18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/1

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 174- 178,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013” (COM(2010)0110),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 31 martie 2010 intitulat Document de însoțire pentru Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată - Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013 (SEC(2010)0360),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 25 octombrie 2010 intitulat Politica de coeziune: răspunsul la criza economică, o revizuire a punerii în aplicare a măsurilor politicii de coeziune adoptate în sprijinul planului european de redresare economică (SEC(2010)1291),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 noiembrie 2008 intitulat Regiunile 2020 – o evaluare a provocărilor viitoare pentru regiunile UE (SEC(2008)2868),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind contribuția politicii regionale la creșterea durabilă în Europa 2020 (COM(2011)0017),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională, în special articolul 7 (2),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 397/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională în ceea ce privește eligibilitatea investițiilor în domeniul eficienței energetice și al energiei regenerabile în locuințe (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 437/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională în ceea ce privește eligibilitatea intervențiilor în domeniul locuințelor în favoarea comunităților marginalizate (4),

—

având în vedere Decizia 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului privind fondurile structurale 2007-2013: rezultatele negocierilor privind strategiile naționale din domeniul politicii de coeziune și programele operaționale (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării și inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și în cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în orașe și regiuni, precum și în statele membre și în Uniunea Europeană (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2010 privind realizarea unei adevărate coeziuni teritoriale, sociale și economice în UE – o condiție sine qua non a competitivității globale? (8),

—

având în vedere documentul de informare nr. 1 al Comisiei din 28 februarie 2007 referitor la alocarea de fonduri (COCOF/2007/0012/00),

—

având în vedere nota de informare a Comisiei din 18 mai 2009 referitoare la structura orientativă pentru rapoartele strategice naționale pentru anul 2009 (COCOF 09/0018/01),

—

având în vedere concluziile Consiliului privind raportul strategic pentru anul 2010 al Comisiei referitor la punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 14 iunie 2010,

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor referitor la „Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013” din 1-2 decembrie 2010 (CdR 159/2010),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iulie 2010 intitulat „Modalitățile de încurajare a parteneriatelor eficiente în gestionarea programelor din cadrul politicii de coeziune, pe baza bunelor practici din ciclul 2007-2013” (ECO/258),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru transport și turism (A7-0111/2011),

A.

întrucât, în conformitate cu articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Uniuni, aceasta își concepe și pune în aplicare măsurile care conduc la consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale, și, îndeosebi, trebuie să își propună ca obiectiv să reducă discrepanțele dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și lipsa de dezvoltare a celor mai defavorizate regiuni, precum zone rurale, zone afectate de tranziția industrială, și regiuni care se confruntă cu un handicap natural sau demografic sever și permanent; întrucât trebuie să se țină seama de Strategia UE 2020 pentru a asigura că UE devine o economie, inteligentă, sustenabilă și incluzivă;

B.

întrucât politica de coeziune joacă un rol esențial în vederea deplinei realizări a obiectivelor UE 2020, în special în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, la toate nivelurile de guvernanță și în toate zonele geografice;

C.

întrucât dimensiunea strategică a politicii de coeziune care garantează coerența cu prioritățile Uniunii Europene – transformând Europa și regiunile sale în locuri mai atractive pentru investiții și pentru ocuparea forței de muncă, îmbunătățind cunoașterea și inovarea pentru creștere economică și crearea unui număr mai mare de locuri de muncă și de o calitate mai bună – este prevăzută și scoasă în evidență în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (denumit în continuare Regulamentul general), în Orientările strategice ale Comunității pentru coeziune (denumite în continuare Orientările strategice), în Cadrul de referință strategic național (NSRF) și în programele operaționale (PO);

D.

întrucât exercițiul de raportare strategică reprezintă un nou instrument al politicii de coeziune, care a fost introdus în perioada de programare curentă de Regulamentul general ca un instrument pentru examinarea punerii în aplicare a Orientărilor strategice, cu scopul de a crește conținutul strategic și de a promova transparența și responsabilitatea în cadrul politicii de coeziune și întrucât, cu ocazia planificării următoarei perioade de programare, trebuie desprinse concluzii de pe urma informațiilor și a experiențelor dobândite;

E.

întrucât prioritizarea Lisabona (Lisbon earmarking) este exercițiul prin care subansambluri ale celor 86 de sisteme prioritare convenite au fost identificate ca fiind priorități specifice în cadrul Agendei de la Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă și întrucât, pentru regiunile incluse în obiectivul de convergență, 47 de teme prioritare au fost identificate ca priorități speciale (earmarked priorities), în timp ce în regiunile incluse în obiectivul de competitivitate regională și ocupare a forței de muncă au fost identificate doar 33 de teme prioritare;

F.

întrucât pentru rapoartele strategice naționale pentru anul 2009, Comisia și statele membre au convenit să efectueze schimbul de date în funcție de obiective numai pentru temele prioritare, termenul preconizat pentru extragerea datelor fiind 30 septembrie 2009, dată la care statele membre încă se mai confruntau cu efectele crizei economice, unele dintre ele fiind puse în fața unor dificultăți inițiale la începutul perioadei de programare și întrucât se așteaptă ca raportul strategic 2013 să furnizeze mai multe date informative;

G.

întrucât regiunile europene încă se mai confruntă cu disparități frapante în domeniul economic, social și al mediului, aceasta fiind parțial o consecință naturală a ultimelor două extinderi și o urmare a efectelor directe ale crizei financiare și economice globale, cu toate că aceste disparități au scăzut în ultimul deceniu prin contribuția activă a politicii de coeziune, care este esențială pentru a asigura competitivitatea și creșterea economică, ținând seama, în același timp de particularitățile regionale;

H.

întrucât politica de coeziune a fost un element esențial al planului european de redresare economică, demonstrând importanța fondurilor structurale ca instrumente de stimulare economică, în special pentru întreprinderile mici, durabilitate și eficiență energetică și întrucât Comisiei i s-a solicitat să prezinte un raport în 2010 referitor la gradul de asimilare a măsurilor adoptate de Europa ca reacție la criză,

1.

salută raportul strategic al Comisiei privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune cofinanțate prin fondurile structurale; felicită statele membre pentru eforturile pe care le-au depus pentru pregătirea primelor lor rapoarte strategice naționale, care s-au dovedit a fi o valoroasă sursă de informații privind punerea în aplicare;

2.

subliniază că, la efectuarea analizelor comparative, ar trebui să se țină seama de faptul că cinci state membre și-au extras datele mai recent, iar un stat membru le-a extras la o dată anterioară; consideră că este mai adecvat să se compare progresele realizate de statele membre individuale cu media UE;

3.

consideră că transparența la alocarea fondurilor promovează punerea în aplicare corectă și este o condiție prealabilă esențială pentru realizarea obiectivelor globale ale politicii de coeziune și, prin urmare, trebuie consolidată în toate fazele procesului de punere în aplicare; consideră că publicarea listei de beneficiari ar trebui continuată, mai ales online, dat fiind că aceasta reprezintă un instrument eficient de îmbunătățire a transparenței; este de opinie că stabilirea unor orientări comunitare și introducerea rapoartelor strategice ca un nou instrument au contribuit la creșterea răspunderii pentru realizarea obiectivelor politice; solicită, în acest context, o dezbatere politică regulată pentru a ameliora transparența, responsabilitatea și evaluarea efectelor politicii de coeziune;

4.

ia act de faptul că volumul financiar raportat pentru proiectele selectate este de 93,4 miliarde EUR, reprezentând 27,1 % din resursele UE disponibile în perioada actuală, și această valoare medie se aplică celor trei obiective ale politicii de coeziune, precum și la categoriile din prioritizare Lisabona și la progresele realizate la punerea în aplicare a Orientărilor strategice ale Comunității; subliniază, însă, că progresele variază foarte mult de la o țară la alta, respectiv de la o temă la alta, ratele de selecție agregate fiind de peste 40 % în cazul a nouă state membre și sub 20 % în cazul a patru state membre;

5.

reiterează aprecierea sa pentru eforturile naționale care au ca rezultat alocarea în medie a fondurilor destinate pentru realizarea Agendei de la Lisabona în proporție de 65 % din fondurile disponibile în regiunile vizate de convergență și 82 % în regiunile vizate de competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă, ceea ce reprezintă de fapt mai mult decât s-a solicitat inițial; constată cu satisfacție că, în temeiul rapoartelor, o sumă totală de 63 miliarde EUR a fost repartizată pentru proiecte care țin de prioritizarea Lisabona și că selecția proiectelor în cadrul prioritizării Lisabona se situează la același nivel sau este ceva mai rapidă decât selecția în cadrul altor acțiuni și, prin urmare, îndeamnă statele membre să continue pe viitor să aloce resurse pentru proiecte care sprijină strategia UE 2020;

6.

constată că rata progreselor înregistrate în cazul temelor OSC este cea mai ridicată în cazul temei referitoare la dimensiunea teritorială (30 %), peste medie pentru „Îmbunătățirea cunoașterii și a inovării pentru creștere economică”, dar sub 27,1 % în cazul celorlalte două orientări și că, în plus, ratele de selecție sunt peste medie pentru proiectele care țin de prioritizarea Lisabona, atât în cazul obiectivului de convergență, cât și în cazul obiectivului de competitivitate regională și al celui de ocupare a forței de muncă, dar reprezintă numai 20,5 % în cazul obiectivului de cooperare teritorială europeană; regretă faptul că, în lipsa unor indicatori de realizare și de rezultat pentru toate statele membre, analiza performanței politicii, astfel cum a fost prezentată în raportul strategic, s-a dovedit a avea limitări importante; invită Comisia, prin urmare, să își revizuiască cerințele privind sarcina de raportare administrativă și invită statele membre să dea dovadă de mai multă disciplină cu privire la furnizarea de informații referitoare la punerea în aplicare a programului;

7.

salută progresul deja realizat în punerea în aplicare a proiectelor relevante pentru orientarea „Locuri de muncă mai numeroase și de calitate mai bună”, având în vedere criza economică și creșterea numărului de șomeri; recomandă cu fermitate, totodată, ca Comisia să introducă metode de cooperare cu statele membre care să faciliteze mobilizarea promptă și alocarea eficientă a tuturor fondurilor necesare pentru a obține o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor și competitivă, o creștere favorabilă incluziunii și o economie cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă conducând la coeziune socială și teritorială și la reducerea sărăciei, care reprezintă obiectivele prioritare ale strategiei UE 2020, în special în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, pentru a stimula creșterea și productivitatea și a ameliora performanțele în materie de ocupare a forței de muncă din Europa;

8.

salută faptul că FSE a oferit un sprijin relevant în vederea aplicării reformelor privind piața muncii și s-a dovedit a fi un instrument eficace, contribuind la trecerea de la politici pasive la politici active și chiar preventive privind piața muncii; invită statele membre să aplice în continuare reforme structurale care să protejeze piețele muncii de eventuale crize viitoare;

9.

solicită statelor membre să înregistreze progrese cu privire la punerea în aplicare a măsurilor cofinanțate și a activităților care vizează să sprijine, la nivel regional, piețele forței de muncă prin reducerea segregării și a inegalităților dintre bărbați și femei, precum diferențele de remunerație și subreprezentarea femeilor în cadrul pozițiilor de luare a deciziilor, prin facilitarea reconcilierii între viața profesională și cea de familie și prin încurajarea schimbării locurilor de muncă precare cu locuri de muncă în cadrul cărora să se beneficieze de drepturi, având în vedere proporția semnificativă a femeilor care se confruntă cu locuri de muncă precare;

10.

subliniază importanța de a ameliora infrastructura și serviciile pentru microregiunile dezavantajate cu o rată ridicată a populației marginalizate din punct de vedere social (de exemplu, romii) și de a le face accesibile;

11.

subliniază importanța transportului, în general, în ceea ce privește asigurarea coeziunii teritoriale, economice și sociale; este preocupat de faptul că nivelul de investiții în sectorul transportului feroviar nu a crescut, astfel cum fusese prevăzut, și se situează sub nivelul progreselor înregistrate în sectorul transporturilor rutiere, astfel încât nu contribuie suficient la decarbonizarea transporturilor; subliniază, în acest context, că investițiile planificate disproporționat în domeniul transporturilor între diferitele moduri de transport prejudiciază crearea unui sistem european de transport intermodal și remarcă faptul că orice întârziere suplimentară în procesul de punere în aplicare ar putea accentua dezechilibrele;

12.

reamintește faptul că aproximativ 23,7 % (82 de miliarde EUR) din fondurile structurale și de coeziune alocate pentru perioada 2007-2013 sunt dedicate transportului, însă doar jumătate din acestea se vor cheltui pentru proiectele TEN-T (17 miliarde EUR pentru rețeaua prioritară a TEN-T și 27,2 miliarde de euro pentru componenta globală), cealaltă jumătate fiind alocată investițiilor în proiecte naționale, regionale și locale care nu figurează pe hărțile TEN-T; subliniază faptul că fondurile structurale și de coeziune alocate transportului sunt distribuite între diversele moduri și rețele de transport într-un mod care nu ține suficient seama de obiectivele Uniunii Europene;

13.

în ceea ce privește cooperarea teritorială, atrage atenția asupra tendinței de a amâna lansarea proiectelor transfrontaliere și a proiectelor feroviare, în general, și subliniază valoarea adăugată europeană a rețelei TEN-T, care devine evidentă îndeosebi în secțiunile transfrontaliere ale proiectelor și la interconectarea acestora cu proiectele naționale rutiere, feroviare și cele privind căile navigabile interioare; propune, în acest context, sistematizarea introducerii unor platforme comune pentru cele mai bune practici, organizate după criterii socioeconomice, geografice, demografice și culturale;

14.

salută includerea cheltuielilor pentru investiții în proiecte de eficiență energetică și de energie din surse regenerabile pentru construirea de locuințe și pentru proiecte de locuințe destinate comunităților marginalizate, măsură care este pusă în aplicare cu succes în multe regiuni și care ar trebui continuată în viitor;

15.

solicită o punere în aplicare mai bună a programelor în domeniul mediului înconjurător, cu precădere în sectoarele transversale care constituie o valoare adăugată europeană, precum măsuri de combatere și atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, investiții în tehnologii mai ecologice și cu emisii reduse de CO2, măsuri de combatere a poluării aerului și a apei, măsuri de protecție a biodiversității, extinderea căilor ferate, promovarea eficienței energetice, în special în sectorul construcțiilor, și a surselor regenerabile de energie, pentru a îndeplini obiectivele UE 2020 și pentru a promova crearea de locuri de muncă ecologice și o economie verde;

16.

solicită utilizarea fondurilor relevante pentru acțiunile de prevenire și/sau reacție rapidă în cazul catastrofelor ecologice și solicită statelor membre creșterea investițiilor pentru prevenirea catastrofelor și reabilitarea zonelor industriale și a terenurilor contaminate, dată fiind rata scăzută de execuție a acestor fonduri;

17.

regretă întârzierile din cadrul procesului de selecție a proiectelor în domenii strategice precum cel feroviar, anumite investiții energetice și de mediu, economia digitală, incluziunea socială, guvernanța și consolidarea capacităților și solicită o analiză temeinică a motivelor care au stat la baza acestor întârzieri și invită, de asemenea, statele membre să își implice regiunile în vederea unei monitorizări mai atente a domeniilor în care eforturile trebuie sporite; subliniază, pe de altă parte, un grad mai ridicat de absorbție a proiectelor de mediu în cadrul programelor de cooperare teritorială europeană și atrage atenția asupra valorii adăugate clare pe care o are cooperarea în acest context; subliniază, însă, că este posibil ca statele membre să fi redus decalajele în domenii în care punerea în aplicare era în urmă și că, prin urmare, este posibil ca întârzierile actuale să nu fie relevante în ceea ce privește calitatea globală pe parcursul perioadei de programare; subliniază, în acest context, accelerarea capacităților de absorbție și a execuției bugetare a politicii de coeziune în 2010, care decurge printre altele, din modificări legislative recente și din programe operaționale care au ajuns la viteza de croazieră, ultimele sisteme de gestionare și control fiind în final aprobate de către Comisie;

18.

consideră că trebuie luate cât mai repede măsuri corective în vederea îmbunătățirii performanței slabe din cadrul anumitor domenii prioritare; recomandă realizarea unei analize aprofundate privind problemele referitoare la punerea în aplicare în domeniile în care selecționarea proiectelor s-a realizat cu întârziere și, în acest context, solicită satelor membre să depună eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți procesul de selecționare a proiectelor în domeniul temelor amânate și să accelereze punerea în aplicare a tuturor proiectelor selecționate astfel încât să evite riscul de a nu duce la îndeplinire obiectivele stabilite;

19.

consideră că, în unele cazuri, este nevoie de selecționarea și punerea în aplicare rapidă a proiectelor și de o mai bună utilizare, per ansamblu, a fondurilor alocate, îndeosebi pentru activitățile care vizează îmbunătățirea capitalului uman, promovarea sănătății și a prevenirii bolilor, garantarea de oportunități egale, sprijinirea piețelor forței de muncă și sporirea incluziunii sociale, în special în vederea combaterii consecințelor negative ale crizei economice;

20.

subliniază că multe dintre statele membre au confirmat că disciplina impusă de cerința de prioritizare a îmbunătățit calitatea și capacitatea de concentrare a programării; constată, de asemenea, că statele membre au considerat în mod unanim că menținerea priorităților fundamentale ale cadrelor de referință strategice naționale și ale programelor operaționale, în strânsă conexiune cu Strategia de la Lisabona, reprezintă cel mai bun instrument în vederea abordării crizei, și au reconfirmat relevanța obiectivelor pe termen mediu și lung stabilite în cadrul acestor documente;

21.

subliniază faptul că selectarea și punerea în aplicare eficace a proiectelor din anumite domenii este îngreunată de lipsa unor condiții prealabile relevante, cum ar fi proceduri de aplicare mai simple la nivel național, priorități naționale clare în anumite domenii de intervenție, transpunerea la timp a legislației UE, capacități instituționale și administrative consolidate și o birocrație excesivă la nivel național; solicită, prin urmare, statelor membre și regiunilor să faciliteze punerea în aplicare a politicii prin abordarea acestor provocări și, îndeosebi, prin îmbunătățirea cadrului juridic în domeniul ajutoarelor de stat, al achizițiilor publice și al normelor de mediu și să urmărească adoptarea de reforme instituționale;

22.

reamintește cu regret faptul că întârzierile majore la punerea în aplicare a politicii rezultă în principal din cauza următorilor factori: încheierea cu întârziere a negocierilor pentru cadrul financiar multianual și pentru pachetul legislativ al politicii, ceea ce duce la finalizarea cu întârziere a strategiilor naționale și a programelor operaționale, modificări ale normelor privind controlul financiar și criteriile de evaluare impuse la nivel național, suprapuneri cu încheierea perioadei 2000-2006 și cantitatea redusă de resurse publice disponibile pentru cofinanțare în statele membre;

23.

deplânge faptul că, deși Raportul strategic ar trebui să sublinieze contribuția programelor cofinanțate de fondurile structurale pentru implementarea obiectivelor politicii de coeziune, acesta nu oferă date complete cu privire la situația disparităților regionale până în 2009;

24.

salută publicarea documentului de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Politica de coeziune: răspunsul la criza economică, o revizuire a punerii în aplicare a măsurilor politicii de coeziune adoptate în sprijinul planului european de redresare economică”; subliniază că această revizuire se bazează în primul rând pe informațiile furnizate în rapoartele strategice naționale; solicită Comisiei să adopte măsurile necesare în vederea garantării faptului că informațiile furnizate de statele membre sunt exacte;

25.

constată că, în contextul crizei financiare și economice globale și al actualei decelerări economice, politica de coeziune a UE contribuie în mod decisiv la planul european de redresare economică, constituind cea mai mare sursă comunitară de investiții din economia reală și permite o reacție flexibilă și adecvată la mediul socio-economic care se deteriorează rapid; subliniază că statele membre au apreciat posibilitatea ca măsurile de ieșire din criză să fie adaptate la nevoile lor specifice; solicită, cu toate acestea, o flexibilitate sporită și o complexitate mai redusă a normelor pentru combaterea crizelor și încurajează statele membre să utilizeze prompt toate măsurile puse la dispoziție de Comisie pentru a asigura o reacție potrivită și în timp util, conform nevoilor specifice, precum și o strategie de succes pentru combaterea crizei economice în vederea realizării unei dezvoltări durabile pe termen lung prin consolidarea competitivității, a forței de muncă și a atractivității regiunilor europene;

26.

subliniază importanța depunerii unor eforturi suplimentare pentru a depăși dificultatea cauzată de măsurarea impactului global al măsurilor specifice legate de politica de coeziune în cadrul planului european de redresare economică și regretă faptul că, prin urmare, revizuirea poate oferi doar informații limitate despre exemple concrete la nivel național; cu toate acestea, salută analiza privind bunele practici și primele concluzii prezentate în raport;

27.

consideră că semnele care indică redresarea în urma crizei sunt slabe, iar în următorii ani Europa trebuie să își abordeze slăbiciunile structurale, inclusiv prin intervenții privind politica de coeziune și prin investiții specifice, în special în cercetare și dezvoltare, în inovare, în educație și în tehnologii care sunt benefice tuturor sectoarelor în vederea dobândirii competitivității; subliniază, prin urmare, necesitatea realizării unei analize temeinice a impactului măsurilor care vizează combaterea crizei și necesitatea asigurării unei finanțări structurale accesibile, care reprezintă un instrument solid menit să ajute regiunile în procesul de restructurare economică și socială și în promovarea solidarității și coeziunii sociale și teritoriale;

28.

împărtășește opinia Consiliului exprimată în concluziile Consiliului privind Raportul strategic pentru anul 2010 în ceea ce privește valoarea adăugată reală generată de o abordare strategică unică și integrată pentru fondurile structurale; reamintește că fiecare fond are nevoie de propriile sale norme în vederea unor intervenții eficiente pe teren în situații specifice; subliniază, de asemenea, necesitatea, în perioada post-criză, de a consolida bugetele publice și de a crește sinergiile și impactul tuturor surselor de finanțare disponibile (instrumente UE, naționale, BEI) printr-o coordonare eficace;

29.

subliniază că sinergiile dintre fondurile structurale și alte instrumente de politică sectorială, respectiv dintre aceste instrumente și resursele naționale, regionale și locale sunt esențiale și creează legături valoroase care permit consolidarea reciprocă, punerea în aplicare durabilă a programelor și realizarea coeziunii teritoriale; recunoaște că, prin dispozițiile referitoare la alocarea fondurilor pentru perioada 2007-2013, politica de coeziune este mai bine orientată în vederea creării de sinergii cu politicile de cercetare și inovare; subliniază că fondurile structurale ar putea fi utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare, asigurând nivelul necesar de excelență pentru a avea acces la fondurile destinate cercetării; subliniază, de asemenea, beneficiile aduse de sinergiile dintre FEDER, FSE și FEADR; constată că experiența demonstrează în mod clar că performanțele pozitive ale programelor finanțate de FSE sunt esențiale pentru a maximiza eficacitatea finanțării acțiunilor economice din FEDER; reamintește, în acest context, potențialul pe care îl are finanțarea încrucișată, care nu este încă exploatat pe deplin; având în vedere următorul raport strategic, invită Comisia să introducă o referință la interacțiunea reciprocă dintre fondurile structurale, precum și la interacțiunea acestora cu alte instrumente financiare ale UE;

30.

subliniază faptul că asistența tehnică, monitorizarea și evaluarea stimulează învățarea politicilor și, împreună cu un control financiar eficient, vor constitui un stimulent pentru îmbunătățirea calității performanței;

31.

regretă faptul că numai 19 state membre au prezentat rapoarte cu privire la indicatorii de bază și, prin urmare, în această etapă, nu se poate avea o primă imagine clară, la nivel european, a impactului pe teren a politicii; încurajează în mod ferm statele membre să utilizeze indicatori de bază în următoarea rundă a exercițiului de raportare strategică în 2012-2013; solicită Comisiei să intervină și să sprijine statele membre și regiunile să elaboreze informații coerente și complete în timp util;

32.

subliniază că, în vederea îmbunătățirii guvernanței și eficienței sistemului de administrare a fondurilor structurale, Comisia trebuie să asigure sisteme de monitorizare și control eficiente și constante; invită Comisia să sporească coerența și calitatea monitorizării progreselor înregistrate de statele membre, prin impunerea obligativității utilizării unui set minim de indicatori de bază în rapoartele strategice naționale în următoarea perioadă de programare pentru a facilita compararea datelor și orientarea către rezultate, prin furnizarea de indicații mai detaliate;

33.

consideră că bunele practici și învățarea reciprocă în materie de punere în aplicare a politicilor trebuie să fie evidențiate și că trebuie promovate schimburile în acest domeniu, alături de o consolidare a capacităților administrative, în special ale autorităților locale și regionale, pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea și pentru a evita repetarea greșelilor din trecut;

34.

încurajează bunele practici legate de raportarea la nivel național, cum ar fi utilizarea unor indicatori de bază, raportarea rezultatelor și realizărilor, raportarea cu privire la sinergiile dintre politicile naționale și politicile UE, organizarea de dezbateri publice și consultări cu părțile interesate, prezentarea de rapoarte către parlamentele naționale pentru emiterea de avize și publicarea rapoartelor pe site-uri guvernamentale (toate rapoartele utilizând o terminologie clară și concisă), deoarece aceste practici îmbunătățesc calitatea exercițiului de raportare și sporesc sentimentul de proprietate al părților interesate în statele membre; insistă asupra necesității de a urma exemplele de cele mai bune practici în acele regiuni în care se constată un grad mai redus de absorbție sau eficiență a programelor de finanțare;

35.

salută stabilirea de către Comisie a modului în care autoritățile naționale, regionale și locale pot ajusta programele operaționale la obiectivele UE 2020 privind dezvoltarea durabilă, precum și a modului în care practicile pot fi reorientate către obiective de creștere inteligentă în cadrul perioadei de programare actuale; invită statele membre să acționeze fără întârziere, să investească mai mult în dezvoltarea durabilă și creșterea inteligentă, incluziunea socială și egalitatea de gen pe piața muncii și să utilizeze fondurile într-un mod mai eficient; invită, de asemenea, Comisia să lanseze o dezbatere pentru a explica mai pe larg modul în care, de-a lungul actualei perioade 2007-2013, politica de coeziune își poate aduce aportul la obiectivele Strategiei Europa 2020;

36.

subliniază rolul IMM-urilor ca actori inovatori în economie și evidențiază nevoia de a dezvolta acest sector, printre altele prin punerea în aplicare a „Small Business Act”, facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare și capital de exploatare și încurajarea IMM-urilor să se implice în proiecte inovatoare în vederea consolidării competitivității lor și a potențialului de a crea locuri de muncă; subliniază că pot rezulta numeroase beneficii economice și sociale din cooperarea la nivel local și regional între autoritățile publice, IMM-uri, rețele de afaceri, grupări și institute de cercetare, precum și din utilizarea eficace a tuturor resurselor disponibile, inclusiv a instrumentelor de inginerie financiară (Jeremie) ca elemente de consolidare a capitalului IMM-urilor; cu toate acestea, subliniază că, în ceea ce privește finanțarea împrumuturilor, trebuie îmbunătățită certitudinea juridică astfel încât intermediarii financiari și băncile de promovare să poată stabili condiții pentru instrumente financiare inovatoare care vor rămâne valabile pe întreaga durată a perioadei de programare;

37.

este ferm convins că o bună guvernanță la nivel european, național, regional și local și o cooperare eficace între diferitele niveluri de guvernare sunt fundamentale pentru asigurarea calității procesului de luare a deciziilor, planificarea strategică, o mai bună capacitate de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune și deci pentru punerea în aplicare eficientă și cu succes a politicii de coeziune; încurajează Comisia și statele membre să consolideze și să mobilizeze guvernanța pe mai multe niveluri, în conformitate cu tratatul și cu principiile subsidiarității și parteneriatului; subliniază, în consecință, importanța unei veritabile strategii de parteneriat, atât pe verticală, cât și pe orizontală, și recomandă să se evalueze calitatea implicării în parteneriat, reamintind că parteneriatele pot conduce la o simplificare, în special a procedurii de selecție a proiectelor; invită statele membre să implice nivelurile subnaționale încă de la început în procesul de definire a priorităților de investiții și de luare a deciziilor, precum și să integreze acestea cu actorii societății civile și cu reprezentanții comunității în procesul de punere în aplicare a programelor; propune, în acest context, stabilirea unui „Pact teritorial al autorităților locale și regionale cu privire la Strategia Europa 2020” în cadrul fiecărui stat membru;

38.

este de opinie că simplificarea dispozițiilor și procedurilor ar trebui să contribuie la alocarea rapidă a fondurilor și plăților și, prin urmare, ar trebui să continue și să conducă la îmbunătățirea reglementărilor în perioada de după 2013, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, fără a crea dificultăți majore pentru beneficiari; consideră că politica regională ar putea fi mai bine adaptată la nevoile utilizatorilor și că simplificarea ar reduce barierele și costurile administrative inutile, precum și alte obstacole care stau în calea realizării obiectivelor politicii, aceasta ar trebui să preîntâmpine confuziile și interpretarea greșită a practicilor administrative actuale și ar trebui, pe de altă parte, să asigure o gestionare mai flexibilă a proiectelor, controale sincronizate și o mai mare eficiență a politicii; deplânge faptul că, din cauza birocrației inutile, a normelor prea complicate supuse adesea la modificări și a lipsei de proceduri armonizate, multe fonduri rămân neutilizate; consideră că este necesar să se ajungă la un echilibru între simplificare și stabilitatea normelor și a procedurilor;

39.

solicită statelor membre și autorităților regionale să îmbunătățească consolidarea capacităților și să reducă sarcina administrativă, în special să asigure cofinanțarea proiectelor prin contribuții naționale și, atunci când este oportun, să introducă sprijin sub formă de inginerie financiară, cu scopul de a crește absorbția fondurilor și de a evita întârzieri suplimentare majore în materie de investiții;

40.

sprijină ideile prezentate de Comisie prin care se urmărește să se pună un accent mai mare pe implementarea orientată spre rezultate a fondurilor structurale și consideră că raportarea strategică, un instrument valoros de monitorizare a progresului privind punerea în aplicare, creează o bază pentru evaluări inter pares și pentru dezbateri strategice la nivelul UE; în vederea realizării unei raportări strategice de o calitate mai bună, bazate pe date comparative și fiabile, încurajează statele membre să adopte o abordare mai analitică și mai strategică la elaborarea rapoartelor naționale axate într-o mai mare măsură pe obiective, rezultate și dezvoltări strategice și să prezinte informații exacte, în timp util, cu privire la indicatorii de bază și obiectivele convenite; subliniază, prin urmare, că Raportul strategic pentru anul 2013 ar trebui să fie orientat spre rezultate și să se axeze mai mult pe o analiză calitativă a eficacității programelor, realizărilor, rezultatelor și a impactului timpuriu, decât pe prezentarea excesivă a unor date statistice;

41.

invită Comisia și statele membre să utilizeze oportunitatea revizuirii la mijloc de termen a perspectivei financiare 2007-2013 și a politicii de coeziune pentru a asigura creșterea absorbției fondurilor europene în perioada 2011-2013;

42.

invită toate instituțiile UE și statele membre, în perspectiva următoarei runde de negocieri privind viitoarea politică de coeziune, să faciliteze finalizarea mai rapidă a unor documente-cheie, cum ar fi cadrul financiar multianual și regulamentele, în următoarea rundă de negocieri, în vederea depășirii dificultăților de lansare care ar putea apărea la începutul următoarei perioade de programare;

43.

invită Comisia să asigure faptul că viitoarea politică de coeziune va beneficia de resurse financiare adecvate; este de opinie că politica de coeziune nu trebuie privită doar ca un instrument de realizare a obiectivelor politicilor sectoriale, deoarece aceasta este o politică comunitară care oferă o valoare adăugată substanțială și are rațiunea sa de a fi: coeziunea economică, socială și teritorială; subliniază, prin urmare, că politica de coeziune ar trebui să rămână independentă, iar principiile și bazele sale actuale nu ar trebui să fie modificate printr-o dispersare sectorială;

44.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/10

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională (2),

—

având în vedere Decizia 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune (3),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 397/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională în ceea ce privește eligibilitatea investițiilor în domeniul eficienței energetice și al energiei regenerabile în locuințe (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1233/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 663/2009 de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistență financiară comunitară pentru proiecte în domeniul energiei (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind monitorizarea Agendei teritoriale și a Cartei de la Leipzig: spre un program european de acțiune pentru dezvoltare spațială și coeziune teritorială (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 octombrie 2008 referitoare la guvernarea și parteneriatul la nivel național, regional și la nivel de proiect în domeniul politicii regionale (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la dimensiunea urbană a politicii de coeziune în noua perioadă de programare (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020 (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013 (11),

—

având în vedere nota ad hoc publicată de Parlamentul European intitulată „Monitorizarea Agendei teritoriale și a Cartei de la Leipzig: spre un program european de acțiune pentru dezvoltare spațială și coeziune teritorială”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere al cincilea raport al Comisiei din 9 noiembrie 2010 privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010 referitoare la „Concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune” (COM(2010)0642),

—

având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din aprilie 2010 referitor la „Evaluarea ex-post a programelor din cadrul politicii de coeziune din perioada 2000-2006, cofinanțate de FEDR (Obiectivele 1 și 2)”,

—

având în vedere raportul Comisiei din iunie 2010 referitor la „Evaluarea ex-post a programelor din cadrul politicii de coeziune din perioada 2000-2006: inițiativa comunitară URBAN”,

—

având în vedere Avizul din 26 mai 2010 al Comitetului Economic și Social European (CESE) privind necesitatea unei abordări integrate a reabilitării urbane (12),

—

având în vedere Avizul din 9-10 iunie 2010 al Comitetului Regiunilor privind rolul regenerării urbane în contextul viitoarei dezvoltări urbane în Europa (13),

—

având în vedere Agenda teritorială a UE – spre o Europă mai competitivă și mai durabilă a diverselor regiuni („Agenda teritorială”) și Carta de la Leipzig privind orașele europene durabile („Carta de la Leipzig”), ambele adoptate în cadrul Consiliului informal al miniștrilor responsabili cu amenajarea teritoriului și dezvoltarea urbană, organizat la Leipzig la 24-25 mai 2007,

—

având în vedere „Declarația de la Toledo” adoptată în cadrul Consiliului informal al miniștrilor privind dezvoltarea urbană, organizat la Toledo la 22 iunie 2010,

—

având în vedere poziția directorilor generali pentru dezvoltare urbană referitor la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții: Concluziile celui de al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune (COM(2010)0642/3),

—

având în vedere concluziile summitului european al guvernelor locale, organizat la Barcelona, la 22-24 februarie 2010, intitulat „Guvernele locale, protagoniste în noua Europă”,

—

având în vedere Asociația primarilor, astfel cum a fost inițiată și susținută de Comisia Europeană,

—

având în vedere raportul independent, pregătit la cererea Comisiei, intitulat „O agendă pentru reforma politicii de coeziune” (raportul Fabrizio Barca)(2009),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru transport și turism (A7-0218/2011),

A.

întrucât UE poate fi caracterizată prin dezvoltarea sa policentrică și prin varietatea zonelor urbane și a orașelor de diferite dimensiuni, care dețin competențe și resurse eterogene; este de părere că ar fi problematic să se adopte o definiție comună a termenului de „zone urbane” și a termenului „urban” în general, doar pe criterii statistice, deoarece este dificil să se aducă la un numitor comun diversitatea de situații din statele membre și din regiuni și, prin urmare, consideră că orice definiție și desemnare obligatorie a zonelor urbane ar trebui lăsate la latitudinea statelor membre, în conformitate cu principiul subsidiarității, pe baza unor indicatori europeni comuni; întrucât ar trebui să se verifice modul în care printr-o abordare funcțională s-ar putea obține o definiție standard a termenului „urban”, creându-se astfel condițiile necesare pentru o definiție legală clară a dimensiunii urbane a politicilor UE; întrucât ar fi folositor să existe în cadrul politicii de coeziune o definiție pe baze funcționale a dimensiunii urbane;

B.

întrucât UE contribuie prin politicile sale la dezvoltarea durabilă a zonelor urbane și întrucât ar trebui să se țină cont de faptul că, pe lângă politicile urbane naționale, în conformitate cu principiul subsidiarității, ar trebui definită o politică urbană europeană;

C.

întrucât orașele contribuie în mod activ la elaborarea politicilor UE și joacă un rol important în punerea în aplicare cu succes a strategiei UE 2020; întrucât neluarea în considerare a dimensiunii urbane a politicilor UE și în special a politicii de coeziune ar periclita atingerea obiectivelor strategiei UE 2020;

D.

întrucât orașele prezintă un potențial arhitectural și cultural unic, dețin forțe de integrare socială considerabile și permit menținerea echilibrului social prin conservarea diversității culturale și păstrarea unei legături permanente între centru și zonele periferice;

E.

întrucât, pornind de la experiența inițiativelor URBAN, acțiunile urbane au fost integrate în cadrul de reglementare pentru obiectivele de convergență și de competitivitate și de ocupare a forței de muncă la nivel regional în perioada de programare 2007-2013; întrucât integrarea dezvoltării urbane a extins în mod clar mijloacele financiare disponibile pentru orașe; întrucât este recomandată stabilirea unor obiective bine definite pentru dezvoltarea urbană în cadrul programelor operaționale, pentru a favoriza concentrarea resurselor;

F.

întrucât subsidiaritatea, în forma sa consolidată și extinsă conform definiției prevăzute de TFUE, precum și guvernanța pe mai multe niveluri și un principiu al parteneriatului mai bine definit reprezintă elemente esențiale pentru o punere în aplicare corectă a tuturor politicilor UE și întrucât angajarea de resurse și competențe ale autorităților locale și regionale ar trebui consolidată în consecință;

G.

întrucât criza economică din ultimii ani a agravat inegalitățile și problemele sociale în mari zone metropolitane periferice; dat fiind că autoritățile locale confruntate cu criza trebuie să fie capabile să pună în aplicare măsuri concrete pentru combaterea sărăciei, sprijinirea coeziunii sociale și a ocupării forței de muncă;

H.

întrucât de multe ori o politică axată pe poli de dezvoltare, bazată pe stimularea activității economice în orașe, nu a generat un impact suficient și, în consecință, a avut efecte limitate în zona înconjurătoare, fără a contribui așadar la o dezvoltare integrată;

I.

întrucât, indiferent de bogăția sau puterea lor economică, într-un număr restrâns de cartiere, orașele ar putea avea probleme specifice, cum ar fi inegalitatea socială extremă, sărăcia, excluziunea și șomajul ridicat, care pot fi ameliorate, respectiv eliminate, cu ajutorul politicii de coeziune,

J.

întrucât simplificarea punerii în aplicare a politicilor, inclusiv a mecanismelor de control și de audit, contribuie la îmbunătățirea eficienței, la reducerea frecvenței erorilor, la o utilizare mai ușoară a arhitecturii politicilor și la sporirea vizibilității; întrucât eforturile depuse în vederea simplificării ar trebui să continue împreună cu simplificarea procedurilor naționale și regionale, astfel încât reprezentanții zonelor urbane să poată orienta și gestiona mai bine utilizarea fondurilor europene,

1.

remarcă faptul că Agenda urbană europeană include, pe de o parte, dimensiunea urbană a politicilor UE, în special politica de coeziune, și, pe de altă parte, componenta interguvernamentală a eforturilor de la nivel european de a coordona politicile urbane ale statelor membre, eforturi puse în aplicare prin reuniuni ministeriale informale sub coordonarea președințiilor succesive ale Consiliului și cu contribuția activă a Comisiei; consideră în acest context că autoritățile locale ar trebuie să fie mai bine informate și implicate mai activ în activitățile interguvernamentale; recomandă o mai bună coordonare între cele două niveluri și o implicare mai puternică a guvernelor locale; subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a deciziilor și a acțiunilor autorităților administrative atât la nivel comunitar, cât și la nivel național;

2.

ia act de aprobarea Declarației de la Toledo și de Documentul de referință de la Toledo privind regenerarea urbană; recunoaște nevoia unei continuități și a unei coordonări sporite pentru realizarea unui program de lucru comun sau a unei „agende urbane europene”; salută faptul că miniștrii au subliniat nevoia de consolidare a cooperării și a coordonării cu Parlamentul European, precum și obiectivul privind consolidarea dimensiunii urbane în cadrul politicii de coeziune și promovarea unei dezvoltări urbane durabile și a unor abordări integrate prin consolidarea și dezvoltarea unor instrumente de punere în aplicare a Cartei de la Leipzig la toate nivelurile; felicită statele membre și Comisia pentru eforturile depuse de acestea în vederea continuării procesului de la Marsilia și a punerii în aplicare a unui cadru de referință pentru orașe europene durabile; urmărește cu interes lansarea etapei de testare a cadrului de referință; regretă, totuși, că orașele nu sunt implicate suficient în aceste procese; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să asigure îmbunătățirea fluxului de informații privind acest proces către orașele neparticipante și să informeze în mod constant Parlamentul cu privire la progresele înregistrate;

3.

atrage atenția asupra faptului că, pe lângă contribuția semnificativă a acțiunilor din cadrul politicii de coeziune la dezvoltarea zonelor urbane, există și alte politici (precum în domeniul mediului, al transporturilor și al energiei) și programe ale UE cu impact puternic asupra dezvoltării urbane; subliniază necesitatea unei mai bune înțelegeri a impactului teritorial al politicilor și invită la consolidarea Agendei urbane în cadrul politicilor UE; invită din nou Comisia să efectueze o evaluare teritorială a impactului politicilor sectoriale și să extindă actualele mecanisme de evaluare a impactului; salută, în acest context, ideile rezumate în cel de-al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială și eforturile depuse de ESPON;

4.

subliniază faptul că, în mare parte, zonele urbane sunt cele care pun în practică politicile europene; subliniază faptul că zonele urbane, care conțin 73 % din populația Europei, generează aproximativ 80 % din PIB și consumă până la 70 % din energia din UE, și reprezintă cele mai importante centre de inovare, cunoaștere și cultură, printre altele datorită prezenței IMM-urilor; prin urmare, acestea contribuie în mod semnificativ la creșterea economică; subliniază că doar orașele care beneficiază de servicii de înaltă calitate și de o infrastructură adecvată pot atrage și promova activități de viitor cu mare valoare adăugată; observă, pe de altă parte, că acestea suportă totodată costurile productivității economice (extindere urbană, aglomerație, congestie, poluare, utilizarea terenurilor, schimbările climatice, precaritate energetică, criză a locuințelor, segregare spațială, infracțiuni, migrație etc.) și sunt marcate de puternice dezechilibre sociale (șomaj ridicat, precaritate socială și excludere, polarizare socială etc.) care le periclitează rolul de „motoare de creștere”; subliniază că nu doar evoluțiile economice, ci și cele sociale și ecologice din zonele urbane au un impact masiv asupra zonei înconjurătoare și consideră că agenda urbană trebuie să urmărească dezvoltarea investițiilor sustenabile, inteligente și incluzive pentru a întări rolului orașelor; consideră, prin urmare, că există o justificare clară pentru un angajament comun față de zonele urbane ale UE, în vederea reducerii efectelor transversale ale creșterii și dezvoltării și, în același timp, în vederea soluționării problemelor legate de sustenabilitatea mediului și coeziunea socială;

5.

subliniază că serviciile urbane de transporturi se supun principiului subsidiarității; subliniază, cu toate acestea, că o finanțare, cooperare și coordonare europeană ar permite autorităților locale să facă față provocărilor cu care se confruntă, în special în domeniul transporturilor;

6.

consideră că sporirea contribuției zonelor urbane la creșterea economică a UE și, în același timp, menținerea sau îmbunătățirea parametrilor acestora ca „zone optime pentru locuit” reprezintă un obiectiv comun al autorităților administrative la nivel european, național, regional și local; subliniază că, în ciuda faptului că acest obiectiv este împărtășit pe scară largă, măsurile specifice în vederea îndeplinirii acestuia pot varia de la o regiune la alta; observă că, în urma dezvoltării marcante în cea de-a doua jumătate a secolului XX, anumite regiuni și orașe vor fi nevoite în general să aplice priorități mai variate, inclusiv privind convergența, și, prin urmare, consideră că trebuie garantată o flexibilitate suficientă pentru a permite zonelor urbane să identifice soluțiile care corespund cel mai bine nevoilor lor, macromediului și micromediului și contextului de dezvoltare;

7.

recomandă ca dimensiunea urbană a politicii de coeziune, având drept bază de orientare conceptul strategic privind asigurarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, să se axeze pe un obiectiv triplu: în primul rând, sprijinirea zonelor urbane pentru ca acestea să-și dezvolte infrastructurile fizice de bază, ca o premisă a creșterii, în vederea exploatării depline a contribuției potențiale a acestora la creșterea economică a Europei și la diversificarea bazei economice și la sustenabilitatea energetică și de mediu, mai ales în perspectiva conservării și îmbunătățirii calității aerului în zona centrelor urbane, fără a aduce atingere râurilor; în al doilea rând, sprijinirea zonelor urbane pentru ca acestea să-și modernizeze caracteristicile economice, sociale și de mediu prin investiții inteligente în infrastructură și servicii, bazate pe progresul tehnologic; în strânsă corelare cu specificitățile regionale, locale și naționale; în al treilea rând, regenerarea zonelor urbane prin recuperarea siturilor industriale și a terenurilor contaminate, ținând seama de necesitatea legăturilor dintre zonele urbane și zonele rurale, pentru a promova creșterea favorabilă incluziunii, în conformitate cu Strategia UE 2020;

8.

atrage atenția asupra importantului potențial de modernizare a investițiilor în infrastructură prin tehnologii inteligente care vor aborda problemele persistente privind guvernanța orașelor, energia, gestionarea alimentării cu apă și a utilizării acesteia, transporturile, turismul, locuințele, educația, serviciile de sănătate și de asistență socială, siguranța publică etc. prin conceptul de „dezvoltare urbană mai inteligentă”; este de părere că astfel de investiții în infrastructura tehnologiei informației și comunicării (TIC) pot fi considerate ca un motor clar de creștere economică și de activitate economică bazată pe inovare, reunind următoarele elemente ale investițiilor publice și private care pot urmări generarea unui nou spirit antreprenorial, locuri de muncă durabile și creștere inteligentă, conform obiectivelor Strategiei Europa 2020 și, în special, ale parteneriatului pentru inovare pentru orașe inteligente;

9.

subliniază faptul că aplicarea sistemelor de transport inteligente va avea o contribuție semnificativă la creșterea eficienței energetice, a siguranței și a securității sectorului public și invită Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare coordonată și eficientă a sistemelor inteligente la nivelul Uniunii în general și în zonele urbane în special; atrage atenția asupra faptului că orașele, în special, pot contribui în mod esențial la lupta împotriva schimbărilor climatice, de exemplu prin intermediul sistemelor de transport public local inteligente, reabilitarea energetică a clădirilor și planificarea durabilă a cartierelor urbane astfel încât căile de acces la locul de muncă și la instituțiile orașului să fie cât mai scurte posibil etc.; în acest context, sprijină inițiativa CIVITAS și “Pactul primarilor”; subliniază importanța utilizării fondurilor disponibile în vederea punerii în practică a programelor de acțiune pentru a promova exploatarea potențialului local de energie regenerabilă și solicită Comisiei să garanteze actualizarea ambelor inițiative în viitor;

10.

subliniază pertinența politicii de coeziune pentru promovarea inovării sociale în zona urbană și, îndeosebi, în cartierele defavorizate, în vederea creșterii coeziunii interne și a capitalului uman, prin intermediul unei acțiuni favorabile incluziunii și participării, atât în domeniul formării și al educației (în special pentru tineret), cât și al accesului la microcredite sau al promovării economiei sociale;

11.

își reafirmă punctul de vedere conform căruia punctul slab al Strategiei de la Lisabona a fost lipsa unei guvernanțe pe mai multe niveluri care să funcționeze bine și implicarea insuficientă a autorităților regionale și locale și a societății civile în etapele de planificare, punere în aplicare, comunicare și evaluare a strategiei; subliniază nevoia unui sistem de guvernanță îmbunătățit al Strategiei UE 2020, cu o mai bună integrare a părților interesate în cadrul tuturor etapelor;

12.

invită Comisia să garanteze în regulamentele viitoare că statele membre îi implică în mod oficial pe liderii politici ai zonelor urbane-cheie și ai asociațiilor autorităților locale și regionale în toate etapele procesului decizional din cadrul politicii de coeziune (planificarea strategică, definirea și negocierea viitoarelor „contracte de parteneriat pentru dezvoltare și investiții”), de exemplu prin crearea unor noi tipuri de parteneriat, cum ar fi pactele teritoriale concepute pentru fiecare stat membru în parte; solicită Comisiei să încurajeze formarea administrațiilor urbane și locale, ca mijloc de informare cu privire la programele și inițiativele politicii urbane; în consecință, solicită autorităților locale să elaboreze programe concrete de acțiune în cadrul strategiilor lor de dezvoltare specifice; este de părere că acesta este unicul mod de a reflecta nevoile locale și de a preveni fragmentarea obiectivelor și soluțiilor strategice;

13.

consideră că ar trebui consolidată legătura dintre planurile de acțiune la nivel local și programele orientate către nivelul regional/național; susține propunerea Comisiei de a consolida poziția abordării la nivelul dezvoltării locale în cadrul politicii de coeziune prin grupuri de sprijin și planuri de acțiune de tip „Leader”;

14.

subliniază faptul că zonele urbane nu sunt elemente izolate în interiorul regiunilor din care fac parte și că dezvoltarea acestora trebuie, așadar, să fie strâns legată de zonele funcționale, suburbane sau rurale învecinate; solicită mai multe detalii cu privire la situațiile specifice, precum zonele metropolitane, zonele și aglomerările urbane, în care funcțiile sunt strâns legate între ele; consideră că guvernarea pe mai multe niveluri, programarea teritorială și principiul parteneriatului sunt instrumentele cele mai eficace pentru prevenirea sectorializării și a fragmentării politicilor de dezvoltare; amintește, totuși, că sinergiile interne nu sunt întotdeauna garantate; invită Comisia să solicite explicit statelor membre să promoveze contactele și schimbul de bune practici cu privire la strategiile rural-urbane și să instituie dimensiuni urban-rurale în documentele de planificare pentru a asigura legături rural-urbane bune;

15.

subliniază rolul pozitiv pe care îl joacă cooperarea transfrontalieră, cooperarea transnațională și inițiativa URBACT în crearea de rețele între orașe, schimbul de cele mai bune practici și generarea de soluții inovatoare; subliniază faptul că cooperarea dintre orașele europene se încadrează perfect în obiectivul 3 (cooperare teritorială europeană); consideră că în perioada 2014-2020 trebuie consolidată dimensiunea urbană în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană; încurajează implicarea orașelor în cadrul rețelelor de cooperare interregională și transfrontalieră; consideră că rețelele sprijinite ar trebui legate de proiecte de dezvoltare reale și invită Comisia să îmbunătățească platformele pentru a permite o abordare experimentală a regenerării și dezvoltării urbane; consideră că ar putea fi de folos să se facă experimente, în special în contextul FSE, unde o strategie teritorială globală ar putea să completeze o abordare pe categorii de populație specifice;

16.

subliniază că procesul de „regenerare urbană” și „abordare integrată” poate determina apariția unei noi „alianțe urbane”, care ar pune alături toți actorii implicați în procesul de „construcție a orașului”; alianța ar urma să continue se bazeze pe consens, urmând să beneficieze de noi forme de guvernanță, în care rețelele sociale și de cetățeni joacă un rol important, scopul comun fiind revalorizarea, regenerarea și re-inventarea „orașului existent”, optimizând astfel folosirea capitalului uman, social, material, cultural si economic format de-a lungul istoriei și utilizând aceste elemente pentru a construi orașe eficiente, inovatoare, inteligente, mai durabile si integrate social;

17.

invită din nou Comisia să înființeze un program de schimb, „Erasmus pentru reprezentanții aleși la nivel local și regional” pentru a încuraja transferul de bune practici în domeniul dezvoltării locale și urbane strategice;

18.

subliniază faptul că autoritățile locale alese sunt direct responsabile din punct de vedere politic pentru luarea deciziilor strategice și investirea fondurilor publice; consideră, prin urmare, că statele membre trebuie să garanteze acestora resurse bugetare suficiente; consideră, prin urmare, că, în vederea atingerii obiectivelor politicii de coeziune și ale strategiei UE 2020, trebuie să existe o implicare obligatorie a organismelor locale alese în procesul de luare a deciziilor strategice, o implicare profundă în crearea programelor operaționale și folosirea extinsă a opțiunii responsabilităților subdelegate în momentul punerii în aplicare și al evaluării politicii de coeziune, fără a aduce atingere responsabilității financiare ale autorităților de gestionare și ale statelor membre; subliniază faptul că prioritatea autorităților locale este de a asigura bunăstarea și calitatea vieții cetățenilor lor care, împreună cu toți actorii din domeniu, trebuie să fie implicați în strategiile de dezvoltare locală;

19.

recomandă ca, în următoarea perioadă de programare, una dintre următoarele opțiuni să fie folosită pentru aplicarea dimensiunii urbane la nivel național: programe operaționale independente gestionate de anumite zone urbane, programe operaționale comune care să acopere zonele urbane ale unor anumite state membre, granturi globale, restricționarea măsurilor urbane și a resurselor în programe operaționale regionale specifice; recunoaște importanța elaborării pe viitor a unor programe operaționale specifice anumitor zone urbane, care să urmărească punerea în valoare a potențialului lor de dezvoltare;

20.

avertizează că, dat fiind faptul că amploarea și caracterul predominant al urbanizării diferă foarte mult în cadrul UE, îndeosebi în cazul regiunilor preponderent rurale și slab urbanizate, gestionarea resurselor atribuite acțiunilor urbane în conformitate cu conținutul general și cu prioritățile programelor operaționale trebuie lăsată la latitudinea celor care concep programele în numele regiunii în cauză;

21.

pledează în favoarea principiilor de planificare strategică integrată, întrucât acestea pot ajuta autoritățile locale să treacă de la un mod de gândire în termeni de „proiecte individuale” la un mod de gândire intersectorial și mai strategic în vederea folosirii potențialului lor specific de dezvoltare; subliniază plusvaloarea și caracterul inovator al acestei abordări de tip ascendent, în special pentru cartierele defavorizate, care, asigurând participarea tuturor actorilor locali, permit un răspuns mai bun în funcție de nevoile reale și resursele teritoriale; regretă însă definiția comună vagă care duce doar la o aplicare formală în unele cazuri; invită Comisia să solicite statelor membre să asigure sprijin pentru dezvoltarea capacității administrative la nivel local în vederea planificării strategice integrate;

22.

estimează că zonele urbane joacă un rol fundamental pentru punerea în aplicare a strategiilor macroregionale și pentru constituirea unor unități geografice funcționale;

23.

invită Comisia să pregătească un studiu comparativ al practicilor actuale ale diferitelor statele membre în domeniul planificării strategice integrate și să elaboreze, pe baza rezultatelor acestui studiu, orientări specifice ale UE pentru practicile de planificare a dezvoltării urbane integrate, care să clarifice raporturile dintre această planificare și alte documente de planificare și să promoveze totodată parteneriate reglementate juridic, inclusiv parteneriate urbane transfrontaliere; invită Comisia să prevadă obligativitatea juridică a planificării urbane integrate în cazurile în care sunt folosite fonduri ale UE pentru cofinanțarea proiectelor; recomandă autorităților locale din statele membre să inițieze noi parteneriate public-private și strategii inovatoare de dezvoltare a infrastructurii urbane, care să permită atragerea investițiilor și stimularea mediului de afaceri; solicită o mai bună coordonare între administrațiile locale și regionale care să permită realizarea unor parteneriate noi atât între orașe și zonele rurale, cât și între orașele mici, medii sau mari, cu scopul de a asigura o dezvoltare regională echilibrată; în același timp, invită Comisia să sporească asistența tehnică în vederea unei mai bune planificări a dezvoltării integrate, a unui proces de elaborare în comun a politicilor și a unei dezvoltări urbane strategice;

24.

salută propunerea Comisiei privind viitorul cadru strategic comun, detaliat în concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea, care ar putea intensifica sinergiile dintre fonduri, în special în vederea regândirii legăturilor dintre zonele urbane și zonele rurale și periurbane; subliniază valoarea adăugată europeană a abordării orizontale și integrate a politicii de coeziune și încurajează, prin urmare, îmbunătățirea sinergiilor cu politica energetică, politica în domeniul mediului și politica în materie de transporturi, care ar fi și mai pertinente în zonele urbane și periurbane, unde există multe provocări specifice importante;

25.

își reiterează convingerea privind faptul că elaborarea unor planuri de dezvoltare urbană integrată va fi eficientă numai în cazul în care sunt disponibile resurse suficiente pentru acțiuni urbane specifice și, prin urmare, recomandă concentrarea resurselor disponibile către acțiuni specifice; propune stabilirea unui nivel minim al intensității ajutorului per perioadă de programare pentru cartierele defavorizate din zonele urbane;

26.

subliniază faptul că măsurile de austeritate inevitabile, adoptate la toate nivelurile autorităților guvernamentale din Uniunea Europeană, exercită o presiune fără precedent asupra tuturor tipurilor de cheltuieli publice, inclusiv asupra investițiilor strategice în dezvoltarea economică; este de părere că, pentru a crește eficiența investițiilor, este necesară o coordonare mai bună a tuturor resurselor publice disponibile (la nivel european, național, regional, local, privat) și o alocare mai strategică a acestora;

27.

susține în acest context o planificare financiară cuprinzătoare la nivel local ca o componentă indivizibilă a planificării integrate a dezvoltării și solicită fiecărui utilizator al resurselor publice, în conformitate cu noțiunea de orientare către rezultate, să urmeze strict principiul „bani pentru proiecte, nu proiecte pentru bani”;

28.

subliniază valoarea adăugată comunitară a finanțărilor încrucișate între FEDER și FSE cu privire la flexibilitatea proiectelor de incluziune socială și a planurilor/strategiilor locale de dezvoltare integrată; invită Comisia să creeze condiții mai flexibile pentru aceste finanțări încrucișate pentru a încuraja utilizarea acestora, astfel încât aceste norme să nu genereze obstacole la momentul conceperii și punerii în aplicare a acestor planuri/strategii; atrage atenția asupra naturii complementare a acestor resurse; observă că, în special în zonele urbane afectate de excluziune socială sau de poluarea mediului, fondurile FSE pot sprijini proiectele locale de prevenire a excluziunii, realizate în comun de autoritățile urbane, al treilea sector și sectorul privat; susține că exploatarea sinergiilor dintre fondurile europene existente ar conduce la creșterea semnificativă a posibilităților de finanțare;

29.

consideră că dinamismul zonelor urbane poate fi stimulat prin sinergii reale între diversele instrumente europene de finanțare, îndeosebi în ceea ce privește cercetarea și inovarea;

30.

subliniază rolul promițător al noilor instrumente de inginerie financiară, pe baza principiilor „proiecte pentru bani” și „bani pentru proiecte”, elaborate în decursul actualei perioade de programare; subliniază necesitatea de a crea instrumente de inginerie financiară evolutive, care să fie viabile și fezabile pentru zone urbane mult mai mici; invită Comisia să evalueze folosirea acestor instrumente și să le adapteze, după caz, în vederea îmbunătățirii poziției lor competitive pe piața financiară în comparație cu produsele comerciale obișnuite, pentru a le face mai ușor de utilizat, mai practice, mai atractive și, prin urmare, mai eficiente; consideră că ratele dobânzilor instrumentelor financiare ale BEI ar trebui reduse în comparație cu împrumuturile comerciale de acest tip; ținând cont de rezultatele pozitive ale utilizării instrumentelor de inginerie financiară actuale, invită statele membre să exploateze constant și cât mai eficient potențialul oferit de aceste instrumente financiare;

31.

consideră că în special inițiativa „Jessica” își poate îndeplini cel mai eficient rolul atunci când este aplicată la nivelul orașelor; prin urmare, observă cu regret că unele state membre tind să centralizeze aplicarea acesteia;

32.

solicită Comisiei ca, pe viitor, să garanteze organizarea fluxurilor financiare dintre nivelurile european, național și subnațional de o manieră cât mai eficientă și mai flexibilă posibil; își exprimă preocuparea cu privire la nivelul actual scăzut al prefinanțării proiectelor și consideră că, pe viitor, ar trebui să se garanteze, prin intermediul reglementării, obligația mai clară a statelor membre de a utiliza mijloacele de prefinanțare pentru plățile către beneficiari publici, precum autoritățile urbane;

33.

solicită Comisiei să aibă ca obiectiv cea mai bună armonizare posibilă a normelor privind fondurile și programele UE specifice în temeiul cărora proiectele pentru dezvoltare la nivel local și urban sunt considerate eligibile pentru cofinanțare, pentru a reduce birocrația și posibilele erori de punere în aplicare;

34.

invită Comitetul Regiunilor să exprime idei privind o modelare mai bună a dimensiunii urbane a viitoarei politici de coeziune;

35.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Regiunilor.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/18

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) (2),

—

având în vedere Decizia 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice și rolul macroregiunilor în viitoarea politică de coeziune (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării și inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională și în cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în orașe și regiuni, precum și în statele membre și în Uniunea Europeană (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 privind evaluarea negocierilor referitoare la instrumentul european de vecinătate și parteneriat (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind monitorizarea Agendei teritoriale și a Cartei de la Leipzig: spre un program european de acțiune pentru dezvoltare spațială și coeziune teritorială (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2005 referitoare la rolul „euroregiunilor” în dezvoltarea politicii regionale (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 28 septembrie 2005 privind rolul coeziunii teritoriale în dezvoltarea regională (11),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării (COM(2010)0715) și planul de acțiune indicativ care însoțește strategia (SEC(2010)1489),

—

având în vedere al cincilea raport al Comisiei din 9 noiembrie 2010 privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune (al cincilea raport privind coeziunea) (COM(2010)0642),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 privind reexaminarea bugetului UE (COM(2010)0700) și anexele sale tehnice (SEC(2010)7000),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” (COM(2010)0553),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 privind politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013 (COM(2010)0110),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 10 iunie 2009 privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice (COM(2009)0248), precum și planul de acțiune indicativ care însoțește strategia (SEC(2009)0712/2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia Uniunii Europene pentru regiunea atlantică care menționează publicarea unei comunicări a Comisiei programate pentru 2011 (12),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2008 intitulată: „Cartea verde privind coeziunea teritorială: transformarea diversității teritoriale într-un avantaj” (COM(2008)0616),

—

având în vedere raportul din proprie inițiativă al Comitetului Regiunilor din 27 ianuarie 2011 referitor la „Noile perspective pentru revizuirea regulamentului privind GECT”,

—

având în vedere raportul din proprie inițiativă, elaborat la cererea Comisiei, intitulat „Evaluarea ex-post a inițiativei comunitare INTERREG III (2000-2006)” (nr. 2008.CE.16.0.AT.016),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0110/2011),

A.

întrucât teritoriul Uniunii Europene este format din 27 de state membre și din 271 de regiuni;

B.

întrucât regiunile formate din zonele de frontieră reprezintă aproximativ 37,5 % din populația europeană;

C.

întrucât colaborările informale, euroregiunile, eurodistrictele, GECT, inițiativele Consiliului Europei, tratatele succesive și legislația secundară a Uniunii Europene au contribuit la stabilirea de legături mai puternice și mai durabile între teritorii;

D.

întrucât dacă se ia în considerare faptul că au fost stabilite bazele cooperării teritoriale, există încă multe provocări, iar natura acestora depinde de istoria și gradul de maturitate a cooperărilor;

E.

întrucât după „desființarea” frontierelor prin tratate, este important să se diminueze impactul acestora asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor noștri;

F.

întrucât politica regională urmărește să promoveze dezvoltarea armonioasă a regiunilor prin consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în cadrul Uniunii Europene;

G.

întrucât în cadrul politicii de coeziune, obiectivul „cooperare teritorială” face parte din „uniunea tot mai strânsă între popoare”, permițând reducerea barierelor dintre teritorii și regiuni;

H.

întrucât, la frontierele externe ale UE, obiectivul cooperării teritoriale este un aspect al procesului de preaderare și al punerii în aplicare a politicii de vecinătate și întrucât, în consecință, coordonarea acordurilor comunitare relevante trebuie îmbunătățită;

I.

întrucât cooperarea teritorială, care stimulează cooperarea între cetățenii din diferite regiuni, este un proces continuu de învățare care dă naștere la un sentiment de apartenență comună și de viitor comun;

J.

întrucât cooperarea teritorială ar trebui să plaseze cetățeanul în centrul priorităților sale, astfel încât ar trebui să se susțină o abordare bazată pe locație;

K.

întrucât intensificarea cooperării teritoriale depinde de progresele înregistrate în procesul de integrare și de coordonare europene în toate domeniile, care contribuie la integrarea europeană și la coeziunea teritorială, iar cooperarea teritorială reprezintă, în sine, un laborator experimental al integrării europene;

L.

întrucât se investește foarte puțin în rețelele europene de transport (TEN) din regiunile de frontieră, deși trebuie modernizate de urgență tocmai interfețele din regiunile transfrontaliere și întrucât consideră eliminarea obstacolelor din calea interfețelor transfrontaliere un exemplu clasic de valoare adăugată europeană;

M.

întrucât reglementările generale ale fondurilor structurale, precum și intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, au crescut considerabil importanța cooperării teritoriale;

N.

întrucât evaluarea ex-post a programelor INTERREG III pentru perioada de programare 2000 - 2006 demonstrează în mod concludent valoarea adăugată a acestui obiectiv pentru proiectul european,

1.

reamintește că cooperarea teritorială are ca obiectiv încurajarea cooperării dintre teritorii și regiuni pentru a face față provocărilor comune, a reduce barierele fizice, culturale, administrative și de reglementare care frânează o astfel de cooperare și a reduce „efectul de frontieră”;

2.

este convins de valoarea europeană adăugată a cooperării teritoriale și de rolul său esențial în aprofundarea pieței interne și a integrării europene în mai multe domenii de politică și solicită ca cooperarea teritorială să rămână unul dintre pilonii politicii de coeziune;

3.

subliniază faptul că obiectivul de cooperare teritorială, bazat pe principul coeziunii economice, sociale și teritoriale, vizează toate regiunile UE prin faptul că ajută la promovarea dezvoltării armonioase în întreaga Uniune;

4.

consideră că cooperarea teritorială și-a demonstrat eficacitatea, iar potențialul său și domeniul său de competitivitate sunt insuficient exploatate, din cauza sumei mici care îi este alocată; solicită ca bugetul pentru obiectivul „cooperare teritorială” să crească de la 2,5 %, în actuala perioadă de programare, la cel puțin 7 % din bugetul total al politicii de coeziune pentru următoarea perioadă de programare;

5.

recomandă ca arhitectura actuală a Obiectivului 3, împărțită în trei componente – transfrontalieră (componenta A), transnațională (componenta B) și interregională (componenta C) – să fie menținută, iar componenta transfrontalieră să își păstreze caracterul predominant în raport cu celelalte componente și să îi fie alocat cel puțin 70 % din bugetul cooperării teritoriale; observă că ar trebui să existe o distribuție echitabilă a fondurilor în cadrul programului pentru toate regiunile;

6.

consideră că, dacă trebuie să fie menținută distincția între componenta transfrontalieră (componenta A), care răspunde nevoilor locale ale bazinelor de frontieră și componenta transnațională (componenta B), care include așa-numită scară macroregională, care permite o cooperare în domeniile strategice mai vaste, este nevoie de o coordonare mai bună între cele două componente;

7.

solicită în continuare, pentru garantarea coerenței și continuității măsurilor de cooperare teritorială și având în vedere caracterul strategic al proiectelor, o mai mare flexibilitate în utilizarea cadrului de acțiune oferit de articolul 21 din Regulamentul FEDR privind amplasarea operațiunilor de cooperare transfrontalieră și transnațională, incorporând și regiunile maritime; solicită în acest sens o anumită flexibilitate în aplicarea limitei geografice de 150 km pentru zonele costiere și maritime în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră;

8.

consideră totuși că integrarea acestor regiuni și deschiderea lor către zone geografice din afara Uniunii nu este și nu poate fi numai o chestiune legată de statutul lor geografic periferic; abundența relațiilor lor istorice, lingvistice și culturale care le leagă de diferite părți ale lumii le acordă un rol cheie în ceea ce privește aprofundarea acestor relații, în beneficiul prezenței UE în lume;

9.

subliniază rolul esențial al cooperării teritoriale în realizarea obiectivelor strategiei „Europa 2020”; solicită organizarea unei perioade de reflecție la începutul anului pentru a defini nevoile strategice ale fiecărei frontiere și domeniul de cooperare în legătură cu strategia „Europa 2020”, astfel încât cooperarea teritorială europeană să fie integrată la toate nivelurile de planificare strategică - european, național, regional și local; îndeamnă Comisia să ofere imediat detalii referitoare la propunerile privind concentrarea tematică a fondurilor, cu referire la un „meniu tematic” aferent strategiei UE 2020;

10.

dorește ca fondurile să fie alocate pentru fiecare program de cooperare teritorială pe baza unor criterii armonizate, pentru a răspunde într-un mod strategic și integrat nevoilor și specificităților fiecărui teritoriu țări și ale fiecărei zone; invită în acest context Comisia Europeană să ia în considerare și alte criterii strategice, relevante și măsurabile, care să poată reflecta nevoile teritoriilor fără a neglija cel mai important criteriu: criteriul demografic;

11.

reafirmă importanța cooperării interregionale (componenta C), dar regretă nealocarea unor fonduri corespunzătoare; de aceea, sugerează o reconsiderare a limitei ratei de cofinanțare din partea UE a acestei componente, acordând atenție și capacității sale de a acționa ca stimulent pentru participanții din regiunile cuprinse în obiectivul „competitivitate și locuri de muncă” pentru a mări numărul de proiecte din cadrul componentei C și solicită lărgirea ariei tematice de cooperare pentru a cuprinde guvernanța și gestionarea programelor operaționale, precum și dezvoltarea teritorială;

12.

de asemenea, încurajează regiunile să exploateze mai bine posibilitățile de cooperare interregională oferite în cadrul programelor operaționale de regulamentul general (13); preconizează în acest sens că componenta „interregională” din cadrul Obiectivului 3 ar trebui să acopere, de asemenea, coordonarea și facilitarea acestor proiecte, capitalizarea de cunoștințe și schimbul de bune practici;

13.

subliniază faptul că, pentru viitoarele programe operaționale, trebuie să se obțină sprijinul INTERACT și capacitatea unor sisteme de asistență de succes, care ar putea să fie elaborate după modelul proiectului RC LACE; solicită o coordonare mai eficientă între INTERACT, URBACT ȘI ESPON, pe de o parte, și componenta C, pe de altă parte, în vederea unei mai bune implementări a Obiectivului 3;

14.

încurajează activitățile ESPON, dar sugerează faptul că oportunitățile de implicare activă în activitățile sale de cercetare cu privire la dezvoltarea teritorială ar trebui să devină mai accesibile pentru autoritățile locale și regionale, asigurându-se concomitent facilitarea diseminării rezultatelor obținute;

15.

salută succesul programului URBACT privind dezvoltarea urbană durabilă și solicită reluarea și extinderea acestuia într-o inițiativă de amploare și accesibilă la scară largă, prin care să se ofere oportunități de învățare și schimburi reciproce cu privire la provocările urbane locale;

16.

invită Comisia Europeană să ia în considerare o modalitate de a investi și de a implica aleșii locali și regionali în aceste rețele europene de schimb de experiență și de bune practici ca prim pas în implementarea proiectului-pilot Erasmus pentru aleșii locali și regionali;

17.

reafirmă faptul că implicarea actorilor de la nivel subnațional în realizarea obiectivelor UE reprezintă o condiție prealabilă pentru eficiența punerii în aplicare a coeziunii teritoriale;

18.

consideră necesară punerea obiectivului „cooperare teritorială” în prim-plan, împreună cu obiectivele „convergență” și „competitivitate și locuri de muncă”; solicită o mai bună coordonare a programării decât până acum; sugerează că programele operaționale regionale ar trebui să aibă opțiunea de a se interesa și de a participa la proiectele transfrontaliere, transnaționale și interregionale care le privesc, prin definirea unei abordări teritoriale a alocării fondurilor pentru proiectele prioritare, precum conectarea rețelelor transeuropene din regiunile de graniță, identificate și convenite în prealabil cu partenerii programului, respectând principiile guvernării pe mai multe niveluri și ale parteneriatului, ceea ce va permite o mai bună exploatare datorită relațiilor dezvoltate la nivel transfrontalier între actorii privați și publici;

19.

încurajează statele membre și regiunile să pună în aplicare programe operaționale pluriregionale corespunzătoare unor probleme teritoriale comune; precum prezența unui lanț muntos sau a unui bazin de râu care definește un teritoriu;

20.

încurajează Comisia și statele membre să promoveze coordonarea politicilor în regiunile transfrontaliere, astfel încât să se asigure că nu apar probleme legate de denaturarea concurenței în cadrul integrării economice și culturale;

21.

consideră că programele de cooperare transfrontalieră sunt, de asemenea, importante pentru a asigura eficiența și îndeplinirea obiectivelor referitoare la strategiile de reducere a sărăciei și de integrare a grupurilor defavorizate în societatea europeană; solicită luarea în considerare a acestei chestiuni în procesul de creare a cadrului de reglementare și garantarea disponibilității unor măsuri corespunzătoare în regiunile dezavantajate care să asigure participarea la programele europene de dezvoltare regională;

22.

observă că abordările care respectă liniile Strategiei privind regiunea Mării Baltice pot să consolideze cooperarea transfrontalieră; consideră că macrostrategiile ar trebui să țină seama pe deplin de alte programe de cooperare regională pentru a genera sinergii; reamintește că, la inițiativa Consiliului, logica macroregiunilor este o logică experimentală de coordonare în jurul proiectelor comune care vizează un teritoriu vast, caracterizat de probleme teritoriale comune, în vederea exploatării beneficiilor unui sistem integrat, multisectorial și teritorial în legătură cu acțiunile strategice comune care beneficiază de fondurile deja existente;

23.

subliniază faptul că astfel de strategii deja existente sau potențiale ar trebui să ofere o bază pentru aplicarea unor abordări mai strategice și mai „unificatoare” prin intermediul instrumentelor de cooperare teritorială adecvate, dar nu generează fonduri suplimentare pentru bugetul Uniunii și nu prevăd nici crearea de noi instituții, nici aplicarea unei noi legislații;

24.

solicită Comisiei un control riguros al rezultatelor primelor strategii macroregionale puse în aplicare; consideră că procesul a generat un interes care merită fructificat, cu învățăminte privind punerea în aplicare a viitoarelor noi strategii macroregionale;

25.

subliniază faptul că obiectivul de cooperare teritorială poate include cooperarea la scară macroregională, în special în cadrul dimensiunii sale transnaționale;

26.

recomandă ca programele transnaționale să vină în sprijinul acestor strategii teritoriale prin coordonarea conceperii, elaborării și gestionării strategiilor macroregionale, fără ca acest lucru să ducă la duplicarea inutilă a structurilor bugetare ale UE prin crearea unor linii bugetare specifice pentru diferite macroregiuni;

27.

subliniază în același timp faptul că obiectivele strategiilor macroregionale completează obiectivele cooperării transfrontaliere microregionale și le pot integra, dar nu le pot înlocui; din acest motiv, subliniază faptul că componenta transfrontalieră a cooperării teritoriale trebuie să fie păstrată ca element distinct și legitim, cu drepturi depline;

28.

are convingerea că componenta transnațională a Obiectivului 3 poate contribui la îmbunătățirea cooperării între strategiile macroregionale prin implicarea mai aprofundată a autorităților regionale și locale și a societății civile în punerea în aplicare a unor inițiative practice;

29.

consideră că orice strategie transnațională trebuie să includă în reflecția sa coordonările posibile cu liniile directoare ale rețelelor transeuropene de transport și cu strategiile puse în aplicare în cadrul politicii maritime integrate;

30.

reamintește că cooperarea teritorială vizează frontierele interne, precum și pe cele externe ale Uniunii Europene, inclusiv aspecte legate de actualele și viitoarele strategii macroregionale; subliniază dificultățile întâmpinate de țările terțe în obținerea de cofinanțare în temeiul acordurilor de cooperare prevăzute de normele de punere în aplicare a FEDR; solicită Comisiei să ia în considerare o mai bună sinergie între implicarea FEDR, cea a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA), cea a Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (ENPI) și cea a Fondului european de dezvoltare (FED) și îi solicită acesteia să prezinte cât mai curând posibil o propunere referitoare la noua politică de vecinătate; solicită simplificarea și armonizarea normelor privind accesul la diferitele surse de finanțare, pentru a asigura compatibilitatea și a facilita utilizarea acestora de către beneficiari;

31.

invită Comisia, având în vedere caracterul special al Instrumentului european de vecinătate și parteneriat, să transfere responsabilitatea gestionării acestuia către DG Dezvoltare Regională a Comisiei, luând în considerare și aspectele legate de relațiile externe; observă că, în forma sa actuală, IEVP nu reprezintă o bază adecvată pentru a lua în considerare caracteristicile specifice ale cooperării transfrontaliere; consideră că ar trebui să se aibă în vedere separarea acestuia de administrarea relațiilor externe, cel puțin în cazurile în care țările terțe care participă la cooperarea la frontierele externe contribuie, la rândul lor, la finanțarea cooperării;

32.

solicită punerea în aplicare, pentru regiunile ultraperiferice ale UE, a Planului de acțiune privind o vecinătate mai extinsă, anunțat în Comunicarea Comisiei COM(2004)0343; subliniază, prin urmare, necesitatea unei acțiuni multisectoriale coerente în domeniile de politică ale UE care vizează regiunile ultraperiferice și, în special, necesitatea unei coordonări mai eficiente a componentelor interne și externe prin adoptarea unei strategii de înglobare regională;

33.

reamintește faptul că o carte albă privind coeziunea teritorială, elaborată ca urmare a cărții verzi, ar reprezenta un instrument oportun pentru a clarifica modalitatea de punere în aplicare a coeziunii teritoriale printr-o guvernanță pe mai multe niveluri în cadrul viitoarei politici regionale și ar oferi material pentru dezbaterea cu privire la următorul pachet legislativ;

34.

afirmă faptul că dezvoltarea corespunzătoare a cooperării transfrontaliere în cadrul IEVP este împiedicată de insuficiența condițiilor existente; pledează în acest sens pentru o coordonare mai strânsă între diferitele direcții generale implicate la nivelul Comisiei Europene; este convins de necesitatea absolută de a reintegra programele de cooperare transfrontalieră din cadrul IEVP în obiectivul de cooperare teritorială al politicii de coeziune;

35.

consideră că GECT reprezintă un instrument de guvernare teritorială unic și valoros și că acesta răspunde nevoilor de cooperare structurată din punct de vedere financiar, juridic și din perspectiva unei guvernanțe pe mai multe niveluri; Instrumentul de care dispun Grupările europene de cooperare teritorială ar trebui utilizat cu scopul de înființa sisteme de guvernanță transfrontalieră și de a asigura asumarea răspunderii pentru diferitele politici la nivel local și regional. subliniază, de asemenea, rolul esențial al acestora în punerea în aplicare cu succes a unui model de guvernanță pe mai multe niveluri;

36.

subliniază faptul că GECT poate contribui nu numai la coeziunea teritorială, ci și la coeziunea socială: indică faptul că acest instrument deține capacitatea optimă de a apropia diferitele comunități culturale și lingvistice, de a promova coexistența pașnică într-o Europă a diversității și a scoate în evidență valoarea adăugată europeană pentru cetățeni;

37.

recomandă să se efectueze o primă evaluare a GETC deja create, pentru a învăța din aceste experiențe inițiale;

38.

totuși, consideră că trebuie să se faciliteze punerea în aplicare a acestuia și solicită Comisiei Europene să prezinte cât mai curând posibil propuneri de amendamente la Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind GECT, luând în considerare problemele identificate de autoritățile locale și regionale și grupurile deja create, bazate pe lucrările Comitetului Regiunilor, în scopul de a:

39.

încurajează acordarea de subvenții globale pentru GECT cu proiecte care reflectă obiectivele și strategiile programelor de cooperare relevante, pe baza unor strategii comune de dezvoltare transfrontalieră, în scopul de a permite acestora să gestioneze direct fondurile structurale și programele, și solicită acordarea unei atenții sporite, în cadrul regulamentelor privind alte fonduri europene, naturii multinaționale și multilaterale a GECT, pentru a facilita accesul la alte surse de finanțare;

40.

salută lansarea, de către Comitetul Regiunilor, a Platformei europene pentru GECT, care urmărește să faciliteze schimbul de experiențe, colectarea de bune practici și sprijinirea GECT;

41.

consideră că GECT transfrontaliere reprezintă o oportunitate excelentă de a construi Europa la nivel teritorial, prin implicarea cetățenilor săi; invită GECT transfrontaliere să lanseze și să deruleze un „forum transfrontalier al societății civile” și să sprijine inițiativele transfrontaliere ale cetățenilor;

42.

consideră că punerea în aplicare a programelor de cooperare teritorială este încă prea complicată și consideră că pentru Obiectivul 3 este necesară o reglementare separată pentru a reflecta caracterul internațional inerent al activităților sale; consideră că, în prezent, prea multe autorități administrative diferite trebuie să se implice în punerea în aplicare a programelor și, prin urmare, solicită o simplificare semnificativă a acestui aspect;

43.

invită Comisia să adopte măsuri specifice care să simplifice normele de audit și de control, cu „o singură autoritate de gestionare pentru fiecare program” ca principiu director, să permită o abordare forfetară mai sistematică a costurilor și finanțarea micilor proiecte prin intermediul sumelor forfetare, să definească un cadru mai precis pentru normele UE de eligibilitate pentru finanțare, să ofere flexibilitate în aplicarea dezangajărilor, să sporească asistența tehnică, astfel încât autoritățile de gestionare să poată să se concentreze pe sprijinirea strategică a proiectelor, mai degrabă decât pe conformitatea administrativă a candidaturilor;

44.

invită statele membre să își simplifice dispozițiile naționale, care adesea adaugă o povară administrativă neimpusă de normele comunitare;

45.

invită Comisia să clarifice cât mai curând posibil dispozițiile care reglementează principiul condiționalității destinat cooperării teritoriale; consideră că, dacă această condiționalitate trebuie să creeze condițiile necesare pentru o utilizare mai bună și mai eficientă a fondurilor, atunci ea nu trebuie să complice și mai mult punerea în aplicare, în detrimentul administratorilor și beneficiarilor programelor;

46.

de asemenea, subliniază faptul că ar trebui să fie depuse eforturi de simplificare și extindere a mecanismelor de implicare a actorilor privați; recomandă instituirea unor sisteme de inginerie financiară, pe modelul inițiativelor JEREMIE și JESSICA, pentru a facilita proiectele transfrontaliere care sunt vectori de dezvoltare economică, participarea actorilor privați, precum și instituirea de parteneriate public-privat;

47.

regretă faptul că cooperarea teritorială suferă de o lipsă de vizibilitate, atât la nivelul administrațiilor naționale și locale, cât și în rândul cetățenilor și solicită, prin urmare, eficientizarea comunicării cu privire la proiectele încheiate;

48.

solicită Comisiei să identifice metode prin care să sporească vizibilitatea GECT și a activităților acestora pentru părțile interesate din domeniul cooperării teritoriale și pentru publicul larg;

49.

consideră că legăturile culturale și lingvistice apropiate dintre regiunile de frontieră din diferitele state membre, care reprezintă o moștenire istorică, trebuie exploatate pentru a stimula cooperarea transfrontalieră;

50.

consideră că intensificarea cooperării în domeniul educației și culturii, prin participarea la realizarea obiectivelor de creștere inteligentă și incluzivă a strategiei Europa 2020, ridică nivelul participării cetățenilor și ONG-urilor și conferă vizibilitate cooperării teritoriale și eliminării „barierelor mentale” care constituie un obstacol în calea reconcilierii între cetățeni;

51.

face un apel pentru o mai bună coordonarea între autoritățile de gestionare și instituțiile transfrontaliere deja existente, precum euroregiunile cu ocazia implementării programelor transfrontaliere, pentru a garanta un nivel înalt de calitate, transparență și apropiere față de cetățeni a proiectelor;

52.

solicită o mai bună coordonare a comunicării între toți actorii implicați în procesul de punere în aplicare a cooperării teritoriale, sugerează faptul că toate programele din cadrul aceleiași componente trebuie să adopte o formă de recunoaștere vizuală (logo) unică și identificabilă (de exemplu, reintroducerea bine cunoscutei etichete „INTERREG”) în tandem cu logo-ul fiecărui program (eventual, o dimensiune vizuală standardizată) și invită Comisia să propună o vastă campanie de informare mass-media în zonele de frontieră, pe tema beneficiilor cooperării teritoriale, la începutul următoarei perioade de programare;

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/27

—

având în vedere articolul 174 primul paragraf și articolul 175 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (1), în special articolul 9 alineatul (4),

—

având în vedere Decizia 2006/702/CE din 6 octombrie 2006 a Consiliului privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 octombrie 2008 referitoare la guvernarea și parteneriatul la nivel național, regional și la nivel de proiect în domeniul politicii regionale (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la politica de coeziune: investiții în economia reală (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la caracterul complementar și la coordonarea politicii de coeziune și a măsurilor de dezvoltare rurală (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării și inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și în cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în orașe și regiuni, precum și în statele membre și în Uniunea Europeană (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020 (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013 (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2010 referitoare la buna guvernanță în materie de politică regională a UE (11),

—

având în vedere Al 20-lea raport anual al Comisiei privind punerea în aplicare a fondurilor structurale (2008) din 21 decembrie 2009 (COM(2009)0617/2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020)

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013” (COM(2010)0110),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 privind „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” (COM(2010)0553),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 privind revizuirea bugetului UE (COM(2010)0700),

—

având în vedere al cincilea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune („Al cincilea raport privind coeziunea”), din noiembrie 2010,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010 referitoare la concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială (COM(2010)0642),

—

având în vedere scrisoarea adresată Președintelui Comisiei de către comisarii pentru politica regională, pentru afaceri maritime și pescuit, pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune și pentru agricultură și dezvoltare rurală,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0141/2011),

A.

întrucât articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează că, în scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Uniunii, aceasta își dezvoltă și desfășoară acțiunea care conduce la consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale;

B.

întrucât considerentul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului stipulează că programarea ar trebui să asigure coordonarea fondurilor între acestea și a acestora cu celelalte instrumente financiare existente, BEI și Fondul European de Investiții (FEI); această coordonare ar trebui să includă, de asemenea, elaborarea unor planuri financiare complexe și a unor parteneriate public-privat;

C.

întrucât Comisia, în strategia Europa 2020, s-a angajat să mobilizeze instrumentele financiare UE – respectiv fondurile pentru dezvoltare rurală și structurale, programele de cercetare și dezvoltare, rețelele transeuropene (TEN), programul-cadru pentru competitivitate și inovare (PCI) și BEI, printre altele – ca parte a unei strategii de finanțare consecvente, reunind sursele de finanțare UE și cele naționale, publice și private, în contextul unei inițiative emblematice denumite „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, reflectând astfel necesitatea coerenței dintre politici și instrumente;

D.

întrucât Al cincilea raport privind coeziunea recunoaște în mod clar că, pentru realizarea obiectivului dezvoltării regionale, este necesară o coordonare strânsă a politicilor publice la toate nivelurile;

E.

întrucât Consiliul, în concluziile sale din 14 iunie 2010 privind Raportul strategic al Comisiei pentru 2010 referitor la implementarea programelor politicii de coeziune, a subliniat „necesitatea de a se continua îmbunătățirea coordonării politicii de coeziune și a altor politici UE și naționale, după caz, în vederea sporirii eficacității în ceea ce privește realizarea obiectivelor comune într-un mod mai coordonat”, precum și „valoarea adăugată reală generată de o singură abordare strategică și de norme comune de punere în aplicare pentru Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune, în cadrul general al politicii de coeziune”;

F.

întrucât în scrisoarea pe care i-au adresat-o președintelui Comisiei, domnul Barroso, comisarii pentru politica regională, pentru afaceri maritime și pescuit, pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune și pentru agricultură și dezvoltare rurală au recunoscut „necesitatea de a consolida integrarea diferitelor politici UE pentru a atinge dezvoltarea economică durabilă și incluzivă pe care trebuie să o realizeze Uniunea”, propunând „elaborarea unui cadru strategic comun la nivelul UE pentru FEDER, FSE, Fondul de coeziune, FEADR și FEP, pentru perioada de după 2013”;

G.

întrucât reforma politicii structurale pentru perioada de programare 2007-2013 a dus la separarea dezvoltării rurale de cadrul general al fondurilor structurale;

H.

întrucât raționalizarea cheltuielilor presupune o mai mare eficacitate și eficiență a politicilor la nivelul UE, precum și la nivel național, regional și local, și întrucât o mai strânsă coordonare și complementaritate sunt elemente esențiale pentru modernizarea politicii de coeziune pe viitor;

I.

întrucât, fără un cadru politic de sprijin, sinergiile efective depind în mare măsură de capacitatea organizațională și strategică a beneficiarilor de a combina sprijinul din diferite instrumente UE;

J.

întrucât o abordare bazată pe dezvoltarea locală poate contribui semnificativ la eficiența și eficacitatea politicii de coeziune, iar politica de coeziune rămâne instrumentul-cheie pentru abordarea problemelor inerente oricărei regiuni, iar focalizarea asupra dimensiunii urbane a politicii de coeziune, care reflectă zone funcționale mai vaste, trebuie completată de condiții echilibrate în vederea dezvoltării sinergice a zonelor urbane, a celor suburbane și a celor rurale;

K.

întrucât există o nevoie acută, dar și presiune pentru consolidarea bugetelor publice, iar acest lucru presupune acțiuni mai inovatoare pentru a spori impactul oricărei finanțări disponibile, și întrucât coordonarea eficientă a politicilor și instrumentelor va contribui la economisirea de timp și de resurse și la câștiguri reale în termeni de eficiență și eficacitate;

L.

întrucât coordonarea și sinergiile trebuie căutate atât la nivel orizontal (cu consecvență în cadrul diferitelor politici), cât și la nivel vertical (cu cooperare și coordonare între diferitele niveluri de guvernanță);

M.

întrucât o abordare fragmentată poate duce la discrepanțe în politici, la politici care se suprapun sau chiar care se contrazic, la acțiuni publice contradictorii și la dubla utilizare a resurselor, cu consecințe atât pentru eficacitatea regională a politicilor publice, cât și pentru impactul lor național, și întrucât se pare că nu s-a pus suficient accent pe conceptul de abordare integrată în ultimele documente de politică ale Comisiei;

N.

întrucât o politică de coeziune mai integrată, consecventă, eficace și eficientă implică un efort mai mare de adaptare a politicilor UE la nevoile și bunurile specifice ale diverselor teritorii și regiuni ale Uniunii;

O.

întrucât orientările strategice – în contextul orientării generale de îmbunătățire a accesului la finanțare – implică o mai bună coordonare a fondurilor;

P.

întrucât orientările strategice cer în mod explicit încurajarea sinergiilor dintre politicile de dezvoltare structurală, rurală și în materie de ocupare a forței de muncă, subliniind că, în acest context, statele membre ar trebui să asigure sinergia și coerența acțiunilor care ar urma să fie finanțate într-un teritoriu dat și într-un anume domeniu de activitate de către FEDER, Fondul de coeziune, FSE, Fondul european pentru pescuit (FEP) și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR); întrucât acestea prevăd, de asemenea, că principiile directoare principale cu privire la linia de demarcare și mecanismele de coordonare dintre acțiunile sprijinite din diversele fonduri ar trebui definite în cadre de referință strategice naționale/planuri strategice naționale;

Q.

întrucât Consiliul, în concluziile sale din 21 februarie 2011 privind cel de al cincilea raport referitor la coeziunea economică, socială și teritorială, solicită Comisiei să aibă în vedere posibilitatea de a pune în aplicare programe multifonduri;

R.

întrucât anumite regiuni din cadrul Uniunii Europene se învecinează cu state terțe care beneficiază de Fondul european de dezvoltare (FED), ar trebui identificate îndeosebi sinergii de finanțare a anumitor proiecte, în vederea sporirii potențialului de dezvoltare al regiunilor europene care prezintă aceste caracteristici;

S.

întrucât evaluarea la jumătatea perioadei admite faptul că flexibilitatea bugetară este limitată și că există obstacole în calea restabilirii priorităților chiar și în cadrul programelor, menționând totodată că neconcordanțele dintre programe și poverile administrative apăsătoare afectează eficacitatea;

T.

întrucât, în situația post-criză actuală, este mai important decât înainte să înțelegem procesele din economiile statelor membre și rezultatele obținute prin utilizarea resurselor UE;

U.

întrucât este important să asigurăm vizibilitatea și „valoarea adăugată europeană” a contribuției UE,

1.

solicită propunerea, încă din acest moment, a unui cadru strategic unic pentru următoarea perioadă de programare financiară de după 2013, pentru a asigura o abordare comună și pentru a valorifica sinergiile dintre toate acțiunile care contribuie la fața locului la sprijinirea obiectivelor politicii de coeziune, așa cum au fost acestea definite în tratate, și care sunt finanțate de FEDER, Fondul de coeziune, FSE, FEADR și FEP;

2.

subliniază că scopul politicii de coeziune ar trebui să fie o creștere economică durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii, răspândită uniform din punct de vedere teritorial și social, reducerea disparităților de dezvoltare dintre regiuni, crearea de locuri de muncă, ameliorarea calității vieții, formarea lucrătorilor pentru noi locuri de muncă, inclusiv în domeniul economiei durabile, coeziunea socială și teritorială și realizarea modelului social european, care constituie un factor de coeziune și de competitivitate al economiei europene;

3.

afirmă că politica de coeziune ar trebui utilizată pentru a obține o creștere durabilă în UE și o distribuție mai echitabilă și mai omogenă a bogăției prin stimularea concurenței și prin urmărirea reducerii disparităților de natură socioeconomică dintre regiunile UE;

4.

consideră că politica de coeziune este unul dintre pilonii unei politici economice a UE care favorizează strategia de investiții pe termen lung și incluziunea socială; consideră că politica de coeziune este o garanție a sprijinului pentru regiunile cel mai puțin dezvoltate și grupurile defavorizate, care conduce la dezvoltarea echilibrată și armonioasă a Uniunii Europene; ia act de faptul că valoarea adăugată europeană constă în faptul că toți oamenii pot beneficia de succesele economice ale UE; pledează, așadar, în favoarea menținerii independenței politicii de coeziune printr-o finanțare substanțială;

5.

salută propunerea prezentată în Comunicarea Comisiei privind revizuirea bugetară privind adoptarea de către Comisie a unui cadru strategic comun pentru a consolida integrarea politicilor UE în vederea realizării strategiei Europa 2020; solicită, în acest context, să se ia măsuri pentru a stimula sinergiile dintre metodele de finanțare pentru inițiativele emblematice ale strategiei UE 2020; arată totuși că îmbunătățirea sinergiilor dintre acțiunile finanțate de cele cinci fonduri sus-menționate într-un cadru strategic comun este esențială nu numai pentru îndeplinirea obiectivelor Europa 2020, ci și, în primul rând, pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune, așa cum au fost acestea stabilite în tratat;

6.

salută Al cincilea raport privind coeziunea care, deși se axează în principal pe sublinierea contribuțiilor pe care le pot avea regiunile și politica de coeziune la îndeplinirea obiectivelor Europa 2020, conține totuși mai multe concluzii care dovedesc rolul esențial al sinergiilor sporite între fondurile structurale, inclusiv Fondul de coeziune;

7.

consideră că cheltuielile efectuate în domeniul politicii de coeziune trebuie să fie raționalizate prin reducerea fragmentării instrumentelor și a canalelor de finanțare și prin încurajarea unei complementarități mai mari între diversele instrumente de finanțare; salută propunerea Comisiei privind o mai bună stabilire a priorităților și o concentrare tematică a resurselor UE și naționale asupra unei serii de priorități în scopul realizării coordonării consolidate a fondurilor, cu posibilitatea de sporire a caracterului strategic al acestei politici; subliniază totuși faptul că statele membre, autoritățile regionale și locale continuă să aibă nevoie de suficientă flexibilitate pentru a adapta prioritățile la necesitățile lor de dezvoltare specifice;

8.

salută propunerea Comisiei referitoare la contractele de parteneriat pentru dezvoltare și investiții care vizează îmbunătățirea gradului de coordonare dintre fondurile comunitare și finanțările naționale destinate obiectivelor și programelor; subliniază necesitatea de a implica autoritățile locale și regionale în redactarea și punerea în aplicare a acestor contracte; solicită coordonarea acestor contracte cu reformele naționale ale politicilor sectoriale care au impact asupra teritoriului (de exemplu infrastructurile de transport și de C&D);

9.

subliniază faptul că numeroase inițiative de dezvoltare economică din cadrul politicii de coeziune nu creează pur și simplu oportunități de care ar fi de dorit să se profite și că, în realitate, succesul lor depinde de factorii umani și fizici vizați (îmbunătățirea infrastructurii, de exemplu, nu duce automat la un nivel de creștere mai ridicat dacă nu este combinată cu investiții în educație, întreprinderi și inovație); consideră, în consecință, că sporirea sinergiilor dintre FEDER, FSE și Fondul de coeziune va maximaliza efectul de dezvoltare al acestor fonduri;

10.

atrage atenția asupra rolului pe care Fondul european de dezvoltare regională îl joacă în utilizarea eficientă a Fondului social european, întrucât FEDER este responsabil pentru crearea condițiilor precum infrastructura și accesibilitatea corespunzătoare, fără de care investițiile legate de crearea de locuri de muncă se dovedesc a fi ineficiente;

11.

subliniază faptul că această criză economică a sporit încă și mai mult nevoia urgentă privind luarea de măsuri în sectoarele acoperite de Fondul social european, promovând în special ocuparea forței de muncă, reorientarea profesională, incluziunea socială și reducerea sărăciei;

12.

subliniază faptul că FSE, ca instrument auxiliar pentru activitățile de formare continuă, dobândire a calificărilor și reorientare în carieră, ar trebui considerat ca fiind o resursă esențială, acesta nefiind în realitate exploatat la maximum, în vederea promovării unei creșteri complexe și eficiente și a unei competitivități bazate pe cunoaștere în Europa;

13.

subliniază că conceperea politicilor de o manieră focalizată și coordonată ar permite să se acorde prioritate investițiilor care au cel mai mare impact asupra competitivității și dezvoltării economice în cadrul regiunilor;

14.

este de părere că măsurile de dezvoltare rurală luate în cadrul FEADR și măsurile de dezvoltare durabilă pentru zonele de pescuit luate în cadrul FEP ar trebui integrate într-un cadru unic cu celelalte fonduri structurale, respectiv FEDER, Fondul de coeziune și FSE; în consecință, îi solicită Comisiei să evalueze în ce măsură ar putea fi garantată o abordare cuprinzătoare privind dezvoltarea comunităților rurale și pescărești, în conformitate cu obiectivul de coeziune teritorială, printr-o transferare a măsurilor de dezvoltare locală din cadrul acestor două fonduri sub „umbrela coeziunii” sau, cel puțin, prin sinergii mai clare în rândul tuturor fondurilor; consideră că o asemenea abordare ar lua în considerare contextul politicilor-cheie cu impact teritorial și ar permite actorilor implicați activ în procesele de dezvoltare la nivel regional și local să implementeze o politică bazată în mod eficace pe localizare, potrivită necesităților teritoriale ale zonelor rurale și de pescuit sau ale insulelor mici;

15.

subliniază faptul că coordonarea ar trebui intensificată în continuare nu numai la nivelul instrumentelor politicii de coeziune în sine (FEDER, FSE și Fondul de coeziune), ci și la nivelul acțiunilor finanțate de aceste instrumente și al activităților efectuate în cadrul rețelelor transeuropene, al celui de-al șaptelea program-cadru și al politicii de competitivitate și inovare;

16.

consideră că sinergiile pot fi pertinente în temeiul obiectivului privind cooperarea teritorială dintre FEDER și instrumentele de preaderare și de vecinătate, în cadrul proiectelor transfrontaliere; solicită Comisiei să analizeze în ce cazuri s-ar putea încerca coordonarea cu alte instrumente ale aspectelor externe ale politicilor UE, cum ar fi FED;

17.

consideră că această consolidare și coordonare reciprocă a politicilor UE poate să asigure, fără îndoială, cele mai bune rezultate cu putință în cadrul execuției bugetului UE; solicită dezvoltarea unor inițiative de inginerie financiară, cum ar fi instrumentele finanțate de BEI, precum și folosirea acestor instrumente într-o măsură mai mare;

18.

subliniază totuși faptul că multe state membre întâmpină dificultăți în coordonarea diverselor fonduri și că se pare că acestea și-au exprimat îngrijorarea în ceea ce privește lipsa sinergiei, și, în unele cazuri, chiar și cu privire la suprapunerea acestor fonduri; subliniază, în această privință, faptul că normele complexe de gestionare a fondurilor necesită un nivel prea ridicat de capacitate instituțională pentru a depăși barierele și pentru a coordona în mod satisfăcător implementarea acestora; subliniază importanța cofinanțării și necesitatea de a simplifica regulile pentru a permite consolidarea sinergiilor dintre fondurile structurale;

19.

subliniază faptul că simplificarea, care este esențială pentru o politică de coeziune de succes, trebuie să fie asigurată atât la nivel național, cât și regional, ducând astfel la îmbunătățirea rezultatelor; invită Comisia să prezinte o arhitectură mai simplă pentru această politică în viitor, bazată pe flexibilitate, proporționalitate și vizibilitate crescute în ceea ce privește utilizarea fondurilor, pentru a facilita absorbția lor completă și rapidă;

20.

amintește că FEDER și celelalte fonduri structurale s-au confruntat în principal cu dificultăți privind transferul eficient al banilor către proiecte care, datorită orientării lor, au șanse sporite de a genera dezvoltare economică și de a crea locuri de muncă, axându-se îndeosebi pe capacitatea de absorbție mai degrabă decât pe rezultate;

21.

sprijină o politică de coeziune orientată mai mult spre rezultate și mai puțin spre regularitatea cheltuielilor și procedurilor, care însă stabilește un echilibru eficient între calitatea intervențiilor și controlul financiar și administrativ; recomandă să fie introduse mecanisme adecvate de evaluare pentru îmbunătățirea capacităților instituționale și administrative ale organismelor însărcinate cu administrarea programului, contribuind astfel la calitatea cheltuielilor și la reducerea numărului de erori;

22.

sprijină o structură a viitoarei politici de coeziune mai simplă, mai flexibilă și capabilă să faciliteze o absorbție și o eficiență optimă a fondurilor;

23.

subliniază că valoarea adăugată europeană poate și trebuie dobândită prin intermediul unei sinergii sporite între instrumentele financiare ale politicii de coeziune și al unei coordonări mai bune între acestea și alte instrumente de finanțare;

24.

consideră că normele comune privind gestionarea, eligibilitatea, auditul și procedura de raportare în cazul proiectelor finanțate de FEDER, FSE, Fondul de coeziune, FEADR și FEP (îndeosebi în ceea ce privește măsurile de sprijinire a diversificării economice a zonelor rurale și de pescuit) ar juca un rol cheie în intensificarea și facilitarea implementării mai eficiente a programelor politicii de coeziune și ar contribui, de asemenea, în mod esențial la eforturile de simplificare; mai mult, consideră că acest lucru ar simplifica atât utilizarea fondurilor de către beneficiari, cât și gestionarea fondurilor de către autoritățile naționale, reducând riscul de eroare și furnizând, totodată, diferențiere, după caz, pentru a reflecta specificitățile politicilor, ale instrumentelor și ale beneficiarilor și facilitând, de asemenea, participarea părților interesate cu un rol mai modest la programele politicii de coeziune, precum și o absorbție mai ușoară a fondurilor disponibile, cu condiția ca această simplificare să fie sprijinită de alocarea unor fonduri suficiente pentru asistența tehnică;

25.

insistă că Fondul social european ar trebui să rămână în cadrul regulamentului privind dispozițiile generale referitoare la fondurile politicii de coeziune; în consecință, subliniază necesitatea de a menține și de a consolida modelul unui singur regulament general care să cuprindă normele de gestionare, eligibilitate, audit, control și raportare, în combinație cu regulamente concise, și care să vizeze fonduri concrete, reflectând obiectivele de politici specifice fiecărui fond; în plus, evidențiază faptul că coordonarea trebuie să aibă loc la toate nivelurile elaborării politicilor, de la planificare strategică la implementare și plăți, până la finalizare, audit, control și evaluare;

26.

solicită Comisiei să analizeze cele mai eficiente modalități de sporire a sinergiilor pe teren; sugerează, în această privință, să se analizeze posibilitatea de a permite statelor membre să aleagă să aibă un singur program operațional pe regiune sau un program operațional multiregional în cadrul strategiilor macroregionale, care să încorporeze fonduri diferite (FEDER, FES, Fondul de coeziune, FEADR și FEP), cu o singură autoritate de gestionare, acordând o atenție specială contribuțiilor pe care le au regiunile pentru o abordare descentralizată și acordării unei autonomii și flexibilități crescute regiunilor în ceea ce privește participarea la propriile lor strategii, precum și acordării de noi competențe nivelurilor regionale și locale de administrație;; sugerează ca autoritățile naționale de gestionare ale statelor membre să elaboreze programe operaționale viitoare orientate în cea mai mare măsură posibilă spre obiective locale și regionale;

27.

invită Comisia să ia în considerare programele multifond pentru statele membre și regiunile care doresc să le utilizeze; consideră că acest lucru ar contribui la funcționarea mai integrată și mai flexibilă și ar spori eficacitatea diverselor fonduri (FEDER, FSE, Fondul de coeziune, FEADR, FEP și al șaptelea Program-cadru pentru cercetare);

28.

solicită Comisiei să înainteze propuneri pentru revizuirea dispozițiilor privind finanțarea încrucișată și pentru reducerea obstacolelor care stau în calea aplicării acestora, în baza unor date fiabile și complete privind utilizarea și impactul acestora, în scopul asigurării unui nivel mai mare de simplificare și de certitudine juridică în aplicarea acestora în comparație cu situația observată în prezent;

29.

solicită clarificarea teritoriului vizat și armonizarea normelor de eligibilitate dintre FEDER și FEADR în zona suburbană și cea rurală pentru a evita suprapunerile nenecesare dintre acestea; insistă asupra necesității unei cooperări strânse în domeniul selectării și monitorizării proiectelor finanțate din aceste două fonduri în orice zonă dată;

30.

subliniază flexibilitatea adăugată de finanțarea încrucișată dintre FEDER și FSE pentru proiectele de incluziune socială și strategiile de dezvoltare integrate; solicită Comisiei să dezvolte o rețea de ghișee unice care să furnizeze orientări, informații și sfaturi practice persoanelor interesate, astfel încât publicul să fie ținut la curent în mod corespunzător atât cu privire la finanțarea încrucișată, cât și la sinergiile dintre fonduri în general; îndeamnă ca acest efort îndreptat spre simplificare să fie adus în atenția publicului, scopul fiind acela de a reduce cantitatea de informații solicitate la minimul necesar.

31.

consideră că dezvoltarea resurselor umane și o mai bună diseminare a informațiilor reprezintă condiții preliminare pentru absorbția cu succes a fondurilor și realizarea corespunzătoare a diverselor proiecte;

32.

subliniază, totodată, importanța sporirii capacității administrative în statele membre, la nivel regional și local, precum și în rândul părților interesate, pentru a depăși obstacolele care stau în calea sinergiilor eficiente dintre fondurile structurale și alte fonduri și pentru a veni în sprijinul elaborării și implementării eficiente a politicilor; insistă asupra rolului esențial pe care îl are Comisia în această privință;

33.

invită Comisia să îmbunătățească atât formarea administratorilor naționali, regionali și locali, cât și asistența tehnică, pentru a multiplica competențele și cunoștințele în domeniul normelor referitoare la problemele privind punerea în aplicare;

34.

invită statele membre să acorde prioritate investițiilor în capacitățile instituționale și să își simplifice dispozițiile naționale în vederea reducerii sarcinilor administrative și a sporirii capacității de absorbție a acestora;

35.

reamintește, în acest sens, contribuția importantă a respectării principiului subsidiarității și a principiului guvernanței pe mai multe niveluri în vederea promovării coordonării între diferitele organisme însărcinate cu adoptarea de decizii și a consolidării sinergiilor dintre diferitele instrumente de finanțare;

36.

consideră că participarea activă a partenerilor sociali prin dialogul social și teritorial permanent este de o importanță vitală în utilizarea mai eficientă a fondurilor;

37.

recunoaște impactul neuniform al crizei economice asupra teritoriului și populației UE; consideră că noua strategie de utilizare a fondurilor va fi mai eficientă dacă implică nivelurile de guvernanță regional și local, care sunt capabile să aplice obiectivele strategice la condițiile locale, prin modalități precum un dialog structurat cu toate părțile interesate, cu organizațiile care promovează drepturile privind egalitatea de gen, partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale, dar și cu instituțiile financiare și bancare; subliniază nevoia de păstrare a unei marje suficiente pentru cerințele regionale și locale în formularea obiectivelor politice;

38.

solicită Comisiei să elaboreze un ghid european al guvernanței pe mai multe niveluri și să încurajeze statele membre să îl pună în aplicare în funcție de obiectivele specifice locale și regionale și să extindă mecanismele de guvernanță ale politicii de coeziune (de exemplu, programare, finanțare și implementare în parteneriat între nivelurile național, regional și local) la acele fonduri care sunt acoperite de cadrul strategic comun planificat, în scopul sporirii eficienței și eficacității cheltuielilor publice;

39.

solicită Comisiei ca, atunci când va stabili noul cadrul strategic comun și va înainta propuneri de regulamente, să includă dispoziții care să le permită parteneriatelor locale și regionale (orașe, comune, regiuni funcționale, grupuri de autorități locale) să încorporeze diversele linii de finanțare UE într-un cadru coerent și integrat în teritoriile lor;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/35

—

având în vedere proiectul de buget pentru exercițiul financiar 2012, adoptat de Comisie la 20 aprilie 2011 (SEC(2011)0498),

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (AII) (1),

—

având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2011 privind orientările referitoare la procedura bugetară 2012 (2),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 15 februarie 2011 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2012,

—

având în vedere titlul II capitolul 7 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru pescuit,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru afaceri externe, al Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru control bugetar, al Comisiei pentru afaceri economice și monetare, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, al Comisiei pentru dezvoltare regională, al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, al Comisiei pentru afaceri constituționale, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0230/2011),

A.

întrucât procedura bugetară 2012 este a doua procedură bugetară care se desfășoară pe baza Tratatului de la Lisabona, iar experiența acumulată în cursul exercițiului bugetar precedent permite desprinderea unor învățăminte importante;

B.

întrucât trilogul care va avea loc în iulie ar trebui să permită reprezentanților celor două componente ale autorității bugetare să discute pe marginea priorităților pe care le-au identificat în ceea ce privește bugetul anual 2012 și, eventual, să identifice o bază comună de care să se țină seama în cadrul fiecărei componente;

C.

întrucât Președințiile poloneză și ungară și-au asumat angajamente publice în ceea ce privește inițierea unui dialog deschis, constructiv și politic cu PE în domeniul bugetar;

D.

întrucât, prin urmare, se preconizează că, pe parcursul procedurii, Consiliul va acționa ca un partener politic de încredere, evitând să opereze reduceri arbitrare sau pur aritmetice la nivelul liniilor bugetare,

1.

reamintește că, în Rezoluția sa din 24 martie 2011, PE a acordat strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii un loc central în cadrul strategiei bugetare pentru 2012 a UE, pentru a ajuta Europa să depășească criza economică și socială și să devină mai puternică;

2.

reamintește că promovarea unei economii inteligente, durabile și favorabile incluziunii, care generează locuri de muncă de înaltă calitate, prin punerea în aplicare a celor șapte inițiative emblematice ale Strategiei Europa 2020 reprezintă un obiectiv comun pentru cele 27 de state membre ale UE și instituțiile UE; reamintește că punerea în aplicare a acestei strategii va necesita investiții enorme orientate către viitor până în 2020, estimate la cel puțin 1 800 de miliarde EUR, potrivit comunicării Comisiei privind revizuirea bugetului UE (COM(2010)0700); subliniază, prin urmare, că investițiile necesare atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre trebuie efectuate imediat, fără alte întârzieri, în vederea îmbunătățirii nivelului educației și a promovării incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei și prin dezvoltarea unei societăți a cunoașterii bazate pe capacitatea științifică și tehnologică globală a UE; în acest context, insistă asupra necesității de a se acorda sprijin cercetării, dezvoltării, inovării, IMM-urilor și dezvoltării unor tehnologii eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

3.

este profund îngrijorat, în acest context, de diminuarea alarmantă din cauza crizei a investițiilor publice în unele dintre aceste domenii, date fiind ajustările operate de statele membre la bugetele lor naționale; solicită ca această tendință să fie inversată și are convingerea fermă că trebuie garantate investiții la nivelul UE și la nivelul statelor membre pentru a permite UE, în ansamblul său, să își îndeplinească obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020; consideră că bugetul UE trebuie să joace un rol important în calitate de instrument de mobilizare a politicilor de redresare ale statelor membre, prin atragerea și sprijinirea investițiilor naționale în vederea consolidării creșterii economice și ocupării forței de muncă; subliniază în acest sens că alinierea bugetului UE la obiectivele Strategiei Europa 2020 este de o importanță crucială; reamintește în acest context că sprijinirea formării, a mobilității și a angajării în câmpul muncii a tinerilor, precum și sprijinirea IMM-urilor, a cercetării și a dezvoltării ar trebui să fie o prioritate-cheie a bugetului UE; subliniază că acest lucru corespunde pe deplin dinamicii semestrului european, care, constituind un nou mecanism pentru o guvernanță economică europeană consolidată, vizează sporirea consecvenței, sinergiilor și complementarităților dintre bugetul UE și bugetele naționale, în vederea realizării obiectivelor convenite în comun în cadrul Strategiei Europa 2020;

4.

reamintește că Strategia Europa 2020 și semestrul european au nevoie de o componentă parlamentară puternică și își exprimă convingerea fermă că o implicare parlamentară mai intensă ar îmbunătăți semnificativ caracterul democratic și transparența acestui exercițiu;

5.

constată că proiectul de buget al UE (PB) pentru 2012, astfel cum a fost propus de Comisie, cuprinde credite de angajament (CA) în valoare de 147 435 de milioane EUR [146 676 de milioane EUR fără Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) și Rezerva pentru ajutoare de urgență (EAR)] și credite de plată (CP) în valoare de 132 738 de milioane EUR; constată că aceste valori reprezintă 1,12 % și, respectiv, 1,01 % din venitul național brut al UE (VNB) prevăzut pentru 2012 și subliniază că această proporție rămâne, conform datelor disponibile, stabilă între 2011 și 2012, în condițiile în care creșterea VNB în 2012 este estimată de Comisie la cel puțin + 4,7 % (în prețuri curente);

6.

recunoaște că, dacă bugetul UE trebuie să contribuie la efortul colectiv al statelor membre în perioadele de austeritate, acest efort ar trebui să fie proporțional cu dimensiunile sale, trăsăturile sale specifice și impactul său economic real; consideră că ar trebui să se țină seama de eforturile de consolidare a bugetelor naționale depuse în prezent de multe state membre din cauza indisciplinei bugetare din trecut, dar reamintește că, potrivit dispozițiilor din tratat, bugetul UE nu poate înregistra un deficit și reprezintă numai 2 % din totalul cheltuielilor publice din UE;

7.

constată că rata anuală a inflației în 2011 la nivelul UE 27 este estimată la 2,7 %, ceea ce înseamnă că majorările nominale propuse pentru 2012 – care se ridică la 3,7 % în cazul CA și la 4,9 % în cazul CP – sunt, în termeni reali, în comparație cu bugetul 2011, de 1 % și, respectiv, de 2,2 %; subliniază faptul că mai multe state membre planifică majorări ale bugetelor lor naționale care depășesc majorarea propusă de Comisia Europeană în ceea ce privește bugetul UE; remarcă, de asemenea, eforturile anumitor state membre de a-și reduce deficitele bugetare și de a încetini ritmul de creștere a datoriei de stat, pentru a o aduce la un nivel mai sustenabil;

8.

subliniază faptul că cifrele propuse în bugetul anual al UE pentru 2012 corespund profilului cheltuielilor UE stabilit în cadrul financiar multianual (CFM) 2007-2013, cu condiția să se ajungă la un acord al autorității bugetare asupra revizuirii CFM care să includă necesitățile suplimentare de finanțare ale ITER; subliniază că orice majorare (sau reducere) în comparație cu bugetul 2011 trebuie, prin urmare, să fie evaluată ținând seama de impactul său asupra realizării programelor multianuale; evidențiază faptul că, în acest caz, este vorba despre credibilitatea instituțională și coerența proiectului UE, în condițiile în care responsabilitățile și angajamentele UE continuă să crească; consideră, din acest punct de vedere, că asigurarea unei capacități financiare semnificative și vizibile pentru anumite domenii de politici și noi competențe create la nivelul UE constituie o prioritate;

9.

constată că, în conformitate cu PB 2012, există o marjă totală de CA în valoare de 1 603 milioane EUR în cadrul plafonului pentru 2012 stabilit în CFM; își exprimă hotărârea de a utiliza această marjă disponibilă, dacă este cazul, precum și – dacă este necesar – alte mecanisme de flexibilitate prevăzute de actualul AII pentru a sprijini și a consolida anumite obiective politice vizate care nu sunt tratate în mod adecvat în actualul CFM; se așteaptă la o cooperare deplină din partea Consiliului în ceea ce privește utilizarea acestor mecanisme;

10.

reamintește că o primă rundă de dezbateri privind prioritățile bugetare a demarat deja în cadrul Parlamentului sub forma unei consultări extinse a comisiilor sale specializate realizate de către raportorul său general pentru bugetul 2012; subliniază că în această etapă procesul trebuie definitivat în cadrul fiecărei comisii, în domeniul său respectiv de competență, pentru a identifica prioritățile pozitive și negative pentru bugetul 2012;

11.

ia act de estimarea Comisiei, conform căreia, în ansamblu, un procent de 43,5 % din PB 2012 (în CA) contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020; consideră că această estimare constituie un semnal pozitiv, dar nu suficient; reamintește că prioritățile stabilite de Comisie par să corespundă, așadar, celor definite de Parlament în Rezoluția sa privind orientările referitoare la procedura bugetară 2012, dar solicită o abordare mai ambițioasă în ceea ce privește finanțarea Strategiei Europa 2020; totuși, este hotărât să analizeze în continuare aceste cifre în strânsă cooperare cu toate comisiile sale specializate;

12.

consideră că, pe lângă realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, creditele din bugetul 2012 al UE ar trebui stabilite la un nivel adecvat pentru a asigura continuitatea politicilor UE și îndeplinirea obiectivelor UE; subliniază, mai ales, necesitatea de a permite UE să își asume responsabilitatea care îi revine la nivel mondial, în special în perioada care urmează „primăverii arabe” și tulburărilor din Orientul Apropiat;

13.

constată că situația economică dificilă din întreaga UE a determinat Comisia să efectueze pentru prima oară un efort de identificare a priorităților negative și a unor posibilități de economisire în anumite domenii de politici, în comparație cu ceea ce se prevăzuse inițial în programarea financiară, acordând o atenție deosebită domeniilor de politici caracterizate de un nivel redus de performanță și de rate reduse de execuție pe parcursul ultimelor exerciții, potrivit solicitării formulate de PE în Rezoluția sa din 24 martie 2011; cu toate acestea, solicită Comisiei să prezinte informații suplimentare care să sprijine concluziile evaluării sale, pentru a permite PE să stabilească clar prioritățile politice și bugetare, atât cele pozitive, cât și cele negative, precum și să identifice posibile noi economii și realocări, fiind totuși extrem de important să se poată continua implementarea programelor și acțiunilor UE, inclusiv finanțarea acțiunilor al căror scop este depășirea efectelor crizei și promovarea creșterii economice;

14.

își manifestă dezaprobarea fermă față de orice încercare a Consiliului de a impune reduceri orizontale ale bugetului stabilind a priori nivelul global al creditelor, fără a ține seama de o evaluare corectă a necesităților reale pentru îndeplinirea obiectivelor și angajamentelor politice ale UE decise de comun acord; solicită ca, în cazul în care se fac reduceri, Consiliul să dea explicații publice și să identifice în mod clar prioritățile politice sau proiectele UE care ar putea fi amânate sau la care se poate renunța;

15.

ia act de majorarea propusă a CP de 4,9 % comparativ cu 2011; este convins că aceste cifre sunt propuse de Comisie pe baza unei analize atente și critice a estimărilor furnizate de statele membre, care sunt coresponsabile pentru gestionarea a 80 % din bugetul UE; remarcă faptul că partea cea mai semnificativă a acestei majorări este legată de necesitățile de ordin juridic care privesc cel de-al șaptelea program-cadru de cercetare, fondurile structurale și Fondul de coeziune; își exprimă convingerea că nivelul propus de plăți reprezintă minimul necesar pentru a onora angajamentele juridice ale UE asumate pe parcursul exercițiilor precedente și că UE are datoria de a se conforma obligațiilor juridice care decurg în urma acestor angajamente și de a se asigura că programele își fructifică integral potențialul și funcționează la viteză maximă; prin urmare, îndeamnă cu fermitate Consiliul să evite reducerea nivelului propus de plăți; își exprimă intenția de a menține plățile la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, având în vedere în special reticența manifestată de Consiliu în primele luni ale anului 2011 de a-și onora angajamentul asumat oficial în decembrie 2010 de a pune la dispoziție noi credite dacă este necesar;

16.

constată, în plus, că marja totală de CP disponibile în cadrul plafonului CFM este în continuare ridicată, totalizând 8 815 milioane EUR; subliniază faptul că orice reducere a creditelor față de nivelul propus de Comisie ar avea drept efect înrăutățirea situației în ceea ce privește nevoia urgentă de a diminua nivelul fără precedent al angajamentelor restante (RAL) și de a asigura punerea în aplicare corectă a politicilor și programelor UE;

17.

în acest context, reamintește că proiectul de buget rectificativ 3/2011 arată un surplus de 4,54 miliarde EUR în credite de plată pentru 2010, din care 1,28 miliarde EUR provin din amenzi și penalități de întârziere; este dezamăgit de faptul că Comisia a propus reducerea contribuțiilor statelor membre cu această întreagă sumă; subliniază că, deși nu are niciun impact asupra nivelului global al deficitului bugetar în statele membre, această parte a surplusului poate avea un efect semnificativ în bugetul anual al UE și, în același timp, poate permite reducerea presiunii asupra bugetelor naționale ale statelor membre dacă se dovedește necesar să fie vărsate plăți suplimentare în bugetul UE pentru nevoi care nu au fost prevăzute la momentul întocmirii bugetului anual; consideră din aceste motive că veniturile provenite din amenzi și din penalități de întârziere nu ar trebui să fie deduse din resursele proprii bazate pe VNB, ci ar trebui să fie înscrise în bugetul UE într-o „rezervă de credite” destinată să acopere orice nevoi de plăți suplimentare care pot apărea în cursul exercițiului;șțș;

18.

ia act de propunerea prezentată de Comisie în PB 2012 de majorare a CA cu 12,6 % (până la suma de 15 223 milioane EUR) și a CP cu 8,1 % (până la suma de 12 566 milioane EUR) comparativ cu budgetul 2011, întrucât rubrica 1a are un rol cheie în CFM 2007-2013 în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, prin contribuția sa directă sau indirectă la finanțarea tuturor celor cinci obiective declarate și a celor șapte inițiative emblematice ale acestei strategii;

19.

regretă, cu toate acestea, că cea mai mare parte a majorărilor prevăzute la această rubrică pentru 2012 nu depășesc nivelul defalcării anuale a creditelor totale multianuale care a fost convenit de Parlament și de Consiliu la momentul adoptării acestor programe și acțiuni; subliniază, prin urmare, că în general Comisia nu propune o majorare – dincolo de planificarea inițială – a sprijinului pentru investițiile necesare de urgență în vederea punerii în aplicare a celor șapte inițiative emblematice și constată că, în mod regretabil, aceasta este înclinată să amâne acest salt necesar în termeni de efort financiar comun pentru CFM post-2013; este convins că această atitudine va pune serios în pericol realizarea obiectivelor declarate ale strategiei până în 2020;

20.

subliniază că, în urma adoptării PB 2012 și a programării financiare actualizate pentru 2013, ar rezulta că totalul fondurilor alocate până în 2013 pentru programe cu un rol cheie în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, cum ar fi al șaptelea program-cadru pentru cercetare al CE (PC7 CE), măsurile de combatere a poluării, programele Marco Polo II, PROGRESS, Galileo și GMES, este inferior sumei de referință convenite de Parlament și de Consiliu în momentul adoptării acestor programe; constată că, pe de altă parte, se va înregistra o ușoară depășire a acestor sume de referință în cazul următoarelor programe-cheie din Strategia Europa 2020: programul-cadru pentru competitivitate și inovare (PCI), rețeaua transeuropeană de transport, rețeaua transeuropeană de energie, Erasmus Mundus și programul de învățare pe tot parcursul vieții; intenționează să utilizeze pe deplin, dacă este cazul, nivelul de flexibilitate legislativă de 5 % permis la punctul 37 din AII, pentru a accelera în continuare investițiile-cheie și urgente;

21.

ia act, în plus, de faptul că o parte importantă a majorării nominale propuse în PB 2012 pentru rubrica 1a comparativ cu bugetul 2011 va fi utilizată pentru asigurarea fondurilor suplimentare de 750 de milioane EUR (în CA) necesare proiectului ITER în 2012, iar din această sumă 650 de milioane EUR reprezintă majorarea efectivă, în timp ce 100 de milioane EUR au fost redistribuiți de la toate liniile bugetare dedicate PC7 CE; își reafirmă dezacordul ferm față de orice formă de redistribuire a fondurilor alocate PC7 CE, întrucât acest lucru ar pune în pericol reușita aplicării sale și ar reduce în mod semnificativ contribuția sa la îndeplinirea obiectivelor prioritare și la punerea în aplicare a inițiativelor emblematice ale Strategiei Europa 2020;

22.

reamintește că, pentru finanțarea proiectului ITER, va fi necesar ca autoritatea bugetară să convină asupra unei propuneri paralele a Comisiei (COM(2011)0226) de modificare a CFM 2007-2013, care sugerează ca finanțarea sumei restante de 1 300 milioane EUR pentru ITER în 2012 și în 2013 să se realizeze prin utilizarea marjelor disponibile și neutilizate din 2011 de la rubricile 2 și 5 ale CFM 2007-2013, care totalizează 840 de milioane EUR, și prin redistribuirea în 2012 și 2013 a sumei de 460 de milioane EUR din fondurile alocate PC7 CE; își exprimă disponibilitatea de a iniția negocieri cu Consiliul pentru a modifica propunerea Comisiei, utilizând diferitele mijloace puse la dispoziție de AII din 17 mai 2006;

23.

constată cu îngrijorare, pe lângă redistribuirea propusă a sumei de 100 de milioane EUR pentru ITER, reducerea suplimentară a fondurilor alocate PC7 CE cu 64 de milioane EUR în comparație cu programarea financiară; solicită Comisiei să propună utilizarea tuturor fondurilor (190 de milioane EUR) care urmează a fi economisite în 2012 ca urmare a reevaluării necesarului de personal și a reducerii contribuțiilor financiare destinate unora dintre întreprinderile comune pentru finanțarea cheltuielilor operaționale în cadrul PC7 CE;

24.

subliniază, în acest context, necesitatea de a îmbunătăți condițiile de finanțare a priorităților legate de energia sustenabilă, a tehnologiilor de stocare a energiei și a altor priorități privind sursele regenerabile cuprinse în Planul strategic european privind tehnologiile energetice (Planul SET), instituit recent, inclusiv a eficienței energetice, care sunt vitale pentru a răspunde provocărilor în domeniul economic, al energiei și al schimbărilor climatice; consideră că stabilirea unor obiective clare pentru o politică energetică durabilă și pentru eficiența energetică poate să ofere soluții eficiente în raport cu costurile care ar putea fi avantajoase pentru economia europeană în ansamblul ei; constată, de asemenea, că în cadrul procedurii bugetare 2012 ar putea fi explorate modalități inovatoare de mobilizare a investițiilor și de promovare a cercetării și a inovării, cum ar fi mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (MFPR);

25.

regretă că, având în vedere majorarea limitată a fondurilor destinate programului PROGRESS în PB 2012 comparativ cu bugetul 2011, Comisia nu va fi în măsură să reinstituie suma de 20 de milioane EUR pentru perioada 2011-2013, conform angajamentului său asumat în 2010, pentru a compensa parțial redistribuirea fondurilor PROGRESS în favoarea instrumentului de microfinanțare; reamintește contribuția programului PROGRESS la punerea în aplicare a celor două inițiative emblematice ale Strategiei Europa 2020 - „O platformă europeană împotriva sărăciei” și „Tineretul în mișcare”; observă că statele membre, autoritățile locale și regionale, precum și organismele naționale și regionale primesc fonduri în cadrul programului PROGRESS pentru a pune în aplicare măsuri de integrare a dimensiunii de gen în buget;

26.

salută majorarea (+ 5,7 milioane EUR) nivelului total al creditelor de angajament destinate programului-cadru pentru competitivitate și inovare comparativ cu ceea ce fusese prevăzut inițial; își exprimă speranța că această majorare va contribui la îmbunătățirea accesului IMM-urilor la acest program și la dezvoltarea unor programe specifice și a unor mecanisme de finanțare inovatoare; reamintește, în acest context, rolul esențial pe care îl au IMM-urile în dezvoltarea economică a UE și sprijină, îndeosebi, programul CIP-EIP ca instrument indispensabil pentru redresarea în urma crizei; subliniază necesitatea de a îmbunătăți accesul IMM-urilor la piețele de capital și la diferitele posibilități de finanțare oferite de UE prin simplificarea, accelerarea și debirocratizarea procedurilor de finanțare;

27.

reiterează importanța pieței unice pentru competitivitatea întreprinderilor din UE și pentru creșterea și stabilitatea economiilor europene și reamintește Comisiei și statelor membre că trebuie asigurate resurse suficiente pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a normelor care reglementează piața unică;

28.

subliniază valoarea adăugată europeană a investițiilor în transportul transfrontalier, în special a programului TEN-T, care îmbunătățește conexiunile transfrontaliere și intermodale, promovând astfel dezvoltarea economică și ocuparea forței de muncă; reamintind subfinanțarea recurentă a TEN-T, solicită să se pună la dispoziție în acest scop resurse suplimentare, inclusiv prin utilizarea unor surse alternative de finanțare, cum ar fi parteneriatele public-privat (PPP), veniturile alocate și alte tipuri de instrumente financiare; subliniază că fondurile regionale și de coeziune ar trebui strâns corelate cu proiectele TEN-T;

29.

consideră că, datorită nivelului înalt al valorii sale adăugate europene, sprijinul pentru programul de învățare pe tot parcursul vieții ar trebui să continue și să crească în 2012, având în vedere contribuția sa importantă la punerea în aplicare a inițiativelor emblematice „Tineretul în mișcare” și „O Uniune a inovării”; subliniază în special că, având în vedere numărul tot mai important al persoanelor care participă la programe de educație pentru adulți în Europa, ar trebui consolidată finanțarea acordată programului Grundtvig, care în prezent reprezintă numai 4 % din fondurile alocate programului de învățare pe tot parcursul vieții;

30.

își exprimă îngrijorarea cu privire la reducerea propusă a creditelor pentru Programul statistic al Uniunii și cu privire la majorarea foarte limitată (sub rata inflației) a cheltuielilor cu personalul în domeniul de politică „Statistică”; subliniază necesitatea imperioasă de a garanta permanent că resursele Eurostat corespund volumului de muncă în creștere și cererilor de calitate sporită în domeniul-cheie al statisticii economice și financiare;

31.

reamintește că majoritatea noilor competențe ale UE introduse de Tratatul de la Lisabona în sectoare precum politica energetică, spațială și turismul intră în sfera de cuprindere a rubricii 1a; își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că în cazul acestor noi politici Comisia nu propune finanțare suplimentară la trei ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; subliniază că nici Galileo, nici GMES – cele două programe spațiale principale ale UE – nu vor beneficia de finanțare suplimentară până la sfârșitul actualului CFM și că finanțarea programului Galileo va descrește între anii 2011 și 2012; reiterează necesitatea de a introduce anumite măsuri specifice, vizibile în sprijinul turismului, având în vedere relevanța economică a acestui sector, care reprezintă a treia activitate socioeconomică a Europei din punctul de vedere al creării de locuri de muncă și al generării PIB-ului și regretă că Comisia nu propune un nou temei juridic pentru a înlocui cele trei acțiuni pregătitoare în acest domeniu, a căror durată de aplicare nu poate fi extinsă în 2012; solicită alocarea unor resurse adecvate pentru sectorul turismului în 2012 și 2013, precum și în viitorul cadru financiar multianual;

32.

constată că criza a dovedit că sistemele fiscale eficace și care exclud orice posibilitate de fraudă sunt extrem de importante pentru a dispune de finanțe publice solide; subliniază că lupta împotriva fraudei și evaziunii fiscale trebuie să beneficieze de un nivel ridicat de prioritate și că creditele destinate programului Fiscalis trebuie să-i permită să răspundă acestei ambiții;

33.

salută decizia Comisiei de a include în PB, pentru al doilea an consecutiv, credite de plată (50 de milioane EUR) destinate Fondului european de ajustare la globalizare (FEG); relevă faptul că acest lucru nu asigură doar o vizibilitate sporită a acestui fond, dar permite, de asemenea, evitarea transferurilor de la alte linii bugetare care servesc unor obiective și răspund unor nevoi diferite; așteaptă cu interes prezentarea revizuirii la jumătatea perioadei a Regulamentului FEG de către Comisie, ca mijloc de identificare a unor modalități de accelerare a procedurii de mobilizare a fondului și de simplificare a normelor de gestionare a acestuia;

34.

subliniază contribuția decisivă a politicii de coeziune la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă, precum și la coeziunea economică, socială și teritorială dintre regiunile UE și statele membre; subliniază că politica de coeziune reprezintă un instrument care contribuie la asigurarea participării tuturor regiunilor UE la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și la sprijinirea investițiilor regionale care vizează punerea în aplicare a tuturor inițiativelor emblematice; prin urmare, consideră că politica de coeziune ar trebui să rămână o politică de investiții la nivelul întregii UE, accesibilă tuturor regiunilor și cetățenilor Uniunii, păstrându-și în același timp caracterul redistributiv și obiectivul de reducere a disparităților regionale;

35.

constată că cheltuielile totale de la rubrica 1b sunt estimate la 52 739 de milioane EUR în credite de angajament, ceea ce reprezintă o creștere de 3,4 % comparativ cu 2011, care este în deplină conformitate cu creditele puse la dispoziție în CFM 2007-2013, ținându-se seama de ultima ajustare din 2010 în favoarea anumitor state membre; remarcă faptul că marja disponibilă în continuare (22,1 milioane EUR) în cadrul plafonului provine în principal din fondurile alocate pentru asistență tehnică și reprezintă numai 0,04 % din totalul fondurilor alocate la această rubrică;

36.

salută majorarea cu 8,4 % a CP până la suma de 45 134 de milioane EUR propusă pentru 2012 comparativ cu 2011 și consideră că această majorare va permite o relansare rapidă a ritmului execuției programelor după o demarare inițială foarte lentă a programelor la începutul perioadei 2007-2013; subliniază că această majorare ar trebui, de asemenea, să facă posibilă satisfacerea necesităților de finanțare suplimentară care decurg din schimbările legislative recente, aprobarea tuturor sistemelor de gestiune și de control și încheierea programelor 2000-2006;

37.

subliniază, prin urmare, că acest nivel de plăți reprezintă minimul necesar și respectă pe deplin principiile unui proces bugetar realist, ținând seama în mod adecvat de profilul general de plată preconizat pentru această perioadă, de previziunile disponibile ale statelor membre privind cererile de plată care urmează a fi trimise Comisiei și de necesitatea de a reduce discrepanțele dintre angajamente și plăți; subliniază faptul că aceste fluxuri de numerar vor contribui, de asemenea, la redresarea mai rapidă a economiei europene și la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 la nivel regional; așadar, se va opune cu strictețe oricărei eventuale reduceri a nivelului de plăți comparativ cu nivelul propus de Comisie în proiectul său de buget;

38.

solicită Comisiei să colecteze date demografice privind beneficiarii politicii de coeziune, îndeosebi ai Fondului social european, cu scopul de a monitoriza impactul real al fondurilor acordate pentru dezvoltarea capitalului uman și pentru inserția pe piața muncii, ținând seama de problema extrem de îngrijorătoare a șomajului în rândul tinerilor;

39.

solicită Comisiei să își continue cooperarea strânsă cu statele membre care au o rată de absorbție scăzută, pentru a îmbunătăți în continuare situația privind absorbția pe teren; solicită, prin urmare, să se promoveze în continuare posibilitatea învățării reciproce, schimbul de bune practici și consolidarea capacităților administrative în statele membre, precum și în țările candidate, acordându-se atenție bunei funcționări a Instrumentului de asistență pentru preaderare care sprijină pregătirile țărilor respective în vederea punerii în aplicare a programelor comunitare;

40.

solicită, de asemenea, Comisiei să își continue reflecția cu privire la modul în care poate fi simplificat sistemul complex de norme și cerințe impuse de UE și/sau de legislația națională și la modul în care pot fi reduse obligațiile birocratice, pentru a acorda o prioritate considerabil mai mare realizării obiectivelor specifice, pe lângă aspectele legislative și normative, fără însă a se neglija principiile transparenței, responsabilității și bunei gestiuni financiare;

41.

remarcă faptul că în PB 2012 se propune majorarea creditelor de angajament cu 2,6 %, până la suma de 60 158 de milioane EUR, și a creditelor de plată cu 2,8 %, până la suma de 57 948 de milioane EUR, comparativ cu bugetul 2011; subliniază că aceste majorări se situează sub nivelul general al majorării propuse de Comisie pentru buget în ansamblul său;

42.

constată că aceste majorări reprezintă, în primul rând, consecința procesului continuu de introducere treptată a plăților directe către noile state membre și a necesităților suplimentare ale dezvoltării rurale; subliniază faptul că intervențiile la nivelul pieței se mențin la un nivel aproape identic cu cel înregistrat în exercițiul bugetar 2011, în timp ce volatilitatea prețurilor și instabilitatea anumitor piețe continuă să afecteze sectorul agricol; solicită Comisiei să elaboreze propuneri privind o abordare pe termen mai lung pentru toate sectoarele agricole, precum și propuneri concrete pentru soluționarea problemei volatilității prețurilor pe piețele aferente;

43.

constată că scrisoarea rectificativă tradițională referitoare la agricultură care urmează să fie prezentată în toamna anului 2011 va permite ajustarea estimărilor actuale pe baza unei evaluări mai precise a nevoilor reale; în acest context, atrage atenția asupra nivelului final al veniturilor alocate care vor fi disponibile în 2012 (veniturile rezultate din corecțiile financiare efectuate în temeiul deciziilor de verificare a conformității conturilor, din nereguli și din prelevările pentru lapte) și care va determina, în cele din urmă, nivelul noilor credite care urmează a fi înscrise în bugetul 2012; preconizează că marja actuală rămasă (651,6 milioane EUR) ar trebui să fie suficientă pentru a acoperi necesitățile de la această rubrică, în afara cazului în care apar situații neprevăzute;

44.

subliniază că, pe parcursul ultimelor exerciții, autoritatea bugetară a avut posibilitatea, datorită unor circumstanțe specifice, să folosească fondurile nealocate (marja) disponibile în cadrul plafonului de la această rubrică pentru a ajunge la un acord global cu privire la bugetele anuale, prin aplicarea prevederilor punctului 23 din AII;

45.

susține sprijinirea în continuare a programelor de încurajare a consumului de fructe în școli, precum și a programului de ajutorare a persoanelor defavorizate; regretă, în schimb, reducerea fondurilor alocate în buget pentru sistemul de distribuire a laptelui în școli și este preocupat de reducerile fondurilor alocate măsurilor veterinare și fitosanitare;

46.

solicită reducerea suplimentară a restituirilor la export și regretă subvenționarea continuă a producției de tutun în UE, care contravine obiectivelor politicii UE în materie de sănătate;

47.

subliniază că o parte din cheltuielile de la rubrica 2 au o contribuție la realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020; subliniază că obiectivele prioritare ale acestei strategii – creșterea și ocuparea forței de muncă – sunt, de asemenea, îndeplinite prin intermediul programelor de dezvoltare rurală; consideră că securitatea alimentară și sustenabilitatea reprezintă două provocări principale pentru PAC; reamintește că ar fi mai bine ca ajutoarele directe să țină seama de obiectivele sociale și de mediu și solicită o PAC mai durabilă, care să contribuie într-o mai mare măsură la abordarea provocărilor cu care se confruntă UE în domeniul mediului, inclusiv în ceea ce privește poluarea apei, fără a compromite competitivitatea agricultorilor din UE;

48.

salută, în acest context, majorarea creditelor alocate programului LIFE+ (+ 4,3 % pentru creditele de angajament și + 1,9 % pentru creditele de plată), care acordă prioritate doar proiectelor din domeniul mediului și al combaterii schimbărilor climatice; reamintește că problemele de mediu și soluțiile lor nu se opresc la frontierele naționale, astfel încât abordarea lor la nivelul UE este evidentă; subliniază totuși că creditele alocate programului LIFE+ rămân la un nivel destul de limitat;

49.

subliniază faptul că eficiența energetică, combaterea schimbărilor climatice și promovarea energiei regenerabile sunt priorități transversale care pot fi finanțate în cadrul mai multor rubrici ale bugetului UE și că Parlamentul va acorda o atenție specifică finanțării acestora prin intermediul fiecărei linii bugetare în parte și în general; îndeamnă Comisia să asigure în continuare integrarea acestor priorități, precum și a protecției resurselor de apă și a conservării biodiversității, în alte domenii de politici, inclusiv în sprijinul financiar acordat de UE țărilor în curs de dezvoltare; consideră că punerea în aplicare corespunzătoare a legislației în vigoare în aceste domenii este crucială și, prin urmare, solicită Comisiei să analizeze cu atenție dacă sunt necesare resurse suplimentare pentru o examinare temeinică a punerii în aplicare a legislației UE în domeniul mediului și să-i prezinte Parlamentului concluziile sale;

50.

subliniază că, datorită importanței politice a politicii comune în domeniul pescuitului, ar trebui păstrate și menținute la același nivel finanțarea și acțiunile existente în acest domeniu, nu în ultimul rând în perspectiva reformei sale viitoare; consideră că finanțarea politicii maritime integrate, care ar trebui să ajungă la un nivel adecvat în 2012, nu ar trebui să se realizeze în detrimentul finanțării altor acțiuni și programe în domeniul pescuitului din cadrul rubricii 2; consideră, în plus, că este crucial să se monitorizeze în continuare dimensiunile flotei europene de pescuit, acordând statelor membre sprijinul necesar în acest scop, și în special să se combată pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN); consideră că gestionarea eficace a pescuitului este de o importanță crucială pentru conservarea rezervelor de pește și prevenirea pescuitului excesiv;

51.

constată că majorarea globală a finanțării propusă în PB 2012 pentru acțiunile prevăzute la această rubrică comparativ cu bugetul 2011 (+ 17,7 % pentru creditele de angajament și + 6,8 % pentru creditele de plată) este coerentă cu creșterea ambițiilor UE în domeniul libertății, securității și justiției, conform prevederilor Tratatului de la Lisabona și Programului de la Stockholm (2010-2014), adoptat de Consiliul European în decembrie 2009;

52.

remarcă faptul că aceste majorări sunt legate în principal de trei din cele patru programe din domeniul solidarității și al gestionării fluxurilor migratorii: Fondul pentru frontierele externe (+ 38 %), Fondul european de returnare (+ 43 %) și Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe (+ 24 %); subliniază, cu toate acestea, că majorările prevăzute în cadrul acestei rubrici pentru 2012 sunt doar rezultatul defalcării anuale a creditelor totale multianuale care au fost convenite de Parlament și Consiliu în momentul adoptării acestor programe și acțiuni;

53.

își exprimă profundul regret față de mesajul de respingere pe care Comisia îl transmite refugiaților majorând substanțial creditele destinate Fondului pentru frontierele externe și Fondului european de returnare și menținând creditele destinate Fondului european pentru refugiați la același nivel ca în 2011; consideră că UE ar trebui să adopte o poziție mai primitoare față de refugiați, în special având în vedere războiul din Libia și continuarea represiunilor severe ale demonstranților în mai multe țări arabe;

54.

prin urmare, își exprimă dubiile profunde cu privire la faptul că PB prezentat de Comisie reprezintă un răspuns adecvat și actualizat la provocările curente cu care se confruntă UE, nu în ultimul rând în contextul evenimentelor aflate în desfășurare în sudul Mediteranei; își reiterează solicitarea fermă de a se asigura un răspuns adecvat și echilibrat la aceste provocări, în vederea gestionării migrației legale și reducerii migrației ilegale; remarcând obligația statelor membre ale UE de a respecta legislația în vigoare a UE, subliniază că este necesar să se pună la dispoziție fonduri și instrumente de sprijin suficiente pentru situațiile de urgență, cu respectarea deplină a normelor de protecție internă și a drepturilor omului și în spiritul solidarității între toate statele membre; subliniază, în special, rolul jucat de Fondul european pentru refugiați și sprijinul oferit prin intermediul acestuia, inclusiv măsurile de urgență în cazul unor afluxuri masive de refugiați, și regretă profund că nu a fost propusă de către Comisie o majorare pentru acest fond comparativ cu nivelul de finanțare propus inițial în programarea financiară;

55.

ia act de solicitările repetate ale Consiliului European de a consolida capacitatea operațională și rolul FRONTEX în această perioadă în care presiunea migratorie devine tot mai puternică; solicită Comisiei să prezinte totalitatea implicațiilor revizuirii mandatului FRONTEX pentru bugetul 2012 și să ofere o imagine mai clară a participării financiare a statelor membre la funcționarea acestei agenții;

56.

constată că, în urma prezentării următoarelor etape tehnice, creditele destinate SIS II în 2011 plasate în rezervă au fost eliberate de autoritatea bugetară; subliniază faptul că autoritatea bugetară va continua să monitorizeze îndeaproape evoluțiile viitoare ale SIS II și își rezervă dreptul de a acționa după cum se dovedește necesar;

57.

reamintește că rubrica 3b, deși reprezintă rubrica din CFM cu cel mai redus nivel de credite alocate, cuprinde aspecte foarte importante pentru cetățenii europeni, cum ar fi tineretul, programele educaționale și culturale, sănătatea publică, protecția consumatorilor, instrumentul de protecție civilă și politica în domeniul comunicării;

58.

regretă profund faptul că se recurge, pentru al treilea an consecutiv, la reducerea nivelului total al creditelor alocate la această rubrică, CA fiind reduse cu 0,1 % (până la suma de 683,5 milioane EUR), iar CP fiind reduse cu 0,3 % (până la suma de 645,7 milioane EUR) comparativ cu bugetul 2011 (cu excepția Fondului de solidaritate al UE), marja rămasă fiind de 15,5 milioane EUR;

59.

consideră că programele și acțiunile din cadrul acestei rubrici joacă un rol important în realizarea obiectivelor prioritare și a inițiativelor emblematice ale strategiei Europa 2020; reiterează faptul că educația, formarea profesională și cultura au o valoare economică, întrucât contribuie semnificativ la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă de calitate și sprijină dezvoltarea cetățeniei active;

60.

subliniază faptul că marja foarte redusă disponibilă va permite un spațiu de manevră limitat atunci când se propun noi acțiuni sau se adoptă decizii privind consolidarea finanțării priorităților care au o relevanță directă pentru cetățeni;

61.

ia act în mod corespunzător de propunerea Comisiei privind o majorare cu 8 milioane EUR, comparativ cu programarea financiară inițială, a creditelor prevăzute în 2012 pentru programul „Tineretul în acțiune” (134,6 milioane EUR în 2012), program care constituie unul dintre principalele instrumente ale inițiativei emblematice „Tineretul în mișcare” și oferă sprijin pentru experiențele de învățare non-formală și pentru promovarea cetățeniei active în rândul tinerilor;

62.

regretă că nu au fost planificate eforturi similare pentru programe precum MEDIA și Cultura 2007, deși acestea contribuie în mod semnificativ la bogăția și diversitatea culturii europene și sprijină acțiunile care nu ar beneficia de finanțarea exclusivă a statelor membre;

63.

regretă că în proiectul său de buget 2012 Comisia nu a propus niciun program specific care să promoveze sportul, deși sportul reprezintă în prezent o competență de sine stătătoare a Uniunii conform dispozițiilor Tratatului de la Lisabona; consideră că în bugetul 2012 vor fi totuși disponibile credite, deși în cuantum limitat;

64.

salută majorările destinate programului pentru sănătate publică, întrucât sănătatea publică a devenit o forță motrice esențială a competitivității în societățile europene în îmbătrânire; recunoaște eforturile Comisiei de a identifica soluții financiare pentru continuarea campaniilor importante de educație, cum ar fi campania HELP pentru o viață fără tutun;

65.

regretă diminuarea finanțării instrumentului financiar de protecție civilă comparativ cu programarea financiară (– 1,8 milioane EUR mai puțin) și solicită Comisiei să ofere explicații suplimentare privind această reducere, având în vedere că protecția civilă reprezintă în prezent o nouă competență a UE;

66.

reamintește că Spațiile publice europene trebuie să aibă o linie bugetară separată pentru a asigura transparența și participarea deplină a Parlamentului European și a deputaților săi; regretă propunerea Comisiei de a elimina această linie și de a integra creditele destinate SPE în linia bugetară aferentă reprezentanțelor Comisiei; reamintește că Spațiile publice europene sunt administrate în comun de Comisie și Parlament și, prin urmare, bugetul acestora ar trebui să fie separat de bugetul reprezentanțelor Comisiei, la fel ca în bugetele 2010 și 2011; subliniază că Parlamentul nu va accepta nicio încercare de modificare a poziției autorităților bugetare în această problemă;

67.

ia act de majorarea cu 2,9 % și, respectiv, cu 0,8 % a creditelor de angajament și a creditelor de plată solicitate în PB 2012 comparativ cu bugetul 2011 – până la suma de 9 009,3 milioane EUR și, respectiv, de 7 293,7 milioane EUR (ținându-se seama de Rezerva pentru ajutoare de urgență); subliniază că aceste majorări se situează sub nivelul general al majorării propuse de Comisie pentru buget în ansamblul său;

68.

reamintește că până în prezent Comisia nu a restituit fondurile (240 de milioane) utilizate pentru mecanismul alimentar, destinate inițial rubricii 4, în special Instrumentului de stabilitate, conform solicitării Comisiei pentru bugete de la punctul 28 din Raportul A7-0038/2009 adoptat la 12 octombrie 2009;

69.

este ferm convins că trebuie depus un efort deosebit și concret pentru a folosi în mod optim și coordonat toate instrumentele europene disponibile (nu numai pachetele financiare disponibile în cadrul bugetului UE, ci și instrumentele gestionate de BEI, BERD etc.) și acțiunile statelor membre; subliniază că trebuie îmbunătățită în continuare flexibilitatea în programarea și punerea în aplicare a instrumentelor UE pentru a face posibilă o abordare corespunzătoare și eficace a crizelor politice și umanitare din țările terțe fără a pune totuși în pericol angajamentele și prioritățile politice pe termen lung; solicită în acest sens Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă și Băncii Europene de Investiții să își coordoneze eforturile în vederea asigurării unei focalizări și a unei eficacități maxime ale obiectivelor acțiunii externe a UE;

70.

consideră că UE are datoria de construi o abordare adecvată și cuprinzătoare a evoluțiilor politice recente din țările mediteraneene învecinate și de a oferi sprijin și asistență mișcărilor care vizează apărarea valorilor democratice și instituirea statului de drept; reiterează faptul că suplimentarea asistenței financiare acordate acestor țări nu trebuie să se facă în detrimentul priorităților și instrumentelor care vizează țările vecine din Europa de Est;

71.

este foarte preocupat, din acest punct de vedere, de faptul că marja propusă la rubrica 4 – în valoare de 246,7 milioane EUR –, deși depășește cu mult marja prevăzută cu ocazia actualizării programării financiare în ianuarie 2011 (132,2 milioane EUR), poate fi insuficientă pentru a aborda noile necesități de la rubrica 4, întrucât pare să se bazeze pe reduceri ale finanțării destinate unor programe majore ale UE; este hotărât să facă o verificare și o analiză suplimentară a impactului acestor reduceri;

72.

reamintește că Parlamentul și Consiliul nu au ajuns încă la un acord în ceea ce privește temeiul juridic al măsurilor de însoțire pentru sectorul bananelor și al cooperării cu țările industrializate și cu alte țări cu venituri ridicate (ICI+) și că acest acord va avea un impact asupra creditelor disponibile în bugetul 2012; își exprimă regretul cu privire la propunerea Comisiei de a reduce finanțarea destinată cooperării cu țările în curs de dezvoltare din Asia și America Latină; solicită să fie adoptată rapid legislația aferentă ICI+ și să fie alocată o finanțare adecvată pentru Asia și America Latină;

73.

solicită, prin urmare, Comisiei să nu se limiteze, în viitoarea sa scrisoare rectificativă, la consecințele bugetare ale revizuirii politicii europene de vecinătate pe care a inițiat-o, ci să abordeze, dacă este necesar folosind toate mijloacele puse la dispoziție prin intermediul AII, toate celelalte aspecte și necesități aflate în atenția sa, inclusiv asistența financiară destinată Palestinei și UNRWA, care a scăzut cu 100 de milioane EUR față de bugetul 2011, obiectivul fiind acela de a maximiza impactul asistenței UE la nivel mondial;

74.

regretă că s-a optat pentru limitarea majorării programate a finanțării destinate Instrumentului de asistență pentru preaderare de la 139 de milioane EUR la doar 79 de milioane EUR comparativ cu bugetul 2011;

75.

ia act de propunerea de a majora finanțarea destinată programului tematic pentru mediu și resurse naturale (ENRTP) din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) cu 51,8 milioane EUR comparativ cu programarea financiară, în vederea inițierii rapide a acțiunilor în domeniul schimbărilor climatice; se opune ferm celorlalte reduceri aplicate programelor geografice din cadrul ICD, care totalizează 78 de milioane EUR, întrucât aceste reduceri contravin efortului UE de a contribui la îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și de a respecta angajamentul UE, asumat la cel mai înalt nivel, de a acorda 0,7 % din VNB cooperării pentru dezvoltare până în 2015;

76.

reamintește că va respinge ferm orice reduceri sistematice, cvasi-automate și uneori arbitrare efectuate de cealaltă componentă a autorității bugetare în ceea ce privește cheltuielile administrative de la rubrica 4, cu unicul scop de a reduce nivelul creditelor, întrucât acest lucru ar priva UE de mijloacele necesare pentru punerea în aplicare corespunzătoare și eficientă a programelor sale;

77.

constată că, pentru toate instituțiile, cheltuielile administrative totale sunt estimate la 8 281 de milioane EUR, reprezentând o majorare de 1,3 % comparativ cu 2011, marja rămasă fiind de 472,5 milioane EUR;

78.

ia act de scrisoarea comisarului european pentru programare financiară și buget din 3 februarie 2011 prin care se angaja să mențină majorarea cheltuielilor de la rubrica 5 sub 1 % și să nu crească efectivul de personal comparativ cu 2011 și în care solicita tuturor instituțiilor să aplice aceeași abordare în ceea ce privește evoluția bugetelor lor;

79.

constată că aceste indicații au fost respectate de Consiliu, Curtea de Conturi, Ombudsman și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor; subliniază că Parlamentul European a reușit să își reducă estimările cu aproximativ 50 de milioane EUR față de prima propunere de proiect preliminar de estimare a bugetului; subliniază că va analiza în detaliu estimările celorlalte instituții, raportându-le, inter alia, la necesitățile și activitățile suplimentare legate de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

80.

recunoaște efortul considerabil al Comisiei de a menține la un nivel constant, în termeni nominali, propriile sale cheltuieli administrative; constată că acest lucru a fost posibil prin compensarea majorărilor legate de obligațiile contractuale și statutare cu reduceri drastice ale cheltuielilor administrative de altă natură; cu toate acestea, este preocupat de posibilele consecințe;

81.

subliniază că orice reducere suplimentară a creditelor administrative din cadrul secțiunii III înscrise în bugetul 2012, inclusiv în ceea ce privește liniile de cheltuieli pentru sprijin administrativ (fostele linii BA), ar putea avea un efect advers asupra punerii în aplicare a programelor, în special având în vedere noile atribuții ale UE după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; insistă ca economiile rezultate în urma reducerii cheltuielilor pentru sprijinul administrativ să rămână în pachetele financiare ale programelor corespunzătoare pentru a asigura obținerea unor rezultate mai bune pe teren; subliniază, în plus, că în condițiile în care competențele UE continuă să crească această tendință nu este sustenabilă pe termen lung și va avea consecințe negative asupra punerii în aplicare rapide, regulate și eficace a acțiunilor și programelor UE;

82.

recunoaște eforturile Comisiei de a nu solicita posturi suplimentare și angajamentul acesteia de a-și acoperi toate necesitățile, inclusiv pe cele legate de noile priorități și de intrarea în vigoare a TFUE, doar prin intermediul redistribuirii interne a resurselor umane existente; solicită informații suplimentare privind sursele pentru redistribuirea celor 230 de posturi suplimentare din cadrul DG ECFIN necesare pentru a asigura monitorizarea adecvată a situației economice și financiare a statelor membre și privind impactul suprimării a 70 de posturi în domeniul sprijinului administrativ și al gestiunii programelor, în urma mai multor redistribuiri realizate în cadrul unor direcții generale specifice; subliniază că problema resurselor umane devine cu atât mai importantă, cu cât DG ECFIN ar putea avea nevoie de o consolidare mai puternică pentru a face față unor sarcini vitale noi imediat după adoptarea pachetului privind guvernanța economică;

83.

subliniază că majorarea propusă pentru EPSO (+ 5,4 % în CA și CP) pare să vină în contradicție cu eforturile Comisiei de a reduce cheltuielile administrative; solicită informații suplimentare cu privire la majorarea propusă a fondurilor pentru EPSO și la externalizarea de către EPSO a unor servicii-cheie;

84.

ia act de creșterea cu 4 % a cheltuielilor legate de pensii (în comparație cu majorarea de + 5,2 % înregistrată între 2010 și 2011), având în vedere valul de pensionări în rândul funcționarilor; invită Comisia să furnizeze o analiză mai detaliată a consecințelor bugetare pe termen lung ale acestei tendințe, ținând seama în același timp de posibilele consecințe, directe sau indirecte, pe care le poate avea orice modificare a sistemului de pensii al UE asupra atractivității, calității și independenței funcției publice europene; subliniază că orice modificare de acest tip ar trebui să fie precedată de un dialog social adecvat;

85.

consideră că școlile europene ar trebui să beneficieze de o finanțare adecvată ținând seama de situația specifică a copiilor agenților angajați ai instituțiilor UE; își propune să analizeze atent majorarea totală propusă de 1,7 % comparativ cu 2011, care este inferioară celei prevăzute în programarea financiară, precum și liniile bugetare destinate fiecărei școli europene și să facă, pe parcursul lecturii sale, orice modificări pe care le consideră adecvate în acest sens;

86.

subliniază că proiectele-pilot (PP) și acțiunile pregătitoare (AP) reprezintă instrumente esențiale pentru formularea priorităților politice și pentru pregătirea terenului în vederea lansării unor noi inițiative care ar putea deveni activități și programe ale UE prin care să se îmbunătățească viața cetățenilor UE; prin urmare, intenționează să sprijine prin toate mijloacele posibile propunerile sale privind proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare înscrise în bugetul 2012, subliniind în același timp nevoia de a analiza cu atenție evaluarea preliminară a Comisiei, care se preconizează că va fi prezentată în iunie 2012, în vederea definirii unui pachet final echilibrat referitor la acest aspect;

87.

intenționează, în acest scop, să prezinte Comisiei, conform dispozițiilor din partea D din anexa II la AII, o primă listă provizorie de proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare potențiale pentru bugetul 2012; solicită Comisiei să efectueze o analiză justificată a propunerilor orientative ale Parlamentului; subliniază că această primă listă provizorie nu împiedică depunerea și adoptarea formală a unor amendamente privind proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare în cadrul analizării bugetului în Parlament;

88.

ia act de un nou proiect-pilot și de cinci acțiuni pregătitoare – două dintre acestea fiind noi – propuse de către Comisie la rubrici diferite; își afirmă intenția fermă de a analiza conținutul și obiectivele noilor inițiative propuse pe parcursul negocierilor viitoare;

89.

ia act de nivelul total al creditelor alocate agențiilor descentralizate ale UE în PB 2012 care se ridică la 720,8 milioane EUR (0,49 % din bugetul total al UE) și reprezintă o majorare a contribuțiilor totale ale UE de 34,6 milioane EUR (+ 4,9 %) comparativ cu bugetul 2011; este conștient de faptul că această majorare are drept cauză principală asigurarea finanțării adecvate pentru o agenție nou-înființată (3) și pentru șapte agenții (4) în curs de înființare; subliniază importanța unei finanțări suplimentare pentru cele 10 agenții (5) ale căror sarcini au fost sporite, astfel încât performanța acestora să nu fie afectată; constată că majorarea contribuției UE la bugetul agențiilor care au ajuns într-o fază normală de funcționare se situează la nivelul corecției inflației sau chiar sub acest nivel (2 %) și nu presupune suplimentarea efectivului de personal;

90.

subliniază că fondurile bugetare destinate agențiilor UE nu se limitează doar la cheltuieli administrative, ci contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020 și a obiectivelor UE în general, potrivit deciziei autorității legislative; prin urmare, aprobă, în această perioadă de austeritate, abordarea restrictivă a Comisiei cu privire la stabilirea subvențiilor de la bugetul UE destinate agențiilor descentralizate, dar își reiterează dezaprobarea față de utilizarea veniturilor alocate pentru a reduce contribuția bugetului UE la finanțarea agențiilor care depind de onorarii, aceasta constituind o strategie a Comisiei pentru majorarea artificială a marjelor; în acest context, este preocupat de faptul că Comisia ignoră în mod repetat voința politică a Parlamentului European;

91.

subliniază că autoritățile europene de supraveghere au un rol crucial în menținerea stabilității pieței și au nevoie de o finanțare adecvată pentru a asigura eficacitatea reformelor de reglementare; reiterează faptul că o autoritate de supraveghere unică ar fi mai rentabilă; salută majorările bugetare propuse pentru toate cele trei autorități ca fiind măsuri importante în procedurile lor de dezvoltare, solicitând în același timp alocarea unor resurse suplimentare pentru comitetul mixt; subliniază că orice sarcini suplimentare încredințate acestor autorități trebuie să fie însoțite rapid de alocarea corespunzătoare a unor resurse suplimentare; subliniază, printre altele, că noile responsabilități planificate pentru Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (AEVMP) în domeniul vânzării în lipsă și al instrumentelor derivate trebuie să fie reflectate prompt în procedura bugetară 2012 de îndată ce sunt stabilite temeiurile juridice;

92.

ia act de faptul că dintre cele 213 posturi noi pentru agenții (al căror personal total se ridică la 4 854 de agenți) 80 vor fi alocate agențiilor noi sau în curs de înființare, restul fiind destinare agențiilor ale căror sarcini sunt extinse; solicită să fie instituită o abordare specifică pentru recrutarea personalului științific specializat cu experiență profesională, în special în cazurile în care posturile respective sunt finanțate exclusiv din onorarii, fiind astfel neutre pentru bugetul UE;

93.

dezaprobă inițiativa Comisiei de a modifica modul în care cele două agenții finanțate din surse proprii, OAPI și OCSP, sunt prezentate în PB 2012, prin eliminarea respectivelor linii bugetare și nepublicarea schemelor de personal; remarcă totuși că aceste două agenții nu fac obiectul unei decizii a autorității bugetare privind nivelurile de subvenționare sau schemele de personal; intenționează totuși să includă aceste informații în buget în scopul transparenței; reiterează faptul că trebuie găsită o soluție la surplusurile excesive prin reglementarea onorariilor percepute de OAPI;

94.

consideră că următoarele aspecte prezintă un interes deosebit pentru trilogul programat pentru 11 iulie 2011:

95.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/49

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” (COM(2010)0672),

—

având în vedere articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR (2),

—

având în vedere deciziile consiliului nr. 2006/144/CE (3) și nr. 2009/61/CE privind orientările strategice ale Comunității pentru dezvoltare rurală (4),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 privind organizarea comună a piețelor agricole (5),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013 (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 intitulată „UE 2020” (8),

—

având în vedere concluziile Președinției Consiliului din 17 martie 2011 privind „PAC în perspectiva anului 2020”,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 martie 2010 privind „reforma politicii agricole comune în 2013”,

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor, „PAC în perspectiva anului 2020 – Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii”,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru dezvoltare, cel al Comisiei pentru mediu, precum și avizul Comisiei sănătate publică și siguranță alimentară și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0202/2011),

A.

întrucât o agricultură europeană durabilă, productivă și competitivă contribuie în mod esențial la realizarea obiectivelor PAC stabilite de tratate și a obiectivelor strategiei „Europa 2020”; întrucât poate, de asemenea, contribui la abordarea noilor provocări de natură politică, cum ar fi securitatea aprovizionării cu alimente energie și materii prime pentru industrie, schimbările climatice, mediul și biodiversitatea, sănătatea și schimbările demografice în UE și întrucât viitoarea reformă a PAC va fi prima în cadrul căreia Parlamentul European are, alături de Consiliu, rol de co-legislator, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona;

B.

întrucât securitate alimentară rămâne provocarea principală atât pentru agricultura UE, cât și la nivel mondial, în special în țările în curs de dezvoltare, dat fiind faptul că se așteaptă ca populația mondială să crească de la 7 la 9 miliarde de oameni până în 2050, impunându-se o creștere cu 70 % a producției agricole, conform FAO; întrucât producția alimentară va trebui să crească pe fondul costurilor din ce în ce mai ridicate de producție, al volatilității severe de pe piețele agricole, al unei presiuni crescânde asupra resurselor naturale, având drept consecință necesitatea pentru agricultori de a produce mai mult, folosind mai puțin teren, mai puțină apă și mai puțină energie;

C.

întrucât produsele alimentare au o importanță strategică, iar modalitatea cea mai simplă de a asigura securitatea alimentară este menținerea unui sector agricol stabil și competitiv; întrucât o PAC solidă este esențială pentru a asigura conservarea, durabilitatea mediului și dezvoltarea economică a regiunilor rurale din UE, confruntate cu amenințarea abandonării terenurilor, depopulării rurale și declinului economic;

D.

întrucât reforma PAC din 2003 și evaluarea stării de sănătate a politicii agricole din 2008 au urmărit să contribuie la o arhitectură nouă a PAC, care să fie mai eficientă și mai transparentă, caracterizată printr-o mai mare orientare spre piață; întrucât acest proces trebuie continuat, iar administrarea instrumentelor și procedurilor PAC trebuie simplificată în mod semnificativ, în scopul de a degreva agricultorii și administrațiile;

E.

întrucât în rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013 Parlamentul European a pus bazele unei agriculturi competitive și durabile, care ar permite producătorilor europeni să fie competitivi pe piețele locale, regionale, naționale și internaționale și întrucât Parlamentul a sprijinit conceptul unei agriculturi multifuncționale și globale în toată Europa, în special în zonele afectate de handicapuri naturale și în regiunile ultraperiferice și luând, de asemenea, în considerare micile exploatații agricole;

F.

întrucât PAC trebuie să fie înzestrată cu instrumentele necesare pentru a face față pe piețele competitive și pentru a remedia crizele și extrema volatilitate a prețurilor în sectorul agricol; întrucât trebuie luate măsuri pentru a se garanta că aceste instrumente nu sunt numai actuale și eficiente, ci și flexibile, astfel încât să poată fi puse rapid în aplicare, în cazul în care acest lucru este necesar;

G.

întrucât trebuie să se pledeze pentru integrarea obiectivelor reînnoite și ambițioase în PAC, în special în ceea ce privește protecția consumatorilor, a mediului, calitatea vieții animalelor, precum și coeziunea regională, iar aceste standarde înalte ar trebui apărate la nivel internațional pentru garantarea viabilității și competitivității agricultorilor europeni, care se confruntă cu costuri de producție mărite; întrucât productivitatea pe termen lung și securitatea alimentară, în special luând în considerație tulburările climatice, depind de acordarea atenției cuvenite resurselor naturale, în special solului, utilizării apei și biodiversității;

H.

întrucât sectorul agricol are un rol crucial în lupta împotriva schimbărilor climatice, în special prin reducerea propriilor emisii de gaze cu efect de seră și prin dezvoltarea stocării carbonului și prin producția de biomasă și de energie regenerabilă, creând în acest fel un flux adițional de venituri pentru agricultori;

I.

întrucât PAC ar trebui, de asemenea, să sprijine gestionarea specifică a terenurilor agricole bogate în biodiversitate (cum ar fi terenurile agricole cu valoare naturală ridicată) și agrosistemele din cadrul zonelor Natura 2000 și, în acest context, o tranziție către modele cu contribuții mai reduse (inclusiv agricultura ecologică), pășunile nearate permanente sau zonele agricole umede;

J.

întrucât cota cheltuielilor impuse de PAC din cadrul bugetului UE a scăzut în mod constant de la aproape 75 % în 1985 la un procent de 39,3 % prevăzut pentru 2013; întrucât, PAC, care este una dintre cele mai vechi politici și singura politică armonizată complet la nivel european, reprezintă mai puțin de 0,5 % din PIB-ul UE, în timp ce cheltuielile publice reprezintă aproximativ 50 % din PIB; întrucât în urma extinderilor succesive ale Uniunii Europene, suprafața terenului agricol a crescut cu 40 %, iar numărul de agricultori s-a dublat față de anul 2004;

K.

întrucât, în conformitate cu cel mai recent sondaj Eurobarometru, 90 % din cetățenii UE intervievați consideră că agricultura și regiunile rurale sunt importante pentru viitorul Europei, 83 % din cetățenii UE chestionați sunt în favoarea sprijinului financiar pentru agricultori și, în medie, aceștia cred că deciziile cu privire la politica agricolă ar trebui să fie luate în continuare la nivel european;

L.

întrucât Parlamentul European s-a pronunțat deja de mai multe ori împotriva renaționalizării PAC și a extinderii cofinanțării care ar putea afecta concurența loială pe piața internă a UE, și, astfel, anticipând viitoarea reformă, respinge încă o dată orice încercare de renaționalizare a PAC prin cofinanțarea plăților directe sau printr-un transfer al fondurilor către cel de-al doilea pilon;

M.

întrucât ar trebui menținută o PAC cu doi piloni, cu o structură și cu obiective bine definite și concepute pentru fiecare, astfel încât aceștia să se poate completa;

N.

întrucât micii fermieri au o contribuție hotărâtoare la îndeplinirea obiectivelor PAC și întrucât, în procesul reformei, trebuie luate în considerare în mod corespunzător obstacolele pe care aceștia le cunosc;

O.

întrucât, în noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafață, mulți agricultori, în special în sectorul creșterii animalelor, nici măcar nu au dreptul la plăți directe, deoarece nu dețin terenuri agricole proprii;

P.

întrucât agricultorii primesc o cotă-parte din ce în ce mai redusă din valoarea adăugată generată de lanțul de aprovizionare cu alimente și întrucât un sistem adecvat de aprovizionare cu produse alimentare și măsuri de îmbunătățire a poziției de negociere pentru producători reprezintă condiții necesare pentru a garanta obținerea e către agricultori a unor venituri echitabile din produsele lor;

Q.

întrucât venitul real per capita în agricultură a scăzut dramatic în ultimii doi ani; întrucât, ca urmare a unui declin constant, acest venit se află în prezent sub nivelul celui atins acum aproape 15 ani; întrucât veniturile agricole sunt considerabil mai mici (cu aproximativ 40 % pe unitate de lucru) decât în restul economiei, iar venitul pe cap de locuitor din mediul rural este considerabil mai redus (cu aproximativ 50 %) decât cel din regiunile urbane și întrucât datele Eurostat arată că, între 2000 și 2009, ocuparea forței de muncă în sectorul agricol a scăzut cu 25 %;

R.

întrucât integrarea economiei mondiale se intensifică iar sistemele comerciale se liberalizează tot mai mult prin negocieri multilaterale și bilaterale și întrucât acordurile multilaterale și bilaterale trebuie să garanteze că metodele din țările terțe pentru producția destinată exportului către UE oferă consumatorilor europeni aceleași garanții în termeni de sănătate, securitate alimentară, calitatea vieții animalelor, durabilitate și standarde sociale minime ca cele oferite de metodele europene;

S.

întrucât dezvoltarea rurală, în contextul disparităților crescânde, pierderilor de capital social și coeziune socială, dezechilibrelor demografice și a emigrării, reprezintă o componentă esențială a PAC și întrucât politicile viitoare de dezvoltare rurală vor trebui să se orienteze spre un mai bun echilibru teritorial, oferind o guvernanță mai participativă și mai puțin birocratică, care ar trebui să cuprindă măsuri de creștere a competitivității din sectorul agricol și sprijin efectiv pentru consolidarea și diversificarea economiei rurale, protecției mediului, promovării educației și inovării, îmbunătățirii calității vieții în zonele rurale, în special în zonele cele mai defavorizate și pentru a combate fenomenul abandonării de tineri a meseriilor agricole;

T.

întrucât, pe de o parte, doar 6 % din agricultorii europeni au o vârstă sub 35 de ani, și, pe de altă parte, 4,5 milioane de agricultori se vor pensiona în următorii 10 ani; întrucât, prin urmare, reînnoirea generațiilor ar trebui să fie considerată drept una dintre problemele prioritare pentru viitoarea PAC;

U.

întrucât PAC trebuie să țină seama de necesitatea de a atenua constrângerile specifice și problemele structurale cu care se confruntă sectorul agricol și forestier în regiunile ultraperiferice ale UE, ca urmare a insularității și depărtării lor și a faptului că economia rurală este dependentă de un număr mic de produse agricole;

V.

întrucât politica în materie de calitate a devenit acum o parte integrantă a viitoarei PAC, ceea ce înseamnă că dezvoltarea și consolidarea acestei politici, în special în cazul indicațiilor geografice, va fi decisivă pentru o creștere durabilă și pentru competitivitatea agriculturii europene;

1.

salută, în general, comunicarea Comisiei intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii”; recunoaște că este necesară continuarea reformei PAC în concordanță cu un sector agricol în schimbare în cadrul UE27 și în noul context internațional al globalizării; solicită continuarea unei politici agricole comune ferme și durabile, cu un buget corespunzător, care să urmărească obiective ambițioase, într-un efort de a face față noilor provocări; respinge cu hotărâre orice tentativă de renaționalizare a PAC;

2.

solicită ca PAC să rămână structurată în jurul a doi piloni; subliniază faptul că pilonul 1 ar trebui să rămână finanțat integral de la bugetul UE și pe bază anuală, în timp ce în cadrul pilonului 2 ar trebui să se aplice în continuare programarea multianuală, o abordare contractuală și cofinanțarea; insistă asupra faptului că structura cu doi piloni ar trebui să ofere claritate, fiecare pilon completându-l pe celălalt, fără a se suprapune; primul pilon ar trebui să realizeze obiective care necesită o acțiune „globală”, în timp ce cel de-al doilea pilon ar trebui să se orienteze spre rezultate și ar trebui să fie suficient de flexibil pentru a putea fi adaptat cu ușurință la specificul național, regional și/sau local; prin urmare, consideră că, în timp ce actuala structură cu doi piloni ar trebui menținută, modificarea acesteia este esențială pentru a se concentra într-o manieră mai eficace asupra măsurilor necesare pentru fiecare dintre cei doi piloni și asupra posibilităților de finanțare a acestora;

3.

subliniază că securitatea alimentară rămâne rațiunea de a fi a agriculturii nu numai la nivel european, ci și mondial, și mai ales în țările în curs de dezvoltare, dat fiind faptul că planeta se confruntă cu provocarea de asigura hrana a nouă miliarde de oameni până în 2050; solicită o politică agricolă europeană durabilă, productivă și competitivă care să aducă o contribuție semnificativă la atingerea obiectivelor stabilite de tratate în ceea ce privește PAC, precum și prioritățile Strategiei Europa 2020 de creștere inteligentă, și durabilă pentru toți; consideră că este capabilă să aducă o contribuție majoră la combaterea schimbărilor climatice, prin crearea de noi locuri de muncă prin creștere ecologică și furnizarea de energie din resurse regenerabile, continuând în același timp să ofere consumatorilor europeni produse alimentare sigure și de înaltă calitate și să garanteze securitatea alimentară;

4.

consideră că este esențial să se stabilească reguli pe termen mai lung, bine formulate, astfel încât agricultorii europeni să poată planifica investițiile necesare modernizării practicilor agricole și dezvoltării de metode inovatoare care să ducă la sisteme agricole mai raționale din punct de vedere agronomic și mai durabile, un proces necesar asigurării competitivității acestora pe piețele locale, regionale și internaționale;

5.

consideră că, în interesul simplificării, clarității și al unei abordări comune, trebuie să se existe de la începutul reformei un acord cu privire la finanțarea fiecărui pilon al PAC;

6.

solicită ca bugetul UE pentru agricultură din următoarea perioadă financiară să fie menținut cel puțin la nivelul bugetului pentru agricultură pentru 2013; recunoaște faptul că vor fi necesare resurse financiare adecvate pentru a putea face față provocărilor legate de securitatea alimentară, de protecție a mediului și de schimbările climatice și echilibrul teritorial într-o UE extinsă, precum și pentru a permite PAC să contribuie la succesul Strategiei UE 2020;

7.

își exprimă convingerea că această nouă politică agricolă, axată pe sisteme durabile de producție a alimentelor, trebuie să aibă la bază în primul rând o complementaritate de ansamblu mai bună între primul pilon, care acoperă plățile directe, și al doilea pilon, care cuprinde măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală; consideră că în cadrul noii PAC fondurile publice trebuie să fie recunoscute ca o formă legitimă de plată pentru bunuri publice oferite societății ale căror costuri nu sunt compensate prin prețuri de piață și că fondurile publice trebuie utilizate pentru a stimula agricultorii să creeze servicii ecologice suplimentare la nivel european; consideră că prin această abordare orientată se vor atinge obiective la nivel european, oferind în același timp flexibilitatea necesară respectării diversității agricole europene; consideră că un asemenea sistem va face ca fiecare element al plăților să ofere beneficii publice clare într-o manieră transparentă pentru contribuabili, agricultori și societate în ansamblu;

8.

solicită ca caracterul durabil, competitivitatea și echitatea să constituie principiile directoare care să susțină o PAC care conservă caracterul specific al diverselor sectoare și al siturilor de producție, cu sarcina de a asigura populației alimente sigure și sănătoase în cantități suficiente și la prețuri corespunzătoare, precum și materiile prime necesare unei industrii de transformare și agroalimentare europene performante, precum și producției de energie regenerabilă; subliniază că normele UE în termeni de securitate alimentară, protecția mediului, calitatea vieții animalelor și respectarea standardelor sociale minime sunt cele mai exigente pe plan mondial; solicită un PAC care să garanteze aceste standarde sociale ridicate ale agriculturii europene în competiția internațională (protecția calității externe);

9.

recunoaște faptul că multe dintre aceste noi provocări și obiective sunt încorporate în angajamentele și tratatele internaționale obligatorii din punct de vedere juridic pe care UE le-a convenit și le-a semnat, cum ar fi acordurile de la Kyoto/Cancun, și convențiile de la Ramsar și Nagoya;

10.

subliniază că simplificarea este fundamentală și că trebuie să fie un obiectiv esențial al viitoarei PAC, care să antreneze reducerea costurilor legate de gestionarea politicii la nivel de stat membru, și că sunt necesare temeiuri juridice comune clare, care să fie prezentate rapid și care să garanteze o interpretare uniformă;

11.

subliniază faptul că dezvoltarea politicii în domeniul calității produselor alimentare, inclusiv în ceea ce privește indicațiile geografice (DOP/IGP/STG), trebuie să constituie un aspect prioritar al PAC care să fie aprofundat și consolidat, pentru a permite UE să își mențină poziția de lider în acest domeniu; consideră că, în cazul acestor produse de înaltă calitate, ar trebui permisă utilizarea unor instrumente originale de gestionare, protecție și promovare, care să le permită să se dezvolte în mod armonios și să își aducă în continuare contribuția la creșterea și competitivitatea sustenabile ale agriculturii europene;

12.

solicită Comisiei să își intensifice eforturile în domeniul cercetării și al dezvoltării în vederea inovării și a promovării; recomandă, prin urmare, ca viitoarele programe de cercetare și dezvoltare să acorde o atenție constantă cercetării în domeniul agricol și nutrițional;

13.

constată că plățile directe decuplate, condiționate de exigența ecocondiționalității, pot contribui la susținerea și stabilizarea veniturilor agricole, permițând agricultorilor să furnizeze, pe lângă producția de alimente, bunuri publice de o importanță vitală pentru întreaga societate, cum ar fi serviciile ecosistemice, forța de muncă, gestionarea peisajelor și vitalitatea economică rurală în Europa; consideră că plățile directe ar trebui să îi recompenseze pe agricultori pentru furnizarea acestor bunuri, deoarece piața singură nu oferă aceste bunuri și nu îi recompensează pe agricultori pentru acestea, într-o perioadă în care agricultorii, pentru a produce alimente de înaltă calitate, sunt confruntați adesea cu costuri mari de producție și cu prețuri de producție mici;

14.

solicită și în continuare un prim pilon puternic și finanțat în mod adecvat, care să aibă capacitatea de a face față noilor provocări cu care se confruntă agricultura europeană;

15.

solicită distribuirea echitabilă a fondurilor PAC pentru primul și al doilea pilon între statele membre și între agricultorii din interiorul unui stat membru, caz în care, abordarea pragmatică ar trebui să fie principiul fundamental pentru criteriile obiective; respinge discrepanțele mari în distribuirea acestor fonduri între statele membre; este de opinie că acest lucru determină înlocuirea treptată, după o perioadă de tranziție, a sistemului bazat pe valori de referință istorice neactualizate cu plăți care sunt echitabile și distribuite astfel mai eficient între țări, diferite sectoare agricole și agricultori; subliniază faptul că acest aspect necesită, de asemenea, plăți mult mai eficiente, care să fie mai bine orientate și care să ofere stimulente mai mari, pentru a ajuta agricultura să treacă la sisteme agricole mai durabile; în acord cu Comunicarea Comisiei, respinge plata directă forfetară pentru întreaga UE, care nu ar reflecta diversitatea europeană; consideră că conservarea diversității agriculturii și a facilităților de producție în UE este obiectivul central și, prin urmare, susține luarea în considerare a condițiilor specifice de producție din statele membre, în măsura în care acest lucru este posibil, printr-un sistem de plăți directe mai bine orientat;

16.

se pronunță pentru regimul de plăți unice care determină o anumită redistribuire în interesul unei repartizări echitabile la nivelul UE a fondurilor pentru plăți directe; propune ca fiecare stat membru să primească un procent minim din media de plăți directe și că ar trebui să se stabilească un plafon; se pronunță în favoarea unei aplicări cât mai rapide într-o perioadă de tranziție limitată;

17.

în cazul plăților directe către fermele individuale, propune renunțarea la valorile de referință istorice și individuale folosite pentru distribuire între statele membre și solicită, în cadrul următoarei perioade de finanțare, o tranziție către acordarea la nivel regional sau național de prime bazate pe suprafață pentru plățile decuplate; recunoaște totuși că situația din statele membre diferă, ceea ce presupune măsuri speciale la nivel regional;

18.

consideră că statele membre care aplică în prezent schema de plată unică pe suprafață (SPUP) simplificată ar trebui să treacă, după o perioadă de tranziție limitată, la schema de plată unică pe exploatație cu drepturi de plată; solicită să se acorde sprijin, inclusiv sprijin financiar și tehnic, pentru această tranziție;

19.

întâmpină favorabil recunoașterea rolului micilor agricultori în cadrul agriculturii și al dezvoltării rurale europene; sprijină ideea stabilirii unei sistem de ajutor specific și simplificat pentru micii agricultori, care să contribuie la stabilizarea dezvoltării rurale; invită Comisia, din motive de transparență și de siguranță juridică, să stabilească criterii flexibile și obiective pentru definirea statutului micilor agricultori de către fiecare stat membru; solicită statelor membre să decidă, în conformitate cu principiul subsidiarității, care agricultori îndeplinesc condițiile pentru acest sistem;

20.

solicită simplificarea în continuare a sistemului de plăți directe, în special pentru normele simplificate de transmitere a drepturilor de plată în caz de neactivare, pentru normele referitoare la rezerva națională, în funcție de trecerea la plata unică pe suprafață regională/națională, gruparea drepturilor minime de plată și pentru un sistem de control eficient și nebirocratic pentru ambii piloni; consideră că, în ceea ce privește controalele prevăzute, ar trebui să se țină seama în mod favorabil de sistemele de administrare care vor dovedi că funcționează bine;

21.

observă faptul că sunt necesare măsuri care să vizeze o reînnoire la nivel de generații în sectorul agricol, dat fiind faptul că numai 6 % dintre agricultorii europeni au vârsta mai mică de 35 de ani și că 4,5 milioane de agricultori se vor pensiona în următorii zece ani; recunoaște faptul că agricultorii tineri întâmpină obstacole la înființarea unei întreprinderi agricole, obstacole precum costuri de investiții ridicate și lipsa de acces la terenuri și credite; subliniază faptul că măsurile destinate tinerilor agricultori cuprinse în cel de-al doilea pilon s-au dovedit insuficiente pentru a stopa îmbătrânirea rapidă a sectorului agricol și solicită propuneri care să ducă la inversarea acestei tendințe nesustenabile, care ar trebui să includă modificări ale normelor privind rezerva națională pentru a o orienta într-o mai mare măsură către tinerii agricultori;

22.

subliniază că PAC ar trebui să fie neutră din punctul de vedere al genului și că ambii soți ar trebui să se bucure de aceleași drepturi în situația în care aceștia lucrează în acest sector; subliniază că aproximativ 42 % din cele 26,7 milioane de persoane care lucrează în mod regulat în agricultură în Uniunea Europeană sunt femei, dar numai una din cinci exploatații (aproximativ 29 %) este gestionată de o femeie;

23.

consideră că decuplarea s-a dovedit a fi eficientă, permițând o creștere a libertății de decizie a agricultorilor, asigurând răspunsul agricultorilor la semnalele pieței și plasând cea mai mare parte a PAC în cutia verde a OMC; sprijină sugestia Comisiei ca în viitor și primele cuplate să se plătească în continuare în anumite regiuni unde nu există alternative la formele de producție și la produsele tradiționale și costisitoare; admite astfel că primele pentru producție ar putea fi justificate, într-un cadru foarte limitat, chiar și după 2013;

24.

prin urmare, solicită statelor membre să prevadă posibilitatea ca o parte a plăților directe, în totalitate sau parțial, să rămână cuplate, în limitele OMC, pentru a finanța măsuri de atenuare a impactului decuplării în zone specifice și sectoarele sensibile din punct de vedere economic, social și de mediu; consideră, pe lângă aceasta, că aceste plăți ar putea promova măsuri de mediu legate de suprafață și coeziune teritorială și ar putea promova, sprijini și impulsiona sectoare-cheie, inclusiv îmbunătățirea calității, producția materiilor prime agricole, anumite tipuri specifice de producție și anumite tipuri de activități agricole;

25.

constată că din motive istorice unitățile de producție agricolă din Uniunea Europeană prezintă o structură foarte variată în ceea ce privește dimensiunea activității, condițiile de muncă, productivitatea muncii și forma juridică; este conștient de faptul că plățile directe au fost alocate într-un mod care a dus la punerea sub semnul întrebării a legitimității lor; ia act de propunerea Comisiei de a introduce un plafon maxim pentru plățile directe și salută încercările de a remedia problematica legitimității PAC și a acceptării publice; cere Comisiei să ia în considerare introducerea unor mecanisme similare care să contribuie la aceasta, precum un sistem degresiv al plăților directe, având în vedere mărimea întreprinderilor agricole, în care se ține seama de criterii obiective legate de ocuparea forței de muncă și de practicile durabile;

26.

solicită Comisiei să prezinte propuneri concrete de sprijinire a sectoarelor de creștere a animalelor, pe termen mediu și lung, pentru a putea face față creșterii prețurilor de producție; consideră că acestea ar putea cuprinde stimulente pentru sistemele de pășuni și culturi proteine în alternarea arabilă, care ar prezenta avantaje mai mari pentru agricultori, ar răspunde noilor provocări și ar diminua dependența de importurile de culturi de plante proteaginoase în rotația terenurilor arabile și ar putea avea un impact pozitiv asupra costurilor furajelor; invită Comisia să prezinte o propunere cu privire la flexibilitatea pentru statele membre în conformitate cu prezentul articol 68, pentru a evita excluderea fermelor de creștere a animalelor axate pe calitate și durabilitate de la sistemul de asistență și pentru a lua în considerare caracterul lor specific;

27.

consideră că plățile directe ar trebui rezervate exclusiv agricultorilor activi; este conștient de faptul că, în cadrul sistemului de plăți directe decuplate, fiecare agricultor care utilizează suprafețe agricole pentru producție și le menține în bune condiții agricole și de mediu ar trebui să beneficieze de plăți directe; solicită, prin urmare, Comisiei să elaboreze o definiție a „agricultorului activ”, care să poată fi aplicată de către statele membre fără eforturi birocratice sau costuri suplimentare, caz în care ar trebui să se asigure că activitățile agricole tradiționale (activități agricole cu normă întreagă și cu normă redusă), indiferent de statutul juridic, sunt considerate activități agricole active și că diferitele forme de proprietate și de acorduri de gestionare, precum și gestiunea terenurilor comune, sunt luate în considerare; consideră necesar să se specifice faptul că definiția unui agricultor activ ar trebui să excludă cazurile în care costurile administrative legate de efectuarea unei plăți sunt mai mari decât suma plății;

28.

se pronunță în favoarea compensării handicapurilor naturale în cadrul celui de-al doilea pilon și respinge plata complementară în primul pilon din cauza eforturilor birocratice suplimentare pe care le implică;

29.

consideră că o mai bună protecție și gestionare a resurselor naturale reprezintă un element-cheie în cadrul practicilor agricole durabile, care justifică, în cadrul noilor provocări și obiective ale strategiei UE 2020, un sprijin suplimentar pentru a încuraja agricultorii să adopte practici ecologice care depășesc cerința fundamentală de ecocondiționalitate și care ar suplimenta programele de agromediu existente;

30.

consideră că protecția resurselor naturale ar trebui mai strâns legată de acordarea de plăți directe și solicită, prin urmare, introducerea, printr-o componentă de mediu, a unui sistem de stimulare la nivel european cu obiectivul de a asigura durabilitatea fermelor și securitate alimentară pe termen lung prin gestionarea efectivă a resurselor rare (apă, energie, sol), reducând în același timp costurile de producție pe termen lung prin reducerea factorilor de producție; consideră că acest sistem ar trebui să aducă cel mai bun sprijin agricultorilor care utilizează sau care doresc să utilizeze treptat, într-o măsură mai mare, practici agricole menite să creeze sisteme de producție mai durabile;

31.

subliniază că acest sistem ar trebui să fie însoțit de o simplificare a sistemului ecocondiționalității pentru beneficiarii plăților directe, care ar trebui să fie aplicat prin măsuri simple, ar trebui să echilibreze performanțele economice și de mediu, ar trebui să fie relevant din punct de vedere agronomic și nu ar trebui să fie discriminatoriu pentru agricultorii care participă deja pe scară largă la programe de agromediu;

32.

respinge punerea în aplicare a unui nou sistem de plăți suplimentare care creează sisteme adiționale de control și sancționare pentru ecologizare; insistă asupra faptului că trebuie evitate obstacolele practice pentru fermieri și complexitatea administrativă pentru autorități; insistă, în plus, pentru a raționaliza procedurile administrative asociate acestor măsuri, ca toate controalele la nivel agricol, să fie, pe cât posibil, derulate în mod simultan;

33.

solicită, din acest motiv, Comisiei să prezinte, cât mai curând posibil, o evaluare de impact a condițiilor administrative legate de punerea în aplicare a componentei ecologice; subliniază că măsurile de mediu prezintă potențialul de a stimula productivitatea producției agricultorilor și insistă că orice pierderi sau venituri eventuale, apărute în urma aplicării unor astfel de măsuri trebuie acoperite;

34.

consideră că ecologizarea ar trebui continuată în toate statele membre prin intermediul unui catalog prioritar cu măsuri destinate unor zone specifice și/sau măsuri la nivelul exploatațiilor, finanțate în proporție de 100 % din fonduri UE; consideră că orice beneficiar al acestor plăți speciale trebuie să pună în aplicare un anumit număr de măsuri de ecologizare, care ar trebui să se bazeze pe structurile existente, alese dintr-o listă națională sau regională stabilită de statul membru pe baza unei liste europene mai vaste, care să fie aplicabilă tuturor tipurilor de activități agricole; consideră că aceste măsuri ar putea include de exemplu:

35.

consideră că UE are propriul rol în soluționarea provocărilor legate de securitatea alimentară și de securitatea energetică și că, prin urmare, trebuie să se asigure că agricultura își îndeplinește pe deplin rolul în soluționarea ambelor provocări; consideră, așadar, că includerea operațiunii de scoatere temporară din circuitul agricol, obligatorie în lista măsurilor privind durabilitatea, propusă de Comisie, este necorespunzătoare;

36.

solicită ca PAC să cuprindă obiective privind folosirea energiei durabile; consideră că sectorul agricol ar putea să folosească un procent de 40 % din combustibilii regenerabili până în 2020 și să renunțe pe deplin la combustibilii fosili până în 2030;

37.

observă că tehnologia de generație viitoare este disponibilă în prezent și îndeamnă, în consecință, Comisia să elaboreze o politică intersectorială privind biomasa pentru biotehnologia de generație viitoare, care să includă criterii privind biomasa ca parte a reformei PAC, în scopul de a permite dezvoltarea unei piețe sustenabile pentru biomasa provenind din agricultură, de la întreprinderile agroindustriale și din silvicultură, prin stimularea colectării reziduurilor disponibile pentru producția de bioenergie, prevenind, totodată, creșterea emisiilor și pierderea biodiversității;

38.

subliniază că o politica europeană inteligentă precum reducerea prețului motorinei utilizate pentru lucrările agricole, scutirea de plata accizelor pentru energia electrică și pentru combustibilii produși în scopuri agricole, în special pentru energia electrică utilizată pentru funcționarea pompelor de irigații, ar putea sprijini agricultorii europeni să producă mai mult și să furnizeze produse agricole atât pentru piața internă, cât și pentru piețele externe; având în vedere efectele devastatoare ale schimbărilor climatice precum seceta, valurile de caniculă și deșertificarea unor terenuri agricole destinate producerii de alimente pentru populație, subliniază importanța sistemelor inovatoare de irigații, care să asigure sustenabilitatea agriculturii europene;

39.

având în vedere că apa, și în special apa potabilă, va deveni în viitor o resursă deficitară, subliniază că este necesară dezvoltarea unor sisteme de irigații eficiente, care să permită statelor membre să folosească metode agricole eficiente prin care să se asigure satisfacerea cererii de alimente de la nivel național și furnizarea de produse agricole destinate exportului;

40.

regretă faptul că obiectivele UE privind biodiversitatea nu sunt încă atinse și anticipează că PAC va contribui la eforturile care vizează îndeplinirea acestor obiective și a obiectivelor de la Nagoya privind biodiversitatea;

41.

solicită ca noua PAC să promoveze conservarea diversității genetice, să respecte Directiva 98/58/CE privind bunăstarea animalelor și să evite finanțarea producției de alimente din animale clonate sau din descendenții acestora;

42.

43.

subliniază importanța explorării tuturor posibilităților de cooperare între statele membre care implică toate părțile interesate și au drept scop protecția solului;

44.

subliniază faptul că sistemul de ecocondiționalitate condiționează asigurarea plăților directe de respectarea cerințelor statutare și de menținerea activităților agricole în bune condiții agricole și de mediu și rămâne unul dintre mijloacele cele mai adecvate de optimizare a procesului de punere la dispoziție de servicii ecosistemice de bază, prestate de agricultori, precum și de depășire a noilor provocări în domeniul mediului prin garantarea de bunuri publice de bază; totuși, ia act de faptul că aplicarea ecocondiționalității a cunoscut o serie de probleme legate de gestionarea și acceptarea de către agricultori;

45.

consideră că plățile directe nu se justifică în absența performanțelor și, de aceea, un sistem al ecocondiționalității care este, ca urmare a ecologizării PAC, simplificat și eficient în practică și la nivel administrativ în ceea ce privește controalele, ar trebui să fie aplicat tuturor beneficiarilor de plăți directe; subliniază că ecocondiționalitatea trebui să se bazeze pe riscuri și să fie proporțională și că trebuie respectată și suficient controlată de autoritățile naționale și europene competente;

46.

consideră că o mai bună protejare și gestionare a resurselor ar trebui să reprezinte, de asemenea, elementul de bază în activitățile agricole din cadrul ecocondiționalității, ceea ce ar determina mai multe beneficii pentru mediu; solicită raționalizarea și eficientizarea controalelor privind ecocondiționalitatea, precum și o abordare specifică a domeniului de aplicabilitate a ecocondiționalității; solicită realizarea și raționalizarea schimburilor de cele mai bune practici între agențiile plătitoare și organismele de control, cum ar fi interoperabilitatea bazelor de date și utilizarea optimă a tehnologiei adecvate, în vederea reducerii pe cât posibil, a poverii administrative pentru agricultori și administrații; consideră că ecocondiționalitatea ar trebui restricționată la standarde referitoare la activitățile agricole, care permit monitorizarea sistematică și directă și care se bazează pe obligația de a obține rezultate, și că normele ar trebui armonizate; subliniază că este important să existe niveluri de toleranță și aplicarea principiului proporționalității în cadrul oricărui sistem de penalizare;

47.

consideră că monitorizarea ecocondiționalității ar trebui apropiată mai mult de criteriile de performanță și de încurajarea agricultorilor de a obține rezultate; consideră, în plus, că agricultorii înșiși ar trebui implicați într-o măsură mai mare în acest proces de monitorizare, date fiind cunoștințele lor și experiența practică, ceea ce ar constitui un exemplu și ar motiva mai ales agricultorii mai puțin eficienți;

48.

respinge introducerea de cerințe neclare și împovărătoare, derivate din directiva-cadru privind apa, în sistemul de ecocondiționalitate, atât timp cât situația punerii în aplicare a acestei directive în toate statele membre nu este clarificată;

49.

recunoaște că s-au depus deja numeroase eforturi în sectorul creșterii animalelor, care se confruntă în prezent cu dificultăți, în vederea modernizării clădirilor și echipamentelor la standarde de igienă și sănătate; fără a aduce prejudicii principiilor de bază ale siguranței alimentare și trasabilității, solicită o revizuire critică a anumitor standarde de igienă, de bunăstare a animalelor și de marcare a animalelor, pentru a se elimina sarcinile excesive impuse întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri); solicită în special Comisiei să revizuiască standardele de igienă ale UE, mai ales marketingul local sau direct și valabilitatea produselor, pentru a le face proporționale cu riscurile și pentru a evita sarcinile disproporționate în lanțurile mici de producție, cum ar fi relațiile directe dintre producător și consumator și lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente;

50.

consideră că este important să se asigure capacitatea de a combate volatilitatea excesivă a prețurilor și de a reacționa prompt în perioadele de crize provocate de instabilitatea pieței, în contextul PAC și pe piețele mondiale; recunoaște rolul fundamental pe care l-au avut măsurile de susținere a pieței în abordarea în trecut a crizelor din sectorul agricol, îndeosebi rolul intervențiilor și al stocării private; subliniază că măsurile de sprijin al pieței trebuie să fie efective și activate prompt atunci când este nevoie să se evite probleme grave pentru producători, întreprinderile de prelucrare și consumatori și pentru a permite PAC să își îndeplinească obiectivul său strategic primar: siguranță alimentară;

51.

subliniază faptul că PAC ar trebui să includă un anumit număr de instrumente de piață flexibile și eficiente care să acționeze ca o plasă de siguranță, fixate la niveluri corespunzătoare și disponibile, în eventualitatea unor denaturări grave ale pieței; consideră că aceste instrumente nu ar trebui activate permanent și nu trebuie să funcționeze ca o sursă continuă și nelimitată de producție; subliniază că o parte dintre aceste instrumente există deja și pot fi adaptate, iar altele pot fi create în funcție de necesități; consideră că, ținând seama de condițiile complet diferite din unele sectoare, trebuie privilegiate soluții sectoriale diferențiate față de abordările generale; atrage atenția asupra dificultăților pe care le întâmpină agricultorii în încercarea de a planifica în avans într-o perioadă în care volatilitatea este extrem de ridicată; consideră că, având în vedere creșterea volatilității pieței, instrumente de piață trebuie revizuite pentru a mări eficiența și flexibilitatea, precum și pentru a asigura aplicarea mai rapidă, extinderea către alte sectoare, dacă este necesar, adaptarea la prețurile actuale de pe piață și asigurarea unei plase de siguranță fără crearea de distorsiuni;

52.

consideră că aceste instrumente ar trebui să includă instrumente specifice de gestionare a aprovizionării care, utilizate corect și într-un mod nediscriminatoriu, pot asigura gestionarea eficientă a pieței și pot preveni crizele privind supraproducția, fără nici un cost pentru bugetul Uniunii;

53.

solicită crearea unei plase de siguranță pe mai multe niveluri care să acopere toate sectoarele și care să cuprindă o combinație de instrumente, precum stocurile publice și private, intervențiile publice, instrumentele de intervenție în cazul perturbării piețelor și o clauză privind situațiile de urgență; solicită ca, în cazul perturbațiilor pe perioade limitate ale piețelor, să se permită în anumite sectoare stocurile private și intervenția autorităților publice; solicită, în plus, crearea unui instrument de intervenție în cazul perturbării piețelor și a unei clauze privind situațiile de urgență pentru toate sectoarele care, în anumite condiții, să permită Comisiei, pentru o perioadă limitată până la un an, să intervină în situații de criză cu mai multă eficiență decât până în prezent; consideră, prin urmare, că, în cadrul viitoarelor bugete ale UE, trebuie pusă la dispoziție o linie bugetară de rezervă specială care să poată fi activată rapid pentru a furniza un instrument de reacție rapid în situații de criză pe piețele agricole;

54.

consideră că utilizarea instrumentelor de intervenție intră în sfera de aplicare a competențelor de executare ale Comisiei; subliniază totuși că Parlamentul European trebuie să fie informat rapid cu privire la acțiunile vizate; subliniază în acest context că Comisia trebuie să țină seama în mod corespunzător de pozițiile adoptate de Parlament;

55.

solicită îmbunătățirea eficienței sistemului de intervenție, prin intermediul unei evaluări anuale, efectuate în mod pragmatic și în funcție de situația de pe piețe;

56.

consideră, având în vedere posibilele evenimente de natură ecologică, climatică și epidemiologică, precum și fluctuațiile considerabile ale prețurilor de pe piețele agricole, că măsurile adiționale, mai eficiente și de prevenire a riscurilor, accesibile tuturor agricultorilor din diferitele state membre, au o importanță vitală pentru protejarea veniturilor, la nivel european, național și la nivelul exploatațiilor agricole individuale;

57.

reamintește că producția orientată spre piață, plățile directe și competitivitatea constituie nucleul oricărei acțiuni de prevenire a riscurilor și că, de asemenea, agricultorii au obligația de a ține cont de riscuri și de a le anticipa; sprijină, în acest context, statele membre care pun la dispoziția agricultorilor instrumente naționale de asigurare a riscurilor, fără a renaționaliza și denatura piețele; consideră, prin urmare, că Comisia trebuie să dezvolte reguli comune pentru sprijinirea opțională a sistemelor de gestionare a riscurilor de către statele membre pentru a elimina efectele care au ca rezultat denaturarea concurenței în cadrul pieței interne, eventual prin crearea unor norme comune adaptate la normele OMC, în cadrul organizării comune a piețelor; solicită, de asemenea, Comisiei să facă cunoscute toate măsurile de introducere a managementului riscurilor și, odată cu propunerile legislative, să prezinte o evaluare de impact corespunzătoare;

58.

consideră că sistemele de asigurare din sectorul privat, ca de exemplu asigurarea de riscuri multiple (schimbări climatice, asigurare în caz de pierderi de venituri etc.), contractele la termen sau fondurile mutuale, parțial finanțate din fonduri publice, ar putea fi dezvoltate și promovate ca opțiuni pentru a răspunde creșterii riscurilor în statele membre; sprijină îndeosebi în acest sens acțiunile comune ale agricultorilor de formare a unor consorții și cooperative; salută dezvoltarea de noi instrumente inovatoare; subliniază totuși că aceste instrumente ar trebui să respecte normele OMC și să nu contribuie la denaturarea condițiilor de concurență și comerț din cadrul UE; solicită, prin urmare, instituirea unui cadru pentru statele membre care pun în aplicare aceste măsuri, cadru care ar trebui prevăzut în organizarea comună a pieței unice;

59.

invită Comisia să analizeze în ce măsură rolul grupurilor de producători și al asociațiilor sectoriale sau inter profesionale în ceea ce privește prevenirea riscurilor și promovarea calității pot fi extinse la toate sectoarele de producție; solicită ca acest tip de măsuri să țină cont în special de produsele acoperite de sistemele de etichetare a calității;

60.

solicită Comisiei să propună, ca parte a reformei PAC, măsuri specifice de încurajare a înființării unor noi organizații de producători în vederea consolidării poziției lor pe piață;

61.

susține prelungirea regimului pieței de zahăr din 2006 în forma sa actuală până în 2020 și solicită măsuri adecvate pentru protejarea sectorului european al zahărului, pentru ca acesta să își poată spori în continuare competitivitatea într-un cadru stabil;

62.

insistă asupra necesității de a evalua situația concretă din sectorul laptelui și al produselor lactate înainte de 2015, pentru a asigura buna funcționare și stabilitatea pieței laptelui;

63.

consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare menținerea drepturilor de plantare din sectorul vinicol după 2015 și să țină cont de acest fapt în cadrul raportului de evaluare al acesteia privind reforma OCP în sectorul vinicol care urmează a fi prezentat în 2012;

64.

subliniază rolul central pe care-l joacă producția de lapte pentru agricultura europeană și pentru bunăstarea și menținerea zonelor rurale, în special a regiunilor cu pășuni producătoare de lapte și a regiunilor cu dezavantaje naturale din cadrul UE, și subliniază nevoia de a garanta siguranța durabilă a aprovizionării cu produse lactate a consumatorilor europeni; este convins că siguranța surselor de aprovizionare cu produse lactate poate fi garantată printr-o piață stabilă a produselor lactate, în cadrul căreia agricultorii pot să obțină un preț cinstit pentru produsele lor; prin urmare, solicită Comisiei să monitorizeze piața produselor lactate și să permită dezvoltarea durabilă a acesteia prin instrumente de politică suficiente pentru lapte și produsele lactate pentru perioada de după 2015 și un cadru concurențial echitabil care să asigure o poziție mai puternică pentru producătorii primari și o distribuire mai echitabilă a veniturilor de-a lungul întregului lanț de producție alimentară (de la fermă la vânzarea cu amănuntul);

65.

consideră că ar trebui consolidate sistemele de gestionare în sectorul fructelor și al legumelor (citrice și toate produsele vizate), al producției de vin și de ulei de măsline și că sunt necesare un fond de criză mai eficient în sectorul fructelor și al legumelor, o gestionare a crizelor mai bună în sectorul vinicol și un sistem de stocare privat actualizat în sectorul uleiului de măsline;

66.

solicită UE să asigure concordanța între PAC și politicile sale în domeniul dezvoltării și comerțului; în special, îndeamnă UE să fie atentă la situația din țările în curs de dezvoltare și să nu pună în pericol auto-aprovizionarea cu produse alimentare în aceste țări, precum și capacitatea acestor populații de a se hrăni, respectând totodată principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare (CPD); consideră, în consecință, că acordurile comerciale ale UE nu ar trebui să afecteze în mod negativ piețele în țările cel mai puțin dezvoltate;

67.

reamintește angajamentul luat de membrii OMC la Conferința Ministerială de la Hong Kong din 2005 de a elimina toate formele de subvenții la export în paralel cu impunerea disciplinei la toate măsurile de export cu un efect echivalent, și mai ales creditele pentru export, întreprinderile comerciale de stat în domeniul agricol și reglementarea ajutorului alimentar;

68.

solicită Comisiei să ofere o evaluare de impact a tuturor negocierilor comerciale în curs; în special acordul de asociere UE-Mercosur, care nu ar trebui să afecteze în mod negativ țările în curs de dezvoltare și să reducă eficiența PAC în perspectiva anului 2020;

69.

ia act de faptul că hrana nu este doar o marfă, ci că accesul la hrană este fundamental pentru existența umană; solicită UE să își folosească politicile comerciale și de dezvoltare pentru a promova practici agricole durabile și securitatea alimentară în țările cele mai puțin dezvoltate și în țările în curs de dezvoltare, în contextul creșterii cererii și a prețului alimentelor;

70.

solicită Comisiei să examineze impactul concentrării comerțului internațional cu cereale asupra fluctuațiilor din ce în ce mai mari ale prețurilor;

71.

solicită formularea unor soluții la nivel global în vederea abordării speculațiilor cu materii prime agricole și a volatilității extreme a prețurilor, deoarece acestea prezintă un risc potențial la adresa securității alimentare; recunoaște, cu toate acestea, importanța unei piețe la termen funcționale a produselor agricole; consideră că singurul mijloc efectiv de combatere a speculațiilor excesive îl reprezintă adoptarea de măsuri internaționale coordonate; sprijină, în acest sens, propunerea președinției franceze a G20 conform căreia grupul ar trebui să analizeze posibilitatea de a introduce măsuri pentru a combate creșterea volatilității prețurilor la materii prime agricole; se pronunță în favoarea unui sistem de raportare la nivel mondial și de măsuri coordonate pentru stocurile agricole în vederea asigurării securității alimentare; atrage atenția, prin urmare, asupra faptului că ar trebui reexaminată posibilitatea constituirii unor stocuri de materii prime agricole importante; subliniază faptul că, dacă aceste obiective sunt atinse, capacitățile de stocare trebuie extinse, iar instrumentele de monitorizare și de supraveghere a pieței trebuie dezvoltate; subliniază îndeosebi efectele îngrijorătoare pe care volatilitatea prețurilor pe plan mondial o are în țările în curs de dezvoltare;

72.

subliniază faptul, că - spre deosebire de sectoarele din amonte și din aval față de producția agricolă primară - veniturile medii ale agricultorilor și ale gospodăriilor casnice rurale au scăzut în continuu în ultimele decenii comparativ cu restul economiei, ajungând la numai jumătate din veniturile gospodăriilor populației urbane, în timp ce comercianții și comercianții cu amănuntul și-au întărit substanțial puterea de piață și marjele în lanțul alimentar;

73.

solicită adoptarea de măsuri în vederea consolidării capacității de gestionare și a puterii de negociere a producătorilor primari și a organizațiilor de producători față de alți operatori economici din cadrul lanțului alimentar (în special comercianți, întreprinderi de prelucrare și companii de producție), cu condiția ca aceste modificări să nu constituie un obstacol în calea funcționării adecvate a pieței interne; consideră că funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente ar trebui urgent îmbunătățită prin inițiative legislative pentru creșterea transparenței prețurilor la alimente și prin acțiuni de abordare a practicilor comerciale neloiale, permițând agricultorilor să obțină valoarea adăugată pe care o merită; invită Comisia să consolideze poziția agricultorilor și să promoveze concurența echitabilă; consideră că ar trebui să se evalueze posibilitatea de a numi mediatori pentru a soluționa conflictele dintre operatorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente;

74.

consideră, pe lângă aceasta că, pentru a asigura agricultorilor o poziție contractuală mai puternică în cadrul lanțului alimentar, ar trebuie dezvoltate instrumente care vor ajuta agricultorii să administreze lanțuri de producție de dimensiuni reduse, transparente și eficiente, cu impact redus asupra mediului, care furnizează consumatorilor calitate și informații, implică un număr mai mic de intermediari și promovează mecanisme echitabile și transparente de stabilire a prețurilor;

75.

solicită menținerea sistemului de sprijinire a celor mai săraci membri ai societății;

76.

recunoaște importanța politicilor de dezvoltare rurală astfel cum sunt definite în al doilea pilon, având în vedere contribuția lor în îmbunătățirea performanțelor ecologice, modernizării, inovării, infrastructurii și competitivității și necesității de a dezvolta în continuare economia rurală, produsele agroalimentare și sectorul nealimentar, precum și a unei mai bune calități a vieții în zonele rurale; subliniază, de asemenea, că este necesar să se realizeze obiectivele politice, inclusiv obiectivele Strategiei Europa 2020, de creștere inteligentă, durabilă pentru toți, de care ar beneficia în primul rând agricultorii și comunitățile rurale;

77.

consideră că măsurile de dezvoltare rurală trebuie să răspundă provocărilor din domeniile securității alimentare, gestionării durabile a resurselor naturale, schimbărilor climatice, pierderii biodiversității, epuizarea resurselor de apă și a fertilității solului și că trebuie să consolideze coeziunea teritorială echilibrată și ocuparea forței de muncă; consideră, de asemenea, că aceste măsuri trebuie să încurajeze autonomia în producția în ferme de energie regenerabilă, mai ales din deșeuri agricole; afirmă că măsurile de dezvoltare rurală ar trebui să contribuie la crearea unei valori adăugate mai mari în zonele rurale, promovând consolidarea infrastructurii rurale și furnizarea de servicii la prețuri abordabile populațiilor și întreprinderilor locale;

78.

consideră, în acest caz, că ar trebui acordată o atenție deosebită sprijinirii agricultorilor tineri; consideră că, având în vedere îmbătrânirea rapidă a populației rurale în Europa, sunt esențiale măsuri atractive pentru a încuraja instalarea tinerilor fermieri și a altor actori noi și că programele de sprijin din al doilea pilon ar trebui extinse, de exemplu accesul la terenuri, subvențiile și împrumuturile avantajoase, în special în domeniile inovării, modernizării și dezvoltării investițiilor etc., și se așteaptă că aplicarea unor astfel de mecanisme să fie disponibilă în toate statele membre;

79.

propune ca un procent important din terenurile agricole să fie acoperit de sisteme de agromediu, care ar trebui să ofere agricultorilor stimulente financiare și tehnice pentru a adopta modele agricole mai durabile, care folosesc mai eficient resursele și necesită mai puține materii prime;

80.

subliniază faptul că politica de dezvoltare rurală trebuie să permită utilizarea întregului potențial uman și natural din zonele rurale și prin producția agricolă de calitate, de exemplu prin intermediul vânzări directe, promovarea produselor, aprovizionarea piețelor locale, diversificare, producerea de biomasă, eficiența energetică etc.

81.

subliniază că este necesară o infrastructură adecvată pentru dezvoltarea și răspândirea cunoștințelor agricole și a sistemelor de inovare, inclusiv educația și oportunitățile de formare, serviciile de consultanță agricolă și schimbul de cele mai bune practici, pentru modernizarea agriculturii, sprijinirea agricultorilor inovatori în transferul de experiență și îmbunătățirea lanțurilor de valoare adăugată în zonele rurale; consideră că astfel de programe ar trebui să fie puse la dispoziția statelor membre;

82.

se pronunță, prin urmare, pentru introducerea în pilonul al doilea a unor măsuri orientate, care să fie stabilite de statele membre, pentru a atinge obiectivele comune de dezvoltare rurală ale UE (strategia 2020); subliniază importanța unui cadru european global, orientat pe rezultate, recunoscând în același timp că statele membre și autoritățile regionale se află în cea mai bună poziție pentru a decide cu privire la programele care, la nivel local, pot aduce cea mai mare contribuție la obiectivele europene; prin urmare, solicită aplicarea principiului subsidiarității și al flexibilității în elaborarea programelor de dezvoltare rurală și o strategie puternică și participativă în ceea ce privește parteneriatele locale și subregionale, cu aplicarea metodei LEADER în elaborarea și implementarea viitoarelor programe de dezvoltare rurală europene și naționale; consideră că o contribuție națională redusă aplicabilă unor metode mai orientate ar trebui determinată pe baza evaluărilor de impact și a unor simulări detaliate;

83.

recomandă, în contextul dezvoltării rurale, punerea la dispoziție de măsuri specifice pentru protejarea pădurilor montane;

84.

solicită Comisiei să stabilească noi instrumente de finanțare care să sprijine în special agricultorii care intră în sectorul agricol în a obține accesul la împrumuturi avantajoase, sau un nou sistem, de exemplu, numit JERICHO („Joint Rural Investment CHOice”), pentru Fondul de dezvoltare rurală, pe baza experiențelor inițiativei JEREMIE în cadrul fondurilor structurale;

85.

subliniază că în special zonele defavorizate au deseori o valoare ridicată în ceea ce privește peisajul cultivat, conservarea biodiversității și avantajele pentru mediu, precum și în ceea ce privește dinamismul zonelor rurale; se pronunță, în acest context, pentru menținerea plăților compensatorii pentru zonele defavorizate din al doilea pilon și solicită sporirea eficacității acesteia; consideră că sprijinul destinat în mod special agricultorilor care își desfășoară activitatea în zonele cele mai defavorizate este de cea mai mare importanță pentru continuarea activităților agricole în aceste zone, reducându-se în acest fel riscul abandonării terenurilor; subliniază faptul că ajustarea criteriilor trebuie să revină statelor membre și autorităților regionale și locale, în cadrul UE;

86.

subliniază că structurile agricole din statele membre sunt foarte diferite și, din acest motiv, necesită măsuri diferite; solicită, prin urmare, să se acorde o mai mare flexibilitate statelor membre ș regiunilor în adoptarea de măsuri voluntare, care ar trebui să fie cofinanțate de UE cu condiția ca aceste măsuri să fie notificate Comisiei și aprobate; subliniază că rata de cofinanțare ar trebui să țină seama de nevoile și circumstanțele specifice din zonele de convergență în perioada de după 2013;

87.

este de părere că, în cazul măsurilor din al doilea pilon, deosebit de importante pentru statele membre, ratele de cofinanțare existente ar trebui să se aplice și după 2013; subliniază totuși că nicio cofinanțare națională suplimentară nu ar trebui să ducă la o renaționalizare a celui de-al doilea pilon sau la o creștere a diferențelor dintre posibilitățile statelor membre de a-și cofinanța prioritățile;

88.

reamintește faptul că modulația, în toată varietatea sa, atât obligatorie, cât și voluntară, ca mijloc de finanțare a dezvoltării rurale, expiră în 2012 și subliniază necesitatea asigurării unor resurse de finanțare suficiente pentru pilonul al doilea în următoarea perioadă de finanțare ;

89.

solicită ca, la repartizarea creditelor din al doilea pilon, să se evite modificările bruște, deoarece statele membre, autoritățile locale și exploatațiile agricole au nevoie de siguranță și de continuitate în materie de programare; subliniază că discuțiile privind alocarea acestei finanțări ar trebui să fie indisociabil legate de discuțiile privind alocarea de fonduri în cadrul primului pilon; solicită, prin urmare, Comisiei să stabilească o strategie pragmatică ca un principiu fundamental pentru redistribuirea fondurilor din cel de-al doilea pilon; recunoaște necesitatea unei distribuiri echitabile între statele membre, în funcție de criterii obiective care trebuie să reflecte diversitatea nevoilor din zonele europene; se pronunță în favoarea realizării acestor schimbări după o perioadă limitată de tranziție, în paralel cu schimbările efectuate în distribuirea fondurilor din primul pilon;

90.

sprijină regulile de cofinanțare în dezvoltarea rurală care permit, la nivel regional sau local, complementaritatea între fondurile publice și cele private din segmentul cofinanțat la nivel național, consolidând în acest fel mijloacele disponibile pentru realizarea obiectivelor definite de politica publică pentru zonele rurale;

91.

solicită simplificarea la toate nivelurile a planificării și gestionării de programe în cadrul celui de-al doilea pilon, în vederea stimulării eficienței; solicită, de asemenea, sisteme simplificate, efective și eficiente pentru monitorizarea, evaluarea și raportarea măsurilor de ecocondiționalitate; consideră că supravegherea și controlul din primul și al doilea pilon ar trebui armonizate și să fie mai coerente cu reguli și proceduri similare, pentru a reduce obligațiile generale ale agricultorilor; solicită o aplicare mai flexibilă a perioadei de angajare de cinci în cazul măsurilor de agromediu;

92.

solicită scutirea cooperativelor de la respectarea dispozițiilor prevăzute de Recomandarea 2003/61/CE a Comisiei privind neeligibilitatea întreprinderilor care depășesc pragurile specificate pentru IMM-uri în ceea ce privește accesul la finanțarea pentru dezvoltarea rurală și, în general, plățile ajutoarelor care depășesc o anumită limită;

93.

consideră că regiunile ultraperiferice ar trebui să continue să beneficieze de tratament specific în cadrul viitoarei politici de dezvoltare rurală, întrucât dificultățile geografice cu care se confruntă și numărul mic de produse agricole de care depinde economia rurală din aceste zone justifică menținerea unei rate de cofinanțare comunitare de maximum 85 % pentru a acoperi costurile legate de programele lor de dezvoltare rurală;

94.

salută orientarea către o coordonare mai bună la nivelul UE între programele de dezvoltare rurală și politica de coeziune, în special în scopul de a evita duplicarea, obiectivele contradictorii și suprapunerea; reamintește totuși că amploarea proiectelor din cadrul politicii de coeziune și a programelor de dezvoltare rurală diferă și, prin urmare, susține menținerea distincției dintre fonduri, precum și menținerea atenției programelor de dezvoltare rurală asupra comunităților rurale și păstrarea funcției acestora de instrumente autonome din punct de vedere politic;

95.

consideră că politica de coeziune, împreună cu o PAC nouă și puternică, vor debloca potențialul economic al zonelor rurale și vor genera locuri de muncă sigure, garantând o dezvoltare durabilă a acestor zone;

96.

subliniază importanța politicilor menite să încurajeze cooperarea transfrontalieră dintre statele membre și țările terțe, vizând adoptarea de practici care să protejeze mediul și să asigure sustenabilitatea resurselor naturale în cazul în care activitățile agricole, în special folosirea apei, au implicații transfrontaliere;

97.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/65

—

având în vedere articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care stabilește drepturile persoanelor cu handicap,

—

având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât statele membre ale UE au semnat Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

B.

întrucât articolul 56a din Directiva 2004/27/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman stabilește că numele medicamentelor trebuie să fie scrise în format Braille pe ambalajul acestora,

1.

subliniază faptul că persoanele cu handicap vizual au dreptul la o viață independentă și o participare deplină în societate;

2.

invită Comisia Europeană să lanseze o amplă consultare cu părțile interesate cu privire la costul, eficiența și viabilitatea introducerii la nivel comunitar a unui sistem voluntar de etichetare în format Braille pe ambalajele produselor industriale care ar include, cel puțin, informații referitoare la tipul produsului și data de expirare a acestuia, în scopul facilitării accesului la acesta al consumatorilor cu handicap vizual; ținând seama de faptul că nu toate persoanele nevăzătoare pot citi Braille, consultarea propusă ar trebui, de asemenea, să examineze posibilități alternative care să permită accesul la informațiile de pe ambalaje;

3.

invită Comisia ca, în conformitate cu principiile responsabilității sociale a întreprinderilor, să ofere stimulente sectoarelor economice și întreprinderilor europene în vederea sensibilizării acestora în această privință;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, împreună cu numele semnatarilor (1), Comisiei, parlamentelor statelor membre și Organizației Națiunilor Unite.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/66

—

având în vedere scrisoarea președintelui Conferinței președinților de comisie din 11 martie 2010 și scrisoarea președintelui Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din 25 martie 2010,

—

având în vedere articolele 211 și 212 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0197/2011),

1.

decide să aducă Regulamentului său de procedură modificarea prezentată în continuare;

2.

reamintește că această modificare intră în vigoare în prima zi a următoarei perioade de sesiune;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/67

—

având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Adrian Severin, transmisă la 5 aprilie 2011 de Direcția Națională Anticorupție (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României) și comunicată în ședință plenară la 6 aprilie 2011,

—

în urma audierii lui Adrian Severin la 23 mai 2011, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

—

având în vedere articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene din 8 aprilie 1965 și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

—

având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, din 15 și 21 octombrie 2008 și din 19 martie 2010 (1),

—

având în vedere dispozițiile articolului 72 alineatul (2) din Constituția României,

—

având în vedere dispozițiile articolului 4 din Codul penal român, conform cărora Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavând nici o cetățenie, are domiciliul în țară,

—

având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7–0242/2011),

A.

întrucât Direcția Națională Anticorupție din România a cerut ridicarea imunității lui Adrian Severin, deputat în Parlament, pentru a permite Parchetului român să efectueze investigațiile și să deschidă urmărirea penală împotriva lui Adrian Severin, să solicite percheziția locuinței sau a birourilor sale, precum și o investigare informatică sau alte investigații electronice considerate necesare, să pună în mișcare o acțiune penală împotriva acestuia pentru luare de mită și/sau trafic de influență ori pentru orice altă calificare juridică pe care instanțele penale competente în această cauză ar putea-o atribui infracțiunii/infracțiunilor de care este suspectat;

B.

întrucât ridicarea imunității lui Adrian Severin este legată de suspiciunea unor acte de corupție prevăzute la articolul 6 din Legea română nr. 78/2000, coroborat cu articolul 254 (luare de mită) și articolul 257 (trafic de influență) din Codul penal, precum și cu articolul 81 litera (b) din Legea 78/2000;

C.

întrucât nu este de competența Parlamentului să se pronunțe cu privire la vinovăția sau nevinovăția deputatului, nici asupra necesității urmăririi penale pentru actele ce îi sunt imputate;

D.

întrucât, în schimb, se cuvine să se recomande ridicarea imunității parlamentare în cazul de față,

1.

hotărăște să ridice imunitatea lui Adrian Severin, excluzând restricționarea libertății personale;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente din România și lui Adrian Severin.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/69

—

având în vedere scrisoarea din 15 iunie 2011 a președintelui Comisiei pentru afaceri constituționale,

—

având în vedere articolul 211 din Regulamentul său de procedură,

1.

decide să introducă următoarea interpretare la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură:

„În cazul în care trebuie înlocuit un singur vicepreședinte și există numai un candidat, acesta poate fi ales prin aclamare. Președintele decide în mod discreționar dacă alegerea se desfășoară prin aclamare sau prin vot secret. Candidatul ales ocupă, în ordinea precedenței, locul ocupat de vicepreședintele înlocuit.”

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/70

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 17 mai 2011 (10057/2011) (1),

—

având în vedere articolul 283 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliul European (C7-0134/2011),

—

având în vedere articolul 109 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0229/2011),

A.

întrucât, prin scrisoarea din 20 mai 2011, Consiliul European a consultat Parlamentul European cu privire la numirea lui Mario Draghi ca președinte al Băncii Centrale Europene pentru un mandat de opt ani începând cu 1 noiembrie 2011;

B.

întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare din cadrul Parlamentului European a evaluat ulterior atestările profesionale ale candidatului desemnat, în special în ceea ce privește cerințele menționate la articolul 283 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și având în vedere criteriul de independență deplină a Băncii Centrale Europene în conformitate cu articolul 130 din TFUE; întrucât, în cadrul acestui proces de evaluare, comisia a primit un curriculum vitae din partea candidatului, precum și răspunsurile sale la întrebările scrise care i-au fost adresate;

C.

întrucât comisia a organizat ulterior, la 14 iunie 2011, o audiere de două ore și jumătate cu candidatul desemnat, în cadrul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns întrebărilor adresate de membrii comisiei,

1.

emite un aviz favorabil privind recomandarea Consiliului referitoare la numirea lui Mario Draghi în funcția de Președinte al Băncii Centrale Europene;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului și guvernelor statelor membre.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/71

—

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0212– C7-0096/2011),

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1) (AII din 17 mai 2006), în special punctul 28,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (2) (Regulamentul FEG),

—

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0191/2011),

A.

întrucât Uniunea Europeană a instituit instrumentele legislative și bugetare necesare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în structura comerțului mondial și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața forței de muncă;

B.

întrucât domeniul de aplicare a FEG a fost extins temporar pentru cererile depuse începând cu 1 mai 2009 pentru a include acordarea de sprijin lucrătorilor concediați ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale;

C.

întrucât asistența financiară oferită de Uniunea Europeană lucrătorilor concediați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 17 mai 2006 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG;

D.

întrucât Belgia a solicitat asistență pentru 2 834 de cazuri de concedieri (toate vizate de cererea de asistență) de la întreprinderea principală General Motors Belgium și de la patru furnizori ai acesteia care își desfășoară activitatea în sectorul autovehiculelor în regiunea NUTS II Anvers din Belgia;

E.

întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul FEG,

1.

solicită instituțiilor competente să depună eforturile necesare în vederea accelerării mobilizării FEG; salută, în acest sens, procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului European de a accelera eliberarea subvențiilor, în cadrul căreia Comisia prezintă autorității bugetare evaluarea referitoare la eligibilitatea unei cereri de asistență în cadrul FEG împreună cu propunerea de mobilizare a fondului; speră ca în cadrul viitoarei revizuiri a FEG să se realizeze și alte îmbunătățiri ale procedurii;

2.

reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o derulare rapidă și fără probleme a procedurii de adoptare a deciziilor de mobilizare a FEG, oferind un sprijin individual unic, limitat în timp, având ca obiectiv ajutarea lucrătorilor concediați ca urmare a globalizării și a crizei financiare și economice; subliniază rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor concediați; cu toate acestea, solicită evaluarea integrării pe termen lung a acestor lucrători pe piața muncii ca rezultat direct al măsurilor finanțate prin FEG;

3.

subliniază că, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul FEG, ar trebui să se garanteze sprijinirea prin FEG a reintegrării în muncă a fiecărui lucrător concediat; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a întreprinderilor sau a sectoarelor;

4.

constată că informațiile prezentate cu privire la pachetul coordonat de servicii personalizate ce urmează să fie finanțate de FEG includ informații privind complementaritatea acestora cu acțiunile finanțate prin fondurile structurale; își reiterează apelul adresat Comisiei privind prezentarea unei evaluări comparative a acestor date și în cadrul rapoartelor sale anuale;

5.

salută faptul că, în urma unor solicitări repetate ale Parlamentului, bugetul 2011 include, pentru prima dată, credite de plată în valoare de 47 608 950 EUR la linia bugetară aferentă FEG – 04 05 01; reamintește că FEG a fost creat ca instrument specific și separat, având obiective și termene proprii, și, prin urmare, este oportun să dispună de fonduri specifice, înlocuindu-se astfel transferurile de la alte linii bugetare care se realizau în trecut și care puteau împiedica realizarea diverselor obiective de politică;

6.

consideră că problema întreprinderilor multinaționale, a căror restructurare sau delocalizare antrenează concedieri și, ulterior, intervenția FEG, trebuie avută în vedere la următoarea revizuire a Regulamentului FEG, fără a se compromite accesul lucrătorilor concediați la FEG;

7.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a semna decizia, împreună cu Președintele Consiliului, și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

9.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/73

—

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (17238/2010),

—

având în vedere proiectul de protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Republica Seychelles (17237/2010),

—

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0031/2011),

—

având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A7-0192/2011),

1.

aprobă încheierea protocolului;

2.

solicită Comisiei să transmită Parlamentului concluziile reuniunilor și lucrărilor comisiei mixte prevăzute la articolul 9 din Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Republica Seychelles (denumit în continuare „Acordul de parteneriat”), precum și programul sectorial multianual menționat la articolul 3 din protocol;

3.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, în perioada ultimului an de aplicare a protocolului și înainte de deschiderea negocierilor în vederea reînnoirii Acordului de parteneriat, un raport privind aplicarea acestuia;

4.

solicită Comisiei un raport referitor la evoluția pirateriei în zona economică exclusivă a Republicii Seychelles între 2006 și 2010 și la efectul acesteia asupra activității de pescuit din Seychelles și asupra activității de pescuit din UE;

5.

solicită ca reprezentanții Comisiei pentru pescuit a Parlamentului European să participe, în calitate de observatori, la reuniunile comisiei mixte prevăzute la articolul 9 din Acordul de parteneriat;