INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

17.11.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/1

Rata de schimb a monedei euro (1)

16 noiembrie 2012

2012/C 353/01

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,2745
JPY	yen japonez	103,44
DKK	coroana daneză	7,4585
GBP	lira sterlină	0,80245
SEK	coroana suedeză	8,6493
CHF	franc elvețian	1,2042
ISK	coroana islandeză
NOK	coroana norvegiană	7,3695
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	25,534
HUF	forint maghiar	284,18
LTL	litas lituanian	3,4528
LVL	lats leton	0,6963
PLN	zlot polonez	4,1615
RON	leu românesc nou	4,5333
TRY	lira turcească	2,2944
AUD	dolar australian	1,2337
CAD	dolar canadian	1,2753
HKD	dolar Hong Kong	9,8803
NZD	dolar neozeelandez	1,5739
SGD	dolar Singapore	1,5638
KRW	won sud-coreean	1 390,81
ZAR	rand sud-african	11,2927
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,9471
HRK	kuna croată	7,5375
IDR	rupia indoneziană	12 272,52
MYR	ringgit Malaiezia	3,9127
PHP	peso Filipine	52,728
RUB	rubla rusească	40,4368
THB	baht thailandez	39,191
BRL	real brazilian	2,6391
MXN	peso mexican	16,8339
INR	rupie indiană	70,3210

(1) Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

17.11.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/2

DECIZIA COMISIEI

din 15 noiembrie 2012

de înființare a Grupului de coordonare în domeniul energiei electrice

2012/C 353/02

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

întrucât:

(1)

Articolul 194 alineatul (1) din tratat stabilește obiectivele de asigurare a funcționării pieței energiei și a securității aprovizionării cu energie în Uniune, de promovare a eficienței energetice, a economiilor de energie, de dezvoltare a formelor noi și regenerabile de energie, precum și de interconectare a rețelelor energetice în spirit de solidaritate.

(2)

Directiva 2005/89/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind măsurile menite să garanteze siguranța aprovizionării cu energie electrică și investițiile în infrastructuri (1) prevede obligația statelor membre de a asigura un nivel ridicat de securitate a aprovizionării cu energie electrică și de a lua în considerare posibilitățile de cooperare transfrontalieră în acest scop. Comisiei îi revine responsabilitatea de a monitoriza și de a revizui aplicarea acestei directive.

(3)

Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (2) prevede norme detaliate privind piața internă a energiei electrice. Prin aceste norme, UE urmărește, inter alia, să dezvolte în continuare interconexiunile transfrontaliere și să asigure un nivel ridicat de siguranță al aprovizionării cu energie electrică.

(4)

Directiva 2009/72/CE încredințează autorităților de reglementare sarcina de a monitoriza respectarea normelor de siguranță și fiabilitate a rețelei și investițiile în capacitatea de producție în scopul securității aprovizionării. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 713/2009 (3), Agenția pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei va asista autoritățile de reglementare, iar în cazul în care este necesar, le va coordona acțiunile și va monitoriza executarea sarcinilor Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică („ENTSO-E”).

(5)

Directiva 2009/72/CE prevede, de asemenea, că operatorii sistemului de transport sunt responsabili de asigurarea unui sistem sigur, fiabil și eficient de energie electrică, iar Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (4) încredințează ENTSO-E sarcina de a adopta instrumente pentru a asigura coordonarea exploatării rețelei în condiții normale și de urgență și de a prezenta cu regularitate o evaluare cu privire la adecvarea capacităților europene de producție.

(6)

În temeiul Directivei 2009/72/CE, statele membre, precum și autoritățile de reglementare, sunt obligate să coopereze între ele și cu Comisia în scopul integrării piețelor lor naționale, ca un prim pas către crearea unei piețe interne complet liberalizate. Comisia monitorizează punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei 2009/72/CE (5).

(7)

Creșterea producției de energie electrică din surse regenerabile de energie duce la noi provocări pentru piața internă de energie electrică, în special în ceea ce privește stabilitatea și securitatea rețelei de distribuție a energiei electrice. Un grad sporit de coordonare a măsurilor legate de politica pieței interne de energie electrică între statele membre, alte părți interesate și Comisie este esențial pentru reușita integrării piețelor europene de energie electrică, precum și pentru menținerea unui standard ridicat de securitate a alimentării cu energie electrică.

(8)

Prin urmare, Comisia a lansat o serie de reuniuni cu reprezentanți la nivel înalt ai autorităților competente din statele membre, ai autorităților naționale de reglementare în domeniul energiei, ai ENTSO-E și ai Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei („agenția”) pentru a face schimb de opinii și a aduna idei care să contribuie la conceperea politicii sale privind securitatea aprovizionării cu energie electrică, inclusiv stabilitatea rețelelor și adecvarea capacităților de producție. Aceste prime activități și ideea unui grup de coordonare în domeniul energiei electrice au fost discutate la reuniunea informală a Consiliului Energie de la Wroclaw din septembrie 2011 și la reuniunile Consiliului Transporturi, Telecomunicații și Energie din noiembrie 2011 și februarie 2012.

(9)

Aceste reuniuni ale reprezentanților la nivel înalt s-au dovedit a fi foarte utile pentru Comisie și pentru toate părțile interesate implicate. Ele au furnizat idei prețioase cu privire la piața internă de energie electrică și la chestiunile legate de securitatea aprovizionării și au permis discutarea diferitelor soluții posibile pentru a aborda problemele existente. Cu ocazia acestor reuniuni s-a subliniat necesitatea de a aborda noile provocări legate de piețele de energie electrică integrate la nivel european.

(10)	Este, prin urmare, oportun să se formalizeze acest grup de experți în domeniul energiei electrice și să se definească sarcinile și structura acestuia.

(11)

Grupul trebuie să contribuie la consolidarea și intensificarea cooperării și coordonării între statele membre și Comisie în domeniul schimburilor comerciale transfrontaliere de energie electrică și al chestiunilor legate de securitatea aprovizionării, inclusiv adecvarea capacităților de producție și stabilitatea rețelelor și, de asemenea, să pregătească eventuale inițiative politice noi și să reacționeze la posibile crize în materie de aprovizionare.

(12)	Grupul de coordonare în domeniul energiei electrice trebuie să furnizeze Comisiei și membrilor săi expertiza necesară în materie de politică pentru inițiativele care vizează conservarea și consolidarea integrării piețelor și securitatea aprovizionării cu energie electrică.

(13)	Grupul trebuie să fie compus din autoritățile competente ale statelor membre (ministerul competent pentru energie electrică și autoritatea națională de reglementare), ENTSO-E și agenția. Trebuie prevăzute norme privind dezvăluirea de informații de către membrii grupului.

(14)

Datele cu caracter personal privind membrii grupului trebuie prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (6),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Înființarea Grupului de coordonare în domeniul energiei electrice

Grupul de coordonare în domeniul energiei electrice, denumit în continuare „grupul”, se înființează prin prezentul regulament.

Articolul 2

Sarcinile grupului

(1) Grupul are următoarele sarcini:

(a)

să servească drept platformă pentru schimbul de informații și coordonarea măsurilor de politică în domeniul energiei electrice care au un impact transfrontalier, precum și pentru schimbul de experiență, bune practici și expertiză și, de asemenea, să sprijine Comisia în elaborarea inițiativelor sale de politică;

(b)	să faciliteze schimbul de informații și cooperarea în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu energie electrică, inclusiv adecvarea capacităților de producție și stabilitatea rețelelor transfrontaliere.

(2) Grupul trebuie, în special:

(a)	să schimbe informații referitoare la deciziile privind producerea și transportul de energie electrică și la consecințele potențiale ale acestor activități asupra comerțului transfrontalier și stabilității rețelelor transfrontaliere;

(b)	să discute chestiuni specifice care constituie motive de îngrijorare cu privire la stabilitatea rețelelor și/sau adecvarea capacităților de producție cu scopul de a ajunge la soluții coordonate în conformitate cu piața internă de energie;

(c)	să analizeze în mod regulat proiecțiile cu privire la adecvarea capacităților de producție întocmite de ENTSO-E, în special în cazul în care aceste rapoarte indică un risc potențial în legătură cu securitatea aprovizionării;

(d)	să promoveze schimbul de informații, prevenirea situațiilor de urgență și o acțiune coordonată în astfel de situații în interiorul Uniunii și cu țări terțe.

Articolul 3

Consultare

Comisia poate consulta grupul cu privire la orice chestiune referitoare la energia electrică și, în special, în legătură cu securitatea aprovizionării cu energie electrică.

Articolul 4

Structura grupului

(1) Grupul este compus din următorii membri:

(a)	autoritățile statelor membre, în special ministerele competente în domeniul energiei;

(b)	autoritățile naționale de reglementare în domeniul energiei;

(c)	Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei („agenția”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 713/2009 (7);

(d)	Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică („ENTSO pentru energie electrică”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (8).

(2) Fiecare membru numește maximum doi reprezentanți permanenți și doi supleanți pentru a participa la activitatea grupului. Unul dintre reprezentanții permanenți ai statului membru trebuie să fie șeful de departament pentru energie din cadrul guvernului. Unul dintre reprezentanții permanenți ai autorităților naționale de reglementare trebuie să fie directorul general sau președintele. Unul dintre reprezentanții permanenți numiți de agenție trebuie să fie directorul acesteia. Unul dintre reprezentanții permanenți numiți de ENTSO-E este secretarul general. Supleanții sunt numiți în conformitate cu aceleași condiții ca și membrii; ei îi înlocuiesc în mod automat pe membrii absenți sau indisponibili.

(3) Într-o situație de urgență la nivelul Uniunii, la nivelul unui stat membru sau la nivel regional, sau în alte situații excepționale, membrii grupului pot solicita Comisiei să numească mai mult de doi reprezentanți care să participe la activitatea grupului.

(4) Numele membrilor grupului, precum și numele reprezentanților permanenți ai membrilor grupului și ale supleanților acestora și ale observatorilor se publică în Registrul grupurilor de experți și al altor entități similare ale Comisiei („Registrul”) (9).

(5) Fiecare membru al grupului de coordonare în domeniul energiei electrice se înregistrează prin internet („site-ul CIRCABC” (10)) și se asigură că statutul său de membru este actualizat.

(6) Datele cu caracter personal sunt colectate, prelucrate și publicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 5

Mod de funcționare

(1) Grupul este prezidat de un reprezentant al Comisiei („președintele”).

(2) Președintele convoacă grupul în mod regulat și comunică acestuia informațiile primite de la membrii săi, păstrând în același timp confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(3) Cu acordul serviciilor Comisiei, grupul poate înființa subgrupuri care să examineze probleme specifice, pe baza unor termeni de referință definiți de grup. Aceste subgrupuri se dizolvă odată cu îndeplinirea mandatului lor.

(4) Reprezentantul Comisiei poate invita experți din afara grupului, având competențe specifice în legătură cu un subiect de pe ordinea de zi, de exemplu, reprezentanți ai organizațiilor de consumatori sau de producători sau ai unor țări terțe, pentru a participa la lucrările grupului sau ale subgrupului în mod ad hoc. De asemenea, reprezentantul Comisiei poate acorda statutul de observator unor persoane fizice, unor organizații, astfel cum sunt definite în regula numărul 8 alineatul (3) din regulile orizontale aplicabile grupurilor de experți, precum și unor țări candidate.

(5) Membrii grupurilor de experți și reprezentanții acestora, precum și experții și observatorii invitați trebuie să respecte obligațiile de secret profesional prevăzute în tratate și în normele de implementare a acestora, precum și normele de securitate ale Comisiei privind protecția informațiilor clasificate ale UE, stabilite în anexa la Decizia 2001/844/CE a Comisiei, CECO, Euratom (11). Dacă aceste obligații nu sunt îndeplinite, Comisia poate lua toate măsurile adecvate.

(6) Reuniunile grupului și ale subgrupurilor acestuia au loc, în principiu, la sediul Comisiei. Comisia asigură serviciile de secretariat. La reuniunile grupului și ale subgrupurilor acestuia pot fi invitate alte servicii ale Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă, dacă subiectele care urmează să fie discutate privesc direct aceste servicii.

(7) Fără a aduce atingere alineatului (6) din prezentul articol, Comisia pune toate documentele de lucru relevante la dispoziția membrilor grupului prin intermediul unui spațiu de lucru pentru colaborare cu partenerii Uniunii Europene (site-ul internet CIRCA). În plus, Comisia publică toate documentele relevante, fie prin includerea acestora în registru, fie prin intermediul unui link, inclus în registru, către un site internet dedicat. Trebuie prevăzute excepții de la publicarea sistematică în cazul în care divulgarea conținutului unui document ar putea aduce atingere protecției unui interes public sau privat, astfel cum se prevede la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

Articolul 6

Cheltuielile aferente reuniunilor

(1) Participanții la activitățile grupului și ale subgrupurilor acestuia nu sunt remunerați pentru serviciile pe care le prestează.

(2) Cheltuielile de călătorie suportate de câte un reprezentant al fiecărui stat membru și al autorității naționale de reglementare sunt rambursate de Comisie în conformitate cu dispozițiile în vigoare în cadrul Comisiei.

(3) Cheltuielile respective sunt rambursate în limitele creditelor disponibile, alocate în cadrul procedurii anuale de alocare a resurselor.

Adoptată la Bruxelles, 15 noiembrie 2012.

Pentru Comisie

Günther OETTINGER

Membru al Comisiei

(1) JO L 33, 4.2.2006, p. 22.

(2) JO L 211, 14.8.2009, p. 55.

(3) JO L 211, 14.8.2009, p. 1.

(4) JO L 211, 14.8.2009, p. 15.

(5) Pentru aspectele legate de securitatea aprovizionării, a se vedea în special articolul 47 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/72/CE (monitorizare). De asemenea, Comisia trebuie să evalueze chestiunile legate de securitatea aprovizionării, în contextul deciziilor de certificare [a se vedea articolul 11 alineatul (7) din Directiva 2009/72/CE] și este încurajată să prezinte recomandări pentru negocierea acordurilor relevante cu țările terțe care abordează securitatea aprovizionării (a se vedea considerentul 25 din Directiva 2009/72/CE).

(6) JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

(7) A se vedea nota de subsol nr. 3.

(8) A se vedea nota de subsol nr. 4.

(9) Membrii care nu doresc să-și divulge numele pot solicita derogarea de la această regulă. Cererea de a nu divulga numele unui membru al unui grup de experți se consideră justificată ori de câte ori publicarea ar putea periclita securitatea sau integritatea acestuia sau ar putea aduce atingere, în mod nejustificat, vieții private a acestuia.

(10) CIRCABC înseamnă Centrul de resurse de comunicare și informare pentru administrații, societăți și cetățeni (Communication & Information Resource Centre for Administrations, Businesses and Citizens).

(11) JO L 317, 3.12.2001, p. 1.

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

17.11.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/9

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

2012/C 353/07

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„FENLAND CELERY”

NR. CE: UK-PGI-0005-0887-22.08.2011

IGP ( X ) DOP ( )

1. Denumire:

„Fenland Celery”

2. Statul membru sau țara terță:

Regatul Unit

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1. Tip de produs:

Clasa 1.6.

Fructe, legume și cereale în stare proaspătă sau prelucrate

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

„Fenland Celery” (Apium graveolens) este denumirea dată țelinei care a fost plantată, cultivată și recoltată prin metode tradiționale pe solurile bogate în turbă de tip Adventurers 1 și 2 din anumite locuri din regiunile Cambridgeshire, Suffolk și Norfolk.

Metoda prin care se cultivă „Fenland Celery” și soiurile utilizate au ca rezultat un produs cu caracteristici specifice, după cum urmează:

Aspectul – „Fenland Celery” are o căpățână largă, care variază între 8 și 12 cm în diametru, și tije (sau pețioli) evazate. Acest tip de țelină este mare și are o rădăcină pronunțată. „Fenland Celery” crește între 60 cm și 80 cm în lungime de la căpățână până la vârful frunzelor. Culoarea căpățânii variază de la alb ca varul la verde-lămâie. Baza tijei este întotdeauna partea cea mai albă, ea devenind treptat verzuie înspre partea superioară și terminându-se cu frunze de culoare verde-deschis. „Fenland Celery” are un aspect robust, noduros și cu striuri pronunțate.

Textura – „Fenland Celery” are o textură ușor mai sfărâmicioasă, însă mai fragedă, mai crocantă decât soiurile moderne.

Gust – „Fenland Celery” are un gust intens, care echilibrează notele de dulce, sărat și amar și care este însoțit de o aromă de alune caracteristică proaspătă și delicată și de arome subtile de conifere și note ușoare de anason.

„Fenland Celery” se plantează în iunie sau iulie și se recoltează între septembrie și decembrie.

Singurele soiuri care pot fi utilizate pentru a produce „Fenland Celery” sunt următoarele:

Hopkins Fenlander

New Dwarf White

Ely White

Aceste trei soiuri sunt singurele utilizate datorită randamentului bun, gustului, rezistenței la boli și capacității de adaptare la tipul de sol.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

Nu este cazul.

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

Nu este cazul.

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

—

Pregătirea semințelor și însămânțarea:

Între aprilie și mai, semințele din soiul „Fenland Celery” sunt cumpărate și livrate la o pepinieră autorizată pentru germinare. La pepinieră, semințele sunt semănate în cuburi de turbă și mutate în camerele de germinare unde rămân timp de șapte zile la o temperatură de 18 °C. Apoi sunt mutate în pepiniera centrală, unde vor rămâne aproximativ trei săptămâni, până când devin răsaduri (înalte de aproximativ 10 cm) gata pentru a fi plantate. Răsadurile sunt transportate pe câmpul care conține solul specific de tip Adventurers 1 și 2 și plantate în soluri bogate în turbă de tip Adventurers 1 și 2, în maximum 24 de ore. Repicatul răsadurilor are loc în perioada iunie-iulie, deoarece acest lucru permite extinderea duratei recoltei și reduce riscul de stricare a recoltelor.

—

Recoltarea culturilor:

Recoltarea „Fenland Celery” are loc între septembrie și decembrie și este o operațiune complexă prin care pământul tasat este întâi dislocat cu un tractor cu prășitoare specializat pentru rânduri late, deși acest lucru poate fi făcut și manual, cu un hârleț. Țelina este recoltată manual, cu ajutorul unui cuțit. Rădăcinile se pot tăia complet sau se poate lăsa o parte mică și ascuțită, cunoscută sub denumirea de țelină „pencil-pointed”.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

Nu este cazul.

3.7. Norme specifice privind etichetarea:

Nu este cazul.

4. Delimitare concisă a ariei geografice:

„Fenland Celery” trebuie cultivată pe soluri de tip Adventurers 1 și 2, conform definiției date în Studiul solurilor din Anglia și Țara Galilor (Soil Survey of England and Wales). Acest tip de sol se găsește cu precădere în următoarele parohii din Cambridgeshire, Suffolk și Norfolk:

Cambridgeshire: Littleport, Ely Saint Mary și Trinity, Ely Trinity (separat), Thetford, Stretham, Willingham, Haddenham, Sutton, Colne, Coveney, Chatteris, Welches Dam, Manea, Wimblington, March, Thorney, Wisbech St Mary, Waterbeach, Horningsea, Bottisham, Swaffham Bulbeck, Swaffham Prior, Wicken, Burwell, Soham, Fordham, Isleham, Chippenham, Snailwell, Ramsey.

Norfolk: Leziate, East Winch, Bawsey, Middleton, Wimbotsham, Crimplesham, West Dereham, Wereham, Wretton, Stoke Ferry, Northwold, Ryston, Downham Market, Denver, Fordham, Nordelph, Welney, Feltwell, Hockwold-cum-Wilton, Redmere, Wormegay, East Winch, Leziate, Roydon.

Suffolk: Lakenheath, Mildenhall, Barton Mills, Worlington, Freckenham.

5. Legătura cu aria geografică:

5.1. Specificitatea ariei geografice:

Caracteristicile și calitatea specifice ale ariei geografice, și anume solul turbos și clima, permit producerea unui anumit tip de țelină. Structura solului permite săparea de șanțuri, ceea ce face ca țelina obținută să aibă o culoare albă, o textură mai crocantă și un gust caracteristic delicat și proaspăt de alună.

Combinația dintre tipul de sol, soiurile și metoda de producție care sunt utilizate numai în regiunea Fenland a conferit acestei zone reputația de a fi locul în care se produce țelina cea mai gustoasă și de cea mai înaltă calitate.

Fenland este o regiune mlăștinoasă din estul Angliei, din care cea mai mare parte s-a aflat sub apă până în secolul al XVI-lea. Terenul a început să fie asanat în anii 1630. În această perioadă s-au săpat două canale în mlaștinile din Cambridgeshire pentru a lega râul Great Ouse de mare la King's Lynn: Old Bedford River și New Bedford River. Cu toate acestea, odată ce apa a fost drenată, turba s-a contractat, iar nivelul terenurilor a scăzut și mai mult, așa că la sfârșitul secolului al XVII-lea pământurile se aflau din nou sub apă.

După mai multe încercări de asanare a terenului, această operațiune a fost în sfârșit încununată de succes în anii 1820, odată cu introducerea motorului cu abur. Mlaștinile din Fenland au fost drenate de 286 de stații de pompare electrice mici, mai mult de 6 000 km de canale, aproape 100 km de lucrări de protecție împotriva acțiunii mării și 155 km de diguri fluviale. În consecință, în majoritatea locurilor, Fenland se situează la cel mult 10 m deasupra nivelului mării. Numeroase părți ale regiunii se află în prezent sub nivelul mediu al mării.

Datorită sistemului de drenare, regiunea Fenland, care se învecinează cu Cambridgeshire, Lincolnshire, Norfolk și Suffolk, a devenit una dintre cele mai importante regiuni agricole arabile din Marea Britanie pentru cereale și legume. Avantajele geografice și de mediu, atât în prezent, cât și în trecut, au oferit solul perfect, și anume solul bogat în turbă de tip Adventurers 1 și 2, și condițiile climatice ideale pentru a cultiva „Fenland Celery”.

Regiunea Fenland are o medie de precipitații mai redusă decât alte zone arabile din Regatul Unit (365 mm anul trecut – Weather Commerce Ltd). Precipitațiile reduse constituie un factor important în producția de „Fenland Celery”, deoarece excesul de ploaie ar împiedica creșterea, prin deteriorarea șanțurilor, și ar favoriza apariția bolilor.

Tipurile de sol Adventurers 1 și 2 specifice ariei geografice sunt benefice pentru țelină din două motive: în primul rând, din cauza compoziției fertile în mod natural, deoarece astfel planta este hrănită cu multe dintre substanțele nutritive de care are nevoie. În al doilea rând, structura solului înseamnă că poate să se taseze în jurul plantei pentru a o proteja de soare, ceea ce garantează că țelina rămâne albă, și de îngheț spre sfârșitul anului, ceea ce permite agricultorilor să extindă sezonul în Regatul Unit și să obțină un preț mai mare pe piețele locale.

Metoda tradițională de producție este o modalitate intensivă de producție nu doar în raport cu terenul, ci și din punctul de vedere al forței de muncă. Agricultorii din Fenland transmit din generație în generație, de peste 50 de ani, tehnici care necesită pricepere. Cultivatorii trebuie să asigure un nivel suficient de protecție împotriva înghețului fără a sufoca planta și fără a încălzi excesiv plantele în perioada de creștere (ceea ce ar duce la boli și putrezire).

Populația standard de plante de „Fenland Celery” este considerabil mai redusă (cu 50 % mai puține plante/ha) în comparație cu culturile convenționale de țelină (agricultura modernă are un randament de 50 000 de plante/ha, în timp ce cultura de „Fenland Celery” dă doar 25 000 de plante/ha). Intensitatea mai redusă a plantării se datorează necesității de a planta în rânduri late.

5.2. Specificitatea produsului:

Metoda utilizată pentru a crește „Fenland Celery” necesită ca plantele să fie cultivate în rânduri late separate de șanțuri adânci. Aceste rânduri late sunt esențiale pentru calitatea globală a produsului final, din cauza necesității de a tasa solul, care acționează pentru a păstra culoarea albă a țelinei. Această metodă este obligatorie pentru producția de „Fenland Celery” și fără ea produsul nu ar putea fi clasificat ca „Fenland Celery”.

Singurele soiuri care pot fi utilizate pentru a produce „Fenland Celery” sunt:

Hopkins Fenlander

New Dwarf White

Ely White

Aceste trei soiuri sunt singurele utilizate datorită randamentului bun, gustului, rezistenței la boli și capacității de adaptare la tipul de sol.

„Fenland Celery” este de dimensiuni mai reduse în comparație cu țelina produsă în mod convențional, datorită metodei de producție și soiului utilizat. Această metodă de producție tradițională, împreună cu soiurile pentru semințe de „Fenland Celery” și solurile bogate în turbă de tip Adventurers 1 și 2 contribuie la aroma sa distinctă și dulce de anason, cu o notă de alune, și la culoarea care variază de la verde-deschis până la alb, toate acestea reprezentând principalele caracteristici ale „Fenland Celery”.

„Fenland Celery” este caracterizată de o căpățână mare și de tije (sau pețioli) evazate. Căpățâna variază între 8 și 12 cm în diametru și este mai mare și adesea mai puțin uniformă decât celelalte soiuri de țelină. „Fenland Celery” are adesea o rădăcină mai pronunțată, datorită tehnicilor de cultivare și recoltare. De asemenea, este cunoscută pentru creșterea foarte lentă din cauza perioadei și a tehnicii de producție utilizate, în comparație cu alte tipuri de țelină mai comerciale. Această creștere lentă contribuie la aroma sa distinctă de alune, la gustul amar/dulce și la textura sa mai fragedă și mai crocantă.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

De-a lungul timpului, fermierii din această zonă au plantat „Fenland Celery” începând cu luna iulie, pentru a recolta în perioada septembrie-decembrie. Tasarea solului a protejat țelina de îngheț pe timp de iarnă și a permis producătorilor să prelungească sezonul și să obțină un preț mai bun.

Soiurile de „Fenland Celery” sunt selectate datorită randamentului bun, gustului, rezistenței la boli și capacității de adaptare – Hopkins Fenlander și New Dwarf White sunt soiurile cele mai cultivate în prezent. Ambele au fost dezvoltate în mlaștinile din Fenland și au fost considerate cele mai bune soiuri în ultimii 50 de ani.

„Fenland Celery” crește în solurile bogate în turbă de tip Adventurers 1 și 2 din regiunea Fenland, care sunt foarte fertile în mod natural, datorită vegetației moarte, dar nedescompuse, care a crescut în mlaștini și în turbării. Acest tip de sol (Adventurers) și-a primit numele de la numeroșii pionieri în domeniul drenajului din secolul al XVII-lea care, sub îndrumarea contelui de Bedford, au încercat să asaneze mlaștinile; în special, denumirea se referă la acei „Gentlemen Adventurers” sau investitori de capital de risc, care au finanțat operațiunea și care au primit drept plată parcele mari de soluri asanate.

Acest tip de sol este plan în mod natural, ceea ce se datorează parțial naturii turbei și, de asemenea, modului în care sunt asanate terenurile. Datorită canalelor și șanțurilor, planta de țelină primește o cantitate de apă optimă.

Solurile bogate în turbă de tip Adventurers 1 și 2 sunt fertile în mod natural și conțin elementele nutritive necesare pentru o producție satisfăcătoare de țelină de înaltă calitate, cultivată atât în stil modern, cât și în modul tradițional prin care se produce „Fenland Celery”. Caracteristicile turbei negre mai oferă și avantajul că planta de țelină beneficiază de căldură suplimentară. În lucrarea Principles of Horticulture, de C. R. Adams, M. P. Early și K. M. Bamford, se menționează că acest sol se încălzește mai rapid decât altele, deoarece, din cauza culorii și consistenței sale, energia soarelui este absorbită ușor de sol și apoi păstrată. Metoda de obținere este cea mai adecvată pentru acest tip de sol, deoarece acesta conține substanțele nutritive necesare și are și consistența adecvată pentru a fi tasat. „Fenland Celery” se dezvoltă foarte lent din cauza perioadei și a tehnicii de producție – solul bogat în turbă neagră accelerează acest proces. Daca țelina ar fi plantată în orice alt tip de sol, ea ar crește și mai încet.

Aceasta este cea mai mare suprafață cu acest tip de sol disponibilă în Regatul Unit pentru agricultură și este cea mai productivă. Proprietățile unice ale solului, împreună cu climatul mai rece și mai uscat din Fenland oferă condiții perfecte pentru a face posibile plantarea și recoltarea țelinei din iulie până în decembrie.

Metodele tradiționale rămân un mod intensiv de a produce țelină prin folosirea de tehnici care au fost transmise din generație în generație, de peste 50 de ani, de agricultorii din Fenland și care au fost elaborate și perfecționate pentru a produce țelină de înaltă calitate. Mlaștinile din Fenland au devenit un loc care a fost și rămâne sinonim cu țelina de înaltă calitate.

Criticii gastronomici au făcut următoarele comentarii cu privire la unicitatea „Fenland Celery”: „Alte legume forțate își fac apariția pe rafturi, cum ar fi țelina tradițională din Fenland, scoasă din pământul din Cambridgeshire. Rubarba forțată din Yorkshire, care este de fapt o legumă, este foarte bună cu macrou proaspăt la grătar și ardei iuți.” Rose Prince, New English Cook, februarie 2009.

„Țelina este la fel de englezească precum brânza Stilton. Inițial, soiurile mai vechi de țelină așa-zis «murdară» din mlaștinile cu pământ negru din estul Angliei aveau un sezon foarte scurt, din octombrie până în ianuarie. Dacă aveți norocul să mâncați așa ceva, trebuie să o spălați îndelung, însă aroma este excepțională, mai ales după un ușor îngheț, când este cea mai dulce.” Delia Smith, Delia Online.

„Nu ni se întâmplă foarte des să ne fie poftă de ceva rece, umed și murdar, însă atunci când țelina Fenland, plină de pământ, apare pentru prima dată pe rafturi la sfârșitul toamnei, este un adevărat festin!” Sally Bendall, Season Magazine, noiembrie 2008.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

http://archive.defra.gov.uk/foodfarm/food/industrie/regionale/foodname/produse/documents/fenlandcelery-pgi-110711.pdf

(1) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

17.11.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/14

2012/C 353/08

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„TRAVIA DA BEIRA BAIXA”

NR. CE: PT-PDO-0005-0848-10.01.2011

IGP ( ) DOP ( X )

1. Denumire:

„Travia da Beira Baixa”

2. Statul membru sau țara terță:

Portugalia

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1. Tip de produs:

Clasa 1.4.

Alte produse de origine animală (produse lactate)

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

„Travia da Beira Baixa” este produsul obținut prin precipitarea sau coagularea, la cald, a lactalbuminei și lactoglobulinei conținute în zerul rezultat în urma producerii brânzeturilor de Beira Baixa („Queijos da Beira Baixa” – Queijo de Castelo Branco DOP, Queijo Amarelo da Beira Baixa DOP, Queijo Picante da Beira Baixa DOP). Acesta se prezintă ca produs proaspăt, care nu a fost supus niciunui procedeu de fermentare, cu o consistență moale, mai mult sau mai puțin păstoasă, rezultată în urma adăugării unei mici cantități de zer opărit din nou („rescaldão”).

(a) Proprietăți chimice

Este vorba de un produs cu compoziție eterogenă, dat fiind că este fabricat pe bază de lapte de la două specii de rumegătoare, ovine și caprine, și de diverse tipuri de brânzeturi obținute prin procedee de fabricație diferite. Compoziția următoare este dată cu titlu orientativ:

Umiditate – 70-80 %

Conținut total de grăsime – 5-9 g/100 g de produs

Conținut total de proteine – 4-7 g/100 g de produs

Cenuși – 0,6-1,4 g/100 g de produs

(b) Proprietăți fizice

Forma: „Travia da Beira Baixa” nu are o formă anume. Dată fiind consistența sa mai mult sau mai puțin păstoasă, ia forma recipientului în care se află.

Textură: produsul se prezintă ca o pastă moale, puțin legată, granuloasă și de culoare albă.

Gust și aromă: produsul are gust de lapte îndulcit și prezintă o aromă agreabilă; se topește cu ușurință în gură.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

La fabricarea „Travia da Beira Baixa” se utilizează zer, obținut în urma producției de brânzeturi de Beira Baixa, apă potabilă și lapte crud de oaie sau de capră.

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

Sistemul de producție admis este cel extensiv de tip tradițional. Prin urmare, baza alimentației este constituită de o producție furajeră naturală sau ameliorată cu specii pastorale adaptate caracteristicilor edafoclimatice ale regiunii și completată, în perioadele de penurie mare, cu fân și paie.

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

„Travia da Beira Baixa” este un produs complementar, obținut în urma producției de „Queijos da Beira Baixa DOP”. Materia primă este extrem de perisabilă din punct de vedere microbiologic și fragilă, ceea ce face ca fabricarea și ambalarea ulterioară să trebuiască realizate imediat după obținerea acesteia. Acest fapt înseamnă că întreg procesul de fabricație a „Travia da Beira Baixa”, inclusiv ambalarea sa, trebuie să se realizeze în aceleași instalații de producție ca „Queijos da Beira Baixa DOP” și, prin urmare, în aceeași arie geografică. Doar în aceste condiții se poate preveni scăderea calității și autenticității produsului, care ar rezulta în urma manipulărilor succesive și/sau depărtate în timp și care ar dăuna intereselor producătorilor și ale consumatorilor.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

Cu toate că „Travia da Beira Baixa” este produsă la temperaturi înalte, conținutul său ridicat de proteine, lactoză și apă favorizează dezvoltarea microorganismelor în timpul manipulărilor postproducție. Aceste modificări calitative și cantitative ale microflorei se traduc în schimbări ale proprietăților fizico-chimice, care determină în mare parte acceptarea de către consumatorul final.

Din acest motiv, materialele utilizate pentru ambalarea „Travia da Beira Baixa” sau care intră în contact cu produsul trebuie să fie inerte și neutre față de conținut, fiind permisă ambalarea în vid sau sub orice altă formă care s-a demonstrat că garantează condițiile necesare de conservare a produsului și calitatea generală a acestuia.

3.7. Norme specifice privind etichetarea:

În conformitate cu toate cerințele legale și cu logoul specific al produsului și

în funcție de forma specifică de comercializare, eticheta „Travia da Beira Baixa” trebuie să cuprindă următoarele elemente:

—	numele sau denumirea și adresa producătorului;

—	marca de sănătate a producătorului;

—	marca de certificare;

—	logoul Uniunii Europene.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice:

Aria geografică de producție a materiilor prime, de prelucrare și de ambalare, care coincide cu aria geografică de producție a brânzeturilor de Beira Baixa, cuprinde comunele („concelhos”) Belmonte, Castelo Branco, Fundão, Idanha-a-Nova, Mação, Oleiros, Penamacor, Proença-a-Nova, Sertã, Vila de Rei, Vila Velha de Ródão și localitățile („freguesias”) Aldeia de São Francisco, Aldeia do Souto, Barco, Boidobra, Casegas, Conceição, Covilhã, Dominguiso, Ferro, Orjais, Ourondo, Peraboa, Peso, Santa Maria, São Jorge da Beira, São Martinho, São Pedro, Sobral de São Miguel, Teixoso, Tortosendo, Vale Formoso și Vales do Rio din comuna Covilhã.

5. Legătura cu aria geografică:

5.1. Specificitatea ariei geografice:

Sistemele de producție extensive, tradiționale, caracteristice regiunii sunt strâns legate de clima și de solurile predominante, dat fiind că acestea determină în mare parte dezvoltarea speciilor furajere. Clima din regiune se caracterizează prin temperaturi medii anuale ridicate, veri lungi, călduroase și secetoase și ierni blânde, cu precipitații medii totale relativ scăzute și cu înghețuri. Ariditatea este o caracteristică dominantă, care se atenuează pe măsură ce înaintăm dinspre sud spre nord sau de la est la vest.

Pășunile naturale produse de solurile nisipoase sunt constituite din graminee cu grad înalt de dezvoltare și capacitate de lăstărire (Agrostis, Poa etc.) și din leguminoase anuale de mare interes pentru pășunat (Ornitopus, T. Cherleri, T. Arvense etc.). Pășunile situate pe soluri slab consolidate de origine granitică, compuse din graminee anuale cu dezvoltare redusă (Vulpia, Periballia) și din unele leguminoase cu valoare alimentară scăzută (Trifolium angustifolium și T. Stellatum), sunt de slabă calitate și puțin productive. Pe solurile de origine șistoasă, luându-le în considerare doar pe cele situate pe soluri cu o bună capacitate de retenție a apei, se întâlnesc pășuni de calitate acceptabilă unde predomină gramineele anuale, cele mai frecvente fiind Lolium spp. Leguminoasele prezintă în general o bună valoare pentru pășunat (Trifolium spp. și Ornithopus).

5.2. Specificitatea produsului:

Specificitatea produsului și a caracteristicilor sale ține de originea materiilor prime și de metodele de fabricație. „Travia da Beira Baixa” este făcut din zer obținut în urma producției de „Queijos da Beira Baixa”. Zerul este scurs, pentru a se elimina resturile de lapte prins, adăugându-se apă în cazul în care laptele a fost sărat. Apoi zerul este adus la temperaturi care variază între 80 și 90 °C, fiind amestecat în continuu, lent, până când se observă începerea procesului de coagulare, atunci când apar fulgi care, dată fiind densitatea lor scăzută, se adună la suprafață. Se reduce temperatura și se oprește amestecarea până în momentul care precede punctul de fierbere, adică o perioadă cuprinsă între 15 și 30 de minute. Pentru a obține un randament optim și o masă mai consistentă, se adaugă de obicei o cantitate mică de lapte de oaie sau de capră chiar înainte de atingerea punctului de fierbere. Apoi, cu ajutorul unei spumiere, se scoate pasta din vasul unde a avut loc coagularea și este pusă în recipiente, unde este amestecată, împreună cu o cantitate mică de zer „rescaldão”, ceea ce îi conferă consistența sa mai mult sau mai puțin păstoasă.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

Laptele de oaie și de capră destinat producerii de „Queijos da Beira Baixa”, din care se obține materia primă pentru fabricarea „Travia da Beira Baixa”, trebuie să provină exclusiv din exploatații agricole situate în aria geografică de producție. Sistemul de producție admis este cel extensiv tradițional, bazat pe turme unitare de mici dimensiuni, în cadrul căruia animalele petrec o mare parte din zi pe pășune, întorcându-se la sfârșitul zilei la grajduri, unde sunt mulse și unde petrec noaptea, cel puțin pe timpul iernii.

Baza alimentației este constituită, prin urmare, de o producție furajeră naturală sau ameliorată cu specii de pășunat adaptate caracteristicilor edafoclimatice ale regiunii. Cultura plantelor furajere pentru producția de fân și pentru pășunatul turmelor a fost dintotdeauna o practică obișnuită în toată regiunea. Laptele produs de oile și caprele care pasc în regiune prezintă, prin urmare, caracteristicile particulare care, împreună cu tehnicile și cunoștințele privind operațiunile de fabricare și ambalare, permit obținerea unor produse diferențiate și recunoscute de consumatori, care le desemnează cu numele regiunii de origine.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

http://www.gpp.pt/valor/ce_travia_bb.pdf

(1) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

17.11.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/18

2012/C 353/09

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„CARNE DE BRAVO DO RIBATEJO”

NR. CE: PT-PDO-0005-0789-08.10.2009

IGP ( ) DOP ( X )

1. Denumire:

„Carne de Bravo do Ribatejo”

2. Statul membru sau țara terță:

Portugalia

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1. Tip de produs:

Clasa 1.1. —

Carne și organe comestibile proaspete

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

Carne provenind din tranșarea carcaselor de bovine din rasa Brava de Lide. Se poate prezenta ca semicarcasă sau sferturi de carcasă (anterioare sau posterioare), refrigerate sau ca bucăți de „Carne de Bravo do Ribatejo”, ambalate în pungi speciale în vid sau cu ajutorul altor materiale adecvate, refrigerate sau congelate, prin procesul de congelare rapidă, care nu provoacă daune țesutului muscular și garantează conservarea frăgezimii și a calităților nutritive ale produsului, menținând caracteristicile cărnii.

Denumirea înregistrată „Carne de Bravo do Ribatejo” poate fi menționată pe etichetă, atât ca parte a denumirii de vânzare, cât și în cadrul listei de ingrediente ale produselor alimentare, atunci când acest produs reprezintă 95-100 % din greutatea totală a produsului final (în conformitate cu Directiva 2000/13/CE privind etichetarea).

Pe lângă etichetare, carcasele, sferturile, bucățile, părțile de bucăți și feliile sunt însoțite întotdeauna, în timpul transportului și al comercializării, de certificatul de origine eliberat de organismul de certificare, care cuprinde elementele ce dovedesc că produsul respectă toate cerințele prevăzute în caietul de sarcini.

Vârsta animalelor la sacrificare și greutatea carcaselor:

	Vârsta la sacrificare	Greutatea carcasei
Carne de Novilha Brava de Lide	între 18 și 30 de luni	între 100 și 200 kg
Carne de Novilho Bravo de Lide	între 18 și 30 de luni	între 150 și 250 kg
Carne de Vaca Brava de Lide	între 31 și 60 de luni	între 100 și 250 kg
Carne de Toiro Bravo de Lide	între 31 și 60 de luni	sub 200 kg

Clasificarea carcasei se face în conformitate cu clasificarea SEUROP și pe baza unor parametri privind conformația și conținutul de grăsimi al carcasei, respectiv:

„Carne de Novilha Brava de Lide”, carcase de femele sacrificate între 18 și 30 de luni, cu o greutate între 100 și 200 kg. Sunt admise conformațiile E, U, R, O și P din clasificarea SEUROP și, în ceea ce privește conținutul de grăsime al carcaselor, clasele 2, 3 și 4 din aceeași clasificare.

„Carne de Novilho Bravo de Lide”, carcase de masculi sacrificați între 18 și 30 de luni, cu o greutate între 150 și 250 kg. Sunt admise conformațiile E, U, R și O din clasificarea SEUROP și, în ceea ce privește conținutul de grăsime al carcaselor, clasele 2, 3 și 4 din aceeași clasificare.

„Carne de Vaca Brava de Lide”, carcase de femele sacrificate între 31 și 60 de luni, cu o greutate între 100 și 250 kg. Sunt admise conformațiile E, U, R, O și P din clasificarea SEUROP și, în ceea ce privește conținutul de grăsime al carcaselor, clasele 2, 3 și 4 din aceeași clasificare.

„Carne de Toiro Bravo de Lide”, carcase de masculi sacrificați între 31 și 60 de luni, cu o greutate de sub 200 kg. Sunt admise conformațiile E, U, R și O din clasificarea SEUROP și, în ceea ce privește conținutul de grăsime al carcaselor, clasele 2, 3 și 4 din aceeași clasificare.

Trebuie evidențiat faptul că, datorită caracteristicilor specifice ale rasei Brava de Lide și modului de gestionare practicat, în ceea ce privește sexul, vârsta și greutatea la sacrificare, se justifică admisibilitatea carcaselor din categoria P a clasificării SEUROP, însă doar pentru categoriile „Novilha” și „Vaca”, conform motivelor expuse, între altele, la punctul 5.3 din prezentul document.

Caracteristici ale grăsimii: fermă și neexudativă, de culoare variind de la alb la galben, cu aspect lucios și textură fină, suculentă, aromată și cu gust plăcut, consistentă și de calitate superioară. Grăsimea intramusculară, care reprezintă o caracteristică preponderentă a acestor carcase, are un aspect general „marmorat” (fibre foarte fine răspândite prin țesutul muscular) care contribuie la suculența, fermitatea și gustul cărnii.

Caracteristici organoleptice: în general fragedă, carnea prezintă o consistență fermă, cu nervuri de grăsime la nivel intramuscular, un grad ridicat de suculență și textură fină.

Se disting în special caracteristicile organoleptice următoare:

Culoare: roșu-cireașă–închis, lucios

pH: sub 6.

Textură: textura este percepută ca un amestec de frăgezime, consistență, suculență și masticabilitate.

Gust și aromă: foarte plăcute și intense, caracterizate de un pronunțat gust fin de vită tipic și bine marcat.

Perioada minimă de maturare a carcasei în instalații frigorifice, înainte de tranșare: maturare la o temperatură internă maximă de 7 °C timp de cel puțin 12 ore, carcasa fiind menținută, înainte de expediere, în condiții de umiditate relativă de 85-90 %.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

—

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

Alimentația este bazată pe resurse furajere, pășunat și paie, precum și pleavă tradițională (glume și glumele de cereale, cu câteva boabe în amestec), întotdeauna din aria geografică. Iarna și vara, dacă pășunile sunt insuficiente pentru necesitățile animalelor, se recurge la furaje conservate (fân și/sau furaje însilozate), obținute în aria geografică. Se pot utiliza și suplimente alimentare (concentrate din semințe naturale, sub formă de pelete sau granule), special formulate și provenind sau nu din regiune. Aceste suplimente alimentare reprezintă un aport de 1-2 kg la rația alimentară zilnică a bovinelor și nu depășesc niciodată 2 % din greutatea totală în viu a animalului.

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

Naștere, creștere și sacrificare.

Caracteristicile fizice și fiziologice ale animalelor din rasa Brava de Lide sunt în mod normal cele ale unor animale prin natura lor liniștite, calme și „placide” atunci când se află în mediul lor natural.

Condițiile de transport pentru animalele din rasa Brava de Lide trebuie să respecte specificațiile legale în vigoare cu privire la transportul și sacrificarea animalelor.

Sacrificarea animalelor din rasa Brava de Lide se face în mod obligatoriu în ziua în care acestea intră în instalațiile de sacrificare, indiferent în ce zi din an se petrece acest lucru.

Sacrificarea se face exclusiv în abatoare recunoscute de Uniunea Europeană, situate în aria geografică definită.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

Tranșare, tăiere, preparare și ambalare.

Ținând seama de factorii etologici specifici acestor animale și de efectele vătămătoare ale stresului asupra calității carcaselor, sunt necesare cunoștințe specializate pentru a verifica respectarea de către carcase a cerințelor pentru tranșare, tăiere, preparare și feliere.

Pentru a evita orice risc microbiologic, bucățile obținute în urma tranșării, a felierii sau a preparării sunt ambalate imediat.

3.7. Norme specifice privind etichetarea:

Indiferent care este forma de prezentare comercială și în orice altă mențiune obligatorie din punct de vedere juridic, etichetele trebuie să cuprindă întotdeauna următoarele elemente:

mențiunea „Carne de Bravo do Ribatejo — Denominação de Origem Protegida” (însoțită de logoul european);

logoul „Carne de Bravo do Ribatejo”:

datele de identificare ale producătorului sau grupului de producători care comercializează produsul;

marca de certificare sau de conformitate.

Denumirea de vânzare „Carne de Bravo do Ribatejo DOP” nu poate fi însoțită de nicio altă indicație sau mențiune, inclusiv mărci ale distribuitorilor sau de altă natură.

Numele sau denumirea firmei și adresa producătorului sau a grupului care comercializează produsul nu pot fi în niciun caz înlocuite cu numele niciunei alte entități, nici chiar în cazul în care entitatea respectivă își asumă responsabilitatea pentru produs sau îl comercializează.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice:

Toate comunele („concelhos”) din districtele Beja, Évora, Portalegre, Santarém și comunele Alcácer do Sal, Alcochete, Grândola, Montijo, Palmela, Santiago do Cacém și Sines din districtul Setúbal, comunele Alenquer, Arruda dos Vinhos, Azambuja și Vila Franca de Xira din districtul Lisabona și comuna Idanha-a-Nova din districtul Castelo Branco, precum și localitatea („freguesia”) Arazede care ține de comuna Montemor-o-Velho din districtul Coimbra.

5. Legătura cu aria geografică:

5.1. Specificitatea ariei geografice:

Creșterea bovinelor din rasa Brava de Lide este legată de mediul geografic și de rolul acestor animale în muncile agricole ale exploatațiilor din aria geografică definită. Producția de bovine din rasa Brava de Lide este strâns legată și dependentă de stejărișurile formate din stejari de plută, stejari de stâncă și alți stejari, de pășunile naturale și de vegetația spontană cu caracteristici xerofite asociate acestor populații de arbori comune în aria geografică. Tipul de împădurire a terenurilor și acoperirea vegetației arbustive reprezintă, în plus, un factor foarte important pentru creșterea acestor animale, datorită faptului că le izolează de om și de „civilizația” umană și le oferă o protecție adecvată în caz de intemperii. Prin urmare, este vorba de factori de producție caracteristici care sunt comuni regiunii în cauză și indispensabili pentru creșterea animalelor din această rasă.

Aria geografică este în mare parte dominată de stejărișuri formate din stejari de plută, stejari de stâncă și alți stejari, de pășuni naturale și vegetație spontană cu caracteristici xerofile asociate acestor populații de arbori. De exemplu, vegetația spontană cuprinde plante din tribul Genistae, plante din genul Cistus, plante din familia Ericaceae, precum și ciulini, care constituie elemente extrem de importante în alimentația acestor animale, în special pe timpul iernii, perioadă desemnată în mod obișnuit prin termenul „invernadouro” (iernat). Regiunea posedă un ecosistem caracteristic (mari amplitudini termice la nivel anual, cu veri foarte călduroase și secetoase și ierni foarte reci). Există un know-how specific în ceea ce privește mânatul animalelor din rasa Brava de Lide, care se face obligatoriu călare, date fiind puterea și lipsa de teamă a bovinelor. Un alt element caracteristic este regimul de transhumanță între exploatațiile intensive din aria geografică definită, care permite căutarea celor mai bune pășuni și favorizează bunăstarea animalelor.

Într-o exploatație, creșterea bovinelor din rasa Brava de Lide se face într-un mod individualizat în mod corespunzător, conform sistemului de control al producției, care constă în:

1.	existența unui registru genealogic al rasei „Brava de Lide Português”;

2.	creșterea bovinelor în linie pură;

3.	mânarea animalelor din rasa Brava de Lide separat de alte animale din aceeași specie aflate în aceeași exploatație, prin intermediul unor îngrădituri;

4.	identificarea individuală a animalelor, a ascendenței și descendenței animalelor și a caracteristicilor morfologice și funcționale ale animalelor, în conformitate cu regulamentul care reglementează registrul genealogic al rasei Brava de Lide;

5.	utilizarea unui sistem de producție propriu, unic și exclusiv pentru această rasă;

existența unui sistem de control implementat de producătorii înșiși, care permite asigurarea unei trasabilități complete, de la fiecare animal la fiecare bucată sau la fiecare pachet de produse prelucrate, conform unui cadru de trasabilitate ascendentă și descendentă – de la producție la comercializare și de la produsul final la exploatația agricolă.

5.2. Specificitatea produsului:

„Carne de Bravo do Ribatejo” prezintă o culoare caracteristică, roșu-cireașă–închis cu tonalități lucioase, și este moale, consistentă, suculentă și cu un grad de masticabilitate apreciabil. Ea are un gust accentuat și persistent și prezintă nervuri de grăsime intramusculară și un aspect „marmorat” caracteristic, care contribuie la suculența, savoarea și masticabilitatea sa.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

Caracteristicile „Carne de Bravo do Ribatejo” se datorează în principal: (a) condițiilor edafoclimatice în care se nasc animalele; (b) trăsăturilor morfologice și funcționale ale rasei; (c) modului în care sunt mânate animalele, aspectele tipice în acest sens, asociate producției acestor animale, fiind următoarele:

—

creșterea bovinelor din rasa Brava de Lide, în prezent bine-cunoscută cu toate că în trecut se numea „Ribatejana”, după locul unde era situată aria de implantare, își are originea în rasa de bovine sălbatice care se pare că a existat dintotdeauna în văile fluviilor Tajo și Sado și în câmpiile aferente;

—	rasa Brava de Lide este o rasă de bovine autohtonă a cărei arie de implantare este reprezentată de luncile fluviilor Tajo și Mondego;

—	creșterea bovinelor din rasa Brava de Lide datează din 1840, când a fost înființată prima fermă de creștere a bovinelor sălbatice, cea mai veche din Portugalia, cu o turmă de vaci portugheze, cumpărate de la marchizul de Vagos, și cu reproducători de aceeași origine (Assunção, 1988);

—

periodic, animalele parcurg distanțe de mai mulți kilometri între parcelele agricole ale exploatației, în căutare de hrană. În cadrul operațiunilor de deplasare a animalelor și de schimbare a pășunii, mânarea turmelor se face călare și se bazează pe utilizarea de „cabrestos” – bovine docile, ușor de mânat;

—	în mod tradițional, animalele iernează pe proprietățile din Alentejo și primăvara se deplasează spre Ribatejo, către câmpurile din Golegã;

—

creșterea bovinelor sălbatice în Ribatejo, Alentejo și în unele regiuni din Beira a fost dintotdeauna asociată cu necesitatea de a utiliza animalele pentru munci, ținând seama că erau excelente pentru lucrările agricole, date fiind capacitățile lor fizice și etologice. Acestea sunt animale nobile, cu mișcări fluide, energice și precise;

—	aceste vite sobre și extrem de rustice, deosebite, erau indispensabile în condițiile dificile de muncă din Ribatejo și Alentejo;

—	rezistente la intemperii, trăiau în regim permanent de „manadio” (turmă), înainte și după „amansia” (domesticire);

—

animalele din această rasă sunt de felul lor liniștite, calme și „placide” și, ca atare, de obicei adăpătoarele și hrana sunt dispuse la o anumită distanță unele de altele, pentru ca animalele să fie obligate să facă un soi de gimnastică funcțională, foarte importantă pentru condiția lor fizică și corporală și, ca urmare, responsabilă pentru caracteristicile cărnii provenind de la aceste animale. În plus, este o practică curentă în exploatații să se supună animalele unei ore de mers pe zi.

Suprafața exploatației agricole este un factor determinant al acestui sistem de producție. În fapt, dimensiunile exploatației contează mult în cadrul producției bovinelor din această rasă, dat fiind că doar proprietățile suficient de mari pot oferi animalelor posibilitatea acestui exercițiu muscular caracteristic, care se potrivește atât de bine acestei rase atletice.

Sistemul de producție a bovinelor din rasa Brava de Lide este strâns legat și dependent de stejărișurile populate de stejari de plută, stejari de stâncă și alți stejari, de pășunile naturale, de vegetația spontană cu caracteristici xerofite asociate acestor populații de arbori. De exemplu, această vegetație spontană constă în plante din tribul Genistae, plante din genul Cistus, plante din familia Ericaceae, precum și ciulini, care constituie elemente extrem de importante în alimentația animalelor din această rasă, în special pe timpul iernii, perioadă desemnată în mod obișnuit prin termenul „invernadouro” (iernat).

Astfel, se poate afirma că animalele din rasa Brava de Lide sunt întotdeauna crescute în regim extensiv (pe câmp), pe terenuri pe care densitatea șeptelului este de sub 1,4 UVM/ha. Acest mod de creștere este evident legat de aria de producție delimitată, regiune în care exploatațiile agricole tipice sunt de mari dimensiuni, cu caracteristici edafoclimatice specifice care permit un regim alimentar adaptat acestei rase, bazat pe alimentația naturală și pe practicile de transhumanță între regiunile Ribatejo și Alentejo.

Unul dintre principalii factori care ne permit să producem o carne cu caracteristici atât de speciale este fără îndoială tipul de alimentație, de la laptele matern la pășuni naturale și, element esențial, la pășunile specifice subarboretului de stejăriș format din stejari de plută, stejari de stâncă și alți stejari, care este răspândit în toată aria geografică de producție delimitată, chiar dacă densitatea și calitatea sa variază.

Creșterea bovinelor din rasa Brava de Lide este legată strâns de această regiune, în acest sens stând mărturie practicarea milenară a acestei activități după metode tradiționale folosite încă și în ziua de azi, precum și faptul că „Carne de Bravo do Ribatejo” constituie unul dintre alimentele tradiționale ale regiunii.

„Carne de Bravo do Ribatejo” face parte integrantă din circuitele gastronomice din Ribatejo, printre specialitățile cele mai renumite numărându-se „cozido de carnes bravas”, „rabinhos de toiro bravo” și „espetadinhas de carnes bravas”.

„Carne de Bravo do Ribatejo” este utilizată la prepararea celor mai diverse mâncăruri tradiționale din regiune și constituie în continuare o delicatesă apreciată și foarte căutată, ceea ce o face să fie un produs solicitat de mulți consumatori din regiune și din afara acesteia, doar pe baza renumelui său.

Există o confrăție gastronomică, „Confraria Gastronómica do Toiro Bravo”, care promovează know-how-ul culinar milenar moștenit de la greci și de la romani, precum și alte mitologii antice care persistă în regiunea Ribatejo și consolidează cunoștințele ancestrale care au ajuns până la noi și care fac în mod clar parte integrantă din patrimoniul cultural al regiunii.

Toți acești factori la un loc contribuie la calitatea specifică a acestei cărni, mai precis coloritul cărnii, nervurile de grăsime intramusculară (cunoscute sub denumirea comună de „aspect marmorat”) care se observă la bucățile de carne provenite de la carcase de animale din rasa Brava de Lide, precum și consistența fermă, suculența și textura cărnii.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

http://www.gpp.pt/Valor/doc/CE_Carne_Bravo_Ribatejo.pdf

(1) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

17.11.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 353/23

2012/C 353/10

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„DÜSSELDORFER SENF”

NR. CE: DE-PGI-0005-0916-04.01.2012

IGP ( X ) DOP ( )

1. Denumire:

„Düsseldorfer Senf”

2. Statul membru sau țara terță:

Germania

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1. Tip de produs:

Clasa 2.6.

Pastă de muștar

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

„Düsseldorfer Senf” este o pastă gata de consum, care poate fi utilizată la condimentarea mâncărurilor. Are o consistență fină și cremoasă și o culoare mată, galben-deschis. Gustul său foarte pronunțat și foarte picant constituie o caracteristică deosebită a „Düsseldorfer Senf”. În compoziția „Düsseldorfer Senf” intră exclusiv ingrediente naturale. La fabricarea „Düsseldorfer Senf” nu se utilizează conservanți, condimente sau arome.

„Düsseldorfer Senf” are un termen de valabilitate de doar 10 luni, astfel încât acesta să își păstreze proprietățile organoleptice.

Produsul finit „Düsseldorfer Senf” trebuie să prezinte următoarele valori:

—	masă uscată: cel puțin 22 %;

—	conținutul de grăsime al muștarului: cel puțin 8 %;

—	valoare pH < 4,3;

—	conținutul de sare în produsul finit: 6 % din masă.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

Materiile prime pentru „Düsseldorfer Senf” sunt semințele de muștar de culoare cafenie, oțetul nefiltrat din alcool, apa specială cu conținut de calcar și minerale din regiunea Düsseldorf și sarea.

Pentru a menține calitatea ridicată și prospețimea tradițională a produsului, legătura cu regiunea, proprietățile organoleptice și reputația acestuia, „Düsseldorfer Senf” este produs exclusiv pe bază de apă din Düsseldorf provenind din aria geografică delimitată.

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

—

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

Toate etapele de fabricare ale produsului „Düsseldorfer Senf”, și anume curățarea, trecerea prin sită și uscarea naturală a semințelor de muștar, amestecarea ingredientelor în cadrul procesului de macerare la rece, măcinarea, decorticarea, aerarea și maturarea, trebuie efectuate în aria geografică. Astfel sunt garantate gustul tipic foarte picant și, prin urmare, proprietățile organoleptice și calitatea, proveniența regională, trasabilitatea și controlul produsului „Düsseldorfer Senf” de-a lungul întregului proces de producție.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

Etapele de condiționare, și anume umplerea, ambalarea, precum și inscripționarea tuburilor trebuie efectuate în aria geografică. Acest lucru este necesar, deoarece muștarul este un produs perisabil care poate fi ușor deteriorat în timpul prelucrării, procesul de maturare fiind supus unui control strict al temperaturii. Controlul temperaturii și al perioadei de depozitare joacă un rol decisiv în ceea ce privește calitatea senzorială a produsului finit. Doar personalul de specialitate al fabricii (experții locali în fabricarea muștarului) dispune de experiența necesară pentru a stabili momentul ideal al umplerii tuburilor, astfel încât produsul să își păstreze calitatea. Din acest motiv, este necesar ca această etapă importantă de fabricare, de care depinde calitatea produsului, să fie efectuată în aria geografică și să fie supusă controlului de către producător.

Astfel sunt garantate gustul tipic foarte picant și, prin urmare, proprietățile organoleptice și calitatea, proveniența regională, trasabilitatea și controlul produsului „Düsseldorfer Senf” de-a lungul întregului proces de producție.

3.7. Norme specifice privind etichetarea:

Următoarele norme de etichetare și identificare garantează originea și autenticitatea produsului „Düsseldorfer Senf”, atât pentru consumatori, cât și pentru inspectorii responsabili cu controlul procesului de producție și cu protecția împotriva utilizării abuzive și, prin urmare, respectarea cerințelor privind specificațiile acestui produs. Ele servesc etichetării uniforme și, prin aceasta, contribuie la garantarea originii și trasabilității produsului „Düsseldorfer Senf”.

„Düsseldorfer Senf” trebuie etichetat sau identificat astfel:

—	„Düsseldorfer Senf”;

—	„Düsseldorfer Senf Scharf”;

—	„Düsseldorfer Senf Extra Scharf”;

—	„Düsseldorfer Senf Stark”; și/sau

—	„Düsseldorfer Senf Extra Stark”,

la toate punctele de comercializare.

Membrii Schutzgemeinschaft Düsseldorfer Senf (Asociația pentru protecția „Düsseldorfer Senf”) pot să utilizeze următoarele marcajele textuale sau figurative ale Schutzgemeinschaft Düsseldorfer Senf cu fontul Arial-Regular pentru cuvintele „Senfspezialität aus Düsseldorf” în următoarele variante:

—	color, în nuanță CMYK, culoare 12C 27M 56Y 0K (auriu), în culoare de subliniere aurie și/sau în culoare aurie obținută după metoda imprimării pe folie la cald pentru ancoră, conturul leului și conturul logoului; și/sau

—	color, în nuanță CMYK, culoare 12C 27M 56Y 0K (auriu), în culoare de subliniere aurie și/sau în culoare aurie obținută după metoda imprimării pe folie la cald pentru ancoră, leu și conturul logoului; și/sau

—	alb-negru, în nuanță CMYK, culoare 0C 0M 0Y 100K (negru) pentru ancoră, conturul leului și conturul logoului; și/sau

—	alb-negru, în nuanță CMYK, culoare 0C 0M 0Y 100K (negru) pentru ancoră, leu și conturul logoului.

Culoarea de fundal în interiorul logoului este variabilă. Dimensiunea logoului poate să varieze în funcție de scopul utilizării. Aceste norme de etichetare sunt valabile și pentru produsele, alimentare sau nu, la fabricarea cărora „Düsseldorfer Senf” contribuie ca unic ingredient din respectiva categorie de produse utilizat.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice:

Aria geografică cuprinde capitala landului, Düsseldorf; acesteia îi este asociată denumirea „Düsseldorf”.

5. Legătura cu aria geografică:

5.1. Specificitatea ariei geografice:

În această arie geografică, a fost fabricat pentru prima dată produsul „Düsseldorfer Senf”. Aria geografică este binecunoscută pentru tradiția îndelungată a ramurii industriale specializate în fabricarea „Düsseldorfer Senf”. Decorticarea este etapa de prelucrare prin care metoda tradițională, cu o îndelungată istorie, de obținere a acestui muștar se deosebește de metodele de obținere practicate în mod tradițional în alte regiuni ale Germaniei.

Metoda specială de extracție a apei practicată în orașul german Düsseldorf, aflat pe Rin, diferă de metoda care trebuie utilizată în zone situate mai departe de cursul unui râu important. Puțurile din cadrul sistemului de alimentare cu apă din Düsseldorf, situate de-a lungul malurilor Rinului, sunt o sursă de apă în stare pură care constă, în cea mai mare parte, din filtrat de mal și, într-o proporție mai mică, din ape subterane provenite din sol. Filtratul de mal percolează solul la mijlocul albiei Rinului. Rinul curge încet, timp de câteva săptămâni, trecând prin straturi bogate în nisip și prundiș, cu o grosime de până la 30 m, până ajunge la puțurile situate în apropierea malurilor. În tot acest timp, apa este purificată în mai multe rânduri, pe căi naturale: nisipul și prundișul acționează întocmai unor filtre mecanice, care împiedică trecerea murdăriei și a impurităților. O serie de organisme microscopice din sol contribuie și ele la purificarea apei. Aria geografică în cauză se deosebește de regiunile învecinate și prin compoziția produsului, responsabilă de gust, în special prin mineralele ce se regăsesc în conținutul ridicat de calcar al apei din regiunea Düsseldorf.

5.2. Specificitatea produsului:

Spre deosebire de alte metode tradiționale germane de fabricare a muștarului, „Düsseldorfer Senf” nu conține, conform tradiției de fabricare, cojile semințelor de muștar. Doar miezul semințelor face obiectul prelucrării. Această metodă de fabricare este responsabilă pentru gustul foarte pronunțat și picant al „Düsseldorfer Senf”, care îi conferă acestui produs caracterul specific.

Proprietățile organoleptice sunt încă un motiv pentru reputația mondială de care se bucură „Düsseldorfer Senf” ca specialitate regională. Reputația sa deosebită a devenit totodată o altă caracteristică a produsului „Düsseldorfer Senf”, datorită gustului, calității și proprietăților sale specifice.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

Context istoric/Istorie

„Düsseldorfer Senf” este un produs alimentar din Düsseldorf, cu o îndelungată tradiție istorică și regională. Istoria industriei muștarului din Düsseldorf demonstrează acest lucru. În anul 1726, a fost înființată în Düsseldorf prima fabrică germană de muștar. În 1896, existau deja 8 fabrici de muștar în Düsseldorf. Încă din 1826, industria muștarului din Düsseldorf a fost menționată în publicații informative comerciale, în literatura de călătorie și în descrieri ale orașului. Anul 1920 a marcat pentru orașul Düsseldorf începutul unei noi ere în fabricarea muștarului. La sfârșitul anului 1920, antreprenorul Otto Frenzel din Lorena (Lothringen) a înființat la Düsseldorf o fabrică de muștar. Aici a produs un muștar foarte picant și, pentru prima dată, deschis la culoare, pe care l-a denumit Löwensenf („muștarul leului”) și pe care l-a comercializat cu un logo reprezentând capul de leu ce se regăsește și pe blazonul orașului. Un muștar atât de deschis la culoare nu fusese fabricat până atunci în Germania. Datorită gustului său foarte picant și condimentelor specifice, „Düsseldorfer Senf” și-a câștigat rapid celebritatea. Rețeta de succes a lui Otto Frenzel a reprezentat „legea purității” (Reinheitsgebot) pentru „Düsseldorfer Senf”: trebuie să se folosească ingrediente de cea mai bună calitate, să se urmeze cu exactitate și meticulozitate procesul de prelucrare elaborat de specialiști și să se renunțe la orice alt ingredient suplimentar.

Începând cu 1930, fabricile de muștar din Düsseldorf produceau muștarul de masă de Düsseldorf (Düsseldorfer Tafelsenf), un muștar de masă semipicant. Și această specialitate de muștar de Düsseldorf, mai puțin picantă și condimentată, de culoare galben-verzuie, cu o textură fină și lucioasă a fost apreciată și îndrăgită la scurt timp atât de consumatorii din țară, cât și de cei din străinătate.

Încă din 1938, fabricile de muștar din Düsseldorf puteau exporta „Düsseldorfer Senf” în țări din Europa, în SUA, Canada, America de Sud, Africa, Japonia și Australia.

Legătura naturală/Condiții de mediu

„Düsseldorfer Senf” se caracterizează printr-o legătură naturală între aria geografică de producție și proprietățile sale organoleptice. Apa din regiunea Düsseldorf, ingredientul principal al „Düsseldorfer Senf”, provine din apa Rinului care, la nivelul malurilor fluviului, traversează straturi de nisip și prundiș de până la 30 de metri grosime, fapt ce îi conferă un conținut deosebit de calcar și, prin urmare, de minerale. Conținutul ridicat de calcar și, prin urmare, de minerale al apei din regiunea Düsseldorf a influențat, la rândul său, gustul deosebit al „Düsseldorfer Senf”. O astfel de influență o exercită și oțetul nefiltrat din alcool.

Legătura actuală/Reputația

„Düsseldorfer Senf” se bucură și astăzi de o reputație deosebită ca specialitate regională, atât printre consumatorii din regiune, cât și printre cei din afara ei. Reputația deosebită a produsului este atestată de numeroase reacții ale consumatorilor. „Düsseldorfer Senf” se bucură de un loc renumit pe piață și în rândul consumatorilor.

Reputația acestui produs se bazează în special pe îndelungata istorie a fabricării, la Düsseldorf, a „Düsseldorfer Senf”, precum și pe proprietățile sale organoleptice. Datorită istoriei îndelungate și renumite a industriei muștarului de Düsseldorf, orașul Düsseldorf mai este cunoscut și ca „Senfstadt” – orașul muștarului.

Reputația specialităților de muștar din Düsseldorf este atât de mare, încât li s-a dedicat unul dintre muzeele orașului. Numeroase fotografii reprezentând procesul de fabricare a muștarului de Düsseldorf, diverse cărți și comunicate de presă pe această temă atestă reputația de care s-a bucurat dintotdeauna acest produs.

„Düsseldorfer Senf” face parte din istoria și cultura gastronomică a orașului Düsseldorf. De exemplu, pe meniurile berăriilor din Düsseldorfer Altstadt (partea veche a orașului Düsseldorf), se regăsește clasicul Düsseldorfer Senfrostbraten, un antricot uns cu muștar de Düsseldorf și apoi pregătit la grătar. Nu trebuie omis nici sendvișul renan, o chiflă (Röggelchen) cu o felie de brânză și muștar de Düsseldorf, care aparține și el culturii gastronomice din Düsseldorf.

Legătura economică/Semnificație

„Düsseldorfer Senf” continuă să joace un rol foarte important în viața economică a orașului. Popularitatea sporită a „Düsseldorfer Senf” se oglindește în excelentele cifre privind vânzările la nivelul comerțului cu amănuntul de produse alimentare, al carmangeriilor și al restaurantelor din aria geografică, din Germania și din restul lumii. Conform estimărilor, în aria geografică Düsseldorf se produc anual în jur de 3 760 de tone de „Düsseldorfer Senf”.

Legătura referitoare la procesul de fabricare/Calitatea organoleptică

Producătorii regionali fabrică „Düsseldorfer Senf”, în orașul Düsseldorf, de aproape 90 de ani, conform metodelor de fabricare descoperite în același oraș. Priceperea, cunoștințele și experiența lor, transmise din generație în generație, garantează proprietățile organoleptice ale „Düsseldorfer Senf”, strâns legate de contextul geografic.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

Markenblatt Heft 27 din 8 iulie 2011, partea 7c, S. 13525

http://register.dpma.de/DPMAregister/geo/detail.pdfdownload/28500

(1) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2012.353.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 353

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 55 17 noiembrie 2012

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2012/C 353/01	Rata de schimb a monedei euro	1

2012/C 353/02	Decizia Comisiei din 15 noiembrie 2012 de înființare a Grupului de coordonare în domeniul energiei electrice	2

	V Anunțuri
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
	Comisia Europeană
2012/C 353/03	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.6697 – O.W. Bunker/Bergen Bunkers) ( 1 )	5

2012/C 353/04	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.6770 – American Securities/Metaldyne) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	6

2012/C 353/05	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.6779 – Barclays/Goldman Sachs/TPG/Gardman) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	7

2012/C 353/06	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.6715 – CNOOC/Nexen) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	8

	ALTE ACTE
	Comisia Europeană
2012/C 353/07	Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare	9

2012/C 353/08	Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare	14

2012/C 353/09	Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare	18

2012/C 353/10	Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare	23


	(1) Text cu relevanță pentru SEE