13.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/1

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind programul de lucru al Comisiei pentru anul 2012 pe tema „Realizarea reînnoirii europene” (1),

—

având în vedere Rezoluția din 15 decembrie 2011 privind prioritățile Comitetului Regiunilor pentru anul 2012 pe baza programului legislativ și de lucru al Comisiei Europene (2),

—

având în vedere Rezoluția din 16 februarie 2012 către Consiliul European de primăvară 2012 privind proiectul de tratat privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (3),

—

având în vedere actualul Protocol de cooperare dintre Comisia Europeană și Comitetul Regiunilor, semnat la 16 februarie 2012,

1.

are convingerea că, atât timp cât Uniunea Europeană se confruntă cu provocări enorme în combaterea actualei crize financiare, economice, sociale și politice, este urgent necesară elaborarea unui ambițios program de lucru al Comisiei Europene pentru anul 2013, care să permită stimularea creșterii durabile, a creării de locuri de muncă și a calității vieții în Europa și să contribuie la recâștigarea încrederii cetățenilor în procesul de integrare europeană;

2.

consideră că redresarea trebuie realizată prin reforme structurale care să se bazeze pe doi piloni de importanță egală: relansarea creșterii și garantarea disciplinei bugetare;

3.

sprijină aprofundarea integrării economice și consolidarea armonizării priorităților politice, a veniturilor și a cheltuielilor între toate nivelurile de guvernare, cu respectarea autonomiei și competențelor autorităților de la nivel național, regional și local; bazându-se pe principiile subsidiarității și guvernanței pe mai multe niveluri, se opune oricărei renaționalizări sau centralizări a politicilor, cu caracter implicit sau explicit;

4.

solicită Comisiei Europene să se opună tentativelor de utilizare a acordurilor interguvernamentale pentru ocolirea procedurilor democratice ale Uniunii, în conformitate cu tratatele, fără a aduce atingere diverselor forme de cooperare consolidată prevăzute de Tratatul de la Lisabona;

5.

amintește poziția CoR (4) conform căreia o adoptare timpurie, la sfârșitul anului 2012, a următorului cadru financiar multianual pentru perioada 2014-2020 constituie o dovadă importantă a faptului că UE este capabilă să răspundă provocărilor de la nivel global cu propria strategie de creștere, ocupare a forței de muncă și competitivitate, precum și o condiție prealabilă a asigurării unei funcționări neîntrerupte a politicii de coeziune;

6.

reafirmă că bugetul UE este un buget pentru investiții, că propunerile de reducere a creditelor acordate programelor care fac parte din agenda de creștere a UE trebuie respinse și că este nevoie să se creeze noi resurse proprii, în special în vederea înlocuirii contribuțiilor naționale la bugetul UE;

7.

reiterează hotărârea autorităților locale și regionale de a fi implicate în simplificarea fondurilor UE și în revizuirea Regulamentului financiar, în scopul reducerii birocrației și al sporirii efectului de pârghie al fondurilor publice la nivelul UE, la nivel național și regional, precum și pentru a-i asigura pe contribuabilii din UE de respectarea transparenței și a responsabilității;

8.

consideră că Comisia Europeană trebuie să prezinte o analiză a impactului Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare asupra autorităților locale și regionale și, în special, asupra modului în care este menținută autonomia bugetară la nivel local și regional;

9.

aprobă eforturile depuse pentru asigurarea disciplinei bugetare, în special în ceea ce privește soluționarea nivelului ridicat al datoriei publice, care constituie o amenințare gravă a solidarității între generații. Capacitățile suficiente ale autorităților locale și regionale pot asigura totodată creșterea prin investiții chibzuite, de exemplu prin implementarea unor proiecte cofinanțate prin fonduri europene și achiziții publice;

10.

își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a integra în toate propunerile sale articolul 9 din TFUE privind promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare și combaterea excluziunii sociale; ca atare, solicită Comisiei să prezinte recomandări echilibrate cu privire la semestrul european și să țină seama de aceste obligații asumate prin tratat în orice act legislativ legat de criza economică și financiară;

11.

solicită Comisiei Europene să coopereze cu Comitetul Regiunilor în vederea elaborării unui act al procedurilor administrative europene;

12.

subliniază că, deși semestrul european ar trebui să contribuie la creștere economică, la disciplină fiscală și la depășirea provocărilor structurale, Comisia Europeană și statele membre trebuie de asemenea să anticipeze și să monitorizeze îndeaproape impactul acestor măsuri asupra autonomiei autorităților locale și regionale;

13.

salută la modul general noul „PACT PENTRU CREȘTERE ECONOMICĂ ȘI LOCURI DE MUNCĂ” stabilit de Consiliul European din iunie 2012 și susține îndemnul acestuia de a „mobiliza în acest scop toate pârghiile, instrumentele și politicile, la fiecare nivel al guvernanței în Uniunea Europeană” pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 (5);

14.

sprijină eforturile Comisiei Europene de a ameliora formele de guvernanță și în special principiul parteneriatului în elaborarea, implementarea și evaluarea programelor naționale de reformă; solicită totuși Comisiei să includă o evaluare a acestor aspecte în fiecare din recomandările specifice fiecărei țări;

15.

amintește necesitatea de a prevedea, în programele naționale de reformă, structuri care urmăresc îndeplinirea obiectivelor, cum ar fi pactele teritoriale (6); în plus, trebuie recunoscute și sprijinite acele inițiative care stimulează competitivitatea și inovarea la nivel local și regional, precum titlul de „Regiune europeană întreprinzătoare”;

16.

este profund interesat de consolidarea cooperării sale cu Comisia Europeană pe parcursul ciclului politic Europa 2020 și solicită să fie implicat în efectuarea analizei anuale a creșterii;

17.

propune Comisiei Europene să actualizeze periodic informațiile privind punerea în aplicare a inițiativelor emblematice din cadrul Strategiei Europa 2020, în special în ceea ce privește implicarea în acest scop a autorităților locale și regionale;

18.

solicită Comisiei Europene să prezinte în 2013, în contextul evaluării la jumătatea perioadei a strategiei, modul în care își propune să asigure implicarea mai strânsă a autorităților locale și regionale în această privință;

19.

solicită ca orice redirecționare a fondurilor structurale neutilizate către o nouă agendă de creștere să respecte principiul subsidiarității și să implice autoritățile locale și regionale;

20.

încurajează Comisia Europeană să caute în continuare soluții la principalele provocări, precum șomajul în rândul tinerilor și ocuparea forței de muncă în rândul persoanelor care depășesc vârsta de 55 de ani, precum și în rândul grupurilor sociale defavorizate, luând în considerare rolul esențial al autorităților locale și regionale; invită în special Comisia Europeană să prezinte un proiect de recomandare a Consiliului pentru un regulament privind garanția pentru tineret; solicită includerea unei dimensiuni locale și regionale concrete în planurile naționale privind locurile de muncă;

21.

invită Comisia să garanteze că viitoarea recomandare privind sărăcia și bunăstarea în rândul copiilor va cuprinde propunerile prezentate în avizul CoR „Sărăcia în rândul copiilor”, din februarie 2012 (CdR 333/2011), în special adoptarea unei strategii globale de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale în rândul copiilor, care să cuprindă nivelurile național, regional și local, precum și instituirea unui cadru de monitorizare bazat pe indicatori fiabili, corelat și cu mecanismul de raportare prevăzut de Convenția ONU privind drepturile copilului. CoR este convins că va fi nevoie în 2013 de o evaluare a impactului crizei asupra sărăciei în rândul copiilor, pe baza unor rapoarte specifice elaborate de statele membre în cadrul programelor naționale de reformă și al Strategiei Europa 2020;

22.

amintește că, în vremuri de criză și de austeritate, bugetul UE ar trebui să mobilizeze într-o măsură cât mai mare cofinanțările din surse publice și private, la toate nivelurile de guvernanță (7); regretă lipsa de date statistice care să permită o evaluare temeinică a efectelor de pârghie și de multiplicare produse astfel;

23.

sprijină intenția Comisiei Europene de a prezenta un raport privind calitatea cheltuielilor publice (8); recomandă ca aceasta să facă diferența dintre cheltuielile curente și investiții la calcularea deficitelor bugetare, astfel încât să se evite ca investițiile rentabile pe termen lung să fie contabilizate ca cheltuieli;

24.

subliniază că este posibil să se caute sinergii între bugetele UE, naționale și subnaționale, cu condiția să se aplice mecanisme de coordonare adecvate și eficace, precum interoperabilitatea între administrațiile publice care tratează chestiunile bugetare, reguli de contabilitate publică și cicluri de programare bugetară armonizate și structuri bugetare comparabile, și invită Comisia Europeană să elaboreze o Carte verde pentru a analiza măsuri concrete posibile în acest domeniu;

25.

solicită Comisiei Europene să includă un Act privind piața unică III în programul său de lucru pentru anul 2013, care să includă toate inițiativele politice rămase în Actul privind piața unică pentru care nu s-a adoptat nicio măsură și să mențină echilibrul între cei trei piloni – economic, social și de guvernanță – ținându-se cont de cele patru libertăți fundamentale;

26.

solicită Comisiei să acorde o atenție specială îmbunătățirii în continuare a mobilității transfrontaliere a forței de muncă, respectându-se drepturile lucrătorilor, și solicită îmbunătățirea sistemului de recunoaștere a calificărilor pentru sprijinirea mobilității profesionale;

27.

îndeamnă Comisia Europeană să retragă propunerea de regulament al Consiliului privind exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și al libertății de a presta servicii, care a declanșat sistemul de avertizare timpurie cu privire la subsidiaritate în cazul a 12 parlamente naționale;

28.

subliniază rolul important al IMM-urilor pentru regenerarea economiei și ocuparea forței de muncă la nivel local și regional; acest lucru poate fi îmbunătățit în continuare prin participarea IMM-urilor, a universităților și a autorităților locale și regionale la programele UE de finanțare a cercetării și inovării;

29.

solicită Comisiei Europene să faciliteze accesul IMM-urilor la finanțare și achiziții publice și să reducă în continuare sarcinile administrative;

30.

speră că Comisia Europeană va implica CoR în revizuirea inițiativei emblematice privind politica industrială;

31.

susține solicitarea adresată Comisiei de către Parlamentul European de a prezenta până în ianuarie 2013 o propunere de directivă, în temeiul articolului 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru asigurarea accesului tuturor consumatorilor cu domiciliul legal în Uniune la servicii de plată de bază;

32.

își reia pledoaria în favoarea unei agende europene pentru locuințe sociale care să clarifice normele în materie de concurență aplicabile în cazul locuințelor sociale, acordând autorităților locale și regionale posibilitatea de a furniza locuințe sociale decente și accesibile, de a promova mixitatea socială și de a combate discriminarea;

33.

solicită Comisiei Europene ca, după retragerea unui prim proiect de regulament privind statutul societăților mutuale europene, să prezinte rapid un nou proiect revizuit;

34.

solicită ca, în 2013, să se adopte măsuri de monitorizare a Perspectivei energetice 2050, pentru a garanta că autoritățile locale și regionale dispun de cadrul necesar pentru a-și aduce contribuția la promovarea energiei din surse regenerabile descentralizate și a infrastructurilor energetice precum rețelele inteligente interconectate, care constituie elementul esențial al utilizării eficiente a resurselor și al economiei ecologice; prin urmare, solicită Comisiei Europene să elaboreze un cadru global de investiții până în 2030, astfel încât să garanteze certitudinea necesară atât actorilor de pe piață, cât și autorităților locale și regionale;

35.

solicită Comisiei Europene să evalueze diferitele opțiuni pentru un alt instrument financiar, gestionat în mod descentralizat, pentru stimularea punerii în aplicare a planurilor de acțiune pentru energie durabilă de către autoritățile regionale și locale și, în special, de către partenerii Convenției primarilor; de asemenea, sprijină o mai bună grupare, în cadrul viitoarelor programe de finanțare ale UE, a măsurilor de sprijin financiar pentru eficiența energetică și economia de energie (9);

36.

solicită Comisiei Europene să ia măsuri în vederea rezolvării problemelor de conectivitate între statele membre și între regiunile din cadrul acestora și să promoveze măsuri care să faciliteze răspândirea microproducției de energie și integrarea acesteia în rețelele de distribuție;

37.

solicită să se faciliteze accesul întreprinderilor mici și mijlocii și al autorităților locale și regionale la împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiții, pentru investiții în domeniul eficienței energetice și în cel al energiei din surse regenerabile;

38.

insistă asupra necesității de a îndeplini obiectivul privind adoptarea, la începutul anului 2013, a pachetului de măsuri legislative privind politica de coeziune 2014-2020, pentru a permite autorităților locale și regionale să demareze programele din cadrul fondurilor structurale la 1 ianuarie 2014;

39.

solicită de aceea ca Eurostat, în colaborare cu institutele naționale de statistică, să găsească o soluție pentru nevoia de a dispune pe termen mai scurt de date comparabile privind PIB-ul regional;

40.

reamintește necesitatea de a lua în considerare dimensiunea teritorială a politicilor UE într-un mod mai coerent și mai strict; sugerează Comisiei Europene să includă aceste elemente în viitoarele sale activități de evaluare a impactului și să raporteze în mod regulat (10);

41.

invită Comisia Europeană să extindă sistemul de detașare temporară a funcționarilor UE către nivelul subnațional (în loc să se concentreze exclusiv asupra nivelului național), pentru a îmbunătăți cunoașterea, la nivelul instituțiilor europene, a practicii în materie de aplicare a legislației UE și a proiectelor la nivel local și regional;

42.

așteaptă cu interes viitoarea propunere privind viitorul politicii portuare a UE; solicită ca această propunere să facă obiectul unei evaluări a impactului teritorial și se declară dispus să participe la acest exercițiu;

43.

subliniază importanța mobilității urbane durabile și propune promovarea sistemelor electronice și inteligente de emitere a biletelor pentru toate modurile de transport, care să includă autobuzul, trenul, feribotul, utilizarea în comun a automobilelor și a bicicletelor, taxele rutiere, în scopul încurajării unei mai bune interoperabilități între sisteme și a utilizării sporite a transportului în comun;

44.

observă că tendința de încetinire a procesului de îmbunătățire a calității aerului reprezintă în mare măsură consecința lipsei de ambiție a politicii UE de reducere la sursă și a insuficienței măsurilor de la nivel național. Autoritățile locale și regionale poartă o mare parte din povara și responsabilitățile pe care le implică rezolvarea problemelor legate de calitatea aerului (11); așteaptă cu interes propunerile privind modul de abordare a acestor probleme în cadrul viitoarei revizuiri a legislației UE privind calitatea aerului;

45.

speră că, în cadrul acestei revizuiri, se vor alinia nivelul ambițiilor și calendarul politicii UE în materie de emisii (reducerea acestora la sursă) și de imisii, că în special Directiva privind plafoanele naționale de emisie va fi consolidată în vederea reducerii concentrațiilor de fond, că normele pentru vehicule în ceea ce privește NO2/NOx și particulele fine vor fi înăsprite, că vor fi abordate și emisiile provenite din transportul maritim, transportul aerian și agricultură, simplificându-se totodată indicatorii și criteriile de măsurare; solicită totodată integrarea politicii UE în materie de calitate a aerului în alte domenii de acțiune politică, în special în domenii precum transporturile, locuințele, industria, energia și clima;

46.

solicită ca strategia UE de adaptare la schimbările climatice să includă o secțiune privind acțiunea de adaptare specifică pe plan regional și local și linii directoare și sprijin pentru factorii de decizie locali și regionali, precum și să se examineze posibilitatea înființării unui grup de lucru privind strategiile de adaptare în regiunile europene cele mai vulnerabile, care să întrunească reprezentanți ai CoR, ai Direcției Generale Politici Climatice, ai Agenției Europene de Mediu (AEM), ai Centrului Comun de Cercetare (JRC) și ai rețelelor și asociațiilor locale și regionale;

47.

subliniază necesitatea elaborării unei comunicări privind un nou sistem de calitate al UE pentru produsele alimentare locale, dat fiind că sistemele alimentare locale sprijină economia regională și locală și creează locuri de muncă în agricultură și în producția alimentară;

48.

pledează pentru o mai mare flexibilitate din partea Comisiei în eforturile de depășire a impasului actual dintre Parlamentul European și Consiliu în legătură cu temeiul juridic privind planurile multianuale pentru sectorul pescuitului. În cadrul pachetului de propuneri privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului, Comitetul dorește mai multe inițiative în favoarea unei mai mari descentralizări a politicii din acest domeniu și măsuri de punere în aplicare adecvate nevoilor și problemelor cu care se confruntă regiunile de coastă și cele cu căi de navigație interioară;

49.

susține dezvoltarea abordării referitoare la strategiile privind bazinele maritime ca instrument de politică maritimă integrată, însă consideră că aceste strategii, ca de exemplu strategia care va fi adoptată pentru zona atlantică în 2013, trebuie să cuprindă o dimensiune teritorială mai solidă și să tragă învățăminte din abordarea strategiilor macroregionale;

50.

solicită ca dimensiunea locală și regională să fie luată în considerare în cadrul inițiativelor de dezvoltare și consolidare a drepturilor cetățenilor și în cadrul eforturilor de recâștigare a încrederii cetățenilor în UE și instituțiile sale și insistă asupra necesității de a-i implica pe copii și pe tineri, având în vedere capacitatea acestora de a-și exercita drepturile și responsabilitățile cetățenești; solicită Comisiei Europene să se concentreze pe această provocare cu ocazia activităților prevăzute în cadrul Anului european al cetățenilor 2013, la care CoR are intenția să contribuie;

51.

se angajează să contribuie la monitorizarea inițiativelor cetățenești de succes în cooperare cu celelalte instituții UE;

52.

solicită să se faciliteze accesul actorilor de la nivel local și regional din țările incluse în politica europeană de vecinătate (PEV) la fondurile europene specifice acestui domeniu și sprijină deschiderea programelor existente, inclusiv a GECT, pentru partenerii din țările vecine;

53.

își reafirmă intenția de a continua cooperarea pozitivă cu Comisia Europeană în cadrul programului „Instrumentul pentru administrație locală” pentru consolidarea capacităților locale și pentru promovarea informațiilor despre UE și procedurile sale în țările candidate și precandidate; invită Comisia să exploreze posibilitatea extinderii acestui instrument la administrațiile locale din țările PEV;

54.

își exprimă speranța că recomandările sale vor fi luate în considerare în mod corespunzător în cadrul procesului de elaborare a programului de lucru al Comisiei pentru anul 2013 și o invită pe președinta Comitetului Regiunilor să transmită prezenta rezoluție președintelui Comisiei Europene, președintelui Consiliului European, președintelui Parlamentului European, Președinției cipriote a Consiliului UE și viitoarelor președinții irlandeză și lituaniană.

13.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/6

—

subliniază că respectarea drepturilor omului în cazul migranților și solidaritatea cu țările din care provin majoritatea fluxurilor migratorii trebuie să pătrundă în toate etapele politicii Uniunii în domeniul migrației, inclusiv în relațiile cu țările terțe, în deplină conformitate cu principiile stabilite la articolul 21 alineatul (1) din TUE;

—

subliniază că se impune o examinare detaliată a tuturor cauzelor migrației, inclusiv a schimbărilor climatice, astfel încât persoanele care își părăsesc țara de origine din cauza calamităților naturale sau a unor condiții climatice care le pun în primejdie supraviețuirea sau integritatea fizică să poată beneficia de un cadru juridic adecvat;

—

consideră că Abordarea globală în materie de migrație implică de asemenea o guvernanță pe mai multe niveluri, pentru a se garanta faptul că ea este gestionată la nivelul cel mai potrivit, în funcție de circumstanțe și cu respectarea principiului subsidiarității, astfel încât să se asigure un nivel cât mai ridicat cu putință de bunăstare a persoanelor, atât în țara de origine, cât și în țara de destinație;

—

solicită în special ca autoritățile locale și regionale să fie luate pe deplin în considerare la punerea în aplicare a Abordării globale, prin punerea în valoare atât a proiectelor de cooperare descentralizată deja existente, cât și a dialogurilor structurate, ca ARLEM și CORLEAP.

Raportor

dl Nichi VENDOLA (IT-PSE), președintele regiunii Apulia

Document de referință

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate

COM(2011) 743 final

1.

subliniază importanța Abordării globale, care este cadrul de referință al acțiunii Uniunii Europene în ceea ce privește guvernanța la nivel mondial a migrației și mobilității, precum și instrumentul care oferă o viziune de ansamblu asupra politicilor în materie de migrație, cu scopul de a armoniza intervențiile Uniunii Europene în domeniul relațiilor externe și al politicilor de dezvoltare cu politicile în domeniul migrației;

2.

apreciază inițiativa Comisiei Europene de a prezenta o variantă actualizată a Abordării globale, mai bine structurată și cu accent pe migranți și pe respectarea drepturilor omului în țările de origine, de tranzit și de destinație;

3.

reafirmă că dreptul unei persoane de a părăsi orice țară, inclusiv pe a sa, și de a reveni în țara respectivă (1), reprezintă baza juridică esențială a oricărei reflecții privind migrația, precum și faptul este nevoie ca libera alegere privind migrația să fie promovată, indiferent de motivele care au determinat-o și de cerințele specifice ale țării de destinație (2);

4.

subliniază că respectarea drepturilor omului în cazul migranților și solidaritatea cu țările din care provin majoritatea fluxurilor migratorii trebuie să pătrundă în toate etapele politicii Uniunii în domeniul migrației, inclusiv în relațiile cu țările terțe, în deplină conformitate cu principiile stabilite la articolul 21 alineatul (1) din TUE.

5.

consideră că, atunci când sunt definite posibilitățile de intrare a cetățenilor din țările terțe, trebuie asigurată o protecție efectivă a drepturilor omului în politicile de primire și de integrare a migranților;

6.

subliniază că acordurile de readmisie și cele de facilitare a obținerii vizelor, încheiate atât de Uniune, cât și de statele membre, precum și toate acțiunile de combatere a migrației ilegale, trebuie să respecte pe deplin drepturile omului, mai ales în conformitate cu prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, după cum a afirmat în mod repetat Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

7.

subliniază că cerința ținerii sub control a fluxurilor migratorii nu trebuie niciodată să prevaleze asupra dreptului oricărei persoane de a solicita protecție internațională în Uniune, aceasta trebuind să rămână un loc de refugiu pentru cei care fug de persecuții sau care au nevoie, într-un fel sau altul, de protecție;

8.

constată că criza economică care afectează numeroase țări din Uniunea Europeană riscă să accentueze contradicțiile dintre politicile în materie de control la frontiere și respectarea drepturilor omului în cazul migranților;

9.

subliniază că se impune o examinare detaliată a tuturor cauzelor migrației, inclusiv a schimbărilor climatice (3), astfel încât persoanele care își părăsesc țara de origine din cauza calamităților naturale sau a unor condiții climatice care le pun în primejdie supraviețuirea sau integritatea fizică să poată beneficia de un cadru juridic adecvat (4);

10.

îndeamnă Comisia Europeană să publice documentul de lucru privind migrația și schimbările climatice, după cum era prevăzut inițial în comunicarea privind migrația, din 4 mai 2011 (5);

11.

consideră că, pentru ca Abordarea globală să fie eficientă, este necesară consolidarea coordonării dintre Uniunea Europeană și nivelurile național, regional și local, precum și cu țările terțe;

12.

reafirmă cele precizate deja de Comitetul Regiunilor, și anume că „autoritățile locale și regionale sunt primele care sunt afectate semnificativ de o politică comună în domeniul migrației. Pe de-o parte, ele sunt în mod special afectate de dificultățile legate de migrația ilegală, iar pe de altă parte, lor le revine sarcina de a presta diverse servicii, ca parte a procesului local de integrare. Din acest motiv, autoritățile locale și regionale trebuie să participe din plin la crearea unui cadru european pentru migrația legală, la acțiunile împotriva migrației ilegale și să colaboreze amplu cu țările de origine pentru a le ajuta să se dezvolte” (6);

13.

salută progresele considerabile înregistrate în ceea ce privește sporirea transparenței și a securității, precum și reducerea costului transferurilor de bani către țările de origine ale migranților și susține inițiativele promovate de Comisia Europeană în sensul direcționării sumelor trimise în țară de migranți către investiții productive;

14.

aprobă faptul că Abordarea globală subliniază rolul pe care diaspora îl poate juca atât în politicile de dezvoltare cât și în reglarea fluxurilor migratorii, promovând măsurile de sprijin la momentul plecării și de susținere a integrării în țările de destinație;

15.

consideră că Abordarea globală în materie de migrație implică de asemenea o guvernanță pe mai multe niveluri, pentru a se garanta faptul că ea este gestionată la nivelul cel mai potrivit, în funcție de circumstanțe și cu respectarea principiului subsidiarității, astfel încât să se asigure un nivel cât mai ridicat cu putință de bunăstare a persoanelor, atât în țara de origine, cât și în țara de destinație;

16.

este de părere că regiunile și autoritățile locale sunt actori-cheie ai Abordării globale: agenți care promovează și totodată pun în practică politicile sociale și ocupaționale, de primire, de integrare și de gestionare a migrației nereglementate, dar și inițiatori de dialoguri susținute și de diferite forme de cooperare cu țările de origine și de tranzit ale fluxurilor migratorii (7);

17.

constată că regiunile și autoritățile locale acționează deja ca promotori ai unor inițiative de dialog cu regiunile și autoritățile locale din țări terțe (multe dintre acestea fiind țări de origine sau de tranzit ale fluxurilor migratorii), precum și ai unor proiecte de cooperare descentralizată;

18.

ar dori ca Adunarea autorităților locale și regionale din zona euromediteraneeană (ARLEM) și Conferința autorităților locale și regionale din Parteneriatul estic (CORLEAP) să fie considerate forumurile ideale de dezvoltare a dialogului cu autoritățile regionale din zona mediteraneeană și din estul Europei, pe tema politicilor în domeniul migrației și dezvoltării;

19.

consideră că trebuie urmărită asigurarea celui mai înalt grad de coerență între inițiativele bilaterale ale statelor membre și dialogurile regionale și bilaterale existente, văzute ca instrument al politicii externe a Uniunii în domeniul migrației, și că această coerență trebuie garantată inclusiv prin recunoașterea deplină a inițiativelor de dialog promovate de regiuni și de autoritățile locale;

20.

invită instituțiile să considere regiunile și autoritățile locale drept protagoniști ai Abordării globale, în conformitate cu competențele atribuite acestora de legislația națională respectivă, și să utilizeze instrumente care să vadă în aceștia niște beneficiari ai fondurilor europene, chiar și în absența unei intervenții din partea autorităților centrale și în funcție de diferențele existente între statele membre;

21.

îndeamnă Comisia să promoveze proiecte inovatoare, în vederea îndeplinirii obiectivului ce constă în armonizarea cererii cu oferta sub aspectul forței de muncă, prin mijlocirea autorităților locale și regionale, având în vedere atribuțiile acordate acestora în sectorul respectiv de numeroase state membre, astfel încât să se pună la punct un instrument eficient de rezolvare inclusiv a problemei lipsei de competențe în anumite segmente ale pieței muncii;

22.

ar dori ca regiunile și autoritățile locale să fie implicate și în actualizarea portalului UE privind imigrația, care ar putea fi astfel îmbogățit cu informații relevante pentru migranți, referitoare la regiunea, orașul sau localitatea de destinație;

23.

consideră că garantarea în permanență a coerenței dintre politica Uniunii în domeniile migrației și dezvoltării și politica externă în materie de migrație și de azil ca având o importanță primordială. În special, intervențiile Uniunii și ale statelor membre în țările terțe ar trebui să se bazeze întotdeauna mai ales pe principiile solidarității și dezvoltării în comun, pentru a combate cauzele profunde ale migrației și pentru a învinge sărăcia, acordând o atenție specială mobilizării resurselor interne ale țărilor respective, precum și sprijinirii consolidării instituțiilor, mai bunei guvernări și statului de drept, ca elemente esențiale în stimularea unei schimbări economice și sociale;

24.

îndeamnă Comisia să distribuie resursele destinate țărilor în curs de dezvoltare în funcție de principiile, prioritățile și strategiile cooperării pentru dezvoltare, cu respectarea principiului „mai mult pentru cei care fac mai mult”;

25.

consideră că principiul reciprocității trebuie să se îmbine cu principiile cooperării pentru dezvoltare, mai ales în contextul parteneriatelor pentru mobilitate și al Agendei comune în materie de migrație și mobilitate (8);

26.

consideră că, atunci când se pune în aplicare Abordarea globală, trebuie să se asigure o protecție adecvată tuturor categoriilor vulnerabile, în special minorilor neînsoțiți, atât pentru orientarea corespunzătoare a intervențiilor în țările terțe, cât și pentru a oferi formule adecvate de primire și integrare socială în țările membre, favorizând în același timp circulația bunelor practici adoptate de numeroase autorități locale și regionale din statele membre; de asemenea, Comitetul solicită Comisiei Europene să pună efectiv în aplicare măsurile cuprinse în Planul de acțiune privind minorii neînsoțiți;

27.

solicită punerea la punct a unei autentice abordări în funcție de gen, astfel încât rolul specific jucat de femei în cadrul migrațiilor și în integrarea socială a întregului nucleu familial în țările-gazdă să fie pus în valoare;

28.

evidențiază că, ținând seama de obiectivele de dezvoltare demografică și economică stabilite în Strategia Europa 2020, politica Uniunii în domeniul migrației ar putea să intre în contradicție cu politicile de cooperare pentru dezvoltare, atunci când vizează atragerea de talente din țările terțe;

29.

își exprimă îndoiala cu privire la posibilitatea de a combate fenomenul exodului de creiere (brain drain), cauzat de politica de imigrație selectivă, cu ajutorul instrumentului reprezentat de migrația circulară, nefiind deloc limpede cât de eficient va fi acest instrument și ce impact concret ar putea avea;

30.

consideră de asemenea că instrumentul migrației circulare s-ar putea dovedi contraproductiv în atingerea obiectivului integrării migranților și că ar trebui așadar identificate strategii de integrare destinate special acestor lucrători, astfel încât aceștia să se poată integra efectiv, chiar dacă șederea lor în Uniunea Europeană nu va fi de lungă durată (9);

31.

consideră că recunoașterea diplomelor și calificărilor în condiții armonizate este un instrument esențial pentru a evita irosirea inteligenței (brain waste), pentru a asigura integrarea efectivă a migranților și pentru a garanta reintegrarea lor în țările de origine, în contextul migrației circulare;

32.

îndeamnă Comisia Europeană să contribuie la măsurile de sprijinire a statelor în procesul de simplificare a recunoașterii diplomelor și calificărilor și să încurajeze recunoașterea informală a competențelor, inclusiv pentru a favoriza circulația lucrătorilor din țările terțe în cadrul pieței europene a muncii;

33.

speră ca solicitarea de cooperare adresată țărilor terțe în privința ținerii sub control a fluxurilor migratorii să nu conducă în niciun caz la încălcarea dreptului oricărei persoane de a părăsi orice țară, inclusiv pe a sa, mai ales atunci când țărilor terțe li se cere să controleze emigrația pe baza legilor țării de destinație;

34.

consideră că trebuie să se investească mai mult în proiecte de cooperare pentru dezvoltare în domeniile educației și sănătății, implicând direct structurile universitare și facilitând mobilitatea cercetătorilor și a întregului personal academic;

35.

susține petiția adresată Parlamentului European în vederea adoptării unor programe Erasmus și Leonardo da Vinci euromediteraneene, ca instrumente concrete de mobilitate biunivocă a studenților de pe ambele țărmuri ale Mediteranei;

36.

ar dori ca mobilitatea tinerilor și, în special, a studenților să fie promovată efectiv, inclusiv prin simplificarea acordării vizelor, reducerea procedurilor birocratice și alocarea de resurse financiare suficiente;

37.

consideră că programul Erasmus for all trebuie pus în valoare și susținut, împreună cu bunele practici deja existente în domeniul schimburilor între tineri, așa cum se întâmplă în cazul programului Eurodissey, promovat de rețeaua Adunarea regiunilor europene (ARE);

38.

consideră că se impune aprofundarea analizării presiunilor migratorii cauzate de dezechilibrele economice, astfel încât să se identifice instrumente eficiente de răspuns, printre care sistemele care asigură mobilitatea chiar și în cazul persoanelor slab calificate, de care încă este mare nevoie în unele state membre, acest gen de situații neputând fi rezolvate doar prin recurgerea la mecanismul migrației circulare;

39.

consideră că implicarea diasporei trebuie să vizeze inclusiv măsurile prealabile plecării, prin utilizarea site-urilor internet deja existente, administrate direct de asociațiile de imigranți, site-uri care oferă informații punctuale într-un limbaj pe înțelesul potențialilor destinatari;

40.

apreciază accentul pus pe măsurile prealabile plecării, sector în care trebuie sporite investițiile și trebuie implicate ONG-urile care activează deja în țările de origine ale migranților, precum și autoritățile locale și regionale, care sunt implicate în procedurile de primire și integrare a migranților și a familiilor acestora;

41.

apreciază angajamentul plenar al Uniunii în sensul combaterii migrației ilegale și, în special, a traficului de persoane, precum și a utilizării de către angajatori ca mână de lucru a persoanelor aflate în ședere ilegală;

42.

subliniază importanța unei abordări a combaterii migrației ilegale care să considere migranții drept potențiale victime ale traficului ilegal de ființe umane, motiv pentru care trebuie protejați;

43.

invită Comisia Europeană să continue inițiativele în domeniul analizării și combaterii muncii la negru, care constituie o plagă a economiei în întreaga Uniune și un stimulent al pătrunderii pe teritoriul acesteia a migranților ilegali, care pot fi exploatați pe piața muncii sau pot deveni unelte în mâna rețelelor criminale;

44.

evidențiază că s-au făcut eforturi financiare considerabile și pentru aplicarea de măsuri de combatere a migrației ilegale, printre care se evidențiază operațiunile de control la frontieră, care au ca inițiator agenția FRONTEX;

45.

subliniază necesitatea respectării drepturilor omului, în special a principiului nereturnării, în orice etapă a controlului la frontiere, precum și, implicit, obligația de a supune activitățile FRONTEX unui control strict din partea instituțiilor UE și în special a Parlamentului European;

46.

ar dori ca acest tip de controale să se aplice și în cazul cooperării internaționale aflate în administrarea directă a FRONTEX, care are puterea de a încheia acorduri internaționale de natură tehnică cu statele terțe, conținutul acestora trebuind să devină mai transparent iar sfera lor de aplicare, precis delimitată;

47.

consideră necesară efectuarea unor evaluări corecte ale raportului costuri-beneficii în cazul tuturor instrumentelor existente, pentru a compara eficiența acestora, inclusiv ale costurilor procedurilor de repatriere (detenție și îndepărtare forțată) și ale volumului efectiv al resurselor alocate de țări repatrierii voluntare, în raport cu cea forțată;

48.

consideră că trebuie să se evite situația în care străinii aflați în ședere legală pot ajunge în situație de ilegalitate din cauza unei legislații naționale prea puțin flexibile, care duce la creșterea numărului de persoane care depășesc termenul autorizat de ședere (overstayers);

49.

speră că instituțiile Uniunii Europene și statele membre vor analiza în mod serios posibilitatea intrării în UE în scopul căutării unui loc de muncă, situație menționată expres la articolul 79 alineatul (5) din TFUE;

50.

consideră că existența unor căi de intrare legală ar trebui văzută ca unul dintre principalele instrumente de combatere a migrației ilegale și a șederilor peste termenul autorizat, dar și ca un mod de a asigura un anume grad de solidaritate în relațiile cu țările de origine ale fluxurilor migratorii;

51.

îndeamnă instituțiile să insereze strategia de readmisie în Abordarea globală, astfel încât această strategie să se impregneze cu principiile cooperării pentru dezvoltare și să nu se transforme într-un domeniu aparte, nearmonizat cu Abordarea;

52.

consideră că acordurile de readmisie trebuie să fie supuse unei evaluări periodice, mai ales în ceea ce privește obligația țării de tranzit de a reprimi nu doar propriii cetățeni, ci și cetățenii străini care au traversat-o în drum spre Uniune, aceștia din urmă riscând să rămână în no man's land, agravând situația din țările de tranzit și expunându-le unui risc serios de încălcare a drepturilor omului;

53.

consideră că întărirea sistemelor de azil ale țărilor terțe nu trebuie considerată un mod de a evita recunoașterea dreptului la protecție internațională în UE;

54.

apreciază faptul că, în programele de protecție regională, Uniunea a acționat împreună cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR), chiar dacă protecția oferită de Uniune este mai mare decât cea recunoscută de Convenția de la Geneva privind refugiații, cuprinzând chiar și protecția subsidiară și protecția împotriva tratamentelor care încalcă Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

55.

speră că Uniunea nu va acționa niciodată astfel încât să împiedice solicitanții de azil să părăsească țara în care se află pentru a solicita protecție într-o țară membră a UE;

56.

consideră că se impune, mai ales după formularea unor critici clare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, o revizuire a Regulamentului Dublin II, astfel încât să se asigure o solidaritate efectivă între statele membre, cu respectarea deplină a drepturilor omului, inclusiv a dreptului la reîntregirea familiei;

57.

solicită Comisiei să includă în parteneriatele pentru mobilitate clauze corespunzătoare de protecție a solicitanților de azil și a refugiaților;

58.

invită instituțiile ca, împreună cu statele membre, să îmbunătățească eficiența sistemului de căutare și salvare (search and rescue) pe mare, în special printr-o mai bună coordonare și prin definirea de criterii comune pentru identificarea celui mai apropiat loc sigur de debarcare a migranților salvați;

59.

solicită Comisiei, Consiliului și Parlamentului European să inițieze o dezbatere pe tema celor patru piloni ai Abordării globale, astfel încât toate părțile potențial interesate să fie implicate pe deplin în punerea ei în aplicare;

60.

solicită în special ca autoritățile locale și regionale să fie luate pe deplin în considerare la punerea în aplicare a Abordării globale, prin punerea în valoare atât a proiectelor de cooperare descentralizată deja existente, cât și a dialogurilor structurate, ca ARLEM și CORLEAP;

61.

solicită Comisiei Europene să continue să analizeze cauzele și caracteristicile fenomenului migrației la nivel mondial, pentru a identifica strategii eficiente de abordare a acestuia, pe baza solidarității cu țările terțe;

62.

deplânge existența politicilor de criminalizare a migranților, dar apreciază măsurile de combatere a rețelelor infracționale cărora le cad victimă migranții;

63.

solicită elaborarea unei politici de combatere a migrației ilegale care să nu pună accentul exclusiv pe controlul frontierelor și pe interceptarea migranților la momentul plecării acestora, ci să se bazeze și pe acordarea unor posibilități de intrare legală, de care să se bucure și lucrătorii cu slabă calificare, ținând seama de specificul fiecărui stat membru.

13.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/12

—

evidențiază importanța capitală a azilului, ca drept al omului, dar și ca un „câștig” al civilizației, consfințit prin texte de drept internațional precum Convenția de la Geneva, Carta drepturilor fundamentale a UE, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și legislația tuturor statelor membre, fără excepție, cheia de boltă a sistemului de azil fiind principiul nereturnării;

—

amintește că, în conformitate cu articolul 80 din TFUE, solidaritatea și, alături de aceasta, repartizarea echitabilă a răspunderii constituie conceptele instituționale care reglementează ansamblul politicilor europene care, în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție (SLSJ), se referă la deplasarea persoanelor, și anume gestionarea și trecerea frontierelor externe, azilul și protecția internațională, precum și imigrația. Acest articol furnizează un temei juridic suficient pentru măsurile legislative europene care au ca obiect consolidarea solidarității și facilitarea alocării echitabile a responsabilităților;

—

atrage atenția asupra faptului că situația actuală demonstrează că, în materie de azil, este nevoie de o solidaritate concretă între UE și statele membre și își afirmă convingerea că nu va fi posibilă atingerea unui nivel de protecție comun și ridicat pentru persoanele care solicită protecție internațională sau care au dreptul la aceasta, dacă nu dispunem de mecanisme care să țină cont de diferențele majore dintre diferitele state membre atât în ceea ce privește numărul de resortisanți ai unor țări terțe care îi primesc pe teritoriul lor, cât și în ceea ce privește posibilitățile financiare, tehnice și alte posibilități disponibile pentru a gestiona aceste fluxuri de migrație;

—

pune accentul pe dimensiunea locală și regională pe care o presupune solidaritatea și alocarea echitabilă a responsabilităților în materie de politică în domeniul azilului și subliniază că autoritățile locale joacă un rol important în informarea populației și pot contribui la sensibilizarea acestora cu privire la problema azilului și a protecției internaționale, exercitând astfel o influență pozitivă asupra condițiilor de primire și de acceptare de către comunitatea locală a persoanelor nou-venite.

Raportor

dl Theodoros GKOTSOPOULOS (EL-PSE), membru al Consiliului local din Pallini (Attica)

Document(e) de referință

Comunicarea Comisiei privind consolidarea solidarității în domeniul azilului pe teritoriul UE – Un program european pentru o mai bună partajare a responsabilităților și o mai mare încredere reciprocă

COM(2011) 835 final

1.

atrage atenția asupra faptului că fluxurile de migrație mixte constituie o realitate în toate statele membre ale UE, în atenția presei în special ca urmare a actualelor schimbări politice din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, dar și ca urmare a situației politice mai generale din țări precum Afganistan și Pakistan sau Irak și Iran, care provoacă noi valuri de deplasări de populație către Europa. Aceste fluxuri de migrație mixte exercită o presiune variabilă asupra frontierelor externe ale Uniunii și, în consecință, asupra dispozitivelor de azil din anumite state membre, contribuind astfel la creșterea provocărilor de natură umanitară;

2.

subliniază faptul că această criză economică acută, ce afectează în special țările mediteraneene ale UE care găzduiesc un număr disproporționat de solicitanți de azil și, în consecință, incapacitatea acestora de a gestiona această problemă cu eficiența dorită constituie factori negativi pentru soluționarea situației și înrăutățesc condițiile existente, deja dificile;

3.

consideră că se impune elaborarea unei politici europene comune solide în materie de migrație și azil, conform dispozițiilor Programului de la Stockholm. Aceasta trebuie să se bazeze pe o abordare integrată, care să se sprijine, pe de o parte, pe o gestionare eficientă a imigrației legale și, pe de altă parte, pe combaterea imigrației ilegale și mai ales pe consolidarea structurilor de azil;

4.

evidențiază importanța capitală a azilului, ca drept al omului, dar și ca un „câștig” al civilizației, consfințit prin texte de drept internațional precum Convenția de la Geneva, Carta drepturilor fundamentale a UE, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și legislația tuturor statelor membre, fără excepție, cheia de boltă a sistemului de azil fiind principiul nereturnării;

5.

face referire la drepturile conexe care completează dreptul la azil, și anume dreptul la demnitate, interzicerea torturii și a tratamentelor inumane, protecția care trebuie acordată în cazul expulzării, al îndepărtării sau al extrădării și dreptul de a recurge la o cale de atac efectivă și de a beneficia de o judecată imparțială, precum și dreptul la reîntregirea familiei;

6.

recunoaște că au fost înregistrate progrese în ceea ce privește elaborarea sistemului european comun de azil (SECA), dar consideră că este indicat să reitereze apelul lansat prin Programul de la Stockholm pentru finalizarea acestui sistem până în 2012 și să invite statele membre, Consiliul și Parlamentul European să dea dovadă de voința politică necesară pentru încheierea negocierilor legate de revizuirea directivelor privind condițiile de primire și procedurile de azil, precum și reforma Regulamentului Dublin și a regulamentului sistemului Eurodac;

7.

subliniază că menirea SECA este de a acționa în funcție de necesitatea apărării concrete a drepturilor persoanelor care au nevoie de protecție internațională și nu exclusiv de normele de securitate în sensul restrâns al termenului sau de salvgardare a suveranității naționale;

8.

dorește să declare că un sistem de azil cu adevărat comun se bazează pe uniformitatea drepturilor și a procedurilor pe întregul teritoriu al UE, scopul fiind acela de a elimina riscul de a nu se produce discrepanțe importante în analiza unor astfel de dosare și sprijină prin urmare efortul depus pentru a încerca modificarea legislației existente în vederea instituirii mai curând a unor reguli comune decât a unor norme minime;

9.

semnalează recentele decizii ale curților de la Strasbourg și de la Luxemburg (1) care, înainte de orice, evidențiază (a) deficiențele majore ale sistemului juridic existent, în special ale Regulamentului Dublin și (b) lacunele care, în condițiile actuale de presiune, pun în mare pericol protecția drepturilor solicitanților în materie de protecție internațională și își au rădăcina în diferențele de abordare dintre diferitele state membre, în plan politic, juridic și practic. Deciziile sus-menționate subliniază necesitatea de a elabora un sistem european comun de azil integrat și, ca parte a acestui proces, de a consolida Regulamentul Dublin prin dispoziții care să abordeze cauzele crizelor și care să contribuie astfel la evitarea efectelor negative pe care deficiențele care afectează sistemele statelor membre individuale le-ar putea exercita asupra sistemului în ansamblu și asupra protecției drepturilor omului;

10.

consideră că, în fața amplorii fenomenului migrației sunt necesare schimbări importante privind politica UE în domeniul azilului și că aplicarea de politici și de metode eficiente pentru a gestiona acest fenomen devine o necesitate urgentă;

11.

amintește că, în conformitate cu articolul 80 din TFUE, solidaritatea și, alături de aceasta, repartizarea echitabilă a răspunderii constituie conceptele instituționale care reglementează ansamblul politicilor europene care, în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție (SLSJ), se referă la deplasarea persoanelor, și anume gestionarea și trecerea frontierelor externe, azilul și protecția internațională, precum și imigrația. Acest articol furnizează un temei juridic suficient pentru măsurile legislative europene care au ca obiect consolidarea solidarității și facilitarea alocării echitabile a responsabilităților;

12.

recunoaște că solidaritatea este strâns legată de responsabilitate și încurajează toate statele membre să respecte și să aplice angajamentele pe care și le-au asumat la nivel internațional și la nivelul Uniunii, făcându-și ordine în propria casă. Cu toate acestea, Comitetul subliniază că o concepție limitată asupra responsabilității nu poate fi văzută ca o condiție prealabilă a solidarității, pe plan juridic sau practic: există cazuri în care o demonstrație concretă de solidaritate poate contribui în mod util la respectarea efectivă a angajamentelor;

13.

atrage atenția asupra faptului că situația actuală demonstrează că, în materie de azil, este nevoie de o solidaritate concretă între UE și statele membre, astfel cum prevede articolul 80 din TFUE și își afirmă convingerea că nu va fi posibilă atingerea unui nivel de protecție comun și ridicat pentru persoanele care solicită protecție internațională sau care au dreptul la aceasta, dacă nu dispunem de mecanisme care să țină cont de diferențele majore dintre diferitele state membre atât în ceea ce privește numărul de resortisanți ai unor țări terțe care îi primesc pe teritoriul lor, migranți economici sau solicitanți de protecție internațională, cât și în ceea ce privește posibilitățile financiare, tehnice și alte posibilități disponibile pentru a gestiona aceste fluxuri de migrație;

14.

observă că, în comunicarea Comisiei, se face o descriere analitică a situației actuale și sunt inventariate instrumentele disponibile pentru consolidarea solidarității, însă deplânge lipsa de propuneri privind noile măsuri pozitive pentru încurajarea solidarității și facilitarea alocării responsabilităților;

15.

salută inițiativa Consiliului de a elabora „un cadrul comun de referință” pentru a asigura solidaritatea cu statele membre al căror sistem de azil este supus unor presiuni deosebit de puternice, în special din cauza fluxurilor de migrație mixte (2);

16.

subliniază totuși că măsurile pozitive în favoarea solidarității și a alocării responsabilităților ar consolida respectarea drepturilor omului și noțiunile de justiție, de echitate, de cooperare și de participare politică. Este necesar ca aceste dispoziții să respecte principiul subsidiarității și cel al proporționalității;

17.

în acest sens, atrage atenția asupra faptului că nu este posibilă examinarea comunicării Comisiei Europene numai din perspectiva respectării principiului subsidiarității, dat fiind că aceasta descrie în esență modul în care instrumentele existente și legislația UE pot contribui la consolidarea solidarității. Cu toate acestea, Comitetul solicită Comisiei Europene să acorde întreaga atenție necesară elaborării eventualelor inițiative viitoare, pe care comunicarea sa le menționează, în măsura în care acestea vizează, de exemplu, programele de redistribuire a refugiaților sau reglementările pentru examinarea în comun a solicitărilor de azil și despre care se poate crede, pe de o parte, că vor avea repercusiuni asupra problemelor care până în prezent țineau strâns de suveranitatea națională a statelor membre, precum examinarea solicitărilor de azil sau primirea solicitanților de azil și, pe de altă parte, că vor putea avea implicații mai extinse, de natură politică, juridică sau financiară;

18.

semnalează că noțiunea de solidaritate prezintă și o dimensiune externă, care, în cazul de față, este legată de solidaritatea dintre UE și celelalte regiuni ale lumii afectate de crize de natură umanitară, care primesc, conform datelor Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR), marea majoritate a refugiaților și a solicitanților de protecție internațională. În consecință, este esențial ca, în domeniul politicii de cooperare pentru dezvoltare, statele membre să colaboreze cu țările terțe în vederea creării celor mai bune condiții economice și sociale și a consolidării păcii. Cu toate acestea, sprijinul acordat sistemelor de azil din țări terțe nu poate fi considerat ca un mijloc de a evita acordarea dreptului la protecție internațională în cadrul UE sau de a transfera procedurile în afara frontierelor sale, ci trebuie să apară pur și simplu ca un instrument de îmbunătățire a condițiilor economice și sociale din țările terțe;

19.

face apel la instituțiile abilitate și la statele membre ale UE să-și exercite mai activ influența asupra țărilor limitrofe UE pentru ca acestea să-și respecte obligațiile pe care și le-au asumat atât în baza dreptului internațional, cât și față de UE și de statele membre, în special în cazul țărilor care au negociat acorduri de readmisie cu UE;

20.

pune accentul pe dimensiunea locală și regională pe care o presupune solidaritatea și alocarea echitabilă a responsabilităților în materie de politică în domeniul azilului. Autoritățile teritoriale situate în apropierea frontierelor externe ale UE se află în prima linie pentru a aplica legislația europeană privind azilul și SECA și, în aceeași măsură, și autoritățile municipale din marile centre urbane care înregistrează o creștere constantă a fluxului de refugiați și de solicitanți de azil. Autoritățile teritoriale își asumă o sarcină importantă în primirea solicitanților de azil, a refugiaților și a beneficiarilor de protecție internațională și, în anumite state membre, au responsabilitatea primului contact cu nou-veniții;

21.

subliniază că, în ciuda rolului bine stabilit pe care îl joacă, autoritățile locale și regionale sunt total excluse din sfera noțiunilor de solidaritate și de alocare a responsabilităților, care se aplică în prezent doar statelor membre. În plus, programarea și dialogul la nivel politic ține cont numai de povara financiară cu care se confruntă statele membre și nu de efectele asupra coeziunii sociale la scară locală și regională prin primirea de resortisanți ai țărilor terțe, în timp ce autoritățile locale sunt, în principal, cele care trebuie să facă față acestor probleme;

22.

în consecință, intenționează să formuleze direct luări de poziție și propuneri pentru a garanta posibilitatea ca autoritățile teritoriale să participe activ la dispozitivul de distribuire a refugiaților, precum și la funcționarea mecanismelor de ajutor, de susținere și de solidaritate în cazul persoanelor care solicită dreptul de azil sau care l-au obținut, dat fiind că în unele state membre au fost adoptate deja măsuri legislative prin care se recunoaște faptul că responsabilitățile de acest tip revin autorităților teritoriale;

23.

subliniază că autoritățile locale joacă un rol important în informarea populației și că, dispunând de o experiență semnificativă în materie de cooperare cu ONG-uri și cu organizații ale societății civile, pot contribui la sensibilizarea acestora cu privire la problema azilului și a protecției internaționale, exercitând astfel o influență pozitivă asupra condițiilor de primire și de acceptare de către comunitatea locală a persoanelor nou-venite;

24.

subliniază că este necesar ca Regulamentul Dublin să fie supus unei reexaminări aprofundate în cadrul propunerii Comisiei Europene din 2008 (3). Până în prezent, simpla aplicare a criteriului primei intrări în Uniune a contribuit la apariția unor tensiuni suplimentare în sistemul de azil din anumite state membre și face ca aplicarea regulamentului menționat mai sus să fie doar o simplă problemă de situare geografică, ridiculizând astfel ideea de solidaritate. Prin urmare, Comitetul îndeamnă statele membre, Consiliul și Parlamentul European să elaboreze o nouă procedură de gestionare a crizelor și să analizeze anumite măsuri pozitive de solidaritate destinate atenuării consecințelor negative produse până în prezent de acest sistem;

25.

amintește că, într-un aviz anterior (4), a salutat propunerea Comisiei Europene ca transferurile solicitanților de protecție internațională în cadrul versiunii revizuite a Regulamentului Dublin să fie suspendate temporar atunci când un stat membru se confruntă cu o situație de urgență specială, în care aceștia ar risca să sporească povara exercitată asupra capacităților de primire și a sistemului sau infrastructurii de azil ale respectivului stat. Recunoaște totuși dificultatea de a accepta și de a aplica o astfel de măsură și înțelege relevanța contrapropunerii care prevede crearea unui mecanism de evaluare și de alertă rapidă, care va acoperi în întregime funcționarea sistemelor de azil ale statelor membre;

26.

consideră că este util să sublinieze, având în vedere observațiile de mai sus, că eficacitatea acestui dispozitiv de evaluare și de alertă rapidă propus va depinde într-o mare măsură de posibilitatea de a dispune de informații demne de încredere și actualizate, de colaborarea loială între statele membre și de capacitatea UE de a remedia la timp eventualele deficiențe și probleme semnalate. În plus, Comitetul atrage atenția asupra prețioaselor contribuții pe care le pot aduce organizații precum Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR), consiliile naționale pentru refugiați, precum și alte ONG-uri și, în special, autoritățile locale și regionale;

27.

este de părere că propunerea de extindere a transferului voluntar al persoanelor recunoscute ca refugiați, pe baza modelului de program-pilot privind Malta, constituie o etapă pozitivă pentru consolidarea solidarității. Din acest motiv, Comitetul solicită Comisiei Europene și statelor membre să examineze ipoteza ca acest transfer să capete un caracter obligatoriu în anumite situații, de exemplu, atunci când statul membru vizat solicită acest lucru, sau când, în prealabil, a fost formulată o concluzie în acest sens în cadrul mecanismului de alertă rapidă, iar Biroul European de Sprijin pentru Azil și-a dat avizul sau când persoanele interesate sunt de acord cu această măsură. Face apel la Comisia Europeană și la statele membre să analizeze în mod serios dacă solicitanții de protecție internațională ar putea să facă ei înșiși obiectul unui transfer și, în acest sens, să solicite Comisiei să reexamineze studiul juridic, economic și tehnic realizat (5);

28.

observă că, în ceea ce privește transferul, s-au constatat dificultăți de natură practică și juridică cauzate de lipsa unui sistem de recunoaștere reciprocă a deciziilor în materie de protecție internațională; din acest motiv, solicită Comisiei Europene să aibă în vedere adoptarea măsurilor necesare pentru soluționarea acestei situații;

29.

este întru totul de acord cu propunerea ICNUR privind stabilirea unei „formule” destinate asigurării funcționării unui sistem de transfer și care să ia în considerarea elemente precum PIB-ul țării vizate, suprafața teritoriului său național, resursele sale naturale și alte resurse, populația, posibilitățile de primire, trăsăturile specifice de la nivel local și regional, numărul total de sosiri ale solicitanților de azil, precum și angajamentele de reinstalare, pentru a cita doar câțiva parametri (6);

30.

salută decizia recentă a Parlamentului European care a dus la finalizarea programului european comun de reinstalare, despre care crede că va contribui la consolidarea dimensiunii externe a solidarității, și face apel la statele membre să respecte de acum înainte angajamentele pe care și le-au asumat în cadrul programelor ICNUR;

31.

apreciază pozitiv perspectiva unei analize comune a solicitărilor de azil, la care să participe un număr mai mare de state membre, EASO și, eventual, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, atrăgând în același timp atenția că această măsură trebuie să respecte principiul conform căruia solicitările de protecție internațională trebuie examinate individual. Prin urmare, Comitetul face apel la Comisia Europeană să elaboreze un studiu juridic, economic și tehnic și să-i comunice rezultatele;

32.

consideră, de asemenea, că Directiva 2001/55/CE privind acordarea protecției temporare în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre, ca dispozitiv de solidaritate specific și excepțional, capătă o mare importanță, deși nu a fost niciodată aplicată până în prezent. De asemenea, consideră că este necesară revizuirea acesteia astfel încât să fie mai ușor să se determine, pe baza unor criterii obiective și cantitative, că este pe cale să se producă o situație de aflux masiv de persoane strămutate, examinând în același timp posibilitatea ca sistemul să fie activat de o cerere în acest sens din partea uneia sau mai multor regiuni;

33.

salută faptul că Directiva 2003/109/CE privind statutul rezidenților pe termen lung a făcut obiectul unei modificări datorită căreia directiva acoperă și beneficiarii de protecție internațională. Practic, această extindere va avea ca rezultat posibilitatea ca persoanele recunoscute ca refugiați, după o ședere de cinci ani și jumătate în anumite condiții, să se stabilească într-un alt stat membru decât cel care le-a acordat inițial protecția internațională. Deși nu constituie o măsură de solidaritate stricto sensu, această decizie ar putea eventual să contribuie la diminuarea presiunii și la o mai bună integrare a persoanelor. În consecință, Comitetul îndeamnă statele membre să transpună rapid în dreptul lor național Directiva de modificare 2011/51/UE (7);

34.

evidențiază faptul că o colaborare practică constituie un pilon fundamental al SECA și salută contribuția substanțială a organismelor UE, primul demn de menționat fiind EASO, dar și Frontex, care își aduc contribuția la abordarea anumitor situații concrete cu caracter excepțional, de exemplu, în cazul Maltei și Greciei, atrăgând atenția în același timp asupra faptului că acțiunea acestor organisme specializate trebuie însoțită de garanții privind menținerea drepturilor solicitanților de protecție internațională;

35.

consideră că trebuie să se evite în special practicile care au ca rezultat concret imposibilitatea exercitării dreptului de a depune o solicitare de azil. În consecință, Comitetul solicită Frontex să acorde o mai mare atenție respectării drepturilor omului în exercitarea misiunilor care i-au fost încredințate pentru protecția frontierelor externe ale UE. El consideră că un prim pas a fost făcut în acest sens odată cu modificarea recentă a regulamentului de instituire a Frontex, care obligă acest organism să elaboreze o strategie în materie de drepturi fundamentale, instituie un forum consultativ și creează o funcție de responsabil pentru drepturile fundamentale (8). În acest sens, recunoaște rolul pe care l-ar putea juca Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), care deja a abordat situația drepturilor omului la frontierele externe ale UE (9) și o încurajează să își extindă cercetările în domeniu și să ofere consultanță și expertiză în favoarea Frontex și a EASO;

36.

subliniază necesitatea consolidării capacității operaționale a EASO, astfel încât acesta să devină mai eficient în asistarea autorităților locale și regionale prin acțiuni imediate de acordare de sprijin, de expertiză și de asistență tehnică și solicită implicarea sporită a autorităților locale și regionale în forumul consultativ al EASO; salută intenția exprimată de Comisia Europeană de a evalua în 2013 incidența acțiunii EASO și își manifestă interesul de a participa la acest demers;

37.

consideră că educația este esențială, ca măsură mai specifică de cooperare concretă din partea EASO și insistă asupra posibilității unei mai bune armonizări practice, la care vor duce finalizarea și aplicarea integrală a programului european în materie de azil. În această ordine de idei, Comitetul propune EASO să conceapă programe de formare utile pentru funcționarii din cadrul administrațiilor locale și regionale, în măsura în care aceștia participă la primirea de solicitanți de protecție internațională;

38.

recunoaște că, în ultimii ani, UE a creat o serie de instrumente utile, în primul rând Fondul european pentru refugiați, care permit statelor membre să aplice mai bine politica europeană în domeniul azilului;

39.

apreciază propunerea de simplificare a arhitecturii mecanismelor de finanțare europene destinate azilului și migrației, prin intermediul propunerii de creare a unui Fond pentru azil și migrație, care va fi dotat, pentru a asigura o gestionare integrată a fluxurilor de migrație, cu resurse în valoare totală de 3,87 miliarde de euro și care va acoperi diferite componente ale politicii comune în domeniul azilului și al migrației pentru perioada 2014-2020. Comitetul speră ca această dezvoltare să fie însoțită, în paralel, de o raționalizare a procedurilor;

40.

insistă asupra necesității de a aloca resurse suficiente pentru măsuri de consolidare a solidarității, care ar putea consta în susținerea eforturilor consimțite de îmbunătățire a condițiilor de bază ale sistemelor de azil dacă este cazul, în acordarea unui ajutor concret statelor membre și regiunilor care supuse unor presiuni excepționale sau în aplicarea de programe de transfer sau de reinstalare;

41.

subliniază că este esențial ca mijloacele alocate azilului și protecției internaționale să fie pe măsura angajamentelor internaționale ale UE, astfel încât să se stabilească un echilibru judicios între, pe de o parte, componenta de cheltuieli privind securitatea și gestionarea frontierelor și, pe de altă parte, componentele consacrate domeniilor de intervenție precum condițiile de primire a solicitanților de azil, care reprezintă câmpuri de acțiune în care autoritățile locale și regionale pot aduce o valoare adăugată clară;

42.

invită Comisia Europeană și statele membre să facă eforturi pentru aplicarea în totalitate a principiului parteneriatului pe care se bazează funcționarea fondului, astfel încât să garanteze că toți actorii vizați la nivel local și regional participă atât la definirea priorităților de finanțare, cât și la evaluarea inițiativelor întreprinse. Punerea în aplicare a acestui principiu trebuie să respecte cadrul de executare prevăzut la Capitolul IV al propunerii de regulament de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil și migrație [COM(2011) 752 final];

43.

în consecință, face apel la statele membre să asigure fiecare participarea unor reprezentanți ai autorităților lor locale și regionale la procesul de dialog politic privind stabilirea priorităților financiare anuale ale fondului (10).

13.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/18

—

sprijină solicitarea de a se elabora strategii globale de dezvoltare urbană durabilă și de a se urmări cooperarea orizontală și verticală într-un sistem de guvernanță participativă care să țină seama de diversitatea orașelor și de importanța inovării sociale și a planificării orientate spre viitor;

—

menționează că sciziunea economică și socială tot mai mare din societatea noastră trebuie combătută urgent prin investiții în educație pentru toți, încă de la o vârstă fragedă, piețe incluzive ale forței de muncă, învățare pe tot parcursul vieții, o politică de integrare activă și salarii echitabile, care să permită satisfacerea nevoilor și să fie egale pentru bărbați și femei;

—

subliniază importanța satisfacerii nevoilor vitale pentru societate – adică accesul la locuințe, creșe, grădinițe, spații în care copii se pot juca în siguranță și se pot dezvolta – ceea ce poate contribui la eliminarea barierelor din calea persoanelor care își întemeiază sau își lărgesc familia;

—

subliniază provocările reprezentate de schimbările climatice și necesitatea de a reduce consumul de energie prin procese de valorificare energetică și mărire a eficienței energetice, sisteme interconectate, extinderea spațiilor verzi și a celor libere, noi metode de construcție și forme de transport sigure, care să nu afecteze sănătatea și să nu consume resurse;

—

menționează importanța culturii și a creativității nu doar pentru creșterea economică, ci mai ales pentru asigurarea unei vieți de calitate, a unei democrații reale, a păcii și a respectului reciproc;

—

subliniază importanța fundamentală a elementelor participative în definirea politicilor;

—

consideră că diferitele eforturi ale instituțiilor europene de a sprijini orașele sunt necesare și solicită pentru următoarea perioadă de finanțare un semnal clar în favoarea sprijinirii orașelor printr-o dimensiune urbană puternică, flexibilitate în utilizarea fondurilor și un rol central al nivelului local la punerea în aplicare a politicii de coeziune;

—

salută dezvoltarea în continuare a instrumentelor de finanțare durabilă în politica structurală, care reprezintă mecanisme creative și stabile de sprijin.

Raportor

dna Hella DUNGER-LÖPER (DE-PSE), reprezentanta plenipotențiară pentru afaceri federale și europene a landului Berlin

1.

apreciază faptul că Președinția daneză a UE a solicitat Comitetului să elaboreze prezentul aviz, precum și participarea activă a acesteia la cel de-al 5-lea Summit al regiunilor și orașelor, desfășurat la 22 și 23 martie 2012, la Copenhaga, pe tema „Structura urbană europeană în secolul 21”, aceasta fiind o recunoaștere a contribuției orașelor și regiunilor la integrarea europeană și a rolului lor principal în îndeplinirea obiectivelor Strategiei UE 2020;

2.

ia notă cu interes de raportul Comisiei Europene intitulat „Orașele de mâine: provocări, viziuni, căi de urmat” (din octombrie 2011) și împărtășește viziunea din raport privind orașele de mâine care vor fi „un loc de progrese sociale avansate cu un înalt grad de coeziune socială, cu locuințe echilibrate din punct de vedere social, precum și cu servicii sociale, de sănătate și «educație pentru toți», o platformă pentru democrație, dialog cultural și diversitate, un loc de regenerare ecologică sau a mediului, un punct de atracție și un motor de creștere economică”;

3.

împărtășește îngrijorarea exprimată în raportul „Orașele de mâine” cu privire la viitorul orașelor, având în vedere pericolele reprezentate de schimbările demografice, creșterea negativă și legăturile tot mai slabe între creșterea economică, ocuparea forței de muncă și dezvoltarea socială. Alte amenințări constau în diferențele tot mai mari dintre venituri, polarizarea și segregarea socială în creștere, numărul tot mai mare de persoane care sunt marginalizate în societate, deteriorarea peisajelor prin construcția de locuințe, precum și presiunea tot mai mare asupra ecosistemelor urbane;

4.

subliniază faptul că Uniunea Europeană își poate îndeplini în totalitate obiectivele Strategiei UE 2020 doar dacă orașele, în calitatea lor de locuri ale inovării sociale și economice, sunt capabile să-și aducă deplina contribuție la creșterea inteligentă, incluzivă și durabilă și la coeziunea economică, socială și teritorială;

5.

salută, prin urmare, recomandările făcute în raportul „Orașele de mâine”, de a consolida orașele prin sprijinirea unor structuri locale durabile, în vederea creării unei economii solide și favorabile incluziunii, prin utilizarea potențialelor diferitelor generații și a diversității socioeconomice, culturale și etnice și prin combaterea sărăciei și excluderii sociale prin: îmbunătățirea condițiilor de locuit, strategii globale de mediu și de politică energetică, menținerea și crearea de spații publice atractive, sprijinirea sistemelor de transport durabile, integratoare și nedăunătoare sănătății și promovarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate;

6.

sprijină solicitarea de a se elabora strategii globale de dezvoltare urbană durabilă și de a se urmări cooperarea orizontală și verticală într-un sistem de guvernanță participativă care să includă toate nivelurile politice și de guvernare și să țină seama de diversitatea orașelor și de importanța inovării sociale și a planificării orientate spre viitor;

7.

face trimitere la „Declarația de la Copenhaga” a Comitetului Regiunilor din 23 martie 2012, la recunoașterea menționată în declarație a importanței orașelor mai verzi, mai incluzive din punct de vedere social și mai competitive economic și la solicitările aferente adresate instituțiilor UE privind consolidarea pe plan local a Strategiei UE 2020, punerea la dispoziție a unor fonduri suficiente pentru o politică urbană amplă, un grad mai mare al cooperării teritoriale între orașele europene și un rol mai puternic al orașelor și regiunilor în definirea politicii europene, eforturi mai ample privind descentralizarea în statele membre ale UE și marje de manevră mai mari din punct de vedere financiar pentru orașe și regiuni;

8.

menționează avizul său intitulat „Rolul regenerării urbane în contextul viitoarei dezvoltări urbane în Europa”, din 10 iunie 2010, și solicitarea formulată în acel aviz privind consolidarea dimensiunii urbane în toate domeniile politice ale Uniunii Europene;

9.

reamintește că orașele reprezintă mereu o imagine exactă a relațiilor sociale. Configurația orașelor viitorului și calitatea vieții în acestea sunt determinate de deciziile și evoluțiile economice și sociale la toate nivelurile de răspundere politică și economică;

10.

constată că importanța orașelor pentru Uniunea Europeană depășește cu mult cadrul factorilor economici și demografici. Orașele frumoase, inteligente, eficiente din punct de vedere energetic și al utilizării resurselor, verzi și integratoare reprezintă o bază pentru o conviețuire în armonie și solidaritate în societatea noastră;

11.

subliniază că orașele sunt interconectate strâns și inseparabil cu zonele periurbane prin relații sociale și economice și, tot din acest motiv, au un rol important pentru o dezvoltare teritorială echilibrată;

12.

constată în acest context că diferențierea categorică de până acum dintre oraș și spațiu rural nu va mai corespunde sarcinilor care vor apărea în viitor și va trebui să fie înlocuită de o abordare a interacțiunii acestor spații, pe baza funcționalității și interconexiunilor lor;

13.

subliniază că orașul european, în comparație cu alte orașe din lume, reprezintă tipul de oraș caracterizat de autodeterminare pe baze democratice, o societate civilă puternică, integrare socială, o relație funcțională între domeniul privat și cel public, garanția libertății, emancipare și o cultură marcantă a construcției urbane;

14.

constată că dezindustrializarea și globalizarea au eliminat unele baze importante pentru integrarea socială și economică. Atât în zonele prospere, cât și în cele sărace, se caută noi strategii de consolidare a coeziunii sociale, care însă, până acum, nu prea au putut limita tendința separării spațiale după criterii sociale. Mai degrabă, în ciuda acestor eforturi, sciziunea și segregarea socială s-au accentuat și reprezintă în continuare o mare provocare pentru conviețuirea urbană;

15.

menționează că sciziunea economică și socială tot mai mare din societatea noastră trebuie combătută urgent prin investiții în educație pentru toți, încă de la o vârstă fragedă, piețe incluzive ale forței de muncă, învățare pe tot parcursul vieții, o politică de integrare activă și salarii echitabile, care să permită satisfacerea nevoilor și să fie egale pentru bărbați și femei; menționează că dezvoltarea economică și crearea de noi locuri de muncă în orașe sunt esențiale în această privință;

16.

constată cu îngrijorare că aceste probleme s-au agravat în unele orașe mari, ducând la proteste violente. Ele reflectă și neîncrederea multor cetățeni în instituțiile politice;

17.

subliniază efectele pe plan local ale schimbărilor demografice și ale îmbătrânirii societății, care impun noi cerințe pentru infrastructurile sociale și spațiile publice. În contextul accentuării sărăciei persoanelor în vârstă, sunt aduse în discuție serviciile și sistemele sociale și durabile de asigurări, care trebuie să fie accesibile cetățenilor, să țină seama de caracteristicile culturale și să nu implice costuri prea mari;

18.

subliniază în acest context că, în ciuda actualei rate dramatice a șomajului în rândul tinerilor, în deceniile viitoare Europa va depinde de imigrarea persoanelor tinere, pentru a garanta creștere economică și pentru a reduce efectele îmbătrânirii populației asupra sistemelor sociale și de sănătate. Pentru încurajarea imigrării sunt necesare orașe deschise și atractive. Cu toate acestea, migranții, precum și minoritățile etnice încă se confruntă deseori în orașe cu dezavantaje considerabile privind accesul la educație, locuri de muncă, locuințe și asistență medicală. Prin urmare, strategiile eficiente de integrare locală reprezintă o componentă necesară a unei politici de migrare orientate spre viitor;

19.

subliniază importanța satisfacerii nevoilor vitale pentru societate – adică accesul la locuințe, creșe, grădinițe, spații în care copiii se pot juca în siguranță și se pot dezvolta – ceea ce poate contribui la eliminarea barierelor din calea persoanelor care își întemeiază sau își lărgesc familia. Din acest motiv, trebuie susținute toate măsurile care contribuie la o creștere demografică pozitivă;

20.

subliniază provocările reprezentate de schimbările climatice și necesitatea de a reduce consumul de energie prin procese de valorificare energetică și mărire a eficienței energetice, sisteme interconectate, extinderea spațiilor verzi și a celor libere, noi metode de construcție și forme de transport sigure, care să nu afecteze sănătatea și să nu consume resurse;

21.

menționează importanța culturii și a creativității nu doar pentru creșterea economică, ci mai ales pentru asigurarea unei vieți de calitate, a unei democrații reale, a păcii și a respectului reciproc al valorilor. Cultura urbană înseamnă și menținerea culturii arhitectonice urbane, a unor spații publice de mare calitate și accesibile tuturor și reflectarea particularităților locale și regionale;

22.

subliniază importanța fundamentală a elementelor participative în definirea politicilor, pentru a obține încrederea cetățenilor și a beneficia de implicarea lor și pentru a mări gradul de coeziune socială; această implicare a cetățenilor nu este posibilă decât dacă administrațiile orașelor își adoptă deciziile și măsurile în mod deschis și transparent;

23.

consideră că diferitele eforturi ale instituțiilor europene de a sprijini orașele prin inițiative și programe de sprijin sunt necesare, întrucât localitățile care nu dispun de mijloace financiare proprii adecvate depind de aceste fonduri;

24.

constată cu îngrijorare că, în ciuda declarațiilor de intenție conținute în Carta de la Leipzig și a procesului politic asociat acesteia, angajamentul statelor membre față de politica urbană mai degrabă s-a redus în ultimii ani în loc să devină mai puternic. Această afirmație este demonstrată de faptul că până acum nu prea s-a reușit să se acorde prioritate aspectelor care țin de politica urbană în domenii politice relevante, precum ocuparea forței de muncă, mediu, educație și știință sau locuințele. Această problemă se reflectă și în bugetele reduse alocate programelor de sprijin ale politicii urbane. Ar trebui identificate și utilizate cât mai curând posibil resursele de la nivelul UE care să permită orașelor să răspundă în mod flexibil acestor probleme diverse;

25.

este îngrijorat că, în cele mai multe state membre, dotarea bugetară a localităților este catastrofală și că, având în vedere prioritățile politicii bugetare din statele membre, acest lucru nu se va îmbunătăți fără o schimbare a acestui curs de către statele membre;

26.

consideră că, având în vedere amenințările sociale, economice și ecologice stringente, eforturile depuse până acum nu sunt în niciun caz suficiente pentru a conferi orașelor europene o structură sigură pentru viitor, astfel încât, în calitatea lor de locuri de inovare socială competitive, frumoase, inteligente, eficiente din punct de vedere energetic și al utilizării resurselor, verzi și integratoare, să-și poată aduce deplina contribuție la consolidarea coeziunii sociale, economice și teritoriale a Uniunii Europene și la punerea în aplicare a obiectivelor Strategiei UE 2020;

27.

presupune că, având în vedere provocările sociale, există un interes general la toate nivelurile de răspundere politică în a avea orașe puternice, libere să decidă pe baze democratice, ca bază a societății europene. O democrație puternică, în măsură să găsească răspunsuri și să întreprindă acțiuni poate avea o contribuție decisivă la recâștigarea încrederii în instituțiile democrației reprezentative la toate nivelurile;

28.

își reiterează solicitările referitoare la o abordare a dezvoltării sociale care să treacă dincolo de unitatea de măsură a produsului intern brut (PIB), care să țină serios seama de preocupările și nevoile cetățenilor și să îi implice mai mult în planificarea programelor și a intervențiilor;

29.

se așteaptă ca reprezentanții aleși de la toate nivelurile politice să aibă un rol de conducere conștient și curajos în vederea unei conviețuiri pașnice și solidare. Doar în pace și în solidaritate reală, transfrontalieră poate fi obținută o creștere inteligentă, incluzivă și durabilă. Tot aici se încadrează o cultură activă a primirii imigranților, inclusiv promovarea competențelor interculturale în instituțiile și administrațiile publice. Aceasta înseamnă și un angajament clar și neechivoc pentru protecția refugiaților și a persoanelor care sunt urmărite politic și discriminate, din cauza originii lor, a credinței, a orientării sexuale, a apartenenței la un anumit grup social sau a convingerilor lor politice;

30.

subliniază importanța strategiilor locale integrate pentru o utilizare coordonată și eficientă a fondurilor și solicită implicarea și participarea tuturor politicilor sectoriale relevante. Colaborarea constructivă și de la sine înțeleasă între toate nivelurile și departamentele politice este importantă pentru a demonstra cetățenilor că instituțiile fac uz cu răspundere de încrederea investită în ele și sunt sensibile la nevoile locale;

31.

face apel la factorii politici de la toate nivelurile să se implice puternic pentru o mobilitate benefică și durabilă în și între orașe. Transporturile publice vor trebui promovate, astfel încât să fie accesibile tuturor cetățenilor. În afară de aceasta, solicită factorilor politici să dezvolte în continuare orașele în tradiția modelului urban european, ținând seama de integrarea diferitelor moduri de utilizare, de densitate și calitate (arhitectonică și a construcțiilor urbane);

32.

pledează pentru revigorarea eforturilor de consolidare a cunoștințelor despre dimensiunea tehnică, socială, economică și ecologică a dezvoltării urbane. Acestea trebuie să includă explicit și importanța spațiului virtual pentru viața și munca în orașe și regiuni;

33.

subliniază importanța parteneriatelor între orașe, a rețelelor de orașe europene, precum EUROCITIES, dar și a proiectelor de colaborare transnațională între localități în cadrul programelor URBACT, INTERREG și GECT pentru îmbunătățirea cunoștințelor și a abordărilor politicii de dezvoltare urbană și subliniază necesitatea ca acest schimb de cunoștințe să se dovedească util la elaborarea politicilor, în special în domeniul fondurilor structurale, dar și în domenii politice relevante, cum ar fi serviciile de interes general, transporturile și protecția mediului;

34.

solicită implicarea firească a orașelor și regiunilor în structurile pe mai multe niveluri ale Uniunii Europene în toate domeniile politice în care deciziile luate la nivelul UE influențează capacitatea de acțiune a autorităților subnaționale;

35.

solicită instituțiilor europene să-și asume un angajament clar în favoarea consolidării orașelor, care să se reflecte în prioritățile pentru viitorul buget al UE;

36.

subliniază cererea sa referitoare la o politică de sprijin structural, care să lase în continuare localităților suficient spațiu de manevră pentru a adopta o abordare integrată, care acoperă mai multe fonduri, adaptată priorităților locale, bazată pe investiții și inițiative sociale și care să răspundă nevoilor locale. Pentru ca punerea în aplicare a politicii structurale de către localități să fie posibilă cu adevărat, trebuie reduse cheltuielile de administrare și control;

37.

subliniază importanța politicii de coeziune ca element central al consolidării coeziunii sociale, economice și teritoriale și solicită pentru următoarea perioadă de finanțare un semnal clar în favoarea sprijinirii orașelor printr-o dimensiune urbană puternică, flexibilitate în utilizarea fondurilor și un rol central al nivelului local la punerea în aplicare. Având în vedere importanța esențială a orașelor pentru coeziunea socială, economică și teritorială, sprijinul trebuie să fie mult mai mare decât cota minimă propusă până acum de 5 %;

38.

subliniază solicitările exprimate în avizul Comitetului Regiunilor referitor la propunerea Comisiei privind FEDER, în special privind posibilitatea unei utilizări flexibile a fondurilor fără favorizarea sau discriminarea anumitor tipuri de teritorii, pentru a nu împiedica teritoriile rurale și periurbane să beneficieze de avantajele oferite de FEDER. Stabilirea zonelor prioritare către care vor fi direcționate fondurile FEDER ar trebui să aibă loc în cadrul proceselor de programare pe bază de parteneriat și nu să fie stabilită anterior. Delegarea sarcinilor către orașe în cadrul instrumentului „investiției teritoriale integrate”, definit la art. 99 din regulamentului general, trebuie considerată o opțiune, nu să fie introdusă ca o obligație;

39.

salută dezvoltarea în continuare a instrumentelor de finanțare durabilă în politica structurală, care, pe lângă subvențiile publice, reprezintă mecanisme creative și stabile de sprijin;

40.

solicită un rol important pentru orașe și regiuni în dezvoltarea în continuare a politicii UE de migrare și integrare, care să țină seama de importanța majoră a nivelului local pentru integrare;

41.

solicită statelor membre să-și reactiveze eforturile privind politica urbană și, de asemenea, să integreze domeniile politice altele decât amenajarea teritoriului în aceste inițiative. Dezvoltarea urbană durabilă depinde de condițiile-cadru de sprijin, în special politica de ocupare a forței de muncă, politica socială, politica de educație și politica de mediu;

42.

îndeamnă la intensificarea dezbaterilor privind acțiunile necesare, în orașe și împreună cu ele. Cooperarea dintre orașe și aglomerările urbane este esențială pentru asigurarea coeziunii și a dezvoltării durabile.

13.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/23

—

salută eforturile depuse în vederea realizării unui veritabil spațiu de libertate, securitate și justiție prin propuneri bugetare care recunosc importanța asigurării resurselor necesare pentru bugetul destinat imigrării, azilului și securității;

—

afirmă importanța modificărilor propuse pentru autoritățile locale și regionale (ALR), acestea având un impact direct asupra sarcinilor lor și vieții de zi cu zi a cetățenilor Uniunii Europene;

—

subliniază că este important să se răspundă preocupărilor legate de securitate, care decurg dintr-o mobilitate crescută la nivel global, în contextul protecției universale a drepturilor și libertăților fundamentale;

—

salută accentul pus pe flexibilitate și pe obținerea de rezultate, subliniind că acest lucru necesită o bună planificare, precum și participarea și asumarea responsabilității de către toate părțile interesate. Subliniază, prin urmare, necesitatea de a implica, încă din etapa de planificare, autoritățile locale și regionale, precum și alte părți interesate, cum ar fi organizațiile internaționale de profil, societatea civilă și beneficiarii înșiși, deoarece aceștia sunt adesea cei care pun în aplicare programele și proiectele;

—

consideră că accesul la finanțare este mult îmbunătățit prin reformele propuse. Cu toate acestea, încurajează dezvoltarea în continuare a mecanismelor de difuzare a informațiilor privind oportunitățile de finanțare. În țările mai mari, s-ar putea face apel la autoritățile locale și regionale pentru a organiza consultări la nivel regional și local care să permită participarea acelor organizații și părți interesate care își desfășoară activitatea mai departe de principalele orașe.

Raportor

dl Samuel AZZOPARDI (MT-PPE), primarul orașului Victoria, Gozo

Documente de referință

1.

salută eforturile depuse în vederea realizării unui veritabil spațiu de libertate, securitate și justiție prin propuneri bugetare care recunosc importanța asigurării resurselor necesare pentru bugetul destinat imigrării, azilului și securității (1);

2.

sprijină simplificarea instrumentelor existente, prin contopirea acestora în două fonduri;

3.

afirmă importanța modificărilor propuse pentru autoritățile locale și regionale (ALR), acestea având un impact direct asupra sarcinilor lor și vieții de zi cu zi a cetățenilor Uniunii Europene;

4.

subliniază că este important să se răspundă preocupărilor legate de securitate, care decurg dintr-o mobilitate crescută la nivel global, în contextul protecției universale a drepturilor și libertăților fundamentale;

5.

subliniază că acest obiectiv poate fi realizat prin punerea în aplicare a unor instrumente coerente în domeniul libertății, securității și justiției, bazate pe respectarea drepturilor omului, solidaritate și responsabilitate, acordându-se o atenție deosebită egalității de gen și nediscriminării (2);

6.

consideră că este nevoie de un echilibru între cheltuielile legate de securitate și frontiere și cheltuielile în domenii cum ar fi integrarea migranților și condițiile de primire a solicitanților de azil;

7.

susține crearea unui buget bazat pe necesități, care să contribuie la dezvoltarea de sinergii între instrumentele financiare ale UE, în special între fondurile structurale și fondurile din domeniul afacerilor interne. Bugetul Uniunii Europene ar trebui să aloce resurse adecvate domeniului afacerilor interne, atât prin fondurile structurale, cât și prin intermediul unor instrumente specializate destinate spațiului de libertate, securitate și justiție;

8.

subliniază faptul că eliminarea posibilității de a utiliza în mod complementar alte instrumente comunitare și ale Uniunii prin abrogarea Deciziei 2007/125/JAI a Consiliului limitează în mod considerabil flexibilitatea dorită a utilizării instrumentelor financiare și periclitează continuarea fără întrerupere a proiectelor transfrontaliere ale regiunilor în domeniul securității interne, care au fost sprijinite până acum prin finanțarea acordată de FEDER pentru obiectivul 3; se pronunță, de aceea, pentru menținerea complementarității între instrumentele comunitare;

9.

subliniază faptul că în gestionarea bugetului și a instrumentelor financiare este necesar un anumit grad de flexibilitate, oferind posibilitatea unei revizuiri reale la mijlocul perioadei, în conformitate cu prioritățile politice identificate; trebuie totodată subliniat faptul că o astfel de flexibilitate trebuie să fie compatibilă cu alocarea echitabilă a resurselor;

10.

salută inițierea unei politici în domeniul imigrației care să înceapă în țările de origine și să țină cont de nevoile pieței forței de muncă și de schimbările demografice din Europa, conducând spre un sistem avantajos pentru toate părțile, inclusiv țările de origine, care beneficiază deseori de fondurile trimise de cei care lucrează în UE (3);

11.

subliniază necesitatea unei cooperări strânse la nivelul UE pentru a realiza o mai bună coordonare între statele membre cu privire la gestionarea frontierelor externe ale Uniunii, precum și trecerea la un sistem european comun de azil;

12.

subliniază nevoia de transparență în utilizarea bugetului, pe baza unor propuneri, proiecte și rezultate obținute care să fie vizibile, ușor accesibile și de înțeles pentru cetățenii obișnuiți;

13.

salută accentul pus pe flexibilitate și pe obținerea de rezultate, subliniind că acest lucru necesită o bună planificare, precum și participarea și asumarea responsabilității de către toate părțile interesate. Subliniază, prin urmare, necesitatea de a implica, încă din etapa de planificare, autoritățile locale și regionale, precum și alte părți interesate, cum ar fi organizațiile internaționale de profil, societatea civilă și beneficiarii înșiși, deoarece aceștia sunt adesea cei care pun în aplicare programele și proiectele;

14.

subliniază necesitatea unei monitorizări și evaluări independente, pentru a asigura utilizarea eficientă a fondurilor și gestionarea riguroasă de către organizațiile executive. Acest lucru poate fi un stimulent pentru îmbunătățirea performanței instituțiilor. Atât indicatorii calitativi, cât și cei cantitativi trebuie selecționați într-un mod participativ de către toate părțile interesate. Comitetul subliniază faptul că anumiți indicatori calitativi pot fi eficienți și rentabili. CESE solicită, de asemenea, o supraveghere mai bună a fondurilor de către Comisia Europeană și Parlamentul European, pentru a contribui la caracterul independent al monitorizării și evaluării;

15.

consideră că accesul la finanțare este mult îmbunătățit prin reformele propuse. Cu toate acestea, încurajează dezvoltarea în continuare a mecanismelor de difuzare a informațiilor privind oportunitățile de finanțare. În țările mai mari, s-ar putea face apel la autoritățile locale și regionale pentru a organiza consultări la nivel regional și local care să permită participarea acelor organizații și părți interesate care își desfășoară activitatea mai departe de principalele orașe;

16.

subliniază faptul că, pe lângă aspectele pozitive ale simplificării și flexibilității, reformele propuse creează totodată incertitudine cu privire la alocarea resurselor între diferitele sectoare și chestiuni tematice. Prin urmare, subliniază importanța alocării fondurilor în funcție de nevoi, pe baza unei atente analize a acestora, cu stabilirea unor priorități, în cadrul unei abordări bazate pe drepturi. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul unor mecanisme și măsuri de protecție instituite pentru a asigura stabilirea priorităților în mod eficient, inclusiv participarea ALR și a altor părți interesate la elaborarea strategiilor naționale;

17.

subliniază necesitatea de a distribui fondurile în mod uniform în funcție de capacitatea instituțională și de propunerile de proiecte, în loc de a concentra fondurile pe numai câțiva beneficiari;

18.

în cazul în care fondurile sunt insuficiente, consideră că ar trebui acordată prioritate fondurilor destinate protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, inclusiv standardelor de viață minime, chestiunilor specifice de gen și dreptului la azil, precum și resurselor pentru consolidarea capacității autorităților locale și regionale de a gestiona fluxurile migratorii.

19.

subliniază importanța unei abordări participative pentru obținerea unor rezultate reale și sprijină propunerile care obligă statele membre să organizeze parteneriate cu toate autoritățile publice implicate, precum și cu părțile interesate relevante, inclusiv cu societatea civilă și organizațiile internaționale, pentru dezvoltarea, aplicarea și monitorizarea programelor naționale;

20.

prin urmare, solicită consolidarea parteneriatului între părțile interesate și impunerea obligativității acestuia. Indică faptul că, în prezent, principiul care stă la baza proiectului de regulament de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil și migrație (4) ar putea să asigure participarea într-un mod suficient de ferm. În timp ce mecanismele de coordonare sunt obligatorii, în alte domenii, încheierea unui parteneriat oportun este în mare parte facultativă;

21.

sugerează faptul că numirea unei singure autorități responsabile pentru toate acțiunile susținute prin fonduri ar putea fi inoportună, în ciuda simplificării pe care ar putea-o aduce. Pentru a se asigura adoptarea unor decizii corecte, trebuie asigurată transparența și instituite mecanisme de verificare și echilibrare. Este preocupat de faptul că ar putea exista probleme de natură juridică care să nu permită unei autorități delegate să lucreze sub supravegherea autorității responsabile la nivel național și, prin urmare, propune ca reglementările să fie îndeajuns de flexibile încât să satisfacă toate normele naționale aflate în vigoare în UE și să nu oblige statele membre să-și modifice structura constituțională, dacă obiectivele pot fi realizate la fel de bine printr-o abordare în parteneriat.

22.

salută etapele parcurse pe drumul către un sistem european comun de azil, subliniind totodată faptul că acesta trebuie să urmărească să atingă standardele statelor cu sisteme și structuri mai bune și nu să conducă la o scădere generală a calității, în conformitate cu sistemele mai puțin bune din unele state.

23.

ar dori mai multă claritate cu privire la faptul dacă Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) va folosi numai fondurile care îi sunt alocate în mod direct sau dacă va putea avea acces și la fondurile pentru afaceri interne;

24.

ia notă în mod favorabil de recunoașterea importanței ALR în cadrul sistemelor de primire și de azil, precum și pentru integrarea resortisanților țărilor terțe și a migranților legali;

25.

elogiază ideea concentrării asupra persoanelor celor mai vulnerabile, inclusiv asupra victimelor traficului.

26.

subliniază că integrarea trebuie să se concentreze asupra unor acțiuni durabile pe termen lung, ținând seama de faptul că este un proces bidirecțional, în cadrul căruia acțiunile pot viza comunitățile-gazdă sau comunitățile de migranți.

27.

recomandă ca fondurile pentru afaceri interne să susțină și acțiuni recomandate de Comisia Europeană, în conformitate cu strategia guvernanței pe mai multe niveluri propusă de cea de-a doua Agendă europeană privind integrarea (5);

28.

subliniază că practicile administrative de detenție în vigoare în UE se află în vizorul CEDO și al autorităților din domeniul drepturilor omului și evidențiază faptul că finanțarea proiectelor care au legătură cu deținerea persoanelor trebuie să asigure că aceasta este în conformitate cu legislația UE și cu hotărârile CEDO.

29.

subliniază faptul că membrilor familiilor care beneficiază de protecție internațională în state membre diferite ar trebui să li se permită să locuiască împreună și să beneficieze de protecție în același stat membru;

30.

subliniază faptul că regiunile de frontieră ale Europei ar trebui să beneficieze în mai mare măsură de un sprijin adecvat în ceea ce privește azilul și migrația, în special în perioadele extrem de dificile (6);

31.

evidențiază că mecanismele și criteriile pentru transferul în interiorul UE trebuie să fie nediscriminatorii și să se concentreze asupra persoanelor celor mai vulnerabile, ținând totodată seama de considerentele legate de piața forței de muncă din UE, în special în cazul persoanelor care sunt în prezent blocate în regiuni unde accesul la piața forței de muncă este limitat. Aceste mecanisme și criterii nu ar trebui să se concentreze asupra acordării priorității persoanelor cu înaltă calificare și deja integrate în societatea-gazdă;

32.

subliniază faptul că ALR sunt în măsură să participe la crearea unor asemenea mecanisme (7);

33.

este de părere că solidaritatea cu privire la sprijinirea statelor extrem de solicitate ar trebui să fie condiționată de o reputație bună în domeniul drepturilor omului și de respectarea standardelor UE în materie de primire a imigranților, oferind astfel stimulente pentru îmbunătățirea situației;

34.

salută instituirea unui program de relocare al UE și încurajează crearea unui cadru clar, care să fie dezvoltat în parteneriat între EASO, ICNUR și ONG-uri, ținând seama de bunele practici din alte părți ale lumii. UE ar trebui să dea un exemplu, căutând să identifice și să asigure protecția persoanelor celor mai neglijate de comunitatea internațională;

35.

subliniază nevoia de stimulente și de informații cu privire la avantajele legate de sporirea numărului de locuri oferite de statele membre pentru relocare.

36.

subliniază nevoia de a se menține o distincție clară între relocarea din țări terțe și transferul în interiorul UE, precum și între numerele de persoane încadrate în aceste două programe.

37.

reafirmă că, în principiu, programele ar trebui aplicate strict voluntar și în conformitate cu obiectivele cooperării pentru dezvoltare, având drept rezultat integrarea socială pe termen lung a persoanelor în cauză (8). Returnarea trebuie să fie viabilă și să asigure că nu va fi inițiat niciun alt proiect de migrație (9). Acest lucru ar putea fi realizat prin încheierea unor parteneriate cu o organizație internațională de profil, cum ar fi Organizația Internațională pentru Migrație (OIM);

38.

indică faptul că strategiile reușite de returnare nu pot fi evaluate îndeajuns prin indicatorul strict cantitativ al numărului de persoane repatriate. Un indicator potrivit ar putea fi numărul de persoane repatriate în raport cu numărul de cazuri și luându-se în considerare factorii calitativi pe termen lung;

39.

subliniază că implicarea sa în procesul de îmbunătățire a securității interne în Europa este indispensabilă și că este necesar să se consolideze capacitățile ALR;

40.

subliniază că finanțarea asigurată prin Fondul pentru securitate internă trebuie să țină seama de necesitatea realizării unor investiții suplimentare în cercetare și a unor schimburi de experiență în domenii cum ar fi securitatea informatică, medicina legală, protejarea infrastructurilor esențiale și securitatea în mediul urban, precum și de faptul că Comisia Europeană promovează acest scop în conformitate cu nevoia tot mai mare de a face față unor probleme tot mai specifice și mai complexe.

41.

reafirmă importanța implicării ALR în cooperarea în domeniul polițienesc și al securității, aceasta putându-se realiza prin formări, schimburi de bune practici și programe de prevenire, prin intermediul dezvoltării unor instrumente și sisteme comune în domeniul TIC, precum și printr-o comunicare mai bună.

42.

recomandă consolidarea și utilizarea rețelelor existente ale autorităților locale și regionale în fiecare stat membru sau, după caz, instituirea unor rețele noi, pentru a facilita schimbul de bune practici în materie de integrare socială, perfecționare profesională și înțelegere a formelor de extremism violent care iau naștere la nivel local, în cartiere. Acest sistem ar putea sprijini activitatea desfășurată în cadrul recent înființatei rețele europene împotriva radicalizării;

43.

recomandă ca finanțarea prin intermediul FSI să includă consultarea publică la nivel local în statele membre și implicarea persoanelor care se simt izolate de societate. Acest lucru poate contribui la crearea unei înțelegeri nuanțate a experiențelor pe plan local, a conceptelor de terorism și a motivațiilor care stau la baza extremismului.

44.

subliniază importanța examinării riguroase a practicilor din domeniul bancar și din cel al afacerilor, în vederea identificării și urmăririi surselor de finanțare ale terorismului și ale crimei organizate, bazate pe spălarea de bani și pe asocierea activităților infracționale cu întreprinderi care urmăresc un scop legitim;

45.

reamintește, de asemenea, importanța confiscării bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni, ceea ce este, fără îndoială, o modalitate importantă de combatere a infracțiunilor de orice fel, în toate domeniile și, prin urmare, salută faptul că Comisia Europeană a propus proiecte de acte legislative în vederea consolidării cadrului juridic al UE privind confiscările (10);

46.

subliniază faptul că, în timp ce parteneriatele public-privat ar putea avea efecte pozitive, privatizarea securității ar trebui evitată;

47.

subliniază nevoia de a finanța în mod corespunzător controalele la frontieră (11). În același timp consideră că, în ceea ce privește abordarea migrației ilegale, există semne de întrebare cu privire la faptul dacă investițiile masive în controalele la frontieră sunt modalitatea cea mai eficientă de a determina schimbări importante și pe termen lung;

48.

subliniază necesitatea unei monitorizări independente a acțiunilor la frontieră de către o organizație cum ar fi ICNUR, pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a tratamentului specific în funcție de sex;

49.

subliniază că grija pentru viața omenească ar trebui să prevaleze față de orice alte chestiuni și solicită o colaborare sporită și partajarea responsabilităților între statele membre cu privire la persoanele salvate, în vederea asigurării unor stimulente pentru acțiunile de salvare; Consideră că repartizarea în mod automat a responsabilității ar putea contribui la salvarea mai multor vieți omenești pe mare;

50.

salută modificările care vizează creșterea vitezei de răspuns în situații de urgență;

51.

îndeamnă Comisia să își asume angajamentul de a planifica și dezvolta operațiuni transfrontaliere care să presupună participarea activă a regiunilor de frontieră. Acest lucru ar permite regiunilor să își pună laolaltă experiența lor în domeniul protecției civile și să ofere o bază operațională solidă pe care să poată fi construită o forță europeană de răspuns în situații de urgență;

52.

solicită Comisiei să își asume un rol sporit de gestionare directă în situațiile de urgență, pentru a menține un nivel de supraveghere și a contribui la coordonarea transfrontalieră;

53.

încurajează statele membre să înființeze echipe multidisciplinare, pentru intervenții rapide în situații de urgență, în special atunci când situația de urgență prezintă aspecte cum ar fi fluxurile de migrație mixtă, caz în care cunoștințele de specialitate în materie de drept de azil și drepturile omului sunt esențiale.

54.

subliniază faptul că unele situații de urgență pot fi situații pe termen mai lung și că fondurile pentru situații de urgență trebuie să fie disponibile atât timp cât durează urgența;

55.

salută abordarea mai coerentă a aspectelor interne și externe ale gestionării migrației și securității interne, subliniind faptul că sunt necesare cooperarea și dialogul cu țările terțe, atât pentru a face față imigrației ilegale, cât și pentru a se concentra asupra migrației legale;

56.

subliniază faptul că autoritățile locale și regionale, care sunt cele mai apropiate de țările terțe sau care au legăturile cele mai puternice cu acestea, pot asigura conexiuni vitale pentru cooperarea UE cu aceste țări, aducând o contribuție substanțială la îmbunătățirea relațiilor și a condițiilor de trai din orașele și regiunile de origine și de tranzit (12). Prin cooperarea cu autoritățile locale și regionale din țările implicate în procesul de extindere și din țările învecinate (de exemplu, prin intermediul grupurilor de lucru și al comitetelor consultative mixte, CORLEAP, ARLEM), CoR este bine poziționat pentru a promova obiectivele fondurilor dincolo de frontierele UE;

57.

nu vede o linie clară de demarcare între activitățile legate de dezvoltare și cele care nu au legătură cu aceasta în țările terțe și solicită coerență și coordonare între proiectele finanțate în domeniul ajutorului și dezvoltării și proiectele finanțate în domeniul afacerilor interne, în spiritul solidarității și al partajării responsabilităților cu țările terțe;

58.

solicită instituirea unor garanții care să împiedice statele membre să-și urmărească propriile interese naționale prin intermediul componentei externe a fondurilor destinate afacerilor interne, precum și a unor mecanisme care să asigure transparența cooperării bilaterale dintre statele membre și țările terțe.

13.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/43

—

consideră că programele propuse reprezintă instrumente importante de sprijinire a punerii în aplicare a politicilor UE în domeniile justiției, drepturilor și cetățeniei;

—

consideră că propunerile respectă principiul subsidiarității, existând, pe de o parte, o dimensiune transfrontalieră considerabilă în cazul domeniilor de intervenție vizate și fiind prevăzută, pe de altă parte, implementarea spațiului european de justiție și al drepturilor, care presupune mecanisme de cooperare transnațională și posibilitatea lucrului în rețea pentru profesioniștii din domeniu, obiective care nu ar putea fi îndeplinite eficient doar prin intervenția individuală a statelor membre;

—

consideră că prevederile cadrului financiar multianual 2014-2020 vor putea permite desfășurarea de acțiuni cu valoare adăugată la nivel european, în vederea extinderii spațiului european de justiție, precum și a îmbunătățirii promovării și protecției drepturilor cetățenilor, consacrate prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—

își reiterează angajamentul și disponibilitatea de a contribui la sprijinirea spațiului de libertate, securitate și justiție, precum și la promovarea cetățeniei europene;

—

solicită Comisiei și statelor membre să implice, cât mai mult posibil, autoritățile locale și regionale în punerea în aplicare a programelor, mai ales în ceea ce privește elaborarea și dezvoltarea programelor de lucru anuale;

—

sugerează asocierea unui reprezentant al Comitetului Regiunilor la procedura consultativă.

Raportor

dl Giuseppe VARACALLI (IT-ALDE), primarul comunei Gerace

Documente de referință

1.

consideră că programele propuse reprezintă instrumente importante de sprijinire a punerii în aplicare a politicilor UE în domeniile justiției, drepturilor și cetățeniei; într-adevăr, este vorba despre programe care tind, în ansamblu, să susțină activitățile desfășurate în statele membre, în vederea facilitării înțelegerii și promovării aplicării legislației și politicilor Uniunii în statele membre, încurajării cooperării transnaționale și îmbunătățirii cunoașterii eventualelor probleme din sectoarele respective de intervenție, pentru a garanta faptul că elaborarea politicilor și normelor se bazează pe date concrete. În special programul „Europa pentru cetățeni” vizează promovarea dezvoltării unei cetățenii europene;

2.

consideră că propunerile respectă principiul subsidiarității, existând, pe de o parte, o dimensiune transfrontalieră considerabilă în cazul domeniilor de intervenție vizate și fiind prevăzută, pe de altă parte, implementarea spațiului european de justiție și al drepturilor, care presupune mecanisme de cooperare transnațională și posibilitatea lucrului în rețea pentru profesioniștii din domeniu, obiective care nu ar putea fi îndeplinite eficient doar prin intervenția individuală a statelor membre;

3.

apreciază că propunerile respectă și principiul proporționalității, în urma verificării, mai înainte de toate, a faptului că forma și conținutul lor par să corespundă în mod obiectiv celor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute, precum și a faptului că suma totală alocată celor trei programe este suficientă pentru o derularea lor eficientă, ținând cont și de faptul că această sumă a fost stabilită, în mod just, la o valoare care corespunde celei alocate programelor aflate în prezent în desfășurare în aceleași domenii de intervenție, existând, printre altele, și o prevedere expresă privind posibilitatea sporirii acestei sume în cazul aderării unui nou stat membru;

4.

apreciază, sub aspectul îmbunătățirii generale a reglementării, evaluările de impact care însoțesc propunerile, considerate suficient de fundamentate și de complete, având în vedere, printre altele, consultarea de către Comisia Europeană, în etapa pregătitoare, a părților interesate, încorporarea în respectivele evaluări de impact a concluziilor la care s-a ajuns, precum și consultările similare efectuate, în mai mare sau mai mică măsură, la nivelul autorităților locale și regionale;

5.

consideră că prevederile cadrului financiar multianual 2014-2020 vor putea permite desfășurarea de acțiuni cu valoare adăugată la nivel european, în vederea extinderii spațiului european de justiție, precum și a îmbunătățirii promovării și protecției drepturilor cetățenilor, consacrate prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

6.

își exprimă speranța că programele vor contribui în continuare la o înțelegere din ce în ce mai bună, în mod treptat, a realităților UE de către cetățeni – mai ales prin încurajarea participării active a acestora–, precum și la o consolidare considerabilă a conștiinței colective;

7.

se speră ca, printre altele, etapa de execuție a programelor „Drepturi și cetățenie” (sub aspectul obiectivului specific ce constă în a contribui la „sporirea exercitării drepturilor asociate calității de cetățean al Uniunii”) și „Europa pentru cetățeni” (sub aspectul obiectivului general reprezentat de „întărirea capacității de participare civică la nivelul Uniunii” și al obiectivului specific menit „să încurajeze participarea democratică și civică a cetățenilor la nivelul Uniunii”) să poată permite și conștientizarea, de către cetățenii europeni, a posibilității directe acordate recent acestora, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind inițiativa cetățenească, de a înainta Comisiei propuneri de inițiative legislative pe teme aflate în competența UE, prevăzându-se inclusiv că respectivele inițiative pot fi promovate sau susținute de organizații;

8.

își reiterează angajamentul și disponibilitatea de a contribui la sprijinirea spațiului de libertate, securitate și justiție, precum și la promovarea cetățeniei europene;

9.

consideră necesar ca, în ceea ce privește perspectiva de gen din programul „Drepturi și cetățenie”, să existe o punere în aplicare efectivă și adecvată (i) a recomandărilor de la considerentul 12 din propunerea de regulament, referitoare la continuarea celor trei programe anterioare, fiind avute în vedere mai ales programul special de prevenire și combatere a violenței împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor, precum și de protecție a victimelor și a grupurilor expuse riscurilor (programul „Daphne III”), și secțiunile „Egalitatea între femei și bărbați” și „Combaterea discriminării și diversitate” din programul comunitar pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială – „Progress”, precum și (ii) a recomandărilor de la articolul 4 (Obiective specifice) litera b), fiind vizate în special obiectivul specific reprezentat de interzicerea discriminării pe criterii de sex și principiul egalității între femei și bărbați;

10.

își exprimă aprecierea de principiu față de prevederea referitoare la înlocuirea celor șase programe operative din perioada 2007-2013 cu două programe, considerând că reducerea numărului acestora ar putea permite o gestionare mai ușoară și mai eficace a acțiunilor prevăzute, inclusiv din perspectiva unei mai bune orientări la alocarea fondurilor și a evitării apariției unui dezechilibru geografic, evidențiate chiar de Comisie în legătură cu programele în curs, în fișele financiare legislative care însoțesc propunerile;

11.

solicită Comisiei și statelor membre să implice, cât mai mult posibil, autoritățile locale și regionale în punerea în aplicare a programelor, mai ales în ceea ce privește elaborarea și dezvoltarea programelor de lucru anuale;

12.

recomandă Comisiei, în ceea ce privește prevederea posibilității, fără îndoială oportună, ca inclusiv organismele private să poată beneficia de acțiunile prevăzute, să își fixeze ca obiectiv și o perfecționare a mecanismelor de verificare prealabilă a calității solicitărilor;

13.

subliniază că problematicile esențiale ale spațiului de libertate, securitate și justiție prezintă un interes deosebit pentru autoritățile locale și regionale, ținând seama mai ales de impactul direct asupra vieții cotidiene a cetățenilor care locuiesc în Uniune și asupra funcțiilor specifice ale autorităților locale și regionale, dar și de faptul că aceste autorități dispun de numeroase competențe-cheie în sectoarele care intră sub incidența spațiului de libertate, securitate și justiție;

14.

subliniază că subsidiaritatea și proximitatea față de cetățeni și rezidenți implică, în cazul autorităților locale și regionale, o concentrare directă asupra preocupărilor și aspirațiilor cetățenilor înșiși, motiv pentru care instituțiile locale reușesc adesea să aplice soluții inovatoare și adecvate;

15.

remarcă, în ceea ce privește programul „Europa pentru cetățeni”, că participarea la inițiativele de înfrățire între orașe, activități confirmate expres de program, a permis un schimb extrem de reușit de experiență între comunități situate în diverse zone și ducerea la bun sfârșit a unor inițiative de succes, în care autoritățile locale și regionale s-au manifestat ca promotori și facilitatori ai cetățeniei;

16.

își exprimă acordul cu privire la posibilitatea, prevăzută în cele trei propuneri de regulament, ca toate organismele publice, printre care și autoritățile locale și regionale, să aibă acces la programe, subliniind totuși necesitatea ca procedurile de solicitare să nu fie prea constrângătoare, mai ales în ceea ce privește complementaritatea prevăzută între programele înseși, precum și la posibilitatea aferentă, și binevenită, de a face apel, cu condiția ca finanțarea să acopere linii bugetare separate, și la resursele alocate unor programe diferite;

17.

își confirmă acordul față de obiectivele incluse în programe, acord exprimat deja în unele avize anterioare, dând în același timp asigurări în privința propriului angajament constant în promovarea și încurajarea utilizării acestora și în țările vecine, prin organismele proprii de cooperare (grupuri de lucru, comitete consultative mixte, CORLEAP, ARLEM), în spiritul acordurilor relevante de cooperare și în colaborare cu Comisia;

18.

reafirmă importanța deosebită pe care realizarea unui spațiu autentic de libertate, securitate și justiție în slujba cetățenilor o dobândește într-o lume caracterizată de o mobilitate mereu în creștere, și salută, în acord cu promovarea intensă de către Comitetul Regiunilor, de multă vreme, a unui sistem de protecție a drepturilor fundamentale pe mai multe niveluri, faptul că au fost înregistrate progrese în realizarea spațiului de libertate, securitate și justiție, cu amplasarea cetățenilor în centrul proiectului;

19.

consideră în continuare că este necesară o armonizare echilibrată a chestiunilor privind securitatea cu protecția drepturilor și libertăților fundamentale, prin utilizarea unor instrumente armonizate în spațiul de libertate, securitate și justiție: în această privință nu se poate ignora faptul că Europa dispune de un cadru normativ solid de protecție a drepturilor omului, care în practică trebuie permanent îmbunătățit sub aspectul garantării exercitării efective a acestor drepturi;

20.

salută faptul că, în ansamblu, cele trei programe, în ciuda diferențelor obiective dintre ele, contribuie la sensibilizarea cetățenilor în privința dimensiunii europene a cetățeniei lor, văzută ca modalitate de implicare în procesul de integrare europeană și de intensificare a procesului de construire a democrației europene;

21.

reia câteva considerații formulate în avizul recent adoptat pe tema noului cadru financiar multianual post-2013, în care a evidențiat necesitatea alocării de resurse suficiente pentru promovarea drepturilor fundamentale, a democrației și a participării cetățenești, în vederea construirii unei cetățenii europene, insistând asupra importanței primordiale ce revine, în cazul programului „Europa pentru cetățeni”, acordării unui loc central parteneriatelor în vederea susținerii societății civile la nivel european, și remarcând, de asemenea, că securitatea UE este strâns legată de progresele democrației, ale bunei guvernanțe și ale statului de drept în țările terțe, Uniunea având sarcina de a promova aceste valori la nivel mondial;

22.

reamintește încă o dată că a subliniat deja faptul că se impune sprijinirea diverselor forme de cooperare teritorială pentru punerea în practică a unor proiecte și intervenții ce vizează materializarea cetățeniei europene și care pot contribui la diminuarea obstacolelor și sarcinilor administrative și birocratice, inclusiv prin diseminarea numeroaselor bune practici din domeniul serviciilor transfrontaliere, cum ar fi, de exemplu, cele în materie de sănătate și multilingvism;

23.

își exprimă satisfacția în privința faptului că acțiunile prevăzute în legătură cu aceste aspecte fundamentale ar putea ocupa un loc prioritar în programele de lucru anuale, în special în cadrul programelor „Drepturi și cetățenie” și „Europa pentru cetățeni”;

24.

recunoaște că viitoarea reconfigurare în două programe a celor șase programe precedente în materie de „Justiție” și de „Drepturi și cetățenie”, precum și reorganizarea programului „Europa pentru cetățeni”, pot crește gradul de flexibilitate în definirea priorităților celor șapte ani ai perioadei de programare, reducând astfel costurile de gestionare la nivel european, micșorând sarcinile birocratice pentru beneficiari și permițând o transversalitate mai adecvată și mai eficientă în cazul proiectelor care urmăresc diverse obiective ale programelor înseși;

25.

reafirmă, cu referire specială la problematica justiției, cele formulate deja cu privire la necesitatea coordonării și integrării politicilor din domeniul justiției și afacerilor interne cu celelalte politici ale Uniunii, mai ales cu politica externă și cu cea economică și socială, o mai bună coordonare a politicilor menționate putând cu siguranță să ducă la sporirea eficienței lor globale;

26.

este de acord cu faptul că promovarea cetățeniei constituie o tematică transversală de care trebuie să se țină seama în cadrul altor acțiuni ale Uniunii Europene, din care cauză sinergiile prevăzute cu Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) reprezintă oportunități însemnate de punere în relație, pentru a garanta că viitorii cetățeni ai Uniunii vor fi informați cu privire la cetățenia europeană și că vor își vor cunoaște din ce în ce mai bine drepturile și îndatoririle;

27.

își exprimă așadar speranța că vor fi puse în aplicare soluții practice care să permită concretizarea complementarității și sinergiilor între programele propuse și alte instrumente ale Uniunii, și invită Comisia să ofere, în permanență, informații referitoare la modalitățile de aplicare care vor trebui concepute pentru a asigura complementaritatea și sinergiile menționate;

28.

își manifestă preocuparea cu privire la posibilitățile evident insuficiente ale autorităților locale și regionale de a se implica eficient în etapa de elaborare a programelor de lucru anuale și în evaluarea a cel puțin două dintre cele trei programe specifice: procesul de construire a Europei nu trebuie să facă niciodată abstracție de participarea efectivă, în orice etapă, a autorităților locale și regionale, care constituie niveluri instituționale fundamentale, de garantare a unei legitimități democratice sporite a proceselor democratice;

29.

solicită, prin urmare, garantarea participării oficiale a autorităților locale și regionale, prin intermediul Comitetului Regiunilor, la etapa de elaborare a programelor de activitate anuale ale programelor „Drepturi și cetățenie” și „Europa pentru cetățeni”;

30.

consideră, de asemenea, că, în ceea ce privește rapoartele prezentate de Comisie, de evaluare intermediară și ex-post ale programului „Drepturi și cetățenie”, își poate exprima în mod responsabil opinia, după cum se prevede de altfel în mod oficial în cadrul programului „Europa pentru cetățeni”, motiv pentru care solicită introducerea unei prevederi specifice în acest sens în propunerea privitoare la programul „Drepturi și cetățenie”;

31.

solicită ca evaluarea gradului de îndeplinire a obiectivelor specifice ale programului „Drepturi și cetățenie” să se facă și prin culegerea de date cantitative și calitative privind respectarea, exercitarea și aplicarea acestor drepturi, considerând că prevederea care face referire la percepția la nivel european nu permite o evaluare adecvată în termeni de rezultate; de asemenea, reamintește, în acest context, activitățile Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și ale Institutului European pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește elaborarea de indicatori specifici și de studii comparative;

32.

este de acord cu faptul că programele, așa cum sunt propuse în forma actuală, ar urma să joace un rol important, prin activitățile prevăzute de sensibilizare și de informare a cetățenilor europeni, mai ales în ceea ce privește accesul deplin la informații, condiție care devine indispensabilă pentru o participare politică activă, principiu formulat deja de Comitet, care și-a invitat în mod expres membrii să acționeze astfel încât să asigure garantarea efectivă a dreptului la informare în statele membre;

33.

consideră, cu privire la programul „Justiție”, că prevederea referitoare la continuarea schimburilor de personal între aparatele de justiție naționale, care se pot înscrie în contextul mai larg al rețelei judiciare europene, va consolida procesul gradual inițiat în domeniul recunoașterii reciproce a sistemelor juridice, sporind astfel și încrederea reciprocă;

34.

susține așadar cu fermitate propunerea specifică de finanțare a activităților de formare pentru membrii personalului judiciar și judecătoresc, astfel cum se prevede la articolul 6 al propunerii privind programul „Justiție”, pregătirea și dobândirea de cunoștințe reprezentând elemente fundamentale în construirea unei Europe a justiției;

35.

recomandă acordarea unei atenții deosebite acestei chestiuni, în vederea garantării unei implicări efective a întregului spectru de specialiști, din sectorul public și privat, care activează în cadrul sistemelor judiciare;

36.

consideră că, în ceea ce privește activitățile de formare finanțate în cadrul programului „Drepturi și cetățenie”, acestea vor trebui să acopere și educația în domeniul cetățeniei europene a persoanelor care urmăresc obținerea cetățeniei unui stat membru, precum și a persoanelor de vârstă școlară, fiind de acord cu și susținând principiul promovării cetățeniei active a tinerilor prin intermediul educației;

37.

este de acord cu acordarea de sprijin financiar pentru crearea de module de formare online, prevăzută în propunerea de program, în consonanță cu invitația formulată de Comitetul Regiunilor, de promovare a unor intervenții în domeniul educației privitoare la cetățenie prin intermediul mass-media și TIC;

38.

identifică în programele „Justiție” și „Drepturi și cetățenie” și o modalitate corespunzătoare de sporire a potențialului considerabil al autorităților locale și regionale în domeniul cooperării transfrontaliere, în ceea ce privește chestiunile legate de spațiul de libertate, securitate și justiție;

39.

își exprimă, în principiu, acordul în privința abordării orientate în principal către rezultate, pentru care Comisia a optat în cazul celor trei programe, abordare care se bazează în mod esențial pe mecanismul indicatorilor de evaluare a gradului de îndeplinire a obiectivelor urmărite de programele respective, remarcând totuși că o listă completă a indicatorilor nu figurează decât în propunerea privind programul „Europa pentru cetățeni”, în vreme ce propunerea referitoare la programul „Justiție” identifică un singur indicator pentru fiecare obiectiv și trimite la o serie neprecizată de alți indicatori, din acest motiv Comitetul sugerând o mai largă specificare generală, preferabil cu referire la parametri atât cantitativi, cât și calitativi;

40.

subliniază că propunerea privind programul „Europa pentru cetățeni” prevede o structură mai flexibilă în comparație cu cea a programului aflat în prezent în desfășurare, din care cauză nu sunt indicate dinainte sumele alocate acțiunilor ce vor putea fi realizate prin noul program;

41.

își exprimă, în această privință, convingerea că, pe lângă posibilitatea de a beneficia în continuare de susținere prin intermediul programului, înfrățirile dintre orașe ar trebui să poată beneficia de o sumă fixă precizată dinainte – care în cadrul programului în curs este egală cu circa o treime din suma globală alocată–, și care să poată fi menținută la același nivel;

42.

solicită, așadar, ca o parte adecvată din bugetul total alocat programului „Europa pentru cetățeni” să fie destinată activităților desfășurate în contextul înfrățirilor dintre orașe, ținând seama mai întâi de toate de rolul însemnat și recunoscut al înfrățirilor în fenomenul deja bine înrădăcinat al contactelor strânse și durabile dintre cetățeni, inclusiv cei din țările terțe;

43.

reamintește că, în urma introducerii recente de către Parlamentul European și Consiliu a mărcii patrimoniului european ca modalitate de punere în valoare a patrimoniului cultural comun al statelor membre din punctul de vedere al diversității naționale și regionale, programul „Europa pentru cetățeni” poate beneficia, în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute, inclusiv de potențialul deținut de zonele care vor intra sub acoperirea acestei noi mărci, așa cum se întâmplă în cazul programului „Capitalele europene ale culturii”, a cărui importanță la fel de mare pentru promovarea identității și cetățeniei europene este de acum recunoscută.

13.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/51

—

salută eforturile Comisiei de a armoniza și simplifica cerințele în materie de monitorizare și raportare, dar solicită amendamente la propunerea Comisiei pentru a crea un context teritorial/regional pentru emisiile de gaze cu efect de seră și pentru previziunile și planurile de dezvoltare cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

—

solicită ca toate datele și metodologiile utilizate să fie accesibile publicului și nu în proprietate privată, să fie transparente și, prin urmare, reproductibile și să fie elaborate de un organism precum Agenția Europeană de Mediu (AEM), pentru a se evita problema multiplicității, pentru a facilita adoptarea de măsuri în cadrul unei guvernanțe pe mai multe niveluri;

—

impactul teritorial asupra emisiilor trebuie să reprezinte o componentă importantă a politicilor, programelor, finanțărilor și proiectelor Comisiei;

—

atrage atenția asupra unor inițiative precum Convenția primarilor, ClimAct Regions, carbonn și EUCO2 80/50, care constituie exemple de excelență internațională în materie de măsuri adoptate la nivel regional pentru reducerea emisiilor de CO2;

—

recomandă armonizarea previziunilor statelor membre pentru asigurarea unui set de previziuni coerente, care să includă raportarea privind utilizarea energiei din surse regenerabile și eficiența energetică;

—

își reiterează apelul adresat în cadrul Conferinței de la Durban (COP 17), precum și în cadrul conferințelor anterioare ale CCONUSC în ceea ce privește recunoașterea acțiunilor întreprinse la nivel local și regional în materie de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea.

Raportor

dl Neil SWANNICK (UK-PSE), membru al Consiliului municipal al orașului Manchester

Document de referință

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice

COM(2011) 789 final

—

emisiile de gaze cu efect de seră și

—

previziunile și planurile de dezvoltare cu emisii reduse de dioxid de carbon;

—

accesibile publicului și nu în proprietate privată,

—

transparente și, prin urmare, reproductibile și

—

elaborate de un organism precum Agenția Europeană de Mediu (AEM), pentru a se evita problema multiplicității

—

propunerea și consultarea părților interesate și evaluarea impactului care au precedat-o;

—

prezentarea previziunilor și a acțiunilor de atenuare împreună cu datele inventoriate;

—

angajamentul în direcția armonizării activităților de monitorizare și raportare de la nivel internațional și de la nivelul CE și a facilitării punerii în aplicare a mecanismului de monitorizare și raportare. Cu toate acestea, ne așteptăm ca CE să utilizeze angajamentele din „cadrul regional” pentru a extinde propunerea;

—

eforturile propunerii de raționalizare și simplificare a cerințelor în materie de monitorizare și raportare;

—

coerența dintre estimările privind emisiile de gaze cu efect de seră și estimarea emisiilor din atmosferă locale;

—

mecanismul UE de schimb de informații, sperând că va furniza un instrument util factorilor de decizie politică de la nivel național, regional și local din domeniul politicii privind schimbările climatice;

—

extinderea la alte efecte ale traficului aerian asupra schimbărilor climatice.

—

prezentarea explicită în „propunere” a măsurilor de adaptare ca fiind o chestiune de nivel local, fără a menționa explicit abordarea măsurilor de atenuare ca o chestiune de nivel local, va afecta, pe termen lung, eficacitatea acțiunilor de atenuare;

—

nu există nicio orientare cu privire la adevărata extindere a domeniului de aplicare pe care propunerea o implică la nivelul statelor membre. Aceste orientări sunt necesare pentru evitarea cheltuielilor excesive suportate de operatorii care vor pune de fapt în practică multe dintre modificările cuprinse în propunere;

—

faptul că nu se prevede să se aloce regiunilor cel puțin 30 % din veniturile generate prin licitarea certificatelor. Acest lucru este necesar pentru a contribui la punerea în aplicare a obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind sursele de energie regenerabile și eficiența energetică;

—

faptul că sarcinile administrative, tehnice și financiare pe care le implică cererile de monitorizare și raportare suplimentare riscă să se extindă la nivelul regiunilor, deci ar trebui proporționate;

—

ar trebui evitate îmbunătățirile progresive marginale ale seriei de date dacă acestea împiedică punerea în aplicare a acțiunilor de atenuare și adaptare.

—

utilitatea unui inventar este amplu stimulată de previziunile și planurile de dezvoltare cu emisii scăzute de dioxid de carbon care prezintă o abordare pe termen scurt, mediu și lung;

—

datele privind emisiile care vor rezulta din „propunere” sunt esențiale pentru a înțelege direcția strategică, prioritățile și performanțele Uniunii Europene, ale statelor membre și ale regiunilor sale;

—

cu toate acestea, pentru a fi valorificate la maximum, datele ar trebui însoțite de datele esențiale privind performanța economică și socială utilizate în mod regulat de factorii de decizie.

—

Datele privind emisiile și calitatea acestora ar trebui să țină în mod direct de responsabilitatea serviciului central de statistică și colectare a datelor al Uniunii Europene. Acesta ar trebui să asigure un proces central de verificare temeinică, transparentă și responsabilă a preciziei/certitudinii datelor furnizate de la nivel național și a previziunilor și planurilor de dezvoltare cu emisii reduse de dioxid de carbon.

—

Fiecare stat membru ar trebui să furnizeze următoarele informații privind nivelul total de emisii cumulate începând din anul 1990:

—

componenta teritorială asigură o mai bună monitorizare a progresului și oferă informații mai bune decât prezentările generale de la nivel național;

—

nivelul regional este mai apropiat de cetățeni decât statele membre, fiind astfel în măsură să comunice cetățenilor informații din domeniul protecției climei, ceea ce constituie unul din obiectivele mecanismului de monitorizare și raportare.

—

Atragem atenția CE asupra unor inițiative precum Convenția primarilor, ClimAct Regions, carbonn, inițiativa ecologică locală (ICLEI) și EUCO2 80/50, care constituie exemple de excelență internațională în materie de măsuri adoptate la nivel regional pentru reducerea emisiilor de CO2.

—

Componenta teritorială este în concordanță cu „cadrul regional”.

—

Ea constituie totodată un mesaj politic clar în această direcție.

—

Impactul politicii naționale în ceea ce privește reducerea emisiilor variază de la o regiune la alta în interiorul unui stat membru, iar acest fenomen trebuie înțeles.

—

Este necesar să se adopte măsuri mai aproape de sursa emisiilor, astfel încât, dacă se dispune de date care pot fi utilizate la nivel local, să se poată acționa mai ușor.

—

În temeiul articolelor 191 și 192 din Tratat, măsurile de acest tip ar fi proporționate.

—

Regiunile vor contribui într-o măsură diferită la reducerea emisiilor în funcție de structura și infrastructura lor economică. Aceste niveluri de reducere a emisiilor vor varia între regiuni atât în statele membre, cât și în Europa în general.

—

Deși sunt implicate în punerea în aplicare a politicii, aceste autorități nu sunt consultate în mod sistematic de statele membre în problemele legate de climă.

—

Confruntarea cu provocările legate de atenuare nu este o abordare descendentă.

—

dezvoltarea previziunilor și planurilor de dezvoltare cu emisii reduse de dioxid de carbon;

—

instituirea mecanismelor de monitorizare;

—

asigurarea accesului la date în timp util și la prețuri accesibile;

—

evitarea comercializării și proliferării datelor și a instrumentelor de colectare;

—

asigurarea coerenței dintre previziunile și planurile de dezvoltare bazată pe emisii scăzute de dioxid de carbon;

—

consolidarea calității, fiabilității și caracterului confidențial al datelor;

—

îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Protocolul de la Kyoto, Acordurile de la Cancun și Platforma de la Durban pentru o acțiune consolidată.

—

în opinia CoR, este vorba de o eroare de interpretare a categoriei de sursă IPCC „1.A.3.A aviație civilă”, intenția fiind de a considera egale cu zero aeronavele private (și nu comerciale), respectiv aparatele ușoare și elicopterele care, de regulă, utilizează aerodromuri private de mici dimensiuni. Acest aspect ar trebui clarificat.

—

nu există nicio metodologie pentru emisiile generate de navigația navelor care acostează în porturile europene; prin urmare, propunerea ar trebui să afirme cu claritate că CE așteaptă adoptarea unei legislații înainte de stabilirea unei metodologii.

13.9.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/61

—

având în vedere provocările de amploare din acest domeniu, CoR consideră bine-venită o creștere mai substanțială a acestui buget. Recunoaște că nu se poate ajunge la un acord cu privire la o anumită cifră până la încheierea negocierilor privind cadrul financiar multianual;

—

sprijină noua abordare de tip „proiecte integrate”, dar solicită: încurajarea mai puternică a accesului și implicării în aceste proiecte a părților interesate; includerea printre domeniile prioritare ale proiectelor integrate a mediului marin, solului și gestionării zgomotului; instituirea unei coordonări adecvate a programelor LIFE cu alte fonduri UE în cadrul strategic comun și cu cadrele de acțiune prioritare care au ca scop finanțarea rețelei Natura 2000;

—

consideră că eliminarea TVA de pe lista costurilor eligibile este susceptibilă de a descuraja mulți potențiali candidați de la elaborarea unei propuneri. Reamintește că TVA-ul este acceptat în calitate de cost eligibil în cadrul altor fonduri UE, dacă beneficiarii pot dovedi că TVA-ul nu poate fi recuperat;

—

recomandă păstrarea, în continuare, a eligibilității costurilor pentru personalul permanent, cu condiția de a se dovedi cu documente că personalul în chestiune este afectat în mod oficial activităților din cadrul proiectului, cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă;

—

propune ca plafonul de cofinanțare să fie extins la 85 % în regiunile mai puțin dezvoltate (astfel cum sunt definite în regulamentele privind fondurile structurale) și în regiunile ultraperiferice;

—

solicită ca programul LIFE să fie deschis și participării țărilor și teritoriilor de peste mări ale UE, care sunt părți la Decizia privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană (Decizia Consiliului 2001/822/CE), care influențează mult biodiversitatea din UE.

Raportor

dna Kay TWITCHEN (UK-NI), membru al Consiliului local Essex

Document de referință

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE)

COM(2011) 874 final – 2011/0428 COD

1.

Își reiterează punctul de vedere potrivit căruia programul LIFE reprezintă un instrument important pentru contribuția la finanțarea politicilor și proiectelor locale și regionale în domeniul mediului care au o valoare adăugată europeană și a contribuit la mobilizarea eforturilor autorităților locale și regionale. A contribuit, de asemenea, la crearea de parteneriate, consolidând astfel structurile de cooperare și a înlesnit schimbul de experiență și de informații la nivel local și regional.

2.

Salută intenția de a continua programul LIFE și în noua perioadă de finanțare. Consideră că acest lucru va asigura o intervenție mai eficientă, va crea sinergii prin coordonarea activităților UE cu cele naționale și va spori vizibilitatea politicilor de mediu și climatice.

3.

Împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia mediul și politicile climatice ar trebui să fie parte integrantă a majorității politicilor UE. Cu toate acestea, principalele instrumente de finanțare ale UE nu abordează toate necesitățile specifice privind mediul și clima, prin urmare, rămâne necesar un program separat pentru mediu și politici climatice care să se bazeze pe realizările Regulamentului (CE) nr. 614/2007 privind LIFE + pentru perioada 2007-2013. Astfel, prin finanțarea de proiecte în domeniul mediului și climei care nu sunt eligibile pentru alte finanțări, se completează abordarea „de integrare” în bugetul UE a realizării obiectivelor în materie de mediu și schimbări climatice.

4.

Ia notă de faptul că actualul program LIFE a subliniat că impactul său este limitat, din cauza lipsei de orientare strategică. Noul program va introduce, prin urmare, o abordare flexibilă, descendentă și va institui două subprograme distincte, care să acopere mediul și politicile climatice și să aibă priorități bine stabilite.

5.

Este esențial în această privință ca flexibilitatea din cadrul programului să fie în continuare garantată în mod corespunzător. Procesul de prioritizare nu trebuie să ducă la constrângeri prea mari și la criterii prea restrictive. Calitatea propunerilor de proiect trebuie să rămână, ca și în programul în vigoare, factorul decisiv.

6.

Consideră că Regulamentul LIFE ar trebui să facă trimitere în mod expres la nevoia de a căuta sinergii între diferitele componente, de exemplu, pentru a asigura faptul că proiectele în domeniul climei finanțate prin programul LIFE au un efect pozitiv asupra biodiversității și că proiectele în domeniul mediului finanțate prin programul LIFE iau în considerare chestiunile legate de climă. În măsura în care Comisia a indicat potențialele sinergii între cele două subprograme și pentru ca proiectele să fie puse în slujba mai multor obiective, va fi important să se asigure realizarea acestui lucru.

7.

Își reiterează solicitarea (1) privind sprijinirea în continuare, prin programul LIFE, a unor proiecte în domeniul comunicării și informării, cu un accent special pe sensibilizare, în special pe educația în spiritul dezvoltării durabile și pe promovarea unor proiecte care implică autorități locale și regionale. În acest context, salută propunerea privind domeniul prioritar „guvernanță și informare în domeniul mediului” pentru fiecare dintre cele două subprograme.

8.

Salută propunerea potrivit căreia, pentru a se asigura coerența între cele două subprograme din cadrul LIFE, acestea se vor afla în cadrul unui program de lucru multianual unic, având un singur set de norme de aplicare comune, o singură cerere de oferte și vor fi abordate împreună în cadrul Comitetului unic pentru Programul LIFE; subliniază faptul că nu ar trebui să existe proceduri și priorități divergente pentru diferitele subprograme.

9.

Salută organizarea de către Comisia Europeană a unor consultări ample cu ocazia elaborării acestei propuneri și faptul că aceasta a luat în considerare numeroase puncte de vedere exprimate de către părțile interesate, precum și de către CoR (2).

10.

Salută accentul pus, la articolul 3 din propunere, pe definirea unor indicatori pentru măsurarea succesului programului LIFE. Recomandă adăugarea de indicatori care să măsoare și să promoveze buna guvernanță și comunicarea în cadrul fiecărui proiect LIFE. CoR a solicitat ca programul LIFE să promoveze modalități de comunicare și activități de consolidare a capacităților orientate și, astfel, mult mai eficiente pentru fiecare proiect LIFE.

11.

Ia notă de faptul că, la articolul 10, propunerea nu include inovarea din sectorul privat în scopul aplicării comerciale, întrucât aceasta va fi acoperită de inițiativa „Orizont 2020”. Astfel, programul LIFE se poate concentra mai mult pe ecoinovarea întreprinsă de autoritățile locale și regionale și pe identificarea de soluții a căror punere în aplicare este cel mai adesea realizată în mod optim prin parteneriate public-privat. Prin urmare, CoR salută trecerea la inovare a sectorului public și posibilitatea de creare a unor parteneriate public-privat.

12.

Salută faptul că, în conformitate cu solicitarea CoR (3), propunerea oferă, la articolul 11, posibilitatea de a desfășura activități periodice, cu condiția ca proiectele să funcționeze pe baza unor proceduri exemplare care pot fi aplicate și în alte regiuni și să fie supuse unor standarde privind monitorizarea și comunicarea publică a rezultatelor.

13.

Consideră că sprijinul prin intermediul proiectelor integrate pentru cadrele de acțiune prioritară care au ca scop finanțarea rețelei Natura 2000 va fi în viitor un element-cheie al domeniului prioritar „Biodiversitate” din cadrul programului LIFE. CoR solicită ca, ținându-se seama de cadrul instituțional al fiecărui stat membru, autoritățile regionale să fie responsabile pentru dezvoltarea cadrelor de acțiune prioritare și ia notă de inițiativele recente lansate de Comisia Europeană privind finanțarea rețelei Natura 2000 (4).

14.

Salută cu interes consolidarea sprijinului acordat de programul LIFE guvernanței în domeniul mediului, prin transformarea acesteia în domeniu prioritar în regulamentul propus (articolul 12). CoR consideră că acest lucru va spori vizibilitatea potențialelor proiecte în domeniul guvernanței și că autoritățile locale și regionale vor deveni beneficiari importanți ai acestui nou domeniu prioritar. CoR a solicitat ca programul LIFE să contribuie la consolidarea capacităților administrative ale autorităților locale și regionale și să pună un accent sporit pe sensibilizare, inclusiv pe educația în spiritul dezvoltării durabile și pe promovarea unor proiecte care implică autoritățile locale și regionale și au un impact semnificativ la nivelul UE (5).

15.

Consideră că acest domeniu prioritar ar trebui să promoveze schimbul de cunoștințe cu privire la punerea în aplicare a legislației de mediu a UE, prin susținerea rețelelor, a formării și a proiectelor în domeniul schimbului de bune practici la nivel european, în special între autoritățile locale și regionale care sunt active în acest domeniu.

16.

Salută crearea unui nou subprogram privind politicile climatice, care poate juca un rol în promovarea unor măsuri și investiții cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și care să ia în considerare chestiunile legate de climă. Salută aceasta din perspectiva angajamentului asumat de UE pe plan internațional privind reducerea gazelor cu efect de seră în cadrul Protocolului de la Kyoto și al viitorului acord global privind clima care urmează a fi negociat până în 2015, precum și din perspectiva obiectivelor UE în cadrul pachetului energie/climă, al Strategiei Europa 2020 și al Foii de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 (6).

17.

Cu toate acestea, observă faptul că bugetul propus reprezintă o porțiune destul de redusă a bugetului total al programului LIFE (25 %). Astfel, subprogramul LIFE pentru politici climatice are un potențial extrem de limitat de reducere a gazelor cu efect de seră. În consecință, acesta ar trebui să promoveze numeroase avantaje pentru mediu, de exemplu ariile naturale, care sunt esențiale din punctul de vedere al garantării calității aerului și prezintă o mare biodiversitate (turbării și păduri), sau să stimuleze crearea de infrastructuri ecologice ca abordare integrată pentru conservarea biodiversității și atenuarea efectelor schimbărilor climatice.

18.

Salută faptul că strategiile și planurile de acțiune privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea vor reprezenta punctul central al proiectelor integrate.

19.

Salută obiectivele clasificate la domeniul prioritar „guvernanță și informare în domeniul climei” (articolul 16) și consideră că CoR are un rol bine definit de jucat în promovarea sensibilizării la chestiuni legate de climă.

20.

Astfel cum a indicat în avizul său anterior (7), salută propunerea de introducere a unor proiecte integrate de lungă durată, la scară teritorială extinsă (în special regională, multiregională și națională), ca o modalitate de abordare a unei largi serii de chestiuni prin intermediul unei relații strategice, structurate, cu alte surse de finanțare ale UE. Proiectele LIFE ar urma să aibă în continuare o importantă valoare de catalizator.