(2012/C 39/01)

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

JO C 32, 4.2.2012

Publicații anterioare

JO C 25, 28.1.2012

JO C 13, 14.1.2012

JO C 6, 7.1.2012

JO C 370, 17.12.2011

JO C 362, 10.12.2011

JO C 355, 3.12.2011

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 15 decembrie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-560/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 85/337/CEE - Evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale - Proiecte de lărgire și/sau de amenajare a șoselei M-501 din Spania - APS ES 0000056 „Encinares del río Alberche y río Cofio” - SIC propus ES 3110005 „Cuenca del río Guadarrama” și SIC propus ES 3110007 „Cuencas de los ríos Alberche y Cofio”)

(2012/C 39/02)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Pardo Quintillán, D. Recchia și J.-B. Laignelot, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: M. Muñoz Pérez, agent)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Republica Polonă (reprezentant: K. Rokicka, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 2 alineatul (1), a articolului 3, a articolului 4 alineatul (1) sau alineatul (2), a articolului 5, a articolului 6 alineatul (2), a articolului 8 și a articolului 9 din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174) și a articolului 6 alineatele (3) și (4) coroborat cu articolul 7 și cu articolul 12 alineatul (1) literele (b) și (d) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109), astfel cum a fost interpretată prin Hotărârile Curții de Justiție din 13 ianuarie 2005, în cauza C-117/03, și din 14 septembrie 2006, în cauza C 244/05 — Proiecte de lărgire și/sau de amenajare a șoselei M-501 — APS ES 0000056 „Encinares del río Alberche y río Cofio” — SIC propus ES 3110005 „Cuenca del río Guadarrama” și SIC propus ES 3110007 „Cuencas de los ríos Alberche y Cofio”

Dispozitivul

1.

Întrucât nu a respectat cerințele prevăzute: — la articolul 2 alineatul (1), la articolul 3, la articolul 4 alineatul (1) sau, după caz, alineatul (2) și la articolul 5 din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003, în ceea ce privește proiectele individuale de lărgire și/sau de amenajare a tronsoanelor 1, 2 și 4 ale șoselei M-501; — la articolul 6 alineatul (2) și la articolului 8 din Directiva 85/337, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/35, în ceea ce privește proiectele individuale de lărgire și/sau de amenajare a tronsoanelor 2 și 4 ale șoselei menționate; — la articolul 9 din Directiva 85/337, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/35, în ceea ce privește proiectele individuale de lărgire și/sau de amenajare a tronsoanelor 1, 2 și 4 ale aceleiași șosele; — la articolul 6 alineatele (3) și (4) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică coroborat cu articolul 7 din directiva menționată, în ceea ce privește proiectele individuale de lărgire și/sau de amenajare a tronsoanelor 1, 2 și 4 ale șoselei M-501, cât privește aria de protecție specială ES 0000056 „Encinares del río Alberche y río Cofio”, și — la articolul 12 alineatul (1) literele (b) și (d) din aceeași directivă, în ceea ce privește proiectele individuale de lărgire și/sau de amenajare a tronsonului 1 al șoselei M-501, cât privește situl de importanță comunitară propus ES 3110005 „Cuenca del río Guadarrama”, și a tronsoanelor 2 și 4 ale aceleiași șosele, cât privește situl de importanță comunitară propus ES 3110007 „Cuencas de los ríos Alberche y Cofio”, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor sus-menționate.

2.	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 55, 7.3.2009.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 decembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Frisdranken Industrie Winters BV/Red Bull GmbH

(Cauza C-119/10) (1)

(Mărci - Directiva 89/104/CEE - Articolul 5 alineatul (1) litera (b) - Umplere a unor cutii metalice prevăzute deja cu un semn similar celui al unei mărci - Prestare de servicii la comanda și la indicațiile unui terț - Acțiune a titularului mărcii împotriva prestatorului)

(2012/C 39/03)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Frisdranken Industrie Winters BV

Pârâtă: Red Bull GmbH

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden –Interpretarea articolului 5 din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92) — Dreptul titularului unei mărci înregistrate de a se opune utilizării ilicite a mărcii sale — Utilizarea unui semn — Umplerea unor doze deja prevăzute cu un anumit semn, ca prestație pentru și la comanda unui terț — Produse destinate exclusiv exportului în afara Benelux-ului sau în afara Uniunii Europene — Public relevant

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că un prestator de servicii care, la comanda și la indicațiile unui terț, umple ambalaje care i au fost puse la dispoziție de acest terț, care în prealabil a dispus aplicarea pe acestea a unui semn identic sau similar cu un semn protejat ca marcă, nu utilizează el însuși acest semn într un mod care să poată fi interzis în temeiul acestei dispoziții.

---

(1)  JO C 134, 22.5.2010.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 decembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour de cassation — Franța) — Société Rastelli Davide e C. Snc/Jean-Charles Hidoux, în calitate de lichidator judiciar al societății Médiasucre international

(Cauza C-191/10) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 - Proceduri de insolvență - Competență internațională - Extinderea unei proceduri de insolvență, deschisă în privința unei societăți stabilite într un stat membru, la o societate al cărei sediu social este situat într un alt stat membru, pentru motivul confuziunii patrimoniilor)

(2012/C 39/04)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Société Rastelli Davide e C. Snc

Pârât: Jean Charles Hidoux, în calitate de lichidator judiciar al societății Médiasucre international

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour de cassation — Interpretarea articolului 3 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (JO L 160, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143) — Competența internațională a instanțelor franceze de a extinde o procedură de insolvență deschisă față de o societate stabilită pe teritoriul național în privința unei societăți al cărei sediu statutar este situat într-un alt stat membru, din cauza confuziei de patrimoniu — Noțiunile „deschiderea” și „extinderea” unei proceduri de insolvență — Determinarea centrului intereselor principale

Dispozitivul

1.

Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență trebuie interpretat în sensul că o instanță a unui stat membru care a deschis o procedură principală de insolvență împotriva unei societăți, reținând că centrul intereselor principale ale acesteia se află pe teritoriul acelui stat, nu poate extinde, în temeiul unei norme din dreptul național, această procedură la o a doua societate, al cărei sediu social este situat într-un alt stat membru, decât cu condiția de a se demonstra că centrul intereselor principale ale acesteia din urmă se află în primul stat membru.

2.

Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care o societate, al cărei sediu social este situat pe teritoriul unui stat membru, este vizată de o acțiune prin care se încearcă să se extindă în privința sa efectele unei proceduri de insolvență deschise într-un alt stat membru împotriva unei alte societăți, stabilite pe teritoriul acestui din urmă stat, simpla constatare a confuziunii patrimoniilor acestor societăți nu este suficientă pentru a demonstra că centrul intereselor principale ale societății vizate de acțiunea respectivă se află de asemenea în acest din urmă stat. Pentru răsturnarea prezumției potrivit căreia acest centru se află la locul sediului social, este necesar ca o apreciere globală a ansamblului elementelor relevante să permită să se stabilească faptul că, într un mod verificabil de către terți, centrul efectiv de conducere și de control al societății vizate de acțiunea care are ca obiect extinderea procedurii se situează în statul membru în care a fost deschisă procedura de insolvență inițială.

---

(1)  JO C 161, 19.6.2010.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 decembrie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Högsta förvaltningsdomstolen (fost Regeringsrätten) — Suedia] — Försäkringskassan/Elisabeth Bergström

(Cauza C-257/10) (1)

(Lucrători migranți - Securitate socială - Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Resortisant al unui stat membru care a desfășurat o activitate profesională în Elveția - Întoarcere în țara de origine)

(2012/C 39/05)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta förvaltningsdomstolen (fost Regeringsrätten)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Försäkringskassan

Pârâtă: Elisabeth Bergström

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Högsta förvaltningsdomstolen (fost Regeringsrätten) — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) și a articolului 72 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 3427/89 al Consiliului din 30 octombrie 1989 (JO L 331, p. 1), precum și a Acordului între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Elveția, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (JO L 114, p. 6) — Dreptul la prestații parentale (föräldrapenning) — Legislație națională care condiționează dreptul la un cuantum al prestației familiale mai ridicat decât cuantumul garantat, de realizarea unei perioade de afiliere la un sistem de asigurare de sănătate pentru o durată determinată — Cuantumul prestației familiale stabilit în funcție de veniturile dintr-o activitate lucrativă obținute în acest stat membru — Persoană care își are reședința într-un stat membru (Suedia), dar care a realizat totalitatea periodei de referință utilizată pentru stabilirea cuantumului mai ridicat al prestației familiale în calitate de afiliat la sistemul de asigurare de sănătate dintr-un alt stat (Elveția)

Dispozitivul

1.

Articolul 8 litera (c) din Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, și articolul 72 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2001, trebuie interpretate în sensul că, atunci când legislația unui stat membru condiționează acordarea unei prestații familiale, precum cea în cauză în acțiunea principală, de realizarea unor perioade de asigurare, de activitate salariată sau de activitate independentă, instituția competentă să acorde această prestație familială din statul membru respectiv trebuie să ia în considerare în acest scop astfel de perioade realizate integral pe teritoriul Confederației Elvețiene.

2.

Articolul 8 litera (a) din acordul respectiv și articolul 3 alineatul (1), articolul 23 alineatele (1) și (2), articolul 72, precum și punctul 1 din secțiunea N din anexa VI la Regulamentul nr. 1408/71, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1386/2001, trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care cuantumul unei prestații familiale, precum cea în cauză în acțiunea principală, trebuie stabilit potrivit normelor privind prestația de boală, acest cuantum, stabilit în beneficiul unei persoane care a realizat integral perioadele de activitate profesională necesare pentru dobândirea dreptului menționat pe teritoriul celeilalte părți contractante, trebuie calculat ținând seama de veniturile unei persoane care are o experiență profesională și calificări comparabile cu cele ale persoanei respective și care desfășoară o activitate comparabilă pe teritoriul statului membru în care se solicită această prestație.

---

(1)  JO C 195, 17.7.2010.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 15 decembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van Cassatie van België — Belgia) — Jan Voogsgeerd/Navimer SA

(Cauza C-384/10) (1)

(Convenția de la Roma privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale - Contract de muncă - Alegerea de către părți - Norme imperative ale legii aplicabile în absența alegerii - Determinarea acestei legi - Angajat care își desfășoară în mod obișnuit munca în mai multe state contractante)

(2012/C 39/06)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie van België

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Jan Voogsgeerd

Pârâtă: Navimer SA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hof van Cassatie van België — Interpretarea articolului 6 alineatul (2) din Convenția cu privire la legea aplicabilă obligațiilor contractuale deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980 (JO 1980, L 226, p. 1) — Legea aplicabilă în lipsa alegerii — Contract de muncă — Lucrător care nu își desfășoară în mod obișnuit munca într o singură țară — Mecanic șef în marină

Dispozitivul

1.

Articolul 6 alineatul (2) din Convenția privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, deschisă spre semnare la Roma la 19 iunie 1980, trebuie interpretat în sensul că instanța națională sesizată trebuie să stabilească mai întâi dacă angajatul își desfășoară în mod obișnuit munca, în executarea contractului, în aceeași țară, care este cea în care sau din care, ținând seama de ansamblul elementelor ce caracterizează activitatea respectivă, angajatul se achită de cea mai importantă parte a obligațiilor sale față de angajator.

2.

În ipoteza în care instanța de trimitere ar considera că nu se poate pronunța asupra litigiului cu care este sesizată în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (a) din această convenție, articolul 6 alineatul (2) litera (b) din convenția menționată trebuie să fie interpretat după cum urmează: — noțiunea „sediul angajatorului prin care a fost angajat” salariatul trebuie înțeleasă în sensul că se referă exclusiv la sediul prin care s a efectuat angajarea salariatului, iar nu la sediul la care angajatul lucrează efectiv; — deținerea personalității juridice nu constituie o cerință pe care trebuie să o îndeplinească sediul angajatorului în sensul acestei dispoziții; — sediul unei alte întreprinderi decât cea care figurează din punct de vedere formal ca angajator și cu care aceasta se află în legătură poate fi calificat drept „sediu”, în sensul articolului 6 alineatul (2) litera (b) din convenția respectivă, dacă elemente obiective permit stabilirea existenței unei situații reale diferite de cea care rezultă din clauzele contractului și aceasta chiar dacă dreptul de a da instrucțiuni și dispoziții nu a fost transferat din punct de vedere formal acestei alte întreprinderi.

---

(1)  JO C 317, 20.11.2010.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 decembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Hauptzollamt Hamburg-Hafen/Afasia Knits Deutschland GmbH

(Cauza C-409/10) (1)

(Politica comercială comună - Tratament preferențial pentru importul de produse originare din statele din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) - Nereguli identificate cu ocazia unei anchete efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în statul ACP de export - Recuperare a posteriori a taxelor la import)

(2012/C 39/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Hauptzollamt Hamburg-Hafen

Pârâtă: Afasia Knits Deutschland GmbH

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 32 din din Protocolul nr. 1 privind definiția conceptului „produse originare” și metodele de cooperare administrativă la Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (JO L 317, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 23, p. 39), precum și a articolului 220 alineatul (2) litera (b) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1) — Export de textile fabricate în China din Jamaica în Uniunea Europeană — Control a posteriori al dovezilor de origine efectuat de OLAF, iar nu de autoritățile vamale ale țării exportatoare, astfel cum se prevede în Protocolul nr. 1 — Protecția eventualei încrederi legitime a importatorului

Dispozitivul

1.

Articolul 32 din protocolul nr. 1 la anexa V la Acordul de parteneriat dintre statele din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 și aprobat în numele Comunității prin Decizia 2003/159/CE a Consiliului din 19 decembrie 2002 trebuie interpretat în sensul că rezultatele unui control a posteriori cu privire la exactitatea originii mărfurilor indicate în certificatele EUR.1 eliberate de un stat ACP și care au constat, în esență, într-o anchetă efectuată de Comisie și, mai exact, de Oficiul European de Luptă Antifraudă în acest stat și la invitația acestuia din urmă sunt obligatorii pentru autoritățile statului membru în care sunt importate mărfurile, în măsura în care aceste autorități au primit un document în care se recunoaște fără echivoc că acest stat ACP își însușește rezultatele respective, fapt care trebuie apreciat de instanța de trimitere.

2.

Articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000, trebuie interpretat în sensul că, într-o situație în care certificatele EUR.1 eliberate pentru importul de mărfuri în Uniunea Europeană sunt anulate pentru motivul că eliberarea acestor certificate este afectată de nereguli și că originea preferențială indicată pe certificatele respective nu a putut fi confirmată în urma unui control a posteriori, importatorul nu se poate opune unei recuperări a posteriori a taxelor la import susținând că nu se poate exclude ca, în realitate, unele dintre aceste mărfuri să aibă originea preferențială respectivă.

---

(1)  JO C 274, 9.10.2010.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 decembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di casazione — Italia) — Banca Antoniana Popolare Veneta spa, incorporante la Banca Nazionale dell'Agricoltura spa/Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate

(Cauza C-427/10) (1)

(TVA - Recuperarea taxei plătite fără să fie datorată - Reglementare națională care prevede posibilitatea de a introduce acțiunea în recuperarea plății nedatorate la instanțe diferite, în termene diferite, după cum este vorba despre beneficiarul sau prestatorul serviciilor - Posibilitatea beneficiarului serviciilor de a solicita restituirea taxei de către prestator după expirarea termenului de introducere a acțiunii de către acesta din urmă împotriva administrației fiscale - Principiul efectivității)

(2012/C 39/08)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di casazione

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Banca Antoniana Popolare Veneta spa, incorporante la Banca Nazionale dell'Agricoltura spa

Pârâte: Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte suprema di cassazione — Interpretarea articolului 17 alineatul (3) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Recuperarea taxei plătite fără a fi datorată — Reglementare națională care prevede posibilitatea de a introduce acțiunea în recuperare lar instanțe diferite, în termene diferite, după cum este vorba despre cesionarul/comitentul serviciului de încasare a taxei (termen de 10 ani) sau de furnizorul/prestatorul aceluiași serviciu (termen de 2 ans) — Posibilitatea cesionarului/comitentului de a solicita restituirea taxei de către furnizor/prestator după expirarea termenului de introducere a acțiunii de către acesta din urmă — Principiile neutralității fiscale, efectivității și nediscriminării

Dispozitivul

Principiul efectivității nu se opune unei reglementări naționale referitoare la restituirea plății nedatorate, care prevede un termen de prescripție mai lung pentru acțiunea de drept civil în restituirea plății nedatorate, exercitată de beneficiarul serviciilor împotriva furnizorului acestor servicii, persoană impozabilă în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, decât termenul de prescripție special pentru acțiunea în restituire de drept fiscal, exercitată de acest furnizor împotriva administrației fiscale, în măsura în care această persoană impozabilă poate solicita în mod efectiv administrației în cauză restituirea taxei menționate. Această ultimă condiție nu este îndeplinită atunci când aplicarea unei astfel de reglementări are drept consecință privarea în totalitate a persoanei impozabile de dreptul de a obține de la administrația fiscală recuperarea taxei pe valoarea adăugată nedatorate pe care ea însăși a fost obligată să o restituie beneficiarului serviciilor sale.

---

(1)  JO C 288, 23.10.2010.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 15 decembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Vestre Landsret — Danemarca) — Niels Møller/Haderslev Kommune

(Cauza C-585/10) (1)

(Prevenirea și controlul integrat al poluării - Directiva 96/61/CE - Anexa I, punctul 6.6 litera (c) - Instalații pentru creșterea în sistem intensiv a porcilor cu capacități de peste 750 de locuri pentru scroafe - Includerea sau neincluderea locurilor pentru scrofițe)

(2012/C 39/09)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Niels Møller

Pârâtă: Haderslev Kommune

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Vestre Landsret — Interpretarea punctului 6.6 din anexa I la Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (JO L 257, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 183) — Instalații pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice sau a porcilor cu capacități de peste 750 de locuri pentru scroafe — Includerea sau neincluderea locurilor pentru scrofițe (femele pubere din specia porcină, care încă nu au fătat)

Dispozitivul

Expresia „locuri pentru scroafe” care figurează la punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 ianuarie 2006, trebuie interpretată în sensul că înglobează locurile pentru scrofițe (femele din specia porcină care au trecut deja printr-o perioadă de călduri, dar care nu au fătat încă).

---

(1)  JO C 38, 5.2.2011.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 15 decembrie 2011 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-624/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - Directiva 2006/112/CE - Articolele 168, 171, 193, 194, 204 și 214 - Reglementare a unui stat membru care prevede obligația vânzătorului sau a prestatorului stabilit în afara teritoriului național de a desemna un reprezentant fiscal și de a se identifica în scopuri de TVA în acest stat membru - Reglementare care permite o compensație între TVA-ul deductibil suportat de vânzător sau de prestatorul stabilit în afara teritoriului național și cel colectat de către acesta în numele și pe seama clienților săi)

(2012/C 39/10)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: M. Afonso, agent)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și N. Rouam, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 168, 171, 193, 194, 204 și 214 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Legislație națională care prevede obligația vânzătorului sau a prestatorului stabilit în afara teritoriului național de a desemna un reprezentant fiscal — Obligația de identificare în scopuri de TVA — Natura și întinderea dreptului de deducere

Dispozitivul

1.

Prin prevederea în titlul IV al Instrucțiunii administrative nr. 105 din 23 iunie 2006 (3 A-9-06) a unei toleranțe administrative care derogă de la un regim de taxare inversă a taxei pe valoarea adăugată și care implică desemnarea unui reprezentant fiscal de către vânzătorul sau de către prestatorul de servicii stabilit în afara teritoriului Franței, identificarea acestuia din urmă în scopuri de taxă pe valoarea adăugată în Franța și compensarea între taxa pe valoarea adăugată deductibilă pe care a suportat-o și cea pe care a colectat-o în numele și pe seama clienților săi, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și, în special, al articolelor 168, 171, 193, 194, 204 și 214 din aceasta.

2.	Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 72, 5.3.2011.

Acțiune introdusă la 18 octombrie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-530/11)

(2012/C 39/11)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Oliver și L. Armati, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin netranspunerea completă și prin neaplicarea corectă a articolului 3 punctul 7 și a articolului 4 punctul 4 din Directiva 2003/35/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE (2) și 96/61/CE (3) ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție, Regatul Unit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 3 punctul 7 și articolului 4 punctul 4 din Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului, procedurile judiciare referitoare la probleme de mediu nu trebuie să aibă un cost prohibitiv. Această prevedere pune în aplicare articolul 9 alineatul (4) din Convenția de la Aarhus privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată de Uniunea Europeană și de majoritatea statelor membre.

Comisia susține că Regatul Unit nu a transpus aceste dispoziții în toate cele trei arii de jurisdicție ale sale (Anglia și Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord).

Bazându-se pe analiza normelor și a practicii aplicabile în aceste arii de jurisdicție, precum și pe examinarea noțiunii de proceduri cu un „cost prohibitiv”, Comisia susține de asemenea că Regatul Unit nu a aplicat în mod corect dispozițiile menționate.

---

(1)  Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție — Declarația Comisiei (JO L 156, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 8).

(2)  Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174).

(3)  Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind privind prevenirea și controlul integrat al poluării (JO L 257, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 183).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 9 noiembrie 2011 — Société d'Exportation de Produits Agricoles SA (SEPA)/Hauptzollamt Hamburg-Jonas

(Cauza C-562/11)

(2012/C 39/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Société d'Exportation de Produits Agricoles SA (SEPA)

Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Jonas

Întrebarea preliminară

Trebuie aplicată o sancțiune unui exportator care solicită acordarea unei restituiri expunând corect situația de fapt necesară în vederea restituirii la export deși exportul respectiv nu dă în realitate dreptul la restituire? (1)

---

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei din 27 noiembrie 1987 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (JO L 351, p. 1), în versiunea modificată prin Regulamentul nr. 495/97 al Comisiei din 18 martie 1997 (JO L 77, p. 12).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 14 noiembrie 2011 — Iberdrola, S.A. y Gas Natural SDG, S.A./Administración del Estado, Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A. y Endesa, S.A.

(Cauza C-566/11)

(2012/C 39/13)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo (Spania)

Părțile din acțiunea principală

Recurente: Iberdrola, S.A. y Gas Natural SDG, S.A.

Intimate: Administración del Estado, Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A. și Endesa, S.A.

Întrebarea preliminară

Articolul 10 din Directiva 2003/87/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului poate fi interpretat în sensul că nu se opune aplicării unor măsuri legislative naționale precum cele analizate în prezenta procedură, al căror obiect și efect este de a diminua remunerația pentru activitatea de producție a energiei electrice cu o sumă echivalentă cu valoarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit în perioada corespunzătoare?

---

(1)  JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 14 noiembrie 2011 — Gas Natural SDG, S.A./Endesa, S.A., Iberdrola, S.A., Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A. y Administración del Estado

(Cauza C-567/11)

(2012/C 39/14)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo (Spania)

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Gas Natural SDG, S.A.

Intimate: Endesa, S.A., Iberdrola, S.A., Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A. și Administración del Estado

Întrebarea preliminară

Articolul 10 din Directiva 2003/87/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului poate fi interpretat în sensul că nu se opune aplicării unor măsuri legislative naționale precum cele analizate în prezenta procedură, al căror obiect și efect este de a diminua remunerația pentru activitatea de producție a energiei electrice cu o sumă echivalentă cu valoarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit în perioada corespunzătoare?

---

(1)  JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78.

Recurs introdus la 15 noiembrie 2011 de ClientEarth împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 6 septembrie 2011 în cauza T-452/10, ClientEarth, susținută de Regatul Danemarcei, Republica Finlanda și Regatul Suediei/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-573/11 P)

(2012/C 39/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: ClientEarth (reprezentant: P. Kirch, avocat)

Celelalte părți în proces: Regatul Danemarcei, Republica Finlanda, Regatul Suediei și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Ordonanței Tribunalului din 6 septembrie 2011 pronunțată în cauza T-452/10;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea noțiunilor „independență” și „terț” în contextul aplicării primului, al celui de al treilea și al celui de al patrulea paragraf ale articolului 19 din Statutul Curții de Justiție și al articolului 43 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

Acțiune introdusă la 18 noiembrie 2011 — Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-576/11)

(2012/C 39/16)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet și B. Simon, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor măsurilor necesare pentru executarea Hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție la 23 noiembrie 2006 în cauza C-452/05, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata către Comisie a penalității cu titlu cominatoriu propuse, în cuantum de 11 340 de euro pe zi de întârziere, în executarea hotărârii pronunțate la 23 noiembrie 2006 în cauza C-452/05, din ziua în care va fi pronunțată hotărârea în prezenta cauză până în ziua în care va fi executată hotărârea pronunțată în cauza C-452/05;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata către Comisie a sumei forfetare zilnice de 1 248 de euro, din ziua pronunțării Hotărârii din 23 noiembrie 2006 în cauza C-452/05 până în ziua pronunțării hotărârii în prezenta cauză sau până în ziua în care va fi executată hotărârea pronunțată în cauza C-452/05, în cazul în care punerea sa în aplicare intervine mai devreme;

—	obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii Comisia susține că, astfel cum rezultă din examinarea informațiilor comunicate de autoritățile luxemburgheze, până în prezent, Luxemburgul nu a executat pe deplin hotărârea Curții, după aproape cinci ani de la pronunțarea acesteia din urmă. Astfel, Luxemburgul nu a respectat nici dispozițiile articolului 5 alineatul (4), nici pe cele ale articolului 5 alineatul (2). Astfel, șase stații de epurare care deservesc aglomerări din Luxemburg al căror echivalent-locuitor este mai mare de 10 000 nu sunt încă conforme cerințelor prevăzute de Directiva 91/271/CEE (1).

---

(1)  Directiva Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 21 noiembrie 2011 — Tarragona Power S. L./Gas Natural SDG, S.A., Administración del Estado, Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A. și Endesa, S.A.

(Cauza C-580/11)

(2012/C 39/17)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo (Spania)

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Tarragona Power S.L.

Intimate: Gas Natural SDG, S.A., Administración del Estado, Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A. și Endesa, S.A.

Întrebarea preliminară

Articolul 10 din Directiva 2003/87/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului poate fi interpretat în sensul că nu se opune aplicării unor măsuri legislative naționale precum cele analizate în prezenta procedură, al căror obiect și efect este de a diminua remunerația pentru activitatea de producție a energiei electrice cu o sumă echivalentă cu valoarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit în perioada corespunzătoare?

---

(1)  JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 25 noiembrie 2011 — Gas Natural SDG, SA, Bizcaia Energia, SL/Administración del Estado, Endesa S.A., Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A. e Iberdrola, S.A.

(Cauza C-591/11)

(2012/C 39/18)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo (Spania)

Părțile din acțiunea principală

Recurente: Gas Natural SDG y SA, Bizcaia Energia, S.L.

Intimate: Administración del Estado, Endesa S.A., Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A. și Iberdrola, S.A.

Întrebarea preliminară

Articolul 10 din Directiva 2003/87/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului poate fi interpretat în sensul că nu se opune aplicării unor măsuri legislative naționale precum cele analizate în prezenta procedură, al căror obiect și efect este de a diminua remunerația pentru activitatea de producție a energiei electrice cu o sumă echivalentă cu valoarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit în perioada corespunzătoare?

---

(1)  JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juridiction de Proximité de Chartres (Franța) la 25 noiembrie 2011 — Hervé Fontaine/Mutuelle Générale de l'Éducation Nationale

(Cauza C-603/11)

(2012/C 39/19)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Juridiction de Proximité de Chartres

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Hervé Fontaine

Pârâtă: Mutuelle Générale de l'Éducation Nationale

Întrebarea preliminară

Articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, semnat la Lisabona la 13.12.2007 și care a intrat în vigoare pe teritoriul francez la 01.12.2009, se opun unei reglementări naționale precum cea care rezultă din articolul L 112-1 din Code de la Mutualité [Codul asociațiilor mutuale] din Franța în măsura în care interpretarea acestuia ar interzice societăților de asigurare suplimentară de sănătate să își adapteze prestațiile în funcție de condițiile de prestare a actelor și a serviciilor, deși o astfel de restricție nu este impusă celorlalte întreprinderi care desfășoară de asemenea activități în domeniul asigurărilor suplimentare de sănătate, indiferent dacă acestea sunt supuse reglementărilor Code des Assurances [Codul asigurărilor] sau dispozițiilor Code de la Sécurité Sociale [Codul securității sociale]?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 2 decembrie 2011 — Bahía de Bizcaia Electricidad, S.L./Gas Natural SDG, S.A., Endesa S.A., Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A. și Administración del Estado

(Cauza C-620/11)

(2012/C 39/20)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo (Spania)

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Bahía de Bizcaia Electricidad, SL

Intimate: Gas Natural SDG, S.A., Endesa, S.A., Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A.., Administración del Estado

Întrebarea preliminară

Articolul 10 din Directiva 2003/87/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului poate fi interpretat în sensul că nu se opune aplicării unor măsuri legislative naționale precum cele analizate în prezenta procedură, al căror obiect și efect este de a diminua remunerația pentru activitatea de producție a energiei electrice cu o sumă echivalentă cu valoarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit în perioada corespunzătoare?

---

(1)  JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d’État (Franța) la 5 decembrie 2011 — Société Geodis Calberson GE/FranceAgriMer

(Cauza C-623/11)

(2012/C 39/21)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d’État

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Société Geodis Calberson GE

Intimată: FranceAgriMer

Întrebarea preliminară

Conseil d’État solicită Curții de Justiție să se pronunțe asupra întrebării dacă dispozițiile articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 111/1999 al Comisiei din 18 ianuarie 1999 (1) trebuie interpretate în sensul că atribuie Curții de Justiție a Uniunii Europene competența de a hotărî cu privire la litigiile referitoare la condițiile în care organismul de intervenție desemnat pentru a primi ofertele supuse atribuirii prestațiilor de livrare gratuită a produselor agricole în Rusia efectuează plata datorată adjudecatarului și eliberează garanția de livrare constituită de adjudecatar în favoarea acestui organism, în special cu privire la acțiunile în despăgubire a prejudiciului rezultat din greșeli săvârșite de organismul de intervenție în executarea acestor operațiuni.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 111/1999 al Comisiei din 18 ianuarie 1999 de stabilire a normelor generale de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2802/98 al Consiliului privind programul de aprovizionare cu produse agricole a Federației Ruse (JO L 14, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 26, p. 166).

Recurs introdus la 6 decembrie 2011 de Polyelectrolyte Producers Group și SNF SAS împotriva Ordonanței Tribunalului pronunțate la 21 septembrie 2011 în cauza T-1/10, Polyelectrolyte Producers Group și SNF SAS/ECHA, Comisia Europeană și Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-626/11 P)

(2012/C 39/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Polyelectrolyte Producers Group și SNF SAS (reprezentanți: K. Van Maldegem, avocat, R. Cana, avocat)

Celelalte părți în proces: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), Comisia Europeană, Regatul Țărilor de Jos

Concluzii

—	anularea Ordonanței Tribunalului pronunțate în cauza T-1/10;

—

anularea Deciziei Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) de identificare a acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile vizate la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (1), adoptată în temeiul articolului 59 din regulamentul menționat;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal în vederea pronunțării asupra acțiunii în anulare introduse de reclamante;

—	obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii, inclusiv al procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Recurentele arată că, prin respingerea acțiunilor lor în anularea Deciziei ECHA de identificare a acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile vizate la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, în temeiul articolului 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii. În special, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o serie de erori în interpretarea situației de fapt și a cadrului juridic aplicabil situației reclamantelor. În consecință, acesta a săvârșit o serie de erori de drept, în special atunci când a considerat că identificarea unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebite („SVHC”) de către Comitetul statelor membre al ECHA, în temeiul articolului 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006, nu constituie o decizie destinată să producă efecte juridice față de terți anterior publicării sale pe lista substanțelor candidate la identificare drept SVHC, în conformitate cu articolul 59 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1907/2006.

În lumina acestor considerații, recurentele solicită anularea Ordonanței Tribunalului pronunțate în cauza T-1/10, precum și a Deciziei ECHA de identificare a acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile vizate la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, în temeiul articolului 59 din regulamentul menționat.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 14 decembrie 2011 — E.ON Generación, S. L., Iberdrola, S.A., Administración del Estado

(Cauza C-640/11)

(2012/C 39/23)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo (Spania)

Părțile din acțiunea principală

Recurente: E.ON Generación, S. L., Iberdrola, S.A., Administración del Estado

Întrebarea preliminară

Articolul 10 din Directiva 2003/87/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului poate fi interpretat în sensul că nu se opune aplicării unor măsuri legislative naționale precum cele analizate în prezenta procedură, al căror obiect și efect este de a diminua remunerația pentru activitatea de producție a energiei electrice cu o sumă echivalentă cu valoarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit în perioada corespunzătoare?

---

(1)  JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78.

Ordonanța Tribunalului din 12 decembrie 2011 — Traxada France/OAPI — Ritrax (TRAXDATA, TEAM TRAXDATA)

(Cauza T-365/07) (1)

(Marcă comunitară - Acțiune în anulare - Inacțiunea reclamantei - Nepronunțare asupra fondului)

(2012/C 39/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Traxdata France SARL (Paris, Franța) (reprezentanți: inițial F. Valentin, B. Amaudric du Chaffaut și G. Courtois, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Ritrax Corporation Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: M. H. Blair, M. J. Gilbert, S. S. Malynicz și C. A. N. Balme, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 23 mai 2007 (cauzele conexate R 1337/2005-1, R 1338/2005-1, R 1339/2005-1 și R 1340/2005-1) privind o procedură de declarare a nulității între Ritrax Corporation Ltd și Traxdata France SARL.

Dispozitivul

1.	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Obligă Traxdata France SARL la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 283, 24.11.2007.

Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2011 — Gebr. Heller Maschinenfabrik/OAPI — Fernández Martinez (HELLER)

(Cauza T-431/07) (1)

(Marcă comunitară - Opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului)

(2012/C 39/25)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Gebr. Heller Maschinenfabrik GmbH (Nürtingen, Germania) (reprezentanți: W. Keßler și S. Baur, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial S. Schäffner, ulterior R. Pethke, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Manuel Fernández Martinez (Elche, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 11 septembrie 2007 (cauza R 974/2006-2) privind o procedură de opoziție între Manuel Fernández Martinez și Gebr. Heller Maschinenfabrik GmbH

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 37, 9.2.2008.

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2011 — Ahouma/Consiliul

(Cauza T-138/11) (1)

(Decesul reclamantului - Nepronunțare asupra fondului)

(2012/C 39/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Brouha Nathanaël Ahouma (Abidjan, Côte d'Ivoire) (reprezentant: G. Collard, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și C. Fekete, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2011/18/PESC a Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC a Consiliului de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire (JO L 11, p. 36), precum și a Regulamentului (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire] (JO L 11, p. 1)

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție formulate de Comisia Europeană și de Republica Côte d’Ivoire.

---

(1)  JO C 130, 30.4.2011.

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2011 — Fellah/Consiliul

(Cauza T-255/11) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Côte d’Ivoire - Retragerea listei persoanelor vizate - Acțiune în anulare - Nepronunțare asupra fondului)

(2012/C 39/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Zakaria Fellah (New York, Statele Unite) (reprezentant: G. Collard, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și G. Étienne, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2011/221/PESC a Consiliului din 6 aprilie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire (JO L 93, p. 20) și a Regulamentului (UE) nr. 330/2011 al Consiliului din 6 aprilie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Coasta de Fildeș (JO L 93, p. 10)

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție a Comisiei Europene.

---

(1)  JO C 211, 16.7.2011.

Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2011 —  VE (*1)/Comisia

(Cauza T-274/11 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Agenți contractuali - Indemnizație de expatriere - Condții prevăzute la articolul 4 din anexa VII la Statut - Noțiunea «domiciliu» - Denaturarea faptelor - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

(2012/C 39/28)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: VE (*1) (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Martin și B. Eggers, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 15 martie 2011,  VE (*1)/Comisia (F-28/10, nepublicată încă în Repertoriu) și prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	VE (*1) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

---

(*1)  Informații șterse sau înlocuite în contextul cadrului legal de protecție a datelor cu caracter personal și/sau a confidențialității.

(1)  JO C 232, 6.8.2011.

Ordonanța Tribunalului din 12 decembrie 2011 — AO/Comisia

(Cauza T-365/11 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Termen de introducere a recursului - Tardivitate - Originalul semnat al cererii de recurs depus peste termen - Caz fortuit - Articolul 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului - Recurs vădit inadmisibil)

(2012/C 39/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: AO (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: P. Lewisch, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și J. Baquero Cruz, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (camera întâi) din 4 aprilie 2011, AO/Comisia (F-45/10, nepublicat încă în Repertoriu), și prin care se solicită anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	AO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 282, 24.9.2011.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 12 decembrie 2011 — Preparados Alimenticios del Sur/Comisia

(Cauza T-402/11 R)

(Măsuri provizorii - Cerere de remitere a taxelor la import pentru anumite produse alimentare - Decizie de trimitere a unui dosar autorităților naționale - Cereri de măsuri provizorii - Inadmisibilitate - Lipsa urgenței)

(2012/C 39/30)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Preparados Alimenticios del Sur, SL (Murcia, Spania) (reprezentant: I. Acero Campos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz și L. Bouyon, agenți)

Obiectul

Cerere de măsuri provizorii, printre care suspendarea executării scrisorii Comisiei din 29 iunie 2011 de informare a reclamantei cu privire la trimiterea către autoritățile spaniole a dosarului referitor la cererea sa de remitere a taxelor la import, pentru ca aceste autorități să se pronunțe asupra cererii menționate

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 12 decembrie 2011 — Akhras/Consiliul

(Cauza T-579/11 R)

(Procedură privind măsurile provizorii - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive împotriva Siriei - Înghețare a fondurilor și a resurselor economice - Cerere de suspendare a executării și de măsuri provizorii - Lipsa urgenței - Lipsa unui prejudiciu grav și ireparabil)

(2012/C 39/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Tarif Akhras (Homs, Siria) (reprezentanți: S. Ashley, S. Millar, solicitors, D. Wyatt, QC, și R. Blakeley, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și M. M. Joséphidès, agenți)

Obiectul

În esență, cerere de măsuri provizorii și de suspendare a executării Deciziei 2011/522/PESC a Consiliului din 2 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 228, p. 16), a Regulamentului (UE) nr. 878/2011 al Consiliului din 2 septembrie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO L 228, p. 1), a Deciziei 2011/628/PESC a Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 247, p. 17) și a Regulamentului (UE) nr. 1011/2011 al Consiliului din 13 octombrie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 (JO L 269, p. 18), în măsura în care aceste acte normative îl vizează pe reclamant.

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Recurs introdus la 22 noiembrie 2011 de Christos Michail împotriva Hotărârii din 13 septembrie 2011 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-100/09, Michail/Comisia

(Cauza T-597/11 P)

(2012/C 39/32)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurent: Christos Michail (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: C. Meidanis, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentului recurs admisibil și fondat;

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 13 septembrie 2011 pronunțate în cauza F-100/09, Michail/Comisia;

—	acordarea unei despăgubiri în cuantum de 30000 de euro pentru prejudiciul moral suferit;

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată, potrivit legii.

Motivele și principalele argumente

Recurentul arată că, în cuprinsul hotărârii atacate, Tribunalul Funcției Publice s-a pronunțat în mod greșit asupra cererii sale introductive, prin care solicita anularea deciziei Comisiei de respingere a cererii de asistență pe care a formulat-o în temeiul articolului 24 din Statutul personalului (denumit în continuare „Statutul”) și a deciziei Comisiei datată 14 septembrie 2009 de respingere a reclamației pe care a formulat-o în temeiul articolului 90 alineatul (2) din același Statut.

În special, reclamantul invocă o încălcare a drepturilor sale procedurale precum și o încălcare a dreptului Uniunii, constând, în primul rând, în faptul că Tribunalul Funcției Publice (denumit în continuare „TFP”), făcând o greșită apreciere a probelor, a omis, în mod greșit, să examineze aspectul dacă probele au fost obținute în mod nelegal, în măsura în care Comisia a modificat situația statutară a reclamantului în absența unui act administrativ prealabil privind această modificare. În al doilea rând, reclamantul arată că TFP a încălcat principiile referitoare la obținerea probelor și la sarcina probei deoarece, în pofida faptului că reclamantul a depus documentul care ar demonstra că mutarea sa era nelegală, în niciun moment al procedurii TFP nu a solicitat Comisiei, astfel cum era ținut în temeiul articolului 55 din regulamentul său de procedură, să prezinte probe care să invalideze această susținere. În al treilea rând, reclamantul susține că TFP nu a examinat situația sa statutară reală, astfel cum se prezenta în sistemele Sysper și Sysper 2, precum și pe ce bază juridică s-a întemeiat imaginea pe care aceste sisteme o dau în privința sa, așa încât să se poată aprecia dacă aceasta constituie o hărțuire morală în privința sa și o falsificare a probelor.

Acțiune introdusă la 2 decembrie 2011 — Garner CAD Technic și alții/Comisia

(Cauza T-614/11)

(2012/C 39/33)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Garner CAD Technic GmbH (Weßling, Germania), GCT Design Organisation GmbH (Weßling), SG Aerospace GmbH (Weßling) (reprezentanți: R. Zehetmeier-Müller, M. Schweda, C. Wünschmann, F. Loose, I. Dörr și J. Eggers, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C(2011) 275 final a Comisiei Europene din 26 ianuarie 2011 în procedura privind ajutoarele de stat C 7/2010 (ex CP 250/2009 și NN 5/2010), puse în aplicare de Germania prin dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor din Legea privind impozitul pe profit „KStG, Sanierungsklausel”, notificată sub numărul C(2011) 275, (JO L 235, p. 26);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă, în esență, următoarele motive:.

1.

Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor („Sanierungsklausel”) nu constituie ajutor de stat În acest context, reclamantele susțin între altele că dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din Legea germană privind impozitul pe profit („Körperschaftsteuergesetz”, denumită în continuare „KStG”) nu produce efectul selectiv pe care îl presupune articolul 107 alineatul (1) TFUE, întrucât aceasta nu favorizează anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri. În continuare, reclamantele consideră că dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor nu reprezintă o excepție de la sistemul de referință, aplicabil în sistemul fiscal german, al reportării în principiu nelimitate a pierderilor și al compensării pierderilor între exerciții fiscale, ci contribuie la aplicarea acestui sistem de referință.

2.

Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: inexistența selectivității în absența unei diferențieri între operatorii economici care, din perspectiva scopului urmărit, se găsesc într-o situație de fapt și de drept comparabilă În această privință, reclamantele susțin că fiecare întreprindere constituită sub forma juridică a unei societăți beneficiază de dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor în aceleași condiții și fără marjă de discreție. În opinia reclamantelor, dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor constituie o măsură generală de politică fiscală, care, pentru acest motiv, nu intră sub incidența interdicției ajutoarelor.

3.

Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: justificarea dispoziției privind reportarea fiscală a pierderilor pe baza configurării interne a sistemului fiscal german În acest context, reclamantele susțin că și atunci când s-ar urma opinia Comisiei și s-ar prezuma caracterul selectiv al dispoziției privind reportarea fiscală a pierderilor, selectivitatea ar fi justificată în temeiul principiilor constituționale ale impozitării în funcție de capacitatea de plată, prevenirii supraimpozitării și proporționalității.

4.

Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: reclamantelor nu li s-au acordat ajutoare prin intermediul resurselor de stat Reclamantele susțin că nu li s-au acordat ajutoare prin intermediul resurselor de stat. În această privință, reclamantele arată între altele că dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor nu ar conferi societății care a suferit pierderi niciun avantaj financiar nou, ci doar ar menține o situație financiară deja existentă, conform principiului reportării nelimitate a pierderilor, precum și principiului compensării pierderilor între exerciții financiare.

5.

Eroare vădită de apreciere pentru motivul luării în considerare insuficiente a reglementărilor fiscale germane În această privință, reclamantele susțin între altele că Comisia nu a luat în considerare dispozițiile fiscale germane aflate în discuție și că, în consecință, decizia atacată este afectată de erori grave.

Acțiune introdusă la 2 decembrie 2011 — CB/Comisia

(Cauza T-619/11)

(2012/C 39/34)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: CB (Germania) (reprezentanți: T. Hackemann și H. Horstkotte, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei C(2011) 275 final a Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat C 7/2010 (ex CP 250/2009 și NN 5/2010) acordat de Germania, în ceea ce privește clauza de redresare prevăzută de Legea privind impozitul pe profit („KStG, Sanierungsklausel”), referința K(2011) 275 (JO L 235, p. 26);

—	cu titlu subsidiar, anularea deciziei menționate cel puțin în măsura în care nu prevede că întrepinderi precum reclamanta pot să fie dispensate de restituirea ajutorului în temeiul principiului protecției încrederii legitime;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: deducerea pierderilor nu constituie un ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat În această privință, potrivit reclamantei, articolul 8c alineatul (1) din Legea germană privind impozitul pe profit (Körperschaftssteuergesetz, denumită în continuare „KStG”) încalcă principiul obiectiv al netului și principiul capacității contributive, iar clauza de redresare urmărește numai să evite o atingere anticonstituțională adusă bunurilor persoanelor impozabile în toate cazurile cuprinse în domeniul său de aplicare. Pentru acest motiv, reclamanta consideră că criteriile constitutive ale unui ajutor, așa cum sunt prevăzute de dreptul Uniunii, nu sunt îndeplinite.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: lipsa caracterului selectiv ca urmare a faptului că clauza de redresare nu constituie o excepție de la cadrul de referință relevant Reclamanta susține în această privință că reglementarea generală asupra reportării pierderilor societăților (articolul 10d din Legea germană privind impozitul pe venit — Einkommensteuergesetz — coroborat cu articolul 8 alineatul 1 din KStG și cu articolul 10a din Legea germană privind taxa profesională — Gewerbesteuergesetz) formează cadrul de referință relevant și că articolul 8c din KStG constituie numai o excepție de la acest cadru de referință, care a fost la rândul ei restrânsă prin clauza de redresare.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: lipsa caracterului selectiv ca urmare a faptului că clauza de redresare nu face distincția, în raport cu obiectivul urmărit, între operatorii economici care se află într-o situație de drept și de fapt comparabilă În cadrul acestui motiv, reclamanta susține în special că clauza de redresare vizează toate întreprinderile impozabile și nu favorizează anumite ramuri sau anumite domenii de activitate, și nici întreprinderi de o anumită dimensiune.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: lipsa caracterului selectiv ca urmare a faptului că reglementarea în cauză este justificată prin natura și structura internă a sistemului fiscal german În această privință, reclamanta susține că clauza de redresare este justificată de economia sistemului fiscal german, aceasta inspirându-se din principii constituționale precum principiul capacității contributive, principiul proporționalității, precum și principiul prin care se urmărește prevenirea oricărei impozitări disproporționate.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: eroare vădită de apreciere ca urmare a unei analize insuficiente a dreptului fiscal german În cadrul acestui motiv, potrivit reclamantei, Comisia a interpretat greșit reglementarea fiscală germană privind deducerea pierderilor.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe principiul protecției încrederii legitime, astfel cum este consacrat de dreptul Uniunii În cadrul acestui motiv, potrivit reclamantei, Comisia a analizat pentru prima dată într-o procedură oficială de examinare privilegiile fiscale de care beneficiază dobânditorii de participații în cadrul redresării unei întreprinderi (autorizare de deducere a pierderilor), această abordare fiind neobișnuită, având în vedere că existența unui ajutor nu poate fi recunoscută atât timp cât o reglementare considerată ca fiind conformă cu dreptul ajutoarelor de stat (articolul 8 alineatul 4 din KStG) a fost simplificată. Potrivit reclamantei, nici legiuitorul german, nici întreprinderile consiliate în mod corespunzător nu se puteau aștepta ca dispozițiile simplificate să fie calificate drept ajutor de stat.

Acțiune introdusă la 2 decembrie 2011 — GFKL Financial Services/Comisia

(Cauza T-620/11)

(2012/C 39/35)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: GFKL Financial Services AG (Essen, Germania) (reprezentanți: M. Schweda, S. Schultes-Schnitzlein, J. Eggers și M. Knebelsberger, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei C(2011) 275 final a Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat C 7/2010 (ex CP 250/2009 și NN 5/2010) acordat de Germania, în ceea ce privește clauza de redresare prevăzută de Legea privind impozitul pe profit („KStG, Sanierungsklausel”), referința K(2011) 275 (JO L 235, p. 26);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă în esență următoarele motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: clauza de redresare („Sanierungsklausel”) nu constituie o măsură selectivă — Reclamanta susține că pârâta și-a întemeiat decizia pe o înțelegere eronată a legislației germane privind impozitul pe profit. În special, pârâta a stabilit în mod eronat cadrul de referință relevant. Pârâta a plecat în mod greșit de la premisa că dispoziția derogatorie prevăzută la articolul 8c alineatul (1) din Legea germană privind impozitul pe profit (Körperschaftssteuergesetz, denumită în continuare „KStG”), potrivit căreia pierderile reportabile ca atare sunt pierdute în anumite cazuri de achiziționare a participațiilor, face parte din cadrul de referință. În fapt, dispoziția menționată reprezintă o derogare de la cadrul de referință. Cadrul de referință constă în posibilitatea generală de a reporta pierderile în exercițiile fiscale ulterioare. Aceasta rezultă cu atât mai mult având în vedere principiul (constituțional) al obiectivului net. — Potrivit reclamantei, clauza de redresare este o măsură generală de politică fiscală, prin care nu este acordat niciun avantaj selectiv, având în vedere că prin această clauză nu sunt avantajate anumite întreprinderi sau ramuri de producție, iar operatorii economici care sunt într-o situație similară de drept și de fapt în raport cu obiectivul sistemului fiscal beneficiază de același tratament. — Clauza de redresare este justificată de asemenea de natura și economia sistemului fiscal german, în măsura în care contribuie la aplicarea unor principii fundamentale ale dreptului fiscal german al societăților care decurg direct din legea fundamentală germană (în special a principiului compensării pierderilor între exercițiile fiscale).

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: lipsa unei subvenții care provine din resurse de stat În acest context, reclamanta arată că reportarea pierderilor menținută de clauza de redresare nu constituie o subvenție care provine din resursele de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care clauza de redresare nu constă în a acorda un avantaj financiar, ci doar în a nu retrage o poziție financiară deja existentă.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare În acest context, reclamanta susține că decizia atacată încalcă condițiile de formă fundamentale. Aceasta arată că stabilirea cadrului de referință avut în vedere de pârâtă nu este motivată într-un mod comprehensibil. În plus, numeroasele erori săvârșite de pârâtă în cadrul aprecierii sale asupra dreptului fiscal al societăților au drept consecință, prin coroborare, faptul că argumentele fundamentale invocate de pârâtă nu mai pot fi identificate. Potrivit reclamantei, considerațiile de fapt și de drept pe care pârâta își întemeiază aprecierea conform căreia clauza de redresare trebuie să fie calificată drept ajutor nu rezultă din decizia atacată.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime În acest context, reclamanta arată că decizia atacată este nelegală de asemenea în măsura în care dispune recuperarea imediată și efectivă a (pretinselor) ajutoare, fără a autoriza Germania de a lua în considerare încrederea îndreptățită a beneficiarului în existența unui avantaj. În acest sens, decizia atacată încalcă principiul nescris de drept al Uniunii care constă în protecția încrederii legitime.

Acțiune introdusă la 5 decembrie 2011 — SinnnLeffers/Comisia

(Cauza T-621/11)

(2012/C 39/36)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: SinnnLeffers GmbH (Hagen, Germania) (reprezentanți: C. Rupp și H. Wunderlich, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C(2011) 275 final a Comisiei Europene din 26 ianuarie 2011 în procedura privind ajutoarele de stat C 7/2010 (ex CP 250/2009 și NN 5/2010), puse în aplicare de Germania prin dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor din Legea privind impozitul pe profit „KStG, Sanierungsklausel”;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv al acțiunii: încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE ca urmare a lipsei selectivității măsurii — Nerecunoașterea sistemului de referință relevant. În acest context, reclamanta susține că în cadrul aprecierii slectivității dispoziției privind reportarea fiscală a pierderilor („Sanierungsklausel”) cuprinse la articolul 8c alineatul 1a din Legea germană privind impozitul pe profit („KStG”), Comisia a pornit de la un sistem de referință greșit. În opinia reclamantei, întemeierea pe principiul obiectiv al profitului net ca sistem de referință relevant are drept consecință faptul că dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor nu constituie o excepție de la sistemul de referință, ci dimpotrivă îl restabilește. — Nerecunoașterea inexistenței selectivității unor dispoziții generale. În această privință, reclamanta arată că dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din KStG nu trebuie considerată selectivă și ca urmare a faptului că dispoziția legală este de aplicabilitate generală. — Nerecunoașterea justificării legate de natura și de configurarea internă a sistemului fiscal german aplicabil societăților. În acest context, reclamanta susține că în orice caz, dacă se face referire la sistemul de referință relevant al principiului obiectiv al profitului net, ca expresie a principiului capacității de plată, dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din KStG este justificată de natura și de configurarea internă a sistemului fiscal german aplicabil societăților

2.

Al doilea motiv al acțiunii: încălcarea unei dispoziții de rang superior — Încălcarea principiului protecției încrederii legitime În această privință, reclamanta arată printre altele că, înaintea deschiderii unei proceduri oficiale de investigare împotriva dispoziției privind reportarea fiscală a pierderilor, prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din KStG, Comisia nu a exprimat în niciun moment rezerve cu privire la compatibilitatea în materie de ajutoare de stat a dispoziției privind reportarea fiscală a pierderilor, prevăzută în veche versiune a articolului 8 alineatul 4 a treia teză din KStG sau a unor dispoziții comparabile ale altor state membre. Pe baza acestui comportament din trecut al Comisiei, reclamanta, chiar făcând dovadă de maxima diligență pe care trebuie să o aibă un agent economic prudent și avizat, nu ar fi fost în măsură să prevadă decizia atacată. Astfel, reclamanta putea să se încreadă în legalitatea noii dispoziții privind reportarea fiscală a pierderilor, prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din KStG.

Acțiune introdusă la 12 decembrie 2011 — Republica Elenă/Comisia

(Cauza T-632/11)

(2012/C 39/37)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: I. Chalkias și S. Papaϊoannou)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii;

—

anularea, în tot sau în parte, a Deciziei de punere în aplicare a Comisiei din 14 octombrie 2011 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), notificată cu numărul C(2011) 7105 și publicată la 15 octombrie 2011 în JO L 270, p. 33, sau modificarea acesteia potrivit celor prezentate mai detaliat în cererea introductivă;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea sa, Republica Elenă solicită anularea Deciziei de punere în aplicare a Comisiei din 14 octombrie 2011 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), notificată cu numărul C(2011) 7105 și publicată la 15 octombrie 2011 în JO L 270, p. 33, în măsura în care privește corecțiile financiare în sarcina Republicii Elene, în cadrul schemei de plată unică și în cadrul schemelor de restructurare și de reconversie a viilor, a distilării și a ajutoarelor pentru anumite utilizări ale musturilor.

În ceea ce privește corecția în cadrul schemei de plată unică, reclamanta subliniază, în primul rând, că impunerea de corecții forfetare în cadrul schemei de plată unică este nelegală, întrucât (a) impunerea unor corecții forfetare în primul an de aplicare a PAC încalcă principiul general al echității și al cooperării și (b) nu există un temei juridic valabil pentru aplicarea vechilor orientări prevăzute de documentul VI/5530/1997 la noua PAC și la regimul de plată unică, sau aplicarea vechilor orientări la noua PAC încalcă grav principiul proporționalității.

În al doilea rând, reclamanta subliniază că aprecierea Comisiei potrivit căreia criteriile de alocare a rezervei naționale nu erau conforme cu dispozițiile articolului 42 din Regulamentul nr. 1782/2003 (1) și ale articolului 21 din Regulamentul nr. 795/2004 (2) se întemeiază pe o interpretare greșită a acestor dispoziții și pe o apreciere eronată a situației de fapt.

În al treilea rând, în ceea ce privește corecția forfetară de 10 % aplicată, reclamanta susține că nu constituie încălcări ale Regulamentului nr. 1290/2005 (3) constatările Comisiei referitoare la criteriile naționale de alocare a rezervei naționale, la neincluderea tuturor suprafețelor furajere în calculul suprafețelor/sumelor de referință și la calcularea mediei regionale și că în mod nelegal Comisia a impus corecții financiare în temeiul acestui regulament. În orice caz, reclamanta susține că au fost interpretate și aplicate în mod eronat de către Comisie articolul 31 din Regulamentul nr. 1290/2005 și orientările prevăzute de documentul VI/5530/1997, întrucât (a) neregulile invocate de Comisie în ceea ce privește criteriile de alocare a rezervei naționale, presupunând că ar fi dovedite, nu au condus la plata unor sume în favoarea unor persoane neîndreptățite și nu au generat un risc de pierdere pentru FEGA și (b) neregulile în cauză nu au legătură cu lipsa exercitării unui control fundamental și, în consecință, nu justifică impunerea unei corecții forfetare de 10 %.

În ceea ce privește corecția în sectorul vinului, reclamanta susține că au fost evaluate în mod eronat de către Comisie faptele referitoare la următoarele aspecte specifice: registrul viticol, distilările și ajutoarele pentru utilizarea musturilor, distilarea obligatorie a subproduselor și restructurarea și reconversia viilor, care în mod vădit nu justifică o corecție de 10 % în temeiul orientărilor privind corecțiile financiare în procedura de lichidare, corecție care este în mod evident disproporționată în raport cu deficiențele constatate în sistemul de control.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori (JO L 141, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 193).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 193).

Acțiune introdusă la 15 decembrie 2011 — Cham/Consiliul

(Cauza T-649/11)

(2012/C 39/38)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Cham Holding Co. SA (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii formulate de reclamantă și, în consecință:

—

anularea Deciziei 2011/628/PESC a Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273/PESC din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și a Regulamentului (UE) nr. 950/2011 al Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă, prin faptul că prevăd adăugarea numelui său pe lista persoanelor și entităților menționate la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 442/2011 din 9 mai 2011 și la articolele 3 și 4 din Decizia 2011/273/PESC din 9 mai 2011.

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-433/11, Makhlouf/Consiliul (1).

---

(1)  JO 2011, C 290, p. 14.

Acțiune introdusă la 16 decembrie 2011 — Syriatel Mobile Telecom/Consiliul

(Cauza T-651/11)

(2012/C 39/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Syriatel Mobile Telecom (Joint Stock Company) (Damasc, Siria) (reprezentant: J. Pujol, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii formulate de reclamantă ca fiind admisibilă și întemeiată;

—	în consecință, anularea Deciziei 2011/628/PESC, precum și a Regulamentului (UE) nr. 950/2011 și a actelor ulterioare de punere în aplicare, în măsura în care acestea o privesc pe reclamantă;

—	obligarea Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe lipsa unui temei legal al Deciziei 2011/628/PESC (1) în urma abrogării Deciziei 2011/273/PESC (2) prin Decizia 2011/782/PESC (3).

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa unui temei legal al Regulamentului nr. 950/2011 (4) în urma abrogării Deciziei 2011/273/PESC.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că măsurile atacate ar încălca dreptul la apărare și, în special, dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă prevăzute la articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”), la articolul 215 TFUE și la articolele 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că pârâtul ar fi încălcat obligația de motivare, întrucât motivarea oferită nu respectă obligația care revine instituțiilor Uniunii Europene conform articolului 6 din CEDO, articolului 296 TFUE, precum și articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că măsurile atacate ar restrânge în mod nejustificat și disproporționat drepturile fundamentale ale reclamantei și, în special, drepturile de proprietate prevăzute la articolul 1 din Protocolul adițional la CEDO și la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și dreptul la respectarea reputației acesteia prevăzut la articolul 8 și la articolul 10 alineatul (2) din CEDO.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe atingerea adusă concurenței în cadrul Uniunii Europene, întrucât măsurile adoptate ar avea ca efect denaturarea funcționării normale a pieței telecomunicațiilor în cadrul Uniunii și, prin urmare, ar aduce atingere concurenței între operatorii europeni și în cadrul comerțului dintre statele membre.

---

(1)  Decizia 2011/628/PESC a Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 247, p. 17).

(2)  Decizia 2011/273/PESC a Consiliului din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 121, p. 11).

(3)  Decizia 2011/782/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/273/PESC (JO L 319, p. 56).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 950/2011 al Consiliului din 23 septembrie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO L 247, p. 3).

Ordonanța Tribunalului din 12 decembrie 2011 — Truvo Belgium/OAPI — AOL (TRUVO și Truvo)

(Cauza T-528/10, T-69/11 și T-77/11) (1)

(2012/C 39/40)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 30, 29.1.2011, C 89, 19.3.2011 și C 95, 26.3.2011.

Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2011 — Westfälisch-Lippischer Sparkassen- und Giroverband/Comisia

(Cauza T-22/11) (1)

(2012/C 39/41)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 72, 5.3.2011.

Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2011 — Rheinischer Sparkassen- și Giroverband/Comisia

(Cauza T-27/11) (1)

(2012/C 39/42)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 72, 5.3.2011.