20.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 179/1

1.

În februarie 2012, Comisia a publicat un raport către Parlamentul European și Consiliu de evaluare a finanțelor Uniunii pe baza rezultatelor obținute (1) (denumit în continuare „raportul de evaluare”). Tratatul prevede obligația Comisiei de a elabora un astfel de raport, acesta trebuind să facă parte dintre elementele pe baza cărora Parlamentul acordă Comisiei, în fiecare an, descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului (2).

2.

În ceea ce privește intențiile specifice ale organului legislativ, Parlamentul a declarat, în decizia sa din mai 2011 privind descărcarea de gestiune pentru exercițiul 2009, următoarele:

„consideră că raportul de evaluare ar trebui elaborat astfel încât relația dintre indicatorii-cheie de performanță, temeiul lor juridic/politic, cuantumul cheltuielilor și rezultatele obținute să fie clară și transparentă (3).”

În același document, Parlamentul a subliniat, de asemenea, faptul că, pentru ca publicul să aibă încredere în bugetul Uniunii, producerea rezultatelor scontate este tot atât de importantă ca și aspectele ce țin de legalitate și de regularitate sau de fiabilitatea conturilor. În acest context, Parlamentul a invitat Comisia „să își revizuiască sistemele de evaluare a eficacității programelor de cheltuieli pentru a verifica dacă acestea creează valoare adăugată, sunt rentabile și realizează obiectivele pentru care au fost instituite” (4).

3.

Parlamentul a invitat Curtea să își prezinte avizul cu privire la raportul de evaluare (5). Curtea dă curs acestei solicitări prin adoptarea prezentului aviz. Cu toate acestea, având în vedere caracterul preliminar al acestui raport de evaluare, care este primul raport de acest gen publicat de Comisie, Curtea nu intenționează să comenteze în detaliu conținutul raportului în cauză.

4.

Primul raport de evaluare este vag și lipsit de substanță și deci valoarea adăugată pe care o aduce este una limitată. Este evident (6) că Comisia încă nu are o viziune clară asupra modului în care să își ducă la îndeplinire sarcina ce i-a fost atribuită prin tratat. Comisia afirmă că examinează modalitățile de dezvoltare a conținutului acestui raport și că va ține seama de punctele de vedere exprimate de Parlament și de Consiliu. În opinia Curții, Comisia ar trebui să meargă și mai departe și să consulte în mod activ aceste două instituții.

5.

Curtea consideră că raportul de evaluare ar putea contribui la creșterea răspunderii pe care și-o asumă Comisia pentru actul de gestiune față de autoritatea responsabilă de descărcarea de gestiune și, prin urmare, față de cetățenii Uniunii Europene. Cu toate acestea, pentru a se achita în mod eficace de această responsabilitate, Comisia trebuie să aibă în vedere anumite aspecte legate de acest raport de evaluare: scopul, conținutul, sfera de acoperire și calendarul de publicare. Aceste aspecte sunt dezvoltate mai în detaliu la punctele care urmează.

6.

Cerința prevăzută în tratat de a se întocmi un raport de evaluare reprezintă un pas în plus în cadrul tendinței progresive de a se mări accentul pe care sistemele de raportare și de dare de seamă pentru actul de gestiune îl pun pe obținerea de rezultate, și nu numai pe simpla respectare a normelor. Organele legislative doresc să știe dacă fondurile cheltuite de Uniune au într-adevăr un impact. Rapoartele speciale și avizele Curții subliniază și ele în mod regulat că sistemele Comisiei nu sunt foarte bine concepute pentru a asigura obținerea unui impact.

7.

Există mai multe surse potențiale care pot oferi informații cu privire la realizări – însuși raportul de evaluare enumeră câteva astfel de surse: evaluările individuale ale diverselor programe, evaluări ale impactului, rapoartele anuale de activitate, raportul de sinteză, declarațiile de activitate și raportul privind urmărirea rezoluției de descărcare de gestiune; la acestea se pot adăuga rapoartele speciale ale Curții. Toate aceste surse diferite nu sunt însă regrupate într-o manieră coerentă și pun prea adesea accentul pe rezultatele obținute în cadrul programelor multianuale finalizate, când este mult prea târziu să se aducă ajustări modului în care se implementează programele astfel încât să se mărească impactul acestora.

8.

Raportul de evaluare evidențiază faptul că, de multe ori, dată fiind natura lor, cheltuielile Uniunii nu se pretează unei evaluări anuale a rezultatelor (7). Acest lucru nu poate fi contestat, însă pot fi realizate progrese în ceea ce privește raportarea cu mai multă acuratețe a probabilității de a fi atinse obiectivele pe termen mai lung. Raportul de evaluare reprezintă un prilej pentru a aborda această problemă.

9.

În aceste condiții, Curtea sugerează ca acest prim raport de evaluare să fie luat drept punct de plecare pentru o regândire în profunzime de către Comisie a sistemelor sale de raportare și de dare de seamă pentru actul de gestiune. Raportul de evaluare prezentat de Comisie susține că actualul său sistem de evaluări ale programelor, evaluări care se realizează cu o frecvență relativ scăzută, nu este adaptat pentru o analiză anuală a rezultatelor obținute (8). Curtea este de acord cu această poziție și consideră că evaluările reprezintă doar o parte din sursele de informații pe care ar trebui să se sprijine elaborarea acestui raport în viitor.

10.

Pentru ca raportul de evaluare să poată răspunde necesităților reliefate la punctele anterioare și așteptărilor autorității responsabile de descărcarea de gestiune, va fi necesară aducerea anumitor modificări mecanismelor de raportare, dar nu neapărat suplimentarea lor, astfel încât acestea să poată furniza autorității responsabile de descărcarea de gestiune și altor părți interesate informațiile de care au nevoie cu privire la rezultatele obținute. În special, în condițiile actualelor constrângeri legate de resurse, Comisia ar trebui să înceapă să încorporeze, în mod sistematic, în programele sale multianuale, indicatori de performanță și repere care să îi permită să evalueze, în puncte intermediare esențiale, dacă există probabilitatea de a realiza obiectivele definite și impacturile dorite (9). Aceasta ar reprezenta un pas în plus făcut în direcția măsurării eficacității. De asemenea, consultările menționate la punctul 4 anterior ar trebui să permită Comisiei să cunoască și să analizeze așteptările care există în legătură cu raportarea cu privire la economie și la eficiență.

11.

Curtea a publicat avize privind propunerile legislative ale Comisiei care vor reglementa cele două domenii principale de cheltuieli ale Uniunii, coeziunea și agricultura, în perioada 2014-2020 (10). În ambele cazuri, Curtea a atras atenția asupra faptului că Comisia nu definește obiectivele politicilor din perspectiva rezultatelor – cu alte cuvinte, din perspectiva a ceea ce se dorește să se realizeze prin finanțarea acordată de UE. În lipsa unor ținte clar formulate pentru rezultatele scontate, Comisia va avea în continuare dificultăți să demonstreze că fondurile pe care le cheltuiește reușesc să creeze o valoare adăugată europeană – și deci să furnizeze asigurarea că aceste fonduri sunt cheltuite în mod eficace și eficient.

12.

În plus, Comisia trebuie să acorde o atenție specială calității datelor folosite pentru întocmirea rapoartelor sale anuale de evaluare, inclusiv a acelor date care provin de la statele membre. Așa cum a observat Curtea la punctul 39 din Avizul său nr. 7/2011 (11):

„[…] Comisia ar trebui să aibă în vedere în ce măsură este posibil să garanteze că informațiile furnizate de statele membre în legătură cu monitorizarea, evaluarea și performanța programelor au un nivel de calitate acceptabil în ceea ce privește pertinența, comparabilitatea și fiabilitatea.”

13.

La o primă lectură, raportul de evaluare prezentat de Comisie acoperă realizările din două domenii de politici, Educație și cultură și Cercetare. În realitate, sfera de acoperire este chiar și mai limitată. De exemplu, raportul enumeră cinci obiective generale pentru domeniul Educație și cultură, dar, mai departe, nu oferă informații de evaluare decât pentru ultimul dintre aceste obiective, aceste informații având totodată un caracter vag. Nu se oferă nicio explicație cu privire la motivele pentru care sunt excluse din această analiză primele patru obiective.

14.

Comisia a atras atenția (12) asupra faptului că tentativa de a acoperi în fiecare an toate programele finanțate de Uniune ar risca să aibă drept rezultat un raport foarte lung și imprecis. Aceasta este una dintr-o serie de probleme care ar putea fi supuse analizei Parlamentului și Consiliului, în cooperare cu Comisia. O altă problemă care poate fi supusă reflecției este decizia cu privire la ce anume ar trebui să acopere evaluarea – doar rezultatele, cu alte cuvinte eficacitatea, sau ar trebui să fie tratate, în egală măsură, economia și eficiența? Evaluarea ar putea fi tematică, ceea ce ar presupune tratarea anumitor subiecte doar din când în când de-a lungul timpului, sau ar putea să constea într-o analiză mai generală cu privire la ceea ce a realizat Comisia de-a lungul anului anterior. În cadrul acestui proces de reflecție, trebuie să se țină seama de utilitatea pe care o pot avea informațiile incluse în raportul de evaluare pentru procedura anuală de descărcare de gestiune.

15.

Raportul de evaluare este unul dintre documentele care, în conformitate cu articolul 319 TFUE, trebuie examinat de Consiliu și de Parlamentul European în cadrul procedurii de descărcare de gestiune. În aceste condiții, Comisia a afirmat că intenționează ca, în viitor, acest raport să fie adoptat până la jumătatea lunii noiembrie a fiecărui an (13). Acest moment coincide cu perioada în care se publică raportul anual al Curții. Cu toate acestea, Parlamentul (14) a solicitat Curții să își prezinte observațiile cu privire la raportul de evaluare în aceeași perioadă în care trebuie să își publice raportul anual. Pentru a putea face acest lucru, ar fi necesar ca raportul de evaluare să fie pus la dispoziția Curții la o dată mult anterioară acestei perioade.

16.

Primul raport anual de evaluare a fost publicat de Comisie în temeiul obligației prevăzute la articolul 318 TFUE. Raportul este vag și lipsit de substanță și deci valoarea adăugată pe care o aduce este una limitată. Curtea consideră însă că acest raport reprezintă un prilej pentru Parlament, Consiliu și Comisie să dezbată și să cadă de acord asupra modului în care se poate elabora un raport de evaluare care să prezinte utilitate pentru autoritatea responsabilă de descărcarea de gestiune. Curtea sugerează o serie de aspecte care ar putea fi luate în considerare în cadrul unei astfel de dezbateri:

În eventualitatea în care Curții i s-ar solicita să își prezinte observațiile cu privire la raportul de evaluare în aceeași perioadă în care trebuie să își publice raportul anual (așa cum a solicitat deja Parlamentul European), Curtea atrage atenția asupra faptului că ar fi necesar ca raportul de evaluare să îi fie pus la dispoziție la o dată mult anterioară celei propuse de Comisie.