19.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 393/1

1.

Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) (1) care stabilesc obiectivul diminuării ponderii persoanelor cu nivel scăzut al competențelor de bază (citire, matematică și științe exacte) la 15 % până în 2020.

2.

Rezoluția Consiliului din 20 decembrie 2011 privind un plan european reînnoit pentru învățarea în rândul adulților (2), care vizează îmbunătățirea nivelurilor alfabetizării și competențelor numerice ale adulților și extinderea procesului de învățare pentru europenii cu calificare scăzută.

1.

Alfabetizarea este o competență de viață fundamentală care le permite cetățenilor individuali să își dezvolte capacitățile de reflecție, exprimarea verbală, gândirea critică și empatia, să își potențeze dezvoltarea personală, încrederea în sine, sentimentul identității și participarea deplină într-o societate și o economie digitale și ale cunoașterii.

2.

Nivelurile scăzute de alfabetizare frânează creșterea economică și reduc durabilitatea acesteia. Pentru economia statelor membre, avantajele atingerii țintei UE de reducere la sub 15 % a performanței scăzute în materie de citire a persoanelor cu vârsta de 15 ani reprezintă un potențial considerabil.

3.

Nivelurile alfabetizării stagnează în majoritatea țărilor europene și nu mai puțin de 1,1 milioane de persoane cu vârsta de 15 ani (adică una din cinci) au niveluri necorespunzătoare de alfabetizare (6).

4.

Alfabetizarea este poarta de intrare pentru orice învățare ulterioară. Abordarea nivelurilor scăzute de alfabetizare este un mod eficient de combatere a cauzelor profunde ale părăsirii timpurii a școlii, ale șomajului și ale participării limitate la învățarea pe tot parcursul vieții pentru cei cu calificări scăzute.

5.

Digitizarea în creștere necesită standarde tot mai ridicate în materie de alfabetizare, inclusiv capacitatea de a evalua critic texte, de a utiliza forme multiple de text, de a decoda imagini și de a compara și integra informații disparate. În plus, rețelele de socializare au sporit importanța și vizibilitatea competențelor de scriere.

6.

Există un decalaj considerabil în privința rezultatelor învățării în toate țările europene între elevii favorizați și cei defavorizați din punct de vedere socioeconomic. În numeroase țări ale UE, elevii din ultima cuartilă a statutului social sunt în urmă cu doi sau chiar trei ani față de elevii care provin din prima cuartilă, în timp ce în unele țări există tendința ca elevii defavorizați să fie considerați analfabeți funcționali la vârsta de 15 ani.

7.

Există un decalaj semnificativ și tot mai accentuat între performanțele băieților și ale fetelor în ceea ce privește citirea măsurate la 15 ani, echivalentul unei diferențe de aproximativ un an între ei, cauza fiind motivațională.

8.

În domeniul învățământului profesional și tehnic, în anumite cazuri există un sprijin insuficient pentru îmbunătățirea competențelor de bază și pentru înțelegerea importanței alfabetizării în raport cu competențele profesionale.

1.

Alfabetizarea nu este doar o chestiune educațională, ci și una personală, economică, culturală și socială. În consecință, și pentru a crea o responsabilitate globală, o serie de factori din societate – inclusiv mediul de afaceri, mijloacele de informare, ONG-urile, partenerii sociali, furnizorii de cursuri non-formale, instituțiile culturale, precum și serviciile sociale, de sănătate și de ocupare a forței de muncă de la nivel local – trebuie implicați în orice inițiative destinate îmbunătățirii nivelurilor de alfabetizare.

2.

Crearea unui mediu alfabetizat pentru promovarea citirii și pentru îmbunătățirea performanțelor în materie de alfabetizare necesită o disponibilitate sporită a unor materiale de lectură diverse în școli, în biblioteci și în centrele de informare, dar și în locuri neconvenționale, precum și acasă, și necesită mai mult sprijin pentru familii de la o vârstă foarte fragedă. Părinții trebuie sensibilizați cu privire la această chestiune și la rolul crucial pe care îl pot juca în îmbunătățirea competențelor în materie de alfabetizare ale copiilor și în sprijinirea motivării și implicării în lectură, atât la vârste fragede, cât și pe întregul parcurs școlar al copilului.

3.

Este urgent să crească eficiența măsurilor luate în statele membre și la nivelul UE în scopul îmbunătățirii alfabetizării în rândul copiilor și al adulților, în special pentru cei care provin din medii socioeconomice defavorizate. Există indicații potrivit cărora programele de alfabetizare pentru familii sunt rentabile și extrem de eficiente.

4.

Participarea la o educație și o îngrijire a copiilor preșcolari de înaltă calitate, care asigură dezvoltarea și stimularea limbajului prin joc, sub coordonarea unui personal calificat, este esențială pentru reducerea decalajelor socioeconomice și pentru a oferi tinerilor o bază solidă pentru viață.

5.

Personalul care se ocupă de educația și îngrijirea copiilor preșcolari și cadrele didactice din învățământul primar ar trebui să dispună de competențele necesare pentru a depista și a aborda dificultățile de limbaj și de învățare în fază incipientă.

6.

Competențele pedagogice ale cadrelor didactice din învățământul primar în predarea citirii și scrierii, de exemplu în utilizarea pedagogică a TIC, trebuie consolidate, după caz. În plus, sprijinirea cadrelor didactice din învățământul secundar în predarea alfabetizării la toate materiile și, acolo unde este relevant, promovarea accesului la consiliere din partea experților, va ajuta la consolidarea și continuarea progreselor.

7.

Impactul noilor tehnologii asupra alfabetizării nu a fost exploatat pe deplin de sistemele educative. Revizuirea materialelor și a metodelor de învățare din perspectiva digitizării crescânde, și sprijinirea cadrelor didactice în utilizarea noilor pedagogii pot întări motivația cursanților.

8.

Ar trebui încurajată evaluarea lingvistică și în domeniul alfabetizării a copiilor și adulților migranți nou-veniți, în limba (limbile) țării de reședință, și ar trebui acordat un sprijin personalizat cu un caracter individual mai pronunțat acestor grupuri. De asemenea, ar putea fi acordat sprijin în limba de origine, atunci când se consideră adecvat și în măsura în care resursele o permit.

9.

Un program școlar mai coerent în materie de alfabetizare, inclusiv integrarea alfabetizării în întreaga programă școlară și elaborarea unei programe școlare pentru alfabetizarea adulților, ar trebui sprijinite prin standarde și instrumente de evaluare distincte în funcție de vârstă, împreună cu o asigurare a calității eficientă.

10.

Monitorizarea nivelurilor de aptitudini în rândul populației adulte și implicarea mediului de afaceri, a mijloacelor de informare, a ONG-urilor, a partenerilor sociali, a instituțiilor culturale, precum și a serviciilor sociale, de ocupare a forței de muncă și de sănătate la nivel local ar trebui să reprezinte baza strategiilor care vizează sporirea sensibilizării cu privire la problemele legate de alfabetizare în societate în ansamblu.

11.

Diversificarea și îmbunătățirea calității ofertei în materie de alfabetizare pentru adulți necesită o formare pedagogică adaptată pentru cadrele didactice care predau alfabetizarea în rândul adulților; o programă școlară corelată strâns cu competențele relevante pentru locul de muncă și susținută de materiale corespunzătoare; cursuri de o durată și de o frecvență adecvate; sprijin TIC și metode de evaluare.

1.

Să asigure o bază efectivă de cunoștințe prin monitorizare și culegere de date, valorificând la maxim resursele existente, cum ar fi anchetele PISA și PIAAC.

2.

Să dezvolte abordări de îmbunătățire a alfabetizării care să combine contribuții specifice din partea tuturor factorilor și organizațiilor relevante și a autorităților educaționale și non-educaționale, ca parte a strategiilor mai largi în domeniul aptitudinilor; și, după caz, să consolideze cooperarea cu privire la inițiativele privind alfabetizarea între autoritățile locale, regionale și naționale, partenerii sociali și reprezentanții cadrelor didactice, ai părinților și ai cursanților adulți.

3.

Să încurajeze adoptarea de măsuri de sensibilizare cu spectru larg, pentru a menține chestiunea alfabetizării în atenția publicului și pentru a depăși tabuul competențelor slabe în materie de alfabetizare la toate vârstele. În special, angajatorii ar putea fi sensibilizați mai mult în legătură cu avantajele motivaționale și economice ale îmbunătățirii competențelor de alfabetizare ale angajaților lor și ar putea fi încurajați să ia măsurile corespunzătoare.

4.

Să promoveze dezvoltarea și punerea în aplicare a programelor de alfabetizare pentru familii, în special în cazul familiilor dezavantajate din punct de vedere socioeconomic, pentru a sprijini părinții și alți membri ai familiei în îmbunătățirea atât a competențelor lor de alfabetizare, precum și a competențelor de alfabetizare ale copiilor lor.

5.

Să promoveze accesul echitabil generalizat la educația și îngrijirea copiilor preșcolari de bună calitate ca pe o contribuție esențială în direcția reducerii decalajelor socioeconomice.

6.

Să revizuiască materialele și metodele de învățare din perspectiva digitizării crescânde, în scopul sprijinirii motivației cursantului, și să utilizeze mai mult resursele non-formale de învățare; să promoveze elaborarea unor programe informatice pentru școli, pentru a ajuta cadrele didactice să creeze noi abordări pentru îmbunătățirea alfabetizării.

7.

Să încurajeze elaborarea unor orientări clare privind competențele de care au nevoie cadrele didactice pentru a preda citirea și scrierea, atât în școli, cât și pentru cursanții adulți, promovând abordări de predare personalizată ca răspuns la anumite nevoi specifice.

8.

Să sporească, în rândul cadrelor didactice, gradul de sensibilizare și să dezvolte cunoștințele acestora legate de fundamentele teoretice ale învățării și predării alfabetizării, astfel încât să devină capabile să identifice și să abordeze dificultățile elevilor lor în domeniul citirii și scrierii; și să promoveze disponibilitatea consilierii din partea experților și, după caz, sprijinul cadrelor didactice specializate.

1.

Să realizeze un raport cu privire la acțiunile lor de îmbunătățire a nivelurilor de alfabetizare la toate vârstele și, acolo unde este posibil, cu privire la impactul respectivelor acțiuni în cadrul următorului raport comun al Consiliului și al Comisiei cu privire la punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperare europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET2020”) din 2015.

2.

Să utilizeze toate acțiunile relevante din actualul program de învățare pe tot parcursul vieții și din viitorul program al UE pentru educație și formare, precum și resursele Fondului social european, pentru a sprijini și disemina abordările inovatoare în vederea îmbunătățirii realizărilor în materie de alfabetizare în UE, și pentru a consolida baza de cunoștințe pentru elaborarea viitoarelor politici. Fără a aduce atingere rezultatelor negocierilor privind următorul cadru financiar multianual, să sprijine mai multe acțiuni strategice și transsectoriale în domeniul alfabetizării în cadrul viitorului program al UE pentru educație și formare, pentru a stimula inovarea și pentru a îmbunătăți eficacitatea măsurilor de politică.

3.

Să se asigure, după caz, că aspectele legate de alfabetizare sunt abordate în mod corespunzător în cadrul procesului Europa 2020.

1.

Să sprijine cooperarea europeană în materie de alfabetizare, în special prin dezvoltarea unei rețele de organizații europene active în acest domeniu în statele membre, în vederea promovării cooperării transnaționale și a sprijinirii politicilor naționale în materie de alfabetizare; și să organizeze, împreună cu statele membre, o săptămână intitulată Europei îi place să citească destinată sensibilizării cu privire la chestiunile legate de alfabetizare în UE.

2.

Să prezinte în 2013 un raport cu privire la cooperarea politică privind competențele de bază, evidențiind politici eficiente de reducere a ponderii persoanelor cu competențe scăzute în domeniul alfabetizării, matematicii și științelor exacte în întregul spectru al învățării pe tot parcursul vieții și punând accentul pe aptitudinile și competențele de citire și de scriere, deopotrivă.

3.

Să se asigure că inițiativele Comisiei privind TIC în educație, precum și în domeniul tineretului, abordează pe deplin provocările și oportunitățile digitizării și ale noilor tehnologii în raport cu alfabetizarea.

4.

Să faciliteze identificarea, analiza și partajarea bunelor practici privind inițiativele de politică pentru îmbunătățirea performanțelor în alfabetizare prin toate mijloacele corespunzătoare, inclusiv instrumentele disponibile în cadrul metodei deschise de coordonare și noua pagină privind alfabetizarea de pe site-ul internet Europa.

5.

Să utilizeze periodicul Monitorul Educației pentru a oferi date și analize comparative privind progresele în direcția atingerii criteriului de referință „ET 2020” pentru competențe de bază și pentru a consolida baza de cunoștințe pentru elaborarea de politici în domeniul alfabetizării.

6.

Să utilizeze noul cadru de cooperare cu OCDE (7) în domeniul educației pentru a consolida disponibilitatea monitorizării și culegerii de date la nivel național.

19.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 393/5

1.

dezbaterii cu privire la educație și la Strategia Europa 2020, desfășurată cu ocazia reuniunii informale a miniștrilor educației de la Nicosia din perioada 4-5 octombrie 2012;

2.

evaluării inter pares pilot a răspunsurilor în materie de educație și formare profesională, organizată la 17 septembrie 2012, care s-a axat pe învățământul superior și pe învățământul profesional și tehnic ca fiind două dintre domeniile-cheie a căror importanță a fost subliniată în cadrul semestrului european 2012;

3.

dezbaterii publice cu privire la chestiunile referitoare la educație și formare profesională ridicate în cursul semestrului european 2012, care s-a desfășurat în cadrul Forumului european cu privire la educație, formare profesională și tineret din 18-19 octombrie 2012;

4.

eforturilor de îmbunătățire a probelor empirice și a capacității analitice prin intermediul Monitorului educației și formării;

5.

organizării unei revizuiri tematice comune de către Comitetul pentru educație și Comitetul pentru ocuparea forței de muncă, la 18 aprilie 2012,

1.

În domeniul educației și formării profesionale, recomandările specifice fiecărei țări emise de Consiliu la 10 iulie 2012 vizează mai ales promovarea accesului la învățământul preșcolar și școlar de bună calitate; reducerea cazurilor de părăsire timpurie a școlii; facilitarea tranziției tinerilor de la educație și formare profesională la piața muncii; îmbunătățirea rezultatelor educaționale și a relevanței competențelor în raport cu nevoile pieței forței de muncă; consolidarea învățământului profesional și tehnic, cu accent pe formarea profesională la locul de muncă și pe ucenicia la locul de muncă; modernizarea învățământului superior, cu accent pe reducerea ratelor de abandon; și îmbunătățirea accesului la educație pentru grupurile dezavantajate.

2.

În perioada 2010-2011 au fost realizate progrese încurajatoare, deși inegale, în direcția obiectivului principal privind absolvirea învățământului terțiar sau echivalent și părăsirea timpurie a școlii și că trebuie depuse eforturi în continuare pentru a realiza obiectivul respectiv până în 2020, ținând seama și de faptul că reformele în domeniul educației și formării profesionale necesită adesea timp pentru a da rezultate.

1.

Chiar și în momentele în care resursele financiare sunt limitate, investițiile eficiente și corespunzătoare în domenii care promovează creșterea, precum educația și formarea profesională, reprezintă o componentă crucială a dezvoltării economice și a competitivității, care, la rândul lor, sunt esențiale pentru crearea de locuri de muncă.

2.

Investițiile eficiente în educație și formare profesională pot avea chiar o importanță crescută în perioade dificile din punct de vedere economic și în care rata șomajului în rândul tinerilor este ridicată. După perioada de criză, o ofertă ridicată de absolvenți, atât de învățământ superior, cât și de învățământ profesional și tehnic (VET), poate stimula semnificativ perspectivele de creștere economică, promova inovarea și contribui la evitarea unei viitoare crize.

3.

Nivelurile aptitudinilor și competențelor tinerilor și ale adulților din multe domenii necesită o adaptare continuă și temeinică la necesitățile aflate în schimbare ale economiei și ale pieței muncii. Capacitatea de inserție profesională a persoanelor ar trebui, prin urmare, promovată atât prin sistemele de educație și formare profesională, cât și la locul de muncă, ca o responsabilitate comună a sectoarelor public și privat în contextul învățării pe tot parcursul vieții.

4.

O importanță crucială în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 o are pregătirea cetățenilor europeni să fie motivați și capabili de a se instrui în mod autonom pentru a-și putea aduce contribuția la promovarea unei creșterii economice durabile și la coeziune socială pe o perioadă lungă de timp.

5.

Sistemele de educație și formare profesională ar trebui să aibă drept scop facilitarea tranziției de la educație la activitatea profesională, obținerea unui echilibru corespunzător între teorie și practică, precum și, după caz, consolidarea conexiunilor dintre educație și piața forței de muncă. Învățarea ar trebui să reflecte mai bine noile realități și, acolo unde este cazul, să includă elemente de formare practică, care pot contribui la îmbunătățirea capacității de inserție profesională a elevilor și a altor cursanți.

6.

Sectorul educației și formării profesionale, inclusiv la nivel ministerial, ar trebui să joace un rol mai important atât în definirea abordărilor și obiectivelor comune în ceea ce privește educația și formarea profesională, cât și în punerea în aplicare a aspectelor legate de educație și formare din cadrul semestrului european al Strategiei Europa 2020:

1.

Să elaboreze și să pună în aplicare, conform priorităților și necesităților naționale și regionale, reformele care vizează soluționarea problemelor abordate în recomandările specifice fiecărei țări în domeniul educației și formării profesionale;

2.

să canalizeze investiții eficiente în educație și formare profesională, în cadrul unei strategii mai largi care să vizeze redresarea, creșterea economică și crearea de locuri de muncă, inclusiv prin programele UE și prin fondurile structurale europene;

3.

să depună eforturi, împreună cu părțile interesate, pentru a îmbunătăți recrutarea, dezvoltarea profesională și statutul global al profesorilor, al directorilor de școli și al formatorilor profesorilor în scopul de a spori calitatea predării și a mediului de învățare, precum și de a îmbunătăți atractivitatea profesiilor respective;

4.

să includă mai multe elemente legate de activitatea profesională în programele de educație și de formare profesională, în special în domeniul învățământului profesional și tehnic, inclusiv prin intermediul stagiilor și uceniciilor; să instituie structuri de cooperare între instituțiile de învățământ profesional și tehnic, întreprinderi, partenerii sociali și autorități locale și regionale; și să sporească atractivitatea sectorului învățământului profesional și tehnic, inclusiv prin diversificarea opțiunilor din cadrul acestuia și prin furnizarea de orientări mai numeroase pe parcursul primilor ani ai învățământului secundar;

5.

să promoveze pasarele flexibile între învățământul profesional și tehnic și învățământul superior, în contextul cadrelor naționale de calificări;

6.

să lărgească participarea la învățământul superior și la învățământul profesional și tehnic prin adoptarea de măsuri specifice pentru grupurile slab reprezentate, prin introducerea unor modalități de învățare flexibile și prin dezvoltarea, acolo unde nu există, a unui învățământ superior orientat spre domeniul profesional sau tehnic, în completarea educației universitare,

7.

să ofere un sprijin și o orientare mai bine direcționate către studenți, pentru a îi ajuta pe aceștia să finalizeze o diplomă de învățământ superior în intervalul de timp prevăzut;

8.

să stabilească legături între prioritățile în materie de educație și formare profesională definite în cadrul Strategiei Europa 2020 și al cadrului „ET2020” și cheltuielile din fondurile structurale europene în cadrul financiar multianual actual și viitor.

1.

Să evalueze exercițiul recent de evaluare inter pares și să prezinte, pe baza acestuia, propuneri în vederea unei discuții cu privire la posibile evenimente de învățare reciprocă și evaluări inter pares viitoare legate de obiectivele Strategiei Europa 2020;

2.

să prezinte Consiliului un proiect de program de lucru „ET2020”, cu scopul de a asigura punerea în aplicare a domeniilor prioritare pentru cel de al doilea ciclu de lucru „ET2020” pentru perioada 2012-2014 și a recomandărilor specifice fiecărei țări, după caz. Programul de lucru ar trebui să specifice pentru fiecare domeniu prioritar acțiunea planificată, calendarul și implicarea grupurilor de lucru din cadrul MDC.

1.

Să se asigure – fără a se aduce atingere negocierilor referitoare la următorul cadru financiar multianual – că necesitățile în materie de reformă subliniate în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări sunt luate în considerare în alegerea priorităților de investiții și a intervențiilor planificate în cadrul viitorului cadru strategic comun și al fondurilor structurale europene;

2.

să coordoneze mai bine activitatea Eurydice și a altor rețele relevante, precum rețeaua ReferNet a Cedefop, în vederea realizării unei analize a sistemelor de educație și formare profesională ale statelor membre și a reformelor întreprinse în cadrul procesului Europa 2020.

19.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 393/8

1.

faptul că, prin elementele sale inerente de creativitate și inovare, cultura este o valoare în sine. Cultura are o valoare publică semnificativă și contribuie la realizarea creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii, prevăzute în Strategia Europa 2020 și în inițiativele sale emblematice (1);

2.

obiectivele atribuite Uniunii Europene în domeniul culturii în temeiul articolului 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.

faptul că politica culturală este de natură orizontală și, prin urmare, este necesară o cooperarea transversală între sectoare și între diferitele niveluri de guvernanță;

4.

faptul că este necesară transformarea numeroaselor provocări cu care se confruntă sectoarele culturale și creative, inclusiv a mediului în rapidă schimbare caracterizat prin trecerea la digital și prin globalizare, în noi oportunități de creștere economică și de locuri de muncă, lucru care necesită adoptarea de măsuri la diferite niveluri de guvernanță;

5.

faptul că au loc evoluții dinamice la frontiera dintre sectoarele culturale și creative și că din stabilirea de legături și parteneriate între sectoare rezultă beneficii semnificative; prin urmare, este necesară adoptarea unor abordări holistice în ceea ce privește guvernanța culturală;

6.

faptul că „guvernanța culturală” ar trebui înțeleasă atât ca o metodă de punere în aplicare a politicilor culturale, cât și ca un instrument de aprofundare a integrării culturii în agenda de politici publice prin coordonarea politicilor culturale cu alte politici sectoriale;

7.

importanța metodei deschise de coordonare utilizate pentru punerea în aplicare a planului de lucru al Consiliului pentru cultură (2), care reprezintă unul dintre mijloacele de guvernanță culturală la nivel european,

—

să susțină o abordare bazată pe date concrete a activităților de elaborare a politicilor culturale la nivel național, regional și local, utilizând, ori de câte ori este cazul, instrumentele de evaluare și de analiză a impactului, care țin seama nu doar de indicatorii cantitativi, ci și de cei calitativi;

—

să promoveze aspectele legate de politica culturală în alte domenii de politică;

—

să promoveze colaborarea și interconectarea dintre instituțiile culturale și de învățământ, centrele de cercetare și întreprinderile culturale și creative, în vederea colectării și a prelucrării rezultatelor cercetării și în vederea diseminării acestora în rândul factorilor de decizie politică;

—

să caute să se asigure că aceste rezultate ale cercetării, în cazul în care sunt adecvate și relevante, sunt luate în considerare de către departamentele guvernamentale și organismele competente ale administrației publice atunci când își proiectează cercetarea și își formulează politicile sectoriale, folosind totodată cât se poate mai bine structurile existente.

—

să stimuleze schimbul de experiențe, să încurajeze diseminarea celor mai bune practici în domeniul politicii culturale și să promoveze sinergii între statele membre în ceea ce privește cercetarea academică din domeniul culturii și guvernanței culturale;

—

să desemneze puncte de contact responsabile cu reunirea și coordonarea studiilor prospective și a cercetării în ministerele responsabile de cultură sau în alte organisme publice care se ocupă de politici culturale, precum și în cadrul Comisiei, și să încurajeze interconectarea lor la nivel european;

—

să aplice cât mai rapid posibil cadrul statistic comun și metodologia elaborate de SSEnet-Cultura, în vederea producerii de informații fiabile, comparabile și actualizate privind impactul social și economic al culturii și să continue să lucreze la prioritățile viitoare pe baza recomandărilor emise de SSEnet-Cultura (4);

—

să promoveze dezvoltarea continuă de către Eurostat a unor statistici comparabile privind cultura, în colaborare cu institutele naționale de statistică (5) și cu ministerele responsabile de cultură sau cu alte organisme publice care se ocupă de statistici culturale;

—

să promoveze schimbul de experiență și să inițieze activități, cu participarea Eurostat, referitoare la „conturi satelit” (6) privind cultura care vor ajuta la evaluarea contribuției culturii la economie, cu o atenție deosebită față de ocuparea forței de muncă în domeniul cultural.

—

să consolideze cooperarea transsectorială și interministerială privind aspectele culturale și să dezvolte strategii integrate pe mai multe niveluri care să implice toate nivelurile de guvernanță;

—

să încurajeze autoritățile locale și regionale să integreze, în cadrul politicilor de dezvoltare locală și regională, sectoarele culturale și creative în propriile strategii de specializare inteligentă  (8) și să stabilească în acest scop un parteneriat eficient între societatea civilă, sectorul privat și autoritățile publice;

—

să încurajeze întreprinderile comune între părțile interesate din sectorul public și cel privat pentru a asigura durabilitatea investițiilor în sectoarele culturale și creative, favorizând în același timp o mai bună combinație între investițiile în infrastructuri și investițiile în capital uman;

—

să promoveze o abordare participativă la elaborarea politicilor culturale prin consolidarea parteneriatelor dintre instituțiile culturale publice și societatea civilă și prin stimularea participării societății civile prin dialog și consultări adecvate.

—

să continue să sprijine cooperarea și schimbul de bune practici între experții din statele membre, inclusiv prin metoda deschisă de coordonare și să promoveze dialogul structurat cu grupurile relevante de părți interesate;

—

să continue să dezvolte cooperarea transsectorială în cadrul Comisiei pentru a exploata pe deplin potențialul sectoarelor culturale și creative de a promova creșterea inteligentă, coeziunea socială și dialogul intercultural în Europa și pentru a utiliza pe deplin procedurile de evaluare a impactului existente în vederea integrării culturii în toate politicile și acțiunile UE relevante.

—

să utilizeze pe deplin, ori de câte ori este cazul, programele de finanțare existente și viitoare la nivelul UE, inclusiv în domeniul cercetării și inovării (9);

—

să lucreze împreună la o evaluare intermediară și la raportul final al Planului de lucru pentru cultură pentru perioada 2011-2014 și să elaboreze metode de monitorizare pentru măsurarea punerii în aplicare a acestuia;

—

să împărtășească timpuriu și periodic informații cu privire la politicile și acțiunile UE care au un impact direct sau indirect asupra chestiunilor și politicilor culturale, pentru a asigura o coordonare eficace la nivel european și național; în acest scop, Consiliul Uniunii Europene invită COMISIA să raporteze Comitetului pentru cultură cu privire la inițiativele sale relevante, inclusiv cele din programul său anual de lucru, și VIITOARELE PREȘEDINȚII să raporteze cu privire la lucrările desfășurate în cadrul altor grupuri pregătitoare ale Consiliului;

—

să desemneze puncte de contact responsabile cu reunirea și coordonarea studiilor prospective și a cercetării până la sfârșitul anului 2013;

—

să colaboreze pentru a se asigura că prezentele concluzii sunt puse în aplicare.

—

să facă o evaluare a punerii în aplicare a prezentelor concluzii în 2015  (10).

19.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 393/11

—

agenda UE pentru drepturile copilului (2) care stabilește printre obiectivele sale realizarea unui nivel înalt de protecție a copiilor în spațiul digital, susținând totodată pe deplin dreptul acestora de a avea acces la internet ca instrument benefic pentru dezvoltarea lor socială și culturală;

—

importanța programelor pentru un internet mai sigur, prin intermediul cărora, începând cu 1999, UE a coordonat și a sprijinit eforturile de sporire a siguranței internetului pentru copii, precum și rolul crucial al centrelor pentru un internet mai sigur;

—

Agenda digitală pentru Europa (3), ale cărei acțiuni vizează, printre altele, creșterea nivelului de educație în domeniul mass-mediei (4), mai ales al competențelor digitale (5), și al e-incluziunii, precum și încurajarea inovării tehnologice și a creării de locuri de muncă, contribuind astfel la piața digitală unică.

1.

relevanța permanentă a concluziilor sale din 2011 privind protecția copiilor în lumea digitală (6), prin care statele membre, Comisia și industria au fost invitate să ia măsuri în vederea creării unui mediu online sigur pentru copii, precum și să adopte măsurile necesare pentru a combate conținutul ilegal, cum ar fi imaginile conținând abuzuri sexuale asupra copiilor;

2.

adoptarea Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (7), pe care statele membre trebuie să o pună în aplicare;

3.

că, întrucât concluziile Consiliului din 2011 și Directiva 2011/93/UE se referă pe larg la acțiuni din cadrul pilonilor 3 și 4 din Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii, prezentele concluzii se vor axa în principal pe chestiunile ridicate în cadrul pilonilor 1 și 2 din strategia europeană;

4.

că prezentele concluzii și cele din 2011 sunt complementare și constituie un răspuns global al Consiliului la strategia europeană propusă de Comisie.

1.

instituirea, la inițiativa Comisiei, a „Coaliției pentru transformarea internetului într-un loc mai bun pentru copii” și a planului său de lucru care vizează obținerea de progrese și de rezultate în cinci domenii de acțiune (instrumente de raportare, parametri de confidențialitate adecvați vârstei, clasificarea conținutului, controlul parental, eliminarea materialelor care conțin abuzuri asupra copiilor) (8);

2.

propunerea Comisiei de regulament de instituire a mecanismului Conectarea Europei (9) și de propunerea Comisiei de regulament privind rețelele de telecomunicații transeuropene (10), care prevăd finanțarea infrastructurii de servicii pentru un internet mai sigur, atât la nivel european, cât și la nivel național;

3.

propunerea Comisiei de regulament de instituire a programului Orizont 2020 (11), care prevede finanțare pentru cercetare, printre altele în domenii asociate cu interacțiunea copiilor cu internetul, și propunerea Comisiei de regulament de instituire a acțiunii „Erasmus pentru toți” (12), care prevede finanțare pentru inițiativele din domeniul educației privind competențele digitale și educația în domeniul mass-mediei;

4.

solicitarea Comisiei adresată statelor membre de a desemna un campion digital național ale cărui acțiuni urmăresc să promoveze avantajele unei societăți digitale favorabile incluziunii (13);

5.

activitățile Consiliului Europei din cadrul Strategiei sale privind gestionarea internetului (2012-2015), în ceea ce privește protecția și responsabilizarea copiilor în mediul online;

6.

rezultatele și practicile deosebit de bune privind proiectele actuale de la nivel național, care susțin obiective similare, precum crearea unui conținut online de calitate pentru copii sau protejarea minorilor prin instrumente de control, de conștientizare și de responsabilizare, printre altele.

1.

caracterul interactiv și omniprezent al internetului oferă numeroase prilejuri de dezvoltare a gradului de educație în domeniul mass-mediei, mai ales a competențelor digitale, care sprijină gândirea critică, aptitudinile de analiză, inovarea și creativitatea. Este importantă dezvoltarea nivelului de educație al copiilor în domeniul mass-mediei, în special a competențelor digitale, pentru ca aceștia să se adapteze în siguranță la noile tehnologii aflate într-o evoluție constantă și, la modul mai general, să modeleze într-un mod sigur și creativ lumea în care trăiesc;

2.

efectele pe termen lung asupra societăților noastre ale investițiilor insuficiente în politici care au un impact asupra copiilor pot fi profunde (14), fapt care subliniază necesitatea de a aborda nevoile speciale și vulnerabilitățile copiilor în mediul online, precum și necesitatea de a transforma internetul într-un mediu favorabil tuturor copiilor din Europa, indiferent de contextul etnic, cultural și social din care provin, precum și pentru copiii cu handicap și cu nevoi speciale, în scopul de a reduce diviziunea digitală existentă în momentul de față;

3.

este important să se coordoneze punerea în aplicare a activităților lansate în cadrul strategiei europene atât la nivel național, cât și la nivel european, promovându-se în același timp o interacțiune multipartită care să implice mai ales copiii, administrațiile publice, instituțiile competente, ONG-urile și industria; un exemplu de cooperare consolidată la nivel european este asigurarea unei coordonări continue și mai susținute a activității realizate în cadrul rețelei finanțate de UE a centrelor pentru un internet mai sigur din statele membre;

4.

autoreglementarea este importantă pentru că internetul este un mediu care evoluează rapid și care necesită flexibilitate pentru a evita restricționarea potențialului său de creștere și a capacității sale de adaptare; cu toate acestea, pentru a fi eficientă, autoreglementarea trebuie să fie monitorizată și evaluată independent, precum și combinată îndeaproape cu inițiative care vizează creșterea gradului de conștientizare și de responsabilizare.

1.

copiii sunt expuși la internet pe o gamă din ce în ce mai variată de dispozitive și de la o vârstă din ce în ce mai fragedă, însă nu găsesc suficient conținut de calitate adecvat pentru vârsta lor;

2.

sintagma „conținut online de calitate pentru copii” ar trebui înțeleasă în sensul unui conținut care oferă anumite avantaje copiilor – de exemplu, prin sporirea cunoștințelor, a aptitudinilor și a competențelor, cu un accent deosebit pe creativitate –, fiind în același timp atractiv și ușor de utilizat de către aceștia, fiabil și sigur și, dacă este relevant, un conținut care ușurează recunoașterea comunicării publicitare sau comerciale ca atare (15);

3.

disponibilitatea conținutului online de calitate pentru copii poate spori utilizarea mai bună a internetului de către copii și poate facilita în mod semnificativ pătrunderea și utilizarea activă a internetului în bandă largă în gospodăriile din UE (16) și viceversa;

4.

sporirea conștientizării și încrederii consumatorilor (copii, părinți și profesori) în ceea ce privește utilizarea conținutului în mai multe țări și pe mai multe dispozitive ar putea reduce fragmentarea pieței unice digitale, respectând în același timp specificitățile lingvistice și culturale din fiecare stat membru;

5.

promovarea, producția și diseminarea de conținut online de calitate necesită o cooperare dinamică și strânsă între producătorii de conținut din domeniul public și din cel privat, experții în materie de siguranță a internetului pentru copii (de exemplu, ONG-uri și centre de siguranță online), furnizorii de servicii de internet și toți cei care au un rol în educația copiilor (de exemplu, părinți și cadre didactice), precum și copiii înșiși,

1.

să încurajeze inovarea prin utilizarea de către și pentru copii a software-ului cu sursă deschisă și a standardelor deschise pentru a produce conținut online de calitate, prin sprijinirea proiectelor și a inițiativelor, inclusiv prin dezvoltarea unor platforme interoperabile care să permită accesul la un astfel de conținut;

2.

să evalueze aspectele cantitative și calitative ale conținutului online prin elaborarea unor sisteme de clasificare pe categorii de vârstă și de conținut (incluzând clasificarea bazată pe gradul de satisfacție a utilizatorilor și pe evaluări efectuate de experți) care să fie fiabile și comparabile în mai multe țări și pe mai multe dispozitive, permițându-se în același timp diferențe de ordin cultural între statele membre;

3.

să exploreze modalități de abordare a barierelor de ordin lingvistic în momentul elaborării conținutului online de calitate, de exemplu prin îmbunătățirea traducerilor automate, contribuind astfel la crearea pieței digitale unice.

—

pentru a permite copiilor să utilizeze internetul în siguranță, este necesar, pe de o parte, să se abordeze chestiunea instrumentelor tehnice care fac posibilă navigarea sigură pe internet și, pe de altă parte, să fie înzestrați copiii cu cunoștințele, aptitudinile și competențele necesare pentru a le permite să utilizeze într-un mod eficace și responsabil mediul online;

—

sectorul educației și părinții au un rol important de jucat pentru a îi ajuta pe copii să exploateze în mod benefic și creativ ocaziile oferite de internet, precum și să identifice și să abordeze riscurile cu care se confruntă pe internet. Cu toate acestea, este recunoscut, de asemenea, faptul că înșiși profesorii și părinții au nevoie de sprijin și de formare pentru a ține pasul nu numai cu schimbările rapide și imprevizibile care au loc în viața virtuală a copiilor, ci și cu noile tehnologii și cu evoluția constantă a acestora,

1.

să accelereze punerea în aplicare a strategiilor care vizează includerea în școli a predării aspectelor legate de siguranța online și de competențele digitale, să încurajeze utilizarea internetului pentru toate materiile școlare și, în acest sens, să sprijine formarea adecvată a cadrelor didactice;

2.

să consolideze dobândirea de către părinți și copii a competențelor digitale în contextul învățării informale și nonformale, inclusiv în cadrul organizațiilor de tineret, cu ajutorul animatorilor pentru tineret formați în mod corespunzător.

3.

să sprijine activ participarea copiilor în momentul elaborării campaniilor naționale și paneuropene de sensibilizare, a legislației sau a altor măsuri și activități cu impact asupra activităților online ale copiilor, de exemplu prin sprijinirea în continuare a comisiilor naționale de tineret gestionate de centrele pentru un internet mai sigur;

4.

să dezvolte în continuare educația în domeniul mass-mediei, mai ales competențele digitale, și să promoveze sensibilizarea la nivel național și paneuropean.

5.

să sprijine parteneriatele public-privat pentru a accelera procesul de conștientizare și de responsabilizare la nivel național și la nivelul UE, evidențiind ocaziile oferite de internet, care să vizeze părinții și copiii din toate mediile sociale, etnice și culturale, inclusiv copiii care provin din medii dezavantajate din punct de vedere socioeconomic și copiii cu nevoi speciale;

6.

să continue să furnizeze elemente empirice pentru înțelegerea comportamentelor copiilor pe internet și a impactului pe care serviciile și tehnologiile îl au asupra utilizării internetului de către copii;

7.

să îmbunătățească instrumentele de control parental astfel încât să fie eficiente pe orice dispozitiv, să fie interoperabile și să fie disponibile în cât mai multe limbi cu putință, precum și să dezvolte strategii pentru sensibilizarea părinților cu privire la existența instrumentelor de control parental, ținând seama de dreptul copiilor la viață privată, la informații și la libertatea de exprimare;

8.

să coordoneze un sistem comun minim standardizat de raportare a categoriilor de conținut nociv și criterii de performanță pentru procedurile de raportare, pentru a le face comparabile, transparente și utilizabile în mai multe țări și pe mai multe dispozitive;

9.

să pună la dispoziție sprijinul necesar pentru instituirea, desfășurarea și monitorizarea unor mecanisme eficiente de raportare și monitorizare a conținutului nociv, să consolideze cooperarea cu industria, cu agențiile guvernamentale, cu ONG-urile și cu liniile telefonice de urgență și să asigure utilizarea mecanismelor și a platformelor relevante, precum și a dispozitivelor necesare pentru cooperarea internațională;

10.

să pună în aplicare și să desfășoare inițiativele existente de autoreglementare privind publicitatea online și să le actualizeze în funcție de noile forme de publicitate.

11.

să pună în aplicare parametri de confidențialitate impliciți și să dezvolte și să pună în aplicare modalități eficiente de informare a copiilor și părinților cu privire la parametrii lor de confidențialitate online;

12.

să dezvolte în continuare inițiative de autoreglementare privind publicitatea online.

1.

Coaliția CEO să prezinte Consiliului raportul său final, estimat pentru luna ianuarie 2013;

2.

Comisia să furnizeze periodic feedback și informații cu privire la evoluția acțiunilor conținute în Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii, în special în ceea ce privește standardele de referință și procesele de evaluare care trebuie desfășurate pentru a evalua punerea în aplicare a strategiei europene;

3.

Comisia și statele membre, fără a aduce atingere negocierilor privind cadrul financiar multianual 2014-2020, să utilizeze în mod corespunzător programele UE de finanțare actuale și viitoare pentru atingerea obiectivelor Strategiei europene pentru un internet mai bun pentru copii în toți cei patru piloni ai săi, precum și ale prezentelor concluzii.

19.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 393/15

1.

articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) se referă la respectul pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept, precum și la respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, ca fiind valori esențiale ale Uniunii Europene. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați (1);

2.

articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede ca acțiunea Uniunii Europene să urmărească încurajarea participării tinerilor la viața democratică din Europa;

3.

Rezoluția privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018) (2) menționează că unul dintre obiectivele sale generale este promovarea cetățeniei active a tinerilor și a incluziunii sociale a tuturor tinerilor și identifică participarea și incluziunea socială drept două dintre cele opt domenii de acțiune ale sale. Rezoluția prevede că recunoașterea tuturor tinerilor drept resursă a societății și susținerea dreptului tinerilor de a participa la elaborarea de politici care îi afectează, prin intermediul unui dialog structurat continuu cu tinerii și cu organizațiile de tineret, se numără printre principiile directoare care ar trebui să fie respectate în cadrul tuturor politicilor și activităților privind tinerii;

4.

Europa 2020 promovează trei priorități care se potențează reciproc care au la bază o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Ca parte a inițiativei sale emblematice, Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, aceasta scoate în evidență în special necesitatea de a asigura coeziunea socială și teritorială, astfel încât beneficiile creșterii și ale locurilor de muncă să fie distribuite pe scară largă, iar persoanelor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială să li se acorde posibilitatea de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în societate. Strategia evidențiază, de asemenea, domeniul tineretului ca domeniu-cheie în cadrul căruia inițiativa Tineretul în mișcare are menirea de a crește performanța sistemelor educaționale, atât formale, cât și nonformale, și de a facilita intrarea tinerilor pe piața muncii;

5.

aceste concluzii vizează toți tinerii, în special pe cei proveniți din familii de migranți (3);

6.

participarea activă a tinerilor vizează toate domeniile care au impact asupra vieții tinerilor, precum și implicarea activă în procesele democratice;

7.

incluziunea socială a tinerilor presupune accesul la servicii, precum cele în materie de sănătate, educație formală și învățare nonformală și informală, tehnologii ale informației și comunicațiilor (TIC), cultură, locuințe, servicii sociale și ocupare a forței de muncă, indiferent de sex, originea rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

8.

diversitatea rasială, etnică, culturală și religioasă este o trăsătură principală a Uniunii Europene. Mobilitatea și migrația au fost o sursă majoră de diversitate; în 2011 au fost 20,5 milioane de resortisanți ai țărilor terțe, fiind cunoscuți sub denumirea generică de imigranți în contextul UE, care trăiesc în UE, reprezentând circa 4 % din totalul populației UE, și 12,8 milioane de cetățeni ai UE care locuiesc într-un alt stat membru decât statul lor, reprezentând 2,5 % din populația UE 27 (4);

9.

vârsta imigranților variază de la un stat membru la altul. În 2011, peste jumătate dintre aceștia aveau între 20 și 34 de ani (5);

10.

efectele negative ale crizei economice și financiare asupra creșterii economice și ocupării forței de muncă afectează în mod special tinerii care dispun de mai puține șanse. În mod special, rata șomajului în rândul tinerilor cu vârsta sub 25 de ani a atins în Uniunea Europeană nivelul îngrijorător de peste 20 % și este încă în creștere. 21,1 % din tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani sunt expuși riscului de sărăcie;

11.

evenimentele din zona sud-mediteraneeană, de la sfârșitul anului 2010 până în prezent, au declanșat mișcări semnificative ale tinerilor migranți, cu un impact direct asupra frontierelor UE;

12.

Fondul european de integrare a imigranților care nu provin din UE încearcă să promoveze cooperarea europeană, obiectivul fiind acela de a acorda drepturi, responsabilități și posibilități comparabile pentru toți (6);

13.

educația formală și învățarea nonformală și informală au o importanță vitală pentru integrarea deplină și coeziunea socială. Toți tinerii ar trebui să aibă acces egal la educație, la formare și la piața muncii. Prin integrarea tinerilor proveniți din familii de migranți în sistemul educațional al țării-gazdă, aceștia își pot îmbunătăți cunoștințele, aptitudinile și competențele, ceea ce contribuie în mod semnificativ la găsirea unui loc de muncă;

14.

învățarea nonformală și informală sprijină educația formală și poate spori incluziunea socială și economică a tinerilor. În acest context, este importantă activitatea organizațiilor de tineret și a lucrătorilor tineri desfășurată de către tineri, cu tineri și pentru tineri, în special tineri proveniți din familii de migranți;

15.

un număr mare de activități de învățare nonformală și informală este promovat prin programele de finanțare ale UE. Anumite programe, precum programele pentru tineri, sunt ajustate la nevoile tinerilor și pot fi accesate de orice persoană tânără, indiferent de nivelul de educație, mediu și alegeri;

16.

un număr tot mai mare de studii a arătat că tinerele și tinerii proveniți din familii de migranți continuă să fie foarte dezavantajați în ceea ce privește educația, pe piața muncii și în tranziția de la educație la piața muncii, în pofida faptului că o mare parte a acestui grup de persoane a fost integrată în societatea țării de reședință ori s-a născut în aceasta (7). Mai mult, datele indică faptul că tinerele provenite din familii de migranți sunt mai afectate de șomaj și excludere socială decât tinerii;

17.

integrarea reușită a migranților este esențială pentru prosperitatea, înțelegerea reciprocă și comunicare, nu numai ale fiecăruia dintre migranți și ale societății locale, ci și ale UE în ansamblu, întrucât contribuie atât la creșterea economică, cât și la bogăția culturală;

18.

înzestrarea cetățenilor tineri mobili din UE și a tinerilor proveniți din familii de migranți cu capacitatea de a-și valorifica potențialul de participare activă la nivel local, regional, național și european este un factor esențial pentru o incluziune socială mai mare și pentru funcționarea normală, durabilă și democratică a societăților și pentru dezvoltarea în continuare a acestora;

19.

rasismul, xenofobia și alte forme de intoleranță continuă să genereze preocupări profunde în UE, inclusiv pentru tinerii proveniți din familii de migranți. Orice acțiune destinată tinerilor, inclusiv celor proveniți din familii de migranți, trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale a UE, în special promovarea nediscriminării, drepturile copilului și protecția datelor cu caracter personal, și nu trebuie să ducă la stigmatizarea niciunui grup anume;

20.

strategiile care urmăresc incluziunea socială ar trebui să faciliteze participarea tinerilor proveniți din familii de migranți la viața democratică, economică, socială și culturală,

21.

implicarea tuturor tinerilor în dezvoltarea, punerea în aplicare și evaluarea tuturor politicilor care îi afectează;

22.

promovarea dialogului și înțelegerii interculturale; în special prin implicarea activă în societate a persoanelor cu origini culturale diferite, combătând astfel discriminarea, rasismul, xenofobia și alte forme de intoleranță;

23.

promovarea egalității între tinere și tineri, în special prin asigurarea unui acces egal la educație și formare de calitate și prin facilitarea unor tranziții fără dificultăți de la educație către piața muncii;

24.

recunoașterea rolului-cheie al învățării nonformale și informale și al validării rezultatelor acestora;

25.

recunoașterea rolului pe care îl au organizațiile de tineret, inclusiv organizațiile de tineri migranți și alte părți ale societății civile, în sprijinirea incluziunii tinerilor;

26.

angajarea în mod activ a autorităților locale, regionale și naționale în punerea în aplicare a politicilor de incluziune socială și îmbunătățirea cooperării acestora în chestiunile asociate migrației, inclusiv sprijinirea participării și a incluziunii sociale a tinerilor;

27.

recunoașterea importanței învățării limbii (limbilor) oficiale ale țării-gazdă, precum și a altor limbi străine.

28.

să țină seama, în procesul de elaborare a politicilor și de asigurare a serviciilor, de nevoile specifice și de dificultățile întâmpinate de tinerii proveniți din familii de migranți; să furnizeze servicii ușor accesibile pentru tinerii care s-au confruntat sau sunt în pericol de a se confrunta cu discriminarea, xenofobia și rasismul; recunoscând faptul că cetățenia activă a tinerilor […] se bazează în mod egal pe responsabilitățile și angajarea acestora în participarea activă în societate;

29.

să promoveze activitățile pentru tineret și politica în domeniul tineretului, care pot spori participarea activă, incluziunea socială, solidaritatea și dialogul intercultural al tinerilor, astfel încât toți tinerii să accepte diversitatea din ce în ce mai mare; să elaboreze metode inovatoare pentru a desfășura activități pentru tineret în spații unde se întâlnesc tinerii;

30.

să promoveze dezvoltarea individuală și bunăstarea tuturor tinerilor prin posibilitățile oferite de activitățile pentru tineret, astfel încât aceștia să își poată valorifica potențialul și să devină membri activi și implicați ai societății;

31.

să sprijine implicarea și participarea activă a tinerilor proveniți din familii de migranți în comunitățile lor locale, în special în ceea ce privește posibilitățile de învățare nonformală și informală;

32.

să faciliteze accesul la activitățile culturale, sportive și de agrement, de vreme ce acestea sunt instrumente importante pentru incluziunea socială a tinerilor proveniți din familii de migranți și a cetăților tineri mobili din UE;

33.

să conceapă sisteme educaționale și de formare, precum și să asigure profesorilor formarea și competențele necesare, astfel încât acestea să răspundă nevoilor specifice ale fiecărei persoane care învață, inclusiv un mai bun sprijin pentru învățare pentru tinerii care provin din familii de migranți;

34.

să promoveze multilingvismul cetăților tineri mobili din UE și al tinerilor proveniți din familii de migranți și să sprijine învățarea limbii (limbilor) oficiale ale țării în care locuiesc, pentru a le permite să dobândească cunoștințe și să participe pe deplin la activitățile educaționale, culturale și sociale;

35.

să coopereze cu tinerii și organizațiile de tineret, inclusiv cu organizațiile de tineri migranți, în elaborarea, promovarea și sprijinirea activităților accesibile de învățare reciprocă, pentru a spori respectul reciproc, toleranța și înțelegerea interculturală;

36.

să promoveze incluziunea socială în societatea informațională, de exemplu prin intensificarea educației în domeniul mass-media a tinerilor care provin din familii de migranți;

37.

să sprijine cetățenii tineri mobili din UE și tinerii care provin din familii de migranți în efectuarea tranziției de la educație sau formare la muncă și să asigure accesul egal pentru toți tinerii la schemele de garanții pentru tineret conform legislației și serviciilor naționale;

38.

să promoveze participarea cetățenilor tineri mobili din UE și a tinerilor proveniți din familii de migranți la structurile decizionale și să sporească participarea și contribuția efective ale acestora la diferite politici și programe care au un impact asupra lor;

39.

să sprijine colaborarea în rețea și să stimuleze parteneriate strategice între organizațiile de tineret, inclusiv organizațiile de tineri migranți, autoritățile de la nivel local, regional și național și sectorul privat, pentru a organiza, sub conducerea tinerilor, proiecte și evenimente care recunosc diversitatea și promovează incluziunea.

40.

să implice toți tinerii în dezvoltarea, punerea în aplicare și evaluarea tuturor politicilor care îi afectează;

41.

să analizeze situația diferențiată în funcție de gen a tinerelor și tinerilor proveniți din familii de migranți și să adopte măsuri pentru egalitate de șanse și egalitate de gen;

42.

să recunoască rolul important jucat de societatea locală în sprijinirea tinerilor proveniți din familii de migranți pentru a își lărgi cunoștințele, abilitățile și competențele, prin educația formală și învățarea nonformală și informală și activitățile de dezvoltare;

43.

să valorifice cât mai bine Anul European al Cetățenilor (2013), axându-se pe mobilitatea și participarea deplină a cetățenilor tineri mobili din UE în societatea europeană, și să consolideze conștientizarea drepturilor și responsabilităților cetățenilor tineri mobili din UE și ale tinerilor proveniți din familii de migranți pentru a promova coeziunea și înțelegerea reciprocă;

44.

să promoveze cooperarea și sinergia transsectoriale între diferitele părți interesate care sunt implicate în chestiuni legate de migrație la nivel național, regional și european;

45.

să sprijine programele și activitățile care facilitează accesul la locuri de muncă și îmbunătățesc capacitatea de inserție profesională a cetățenilor tineri mobili din UE și a tinerilor proveniți din familii de migranți, prin intermediul orientării profesionale și al informării cu privire la posibilitățile de angajare, de educație și de formare;

46.

să examineze posibilitățile serviciilor de informare și de consiliere pentru tineri de a viza tinerii proveniți din familii de migranți, de a furniza informații și orientare adaptate și inovatoare prin metode care presupun întâlnirea directă și prin metode online;

47.

să încurajeze și să sprijine cooperarea dintre organizațiile de tineret, inclusiv organizațiile de tineri migranți, și mass-media în promovarea unei imagini imparțiale a tinerilor proveniți din familii de migranți pentru a spori incluziunea socială;

48.

să salute adoptarea unei propuneri de recomandări a Consiliului privind validarea învățării nonformale și informale și să recunoască rolul organizațiilor de tineret între alte organizații ca furnizori-cheie de învățare nonformală și informală, ceea ce este vital pentru tinerii proveniți din familii de migranți;

49.

să depună eforturi pentru a garanta faptul că punerea în aplicare a următoarei generații de programe UE și a altor instrumente care vizează tinerii sunt accesibile și adaptate nevoilor tuturor tinerilor și să consolideze sprijinul și finanțarea activităților pentru tineri la toate nivelurile care pun accentul asupra incluziunii sociale și a dialogului intercultural al tinerilor din țările care fac parte și țările care nu fac parte din UE.

50.

să promoveze bune practici privind „incluziunea socială” a cetățenilor tineri mobili din UE și a tinerilor proveniți din familii de migranți, în/pe baza studiilor relevante, precum raportul privind politica elaborat de Centrul Comun de Cercetare cu privire la TIC pentru tinerii dezavantajați și studiul privind valoarea muncii tinerilor, care vor trasa diferite activități legate de munca tinerilor și valoarea acestora pentru tinerii din UE;

51.

să sporească sinergiile între politicile relevante, în special legătura dintre Strategia UE pentru tineret și prioritatea privind creșterea favorabilă incluziunii a Europa 2020;

52.

să colecteze în continuare probe și cunoștințe privind chestiunea participării și chestiunea incluziunii sociale a tinerilor proveniți din familii de migranți și a cetățenilor tineri mobili din UE.

19.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 393/20

1.

mandatul UE, în conformitate cu articolul 165 din TFUE, privind dezvoltarea dimensiunii europene a sportului și promovarea obiectivelor europene în domeniul sportului;

2.

Planul de lucru european pentru sport pentru perioada 2011-2014 (1), adoptat la 20 mai 2011, care a acordat o prioritate ridicată elaborării unor politici bazate pe elemente concrete în domeniul sportului la nivelul UE și care a instituit un grup de experți în domeniul statisticilor sportive, care a primit mandatul de a recomanda modalități de a promova în continuare colectarea de date din domeniul sportului pe baza lucrărilor în curs;

3.

Cartea albă privind sportul a Comisiei din 7 iulie 2007 (2) și comunicarea sa intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” din 18 ianuarie 2011 (3), care a subliniat importanța unei baze de cunoștințe solide, care să stea la baza procesului decizional în domeniul sportului, inclusiv a unor date comparabile la scara Uniunii privind aspectele sociale și economice ale sportului, și care a stabilit măsuri concrete pentru a răspunde acestei nevoi;

4.

cooperarea structurată la nivelul UE între statele membre în domeniul statisticilor sportive, facilitată de către Comisie, care se desfășoară începând cu 2006 și care a condus la dezvoltarea unei metodologii comune în vederea măsurării importanței economice a sportului, pe baza unei definiții convenite a UE („definiția sportului de la Vilnius”), și la crearea unor conturi-satelit pentru sport (4) în mai multe state membre;

5.

studiile la nivelul Uniunii Europene lansate de Comisie în 2010 și, respectiv, în 2011 privind „Contribuția sportului la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă în UE” și cu privire la un „Posibil viitor mecanism de urmărire în domeniul sportului în UE” (5);

6.

prima Conferință europeană privind statisticile sportive, desfășurată la Bruxelles la 23 martie 2011, care a confirmat importanța unor date sportive mai pertinente, cu un grad sporit de comparabilitate (6).

1.

actuala criză financiară și economică are un impact major asupra cheltuielilor publice în întreaga UE, ceea ce determină numeroase state membre să își direcționeze resursele către domeniile de politică care generează creștere economică și locuri de muncă;

2.

deși au fost efectuate cercetări privind impactul economic al sportului la diferite niveluri, rezultatele nu au fost, în general, comparabile de la o țară la alta. În prezent, există tot mai multe dovezi că sportul are o contribuție semnificativă la economia Europei și reprezintă un important factor de creștere economică și de ocupare a forței de muncă (7), asigurând, în același timp, coeziune socială, bunăstare și dezvoltarea unor competențe sociale și de comunicare (8), aducând astfel o contribuție deosebită la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

3.

potrivit unui recent studiu la nivelul UE, ponderea sportului se ridică la 1,76 % din totalul valorii adăugate brute în UE (9). Atunci când se iau în considerare efectele multiplicatoare, ponderea sportului atinge chiar cifra de 2,98 % din totalul valorii adăugate brute în UE. În plus, creșterea în sectorul sportiv s-a dovedit a fi bazată pe o utilizare intensivă a forței de muncă, lucru reflectat de ponderea mai mare a sportului în numărul total de locuri de muncă în UE (care se ridică la 2,12 %) decât în valoarea adăugată brută. Sportul joacă un rol important în asigurarea ocupării forței de muncă, având în vedere concentrația deosebit de ridicată a forței de muncă din acest sector;

4.

colectarea unor date diverse legate de sport și utilizarea acestora în elaborarea de politici poate crește calitatea politicilor din domeniul sportului. Din acest punct de vedere, conturile-satelit pentru sport sunt considerate un instrument valoros pentru generarea de date în vederea formulării de politici în domeniul sportului. Unele state membre au înregistrat progrese substanțiale în ceea ce privește măsurarea importanței economice a sportului prin înființarea unui cont-satelit pentru sport la nivel național;

5.

modalitatea optimă de consolidare a cooperării pentru un nivel mai bun de cunoaștere al sportului în UE constă în cooperarea transsectorială dintre cadrele universitare, industria sportului, mișcarea sportivă, precum și autoritățile publice naționale și europene, inclusiv birourile de statistică;

6.

s-a demonstrat că sondajele Eurobarometru sunt un instrument util pentru compararea tendințelor în rândul statelor membre de-a lungul timpului în ceea ce privește rezultatul diferitelor politici din domeniul sportului; totuși, acestea nu pot înlocui datele statistice fiabile furnizate de Eurostat prin intermediul sistemului statistic european;

7.

un prim set de documente (10) privind aspectele specifice ale unei baze de cunoștințe mai consolidate în domeniul sportului a fost elaborat de grupul de experți în domeniul statisticilor sportive, în conformitate cu mandatul său. Acesta cuprinde:

8.

dezvoltarea unei baze de cunoștințe îmbunătățite pentru elaborarea de politici în domeniul sportului trebuie să ia în considerare constrângerile bugetare atât de la nivel național, cât și de la nivel european, care sunt o consecință a crizei financiare și economice.

1.

să continue progresele în crearea în mod voluntar de conturi-satelit pentru sport prin recurgerea la instrumentele metodologice disponibile, prin utilizarea structurilor de cooperare existente la nivelul UE și prin încercarea de a implica structurile guvernamentale relevante, inclusiv birourile naționale de statistică;

2.

să încurajeze și să sprijine inițiativele menite să amelioreze colectarea și difuzarea de informații și de date referitoare la sport, inclusiv a datelor naționale existente, ca pe o modalitate de a consolida politicile bazate pe elemente concrete în domeniul sportului.

1.

să îmbunătățească baza de cunoștințe privind aspectele sociale și economice ale sportului în UE și statele sale membre, prin includerea, de exemplu, a acestor puncte în Programul statistic european 2013-2017 și în programele de lucru statistice anuale care vor urma;

2.

să încerce să îmbunătățească cooperarea dintre structurile instituționale relevante din domeniul sportului și al statisticilor la nivelul UE și în statele membre, pentru crește gradul de conștientizare asupra necesității unor date precise și comparabile cu privire la sport;

3.

să promoveze o înțelegere la scară mai largă, pe baza datelor existente, a rolului crucial al sportului ca motor pentru creșterea economică, ocuparea forței de muncă și dezvoltarea de competențe, precum și pentru coeziunea socială, în contextul elaborării de politici naționale și regionale, precum și al strategiei Europa 2020.

1.

să ia în considerare, pe baza activităților anterioare desfășurate în acest domeniu, folosirea instrumentelor de finanțare disponibile și viitoare ale UE pentru a susține eforturile naționale în vederea creării conturilor-satelit pentru sport;

2.

să promoveze consolidarea bazei de cunoștințe pentru sport, în special prin sprijinirea eforturilor naționale pentru crearea de conturi-satelit pentru sport și a schimbului de bune practici la nivelul UE, pe baza activităților anterioare desfășurate în acest domeniu, pentru a măsura în mod empiric contribuția sportului la creșterea economică și la menținerea și sporirea numărului de locuri de muncă în Europa;

19.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 393/22

1.

Planul de lucru european pentru sport pentru perioada 2011-2014 (1), adoptat la 20 mai 2011, care a identificat activitățile fizice care întăresc sănătatea (HEPA) drept o temă prioritară pentru cooperarea la nivelul UE în materie de sport și care a instituit un grup de experți pentru sport, sănătate și participare mandatat să exploreze modalități de promovare a activității fizice benefice pentru sănătate și a participării la activități sportive pentru toți;

2.

Cartea albă a Comisiei privind sportul din 7 iulie 2007 (2), care a subliniat importanța activităților fizice și a stabilit un plan privind propunerea de către Comisie a unor orientări referitoare la activitățile fizice până la sfârșitul anului 2008, și comunicarea Comisiei intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” din 18 ianuarie 2011 (3), în care se recunoștea că sportul constituie o parte fundamentală a oricărei abordări politice publice destinate îmbunătățirii activității fizice și se solicita continuarea înregistrării unor progrese în instituirea de orientări naționale, inclusiv a unui proces de revizuire și coordonare;

1.

Orientările UE privind activitatea fizică, salutate în Concluziile Președinției privind reuniunea informală a miniștrilor din UE responsabili pentru sport din noiembrie 2008, care încurajează punerea în aplicare a politicilor transsectoriale în vederea promovării activităților fizice, pentru întreaga populație, indiferent de clasă socială, vârstă, sex, rasă, etnie și capacități fizice (4);

1.

OMS a identificat recent insuficiența practicării activităților fizice drept cel de al patrulea factor de risc pentru mortalitate prematură și boli la nivel global (5).

2.

Activitatea fizică este una dintre cele mai eficiente modalități de prevenire a bolilor netransmisibile și de combatere a obezității (6). Există, de asemenea, din ce în ce mai multe dovezi privind corelația pozitivă dintre exercițiile fizice și sănătatea mentală și procesele cognitive (7). Lipsa de activitate fizică are efecte nefaste nu numai pentru sănătatea fiecărei persoane, ci și pentru sistemele de sănătate și economii în general, datorită costurilor economice directe și indirecte semnificative ale inactivității fizice (8). Datorită beneficiilor în materie de prevenire, tratament și reabilitare, activitatea fizică aduce beneficii la orice vârstă și are o relevanță deosebită în contextul îmbătrânirii populației din Europa și al menținerii unui standard ridicat de viață la orice vârstă.

3.

Datorită unei conștientizări în creștere a importanței HEPA de-a lungul întregii vieți, promovarea activității fizice a fost accentuată la diverse niveluri și prin diverse strategii, politici și programe. S-au depus eforturi importante în unele state membre ale UE pentru a da posibilitatea și a încuraja cetățenii să practice mai mult activități fizice. Sensibilizarea în vederea activității fizice, cu implicarea sectorului sportului, poate fi utilă pentru a se ajunge la cetățeni.

4.

În ansamblu, în ultimii ani nu s-a înregistrat o creștere a proporției de cetățeni ai UE care ating nivelurile recomandate de activitate fizică; în unele țări, nivelurile de practicare a unei activități fizice sunt în scădere (9). Ratele actuale ridicate ale inactivității fizice constituie o preocupare majoră pentru UE și statele membre ale acesteia, atât din punctul de vedere al sănătății, cât și din punct de vedere social și economic.

5.

Promovarea eficace a activității fizice, care să conducă la rate mai ridicate ale activității fizice, trebuie să implice diferite sectoare, după cum se prevede la punctul 6, inclusiv sectorul sportului, având în vedere că activitățile sportive și sportul pentru toți se numără printre sursele majore de activitate fizică.

6.

Orientările UE privind activitatea fizică constituie o bună bază pentru încurajarea politicilor transsectoriale destinate să promoveze activitatea fizică, în special în domeniile sportului, sănătății, educației, mediului, urbanismului și transporturilor, prin faptul că oferă statelor membre orientări pentru dezvoltarea strategiilor naționale privind HEPA.

7.

Unele state membre aplică deja orientările sau anumite principii care stau la baza acestora în cadrul propriilor politici și strategii naționale. Cu toate acestea, la nivel general, există discrepanțe mari între abordările statelor membre, iar punerea în aplicare a politicilor privind HEPA, astfel cum sunt prevăzute în orientări, ar putea fi îmbunătățită în continuare.

8.

O serie de măsuri recomandate cu privire la aspecte specifice ale unei promovări mai eficiente a HEPA au fost identificate de către Grupul de experți pentru sport, sănătate și participare, în conformitate cu mandatul acestuia. Acestea includ (10):

1.

să realizeze în continuare progrese în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a unor strategii și politici transsectoriale menite să promoveze activitatea fizică ținând cont de Orientările UE privind activitatea fizică sau de principiile pe care se întemeiază acestea;

2.

să încurajeze și să sprijine inițiativele la nivelul potrivit cu scopul de a promova activitățile fizice în sectorul sportului, cum ar fi, de exemplu, orientări specifice pentru îmbunătățirea ofertelor de activități fizice în cluburile sportive locale, programe specifice inițiate de organizațiile sportive în cadrul unui anumit sport și inițiative în favoarea sportului pentru toți sau acțiuni specifice în cluburile de fitness, care ar putea fi aplicate de mișcarea sportivă și sectorul fitness și care ar putea facilita cooperarea cu alte sectoare, în special în domeniile educației și sănătății;

3.

să încurajeze includerea activității fizice în sprijinul îmbătrânirii active în politicile naționale și în sistemele de finanțare pentru sport și să analizeze în consecință proiectele care au drept obiectiv promovarea HEPA în rândul persoanelor în vârstă, cu luarea în considerare a diferitelor niveluri de capacitate funcțională;

4.

în mod corespunzător și în conformitate cu sistemul național de sănătate, să promoveze o cooperare mai strânsă între sectorul sportului, cel al sănătății și alte sectoare, ținând seama de bunele practici existente în unele state membre;

5.

să ia în considerare sensibilizarea și furnizarea de informații, atât la nivel național, cât și la nivel local, pentru stimularea interesului cetățenilor față de adaptarea la un stil de viață mai activ.

1.

să intensifice cooperarea între acele domenii de politică care, în conformitate cu Orientările UE privind activitatea fizică, sunt responsabile de promovarea activității fizice, în special sportul, sănătatea, educația, mediul, urbanismul și transporturile;

2.

în ceea ce privește Anul European al Îmbătrânirii Active și al Solidarității între Generații 2012, să se asigure că principiile privind activitatea fizică în sprijinul îmbătrânirii active elaborate de Grupul de experți pentru sport, sănătate și participare sunt luate în considerare, după caz, la nivel politic după încheierea anului și în mișcarea sportivă națională pentru toate strategiile;

3.

să îmbunătățească baza de date pentru politicile destinate promovării HEPA și participării la activități sportive în UE și statele membre ale acesteia, de exemplu, prin includerea activităților fizice în Programul statistic european 2013-2017.

1.

să facă o propunere de recomandare a Consiliului privind HEPA, din perspectiva lucrărilor anterioare în acest domeniu, în special a Orientărilor UE privind activitatea fizică, și să ia în considerare includerea unui cadru de monitorizare ușoară pentru evaluarea progreselor, cu ajutorul unei serii limitate de indicatori care să se bazeze, în cea mai mare măsură posibilă, pe surse de date disponibile, astfel cum au fost identificate de către Grupul de experți pentru sport, sănătate și participare;

2.

să realizeze anchete periodice cu privire la sport și activitatea fizică și să ia în considerare cercetarea privind HEPA în cadrul unui viitor program de cercetare al UE;

3.

să promoveze și să sprijine schimbul de bune practici în UE referitor la HEPA și participarea la activități sportive, printre altele prin sprijinul acordat proiectelor și diseminării rezultatelor acestora în cadrul sistemelor de finanțare și al programelor relevante ale UE. Schimbul de bune practici ar putea să se refere la:

4.

să analizeze posibilitatea instituirii unei săptămâni europene a sportului (ținând seama de aspectele sale financiare și de organizare), ca mijloc de promovare a activității fizice și a participării la activități sportive la toate nivelurile, cu luarea în considerare a inițiativelor naționale similare și în cooperare cu organizațiile sportive relevante. O astfel de săptămână ar trebui să se bazeze pe campaniile de sensibilizare existente, ținând cont de lecțiile învățate din acestea și adăugându-le valoare, și ar trebui să utilizeze concluziile desprinse din proiectele conexe finanțate prin acțiunea pregătitoare din 2009 în domeniul sportului, precum și rezultatele proiectelor finanțate prin cererile de propuneri aferente din cadrul acțiunii pregătitoare din 2012, incluzând sensibilizarea publicului cu privire la sport.