28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/1

—

având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolele 9, 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (1),

—

având în vedere nota de informare a Comisiei din 18 mai 2010 pentru Consiliul Concurență referitoare la situația punerii în aplicare a Directivei privind serviciile,

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică” (COM(2010)0608),

—

având în vedere raportul destinat Președintelui Comisiei Europene, intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor (2),

—

având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0012/2011),

A.

întrucât Directiva privind serviciile vizează realizarea pieței interne a serviciilor, garantând totodată un nivel înalt de calitate și de coeziune socială;

B.

întrucât Directiva privind serviciile reprezintă un instrument de generare a creșterii economice în Uniunea Europeană și întrucât punerea sa în aplicare trebuie să se integreze în cadrul Strategiei Europa 2020 și al Actului privind piața unică;

C.

întrucât libertatea de a presta servicii este consacrată în tratate;

D.

întrucât transpunerea Directivei privind serviciile reprezintă o provocare majoră pentru statele membre, pentru administrațiile publice și pentru autoritățile locale, având în vedere dispozițiile în materie de drept de stabilire și de prestare de servicii, precum și crearea de ghișee unice pentru a acorda asistență furnizorilor de servicii, în special IMM-urilor;

E.

întrucât impactul acestei directive asupra economiei, a întreprinderilor și a cetățenilor nu va putea fi evaluat decât după transpunerea sa completă și corespunzătoare în toate statele membre ale Uniunii;

F.

întrucât calitatea punerii în aplicare a directivei de către statele membre este la fel de importantă ca și respectarea termenelor fixate în acest sens;

G.

întrucât Directiva privind serviciile permite persoanelor care desfășoară activități independente și întreprinderilor mici și mijlocii să își desfășoare mult mai ușor activitățile profesionale, să dezvolte noi domenii de activitate și să recruteze personal în alte state membre;

H.

întrucât activitățile care fac obiectul Directivei privind serviciile reprezintă 40 % din PIB-ul și locurile de muncă din UE, fiind prin urmare un sector esențial pentru creșterea economică și pentru combaterea șomajului; întrucât obiectivul Directivei privind serviciile este de a debloca enormul potențial economic și în materie de creare de locuri de muncă al pieței interne europene a serviciilor, estimat la 0,6-1,5 % din PIB-ul UE; întrucât Directiva privind serviciile vizează îndeplinirea obiectivelor enumerate la articolul 3 din TFUE;

I.

întrucât dinamizarea sectorului serviciilor și intensificarea utilizării forței de muncă în acest sector ar putea contribui la menținerea creșterii economice,

1.

reamintește dezbaterea publică și politică fără precedent la care a fost supusă Directiva privind serviciile și rolul deosebit al Parlamentului European în respectivele negocieri; consideră deci că Parlamentul European are obligația să asigure monitorizarea eficace a procesului de punere în aplicare a directivei în statele membre; invită Comisia să informeze periodic Parlamentul cu privire la situația în curs a transpunerii directivei;

2.

subliniază faptul că Directiva privind serviciile reprezintă un pas esențial înspre o adevărată piață unică a serviciilor, care ar trebui să permită întreprinderilor, în special IMM-urilor, să ofere cetățenilor servicii mai bune la prețuri competitive în ansamblul pieței interne; consideră totuși că, după finalizarea transpunerii, este esențial să se realizeze o evaluare cuprinzătoare a impactului Directivei privind serviciile;

3.

salută faptul că punerea în aplicare a directivei favorizează o dinamică de modernizare fără precedent în toate statele membre, ce se traduce prin noi metode de lucru și de evaluare; subliniază rolul-cheie al partenerilor sociali și al organizațiilor profesionale în procesul de transpunere; invită Comisia să asocieze întru totul acești parteneri în faza de evaluare reciprocă;

4.

observă că cea mai mare parte a statelor membre au preferat o transpunere a directivei prin intermediul unei legislații orizontale; constată însă că modul de transpunere depinde de specificul organizării interne a statelor membre; prin urmare, solicită statelor membre vizate să asigure o mai mare transparență a procesului, în special printr-o mai bună implicare a parlamentelor naționale;

5.

reamintește că punerea în aplicare a Directivei privind serviciile nu trebuie să fie considerată de majoritatea statelor membre ca un simplu exercițiu de prelucrare de legislație, în cadrul căruia normele și dispozițiile speciale sunt suprimate mecanic și orizontal, ci, dimpotrivă, ca o posibilitate de a actualiza și simplifica legislația și de a restructura considerabil economia serviciilor, având în vedere obiectivele de protejare a interesului public, așa cum se prevede și în directivă;

6.

consideră că Directiva privind serviciile ar trebui pusă în aplicare pe deplin și în timp util, din punct de vedere juridic și operațional, în toate statele membre pentru ca furnizorii de servicii să poată beneficia de toate avantajele acesteia;

7.

invită Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a directivei în toate statele membre și să redacteze rapoarte periodice de punere în aplicare; consideră că aceste rapoarte ar trebui să țină seama de efectele reale produse de directivă pe termen mediu și lung asupra ocupării forței de muncă în UE;

8.

speră că Directiva privind serviciile va avea într-adevăr un impact pozitiv în ceea ce privește crearea de locuri de muncă decente, durabile și de calitate și îmbunătățirea calității și a siguranței serviciilor oferite;

9.

recunoaște faptul că Directiva privind serviciile poate contribui la avansarea integrării economice a UE și la relansarea pieței unice, prin stimularea prosperității economice și a competitivității și contribuind la ocuparea forței de muncă și la crearea de locuri de muncă, dat fiind faptul că serviciile reprezintă o parte importantă din PIB și asigură ocuparea unei părți importante din forța de muncă a UE; estimează că punerea în aplicare rapidă și corectă a directivei în toate statele membre reprezintă o condiție importantă pentru atingerea obiectivelor privind coeziunea și politica regională și poate întări relația de consolidare reciprocă dintre piața internă și politica de coeziune, contribuind, de asemenea, la atingerea obiectivelor Strategiei UE 2020 și servind, totodată, la eliminarea fenomenului de uzură care a apărut în cadrul pieței unice în sectorul serviciilor;

10.

dorește ca în viitorul apropiat să se înceapă realizarea obiectivelor prevăzute în directivă în beneficiul întregii Uniuni Europene și al regiunilor acesteia, contribuindu-se, astfel, la o adevărată coeziune economică, socială și teritorială;

11.

invită Comisia să supravegheze în mod eficace și să evalueze încă de la început impactul directivei asupra regiunilor, precum și să asigure coordonarea eficace a tuturor politicilor legate de punerea în aplicare a directivei; solicită Comisiei să sprijine derularea de campanii de informare pentru autoritățile locale și regionale cu privire la punerea în aplicare a directivei cu scopul de facilita atingerea obiectivelor acesteia;

12.

se așteaptă ca directiva să poată determina reducerea reală a sarcinilor administrative și a numărului cazurilor de incertitudine juridică, în special a celor care afectează IMM-urile, care predomină în domeniul serviciilor; consideră că reducerea sarcinilor administrative va facilita, de asemenea, dezvoltarea unor servicii suplimentare în zonele rurale, îndepărtate și ultraperiferice;

13.

susține aplicarea unor strategii naționale care să sprijine IMM-urile inovatoare, care au fost cel mai grav afectate de efectele crizei economice și financiare;

14.

consideră că procesul de analizare a legislațiilor naționale reglementând libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii constituie unul dintre pilonii directivei; constată că acest proces trebuie să permită modernizarea regimurilor de autorizare și exigențele în materie de libertate de stabilire și de prestare de servicii pentru a facilita furnizarea transfrontalieră de servicii;

15.

consideră că evaluarea reciprocă are o contribuție semnificativă la calitatea și eficacitatea reglementărilor privind piața internă, întrucât evaluarea sistematică și monitorizarea aferentă a transpunerii impun autorităților naționale să acorde atenție cerințelor UE și transpunerii lor la nivel național;

16.

solicită Comisiei și statelor membre să coopereze pentru a asigura în continuare dezvoltarea pieței interne a serviciilor pe baza procesului de evaluare reciprocă prevăzut de Directiva privind serviciile și transpus în prezent în statele membre;

17.

subliniază că statele membre își pot menține propriile regimuri de autorizare și anumite exigențe, cu condiția ca acestea să fie clar necesare, să fie proporționale și să nu discrimineze; subliniază că, în acest context, statele membre au menținut un anumit număr de regimuri de autorizare făcându-le mai accesibile și mai transparente pentru furnizorii de servicii; regretă faptul că anumite state membre nu au dat dovadă de mai multă ambiție și nu au utilizat pe deplin potențialul Directivei privind serviciile în ceea ce privește simplificarea procedurilor administrative și a reglementărilor;

18.

subliniază dificultățile întâlnite în materie de recunoaștere a calificărilor profesionale, în special în ceea ce privește profesiile medicale; reamintește că Directiva privind serviciile nu se poate aplica dispozițiilor deja acoperite prin directive sectoriale; invită Comisia să clarifice această situație în cadrul unei revizuiri a Directivei privind calificările profesionale;

19.

reamintește natura specifică a dispozițiilor privind dreptul de stabilire și al celor privind furnizarea temporară de servicii într-un alt stat membru; invită Comisia să țină pe deplin cont de această natură specifică în evaluarea sa;

20.

solicită Comisiei și statelor membre să elimine discriminarea nejustificată a consumatorilor în funcție de naționalitate sau de locul de reședință, asigurând punerea efectivă în aplicare a articolului 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile, precum și aplicarea corectă de către autoritățile și instanțele naționale, în sistemele juridice ale statelor membre, a dispozițiilor interne de punere în aplicare a regulii de nediscriminare; reamintește că articolul 20 alineatul (2) nu își propune să împiedice, la nivelul condițiilor generale, diferențele de tratament bazate pe considerații obiective, cum ar fi distanța parcursă sau costurile mai mari generate de furnizarea de servicii către clienți din alte state membre;

21.

subliniază că procesul de analiză inițiat în cadrul directivei reprezintă o sarcină considerabilă pentru administrațiile naționale și că aceasta trebuie luată în considerare în evaluarea transpunerii;

22.

constată eforturile statelor membre de punere în aplicare a procesului de evaluare reciprocă; consideră că procesul de evaluare este un instrument important pentru a se aprecia progresul punerii în aplicare a directivei în statele membre; consideră că în etapa actuală a acestui proces nu este posibilă evaluarea eficacității sale; subliniază că în cadrul acestui proces trebuie să se verifice dacă normele în vigoare în statele membre corespund specificațiilor pieței interne și nu creează noi obstacole; invită Comisia să realizeze o analiză aprofundată a potențialului acestei noi metode în cadrul Actului pentru piața unică;

23.

regretă faptul că Parlamentul European și parlamentele naționale nu sunt implicate mai îndeaproape în procesul de evaluare reciprocă;

24.

invită Comisia să identifice profesiile și sectoarele problematice din perspectiva furnizării transfrontaliere a serviciilor și să realizeze o evaluare detaliată a legislației aplicabile și a cauzelor disfuncțiilor;

25.

consideră că înființarea de ghișee unice este un element esențial pentru punerea în aplicare în mod eficace a directivei; recunoaște că aceasta necesită un efort substanțial din partea statelor membre pe plan financiar, tehnic și organizatoric; subliniază că este necesară implicarea partenerilor sociali și a asociațiilor profesionale;

26.

solicită statelor membre să transforme ghișeele unice în portaluri de e-Guvernare care să ofere o gamă completă de servicii online pentru furnizorii de servicii care doresc să înființeze o întreprindere sau să ofere servicii transfrontaliere; solicită statelor membre să îmbunătățească în continuare accesibilitatea ghișeelor unice, inclusiv prin oferirea posibilității de a îndeplini unele formalități și proceduri de la distanță, prin mijloace electronice, precum și să amelioreze calitatea și relevanța informațiilor și a procedurilor aflate la dispoziția utilizatorilor, în special a IMM-urilor, inclusiv a informațiilor și procedurilor derulate în temeiul dreptului muncii și al regimului fiscal în vigoare în statul membru de care sunt interesați furnizorii de servicii, cum ar fi procedurile referitoare la TVA și cele legate de înregistrarea în sistemele de asigurări sociale; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că toate informațiile oferite de ghișeele unice sunt disponibile și în alte limbi decât limba națională, acordându-se o atenție specială limbilor țărilor vecine;

27.

solicită statelor membre să amelioreze disponibilitatea procedurilor administrative, inclusiv traducerea tuturor formularelor relevante; de asemenea, solicită statelor membre să pună la dispoziția utilizatorilor ghișeelor unice mijloace de urmărire a situației procedurilor în curs;

28.

recunoaște problemele întâlnite de ghișeele unice în ceea ce privește dovedirea identității, utilizarea semnăturii electronice și prezentarea documentelor originale sau a unor copii autentificate, în special în context transfrontalier; solicită Comisiei să propună măsuri în vederea soluționării acestor probleme pentru a permite IMM-urilor să beneficieze de avantajele pieței unice și să evite incertitudinile juridice și tehnice;

29.

subliniază că, pentru a se asigura o utilizare facilă, este foarte important să fie clarificate cerințele care se aplică în cazul înființării cu caracter permanent a unei întreprinderi, spre deosebire de furnizarea temporară de servicii transfrontaliere;

30.

regretă că recomandările făcute de ghișeele unice nu ajung încă la potențialii furnizori de servicii și că informațiile privind modul de contactare a acestor ghișee nu este foarte bine cunoscut; solicită Comisiei să aloce fonduri adecvate în proiectul de buget 2012 pentru a lansa o campanie majoră de promovare a ghișeelor unice la nivel european care să informeze cu privire la posibilitățile oferite furnizorilor de servicii de aceste ghișee; invită Comisia și statele membre să lanseze cât mai rapid, în cooperare cu toate părțile interesate, campanii de promovare, de informare și de formare bine orientate; invită Comisia și statele membre să amelioreze vizibilitatea și recunoașterea domeniului eu-go și să prezinte exemple concrete de întreprinderi care utilizează ghișeele unice și avantajele care au decurs din această utilizare;

31.

consideră că instituirea unui dialog și a unui schimb de bune practici între statele membre este un aspect esențial pentru ameliorarea și dezvoltarea ghișeelor unice; subliniază nevoia urgență de acțiune în țările în care ghișeele unice nu există sau nu funcționează corespunzător; îndeamnă majoritatea statelor membre să își intensifice eforturile de a permite derularea tuturor procedurilor și a formalităților prin intermediul ghișeelor unice;

32.

solicită statelor membre să se asigure că site-urile web ale ghișeelor lor unice publică noile obligații de informare impuse furnizorilor de servicii în beneficiul consumatorilor;

33.

invită statele membre să pună periodic la dispoziția Comisiei datele statistice comparabile necesare pentru a evalua activitatea ghișeelor unice și impactul acestora la nivel național și european, în special în ceea ce privește furnizarea de servicii transfrontaliere; solicită Comisiei să stabilească criterii clare de evaluare a ghișeelor unice; consideră că aceste criterii ar trebui să se bazeze pe indicatori atât cantitativi, cât și calitativi;

34.

observă că unele statele membre trebuie să rezolve o serie de probleme juridice și tehnice pentru a permite utilizarea transfrontalieră a ghișeelor unice; solicită statelor membre în cauză să ia măsurile necesare, acordând o atenție specială recunoașterii semnăturilor electronice; solicită Comisiei să continue eforturile de ameliorare a interoperabilității și a recunoașterii reciproce a procedurilor electronice și să ia măsurile de sprijin care se impun pentru a facilita utilizarea transfrontalieră a ghișeelor unice; recomandă Comisiei să ofere furnizorilor de servicii un link electronic direct la ghișeele unice ale statelor membre, în toate limbile oficiale ale UE;

35.

solicită statelor membre și Comisiei să își intensifice eforturile de a asigura interoperabilitatea electronică deplină a ghișeelor unice; subliniază legătura cu propunerea nr. 22 din Actul privind piața unică referitoare la semnătura electronică și la autentificarea și identificarea electronică;

36.

reamintește că statele membre au obligația de a realiza o evaluare de risc pentru a se asigura că întreprinderile nu se confruntă cu sarcini excesive atunci când doresc să deruleze procedurile pe cale electronică; invită Comisia să evalueze posibilitățile întreprinderilor de a-și utiliza propriile mijloace naționale de identificare/autentificare electronică dacă apelează la ghișee unice din alte state membre;

37.

consideră că, având în vedere complexitatea legislației, fiecare cetățean trebuie să aibă posibilitatea de a consulta autoritățile competente pentru a obține un răspuns exact la întrebările sale; consideră că noțiunea de „decizii administrative anticipate” ar trebui dezvoltată în domeniul dreptului muncii și în cel al asigurărilor sociale pentru a combate incertitudinea juridică; consideră, de asemenea, că deciziile adoptate ar trebui să fie publicate pentru a se garanta transparența;

38.

reamintește importanța dispozițiilor în materie de cooperare administrativă și de asistență reciprocă; consideră că aplicarea acestor dispoziții reprezintă condiția pentru asigurarea unui control efectiv al furnizorilor de servicii și a unui nivel înalt de calitate și de siguranță a serviciilor în Uniunea Europeană;

39.

salută numărul crescând de înscrieri ale autorităților naționale responsabile de controlul serviciilor în cadrul Sistemului de informare al pieței interne (IMI), permițând astfel un schimb de informații direct, rapid și eficace; consideră că IMI poate fi utilizat pentru alte directive relevante;

40.

consideră că Sistemul de informare al pieței interne și ghișeele unice, care necesită un efort major de cooperare administrativă între toate autoritățile implicate, pot deschide calea pentru consolidarea interoperabilității și a creării de rețele la nivel național, regional și local în ansamblul UE; susține faptul că stabilirea regulilor și a procedurilor cu privire la funcționarea lor ar trebui să permită un grad de flexibilitate care să poată răspunde diversității regionale de la nivelul UE și că, în acest scop, măsurile ar trebui adoptate în parteneriat și după o dezbatere reală la nivel local și regional;

41.

consideră benefică cooperarea în cadrul unei rețele europene a autorităților publice din statele membre și stabilirea unor schimburi de informații privind fiabilitatea furnizorilor de servicii, în vederea eliminării controalelor suplimentare pentru activitățile transfrontaliere;

42.

subliniază necesitatea dezvoltării de acțiuni de formare profesională a funcționarilor administrațiilor naționale și regionale responsabili cu controlul serviciilor; recunoaște eforturile depuse deja de statele membre în acest sens și solicită acestora să consolideze în continuare rețelele naționale de informare ale pieței interne monitorizând în permanență funcționarea lor în practică și asigurând o formare corespunzătoare; reamintește că succesul durabil al IMI depinde de investiții suficiente la nivel comunitar; invită Comisia să instituie un program multianual în acest sens și să mobilizeze toate resursele necesare pentru buna sa derulare;

43.

consideră că procedurile administrative trebuie să devină mai eficace; este de părere că, în acest context, ar fi util ca ghișeele unice să colaboreze îndeaproape, astfel încât să poată avea loc un schimb de experiențe cu privire la serviciile transfrontaliere din diversele regiuni ale Europei;

44.

reamintește că directiva a exclus o serie de domenii din domeniul său de aplicare, în special serviciile neeconomice de interes general, serviciile de îngrijire a sănătății și cea mai mare parte a serviciilor sociale; constată că directiva nu se aplică dreptului muncii și nu afectează nici legislațiile statelor membre în materie de asigurări sociale;

45.

ia act de dezbaterile din unele state membre cu privire la serviciile excluse din domeniul de aplicare al directivei; constată că majoritatea statelor membre nu au întâlnit probleme semnificative în punerea în aplicare a Directivei privind serviciile în ceea ce privește domeniul său de aplicare; subliniază că aceste servicii au fost excluse din cauza specificului lor și că, în anumite cazuri, este necesar un cadru legislativ comunitar sectorial; ia act de faptul că în Comunicarea intitulată „Către un Act privind piața unică”, Comisia își ia angajamentul de a prezenta în 2011 o serie de măsuri cu privire la serviciile de interes general;

46.

solicită monitorizarea adecvată și riguroasă a aplicării restricțiilor prevăzute în directivă cu privire la serviciile de interes economic general, respectând, în același timp, partajarea competențelor cu statele membre; subliniază că directiva nu aduce atingere libertății statelor membre de a stabili, în conformitate cu dreptul UE, care sunt serviciile pe care le consideră a fi de interes economic general, modul în care acestea ar trebui organizate și finanțate, respectându-se normele privind ajutoarele de stat, precum și obligațiile specifice care se aplică în cazul acestor servicii;

47.

solicită ca, la punerea în aplicare a directivei, să se țină seama într-o măsură mai mare de principiul de bază al autonomiei locale și să se evite pe cât posibil sarcinile administrative și restricțiile asupra libertății de decizie la nivel local în ceea ce privește serviciile de interes economic general;

48.

consideră că măsurile suplimentare necesare pentru realizarea pieței interne a serviciilor trebuie să fie incluse în totalitate în dezbaterea în curs referitoare la Actul privind piața internă;

49.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/7

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât cele 23 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) din UE, care reprezintă aproximativ 99 % din totalul întreprinderilor și oferă peste 100 de milioane de locuri de muncă, contribuie în mod fundamental la creșterea economică, coeziunea socială și crearea de locuri de muncă, reprezintă o sursă majoră de inovare și sunt vitale pentru susținerea și creșterea ocupării forței de muncă;

B.

întrucât capacitatea limitată a IMM-urilor de a accesa fonduri reprezintă un obstacol major în calea creării și creșterii lor și întrucât criza financiară și economică actuală a exacerbat această problemă;

C.

întrucât piețele financiare europene din multe regiuni sunt în prezent incapabile să ofere suficiente fonduri IMM-urilor din diverse motive, chiar dacă formele tradiționale de împrumuturi pentru IMM-uri au rămas destul de stabile pe parcursul crizei; întrucât sunt necesare eforturi pentru a împiedica o viitoare diminuare a disponibilității băncilor de a finanța IMM-uri, ca rezultat al reformelor cunoscute în prezent de normele din sistemul bancar internațional și al aplicării acestora în Europa;

D.

întrucât sectorul european al IMM-urilor este foarte eterogen și include un număr extrem de mare de microîntreprinderi, societăți familiale care desfășoară cu succes activități în sectoare tradiționale, precum și un număr din ce în ce mai mare de noi întreprinderi și întreprinderi performante de înaltă tehnologie și extrem de inovatoare; întrucât toate aceste diverse modele de afaceri se confruntă cu probleme diferite și au, prin urmare, nevoi diferite în ceea ce privește accesul la finanțare; întrucât IMM-urile care prezintă un efect de levier ridicat (un grad mare de finanțare prin împrumuturi) sunt mult mai vulnerabile în cazul unei crize sau în cazul în care proiectele mai riscante ale acestora se confruntă cu dificultăți;

E.

întrucât un sector bancar din ce în ce mai sensibil în materie de capital și riscuri impune condiții mai stricte pentru finanțarea prin împrumuturi, inclusiv cerințe mai stricte privind garanțiile și primele de risc, și întrucât băncile sunt din ce în ce mai reticente față de finanțarea proiectelor de afaceri riscante, și anume întreprinderi noi, produse inovatoare și chiar transferuri de întreprinderi, prin acordarea de împrumuturi tradiționale;

F.

întrucât întreprinderile extrem de inovatoare și performante sunt esențiale pentru viitorul competitivității economiei europene și pentru crearea de locuri de muncă, în special pe acele piețe aflate într-un proces de tranziție spre o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

G.

întrucât statisticile arată că IMM-urile europene sunt mai puțin dispuse să ia în calcul opțiunea finanțării prin capital propriu decât, spre exemplu, IMM-urile din SUA;

H.

întrucât mulți intermediari financiari de la nivel european și național sunt descurajați de sarcinile administrative create de normele financiare europene complexe și de orientările politice și operaționale pentru programele europene de finanțare;

I.

întrucât instituțiile europene vor trebui să evalueze și să revizuiască instrumentele actuale de sprijin pentru finanțarea IMM-urilor în vederea următoarei perioade de programare în contextul următorului cadru financiar multianual,

1.

constată că un număr mare de IMM-uri vor continua să depindă în principal de credite și împrumuturi atunci când este vorba de finanțare externă; își exprimă îngrijorarea față de faptul că un sector bancar din ce în ce mai sensibil în materie de capital și riscuri solicită mai multe garanții și prime de risc mai ridicate, ceea ce are ca rezultat o finanțare insuficientă și oportunități pierdute de afaceri și de angajare în acest sector extrem de mare al economiei; consideră deci că este esențial să existe sisteme de garantarea a creditelor și împrumuturilor pentru a exploata potențialului de creștere și de creare de locuri de muncă al IMM-urilor; consideră că este necesar să se stimuleze programele existente la nivel național și la nivelul UE și sprijină rolul important jucat de creditele BEI destinate IMM-urilor;

2.

subliniază că stabilirea unor cerințe mai mari de capital propriu pentru bănci, așa cum a fost propus de Comitetul de la Basel, ar trebui să țină seama de interesele IMM-urilor;

3.

salută crearea unui nou instrument european de microfinanțare pentru ocuparea forței de muncă (instrumentul de microfinanțare Progress), care oferă mai multe oportunități persoanelor care doresc să inițieze afaceri pe teritoriul UE; constată că există un potențial decalaj de piață între ofertă și cerere în ceea ce privește microcreditele în UE; recunoaște nevoia de finanțare a furnizorilor de microcredite, având în vedere că sprijinul financiar oferă acestei activități un caracter durabil și sporește facilitatea de răspuns la cererea din ce în ce mai mare din partea solicitanților de microcredite; subliniază faptul că Uniunea Europeană trebuie să încurajeze investițiile la scară mică, să ofere microîntreprinderilor șansa de a crește și, în special, să sprijine acele grupuri care au dificultăți în găsirea unor oportunități de împrumut pentru ideile lor de afaceri, ca, de exemplu, tinerii antreprenori;

4.

sprijină cu fermitate aplicarea continuă a instrumentelor de garanție în cadrul Programului pentru competitivitate și inovare (PCI), al Mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor din cadrul PC7 și al fondurilor structurale (JEREMIE), în scopul sporirii creditelor pentru IMM-uri, precum și în cadrul inițiativei JEREMIE de sprijinire a instituțiilor microfinanciare; atrage atenția asupra faptului că aplicarea corespunzătoare a acestor instrumente este îngreunată de proceduri administrative extrem de complexe; solicită Comisiei să faciliteze utilizarea fondurilor structurale în combinație cu instrumentele de finanțare a IMM-urilor, în special pentru finanțarea fondurilor reînnoibile (revolving) pentru sistemele de garanție, evitând în același timp crearea de structuri care dublează sistemele existente, de exemplu la nivel național;

5.

consideră că finanțarea PCI este insuficientă și că programul ar trebui să fie evaluat în funcție de acoperirea sa; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze dispoziții pentru o finanțare mai eficientă a instrumentelor financiare inovatoare în următorul cadru financiar multianual;

6.

solicită o creștere semnificativă a finanțării instrumentelor financiare inovatoare de la bugetul UE în vederea satisfacerii necesităților financiare ale IMM-urilor, iar, în temeiul Strategiei UE 2020 și al inițiativelor emblematice intersectoriale, încurajează aplicarea instrumentelor comune cu Grupul BEI, în special prin sistemele de partajare a riscurilor; solicită ca programele viitoare să dispună de flexibilitatea necesară pentru a se evita recurgerea la soluții universale necorespunzătoare;

7.

subliniază necesitatea ca întreprinderile noi și cele inovatoare să aibă un acces mai bun la instrumente financiare bazate pe capital propriu și pe cvasi-capital, lucru pe care piața nu îl oferă încă într-o măsură suficient de mare; solicită Comisiei ca următoarea generație de programe să pună un accent mai mare asupra instrumentelor financiare de tip „mezanin” și să le sprijine prin intermediul fondurilor și mecanismelor de partajare a riscurilor;

8.

constată că întreprinderile extreme de inovatoare și performante au nevoie de acces la piețe europene mai mari de capital de risc și de obligațiuni; îndeamnă Comisia să ia inițiativa de eliminare a barierelor din calea dezvoltării piețelor europene de capital de risc și de obligațiuni, să extindă mecanismele de partajare a riscurilor la investiții în capitalul propriu, să sprijine emisiunea de obligațiuni corporative colective și să încurajeze statele membre să sprijine activitățile investitorilor individuali de tip „business angels” oferindu-le stimulente fiscale;

9.

constată că structura actuală de finanțare a IMM-urilor din multe țări europene este puternic influențată, atât pe latura cererii, cât și a ofertei, de sistemele fiscale și de sprijin, care oferă stimulente puternice pentru finanțarea prin împrumuturi și descurajează finanțarea prin capital propriu; invită Comisia să ia inițiative de sensibilizare cu privire la problemele create de stimulentele necorespunzătoare oferite de cadrul de reglementare și să încurajeze statele membre să realizeze reformele necesare;

10.

își exprimă preocuparea față de complexitatea normelor financiare europene și ale orientărilor pentru instrumentele financiare europene, în special atunci când fondurile și programele europene sunt utilizate pentru a sprijini întreprinderi individuale prin oferirea de fonduri relativ reduse; consideră că timpul și banii cheltuiți pentru respectarea acestor norme sunt disproporționate comparativ cu beneficiile destinatarului final al finanțării; face apel la o gestionare rațională, eficiență în administrare și raportare, și rentabilitate în legătură cu instrumentele financiare inovatoare; insistă ca băncile, intermediarii și beneficiarii să nu fie descurajați sau împiedicați să utilizeze programe și fonduri din cauza sarcinilor administrative implicate de acestea; solicită Comisiei să propună reglementări și orientări simplificate și mai puțin costisitoare, în special pentru programele destinate sprijinirii finanțării de dimensiuni reduse a IMM-urilor sub forma unor garanții și fonduri de tip „mezanin” sau a unor instrumente bazate pe capital propriu;

11.

salută crearea, în 2010, a Forumului de finanțare a IMM-urilor și îndeamnă Comisia să îmbunătățească în continuare cooperarea cu băncile naționale de dezvoltare și băncile comerciale în vederea acumulării de experiență, schimbului de bune practici, dezvoltării sinergiilor și identificării metodelor de simplificare și eficientizare a programelor UE de finanțare a IMM-urilor;

12.

subliniază că, în prezent, măsurile de sprijin financiar al IMM-urilor fac parte din diverse programe UE, precum PCI, fondurile structurale (JEREMIE), CF7 și altele și constată lipsa de coerență între aceste programe; invită Comisia să realizeze o mai mare coerență între diversele programe, care să ofere garanții și un bun echilibru între sistemele naționale și europene ce oferă sprijin pentru finanțarea inovării sau pentru crearea de capital de risc pentru IMM-uri; îndeamnă Comisia să creeze un ghișeu unic pentru diversele instrumente financiare ale UE destinate IMM-urilor;

13.

încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/9

—

având în vedere clauza socială orizontală prevăzută la articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2010, intitulată „Carte verde: Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure” (COM(2010)0365),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la provocările demografice și solidaritatea dintre generații (1),

—

având în vedere Raportul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2010, intitulată „Carte verde: Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure” (2),

—

având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193) și având în vedere poziția sa din 8 septembrie 2010 referitoare la acestea (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2009 privind „Gestionarea impactului îmbătrânirii populației în UE (Raport privind îmbătrânirea populației, 2009)” (COM(2009)0180) și având în vedere rezoluția sa din 7 septembrie 2010 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la Agenda socială reînnoită (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la viitorul sistemelor de asigurări sociale și de pensii: finanțarea lor și tendința spre individualizare (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană (8),

—

având în vedere propunerea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu (COM(2005)0507) și poziția sa din 20 iunie 2007 (9),

—

având în vedere strategia convenită cu ocazia Consiliului European de la Stockholm din 2001, care constă în reformarea sistemelor de pensii din Europa,

—

având în vedere decizia Consiliul European de la Laeken din 2001 privind obiectivele comune pentru pensii, în care se subliniază necesitatea de a asigura caracterul adecvat, viabilitatea și adaptabilitatea acestora,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale, în special articolul 23,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorului și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0025/2011),

A.

întrucât, în prezent, populația intră pe piața muncii la o vârstă mai înaintată din cauza ratei șomajului care afectează în mod deosebit tinerii slab calificați sau datorită unei educații mai îndelungate iar, în cazul unora, de nivel mai ridicat și întrucât, în medie, populația părăsește piața muncii înainte de a împlini vârsta legală de pensionare, viața profesională a acesteia este marcată de perioade de inactivitate, iar durata de viață este mai lungă;

B.

întrucât criza economică și financiară a contribuit în mare măsură la adâncirea crizei demografice subiacente cu care se confruntă Uniunea Europeană;

C.

întrucât datele actuale arată că numărul de persoane care intră pe piața muncii este în scădere (populația UE cu vârstă de muncă va începe să scadă începând cu 2012), iar numărul de pensionari este în creștere (în 2008 existau patru cetățeni ai UE cu vârstă de muncă pentru fiecare cetățean de 65 de ani sau mai mult: până în 2020 această cifră va fi de cinci la unu, iar până în 2060 de doi la unu); întrucât această tendință variază în funcție de diferențele demografice dintre statele membre;

D.

întrucât asigurarea unor pensii adecvate, viabile și sigure este legată în mod inseparabil de niveluri mai ridicate de ocupare a forței de muncă, de o productivitate mai mare și de creșterea economică;

E.

întrucât guvernanța economică a Uniunii Europene ar trebui să ia în considerare abordarea integrată prezentată în Cartea verde;

F.

întrucât criza financiară a dus la o creștere a șomajului, a sărăciei și a excluziunii sociale, la creșterea deficitelor bugetare în multe state membre și la probleme legate de finanțarea pensiilor (fie că sunt finanțate prin impozite sau în alt mod) și a demonstrat fragilitatea anumitor sisteme de finanțare a pensiilor;

G.

întrucât obiectivul unei rate a ocupării forței de muncă de 75 %, stabilit în Strategia UE 2020, ar trebui să contribuie la garantarea viabilității sistemelor de pensii;

H.

întrucât preponderența din ce în ce mai mare a locurilor de muncă temporare sau precare reduce nivelul contribuțiilor la sistemele de pensii și dăunează stabilității acestor sisteme și caracterului adecvat al viitoarelor pensii;

I.

întrucât atenuarea riscurilor și absorbția șocurilor trebuie luate în considerare în cadrul conceperii fondurilor de pensii;

J.

întrucât persoanele care își consacră timpul și competențele creșterii copiilor sau îngrijirii vârstnicilor ar trebui să beneficieze de recunoaștere socială și întrucât această recunoaștere s-ar putea concretiza prin acordarea de drepturi individuale persoanelor respective, îndeosebi în ceea ce privește pensiile;

K.

întrucât egalitatea dintre bărbați și femei este o valoare, un obiectiv și un drept fundamental în Uniune, iar instituțiile UE au datoria de a include egalitatea de gen în toate acțiunile lor;

L.

întrucât femeile se confruntă cu discriminare directă și indirectă în ceea ce privește diferite aspecte legate de pensii în Uniunea Europeană;

M.

întrucât proiecțiile realizate în legătură cu impactul reformelor pensiilor se bazează, de obicei, pe profilul unui bărbat angajat cu normă întreagă, care nu și-a întrerupt cariera, cu venituri medii și întrucât tabelele statistice cu estimările speranței de viață care au la bază criteriul genului au un impact negativ asupra calculului pensiilor femeilor și prevăd o rată de înlocuire mai scăzută pentru femei;

N.

întrucât femeile în vârstă se află într-o poziție deosebit de precară atunci când dreptul lor la un venit provenit din pensie decurge din statutul marital (pensie de soție sau de urmaș) și atunci când nu au acumulat un nivel adecvat de drepturi proprii la pensie din cauza întreruperilor de carieră,

1.

apreciază abordarea integrată adoptată în Cartea verde, care este menită să dea un nou impuls la nivel național și la nivelul UE, cu scopul de a stabili sisteme de pensii adecvate, viabile și sigure, solide și care să funcționeze pe termen lung, respectând principiul subsidiarității; subliniază că tradițiile, situațiile economice și demografice și caracteristicile specifice ale piețelor forței de muncă diferă de la un stat membru la altul și că trebuie respectate principiile subsidiarității și solidarității, potrivit cărora statele membre sunt întru totul responsabile de structura organizatorică a sistemelor lor de pensii;

2.

subliniază faptul că toate statele membre se confruntă cu provocări enorme în efortul lor de a îndeplini așteptările cetățenilor în ceea ce privește pensii adecvate și viabile, într-o perioadă în care circumstanțele sociale și economice sunt în general dificile și sunt chiar diferite în funcție de fiecare stat membru și de fiecare sistem judiciar;

3.

subliniază faptul că IMM-urile, care reprezintă una dintre principalele surse de locuri de muncă și de creștere economică în UE, vor continua să aducă o contribuție semnificativă la viabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii din statele membre; prin urmare, dorește să asiste la dezvoltarea fondurilor sectoriale, intersectoriale și/sau teritoriale pentru a crește afilierea lucrătorilor din IMM-uri la sistemele de pensii, ceea ce ar servi drept un exemplu de bune practici;

4.

constată că, pentru perfecționarea pieței interne, politicile sociale și economice solide, luând în considerare dificultățile impuse de solidaritatea între generații, aduc o contribuție importantă la politicile durabile de ocupare a forței de muncă, la creșterea și stabilitatea economică, mai ales prin menținerea coeziunii sociale; subliniază faptul că partenerii sociali joacă un rol decisiv în această privință;

5.

consideră că investițiile pe termen lung și economiile realizate pentru viabilitatea viitoare a sistemelor de pensii sunt de o importanță capitală și ar trebui luate în considerare în cadrul supravegherii macroeconomice;

6.

constată că atât Orientările generale ale politicilor economice, cât și Pactul de stabilitate și creștere fac referire la cheltuielile publice generate de îmbătrânirea populației; consideră că includerea corectă a drepturilor la pensia de stat în calculul deficitului public reprezintă una dintre numeroasele condiții ale viabilității; solicită ca reforma guvernanței economice să aibă în vedere această dimensiune în mod corespunzător, asigurând o atitudine corespunzătoare față de diferiții piloni ai sistemelor de pensii și concentrându-se pe viabilitatea acestora;

7.

solicită Comisiei și Consiliului – având în vedere faptul că un sistem de pensii viabil și care funcționează corect este extrem de important pentru cetățeni și pentru stabilitatea finanțelor publice – să se asigure că se ia în continuare în calcul costul reformei pensiilor în evaluarea posibilității de a lansa o procedură de deficit excesiv împotriva unui stat membru și recomandă ca accentul să fie pus pe viabilitatea sistemului de finanțare și nu pe un anumit tip de reformă a pensiilor; ia act de faptul că reformele sistemelor de pensii atrag după sine costuri substanțiale de transformare, care trebuie luate în considerare la calcularea datoriei publice și a deficitelor bugetare;

8.

subliniază că, pentru a putea beneficia de finanțe publice viabile, este necesar să se includă în evaluare întreaga datorie publică și privată; subliniază că economiile pentru pensii nu reprezintă doar economii încadrate ca și pensii; solicită ca întregul regim al drepturilor de pensie nefinanțate din sectorul public să devină mai transparent și să fie public în mod explicit, în vederea asigurării viabilității pe termen lung a finanțelor publice;

9.

subliniază faptul că pensiile și sistemele de pensii reprezintă responsabilitatea statelor membre; recunoaște faptul că economiile statelor membre sunt interdependente și, prin urmare, solicită UE și statelor membre să își coordoneze în mod corespunzător diferitele politici în materie de pensii și, prin folosirea metodei deschise de coordonare, să garanteze caracterul adecvat, siguranța și viabilitatea sistemelor de pensii;

10.

constată că sistemele de pensii aferente primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea pilon din statele membre diferă semnificativ de la un stat la altul, că UE nu dispune de un set de criterii și definiții comune și de o analiză detaliată care să explice în detaliu diferitele sisteme de pensii și capacitatea acestora de a răspunde la nevoile cetățenilor și că există, prin urmare, o lipsă de supraveghere transparentă aplicabilă pentru toate sistemele; subliniază faptul că UE ar trebui, în primul rând, să consolideze comparabilitatea schemelor de pensii și să promoveze schimbul de bune practici; este de părere că Comisia trebuie să depună eforturile necesare pentru a prezenta o tipologie a sistemelor de pensii din statele membre, precum și un set comun de definiții pentru a putea compara sistemele;

11.

regretă faptul că în Cartea verde nu se acordă atenție suficientă egalității de gen; consideră că actuala diferență între bărbați și femei în ceea ce privește nivelul pensiilor este rezultatul inegalităților persistente de pe piața muncii, cum ar fi perioadele de șomaj, de boală, de îndatoriri de îngrijire familială, diferența de remunerare dintre femei și bărbați, suprareprezentarea femeilor în locurile de muncă precare și cu normă redusă, precum și obstacole în calea îmbinării armonioase a vieții profesionale cu viața privată; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să își continue eforturile în vederea eradicării acestor inegalități și să asigure, pe termen lung, tratament egal pentru femei și bărbați din punctul de vedere al pensiilor, de exemplu prin includerea concediului de maternitate și de îngrijire a membrilor mai în vârstă ai familiei în perioada de muncă, aceste perioade dând dreptul la beneficii de pensie pentru bărbați și femei;

12.

subliniază importanța individualizării drepturilor de pensie și solicită să se folosească criterii pentru calculul pensiei femeilor, astfel încât să se garanteze independența economică atât a bărbaților, cât și a femeilor; solicită statelor membre să aibă în vedere o abordare a pensiilor de-a lungul întregii vieți, pentru a furniza soluții la provocările ciclului viață profesională-viață de familie care există în lumea modernă;

13.

ia act de faptul că echitatea între generații și interesele tinerei generații trebuie să constituie aspecte centrale ale unei metode consolidate de coordonare în vederea unei dezvoltări continue a politicilor naționale privind pensiile, pe baza cooperării între statele membre;

14.

îndeamnă Comisia și statele membre să oblige furnizorii de pensii ocupaționale sau de alte pensii complementare să folosească tabele de mortalitate neutre din punctul de vedere al genului atunci când calculează indemnizațiile de pensionare, astfel încât femeile să nu fie sancționate din cauza speranței mai mari de viață;

15.

consideră că nu este posibil ca UE să stabilească niveluri adecvate ale pensiilor, deoarece cuantumul necesar este strâns legat de circumstanțele specifice din statele membre; cu toate acestea, solicită Comisiei să formuleze orientări care să permită statelor membre să stabilească criterii pentru garantarea unui nivel minim al pensiilor; consideră că statele membre ar trebui să definească noțiunea de caracter adecvat, ce reprezintă o condiție prin care să se asigure că persoanele în vârstă au trai decent;

16.

consideră că statele membre sunt ele însele responsabile de elaborarea unor dispoziții privind asigurarea unor pensii adecvate pentru cetățenii lor, ca parte a politicilor lor sociale și economice; încurajează statele membre să instituie cel mai adecvat sistem pentru a garanta un standard decent de viață pentru toți, acordându-se o atenție specială celor mai vulnerabile grupuri ale societății;

17.

subliniază faptul că, în cadrul diversității sistemelor de pensii, diversificarea venitului din pensii dintr-o varietate de sisteme publice (primul pilon) și sisteme legate de locul de muncă (în majoritatea cazurilor aferente celui de-al doilea pilon), poate oferi o garanție pentru asigurarea unei pensii adecvate;

18.

remarcă faptul că în majoritatea statelor membre primul pilon este cel mai important și se bazează pe principiul solidarității și că finanțarea primului pilon va fi mai puțin stringentă dacă mai mulți oameni ar munci și dacă s-ar aborda aspectele legate de munca ilegală și munca care nu respectă dispozițiile legislației, iar alte forme alternative de finanțare pentru primul pilon ar putea de asemenea fi discutate între statele membre în cadrul metodei deschise de coordonare; subliniază faptul că sistemele de pensii prin repartiție finanțate public și-au dovedit stabilitatea și viabilitatea în urma testului la care au fost supuse timpul crizei financiare și economice; solicită statelor membre să garanteze un nivel al pensiilor aferente primului pilon superior pragului de sărăcie;

19.

subliniază faptul că, în ceea ce privește viabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii, în unele state membre dispozițiile privind economiile aferente celui de-al treilea pilon joacă un rol important; subliniază, cu toate acestea, faptul că această opțiune este disponibilă numai pentru persoanele care au un venit adecvat care le-ar permite să contribuie la astfel de sisteme și că, prin urmare, aceasta poate juca doar un rol limitat în asigurarea unui venit decent;

20.

consideră că un schimb mai bun de informații între statele membre privind costurile și eficiența formelor de reducere a taxelor în cazul pensiilor private ar fi foarte util;

21.

consideră că, având în vedere presiunea bugetară, eficiența cheltuielilor sociale joacă un rol semnificativ; consideră că, având în vedere actuala presiune bugetară, cheltuielile sociale au jucat un rol economic și social semnificativ în atenuarea efectelor crizei; consideră că schemele de pensii prin repartiție și-au demonstrat rolul fundamental în crearea solidarității dintre generații; consideră, de asemenea, că pilonul al doilea și pilonul al treilea au un rol suplimentar în reducerea acestei presiuni; solicită statelor membre să asigure pe viitor cea mai bună combinație posibilă de forme de pensii; solicită statelor membre să îmbunătățească accesul cetățenilor la sistemele private de economisire; subliniază faptul că, din cauza crizei financiare, mai multe state membre planifică introducerea de modificări ale sistemelor de pensii; totuși, recomandă acestora să se asigure că sistemele de pensii rămân stabile, fiabile și sustenabile și că toate modificările sunt efectuate în urma desfășurării unui dialog social adecvat și pe baza furnizării de informații suficiente; susține ca, dacă salariații au posibilitatea de a alege, să li se acorde acestora timp suficient pentru a lua o decizie informată și bine gândită;

22.

subliniază faptul că nivelul ridicat al inflației influențează negativ viabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii, dar o bună creștere economică și rate ridicate de ocupare a forței de muncă măresc viabilitatea și caracterul adecvat al acestora;

23.

consideră că evaziunea fiscală a devenit un fenomen îngrijorător care trebuie combătut cât mai eficient posibil întrucât subminează caracterul adecvat și stabilitatea sistemelor de pensii viitoare;

24.

consideră că, având în vedere tendințele demografice și nevoia de a garanta că pensiile pot fi plătite, este necesar ca mai multe persoane să participe pe piața forței de muncă și să facă acest lucru pentru mai mult timp, dar constată că speranța de viață este în creștere și că o mai bună sănătate la locul de muncă este o precondiție pentru o viață profesională de durată; solicită statelor membre pentru a da posibilitatea persoanelor care doresc să continue să lucreze să facă acest lucru; solicită statelor membre care au majorat vârsta legală de pensionare sau care urmează să o majoreze să încurajeze, prin scutiri de impozite și contribuții la asigurările sociale, continuarea activității profesionale a persoanelor în vârstă; de asemenea, solicită statelor membre să creeze contracte de muncă și scheme de pensionare adaptate și flexibile pentru persoanele în vârstă și să încurajeze și să faciliteze îmbinarea muncii și a pensionării, precum și să pună în aplicare măsuri descurajatoare care să îngreuneze concedierea persoanelor în vârstă de către întreprinderi; solicită Comisiei să elaboreze un studiu care să analizeze modalitatea în care distribuirea bogăției influențează speranța de viață în statele membre;

25.

constată existența unor diferențe majore între vârsta legală de pensionare și vârsta reală la care persoanele în vârstă își încetează activitatea profesională și recomandă să se acorde prioritate asigurării faptului că salariații pot lucra până la atingerea vârstei legale de pensionare; constată faptul că aceste diferențe caracterizează în special angajații din categoriile ocupaționale cele mai dificile; prin urmare, invită statele membre și partenerii sociali să facă schimb de informații referitoare la bunele practici; de asemenea, le invită să încheie acorduri care să aibă un impact pozitiv asupra pensiilor viabile și care să conducă, în mod flexibil, la prelungirea vieții profesionale până la vârsta legală de pensionare, de exemplu prin dezvoltarea de strategii cuprinzătoare de gestionare a vârstei la nivel național și la nivelul întreprinderilor, precum și de noi dispoziții care să reglementeze echilibrul dintre viața profesională și viața privată, adaptate la nevoile specifice ale lucrătorilor mai în vârstă și prin recompensarea persoanelor care lucrează mai mult timp;

26.

subliniază faptul că forța de muncă mai în vârstă și persoanele cu o viață profesională mai lungă pot aduce o contribuție pozitivă la redresarea și viitoarea creștere economică; consideră că, pentru angajații (mai în vârstă) care desfășoară activități fizice și/sau intelectuale solicitante, o piață dinamică a forței de muncă trebuie să ofere soluții creative, cum ar fi o mai mare flexibilitate a vârstei legale de pensionare, pensii parțiale, condiții de muncă adaptate, încurajarea învățării pe tot parcursul vieții, dezvoltarea serviciilor de ocupare a forței de muncă sau a schimbării locului de muncă, pentru a stabili un echilibru între cerințele de pe piața muncii și capacitățile lucrătorilor; consideră că este necesară o politică activă de prevenire a discriminării pe criterii de vârstă, prin monitorizarea punerii corecte în aplicare a Directivelor 2000/78/CE și 2006/54/CE și prin promovarea unei culturi europene a îmbătrânirii active prin care să se asigure că persoanele mai în vârstă duc o viață caracterizată prin vitalitate și demnitate; solicită statelor membre să combine penalitățile pentru discriminarea de pe piața muncii cu stimulentele oferite angajatorilor în vederea creării unei piețe a muncii favorabile incluziunii; solicită statelor membre, în contextul reformării și extinderii vieții profesionale și cu sprijinul Comisiei, să pună în aplicare mai eficient directivele privind sănătatea și siguranța la locul de muncă;

27.

salută faptul că Strategia UE 2020 face referire la includerea lucrătorilor mai în vârstă pe piața muncii; regretă faptul că Strategia 2020 nu acordă în mod explicit atenție sistemelor de pensii decente, viabile și adecvate, deși atingerea unora dintre obiectivele prezentate în acest document depinde de acestea; prin urmare, sugerează includerea obiectivelor Cărții verzi în Strategia UE 2020;

28.

consideră că, în cazul în care Strategia 2020 va avea succes, acest lucru va însemna locuri de muncă mai sigure și de o mai bună calitate și că mai multe persoane vor fi în câmpul muncii, vor primi salarii adecvate și vor beneficia de condiții de muncă corespunzătoare, ceea ce va conduce la majorarea plăților pentru contribuțiile sociale obligatorii iar ritmul creșterii economice va avea de beneficiat din aceste motive, sporind astfel atât viabilitatea, cât și caracterul adecvat al sistemelor de pensii;

29.

în conformitate cu Strategia 2020, sprijină o politică activă și focalizată privind piața forței de muncă, care va conduce la creșterea ratei de ocupare a locurilor de muncă de către grupul persoanelor subreprezentate, în prezent, pe piața muncii, în special de grupurile cele mai vulnerabile; consideră că UE ar trebui să elaboreze noi indicatori pentru a monitoriza impactul reformei sistemului de pensii asupra grupurilor vulnerabile; subliniază faptul că în Uniunea Europeană munca ilegală este în continuare foarte răspândită, iar acest lucru afectează opțiunile de politică socială; solicită organismelor competente din statele membre să promoveze incluziunea socială și să combată munca nedeclarată în vederea îmbunătățirii echilibrului din cadrul sistemelor de pensii;

30.

observă că, în general, punerea în aplicare a Directivei IFPO de către statele membre a întârziat; solicită Comisiei, dacă este necesar, să ia măsuri împotriva statelor membre pentru a asigura punerea în aplicare corectă și în timp util a Directivei IFPO;

31.

este de acord cu faptul că obiectivul ar trebui să fie un nivel ridicat de securitate pentru viitorii pensionari, la un cost rezonabil pentru întreprinderile finanțatoare și în contextul unor sisteme de pensii viabile;

32.

constată că articolul 15 alineatul (6) din Directiva IFPO prevede, în legătură cu calculul provizioanelor tehnice, că „Comisia propune măsurile necesare pentru a preveni posibile denaturări cauzate de nivelurile diferite ale ratelor dobânzilor și pentru a proteja interesele membrilor și beneficiarilor oricărui sistem”; solicită Comisiei să efectueze o evaluare de impact înaintea revizuirii Directivei IFPO și să țină cont de tendința de orientare cu predilecție către sistemele cu contribuții definite și mai puțin către sistemele cu prestații definite;

33.

reamintește prevederile din Directiva IFPO, conform cărora „o veritabilă piață internă a serviciilor financiare este esențială pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Comunitate” și „prezenta directivă constituie așadar un prim pas către instituirea unei piețe interne a sistemelor de pensii ocupaționale, organizată la scară europeană”;

34.

subliniază că nou-instituita Autoritate Europeană de Supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) trebuie să facă uz pe deplin de competențele sale și să joace un rol important în procesul de pregătire pentru revizuirea Directivei IFPO și în elaborarea unor dispoziții legislative, cum ar fi proiecte de standarde tehnice, orientări și recomandări cu privire la un regim de solvabilitate; reamintește că Directiva IFPO nu ar trebui să se aplice obligațiilor publice de pensii și nici sistemelor de pensii legate de activitatea profesională aferente primului pilon;

35.

consideră că elementele calitative ale proiectului „Solvabilitate II” reprezintă un valoros punct inițial pentru sporirea supravegherii IFPO; observă că acest lucru vizează în special cerințele privind gestionarea corectă a riscurilor;

36.

subliniază faptul că mobilitatea forței de muncă în UE va fi esențială în anii următori pentru crearea de locuri de muncă și creșterea economică; consideră deci că încrederea cetățenilor va crește odată ce vor fi eliminate obstacolele din calea mobilității interne și transfrontaliere; constată că aspecte precum lipsa transferabilității, perioadele lungi de dobândire a drepturilor, menținerea drepturilor latente, menținerea nivelului de protecție și diferențele în ceea ce privește regimul fiscal și principiile actuariale trebuie să fie abordate, având în vedere consecințele lor asupra sistemelor de pensii; subliniază impactul pozitiv pe care o piață a muncii mai dinamică l-ar putea exercita asupra sistemului de pensii;

37.

constată că, în cadrul primului pilon, drepturile de pensie sunt reglementate de regulamentul de coordonare aplicabil, dar că, în ceea ce privește ceilalți piloni, sunt necesare măsuri simplificate;

38.

observă că există tendința de orientare cu predilecție către sisteme cu contribuții definite și mai puțin către sistemele cu prestații definite; constată că o consecință a acestui fapt este transferarea de către furnizorii de pensii a riscului asociat investiției către contribuabilii la sistemele de pensii; consideră că, din cauza diversității și a complexității diferitelor sisteme de pensii ocupaționale prin capitalizare, trebuie să fie stabilite condiții pentru transferabilitatea drepturilor de pensie dobândite, în sensul că transferabilitatea începe atunci când sunt încheiate contracte noi, fiind aprobată o cerere de transfer doar în cazul în care suma actuarială transferată urmează să fie plasată într-un fond al cărui scop este plata pensiilor pentru limită de vârstă; solicită realizarea unui studiu aprofundat asupra aspectelor fiscale legate de sistemele de pensii ocupaționale prin capitalizare și de sistemele de asigurări de viață cu capitalizare; consideră că, în ceea ce privește aspectele transfrontaliere, activitatea UE ar trebui să se axeze clar pe elaborarea de standarde minime privind dobândirea și menținerea drepturilor de pensie și pe facilitarea creării de sisteme naționale de urmărire a acestor drepturi;

39.

salută înființarea unor sisteme naționale de urmărire a drepturilor de pensie provenind din diferite surse în toate statele membre și solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru un sistem european de urmărire a acestor drepturi;

40.

ia act de faptul că în multe state membre a fost recunoscută importanța sistemelor de pensii ocupaționale și că UE poate contribui cu valoare adăugată asigurând coordonarea între diversele sisteme și încurajând statele membre să asigure aplicarea unui cadru justificabil din punct de vedere social, juridic și economic care să protejeze în mod adecvat membrii sistemului de pensii și să garanteze accesul la informații ușor de înțeles privind pensiile; subliniază că în cazurile în care statele membre dispun de fonduri de pensii obligatorii gestionate de instituții private, aceste sisteme ar trebui să facă de asemenea obiectul unei evaluări din punctul de vedere al conformității cu criteriile și normele europene privind securitatea, investițiile și clasificarea activelor; subliniază ca principiu faptul că impactul tuturor propunerilor privind sistemele de pensii ocupaționale trebuie să fie evaluat sub toate aspectele, în special pentru a cuantifica costurile suplimentare și sarcinile administrative astfel generate;

41.

consideră că în statele membre în care există sisteme obligatorii de pensii ocupaționale care nu fac parte, în principal, din primul pilon, aceste sisteme din al doilea pilon ar trebuie să fie accesibile de drept pentru toți angajații, fără discriminare pe criterii de vârstă, sex, sector și/sau contract de muncă;

42.

invită Comisia să încurajeze statele membre să investigheze modul în care poate fi facilitat dreptul angajaților de a participa la al doilea pilon printr-un dialog social consolidat și să prezinte propuneri pentru promovarea unui astfel de pilon în cazul în care acesta nu există încă; de asemenea, solicită să fie elaborată o metodă de guvernanță care să asigure gestionarea în comun a acestui pilon, în special în ceea ce privește strategia de investire a economiilor;

43.

invită statele membre să sprijine dezvoltarea unui dialog social și civic în materie de pensii pentru limită de vârstă și să ia în considerare pe deplin rezultatele acestui dialog;

44.

consideră că normele UE cu privire la al treilea pilon și la buna sa funcționare transfrontalieră trebuie să fie reexaminate din perspectiva bunei funcționări a pieței interne, în special în ceea ce privește produsele financiare; de asemenea, consideră că ar trebui create condiții echitabile de concurență; subliniază că această reexaminare a normelor trebuie să țină seama de interesele membrilor sistemelor de pensii;

45.

consideră că, pentru a obține o consecvență a regimurilor prudențiale în rândul diferiților furnizori de servicii financiare, trebuie să se aplice principiul „aceleași riscuri - aceleași reguli - același capital”, ținându-se seama de caracteristicile fiecărui produs sau sistem de pensii;

46.

recunoaște că există în continuare obstacole în cazul asigurărilor de pensii individuale transfrontaliere (al treilea pilon), de exemplu în cazul polițelor de asigurare de viață; solicită sugestii din partea Comisiei pentru a depăși aceste obstacole, precum și un cadru de reglementare a acestor activități;

47.

observă că în situațiile în care competențele legate de pensii revin Uniunii Europene, legislația este foarte fragmentată; solicită Comisiei să analizeze utilitatea raționalizării acestui cadru de reglementare în contextul unei mai bune legiferări;

48.

subliniază faptul că a fost deja adoptată o decizie privind înființarea Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO); subliniază necesitatea echipării acestei autorități în așa fel încât aceasta să poată îndeplini în mod eficace sarcinile care îi sunt încredințate și, în special, să poată ține seama, în mod adecvat, de particularitățile și caracteristicile pensiilor ocupaționale;

49.

observă că fondurile de pensii, inclusiv instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IFPO), sunt încă reglementate și supravegheate în calitate de entități financiare de sine stătătoare, deși, în practică, aceste activități sunt efectuate de conglomerate financiare;

50.

consideră că propunerile referitoare la un regim de solvabilitate pentru IFPO trebuie să recunoască caracterul specific al pensiilor, ținându-se seama de faptul că riscurile din sectorul asigurărilor sunt diferite de cele cu care se confruntă IFPO, în special în ceea ce privește condiționalitatea drepturilor la pensie, durata portofoliilor de pensii și faptul că IFPO sunt vehicule de investiții structurate consacrate exploatării unui portofoliu omogen de produse; subliniază că obiectivul-cheie al unui astfel de regim ar fi asigurarea unei protecții consolidate pentru actualii și viitorii pensionari; consideră că este necesar să se evalueze sub toate aspectele impactul acestor propuneri, mai ales în vederea cuantificării costurilor adiționale și a sarcinii administrative impuse; consideră că orice revizuire a regimului de solvabilitate pentru IFPO-uri ar trebui să aibă loc în cadrul actualei Directive IFPO; subliniază că soluționarea problemelor legate de un regim de cerințe de capital aplicabil fondurilor de pensii este strâns legată de rezolvarea corespunzătoare a chestiunilor legate de articolul 8 din Directiva privind insolvabilitatea;

51.

subliniază, în concordanță cu declarația Comisiei din Cartea verde, că Directiva IFPO se bazează pe o abordare de armonizare minimă provenită din regimul Solvabilitate I și că, în viitorul apropiat, societățile de asigurări vor aplica regimul bazat pe riscuri Solvabilitate II chiar și pentru activitățile lor legate de pensiile ocupaționale;

52.

subliniază că piețele financiare pot funcționa eficace numai într-un climat de încredere și consideră că încrederea necesită norme prudențiale solide pentru instituțiile financiare, iar IFPO-urile nu ar trebui să constituie o excepție de la această regulă;

53.

solicită Comisiei să elaboreze propuneri cu privire la procesul decizional legat de regimul de solvabilitate al IFPO-urilor și, în special, în concordanță cu intenția declarată în Cartea verde, să lanseze un studiu de impact referitor la aplicarea unui regim de solvabilitate de tip Solvabilitate II cât mai curând posibil;

54.

ia act de diferențele considerabile constatate în ceea ce privește punerea în aplicare și aplicarea Directivei privind insolvabilitatea; constată că, deși dispozițiile legislative relevante sunt relativ bine adaptate, rezultatele pot fi insuficiente și, astfel, contrare obiectivului directivei; face referire la concluzia Comisiei potrivit căreia, în anumite cazuri, punerea în aplicare a obligațiilor impuse prin articolul 8 al directivei poate ridica probleme în ceea ce privește gradul în care unele dintre aceste măsuri sunt suficiente pentru a proteja interesele angajaților și ale pensionarilor în eventualitatea insolvabilității angajatorului și consideră că trebuie soluționate o serie de chestiuni;

55.

solicită Comisiei să urmărească cu mare atenție punerea în aplicare a acestei directive, să ia măsuri împotriva statelor membre atunci când acest lucru este justificat și să țină cont, în momentul revizuirii directivei, de situația specifică a obligațiilor financiare ale angajatorului față de angajații săi sau față de fondul de pensii la care participă;

56.

consideră că este necesară consolidarea legislației UE referitoare la insolvabilitatea angajatorilor cu scopul de a asigura tuturor lucrătorilor o protecție egală a economiilor, indiferent de natura sistemului de pensii la care participă angajatorii;

57.

solicită să se examineze dacă asociațiile de garantare a pensiilor, precum cele existente în Luxemburg și în Germania în scopul menținerii sistemelor garantate prin provizioane în bilanț (al doilea pilon), ar putea fi recomandate altor state membre în vederea prezervării mecanismului de protecție;

58.

este preocupat de lipsa informării publicului de către autoritățile publice și de organismele care gestionează pensiile cu privire la cerințele, opțiunile, posibilitățile, drepturile acumulate, randamentele probabile și starea actuală de lucruri în ceea ce privește pensiile pentru limită de vârstă; subliniază faptul că, în momentul încheierii de contracte pentru pensii suplimentare, trebuie să se pună la dispoziția cetățenilor informații privind costurile și taxele reale implicate, precum și informații optime cu privire la statutul pensiilor lor; subliniază importanța unei educații solide în domeniul financiar dintr-o etapă timpurie;

59.

ia act de faptul că este necesar să se asigure mai multă transparență și să fie făcute publice tarifele percepute de către furnizorii de pensii private pentru gestionarea activelor, în special la toate nivelurile de investiții; consideră că informațiile oferite cetățenilor de statele membre și de fonduri în ceea ce privește drepturile acumulate ar trebui să fie integrate într-un sistem operațional, transparent și accesibil la nivel european;

60.

consideră că cetățenii trebuie informați în timp util și pe deplin cu privire la consecințele pe termen lung ale oricărei reforme a sistemului de pensii, în special cu privire la cuantumul pensiilor lor și la numărul total de ani de contribuție la pensie pe care trebuie să îi efectueze; observă că reformele trebuie să prevadă un regim de tranziție eficace și fără obstacole; invită statele membre să lanseze campanii care să permită cetățenilor și să îi încurajeze să se informeze cu privire la impactul deciziilor lor în materie de pensii și să ia măsuri pentru a-și asigura pensii adecvate;

61.

consideră că, în dezbaterea viitoare privind un sistem de pensii adecvat, viabil și sigur, ar fi util să se stabilească o platformă europeană de pensii care să implice reprezentanții instituțiilor UE, partenerii sociali și părțile interesate relevante pentru a realiza schimburi de informații referitoare la cele mai bune practici și pentru a contribui la pregătirea inițiativelor de politică, în conformitate cu principiul subsidiarității; consideră că, pentru a se evita suprapunerea responsabilităților în acest context, ar trebui să se țină cont de existența comitetului consultativ privind pensiile suplimentare („Forumul pensiilor”);

62.

invită Comisia să aibă în vedere înființarea unui grup de lucru special pentru problema pensiilor, care să implice direcțiile generale relevante cu competențe legate de chestiunea pensiilor;

63.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/19

—

având în vedere Decizia Consiliului din 3 octombrie 2005 privind deschiderea negocierilor de aderare cu Croația,

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la raportul de țară pentru 2009 privind Croația (1),

—

având în vedere Raportul de țară pentru 2010 privind Croația, publicat de Comisie la 9 noiembrie 2010 (SEC(2010)1326),

—

având în vedere recomandările Comisiei parlamentare mixte UE - Croația, adoptate la cea de-a 11-a reuniune a acesteia, care a avut loc la 29 martie 2010, la Zagreb și la cea de-a 12-a reuniune de la Bruxelles, din 30 noiembrie 2010,

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Parlamentul European își menține angajamentul deplin pentru promovarea aderării Croației la Uniunea Europeană și este hotărât să contribuie la finalizarea rapidă și reușită a procesului său de aderare;

B.

întrucât negocierile de aderare cu Croația au înregistrat progrese semnificative și au intrat în faza lor finală; întrucât s-au înregistrat progrese substanțiale generale în toate domeniile, în special în ceea ce privește realizarea obiectivelor stabilite în diversele capitole de negociere;

C.

întrucât negocierile de aderare cu Croația pot fi finalizate în prima jumătate a anului 2011, cu condiția să se continue cu fermitate reformele necesare, în special în ceea ce privește consolidarea administrației publice și a justiției, combaterea în continuare a corupției, asigurarea sustenabilității întoarcerii refugiaților, cooperarea deplină cu Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII), continuarea procesului de privatizare și adoptarea unor planuri de restructurare pentru șantierele navale aflate în dificultate;

D.

întrucât eforturile depuse pentru realizarea reformelor trebuie să continue și după finalizarea negocierilor, astfel încât atât țara, cât și cetățenii ei să profite din plin de avantajele aderării la UE;

E.

întrucât perspectiva aderării la UE reprezintă o motivație puternică pentru alte țări din Balcanii de Vest care doresc să se integreze în UE să continue reformele politice, economice și legislative necesare și să consolideze pacea, stabilitatea și coabitarea în armonie în regiune, pe baza unor relații de bună vecinătate; întrucât UE ar trebui să crească perspectivele de aderare ale țărilor vecine Croației care aparțin Procesului de la Salonic,

1.

felicită Croația pentru progresele substanțiale realizate în îndeplinirea criteriilor necesare pentru finalizarea negocierilor de aderare; solicită Croației să continue cu fermitate reformele necesare pentru a putea să îndeplinească ultimele criterii și să finalizeze negocierile; solicită Comisiei să utilizeze toate capacitățile de care dispune pentru a sprijini eforturile Croației de îndeplinire a criteriilor;

2.

salută intenția Președinției ungare de a finaliza negocierile în prima jumătate a anului 2011, dacă sunt îndeplinite toate obiectivele și respectate toate criteriile;

3.

este ferm convins că o aderare rapidă a Croației presupune atât o dimensiune europeană, cât și una regională și ar încuraja și mai mult celelalte țări din Balcanii de Vest să demareze și să realizeze cu convingere reformele necesare pentru aderare;

4.

este în continuare preocupat de faptul că, așa cum arată ultimul Eurobarometru, majoritatea cetățenilor croați consideră că aderarea țării lor la UE nu ar fi benefică; încurajează autoritățile croate și societatea civilă să își intensifice, cu ajutorul Comisiei, acțiunile destinate să îi convingă pe croați că fac parte din proiectul european; solicită guvernului croat să acorde mai mult sprijin organizațiilor societății civile care urmăresc promovarea statutului de membru al țării lor și să coopteze mai eficient acești actori nestatali în procesul de aderare; consideră că este esențial ca cetățenii să dispună de informații clare și concrete cu privire la implicațiile aderării Croației la UE;

5.

salută faptul că în iunie 2010 parlamentul croat a adoptat, cu o majoritate covârșitoare, modificări substanțiale ale constituției necesare în vederea aderării la UE; consideră că modificările constituționale adoptate vor deschide calea pentru adoptarea celorlalte dispoziții legislative necesare; regretă faptul că parlamentul și guvernul au ratat ocazia de a integra în Constituție o mai bună protecție a grupurilor minoritare, cum ar fi LGBT, precum și principiul sustenabilității ecologice;

6.

subliniază faptul că, deși s-au luat măsuri suplimentare pentru consolidarea administrației publice, se înregistrează în continuare deficiențe majore în procedurile administrative, iar capacitățile administrative sunt în continuare insuficiente, în special având în vedere complexitatea reformei administrației publice; invită guvernul croat să reducă întârzierile considerabile înregistrate în procesul de descentralizare și prin elaborarea și aplicarea unei strategii de descentralizare și prin adoptarea de noi măsuri pentru depolitizarea administrației publice și creșterea nivelului de profesionalism și etică în cadrul acesteia; consideră că finalizarea unei strategii clare de promovare pe bază de merit și a revizuirii politicii de remunerare sunt esențiale în această privință;

7.

observă că există informații conform cărora corupția este larg răspândită în Croația și constituie încă o problemă generală gravă; salută eforturile depuse de guvernul croat pentru a lua o poziție dură împotriva tuturor formelor de corupție; subliniază faptul că guvernul acordă o atenție specială cadrului legal și instituțional în lupta împotriva corupției, inclusiv investigațiilor, urmăririi penale și cooperării între agenții și pe plan internațional; ia act de cazurile anticorupție la nivel înalt aflate în curs, care implică un fost prim-ministru, doi foști miniștri, funcționari publici de rang înalt și numeroși manageri generali ai unor societăți de stat; se așteaptă la procese juste și transparente și reamintește autorităților croate importanța protejării de orice interferență politică a procesului de anchetare în cazuri de corupție; salută crearea unor departamente speciale de combatere a corupției și a crimei organizate în cele mai mari patru instanțe ale țării, în cadrul cărora judecătorii sunt evaluați și beneficiază de formare profesională suplimentară; solicită OLAF să coopereze îndeaproape cu autoritățile croate pentru a aduce la lumină eventuala corupție secundară, care ar putea fi generată în cadrul instituțiilor UE;

8.

ia act de faptul că, deși combaterea corupției continuă să fie una dintre principalele priorități ale guvernului, cazurile de corupție aduse în fața instanțelor nu sunt numeroase, majoritatea rămânând în faza de urmărire penală/anchetă; solicită autorităților croate să consolideze în continuare capacitățile administrative ale organelor anticorupție, în special ale Oficiului pentru combaterea corupției și a crimei organizate (USKOK) și să promoveze și mai mult o cultură a răspunderii politice; ia act de eforturile autorităților croate de a preveni corupția prin instruirea judecătorilor și a altor funcționari publici și prin informarea întregii societăți; subliniază că trebuie făcut mai mult în această privință, în special prin creșterea transparenței cheltuielilor publice; salută eforturile guvernului de a elimina deficiențele în domeniul finanțării activităților politice și a campaniilor electorale;

9.

salută eforturile substanțiale de reformă a sistemului judiciar, pentru a-l face independent și imparțial, eforturi concretizate în principal prin adoptarea unui plan de acțiune revizuit de reformare a sistemului judiciar; salută progresele realizate în ceea ce privește reducerea în continuare a cauzelor nesoluționate, în special a celor în care procedurile durează peste trei ani, raționalizarea sistemului judiciar prin crearea de instanțe mai mari, de instanțe districtuale și comerciale, precum și prin măsurile luate pentru specializarea judecătorilor; ia act de rezultatele pozitive, inclusiv în ceea ce privește Consiliul judiciar de stat, independența Academiei judiciare și crearea școlii pentru ofițeri judiciari, obținute în legătură cu asigurarea independenței numirilor în justiție, ameliorarea evoluției carierei profesionale și a răspunderii disciplinare a judecătorilor principali, precum și cu adoptarea unor măsuri generale de protecție pentru asigurarea unei mai mari independențe a sistemului judiciar;

10.

subliniază faptul că, deși instanțele au redus numărul de cauze nesoluționate care așteaptă un proces, statul de drept și încrederea cetățenilor în justiție suferă în continuare din cauza numărului ridicat de cauze pe rol și a duratei excesive a procedurilor; remarcă cu regret faptul că, deși există un număr mare de judecători, personalul de sprijin în cadrul instanțelor este insuficient și, prin urmare, solicită autorităților croate să soluționeze această discrepanță; subliniază că executarea hotărârilor judecătorești rămâne o problemă;

11.

ia act de faptul că Comisia nu a remarcat progrese suficiente în materie de infrastructură și echipare a instanțelor judecătorești, în principal din cauza lipsei unor finanțări adecvate; se așteaptă ca sistemul să fie funcțional cât mai curând, pentru a combate întârzierea cauzelor în Croația și să fie asigurată o justiție fără întârzieri, eficientă și promptă; încurajează autoritățile croate să continue să îmbunătățească independența, eficiența și resursele sistemului judiciar; solicită Comisiei să se asigure că reformele administrației publice și sistemului judiciar sunt implementate cu succes înaintea aderării Croației la Uniune; solicită Comisiei să evalueze impactul și rezultatele obținute în urma alocării de fonduri UE în reforma sistemului judiciar și în lupta împotriva corupției;

12.

ia act de declarația făcută la 6 decembrie 2010 de procurorul TPII în fața Consiliului de Securitate al ONU (CSONU); salută atitudinea în general cooperantă a autorităților croate față de solicitările de asistență ale procurorului, precum și faptul că se răspunde în mod adecvat acestor solicitări și se oferă acces la martori și la probe; solicită guvernului croat, cu toate acestea, să intensifice anchetele administrative cu privire la documentele militare solicitate și să clarifice incoerențele încă persistente din rapoartele adresate biroului procurorului, care au fost menționate în ultimele declarații pe care procurorul le-a adresat CSONU;

13.

salută eforturile depuse de Forța de reacție inter-servicii a Croației pentru a furniza informații complete privind locul unde se află documentele solicitate; pe de altă parte, solicită Consiliului să ia notă de poziția Camerei de primă instanță a TPII, în special de faptul că nu s-a putut stabili cu suficientă certitudine dacă registrele de artilerie solicitate mai există;

14.

constată cu satisfacție că Croația rămâne activă în judecarea din proprie inițiativă a crimelor de război și că procurorii au continuat să examineze cazuri pendinte de crime de război și condamnări în contumacie și să aplice măsuri standard pentru asigurarea uniformității practicilor, indiferent de originea etnică a acuzatului; subliniază, însă, că sunt necesare îmbunătățiri suplimentare în desfășurarea proceselor pentru crime de război, în vederea garantării unor procese pe deplin obiective și imparțiale, a combaterii impunității și a ameliorării protecției martorilor; încurajează autoritățile croate să intensifice în continuare dialogul și cooperarea cu țările vecine în acest domeniu; felicită guvernul croat pentru programul său de eliminare a minelor terestre rămase de la ostilitățile din anii '90 și solicită autorităților să continue acest program, acordând o atenție specială zonelor celor mai grav afectate din estul țării;

15.

subliniază că, pentru înlăturarea deficiențelor rămase privind anchetarea la nivel național a crimelor de război, este nevoie de judecarea rapidă a acestora; solicită actualizarea Codului penal în conformitate cu cele mai exigente standarde ale dreptului internațional, îndeosebi cât privește definirea crimelor împotriva umanității, a dispozițiilor relative la responsabilitatea ordinelor date și a celor privind crimele de război de natură sexuală; solicită, pe lângă acestea, îmbunătățirea măsurilor de protecție a martorilor;

16.

salută progresele generale în materie de întoarcere a refugiaților și constată cu satisfacție că ostilitatea față de reîntoarcerea sârbilor a scăzut în cea mai mare parte a țării; observă, cu toate acestea, că există încă probleme legate de refugiați și de persoanele care se întorc și solicită, prin urmare, autorităților croate să faciliteze reintegrarea celor care revin prin eliminarea obstacolelor pe care le întâmpină în a obține permisul de reședință permanentă, prin finanțarea adecvată și accelerarea programului de reconstrucție a locuințelor și prin lansarea unor proiecte de redresare economică și socială; solicită autorităților croate să abordeze cu fermitate cererile restante, să acorde prioritate considerării căilor de atac, să continue eforturile de revitalizare a economiei din zonele defavorizate afectate de război, să amelioreze viabilitatea întoarcerilor și să încurajeze și pe viitor reconcilierea interetnică într-un climat de toleranță etnică și de acceptare a diversității etnice și culturale;

17.

constată că libertatea de expresie, inclusiv libertatea și pluralismul media, sunt prevăzute în legislația croată, acestea fiind în general respectate în această țară; solicită, cu toate acestea, autorităților croate, să ia măsuri suplimentare pentru a asigura independența trusturilor media și să creeze condiții pentru profesionalismul acestora, precum și să continue să-și demonstreze angajamentul pentru a asigura lipsa de interferență politică în sectorul media și a garanta independența organelor de reglementare; încurajează autoritățile croate să continue investigarea fermă a cazurilor de intimidări și presiuni politice asupra jurnaliștilor, precum și cele de influență comercială, și să amelioreze anchetarea cazurilor jurnaliștilor amenințați care se ocupă de fenomene de corupție, crimă organizată și alte activități contrare legii; în această privință, salută hotărârea Tribunalului Zagreb în cazul uciderii unui redactor de la o publicație săptămânală;

18.

observă, de asemenea, că societatea de radiodifuziune publică HRT (Radio-televiziunea croată) continuă să se confrunte cu dificultăți serioase de administrare, în urma câtorva încercări nereușite ale consiliului pentru programe al HRT de a alege un nou director, ceea ce afectează funcționarea acestei societăți; salută intrarea în vigoare a noii legi privind radioul și televiziunea și se așteaptă ca structura de conducere a HRT să fie depolitizată și să se asigure independența editorială;

19.

salută progresele relative realizate în domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen; constată că aproximativ 25 % dintre locurile din parlament, precum și aproape jumătate din pozițiile administrative din sectorul public, sunt ocupate de femei, ceea ce demonstrează un progres în direcția egalității de gen; subliniază că, deși rata angajărilor în funcție de gen este un aspect pozitiv al economiei croate, procentul femeilor care ocupă funcții de conducere în întreprinderi rămâne scăzut, iar diferențele de salarizare între genuri persistă; solicită, de aceea, promovarea mai activă a femeilor în organismele economice și politice de decizie și implementarea rapidă a legii privind egalitatea de gen, inclusiv a principiului egalității remunerației; consideră că protecția socială a femeilor este actualmente avansată în raport cu țările vecine Croației; solicită autorităților croate să acorde mai multă atenție luptei împotriva violenței domestice;

20.

salută faptul că Croația a fost una dintre primele țări care au aderat la Convenția internațională privind drepturile persoanelor cu dizabilități; încurajează autoritățile croate să implementeze măsurile existente și să adopte planuri noi, concrete și transparente, de reformă a instituționalizării și a capacității juridice, precum și să soluționeze problema numărului tot mai mare de persoane cu dizabilități mentale care, în loc să fie integrate în comunitate, sunt nevoite să locuiască în instituții supraaglomerate, astfel încât să se poată garanta pe deplin drepturile omului în cazul persoanelor cu dizabilități; din moment ce această convenție recunoaște explicit dreptul fundamental al persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate, recomandă autorităților croate să realizeze reforme care să concorde cu această dispoziție, oferind modalități alternative de îngrijire; încurajează Croația să îmbunătățească în continuare punerea în aplicare a dispozițiilor legale relevante privind accesul în clădiri pentru persoanele cu handicap;

21.

ia act de progresele remarcabile în privința respectării drepturilor minorităților, acordându-se o mai mare importanță problemelor minorităților în contextul ameliorării relațiilor din regiune; salută consolidarea dispozițiilor constituționale referitoare la minorități și faptul că, în pofida măsurilor financiare de austeritate, nivelul fondurilor disponibile pentru organizațiile minorităților au fost doar marginal reduse; cu toate acestea, subliniază necesitatea luării unor măsuri adecvate pentru a proteja minoritatea romă;

22.

subliniază importanța dialogului cu societatea civilă și atrage atenția asupra rolului important al organizațiilor societății civile în definirea priorităților politice; recunoaște eforturile depuse de guvernul croat pentru consultarea societății civile; invită autoritățile să ia măsuri suplimentare pentru oficializarea și intensificarea participării actorilor din societatea civilă la procesele de elaborare a politicilor și la monitorizarea activităților autorităților; subliniază rolul esențial al societății civile în consolidarea cooperării regionale în domeniul social și în cel politic;

23.

salută progresele realizate în privința sistemului penitenciar, în special începerea construcției unor noi centre penitenciare, precum și implementarea unui nou sistem de eliberare condiționată; observă, cu toate acestea, că, datorită problemei aglomerării, nu sunt satisfăcute necesitățile deținuților în materie de îngrijiri medicale, igienă, spațiu, aer proaspăt și acces la oportunități de muncă;

24.

salută îmbunătățirile realizate de autoritățile competente în privința urmăririlor penale pentru așa-numitele crime bazate pe ură; solicită autorităților să facă încă un pas înainte și să stabilească o clasificare și o definiție adecvată a crimelor bazate pe ură, în special în privința celor motivate de orientarea sexuală, mediul cultural sau apartenența etnică a victimei;

25.

salută progresele realizate în implementarea legislației privind crimele bazate pe ură; observă, cu toate acestea, că autoritățile trebuie să abordeze mai hotărât cazurile de amenințări rasiste și intoleranță față de minoritățile sexuale;

26.

constată că, deși declinul economic a încetinit, economia croată continuă să se contracte, înregistrându-se o scădere a PIB-ului real; salută planurile de relansare economică, dar solicită totuși guvernului să își concretizeze recomandările în politici viguroase;

27.

invită guvernul croat să remedieze deficiențele structurale ale economiei și să își reducă rolul de redistribuire prin reforme structurale destinate să stimuleze competitivitatea; subliniază că este necesară o raționalizare a sectorului public și că se impun o consolidare fiscală și reforme suplimentare în vederea reducerii cheltuielilor publice; constată că este nevoie de eforturi solide pentru a reforma sectorul sănătății, sistemele sociale și politicile privind ajutorul de stat din Croația, pentru a se obține eficiență în raport cu costurile și a se ajunge la un nivel constant de cheltuieli publice în cadrul unei politici fiscale riguroase;

28.

solicită guvernului croat să abordeze problema ratei foarte scăzute a ocupării forței de muncă, să depună eforturi suplimentare pentru a crește participarea pe piața muncii, soluționând problema rigidității reglementării privind piața muncii și a obstacolelor din calea participării lucrătorilor pe această piață și apelând la instrumente ca învățământul profesional, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții;

29.

ia act cu satisfacție de faptul că Croația și-a îmbunătățit în continuare capacitatea de a-și asuma obligațiile care decurg din statutul de stat membru al UE, înregistrând un nivel bun de aliniere la acquis-ul comunitar în majoritatea sectoarelor; încurajează totuși autoritățile croate să acorde o atenție specială capacităților administrative necesare pentru a asigura punerea sa în aplicare corespunzătoare, astfel încât Croația să poată beneficia de toate avantajele aderării la UE;

30.

ia act de procedura de licitație lansată în mai 2010 pentru șantierele navele aflate în dificultate; invită guvernul croat să finalizeze în cel mai scurt timp procesul de restructurare a acestui sector pentru a îndeplini un criteriu important pentru negocierile de aderare, de care depinde încheierea provizorie a capitolului referitor la concurență;

31.

salută eforturile substanțiale de consolidare a capacităților administrative și instituționale, precum și de întărire a sistemului general de management al asistenței de preaderare, în vederea pregătirii adecvate a implementării politicilor de coeziune și rurală înainte de aderarea Croației la UE;

32.

îndeamnă guvernul croat să amelioreze coordonarea instituțiilor administrative centrale responsabile de gestionarea mediului, în special a celor din domeniul planificării teritoriale, al managementului deșeurilor, apelor și calității aerului, astfel încât acestea să poată asigura buna conservare a unui mediu unic și a unui nivel ridicat de biodiversitate; solicită guvernului în special să realizeze, ca primă măsură și în regim de urgență, o evaluare detaliată a actualei arhitecturi administrative în domeniul elaborării politicilor și al managementului de mediu;

33.

constată cu satisfacție că poziția geografică a Croației și cele trei coridoare europene de transport care traversează țara asigură un acces avantajos din punct de vedere economic la piețele Europei Centrale pentru transporturile de mărfuri destinate sau provenite din Orient și din Extremul Orient și subliniază necesitatea dezvoltării integrate a conexiunilor portuare, feroviare și rutiere către coridoarele europene, necesare pentru a asigura atractivitatea țării pentru serviciile de transport;

34.

ia act de faptul că Croația a realizat progrese semnificative în alinierea politicii sale, a legislației și reglementărilor la acquis-ul din domeniul comunicațiilor electronice și al tehnologiilor informației și încurajează autoritățile croate să promoveze accesul la internet pe scară cât mai largă; salută faptul că trecerea la televiziunea digitală s-a realizat cu succes; cu toate acestea, regretă că, în ciuda reglementărilor în vigoare, competiția și piața rețelei fixe de bandă largă rămâne încă limitată;

35.

constată că agricultura se confruntă în continuare cu probleme structurale și că exploatațiile agricole private continuă să funcționeze pe terenuri mici, fragmentate, având doar o capacitate limitată de a realiza economii de scară;

36.

salută participarea Croației la operațiunile și misiunile politicii comune de securitate și apărare (PCSA), în special la operațiunea militară UE NAVFOR Atalanta și la misiunile civile UE EUPOL Afganistan și EULEX Kosovo, precum și contribuția Croației la grupările tactice UE prin participarea activă la Gruparea tactică nordică și la cea condusă de Germania; în plus, constată cu satisfacție alinierea sistematică și regulată a Croației la declarațiile și pozițiile comune din cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC) ori de câte ori a fost invitată să le adopte, atât la Bruxelles, cât și la nivelul organizațiilor internaționale;

37.

încurajează Croația să își continue eforturile de a menține relații bune cu țările vecine și de a juca în continuare un rol important și proactiv de sprijinire a cooperării regionale la toate nivelurile; felicită Președintele Croației pentru respectul profund manifestat, cu ocazia vizitei sale oficiale la Sarajevo, în aprilie 2010, față de bosniacii victime ale crimelor de război; consideră că această inițiativă și acest gest constituie un angajament din partea Croației pentru a soluționa diferendele istorice cu vecinii săi într-un mod just, sincer și demn; salută, de asemenea, declarația comună a președintelui și prim-ministrului croat privind susținerea integrității teritoriale și a suveranității Bosniei și Herțegovinei și a aderării acesteia la UE și NATO; constată că progresele înregistrate în cooperarea regională sunt neuniforme și, prin urmare, invită guvernul croat și guvernele țărilor vecine să își intensifice dialogul în vederea reconcilierii locuitorilor din regiune și să găsească soluții definitive și reciproc acceptabile pentru toate problemele bilaterale rămase nesoluționate, în special în privința acordurilor finale privind frontierele de stat, persoanele dispărute, restituirea proprietăților, întoarcerea refugiaților, precum și extrădările în cazurile de crime de război și de crime împotriva umanității;

38.

salută intrarea în vigoare a acordului de arbitraj dintre Croația și Slovenia privind chestiunea frontierelor, la 29 noiembrie 2010; consideră că soluționarea diferendului de lungă durată asupra frontierelor dintre țările vecine este un semnal important adresat întregii regiuni, pentru încurajarea unei culturi a dialogului și a compromisului; reamintește dispozițiile articolului 10 din acordul de arbitraj, conform cărora ambele părți trebuie să se abțină de la orice acțiune sau declarație care ar putea agrava diferendul sau pune în pericol lucrările tribunalului de arbitraj;

39.

solicită avansarea în direcția soluționării litigiilor bilaterale cu țările vecine, cum ar fi problema frontierelor cu Serbia, Muntenegru și Bosnia și Herțegovina, astfel încât aceste litigii să nu devină un obstacol în calea viitoarelor extinderi ale UE după aderarea Croației;

40.

felicită Croația și Slovenia pentru ambiția și eforturile de a consolida reconcilierea popoarelor lor, într-o atmosferă de încredere reciprocă; salută vizita președintelui sârb Tadić, alături de președintele croat, la Vukovar, unde președintele Serbiei și-a exprimat regretul și a prezentat scuze pentru crimele comise la Ovčara, lângă Vukovar, precum și angajamentul comun de a afla ce s-a întâmplat cu persoanele dispărute și de a găsi soluții la problemele refugiaților și repatriaților, care constituie un pas important spre reconciliere; salută faptul că Președintele croat Josipović și-a exprimat regretul pentru sârbii care au fost victime ale războiului în Croația; salută semnarea, la 29 iunie 2010, a acordului de extrădare dintre Croația și Serbia a persoanelor suspectate sau condamnate pentru infracțiuni legate de crima organizată și de corupție, precum și încheierea acordului de extrădare dintre Republica Croația și Muntenegru, la 1 octombrie 2010, ca un pas semnificativ către consolidarea eficienței luptei împotriva corupției și a crimei organizate, precum și către reducerea impunității în regiune;

41.

salută inițiativa regională denumită „Procesul Brdo”, lansată de Croația și Slovenia în martie 2010, și în special acordul dintre Croația, Slovenia și Serbia cu privire la înființarea unei companii comune de transport feroviar de mărfuri destinată să îmbunătățească transporturile de mărfuri dinspre și înspre Europa de Vest, Turcia și Grecia care tranzitează aceste trei țări; consideră că, astfel, costurile de transport vor fi reduse semnificativ, timpul de transport va fi scurtat datorită simplificării controalelor vamale și la frontieră și, în același timp, este subliniat angajamentul de a concretiza eforturile de reconciliere în măsuri practice de interes economic pentru toate părțile;

42.

consideră că dezvoltarea economică a regiunii ar putea fi accelerată printr-o cooperare strânsă între Croația și Serbia în cadrul Strategiei privind regiunea Dunării, ceea ce ar crea ocazia de a strânge legăturile acestor țări cu UE prin diferite forme de cooperare în domeniul transportului, al mediului și al dezvoltării economice în cadrul macroregiunii Dunării;

43.

subliniază necesitatea unor reglementări adecvate și a realizării corespunzătoare a lucrărilor de construcții pe cursul Dunării, conforme celor mai recente standarde tehnice de protecție a mediului; solicită în acest sens respectarea cerințelor de mediu pentru această regiune unică în Europa, precum și a dispozițiilor UE pentru acordarea de autorizații, încă din stadiul de proiect; consideră că aceste principii trebuie să fie aplicabile în cazul oricăror lucrări de sistematizare a cursurilor altor fluvii;

44.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernului și parlamentului Croației.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/26

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt,

—

având în vedere Pactul internațional al ONU din 1966 cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Egipt în 1982,

—

având în vedere declarația Consiliului European din 4 februarie 2011 referitoare la Egipt și la regiune,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 31 ianuarie 2011 referitoare la Egipt,

—

având în vedere declarația comună din 11 februarie 2011 a Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, a Președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, și a Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, privind recentele evenimente din Egipt,

—

având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, privind demisia președintelui Hosni Mubarak la 11 februarie 2011,

—

având în vedere declarația Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, din 29 ianuarie 2011 privind situația din Egipt,

—

având în vedere declarațiile referitoare la Egipt ale Înaltului Reprezentant al Uniunii, Catherine Ashton, din 3 și 4 februarie 2011 și din 27 și 28 ianuarie 2011, precum și declarația din 6 decembrie 2010 referitoare la alegerile pentru Adunarea Poporului din Egipt,

—

având în vedere cea de-a cincea declarație a Consiliului Suprem al Forțelor Armate Egiptene din 13 februarie 2011,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate în 2009: raport privind progresele înregistrate de Egipt” (COM(2010)0207 - SEC(2010)0517),

—

având în vedere decizia comună din aprilie 2009 a Egiptului și a UE de a conlucra în vederea consolidării relațiilor dintre părți, conform propunerii Egiptului din 2008,

—

având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2004 între UE și Egipt, precum și planul de acțiune convenit în 2007,

—

având în vedere evoluția politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 și, în special, rapoartele de evaluare ale Comisiei privind punerea în aplicare a acestei politici,

—

având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, din 2004, actualizate în 2008,

—

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în cadrul demonstrațiilor care au avut loc recent în diverse țări arabe din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu, s-au solicitat reforme politice, economice și sociale, iar populația s-a exprimat cu hotărâre în favoarea libertății, a democrației veritabile și a unor condiții mai bune de trai pentru cetățeni;

B.

întrucât președintele egiptean Hosni Mubarak a demisionat la 11 februarie 2011; întrucât puterile sale au fost predate Consiliului Suprem al Forțelor Armate; întrucât Consiliul Suprem a solicitat guvernului recent numit de președintele Mubarak să rămână în continuare în funcție până la formarea unui nou guvern, s-a angajat să predea puterea unui guvern civil ales și a luat decizii importante, după cum s-a anunțat în cadrul celei de-a cincea declarații de la 13 februarie 2011;

C.

întrucât pentru a se răspunde la solicitările populare referitoare la libertate, democrație adevărată și justiție socială în Egipt este nevoie imediat de un dialog serios și deschis, cu participarea tuturor forțelor politice și sociale care respectă democrația, sprijină statul de drept și respectă drepturile omului și libertățile fundamentale, dialog care ar trebui să conducă la reforme reale și semnificative;

D.

întrucât protestele pașnice desfășurate împotriva regimului egiptean au fost reprimate cu violență de către poliție, care a făcut uz de gaze lacrimogene, tunuri de apă, gloanțe de cauciuc, dar și gloanțe de război, iar demonstranții au fost atacați de persoane înarmate și miliții pro-guvernamentale, provocând moartea a sute de persoane; întrucât au fost arestate și reținute sute de persoane, printre care apărători ai drepturilor omului, jurnaliști și avocați;

E.

întrucât guvernul egiptean a luat măsura fără precedent de blocare a internetului, pentru a reduce la tăcere demonstranții și a limita libertatea de exprimare a poporului; întrucât organismele media și juridice, precum Al-Jazeera și Centrul juridic Hisham Mubarak, au fost închise de poliția militară;

F.

întrucât promovarea respectului față de democrație, drepturile omului și libertățile civile constituie principiul fundamental și obiectivul UE și oferă o bază comună pentru dezvoltarea spațiului euro-mediteraneean; întrucât parteneriatul euro-mediteraneean s-a concentrat, în principal, asupra reformelor economice și nu a fost în măsură să aducă după sine reformele instituționale și politice necesare; întrucât Uniunea pentru Mediterana, care ar fi trebuit să consolideze politica UE în regiune, s-a dovedit lipsită de eficacitate în ceea ce privește contracararea neîncrederii crescânde și satisfacerea nevoilor de bază ale popoarelor în cauză;

G.

întrucât, adeseori în ultimii ani, dorința de stabilitate a umbrit valorile democrației, ale justiției sociale și ale drepturilor omului în relațiile UE și ale statelor sale membre cu vecinii de la sud; întrucât clauzele referitoare la drepturile omului din acordurile de asociere ar trebui să fie susținute în mod sistematic printr-un mecanism de punere în aplicare a acestor clauze; având în vedere, în acest context, revizia necesară a politicii europene de vecinătate, aflată în desfășurare;

H.

întrucât Parlamentul European a cerut în repetate rânduri ridicarea stării de urgență, care a fost instituită în 1981, consolidarea democrației și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Egipt;

I.

întrucât Egiptul este un partener esențial al UE în Orientul Mijlociu; întrucât UE ar trebui să contribuie la construirea unui Egipt democratic, prosper și stabil prin încurajarea și susținerea schimbărilor din țară;

J.

întrucât Egiptul joacă un rol activ și crucial în sprijinirea procesului de pace din Orientul Mijlociu și în cadrul reconcilierii inter-palestiniene; întrucât Consiliului Suprem al Forțelor Armate a confirmat angajamentul Egiptului de a pune în aplicare toate tratatele și convențiile internaționale pe care le-a semnat,

1.

își exprimă solidaritatea cu poporul egiptean, salută curajul și hotărârea sa, de care a dat dovadă în special tânăra generație, și sprijină cu tărie aspirațiile sale democratice legitime;

2.

condamnă ferm violența și folosirea disproporționată a forței împotriva protestatarilor și regretă profund faptul că aceasta a cauzat pierderea unui număr considerabil de vieți omenești și un mare număr de răniți; transmite condoleanțe familiilor victimelor; solicită efectuarea unei anchete independente a evenimentelor care au condus la morți, răniți și încarcerări, precum și punerea sub acuzare a responsabililor;

3.

solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor demonstranților pașnici, a prizonierilor de conștiință, a apărătorilor egipteni și internaționali ai drepturilor omului, a jurnaliștilor și a avocaților; îndeamnă, în acest sens, autoritățile egiptene să comunice, fără întârziere, locul în care se află persoanele reținute și să garanteze protejarea acestora de toate formele de tortură sau alte rele tratamente;

4.

consideră că demisia președintelui Hosni Mubarak a deschis o nouă etapă în cadrul tranziției politice din Egipt; solicită lansarea imediată a unui dialog politic real și deschis la nivel național, la care să participe toate forțele politice cheie, dar și societatea civilă, pentru a deschide calea către ridicarea stării de urgență, revizuirea constituției și a legislației electorale, către alegeri libere și corecte, către un guvern democratic ales, compus din civili, și către instituirea unei democrații veritabile în Egipt;

5.

solicită forțelor armate egiptene să joace un rol constructiv în evitarea continuării violențelor și în facilitarea procesului politic; ia act de deciziile Consiliului Suprem al Forțelor Armate de a suspenda constituția, de a dizolva parlamentul și de instituire a unui comitet, compus din membri independenți, care să modifice articolele din constituție, să organizeze un referendum popular privind aceste modificări ale constituției și să organizeze alegeri parlamentare și prezidențiale; solicită din nou un proces democratic în care să fie implicate toate forțele politice și ale societății civile pentru a ajunge la un consens național;

6.

subliniază importanța redeschiderii fără întârziere a tuturor rețelelor de comunicații, inclusiv a internetului, și a respectării pe deplin a libertății de informare, de expresie și de asociere în Egipt;

7.

își exprimă sprijinul ferm față de reformele care au drept obiective democrația, statul de drept și justiția socială în Egipt; solicită din nou ridicarea stării de urgență; subliniază din nou importanța bunei guvernanțe, combaterii corupției și respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Egipt, în special a libertății de conștiință, a libertății religioase, a libertății de gândire, de exprimare, a libertății presei, a libertății de asociere, a drepturilor femeilor, a egalității între sexe, a protecției minorităților și a combaterii discriminării în funcție de orientarea sexuală;

8.

subliniază importanța accelerării considerabile a reformelor economice și sociale în Egipt, deoarece libertatea, dezvoltarea economică și un nivel de trai mai ridicat sunt esențiale pentru stabilitatea politică și socială a țării;

9.

solicită UE și statelor sale membre să sprijine în mod activ o tranziție rapidă spre un Egipt caracterizat prin pace, pluralism și dreptate; sprijină, într-un context mai amplu, opinia Consiliului European conform căreia UE ar trebui să acorde întreg sprijinul său procesului de tranziție din regiune menit să aducă guvernanța democratică, pluralismul, ameliorarea șanselor de prosperitate economică și incluziune socială, precum și consolidarea stabilității regionale;

10.

solicită UE, statelor membre, partidelor și fundațiilor politice să ajute factorii politici democratici și organizațiile societății civile din Egipt să se organizeze pentru a putea participa pe deplin la tranziția spre democrație; invită autoritățile egiptene să nu permită ca membrii comunităților creștinilor copți să devină victime ale evenimentelor actuale și ca toate comunitățile religioase să poată trăi în liniște și să își exprime în mod liber convingerile peste tot în țară;

11.

solicită Înaltului Reprezentat să promoveze constituirea unui grup operativ, cu participarea Parlamentului European, pentru a răspunde nevoii de sprijinire a procesului de tranziție către democrație, adresată de către actorii implicați schimbările democratice, în special cu privire la alegerile libere și democratice și la consolidarea instituțională, inclusiv a independenței puterii judecătorești; solicită Înaltului Reprezentat să susțină transformările democratice și prin trimiterea unei misiuni de observare a procesului electoral la viitoarele alegeri;

12.

salută Decizia de punere în aplicare 2011/79/PESC a Consiliului și Regulamentul (UE) nr. 101/2011 al Consiliului din 4 februarie 2011 prin care se impune înghețarea activelor deținute sau controlate de persoane considerate a fi responsabile de deturnarea fondurilor de stat în Tunisia și alte persoane asociate cu acestea (1) și cere Consiliului să adopte aceleași măsuri în ceea ce privește toate persoanele responsabile din Egipt;

13.

subliniază faptul că evenimentele din Egipt și din alte țări din regiune evidențiază din nou nevoia urgentă de a dezvolta politici și instrumente mai ambițioase și mai eficiente, precum și de a consolida susținerea lor bugetară pentru a încuraja și sprijini reformele politice, economice și sociale din vecinătatea sudică a UE; subliniază faptul că revizuirea strategică a politicii europene de vecinătate, aflată în desfășurare, trebuie să reflecte evenimentele actuale din regiune și trebuie să propună metode noi și îmbunătățite pentru a răspunde nevoilor și aspirațiilor popoarelor; solicită o mai bună coordonare cu celelalte politici ale UE referitoare la aceste țări;

14.

repetă solicitarea sa ca UE să-și revizuiască politica de sprijinire a democrației și a drepturilor omului pentru a crea un mecanism de punere în aplicare a clauzei referitoare la drepturile omului în toate acordurile încheiate cu țările terțe; insistă asupra faptului că PEV trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independența puterii judecătorești, respectarea libertăților fundamentale, a pluralismului și a libertății presei, precum și de lupta împotriva corupției; relevă, în acest sens, că planurile de acțiune actuale trebuie să fie radical revizuite, prin includerea unor priorități clare, însoțite de stimulente pentru reformele politice; cere Consiliului să definească un set de criterii politice pe care țările din cadrul PEV trebuie să le îndeplinească pentru a li se acorda „statutul avansat”;

15.

consideră că rolul pe care instrumentele financiare ale UE pentru acțiunea externă în regiune, în special IEVP (Instrumentul european de vecinătate și parteneriat), IEDDO (Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului), precum și Instrumentul de stabilitate, îl pot juca în această privință este esențial și solicită consolidarea acestor instrumente, pentru a putea fi utilizate în mod efectiv și cu consecvență în aceste circumstanțe excepționale; solicită Înaltului Reprezentant să facă uz pe deplin de toate instrumentele financiare externe ale UE, inclusiv de IEDDO; subliniază că Parlamentul European trebuie să garanteze controlul democratic al acestor instrumente financiare; subliniază, de asemenea, importanța abordării urgente a problemei creșterii prețurilor alimentelor și, în general, problema securității alimentare și a dezvoltării rurale;

16.

solicită Uniunii pentru Mediterana să analizeze evenimentele recente și să acționeze urgent pentru a prezenta propuneri referitoare la cea mai bună modalitate de promovare a democrației și a drepturilor omului în statele sale membre și în regiune și la posibilele reforme care să aibă drept obiectiv consolidarea și eficientizarea propriului său rol; solicită Fundației euro-mediteraneene Anna Lindh să joace urgent un rol activ în mobilizarea societății civile din regiunea euro-mediteraneeană în vederea promovării spiritului civic și a participării;

17.

recunoaște rolul crucial jucat de Egipt în lumea arabă și în procesul de pace din Orientul Mijlociu și importanța acordului de pace cu Israelul; cere Egiptului să joace în continuare un rol activ și constructiv în încercarea de a instaura o pace durabilă în Orientul Mijlociu, în special în ceea ce privește conflictul israelo-palestinian și reconcilierea palestiniană și solicită menținerea tratatului de pace dintre Egipt și Israel; salută declarația Consiliului Suprem al Forțelor Armate conform căreia Egiptul s-a angajat să pună în aplicare toate tratatele și convențiile internaționale pe care le-a semnat;

18.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/ Vicepreședinte al Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și autorităților egiptene.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/30

—

având în vedere articolul 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Comisiei cu privire la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării (O-00014/20112011 – B7-0011/2011 și O-00029/2011 – B7-0013/2011),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 21 ianuarie 2010 referitoare la strategia europeană pentru regiunea Dunării (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării” (COM(2010)0715) și planul de acțiune care o însoțește (SEC(2010)1489),

—

având în vedere Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (COM(2009)0248),

—

având în vedere solicitarea adresată Comisiei de Consiliul European din 18-19 iunie 2009 de a elabora, până în 2010, o strategie europeană pentru regiunea Dunării,

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 referitoare la transportul pe căi navigabile interioare: NAIADES, un program european integrat de acțiune pentru transportul pe căi navigabile interioare (3),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din octombrie 2009, intitulat „O strategie a UE pentru Regiunea Dunării”,

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat „Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind guvernanța pe mai multe niveluri” (CoR 89/2009),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European referitor la „Cooperarea macroregională: extinderea Strategiei pentru Marea Baltică la alte macroregiuni din Europa” (ECO/251),

—

având în vedere programul de lucru al Consiliului, elaborat de președințiile spaniolă, belgiană și ungară,

—

având în vedere Convențiile de la Espoo, Aarhus și Berna privind protecția mediului,

—

având în vedere Directiva-cadru privind apa și Convenția de la Helsinki,

—

având în vedere Convenția de la Belgrad de reglementare a navigației pe Dunăre,

—

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Tratatul de la Lisabona recunoaște coeziunea teritorială ca obiectiv al Uniunii Europene (articolul 3 din TUE);

B.

întrucât prin strategiile macroregionale se urmărește utilizarea mai bună a resurselor existente în vederea soluționării problemelor legate de dezvoltarea teritorială, precum și găsirea unor răspunsuri comune la provocări comune;

C.

întrucât pentru creșterea eficacității politicii regionale ar trebui susținută și dezvoltată adoptarea unei abordări integrate, care să includă elaborarea de strategii privind macroregiunile la nivelul UE;

D.

întrucât Strategia pentru regiunea Mării Baltice oferă deja un model de coordonare a politicilor UE și de finanțare în cadrul unităților teritoriale geopolitice, și anume macroregiunile, definite pe baza unor criterii specifice;

E.

întrucât regiunea Dunării, care cuprinde 14 țări europene și 115 milioane de cetățeni, atât din UE, cât și din afara ei – Germania, Austria, Slovacia, Republica Cehă, Slovenia, Ungaria, România, Bulgaria, Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Moldova și Ucraina – reprezintă un spațiu în care pot fi dezvoltate sinergii consolidate între politicile UE din diverse domenii, cum ar fi coeziunea, transporturile, economia, energia, mediul, cultura, educația, agricultura, pescuitul, extinderea și vecinătatea;

F.

întrucât Strategia UE pentru regiunea Dunării ar trebui, prin urmare, să combine și să coordoneze elemente economice, de mediu, sociale și culturale;

G.

întrucât această strategie ar trebui să contribuie substanțial la îmbunătățirea guvernanței la mai multe niveluri și la o implicare mai intensă a partenerilor și a actorilor societății civile care își desfășoară activitatea în regiunea Dunării și ar trebui să contribuie la prosperitatea, dezvoltarea durabilă, crearea de locuri de muncă și securitatea din zonă;

H.

întrucât regiunea Dunării este o poartă istorică semnificativă ce unește estul și vestul Europei;

I.

întrucât, în urma extinderilor succesive, Dunărea a devenit, aproape integral, o cale de navigație interioară a Uniunii Europene, iar regiunea Dunării poate contribui substanțial la reflectarea schimbărilor survenite ulterior acestor extinderi;

J.

întrucât regiunea Dunării reprezintă o macroregiune interconectată, cu capacități economice eterogene;

K.

întrucât dezvoltarea economică a regiunii Dunării va crește în mod semnificativ bogăția economică a acestei macroregiuni și va stimula ocuparea forței de muncă;

L.

întrucât, dacă regiunea Dunării ar fi considerată drept o macroregiune unică, ea ar putea contribui la depășirea diferențelor regionale existente în ceea ce privește performanțele economice și la sprijinirea unei dezvoltări integrate;

M.

întrucât, din 1991, Delta Dunării și Budapesta, inclusiv malurile Dunării, fac parte din patrimoniul mondial al UNESCO, iar regiunea Dunării cuprinde mai multe zone speciale de protecție și zone speciale de conservare în cadrul Natura 2000; întrucât Dunărea și Delta Dunării constituie un ecosistem unic și fragil, care adăpostește specii de plante rare, amenințate din cauza poluării,

1.

salută faptul că Strategia pentru regiunea Dunării a fost aprobată de Comisie și sprijină planul de acțiune aferent, care este structurat pe patru piloni (interconectarea regiunii Dunării, protejarea mediului, creșterea prosperității și consolidarea regiunii Dunării) și care răspunde necesității de a îmbunătăți mobilitatea, securitatea energetică, protecția mediului, dezvoltarea economică și socială, schimburile culturale, securitatea și protecția civilă în regiunea Dunării;

2.

reamintește că Parlamentul European a solicitat încă din 2008 o astfel de strategie și invită Președinția ungară a Consiliului Uniunii Europene și Consiliul European să aprobe Strategia UE pentru regiunea Dunării în cadrul Consiliului European din iunie și să demareze cât mai rapid punerea sa în aplicare;

3.

salută în special faptul că această strategie este rezultatul unei consultări ample a părților interesate, inclusiv a autorităților naționale, regionale și locale, a mediului academic și de afaceri, precum și a ONG-urilor, subliniind că procesul de consultare reprezintă un factor important pentru reușita strategiei; în acest sens, solicită înființarea unui forum al societății civile din această regiune, care să reunească actori publici și privați și să le ofere posibilitatea de a se implica în elaborarea strategiilor macroregionale;

4.

consideră că dimensiunea teritorială a acestei strategii va contribui la dezvoltarea concretă a ideii de coeziune teritorială, pe care Tratatul de la Lisabona o pune pe aceeași treaptă cu coeziunea economică și socială; din această perspectivă, invită Comisia să se implice într-un dialog activ cu privire la rolul și efectul politicilor macroregionale ale UE după 2013;

5.

subliniază că principala valoare adăugată a strategiilor macroregionale ale UE se regăsește în cooperarea la mai multe niveluri, în coordonare și în investiții strategice mai bune folosind fondurile disponibile, nu în alocarea de resurse suplimentare; subliniază concluziile Președinției suedeze cu privire la principiul „fără instituții noi, fără legi noi, fără bugete noi”;

6.

solicită statelor membre și regiunilor să folosească fondurile structurale disponibile pentru perioada 2007-2013 pentru a sprijini cât mai mult această strategie, în special pentru a promova crearea de locuri de muncă și creșterea economică în zonele cele mai afectate de criza economică, recomandând, totodată, acolo unde este cazul, să se prevadă modificări ale programelor operaționale în perioada de programare actuală; subliniază că folosirea caracteristicilor specifice ale regiunilor ar putea duce la o utilizare mult mai eficace a fondurilor structurale și la crearea de valoare adăugată la nivel regional; subliniază că resursele financiare care nu au fost absorbite ar putea reprezenta, de asemenea, o sursă de finanțare pentru proiectele macroregionale;

7.

consideră că extinderea Uniunii Europene, precum și provocări transnaționale majore cum ar fi criza economică, problemele de mediu, transporturile durabile, conectarea rețelelor energetice, sustenabilitatea resurselor și utilizarea ecologică a resurselor de apă demonstrează că interdependența statelor individuale este din ce în ce mai pronunțată, că abordările sectoriale nu mai sunt adecvate și că, în acest context, crearea de macroregiuni deschide perspective noi și mai eficiente de cooperare la mai multe niveluri, adoptând o abordare integrată și coordonată asupra dezvoltării durabile la un nivel regional mai extins și asigurând utilizarea mai eficientă a potențialului imens al regiunii Dunării în materie de dezvoltare și de prevenire a dezastrelor naturale;

8.

subliniază, prin urmare, că această strategie ar trebui să fie integrată în contextul obiectivelor politicii de coeziune, în special al obiectivului referitor la cooperarea teritorială, și să se bazeze pe o abordare integrată, intersectorială și teritorială care să urmărească o mai bună coordonare a politicilor între diferitele niveluri de guvernanță dintr-o anumită regiune, accentul punându-se pe problemele relevante;

9.

subliniază că, prin aderarea la obiectivele Strategiei UE 2020, Strategia pentru regiunea Dunării este conformă cu tendințele europene de dezvoltare și cu angajamentul UE pentru creștere economică inteligentă, durabilă și incluzivă;

10.

subliniind caracterul integrator și unificator al strategiei, își exprimă convingerea că, dacă ar fi sprijinită printr-un angajament politic puternic al statelor membre și al autorităților regionale și locale, Strategia pentru regiunea Dunării ar putea avea o contribuție semnificativă la depășirea vechilor diviziuni ale continentului, concretizând astfel integrarea UE, precum și la succesul general și la eficiența strategiei europene de relansare economică după perioada recentă de criză economică și financiară, oferind un nou impuls creșterii economice durabile la nivel local, regional, național, transnațional și european, nu numai în Europa Centrală și de Sud-Est, ci și într-un context geografic mult mai vast;

11.

constată impactul profund al crizei financiare și economice globale asupra tuturor țărilor din regiune, în special asupra țărilor riverane Dunării; invită toate părțile interesate să nu își slăbească angajamentul față de Strategia UE pentru regiunea Dunării din cauza crizei;

12.

subliniază că regiunea Dunării este poarta Europei spre Balcanii de Vest și că, prin urmare, Strategia UE pentru regiunea Dunării conduce nu numai la îmbunătățirea relațiilor de vecinătate în Europa Centrală și de Sud-Est, ci asigură și o valoare adăugată importantă în politica UE față de Europa de Est, reprezentând astfel o ocazie excelentă pentru întreaga Uniune de a-și dezvolta cooperarea politică și economică cu Balcanii și, astfel, de a contribui la extinderea și consolidarea procesului de integrare europeană în regiune;

13.

subliniază faptul că Strategia pentru regiunea Dunării, alături de diferitele forme de cooperare transfrontalieră pe care le implică, ar putea deveni rapid un factor care contribuie la dezvoltarea economică, socială și teritorială, creând bunăstare, îmbunătățind calității vieții, catalizând eforturile locale și regionale, inclusiv în raport cu nevoile de dezvoltare, și contribuind astfel la stabilirea de relații transfrontaliere puternice, inclusiv la realizarea de proiecte de mici dimensiuni (programe la nivel interpersonal), în diverse domenii, precum cultura, educația, ocuparea forței de muncă, protecția mediului, lanțurile industriale de aprovizionare, proiecte de cooperare municipală și inițiative de modernizare a transporturilor internaționale;

14.

consideră că dezvoltarea unor strategii ample, cum ar fi strategiile macroregionale, ar trebui să contribuie la consolidarea rolului nivelului local și regional în punerea în aplicare a politicii UE în general;

15.

subliniază faptul că acest model de cooperare nou trebuie să asigure transformarea handicapurilor naturale ale regiunilor periferice în avantaje și oportunități și să stimuleze dezvoltarea acestor regiuni;

16.

subliniază necesitatea de a implica părțile interesate de la nivel regional și local, cum ar fi Consiliul orașelor și regiunilor dunărene și societatea civilă din regiunea Dunării, în toate etapele procesului decizional (pregătire, aplicare, monitorizare, evaluare), pentru a găsi soluții la provocările comune, pentru a selecta și a realiza eficient proiecte concrete și pentru a elabora un mecanism de bună guvernanță; îndeamnă guvernele să sprijine și să faciliteze măsuri care să permită ONG-urilor, asociațiilor comerciale și societății civile să se implice în mod activ, luând în considerare, de asemenea, rețelele asociațiilor femeilor și grupurile minoritare;

17.

recomandă, în acest context, creșterea gradului de implicare a colectivităților locale, prin înființarea unor instrumente de comunicare și consultare mai ample și mai specifice, inclusiv prin intermediul mass-media locale (televiziunea, posturile de radio și ziarele tipărite sau în format online de la nivel local); recomandă crearea unui site internet special dedicat Strategiei UE pentru regiunea Dunării, care să funcționeze ca un forum de schimburi de experiență în ceea ce privește proiectele actuale și viitoare întreprinse de guvernele centrale și locale, de ONG-uri și de alte entități care își desfășoară activitatea în regiunea Dunării;

18.

reamintește rezultatele experienței dobândite în cazul Strategiei pentru regiunea Mării Baltice în ceea ce privește transparența în procesul decizional, inclusiv în legătură cu alocarea fondurilor UE;

19.

încurajează angajamentul politic de a spori încrederea cetățenilor și a părților interesate în autoritățile politice și locale;

20.

consideră că punerea în aplicare cu succes a Strategiei UE pentru regiunea Dunării depinde de competențele, capacitatea și disponibilitatea actorilor municipali de a interveni pe piețele regionale ale muncii cu inițiative de proiecte care creează cerere de forță de muncă pe plan local, care asigură baza unei creșteri economice inteligente și nedăunătoare mediului și care îmbunătățesc cooperarea dintre regiunile de graniță din diferite state membre; atrage atenția asupra diferențelor care există în regiunea Dunării la nivelul dezvoltării economice și al inovării și asupra necesității de a crește potențialul tuturor zonelor, inclusiv al celor foarte dezvoltate, deoarece acestea pot contribui la dezvoltarea zonelor celor mai puțin favorizate; subliniază că este necesar să fie promovate noi zone cu potențial de dezvoltare și de inovare și să se profite de posibilitatea de a utiliza valoarea adăugată adusă de Strategia pentru regiunea Mării Baltice și de Strategia UE pentru regiunea Dunării;

21.

solicită dezvoltarea infrastructurii energetice, a eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie în vederea creării unei piețe integrate și funcționale a energiei;

22.

ia act de previziunile pe termen mediu și lung care arată că regiunile sudice ale Europei, inclusiv statele membre din sud-estul Europei, vor fi deosebit de afectate de consecințele schimbărilor climatice; își exprimă convingerea că Strategia UE pentru regiunea Dunării are un rol important în acest sens și că ar trebui elaborată cu obiectivul de a diminua efectele negative ale schimbărilor climatice în regiunea Dunării, având în vedere complexitatea rolului și naturii rețelei hidrografice (aprovizionare cu apă, aspecte ecologice, infrastructură de transport, irigare și dimensiune agricolă, faună și floră protejată etc.);

23.

subliniază că Europa Centrală și de Sud-Est este, din punct de vedere ecologic, una dintre cele mai bogate regiuni, dar și una dintre cele mai vulnerabile zone ale Europei, fiind caracterizată de un ecosistem de o complexitate ecologică deosebită și de mare valoare, care necesită deci un nivel ridicat de protecție; salută obiectivul Strategiei UE pentru regiunea Dunării de a crea o regiune a Dunării atractivă, durabilă și, în același timp, dezvoltată și prosperă, prin gestionarea riscurilor de mediu, cum ar fi inundațiile și poluarea industrială, prin menținerea calității și a volumului rezervelor de apă și prin asigurarea utilizării lor durabile, prin conservarea biodiversității, a peisajelor și a calității aerului și solurilor; subliniază că protejarea mediului în bazinul Dunării reprezintă un aspect important care ar trebui să stimuleze dezvoltarea agricolă și rurală responsabilă a regiunii; solicită îmbunătățirea situației ecologice a Dunării, precum și măsuri pentru a reduce poluarea și a împiedica, în viitor, deversările de petrol și alte substanțe toxice și nocive; subliniază că o situație ecologică bună a Dunării este o condiție prealabilă necesară pentru orice activitate umană de-a lungul fluviului și recomandă să se acorde prioritate cerințelor de mediu;

24.

este convins că măsurile destinate să asigure conservarea capacității naturale de reținere a inundațiilor din bazinul Dunării și să prevină noi inundații sunt cele mai adecvate ținând seama de sensibilitatea și vulnerabilitatea unică a regiunii Dunării; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că nu se alocă fonduri ale UE pentru proiecte care nu sunt consecvente cu punerea în aplicare a legislației de mediu a Uniunii Europene;

25.

relevă interdependența economică a statelor din regiunea Dunării și subliniază că este important să se investească în tehnologii ale informației și comunicațiilor și în dezvoltarea IMM-urilor și a departamentelor lor de cercetare; consideră că sunt importante, de asemenea, promovarea inovării, a antreprenoriatului și dezvoltarea unei economii a cunoașterii în vederea asigurării unei dezvoltări durabile și eficiente;

26.

subliniază că dezvoltarea economică și investițiile inteligente sunt domenii foarte promițătoare de creștere economică și consideră că tehnologiile și modernizarea ecologice, cum ar fi creșterea eficienței energetice, energiile regenerabile și gestionarea mai bună a deșeurilor, pot contribui la dezvoltarea durabilă a regiunii și la reducerea impactului negativ al activității economice asupra mediului;

27.

remarcă rolul important pe care Strategia pentru regiunea Dunării îl joacă în promovarea economiei ecologice, a inovării ecologice și, la o scară mai largă, a activităților de cercetare și inovare care au ca scop dezvoltarea unei economii noi și competitive, cu emisii reduse de carbon, precum și adoptarea unor abordări mai ecologice în dezvoltarea unor proiecte transfrontaliere de cooperare industrială; îndeamnă statele riverane să acorde prioritate maximă înființării unor stații hidrologice și de control al calității apei comune, în lipsa cărora numeroase evoluții comerciale sunt sortite eșecului;

28.

subliniază importanța promovării turismului durabil în regiune, având în vedere potențialul economic al pistei ciclabile care se întinde aproape de-a lungul întregului curs al fluviului; consideră că este important ca regiunea Dunării să devină o destinație turistică europeană și să fie dezvoltată o marcă europeană pentru această regiune;

29.

sprijină înființarea unor rețele de dezvoltare comercială și a unor organisme neguvernamentale de promovare a comerțului, în măsură să coordoneze și să promoveze posibilitățile viitoare de dezvoltare și cooperarea dintre întreprinderi, în special dintre IMM-uri, institute de cercetare, universități și autorități publice, cu scopul de a consolida potențialul grupurilor regionale de inovare bazate pe cunoaștere și de a spori competitivitatea regională;

30.

subliniază că toate mijloacele de transport ar trebui aduse la standardele UE, iar mijloacele de transport ecologice, cum ar fi transportul feroviar sau cel pe căile navigabile interioare, ar trebui să aibă prioritate, atunci când este cazul, în planificarea sistemului de transport din regiune, cu respectarea deplină a tuturor elementelor relevante ale acquis-ului UE;

31.

invită Comisia și statele membre să îmbunătățească infrastructura și performanța economică a regiunii Dunării și să finalizeze implementarea proiectelor TEN-T vizând această regiune, în timp util și într-un mod durabil din punctul de vedere al mediului; ținând seama de revizuirea orientărilor TEN-T, solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare necesitatea dezvoltării de sisteme de transport din regiunea Dunării;

32.

menționează trei niveluri importante de dezvoltare a infrastructurii, în cazul cărora abordarea coordonată a Strategiei pentru regiunea Dunării ar putea facilita apariția unor sinergii: (i) coridorul multimodal de-a lungul Dunării (proiectul prioritar TEN-T nr. 18); (ii) legături între coridorul multimodal de-a lungul Dunării și statele membre vecine (proiecte prioritare TEN-T vizând regiunea Dunării); (iii) strangulări ale traficului transfrontalier în rețelele TEN-T, naționale și regionale;

33.

subliniază că Declarația comună privind dezvoltarea navigației interioare și protecția mediului în bazinul Dunării a fost elaborată de Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea, de Comisia Dunării și de Comisia Internațională pentru Bazinul Râului Sava și conține orientări generale cu privire la proiectele de infrastructură a căilor navigabile care se adresează atât programatorilor tehnici, cât și altor părți interesate care doresc să se implice în procesele de planificare a dezvoltării căilor navigabile; subliniază că aceste orientări prevăd o echipă de planificare integrată care să evalueze nevoile și să propună cât mai multe măsuri benefice din toate punctele de vedere atât pentru îmbunătățirea navigației, cât și pentru ameliorarea situației de mediu; recomandă Comisiei să respecte angajamentele asumate prin Declarația comună;

34.

consideră că, în conformitate cu principiul comodalității și al inovării eficiente, combinația constând din porturi interioare și o logistică ameliorate, navigație interioară și transport feroviar asigură un potențial considerabil de dezvoltare economică și pentru țările vecine UE din regiunea Dunării și ar putea contribui la reducerea blocajelor din transporturi;

35.

atrage atenția asupra nevoii de a încuraja dezvoltarea unor nave nepoluante și eficiente în cadrul celui de al șaptelea Program cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, cu un accent deosebit asupra tehnologiilor informației și comunicațiilor și asupra designului, ecoeficienței și dotării navelor;

36.

subliniază faptul că, prin canalul Main-Dunăre, Rinul și Dunărea leagă în mod direct 11 țări, de la Marea Nordului până la Marea Neagră, pe o lungime de 3 500 km, și insistă asupra necesității de a extinde Strategia UE pentru regiunea Dunării la regiunea Mării Negre; subliniază faptul că dezvoltarea durabilă a regiunii Dunării va continua să consolideze importanța geostrategică a regiunii Mării Negre;

37.

încurajează dezvoltarea mediului cultural din regiunea Dunării prin promovarea dialogului cultural, prin sprijinirea programelor de schimburi universitare și a proiectelor pentru tineri care se bazează pe cooperare transnațională, prin promovarea turismului durabil și prin protejarea patrimoniului istoric și arhitectural;

38.

subliniază nevoia vitală de cooperare în domeniul proiectelor culturale, cu scopul de a sprijini dialogul intercultural și înțelegerea reciprocă dintre țări în relațiile dintre țările din regiunea Dunării; subliniază, în acest sens, rolul jucat de implicarea activă a tinerilor, prin intermediul mecanismelor culturale și educaționale, în crearea de rețele multinaționale;

39.

încurajează alocarea mai multor resurse pentru proiecte și rețele de proiecte destinate grupurilor vulnerabile, în special romilor;

40.

subliniază necesitatea adoptării unei abordări coordonate cu scopul de a asigura utilizarea mai eficientă a tuturor fondurilor UE disponibile în țările din regiunea Dunării, astfel încât să se asigure îndeplinirea în cea mai mare măsură posibilă a obiectivelor strategiei; subliniază, de asemenea, necesitatea unei flexibilități suficiente pentru a permite dezvoltarea unor proiecte legate de Strategia pentru regiunea Dunării în cadrul programelor operaționale existente;

41.

încurajează elaborarea unor dispoziții specifice în cadrul viitorului regulament general privind fondurile structurale, pe baza unor dispoziții privind cooperarea teritorială care să fie clare, să țină seama de diferențele în materie de cultură administrativă și care să nu impună sarcini administrative suplimentare asupra beneficiarilor, în vederea consolidării cooperării dintre țări și regiuni; de asemenea, încurajează elaborarea de noi strategii comune de acțiune care să crească atractivitatea regiunii la nivel european și internațional și care să poată fi ulterior un model de cooperare transfrontalieră și transnațională;

42.

atrage atenția asupra acțiunii pregătitoare existente intitulate „Definirea unui model de guvernanță pentru regiunea dunăreană a UE - o coordonare mai bună și mai eficace” și solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze corespunzător acest buget pentru a finanța activități legate de definirea unui model de guvernanță necesar pentru elaborarea și punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării; subliniază importanța acordării asistenței tehnice necesare pentru punerea în aplicare a acțiunilor și a proiectelor în cadrul Strategiei UE pentru regiunea Dunării; consideră că, la planificarea cadrului financiar al strategiei, costul asistenței tehnice trebuie să fie mai bine recunoscut și luat în considerare și că suma prevăzută pentru asistență trebuie să fie pusă la dispoziția partenerilor dacă este utilizată pentru obiective și acțiuni coordonate la nivel macroregional;

43.

salută anunțarea de către Comisie, la 3 februarie 2011, a coordonatorilor de domenii prioritare pentru Strategia UE pentru regiunea Dunării; consideră că, începând din acest moment, țările și regiunile care coordonează domeniile prioritare ar trebui să stimuleze punerea în aplicare a strategiei convenind asupra un program de lucru, identificând surse de finanțare, consolidând cooperarea dintre țări și regiuni în zona vizată și lansând acțiunile cele mai urgente pentru a ajuta regiunea Dunării să își exploateze la maximum potențialul economic și, în special, respectând termenul limită pentru implementarea proiectelor-far din zona respectivă;

44.

invită Comisia, având în vedere necesitatea de a efectua o evaluare intermediară a punerii în aplicare a Strategiei pentru regiunea Dunării, să elaboreze instrumente și criterii concrete pentru evaluarea proiectelor, bazate pe indicatori care permit comparațiile;

45.

invită Comisia să analizeze primele rezultate și experiențe legate de punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării, care, împreună cu Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice, va contribui la identificarea de posibile surse și modalități de finanțare a strategiilor macroregionale în cadrul existent;

46.

solicită Comisiei să informeze și să consulte periodic Parlamentul European cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare și în actualizarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării, precum și a proiectelor finanțate de UE în legătură cu regiunea Dunării;

47.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European și celorlalte instituții relevante.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/37

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia și la relațiile UE-Rusia, în special rezoluția sa din 17 septembrie 2009 referitoare la asasinarea unor activiști pentru drepturile omului din Rusia (1), rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la concluziile summitului UE-Rusia (31 mai - 1 iunie 2010) (2), precum și rezoluția sa din 21 octombrie 2010 referitoare la situația drepturilor omului în Caucazul de Nord (Federația Rusă) și urmărirea penală împotriva lui Oleg Orlov (3),

—

având în vedere actualul Acord de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte (APC), precum și negocierile în curs privind un nou acord UE-Rusia,

—

având în vedere Raportul său anual pe 2009 privind drepturile omului în lume, adoptat în decembrie 2010, în special, cazul lui Magnitski menționat în cadrul acestuia,

—

având în vedere consultările dintre UE și Rusia privind drepturile omului,

—

având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului și Declarația ONU privind dreptul și responsabilitatea persoanelor, a grupurilor și a organelor societății de a promova și a proteja drepturile omului și libertățile fundamentale universal recunoscute,

—

având în vedere Parteneriatul pentru modernizare lansat cu ocazia summitului UE-Rusia din mai 2010 de la Rostov-pe-Don și angajamentul exprimat de conducerea rusă în ceea ce privește statul de drept ca bază fundamentală pentru modernizarea Rusiei,

—

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Uniunea Europeană se angajează în continuare să intensifice și să dezvolte și mai mult relațiile dintre UE și Rusia în conformitate cu principiile înscrise în Parteneriatul pentru modernizare pe baza unui angajament solid de respectare a principiilor democratice, a drepturilor fundamentale și a drepturilor omului, precum și a statului de drept;

B.

întrucât, în calitatea sa de stat membru al Consiliului Europei și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), precum și de semnatară a declarațiilor ONU, Rusia s-a angajat să apere și să promoveze drepturile omului, libertățile fundamentale și statul de drept;

C.

întrucât mai multe procese și proceduri judiciare din ultimii ani au pus sub semnul întrebării independența și imparțialitatea instituțiilor judiciare din Federația Rusă;

D.

întrucât cea de-a doua condamnare a lui Mihail Hodorkovski și a lui Platon Lebedev din 30 decembrie 2010 în cadrul celui de-al doilea proces referitor la activele societății Yukos, a fost pusă sub semnul întrebării de către comunitatea internațională, inclusiv de către UE;

E.

întrucât Boris Nemțov și aproximativ 70 de alte persoane au fost arestate la 31 decembrie 2010 în Moscova, în urma unei demonstrații a opoziției;

F.

întrucât asupra jurnaliștilor independenți, activiștilor societății civile, avocaților și apărătorilor drepturilor omului s-au proferat adesea amenințări și s-au comis acte de violență; întrucât legislația anti-extremistă și noile dispoziții ale legea privind Serviciul Federal de Securitate (SFS) sunt neclare și, prin urmare, sunt adesea utilizate pentru a hărțui ONG-urile, minoritățile religioase și organizațiile de mass-media;

G.

întrucât cazurile ziaristelor Anna Politkovskaia, Natalia Estemirova și Anastasia Baburova și moartea avocatului Serghei Magnițki nu au fost încă soluționate de autoritățile ruse;

H.

întrucât, cu mai multe ocazii, Președintele rus, Dimitri Medvedev, s-a angajat să reinstituie statul de drept, afirmând că sarcina sa este de a crea instanțe judecătorești moderne și complet independente care să corespundă nivelului de dezvoltare economică a țării,

1.

și reafirmă convingerea că Rusia rămâne un partener important al Uniunii Europene în ceea ce privește crearea unei cooperări durabile, bazată pe principii democratice și pe statul de drept;

2.

condamnă ferm atacul terorist de la aeroportul Domodedovo din Moscova și își exprimă condoleanțele familiilor victimelor, precum și solidaritatea cu persoanele rănite în acest atac; subliniază necesitatea ca autoritățile ruse să răspundă la acest atac pe căi legale și cu măsură și să permită sistemului judiciar rus să își desfășoare activitatea liber și independent pentru a putea urmări și condamna persoanele responsabile de atac;

3.

și exprimă îngrijorarea cu privire la procesele cu motivație politică, procedurile neregulamentare și absența voinței de investigare a unor infracțiuni grave, precum asasinatele, hărțuirile și alte acte de violență; îndeamnă autoritățile judiciare și de punere în aplicare a legii din Rusia să își îndeplinească îndatoririle în mod eficient, imparțial și independent pentru a aduce vinovații în fața justiției;

4.

își exprimă îngrijorarea cu privire la verdictul și condamnarea pronunțate în cadrul celui de-al doilea proces recent al lui Mihail Hodorkovski și al lui Platon Lebedev; subliniază faptul că au fost ridicate probleme judiciare grave referitoare la acest proces și la procesele anterioare împotriva acestor două persoane și solicită realizarea unei anchete judiciare independente cu privire la procedura de apel împotriva acestei decizii; îndeamnă autoritățile ruse să facă tot ce le stă în putință pentru a îmbunătăți sistemul judiciar în conformitate cu garanțiile oferite de Președintele Dmitri Medvedev în ceea ce privește mai multă dreptate și transparență;

5.

îndeamnă Avocatul poporului din Federația Rusă să solicite o revizuire a acuzațiilor și a procedurilor în curs împotriva dlui Oleg Orlov, laureat în 2009 al Premiului Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European; reamintește că nu s-a realizat nicio anchetă reală privind asasinarea dnei Natalia Estemirova, membru de vază al Memorialului din Cecenia;

6.

deplânge împrăștierea manifestațiilor pașnice organizate din două în două luni, în ziua de 31, în legătură cu articolul 31 din Constituția rusă, precum și arestările repetate ale unor figuri marcante ale opoziției, precum Boris Nemțov;

7.

încurajează președinții Consiliului și Comisiei, precum și pe Înaltul Reprezentant să urmărească în continuare îndeaproape aceste cazuri și să ridice aceste probleme în diferitele forumuri și reuniuni cu Rusia, în special cu ocazia viitorului summit UE-Rusia;

8.

reamintește Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate gama largă de măsuri care pot fi luate în cazurile de încălcare sistematică a drepturilor omului și de nerespectare a statului de drept;

9.

invită UE și Rusia să intensifice negocierile privind un nou acord de parteneriat și cooperare obligatoriu din punct de vedere juridic și cuprinzător și își reafirmă sprijinul puternic pentru ca acest acord să includă domeniile democrației, statului de drept, respectării drepturilor omului și ale drepturilor fundamentale; subliniază importanța asigurării unei funcționări eficiente a puterii judecătorești și a consolidării luptei împotriva corupției;

10.

își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul important de cazuri de încălcare a drepturilor omului în Rusia, inclusiv a dreptului la întruniri pașnice, care i-au fost aduse la cunoștință, și subliniază importanța unui dialog permanent cu privire la drepturile omului în cadrul consultărilor UE-Rusia din domeniul drepturilor omului, focalizat pe măsurile întreprinse de autoritățile ruse pentru a garanta siguranța apărătorilor drepturilor omului;

11.

subliniază faptul că respectarea deplină a drepturilor omului și a statului de drept va îmbunătăți imaginea și credibilitatea Rusiei în lume, mai ales în ceea ce privește relațiile sale cu Uniunea Europeană, acestea fiind importante și trebuind să evolueze spre un parteneriat strategic, dată fiind dependența reciprocă a UE și a Rusiei și diversele lor interese comune, în special în materie de cooperare în domeniul politic, al securității, economic și al energiei, dar și în materie de respectare a principiilor și a procedurilor democratice, a statului de drept și a drepturilor fundamentale ale omului;

12.

invită Comisia să prezinte de urgență Parlamentului o evaluare privind compatibilitatea măsurilor judiciare luate împotriva societății Yukos și a directorilor săi cu cerințele impuse Rusiei în ceea ce privește ambiția acesteia de a deveni membru cu drepturi depline al OMC;

13.

subliniază că Rusia, în calitatea sa de membră a Consiliului Europei s-a angajat să respecte pe deplin standardele europene în ceea ce privește democrația, drepturile fundamentale și drepturile omului și statul de drept; solicită, în acest sens, autorităților ruse să respecte toate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și să ia măsuri pentru a repara fiecare caz de încălcare a acestor drepturi, inclusiv prin efectuarea unor anchete reale și prin tragerea la răspundere a vinovaților, și să adopte, de asemenea, măsuri cu caracter general de executare a acestor hotărâri, inclusiv prin realizarea unor modificări politice și legislative care să prevină repetarea unor încălcări similare;

14.

reafirmă invitația sa de a se intensifica consultările cu privire la drepturile omului, astfel încât aceste consultări să devină mai eficiente și mai orientate către rezultate, Miniștrii ruși pentru justiție, afaceri interne și afaceri externe participând atât la reuniunile din Bruxelles, cât și la cele din Moscova, iar Parlamentul European implicându-se total la toate nivelurile; reamintește Înaltului Reprezentant decizia bugetară a Parlamentului European de a înființa un forum al societății civile;

15.

invită Consiliul și Comisia să ofere Rusiei asistență practică și expertiză pentru a consolida independența puterii judiciare și a organelor de poliție și a îmbunătăți capacitatea sistemului judiciar de a rezista la presiunea politică și economică; subliniază voința Uniunii Europene de a contribui la crearea unui astfel de program de sprijin judiciar și la educarea și formarea personalului forțelor de poliție, a procurorilor și a judecătorilor în special în ceea ce privește aspectele legate de drepturile omului;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/40

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la coerența politicilor UE în favoarea dezvoltării și la conceptul de „asistență oficială pentru dezvoltare plus (1)”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2008 privind Fondul mondial pentru eficiență energetică și energie regenerabilă (2),

—

având în vedere pachetul legislativ privind schimbările climatice și energia, adoptat de Parlamentul European la 17 decembrie 2008,

—

având în vedere Rezoluția sa din 1 aprilie 2004 privind analiza referitoare la industriile extractive (3), comandată de Banca Mondială,

—

având în vedere raportul din 2010 privind dezvoltarea mondială, intitulat „Dezvoltarea și schimbările climatice”,

—

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât accesul la servicii energetice moderne constituie o condiție prealabilă pentru eradicarea sărăciei și pentru dezvoltarea economică, iar dreptul la energie înseamnă că serviciile energetice trebuie să fie fiabile, accesibile, în special persoanelor sărace, și distribuite uniform pentru a elimina discrepanța dintre zonele urbane și cele rurale;

B.

întrucât, în prezent, aproximativ 1,5 miliarde de persoane nu au acces la energie electrică, patru din cinci persoane din această categorie trăind în Africa Subsahariană și în Asia de Sud, în principal în zone rurale, și întrucât aproape 2,4 miliarde de persoane folosesc încă, pentru gătit și încălzire, combustibili tradiționali din biomasă, ceea ce provoacă probleme grave de sănătate și moartea a 1,9 milioane de persoane în fiecare an din cauza poluării mediului casnic, precum și daune de mediu din cauza utilizării nesustenabile a resurselor naturale (4);

C.

întrucât programele convenționale de electrificare rurală finanțate de Banca Mondială nu au reușit în general să ajungă la persoanele sărace din zonele rurale și întrucât tehnologiile sustenabile care nu implică conectarea la rețea pot fi în mod special potrivite să furnizeze servicii de electricitate în zonele rurale din cauza naturii lor descentralizate;

D.

întrucât, potrivit scenariului de referință prezentat în publicația World Energy Outlook 2008 (Perspectivele energetice mondiale 2008) a Agenției Internaționale pentru Energie, cererea mondială de energie primară va crește cu 45 % până în 2030, iar țările care nu fac parte din OCDE vor reprezenta 87 % din această creștere datorită dezvoltării economice rapide; întrucât, potrivit aceluiași scenariu, se așteaptă ca această creștere rapidă a cererii de energie în țările care nu fac parte din OCDE să determine 97 % din creșterea emisiilor de CO2;

E.

întrucât Banca Mondială (BM) pregătește în prezent o nouă strategie energetică, a cărei finalizare este preconizată pentru mijlocul anului -2011 și care urmărește implicarea mai multor părți interesate, componenta centrală a strategiei fiind noțiunea de aprovizionare cu energie eficientă, abordabilă ca preț și ecologică în vederea reducerii sărăciei și a creșterii economice;

F.

întrucât, în 2008, BM și-a asumat angajamentul de a canaliza, până în 2011, jumătate din investițiile sale energetice către producția de energie cu emisii reduse de CO2  (5);

G.

întrucât finanțarea acordată sectorului privat de către băncile multilaterale de dezvoltare a crescut de zece ori față de 1990; întrucât această creștere este deosebit de evidentă în cazul Societății Financiare Internaționale, filiala pentru sectorul privat a Băncii Mondiale, ale cărei împrumuturi și investiții totale au crescut mai mult de două ori între 2003 și 2008,

1.

salută strategia energetică și reamintește că aceasta ar trebui să abordeze în mod specific modul în care accesul la serviciile energetice poate ajuta oamenii să iasă din sărăcie, facilitând trecerea către un mod de dezvoltare în domeniul energiei sustenabil din punctul de vedere al mediului; îndeamnă Banca Mondială să adopte o abordare a dezvoltării în sectorul privat care să aducă persoanelor sărace un maximum de beneficii, combătând în același timp schimbările climatice; subliniază că factorii sociali și de mediu, atât la nivel național, cât și la nivelul comunităților locale, trebuie să fie luați în calcul într-o analiză costuri-beneficii cuprinzătoare privind opțiunile în materie de energie;

2.

constată că împrumuturile pentru combustibili fosili continuă să joace un rol dominant în cadrul portofoliului energetic general al Băncii Mondiale, în pofida creșterii recente a împrumuturilor destinate inițiativelor în domeniul energiei regenerabile și eficienței energetice; subliniază că investițiile în domeniul combustibililor fosili se realizează, de asemenea, prin intermediari financiari, lucru de care banca nu ține seama atunci când raportează cifrele sale anuale privind sectorul energetic; constată cu îngrijorare și faptul că Banca Mondială continuă să facă investiții semnificative în centrale electrice pe cărbune, blocând țările în curs de dezvoltare într-un context energetic bazat pe cărbune pentru următoarele decenii;

3.

salută obiectivul strategic al Băncii Mondiale de a elimina treptat, până în 2015, împrumuturile acordate proiectelor axate pe combustibili fosili, în conformitate cu angajamentele asumate de liderii grupului G-20 la Pittsburgh în septembrie 2009 și reînnoite la Toronto în iunie 2010;

4.

încurajează Banca Mondială să acorde prioritate accesului la energie la nivel local și la scară redusă, îndeosebi în țările cel mai slab dezvoltate din Africa și Asia;

5.

își exprimă preocuparea în legătură cu faptul că Banca Mondială consideră energia provenind din marile baraje hidroelectrice, precum și din biocombustibili, ca energie ecologică; subliniază, în special, avertismentele Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură în legătură cu amenințarea la adresa aprovizionării cu alimente reprezentată de biocombustibili;

6.

invită Banca Mondială să preia inițiativa în dezvoltarea și implementarea de cadre de reglementare inovatoare și de norme și standarde în sectorul privat pentru a proteja drepturile comunităților și a garanta faptul că acestea au acces și beneficiază de progresele sectorului energetic în ceea ce privește eficiența energetică și sursele de energie regenerabile;

7.

constată cu îngrijorare că o mare parte din finanțarea multilaterală acordată intermediarilor financiari este slab monitorizată; subliniază necesitatea de a defini condiții clare pe care intermediarii financiari trebuie să le îndeplinească pentru a fi eligibili pentru finanțarea multilaterală; consideră că acestea ar trebui să includă obligația de a avea obiective clare de dezvoltare (pe lângă performanța financiară), precum și garanții sociale și de mediu solide, astfel cum sunt prevăzute în protocoalele și tratatele internaționale;

8.

subliniază importanța internalizării costurilor legate de schimbările climatice; solicită utilizarea abordării bazate pe calcularea costurilor de mediu pe durata întregului ciclu de viață pentru a evalua în mod adecvat alternativele energetice disponibile;

9.

subliniază necesitatea de a diversifica portofoliul energetic, având în vedere problemele care rezultă în urma utilizării excesive a unei singure surse de energie, cum ar fi combustibilii fosili importați pentru producerea de energie sau hidroenergia, în cazul căreia secetele prelungite determină golirea lacurilor de acumulare, ceea ce reduce în mod dramatic capacitatea de producție; îndeamnă Banca Mondială să investească mai mult în energiile regenerabile și eficiența energetică, dar să nu investească în proiecte hidroenergetice majore, ale căror efecte sociale și de mediu negative, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră provenind din lacurile de acumulare, trebuie evaluate în mod adecvat înainte de a fi finanțate; subliniază că barajele hidroelectrice mici sunt mai sustenabile și mai viabile din punct de vedere economic decât centralele hidroelectrice mari;

10.

regretă că Banca Mondială promovează în principal un model la scară largă și orientat spre export, mai curând decât să sprijine proiecte energetice descentralizate și de dimensiuni reduse, care adesea sunt mai potrivite și mai eficiente pentru a satisface nevoile de bază din zonele rurale; îndeamnă Banca Mondială să sprijine proiecte energetice alternative, descentralizate și de dimensiuni reduse, care țin seama de nevoile comunităților locale și de realitățile economice ale diferitelor țări, și să stabilească obiective specifice și instrucțiuni de monitorizare care să asigure faptul că împrumuturile în domeniul energetic sunt în beneficiul persoanelor sărace;

11.

consideră că cea mai potrivită modalitate de soluționare a eventualelor compromisuri este să se analizeze siguranța aprovizionării, impactul asupra sănătății, mediului și economiei comunităților locale, precum și dezvoltarea și transferul de tehnologii necesare atât la nivel național, cât și la nivel local, pentru a garanta accesul la tehnologii sustenabile și surse de energie regenerabile;

12.

subliniază nevoia de a elabora norme de raportare și publicare care să permită o transparență maximă; insistă ca Banca Mondială să identifice în mod clar și să facă publice beneficiile specifice în materie de dezvoltare înainte de acordarea finanțării; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că principiul „consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză”, prevăzut în Declarația ONU privind drepturile populațiilor indigene, nu este recunoscut în cadrul standardelor de performanță ale Societății Financiare Internaționale;

13.

îndeamnă BM să își axeze strategia energetică pe asigurarea atractivității comerciale și a competitivității proiectelor privind tehnologiile sustenabile prin intermediul unei finanțări inovatoare și al unor programe de dezvoltare instituțională, în vederea promovării unei combinații între eficiența energetică și energia regenerabilă ca o opțiune viabilă și atrăgătoare;

14.

subliniază faptul că dezvoltarea tehnologiilor ecologice în țările sărace este legată de transferul de tehnologie, ceea ce implică identificarea principalelor obstacole care stau în calea răspândirii tehnologiilor ecologice în țările în curs de dezvoltare pentru a combate schimbările climatice, precum și luarea în considerare a unor noi modalități flexibile în materie de drepturi de proprietate intelectuală;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Băncii Mondiale, Consiliului și Comisiei.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/42

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „UE 2020: o strategie pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Analiza anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză”,

—

având în vedere concluziile Președinției în urma reuniunii Consiliului European din 17-18 iunie 2010,

—

având în vedere concluziile Președinției în urma reuniunilor Consiliului European din martie 2000, 2001, 2005, 2006, 2007 și decembrie 2009,

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la guvernanța economică (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei) (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la crearea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro (3),

—

având în vedere articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Recomandarea Consiliului privind orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Uniunii, adoptată la 7 iulie 2010,

—

având în vedere Decizia Consiliului privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre,

—

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Strategia UE 2020 ar trebui să contribuie la redresarea Europei în urma crizei, aceasta devenind mai puternică prin intermediul creării de locuri de muncă și al unei creșteri economice inteligente, durabile și incluzive, bazată pe cinci obiective principale ale UE referitoare la promovarea ocupării forței de muncă, la îmbunătățirea condițiilor pentru inovare, cercetare și dezvoltare, la abordarea schimbărilor climatice și a obiectivelor energetice, la îmbunătățirea nivelului educației și promovarea incluziunii sociale, îndeosebi prin reducerea sărăciei,

1.

subliniază faptul că acțiunile prevăzute în strategia Europa 2020 sunt esențiale pentru perspectiva cetățenilor europeni, oferindu-le acestora locuri de muncă durabile, creștere economică pe termen lung și garantându-le procesul social; își exprimă temerea că Strategia Europa 2020 nu va putea să își îndeplinească promisiunile din cauza structurii slabe de guvernanță și îndeamnă cu tărie Consiliul, prin urmare, să consolideze metoda comunitară; reiterează importanța integrării obiectivelor acestei strategii în cadrul pentru guvernanță economică și solicită includerea Semestrului european în pachetul de guvernanță legislativă, incluzând totodată din timp parlamentele naționale și partenerii sociali pentru a favoriza asumarea răspunderii și pentru a consolida caracterul său legitim; subliniază faptul că îndeplinirea strategiei Europa 2020 are un caracter esențial, iar nu opțional;

2.

consideră că analiza anuală a creșterii și cadrul semestrului european sunt instrumente esențiale pentru o coordonare consolidată a politicilor economice; subliniază totuși că acestea nu ar trebui să înlocuiască și nici să diminueze importanța instrumentelor existente în temeiul tratatului, în special orientările generale de politică economică și orientările statelor membre în materie de ocupare a forței de muncă, domenii în care Parlamentul are un rol important și este consultat; subliniază nevoia de coerență cu realizarea celor cinci obiective emblematice pentru Strategia UE 2020 aprobate de Consiliul European și de Comisia, pentru a garanta succesul acestora;

3.

subliniază faptul că Strategia Europa 2020 trebuie să elimine decalajul dintre ambițiile sale declarate, resursele disponibile și metodologia utilizată; solicită ca viitorul cadru financiar multianual (CFM) să reflecte obiectivele ambițioase ale strategiei Europa 2020; invită Comisia să stabilească în mod clar dimensiunea bugetară a inițiativelor emblematice, deoarece aceste planuri de acțiune prioritară sunt comune tuturor politicilor finanțate din bugetul UE; îndeamnă Comisia cu tărie să facă propuneri de instituire a unor noi resurse proprii pentru a furniza astfel Uniunii resurse financiare autonome și veritabile;

4.

subliniază faptul că strategia Europa 2020 implică reforme și investiții private și publice substanțiale și timpurii într-o gamă largă de proiecte; constată că acestea necesită mobilizarea de instrumente și fonduri existente și noi;

5.

solicită Comisiei și statelor membre să creeze un cadru de finanțare credibil și solicită Consiliului să aibă în vedere necesarul de finanțare în cadrul revizuirii guvernanței economice; consideră că finanțarea strategiei Europa 2020 impune crearea unui set concertat de inițiative politice, cu participarea instituțiilor europene, cum ar fi BEI și BERD; subliniază, pe lângă acestea, că finanțarea privată este indispensabilă și necesită instituirea unui cadru juridic care să abordeze riscurile pe termen lung implicate;

6.

își exprimă convingerea că, dacă beneficiază de un cadru adecvat de politici și de resursele bugetare corespunzătoare, agricultura și silvicultura pot juca un rol important în strategia europeană generală, elaborată pentru a asigura redresarea economică, contribuind, în același timp, la securitatea alimentară la nivelul UE și la nivel mondial, protejând peisajul rural care reprezintă 90 % din teritoriul UE, asigurând avantaje în domeniul mediului și aducând o contribuție importantă la cercetarea în materie de surse alternative de energie;

7.

consideră că o politică de coeziune puternică și bine finanțată, cuprinzând toate regiunile Europene, trebuie să fie un element complementar important al strategiei Europa 2020; consideră că această politică, cu abordarea sa orizontală, este o condiție prealabilă pentru atingerea obiectivelor strategiei, precum și pentru obținerea coeziunii sociale, economice și teritoriale a UE;

8.

consideră că statele membre ar trebui să fie încurajate să acorde cea mai înaltă prioritate reducerii șomajului și prevenirii excluderii pe termen lung de pe piața muncii în programele lor naționale de reformă; consideră că aceste acțiuni ar trebui însoțite de măsuri prin care să se asigure crearea de locuri de muncă, creșterea calității locurilor de muncă, precum și un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă în locuri de muncă de calitate pe termen mediu și lung;

9.

subliniază rolul esențial al unei abordări integrate pentru relansarea unei piețe unice capabile să asigure o performanță economică mai bună și o dimensiune socială mai puternică, restaurând totodată încrederea prin axarea pieței unice pe interesele cetățenilor; consideră că o orientare cuprinzătoare de la cel mai înalt nivel politic și implicarea Consiliului European sunt esențiale pentru relansarea pieței unice;

10.

atrage atenția asupra contribuției pe care reglementarea inteligentă o poate aduce la îmbunătățirea cadrului de reglementare în care își desfășoară activitatea întreprinderile; consideră că aceste propuneri pot contribui la crearea unui mediu de afaceri puternic, favorabil creșterii economice și inovării, dar remarcă faptul că toți partenerii din procesul legislativ trebuie să își asume responsabilitatea pentru adoptarea unor reglementări mai eficace și mai puțin împovărătoare;

11.

își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că, la doi ani de la adoptarea „Small Business Act”, Comisia nu a întreprins acțiuni și inițiative concrete; îndeamnă Comisia și Consiliul să promoveze un mediu mai favorabil IMM-urilor; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze utilizarea transparentă a procedurilor de achiziții publice înainte de comercializare pentru tehnologii inovatoare și ecologice;

12.

salută propunerea Comisiei de cooperare consolidată cu privire la crearea unui brevet european și solicită adoptarea rapidă a acestuia de către Parlament și de către Consiliu;

13.

subliniază că egalitatea de gen reprezintă un obiectiv-cheie pentru realizarea ambițiilor Strategiei UE 2020; prin urmare, solicită participarea deplină a femeilor pe piața muncii, prin integrarea deplină a lucrătoarelor în formarea profesională; solicită de asemenea, stabilirea unei agende de lucru având ca obiectiv eliminarea decalajului existent între salariile bărbaților și femeilor;

14.

subliniază că actualul conținut al strategiei Europa 2020, cum ar fi obiectivele principale, inițiativele emblematice, blocajele identificate și indicatorii, are o natură foarte generală; subliniază că aceste inițiative ar putea fi realizate numai prin intermediul unor angajamente concrete din partea statelor membre, incluse în programele naționale de reformă, precum și prin intermediul unor propuneri legislative concrete și consecvente;

15.

salută inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”, ca factor-cheie al realizării obiectivelor strategiei Europa 2020, răspunzând provocărilor majore ale societății, cum ar fi securitatea energetică și alimentară, schimbările climatice, sănătatea și îmbătrânirea populație; reamintește că obiectivul de 3 % este compus dintr-o contribuție de 2 % a sectorului privat și de 1 % din sectorul public; observă că există în continuare deficiențe notabile în domeniul cheltuielilor pentru cercetare din sectorul privat, care pot fi remediate doar prin adaptarea mediului de reglementare al întreprinderilor; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a îmbunătăți condițiile generale aplicate întreprinderilor în domeniul inovării, în special în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală;

16.

subliniază necesitatea de a mări, stimula și garanta finanțarea cercetării, inovării și dezvoltării în UE prin creștere semnificativă a cheltuielilor relevante după 2013; subliniază importanța accesului IMM-urilor la finanțările programului-cadru și ale Programului privind competitivitatea și inovarea; solicită revizuirea regulamentului financiar pentru facilitarea candidaturilor IMM-urilor; evidențiază lipsa finanțării unor instrumente esențiale de cercetare, inovare și desfășurare deja adoptate, cum ar fi Planul strategic european privind tehnologiile energetice (Planul SET); subliniază contribuția importantă a programului-cadru pentru cercetare în combaterea schimbărilor climatice; insistă asupra importanței pe care o au fondurile structurale în stimularea cercetării, dezvoltării și inovării la nivel național și regional; subliniază necesitatea creării de sinergii între finanțările structurale și finanțările programului-cadru;

17.

consideră că întreprinderile europene competitive și inovatoare nu au nevoie de subvenții, ci de mai multă libertate și de un acces mai bun la capitalul de risc; consideră că Uniunea Europeană ar trebui să răspundă acestei nevoi prin extinderea produselor permanente de partajare a riscului propuse de Banca Europeană de Investiții prin Mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor; consideră că există un potențial important, nevalorificat, de promovare a inovării prin intermediul achizițiilor publice;

18.

salută inițiativa emblematică „Tineretul în mișcare”; insistă asupra faptului că accesul la programe educaționale relevante și calitatea acestora sunt întotdeauna condiții prealabile pentru o economie de piață socială cu caracter durabil; prin urmare, subliniază că, dacă statele membre doresc să atingă obiectivele comune în materie de creștere economică și de educație, atunci vor fi necesare investiții corespunzătoare în sistemele lor de învățământ și de formare, inclusiv de formare profesională; regretă însă că inițiativa emblematică nu abordează unele aspecte esențiale, cum ar fi participarea în societate și pauperitatea în rândul tineretului; solicită propuneri mai ferme în materie de integrare;

19.

invită Comisia să continue să finanțeze adecvat actualele programe privind mobilitatea și tineretul, cum ar fi programele de învățare de-a lungul vieții (Erasmus, Leonardo, Comenius, Grundtwig), Tineretul în acțiune și Marie Curie; consideră că aceasta ar contribui în mare măsură la lupta împotriva șomajului și la obținerea unei rate a ocupării forței de muncă de 75 %;

20.

subliniază că inițiativa „Tineretul în mișcare” nu poate soluționa, ea singură, șomajul alarmant în rândul tineretului din întreaga Europă; cere tuturor statelor membre să stabilească, în cadrul programelor naționale de reformă, strategii naționale de combatere a șomajului în rândul tineretului și să asigure accesul tinerilor la educație și formare; subliniază că politicile pentru tineret trebuie să fie privite în relație cu politicile în materie de educație, politicile ocupaționale și cu politicile în materie de integrare socială; sprijină ferm propunerea având ca obiect o recomandare a Consiliului referitoare la o garanție europeană pentru tineri și îndeamnă Consiliul să o adopte cât mai curând posibil;

21.

salută propunerile ambițioase ale Comisiei privind „Agenda digitală”, dar îndeamnă Comisia să accelereze adoptarea propunerilor legate de piața digitală unică, cum ar fi comerțul electronic, proprietatea intelectuală, încrederea și securitatea online, roamingul, și autentificarea electronică; solicită tuturor părților interesate să transpună în realitate politica în domeniul spectrului de frecvențe; subliniază necesitatea de a dezvolta libera circulație a conținuturilor și cunoștințelor, „a cincea libertate”;

22.

subliniază că mass-media diversificată și independentă reprezintă un pilon al democrației europene; îndeamnă Comisia să protejeze diversitatea acesteia; consideră că protecția vieții private reprezintă o valoare esențială și solicită adaptarea Directivei privind protecția datelor cu caracter personal la mediul digital actual pentru a asigura astfel controlul cetățenilor asupra datelor lor personale;

23.

salută inițiativa emblematică din cadrul strategiei Europa 2020 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și îndeamnă Comisia să elaboreze în continuare politici concrete de asigurare a trecerii la o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor și bazată pe resurse regenerabile; solicită Comisiei să elaboreze criterii concrete de referință, să asigure respectarea obiectivelor convenite și că acestea sunt monitorizate în cadrul Strategiei Europa 2020 și al Semestrului european de coordonare a politicilor; subliniază nevoia urgentă de a moderniza și actualiza infrastructura energetică europeană, de a dezvolta rețele inteligente și de a stabili interconexiuni, necesare realizării pieței interne energetice, consolidării securității în aprovizionare și atingerii obiectivelor în materie de energie și climă și să accelereze procedurile de acordare a autorizațiilor;

24.

reamintește că eficiența energetică este cel mai rentabil mod de a reduce emisiile, de a îmbunătăți securitatea energetică și competitivitatea, de a reduce prețurile la energie pentru consumatori și de a crea locuri de muncă; subliniază că statele membre nu depun suficiente eforturi pentru atingerea obiectivului de eficiență de 20 %; invită statele membre, prin urmare, să accelereze măsurile și să respecte acest obiectiv esențial, pentru a cărui îndeplinire s-au angajat în 2007; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze măsuri pentru realizarea acestui obiectiv, așa cum a cerut deja Parlamentul în rezoluțiile sale referitoare la revizuirea planului de acțiune privind eficiența energetică (raportul Bendtsen) și în cea intitulată „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020” (raportul Kolarska Bobinska);

25.

regretă că această inițiativă emblematică nu suficientă importanță eficienței resurselor, ca prioritate generală în contextul politicii UE; insistă asupra faptului că UE trebuie să pornească pe calea spre o economie bazată pe reciclare, care să asigure o diminuare a deșeurilor produse și punerea în valoare a reutilizării resurselor; subliniază că sustenabilitatea ecologică depinde de o reducerea utilizării resurselor; cere Comisiei să prezinte un set de indicatori care să poată fi monitorizați în următoarele programe de reformă națională;

26.

solicită elaborarea unei abordări cuprinzătoare, echilibrate și orientată spre viitor a politicii industriale a UE, care să vizeze dezvoltarea unei baze industriale solide, competitive, coerente, eficiente și diversificate, în care să se asigure coordonarea politicilor privind inovarea, cercetarea, competiția, piața unică, comerțul și mediul; consideră că obiectivele-cheie ale acesteia ar trebui să fie promovarea creării de locuri de muncă și a competitivității internaționale a întreprinderilor europene, restructurarea inteligentă și dialogul cu angajații, o economie sustenabilă, dreptul de liberă alegere în opțiunile tehnologice și mobilitatea cercetătorilor; solicită aplicarea imediată a principiilor de reglementare inteligentă în evaluările de impact independente, inclusiv o verificare din punct de vedere al competitivității pentru legislația recent adoptată, un test aplicat IMM-urilor pentru a se putea asigura un mediu mai favorabil de reglementare pentru acestea, precum și obligații administrative mai reduse, verificarea caracterului sustenabil în conformitate cu obiectivele UE în materie de schimbări climatice, energie, eficiența resurselor și reciclarea deșeurilor, precum și o verificare ex-post a eficienței legislației în vigoare;

27.

subliniază că politicile UE în domeniul transportului și energiei privind infrastructura și serviciile sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor strategiei UE 2020; subliniază faptul că sectorul transporturilor va asigura menținerea poziției ocupate de piața europeană ca zonă de producție foarte calificată, prin eliminarea emisiilor de carbon la mijloacele de transport, prin implementarea spațiului feroviar unic european și prin realizarea cerului unic european; și solicită elaborarea unei strategii europene privind materiile prime care să îmbunătățească accesibilitatea, eficiența energetică și a utilizării resurselor, asigurând totodată aprovizionare cu materii prime critice prin încheierea de ALS și de parteneriate strategice; solicită îmbunătățirea accesului la finanțare în domeniul inovării și al infrastructurii, mai ales în ceea ce privește rețelele inteligente, tehnologiile ecologice, e-sănătatea, rețelele transeuropene și proiectele cu valoare adăugată dovedită și care nu pot fi finanțate de către piață; solicită, în acest sens, măsuri de analizare a oportunităților oferite de obligațiunile pentru proiecte;

28.

subliniază că sistemele de protecție socială puternice asigură prevenirea excluziunii pe termen lung; insistă asupra faptului că investițiile în politici active privind piața forței de muncă și oportunitățile de educație și formare pentru toți sunt esențiale pentru reducerea șomajului; subliniază importanța IMM-urilor și relansarea pieței unice în acest sens; sprijină îndeosebi aplicarea cadrului european al calificărilor și inițiativa legislativă planificată care urmează să reformeze calificările profesionale pentru a asigura recunoașterea reciprocă a acestora;

29.

salută „Agenda pentru noi competențe și noi locuri de muncă”; constată că flexicuritatea a fost aplicată cu succes în anumite state membre, dar avertizează că aceste concepte nu își pot realiza potențialul în statele membre în care există puține posibilități de consolidare a sistemelor de protecție socială din cauza restricțiilor bugetare și a dezechilibrelor macroeconomice și consideră că reducerea segmentării pieței forței de muncă trebuie realizată prin garantarea unei securități adecvate lucrătorilor indiferent de tipul contractului, în special grupurilor vulnerabile; reamintește Comisiei să nu neglijeze chestiunea asigurării unei tranziții echitabile din punct de vedere social către o piață a muncii cu grad mărit de sustenabilitate și enormul potențial al locurilor de muncă sustenabile; subliniază că orice reformă a pieței forței de muncă poate fi introdusă cu succes prin atingerea unui nivel înalt al consensului social prin intermediul unor acorduri cu partenerii sociali;

30.

reamintește că strategia Europa 2020 prevede un obiectiv de scoatere din propria stare a cel puțin 20 de milioane de persoane care trăiesc sub pragul de sărăcie sau foarte aproape, și care suferă de pe urma excluziunii sociale; îndeamnă Comisia și Consiliul să asigure deplina respectare a Cartei drepturilor fundamentale și a clauzei sociale orizontale (articolul 9 din TFUE) pentru a garanta că toate politicile contribuie la realizarea obiectivului privind reducerea sărăciei și nu îl subminează;

31.

invită statele membre să se angajeze în abordarea problemei sărăciei infantile prin măsuri adecvate, astfel încât copiii să nu fie împiedicați să se dezvolte pe plan personal și să nu fie dezavantajați atunci când își încep viața profesională;

32.

salută propunerile privind o platformă europeană de combatere a sărăciei și a excluziuni sociale, dar solicită acțiuni mai concrete pentru realizarea incluziunii sociale, în special consolidarea metodei deschise de coordonare în domeniul social ca o strategie integrată care să implice părțile interesate de la nivel național și local, inclusiv persoanele care suferă de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale; își reiterează solicitarea cu privire la implementarea unui program mai cuprinzător de promovare a muncii în condiții decente, de apărare a drepturilor lucrătorilor în întreaga Europă și de ameliorare a condițiilor de muncă, de eliminare a inegalităților și a discriminării, precum și de combatere a pauperității în mediul lucrătorilor;

33.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European și Comisiei.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/47

—

având în vedere poziția sa din 8 septembrie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a orientărilor integrate Europa 2020 (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 ianuarie 2011 intitulată Analiză anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză (COM(2011)0011) și Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă, anexat la aceasta,

—

având în vedere propunerea Comisiei din 12 ianuarie 2011 de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2011)0006),

—

având în vedere Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2),

—

având în vedere articolul 148 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în urma adoptării Analizei anuale a creșterii, Comisia a propus ca orientările privind politicile de ocupare a forței de muncă din 2010 să fie menținute în 2011;

B.

întrucât actuala criză economică creează în continuare provocări sub forma creșterii șomajului și a excluziunii sociale;

C.

întrucât există o puternică interdependență între redresare și creșterea economică, ocuparea forței de muncă, lupta împotriva sărăciei și incluziunea socială;

D.

întrucât Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă și orientările privind politicile de ocupare se numără printre principalele instrumente concepute pentru a pilota politicile UE și ale statelor membre în direcția eforturilor de realizare a obiectivelor și a finalităților Strategiei Europa 2020;

E.

întrucât se impune de urgență o intensificare a eforturilor la toate nivelurile, cu implicarea partenerilor sociali și a altor părți interesate, pentru a se asigura implementarea adecvată a orientărilor privind ocuparea forței de muncă, avându-se în vedere creșterea participării pe piața muncii, dezvoltarea unei forțe de muncă calificate și îmbunătățirea calității și a performanței sistemelor de educație și formare profesională,

1.

consideră că, pornind de la propunerea Comisiei de a menține în 2011 orientările privind politica de ocupare a forței de muncă adoptate în 2010, recomandările referitoare la programele naționale de reforme au devenit principalul instrument de supraveghere și orientare economică; regretă neangrenarea Parlamentului în acest proces și lipsa oricărei dezbateri pe această temă;

2.

consideră că provocările majore cu care se confruntă UE și statele membre în materie de ocupare a forței de muncă și de șomaj ar trebui să se reflecte în mod corespunzător în viitorul proces axat pe dezechilibrele macroeconomice și să fie integrate în cadrul politic al orientărilor europene privind ocuparea forței de muncă;

3.

consideră că analiza anuală a creșterii și cadrul oferit de semestrul european reprezintă instrumente esențiale pentru o mai mare coordonare a politicilor economice și, prin urmare, o componentă importantă a reacției Uniunii la criză; constată totuși că aceste instrumente ar trebui utilizate într-un mod consecvent cu necesitatea unui proces democratic și de a sprijini, ci nu a contribui la înlocuirea sau diminuarea importanței instrumentelor existente prevăzute în temeiul tratatului, îndeosebi orientările generale privind politica economică și orientările privind politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, la care Parlamentul trebuie implicat îndeaproape și, în legătură cu cel de-al doilea tip de orientări, consultat; solicită să se integreze aceste instrumente în cadrul Semestrului european și să se acorde o atenție deosebită asigurării menținerii importanței acestora, în vederea realizării obiectivelor asumate de către Comisie și Consiliu de creștere a responsabilizării și a responsabilității democratice;

4.

invită Consiliul și Comisia să respecte, cu ocazia acordării de consultanță politică statelor membre, principiile subsidiarității și al dialogului social în domeniul salariilor și al pensiilor precum și, în conformitate cu articolul 153 alineatul (5) din TFUE, să respecte competențele statelor membre și ale partenerilor sociali, în conformitate cu practicile naționale, în aceste domenii;

5.

îndeamnă Consiliul European, Consiliul și Comisia să se asigure că Strategia Europa 2020 și sistemul consolidat de guvernanță economică europeană sunt eficace și legitime din punct de vedere democratic; subliniază că, în acest mod, angrenarea reală și din timp a Parlamentului pe întreaga durată a procedurilor de supraveghere și de coordonare a politicilor devine esențială; deplânge faptul că, în calendarul propus în Analiza anuală a creșterii, nu este deloc menționat rolul Parlamentului în acest proces;

6.

invită statele membre să implice mai îndeaproape și cu o mai mare regularitate parlamentele naționale, partenerii sociali, autoritățile regionale și locale și societatea civilă; consideră că ar trebui remediată actuala lipsă de informații referitoare la procedurile de consultare din programele naționale de reformă;

7.

ia act de indicația preliminară a obiectivelor naționale ale statelor membre în materie de ocupare a forței de muncă; își exprimă profunda preocupare cu privire la lipsa de ambiție în această privință și în special în legătură cu faptul că, potrivit celor mai optimiste previziuni, rezultatul colectiv estimat va fi inferior cu mai mult de 2 puncte procentuale obiectivului principal al UE și angajamentului de a realiza o rată de ocupare a forței de muncă de 75 % până în 2020;

8.

invită statele membre să-și reexamineze obiectivele naționale de ocupare a forței de muncă, astfel încât obiectivul principal al UE să poată fi realizat, și să abordeze aceste obiective cu aceeași seriozitate ca și în cazul celor referitoare la consolidarea fiscală;

9.

invită, în plus, statele membre să acorde o atenție specială subcategoriilor specifice, precum tineretul, femeile, persoanele cu handicap și lucrătorii în vârstă, și să stabilească obiective naționale consacrate acestora;

10.

invită statele membre care nu au luat încă această măsură să-și stabilească obiective naționale referitoare la incluziunea socială, să combată sărăcia și să abordeze problema tot mai stringentă a lucrătorilor săraci; invită statele membre să se asigure, cu această ocazie, că se realizează obiectivul ambițios convenit de Consiliul European și că se acordă atenția cuvenită interacțiunii obiectivelor, în special a celor referitoare la ocuparea forței de muncă, la educație și formare profesională și la incluziune socială și sărăcie;

11.

constată că slabele perspective de creștere economică limitează posibilitățile de creare de locuri de muncă și de ocupare a forței de muncă;

12.

invită Consiliul European să nu transforme problematica ocupării forței de muncă într-o preocupare de ordin secundar cu ocazia examinării recomandării formulate de Comisie în cadrul Analizei anuale privind creșterea de a acorda realizării unei consolidări riguroase a finanțelor publice rangul de prioritate absolută pentru perioada 2011-2012;

13.

subliniază necesitatea imperioasă de intensificare a eforturilor depuse de statele membre pentru a obține rezultate în toate domeniile prioritare, inclusiv creșterea nivelurilor de ocupare a forței de muncă și reducerea șomajului, valorificarea potențialului ocupațional al noii economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, dezvoltarea unei forțe de muncă calificate, promovarea calității locurilor de muncă și a învățării de-a lungul vieții și facilitarea echilibrului dintre viața profesională și cea personală; consideră că aceste eforturi ar trebui reflectate în programele naționale de reformă;

14.

subliniază, în acest context, importanța fondurilor structurale, în special a Fondului social european, pentru contracararea efectelor crizei asupra ocupării forței de muncă. consideră că utilizarea acestor fonduri ar trebui axată pe acordarea de sprijin grupurilor care se confruntă cu cele mai mari dificultăți în ceea ce privește accesul sau rămânerea pe piața muncii;

15.

consideră, de asemenea, că, pe lângă implementarea unor măsuri mai eficiente privind piața muncii, este crucial să se realizeze o interacțiune mai strânsă a ocupării forței de muncă, a domeniilor sociale și ale altor politici, îndeosebi politicile macroeconomice, de cercetare, dezvoltare și inovare, de învățământ și formare profesională, dacă se dorește îndeplinirea obiectivelor Europa 2020;

16.

invită statele membre ca, în programele naționale de reformă, să acorde prioritate absolută creșterii participării la piața muncii, combaterii șomajului și prevenirii excluderii pe termen lung de pe piața muncii;

17.

consideră că trebuie să se acorde o importanță mult mai mare calității locurilor de muncă și muncii decente și unor politici economice axate pe ofertă, ca parte a unui efort de stimulare a cererii de pe piața muncii;

18.

consideră, în această privință, că sunt necesare eforturi pentru a valorifica mai eficient potențialul tinerilor, inclusiv al celor care au abandonat prematur sistemul de învățământ, al femeilor, al persoanelor în vârstă, al persoanelor defavorizate și cu handicap, al migranților și al persoanelor aparținând minorităților naționale, inclusiv romii; invită statele membre să-și adapteze piețele muncii în funcție de nevoile și competențele acestor grupuri la fiecare etapă a vieții acestora;

19.

subliniază importanța politicilor de facilitare a tranziției de la sistemul de învățământ la viața profesională pe care o efectuează tinerii; subliniază că este previzibil ca persoanele care au abandonat prematur sistemul de învățământ să fie supuse unui risc ridicat de a se confrunta cu sărăcia; subliniază că orice forme flexibile sau temporare de muncă la care se recurge în acest context ar trebui să integreze dreptul la formare profesională și accesul la securitate socială și ar trebui să ajute aceste persoane să ocupe un loc de muncă mai sigur;

20.

invită statele membre să dezvolte în continuare politicile necesare pentru a integra și a menține un număr mai mare de femei pe piața muncii, inclusiv prin îmbunătățirea condițiilor de punere la dispoziție a unor structuri de îngrijire abordabile din punct de vedere financiar și de înaltă calitate, precum și a unor programe de muncă flexibile, pentru a răspunde nevoilor persoanelor care au în îngrijire membri de familie;

21.

subliniază importanța unor politici specifice de activare direcționată și în domeniul competențelor în sprijinirea persoanelor cu un nivel redus de calificare sau fără calificare profesională, care au fost cel mai grav afectate de criză și care se confruntă cu cel mai ridicat risc de șomaj de lungă durată;

22.

îndeamnă statele membre să acorde importanța cuvenită acordării de educație și formare profesională de calitate, învățării de-a lungul vieții și recunoașterii calificărilor;

23.

invită statele membre să-și sporească investițiile în facilitarea mobilității ocupaționale și geografice, lărgind gama instrumentelor necesare pentru analiza nevoilor pieței muncii și reformând sistemele de învățământ și formare profesională, care pot contribui la depășirea problemei inadecvării competențelor;

24.

reliefează importanța politicilor de ocupare a forței de muncă, de natură să contribuie la crearea de locuri de muncă, de exemplu prin acordarea de sprijin IMM-urilor și desfășurarea unei activități independente, precum și prin promovarea spiritului antreprenorial;

25.

consideră că este esențial ca statele membre să întreprindă acțiuni în momentul de față pentru a-și concretiza angajamentele de a crește nivelurile de ocupare a forței de muncă, de a îmbunătăți competențele individuale, de a crea posibilități de angajare, de a reduce sărăcia și de a crește incluziunea socială;

26.

subliniază că sistemele de protecție socială au jucat un rol care a beneficiat de recunoaștere în stabilizarea economică și în atenuarea impactului social al crizei; invită, prin urmare, statele membre, în special în ocaziile în care se impune o consolidare a finanțelor publice, să se asigure că sistemele de protecție socială continuă să ofere un sprijin adecvat și să-și îndeplinească rolul care le revine în protejarea și îmbunătățirea competențelor și a capacității de inserție profesională, astfel încât capitalul uman să poată fi conservat și îmbunătățit, iar redresarea să fie valorificată la maximum;

27.

subliniază că realizarea unor schimburi mai eficace de bune practici și de experiență între statele membre în domeniul combaterii excluziunii sociale și al reducerii sărăciei este de o importanță determinantă și ar contribui la facilitarea realizării obiectivelor Europa 2020 legate de reducerea sărăciei;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/51

—

având în vedere articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2011 referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013 (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la agricultura UE și schimbările climatice (4),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa (5),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de creare a unui mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare (COM(2008)0450),

—

având în vedere cele opt recomandări către G20 publicate de raportorul special al Organizației Națiunilor Unite pentru dreptul la alimentație la 29 ianuarie 2011,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 2 februarie 2011 privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime (COM(2011)0025),

—

având în vedere Declarația de la Maputo privind agricultura și securitatea alimentară, semnată în 2003, în care guvernele africane s-au angajat să aloce agriculturii un cuantum de minim 10 % din bugetele lor anuale naționale,

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.

întrucât prețurile la alimente au înregistrat niveluri maxime pentru a șaptea lună consecutivă între 2010 și 2011, atingând cele mai înalte niveluri începând cu 1990, anul în care FAO a început să măsoare prețurile la alimente; întrucât majorările nejustificate ale prețului la produse au devenit un factor de destabilizare în economia globală și au declanșat revolte și tulburări sociale într-o serie de țări în curs de dezvoltare, precum și recent în Algeria, Tunisia și Egipt;

B.

întrucât Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că numărul persoanelor subnutrite din lume a ajuns la 925 de milioane în 2010, iar prețurile la alimente în creștere, împreună cu deficituri fără precedent ale produselor alimentare, pot duce la creșterea acestei cifre; întrucât 29 de țări de pe glob se confruntă cu dificultăți de aprovizionare cu produse alimentare și au nevoie de asistență externă cu alimente;

C.

întrucât recenta volatilitate a prețurilor la produsele alimentare și la produsele de bază a generat preocupări serioase cu privire la funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial; întrucât creșterea prețurilor la alimente a afectat cel mai grav populațiile și țările cele mai vulnerabile, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare; întrucât prețurile mari ale alimentelor au ca rezultat insecuritatea alimentară pentru milioane de persoane, amenințând securitatea alimentară pe termen lung la nivel mondial; întrucât, conform FAO, securitatea alimentară include dreptul la hrană și accesul la alimente sănătoase pentru toată lumea;

D.

întrucât există în continuare sărăcie și foamete în Uniunea Europeană; întrucât 79 de milioane de oameni din UE trăiesc în continuare sub limita sărăciei (60 % din venitul mediu al țării în care locuiește persoana respectivă); și întrucât 16 milioane de cetățeni ai UE au primit iarna trecută alimente prin intermediul unor acțiuni de caritate; întrucât securitatea alimentară reprezintă o chestiune esențială pentru Europa și necesită coordonare între diversele domenii de politică sectorială la nivelul UE și nu numai, și anume PAC, politica energetică, cercetarea, dezvoltarea și comerțul;

E.

întrucât criza economică mondială și creșterea prețurilor la alimente și combustibili au agravat situația alimentară din multe țări în curs de dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, anulând, astfel, parțial, progresele înregistrate în ultimul deceniu privind reducerea sărăciei;

F.

întrucât producția suficientă de alimente la nivel global poate fi subminată regulat de o serie de factori, inclusiv condiții climaterice extreme, cum ar fi inundațiile și secetele provocate în măsură tot mai mare de schimbările climatice; disponibilitatea limitată a resurselor naturale și creșterea cererii la alimente în urma creșterii populațiilor; legături strânse între energie și securitatea alimentară în contextul unui nivel foarte scăzut al rezervelor de alimente la nivel mondial; producția în creștere de combustibili agricoli, utilizarea tot mai răspândită a cerealelor pentru hrana animalelor; numărul mare de speculații cu produse alimentare; dependența de importurile de produse alimentare în multe țări în curs de dezvoltare datorată conflictelor sau politicilor eșuate în materie de securitate alimentară;

G.

întrucât impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii, în special reducerea recoltelor din cauza lipsei repetate a apei, a secetei sau, dimpotrivă, a inundațiilor și alunecărilor de teren, afectează grav activitățile agricole din UE și din țările în curs de dezvoltare, producția lor agricolă fiind în mare parte inferioară pragului de autosuficiență pentru numeroase produse agricole de bază;

H.

întrucât provocarea constă în a produce „mai mult din mai puțin”, accentul punându-se pe producția durabilă din cauza presiunii asupra resurselor naturale; întrucât consolidarea producției agricole în țările în curs de dezvoltare va crește reziliența și adaptabilitatea la șocuri;

I.

întrucât recenta volatilitate a generat preocupări cu privire la funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial; întrucât Comunicarea Comisiei întitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591) identifică o serie de probleme grave în cadrul lanțului de distribuție, cum ar fi abuzul de putere al cumpărătorului dominant, practicile neloiale la contractare (inclusiv întârzierea efectuării plăților), modificări unilaterale ale contractelor, efectuarea de plăți în avans în vederea asigurării accesului la negocieri, accesul restricționat pe piață, lipsa de informații cu privire la stabilirea prețurilor și la distribuția marjelor de profit în întreg lanțul alimentar, strâns legate de creșterea concentrării observate în sectorul aprovizionării și în sectorul vânzărilor angro și cu amănuntul; întrucât, la analiza prețurilor la alimente și a evoluției acestora, trebuie să se țină seama de întregul lanț de aprovizionare; întrucât sectorul alimentar este fragmentat, iar lanțul de aprovizionare este lung și deosebit de complex, numărând mulți intermediari;

J.

întrucât fluctuațiile prețurilor la bunurile de consum pot deveni o caracteristică mai pronunțată și obișnuită a pieței mondiale; întrucât creșterea prețurilor alimentelor nu generează automat venituri mai ridicate pentru agricultori, în special din cauza ritmului de creștere a costurilor mijloacelor de producție, dar și a diferenței din ce în ce mai mari dintre costurile de producție și prețurile de consum; întrucât proporția venitului perceput de agricultori pe baza lanțului de aprovizionare cu alimente a scăzut considerabil, iar profiturile întreprinderilor de prelucrare și ale comercianților cu amânuntul au crescut constant; întrucât prețurile de consum au crescut și întrucât cel puțin 30 % din toate alimentele produse la nivel mondial sunt irosite în diferite etape din cadrul lanțului alimentar;

K.

întrucât proporția asistenței pentru țările în curs de dezvoltare destinată agriculturii și dezvoltării rurale a scăzut dramatic în ultimele trei decenii; întrucât investițiile în sisteme alimentare durabile în țările în curs de dezvoltare au scăzut din cauza schimbării priorităților, fiind favorizată producția pentru export, ceea ce slăbește și mai mult capacitatea locală de a produce și de a distribui alimente în cantități suficiente la prețuri echitabile; întrucât multe țări în curs de dezvoltare nu își realizează potențialul de producție alimentară; întrucât un obstacol serios pentru creșterea producției agricole în țările în curs de dezvoltare îl reprezintă de multe ori faptul că micii fermieri nu au acces la microcredite pentru investiții, uneori din cauza faptului că aceștia nu sunt proprietarii terenurilor;

L.

întrucât parcele mari de teren, în special în țările în curs de dezvoltare, au fost cumpărate de companii internaționale, adesea fără consimțământul proprietarilor; întrucât aceste terenuri nu sunt folosite întotdeauna pentru producerea de alimente, acestea putând fi folosite pentru producerea de mărfuri pentru export, cum ar fi cheresteaua; întrucât aceste evoluții amenință potențialul producției alimentare al țărilor în curs de dezvoltare,

1.

afirmă că securitatea alimentară mondială este o problemă urgentă ce prezintă importanță maximă pentru Uniunea Europeană și pentru țările în curs de dezvoltare și solicită luarea unor măsuri imediate și regulate pentru a garanta securitatea alimentară atât pentru cetățenii UE, cât și la nivel mondial; subliniază că alimentele ar trebui să fie disponibile la prețuri rezonabile pentru consumatori și ar trebui să se asigure în același timp un nivel de trai adecvat pentru agricultori;

2.

reafirmă că dreptul la hrană este un drept de bază și fundamental al omului și că acesta este respectat atunci când toți oamenii au permanent acces fizic și economic la alimente corespunzătoare, sigure (din punctul de vedere al sănătății) și nutritive în vederea satisfacerii nevoilor și preferințelor lor nutriționale pentru a duce o viață activă și sănătoasă;

3.

subliniază că un sector agricol puternic și durabil în întreaga Uniune Europeană și un mediu rural înfloritor și sustenabil, asigurat de o PAC puternică, sunt elemente vitale pentru depășirea provocării reprezentate de securitatea alimentară; subliniază importanța PAC ca instrument de asigurare a producției alimentare în UE;

4.

afirmă că UE are obligația de a asigura securitatea alimentară a cetățenilor săi și că, în această privință, este esențial ca în UE să aibă loc constant activități agricole; atrage atenția asupra veniturilor agricole din ce în ce mai scăzute din UE, cauzate de costurile de producție din ce în ce mai ridicate și de volatilitatea prețurilor, care au un efect negativ asupra capacității agricultorilor de a-și menține producția; subliniază costurile pe care trebuie să le suporte agricultorii europeni pentru a respecta standardele cele mai înalte din lume în materie de securitate alimentară, de protecție a mediului, de bunăstare a animalelor și de muncă; subliniază că agricultorii trebuie să fie recompensați pentru aceste costuri suplimentare și pentru faptul că furnizează societății bunuri publice;

5.

este conștient de faptul că schimbările climatice reprezintă o mare provocare în ceea ce privește securitatea alimentară, în special din cauza creșterii frecvenței și gravității fenomenelor climatice, precum seceta, inundațiile, incendiile și furtunile, care vor diminua resursele naturale și nivelurile producției agricole; este preocupat de măsurile unilaterale luate de țările sau regiunile afectate de fenomenele climatice și de impactul negativ pe care acestea le-au avut asupra piețelor mondiale; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape aplicarea legislației privind schimbările climatice în statele membre subliniază necesitatea urgentă a unor acțiuni de reducere a schimbărilor climatice și a unor măsuri de adaptare în vederea sporirii sustenabilității economice și a sustenabilității mediului; îndeamnă statele membre să instituie măsuri adecvate de prevenire și gestionare a riscurilor în vederea limitării consecințelor negative ale dezastrelor naturale asupra producției agricole;

6.

solicită acțiuni coordonate și o mai bună cooperare în domeniul schimbărilor climatice între UE și țările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește transferul de tehnologii și consolidarea capacităților; subliniază că obiectivul privind combaterea schimbărilor climatice trebuie să fie introdus în toate politicile corespunzătoare ale UE, inclusiv în cooperarea pentru dezvoltare, și că formarea ar trebui să se axeze pe adaptarea la schimbările climatice și pe bunele practici în materie de gestiune a terenurilor, cum ar fi gestionarea solului și a apei, pentru a preveni pierderea terenurilor agricole din cauza eroziunii solului sau a salinizării;

7.

subliniază că agricultura este un sector-cheie în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, care depinde într-o măsură foarte mare de produsele de bază, care sunt la rândul lor deosebit de vulnerabile la fluctuațiile prețurilor;

8.

solicită UE să sprijine dezvoltarea rurală, creșterea investițiilor în activitățile agricole și siguranța alimentară, acordând o atenție specială nevoilor speciale apărute din cauza foametei, exploatațiilor agricole de dimensiuni reduse și programelor de protecție socială; evidențiază importanța dezvoltării agriculturii în țările în curs de dezvoltare și a alocării unei cote adecvate din ajutoarele UE pentru dezvoltarea teritoriilor de peste mări către sectorul agricol; regretă faptul că, începând cu anii ’80, s-a înregistrat o scădere dramatică a nivelului de ajutor pentru dezvoltare alocat agriculturii și salută recunoașterea necesității de a inversa această tendință;

9.

solicită Comisiei să acorde prioritate agriculturii în cadrul unui ajutor pentru dezvoltare specific, responsabil, eficace și gestionat în mod transparent, incluzând acordarea de asistență către agricultori pentru accesarea piețelor; solicită creșterea semnificativă a ajutorului pentru dezvoltare acordat agriculturii și realizarea de investiții în formare, în servicii de informare publică îmbunătățite și în cercetare descentralizată în domeniul agriculturii pentru țările în curs de dezvoltare, pentru ca agricultorii să dispună de tehnici durabile pentru a produce în mod mai eficient, protejând în același timp mediul, și pentru a garanta securitatea alimentară pe termen lung, beneficiind de un sprijin public adecvat, cum ar fi accesul la împrumuturi, microcredite non-profit și semințe;

10.

solicită UE și țărilor în curs de dezvoltare să promoveze proprietatea funciară ca instrument de reducere a sărăciei și de garantare a securității alimentare prin consolidarea drepturilor de proprietate și facilitarea accesului la microcredite non-profit pentru agricultori, întreprinderile mici și comunitățile locale; evidențiază importanța noilor investiții pentru consolidarea capacităților micilor agricultori, a introducerii unor tehnologii mai eficiente de gestionare a apei și a refacerii nutrienților din sol;

11.

subliniază că este necesar ca în țările în curs de dezvoltare să se introducă metode mai bune de producție agricolă, inclusiv tehnologii cu costuri reduse, să se facă cercetare în domeniul agriculturii, precum și să se mărească productivitatea pentru a crește durabilitatea și pentru a atenua efectele negative ale lipsei securității alimentare;

12.

subliniază că asistența alimentară umanitară ar trebui să fie adaptată nevoilor, provocărilor și constrângerilor structurale din țările în curs de dezvoltare; în această privință, subliniază că este important ca asistența alimentară să țină seama de producția locală, distribuție, transport și capacitățile de marketing ale acestor țări, contribuind la construirea elementelor care stau la baza siguranței lor alimentare pe termen lung;

13.

observă că printre elementele care influențează cel mai mult mecanismul de transmitere a prețurilor și diferența dintre prețurile de producție și cele de consum se numără următorii factori: o concentrare din ce în ce mai mare de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente, gradul de procesare a produselor, creșterea prețurilor legată de alți factori de cost externi și specula legată de produsele agricole de bază;

14.

observă că costurile mijloacelor de producție agricolă cresc mai repede decât prețurile produselor agricole de bază; este îngrijorat că această situație ar putea avea ca rezultat utilizarea la scară mai mică a mijloacelor de producție agricolă, ceea ce ar agrava criza alimentară în UE și în lume; subliniază faptul că concentrarea în sectorul mijloacelor de producție are efecte devastatoare asupra durabilității agriculturii, crescând dependența de un număr limitat de corporații pentru cumpărarea de semințe și de îngrășăminte specializate; invită Comisia să asigure, în contextul creșterii consolidării, funcționarea unei piețe libere în sectorul mijloacelor de producție, contribuind la aprovizionarea cu alimente;

15.

își exprimă preocuparea cu privire la veniturile scăzute obținute din agricultură în UE; afirmă că veniturile scăzute din cauza creșterii costurilor de producție și a volatilității prețurilor au un impact negativ asupra capacității agricultorilor de a-și menține producția și că, drept urmare, agricultorii nu beneficiază de pe urma creșterii prețurilor la alimente; consideră cu tărie că securitatea alimentară va fi compromisă dacă aceste aspecte nu sunt abordate cum se cuvine;

16.

reamintește că securitatea energetică și cea alimentară se află în strânsă legătură; recunoaște că costurile energiei sunt un factor-cheie pentru stabilirea nivelului profitabilității agriculturii, sectorul care depinde în mare măsură de petrol; încurajează adoptarea de măsuri care să stimuleze agricultorii să devină mai eficienți din punct de vedere energetic și prin care să se dezvolte surse alternative de aprovizionare cu energie; invită UE și guvernele naționale să lanseze campanii și să efectueze modificări structurale pentru a minimiza risipa de alimente;

17.

consideră, cu toate acestea, că, în contextul tendinței din ce în ce mai accentuate de a dezvolta surse regenerabile de energie și de a realiza obiectivele stabilite pentru 2020, trebuie să se țină seama de impactul asupra producției de alimente și a aprovizionării cu hrană; subliniază echilibrul delicat care trebuie respectat pentru depășirea provocării legate de aprovizionarea cu alimente și de aprovizionarea cu carburanți;

18.

subliniază importanța cercetării finanțate din fonduri publice în domenii care contribuie la promovarea securității alimentare; solicită realizarea de investiții în cercetare atât în domeniul noilor tehnologii, cât și în domeniul sistemelor de producție agricolă cuprinzătoare și sustenabile, ceea ce ar conduce la siguranță alimentară pe termen lung; subliniază, prin urmare, rolul de pionierat pe care l-ar putea juca, în acest sens, de exemplu, o platformă tehnologică comunitară de susținere a cercetării în domeniul agriculturii ecologice;

19.

salută eforturile actuale de sensibilizare în privința mecanismelor de formare a prețurilor produselor alimentare de bază la nivel internațional (în special inițiativa G20 din cadrul Președinției franceze și cel de-al 3-lea Summit al miniștrilor agriculturii, desfășurat la Berlin); solicită Comisiei să obțină o mai bună claritate în privința tuturor factorilor care afectează tendințele pe termen scurt și lung ale fluctuațiilor prețurilor produselor alimentare de bază, în special interacțiunea dintre toate formele de speculații și fluctuațiile prețurilor la produsele alimentare de bază, precum și interacțiunea dintre piețele de energie și prețurile la produsele alimentare; consideră că o astfel de analiză economică aprofundată a mecanismelor de formare a prețurilor produselor alimentare va sprijini factorii decizionali UE în luarea unor măsuri informate și adaptate în vederea reducerii efectelor create de fluctuațiile prețurilor produselor alimentare;

20.

ia act de Comunicarea Comisiei privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime și salută atenția acordată până acum de Comisie în această privință; solicită Comisiei să instituie fluxuri informaționale mai bune pentru oferirea de informații de calitate și în timp util privind evoluția pieței, luând în considerare chestiunea dislocării stocurilor; subliniază, totuși, că fluxurile informaționale îmbunătățite sunt insuficiente pentru soluționarea volatilității piețelor; consideră că ar putea fi necesară o abordare mai fermă a acestei chestiuni, în special în ceea ce privește creșterea transparenței pe piețele de mărfuri; subliniază problemele cu care se confruntă agricultorii într-o perioadă în care volatilitatea pieței și a prețurilor este extrem de ridicată; atrage atenția asupra dificultăților pe care le întâmpină agricultorii în încercarea de a planifica în avans într-o perioadă în care volatilitatea este extrem de ridicată; îndeamnă Comisia să introducă măsuri eficace și solide în vederea combaterii urgente a volatilității de pe piețele agricole; consideră că această abordare va reprezenta un factor-cheie pentru a asigura continuitatea producției în Uniunea Europeană;

21.

subliniază că nu este posibil să se ia măsuri eficiente împotriva fluctuațiilor majore ale prețurilor fără existența unor niveluri adecvate ale rezervelor de intervenție sau strategice; consideră, prin urmare, că rolul instrumentelor de intervenție pe piață trebuie să fie un element-cheie în cadrul viitoarei PAC;

22.

cere o mai mare transparență, o calitate mai bună și o mai mare promptitudine în furnizarea informațiilor privind rezervele și stocurile de produse alimentare și formarea prețurilor la nivel internațional, după cum se solicită în comunicarea recentă a Comisiei privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și materiile prime; solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a combate speculațiile excesive pe piețele de bunuri; subliniază faptul că aceste măsuri ar trebui luate în contextul eforturilor de a reglementa piețele financiare la nivel mondial și la nivelul UE;

23.

invită G20 să coordoneze crearea unor mecanisme de prevenire a fluctuației excesive a prețurilor, precum și elaborarea unui regulament care să vizeze în mod specific rezolvarea crizei alimentare și agricole; solicită G20 să asigure convergența normelor referitoare la produsele alimentare și la cele agricole, precum și să includă țări care nu fac parte din G20; solicită ca soluțiile de contracarare a volatilității excesive a prețurilor să fie coordonate la nivel internațional; cere combaterea la nivel internațional a abuzurilor și a manipulării prețurilor agricole, astfel de fenomene constituind un risc potențial la adresa securității alimentare mondiale; condamnă activitățile abuzive speculative care au drept obiect produsele de bază la nivel mondial, materiile prime agricole și energia, ceea ce contribuie la accentuarea volatilității prețurilor la alimente și la adâncirea crizei alimentare mondiale;

24.

invită Comisia să includă propuneri adecvate în revizuirile viitoare ale Directivei privind piețele de instrumente financiare (MiFID) și ale Directivei privind abuzul de piață pentru a soluționa preocupările apărute în cadrul piețelor de produse agricole și alimentare;

25.

susține, în acest context, o revizuire a legislației existente în materie de instrumente financiare, care ar trebui să prevadă o mai mare transparență a tranzacțiilor comerciale; reamintește că instrumentele financiare ar trebui să fie folosite în beneficiul economiei și să ajute producția agricolă să depășească crizele și fenomenele climatice; consideră, de asemenea, că speculațiile nu ar trebui să poată fi o amenințare la adresa exploatațiilor agricole eficiente;

26.

subliniază rolul important prevăzut în prezent pentru Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) în procesul de supraveghere a piețelor de mărfuri; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a acorda ESMA mai multe competențe pentru a împiedica manipulările și abuzurile pe piețele de mărfuri;

27.

este în favoarea unor măsuri europene mai îndrăznețe de abordare a problemei legate de manipularea prețurilor, inclusiv printr-un mandat emis pentru autoritățile de reglementare și cele de supraveghere în ceea ce privește limitarea speculațiilor abuzive; consideră că instrumentele derivate pe mărfuri sunt diferite de alte instrumente financiare derivate; invită Comisia să se asigure că folosirea instrumentelor derivate pe produse alimentare de bază este limitată cât de mult posibil la investitorii legați direct de piețele agricole;

28.

consideră că ar fi benefic un sistem global specific de rezerve alimentare descentralizate la nivel regional și local (atât rezerve de urgență pentru a reduce foametea, cât și rezerve regionale pentru reglementarea prețurilor mărfurilor și pentru reducerea foametei în perioade de creștere puternică a prețurilor), deoarece ar ajuta la înlesnirea comerțului mondial în momentele în care apar creșteri ale prețurilor, ar contracara protecționismul recurent și ar reduce presiunea asupra piețelor mondiale de alimente; consideră că aceste stocuri ar trebui gestionate la nivelurile cele mai adecvate, inclusiv de către autoritățile locale, regionale și naționale și de un organism de coordonare aflat sub egida FAO din cadrul Organizației Națiunilor Unite, folosind pe deplin experiența acumulată de FAO și de Programul alimentar mondial al ONU;

29.

solicită negociatorilor UE să integreze aspecte necomerciale în negocierile din cadrul OMC, astfel încât să se asigure că importurile agricole din țările terțe oferă consumatorilor europeni aceleași garanții ca cele oferite de agricultorii din UE în ceea ce privește protecția mediului, bunăstarea animalelor și siguranța și calitatea alimentelor; își reafirmă sprijinul față de un acord echilibrat și prompt, care urmează să fie încheiat la nivelul OMC, acesta fiind un element esențial în realizarea unei securități alimentare la nivel mondial; reamintește în acest sens că barierele unilaterale nerezonabile existente în calea comerțului contribuie la ineficiența aprovizionării mondiale cu produse alimentare; solicită Comisiei să garanteze că acordurile comerciale internaționale și bilaterale asigură agricultorilor europeni un viitor sustenabil și protejează de riscuri producția de alimente din UE, agricultura la scară mică și accesul la alimente la nivel mondial;

30.

solicită guvernelor naționale ca, în conformitate cu recomandările FAO, să nu adopte măsuri de restricționare a exporturilor, acestea determinând o mai mare nesiguranță și tulburări la nivelul piețelor mondiale, fiind astfel în măsură să provoace o creștere și mai mare a prețurilor la nivel global;

31.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/57

—

având în vedere rezoluțiile sale din 13 ianuarie 2005 (1), din 10 martie 2005 (2), din 19 ianuarie 2006 (3), din 15 martie 2007 (4) și din 21 octombrie 2010 (5) referitoare la Cambodgia, Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la Thailanda (6) și Rezoluția sa din 1 decembrie 2005 referitoare la situația drepturilor omului din Cambodgia, Laos și Vietnam (7),

—

având în vedere hotărârea Curții Internaționale de Justiție din 15 iunie 1962 în cauza privind templul din Preah Vihear (Cambodgia/Thailanda),

—

având în vedere Convenția de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, semnată atât de Thailanda, cât și de Cambodgia,

—

având în vedere declarația Secretarului General al ASEAN din 5 februarie 2011,

—

având în vedere declarația din 7 februarie 2011 a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton,

—

având în vedere declarația din 7 februarie 2011 a Secretarului General al ONU, Ban Ki Moon,

—

având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât de la începutul lunii februarie 2011 au loc confruntări între forțele armate thailandeze și cambodgiene la frontiera dintre cele două țări, printre altele și în apropierea templului din Preah Vihear;

B.

întrucât confruntările de la graniță au început după ce o instanță din Cambodgia a condamnat doi cetățeni thailandezi la detenții de până la opt ani, găsindu-i vinovați de spionaj și de intrare ilegală în țară după ce au intrat în zona de frontieră disputată în decembrie 2010 și întrucât sentința a fost pronunțată imediat după încheierea cu succes a celei de a șaptea reuniuni a Comisiei mixte pentru cooperarea bilaterală dintre Thailanda și Cambodgia (CM) din 3-4 februarie 2011, reuniune în cursul căreia ambele țări au convenit să își dezvolte cooperarea în toate domeniile și să organizeze în viitorul apropiat în Thailanda o reuniune a Comisiei mixte pentru delimitarea frontierei terestre (CMF);

C.

întrucât templul din Preah Vihear s-a aflat în ultimul secol în centrul unor litigii repetate privind frontiera dintre Thailanda și Cambodgia;

D.

întrucât Curtea Internațională de Justiție a hotărât la 15 iunie 1962 că templul din Preah Vihear este situat pe teritoriul aflat sub suveranitatea Cambodgiei;

E.

întrucât se pare că templul din Preah Vihear, care din 7 iulie 2008 este înscris pe lista siturilor incluse de UNESCO în patrimoniul mondial, a suferit daune în urma tirurilor din cursul recentelor confruntări de la frontieră;

F.

întrucât comunitatea internațională are o responsabilitate specială în privința conservării monumentelor înscrise pe lista UNESCO a patrimoniului mondial;

G.

întrucât, potrivit informațiilor, s-au înregistrat victime și răniți în rândul soldaților și al civililor de ambele părți, iar mii de civili din zonele învecinate au trebuit să fie evacuați;

H.

întrucât, potrivit mai multor jurnale de știri, este posibil să fi fost folosite arme cu submuniție și întrucât nici Thailanda, nici Cambodgia nu au ratificat Convenția în materie de arme cu submuniție;

I.

întrucât înrăutățirea situației de la frontiera dintre Thailanda și Cambodgia pune în pericol pacea și stabilitatea în regiune;

J.

întrucât Indonezia, care deține în prezent Președinția ASEAN, și-a intensificat eforturile diplomatice pentru a ajuta cele două părți să ajungă la o soluție temporară în vederea declanșării mecanismelor bilaterale cu scopul de a realiza obiectivul delimitării frontierei și obiectivul păcii generale în regiune; întrucât Președinția ASEAN încurajează cele două țări să negocieze în cadrul existent al Comisiei mixte thailandezo-cambodgiene pentru delimitarea frontierei terestre;

K.

întrucât Carta ASEAN prevede instituirea unui mecanism de soluționare a litigiilor care să extindă sfera asistenței în vederea soluționării litigiilor bilaterale;

L.

întrucât Directorul General al UNESCO, Irina Bokova, și-a exprimat intenția de a trimite o misiune care să evalueze starea templului din Preah Vihear,

1.

condamnă confruntările dintre forțele armate ale Regatului Cambodgia și ale Regatului Thailandei de la frontiera dintre cele două țări și îndeamnă ambele părți să dea dovadă de reținere extremă și să ia măsurile necesare pentru a reduce tensiunile și a-și relua dialogul în vederea soluționării pașnice a diferendelor lor, precum și să accepte asistența oferită de ASEAN și de ONU;

2.

regretă pierderile de vieți omenești cauzate de recentele confruntări de la frontieră și transmite sincere condoleanțe familiilor victimelor;

3.

îndeamnă ambele guverne să se asigure că civililor strămutați ca urmare a confruntărilor armate li se acordă ajutorul de care au nevoie;

4.

invită ambele țări să respecte hotărârea din 1962 a Curții Internaționale de Justiție și să soluționeze în mod pașnic litigiul privind zona de frontieră din apropierea templului din Preah Vihear;

5.

invită ambele țări să se asigure că acțiunile lor nu încalcă articolul 4 alineatul (1) din Convenția de la Haga pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, care interzice orice utilizare a bunurilor culturale situate pe teritoriul lor sau pe teritoriul altor înalte părți contractante susceptibilă să expună bunurile respective distrugerii sau daunelor în cazul unui conflict armat, și să evite orice act de ostilitate îndreptat împotriva unor astfel de bunuri;

6.

invită autoritățile thailandeze și cambodgiene să respecte Tratatul de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est, în special principiile sale fundamentale privind soluționarea diferendelor sau a litigiilor prin mijloace pașnice, renunțarea la amenințarea cu forța sau la folosirea forței și cooperarea efectivă a înaltelor părți contractante;

7.

salută eforturile întreprinse de ministrul indonezian al afacerilor externe, Marty Natalegawa, în calitate de Președinte al ASEAN, pentru a facilita dialogul dintre cele două țări astfel încât litigiul să poată fi soluționat în mod pașnic;

8.

salută faptul că Thailanda și Cambodgia au convenit să participe la o reuniune de urgență a națiunilor din Asia de Sud-Est pentru a discuta conflictul de la frontiera lor;

9.

salută decizia Directorului General al UNESCO de a trimite la Bangkok și Phnom Penh un trimis special cu o misiune de bune oficii; îndeamnă ambele părți implicate în litigiu să coopereze cu orice misiune a UNESCO pentru a evalua daunele cauzate templului din Preah Vihear;

10.

invită ambele țări să găsească o soluție care să permită accesul direct de pe teritoriul lor la templul din Preah Vihear și să nu împiedice accesul cetățenilor din cealaltă țară la templu sau în zona de frontieră;

11.

își exprimă îngrijorarea cu privire la presupusa utilizare a armelor cu submuniție și invită ambele țări să nu utilizeze în nici un caz astfel de arme;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Guvernului Regatului Cambodgia, Guvernului Regatului Thailandei, Secretarului General al ONU, Directorului General al UNESCO, precum și guvernelor statelor membre ale ASEAN.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/59

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la situația din Yemen (1),

—

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Yemenul este parte,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la abolirea pedepsei cu moartea, în special Rezoluția din 7 octombrie 2010 referitoarea la ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință (3),

—

având în vedere documentul de strategie al Comunității Europene privind Yemenul pentru perioada 2007-2013,

—

având în vedere Rezoluția 65/206 a Adunării Generale a ONU din 21 decembrie 2010 prin care se face apel la un moratoriu referitor la folosirea pedepsei cu moartea, Rezoluția 62/149 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2007 privind un moratoriu referitor la folosirea pedepsei cu moartea și Rezoluția 63/168 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2008 prin care se solicită punerea în aplicare a Rezoluției 62/149 a Adunării Generale ONU,

—

având în vedere declarația de la Alexandria din 2008 prin care se solicită guvernelor țărilor din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord să adopte un moratoriu privind execuțiile ca prim pas spre abolirea pedepsei cu moartea,

—

având în vedere versiunea revizuită și actualizată a Orientărilor UE privind pedeapsa cu moartea, adoptată de Consiliu la 16 iunie 2008,

—

având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât în ultimele săptămâni în Yemen, ca și în alte țări arabe, în special în Tunisia și în Egipt, demonstranții au ieșit în stradă pentru a cere mai multă democrație și reforme ale statului; întrucât mulți protestatari au fost atacați sau reținuți de forțele de securitate;

B.

întrucât Muhammed Taher Thabet Samoum a fost condamnat la moarte în septembrie 2001 de către Tribunalul Penal din Ibb, după ce a primit condamnare pentru o crimă pe care ar fi comis-o în iunie 1999, pe vremea când nu ar fi împlinit încă vârsta de optsprezece ani; întrucât, în lipsa unui certificat de naștere, condamnarea sa la moarte a fost aprobată de un tribunal de apel în mai 2005, confirmată de Curtea Supremă în aprilie 2010, iar de atunci a fost ratificată de președintele Yemenului; întrucât execuția lui Muhammed Taher Thabet a fost inițial programată să aibă loc la 12 ianuarie 2011, dar procurorul general al Yemenului a acordat o suspendare temporară;

C.

întrucât Fuad Ahmed Ali Abdulla a fost condamnat la moarte după ce a primit condamnare pentru o crimă pe care ar fi comis-o pe vremea când nu ar fi împlinit încă vârsta de optsprezece ani, deși această ipoteză a fost respinsă de instanță; întrucât execuția acestuia, programată să aibă loc la 19 decembrie 2010, a fost suspendată în urma intervenției comunității internaționale, în special a UE, precum și a avocatului său;

D.

întrucât pedeapsa cu moartea este pedeapsa cea mai crudă, mai inumană și mai degradantă, care încalcă dreptul la viață, consacrat în Declarația Universală a Drepturilor Omului;

E.

întrucât Yemenul este stat parte la Convenția cu privire la drepturile copilului și la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, acte prin care se interzice în mod expres executarea persoanelor condamnate pentru crime comise înainte de împlinirea vârstei de optsprezece ani și întrucât aplicarea pedepsei cu moartea este, de asemenea, interzisă în mod expres și prin articolul 31 din codul penal yemenit;

F.

întrucât în Yemen în anul 2010 au fost executate zeci de persoane; întrucât, conform informațiilor furnizate de organizațiile pentru drepturile omului, sute de prizonieri își așteaptă execuția în Yemen;

G.

întrucât Yemenul nu dispune de mijloace adecvate pentru a stabili vârsta acuzaților care nu au certificate de naștere și nu beneficiază de echipamente și de personal specializat în medicina legală;

H.

întrucât există serioase motive de îngrijorare cu privire la evoluția situației din Yemen în ceea ce privește democrația, drepturile omului și independența justiției; întrucât au existat cazuri de persecuție a unor jurnaliști și a unor apărători ai drepturilor omului; întrucât situația femeilor este extrem de dificilă, caracterizată de acces tot mai precar la educație și de lipsa participării active la viața politică;

I.

întrucât Uniunea Europeană își exprimă angajamentul ferm de a acționa în vederea abolirii pedepsei cu moartea peste tot în lume și depune eforturi pentru ca acest principiu să fie universal acceptat;

J.

întrucât, conform informațiilor disponibile, în anul 2010 doar într-o țară a executat un delincvent minor, față de trei țări în anul 2009; întrucât Yemenul a realizat progrese semnificative în ceea ce privește interzicerea aplicării pedepsei cu moartea în cazul delincvenților minori; întrucât acest fapt dă mari speranțe că execuția delincvenților minori va fi în curând interzisă este tot în lume, atât prin lege, cât și în practică,

1.

își exprimă profunda preocupare cu privire la problemele politice și socio-economice existente de multă vreme în Yemen și solicită comunității internaționale să depună eforturi considerabile pentru a preveni escaladarea actualei crize;

2.

își exprimă solidaritatea cu demonstranții care cer reforme democratice și condiții de viață mai bune; în acest context, salută anunțul făcut de președintele Saleh de a renunța la putere în 2013 și solicită autorităților în stopeze orice formă de violență împotriva protestatarilor pașnici și să elibereze toți demonstranții care și-au exprimat nemulțumirea în mod pașnic;

3.

condamnă toate execuțiile, indiferent de locul unde se petrec, și subliniază încă o dată că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la creșterea demnității umane și la dezvoltarea progresivă a drepturilor omului;

4.

solicită președintelui Yemenului și autorităților yemenite să oprească execuția lui Muhammed Taher Thabet Samoum și solicită autorităților yemenite să comute pedeapsa cu moartea în cazul lui Muhammed Taher Thabet Samoum și al lui Fuad Ahmed Ali Abdulla;

5.

solicită guvernului yemenit să stopeze execuția persoanelor pentru crime pe care le-ar fi comis înainte de împlinirea vârstei de optsprezece ani, aceasta fiind o pedeapsă care încalcă atât legislația yemenită, cât și obligațiile Yemenului conform acordurilor internaționale în materie de drepturile omului;

6.

solicită autorităților yemenite să respecte articolul 31 din codul penal yemenit prin care se interzice aplicarea pedepsei capitale pentru crime comise de persoane înainte de împlinirea vârstei de optsprezece ani;

7.

îndeamnă autoritățile din Yemen să respecte dispozitivele juridice recunoscute pe plan internațional privind persoanele minore, cum ar fi Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția cu privire la drepturile copilului;

8.

solicită autorităților din Yemen să introducă înregistrarea universală a nașterilor, precum și să îmbunătățească procedurile de stabilire a vârstei acuzaților care nu au certificate de naștere;

9.

subliniază necesitatea unor reforme în Yemen, reforme cerute de atâția demonstranți care ies în stradă, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale populației, pentru alegeri libere și corecte, pentru respectarea drepturilor omului, în special a libertății mijloacelor de comunicare în masă și a dreptului la procese echitabile, și pentru tratament egal între bărbați și femei;

10.

solicită Consiliului și Comisiei, în special după înființarea Serviciului European de Acțiune Externă, să implementeze rapid o abordare coordonată și cuprinzătoare a UE față de Yemen;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, SEAE, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, guvernelor statelor membre ale ONU, precum și guvernului și președintelui Republicii Yemen.

28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/62

—

având în vedere obligațiile și instrumentele internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv cele cuprinse în convențiile ONU privind drepturile omului, precum și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează drepturile omului și libertățile fundamentale și interzic discriminarea,

—

având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific, de pe o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou) și revizuit la Ouagadougou la 23 iunie 2010, precum și clauzele referitoare la drepturile omului cuprinse în acesta, în special articolul 8,

—

având în vedere articolele 6, 7 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), prin care Uniunea Europeană și statele sale membre se angajează să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale și care oferă, la nivelul Uniunii Europene, mijloace de luptă împotriva discriminării și încălcării drepturilor omului,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21, care interzice discriminarea pe motive de orientare sexuală,

—

având în vedere ansamblul acțiunilor UE de combatere a homofobiei și a discriminării pe motive de orientare sexuală,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la homofobie, protecția minorităților și politicile de luptă împotriva discriminării,

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2009 referitoare la Uganda: proiect de legislație anti-homosexuală (1) și Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la așa-numita „lege Bahati” și discriminarea împotriva persoanelor LGBT (2),

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintelui/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, și pe cele ale Președintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, cu ocazia Zilei internaționale împotriva homofobiei din 17 mai 2010,

—

având în vedere Declarația din 28 septembrie 2010 a Adunării Parlamentare ACP cu privire la conviețuirea pașnică a religiilor și importanța acordată fenomenului homosexualității în cadrul parteneriatului ACP-UE,

—

având în vedere declarația din 6 decembrie 2010 prezentată ca răspuns la Declarația ACP de către membrii UE la Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE care fac parte din grupurile PPE, S&D, ALDE, Verts/ALE și GUE/NGL din Parlamentul European,

—

având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 3 decembrie 2009 privind integrarea socială și culturală și participarea tinerilor,

—

având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

A.

întrucât, la 26 ianuarie 2011, David Kato Kisule, activist pentru drepturile omului și personalitate marcantă a grupului pentru drepturile homosexualilor și lesbienelor „Sexual Minorities Uganda” și, în general, a comunității LGBT din Uganda, a fost ucis cu brutalitate în Uganda;

B.

întrucât David Kato a dat în judecată și a câștigat procesul cu tabloidul local „Rolling Stone”, care, la 9 octombrie și la 15 noiembrie 2010, a publicat numele, datele personale și fotografiile a peste o sută de persoane, printre care și David Kato, despre care se presupunea că sunt homosexuale, incitând cititorii la agresarea sau spânzurarea acestora;

C.

întrucât, la 3 ianuarie 2011, Înalta Curte din Uganda a hotărât că tabloidul „Rolling Stone” a încălcat drepturile constituționale fundamentale ale tuturor cetățenilor la demnitate și viață privată, menționând că nici măcar legislația împotriva homosexualității în vigoare în Uganda nu poate fi interpretată ca tolerând violența față de homosexuali sau uciderea acestora; întrucât, după această victorie juridică, David Kato a denunțat o creștere a numărului de amenințări și hărțuiri la adresa sa;

D.

întrucât copreședintele Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, președintele Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European, Președintele Parlamentului European, șeful misiunii UE la Kampala, președintele și secretarul de stat al SUA, Înaltul comisar pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite și alți lideri ai comunității internaționale l-au comemorat pe David Kato ca apărător al drepturilor omului și au solicitat autorităților ugandeze să îi aducă pe vinovați în fața justiției;

E.

întrucât Parlamentul European, organizațiile neguvernamentale internaționale și reprezentanții guvernului Statelor Unite și ai Uniunii Europene și-au exprimat în repetate rânduri îngrijorarea față de situația persoanelor LGBT din Uganda, față de discriminarea și persecuția permanentă a acestora și față de incitările la ură împotriva acestora de către personalități și organizații publice și private din Uganda;

F.

întrucât grupul din care făcea parte și David Kato s-a opus proiectului de lege împotriva homosexualității depus de deputatul David Bahati la 25 septembrie 2009 în Parlamentul ugandez, care prevede sancționarea actelor homosexuale cu pedepse variind între șapte ani de închisoare și închisoare pe viață sau cu pedeapsa cu moartea; întrucât legea prevede pedepsirea cu până la trei ani de închisoare a persoanelor care nu denunță homosexualitatea unui copil sau a unui pacient; întrucât legea este încă în curs de examinare;

G.

întrucât persoanele LGBT din Uganda, precum și cele ale căror fotografii și date personale au apărut în ziarul „Rolling Stone”, pentru ca mai apoi să fie citite la radio și televiziune, se află în acest moment într-un adevărat pericol de a fi persecutate și sunt în majoritatea cazurilor fără adăpost și șomeri, fiind forțate să evite locurile publice și trebuind să se ascundă de restul oamenilor;

H.

întrucât, în Africa, homosexualitatea este legală în numai 13 țări, iar în 38 de țări este considerată infracțiune penală; întrucât homosexualitatea este pedepsită cu moartea în Mauritania, Somalia, Sudan și în Nigeria de nord; întrucât liderii politici și religioși extremiști, printre alții, incită la violență împotriva persoanelor LGBT, în timp ce autoritățile tolerează și lasă nepedepsite crimele comise pe baza orientării sexuale și întrucât discriminarea, arestările arbitrare și maltratările pe motive de orientare sexuală sunt în continuă creștere,

1.

condamnă cu fermitate uciderea violentă a activistului ugandez pentru drepturile omului, David Kato Kisule;

2.

solicită autorităților ugandeze să efectueze o anchetă detaliată și imparțială asupra acestei asasinări și să îi aducă pe vinovați în fața justiției, precum și să procedeze astfel cu privire la orice act de persecuție, discriminare sau violență împotriva persoanelor LGBT și a tuturor celorlalte grupuri minoritare; solicită autorităților ugandeze să ancheteze asupra persoanelor care au instigat în mod public la uciderea lui David Kato, precum și asupra organizațiile acestora, rolului și finanțării lor;

3.

își exprimă regretul că autoritățile ugandeze nu au nimic de spus împotriva opiniilor discriminatorii la adresa persoanelor homosexuale și atrage atenția asupra obligațiilor acestora în conformitate cu dreptul internațional și cu Acordul de la Cotonou, în special asupra obligației de a proteja toate persoanele, indiferent de orientare sexuală sau gen, împotriva amenințărilor și a actelor de violență la adresa lor;

4.

reiterează necesitatea, având în vedere alegerile generale și prezidențiale programate pentru 18 februarie 2011, de a denunța orice act violent la adresa homosexualilor și de a adopta măsurile corespunzătoare pentru a pune capăt campaniilor de presă homofobe, precum și oricărei comunicări care instigă la ură împotriva unei comunități minoritare sau oricărei justificări pentru o astfel de acțiune bazată pe gen sau orientare sexuală;

5.

invită guvernul ugandez să se asigure că persoanele LGBT și alte grupuri minoritare din Uganda sunt protejate în mod adecvat împotriva actelor de violență și să ia măsuri prompte împotriva tuturor amenințărilor sau discursurilor de incitare la ură care instigă la violență, discriminare sau ostilitate față de acestea;

6.

condamnă în consecință, încă o dată, Legea Bahati împotriva homosexualității și invită parlamentul ugandez să scoată homosexualitatea de sub incidența legislației penale și să respingă utilizarea pedepsei cu moartea în orice circumstanțe; se alătură apelului din 10 decembrie 2010 al Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, la scoaterea universală a homosexualității de sub incidența legislației penale;

7.

denunță orice încercări de incitare la ură și de promovare a violenței față de orice grupuri minoritare, inclusiv pe motive de gen sau orientare sexuală; se alătură apelului organizației lui David Kato (SMUG) și al altor organizații, adresat autorităților, liderilor politici și religioși și mass-mediei, de a pune capăt demonizării minorităților sexuale și creării unui climat de violență împotriva persoanelor LGBT;

8.

îndeamnă Comisia și statele membre să includă activiștii LGBT în programele lor de sprijinire a apărătorilor drepturilor omului; invită toate organizațiile neguvernamentale din Uganda să coopereze cu Coaliția ugandeză pentru drepturile omului, inclusiv cu organizațiile LGBT;