INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 martie 2012 — Melli Bank plc/Consiliul Uniunii Europene, Republica Franceză, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Comisia Europeană

(Cauza C-380/09) (1)

(Recurs - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive îndreptate împotriva Republicii Islamice Iran cu scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor filialei unei bănci - Principiul proporționalității - Deținerea sau controlul entității)

2012/C 133/02

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Melli Bank plc (reprezentanți: D. Anderson și D. Wyatt, QC, R. Blakeley, Barrister, S. Gadhia și T. Din, solicitors)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și R. Szostak, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues, L. Butel și E. Ranaivoson, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți:, S. Hathaway, agent și S. Lee, Barrister), Comisia Europeană (reprezentanți: S. Boelaert și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 9 iulie 2009, Melli Bank plc/Consiliul Uniunii Europene (T-246/08 și T-332/08), prin care Tribunalul a respins o cerere prin care se solicita anularea în parte a Deciziei 2008/475/CE a Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 163, p. 29), în măsura în care numele recurentei figurează pe lista persoanelor, organismelor și entităților în privința cărora se aplică aceste dispoziții

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Melli Bank plc la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 282, 21.11.2009.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/2

Hotărârea Curții (Camera intâi) din 22 martie 2012 — Republica Portugheză/Transnáutica — Transportes e Navegação, SA, Comisia Europeană

(Cauza C-506/09 P) (1)

(Recurs - Uniune vamală - Regulamentele (CEE) nr. 2913/92 și (CEE) nr. 2454/93 - Remiterea taxelor la import - Încărcături de tutun și de alcool etilic nedenaturat destinate unor țări terțe - Fraudă comisă de un angajat al societății supuse plății)

2012/C 133/03

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Republica Portugheză (reprezentant: L. Inez Fernandes, agent)

Celelalte părți în proces: Transnáutica — Transportes e Navegação, SA (reprezentant: M. López Garrido, avocat), Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și L. Bouyon, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Regatul Spaniei (reprezentant: M. Muñoz Pérez, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) din 23 septembrie 2009, Transnáutica/Comisia (T-385/05) prin care Tribunalul a anulat Decizia Comisiei (REM 05/2004) din 6 iulie 2005 prin care autoritățile portugheze erau încunoștiințate că remiterea taxelor la import către reclamantă nu este justificată pentru un anumit cuantum și că rambursarea taxelor la import către reclamantă nu este justificată pentru un alt cuantum, întrucât săvârșirea unei fraude de către unul dintre angajații săi fără cunoștința acesteia nu constituie o situație specială susceptibilă să justifice remiterea și rambursarea către reclamantă a taxelor la import

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 63, 13.3.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte di Appello di Torino — Italia) — SCF Consorzio Fonografici/Marco Del Corso

(Cauza C-135/10) (1)

(Dreptul de autor și drepturi conexe în societatea informațională - Aplicabilitate directă în ordinea juridică a Uniunii a Convenției de la Roma, a Acordului TRIPS și a WPPT - Directiva 92/100/CE - Articolul 8 alineatul (2) - Directiva 2001/29/CE - Noțiunea «comunicare publică» - Comunicare publică a fonogramelor difuzate la radio într-un cabinet stomatologic)

2012/C 133/04

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte di Appello di Torino

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: SCF Consorzio Fonografici

Pârât: Marco Del Corso

Cu participarea: Procuratore generale della Repubblica

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte d'appello di Torino — Aplicabilitate directă în ordinea juridică comunitară a Convenției internaționale privind protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune încheiate la Roma la 23 octombrie 1961, a acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) și a Tratatului Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) privind interpretările sau execuțiile și fonogramele (WPPT) — Interpretarea articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230) — Noțiunea „comunicare către public” — Radiodifuziune și comunicare către public a fonogramelor radio într-un cabinet stomatologic

Dispozitivul

Dispozițiile Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, care constituie Anexa 1 C la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994, și care a fost aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) și dispozițiile Tratatului Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) privind interpretările și execuțiile și fonogramele din 20 decembrie 1996 sunt aplicabile în ordinea juridică a Uniunii.

Întrucât Convenția internațională privind protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune, adoptată la Roma la 26 octombrie 1961, nu face parte din ordinea juridică a Uniunii, nu îi este aplicabilă, însă produce efecte indirecte în privința acesteia.

Particularii nu pot invoca direct nici această convenție, nici respectivul acord și nici tratatul sus menționat.

Noțiunea „comunicare publică”, prevăzută în Directiva 92/100/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale și în Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, trebuie interpretată în lumina noțiunilor echivalente cuprinse în aceeași convenție, în acordul respectiv, precum și în tratatul sus menționat și astfel încât să rămână compatibilă cu acestea din urmă, având de asemenea în vedere contextul în care asemenea noțiuni se înscriu și scopul urmărit de dispozițiile convenționale relevante în materie de proprietate intelectuală.

Noțiunea „comunicare publică” prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 92/100 trebuie interpretată în sensul că nu acoperă situația difuzării gratuite de fonograme într un cabinet stomatologic, precum cel din acțiunea principală, în cadrul exercitării unei profesii liberale, în avantajul clientelei, care beneficiază de aceasta independent de voința sa. Prin urmare, o astfel de difuzare nu conferă producătorilor de fonograme dreptul de a percepe o remunerație.

(1) JO C 134, 22.5.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Ireland — Irlanda) — Phonographic Performance (Ireland) Ltd/Ireland, Attorney General

(Cauza C-162/10) (1)

(Drepturi de autor și drepturi conexe - Directiva 2006/115/CE - Articolele 8 și 10 - Noțiunile „utilizator” și „comunicare publică” - Difuzarea de fonograme la televizor și/sau la radio instalate în camerele de hoteluri)

2012/C 133/05

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Ireland

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Phonographic Performance (Ireland) Ltd

Pârâtă: Ireland, Attorney General

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Ireland — Interpretarea articolului 8 alineatul (2) și a articolului 10 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO L 376, p. 28, Ediție specială, 17/vol. 3, p. 14) — Radiodifuziune și comunicare publică a fonogramelor — Dreptul la o remunerație echitabilă și unică pentru artiști și producători — Noțiunile „utilizator” și „comunicare publică” — Instalarea în camerele de hotel a unor televizoare și/sau a unor aparate de radio la care compania hotelieră difuzează un semnal radio

Dispozitivul

Operatorul hotelier care instalează în camerele clienților televizoare și/sau aparate de radio la care difuzează un semnal radio are calitatea de „utilizator” care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme radiodifuzate în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale.

Operatorul hotelier care instalează în camerele clienților televizoare și/sau aparate de radio la care difuzează un semnal radio are obligația de a plăti, pentru emiterea unei fonograme radiodifuzate, o remunerație echitabilă în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115, pe lângă cea plătită de autorul radiodifuzării.

Operatorul hotelier care nu instalează în camerele clienților televizoare și/sau aparate de radio la care difuzează un semnal radio, ci pune la dispoziție altfel de aparate, precum și fonograme în formă analogică sau digitală care pot fi redate sau ascultate cu ajutorul unor asemenea aparate, are calitatea de „utilizator” care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115. Prin urmare, acesta are obligația de a plăti pentru transmisia fonogramelor respective o „remunerație echitabilă” în sensul acestei dispoziții.

Articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/115, care prevede, în cazul unei „utilizări personale”, o limitare a dreptului la o remunerație echitabilă prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din această directivă, nu permite statelor membre să scutească operatorul hotelier, care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme în sensul articolului 8 alineatul (2) din directiva amintită, de obligația de plată a unei astfel de remunerații.

(1) JO C 161, 19.6.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/4

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Supremo — Spania) — Génesis Seguros Generales Sociedad Anónima de Seguros y Reaseguros (GENESIS)/Boys Toys SA, Administración del Estado

(Cauza C-190/10) (1)

(Marcă comunitară - Definiție și dobândire - Marcă anterioară - Modalități de depunere - Depunere pe cale electronică - Mijloc care permite identificarea cu precizie a datei, a orei și a minutului cererii de depunere)

2012/C 133/06

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Génesis Seguros Generales Sociedad Anónima de Seguros y Reaseguros (GENESIS)

Pârâte: Boys Toys SA, Administración del Estado

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal Supremo — Interpretarea articolului 27 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Drept de prioritate — Modalități de depunere — Mijloc (poșta electronică) care permite identificarea cu precizie a datei, a orei și a minutului prezentării cererii.

Dispozitivul

Articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2003 din 27 octombrie 2003, trebuie interpretat în sensul că nu permite să se ia în considerare nu numai ziua, ci și ora și minutul depunerii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în vederea determinării anteriorității unei asemenea mărci față de o marcă națională depusă în aceeași zi, nici măcar atunci când legislația națională care reglementează înregistrarea acestei din urmă mărci consideră relevante, în această privință, ora și minutul depunerii cererii.

(1) JO C 195, 17.7.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/5

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landgericht Regensburg — Germania) — G/Cornelius de Visser

(Cauza C-292/10) (1)

(Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Comunicare publică a actelor judiciare - Lipsa unui domiciliu sau a unei reședințe cunoscute a pârâtului pe teritoriul unui stat membru - Competența „în materie delictuală și cvasidelictuală” - Încălcare a drepturilor referitoare la personalitate care ar fi putut fi săvârșită prin publicarea unor fotografii pe internet - Locul unde s a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă)

2012/C 133/07

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Regensburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: G

Pârât: Cornelius de Visser

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landgericht Regensburg — Interpretarea articolului 6 primul paragraf TUE coroborat cu articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2007, C 303, p. 1), a articolului 4 alineatul (1), a articolului 5 punctul 3 și a articolului 26 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001 L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74), precum și a articolului 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257) — Reglementare națională care prevede, în anumite împrejurări, efectuarea comunicării publice a actelor judiciare către pârât și care permite pronunțarea unei hotărâri în lipsă pe baza unui act de sesizare a instanței comunicat în acest mod — Aplicabilitatea normelor de competență prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 în lipsa unui domiciliu sau a unei reședințe cunoscute a pârâtului pe teritoriul unui stat membru — Stabilirea competenței judiciare și a legii aplicabile unei acțiuni declanșate ca urmare a potențialei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin publicarea unor fotografii pe o pagină de internet editat de o persoană al cărei domiciliu este necunoscut

Dispozitivul

În împrejurări precum cele din acțiunea principală, articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că nu se opune aplicării articolului 5 punctul 3 din același regulament în cazul unei acțiuni în răspundere pentru administrarea unui site internet introduse împotriva unui pârât care este probabil cetățean al Uniunii, dar care se află într un loc necunoscut, dacă instanța sesizată nu dispune de indicii doveditoare care să îi permită să concluzioneze că pârâtul respectiv domiciliază efectiv în afara teritoriului Uniunii Europene.

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu se opune pronunțării unei hotărâri în lipsă împotriva unui pârât căruia, ca urmare a imposibilității de a l localiza, i a fost comunicat actul de sesizare a instanței prin publicare potrivit dreptului național, cu condiția ca instanța sesizată să se fi asigurat anterior că toate demersurile impuse de principiile diligenței și bunei credințe au fost întreprinse pentru a l găsi pe acest pârât.

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune certificării ca titlu executoriu european în sensul Regulamentului (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate a unei hotărâri pronunțate în lipsă împotriva unui pârât a cărui adresă nu este cunoscută.

Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („directiva privind comerțul electronic”) nu se aplică într o situație în care locul de stabilire a furnizorului de servicii ale societății informaționale este necunoscut, din moment ce aplicarea acestei dispoziții este subordonată identificării statului membru pe al cărui teritoriu este efectiv stabilit furnizorul în discuție.

(1) JO C 346, 18.12.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Hamburg — Germania) — Grünwald Logistik Service GmbH (GLS)/Hauptzollamt Hamburg-Stadt

(Cauza C-338/10) (1)

(Dumping - Taxă antidumping impusă la importurile de anumite citrice preparate sau conservate originare din China - Regulamentul (CE) nr. 1355/2008 - Validitate - Regulamentul (CE) nr. 384/96 - Articolul 2 alineatul (7) litera (a) - Determinarea valorii normale - Țară care nu are economie de piață - Obligația Comisiei de a da dovadă de diligență pentru a stabili valoarea normală pe baza prețului sau a valorii calculate într-o țară terță cu economie de piață)

2012/C 133/08

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Grünwald Logistik Service GmbH (GLS)

Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Stadt

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Hamburg — Validitatea, în lumina articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996 L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), a Regulamentului (CE) nr. 642/2008 al Comisiei din 4 iulie 2008 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de anumite citrice preparate sau conservate (mandarine etc.) originare din Republica Populară Chineză (JO L 178, p. 35, rectificare în JO L 258, p. 74) și a Regulamentului (CE) nr. 1355/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii impuse la importurile de anumite citrice preparare sau conservate (mandarine etc.) originare din Republica Populară Chineză (JO L 350, p. 35) — Stabilirea valorii normale pentru o țară care nu are economie de piață — Stabilirea valorii normale pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează a fi plătit pentru un produs similar — Obligația Comisiei, rezultată de la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, de a lua măsurile necesare pentru stabilirea valorii normale pe baza prețului sau a valorii calculate într-o țară terță care are economie de piață

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 1355/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii impuse la importurile de anumite citrice preparate sau conservate (mandarine etc.) originare din Republica Populară Chineză este lipsit de validitate.

(1) JO C 260, 25.9.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 martie 2012 — Comisia Europeană/Republica Cipru

(Cauza C-340/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 92/43/CEE - Articolul 4 alineatul (1) și articolul 12 alineatul (1) - Neincluderea în termenul prevăzut a sitului de importanță comunitară al lacului Paralimni - Sistem de protecția a speciei Natrix natrix cypriaca (șarpele de casă din Cipru))

2012/C 133/09

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Zavvos și D. Recchia, agenți)

Pârâtă: Republica Cipru (reprezentanți: K. Lykourgos și M. Chatzigeorgiou, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor unui stat membru — Încălcarea articolului 4 alineatul (1) și a articolului 12 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială 15/vol. 2, p. 109) — Omisiunea includerii lacului Paralimni pe lista națională a siturilor susceptibile să fie identificate ca situri de importanță comunitară — Omisiunea instituirii unui sistem de protecție a speciei natrix natrix cypriaca (colubridă de Cipru)

Dispozitivul

Republica Cipru,

—	prin neincluderea sitului lacului Paralimni pe lista națională cu situri de importanță comunitară propuse;

—

prin tolerarea unor activități care pun în pericol grav caracteristicile ecologice ale lacului Paralimni și prin neadoptarea măsurilor de protecție necesare pentru salvgardarea populației speciei Natrix natrix cypriaca (șarpele de casă din Cipru), care reprezintă interesul ecologic al lacului Paralimni și al barajului Xyliatos și

—	prin neadoptarea măsurilor necesare pentru instituirea și pentru aplicarea unui sistem de protecție strictă a acestei specii,

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006, al acestei Directive 92/43, cu modificările ulterioare, precum și, respectiv, al articolului 12 alineatul (1) din aceeași Directivă 92/43, cu modificările ulterioare.

2.	Obligă Republica Cipru la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 246, 11.9.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/6

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 martie 2012 — Pye Phyo Tay Za/Consiliul Uniunii Europene, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Comisia Europeană

(Cauza C-376/10 P) (1)

(Recurs - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive instituite împotriva Republicii Uniunii Myanmar - Înghețare de fonduri aplicabilă unor persoane, entități sau organisme - Temei juridic)

2012/C 133/10

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Pye Phyo Tay Za (reprezentanți: D. Anderson QC, S. Kentridge QC,. M. Lester, Barrister, G. Martin, Solicitor)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și E. Finnegan, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Hathaway, agent, D. Beard, Barrister), Comisia Europeană (reprezentanți: S. Boelaert și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 19 mai 2010, Tay Za/Consiliul (T-181/08), prin care Tribunalul a respins o acțiune în anulare parțială a Regulamentului (CE) nr. 194/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive instituite împotriva Birmaniei/Myanmar și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 817/2006 (JO L 66, p. 1), în măsura în care numele recurentului se afla pe lista persoanelor, a grupurilor și a entităților cărora li se aplică aceste dispoziții

Dispozitivul

1.	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 19 mai 2010, Tay Za/Consiliul (T 181/08).

2.	Anulează Regulamentul (CE) nr. 194/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive instituite împotriva Birmaniei/Myanmar și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 817/2006, în măsura în care îl privește pe domnul Tay Za.

3.	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată ocazionate atât de procedura în primă instanță, cât și de prezentul recurs.

4.	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în fața Tribunalului, cât și prezentului recurs.

(1) JO C 260, 25.9.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/7

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Okresný súd Prešov — Slovacia) — Jana Pereničová, Vladislav Perenič/S.O.S. financ, spol. s r.o.

(Cauza C-453/10) (1)

(Protecția consumatorilor - Contract de credit de consum - Menționarea eronată a dobânzii anuale efective - Efectele practicilor comerciale neloiale și ale clauzelor abuzive asupra validității globale a contractului)

2012/C 133/11

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Okresný súd Prešov

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Jana Pereničová, Vladislav Perenič

Pârâtă: S.O.S. financ, spol. s r.o.

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Okresný súd Prešov — Interpretarea articolului 4 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273), precum și a Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) — Contract de credit pentru consum în care se prevede o așa-numită dobândă cămătărească — Incidența practicilor comerciale neloiale și a clauzelor abuzive asupra validității globale a contractului

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că, la aprecierea aspectului dacă un contract încheiat cu un consumator de către un comerciant și care conține una sau mai multe clauze abuzive poate continua să existe fără clauzele menționate, instanța sesizată nu poate să se întemeieze numai pe caracterul posibil avantajos pentru una dintre părți, în speță consumatorul, al anulării respectivului contract în întregime. Cu toate acestea, directiva menționată nu se opune ca un stat membru să prevadă, cu respectarea dreptului Uniunii, că un contract încheiat cu un consumator de către un comerciant și care conține una sau mai multe clauze abuzive este nul în întregime atunci când se dovedește că aceasta asigură o protecție mai bună a consumatorului.

O practică comercială, precum cea în cauză în acțiunea principală, care constă în menționarea într-un contract de credit a unei dobânzi anuale efective mai mici decât cea reală trebuie calificată drept „înșelătoare” în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”), întrucât determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat-o în altă situație. Este de competența instanței naționale să verifice dacă aceasta este situația în acțiunea principală. Constatarea caracterului neloial al unei asemenea practici comerciale reprezintă un element printre altele pe care instanța competentă poate să își întemeieze aprecierea, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 93/13, în privința caracterului abuziv al clauzelor contractului referitoare la costul împrumutului acordat consumatorului. Cu toate acestea, o asemenea constatare nu are efecte directe în ceea ce privește aprecierea, în raport cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, a validității contractului de credit încheiat.

(1) JO C 328, 4.12.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/8

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 22 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour constitutionnelle — Belgia) — Inter- Environnement Bruxelles ASBL, Pétitions Patrimoine ASBL, Atelier de Recherche et d’Action Urbaines ASBL/Région de Bruxelles-Capitale

(Cauza C-567/10) (1)

(Directiva 2001/42/CE - Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului - Noțiunea de planuri și programe „impuse prin acte cu putere de lege sau acte administrative” - Aplicabilitatea acestei directive în privința unei proceduri de abrogare totală sau parțială a unui plan de utilizare a terenurilor)

2012/C 133/12

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Inter-Environnement Bruxelles ASBL, Pétitions Patrimoine ASBL, Atelier de Recherche et d’Action Urbaines ASBL

Pârâtă: Région de Bruxelles-Capitale

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour constitutionnelle — Interpretarea articolului 2 litera (a) din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135) — Aplicabilitatea directivei în ceea ce privește o procedură de abrogare totală sau parțială a unui plan de utilizare a terenului — Interpretarea noțiunii „planuri și programe impuse” — Excludere a planurilor a căror adoptare nu este obligatorie

Dispozitivul

Noțiunea de planuri și programe „impuse prin acte cu putere de lege sau acte administrative” prevăzută la articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului trebuie interpretată în sensul că aceasta se referă inclusiv la planurile specifice de amenajare a terenurilor, precum cel prevăzut de reglementarea națională în cauză în acțiunea principală.

Articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/42 trebuie interpretat în sensul că o procedură de abrogare totală sau parțială a unui plan de utilizare a terenurilor, precum cea prevăzută la articolele 58-63 din Codul bruxellez privind amenajarea teritoriului, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța din 14 mai 2009, intră, în principiu, în domeniul de aplicare al acestei directive, astfel încât este supusă normelor privind evaluarea efectelor asupra mediului prevăzute de directiva menționată.

(1) JO C 63, 26.2.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 martie 2012 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-574/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2004/18/CE - Contracte de achiziții publice de servicii - Servicii de arhitectură și de inginerie - Prestații de analiză, de concepere și de supervizare având ca obiect proiectul de renovare a unei clădiri publice - Realizarea proiectului în mai multe etape, din motive bugetare - Valoarea contractului de achiziții publice)

2012/C 133/13

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Wilms și C. Zadra, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze, N. Graf Vitzthum și J. Möller, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 2, 9 și 20 coroborate cu articolele 23-55 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) — Atribuirea de către administrația municipală din Niedernhausen, fără lansarea unei proceduri de cerere de ofertă la nivelul Uniunii, a mai multor contracte de achiziții publice de servicii de arhitectură aferente unui proiect de lucrări de construcții unic birou de inginerie — Împărțire a serviciului atribuit — Stabilirea valorii contractului de achiziții publice

Dispozitivul

Constată că, prin atribuirea de către administrația municipală din Niedernhausen, fără lansarea unei proceduri de cerere de ofertă la nivelul Uniunii Europene, a unui contract de achiziții publice de servicii de arhitectură privind renovarea unei clădiri publice denumite „Autalhalle”, situată pe teritoriul acestei administrații municipale, a cărui valoare depășea pragul stabilit la articolul 7 litera (b) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2, 9 și 20 coroborate cu articolele 23-55 din această directivă.

2.	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 72, 5.3.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/9

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 15 martie 2012 — Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-46/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Protecție insuficientă a anumitor specii, în special a vidrei (Lutra lutra))

2012/C 133/14

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Petrova și K. Herrmann, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentanți: M. Szpunar, D. Krawczyk și B. Majczyna, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 16 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109) — Protecția insuficientă a anumitor specii, în special a vidrei (Lutra Lutra)

Dispozitivul

Prin transpunerea incorectă a condițiilor de stabilire a derogărilor prevăzute la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin potrivit acestei dispoziții.

2.	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 103, 2.4.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/9

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 martie 2012 (cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Bundespatentgericht — Germania) — Alfred Strigl Strigl — Deutsches Patent- und Markenamt (C-90/11), Securvita Gesellschaft zur Entwicklung alternativer Versicherungskonzepte mbH (C-91/11)/Öko-Invest Verlagsgesellschaft mbH

(Cauzele conexate C-90/11 și C-91/11) (1)

(Mărci - Directiva 2008/95/CE - Motive de refuz sau de nulitate - Expresii verbale constituite dintr-o combinație de cuvinte și dintr-o suită de litere identice cu inițialele acestor cuvinte - Caracter distinctiv - Caracter descriptiv - Criterii de apreciere)

2012/C 133/15

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundespatentgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Alfred Strigl — Deutsches Patent- und Markenamt (C-90/11), Securvita Gesellschaft zur Entwicklung alternativer Versicherungskonzepte mbH (C-91/11)

Pârâtă: Öko-Invest Verlagsgesellschaft mbH

Obiectul

Cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare — Bundespatentgericht — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată) (JO L 299, p. 25) — Caracterul distinctiv al unei mărci verbale compuse dintr-o combinație de cuvinte descriptive, precum și dintr-o suită de litere nedescriptive, identice literelor inițiale ale respectivelor cuvinte

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că se aplică în cazul unei mărci verbale compuse prin asocierea unei suite de litere lipsite, ca atare, de caracter descriptiv cu o sintagmă descriptivă, dacă această suită este percepută de public ca o abreviere a sintagmei menționate ca urmare a faptului că reia inițiala fiecărui cuvânt al acestei sintagme, iar marca în cauză, privită în ansamblu, poate fi astfel înțeleasă ca o combinație de indicații sau de abrevieri descriptive care este, așadar, lipsită de caracter distinctiv.

(1) JO C 173, 11.6.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad — Varna — Bulgaria) — Klub OOD/Director na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-153/11) (1)

(TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolul 168 - Drept de deducere - Nașterea dreptului de deducere - Dreptul unei societăți de a deduce TVA-ul achitat în amonte cu ocazia achiziționării unui bun de capital care nu a fost încă dat în exploatare în cadrul activităților profesionale ale acestei societăți)

2012/C 133/16

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad — Varna

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Klub OOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Administrativen Sad Varna — Interpretarea articolului 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Deducerea TVA-ului plătit de persoana impozabilă pentru bunurile care îi sunt livrate, în măsura în care sunt utilizate în scopul operațiunilor taxabile ale acesteia — Dreptul unei societăți, a cărei activitate principală constă în închirierea unui imobil care îi aparține, de a deduce TVA-ul aferent intrărilor pentru cumpărarea unui alt bun imobil, care nu a fost încă utilizat în cadrul activităților profesionale ale acestei societăți.

Dispozitivul

Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că o persoană impozabilă care a dobândit un bun de capital acționând în această calitate și l-a destinat patrimoniului întreprinderii are dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată aplicată achiziției acestui bun în decursul perioadei fiscale în care a devenit exigibilă, independent de faptul că bunul menționat nu este utilizat imediat în scopuri profesionale. Aparține instanței naționale competența de a determina dacă persoana impozabilă a dobândit bunul de capital în vederea desfășurării activității sale economice și de a aprecia, dacă este cazul, existența unei practici frauduloase.

(1) JO C 186, 25.6.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/10

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 15 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale di Napoli — Italia) — Giuseppe Sibilio/Comune di Afragola

(Cauza C-157/11) (1)

(Politică socială - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Directiva 1999/70/CE - Clauza 2 - Noțiunea de „contract de muncă sau raport de muncă, definite în legislația, convențiile colective sau practicile în vigoare în fiecare stat membru” - Domeniul de aplicare al acordului-cadru - Clauza 4 punctul 1 - Principiul nediscriminării - Persoane care efectuează „lucrări utile din punct de vedere social” pe lângă administrația publică - Reglementare națională care exclude existența unui raport de muncă - Reglementare națională care stabilește o diferență între alocația plătită lucrătorilor utili din punct de vedere social și remunerația percepută de lucrătorii pe durată determinată și/sau nedeterminată angajați de aceeași administrație și care efectuează aceleași activități)

2012/C 133/17

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Napoli

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Giuseppe Sibilio

Pârâtă: Comune di Afragola

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale di Napoli — Interpretarea clauzelor 2, 3, 4 și 5 din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129) — Principiul nediscriminării — Persoane aflate în șomaj înscrise pe listele de mobilitate sau de plasament, angajate de administrația publică pe durată determinată și pentru lucrări utile din punct de vedere social/lucrări de utilitate publică (denumiți lucrători utili din punct de vedere social/lucrători de utilitate publică) — Reglementare națională care stabilește o diferență de tratament în ceea ce privește retribuția între lucrătorii utili din punct de vedere social/lucrătorii de utilitate publică și lucrătorii angajați pe durată nedeterminată de aceeași administrație publică și care au aceleași atribuții

Dispozitivul

Clauza 2 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în acțiunea principală care prevede că raportul dintre lucrătorii utili din punct de vedere social și administrația publică pentru care își exercită activitatea nu intră în domeniul de aplicare al acestui acord-cadru în cazul în care, aspect care trebuie determinat de instanța de trimitere, acești lucrători nu beneficiază de un raport de muncă astfel cum este definit în legislația, convențiile colective sau practicile în vigoare în fiecare stat membru sau în cazul în care statele membre și/sau partenerii sociali și-au exercitat posibilitatea care le este recunoscută la punctul 2 al acestei clauze.

(1) JO C 173, 11.6.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/10

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Cluj — România) — Procedură penală împotriva Rareș Doralin Nilaș, Sergiu-Dan Dascăl, Gicu Agenor Gânscă, Ana-Maria Oprean, Ionuț Horea Baboș

(Cauza C-248/11) (1)

(Directiva 2004/39/CE - Piețe de instrumente financiare - Articolul 4 alineatul (1) punctul 14 - Noțiunea „piață reglementată” - Autorizare - Condiții de funcționare - Piață a cărei natură juridică nu este precizată, dar care este administrată, în urma unei fuziuni, de o persoană juridică care administrează de asemenea o piață reglementată - Articolul 47 - Lipsa înscrierii pe lista piețelor reglementate - Directiva 2003/6/CE - Domeniu de aplicare - Manipularea pieței)

2012/C 133/18

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părțile din procedura penală principală

Rareș Doralin Nilaș, Sergiu-Dan Dascăl, Gicu Agenor Gânscă, Ana-Maria Oprean, Ionuț Horea Baboș

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Curtea de Apel Cluj — Interpretarea Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 247), în special a articolului 4 punctul 14 și a articolelor 9 14 și 47 — Definiția noțiunii „piață reglementată” — Includerea Bursei Rasdaq, piață de instrumente financiare secundare, neautorizată de autoritatea competentă, dar administrată de Bursa București, care este autorizată ca piață reglementată — Regimul juridic aplicabil — Infracțiunea de manipulare a pieței

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele prevăzute în titlul III din această directivă nu intră în noțiunea „piață reglementată”, astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reglementate.

Articolul 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive.

(1) JO C 252, 27.8.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/11

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 8 februarie 2012 — Yorma's AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Norma Lebensmittelfilialbetrieb GmbH & Co. KG

(Cauza C-191/11) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare figurative care cuprinde elementul verbal „yorma’s” - Marcă comunitară verbală anterioară NORMA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie)

2012/C 133/19

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Yorma's AG (reprezentant: A. Weiß, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent), Norma Lebensmittelfilialbetrieb GmbH & Co. KG (representant: A. Parr, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 15 februarie 2011, Yorma’s/OAPI — Norma Lebensmittelfilialbetrieb (YORMA’S) (T-213/09), prin care Tribunalul a respins acțiunea în anulare formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 20 februarie 2009 de respingere a înregistrării semnului figurativ care cuprinde elementul verbal „yorma’s” drept marcă comunitară pentru anumite servicii din clasele 35 și 42 și de admitere a opoziției formulate de titularul mărcii comunitare verbale anterioare „NORMA” — Risc de confuzie între două mărci — Apreciere eronată a similitudinii mărcilor și a serviciilor în cauză — Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Yorma's AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 16.7.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/11

Ordonanța Curții din 2 februarie 2012 — Elf Aquitaine SA/Comisia Europeană

(Cauza C-404/11 P) (1)

(Recurs - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Concurență - Înțelegere - Piața cloratului de sodiu - Noțiunea „întreprindere” - Prezumția unei influențe decisive - Aplicabilitatea acestei prezumții - Elemente care nu sunt susceptibile să răstoarne prezumția - Amendă aplicată cu titlu personal - Competență de fond)

2012/C 133/20

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Elf Aquitaine SA (reprezentanți: E. Morgan de Rivery și E. Lagathu, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Gippini Fournier și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 17 mai 2011, Elf Aquitaine/Comisia (T-299/08) prin care Tribunalul a respins acțiunea în anulare formulată de recurentă împotriva Deciziei C(2008) 2626 final a Comisiei din 11 iunie 2008 privind o procedură în temeiul articolului 81 din Tratatul CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38.695 — Clorat de sodiu) — Concurență — Înțelegere — Încălcarea principiilor de atribuire a competențelor și proporționalității — Interpretare vădit eronată — Încălcarea dreptului la apărare, a principiilor echității și egalității armelor — Obligația de motivare — Nelegalitatea amenzii aplicate cu titlu personal

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Elf Aquitaine SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 298, 8.10.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/12

Ordonanța Curții din 7 februarie 2012 — Total SA, Elf Aquitaine SA/Comisia Europeană

(Cauza C-421/11 P) (1)

(Recurs - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Concurență - Înțelegere - Piața metacrilaților - Noțiunea de întreprindere - Prezumția privind influența determinantă - Obligația de motivare - Principiul bunei administrări - Extinderea autorității de lucru judecat - Factor multiplicator cu efect descurajator - Indivizibilitatea amenzii - Competență de fond)

2012/C 133/21

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: Total SA, Elf Aquitaine SA (reprezentanți: E. Morgan de Rivery și A. Noël-Baron, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și B. Gencarelli, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 7 iunie 2011, Total și Elf Aquitaine/Comisia (T-206/06), prin care s-a respins acțiunea în anularea Deciziei C(2006) 2098 final a Comisiei din 31 mai 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.645 — Metacrilați) — Concurență — Înțelegere — Încălcarea principiilor atribuirii de competențe și proporționalității — Interpretare vădit eronată — Încălcarea dreptului la apărare și a principiilor echității și egalității armelor — Obligația de motivare — Încălcarea principiului bunei administrări

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Total SA și Elf Aquitaine SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 340, 19.11.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/12

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 9 februarie 2012 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (Chancery Division) — Regatul Unit] — Novartis AG/Actavis UK Ltd

(Cauza C-442/11) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Medicamente de uz uman - Certificat suplimentar de protecție - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolele 4 și 5 - Principiu activ unic care a determinat acordarea unui astfel de certificat - Întinderea protecției - Medicament care conține mai multe principii active, printre care și cel care face obiectul unui certificat)

2012/C 133/22

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Novartis AG

Pârâtă: Actavis UK Ltd

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Justice (Chancery Division) — Interpretarea articolelor 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, p. 1) — Domeniul de aplicare al certificatului — Protecție numai pentru medicamentele care conțin principiul activ protejat sau și pentru medicamentele care conțin principiul activ protejat în combinație cu un alt principiu activ

Dispozitivul

Articolele 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente trebuie interpretate în sensul că, atunci când un „produs” constând într-un principiu activ era protejat de un brevet de bază și când titularul acestuia se putea întemeia pe protecția conferită de acest brevet pentru acest „produs” pentru a se opune comercializării unui medicament care conține acest principiu activ în combinație cu unul sau mai multe alte principii active, un certificat suplimentar de protecție eliberat pentru acest „produs” poate, după expirarea brevetului de bază, să permită titularului său să se opună comercializării de către un terț a unui medicament care cuprinde produsul menționat pentru o utilizare a „produsului”, în calitate de medicament, care a fost autorizată înainte de expirarea certificatului menționat.

(1) JO C 311, 22.10.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/13

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 9 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado Contencioso-Administrativo no 4 de Valladolid — Spania) — María Jesús Lorenzo Martínez/Junta de Castilia y León, Dirección General de Recursos Humanos de la Consejería de Educación

(Cauza C-556/11) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Clauza 4 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public - Învățământul neuniversitar - Dreptul la prime pe o durată de șase ani pentru formare continuă - Excluderea profesorilor angajați în calitate de funcționari temporari - Principiul nediscriminării)

2012/C 133/23

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso-Administrativo no 4 de Valladolid

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: María Jesús Lorenzo Martínez

Pârâtă: Junta de Castilia y León, Dirección General de Recursos Humanos de la Consejería de Educación

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado Contencioso-Administrativo de Valladolid — Interpretarea clauzei 4 din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129) — Principiul nediscriminării — Acordarea, în favoarea personalului didactic, a unei prime pe o durată de șase ani pentru formare continuă — Acordare numai pentru funcționarii de carieră

Dispozitivul

Clauza 4 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în acțiunea principală care, în afara oricărei justificări determinate de motive obiective, rezervă dreptul de a obține o primă pe o durată de șase ani pentru formare continuă numai profesorilor angajați în calitate de funcționari de carieră, cu excluderea profesorilor angajați în calitate de funcționari temporari, în cazul în care, în ceea ce privește primirea acestei prime, cele două categorii de lucrători se află în situații comparabile.

(1) JO C 25, 28.1.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/13

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 9 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landgericht Düsseldorf — Germania) — Novartis AG/Actavis Deutschland GmbH & Co KG, Actavis Ltd

(Cauza C-574/11) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Medicamente de uz uman - Certificat suplimentar de protecție - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolele 4 și 5 - Principiu activ unic care a condus la acordarea unui astfel de certificat - Întinderea protecției - Medicament care conține mai multe principii active, printre care și pe cel care face obiectul certificatului)

2012/C 133/24

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Düsseldorf

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Novartis AG

Pârâte: Actavis Deutschland GmbH & Co KG, Actavis Ltd

Obiectul

Cerere de pronunțare a hotărâri preliminare — Landgericht Düsseldorf — Interpretarea articolelor 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, p. 1) –Domeniul de aplicare al certificatului — Protecție exclusivă a medicamentelor care nu conțin decât compusul activ protejat sau protecție extinsă la medicamente care conțin compusul activ protejat în combinație cu un alt compus activ

Dispozitivul

Articolele 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care un „produs” constând într-un principiu activ a fost protejat printr-un brevet de bază, iar titularul brevetului putea invoca protecția conferită prin acest brevet în privința „produsului” pentru a se opune comercializării unui medicament conținând acest principiu activ în combinație cu unul sau mai multe alte principii active, un certificat suplimentar de protecție eliberat pentru același „produs” poate, ulterior expirării brevetului de bază, să permită titularului său să se opună comercializării de către un terț a unui medicament conținând respectivul produs pentru o utilizare a „produsului” ca medicament, care a fost autorizată anterior expirării certificatului respectiv.

(1) JO C 32, 4.2.2012.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/14

Recurs introdus la 28 noiembrie 2011 de TofuTown.com GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (camera a doua) din 20 septembrie 2011 în cauza T-99/10, Meica Ammerländische Fleischwarenfabrik Fritz Meinen GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-599/11 P)

2012/C 133/25

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: TofuTown.com GmbH (reprezentant: B. Krause, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) și Meica Ammerländische Fleischwarenfabrik Fritz Meinen GmbH & Co. KG

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	obligarea Meica Ammerländische Fleischwarenfabrik Fritz Meinen GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată din primă instanță și din recurs, sau, în cazul în care recursul este respins (quid non), împărțirea cheltuielilor.

Motivele și principalele argumente

Recursul este formulat împotriva hotărârii prin care Tribunalul a anulat decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 7 ianuarie 2010 referitoare la o procedură de opoziție între Meica Ammerländische Fleischwarenfabrik Fritz Meinen GmbH & Co. KG și TofuTown.com GmbH.

În opinia recurentei, hotărârea atacată trebuie anulată din următoarele motive.

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a stabilit că exista un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, aplicând noi criterii. Potrivit hotărârii atacate, pentru a stabili existența unei similitudini conceptuale este suficient ca ambii termeni să facă parte dintr-o noțiune generală comună și ca, deși diferiți din punct de vedere conceptual, aceștia să nu fie în contrast unul cu celălalt, ceea ce nu este conform jurisprudenței anterioare.

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a stabilit că exista un risc de confuzie, fără a lua în considerare toate criteriile relevante și recunoscute pentru aprecierea gradului de similitudine a mărcilor. În prezenta cauză, singurul element comun se află în partea finală a mărcii citate în opoziție. Potrivit unei jurisprudențe consacrate, consumatorii acordă în general o atenție mai mare părții inițiale a unei mărci decât părții sale finale.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/14

Recurs introdus la 30 noiembrie 2011 de ara AG împotriva Hotărârii Tribunalului (camera a șaptea) din 22 septembrie 2011 în cauza T-174/10, ara/OAPI

(Cauza C-611/11 P)

2012/C 133/26

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: ara AG (reprezentant: M. Gail, Rechtsanwalt)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Allrounder SARL

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului din 22 septembrie 2011 pronunțată în cauza T-174/10;

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 26 ianuarie 2010 (cauza R 481/2009-1);

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) și a intervenientei în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă încălcarea de către Tribunal a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1).

În această privință, reclamanta relevă mai întâi o încălcare de către Tribunal a obligației de motivare în măsura în care acesta nu ar fi furnizat, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, motive suficiente în privința criteriilor referitoare la publicul relevant, la compararea mărcilor și la pericolul de confuzie. Astfel, Tribunalul ar fi statuat în mod greșit că publicul în discuție se compune din consumatori medii având un grad de atenție mediu la cumpărarea produselor respective deși s-ar fi demonstrat, într-o primă fază, că consumatorul are rar posibilitatea de a face o comparație directă între diferitele mărci. În plus, Tribunalul ar fi statuat în mod greșit, cu ocazia comparării mărcilor, că prezența celor două desene triunghiulare ar domina impresia produsă în memoria publicului de marca în litigiu. În consecință, Tribunalul ar fi supraevaluat unul sau mai multe componente ale mărcii.

În plus, Tribunalul ar fi încălcat obligația de motivare în măsura în care nu a făcut referire la documentele înmânate de intervenientă în cadrul verificării riscului de confuzie.

În sfârșit, Tribunalul ar fi subestimat importanța principiului investigării din oficiu.

(1) JO L 78, p. 1.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/15

Recurs introdus la 6 decembrie 2011 de Brighton Collectibles, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 27 septembrie 2011 în cauza T-403/10, Brighton Collectibles/OAPI — Felmar

(Cauza C-624/11 P)

2012/C 133/27

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Brighton Collectibles, Inc. (reprezentant: J. Horn, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) și Felmar

Concluziile recurentei

—	anularea Hotărârii Tribunalului în cauza T-403/10;

—	obligarea OAPI la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă;

—	în cazul în care societatea Felmar se constituie intervenientă, obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, recurenta invocă faptul că Tribunalul nu a apreciat în mod valabil probele pe care aceasta i le-a prezentat, nici nu și-a motivat suficient decizia în raport cu legislațiile naționale invocate, mai precis cu jurisprudența irlandeză și britanică referitoare la „Passing off”. În consencință, Tribunalul ar fi încălcat dispozițiile articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1).

(1) JO L 78, p. 1.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht Leipzig (Germania) la 13 februarie 2012 — Gemeinde Altrip și alții/Land Rheinland-Pfalz

(Cauza C-72/12)

2012/C 133/28

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht Leipzig

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Gemeinde Altrip, Gebrüder Hört GbR, Willi Schneider

Pârât: Land Rheinland-Pfalz

Întrebările preliminare

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2003/35/CE (1) trebuie interpretat în sensul că statele membre aveau obligația să prevadă că dispozițiile de drept național adoptate în vederea transpunerii articolului 10a din Directiva 85/337/CEE (2) se aplică procedurilor administrative de autorizare inițiate anterior datei de 25 iunie 2005, dar în cadrul cărora autorizațiile au fost acordate numai după această dată?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Articolul 10a din Directiva 85/337/CEE, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2003/35/CE, trebuie interpretat în sensul că statele membre aveau obligația de a extinde aplicabilitatea dispozițiilor naționale adoptate în vederea transpunerii articolului 10a din Directiva 85/337/CEE și referitoare la contestarea legalității procedurii de adoptare a unei decizii, și la ipoteza în care evaluarea efectelor asupra mediului a fost realizată, însă prezintă neregularități?

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare:

Articolul 10a din Directiva 85/337/CEE trebuie interpretat în sensul că, în cazurile în care procedura de drept administrativ a unui stat membru prevede, astfel cum permite articolul 10a alineatul (1) litera (b) din Directiva 85/337/CEE, principiul că membrii publicului interesat au acces la o cale de atac în fața unei instanțe judiciare numai cu condiția de a pretinde încălcarea unui drept,

o acțiune judiciară de contestare a legalității procedurii de adoptare a unei decizii în privința cărora se aplică dispozițiile Directivei privind participarea publicului poate fi admisă și poate determina anularea deciziei numai atunci când, în circumstanțele speței, există posibilitatea concretă ca, în lipsa viciului de procedură, decizia atacată să fi fost diferită, precum și atunci când viciul de procedură afectează totodată poziția juridică materială a reclamantului, sau în sensul că

b)	în cadrul acțiunii judiciare de contestare a legalității procedurii de adoptare a deciziilor în privința cărora se aplică dispozițiile Directivei privind participarea publicului trebuie să se acorde mai multă importanță viciilor de procedură?

În cazul în care răspunsul la întrebarea anterioară este cel de la litera b):

Ce condiții de fond trebuie să îndeplinească viciile de procedură pentru a fi reținute în favoarea reclamantului în cadrul acțiunii judiciare de contestare a legalității procedurii de adoptare a unei decizii?

(1) Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 8)

(2) 2Directiva 85/337/CEE Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 01, p. 174)

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/16

Acțiune introdusă la 13 februarie 2012 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-76/12)

2012/C 133/29

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Roels și C. Soulay, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea neîndeplinirii obligațiilor care incumbă Republicii Franceze în temeiul articolului 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European ca urmare a menținerii în vigoare a unui regim fiscal care scutește de plata impozitului dividendele plătite de o societate franceză fondurilor de investiții stabilite în Franța, în timp ce aceleași dividende distribuite fondurilor de investiții stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European sunt supuse unei rețineri la sursă;

—	obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul acțiunii formulate, Comisia contestă diferența de tratament fiscal al dividendelor plătite de societăți franceze organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), după cum aceste OPCVM sunt rezidente sau nerezidente în Franța. Unul dintre elementele regimului fiscal al OPCVM-urilor rezidente în Franța constă în neimpunerea, în privința acestora, a dividendelor distribuite de societățile franceze. În schimb, în temeiul articolului 119bis alineatul 2 din Codul fiscal general, se aplică o reținere la sursă asupra dividendelor distribuite de societățile franceze OPCVM-urilor nerezidente. Comisia apreciază că tratamentul fiscal diferit aplicat OPCVM-urilor rezidente și OPCVM-urilor nerezidente, deși acestea se găsesc într-o situație obiectiv comparabilă indiferent de statul de reședință, reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a capitalurilor, iar acest obstacol nu se justifică prin eficacitatea controalelor fiscale și nici prin necesitatea de a asigura o repartizare echilibrată a competenței de impozitare.

Comisia amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante exprimate printre altele în Hotărârea Comisia/Italia (Hotărârea din 19 noiembrie 2009, C-540/07) și Hotărârea Comisia/Germania (Hotărârea din 20 octombrie 2011, C-284/09), Curtea a statuat că statele membre care supun dividendele distribuite unor societăți stabilite în alte state membre unui regim fiscal mai puțin favorabil decât cel aplicabil dividendelor distribuite societăților rezidente, fără ca această diferență de tratament să fie justificată de situații obiectiv diferite sau prin rațiuni imperative de interes general, își încalcă obligațiile care le revin în temeiul libertății de circulație a capitalurilor.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 14 februarie 2012 — „Evita-K” EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” Sofia

(Cauza C-78/12)

2012/C 133/30

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă:„Evita-K” EOOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” Sofia

Întrebările preliminare

Noțiunea „livrare de bunuri” prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) coroborat cu articolul 345 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretată în sensul că, în circumstanțele din acțiunea principală; permite ca destinatarul unei livrări să dobândească dreptul de dispoziție asupra bunurilor (bunuri mobile determinate doar generic), dobândind proprietatea asupra acestor bunuri prin obținerea cu titlu oneros și cu bună-credință a posesiei de la un neproprietar, lucru care este admisibil in temeiul dreptului național al statului membru, fiind însă necesar să se ia în considerare faptul că în temeiul acestei legislații dreptul de proprietate asupra unor astfel de bunuri se transmite prin remiterea acestora?

Dovada efectuării unei „livrări de bunuri” în sensul articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2006/112, în ceea ce privește o factură concretă în legătură cu exercitarea conform articolului 178 litera (a) din directivă a dreptului la deducerea TVA-ului efectiv plătit, menționat pe factură, presupune faptul că destinatarul livrării face dovada drepturilor de proprietate ale furnizorului, în cazul în care obiectul livrării îl constituie bunuri mobile determinate doar generic, iar în temeiul legislației naționale a statului membru dreptul de proprietate asupra acestora este transmis prin remiterea lor, conform aceluiași drept național fiind posibilă și dobândirea dreptului de proprietate asupra unor astfel de bunuri de la un neproprietar în baza posesiei obținute cu bună-credință și cu titlu oneros?

O „livrare de bunuri” trebuie considerată ca fiind dovedită în vederea deducerii TVA-ului în sensul directivei atunci când, în circumstanțele din acțiunea principală, destinatarul a efectuat o livrare ulterioară a acelorași bunuri (animale care fac obiectul obligației de identificare) prin export, depunând o declarație vamală, și nu există probe privind existența unor drepturi ale terților asupra acestor bunuri?

Pentru a face dovada efectuării unei „livrări de bunuri” în sensul articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2006/112 în ceea ce privește o factură concretă în legătură cu exercitarea dreptului prevăzut la articolul 178 litera (a) din directivă în legătură cu deducerea TVA-ului efectiv plătit, menționat pe factură, trebuie să se plece de la premisa că furnizorul și destinatarul care nu sunt producători agricoli sunt de rea-credință, în cazul în care la momentul primirii bunurilor nu a fost prezentat niciun document de la proprietarul anterior în care să fie indicate crotaliile animalelor conform cerințelor prevăzute de normele Uniunii Europene în domeniul medicinii veterinare, iar crotaliile animalelor nu sunt indicate în certificatul veterinar eliberat de o unitate administrativă care însoțește animalele în timpul transportului lor în vederea efectuării livrării concrete?

În cazul în care furnizorul și destinatarul au întocmit în mod independent liste ale crotaliilor animalelor care le-au fost livrate, trebuie să se plece de la premisa că aceștia au îndeplinit cerințele prevăzute de normele menționate ale Uniunii în domeniul medicinii veterinare în cazul în care unitatea administrativă nu a indicat crotaliile animalelor în certificatul veterinar care însoțește animalele în timpul livrării?

Furnizorul și destinatarul din acțiunea principală, care nu sunt producători agricoli, sunt obligați conform articolului 242 din Directiva 2006/112 să indice în contabilitatea lor obiectul livrării (animale supuse obligației de identificare respectiv „active biologice”) cu aplicarea Standardului Internațional de Contabilitate 41, Agricultura, și să facă dovada posesiei activelor conform acestui standard?

Conform articolului 226 punctul 6 din Directiva 2006/112 este necesar ca în facturile în care este indicat TVA-ul, precum cele în litigiu în acțiunea principală, să fie menționate și crotaliile animalelor care sunt supuse obligației de identificare și fac obiectul livrării în temeiul normelor Uniunii în domeniul medicinii veterinare, în cazul în care legislația națională a statului membru nu prevede în mod expres o astfel de cerință pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unor astfel de animale, iar părțile implicate în livrare nu sunt producători agricoli?

Conform articolului 185 alineatul (1) din Directiva 2006/112 este admisibil ca în temeiul unei dispoziții naționale, precum cea din acțiunea principală, să se efectueze regularizarea deducerii TVA-ului ca urmare a concluziei că dreptul de proprietate al furnizorului bunurilor, care constituie conținutul livrării, nu a fost dovedit, în cazul în care livrarea nu a fost anulată de niciuna dintre părțile care au luat parte la livrare, destinatarul a efectuat o livrare ulterioară a acelorași bunuri, nu există dovezi privind existența unor drepturi invocate ale terților cu privire la aceste bunuri (animale care fac obiectul obligației de identificare), nu se prezumă o rea-credință a destinatarului livrării, iar dreptul de proprietate asupra unor astfel de bunuri determinate doar generic se transmite conform dreptului național prin remiterea acestora?

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/17

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Berlin (Germania) la 17 februarie 2012 — Rahmanian Koushkaki/Republica Federală Germania

(Cauza C-84/12)

2012/C 133/31

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Rahmanian Koushkaki

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

Obligația de a elibera reclamantului o viză Schengen impusă de Tribunal pârâtei este subordonată condiției ca, pentru a dobândi convingerea prevăzută la articolul 21 alineatul (1) din Codul de vize, Tribunalul să constate că reclamantul intenționează să părăsească teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate sau este suficient ca, în urma examinării prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din Codul de vize, Tribunalul să nu aibă, în temeiul unor circumstanțe speciale, îndoieli cu privire la intenția reclamantului de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei pe care o solicită?

Codul de vize conferă un drept nediscreționar la eliberarea unei vize Schengen în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de intrare, în special cele prevăzute la articolul 21 alineatul (1) din Codul de vize și nu există niciun motiv pentru refuzul eliberării vizei în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din Codul de vize?

Codul de vize se opune unei reglementări naționale conform căreia unui străin i se poate elibera în temeiul Regulamentului (CE) nr. 810/2009 o viză de tranzit sau de ședere planificată pe teritoriul statelor Schengen pentru o perioadă care să nu depășească trei luni în decursul unei perioade de șase luni începând de la data primei intrări (viză Schengen)?

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hof van Cassatie van België (Belgia) la 17 februarie 2012 — Rose Marie Bark/Galileo Joint Undertaking, în lichidare

(Cauza C-89/12)

2012/C 133/32

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie van België

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Rose Marie Bark

Pârâtă: Galileo Joint Undertaking, în lichidare

Întrebarea preliminară

Articolul 11 alineatul (2) din Statutul întreprinderii comune Galileo anexat la Regulamentul (CE) nr. 876/2002 (1) al Consiliului din 21 mai 2002 de constituire a întreprinderii comune Galileo, coroborat cu articolul 2 din acest regulament, trebuie interpretat în sensul că regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene, mai precis condițiile de salarizare stabilite în cadrul acestuia, se aplică membrilor personalului întreprinderii comune Galileo care beneficiază de un contract de muncă pe perioadă determinată?

(1) JO L 138, p. 1

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de High Court of Ireland (Irlanda) la 17 februarie 2012 — Health Service Executive/SC, AC

(Cauza C-92/12)

2012/C 133/33

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Ireland

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Health Service Executive

Pârâți: SC, AC

Întrebările preliminare

1.	O hotărâre prin care se dispune detenția unui copil pentru o perioadă determinată în cadrul unei instituții care oferă îngrijire terapeutică și educațională dintr-un alt stat membru intră în domeniul de aplicare ratione materiae al Regulamentului nr. 2201/2003 al Consiliului (1)?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, ce obligații rezultă, dacă este cazul, din articolul 56 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului cu privire la natura consultării și la mecanismul de aprobare pentru a se asigura protecția efectivă a unui copil care trebuie să fie deținut în aceste condiții?

În cazul în care o instanță a unui stat membru a prevăzut plasamentul unui copil pentru o perioadă determinată în cadrul unei instituții de îngrijire de tip rezidențial dintr-un alt stat membru și a obținut aprobarea acestui stat membru în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, hotărârea instanței prin care se dispune plasamentul unui copil pentru o perioadă determinată în cadrul unei instituții de îngrijire de tip rezidențial situată în alt stat membru trebuie să fie recunoscută și/sau să i se încuviințeze executarea în acest alt stat membru ca o condiție preliminară pentru ca plasamentul să fie realizat?

Hotărârea unei instanțe prin care se dispune plasamentul unui copil pentru o perioadă determinată într o instituție de îngrijire de tip rezidențial situată într un alt stat membru, care a fost aprobată de acest alt stat membru în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, produce efecte juridice în acest alt stat membru înainte de recunoașterea și/sau încuviințarea executării hotărârii la capătul unei proceduri desfășurate în acest scop?

În cazul în care hotărârea unei instanțe prin care se dispune, în temeiul articolului 56 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, plasamentul copilului pentru o perioadă determinată într-o instituție de îngrijire de tip rezidențial situată într-un alt stat membru este reînnoită pentru o altă perioadă determinată, este necesar ca la fiecare reînnoire să se obțină din partea acestui alt stat membru aprobarea prevăzută la articolul 56?

În cazul în care hotărârea unei instanțe prin care se dispune, în temeiul articolului 56 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, plasamentul copilului pentru o perioadă determinată într-o instituție de îngrijire de tip rezidențial situată într-un alt stat membru este reînnoită pentru o altă perioadă determinată, este necesar ca la fiecare reînnoire hotărârea să fie recunoscută și/sau să i se încuviințeze executarea în acest alt stat membru?

(1) JO L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 21 februarie 2012 — ET Agrokonsulting-04-Velko Stoyanov/Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie” — Razplashtatelna agentsia

(Cauza C-93/12)

2012/C 133/34

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: ET Agrokonsulting-04-Velko Stoyanov

Pârât: Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie” — Razplashtatelna agentsia

Întrebările preliminare

Principiul efectivității stabilit prin jurisprudența (Curții de Justiție) a Uniunii Europene și principiul protecției jurisdicționale efective consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme de procedură naționale precum articolul 133 alineatul (1) din Codul de procedură administrativă care face să depindă competența jurisdicțională pentru litigiile de contencios administrativ referitoare la punerea în aplicare a politicii agricole comune a Uniunii Europene exclusiv de locul în care se află sediul autorității administrative care a adoptat actul administrativ atacat, având în vedere că această dispoziție nu ține seama de locul în care este situat imobilul și de cel în care este situat domiciliul justițiabilului?

Principiul echivalenței stabilit prin jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme de procedură naționale precum articolul 133 alineatul (1) din Codul de procedură administrativă care face să depindă competența jurisdicțională pentru litigiile de contencios administrativ referitoare la punerea în aplicare a politicii agricole comune a Uniunii Europene exclusiv de locul în care se află sediul autorității administrative care a adoptat actul administrativ atacat, dacă se ține seama de articolul 19 din dispozițiile tranzitorii și finale ale Legii de modificare și de completare a Codului de procedură administrativă (care se referă la competența jurisdicțională în ceea ce privește litigiile de contencios administrativ naționale referitoare la terenurile agricole)?

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgericht Stuttgart (Germania) la 27 februarie 2012 — Herbert Schaible/Land Baden-Württemberg

(Cauza C-101/12)

2012/C 133/35

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Stuttgart

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Herbert Schaible

Pârât: Land Baden-Württemberg

Întrebările preliminare

Adresează Curții de Justiție a Uniunii Europene întrebările privind problema dacă

a)	obligația reclamantului de identificare individuală a animalelor în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) și cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 21/2004 (1),

b)	obligația reclamantului de identificare individuală electronică a animalelor în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 21/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1560/2007 (2),

c)	obligația reclamantului de ținere a registrului exploatației C în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) coroborat cu secțiunea B punctul 2 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 21/2004

sunt compatibile cu dreptul de rang superior al Uniunii și, prin urmare, valabile.

(1) Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și a Directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE (JO L 5, p. 8, Ediție specială, 03/vol. 52, p. 146).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1560/2007 al Consiliului din 17 decembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 21/2004 în ceea ce privește data identificării electronice a animalelor din speciile ovină și caprină (JO L 340, p. 25).

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 29 februarie 2012 — Laboratoires Lyocentre

(Cauza C-109/12)

2012/C 133/36

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Laboratoires Lyocentre

Celelalte părți: Lääkealan turvallisuus- ja kehittämiskeskus, Sosiaali- ja terveysalan lupa- ja valvontavirasto

Întrebările preliminare

Calificarea realizată într-un stat membru conform Directivei 93/42/CEE (1) privind dispozitivele medicale a unui preparat ca dispozitiv medical prevăzut cu marcajul CE, în sensul acestei directive, exclude posibilitatea ca autoritatea națională competentă dintr-un alt stat membru să califice același preparat ca medicament în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/83/CE (2) privind medicamentele pe baza efectelor sale farmacologice, imunologice sau metabolice?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: această autoritate națională competentă poate califica preparatul ca medicament numai prin respectarea procedurii instituite de Directiva 2001/83/CE privind medicamentele sau, înainte de a începe procedura de calificare ca medicament conform Directivei privind medicamentele, această autoritate trebuie să urmeze procedura clauzei de protecție instituită prin articolul 8 ori prevederile privind aplicarea incorectă a marcajului CE conform articolului 18 din Directiva 93/42/CE privind dispozitivele medicale?

Directiva 2001/83/CE privind medicamentele, Directiva 93/42/CEE privind dispozitivele medicale sau restul legislației Uniunii (printre altele, protecția sănătății și a vieții oamenilor și protecția consumatorilor) exclud posibilitatea ca preparatele care conțin aceleași componente și care au aceleași efecte să fie comercializate pe teritoriul aceluiași stat membru atât ca medicamente în sensul Directivei 2001/83/CE privind medicamentele, pentru care este necesară acordarea unei autorizații pentru introducerea pe piață, cât și ca dispozitive medicale în sensul Directivei 93/42/CE privind dispozitivele medicale?

(1) Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO L 169 din 12 iulie 1993, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 244).

(2) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311 din 28 noiembrie 2001, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/20

Acțiune introdusă la 9 martie 2012 — Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-130/12)

2012/C 133/37

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Guerra și Andrade și J. Hottiaux, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

declararea faptului că Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2009/113/CE a Comisiei din 25 august 2009 de modificare a Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind permisele de conducere (1) prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru respectarea prevederilor respectivei directive sau, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei.

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 14 septembrie 2010.

(1) JO L 223, p. 31.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/21

Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2012 — Irlanda și alții/Comisia

(Cauzele conexate T-50/06 RENV, T-56/06 RENV, T-60/06 RENV, T-62/06 RENV și T-69/06 RENV) (1)

(Ajutoare de stat - Directiva 92/81/CEE - Accize aplicate uleiurilor minerale - Uleiuri minerale folosite drept combustibil în producția de alumină - Scutire de acciză - Conformitate a scutirii cu o decizie de autorizare a Consiliului în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Directiva 92/81 - Prezumție de legalitate a actelor Uniunii - Securitate juridică - Bună administrare)

2012/C 133/39

Limbi de procedură: engleza, franceza și italiana

Părțile

Reclamante: Irlanda (reprezentanți: inițial D. O’Hagan, ulterior E. Creedon, agenți, asistați de P. McGarry, barrister) (cauza T-50/06 RENV), Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și J. Gstalter, agenți) (cauza T-56/06 RENV), Republica Italiană (reprezentanți: G. Aiello, G. De Bellis și S. Fiorentino, avvocati dello Stato) (cauza T-60/06 RENV); Eurallumina SpA (Portoscuso, Italia) (reprezentanți: R. Denton și L. Martin Alegi, solicitors) (cauza T-62/06 RENV) și Aughinish Alumina Ltd (Askeaton, Irlanda) (reprezentanți: J. Handoll și C. Waterson, solicitors) (cauza T-69/06 RENV)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, N. Khan, D. Grespan și K. Walkerová, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2006/323/CE a Comisiei din 7 decembrie 2005 privind scutirea de acciză pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină în regiunea Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, pusă în aplicare de Franța, de Irlanda și, respectiv, de Italia (JO 2006, L 119, p. 12).

Dispozitivul

Anulează Decizia 2006/323/CE a Comisiei din 7 decembrie 2005 privind scutirea de acciză pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină în regiunea Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, pusă în aplicare de Franța, de Irlanda și, respectiv, de Italia, în măsura în care constată sau se întemeiază pe constatarea că scutirile de accize pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină acordate de Republica Franceză, de Irlanda și de Republica Italiană până la 31 decembrie 2003 constituie ajutoare de stat, în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, și în măsura în care dispune ca Republica Franceză, Irlanda și Republica Italiană să adopte toate măsurile necesare pentru recuperarea scutirilor menționate de la beneficiari, în cazul în care aceștia nu au achitat o acciză de cel puțin 13,01 euro pentru 1 000 kg de ulei mineral greu.

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Irlanda, în cauza T-50/06 RENV, de Republica Franceză, în cauza T-56/06 RENV, de Republica Italiană, în cauza T-60/06 RENV, de Eurallumina SpA, în cauza T-62/06 RENV, și de Aughinish Alumina Ltd, în cauza T-69/06 RENV, inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii măsurilor provizorii în cauza T-69/06 R.

(1) JO C 86, 8.4.2006.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/21

Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2012 — Marine Harvest Norway și Alsaker Fjordbruk/Consiliul

(Cauza T-113/06) (1)

(Dumping - Importul de somon originar din Norvegia - Definiția industriei comunitare - Produs similar - Selectarea eșantionului de producători comunitari)

2012/C 133/40

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Marine Harvest Norway AS, succesor în drepturi al Fjord Seafood Norway AS (Bergen, Norvegia) și Alsaker Fjordbruk AS (Onarheim, Norvegia) (reprezentanți: J. M. Juuhl-Langseth și P. Dyrberg, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. P. Hix și B. Driessen, agenți, asistați de G. Berrisch, avocat)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial P. Stancanelli și K. Talabér-Ritz, ulterior K. Talabér-Ritz, T. Scharf și H. van Vliet, agenți, asistați de E. McGovern, barrister)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 85/2006 al Consiliului din 17 ianuarie 2006 de instituire a dreptului antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importul de somon de crescătorie originar din Norvegia (JO L 15, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 99)

Dispozitivul

Anulează Regulamentul (CE) nr. 85/2006 al Consiliului din 17 ianuarie 2006 de instituire a dreptului antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importul de somon de crescătorie originar din Norvegia, în măsura în care privește Marine Harvest Norway AS, succesor în drepturi al Fjord Seafood Norway AS, pentru drepturile antidumping aplicate importurilor care provin de la aceasta din urmă până la 18 septembrie 2007 și Alsaker Fjordbruk AS.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Marine Harvest Norway, succesor în drepturi al Fjord Seafood Norway, și de Alsaker Fjordbruk.

4.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 131, 3.6.2006.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/22

Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2012 — Fiskeri og Havbruksnæringens Landsforening și alții/Consiliul

(Cauza T-115/06) (1)

(Dumping - Import de somon originar din Norvegia - Regula taxei celei mai mici - Calculul prețurilor minime de import și al taxelor fixe)

2012/C 133/41

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Fiskeri og Havbruksnæringens Landsforening (Oslo, Norvegia); Norske Sjømatbedrifters Landsforening (Trondheim, Norvegia); Salmar Farming AS (Kverva, Norvegia); Hydroteck AS (Kristiansund, Norvegia); Hallvard Lerøy AS (Bergen, Norvegia) și Lerøy Midnor AS (Hestvika, Norvegia) (reprezentanți: B. Servais și T. Paulsen, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. P. Hix și B. Driessen, agenți, asistați de G. Berrisch, avocat)

Obiectul

Dispozitivul

Anulează Regulamentul (CE) nr. 85/2006 al Consiliului din 17 ianuarie 2006 de instituire a dreptului antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importul de somon de crescătorie originar din Norvegia, în măsura în care se referă la Fiskeri og Havbruksnæringens Landsforening, la Norske Sjømatbedrifters Landsforening, la Salmar Farming AS, la Hydroteck AS, la Hallvard Lerøy AS și la Lerøy Midnor AS.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de Fiskeri og Havbruksnæringens Landsforening, de Norske Sjømatbedrifters Landsforening, de Salmar Farming, de Hydroteck, de Hallvard Lerøy și de Lerøy Midnor.

4.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 143, 17.6.2006.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/22

Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2012 — Volkswagen/OAPI– Suzuki Motor (SWIFT GTi)

(Cauza T-63/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale SWIFT GTi - Mărcile internaționale et naționale anterioare GTI - Motive relative de refuz - Similitudinea produselor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] - Aprecierea riscului de confuzie - Respingerea opoziției)

2012/C 133/42

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentanți: H.-P. Schrammek, C. Drzymalla și S. Risthaus, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Suzuki Motor Corp. (Shizuoka-ken, Japon)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 9 decembrie 2008 (cauza R 749/2007-2) privind o procedură de opoziție între Volkswagen AG și Suzuki Motor Corp.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Volkswagen AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 102, 1.5.2009.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/23

Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2012 — Feng Shen Technology/OAPI — Majtczak (FS)

(Cauza T-227/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marcă comunitară figurativă FS - Rea credință a solicitantului - Articolul 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2012/C 133/43

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Feng Shen Technology Co. Ltd (Guieshan Township, Taiwan) (reprezentanți: P. Rath și W. Festl-Wietek, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Jarosław Majtczak (Łódź, Polonia) (reprezentanți: inițial J. Wyrwas, ulterior J. Radłowski, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 1 aprilie 2009 (cauza R 529/2008-4) privind o procedură de declarare a nulității între Feng Shen Technology Co. Ltd și domnul Jarosław Majtczak.

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 1 aprilie 2009 (Cauza R 529/2008-4).

2.	OAPI suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Feng Shen Technology Co. Ltd.

3.	Domnul Jarosław Majtczak suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 193, 15.8.2009.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/23

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2012 — Slovak Telekom/Comisia

(Cauzele conexate T-458/09 și T-171/10) (1)

(Concurență - Procedură administrativă - Decizie de solicitare de informații - Caracterul necesar al informațiilor solicitate - Principiul bunei administrări - Obligația de motivare - Proporționalitate)

2012/C 133/44

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Slovak Telekom a.s. (Bratislava, Slovacia) (reprezentanți: inițial M. Maier, L. Kjølbye și D. Geradin, ulterior L. Kjølbye, D. Geradin și G. Berrisch, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană [reprezentanți: F. Castillo de la Torre și K. Mojzesowicz (cauza T-458/09) și M. Castillo de la Torre, K. Mojzesowicz și J. Bourke (cauza T-171/10), agenți]

Obiectul

Cereri de anulare, pe de o parte, a Deciziei C(2009) 6840 a Comisiei din 3 septembrie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) și a articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (cazul COMP/39.523 — Slovak Telekom) și, pe de altă parte, a Deciziei C(2010) 902 a Comisiei du 8 februarie 2010 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) și a articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 (cazul COMP/39.523 — Slovak Telekom).

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunile.

2.	Obligă Slovak Telekom a.s. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 11, 16.1.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/23

Hotărârea Tribunalului din 23 martie 2012 — Barilla/OAPI — Brauerei Schlösser (ALIXIR)

(Cauza T-157/10) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare verbale ALIXIR - Marcă națională verbală anterioară Elixeer - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2012/C 133/45

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Barilla G. e R. Fratelli SpA (Parma, Italia) (reprezentanți: A. Vanzetti, G. Sironi și A. Colmano, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: R. Pethke, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Brauerei Schlösser GmbH (Düsseldorf, Germania) (reprezentant: J. Flick, avocat)

Obiectul

Acțiune în anulare formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 25 ianuarie 2010 (cauza R 820/2009-2) privind o procedură de opoziție între Brauerei Schlösser GmbH și Barilla G. e R. Fratelli SpA.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Barilla G. e R. Fratelli SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 148, 5.6.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/24

Hotărârea Tribunalului din 27 martie 2012 — Armani/OAPI — Del Prete (AJ AMICI JUNIOR)

(Cauza T-420/10) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative AJ AMICI JUNIOR - Marcă națională figurativă anterioară AJ ARMANI JEANS - Marcă națională verbală anterioară ARMANI JUNIOR - Motive relative de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2012/C 133/46

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Giorgio Armani SpA (Milano, Italia) (reprezentant: M. Rapisardi, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Mannucci, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Annunziata Del Prete (Napoli, Italia) (reprezentant: R. Bocchini, avocat)

Obiectul

Cale de atac formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 8 iulie 2010 (cauza R 1360/2009-2) privind o procedură de opoziție între Giorgio Armani SpA și doamna Annunziata Del Prete

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 8 iulie 2010 (cauza R 1360/2009-2).

2.	OAPI și doamna Annunziata Del Prete suportă fiecare jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Giorgio Armani SpA în procedura de pe rolul camerei de recurs.

3.	OAPI și doamna Del Prete suportă fiecare, în afară de propriile cheltuieli de judecată, jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Giorgio Armani în procedura de pe rolul Tribunalului.

(1) JO C 301, 6.11.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/24

Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2012 — Fulmen și Mahmoudian/Consiliul

(În cauzele conexate T-439/10 și 440/10) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive îndreptate împotriva Republicii Islamice Iran cu scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Acțiune în anulare - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă - Eroare de apreciere - Sarcina probei și cerințele în materie de probă)

2012/C 133/47

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Fulmen (Téhéran, Iran) și Fereydoun Mahmoudian (Téhéran) (reprezentant: A. Kronshagen, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și R. Liudvinaviciute-Cordeiro, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Konstantinidis și É. Cujo, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39, rectificare în JO L 197, p. 19), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 195, p. 25), precum și a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 281, p. 81) și a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), în măsura în care aceste acte îi privesc pe reclamanți și, pe de altă parte, o cerere de recunoaștere a prejudiciului suferit de aceștia din urmă ca urmare a adoptării actelor menționate mai sus,

Dispozitivul

Anulează, în măsura în care privesc societatea Fulmen și pe domnul Fereydoun Mahmoudian:

—	Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC;

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului;

—	Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413;

—	Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007.

2.	Efectele Deciziei 2010/413, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644, sunt menținute în ceea ce privește societatea Fulmen și pe domnul Mahmoudian până când anularea Regulamentului nr. 961/2010 începe să producă efecte.

3.	Respinge în rest acțiunea.

4.	Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Fulmen și de domnul Mahmoudian.

5.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 328, 4.12.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/25

Ordonanța Tribunalului din 21 martie 2012 — Banco Bilbao Vizcaya Argentaria/Comisia

(Cauza T-225/10) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Schemă de ajutoare care permite amortizarea fiscală a Fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine - Decizie prin care schema de ajutoare este declarată incompatibilă cu piața comună și care nu dispune recuperarea ajutoarelor - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate)

2012/C 133/48

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA (Bilbao, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, M. Muñoz de Juan și R. Calvo Salinero, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și C. Urraca Caviedes, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a articolului 1 alineatul (1) din Decizia 2011/5/CE a Comisiei din 28 octombrie 2009 privind amortizarea fiscală a Fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine C 45/07 (ex NN 51/07, ex CP 9/07) pusă în aplicare de Spania (JO L 2011, L 7, p. 48)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 179, 3.7.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/25

Ordonanța Tribunalului din 21 martie 2012 — Telefónica/Comisia

(Cauza T-228/10) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Schemă de ajutoare care permite amortizarea fiscală a fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine - Decizie prin care schema de ajutoare este declarată incompatibilă cu piața comună și prin care nu se dispune recuperarea ajutoarelor - Act care presupune măsuri de executare - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate)

2012/C 133/49

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Telefónica, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Ruiz Calzado, M. Núñez-Müller și J. Domínguez Pérez, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și C. Urraca Caviedes, agenți)

Obiectul

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Telefónica SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 195, 17.7.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/26

Ordonanța Tribunalului din 21 martie 2012 — Ebro Foods/Comisia

(Cauza T-234/10) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Schemă de ajutoare care permite amortizarea fiscală a fondului comercial în cazul achiziționării unor titluri de participare străine - Decizie prin care schema de ajutoare este declarată incompatibilă cu piața comună și prin care nu se dispune recuperarea ajutoarelor - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate)

2012/C 133/50

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Ebro Foods, SA, fostă Ebro Puleva, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, M. Muñoz de Juan și R. Calvo Salinero, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și C. Urraca Caviedes, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a articolului 1 alineatul (1) din Decizia 2011/5/CE a Comisiei din 28 octombrie 2009 privind amortizarea fiscală a Fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine C 45/07 (ex NN 51/07, ex CP 9/07), pusă în aplicare de Spania (JO 2011, L 7, p. 48)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Ebro Foods, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 195, 17.7.2010.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/26

Ordonanța Tribunalului din 21 martie 2012 — Modelo Continente Hipermercados/Comisia

(Cauza T-174/11) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Schemă de ajutoare care permite amortizarea fiscală a Fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine - Decizie prin care schema de ajutoare este declarată incompatibilă cu piața comună și prin care nu se dispune recuperarea ajutoarelor - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate)

2012/C 133/51

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Modelo Continente Hipermercados, SA, sucursal en España (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, M. Muñoz de Juan și R. Calvo Salinero, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și C. Urraca Caviedes, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a articolului 1 alineatul (1) din Decizia 2011/5/CE a Comisiei din 28 octombrie 2009 privind amortizarea fiscală a Fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine C-45/07 (ex NN 51/07, ex CP 9/07) pusă în aplicare de Spania (JO 2011, L 7, p. 48)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Modelo Continente Hipermercados, SA, sucursal en España la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 139, 7.5.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/26

Ordonanța Tribunalului din 19 martie 2012 — Barthel și alții/Curtea de Justiție

(Cauza T-398/11) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Remunerație - Refuzul de a acorda reclamanților o indemnizație pentru muncă neîntreruptă sau în schimburi - Termen de depunere a unei reclamații - Tardivitate - Recurs în parte vădit nefondat și în parte vădit inadmisibil)

2012/C 133/52

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Yvette Barthel (Arlon, Belgia), Marianne Reiffers (Olm, Luxemburg) și Lieven Massez (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis, E. Marchal și D. Abreu Caldas, avocați)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentant: A. Placco, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 10 mai 2011, Barthel și alții/Curtea de Justiție (F-59/10, nepublicată încă în Repertoriu) prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Doamna Yvette Barthel, doamna Marianne Reiffers și domnul Lieven Massez suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 290, 1.10.2011.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/27

Acțiune introdusă la 8 februarie 2012 — Chen/OAPI — AM Denmark (Dispozitive de curățare)

(Cauza T-55/12)

2012/C 133/53

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Su-Shan Chen (Sanchong, Taiwan) (reprezentant: C. Onken, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: AM Denmark A/S (Kokkedal, Danemarca)

Concluziile

—	Anularea Deciziei Camerei a treia de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 26 octombrie 2011 în cauza R 2179/2010-3 și

—	obligarea OAPI și a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Desenul sau modelul comunitar înregistrat care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: un desen pentru produsul „dispozitive de curățat” — înregistrat ca desen sau model comunitar nr. 1027718-0001.

Titularul desenuuil sau modelului comunitar: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității desenului sau modelului comunitar: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Motivarea cererii de declarare a nulității: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a solicitat declararea nulității desenului sau modelului comunitar înregistrat în temeiul articolelor 4-9 și a articolului 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului; marca tridimensională comunitară nr. 5185079 pentru produse din clasele 3 și 21.

Decizia diviziei de anulare: declară nulitatea desenului sau modelului comunitar înregistrat atacat.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, întrucât camera de recurs a reținut în mod greșit că marca comunitară anterioară a fost utilizată în cadrul desenului sau modelului comunitar atacat. În plus, camera de recurs nu trebuia să considere că marca anterioară avea cel puțin gradul de distinctivitate minim necesar pentru a fi înregistrată. Încălcarea articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs nu a aplicat în mod corect acest articol. Astfel, spre deosebire de poziția adoptată de OAPI, articolul 9 alineatul (1) litera (b) din RMC nu conferă celeilalte părți în procedura desfășurată în fața OAPI dreptul de a interzice utilizarea desenului sau modelului comunitar atacat în cazul în care nu există un risc de confuzie. În special, desenul sau modelul comunitar al reclamantei și marca celeilalte părți nu prezintă un grad de similitudine care să determine un risc de confuzie.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/27

Acțiune introdusă la 2 martie 2012 — Grecia/Comisia Europeană

(Cauza T-105/12)

2012/C 133/54

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: K. Samoni și N. Dafniou, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii în anulare;

—	anularea deciziei atacate a Comisiei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea sa, Republica Elenă solicită anularea (conform articolului 263 TFUE) a Deciziei 1472708 a Comisiei din 3 ianuarie 2012„privind urmărirea plății unei penalități cu titlu cominatoriu de 31 536 de euro pe zi de întârziere în punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a se conforma Hotărârii pronunțate de Curtea de justiție a Uniunii Europene în cauza C-65/05”, în măsura în care prin aceasta se solicită plata respectivei penalități cu titlu cominatoriu începând de la 22 august 2011. Potrivit deciziei atacate sus-menționate, în măsura în care, potrivit Comisiei, rezultă că Republica Elenă nu a adoptat măsurile necesare pentru a se conforma mai întâi Hotărârii pronunțate de Curtea de justiție a Uniunii Europene în cauza C-65/05 și apoi celei de a doua Hotărâri pronunțate de Curte în cauza C-109/08, Republica Elenă este invitată să plătească suma de 4 825 008 euro drept penalitate cu titlu cominatoriu pentru perioada cuprinsă între 1 iulie și 30 noiembrie 2011.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive.

Primul motiv, întemeiat pe aprecierea eronată a Comisiei cu privire la luarea de către Republica Elenă a măsurilor necesare pentru a se conforma hotărârii Curții de Justiție

—

Pârâta ar fi efectuat o apreciere și o interpretare eronată a măsurilor luate de Republica Elenă pentru a se conforma hotărârii Curții. Republica Elenă afirmă că a luat toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare hotărârea Curții, adoptând Legea 4002/2011 care abrogă — astfel cum o cere Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-65/05 — articolele în litigiu ale Legii 3037/2002.

Al doilea motiv întemeiat pe abuzul de putere din partea Comisiei

—

Comisia ar fi depășit limitele misiunii sale de gardian al tratatelor, întrucât nu a fost mulțumită, astfel cum ar fi trebuit, cu punerea în aplicare, vădită sau nu, a măsurilor de conformare. În plus, aceasta ar fi depășit limitele hotărârilor Curții, în măsura în care Republica Elenă s-ar fi conformat pe deplin acestora.

Al treilea motiv întemeiat pe lipsa de motivare din partea Comisiei

—

În decizia sa, atacată în speță de Republica Elenă, Comisia nu a motivat și nici nu a menționat expres motivele pentru care a cerut urmărirea plății penalității cu titlu cominatoriu pentru perioada ulterioară adoptării Legii 4002/2011, respectiv pentru perioada cuprinsă între 22 august 2011 și 30 noiembrie 2011.

Republica Elenă contestă acest cuantum suplimentar, în măsura în care consideră că s-a conformat pe deplin hotărârilor Curții încă de la publicarea legii menționate.

Al patrulea motiv, întemeiat pe utilizarea unui temei juridic greșit

—

În opinia Republicii Elene, dacă Comisia ar fi considerat că Republica Elenă nu a aplicat corect Legea 2004/2011, aceasta ar fi trebuit să utilizeze articolul 258 TFUE prin deschiderea unei noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în loc să ceară urmărirea plății penalității cu titlu cominatoriu

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/29

Acțiune introdusă la 13 decembrie 2011 — ZZ/Comisia

(Cauza F-133/11)

2012/C 133/56

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: P. Goergen, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Comisiei de încadrare a reclamantului, înscris în lista de rezervă a concursului EPSO/A/17/04, pentru care anunțul a fost publicat anterior intrării în vigoare a noului statut, în gradul AD6 treapta a doua, în temeiul unor dispoziții mai puțin favorabile

Concluziile reclamantei

—	Anularea încadrării reclamantului în gradul/treapta AD6/2 la numirea ca funcționar stagiar la 1 aprilie 2011;

—

declararea faptului că reclamantul, luând în considerare în mod obiectiv experiența sa profesională și în conformitate cu principiile care stau la baza altor anunțuri de concurs, precum și potrivit principiului retribuției proporționale cu prestația, are dreptul de a fi încadrat în gradul AD11 treapta a doua sau, în orice caz, într-un grad adecvat;

—

recunoașterea dreptului reclamantului de a i se plăti, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit, o sumă — de 3 051,43 euro pe lună sau în valoarea determinată de experți — corespunzând diferenței dintre încadrarea reclamantului potrivit deciziei de încadrare și încadrarea la care ar avea dreptul, precum și dobânzi de întârziere, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană, până la data la care va fi adoptată în mod corect decizia de încadrare a sa potrivit experienței profesionale și vechimii în muncă;

—

recunoașterea dreptului reclamantului de a i se calcula sau de a i se recalcula pensia și alte drepturi care decurg din raportul de muncă cu pârâta în același mod în care ar fi fost calculate dacă reclamantul ar fi fost încadrat corect în grad, în conformitate cu prezentele concluzii. Recunoașterea dreptului reclamantului de a i se plăti, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral, suma de 10 000 de euro, precum și dobânzi de întârziere la rata stabilită de Banca Centrală Europeană, începând de la data recrutării reclamantului de către pârâtă sau, în subsidiar, de la data introducerii prezentei cereri, până la data plății efective;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/29

Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2012 — ZZ/Curtea de Conturi Europeană

(Cauza F-1/12)

2012/C 133/57

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentanți: S. Rodrigues, A. Blot, A. Tymen, avocați)

Pârâtă: Curtea de Conturi Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Curții de Conturi de respingere a cererii de compensare pentru pierderile suferite

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei din 21 ianuarie 2011 de respingere a cererii pe care a formulat-o pentru compensarea pierderilor suferite ca rezultat al retragerii pensiei sale de invaliditate;

—	dacă este necesar, anularea Deciziei din 22 septembrie 2011 de respingere a reclamației sale din 1 martie 2011;

—	compensarea pierderilor suferite;

—	obligarea Curții de Conturi Europene la plata cheltuielilor de judecată.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/29

Acțiune introdusă la 10 ianuarie 2012 — ZZ/Frontex

(Cauza F-5/12)

2012/C 133/58

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Frontex

Obiectul și descrierea litigiului

Cererea de anulare a deciziei Frontex prin care reclamantului i s-a aplicat o sancțiune și a deciziei prin care s-a dispus concedierea acestuia

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei din 24 mai 2011 prin care s-a dispus concedierea reclamantului;

—	anularea deciziei din 16 aprilie 2011 prin care i s-a aplicat o sancțiune;

—	obligarea Frontex la plata cheltuielilor de judecată.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/30

Acțiune introdusă la 16 ianuarie 2012 — ZZ/Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA)

(Cauza F-7/12)

2012/C 133/59

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: L. Levi, A. Tymen, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea raportului de evoluție a carierei pentru anul 2009, a listei de reclasificare a funcționarilor pentru anul 2010 și, dacă este necesar, a deciziei din 17 octombrie 2011 de respingere a reclamației sale

Concluziile reclamantei

—	Anularea raportului de evoluție a carierei reclamantului pentru anul 2009;

—	anularea deciziei din 16 noiembrie 2010 de stabilire a listei personalului reclasificat pentru exercițiul de reclasificare 2010;

—	dacă este necesar, anularea deciziei din 17 octombrie 2011 de respingere a plângerii reclamantului din 16 iunie 2011;

—	obligarea ENISA la plata cheltuielilor de judecată.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/30

Acțiune introdusă la 20 ianuarie 2012 — ZZ/Parlamentul

(Cauza F-9/12)

2012/C 133/60

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentanți: L. Lévi, M. Vandenbussche, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Cerere de obligare a Parlamentului European la repararea prejudiciului material și moral pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit ca urmare a greșelilor comise în gestionarea listei sale de rezervă.

Concluziile reclamantei

—	Recunoașterea răspunderii extracontractuale a Parlamentului pentru greșelile comise în gestionarea listei sale de rezervă;

—

repararea prejudiciului material al reclamantei evaluat, pentru perioada cuprinsă între decembrie 2003 și decembrie 2011 la 749 449,3 euro, plus fondurile de pensii, și pentru perioada posterioară până la vârsta legală de pensionare, la plata lunară a cuantumurilor nete care corespund salariilor fixate pentru funcționarii din grupa AD începând cu gradul AD 9 treapta 2, al doilea an, ținând seama de o carieră normală a unui funcționar cu același grad, la care se adaugă contribuțiile corespunzătoare pentru casa de asigurări de sănătate. La această sumă trebuie să se adauge dobânzile de întârziere, calculate la cursul Băncii Centrale Europene majorate cu două puncte;

—	repararea prejudiciului moral suferit de reclamantă, evaluat la 70 000 de euro;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/30

Acțiune introdusă la 15 februarie 2012 — ZZ/Comitetul Economic și Social European

(Cauza F-21/12)

2012/C 133/61

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârât: Comitetul Economic și Social European (CESE)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei prin care se înlătură beneficiul indemnizației de expatriere în ceea ce îl privește pe reclamant și prin care se recuperează retroactiv această indemnizație

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a CESE din 9 iunie 2011 prin care se înlătură, în ceea ce îl privește pe reclamant, beneficiul indemnizației de expatriere cu efect de la 1 iulie 2010 și prin care se recuperează retroactiv această indemnizație;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei implicite a AIPN a CESE privind respingerea reclamației depuse de reclamant la 9 septembrie 2011 în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut;

—

obligarea CESE la plata către reclamant a indemnizației de expatriere recuperată începând de la 1 iulie 2010, precum și la plată indemnizației de expatriere care nu a mai fost plătită de la 9 iunie 2011, ambele sume majorate cu dobânzi moratorii la rata Băncii Centrale Europene majorată cu două puncte;

—	obligarea CESE la plata cheltuielilor de judecată.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/31

Acțiune introdusă la 5 martie 2012 — ZZ și alții/Comisia

(Cauza F-29/12)

2012/C 133/62

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ZZ și alții (reprezentanți: D. Abreu Caldas, S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor de transfer al drepturilor de pensie dobândite anterior intrării în serviciul Comisiei, în temeiul propunerii recalculate a PMO

Concluziile reclamanților

—	Declararea ca nelegal a articolului 9 din Dispozițiile generale de executare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statut;

—	anularea deciziilor prin care se anulează și se înlocuiesc ofertele de spor al drepturilor de pensie ale reclamanților;

—	anularea deciziilor de a aplica cererilor de transfer al drepturilor de pensie ale reclamanților parametrii vizați în Dispozițiile generale de executare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statut din 3 martie 2011;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/31

Acțiune introdusă la 6 martie 2012 — ZZ/Comisia

(Cauza F-31/12)

2012/C 133/63

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentanți: D. Abreu Caldas, S. Orlandi, A. Coolen, J. N. Louis și É. Marchal, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de transfer al drepturilor de pensie dobândite anterior angajării în muncă în cadrul Comisiei pe baza propunerii recalculate a PMO

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei prin care se anulează și se înlocuiesc propunerile de transfer al drepturilor de pensie ale reclamantului în cadrul cererii sale în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statut, care cuprinde o nouă propunere calculată pe baza DGA adoptate la 3 martie 2011;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

5.5.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 133/32

Rectificarea comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza C-528/11

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 370 din 17 decembrie 2011 )

2012/C 133/64

Cuprinsul comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza C-528/11, Halaf, se va citi după cum urmează:

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Sofia-grad la 18 octombrie 2011 — Zuheyr Frayeh Halaf/Darzhavna agentsia za bezhantsite pri Ministerski savet

(Cauza C-528/11)

2012/C 133/64

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Zuheyr Frayeh Halaf

Pârâtă: Darzhavna agentsia za bezhantsite pri Ministerski savet

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (1) trebuie interpretat în sensul că dispozițiile sale permit unui stat membru să preia responsabilitatea examinării unei cereri de azil, atunci când nu există circumstanțe personale în raport cu solicitantul de azil care să justifice aplicarea clauzei umanitare de la articolul 15 din acest regulament și atunci când statul membru competent potrivit articolului 3 alineatul (1) din regulament nu a răspuns unei cereri de reprimire potrivit articolului 20 alineatul (1) din acest regulament, în condițiile în care regulamentul menționat nu cuprinde nicio dispoziție referitoare la respectarea principiului solidarității conform articolului 80 TFUE?

2)	Care este conținutul dreptului de azil potrivit articolului 18 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 53 din cartă, cu definiția de la articolul 2 litera (c) din Regulamentului nr. 343/2003 și cu considerentul (12) al acestui regulament?

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003 coroborat cu obligația prevăzută la articolul 78 alineatul (1) TFUE de respectare a instrumentelor de drept internațional în materie de azil trebuie interpretat în sensul că, în cadrul procedurii de determinare a statului membru responsabil potrivit Regulamentului nr. 343/2003, statele membre au obligația să solicite Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) să își prezinte opinia în cazul în care din faptele și din concluziile prezentate în dosarele acestui organism rezultă că statul membru responsabil potrivit articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 343/2003 încalcă reglementările Uniunii Europene în materie de azil?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, se poate răspunde și la următoarea întrebare:

În cazul în care UNHCR nu i se solicită să își prezinte opinia, această situație constituie o încălcare majoră a procedurii de determinare a statului membru responsabil potrivit articolului 3 din Regulamentul nr. 343/2003 și prin aceasta sunt încălcate dreptul la o bună administrare și dreptul la o cale de atac eficientă conform articolelor 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, având în vedere și articolul 21 din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (2), care prevede dreptul acestui organism de a-și prezenta opiniile la examinarea cererilor individuale de azil?

(1) JO L 50, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 56.

(2) JO L 326, p. 13, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 242.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2012.133.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 133

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 55 5 mai 2012

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2012/C 133/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 126, 28.4.2012	1

	Rectificări
2012/C 133/64	Rectificarea comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza C-528/11 (JO C 370, 17.12.2011)	32