentru a obține rezultate și are o importanță fundamentală pentru restaurarea stabilității macrofinanciare, baza pentru creștere economică, și asigurarea viitorului modelului social european. Prin ameliorarea eficacității colectării impozitelor și prin combaterea evaziunii fiscale se contribuie la sporirea veniturilor la bugetele publice ale câtorva state membre. În acest sens, ar fi utilă și punerea în aplicare mai eficientă a normelor legate de toate tipurile de impozit.

2.4

Conform anexei IV din COM(2011) 815 final, coordonarea fiscală, legată în principal de operațiunile transfrontaliere, poate face piața unică a UE mai eficientă. Această afirmație se bazează pe prezumția că majoritatea obstacolelor existente încă pe piața unică sunt generate de absența coordonării politicilor fiscale. Prin introducerea mecanismului de reacție rapidă ar putea fi eliminate parțial astfel de diferențe; totuși, CESE subliniază că punerea în aplicare a MRR ar putea, de asemenea, dăuna în mod considerabil veniturilor fiscale din unele state membre.

2.5

Una din principalele provocări cu care se confruntă în prezent statele membre ale UE este lupta împotriva fraudei și evaziunii fiscale. Măsurile eficiente de combatere a fraudei și evaziunii fiscale pot ameliora colectarea impozitelor și pot juca un rol important în sporirea veniturilor fiscale; una din măsurile de consolidare fiscală ar putea fi colectarea mai eficace a TVA.

2.6

Europol estimează că, în perioada 2008-2009, frauda și evaziunea în materie de TVA legate de certificatele de emisii de gaze cu efect de seră au cauzat o pierdere de aproximativ 5 miliarde EUR la bugetele câtorva state membre ale UE. Rob Wainwright, directorul Europol, consideră că „frauda organizată în materie de TVA rămâne una din activitățile infracționale semnificative în Europa. Aceasta este cauza pierderii unor resurse imense din veniturile centrale ale guvernelor și a subminării obiectivului de a transforma Europa într-o economie competitivă și mai ecologică”.

2.7

Cartea verde privind viitorul TVA a concluzionat că în 2006 deficitul de colectare a TVA a reprezentat 12 % din veniturile teoretice din TVA, în timp ce în unele state membre pierderile au fost estimate la peste 20 %. O parte din acest deficit este cauzată de frauda care profită de deficiențele sistemului actual, în special posibilitatea de a achiziționa transfrontalier bunuri și servicii fără TVA. Un mecanism eficient care permite eliminarea fraudei fiscale ar asigura o modalitate de combatere a daunei economice imense cauzate de astfel de activități și ar contribui la consolidarea finanțelor publice.

2.8

Măsurile speciale adoptate la articolul 395a fac mai eficientă și mai operațională lupta împotriva fraudei și evaziunii în materie de taxă pe valoare adăugată, întrucât aceste măsuri țin seama de caracteristicile sistemului de TVA și ale administrației țării care le aplică. Astfel de măsuri vor contribui la crearea unui sistem eficient de căutare și detectare a noilor forme de fraudă și evaziune fiscală. Cu toate acestea, există motive de îngrijorare în ceea ce privește o posibilă pierdere semnificativă din competențele statelor membre în domeniul impozitării.

2.9

Pe baza informațiilor obținute în procesul de acordare de derogare de la Directiva privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „Directiva”), Comisia va dispune de informații practice importante și de idei „de la bază” care îi vor permite să îmbunătățească în continuare Directiva. Aceste informații vor fi utilizate pentru a depăși punctele slabe și dispozițiile caduce și pentru actualizarea părților ieșite din uz ale Directivei.

3.1

Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată extinde competențele Comisiei în acordarea derogărilor, în vederea prevenirii fraudei în materie de TVA. Acest tip de fraudă cauzează pierderi bugetare masive și dereglează concurența și funcționarea pieței unice. CESE salută orice încercare de a îmbunătăți funcționarea pieței unice și de a face mai eficientă lupta împotriva fraudei și evaziunii fiscale.

3.2

CESE ia notă de faptul că, în conformitate cu prevederile de la articolul 395 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, măsurile menite să simplifice procedura de colectare a TVA nu au voie să afecteze, decât într-o măsură neglijabilă, valoarea totală a veniturilor statului membru colectate în etapa de consum final. În contextul propunerii, CESE își exprimă îngrijorarea că nu se va examina în mod adecvat impactul cererilor asupra întregii valori a impozitului colectat de fiecare stat membru.

3.3

CESE salută impactul propunerii asupra duratei procesului de aprobare a măsurilor speciale de combatere a fraudei și evaziunii fiscale aplicate de un stat membru, ceea ce va crește probabilitatea ca aceste măsuri să fie abordate în mod eficient.

3.4

Având în vedere că frauda în materie de TVA este legată în principal de comerțul transfrontalier (așa-numitele fraude de tip carusel sau cu firme fantomă), posibilitatea de a acționa în mod eficient prin aplicarea derogărilor într-un singur stat membru va fi foarte limitată, fiind necesară coordonarea procedurilor autorităților fiscale din statele membre.

3.5

De asemenea, CESE scoate în evidență caracterul foarte specializat și complex al competențelor care i-ar reveni Comisiei în temeiul acestei propuneri. Reiterează că cei cu experiență profesională, în special în practică, ar trebui să alcătuiască nucleul grupurilor implicate în elaborarea viitoarelor propuneri de măsuri care fac obiectul procedurii prezentate în noile articole propuse în directivă. Societatea civilă organizată reprezintă o sursă importantă de experți.

4.1

În forma sa actuală, propunerea permite aprobarea rapidă (în decurs de o lună) a unor măsuri speciale prin derogare de la Directiva 2006/112/CE doar în cazurile în care statul membru care cere o derogare în ce privește desemnarea destinatarului drept persoana răspunzătoare de plata TVA pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii, prin derogare de la articolul 193 (care, în prezent, pare să fie un instrument eficient de combatere a fraudei), în timp ce în alte cazuri este necesar acordul unanim al Consiliului, ceea ce ar putea slăbi considerabil efortul de combatere eficientă a fraudei în materie de TVA. CESE subliniază, de asemenea, că autorii fraudelor colaborează în mod eficient; în consecință, ar fi oportun ca autoritățile fiscale și polițienești din anumite țări să fie informate despre și implicate în acordarea derogărilor în temeiul noilor articole propuse în directivă. Acest lucru se aplică, în special, în țările în care pot fi transferate activitățile ilegale în urma acordării derogării.

4.2

De asemenea, CESE propune ca procesul de adoptare de către comitet, în temeiul articolului 395b alineatele (2) și (3), să nu excludă posibilitatea ca un membru al comitetului să solicite încheierea procedurii scrise fără niciun rezultat, în principal cu scopul de a proteja în mod eficient interesele legitime ale respectivului membru, care ar putea fi atinse de solicitarea unui alt stat membru de autorizare a unor măsuri speciale. O altă modalitate de abordare a acestei deficiențe ar fi introducerea unui mecanism de confirmare a măsurii speciale luate de Consiliul de Miniștri, cu mențiunea că măsura nu se mai aplică dacă nu este aprobată.

4.3

Prin introducerea MRR, propunerea de directivă va reduce în mod semnificativ timpul necesar aprobării măsurilor speciale de combatere a fraudei și evaziunii fiscale, de la opt luni, perioadă care era necesară anterior pentru obținerea unei propuneri pozitive din partea Comisiei, urmate de adoptarea unanimă în Consiliu, la o lună, în timp ce competența de aprobare este transferată la Comisie. CESE își exprimă sprijinul pentru scurtarea perioadei de timp, considerând-o o modalitate de îmbunătățire a luptei împotriva fraudei fiscale. Cu toate acestea, statele membre trebuie să aibă ocazia, dacă este necesar, să dezbată proiectul de cerere de derogare mai întâi în cadrul comitetului consultativ și să prevină posibile litigii în fața Curții Europene de Justiție.

4.4

CESE consideră că „măsurile corespunzătoare de control ale statelor membre” nu sunt definite suficient de clar la articolul 395a alineatul (1) din propunere. Prin urmare, propune ca Consiliul să elimine această discrepanță și să extindă domeniul lor de aplicare, astfel încât să fie incluse măsurile menționate la articolul 395a alineatul (1) din propunere.

4.5

În cazul în care o derogare acordată pe baza procedurii menționate la articolul 395 se dovedește a fi eficientă în combaterea fraudei și evaziunii fiscale, în perioada de valabilitate, CESE propune să se introducă un mecanism prin care să se poată aplica această măsură - ca o modalitate de diseminare a bunelor practici - și în alte state membre printr-o procedură simplificată similară celei din propunerea în discuție.

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/34

1.1

CESE împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia este esențială, deși insuficientă, agenda complexă de reforme financiare implementată până la actualul pachet „Uniunea bancară”, pentru a reacționa la criză și a stabiliza uniunea economică și monetară (UEM) (1), pentru a restabili încrederea în moneda euro și în viitorul UE, precum și pentru a îmbunătăți guvernanța și a combate fragmentarea crescândă a piețelor bancare din Uniune. De aceea, CESE consideră ca fiind adecvat pachetul de măsuri expus în foaia de parcurs COM(2012) 510 și în cele două acte legislative COM(2012) 511 și COM(2012) 512, cel din urmă fiind și el supus examinării în cadrul acestui aviz.

1.2

CESE salută efortul exhaustiv depus de Comisie și, în același timp, sprijină apelul acesteia pentru ca măsurile să fie adoptate înainte de sfârșitul anului 2012 și să fie pregătite cu atenție, ținând seama de efectele lor asupra sistemului bancar și a economiilor naționale. Guvernele noastre vor trebui să dispună de o viziune globală, pentru a construi mai mult și mai bine Europa, cedând competențe și sprijinind punerea lor în aplicare, printr-o supraveghere de înaltă calitate și printr-o mai mare integrare, în perspectiva unei veritabile guvernanțe europene, utilă din punct de vedere social și eficientă din punct de vedere economic.

1.3

Caracterul urgent și insuficient al acestor măsuri provine din faptul că costurile depășesc cu mult cele 4 500 de miliarde EUR din banii contribuabililor mobilizate până în prezent pentru salvarea băncilor în UE. Criza financiară a provocat cea mai mare recesiune mondială de la Marea Depresiune, mai ales în zona euro, unde reinstaurarea încrederii în euro și în guvernanța instituțiilor aferente este cu atât mai imperioasă și urgentă. Prin norme noi, mai stricte, se vor asigura cetățenii și piețele, deși punerea sub semnul întrebării a normelor existente, nedefinirea celor noi și întârzierile în punerea lor în aplicare pot crea o nesiguranță și mai mare. Din acest motiv, termenele de ajustare în cadrul instituțiilor care sprijină moneda euro trebuie să fie mai scurte și precise.

1.4

CESE insistă asupra necesității de a se ajunge rapid la un acord pentru intrarea în vigoare a mecanismului de supraveghere unic (MSU). Pentru aceasta, este necesar să se înceapă unificarea, chiar din 2013, fără a se stabili ținte nesigure, întrucât obiectivul de bază inițial este salvarea monedei euro, astfel încât să se reducă la minimum costurile asumate de contribuabili, provocate de posibile restructurări sau închideri, prin constituirea unor fonduri suficiente ex ante și prin asumarea de către acționari și creditori a costurilor aferente.

1.5

CESE întâmpină cu satisfacție faptul că, în acest sens, BCE dispune de la început de un consiliu de supraveghere, care să evite potențialele conflicte de interes cu activitățile sale monetare.

1.6

CESE este de acord ca BCE să-și asume responsabilitatea de a supraveghea ansamblul băncilor din Uniune, indiferent de cât sunt de mici, în special în ce privește bilanțurile consolidate ale activității transfrontaliere și să le aplice codul unic aflat în vigoare. De asemenea, este de acord să i se atribuie funcțiile, competențele și resursele indispensabile pentru garantarea detectării riscurilor care îi amenință viabilitatea, precum și pentru a solicita adoptarea de măsuri de ajustare corespunzătoare, prin implicarea activă în MSU a autorităților naționale de supraveghere. De asemenea, este oportun ca acestea din urmă să fie în continuare responsabile de protecția consumatorilor, deși propunerea Comisiei nu specifică modalitatea de rezolvare a posibilelor conflicte de interes dintre nivelul european de supraveghere prudențială și competențele atribuite autorităților naționale.

1.7

În legătură cu politicile macroprudențiale, CESE susține atribuirea unui rol mai important Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) și BCE, în cadrul unui sistem financiar mai integrat și solicită Comisiei să explice concret cum interacționează autoritățile naționale și BCE.

1.8

CESE salută obiectivul de promovare a participării țărilor din afara zonei euro care utilizează clauza opt in, cu drepturi echivalente celor ale țărilor din zona euro, prin procese de participare mai accesibile și atrăgătoare, fără a se încălca dispozițiile TFUE.

1.9

CESE consideră că este indispensabil să se ajungă la o bună conectare între Autoritatea bancară europeană și BCE, fiind conștient că, în faza inițială, se vor produce unele suprapuneri de funcții. În ce privește luarea deciziilor, revizuirea modalităților de votare prin modificarea regulamentului ABE și acordarea unor prerogative decizionale mai importante grupului independent ar trebui să facă obiectul unei analize mai aprofundate, pentru echilibrarea intereselor bancare pe piața internă ale statelor membre care nu participă la MSU (în concordanță cu concluziile Consiliului European privind finalizarea UEM, adoptate la 18 octombrie 2012), evitând totodată riscul de paralizare a integrării zonei euro din cauza votului minorităților de blocare. Este important să se evite apariția unei piețe a serviciilor financiare pe două niveluri, de aceea CESE a abordat această chestiune.

1.10

De asemenea, BCE, CERS și noile autorități europene de supraveghere financiară, inclusiv grupul independent al acestora, ar trebui să implice organizațiile societății civile în lucrările sale, în special organizațiile de consumatori și sindicatele (2), păstrându-și gradul înalt de independență, transparență și rezistență la presiuni politice.

1.11

Ritmul de transfer al supravegherii instituțiilor de credit și schimbările oportune aduse Autorității bancare europene (ABE), al cărui rol trebuie să se concentreze asupra asigurării coerenței și armonizării normelor de reglementare și a standardelor tehnice în vederea extinderii lor în întreaga UE – toate acestea reprezintă elemente la fel de importante ca și cerințele prudențiale cele mai stricte pentru bănci (3), măsurile de întărire și îmbunătățire a sistemului comun de protecție a depozitelor (4) și gestionarea integrată a crizelor cu instrumente de salvare și rezoluție bancară (5), pentru a consolida sectorul european și a evita contagieri pe viitor, în special cele provocate de un risc mai mare asumat de clienții băncilor de investiții. CESE invită Comisia să stabilească obiective temporale și funcționale concrete pentru acest cod normativ unic.

1.12

Comitetul invită Comisia să propună calendarul și elementele detaliate pentru mecanismul de rezoluție unic (MRU) (6), precum și pentru alte obiective esențiale care urmează a fi definite, cum este cazul gestionării eventualelor situații de criză în cadrul acțiunilor partajate de supraveghere. Astfel, uniunea bancară și-ar spori credibilitatea și s-ar tranforma în baza comună a întregii piețe unice; de asemenea, falimente de dimensiuni relativ mici nu ar putea produce daune sistemice transfrontaliere sau neîncredere care să provoace retragerea fondurilor spre altă țară și să slăbească orice sistem bancar național. Se așteaptă ca, ulterior, MRU să-și poată asuma sarcini adiționale de coordonare în gestionarea situațiilor de criză. Însă supravegherea și rezoluția bancară ar trebui să se efectueze în mod complementar, pentru a se evita ca eventualele decizii de desființare a unei bănci la nivel european, precum și costurile legate de plata depozitelor să cadă în sarcina statului membru.

1.13

CESE îndeamnă celelalte instituții ale UE să pună în aplicare principiile elementare care trebuie să stea la baza oricăror acte legislative derivate și a restului legislației, prin forța dreptului, și nu a puterii. Reinstaurarea îndeplinirii acestor principii devine și mai imperioasă în zona euro, pentru a ajuta uniunea bancară prin cea fiscală, prin intermediul unui mecanism comun de emisiuni de titluri de datorie publică, precum și al unui mecanism de transferuri fiscale pentru evitarea ciclurilor care provoacă șocuri asimetrice, cum au fost cele care au afectat în special țările din zona euro în ultimii ani. MSU poate fi finanțat din cotele de supraveghere cu care vor fi taxate entitățile, în care ar trebui să fie inclus profilul de risc al entităților care fac obiectul supravegherii. În opinia CESE, Comisia ar trebui să lanseze o carte verde sau albă privind modalitățile de finanțare a uniunii bancare în mod armonizat, pentru a se putea lua decizii privind taxele și impozitele impuse activității financiare și bancare, care sunt necesare, dar care, în prezent, provoacă fragmentări.

1.14

Uniunea bancară va reprezenta primul pas pentru ca zona euro și ansamblul Uniunii Europene să intre într-un cerc virtuos care să-și depășească deficiențele de elaborare și să permită pieței unice să reintre pe calea competitivității, în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020. În acest fel se va putea evita valul de inovare financiară legată de „sistemul bancar paralel” (shadow banking) în urma acordului Basel III, așa cum arată ultimele rapoarte ale FMI. CESE solicită Comisiei să reanalizeze urgent noile modele de bancă de investiții și comercială, întrucât „sistemul bancar paralel” are tendința, în multe țări, de a fi mai important decât sistemul bancar tradițional și reglementat.

1.15

CESE recomandă Comisiei și colegiuitorilor europeni să transforme acest proiect într-un instrument în favoarea incluziunii financiare și digitale. Conducătorii MSU trebuie să acționeze responsabil și să fie controlați în mod democratic, să se prezinte în fața Parlamentului European cu regularitate sau ori de câte ori sunt chemați pentru a da seama asupra modului de gestionare. Acest fapt ar crește vizibilitatea politică a acestor chestiuni și ar contribui la sporirea sprijinului acordat de cetățeni instituțiilor europene.

1.16

În sfârșit, uniunea bancară nu trebuie doar să-și concentreze acoperirea pe zona euro și pe ansamblul Uniunii, ci trebuie să-și proiecteze obiectivele de cooperare și de competitivitate în special asupra zonele de influență externă a monedei euro și în restul lumii.

2.1

La 1 ianuarie 2011 a intrat în funcțiune autoritatea bancară, creată prin Regulamentul (UE) 1093/2010 pe baza recomandărilor incluse în raportul Larosière, pentru reformarea structurii autorităților de supraveghere și pentru a crea un sistem european compus din trei autorități (pentru sistemul bancar, piețele bursiere, asigurări și fondurile de pensii), precum și un Comitet european pentru risc sistemic (CERS).

2.2

În paralel, din iulie 2010, s-a întărit protecția consumatorilor și încrederea în serviciile financiare cu scheme de garantare a depozitelor pentru bănci MEMO/10/318), societăți de investiții (MEMO/10/319) sau societăți de asigurare (MEMO/10/320), și, de asemenea, la 6 iunie 2012, Comisia anunța noi măsuri de gestionare a crizei, în vederea evitării unor viitoare operațiuni de salvare a băncilor. Comisia a propus acest cadru de supraveghere în Comunicarea sa Driving European Recovery, din 4 martie 2009, pentru a expune mai multe detalii privind noua sa arhitectură în Comunicarea European Financial Supervision, din 27 mai 2009. Conținutul ambelor comunicări a fost confirmat de Consiliul European din 19 iunie 2009, potrivit căruia sistemul ar trebui să fie orientat către îmbunătățirea calității și a solidității supravegherii naționale, consolidarea supravegherii grupurilor transfrontaliere și stabilirea unui cod normativ unic, aplicabil tuturor instituțiilor financiare de pe piața internă. De asemenea, Consiliul a subliniat că noile autorități de supraveghere europene ar trebui să dețină competențe în ce privește agențiile de rating [în acest scop a fost modificat Regulamentul (CE) 1060/2009 prin Regulamentul (UE) 513/2011].

2.3

Pentru a încheia acest înfocat proces de reglementare, în Comunicarea sa „Foaie de parcurs către o uniune bancară”, Comisia propune stabilirea bazelor unei reglementări prudențiale comune, la cel mai înalt nivel, aplicabilă tuturor băncilor și celorlalte entități financiare din ansamblul UE, unificând mecanismele de supraveghere, de rezoluție bancară și garantare a depozitelor, în cadrul unui cod de reglementare comun.

2.4

În acest scop, propune ca, înainte de sfârșitul anului 2012, să se ajungă la un acord cu privire la cinci acțiuni-cheie. Trei dintre ele sunt proiecte de acte legislative examinate deja de CESE sau în curs de examinare: garantarea aplicării cerințelor de capital ale băncilor (CRD4) (7), Directiva privind schemele de garantare a depozitelor și Directiva privind redresarea și rezoluția bancară. Celalalte două, împreună cu foaia de parcurs, fac obiectul prezentului aviz: un nou regulament de atribuire către BCE a unor sarcini de supraveghere prudențială a băncilor și modificarea Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, de înființare a ABE, necesară pentru o mai bună coordonare între Autoritate și viitorul supraveghetor unic, precum și pentru echilibrarea luării deciziilor între țările participante și cele din afara MSU, în vederea conservării integrității pieței interne. În urma acestor cinci acțiuni, Comisia anunță un mecanism de rezoluție unic (MRU) și coordonarea instrumentelor de rezoluție.

2.5

Foaia de parcurs supusă examinării apare în momentul în care modelul de integrare financiară bazată pe euro s-a prăbușit din cauza crizei care a început în 2007. Progresele pe calea rapidei integrări europene a piețelor de acțiuni și obligațiuni s-au manifestat în sectorul bancar, mai curând pe piețele cu ridicata (interbancar, titluri etc.) decât în rândul operatorilor cu amănuntul de credite și depozite bancare. Însă, din cauza crizei, operatorii cu amănuntul au fost afectați de tendințele recente de fragmentare și, în consecință, de renaționalizare a operatorilor cu ridicata, stimulată de caracterul încă național al autorităților de supraveghere, al cadrelor de rezoluție bancară și de garantare a depozitelor (8). Renaționalizarea piețelor datoriei este deosebit de rapidă.

2.6

În zona euro, restructurările și planurile de austeritate generate de criză și de scăderile PIB-ului și ale ocupării forței de muncă aferente au fost mult mai mari. Astfel, la 23 octombrie 2011, președintele Comisiei declara în fața liderilor europeni că UE a pierdut două mii de miliarde în termeni de creștere economică între 2007 și 2010, din cauza crizei (9).

2.7

La sfârșitul anului 2010. SUA și șapte țări europene recuperaseră deja aproape o treime din costurile publice ale salvărilor băncilor de la începutul crizei (1 800 din 5 200 miliarde de dolari), potrivit FMI. Restul ar putea fi recuperat în următorii ani aproape în totalitate prin impozite și alte inițiative, cu condiția ca acest lucru să nu fie împiedicat de efectul unei alte recesiuni provocate de o nouă criză bancară referitoare la datorii.

2.8

Foaia de parcurs stabilește date concrete pentru intrarea în vigoare a supravegherii zonei euro (10), dar nu în totalitate și a MSU și MRU, deși Comisia consideră că MSU este deosebit de important pentru stabilizarea situației și ca fiind o condiție pentru capitalizarea directă a sistemului bancar de către MES.

2.9

În fine, pentru a încheia procesul de realizare a uniunii bancare, sunt indispensabile accelerarea și consolidarea inițiativelor aflate pe masa Comisiei, și anume: reglementarea sistemului bancar paralel (IP/12/253); sporirea credibilității calificărilor creditelor (IP/11/1355); înăsprirea normelor privind fondurile de investiții libere (IP/09/669), vânzarea în lipsă (IP/10/1126) și instrumentele financiare derivate (IP/10/1125); stoparea practicilor iresponsabile de remunerări bancare (IP/09/1120); precum și reformarea sectorului auditului (IP/11/1480) și al contabilității (IP/11/1238). De asemenea, este indispensabilă respectarea recomandărilor CESE, în vederea eradicării paradisurilor fiscale (11).

3.1

Uriașele costuri ale crizei din UE (12) au adâncit dezechilibrele și asimetriile între unii și alții, scăzând eficiența unor politici atât de importante și incluse în tratate, cum ar fi cea monetară, comercială, de coeziune și durabilitate; în consecință, s-au fragmentat piețele financiare și bancare și sunt mai greu de atins obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru o mai bună guvernanță economică (13). În timp ce foarte puțini își reduceau povara dobânzilor, țările cele mai afectate de criza financiară și de datorii au înregistrat creșteri spectaculoase ale cheltuielilor publice legate de dobânzi și au trebuit să reducă salariile din bugetul public, pensiile, cheltuielile destinate educației și sănătății, precum și investițiile în infrastructura tehnică și socială (14).

3.2

Îmbunătățirea necesară a procedurilor democratice trebuie să fie compatibilă cu obiectivul uniunii bancare de intermediere între economii și investiții, funcție primordială a băncilor, care merge împreună cu controlul eficienței tehnice și al alocării resurselor, prin care se contribuie la respectarea principiilor de drept ale UE și se afectează libertățile și interesele tuturor cetățenilor.

3.3

Chiar dacă, încă de la începutul crizei, au fost adoptate numeroase măsuri pentru a se evita ca neîncrederea în instituțiile financiare să afecteze datoria publică a țărilor din zona euro, acest cerc vicios încă nu s-a închis. Prin urmare, pentru ca instituțiile financiare să revină la funcția lor de intermediere între economii și investiții, teoria economică recomandă recurgerea la politici de redistribuire cu caracter pozitiv și nu negativ, cum ar fi mecanismele comune de emisiuni de titluri de datorie publică și de transferuri fiscale pentru evitarea ciclurilor care provoacă șocuri asimetrice (15).

3.4

Eforturile de promovare a transparenței și de reducere a riscurilor care afectează sistemul financiar mondial, potrivit recomandărilor din ultimele rapoarte ale FMI și ale Băncii Mondiale, sunt cât se poate de compatibile cu perspectiva favorabilă incluziunii financiare și digitale, și cu protecția drepturilor consumatorilor, acțiuni întreprinse de UE și consolidate prin Strategia 2020 a acesteia.

3.5

În fond, întărirea controlului democratic trebuie să contribuie nu numai la concordanța cu tratatele și principiile, ci și la alinierea uniunii bancare cu Strategia Europa 2020, care este vitală pentru viitorul proiectului nostru politic.

4.1

CESE consideră că foaia de parcurs propusă de Comisie reprezintă o contribuție adecvată la guvernanța europeană și este de acord cu necesitatea și urgența celor două noi acte legislative, precum și cu viitoarele acțiuni anunțate, toate acestea fiind indispensabile pentru a depăși neîncrederea în euro și în viitorul UE.

4.2

Obiectivul primordial al MSU trebuie să fie ajungerea la o supraveghere centralizată a entităților bancare, mai eficientă decât cea realizată de rețeaua actuală de autorități naționale, pe lângă coerența acțiunii sale cu MRU, evitându-se ingerința politică în decizia de a lichida o bancă.

4.3

Printre numeroasele motive pentru care BCE este entitatea adecvată pentru centralizarea supravegherii, se disting rețeaua acesteia, independența sa și faptul că acest lucru este inclus în TFUE, drept care nu ar fi necesară o reformare pentru a se ajunge la o supraveghere de calitate.

4.4

CESE sprijină ideea ca autoritățile naționale să-și mențină competențele de combatere a terorismului și a spălării banilor, în conformitate cu directiva 2005/60/CE (16), precum și supravegherea instituțiilor de credit din țările terțe. Totuși, Comitetul recomandă excluderea din mecanismul de rezoluție unic a țărilor care – din diverse motive – nu pun în aplicare directiva în mod riguros. De asemenea, pentru a facilita funcția de supraveghere centralizată, trebuie accelerată adaptarea statutelor băncilor centrale naționale afectate, pentru a asigura circularea informațiilor fără interferențe.

4.5

În ce privește organele nou create, trebuie adoptate proceduri de votare de la care să fie excluși membrii care ar putea face obiectul unui conflict de interese. Independența și responsabilitatea persoanelor care ocupă posturi superioare trebuie să fie consolidate prin sancțiuni împotriva celor care nu-și îndeplinesc obligațiile, având în vedere daunele pe care aceste deficiențe le provoacă băncilor și bunei funcționări a sistemului financiar, precum și economiei, întreprinderilor și persoanelor fizice.

4.6

Industria financiară reacționează în prezent la noul cadru de reglementare prin elaborarea unor produse inovatoare care eludează noile norme. FMI atrage atenția în ultimele sale rapoarte în legătură cu un nou val de inovări financiare, în unele cazuri similar celui produs de criza actuală, motiv pentru care costurile supravegherii centralizate ar trebui să țină seama de profilul de risc al diferiților operatori, pentru a nu cădea în sarcina entităților care se țin departe de asemenea practici.

4.7

De aceea, CESE avertizează asupra riscului real de expansiune a „sistemului bancar paralel” (shadow banking) în UE, care ar contraveni din nou funcțiilor sectorului financiar, precum și principiilor, valorilor și drepturilor cetățenilor europeni.

4.8

Pentru a valorifica mai bine propriile oportunități, noua uniune bancară europeană ar trebui să coopereze mai strâns cu alte uniuni deja existente, în vederea unei mai bune valorificări a posibilităților entităților financiare ale acestora, în special ale celor mai globalizate și mai ales cu zonele cele mai apropiate și conectate deja sau dependente de euro (în mod direct sau indirect, euro circulă deja în peste 50 de țări).

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/39

1.1

CESE sprijină Cartea verde (CV), pe care o consideră un pas înainte în direcția corectă.

1.2

Cu toate că este indubitabilă nevoia de lichidități a sistemului financiar, care, înainte de criza financiară, depindea în bună măsură de sistemul bancar paralel (SBP), experiența crizei ne învață că, în procesul de reglementare, este prioritar ca sistemul financiar să se bucure de o stabilitate indispensabilă.

1.3

Cu toate că nu există dispoziții legale, în practică, guvernele, băncile centrale și instituțiile publice de garantare au fost obligate să facă față pierderilor produse de băncile „din umbră” (shadow banks).

1.4

Unul din obiectivele principale ale Cărții verzi trebuie să fie evitarea riscului de arbitraj de reglementare.

1.5

Primele acorduri de la Basel au reprezentat motorul dezvoltării sistemului bancar paralel, deoarece bilanțurile contabile ale băncilor au fost reglementate strict, în vreme ce operațiunile extrabilanțiere nu au fost controlate. În opinia CESE, acordurile ulterioare de la Basel, transpuse de CE prin Directivele CRD III și CRD IV, vor remedia aceste deficiențe. De fapt, nu ar trebui să existe activități „în umbră”, de aceea SBP trebuie supus acelorași cerințe de reglementare și prudențiale ca și întregul sistem financiar.

1.6

De asemenea, noua reglementare trebuie să urmărească un înalt nivel de protecție a consumatorilor europeni.

1.7

CESE subliniază importanța coordonării supravegherii la nivel global și a schimbului de informații.

1.8

Sistemul financiar, în toate manifestările sale, trebuie să fie în serviciul economiei reale, și nu al speculatorilor.

1.9

CESE subliniază funcția vitală pe care o îndeplinește sistemul financiar pentru investiții, pentru crearea de locuri de muncă și bunăstarea societății.

1.10

Noua reglementare a piețelor financiare este fundamentală pentru reluarea unei creșteri durabile.

—

două activități:

—

cinci tipuri de entități:

—

interacțiunea dintre bănci și entitățile bancare paralele [de care se va ocupa Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS)],

—

riscurile sistemice ale fondurilor de piață monetară [de care se va ocupa Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO)],

—

cerințele în materie de securitizare (IOSCO și BCBS),

—

alte entități bancare paralele (FSB) și

—

împrumutul de valori mobiliare și operațiunile repo (FSB).

3.1

În opinia CESE, Cartea verde reprezintă un pas important pe calea cea bună și o analiză la momentul adecvat a problemelor legate de sistemul bancar paralel.

3.2

În mod tradițional, băncile își finanțau operațiunile din capital propriu și depozite comerciale. Pentru a-și crește capacitatea de a acorda credite, securitizarea portofoliilor de credite a devenit o practică standard. Securitizarea este utilă prin ea însăși, dar s-a abuzat de ea în perioada premergătoare crizei deoarece portofoliile de credite erau de calitate slabă (sub-prime), iar titlurile de valoare au fost reciclate în mod repetat (derivatives – instrumente financiare derivate) pentru a umfla profitul băncii. Volumul activității bancare este determinat de măsura în care activele bancare produc un efect de pârghie. În vreme ce acordurile de la Basel au reglementat efectul de pârghie al bilanțului contabil, efectul de pârghie al operațiunilor extrabilanțiere, care avea o mare amploare, nu a fost reglementat. Abuzul de subprime și efectul excesiv de pârghie au avut loc prin intermediul sistemului bancar paralel. Mai mult decât atât, activitatea de bază a băncilor – transformarea scadențelor, adică transformarea activelor pe termen scurt în împrumuturi pe termen lung – a devenit excesiv de riscantă, deoarece băncile au devenit excesiv de dependente de finanțarea interbancară pe termen scurt. Această dependență a precipitat declanșarea crizei de lichidități în momentul în care s-a prăbușit piața instrumentelor financiare derivate. Prin urmare, nu este deloc surprinzător că noile acorduri de la Basel vor reglementa instrumentele financiare derivate, efectul de pârghie și lichiditatea.

3.3

Ca urmare a dereglementării, a avut loc o profundă transformare în activitatea bancară. Din cauza crizei, operațiunile bancare comerciale tradiționale, care au contribuit la prosperitatea și creșterea nivelului de trai al populației timp de zeci de ani, au fost ciuntite, mai mult sau mai puțin. În prezent, pe măsură ce elimină excesele grave ale sistemului bancar paralel, autoritățile de reglementare ar trebui să acorde prioritate stabilității sistemului financiar, care este indispensabilă.

3.4

Băncile „din umbră” au transformat ajungerea la scadență și lichiditatea creditului în mod similar cu băncile tradiționale. Cu toate că, spre deosebire de acestea din urmă, nu au în mod formal acces la creditori de ultimă instanță (băncile centrale), în practică, după cum a demonstrat experiența recentă, instituțiile publice au fost obligate să facă față – prin diverse mecanisme – pierderilor generate de băncile „din umbră”. Cel mai mult au avut de suferit contribuabilii.

3.5

SBP nu era supus acelorași norme prudențiale ca băncile tradiționale. Cu toate acestea, există multe modalități prin care băncile „din umbr㔄imită” băncile tradiționale, iar majoritatea băncilor „din umbră” erau controlate de o bancă tradițională. Evitarea riscului arbitrajului de reglementare trebuie să reprezinte unul din obiectivele principale ale Cărții verzi.

3.6

Cu siguranță, raportul FSB se concentrează asupra rolului pe care îl poate juca supravegherea macroprudențială în indentificarea acumulării de risc sistemic. Este important să se supravegheze îndeaproape interconexiunea și canalele prin care riscul poate trece de la sistemul bancar paralel la sistemul reglementat. CESE consideră că este important să se facă distincția între următoarele:

Nu ar trebui să existe activități „paralele”, de aceea SBP – în măsura în care noile reglementări permit aceasta – trebuie să fie supus acelorași cerințe de reglementare și prudențiale ca și întregul sistem financiar. Reformele în desfășurare sau în curs de elaborare – CRD III, CRD IV, Directiva Solvabilitate II, Basel III – trebuie să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv.

3.7

CESE consideră că reglementarea sistemului bancar paralel trebuie să aibă ca obiectiv inclusiv protecția consumatorilor europeni prin intermediul transparenței produselor oferite. Clienții au dreptul la consiliere imparțială și corectă. Comitetul s-a pronunțat deja în favoarea înființării unei Agenții europene de protecție a consumatorilor de servicii financiare, similară cu Bureau of Consumer Financial Protection, înființat prin legea Dodd Frank (1), pentru întărirea protecției consumatorilor, îmbunătățindu-se astfel transparența și soluționarea eficientă a reclamațiilor.

3.8

Pe de altă parte, CESE a sprijinit inclusiv protecția și stimularea denunțătorilor, aceasta contribuind la asanarea sistemului financiar prin formule juridice care să le garanteze acestora imunitatea atunci când se aduce la cunoștința autorităților comiterea unor fapte ilicite.

3.9

Este necesară o abordare globală a problemelor sistemului bancar paralel, la care să se găsească răspunsuri politice. Trebuie să se facă o deosebire între coordonarea supravegherii globale și schimbul de informații. În orice caz, dezacordul la nivel internațional nu trebuie să constituie un obstacol în stabilirea de către UE a măsurilor legislative potrivite.

3.10

Din marea criză financiară trebuie să se tragă următoarea concluzie: sistemul financiar în toate formele sale trebuie să se afle în serviciul economiei reale. Abandonarea regulilor tradiționale care au reglementat comerțul bancar timp de zeci de ani a dat naștere creșterii explozive a produselor speculative, iar în cele din urmă acest fapt a avut un efect extrem de dăunător pentru economie.

3.11

Din punct de vedere istoric, băncile și toate instituțiile financiare reglementate de stat îndeplinesc o funcție vitală în cadrul economiei, în calitatea lor de entități care depozitează și canalizează economiile cetățenilor și întreprinderilor pentru a finanța investițiile, crearea de locuri de muncă și, în cele din urmă, bunăstarea societății. În anii de dinaintea crizei această funcție nu a prevalat întotdeauna.

3.12

CESE propune ca răspunderea socială a sectorului financiar și obiectivul de a „a garanta că toate activitățile financiare contribuie la creșterea economică” să facă parte din obiectivele Cărții verzi. Noua reglementare a piețelor financiare este un instrument indispensabil pentru redresarea unei economii durabile.

3.13

Având în vedere actele normative care fie au intrat în vigoare în ultimii ani, fie urmează să intre în vigoare, CESE amintește obiectivul unei bune legiferări, cu o abordare concentrată în special pe simplitate și claritate. Este necesar să se evite duplicările și distorsiunile care ar putea da naștere la incertitudini sub aspectul reglementării și la ocazii pentru arbitraj.

3.14

Structurile care s-au înființat în vederea supravegherii prudențiale – printre care în special Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) – ar trebui să fie însărcinate cu monitorizarea evoluției sistemului financiar și mai ales a activităților sistemului bancar paralel, pentru a se identifica riscurile sistemice apărute și pentru a propune măsuri de atenuare a acestora.

3.15

CESE subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană să contribuie la lucrările FSB privind sistemul bancar paralel și să-și coordoneze inițiativele cu acest organism, astfel încât să se asigure coerența atât sub aspectul conținutului, cât și al calendarului.

3.16

CESE trebuie să insiste asupra necesității ca supravegherea și standardele de reglementare prudențială să împiedice concurența neloială în cadrul sistemului financiar.

a)

Sunteți de acord cu definiția propusă a noțiunii de sistem bancar paralel?

Da. Formularea amplă permite să fie cuprins în definiție ansamblul complex de entități și activități financiare care caracterizează sistemul bancar paralel. În orice caz, absența unei definiții acceptate nu ar trebui să reprezinte un obstacol în calea acțiunii de reglementare și supraveghere de către autorități.

b)

Sunteți de acord cu lista preliminară a entităților și activităților din sistemul bancar paralel? Ar trebui analizate și alte entități și/sau activități? În caz afirmativ, care ar fi acestea?

a)

Sunteți de acord că sectorul bancar paralel poate avea o contribuție pozitivă în cadrul sistemului financiar? Considerați că aceste activități prezintă și alte beneficii care ar trebui reținute și promovate în viitor?

Sistemul bancar paralel a contribuit la financiarizarea economiei și la „bula imobiliară”, care – începând din 2007 – a afectat diverse țări dezvoltate, aducând economia acestora în pragul colapsului și, prin urmare, acestui sistem îi revine o responsabilitate fundamentală, deși nu una exclusivă, în ce privește marea recesiune care a afectat SUA și multe țări din UE.

Sistemul financiar în ansamblul său trebuie să fie în serviciul economiei reale.

b)

Sunteți de acord cu descrierea canalelor prin care activitățile bancare paralele creează noi riscuri sau transferă riscurile altor părți ale sistemului financiar?

Suntem de acord. Cele patru grupe de risc corespund învățămintelor trase în urma crizei financiare.

c)

Credeți că ar trebui luate în considerare și alte canale prin care activitățile bancare paralele creează noi riscuri sau transferă riscurile altor părți ale sistemului financiar?

a)

Sunteți de acord că se impun o monitorizare și o reglementare mai stricte a entităților și activităților bancare paralele?

b)

Sunteți de acord cu sugestiile referitoare la identificarea și monitorizarea entităților relevante și a activităților lor? Sunteți de acord că UE are nevoie de procese permanente pentru colectarea și schimbul de informații referitoare la practicile de identificare și de supraveghere între toate autoritățile de supraveghere din UE, Comisie, BCE și alte bănci centrale?

c)

Sunteți de acord cu principiile generale prezentate mai sus, referitoare la supravegherea activităților bancare paralele?

d)

Sunteți de acord cu principiile generale prezentate mai sus, referitoare la măsurile de reglementare?

Răspunsul la cele patru întrebări de mai sus este afirmativ. CESE subliniază necesitatea, pe de o parte, a unei supravegheri globale, care să aibă în vedere toate domeniile sistemului financiar și, pe de altă parte, necesitatea ca organismele de control și reglementare de la diferite nivele să fie dotate în mod adecvat cu personal calificat și mijloace materiale.

e)

Ce măsuri ar trebui avute în vedere pentru a garanta coerența la nivel internațional a tratamentului aplicat activităților bancare paralele și pentru a evita arbitrajul de reglementare la nivel mondial?

Coordonarea și acordul deplin în cadrul G20 sunt fundamentale. Identificatorul juridic de entități (Legal Entity Identifier – LEI), potrivit propunerii FSB (8.6.2012), va contribui la acoperirea deficiențelor statistice, la îmbunătățirea gestionării riscurilor în cadrul întreprinderilor, la îmbunătățirea evaluării riscurilor macro- și microprudențiale, la limitarea abuzurilor de piață și la împiedicarea fraudelor financiare.

a)

Care este opinia dumneavoastră cu privire la măsurile deja luate la nivelul UE pentru a oferi soluții la problemele legate de activitățile bancare paralele?

În diverse avize ale sale, CESE a sprijinit măsurile adoptate de UE, printre care se pot cita Directiva MiFID (2), Directiva privind administratorii fondurilor de investiții alternative (3), regulamentele privind agențiile de rating al creditelor (4) etc. Între acestea merită subliniate Directivele CRD III (5), CRD IV (6) și Directiva Solvabilitate II (7).

a)

Sunteți de acord cu analiza aspectelor acoperite în prezent de cele cinci domenii-cheie în care Comisia examinează posibile opțiuni?

Da. Este esențial ca sporirea eficienței de reglementare să se realizeze nu numai în Europa, ci și pe plan internațional. De exemplu, fondurile de piață monetară (money market funds – MMF) își au sediul în special în SUA.

b)

Există și alte aspecte care ar trebui incluse? În caz afirmativ, care ar fi acestea?

c)

Ce eventuale modificări ale cadrului actual de reglementare al UE ar fi necesare pentru a se lua măsuri adecvate cu privire la riscurile și problemele prezentate mai sus?

Răspunsurile b) și c): decalogul propus de Paul Tucker, viceguvernator al Băncii Angliei și membru în Financial Stability Board (conferința de la Bruxelles, 27.4.2012).

d)

Ce alte măsuri, de tipul intensificării monitorizării sau al măsurilor cu caracter neobligatoriu, ar trebui fi avute în vedere?

CESE sugerează următoarele:

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/44

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) își exprimă aprecierea pentru comunicarea Comisiei, acordând o mare importanță tranziției rapide către un sistem generalizat de achiziții electronice, experiență încununată de succes în câteva state membre. Piața achizițiilor publice reprezintă o cifră enormă, ridicându-se la circa 20 % din PIB-ul UE.

1.2

În împrejurări foarte defavorabile, precum cele din prezent, caracterizate de procese de ajustare bugetară foarte usturătoare pentru cetățeni, UE și inițiativele sale sunt foarte rău văzute. Se impune un efort major de deschidere din partea instituțiilor europene, pentru a clarifica și justifica motivele aflate la baza adoptării anumitor decizii. Comisiei, unica instituție europeană care poate formula propuneri legislative, îi revine o răspundere specială, nu numai de informare, ci și de convingere a cetățenilor în privința utilității propunerilor sale. CESE se pronunță hotărât în acest sens, Comisia trebuind, în opinia sa, să coopereze mai mult cu celelalte instituții europene, inclusiv cu cele consultative.

1.3

CESE subliniază că reducerile generale ale bugetelor publice, însoțite de pensionarea anticipată a personalului mai în vârstă și mai calificat care lucrează în domeniul achizițiilor publice, duce la sărăcirea treptată a capitalului uman al administrației publice. Comitetul invită statele membre să evite reducerile fără discernământ, care se răsfrâng pozitiv asupra calculelor doar pe termen scurt, deoarece în multe cazuri trebuie să se recurgă la resurse umane externe, personalul rămas nedispunând încă de competențele profesionale cerute.

1.4

CESE subliniază importanța achizițiilor publice electronice, din perspectiva eventualelor beneficii:

1.5

Comisia consideră realizabil obiectivul finalizării tranziției la achizițiile publice electronice până la jumătatea anului 2016 (mai probabil în 2017, dacă se iau în calcul cei doi ani necesari pentru transpunere), ceea ce ar constitui o accelerare extraordinară a ritmului, în comparație cu ce s-a realizat în ultimii 8 ani. CESE este de părere că acest obiectiv este îndreptățit și ambițios, el putând fi îndeplinit doar cu respectarea condițiilor de standardizare, interoperabilitate și accesibilitate la care se face trimitere în prezentul aviz. Nerespectarea acestora ar induce un posibil risc de fragmentare suplimentară a pieței.

1.6

CESE susține obiectivele propuse, dar este nevoit să remarce totuși că, până în prezent, în ciuda tuturor amplelor eforturi depuse, procentajul achizițiilor electronice rămâne unul modest. Comisia este pe cale să finalizeze un studiu, care urmează să fie publicat până la sfârșitul anului, în care vor fi indicate nivelurile atinse în fiecare țară. De exemplu, Italia se situează la 4 %.

1.7

CESE dezaprobă hotărât lipsa spiritului de colaborare de care dau dovadă unele state membre, care se opun schimbării și nu intenționează să deschidă piața achizițiilor publice către concurență, pentru a proteja întreprinderile naționale și a nu renunța la o considerabilă putere economică și politică.

1.8

În comunicarea sa, Comisia vorbește despre inerție, dar CESE consideră că este vorba mai degrabă despre rezistență pasivă la schimbare și despre disponibilitatea de a ceda presiunilor naționale cu caracter protecționist. Este evident că publicarea în format electronic a tuturor achizițiilor va face inutilă și dăunătoare stabilirea unui prag pentru procedurile de ofertare de tip european, iar această publicare este susținută cu tărie mai ales de IMM-uri.

1.9

CESE consideră că menținerea pragurilor este în contradicție cu dezvoltarea pieței interne și afectează concurența în condiții echitabile.

1.10

Comunicare. Cetățenii, întreprinderile, autoritățile locale și regionale trebuie să fie convinse de utilitatea acestor instrumente. În acest scop, trebuie investite resurse în informare, comunicare și activități de formare, în mod integrat, nu prin inițiative izolate.

1.11

Transparență. Unul dintre efectele imediate ale publicării electronice a achizițiilor publice este sporirea nivelului de transparență. CESE propune nu numai publicarea anunțului, ci și a stadiului lucrărilor, din punct de vedere al termenelor, data încheierii lucrărilor încredințate sau a livrării bunurilor. Transparența va contribui la a face din ce în ce mai dificilă fraudarea, permițând economii suplimentare pentru administrația publică și îmbunătățirea eficienței pieței.

1.12

Interoperabilitate și standardizare. CESE pune un accent deosebit pe subiectele legate de interoperabilitate prin intermediul diferitelor platforme (adesea portaluri), precum și de standardizare a procedurilor și documentelor electronice cu care se face schimb în diversele faze ale procedurii de ofertare. Înmulțirea platformelor izolate, cu formate și proceduri diferite, reprezintă o barieră în calea tranziției la achiziții publice electronice și descurajează adoptarea acestora de către furnizori, în special de IMM-uri. Comisia ar trebui să recomande fără întârziere utilizarea unui standard unic european (sau internațional) pentru procedeele legate de achiziții publice, cu referire în special la lucrările desfășurate de CEN în cadrul atelierului Business Interoperability Interfaces (BII) for Public Procurement in Europe  (1) și aplicarea profilurilor BII în specificațiile PEPPOL.

1.13

Fragmentare. Absența unei strategii europene a condus la crearea de platforme și de instrumente de identificare care nu comunică între ele, acestea fiind adoptate atât la nivel național, cât și regional (Germania, Italia și altele). În opinia asociațiilor IMM-urilor, aceasta a dus aproape invariabil la decizia de a se renunța la ofertă, ori la costuri excesive nejustificate, în special pentru IMM-uri. CESE este de părere că UE trebuie să combată eficient fragmentarea pieței.

1.14

Accesibilitate și simplitate. CESE subliniază că vor putea fi obținute beneficii pentru piață, administrațiile publice și cetățeni doar dacă sistemele vor fi accesibile, asigurând costuri scăzute, gestionare și întreținere ușoară, module, proceduri și soluții standardizate, precum și elaborarea unui glosar comun, care să servească drept instrument validat de rezolvare a problemelor lingvistice (și care să fie de asemenea accesibil și ușor de utilizat), conform principiilor pe care Comisia însăși s-a angajat să le respecte, prin Small Business Act.

1.15

Întreprinderi sociale. CESE recomandă ca – în momentul tranziției la instrumentele electronice – să se acorde atenție maximă asigurării accesului întreprinderilor sociale la acestea. Numeroase servicii sociale sunt efectuate în prezent de aceste întreprinderi, care constituie o realitate foarte importantă în categoria întreprinderilor ce oferă activități de asistență și îngrijire.

1.16

Legislația UE privind procedurile de achiziții care depășesc pragul va trebui să ajute IMM-urile să îndeplinească cerințele de capital și de experiență, inclusiv sub forma unor consorții sau asocieri temporare de întreprinderi. Cazul Portugaliei este revelator. IMM-urile au câștigat 87 % din contractele de achiziție, dar acestea reprezintă doar 19 % ca valoare.

2.1

Comunicarea subliniază importanța strategică a achizițiilor publice electronice (e-procurement) și definește principalele acțiuni prin care Comisia intenționează să sprijine tranziția către achiziții integral electronice în UE.

2.2

Economiile înregistrate de autoritățile care au trecut deja la achizițiile publice electronice sunt cuprinse între 5 și 20 %. Având în vedere dimensiunea pieței achizițiilor publice, dacă ne-am mulțumi să aplicăm fie și numai procentul cel mai mic la totalitatea achizițiilor publice din UE, economiile s-ar ridica totuși la peste 100 de miliarde EUR.

2.3

În materie de achiziții publice (2), după cum se prevede în Actul privind piața unică din 2011 (3), Comisia a prezentat o serie de propuneri care vizează finalizarea tranziției la achizițiile publice electronice în UE până la jumătatea anului 2016 (4). Obiectivul final este realizarea de „achiziții publice electronice de la un capăt la altul”, toate etapele procedurii, de la notificare până la plată, fiind efectuate pe cale electronică (5).

2.4

Achizițiile publice electronice pot contribui la ameliorarea accesului la achizițiile publice și la creșterea transparenței acestora, în special în cazul IMM-urilor, stimulând astfel concurența transfrontalieră, inovarea și creșterea în cadrul pieței unice.

2.5

Comisia a identificat două obstacole principale în calea utilizării cât mai răspândite a achizițiilor publice electronice:

2.6

În vederea îndeplinirii obiectivelor propuse, Comisia a pus la punct un plan de acțiune, structurat în 15 puncte.

3.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) recunoaște importanța revizuirii cadrului juridic în materie de achiziții publice și a tranziției progresive către utilizarea exclusivă și obligatorie a mijloacelor electronice de comunicare în anumite etape ale procedurii de achiziție.

3.2

Foaia de parcurs propusă de Comisie pentru introducerea treptată a achizițiilor publice electronice este foarte ambițioasă și, dacă va fi adoptată în forma corectă, se va dovedi de mare folos pentru toți cei prezenți pe piața achizițiilor publice. Având în vedere gradele diverse de adoptare a achizițiilor publice electronice în diferite țări, în care se constată deja un fenomen de fragmentare în materie de soluții și platforme, lipsa unor indicații strategice/operaționale, în condițiile nerespectării anumitor condiții minime de bază, ar putea contribui la sporirea fragmentării pieței.

3.3

Tranziția la achizițiile publice electronice nu trebuie totuși să aibă loc în detrimentul principiului „ofertei celei mai avantajoase”, prevăzut în proiectul de directivă privind achizițiile publice (6).

3.4

CESE pune un accent deosebit pe subiectele legate de interoperabilitate prin intermediul diferitelor platforme (adesea portaluri) și de accesibilitatea procedurilor și documentelor electronice transmise în diversele faze ale procedurii de ofertare. Ar trebui prevăzut un standard european (sau internațional) deschis pentru soluțiile (software) utilizate în cazul achizițiilor electronice în sectorul public. Înmulțirea platformelor izolate, cu formate și proceduri diferite, reprezintă o barieră în calea tranziției la achiziții publice electronice și descurajează adoptarea acestora de către furnizori, în special de IMM-uri. Lucrările desfășurate de Comitetul European de Standardizare (CEN) în cadrul atelierului Business Interoperability Interfaces (BII) for Public Procurement in Europe a permis obținerea de „profiluri standard interoperabile” în vederea aplicării de soluții software standardizate.

3.5

CESE se declară de acord cu faptul că, pentru depășirea barierelor existente, Comisia trebuie să desfășoare acțiuni specifice care să facă obligatorie utilizarea de standarde deschise europene sau internaționale, în vederea aplicării de soluții tehnice interoperabile. S-ar impune formularea de orientări pentru aplicarea corectă a standardelor deschise, pe baza lucrărilor desfășurate de atelierul CEN BII și a aplicării rezultatelor obținute în cadrul proiectului PEPPOL. Agenda digitală pentru Europa prevede în mod explicit (7) o acțiune în favoarea standardizării achizițiilor electronice, prin utilizarea unor specificații tehnice care să poată fi aplicate de toți furnizorii de soluții și servicii TIC.

3.6

CESE subliniază contribuția fundamentală pe care achizițiile publice electronice (e-procurement) o aduc la asigurarea transparenței procedurilor de achiziție în sectorul public și la combaterea fraudei. Astfel, instrumentele electronice permit monitorizarea și evaluarea întregii proceduri, precum și a modului în care furnizorii au îndeplinit-o. Aceste informații sunt importante pentru garantarea unei maxime transparențe (e-transparency) în sectorul public și pot reprezenta un puternic stimulent pentru adoptarea instrumentelor de tipul e-procurement, mai ales în cazul IMM-urilor. Portugalia constituie un exemplu de bune practici în acest sens (8), la fel ca Lituania, în care notificarea electronică (e-notification), accesul electronic (e-access) și depunerea electronică a documentelor (e-submission) au devenit obligatorii, ceea ce a permis obținerea de avantaje precum: reducerea prețurilor bunurilor și serviciilor cumpărate (cu 14-55 %), creșterea numărului de furnizori care participă la procedurile de ofertare (cu 20-90 %) și reducerea numărului de zile necesare derulării procesului de aprovizionare (de la 46 la 11 zile).

3.7

De asemenea, este important ca inițiativele de e-procurement să prevadă sprijin pentru acțiunile de pregătire a IMM-urilor în vederea utilizării tehnologiilor respective și înțelegerii avantajelor acestora. O importanță crucială o vor avea investițiile în formarea angajaților publici și privați. CESE consideră că un sprijin în acest sens s-ar dovedi foarte util. IMM-urile ar putea face apel la asociațiile lor specializate.

3.8

Barierele lingvistice sunt o realitate, iar în comunicarea supusă examinării nu li se acordă destulă atenție. Ar trebui ca informațiile de pe platformele de achiziții publice electronice să fie disponibile în cel puțin încă o limbă europeană, pe lângă cea națională. Însă aceasta ar putea presupune costuri suplimentare excesive. O soluție ar putea consta în crearea de către Comisia Europeană a unui instrument specific de traducere online pentru achizițiile publice.

3.9

Comisia nu ridică însă problema vizibilității, în ansamblul pieței unice, a procedurilor de achiziții aflate sub prag, acest aspect fiind important mai ales pentru IMM-uri și microîntreprinderi. CESE consideră că a sosit momentul analizării relevanței menținerii pragurilor, având în vedere că, odată cu publicarea electronică a procedurilor de achiziție, acestea vor fi accesibile tuturor.

4.1

CESE este de acord cu necesitatea tranziției la achizițiile publice electronice. Deși Comisia se concentrează pe fazele inițiale ale achiziției publice (publicarea anunțurilor, accesul la documentele procedurii de ofertare, depunerea ofertelor, evaluarea propunerilor și atribuirea contractului), trebuie integrate diversele faze care urmează atribuirii contractului (comanda, facturarea și plata) și trebuie publicate informații referitoare la desfășurarea achizițiilor, problemele întâlnite, termenele de execuție și costuri.

4.2

Armonizarea cerințelor tehnice este esențială pentru dezvoltarea de soluții și servicii IT care să poată fi adoptate și utilizate la nivel local, național și transfrontalier. CESE îndeamnă călduros Comisia să treacă la aplicarea acțiunii nr. 2, prevăzută în acest scop. Implicațiile au o importanță deosebită, nu numai pentru administrațiile publice, ci mai ales pentru furnizori, care vor putea utiliza soluții standardizate și interoperabile la nivel european.

4.3

Utilizarea semnăturilor electronice generează aspecte complexe în cazul tranzacțiilor transfrontaliere. Ar fi deci de dorit să fie luate măsuri de facilitare a interoperabilității unor astfel de soluții. Trebuie totuși remarcat că, țări ca Portugalia, de exemplu, consideră că printre dificultățile utilizării achizițiilor publice electronice se numără constrângerile excesive pe care le presupun semnăturile electronice și costul serviciilor de marcare temporală (time stamping), pe lângă problemele legate de interoperabilitatea diverselor platforme de e-procurement  (9).

4.4

Promovarea unor soluții simple și a bunelor practici reprezintă fără îndoială un sprijin puternic pentru proiectele de tranziție la achizițiile publice electronice. Nevoile IMM-urilor, în special în etapa de depunere electronică, trebuie avute în vedere atunci când se urmărește dezvoltarea de soluții relevante. Rezultatele grupului de experți pentru proceduri de ofertare electronice (e-Tendering Expert Group - e-TEG) au așadar o importanță crucială, ele putând face obiectul unei evaluări de către părțile interesate.

4.5

Aspectul cel mai important asupra căruia Comisia trebuie să își concentreze atenția îl reprezintă modalitățile de implementare a diverselor soluții pentru achizițiile publice electronice pe piața internă. Trebuie menționat în special faptul că la proiectul PEPPOL (Pan-European Public Procurement Online) au participat 11 țări care au dezvoltat specificații tehnice în vederea formulării de soluții standardizate pentru etapele mai critice ale procedurii de achiziție și o platformă deschisă pentru schimbul standardizat de documente, obținându-se deplina interoperabilitate a diferitelor platforme europene.

4.5.1

Printre componentele PEPPOL se numără: instrumente de validare a semnăturilor electronice pe baza certificatelor electronice eliberate de autoritățile europene, un dosar virtual al societăților (Virtual Company Dossier), care prezintă – într-un mod standardizat (sub formă de certificate și atestate) – informațiile referitoare la societăți, un catalog electronic de prezentare într-un format standard a ofertelor de produse și servicii, comanda electronică și facturarea electronică, care vin în sprijinul cumpărătorului și al furnizorului cu proceduri deja definite în ceea ce privește schimbul de informații privind activitățile comune. În fine, PEPPOL oferă o infrastructură de transport a documentelor electronice (network), pe bază de standarde comune, compatibile la nivel național, infrastructură care interconectează comunitățile/sistemele izolate de achiziții electronice.

4.5.2

Sistemul european al dosarului virtual al societăților (European Virtual Company Dossier System - EVS) oferă, într-un mod asemănător cu e-CERTIS [un sistem de informare care contribuie la identificarea diverselor certificate și atestate solicitate adesea în cadrul procedurilor de achiziții din cele 27 de state membre, în Croația (țară în curs de aderare) și Turcia (țară candidată) și în trei țări din SEE (Islanda, Liechtenstein și Norvegia), informații privind îndeplinirea criteriilor și atestatele/certificatele necesare pentru a putea participa la procedurile de ofertare din statele membre. Cu toate acestea, în vreme ce baza de date a e-CERTIS este concepută ca una de informații, EVS oferă interfețe suplimentare care fac legătura cu alte servicii. e-CERTIS ar trebui să prezinte caracteristici similare cu sistemul EVS. Comisia ar trebui să asigure conformitatea sistemului de informare juridică și să îl actualizeze, urmând să răspundă de furnizarea acestui serviciu și de întreținerea lui tehnică.

4.5.3

CESE speră într-un sprijin susținut din partea Comisiei și statelor membre în vederea consolidării rolului OpenPEPPOL, și subliniază cât este de important ca specificațiile tehnice dezvoltate să fie menținute, dezvoltate și adoptate de sectorul public european, în vederea introducerii achizițiilor publice electronice, garantând-se standardizarea și interoperabilitatea în cursul diverselor faze –atât pre-atribuire, cât și post-atribuire – ale procedurii de achiziție, pentru a se evita fragmentarea pieței.

4.6

CESE este convins de necesitatea finanțării și sprijinirii dezvoltării unei infrastructuri de achiziții publice electronice prin intermediul mecanismului Conectarea Europei, plecând de la progresele înregistrate de statele membre ce aparțin consorțiului PEPPOL în ceea ce privește structura de transport actuală (network) ce leagă diferitele sisteme din Europa. CESE subliniază importanța menținerii unei structuri deschise, accesibile și sigure, bazată pe standarde comune. Este de dorit ca fondurile structurale să fie utilizate pentru a favoriza adoptarea achizițiilor publice electronice.

4.7

CESE recomandă aplicarea, în colaborare cu Rețeaua întreprinderilor europene (Enterprise Europe Network) și prin utilizarea unor programe de punere în rețea destinate regiunilor și localităților, a unei strategii de comunicare integrată, care să se bazeze pe comunitățile existente, în special pe OpenPEPPOL. Strategia de comunicare ar putea fi una care să aducă laolaltă Comisia, OpenPEPPOL și noul proiect-pilot A (CIP ICT PSP) Basic Cross Sector Services (BCSS), pentru partea legată de achizițiile publice electronice.

4.8

CESE susține decizia Comisiei, de a realiza tranziția completă la achizițiile publice electronice în interiorul structurilor proprii și de a pune la dispoziție soluțiile open source dezvoltate.

4.9

CESE este de acord cu necesitatea de a monitoriza adoptarea instrumentelor electronice pentru achizițiile publice și de a identifica avantajele care decurg de aici. Comisia ar trebui să publice trimestrial, din momentul adoptării directivei, un raport de informare privind desfășurarea, din punct de vedere calitativ și cantitativ, a achizițiilor din fiecare stat membru, astfel încât să fie făcută cunoscută evoluția procedurilor.

4.10

În același timp, este neapărată nevoie de un dialog la nivel internațional pe tema utilizării instrumentelor electronice în cazul achizițiilor publice, pentru îmbunătățirea transparenței și a concurenței. Se reconfirmă faptul că utilizarea standardelor internaționale reprezintă un instrument necesar în acest scop, fiind prin urmare de dorit ca evoluțiile în domeniu să fie monitorizate. Se impune în special monitorizarea și încurajarea utilizării standardelor (CEN BII și specificațiile PEPPOL) atunci când se face tranziția la achiziții electronice în sectorul public european.

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/49

1.1

Politica europeană în materie de ajutoare de stat este de o importanță strategică pentru UE într-o economie globalizată extrem de concurențială.

1.2

CESE consideră că reforma propusă în comunicarea Comisiei trebuie sprijinită, având în vedere obiectivele acesteia:

1.3

CESE împărtășește viziunea exprimată de Comisie în ceea ce privește consolidarea unei legături pozitive între funcționarea eficace a ajutoarelor de stat și obiectivul privind creșterea durabilă și favorabilă incluziunii. O politică orientată pe ajutoarele de stat va permite stimularea inovării (inclusiv a inovării sociale), recurgerea la tehnologii ecologice și dezvoltarea capitalului uman, evitându-se totodată degradarea mediului. Bine orientată, o politică dinamică centrată pe ajutoarele din sectorul public poate contribui activ la atingerea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de coeziune socială.

1.4

Această reformă ambițioasă în ce privește obiectivele, modalitățile și calendarul necesită totuși clarificări sub anumite aspecte.

1.5

CESE solicită Comisiei să precizeze anumite noțiuni menționate în comunicare:

1.6

CESE formulează o serie de întrebări cu privire la reformele avute în vedere:

1.7

În fine, CESE propune o serie de modificări care i se par necesare din perspectiva necesității recunoscute de Comisie și de Consiliu privind sprijinirea IMM-urilor, în special în situația în care acestea se confruntă cu presiunea concurențială a întreprinderilor din țările terțe care beneficiază de ajutoare de stat directe și indirecte mai importante ca volum și mai lipsite de transparență în ce privește condițiile de acordare.

1.7.1

Având în vedere nivelul lor scăzut, efectele pozitive asupra IMM-urilor și întreprinderilor foarte mici, precum și impactul limitat asupra pieței interne, CESE propune ridicarea, pe perioadă nelimitată, a plafonului ajutoarelor de minimis de la 200 000 EUR la 500 000 EUR, acesta fiind apreciat pe o perioadă de trei ani consecutivi pentru fiecare întreprindere, ca urmare a ceea ce tocmai s-a hotărât pentru serviciile de interes economic general.

1.7.2

Având în vedere necesitatea sprijinirii IMM-urilor europene pentru a-și dezvolta piața pe plan internațional, CESE propune o modificare a articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul general de exceptare nr. 800/2008 în așa fel încât să fie declarate compatibile cu piața comună ajutoarele acordate IMM-urilor pentru participarea la târguri și saloane pentru o perioadă limitată la trei ani consecutiv.

1.8

Prin prisma experienței sale, CESE supune atenției Comisiei trei recomandări practice:

2.1

Comisia își propune să reformeze politica europeană în materie de ajutoare de stat în trei direcții principale:

2.2

Această reformă se bazează pe o percepție neclară a politicii actuale:

2.3

Pentru remedierea acestei situații într-un context în care trebuie exploatate toate posibilitățile oferite de piața unică (energie, transporturi, tehnologii digitale), Comisia propune adoptarea unei reforme ambițioase în ceea ce privește obiectivele, modalitățile și calendarul.

2.4

Reforma propusă își propune obiective ambițioase întrucât este vorba, pe de o parte, de a pune în slujba creșterii europene una dintre cele mai vechi și mai integrate politici comunitare și, pe de altă parte, de a realiza îmbunătățiri de natură procedurală destul de radicale, chiar dacă acestea nu sunt nici cifrate, nici detaliate în cadrul comunicării.

2.5

Reforma propusă este ambițioasă în ceea ce privește modalitățile, întrucât Comisia propune realizarea unui ansamblu coerent de revizuiri concomitente în cadrul unei „strategii integrate”:

2.6

Reforma propusă este ambițioasă și în ceea ce privește calendarul, întrucât Comisia are în vedere adoptarea propunerilor de revizuire a regulamentelor de procedură și de abilitare în toamna lui 2012 și a celorlalte elemente ale „pachetului” la sfârșitul lui 2013, adică înainte de intrarea în vigoare a perspectivelor financiare 2014-2020.

3.1.1

CESE aprobă obiectivele anunțate de Comisie în comunicarea sa, menite „să faciliteze analizarea ajutoarelor care sunt bine concepute, care vizează remedierea unor disfuncționalități identificate ale pieței și îndeplinirea unor obiective de interes comun” printr-o concentrare a controalelor în materie de aplicare a legii asupra cazurilor cu cel mai mare impact asupra pieței interne, prin simplificarea normelor și adoptarea cât mai rapidă a unor decizii.

Acest demers se înscrie în cadrul unei evoluții mai generale a dreptului concurenței, atât în ceea ce privește practicile anticoncurențiale (înțelegeri și abuzuri de poziție dominantă), cât și controlul concentrărilor.

3.1.2

Practici anticoncurențiale: „modernizarea dreptului concurenței” prevăzută prin Regulamentul nr. 1/2003 (1) și textele care îl însoțesc au inițiat un proces de descentralizare în aplicarea dreptului concurenței, prin suprimarea sistemului de notificare prealabilă. Comisia este astfel în măsură să-și concentreze acțiunile pe lupta împotriva restricțiilor și abuzurilor celor mai grave, în special a cartelurilor. Această modernizare a fost însoțită de o consolidare a cooperării între autoritățile naționale în materie de concurență constituite în rețea, pe de o parte, și Comisie, pe de altă parte.

3.1.3

Controlul concentrărilor economice: Recent, comisarul european J. Almunia a anunțat posibilitatea reformării în curând a sistemului european de control al concentrărilor, în special pentru ca Comisia să se poată axa pe concentrările care ar putea afecta cel mai mult piața (2). Pe termen scurt, este vorba de simplificarea gestionării cazurilor celor mai puțin problematice prin îmbunătățirea „procedurii simplificate” și de revizuirea procedurii de notificare prealabilă. Pe termen mai lung, ar putea fi revizuit însuși sistemul de control al concentrărilor, printr-o examinare a achizițiilor minoritare care nu controlează și o mai bună articulare între sistemele naționale și cel european în ceea ce privește pragurile și referirile.

3.2.1

CESE își reafirmă sprijinul cu privire la o încadrare generală a ajutoarelor de stat, pe baza următoarelor criterii (3):

3.3.1

CESE consideră că o concentrare a controalelor Comisiei asupra celor mai problematice cazuri ar trebui să se sprijine în special pe o extindere a măsurilor de acordare a ajutoarelor exceptate de la obligația de notificare. Aceasta ar trebui însoțită de o responsabilizare sporită a statelor membre. CESE menționează totuși că acest lucru nu necesită luarea în considerare a aspectelor specifice ale dreptului privind ajutoarele de stat. Statul și, în general, ansamblul entităților statului și publice care pot acorda ajutoare sunt, oarecum, „judecător și parte”.

3.3.2

Creșterea responsabilităților statelor membre în materie de control al ajutoarelor ar risca să ducă la o aplicare subiectivă a normelor de către statele membre, la procedee neloiale în relația dintre state, bazate pe revirimentul unui anumit patriotism economic, care ar spori, în fine, insecuritatea juridică a întreprinderilor.

3.3.3

Pot fi avute în vedere mai multe căi de reducere la minimum a acestui tip de risc:

3.4.1

Comisia și statele membre și-au demonstrat, în perioada 2008-2011, capacitățile de reacție în fața crizei economice și financiare, prin adoptarea unei serii de texte specifice (5). Mulțumită în special unei cooperări sporite a statelor membre și o puternică mobilizare a serviciilor Comisiei, deciziile au putut fi adoptate în timp scurt, spre satisfacția statelor membre și a întreprinderilor.

3.4.2

Totuși, în general, procedurile rămân excesiv de lungi și de complexe pentru părțile interesate. CESE sprijină așadar dorința Comisiei de a aduce soluții de scurtare a termenelor de tratare a dosarelor prin îmbunătățirea practicilor administrative și solicitând responsabilitatea statelor membre pentru a garanta transparența și eficacitatea. Este important ca aceste termene să respecte, pe cât posibil, ritmul afacerilor economice.

3.4.3

În acest sens, „procedura simplificată” pentru tratarea anumitor tipuri de ajutoare (6) ar putea fi extinsă rămânând totodată încadrată. În virtutea acestei proceduri, Comisia se limitează la a verifica dacă măsura de ajutor este conformă cu dispozițiile și practicile existente.

3.5.1

Punerea efectivă în aplicare a dreptului în materie de ajutoare de stat este esențială. Totuși, CESE constată că, frecvent, jurisdicțiile naționale nu sunt în măsură să asigure o aplicare eficientă a dreptului în materie de ajutoare de stat, în special pentru a garanta drepturile întreprinderilor care sunt victime ale acordării de ajutoare unor entități concurente. Se pot invoca mai multe motive, printre care necunoașterea într-o măsură suficientă de către magistrați a dreptului european al concurenței și a constrângerilor procedurale inerente oricărei acțiuni în instanță.

3.5.2

Trebuie imaginate soluții care să permită consolidarea aplicării dreptului în materie de ajutoare de stat. Întreprinderile și jurisdicțiile naționale trebuie să dispună de instrumente și proceduri mai eficace.

4.1.1

CESE aprobă obiectivul care constă în aprobarea numai a măsurilor de ajutor care (i) contribuie la sprijinirea creșterii în scopul remedierii unei disfuncționalități a pieței (acordarea unui ajutor de stat trebuie nu să înlocuiască, ci să completeze o cheltuială privată) și (ii) au un efect de incitare, altfel spus care incită beneficiarul să întreprindă activități pe care ar fi renunțat să le întreprindă în lipsa ajutorului.

4.1.2

În acest context, noțiunea de „disfuncționalitate a pieței” trebuie în mod necesar să fie precizată și ilustrată cu exemple din diverse domenii, în special pe baza jurisprudenței europene existente, pentru a ajuta atât autoritățile publice, cât și întreprinderile să preia această noțiune în mod uniform și să o integreze în faza de concepere a măsurilor de ajutor.

4.2.1

La punctele 16 și 17, comunicarea evocă politica în domeniul concurenței aplicată în țările terțe. Concluzia Comisiei este că UE dispune de un cadru mai transparent, permițând totodată atingerea unor niveluri de ajutor comparabile. Această afirmație se bazează pe o analiză comparativă realizată de OMC în 2006. CESE solicită Comisiei să ceară OMC să realizeze un studiu mai recent, dat fiind că, în contextul crizei, mai multe state membre ale OMC din afara Uniunii Europene au recurs la subvenții substanțiale, în special în sectoarele industriei prelucrătoare. Este de dorit ca viitoarea politică în domeniul concurenței aplicabilă începând din anul 2013 să se bazeze pe o viziune recentă și precisă a situației care domină în Statele Unite, China, India și Brazilia de exemplu (inclusiv ajutoarele acordate de entitățile federate) într-un context de concurență economică exacerbată de criza mondială.

4.2.2

Punerea în aplicare a normelor privind ajutoarele de stat trebuie să permită consolidarea competitivității întreprinderilor pe piața internă și pe plan internațional. Întreprinderile europene se confruntă însă cu concurența întreprinderilor din țările terțe, a căror legislație nu prevede uneori nicio limitare în materie de ajutoare de stat. Această situație poate genera grave distorsiuni ale concurenței în detrimentul întreprinderilor europene, după cum subliniază Comisia în comunicarea sa (7).

4.2.3

În limita competențelor sale, Comisia conduce inițiative în scopul stabilirii unor condiții de concurență echitabile la scară mondială, în jurul noțiunii de loialitate. Orice reformă a dreptului în materie de ajutoare de stat va trebui așadar coordonată cu alte acțiuni desfășurate de Comisie în ceea ce privește instrumente de politică comercială (norme OMC, acorduri bilaterale de liber-schimb).

4.3.1

Comisia recunoaște în propunerea de regulament de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-uri pentru perioada (2014-2020) [COM(2011) 834 final] necesitatea de a ajuta IMM-urile să exporte în interiorul UE și în întreaga lume pentru a găsi căi de creștere. Se prevede acordarea unui sprijin și a unor servicii de sprijinire a IMM-urilor cu perspective de creștere prin rețeaua Entreprise Europe.

4.3.2

Or, în același timp, doctrina Comisiei apare prea restrictivă întrucât, de exemplu în domeniul participării IMM-urilor la târguri și saloane, se impun mai multe condiții cumulative în articolul 27 din Regulamentul nr. 800/2008 din 6 august 2008: ajutoarele trebuie să reprezinte maximum 50 % din costurile admisibile, să fie atribuite IMM-urilor care se încadrează în definiția UE a acestui termen și numai pentru prima lor participare la un târg sau la un salon.

4.3.3

Acest criteriu al primei participări este considerat neadaptat în raport cu o strategie de dezvoltare pe plan internațional care implică o prezență pe aceeași piață timp de cel puțin trei ani înainte de a defini o strategie de dezvoltare (în termeni de agent, localizare, modalități de distribuție). Ca urmare, CESE propune înlocuirea criteriului de „primă participare” prevăzut la articolul 27 alineatul (3) cu criteriul de „participare la un târg sau la un salon într-un interval de trei ani consecutivi”, menținându-le neschimbate pe celelalte două.

4.4.1

UE va trebui să garanteze că ajutoarele de stat stimulează inovarea, inclusiv în domeniul social, cu ajutoarele pentru inovare socială deja recunoscute în inițiativa „O Uniune a inovării”, recurgerea la tehnologii ecologice și dezvoltarea unui capital uman în cadrul unui model de dezvoltare durabilă. CESE salută recunoașterea progresivă a ajutoarelor pentru inovare socială ca ajutoare compatibile cu piața comună (8) și dorește ca această dinamică să se intensifice pe viitor în cadrul procesului de modernizare a ajutoarelor de stat.

4.4.2

CESE sprijină de asemenea, o abordare a ajutoarelor de stat destinate cercetării și dezvoltării care include conceperea, realizarea și comercializarea de produse, programe și servicii accesibile unor grupuri vulnerabile (în special persoanelor cu handicap) în cadrul vieții sociale (9).

15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/54

1.1

La 22 mai 2012, Comisia Europeană a adoptat agenda consumatorului european. Acest document stabilește cadrul strategic pentru politica de protecție a consumatorilor, prin intermediul a patru obiective-cheie: consolidarea siguranței consumatorilor, îmbunătățirea informării, îmbunătățirea măsurilor adoptate pentru a garanta respectarea drepturilor și a oferi măsuri reparatorii, precum și adaptarea drepturilor și a principalelor politici la schimbările economice și societale. Agenda se înscrie în cadrul Strategiei Europa 2020.

1.2

CESE este de acord cu analiza Comisiei referitoare la rolul primordial al consumatorilor în calitate de actori ai creșterii economice și la necesitatea de a ține seama de contextul în care evoluează aceștia.

1.3

CESE sprijină obiectivele stabilite în agendă, însă își manifestă îngrijorarea cu privire la coordonarea dintre aceasta și programul pentru protecția consumatorilor, precum și la adecvarea resurselor care îi vor fi alocate, care par a fi în mod evident necorespunzătoare în raport cu intențiile declarate.

1.4

CESE reamintește că interesele consumatorilor trebuie luate în considerare la elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor comunitare. Comitetul salută faptul că, prin agenda consumatorilor, Comisia Europeană propune reunirea într-un singur text a majorității inițiativelor UE privind politica de protecție a consumatorilor europeni, inițiative care înainte erau dispersate. Această agendă reprezintă un pas important, care subliniază importanța acordată necesităților și așteptărilor consumatorilor la elaborarea politicilor UE.

1.5

CESE salută faptul că se recunoaște importanța rolului asociațiilor de consumatori, care trebuie dotate cu resursele necesare pentru a-și îndeplini misiunile ce le sunt încredințate. CESE apreciază în mod deosebit intenția Comisiei Europene, exprimată în agendă, de a coopera cu guvernele naționale pentru a asigura o mai bună recunoaștere a rolului acestor asociații.

1.6

CESE acordă o importanță deosebită preocupării față de persoanele vulnerabile, cu atât mai mult în contextul economic și social actual. Prin urmare, susține inițiativele prevăzute în agendă privitoare la incluziunea financiară și la accesul la serviciile esențiale.

1.7

CESE insistă asupra importanței pe care o acordă tuturor acțiunilor legate de dezvoltarea durabilă. Prin urmare, împărtășește preocupările Comisiei referitoare la o mai bună gestionare a energiei și la luarea în considerare a proiectării ecologice. De asemenea, CESE subliniază necesitatea de a se adopta măsuri eficiente în vederea creșterii standardelor etice și ecologice în producția și distribuția bunurilor, în special în cazul celor importate din țări terțe.

1.8

CESE consideră că sporirea siguranței alimentare este esențială pentru a garanta siguranța produselor de la locul de producție și până la locul de consum și pentru a permite o concurență sănătoasă și loială. Măsurile care trebuie adoptate vor contribui, de asemenea, la recâștigarea încrederii consumatorilor, care a fost zdruncinată de diverse crize sanitare.

1.9

Comitetul salută toate inițiativele care le permit consumatorilor să beneficieze de informații adaptate nevoilor lor. Totuși, reamintește că educația consumatorilor nu trebuie să ducă la exonerarea comercianților de obligațiile care le revin.

1.10

CESE sprijină inițiativele ce vizează asigurarea respectării dreptului în materie de protecție a consumatorilor, dezvoltarea acestuia și instituirea unor măsuri reparatorii eficace. În acest sens, reamintește că sistemele alternative de soluționare a litigiilor trebuie să fie independente în raport cu părțile implicate în litigiu. În final, după cum a subliniat în diferite avize ale sale, Comitetul se declară în favoarea introducerii acțiunilor colective în despăgubire și consideră că introducerea unui instrument la nivel european nu mai poate fi întârziată.

3.1

CESE este de acord cu analiza Comisiei referitoare la rolul primordial al consumatorilor în calitate de actori ai creșterii economice, la provocările anilor ce vor urma și la necesitatea absolută de a ține seama de contextul în care trăim. Criza a avut un impact negativ asupra puterii de cumpărare a consumatorilor. În plus, tiparele de consum evoluează, necesitând mai multe cunoștințe tehnice, și uneori sunt costisitoare.

3.2

În pofida existenței unei solide baze de reglementare a Uniunii, persistă încă dificultăți legate de punerea în aplicare a reglementărilor: caracterul inadecvat al mijloacelor aflate la dispoziția consumatorilor pentru a-și apăra drepturile, în vreme ce numărul reclamațiilor crește continuu, și lipsa informațiilor fiabile pentru consumatori, în ciuda faptului că există o supraîncărcare cu informații în diverse forme.

3.3

Dincolo de afirmațiile de principiu cuprinse în agendă, care nu pot fi decât împărtășite, CESE își manifestă îngrijorarea în legătură cu coordonarea dintre programul privind protecția consumatorilor și agendă, precum și în legătură cu modul în care va fi pusă în aplicare această politică.

3.4

În acest sens, în avizul său din 28 martie 2012 (1), CESE a subliniat insuficiența mijloacelor alocate politicii de protecție a consumatorilor și și-a exprimat preocuparea cu privire la capacitatea de a pune în aplicare un program ambițios în condițiile în care bugetul acordat este în mod evident necorespunzător în raport cu intențiile declarate.

3.5

Comisia a prezentat o listă substanțială de inițiative care vor fi puse în aplicare pentru a îndeplini obiectivele agendei. Însă ceea ce contează cu adevărat este ca aceste inițiative să fie de bună calitate și aplicabile în practică, astfel încât să asigure eficacitatea necesară pentru a asigura un nivel cu adevărat ridicat de protecție a consumatorilor. Măsurile cuprinse în agendă vor avea un impact asupra consumatorilor numai odată ce vor fi adoptate și puse în aplicare de statele membre și de alte părți interesate.

3.6

În acest context, CESE constată absența unui proces transparent și eficace pentru a evalua punerea în aplicare și rezultatele acestei agende. CESE solicită Comisiei Europene să adauge criterii de evaluare și indicatori de calitate pentru a evalua progresele anuale și să publice o dată la 18 luni un raport privind punerea în aplicare a agendei.

3.7

Agenda pune în evidență domeniul foarte amplu acoperit de politica de protecție a consumatorilor, ceea ce confirmă necesitatea, deja semnalată de CESE, de a lua în considerare interesele consumatorilor la elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor comunitare. Cu toate acestea, CESE își manifestă surprinderea cu privire la faptul că agenda nu include elemente de protecție a consumatorilor în domeniul medical – produse farmaceutice, dispozitive medicale –, în pofida faptului că aceste produse au generat dezbateri în mai multe state membre din cauza daunelor provocate consumatorilor și pacienților. CESE consideră că o politică cuprinzătoare de protecție a consumatorilor trebuie să acopere și domeniul medical și farmaceutic, în materie de siguranță, informare și asigurarea respectării drepturilor consumatorilor.

3.8

CESE observă cu satisfacție dorința Comisiei ca și comercianții să adere la politicile elaborate în vederea protecției consumatorilor. În acest context, trebuie puse urgent în practică acțiuni de formare pentru întreprinderi cu privire la drepturile consumatorilor. Rețelele organizațiilor de întreprinderi afectate de această măsură sunt încurajate să ofere cât mai curând posibil, cu sprijinul Comisiei Europene, module de formare destinate în mod special IMM-urilor.

3.9

CESE invită Comisia Europeană să includă părțile interesate în punerea în aplicare a agendei și să intensifice consultarea, în special cu organizațiile consumatorilor, pentru a asigura o participare adecvată la elaborarea politicilor care îi privesc.

4.1.1

CESE sprijină ferm revizuirea cadrului legislativ privind siguranța produselor, pentru a li se garanta consumatorilor produse și servicii sigure.

4.1.2

Comitetul consideră că stabilirea unor norme de control, a unor practici moderne și unificate, precum și a unor metode de cooperare, inclusiv cu autoritățile competente din locurile de producție, va permite o mai bună supraveghere a pieței, ceea ce va contribui la asigurarea unei concurențe loiale, în beneficiul tuturor întreprinderilor și al consumatorilor. De asemenea, CESE își pune întrebări cu privire la locul și resursele alocate standardizării.

4.1.3

CESE consideră că sporirea siguranței este esențială pentru recâștigarea încrederii consumatorilor, care a fost zdruncinată de diverse crize sanitare. În acest sens, îmbunătățirea măsurilor de punere în aplicare a legii și coordonarea între statele membre sunt esențiale.

4.2.1

CESE împărtășește opinia Comisiei cu privire la incongruența dintre abundența informațiilor disponibile și necesitățile consumatorilor. Comitetul subliniază nevoia consumatorilor de a dispune de informații fiabile, clare și comparabile, care ar trebui să fie accesibile nu numai pe cale electronică, ci și prin alte mijloace.

4.2.2

CESE salută recunoașterea rolului organizațiilor consumatorilor și reamintește că autoritățile europene și naționale trebuie să le aloce resurse care să se ridice la înălțimea obiectivelor propuse, în special pentru testarea produselor și serviciilor oferite consumatorilor.

4.2.3

Comitetul este de acord cu măsurile adoptate în vederea difuzării informațiilor destinate consumatorilor, cu condiția ca acestea să fie pertinente și să aibă un impact real.

4.2.4

Comitetul sprijină toate inițiativele legate de educația consumatorilor și amintește în special că este necesar nu numai ca aceștia să fie informați, ci și să li se sporească nivelul de cunoaștere – un proces care trebuie să înceapă în școală, de exemplu în ce privește competențele digitale și financiare. Aceste inițiative trebuie să se desfășoare în timp și nu pot substitui în niciun caz informațiile care trebuie furnizate de comercianți.

4.3.1

CESE ia notă de decizia Comisiei de a asigura respectarea legislației de protecție a consumatorilor, care răspunde unei așteptări majore, întrucât acumularea textelor nu constituie o soluție valabilă pentru atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor.

4.3.2

Comitetul sprijină existența rețelelor europene în domeniu, cea mai veche dintre acestea, Rețeaua Judiciară Europeană, fiind creată în 2001. Pentru a se asigura eficiența acestora, CESE solicită să fie evaluate periodic, astfel încât să se poată desprinde învățămintele corespunzătoare.

4.3.3

CESE sprijină toate inițiativele care permit o mai bună cunoaștere a legislației în vigoare în Uniunea Europeană.

4.3.4

Comitetul susține inițiativele de autoreglementare și coreglementare, cum ar fi publicarea de orientări, cu condiția ca aceste inițiative să contribuie în mod eficient la îndeplinirea obiectivelor de politică publică. În plus, controlul periodic și evaluările acestora trebuie să garanteze că, în cazul în care obiectivele nu sunt îndeplinite, pot fi înlocuite cu măsuri obligatorii.

4.3.5

CESE sprijină demersurile Comisiei de facilitare a soluționării alternative a litigiilor, cu condiția ca sistemele în cauză să fie independente și imparțiale în raport cu părțile implicate în litigiu și să nu excludă acțiunile judiciare, după cum a subliniat CESE în avizul său (2).

4.3.6

CESE invită Comisia Europeană să promoveze măsuri eficiente pentru încurajarea tranzacțiilor comerciale electronice combinate cu sisteme de soluționare online a litigiilor (SOL). Pe de altă parte, salută planurile de înființare a unei platforme a părților interesate, în vederea dezbaterii privind o „marcă de încredere” (trustmark) europeană pentru site-urile internet.

4.3.7

În ce privește acțiunile colective în despăgubire, CESE regretă că agenda nu face decât o aluzie timidă la posibilitatea introducerii unui asemenea instrument de asigurare a respectării legislației de protecție a consumatorilor și consideră că, având în vedere situația existentă în anumite țări și în litigiile transfrontaliere și în urma tuturor consultărilor organizate, a venit timpul să se înceteze tergiversările și să se introducă rapid acest tip de acțiuni.

4.4.3.1