(2012/C 25/01)

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

JO C 13, 14.1.2012

Publicații anterioare

JO C 6, 7.1.2012

JO C 370, 17.12.2011

JO C 362, 10.12.2011

JO C 355, 3.12.2011

JO C 347, 26.11.2011

JO C 340, 19.11.2011

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 noiembrie 2011 — Comisia Europeană/Government of Gibraltar, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Regatul Spaniei (C-106/09), Regatul Spaniei/Comisia Europeană, Government of Gibraltar, Regatul Unit al Marii Britanii (C-107/09)

(Cauzele conexate C-106/09 P și C-107/09 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Selectivitate materială - Regim fiscal - Gibraltar - Societăți „offshore”)

(2012/C 25/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

C-106/09 P

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, V. Di Bucci și N. Khan, agenți)

Celelalte părți în proces: Government of Gibraltar (reprezentanți: J. Temple Lang, solicitor, M. Llamas, barrister și A. Petersen, advokat), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: I. Rao, agent, D. Anderson, QC și M. Gray, barrister), Regatul Spaniei (reprezentanți: N. Díaz Abad și J.M. Rodríguez Cárcamo, agenți)

Intervenientă în susținerea Government of Gibraltar și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: Irlanda (reprezentanți: D. O'Hagan, agent și B. Doherty, barrister)

(C-107/09 P)

Recurent: Regatul Spaniei (reprezentanți: N. Díaz Abad și J.M. Rodríguez Cárcamo, agenți)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, V. Di Bucci și N. Khan, agenți), Government of Gibraltar (reprezentanți: J. Temple Lang, solicitor, M. Llamas, barrister și A. Petersen, advokat), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: I. Rao, agent, D. Anderson, QC și M. Gray, barrister)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia extinsă) din 18 decembrie 2008, Government of Gibraltar/Comisia (T-211/04 și T-215/04) prin care Tribunalul a anulat Decizia 2005/261/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind schema de ajutor pe care Regatul Unit intenționează să o pună în aplicare cu privire la reforma impozitului pe profit întreprinsă de guvernul Gibraltarului [Ajutorul de stat nr. C 66/2002 ex (N 534/2002) — Regatul Unit]

Dispozitivul

1.	Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 18 decembre 2008, Government of Gibraltar și Regatul Unit/Comisia (T-211/04 și T-215/04).

2.	Respinge acțiunea formulată de Government of Gibraltar și acțiunea formulată de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

3.

Obligă Government of Gibraltar și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata propriilor cheltuieli de judecată, a cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană și de Regatul Spaniei în prezentele recursuri, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană în primă instanță.

4.	Regatul Spaniei și Irlanda, în calitate de interveniente în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene și, respectiv, în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 141, 20.6.2009.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 noiembrie 2011 — Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-212/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 43 CE și 56 CE - Libera circulație a capitalurilor - Acțiuni privilegiate („golden shares”) deținute de statul portughez în cadrul GALP Energia SGPS SA - Intervenție în administrarea unei societăți privatizate)

(2012/C 25/03)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Braun, M. Teles Romão și P. Guerra e Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, agent, C. Botelho Moniz, M. Rosado da Fonseca și P. Gouveia e Melo, advogados)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 43 CE și 56 CE — Drepturi speciale ale statului și ale altor entități publice la societatea GALP Energia, SGPS SA („golden shares”)

Dispozitivul

1.

Prin menținerea în cadrul GALP Energia SGPS SA a unor drepturi speciale precum cele prevăzute în speță de Legea nr. 11/90 din 5 aprilie 1990, Legea-cadru privind privatizările (Lei no 11/90, Lei Quadro das Privatizaçoes), de Decretul-lege nr. 261-A/99 din 7 iulie 1999 de aprobare a primei etape a procesului de privatizare a capitalului social al GALP — Petróleos e Gás de Portugal SGPS SA (Decreto-Lei no 261-A/99 aprova a 1.a fase do processo de privatização do capital social da GALP — Petróleos e Gás de Portugal, SGPS, SA) și de statutul acestei societăți în favoarea statului portughez și a altor entități publice, atribuite în legătură cu acțiuni privilegiate („golden shares”) deținute de acest stat în capitalul social al respectivei societăți, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 CE.

2.	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 180, 1.8.2009.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 noiembrie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-281/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 89/552/CEE - Difuzarea programelor de televiziune - Spoturi publicitare - Timp de emisie)

(2012/C 25/04)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Lozano Palacios și C. Vrignon, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Intervenient în susținerea pârâtului: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Behzadi-Spencer și S. Hathaway, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 3 alineatul (2) și a articolului 18 alineatul (2) din Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (JO L 298, p. 23, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 215) — Timp de emisie consacrat spoturilor publicitare

Dispozitivul

1.

Prin tolerarea faptului ca anumite tipuri de publicitate, cum ar fi reportajele publicitare, spoturile de telepromovare, spoturile publicitare de sponsorizare și microanunțurile publicitare, să fie difuzate pe canalele de televiziune spaniole pe parcursul unei durate care depășește limita maximă de 20 % din timpul de emisie într-un interval de o oră, prevăzută la articolul 18 alineatul (2) din Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 alineatul (2) din directiva menționată.

2.	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 256, 24.10.2009.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 24 noiembrie 2011 — Comisia Europeană/Regatului Spaniei

(Cauza C-404/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 85/337/CEE - Evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale - Specii de faună și de floră sălbatică - Exploatări miniere de cărbune la suprafață - Situl „Alto Sil” - Arie de protecție specială - Sit de importanță comunitară - Ursul brun (Ursus arctos) - Cocoșul de munte (Tetrao urogallus))

(2012/C 25/05)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Recchia, F. Castillo de la Torre și J.-B. Laignelot, agenți)

Pârât: Regatului Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 2, 3 și 5 alineatele (1) și (3) din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CEE (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174) și a articolului 6 alineatele (2), (3) și (4) coroborat cu articolul 7 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109) — Activități miniere de suprafață — Zona specială de conservare „Alto Sil” (ES0000210) — Habitatul cocoșului de munte cantabric

Dispozitivul

1.

Prin autorizarea exploatațiilor miniere de suprafață „Nueva Julia” și „Ladrones” fără a condiționa acordarea autorizațiilor aferente de realizarea unei evaluări care să permită identificarea, descrierea și evaluarea în mod adecvat a efectelor directe, indirecte și cumulative ale proiectelor de exploatare minieră de suprafață existente, cu excepția efectelor asupra ursului brun (Ursus arctos), în ceea ce privește mina „Ladrones”, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2 și 3, precum și al articolului 5 alineatele (1) și (3) din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997.

2.

Începând din anul 2000, data desemnării ariei „Alto Sil” drept arie de protecție specială, în temeiul Directivei 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/49/CE a Comisiei din 29 iulie 1997, — prin autorizarea exploatațiilor miniere de suprafață „Nueva Julia” și „Ladrones” fără a condiționa acordarea autorizațiilor aferente de realizarea unei evaluări adecvate a efectelor potențiale ale proiectelor menționate și, în orice caz, fără a îndeplini condițiile care permit realizarea unui proiect, în pofida riscului pe care proiectele citate anterior le prezintă pentru cocoșul de munte (Tetrao urogallus), care constituie una dintre bogățiile naturale care au motivat clasarea sitului „Alto Sil” drept arie de protecție specială, și anume lipsa unor soluții alternative, existența unor motive cruciale de interes public major și comunicarea către Comisia Europeană a măsurilor compensatorii necesare pentru a garanta coerența globală a sistemului Natura 2000 și — prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a evita deteriorarea habitatelor, inclusiv a celor ale speciilor, precum și perturbările semnificative pentru cocoșul de munte, a cărui prezență în situl „Alto Sil” a determinat desemnarea ariei de protecție specială menționate, cauzate de exploatațiile miniere „Feixolín”, „Salguero Prégame Valdesegadas”, „Fonfría”, „Ampliación de Feixolín” și Nueva Julia, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit, în ceea ce privește aria de protecție specială „Alto Sil”, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (2)-(4) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și de floră sălbatică coroborat cu articolul 7 din aceeași directivă.

3.

Începând cu luna decembrie 2004, prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a evita deteriorarea habitatelor, inclusiv a celor ale speciilor, precum și perturbările cauzate speciilor de exploatațiile „Feixolín”, „Fonfría” și „Ampliación de Feixolín”, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit, în ceea ce privește situl de importanță comunitară „Alto Sil”, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43.

4.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

5.	Obligă Regatul Spaniei la suportarea, în afara propriilor cheltuieli de judecată, a două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană. Comisia Europeană suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 11, 16.01.2010.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 24 noiembrie 2011 — Republica Italiană/Comisia Europeană

(Cauza C-458/09 P) (1)

(Recurs - Ajutor acordat de autoritățile italiene întreprinderilor nou cotate la Bursă - Legislație care prevede avantaje fiscale)

(2012/C 25/06)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, P. Gentili, Avvocato dello Stato)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, D. Grespan și E. Righini, agenți)

Intervenientă în susținerea recurentei: Republica Finlanda (reprezentanți: M. Pere și H. Leppo, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 4 septembrie 2009, Italia/Comisia (T-211/05), prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Deciziei 2006/261/CE a Comisiei din 16 martie 2005 privind schema de ajutoare C8/2004 (ex NN 164/2003) pusă în aplicare de Italia în favoarea societăților cotate recent la bursă (JO 2006, L 94, p. 42).

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 24, 30.1.2010.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 17 noiembrie 2011 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-496/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Hotărâre a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligațiilor - Neexecutare - Articolul 228 CE - Sancțiuni pecuniare)

(2012/C 25/07)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Pignataro, E. Righini și B. Stromsky, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, F. Arena și S. Fiorentino, avvocati dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolul 228 CE — Neexecutarea Hotărârii Curții din 1 aprilie 2004 pronunțată în cauza C-99/02 — Cerere de stabilire a unei penalități cu titlu cominatoriu.

Dispozitivul

1.

Prin neadoptarea, la data expirării termenului stabilit în avizul motivat emis la 1 februarie 2008 de Comisia Comunităților Europene în temeiul articolului 228 CE, a tuturor măsurilor pe care le impune executarea Hotărârii din 1 aprilie 2004, Comisia/Italia (C-99/02) referitoare la recuperarea de la beneficiari a ajutoarelor care, conform Deciziei 2000/128/CE a Comisiei din 11 mai 1999 privind schema de ajutoare pusă în aplicare de Italia pentru măsuri în favoarea încadrării în muncă, au fost declarate ilegale și incompatibile cu piața comună, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei decizii și al articolului 228 alineatul (1) CE.

2.

Obligă Republica Italiană la plata către Comisia Europeană, în contul „Resurse proprii ale Uniunii Europene”, a unei penalități cu titlu cominatoriu într-un cuantum care corespunde înmulțirii cuantumului de bază de 30 de milioane de euro cu procentul din ajutoarele ilegale incompatibile a cărui recuperare nu a fost încă efectuată sau care nu a fost probată la sfârșitul perioadei în cauză, calculat în raport cu cuantumurile totale nerecuperate încă la data pronunțării prezentei hotărâri, pe semestru de întârziere în aplicarea măsurilor necesare pentru a se conforma Hotărârii din 1 aprilie 2004, Comisia/Italia (C-99/02), începând de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data executării hotărârii respective din 1 aprilie 2004.

3.	Obligă Republica Italiană la plata către Comisia Europeană, în contul „Resurse proprii ale Uniunii Europene”, a unei sume forfetare de 30 de milioane de euro.

4.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 24, 30.1.2010.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 noiembrie 2011 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-539/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Intenție manifestată de Curtea de Conturi de a efectua controale într-un stat membru - Refuz formulat de respectivul stat membru - Competențele Curții de Conturi - Articolul 248 CE - Controlul cooperării între autoritățile administrative naționale în domeniul taxei pe valoarea adăugată - Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 - Venituri ale Comunității - Resurse proprii provenite din taxa pe valoarea adăugată)

(2012/C 25/08)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Caeiros și B. Conte, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: C. Blaschke și N. Graf Vitzthum, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Parlamentul European (reprezentanți: R. Passos și E. Waldherr, agenți), Curtea de Conturi a Uniunii Europene (reprezentanți: R. Crowe, T. Kennedy și Schäfer, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 10 CE și 248 alineatele (1), (2) și (3) CE, precum și a articolului 140 alineatul (2) și a articolului 142 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198) — Refuz de a permite Curții de Conturi să efectueze controale în Germania privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată — Sfera competenței de control a Curții de Conturi

Dispozitivul

1.

Întrucât s-a opus efectuării de către Curtea de Conturi a unor controale în Germania, având ca obiect cooperarea administrativă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată și al normelor de aplicare a acestuia, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 248 alineatele (1)-(3) CE.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

4.	Parlamentul European și Curtea de Conturi a Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 51, 27.2.2010.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 noiembrie 2011 — Bank Melli Iran/Consiliul Uniunii Europene, Republica Franceză, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Comisia Europeană

(Cauza C-548/09 P) (1)

(Recurs - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive îndreptate împotriva Republicii Islamice Iran în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor unei bănci - Lipsa notificării unei decizii - Temei juridic - Dreptul la apărare)

(2012/C 25/09)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Bank Melli Iran (reprezentanți: L. Defalque, avocat)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și R. Szostak, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues, L. Butel și E. Ranaivoson, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Hathaway, agent, D. Beard, barrister), Comisia Europeană (reprezentanți: S. Boelaert și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 14 octombrie 2009, Bank Melli/Consiliul (T-390/08), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de recurentă având ca obiect anularea punctului 4 din tabelul B din anexa la Decizia 2008/475/CE a Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 163, p. 29) în privința Bank Melli Iran și sucursalele sale — Lipsa unei notificări individuale a deciziei menționate — Încălcarea normelor fundamentale de procedură — Lipsa unui temei juridic al deciziei privind înghețarea fondurilor adoptată împotriva recurentei — Nerespectarea dreptului la apărare și a principiului protecției jurisdicționale efective — Încălcarea principiului proporționalității și a dreptului de proprietate

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Bank Melli Iran la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 80, 27.3.2010.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 24 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour d'appel de Bruxelles — Belgia) — Scarlet Extended SA/Société belge des auteurs compositeurs et éditeurs SCRL (SABAM)

(Cauza C-70/10) (1)

(Societatea informațională - Drept de autor - Internet - Programe informatice „peer to peer” - Furnizori de acces la internet - Instituirea unui sistem de filtrare a comunicațiilor electronice pentru a împiedica schimbul de fișiere care încalcă drepturile de autor - Inexistența unei obligații generale de a supraveghea informațiile transmise)

(2012/C 25/10)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Bruxelles

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Scarlet Extended SA

Pârâtă: Société belge des auteurs compositeurs et éditeurs SCRL (SABAM)

Cu participarea: Belgian Entertainment Association Video ASBL (BEA Video), Belgian Entertainment Association Music ASBL (BEA Music), Internet Service Provider Association ASBL (ISPA),

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour d'appel de Bruxelles — Interpretarea Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230), a Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56), a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10), a Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257), a Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 63) — Prelucrarea datelor care circulă prin Internet — Instituirea de către operatorii rețelei a unui sistem de filtrare a comunicațiilor electronice, în abstract și cu titlu preventiv, în scopul de a identifica consumatorii cu privire la care se presupune că utilizează fișiere care aduc atingere drepturilor de autor sau drepturilor conexe — Aplicarea din oficiu de către judecătorul național a principiului proporționalității — Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale — Dreptul la respectarea confidențialității — Dreptul la libera exprimare

Dispozitivul

Directivele:

—	2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic),

—	2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională,

—	2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală,

—	95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și

—

2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) coroborate și interpretate în raport cu cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații adresate unui furnizor de acces la internet de a institui un sistem de filtrare

—	a tuturor comunicațiilor electronice care circulă prin intermediul serviciilor sale, în special prin folosirea programelor informatice „peer to peer”,

—	care se aplică, fără deosebire, întregii sale clientele,

—	cu titlu preventiv,

—	pe cheltuiala sa exclusivă și

—

pentru perioadă nelimitată, apt să identifice în cadrul rețelei acestui furnizor circulația de fișiere electronice care conțin o operă muzicală, cinematografică sau audiovizuală cu privire la care solicitantul pretinde că deține drepturi de proprietate intelectuală, în vederea blocării transferului de fișiere al căror schimb aduce atingere dreptului de autor.

---

(1)  JO C 113, 1.5.2010.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van Cassatie van België — Belgia) — Procureur-generaal bij het Hof van Beroep te Antwerpen/Zaza Retail BV

(Cauza C-112/10) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 - Proceduri de insolvență - Deschiderea unei proceduri teritoriale de insolvență - Condiții stabilite de legislația națională aplicabilă care împiedică deschiderea unei proceduri principale de insolvență - Creditor abilitat să solicite deschiderea unei proceduri teritoriale de insolvență)

(2012/C 25/11)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie van België

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Procureur-generaal bij het Hof van Beroep te Antwerpen

Pârâtă: Zaza Retail BV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hof van Cassatie van België — Interpretarea articolului 3 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr.°1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (JO L 160, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143) — Competență internațională pentru a deschide procedura insolvenței — Competența instanței unui stat membru în privința unui sediu permanent al debitorului iar nu în privința centrului intereselor principale ale acestuia — Noțiunile „condiții stabilite” și „creditor”

Dispozitivul

1.

Expresia „condiții stabilite”, care figurează la articolul 3 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență și care face trimitere la condițiile care împiedică, potrivit legii statului membru pe al cărui teritoriu se află centrul intereselor principale ale debitorului, deschiderea unei proceduri principale de insolvență în acel stat, trebuie interpretată în sensul că nu vizează condițiile care exclud anumite persoane determinate din cercul celor abilitate să solicite deschiderea unei asemenea proceduri.

2.

Termenul „creditor”, care figurează la articolul 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul menționat și care este utilizat pentru a desemna cercul persoanelor abilitate să solicite deschiderea unei proceduri teritoriale independente, trebuie interpretat în sensul că nu include o autoritate a unui stat membru a cărei misiune este, potrivit dreptului național al acestuia, de a acționa în interesul general, dar care nu intervine în calitate de creditor și nici în numele și pe seama creditorilor.

---

(1)  JO C 113, 1.5.2010

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Supremo Tribunal Administrativo — Portugalia) — FOGGIA-Sociedade Gestora de Participações Sociais SA/Secretário de Estado dos Assuntos Fiscais

(Cauza C-126/10) (1)

(Apropierea legislațiilor - Directiva 90/434/CEE - Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre - Articolul 11 alineatul (1) litera (a) - Motive economice valabile - Restructurarea sau raționalizarea activităților societăților participante la operațiune - Noțiuni)

(2012/C 25/12)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: FOGGIA-Sociedade Gestora de Participações Sociais SA

Pârât: Secretário de Estado dos Assuntos Fiscais

Cu participarea: Ministério Público

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Supremo Tribunal Administrativo — Interpretarea articolului 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre (JO L 225, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 92) — Operațiuni care au ca obiectiv frauda sau evaziunea fiscală — Noțiunile „motive economice valabile” și „restructurarea sau raționalizarea activităților societăților participante la operațiune”.

Dispozitivul

Articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei fuziuni între două societăți ale aceluiași grup, poate constitui o prezumție că această operațiune nu este îndeplinită din „motive economice valabile” conform acestei dispoziții faptul că, la data fuziunii, societatea absorbită nu desfășoară nicio activitate, nu deține nicio participație financiară și nu face decât să transfere societății absorbante pierderi fiscale importante și fără o origine determinată, în pofida faptului că această operațiune are un efect pozitiv din punctul de vedere al costurilor structurale pentru acest grup. Instanța de trimitere trebuie să verifice, în lumina tuturor împrejurărilor care caracterizează litigiul cu privire la care aceasta este chemată să se pronunțe, dacă sunt întrunite în acest litigiu elementele constitutive ale prezumției de fraudă sau de evaziune fiscală în sensul dispoziției menționate.

---

(1)  JO C 134, 22.5.2010.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landesarbeitsgericht Hamm — Germania) — KHS AG/Winfried Schulte

(Cauza C-214/10) (1)

(Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Dreptul la concediul anual plătit - Stingerea dreptului la concediul anual plătit neefectuat din motive de boală la expirarea unui termen prevăzut de reglementarea națională)

(2012/C 25/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Hamm

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: KHS AG

Pârât: Winfried Schulte

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landesarbeitsgericht Hamm — Interpretarea articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3) — Dreptul la acordarea unei indemnizații pentru concediul anual plătit neefectuat de un lucrător care nu și-a putut exercita dreptul la concediul anual plătit ca urmare a faptului că s-a aflat în concediu medical în cursul perioadei de referință, incapacitatea de muncă a acestuia durând mai mulți ani, până la încetarea raportului său de muncă — Convenție colectivă care nu permite acordarea unei indemnizații pentru concediul anual plătit neefectuat decât la momentul încetării raportului de muncă și care prevede stingerea dreptului la concediul anual plătit neefectuat din motive de boală la expirarea unui termen de 15 luni de la încheierea perioadei de referință

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor dispoziții sau practici naționale, precum unele convenții colective, care limitează, printr-o perioadă de report de 15 luni la expirarea căreia dreptul la concediu anual plătit se stinge, cumulul de drepturi la un astfel de concediu ale unui lucrător aflat în incapacitate de muncă mai multe perioade de referință consecutive.

---

(1)  JO C 234, 28.8.2010.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 noiembrie 2011 [cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) și de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) (Regatul Unit) — Regatul Unit] — Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs/The Rank Group PLC

(Cauzele conexate C-259/10 și C-260/10) (1)

(Fiscalitate - A șasea directivă TVA - Scutiri - Articolul 13 secțiunea B litera (f) - Pariuri, loterii și alte jocuri de noroc - Principiul neutralității fiscale - Bingo mecanizat cu câștiguri plătite în numerar („mechanised cash bingo”) - Jocuri de tip slot-machine - Practică administrativă diferită de dispozițiile legislative - Argument în apărare întemeiat pe diligența necesară („due diligence”))

(2012/C 25/14)

Limba de procedură: engleza

Instanțele de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division), Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) (Regatul Unit)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Pârâtă: The Rank Group PLC

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Interpretarea articolului 13 secțiunea B litera (f) din Directiva 77/388/CEE din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Scutirea pariurilor, a loteriilor și a altor jocuri de noroc — Bingo mecanizat cu câștiguri plătite în numerar („mechanised cash bingo”) — Legislație națională care prevede o diferență de tratament în privința TVA-ului între prestații și servicii identice din punctul de vedere al consumatorului sau care îndeplinesc aceleași nevoi ale consumatorului — Diferență de tratament în funcție de cuantumul mizei și al premiului — Încălcarea principiului neutralității fiscale

Dispozitivul

1.

Principiul neutralității fiscale trebuie să fie interpretat în sensul că o diferență de tratament cu privire la taxa pe valoarea adăugată între două prestări de servicii identice sau similare din punctul de vedere al consumatorului și care îndeplinesc aceleași nevoi ale acestuia este suficientă pentru a stabili o încălcare a acestui principiu. O astfel de încălcare nu necesită, așadar, stabilirea, în plus, a existenței efective a concurenței între serviciile în cauză sau a unei denaturări a concurenței din cauza diferenței de tratament menționate.

2.

În prezența unei diferențe de tratament între două jocuri de noroc în ceea ce privește acordarea unei scutiri de taxa pe valoarea adăugată în temeiul articolului 13 secțiunea B litera (f) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, principiul neutralității fiscale trebuie interpretat în sensul că nu se impune luarea în considerare a faptului că aceste două jocuri se încadrează în categorii de licențe diferite și sunt supuse unor regimuri juridice diferite în materie de control și de reglementare.

3.

Pentru a aprecia, conform principiului neutralității fiscale, dacă două variante de jocuri de tip slot-machine sunt similare și atrag același tratament din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, trebuie să se verifice dacă utilizarea respectivelor variante este comparabilă din punctul de vedere al consumatorului mediu și dacă răspunde acelorași nevoi ale acestuia, elementele susceptibile să fie luate în considerare în această privință fiind în special limitele minime și maxime ale mizelor și ale câștigurilor, precum și șansele de câștig.

4.

Principiul neutralității fiscale trebuie să fie interpretat în sensul că o persoană impozabilă nu poate solicita rambursarea taxei pe valoarea adăugată plătite pentru anumite prestări de servicii invocând o încălcare a acestui principiu, atunci când autoritățile fiscale ale statului membru în cauză au tratat, în practică, prestări de servicii similare drept prestări scutite, deși acestea nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată în temeiul reglementării naționale relevante.

5.

Principiul neutralității fiscale trebuie să fie interpretat în sensul că un stat membru care a utilizat puterea de apreciere conferită de articolul 13 secțiunea B litera (f) din A șasea directivă 77/388 și a scutit de taxa pe valoarea adăugată punerea la dispoziție a oricăror mijloace pentru a juca jocuri de noroc, cu excluderea de la această scutire a unei categorii de aparate care îndeplinesc anumite criterii, nu poate opune unei cereri de rambursare a taxei pe valoarea adăugată întemeiate pe încălcarea acestui principiu faptul că reacționase cu diligența necesară la dezvoltarea unui nou tip de aparat care nu îndeplinește aceste criterii.

---

(1)  JO C 209, 31.7.2010.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 24 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție — România) — Circul Globus București (Circ & Variete Globus București)/Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România — Asociația pentru Drepturi de Autor — U.C.M.R. — A.D.A

(Cauza C-283/10) (1)

(Apropierea legislațiilor - Drepturi de autor și drepturi conexe - Directiva 2001/29/CE - Articolul 3 - Noțiunea „comunicare a unei opere către un public care este prezent în locul de proveniență a comunicării” - Difuzarea de opere muzicale în prezența publicului, fără plata către organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor a remunerației corespunzătoare acestor drepturi - Încheierea de contracte de cesiune a drepturilor patrimoniale cu autorii operelor - Domeniu de aplicare al Directivei 2001/29)

(2012/C 25/15)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Înalta Curte de Casație și Justiție

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Circul Globus București (Circ & Variete Globus București)

Pârâte: Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România — Asociația pentru Drepturi de Autor — U.C.M.R. — A.D.A

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Înalta Curte de Casație și Justiție — Interpretarea articolului 3 primul paragraf din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230) — Difuzarea de opere muzicale în prezența publicului, fără plata către organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor a cotei-părți corespunzătoare acestor drepturi — Încheierea de contracte de cesiune a drepturilor patrimoniale cu autorii operelor respective — Noțiunea „comunicare a unei opere către un public care este prezent în locul de proveniență a comunicării” — Domeniu de aplicare al directivei menționate

Dispozitivul

Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională și în special articolul 3 alineatul (1) din aceasta trebuie interpretate în sensul că au în vedere doar comunicarea către un public care nu este prezent în locul de proveniență a comunicării, cu excluderea oricărei comunicări a unei opere realizate direct, făcută într-un loc deschis publicului, prin orice modalitate publică de execuție ori de prezentare directă a operei.

---

(1)  JO C 234, 28.08.2010.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 noiembrie 2011 (cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Rechtbank Haarlem — Țările de Jos) — X/Inspecteur van de Belastingdienst/Y (C-319/10) X BV/Inspecteur van de Belastingdienst P (C-320/10)

(Cauze conexate C-319/10 și C-320/10) (1)

(Tariful vamal comun - Nomenclatura Combinată - Clasificare tarifară - Carne de pui dezosată, congelată și sărată - Validitatea și interpretarea Regulamentelor (CE) nr. 535/94, nr. 1832/2002, nr. 1871/2003, nr. 2344/2003 și nr. 1810/2004 - Nota complementară 7 la capitolul 2 din Nomenclatura Combinată - Decizie a Organului de soluționare a litigiilor al OMC - Efecte juridice)

(2012/C 25/16)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Haarlem

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: X (C-319/10), X BV (C-320/10)

Pârâți: Inspecteur van de Belastingdienst/Y (C-319/10), Inspecteur van de Belastingdienst P (C-320/10)

Obiectul

Cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Rechtbank Haarlem — Interpretarea și validitatea Regulamentului (CE) nr. 535/94 al Comisiei din 9 martie 1994 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 68, p. 15), a Regulamentului (CE) nr. 1832/2002 al Comisiei din 1 august 2002 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 290, p. 1), a Regulamentului (CE) nr. 1871/2003 al Comisiei din 23 octombrie 2003 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO 275, p. 5) și a Regulamentului (CE) nr. 2344/2003 al Comisiei din 30 decembrie 2003 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 346, p. 38) — Bucăți de carne de pui dezosate, congelate și sărate — Clasificare tarifară

Dispozitivul

În împrejurări precum cele din acțiunea principală, în care declarațiile sub regimul vamal „Punere în liberă circulație” au fost efectuate anterior datei de 27 septembrie 2005, nu este posibilă invocarea Deciziei Organului de soluționare a litigiilor al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) din 27 septembrie 2005 prin care se adoptă un raport al Organului de apel al OMC (WT/DS269/AB/R, WT/DS286/AB/R) și două rapoarte ale unui grup special al OMC (WT/DS269/R și WT/DS286/R), astfel cum au fost modificate de raportul Organului de apel, nici în cadrul interpretării notei complementare 7 la capitolul 2 din Nomenclatura Combinată care este cuprinsă în Regulamentul (CE) nr. 1810/2004 al Comisiei din 7 septembrie 2004 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, nici în cadrul aprecierii validității acestei note complementare.

---

(1)  JO C 246, 11.9.2010.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 24 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul Unit) — Medeva BV/Comptroller-General of Patents, Designs and Trade Marks

(Cauza C-322/10) (1)

(Medicamente de uz uman - Certificat suplimentar de protecție - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolul 3 - Condiții de obținere a certificatului - Noțiunea „produs protejat de un brevet de bază în vigoare” - Criterii - Existența unor criterii suplimentare sau diferite pentru un medicament care conține mai multe principii active sau pentru un vaccin împotriva mai multor boli („Multi disease vaccine” sau „vaccin multivalent”))

(2012/C 25/17)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Medeva BV

Pârât: Comptroller-General of Patents, Designs and Trade Marks

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Interpretarea articolului 3 literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, p. 1) — Condiții de obținere a certificatului — Noțiunea „produs protejat de un brevet de bază în vigoare” — Criterii — Existența unor criterii suplimentare sau diferite pentru un medicament care conține mai multe principii active sau pentru un vaccin împotriva mai multor boli („Multi disease vaccine”)?

Dispozitivul

1.

Articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente trebuie interpretat în sensul că se opune acordării de către serviciile competente în domeniul proprietății industriale ale unui stat membru a unui certificat suplimentar de protecție care privește principii active care nu sunt menționate în cuprinsul revendicărilor brevetului de bază invocat în susținerea unei astfel de cereri.

2.

Articolul 3 litera (b) din Regulamentul nr. 469/2009 trebuie interpretat în sensul că, sub rezerva îndeplinirii și a celorlalte condiții prevăzute la articolul menționat, acesta nu se opune acordării de către serviciile competente în domeniul proprietății industriale ale unui stat membru a unui certificat suplimentar de protecție pentru o compoziție de două principii active, corespunzătoare celei care figurează în cuprinsul revendicărilor brevetului de bază invocat, atât timp cât medicamentul a cărui autorizare a introducerii pe piață se prezintă în susținerea cererii de certificat suplimentar de protecție cuprinde nu numai această compoziție de două principii active, ci și alte principii active.

---

(1)  JO C 246, 11.9.2010.

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 24 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Hamburg — Germania) — Gebr. Stolle GmbH & Co. KG (C-323/10, C-324/10 și C-326/10), Doux Geflügel GmbH (C-325/10)/Hauptzollamt Hamburg-Jonas

(Cauze conexate C-323/10-C-326/10) (1)

(Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 - Agricultură - Restituiri la export - Carne de pasăre - Cocoși și găini eviscerați și curățați de pene)

(2012/C 25/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Gebr. Stolle GmbH & Co. KG (C-323/10, C-324/10 et C-326/10), Doux Geflügel GmbH (C-325/10)

Pârâtă: Hauptzollamt Hamburg-Jonas

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Hamburg — Interpretarea Regulamentului (CEE) nr. 3846/87 al Comisiei din 17 decembrie 1987 de stabilire a unei nomenclaturi a produselor agricole pentru restituirile la export (JO L 366 p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2765/1999 al Comisiei din 16 decembrie 1999 (JO L 338, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 30, p. 129) — Poziția 0207 12 90 — Cocoși și găini fără pene, dar nu complet eviscerate, astfel cum se prevede la respectiva poziție tarifară din nomenclatură

Dispozitivul

1.

Subpoziția 0207 12 90 din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 al Comisiei din 17 decembrie 1987 de stabilire a unei nomenclaturi a produselor agricole pentru restituirile la export, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 2091/2005 al Comisiei din 15 decembrie 2005 de publicare, pentru 2006, a nomenclaturii produselor agricole pentru restituirile la export, trebuie interpretată în sensul că o carcasă de pasăre care se încadrează la această subpoziție trebuie să fie complet eviscerată astfel încât faptul că, la sfârșitul procesului mecanizat de eviscerare, o parte din intestine sau din trahee, de exemplu, rămâne atașată de aceasta afectează clasificarea sa tarifară.

2.

Codul de produs 0207 12 90 9990 din anexa I la Regulamentul nr. 3846/87, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 2765/1999 al Comisiei din 16 decembrie 1999, trebuie interpretat în sensul că noțiunea „compoziție neregulată” permite prezența într-o carcasă numai a maximum patru organe dintre cele pe care le desemnează, în unul sau în mai multe exemplare, cu condiția respectării totalului de patru.

3.

Subpoziția 0207 12 10 din anexa I la Regulamentul nr. 3846/87, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 2765/1999, trebuie interpretată în sensul că nu se încadrează la subpoziția menționată o carcasă de pasăre în care unul dintre organele menționate în subpoziția respectivă, și anume gâtul, inima, ficatul și pipota, este prezent în mai multe exemplare.

4.

Subpoziția 0207 12 10 din anexa I la Regulamentul nr. 3846/87, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 2765/1999, trebuie interpretată în sensul că, în vederea clasificării pentru restituirea la export, o carcasă de pasăre de care, în urma procesului mecanizat de îndepărtare a penelor, mai sunt atașate mici tuburi de pană, pene, tuleie și puf se încadrează la această subpoziție, cu condiția ca aceste resturi de pene să fie compatibile cu caracteristica de pui gata de fript și cu calitatea de a fi sănătos și adecvat pentru comercializare.

5.	Codul de produs 0207 12 90 9990 din anexa I la Regulamentul nr. 3846/87, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 2765/1999, trebuie interpretat în sensul că nu se încadrează la acest cod de produs o carcasă de pasăre în care traheea a rămas atașată de gât.

6.

În cadrul controlului vamal efectuat pentru a se stabili dacă mărfurile prezentate la export corespund poziției tarifare menționate în declarația de export, rezultatele verificării parțiale a mărfurilor declarate sunt valabile în ceea ce privește toate mărfurile din declarație, în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar. Nu trebuie să se admită o marjă de eroare care să permită să se considere că o anomalie nu are efecte negative în materie de restituire.

---

(1)  JO C 209 du 31.07.2010

JO C 274 du 09.10.2010

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Okresní soud v Chebu — Republica Cehă) — Hypoteční banka, a.s./Udo Mike Lindner

(Cauza C-327/10) (1)

(Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Contract de credit imobiliar încheiat de un consumator care are cetățenia unui stat membru cu o bancă stabilită în alt stat membru - Legislație a unui stat membru care, în cazul în care domiciliul consumatorului nu este cunoscut, permite formularea unei acțiuni împotriva sa la o instanță din acest stat)

(2012/C 25/19)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Okresní soud v Chebu

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Hypoteční banka, a.s.

Pârât: Udo Mike Lindner

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Okresní soud v Chebu — Interpretarea articolului 81 TFUE, a articolului 16 alineatul (2), a articolului 17 punctul 3 și a articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74), precum și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273) — Competența privind un contract de credit imobiliar încheiat de un consumator care are cetățenia unui stat membru cu o bancă stabilită în alt stat membru — Legislația unui stat membru care, în cazul în care domiciliul consumatorului nu este cunoscut, permite formularea unei acțiuni împotriva sa la o instanță din acest stat

Dispozitivul

1.

Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că aplicarea normelor prevăzute de acesta presupune ca situația în discuție în litigiul cu care este sesizată o instanță dintr-un stat membru să fie de natură să ridice probleme cu privire la stabilirea competenței internaționale a acestei instanțe. O astfel de situație există într-un caz precum cel în discuție în acțiunea principală, în care o instanță dintr-un stat membru este sesizată cu o acțiune introdusă împotriva unui resortisant al unui alt stat membru a cărui adresă nu este cunoscută de această instanță.

2.

Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că — într-o situație precum cea în discuție în acțiunea principală, în care un consumator, care este parte la un contract de împrumut imobiliar pe termen lung și care are obligația de a informa cocontractantul cu privire la orice schimbare de adresă, renunță la domiciliul său înainte de a se introduce împotriva sa o acțiune privind încălcarea obligațiilor contractuale, instanțele statului membru pe teritoriul căruia se află ultimul domiciliu cunoscut al consumatorului sunt competente, în temeiul articolului 16 alineatul (2) din regulamentul respectiv, să soluționeze această acțiune în cazul în care nu reușesc să stabilească, potrivit articolului 59 din același regulament, domiciliul actual al pârâtului și nici nu dispun de indicii doveditoare care să le permită să concluzioneze că acesta domiciliază efectiv în afara teritoriului Uniunii Europene; — acest regulament nu se opune aplicării unei dispoziții de drept procedural intern al unui stat membru care, ca urmare a preocupării de a evita o situație de denegare de dreptate, permite declanșarea de acțiuni în justiție împotriva unei persoane cu domiciliul necunoscut, în cazul în care instanța sesizată cu litigiul s-a asigurat, înainte de a se pronunța, că toate demersurile impuse de principiile diligenței și bunei credințe au fost întreprinse pentru a-l găsi pe pârât.

---

(1)  JO C 246, 11.9.2010

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Augstākās tiesas Senāts — Letonia) — Norma-A SIA, Dekom SIA/Latgales plānošanas reģions, succesor în drepturi al Ludzas novada dome

(Cauza C-348/10) (1)

(Achiziții publice - Directiva 2004/17/CE - Articolul 1 alineatul (3) litera (b) - Directiva 92/13/CEE - Articolul 2d alineatul (1) litera (b) - Noțiunea „concesionare de servicii” - Prestare de servicii de transport public cu autobuzul - Drept de a exploata serviciul și plata, în beneficiul prestatorului de servicii, a unei compensații a pierderilor - Riscul aferent exploatării acestor servicii limitat potrivit legislației naționale și contractului - Căi de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice - Aplicabilitate directă a articolului 2d alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/13/CEE în cazul contractelor încheiate înainte de expirarea termenului pentru transpunerea Directivei 2007/66/CE)

(2012/C 25/20)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesas Senāts

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Norma-A SIA, Dekom SIA

Pârât: Latgales plānošanas reģions, succesor în drepturi al Ludzas novada dome

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Augstākās tiesas Senāts — Interpretarea articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 134, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 3) și a articolului 2d alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (JO L 335, p. 31) — Noțiunea de concesiune de servicii — Contract care prevede prestarea de servicii de transport public cu autobuzul având drept contraprestație un drept de a exploata serviciul și plata de către autoritatea contractantă, în beneficiul prestatorului de servicii, a unei compensații a pierderilor legate de această exploatare, riscul aferent exploatării acestor servicii fiind limitat potrivit legislației naționale și contractului menționat — Căi de atac în materia atribuirii contractelor — Acțiune în anularea contractului de concesiune — Aplicabilitatea directă în Letonia a articolului 2d alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/13/CEE contractelor de achiziții publice încheiate înainte de expirarea termenului pentru transpunerea Directivei 2007/66/CE

Dispozitivul

1.

Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale trebuie interpretată în sensul că reprezintă un „contract de servicii” în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (d) din această directivă un contract prin care un contractant, în temeiul normelor de drept public și al clauzelor contractuale care guvernează prestarea acestor servicii, nu își asumă o parte semnificativă a riscului la care este expusă autoritatea contractantă. Este de competența instanței naționale să aprecieze dacă operațiunea în discuție în acțiunea principală trebuie calificată drept concesionare de servicii sau drept contract de achiziții publice de servicii, ținând cont de toate trăsăturile operațiunii respective.

2.

Articolul 2d alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007, nu este aplicabil contractelor de achiziții publice încheiate înainte de expirarea termenului prevăzut pentru transpunerea Directivei 2007/66.

---

(1)  JO C 246, 11.9.2010

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 24 noiembrie 2011 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-379/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Principiul general al răspunderii statelor membre pentru încălcarea dreptului Uniunii de către una dintre instanțele lor care judecă în ultimă instanță - Excluderea oricărei răspunderi a statului pentru interpretarea normelor de drept sau pentru aprecierea elementelor de fapt și a probelor efectuată de o instanță care judecă în ultimă instanță - Limitare, de către legiuitorul național, a răspunderii statului la cazurile de dol sau de culpă gravă comise de o asemenea instanță)

(2012/C 25/21)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Pignataro și M. Nolin, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent și G. De Bellis, avvocato dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea principiului general al răspunderii statelor membre pentru încălcarea dreptului Uniunii de către una dintre instanțele lor care judecă în ultimă instanță — Răspundere limitată doar la cazurile de dol sau culpă gravă.

Dispozitivul

1.

Republica Italiană, — prin faptul că exclude orice răspundere a statului italian pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcarea dreptului Uniunii comisă de o instanță națională care judecă în ultimă instanță atunci când această încălcare rezultă dintr-o interpretare a normelor de drept sau dintr-o apreciere a faptelor și a probelor efectuată de acea instanță și — prin faptul că limitează această răspundere doar la cazurile de dol sau de culpă gravă, în conformitate cu articolul 2 alineatele 1 și 2 din Legea nr. 117 privind repararea prejudiciilor cauzate în exercițiul funcțiilor jurisdicționale și răspunderea civilă a magistraților [legge n. 117 (sul) risarcimento dei danni cagionati nell’ esercizio delle funzioni giudiziarie e responsabilità civile dei magistrati] din 13 aprilie 1988, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul principiului general al răspunderii statelor membre pentru încălcarea dreptului Uniunii de către una dintre instanțele lor care judecă în ultimă instanță.

2.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 noiembrie 2011 (cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Amtsgericht Bruchsal — Germania) — Procedură penală împotriva lui  QB (*1)

(Cauza C-405/10) (1)

(Protecția mediului - Regulamentele (CE) nr. 1013/2006 și nr. 1418/2007 - Controlul transferurilor de deșeuri - Interdicție de a exporta catalizatori uzați în Liban)

(2012/C 25/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Bruchsal

Partea din acțiunea principală

 QB (*1)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Amtsgericht Bruchsal — Interpretarea articolului 37 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind transferurile de deșeuri (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172), precum și a Regulamentului (CE) nr. 1418/2007 al Comisiei din 29 noiembrie 2007 privind exportul anumitor deșeuri destinate recuperării enumerate în anexa III sau IIIA la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în anumite țări în care Decizia OCDE privind controlul circulației transfrontaliere a deșeurilor nu se aplică (JO L 316, p. 6) — Interdicție de a exporta către Liban deșeuri care intră sub incidența codului B1120 (catalizatori)

Dispozitivul

Dispozițiile coroborate ale articolului 36 alineatul (1) litera (f) și ale articolului 37 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri și ale Regulamentului (CE) nr. 1418/2007 al Comisiei din 29 noiembrie 2007 privind exportul anumitor deșeuri destinate recuperării enumerate în anexa III sau IIIA la Regulamentul nr. 1013/2006 în anumite țări în care Decizia OCDE privind controlul circulației transfrontaliere a deșeurilor nu se aplică, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 740/2008 al Comisiei din 29 iulie 2008, trebuie interpretate în sensul că exportul din Uniune în Liban de deșeuri destinate recuperării care intră sub incidența codului B1120 care figurează în lista B din partea 1 din anexa V la Regulamentul nr. 1013/2006 este interzisă.

---

(*1)  Informații șterse sau înlocuite în contextul cadrului legal de protecție a datelor cu caracter personal și/sau a confidențialității.

(1)  JO C 288, 23.10.2010

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 noiembrie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (Queen's Bench Division) — Regatul Unit] — Deo Antoine Homawoo/GMF Assurances SA

(Cauza C-412/10) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale - Regulamentul (CE) nr. 864/2007 - Domeniu de aplicare ratione temporis)

(2012/C 25/23)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Queen's Bench Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Deo Antoine Homawoo

Pârâtă: GMF Assurances SA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Justice (Queen's Bench Division) (Regatul Unit) — Interpretarea articolelor 15 [litera (c)], 31 și 32 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) (JO L 199, p. 40), precum și a articolului 297 TFUE — Domeniul de aplicare rationae temporis — Domeniul de aplicare al legii aplicabile faptelor cauzatoare de prejudicii.

Dispozitivul

Articolele 31 și 32 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) coroborate cu articolul 297 TFUE trebuie interpretate în sensul că impun instanțelor naționale să aplice acest regulament numai faptelor cauzatoare de prejudicii care au avut loc începând cu 11 ianuarie 2009 și că data introducerii acțiunii în despăgubire sau cea a pronunțării de către instanța sesizată cu privire la legea aplicabilă nu au incidență asupra stabilirii domeniului de aplicare în timp al acestui regulament.

---

(1)  JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 24 noiembrie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division (Patents Court) — Regatul Unit] — Georgetown University, University of Rochester, Loyola University of Chicago/Comptroller-General of Patents, Designs and Trade Marks

(Cauza C-422/10) (1)

(Medicamente de uz uman - Certificat suplimentar de protecție - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolul 3 - Condiții de obținere a certificatului - Noțiunea „produs protejat de un brevet de bază în vigoare” - Criterii - Existența unor criterii suplimentare sau diferite pentru un medicament care conține mai multe principii active sau pentru un vaccin împotriva mai multor boli („Multi disease vaccin” sau „vaccin multivalent”))

(2012/C 25/24)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division (Patents Court) (Regatul Unit)

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Georgetown University, University of Rochester, Loyola University of Chicago

Pârât: Comptroller-General of Patents, Designs and Trade Marks

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Justice (Chancery Division) — Interpretarea articolului 3 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, p. 1) — Condiții de obținere a certificatului — Posibilitate de a furniza un certificat suplimentar de protecție pentru un principiu activ sau pentru o combinație de principii active în ipoteza unei protecții printr-un brevet de bază în vigoare a principiului activ sau a combinației de principii active în sensul articolului 3 litera (a) din regulament

Dispozitivul

Articolul 3 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente trebuie interpretat în sensul că, sub rezerva îndeplinirii și a celorlalte condiții prevăzute de articolul menționat, acesta nu se opune acordării de către serviciile competente în domeniul proprietății industriale ale unui stat membru a unui certificat suplimentar de protecție pentru un principiu activ care figurează în cuprinsul revendicărilor brevetului de bază invocat, atât timp cât medicamentul a cărui AIP se prezintă în susținerea cererii de CSP cuprinde nu numai acest principiu activ, ci și alte principii active.

---

(1)  JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Sofia-grad — Bulgaria) — Hristo Gaydarov/Direktor na Glavna direktsia „Ohranitelna politsia” pri Ministerstvo na vatreshnite raboti

(Cauza C-430/10) (1)

(Libera circulație a unui cetățean al Uniunii - Directiva 2004/38/CE - Interdicția de a părăsi teritoriul național ca urmare a unei condamnări penale într-un alt stat - Trafic de substanțe narcotice - Măsură care poate fi justificată din motive de ordine publică)

(2012/C 25/25)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Hristo Gaydarov

Pârât: Direktor na Glavna direktsia „Ohranitelna politsia” pri Ministerstvo na vatreshnite raboti

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Administrativen sad Sofia-grad — Interpretarea articolului 27 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56), a considerentelor (5) și (20) ale Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 105, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 8, p. 5) și a articolului 71 alineatele (1) și (2) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (JO L 239, 22.9.2009, p. 19, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 183) — Restricție privind exercitarea dreptului unui cetățean al Uniunii la liberă circulație — Interdicția de a părăsi teritoriul național ca urmare a unei infracțiune privind traficul de substanțe narcotice săvârșită într-un stat terț — Măsură care poate fi justificată de ordinea publică în scopul unei prevenții generale și speciale.

Dispozitivul

Articolul 21 TFUE și articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost condamnat penal în alt stat pentru trafic de substanțe narcotice, cu condiția ca, în primul rând, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, în al doilea rând, ca măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia și, în al treilea rând, ca această măsură să poată face obiectul unui control jurisdicțional efectiv care să permită verificarea legalității sale, în fapt și în drept, în raport cu cerințele dreptului Uniunii.

---

(1)  JO C 301, 6.11.2010.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Sofia-grad — Bulgaria) — Petar Aladzhov/Zamestnik director na Stolichna direktsia na vatreshnite raboti kam Ministerstvo na vatreshnite raboti

(Cauza C-434/10) (1)

(Libera circulație a unui cetățean al Uniunii - Directiva 2004/38/CE - Interdicția de a părăsi teritoriul național ca urmare a neachitării unei datorii fiscale - Măsură care poate fi justificată din motive de ordine publică)

(2012/C 25/26)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Petar Aladzhov

Pârât: Zamestnik director na Stolichna direktsia na vatreshnite raboti kam Ministerstvo na vatreshnite raboti

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) — Interpretarea articolului 27 alin. (1) și (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77) — Restrângerea dreptului la liberă circulație al unui cetățean al Uniunii — Interdicția pentru o persoană fizică, reprezentantă a unei societăți comerciale debitoare, de a părăsi teritoriul național ca urmare a nerecuperării de creanțe publice „substanțiale” — Măsură justificată prin apărarea ordinii publice

Dispozitivul

1.

Dreptul Uniunii nu se opune unui act cu putere de lege al unui stat membru care permite unei autorități administrative să interzică unui resortisant al acelui stat părăsirea statului respectiv pentru motivul neachitării unei datorii fiscale a societății printre ai cărei administratori se numără acest resortisant, însă cu dubla condiție ca obiectivul măsurii în cauză să fie acela de a răspunde, în anumite împrejurări excepționale care pot rezulta în special din natura sau din importanța acestei datorii, unei amenințări reale, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății și ca obiectivul urmărit în acest mod să nu răspundă numai unor scopuri economice. Instanței naționale îi revine sarcina de a verifica dacă această dublă condiție este îndeplinită.

2.

Chiar dacă se presupune că măsura interdicției de a ieși de pe teritoriul național, precum cea care îl vizează pe domnul Aladzhov în acțiunea principală, a fost adoptată în condițiile prevăzute de articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, condițiile prevăzute la alineatul (2) al aceluiași articol se opun unei astfel de măsuri — în cazul în care aceasta are ca unic temei existența datoriei fiscale a societății printre ai cărei administratori se numără reclamantul și dacă are în vedere numai această calitate, lipsind orice apreciere concretă a conduitei persoanei în cauză și orice referire la vreo amenințare pe care aceasta ar constitui o pentru ordinea publică, și — în cazul în care interdicția de a ieși de pe teritoriul național nu este aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și depășește cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Instanței de trimitere îi revine sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în cauza cu a cărei soluționare este sesizată.

---

(1)  JO C 317, 20.11.2010

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Centrale Raad van Beroep — Țările de Jos) — J.C. van Ardennen/Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen

(Cauza C-435/10) (1)

(Directiva 80/987/CEE - Protecția lucrătorilor în cazul insolvabilității angajatorului - Indemnizație de insolvabilitate - Plată subordonată condiției înregistrării ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă)

(2012/C 25/27)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Centrale Raad van Beroep

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: J.C. van Ardennen

Pârât: Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Centrale Raad van Beroep — Interpretarea articolelor 4, 5 și 10 din Directiva 80/987/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (L 283, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 197), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE (JO L 270, p. 10, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 149) — Domeniul de aplicare al garanției oferite de instituția de garantare — Legislație națională care impune lucrătorilor obligația de a se înregistra de îndată, înainte de a solicita plata creanțelor privind salarii neplătite, ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă

Dispozitivul

Articolele 3 și 4 din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care condiționează posibilitatea lucrătorilor al căror angajator se află în situație de insolvabilitate de a și exercita integral dreptul la plata creanțelor salariale neachitate, precum cele în cauză în acțiunea principală, de obligația de a se înregistra ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă.

---

(1)  JO C 317, 20.11.2010.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Finanzamt Lüdenscheid/Christel Schriever

(Cauza C-444/10) (1)

(TVA - A șasea directivă - Articolul 5 alineatul (8) - Noțiunea „transfer al tuturor activelor sau al unei părți a acestora” - Transferul proprietății asupra stocului de mărfuri și a echipamentelor comerciale concomitent cu închirierea spațiului comercial)

(2012/C 25/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Finanzamt Lüdenscheid

Pârâtă: Christel Schriever

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 5 alineatul (8) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri: — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Posibilitatea, pentru statele membre, de a scuti de TVA transferul tuturor activelor — Închirierea pe durată nedeterminată a spațiului comercial al unui magazin cu transferul către locatar a proprietății asupra stocului de mărfuri și a echipamentelor comerciale ale magazinului respectiv — Posibilitatea de calificare a unei asemenea operațiuni drept „transfer al tuturor activelor” în sensul articolului 5 alineatul (8) din Directiva 77/388/CEE

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (8) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că reprezintă un transfer al tuturor activelor sau al unei părți a acestora, în sensul acestei dispoziții, transferul proprietății asupra stocului de mărfuri și a echipamentelor unui magazin de comerț cu amănuntul concomitent cu închirierea în favoarea cesionarului a spațiului comercial al magazinului respectiv pe durată nedeterminată, dar reziliabilă în scurt timp de ambele părți, cu condiția ca activele transferate să fie suficiente pentru ca cesionarul să poată continua pe termen lung o activitate economică autonomă.

---

(1)  JO C 317, 20.11.2010

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Oliver Jestel/Hauptzollamt Aachen

(Cauza C-454/10) (1)

(Codul vamal comunitar - Articolul 202 alineatul (3) a doua liniuță - Nașterea unei datorii vamale ca urmare a introducerii ilegale de mărfuri - Noțiunea „debitor” - Participare la introducerea ilegală - Persoană care a acționat în calitate de intermediar la încheierea unor contracte de vânzare privind mărfurile introduse în mod ilegal)

(2012/C 25/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Oliver Jestel

Pârât: Hauptzollamt Aachen

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 202 alineatul (3) a doua liniuță din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) — Nașterea unei datorii vamale în urma introducerii nelegale a unor mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii — Persoană care a acționat ca intermediar la încheierea contractelor de vânzare privind mărfurile introduse în mod nelegal fără a participa direct la această introducere — Condiții în care o astfel de persoană poate fi considerată debitor vamal

Dispozitivul

Articolul 202 alineatul (3) a doua liniuță din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretat în sensul că persoana care, fără să contribuie în mod direct la introducerea mărfurilor, a participat la aceasta în calitate de intermediar pentru încheierea contractelor de vânzare care au ca obiect mărfurile respective trebuie considerată ca debitoare a datoriei vamale născute din introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, din moment ce această persoană știa sau trebuia să știe în mod normal că introducerea menționată este ilegală, fapt a cărui apreciere este de competența instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 317, 20.11.2010.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 24 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Supremo — Spania) — Asociación Nacional de Establecimientos Financieros de Crédito (ASNEF) (C-468/10), Federación de Comercio Electrónico y Marketing Directo (FECEMD) (C-469/10)/Administración del Estado

(Cauze conexate C-468/10 și C-469/10) (1)

(Prelucrarea datelor cu caracter personal - Directiva 95/46/CE - Articolul 7 litera (f) - Efect direct)

(2012/C 25/30)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Asociación Nacional de Establecimientos Financieros de Crédito (ASNEF) (C-468/10), Federación de Comercio Electrónico y Marketing Directo (FECEMD) (C-469/10)

Pârâtă: Administración del Estado

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal Supremo — Interpretarea articolului 7 litera (f) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10) — Prelucrarea datelor de către responsabili și comunicarea către destinatari pentru realizarea interesului lor legitim respectiv — Cerințe suplimentare — Efect direct al dispozițiilor unei directive

Dispozitivul

1.

Articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care, în lipsa consimțământului persoanei vizate și pentru a permite prelucrarea datelor cu caracter personal ale acesteia, necesară pentru realizarea interesului legitim urmărit de operator sau de terțul ori de terții cărora le sunt comunicate aceste date, impune, pe lângă respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei vizate, ca datele în cauză să fie conținute în surse aflate la dispoziția publicului, excluzând astfel în mod categoric și generalizat orice prelucrare a unor date care nu se regăsesc în astfel de surse.

2.	Articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46 are un efect direct.

---

(1)  JO C 346, 18.12.2010.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Højesteret — Danemarca) — Partrederiet Sea Fighter/Skatteministeriet

(Cauza C-505/10) (1)

(Directiva 92/81/CEE - Accize aplicate uleiurilor minerale - Scutire - Noțiunea „navigație” - Carburant utilizat pentru un excavator instalat pe o navă și care funcționează independent de motorul acestei nave)

(2012/C 25/31)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Partrederiet Sea Fighter

Pârât: Skatteministeriet

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Højesteret — Interpretarea articolului 8 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurii accizelor la uleiurile minerale (JO L 316, p. 12) — Scutire pentru uleiurile minerale utilizate drept carburant în vederea navigației — Noțiunea „în vederea navigației” — Uleiuri minerale utilizate drept carburant pentru un excavator fixat pe o navă, care dispune însă de motor propriu și rezervor de carburant și care funcționează astfel independent de motorul de propulsie al navei

Dispozitivul

Articolul 8 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 de armonizare a structurii accizelor pentru uleiurile minerale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/74/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994, trebuie interpretat în sensul că uleiurile minerale furnizate în vederea utilizării de un excavator care este instalat permanent pe o navă, dar care, întrucât are motor și rezervor proprii, funcționează independent de motorul de propulsie al navei nu sunt scutite de accize.

---

(1)  JO C 13, 15.1.2011.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 10 noiembrie 2011 — LG Electronics, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-88/11 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Semnul verbal „KOMPRESSOR PLUS” - Refuzul înregistrării - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) - Caracter descriptiv - Examinarea unui mijloc de probă nou de către Tribunal - Denaturarea faptelor și a elementelor de probă)

(2012/C 25/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă:: LG Electronics, Inc. (reprezentant: J. Blanchard, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 16 decembrie 2010, LG Electronics/OAPI (T-497/09) prin care s-a respins calea de atac formulată de recurentă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 23 septembrie 2009 (cauza R 397/2009-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal KOMPRESSOR PLUS ca marcă comunitară — Caracterul descriptiv al mărcii — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L, 78, p. 1) — Examinarea de fapte noi de către Tribunal — Denaturarea elementelor de probă

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă LG Electronics Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 120, 16.4.2011.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgerichtshof — Austria) — Murat Dereci, Vishaka Heiml, Alban Kokollari, Izunna Emmanuel Maduike, Dragica Stevic/Bundesministerium für Inneres

(Cauza C-256/11) (1)

(Cetățenia Uniunii - Drept de ședere al resortisanților statelor terțe membri de familie ai unor cetățeni ai Uniunii - Refuz întemeiat pe neexercitarea de către cetățean a dreptului la liberă circulație - Eventuală diferență de tratament în raport cu cetățenii Uniunii care și au exercitat dreptul la liberă circulație - Acordul de asociere CEE Turcia - Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere - Articolul 41 din protocolul adițional - Clauze de „standstill”)

(2012/C 25/33)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Murat Dereci, Vishaka Heiml, Alban Kokollari, Izunna Emmanuel Maduike, Dragica Stevic

Pârât: Bundesministerium für Inneres

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgerichtshof — Interpretarea articolului 20 TFUE, a articolului 41 alineatul (1) din Protocolul adițional din 23 noiembrie 1970 anexat la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia și referitor la măsurile care urmează să fie adoptate pentru intrarea în vigoare a acestora (JO 1972, L 293, p. 4), precum și a articolului 13 din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de Consiliul de asociere înființat prin acordul menționat — Cetățenia Uniunii — Dreptul cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora la liberă ședere pe teritoriul unui stat membru — Situație în care cetățeanul Uniunii locuiește în statul membru al cărui cetățenie o deține — Condiții de acordare a unui permis de ședere unor membri ai familiei resortisanți ai unor țări terțe

Dispozitivul

1.

Dreptul Uniunii, și în special dispozițiile acestuia referitoare la cetățenia Uniunii, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să refuze unui resortisant al unui stat terț șederea pe teritoriul său atunci când acest resortisant urmărește să locuiască cu un membru al familiei sale care este cetățean al Uniunii care are domiciliul în acest stat membru, a cărui cetățenie o deține, și care nu și a exercitat niciodată dreptul la liberă circulație, în măsura în care un astfel de refuz nu implică, pentru cetățeanul Uniunii în cauză, privarea de beneficiul efectiv al esenței drepturilor conferite de statutul de cetățean al Uniunii, aspecte care trebuie verificate de instanța de trimitere.

2.

Articolul 41 alineatul (1) din Protocolul adițional semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 trebuie interpretat în sensul că trebuie considerată o „nouă restricție”, în sensul acestei dispoziții, adoptarea unei noi reglementări mai restrictive decât cea precedentă, aceasta din urmă constituind ea însăși o relaxare a unei reglementări anterioare privind condițiile de exercitare a libertății de stabilire a resortisanților turci la momentul intrării în vigoare a acestui protocol pe teritoriul statului membru în cauză.

---

(1)  JO C 219, 23.7.2011

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 29 septembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Angelo Grisoli/Regione Lombardia

(Cauza C-315/08) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Sănătate publică - Farmacii - Proximitate - Aprovizionarea populației cu medicamente - Autorizație de înființare - Repartizarea teritorială a farmaciilor - Distanța minimă dintre farmacii)

(2012/C 25/34)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Angelo Grisoli

Pârâtă: Regione Lombardia

Cu participarea: Comune di Roccafranca

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Consiglio di Stato — Interpretarea articolelor 152 CE și 153 CE — Înființarea unor noi farmacii — Legislație națională care stabilește limite în funcție de numărul de locuitori și care determină condițiile de autorizare a deschiderii unei noi farmacii

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în acțiunea principală, care impune limite la înființarea de noi farmacii, prevăzând că

—	în comunele cu o populație mai mică de 4 000 de locuitori poate fi înființată o singură farmacie și

—	în comunele cu o populație mai mare de 4 000 de locuitori, înființarea unei noi farmacii este supusă unor condiții precum depășirea cu cel puțin 50 % a numărului de locuitori necesar pentru o farmacie și respectarea unei distanțe minime față de farmaciile deja existente,

cu condiția ca o astfel de reglementare să permită, prin derogare de la normele de bază, crearea unui număr suficient de farmacii care să poată asigura un serviciu farmaceutic adecvat în zonele având caracteristici demografice sau geografice speciale, ceea ce este de competența instanței de trimitere să verifice.

---

(1)  JO C 260, 11.10.2008.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 9 septembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte d'Appello di Milano — Italia) — Cassina S.p.A./Alivar Srl, Galliani Host Arredamenti Srl

(Cauza C-198/10) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Proprietate industrială și comercială - Directiva 98/71/CE - Protecția juridică a desenelor și modelelor industriale - Articolul 17 - Obligația de cumulare a protecției desenelor sau modelelor industriale cu protecția dreptului de autor - Legislație națională care exclude protecția prin dreptul de autor pentru desenele sau modelele industriale intrate în domeniul public înainte de intrarea în vigoare a acesteia)

(2012/C 25/35)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte d'Appello di Milano

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Cassina S.p.A.

Pârâte: Alivar Srl, Galliani Host Arredamenti Srl

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte d'Appello di Milano — Interpretarea articolelor 17 și 19 din Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale — Legislație națională prin care s-a transpus directiva cu instituirea dreptului de autor pentru desene sau modele industriale — Dreptul unui stat membru de a extinde condițiile de acordare a respectivei protecții

Dispozitivul

Articolul 17 din Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații a unui stat membru care exclude protecția prin dreptul de autor în acest stat membru, fie în totalitate, fie în limitele utilizării anterioare, pentru desenele și modelele industriale intrate în domeniul public înainte de intrarea în vigoare a acestei legislații, în raport cu orice terț care a produs și/sau comercializat deja pe teritoriul național produse realizate pe baza acestor desene sau modele industriale anterior acestei date.

---

(1)  JO C 179, 3.7.2010.

Ordonanța Curții din 12 septembrie 2011 — Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE/Comisia Europeană

(Cauza C-289/10 P) (1)

(Recurs - Contracte de achiziții publice de servicii - Cerere de ofertă - Analiza, dezvoltarea întreținerea și asistența unor sisteme telematice de control al produselor supuse accizelor - Respingerea ofertei - Nemotivarea acestei respingeri)

(2012/C 25/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (reprezentant: N. Korogiannakis, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentant: M. Wilderspin, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 19 martie 2010 — Evropaïki Dynamiki/Comisia (T-50/05), prin care Tribunalul a respins o acțiune vizând anularea deciziei Comisiei din 18 noiembrie 2004 de respingere a ofertei depuse de reclamantă în cadrul procedurii de cerere de ofertă privind analiza, dezvoltarea, întreținerea și asistența sistemelor telematice de control al circulației produselor supuse accizelor, precum și a deciziei de a atribui contractul unui alt ofertant.

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 246, 11.9.2010.

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 22 septembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal de première instance de Liège — Belgia) — Hubert Pagnoul/État belge

(Cauza C-314/10) (1)

(Articolul 92 alineatul (1), articolul 103 alineatul (1) și articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Trimitere preliminară - Examinarea conformității unei norme naționale atât cu dreptul Uniunii, cât și cu Constituția națională - Reglementare națională care prevede caracterul prioritar al unei proceduri incidente de control al constituționalității - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Necesitatea unei legături cu dreptul Uniunii - Necompetență vădită a Curții)

(2012/C 25/37)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Liège

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Hubert Pagnoul

Pârât: État belge

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal de première instance de Liège — Interpretarea articolelor 6 TUE, 267 TFUE și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Sesizare prealabilă obligatorie a Curții Constituționale de către instanțele naționale în cazul încălcării prezumate a drepturilor fundamentale printr-o lege națională — Conformitatea, prin raportare la dreptul Uniunii, a dispoziției naționale care impune această sesizare prealabilă — Posibilitatea, pentru instanțele naționale, de a exercita un control de conformitate a normelor naționale cu tratatele internaționale în cazul în care instanța constituțională a declarat respectiva lege națională compatibilă cu drepturile fundamentale garantate de Constituție

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Tribunal de première instance de Liège (Belgia).

---

(1)  JO C 246, 11.9.2010.

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 22 septembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal de première instance de Liège — Belgia) — Richard Lebrun, Marcelle Howet/État belge

(Cauza C-538/10) (1)

(Articolul 92 alineatul (1), articolul 103 alineatul (1) și articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Trimitere preliminară - Examinarea conformității unei norme naționale atât cu dreptul Uniunii, cât și cu constituția națională - Reglementare națională care prevede caracterul prioritar al unei proceduri incidentale de control al constituționalității - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Necesitatea unei legături cu dreptul Uniunii - Necompetență vădită a Curții)

(2012/C 25/38)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Liège

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Richard Lebrun, Marcelle Howet

Pârât: État belge

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal de première instance de Liège — Interpretarea articolelor 6 TUE, 267 TFUE și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Sesizare prealabilă obligatorie a Curții Constituționale de către instanțele naționale în cazul unei presupuse încălcări a drepturilor fundamentale printr-o lege națională — Conformitate, din perspectiva dreptului Uniunii, a dispoziției naționale care impune această sesizare prealabilă — Posibilitatea instanțelor naționale de a exercita un control de conformitate a normelor naționale cu tratatele internaționale în cazul în care instanța constituțională a declarat că legea națională în cauză este compatibilă cu drepturile fundamentale garantate de Constituție

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebarea preliminară adresată de tribunal de première instance de Liège (Belgia).

---

(1)  JO C 38, 5.2.2011.

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 30 septembrie 2011 — Sociedade Quinta do Portal, SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Vallegre, Vinhos do Porto SA

(Cauza C-541/10 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Marca comunitară verbală PORTO ALEGRE - Marca națională verbală anterioară VISTA ALEGRE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Declarație de nulitate a mărcii)

(2012/C 25/39)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurentă: Sociedade Quinta do Portal, SA (reprezentant: F. Bolota Belchior, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: P. López Ronda și G. Macias Bonilla, avocați), Vallegre, Vinhos do Porto SA

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 8 septembrie 2010 — Quinta do Portal/OAPI — Vallegre (T-369/09), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 18 iunie 2009 (cauza R 1012/2008-1) privind o procedură de declarare a nulității între Vallegre, Vinhos do Porto, SA și Sociedade Quinta do Portal, SA

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Quinta do Portal SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 38, 5.2.2011.

Ordonanța Curții (Camera șasea) din 13 septembrie 2011 — Hans-Peter Wilfer/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-546/10 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Semn figurativ ce reprezintă un cap de chitară - Refuz de înregistrare - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Examinare din oficiu a faptelor - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Admisibilitatea unor elemente de probă prezentate pentru prima dată în fațaTribunalului - Egalitate de tratament)

(2012/C 25/40)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Hans-Peter Wilfer (reprezentant: W. Prinz, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 8 septembrie 2010, Wilfer/OAPI (T-458/08) prin care Tribunalul a respins acțiunea în anulare împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 25 iulie 2008 de respingere a căii de atac împotriva deciziei examinatorului prin care se refuză în parte înregistrarea semnului figurativ ce reprezintă un cap de chitară în culorile argintiu, gri și maro drept marcă comunitară pentru anumite produse din clasele 9 și 15 — Caracterul distinctiv al unui semn figurativ constituit prin reprezentarea bidimensională a unei părți a produsului

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Îl obligă pe domnul Wilfer la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 30, 29.1.2011.

Ordonanța Curții din 20 septembrie 2011 — Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE/Comisia Europeană

(Cauza C-561/10 P) (1)

(Recurs - Contracte de achiziții publice de servicii - Cerere de ofertă - Servicii informatice de întreținere a sistemelor SEI-BUD/AMD/CR - Respingerea ofertei - Insuficiența motivării - Apreciere eronată a situației de fapt și a elementelor de probă)

(2012/C 25/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (reprezentant: N. Korogiannakis, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Delaude și N. Bambara, agenți)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 9 septembrie 2010 Evropaïki Dynamiki/Comisia (T-387/08) prin care a fost respinsă o acțiune având ca obiect, pe de o parte, anularea Deciziei OPOCE din 20 iunie 2008 de respingere a ofertei depuse de reclamantă în cadrul cererii de ofertă vizând încheierea de contracte cadru-pentru serviciile informatice de întreținere a sistemelor SEI BUD/AMD/CR și serviciile conexe (nr. AO 10185)(JO 2008/S 43-058884) precum și a deciziei de a atribui contractul unui alt ofertant și, pe de altă parte, o cerere de despăgubiri

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 72, 5.3.2011.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 21 septembrie 2011 — Longevity Health Products, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Biofarma SA

(Cauza C-316/11) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Procedura în fața camerei de recurs a OAPI - Nerespectarea obligației de plată a taxei pentru calea de atac în termen - Decizia camerei de recurs prin care se declară că nu s-a introdus calea de atac)

(2012/C 25/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Longevity Health Products, Inc. (reprezentant: J. Korab, Rechtsanwalt)

Pârâți: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Biofarma SA

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 15 aprilie 2011, Longevity Health Products/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) — Biofarma (T-96/11), prin care Tribunalul a respins o acțiune în anulare formulată de solicitantul mărcii verbale „VITACHRON female” pentru produse și servicii, între altele, din clasa 5 împotriva Deciziei R 1357/2010-4 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 10 ianuarie 2011, și a stabilit că acțiunea introdusă împotriva deciziei diviziei de opoziție prin care se refuză înregistrarea mărcii menționate, în cadrul opoziției formulate de titularul mărcilor naționale „VITATHION” pentru produse și servicii din clasa 5, se consideră a nu fi fost formulată, întrucât taxa pentru calea de atac nu a fost plătită în termen

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Longevity Health Products Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 269, 10.09.2011.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 21 septembrie 2011 — Longevity Health Products, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Biofarma SA

(Cauza C-378/11 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Procedura în fața camerei de recurs a OAPI - Nerespectarea obligației de plată a taxei pentru calea de atac în termen - Decizia camerei de recurs prin care se declară că nu s-a introdus calea de atac)

(2012/C 25/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Longevity Health Products, Inc.) (reprezentant: J. Korab, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Biofarma SA

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 15 aprilie 2011, Longevity Health Products/OAPI — Biofarma VITACHRON (male) (T-95/11), prin care Tribunalul a respins o acțiune în anulare formulată de solicitantul mărcii verbale „VITACHRON male” pentru produse și servicii, între altele, din clasa 5 împotriva Deciziei R 1357/2010-4 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 10 ianuarie 2011, prin care s-a stabilit că acțiunea introdusă împotriva deciziei diviziei de opoziție prin care se refuză înregistrarea mărcii menționate, în cadrul opoziției formulate de titularul mărcilor naționale „VITATHION” pentru produse și servicii din clasa 5, se consideră a nu fi fost introdusă, întrucât taxa pentru calea de atac nu a fost plătită în termen

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Longevity Health Products Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 269, 10.9.2011.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Rovigo (Italia) la 18 august 2011 — Procedură penală împotriva Md Sagor

(Cauza C-430/11)

(2012/C 25/44)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Rovigo

Partea din acțiunea principală

Md Sagor

Întrebările preliminare

1.

În lumina principiilor cooperării loiale și efectului util al directivelor, articolele 2, 4, 6, 7, 8 din Directiva 2008/115/CE (1) se opun posibilității ca un resortisant al unei țări terțe, aflat în situație de ședere ilegală în statul membru, să fie sancționat cu o pedeapsă pecuniară înlocuită ca sancțiune penală cu arestul la domiciliu, ca urmare a simplei sale intrări și șederi ilegale, chiar înainte de încălcarea unui ordin de îndepărtare emis de autoritatea administrativă?

2.

În lumina principiilor cooperării loiale și efectului util al directivelor, articolele 2, 15 și 16 din Directiva 2008/115/CE se opun posibilității ca, ulterior adoptării directivei, un stat membru să adopte o reglementare care prevede ca un resortisant al unei țări terțe, aflat în situație de ședere ilegală în statul membru, să fie sancționat cu o pedeapsă pecuniară înlocuită cu expulzarea imediat executorie ca sancțiune penală, fără respectarea procedurii și a drepturilor străinului prevăzute de directivă?

3.

Principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE se opune unei reglementări naționale adoptate în cursul termenului de transpunere a unei directive pentru a eluda sau, în orice caz, pentru a limita [domeniul] de aplicare a directivei și ce măsuri trebuie adoptate de instanță în cazul în care constată un asemenea scop?

---

(1)  JO L 348, p. 98.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Gerechtshof te Amsterdam (Țările de Jos) la 10 octombrie 2011 — UPC Nederland BV/Gemeente Hilversum

(Cauza C-518/11)

(2012/C 25/45)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof te Amsterdam

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: UPC Nederland BV

Pârâtă: Gemeente Hilversum

Întrebările preliminare

1.

Un serviciu care constă în difuzarea prin cablu a programelor de radiodifuziune și televiziune liber accesibile pentru a cărui furnizare sunt percepute atât costuri de transmisie, cât și un cuantum aferent (repercutării) remunerației achitate către organismele de radiodifuziune și societățile de gestiune colectivă a drepturilor de autor pentru difuzarea conținuturilor emisiilor radio-TV a acestora intră în domeniul de aplicare material al NCR [noul cadru de reglementare]?

2.

(a) Având în vedere liberalizarea sectorului telecomunicațiilor și obiectivele NCR, inclusiv procedura strictă de coordonare și consultare prevăzută în acest cadru care trebuie realizată înainte ca o autoritate națională de reglementare să dobândească competența (exclusivă) de a interveni în privința prețurilor pentru utilizatorii finali prin intermediul unei măsuri de control al prețurilor, comuna [Hilversum] rămâne competentă (datoare) să protejeze interesele generale ale locuitorilor săi intervenind prin intermediul unei clauze de plafonare a tarifelor? (b) În cazul unui răspuns negativ, NRC se opune utilizării clauzei de plafonare a tarifelor stipulată de comună în contractul de vânzare a întreprinderii sale de teledistribuție prin cablu?

3.

În cazul unui răspuns negativ la întrebările de la punctul 2 literele (a) și (b), se pune următoarea întrebare: O autoritate publică precum comuna, care se află într-o situație precum cea din speță, are (de asemenea) obligația de loialitate față de Uniune în cazul în care, la momentul încheierii și apoi al aplicării clauzei de plafonare a tarifelor, nu acționează în exercitarea unei misiuni publice, ci în cadrul unei competențe de drept privat (a se vedea de asemenea întrebarea 6a).

4.

În cazul în care este aplicabil NCR și comuna are obligația de loialitate față de Uniune: (a) Obligația de loialitate față de Uniune coroborată cu NCR (sau cu obiectivele acestuia), inclusiv cu procedura strictă de coordonare și consultare prevăzută în acest cadru, care trebuie realizată înainte ca o autoritate națională de reglementare să dobândească competența de a interveni, prin intermediul unei măsuri de control al prețurilor, în privința tarifelor aplicate utilizatorului final, se opune utilizării de către comună a clauzei de plafonare a tarifelor? (b) În cazul unui răspuns negativ, răspunsul la întrebarea 4 a) este diferit în ceea ce privește perioada ulterioară exprimării de către Comisie în scrisoarea sa a unor îndoieli serioase în legătură cu compatibilitatea controlului prețurilor propus de OPTA [Onafhankelijke Post en Telecommunicatie Autoriteit (Autoritatea independentă în materie de servicii poștale și telecomunicații)] cu obiectivele NCR cuprinse la articolul 8 din directiva-cadru și în urma căreia OPTA a renunțat la adoptarea acestei măsuri?

5.

(a) Articolul 101 TFUE reprezintă o dispoziție de ordine publică pe care instanța națională trebuie să o aplice din oficiu, în sensul articolelor 24 și 25 din codul de procedură civilă olandez, depășind cadrul litigiului? (b) În cazul unui răspuns afirmativ, care sunt faptele prezentate în procedură în cazul cărora instanța trebuie să verifice din oficiu aplicabilitatea articolului 101 TFUE? Instanța are această obligație și în cazul în care acest control, după ce părților li s-a acordat permisiunea de a se exprima în această privință, conduce (eventual) la completarea faptelor în sensul articolului 149 din codul de procedură civilă olandez?

6.

În măsura în care articolul 101 TFUE trebuie aplicat depășind limitele litigiului trasate de părți, din perspectiva (obiectivelor) NCR, a aplicării acestuia de OPTA și de Comisia Europeană, precum și a apropierii noțiunilor „putere semnificativă pe piață” și „definirea piețelor relevante”, utilizate în NCR, de alte noțiuni similare din dreptul european al concurenței, pe baza situației prezentate în prezenta procedură, se pun următoarele întrebări: (a) La vânzarea întreprinderii sale de teledistribuție prin cablu și în cadrul convenției de plafonare a tarifelor încheiată în acest context, comuna trebuie considerată întreprindere în sensul articolului 101 TFUE (a se vedea de asemenea întrebarea 3)? (b) Conform Comunicării Comisiei privind acordurile de importanță minoră care nu restrâng în mod semnificativ concurența [în sensul articolului 81 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene] (de minimis) (1), punctul 11, clauza de plafonare a tarifelor trebuie considerată drept o restricție gravă (restricție flagrantă) în sensul articolului 101 alineatul (1) litera (a) TFUE? În cazul unui răspuns afirmativ, există deja pentru acest motiv o restricție gravă a concurenței în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE? În cazul unui răspuns negativ, împrejurările amintite (a se vedea mai jos) la întrebarea 6 d) prezintă relevanță pentru răspuns? (c) În cazul în care clauza de plafonare a tarifelor nu reprezintă o restricție gravă, aceasta are drept scop (deja) o restrângere a concurenței întrucât: — autoritatea națională de concurență a ajuns la concluzia că, prin impunerea unor tarife (mai mari) pentru prestarea de servicii identice cu difuzarea prin cablu a pachetului de bază pe aceeași piață, UPC nu a abuzat de poziția sa dominantă; — în „letter of serious doubt”, Comisia a exprimat îndoieli serioase față de compatibilitatea unei intervenții (prealabile) asupra tarifelor aplicate utilizatorului final (prin intermediul controlului tarifelor) pentru servicii precum difuzarea prin cablu a pachetelor de bază de către UPC cu obiectivele definite la articolul 8 din directiva-cadru? Împrejurarea că în urma „letter of serious doubt” OPTA a renunțat la controlul prețurilor este relevantă pentru răspuns? (d) Având în vedere (de asemenea) faptul că: — în conformitate cu NCR, UPC trebuie considerată drept întreprindere cu o putere semnificativă pe piață (Comunicarea de minimis, punctul 7), — aproape toate comunele olandeze care și-au cedat în anii 90 întreprinderile de teledistribuție prin cablu unor operatori de cablu — printre care și UPC — și-au rezervat în aceste contracte competențe de stabilire a tarifelor pentru pachetul de bază (Comunicarea de minimis, punctul 8), un contract care cuprinde o clauză de plafonare a tarifelor reprezintă o restricție gravă a concurenței în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE? (e) Având în vedere faptul că: — în conformitate cu NCR, UPC trebuie considerată drept întreprindere cu o putere semnificativă pe piață, — OPTA a realizat procedura de consultare europeană care, potrivit NCR, trebuie efectuată în cazul în care o măsură planificată va avea efecte asupra comerțului dintre statele membre, în privința unei măsuri de control al prețurilor în cadrul serviciilor precum difuzarea pachetului de bază prin cablu de către operatorul de cablu cu o putere semnificativă pe piață, de exemplu UPC, — valoarea contractului era la acel moment de 51 de milioane NLG (aproximativ 23 de milioane de euro), — aproape toate comunele olandeze care și-au cedat în anii 90 întreprinderile de teledistribuție prin cablu unor operatori de cablu — printre care și UPC — și-au rezervat în aceste contracte competențe pentru stabilirea tarifelor pentru pachetul de bază, contractul care cuprinde o clauză de plafonare a tarifelor trebuie considerat că este de natură a aduce atingere semnificativă comerțului dintre statele membre în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE și în conformitate cu orientările privind conceptul de efect asupra comerțului din articolele 81 și 82 din tratat (JO C 101, p. 81, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 149)?

7.

Având în vedere NCR și îndoielile serioase exprimate de Comisie în „letter of serious doubt” cu privire la compatibilitatea unei intervenții (ex ante) asupra tarifelor aplicabile utilizatorului final cu obiectivele legislației din materia concurenței, instanța națională mai este autorizată să constate în temeiul articolului 101 alineatul (3) TFUE inaplicabilitatea unei clauze de plafonare a tarifelor interzisă conform articolului 101 alineatul (1) TFUE? Împrejurarea că în urma„letter of serious doubt” OPTA a renunțat la controlul planificat al prețurilor este relevantă pentru răspuns?

8.

Având în vedere împrejurările din momentul încheierii contractului (etapa inițială de liberalizare a sectorului telecomunicațiilor) și evoluțiile ulterioare din cadrul sectorului telecomunicațiilor, inclusiv intrarea în vigoare a NCR, precum și îndoielile serioase exprimate de Comisie cu privire la adoptarea unei măsuri de control al prețurilor, sancțiunea nulității prevăzută la articolul 101 alineatul (2) TFUE permite o relativizare a aplicării sale în timp?

---

(1)  JO C 368, p. 13, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 26.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 12 octombrie 2011 — Amazon.com International Sales Inc. și alții/Austro-Mechana Gesellschaft zur Wahrnehmung mechanisch-musikalischer Urheberrechte Gesellschaft mbH.

(Cauza C-521/11)

(2012/C 25/46)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Amazon.com International Sales Inc., Amazon EU Sàrl, Amazon.de GmbH, Amazon.com GmbH, in Liquidation, Amazon Logistik GmbH

Pârâtă: Austro-Mechana Gesellschaft zur Wahrnehmung mechanisch-musikalischer Urheberrechte Gesellschaft mbH

Întrebările preliminare

1.

Se impune acordarea unei „compensații echitabile” în sensul articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE în cazul în care (a) titularii drepturilor în sensul articolului 2 din Directiva 2001/29/CE nu își pot revendica decât exclusiv prin intermediul unei societăți de gestiune colectivă dreptul la o remunerație echitabilă din partea celor care comercializează primii, în scop comercial și cu titlu oneros, materialul de suport adecvat pentru reproducerea operelor acestora, (b) acest drept nu depinde de împrejurarea dacă materialul de suport este comercializat către intermediari sau către persoane fizice sau juridice pentru utilizarea în alt scop decât cel personal, ori către persoane fizice pentru utilizarea în scopuri personale, (c) persoana care utilizează materialul de suport pentru reproducerea în temeiul consimțământului acordat de titularul dreptului sau care re-exportă materialul înainte ca acesta să fie vândut utilizatorului final are dreptul să solicite societății de gestiune colectivă restituirea remunerației?

2.

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: 2.1. se impune plata unei „compensații echitabile” în sensul articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE în cazul în care dreptul menționat la prima întrebare litera (a) nu există decât în ceea ce privește comercializarea către persoane fizice care utilizează materialul de suport pentru reproducerea în scop personal? 2.2. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2.1.: în situația comercializării către persoane fizice, trebuie presupus — până la dovada contrarie — că acestea vor utiliza materialul de suport pentru reproducerea în scopuri personale?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare sau la întrebarea 2.1.: rezultă din articolul 5 din Directiva 2001/29/CE sau din alte dispoziții ale dreptului Uniunii că dreptul de a solicita, prin intermediul unei societăți de gestiune colectivă, plata unei compensații echitabile nu există în cazul în care respectiva societate este obligată prin lege să direcționeze jumătate din încasări, nu către beneficiari, ci către instituții sociale și culturale?

4.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare sau la întrebarea 2.1.: articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE sau o altă dispoziție din dreptul Uniunii se opune dreptului la compensație echitabilă revendicat prin intermediul unei societăți de gestiune colectivă, în cazul în care într-un alt stat membru a fost plătită o remunerație echitabilă pentru comercializarea materialului de suport, chiar dacă temeiul pentru aceasta este contrar legislației Uniunii?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 17 octombrie 2011 — Lowlands Design Holding BV/Minister van Financiën

(Cauza C-524/11)

(2012/C 25/47)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Lowlands Design Holding BV

Pârât: Minister van Financiën

Întrebarea preliminară

Cum trebuie interpretate subpozițiile 6209 20, 6211 42 și 9404 30 din NC în vederea clasificării tarifare a articolelor pentru sugari și copii mici precum cele din speță?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 18 octombrie 2011 — IVD GmbH & Co. KG/Ärztekammer Westfalen-Lippe

(Cauza C-526/11)

(2012/C 25/48)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: IVD GmbH & Co. KG

Pârât: Ärztekammer Westfalen-Lippe

Intervenientă: WWF Druck + Medien GmbH

Întrebarea preliminară

Un organism de drept public (în speță „colegiu profesional”) în sensul articolului 1 alineatul (9) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (1) este „finanțat în cea mai mare parte de stat”, sau „gestionare[a]” sa „face obiectul controlului statului”, în cazul în care

—	organismului i se acordă în temeiul legii dreptul de a percepe de la membrii săi o contribuție, însă prin lege nu sunt stabilite nici cuantumul contribuției, nici întinderea prestațiilor care necesită finanțare,

—	iar reglementarea redevenței necesită aprobare din partea statului?

---

(1)  JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hessisches Landessozialgericht (Germania) la 19 octombrie 2011 — Angela Strehl/Bundesagentur für Arbeit Nürnberg

(Cauza C-531/11)

(2012/C 25/49)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Hessisches Landessozialgericht, Darmstadt

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Angela Strehl

Pârâtă: Bundesagentur für Arbeit Nürnberg

Întrebarea preliminară

Articolul 68 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CEE) 1408/71 (1) trebuie interpretat în sensul că instituția competentă a statului membru de reședință al unui lucrător altul decât frontalier („unechter Grenzgänger”) în sensul articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul 1408/71 trebuie să ia în considerare, la calcularea prestațiilor, și cuantumul salariului pe care lucrătorul l-a primit pentru ultima sa activitate pe teritoriul unui alt stat membru, chiar și atunci când această activitate nu a fost urmată de o altă activitate în statul de reședință, iar înregistrarea ca șomer în statul de reședință a fost efectuată abia la 11 luni după încetarea activității în celălalt stat membru?

---

(1)  Regulamentul (CEE) 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 5/vol. 1, p. 26).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberlandesgericht Köln (Germania) la 19 octombrie 2011 — Susanne Leichenich/Ansbert Peffekoven, Ingo Horeis

(Cauza C-532/11)

(2012/C 25/50)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Köln

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Susanne Leichenich

Pârâți: Ansbert Peffekoven, Ingo Horeis

Întrebările preliminare

1.

Articolul 13 secțiunea B litera (b) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri [– sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare] trebuie interpretat în sensul că noțiunea de leasing și închiriere a bunurilor imobile cuprinde și închirierea unei case plutitoare cu destinația exclusivă de utilizare fixă și permanentă ca restaurant/discotecă într-un spațiu de acostare delimitat și identificabil, inclusiv a suprafeței unde aceasta este acostată, precum și a debarcaderului aferent? În vederea aprecierii, este relevant modul de fixare a ambarcațiunii pe pământ sau în pământ ori costurile aferente acestei fixări?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima parte a primei întrebări: Articolul 13 secțiunea B litera (b) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 trebuie interpretat în sensul că noțiunea „vehicule”, care, potrivit Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 3 martie 2005, C-428/02, cuprinde și ambarcațiuni, nu este aplicabilă și unei case plutitoare închiriate care nu dispune de autopropulsie (motor) și care a fost închiriată în scopul utilizării exclusive și permanente într-un loc stabilit și nu în scopul deplasării? Închirierea casei plutitoare și a debarcaderului, inclusiv a luciului de apă și a terenului aferente, reprezintă o prestație unică scutită de impozit sau se impune o diferențiere din perspectiva dreptului fiscal între închirierea casei plutitoare și a debarcaderului?

Acțiune introdusă la 19 octombrie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-533/11)

(2012/C 25/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și A. Marghelis, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că prin neluarea tuturor măsurilor necesare pentru executarea Hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție la 8 iulie 2004 în cauza C-27/03, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

—

obligarea Regatului Belgiei să achite Comisiei penalitatea cu titlu cominatoriu în cuantum de 55 836 de euro pe zi de întârziere în executarea hotărârii pronunțate la 8 iulie 2004 în cauza C-27/03, începând cu ziua pronunțării hotărârii în prezenta cauză și până în ziua executării hotărârii pronunțate în cauza C-27/03;

—

obligarea Regatului Belgiei să achite Comisiei suma forfetară de 6 204 de euro pe zi, începând cu ziua pronunțării hotărârii din 8 iulie 2004 în cauza C-27/03 și până în ziua pronunțării hotărârii în prezenta cauză sau până în ziua executării hotărârii pronunțate în cauza C-27/03, dacă executarea se realizează înainte de acea dată;

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia invocă în susținerea acțiunii faptul că în aglomerarea Bruxelles-Capitale, precum și în cele șase aglomerări care depășesc 10 000 EL situate în Regiunea valonă, sistemele de colectarea a apelor urbane reziduale continuă să fie și în prezent neconforme cu prevederile articolului 3 alineatul (1) din Directiva 91/271/CE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (1).

În plus, în aglomerarea Bruxelles-Capitale, într-o aglomerare care depășește 10 000 EL din Regiunea flamandă și în cele 19 aglomerări care depășesc 10 000 EL din Regiunea valonă, sistemele de tratare a acestor ape evacuate în zone sensibile nu îndeplinesc în prezent dispozițiile prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva 91/271/CEE.

Comisia deduce de aici că, până în prezent, Belgia nu a adoptat dispozițiile necesare pentru executarea completă a Hotărârii Curții din 8 iulie 2004.

---

(1)  JO L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landesgericht Salzburg (Austria) la 21 octombrie 2011 — Hermine Sax/Pensionsversicherungsanstalt Landesstelle Salzburg

(Cauza C-538/11)

(2012/C 25/52)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Salzburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Hermine Sax

Pârâtă: Pensionsversicherungsanstalt Landesstelle Salzburg

Întrebările preliminare

1.

Regulamentul (CE) nr. 883/2004, în special articolul 7 și Titlul III, Capitolul 1 (Prestațiile de boală) și Regulamentul (CE) nr. 987/2009 trebuie interpretate în sensul că o persoană care necesită îngrijire pe termen lung și care primește pensie austriacă poate solicita plata unei alocații de îngrijire în conformitate cu Bundespflegegeldgesetz (Legea federală privind alocațiile de îngrijire) (BPGG), ca prestație în numerar în caz de boală, independent dacă aceasta are reședința principală în Republica Federală Germania, dacă îndeplinește celelalte condiții privind acest drept conform BPGG și, în consecință, regulamentele menționate se opun aplicării dispoziției de drept național cuprinse la articolul 3 din BPGG?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1): Regulamentul (CE) nr. 883/2004, în special articolul 10 și articolul 11 alineatul (3) litera (e), precum și articolele 21, 29 și 34, respectiv Titlul III, Capitolul 1 (Prestațiile de boală) și Regulamentul (CE) nr. 987/2009 trebuie interpretate în sensul că o persoană care necesită îngrijire pe termen lung și care primește două pensii, și anume o pensie austriacă și o pensie germană, poate solicita plata unei alocații de îngrijire în conformitate cu BPGG, ca prestație în numerar în caz de boală, independent dacă aceasta are reședința principală în Republica Federală Germenia, dacă îndeplinește celelalte condiții privind acest drept conform BPGG și, în consecință, regulamentele menționate se opun aplicării dispoziției de drept național cuprinse la articolul 3 din BPGG?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2): Cum trebuie interpretate Regulamentul (CE) nr. 883/2004, în special articolele 10 și 34 și articolul 31 și Regulamentul (CE) nr. 987/2009 în situația unui cumul și a unei compensări de prestații din sistemul de securitate socială pentru acoperirea riscurilor privind îngrijirea pe termen lung, și anume în prezenta cauză, în situația existenței dreptului la o prestație combinată de alocație germană de îngrijire (alegere între prestația în natură și cea în numerar) și a dreptului la o alocație austriacă de îngrijire, în concret: 3.1. Doar prestația în numerar acordată de Germania, statul de reședință, sau doar prestația de îngrijire acordată în natură ori întreaga prestație de îngrijire (suma totală reprezentând alocația de îngrijire și valoarea prestației de îngrijire acordată în natură) trebuie să fie compensată cu alocația austriacă de îngrijire prevăzută de BPGG care trebuie exportată și în acest caz trebuie să se țină cont de nivelurile diferite ale prețurilor din statele membre avute în vedere? 3.2. Atunci când se efectuează compensarea trebuie să se țină cont de faptul dacă statul de reședință acordă prestații de îngrijire cu acoperire echivalentă, respectiv astfel de prestații de îngrijire acordate de statul de reședință nu trebuie incluse la efectuarea compensării, când acestea sunt prevăzute doar în statul de reședință de către sistemul de securitate socială, pentru acoperirea riscurilor privind îngrijirea pe termen lung? 3.3. Instanța în materie de drept social sesizată de persoana care necesită îngrijire pe termen lung trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor de fond pentru compensare, dacă instituția pârâtă nu a inițiat nicio procedură în sensul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009, nu a făcut nicio afirmație cu privire la prestațiile cu acoperire echivalentă și în special nu a informat persoana care necesită îngrijire pe termen lung cu privire la interdicția cumulului prestațiilor?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal de première instance de Bruxelles (Belgia) la 24 octombrie 2011 — Daniel Levy, Carine Sebbag/État belge — SPF Finances

(Cauza C-540/11)

(2012/C 25/53)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Bruxelles

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Daniel Levy, Carine Sebbag

Pârât: État belge — SPF Finances

Întrebarea preliminară

Un stat membru acționează cu respectarea dreptului comunitar și în special a articolului 56 CE coroborat cu articolul 10 CE, cu articolul 57 alineatul [(2)] CE și cu articolul 293 CE dacă se angajează, în cadrul unei convenții pentru evitarea dublei impuneri încheiate cu un alt stat membru, să elimine dubla impunere a dividendelor care rezultă din repartizarea competențelor fiscale stabilită prin această convenție, iar ulterior modifică legea națională astfel încât o asemenea dublă impunere nu mai este eliminată?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Republica Slovenia) la 25 octombrie 2011 — Jožef Grilc/Slovensko zavarovalno združenje GIZ

(Cauza C-541/11)

(2012/C 25/54)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Jožef Grilc

Pârâtă: Slovensko zavarovalno združenje GIZ

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2000/26/CE (1) trebuie interpretate în sensul că organismul de indemnizare din statul membru de reședință al unei persoane vătămate are calitate procesuală pasivă în cadrul unei proceduri judiciare inițiate de această persoană — care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui accident de circulație produs într-un stat membru care nu este statul său de reședință și care a fost provocat prin utilizarea unui vehicul asigurat și care staționează în mod obișnuit într-un stat membru — cu scopul de a obține plata unei despăgubiri, în cazul în care, în termen de trei luni de la data la care această persoană a adresat cererea de despăgubire întreprinderii de asigurare a vehiculului care a provocat accidentul sau reprezentantului însărcinat de această întreprindere cu soluționarea cererilor de despăgubire, întreprinderea sau reprezentantul nu a dat un răspuns motivat la cererea respectivă?

---

(1)  JO L 181, p. 65, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 3.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 24 octombrie 2011 — Staatssecretaris van Financiën, cealaltă parte în proces: Codirex Expeditie BV

(Cauza C-542/11)

(2012/C 25/55)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Recurent: Staatssecretaris van Financiën

Cealaltă parte în proces: Codirex Expeditie BV

Întrebarea preliminară

Care este momentul când mărfurilor necomunitare, declarate ca având statutul de „mărfuri depozitate temporar” în vederea plasării sub regimul de tranzit comunitar extern, li se atribuie o destinație vamală în sensul articolului 50 din Codul vamal (1)?

---

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 24 octombrie 2011 — Woningstichting Maasdriel/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-543/11)

(2012/C 25/56)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Woningstichting Maasdriel

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebarea preliminară

Articolul 135 alineatul (1) litera (k) din Directiva 2006/112 (1) coroborat cu articolul 12 alineatele (1) și (3) din aceasta trebuie interpretat în sensul că livrarea unui teren neconstruit, rezultat în urma demolării unei construcții existente, în vederea realizării unei construcții noi, nu poate fi în niciun caz scutită de TVA?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Rheinland-Pfalz (Germania) la 24 octombrie 2011 — Helga Petersen, Peter Petersen/Finanzamt Ludwigshafen

(Cauza C-544/11)

(2012/C 25/57)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Rheinland-Pfalz

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Helga Petersen, Peter Petersen

Pârâtă: Finanzamt Ludwigshafen

Întrebarea preliminară

Este compatibilă cu articolul 49 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (astfel cum a fost modificat prin Tratatul semnat la Nisa la 26 februarie 2001; în prezent, articolul 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) o normă juridică ce condiționează scutirea de impozit pentru veniturile unui contribuabil rezident obținute dintr-o activitate salariată de faptul ca angajatorul să își aibă sediul pe teritoriul național, însă nu prevede o scutire similară în cazul în care angajatorul își are sediul într-un alt stat al Uniunii Europene?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgericht Frankfurt (Oder) (Germania) la 24 octombrie 2011 — Agrargenossenschaft Neuzelle eG/Landrat des Landkreises Oder-Spree

(Cauza C-545/11)

(2012/C 25/58)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Frankfurt (Oder)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Agrargenossenschaft Neuzelle eG

Pârât: Landrat des Landkreises Oder-Spree

Întrebările preliminare

1.

Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (1) este valid, în măsura în care, pentru intervalul 2009-2012, prevede o reducere a plăților directe cu un procent mai mare de 5 %?

2.	Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori este valid?

---

(1)  JO L 30, p. 16, rectificare în JO 2010, L 43, p. 7.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Arbeidshof te Antwerpen (Belgia) la 31 octombrie 2011 — Edgard Mulders/Rijksdienst voor Pensioenen

(Cauza C-548/11)

(2012/C 25/59)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Arbeidshof te Antwerpen

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Edgard Mulders

Pârât: Rijksdienst voor Pensioenen

Întrebarea preliminară

Se încalcă articolul 46 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (1) privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității în cazul în care, la calcularea pensiei unui lucrător migrant, nu este considerată „perioadă de asigurare” în sensul articolului 1 litera (r) din acest regulament perioada în care acesta se afla în incapacitate de muncă și în care a beneficiat de prestații de incapacitate de muncă și a plătit cotizații în temeiul Algemene Ouderdomswet?

---

(1)  JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26.

Recurs introdus la 2 noiembrie 2011 de Internationalen Hilfsfond eV împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 21 septembrie 2011 în cauza T-141/05 RENV, Internationaler Hilfsfonds eV/Comisia Europeană

(Cauza C-554/11 P)

(2012/C 25/60)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Internationaler Hilfsfonds eV (reprezentant: H. Kaltenecker, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

(a)	anularea Ordonanței din 21 septembrie 2011 și trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare odată pronunțată hotărârea în cauza T-300/10, iar în subsidiar, soluționarea de către Curte a fondului cauzei;

(b)	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de incidentul de procedură la care se referă ordonanța atacată, precum și de prezenta procedură de recurs.

Motivele și principalele argumente

Recursul se referă la Ordonanța Tribunalului din 21 septembrie 2011 dată în cauza T-141/05 RENV, prin care acesta din urmă a declarat că nu mai era necesară pronunțarea asupra fondului în procedura inițiată de reclamanta-recurentă împotriva unei decizii a Comisiei din 2005. Acțiunea inițială era îndreptată împotriva refuzului Comisiei de acordare a accesului integral la documentele referitoare la contractul LIEN 97-2011.

Prin intermediul recursului formulat, recurenta critică ordonanța Tribunalului sub aspectul greșitei aplicări a normelor de procedură, invocând în special necoordonarea procedurilor referitoare la cauzele T-36/10 și T-141/05 RENV, din cauza căreia ar fi suferit un prejudiciu. În plus, Tribunalul ar fi dispus în mod greșit obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat, Grecia) la 3 noiembrie 2011 — Enosi Epangelmation Asfaliston Ellados „EEAE”, Syllogos Asfalistikon Praktoron N. Attikis „SPATE”, Panellinios Syllogos Asfalistikon Symvoulon „PSAS”, Syndesmos Ellinon Mesiton Asfaliseon „SEMA”, Panellinios Syndesmos Syntoniston Asfalistikon Symvoulon „PSAS”/Ypourgos Anaptixis e Omospondia Asfalistikon Syllogon Ellados

(Cauza C-555/11)

(2012/C 25/61)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat, Grecia)

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Enosi Epangelmation Asfaliston Ellados „EEAE”, Syllogos Asfalistikon Praktoron N. Attikis „SPATE”, Panellinios Syllogos Asfalistikon Symvoulon „PSAS”, Syndesmos Ellinon Mesiton Asfaliseon „SEMA”, Panellinios Syndesmos Syntoniston Asfalistikon Symvoulon „PSAS”

Pârâți: Ypourgos Anaptixis (Ministrul Dezvoltării) și Omospondia Asfalistikon Syllogon Ellados

Întrebarea preliminară

Articolul [2] punctul 3 al doilea paragraf din Directiva 2002/92/CE, potrivit căruia „[a]ceste activități nu sunt considerate intermediere de asigurări în cazul în care sunt realizate de o întreprindere de asigurare [în sensul primului paragraf al aceleiași dispoziții] sau de un angajat al unei întreprinderi de asigurare care acționează sub răspunderea unei întreprinderi de asigurare”, trebuie să fie interpretat în sensul că permite unui angajat al unei întreprinderi de asigurări care nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din directivă să desfășoare, ocazional și nu ca profesie principală, activitatea de intermediere de asigurări, chiar dacă acest angajat nu se află într-un raport de muncă cu întreprinderea, care supraveghează în orice caz actele sale, sau în sensul că directiva permite această activitate numai în cazul în care este exercitată în cadrul unui raport de muncă?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado Contencioso-Administrativo de Valladolid (Spania) la 3 noiembrie 2011 — María Jesús Lorenzo Martínez/Dirección Provincial de Educación Valladolid

(Cauza C-556/11)

(2012/C 25/62)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso-Administrativo de Valladolid

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: María Jesús Lorenzo Martínez

Pârâtă: Dirección Provincial de Educación de Valladolid

Întrebarea preliminară

Calitatea de funcționar de carieră și, în consecință, apartenența la unul dintre corpurile de funcționari în care este organizată funcția publică didactică constituie un motiv obiectiv suficient pentru justificarea faptului că componenta individuală a suplimentului specific pentru „formare continuă” (denumit uzual și spor de vechime aferent perioadelor de șase ani) este încasată, odată stabilită îndeplinirea condițiilor prevăzute, numai de funcționarii de carieră care ocupă o funcție publică didactică?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Republica Polonă) la 4 noiembrie 2011 — Maria Kozak/Dyrektorowi Izby Skarbowej w Lublinie

(Cauza C-557/11)

(2012/C 25/63)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Maria Kozak

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Lublinie

Întrebările preliminare

Serviciul de transport propriu prestat de o agenție de turism pentru un preț forfetar primit de la călător pentru servicii de turism prestate acestuia, care sunt impozitate conform reglementărilor speciale privind taxa pe valoarea adăugată pentru agențiile de turism prevăzute la articolele 306-310 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), intră, ca parte integrantă necesară a acestor servicii de turism, sub incidența regimului normal de impozitare pentru serviciile de turism sau sub incidența regimului special de impozitare pentru serviciile de transport de persoane în temeiul articolului 98 coroborat cu punctul 5 din anexa III la această directivă?

---

(1)  JO, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione Tributaria Provinciale di Parma (Italia) la 7 noiembrie 2011 — Danilo Debiasi/Agenzia delle Entrate — Ufficio di Parma

(Cauza C-560/11)

(2012/C 25/64)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione Tributaria Provinciale di Parma

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Danilo Debiasi

Pârâtă: Agenzia delle Entrate — Ufficio di Parma

Întrebare preliminară

Există un conflict între legislația națională și dreptul comunitar și, în special, între articolul 19 alineatul 5 și articolul 19 bis din DPR nr. 633/72, pe de o parte, și articolul 17 alineatul 2 litera (a) din Directiva 77/388/CEE (1), documentul COM(2001) 260 final din 23 mai 2001 și documentul COM(2000) 348 final din 7 iunie 2000, pe de altă parte, precum și o „inegalitate de tratament” în ceea ce privește regimul de TVA între diferitele state membre ale Uniunii Europene, având în vedere că acelorași prestații sanitare le sunt aplicate cote de TVA diferite?

---

(1)  JO L 145, p. 1.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado de lo Mercantil de Alicante (Spania) la 8 noiembrie 2011 — Fédération Cynologique Internationale/Federación Canina Internacional de Perros de Pura Raza

(Cauza C-561/11)

(2012/C 25/65)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil de Alicante

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Fédération Cynologique Internationale

Pârâtă: Federación Canina Internacional de Perros de Pura Raza

Întrebările preliminare

Într-o acțiune întemeiată pe încălcarea dreptului de exclusivitate conferit de o marcă comunitară, dreptul de a interzice utilizarea acesteia în comerț de către terți prevăzut la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 (1) al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară poate fi extins la orice terț care utilizează un semn care implică un risc de confuzie (deoarece este similar cu marca comunitară, iar serviciile sau produsele sunt similare) sau, dimpotrivă, este exclus acel terț care utilizează semnul respectiv care poate fi confundat care a fost înregistrat în favoarea sa ca marcă comunitară, în măsura în care înregistrarea mărcii ulterioare nu este anulată în prealabil?

---

(1)  JO L 78, p. 1.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunalul Sibiu (România) la data de 10 noiembrie 2011 — Mariana Irimie/Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu

(Cauza C-565/11)

(2012/C 25/66)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Sibiu

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Mariana Irimie

Pârâte: Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu

Întrebarea preliminară

Principiul echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului comunitar ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul comunitar, rezultat din jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, coroborat cu dreptul de proprietate instituit de articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană [și de] articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene pot fi interpretate ca opunându-se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Vestre Landsret (Danemarca) la 14 noiembrie 2011 — Agroferm A/S/Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri

(Cauza C-568/11)

(2012/C 25/67)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Agroferm A/S

Pârât: Ministeriet for Fødevarer, Landbrug og Fiskeri

Întrebările preliminare

1.

Un produs care este obținut din zahăr fermentat în prezența bacteriei Corynebacterium glutamicum și care — astfel cum se precizează mai în detaliu în anexa 1 la prezenta decizie de trimitere — conține aproximativ 65 % sulfat de lizină, pe lângă impuritățile provenite în urma procesului de fabricație (materii prime nemodificate, reactivi utilizați în procesul de fabricație și produse derivate), se încadrează la poziția 2309, la poziția 2922 sau la poziția 3824 din Nomenclatura combinată, în versiunea corespunzătoare anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1719/2005 al [Comisiei] din 27 octombrie 2005 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 (1) al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun? În această privință, prezintă relevanță aspectul dacă impuritățile au fost reținute în mod deliberat pentru a face ca produsul să fie în mod special adaptat producției de hrană pentru animale sau pentru a ameliora adaptarea lui în acest sens ori dacă impuritățile au fost reținute întrucât nu este necesar sau practic să fie eliminate? Ce criterii ar trebui utilizate pentru a putea analiza aceste aspecte în orice situație concretă? Pentru răspunsul la această întrebare, este relevant faptul că există posibilitatea să se obțină alte produse care conțin lizină, inclusiv lizina „pură” (>98 %) și produsele de tipul lizină-HCl, care au un conținut mai ridicat de lizină decât produsul sulfat de lizină descris mai sus și, în această privință, este relevant faptul că cantitățile de sulfat de lizină și de alte impurități din produsul sulfat de lizină descris mai sus corespund cu cele conținute în produsele sulfat de lizină obținute de alți producători? Ce criterii ar trebui utilizate pentru a putea analiza aceste aspecte în orice situație concretă?

2.

Dacă se declară că, potrivit principiului legalității, producția nu trebuia inclusă în schema de restituiri, ar fi contrar dreptului Uniunii Europene ca autoritățile naționale să se abțină într-o cauză precum prezenta, în conformitate cu principiile naționale ale securității juridice și protecției încrederii legitime, să solicite rambursarea cuantumului restituirilor pe care producătorul le-a acceptat cu bună-credință?

3.

Dacă se declară că, potrivit principiului legalității, producția nu trebuia inclusă în schema de restituiri, ar fi contrar dreptului Uniunii Europene ca autoritățile naționale să respecte într-o cauză precum prezenta, în conformitate cu principiile naționale ale securității juridice protecției încrederii legitime consacrate, angajamentele (certificatele de restituire) care au fost supuse unor termene și pe care producătorul le-a acceptat cu bună-credință?

---

(1)  JO 2005 L 286, p. 1

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunalul Comercial Cluj (România) la data de 14 noiembrie 2011 — SC Volksbank România SA/Andreia Câmpan și Ioan Dan Câmpan

(Cauza C-571/11)

(2012/C 25/68)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Comercial Cluj

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: SC Volksbank România SA

Pârâți: Andreia Câmpan și Ioan Dan Câmpan

Întrebarea preliminară

Având în vedere faptul că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE (1), aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu se poate raporta nici la definirea obiectului contractului, nici la caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil;

Și

Dat fiind faptul că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2008/48/CE (2), definiția dată de Directiva 2008/48/CE prin articolul 3 litera (g) noțiunii de cost total al creditului pentru consumator, care include toate comisioanele pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit de consum, este inaplicabilă pentru determinarea obiectului unui contract de credit garantat printr-o ipotecă;

Atunci

Noțiunile de „obiect” și/sau „preț” din cuprinsul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE pot fi interpretate în sensul că din „obiectul” și/sau din „prețul” unui contract de credit garantat printr-o ipotecă face parte un comision (denumit de către părți „de risc” în cuprinsul contractului de credit garantat printr-o ipotecă și calculat prin utilizarea formulei: 0,22 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit)?

---

(1)  Directiva Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

(2)  Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, p. 66).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Veliko Tarnovo (Bulgaria) la 11 noiembrie 2011 — Menidzherski biznes reshenia OOD/Direktor na Direktsia Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto — Veliko Tarnovo

(Cauza C-572/11)

(2012/C 25/69)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Veliko Tarnovo

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Menidzherski biznes reshenia OOD

Pârât: Direktor na Direktsia Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto — Veliko Tarnovo

Întrebarea preliminară

Articolul 203 coroborat cu articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat, într-un caz precum cel din acțiunea principală și luând în considerare principiile neutralității fiscale și încrederii legitime, în sensul că deducerea poate fi refuzată, în pofida înlăturării riscului unor pierderi de venituri fiscale, în cazul în care acest pericol a fost înlăturat numai în privința plății către bugetul de stat a TVA-ului menționat pe factura unui furnizor, fără ca înlăturarea riscului unor pierderi de venituri fiscale să influențeze acțiunile sau intențiile furnizorului care au avut drept urmare conținutul fraudulos al unei facturi în care TVA-ul a fost menționat ca fiind datorat de către furnizorul menționat?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia) la 16 noiembrie 2011 — Eleftherios-Themistoklis Nasiopoulos/Ypourgos Ygeias kai Pronoias

(Cauza C-575/11)

(2012/C 25/70)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Eleftherios-Themistoklis Nasiopoulos

Pârât: Ypourgos Ygeias kai Pronoias

Întrebarea preliminară

În sensul articolului 43 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și ținând seama de principiul proporționalității, obiectivul de a garanta prestarea unor servicii sanitare de nivel ridicat este suficientă pentru a justifica o restrângere a libertății de stabilire rezultată din sistemul dispozițiilor în vigoare într-un anumit stat membru (statul membru gazdă), dispoziții care: a) permit exercitarea anumitor activități profesionale numai de către acele persoane care au dreptul să exercite profesia reglementată de fizioterapeut în respectivul stat membru, b) exclud posibilitatea unui acces parțial la această profesie și c) implică, în consecință, pentru resortisantul statului membru gazdă — care a obținut în alt stat membru (statul membru de origine) un titlu care îi permite să exercite o profesie reglementată în acest din urmă stat membru, conexă cu prestarea serviciilor sanitare [titlu care, însă, din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute de Directiva 92/51/CEE a Consiliului privind cel de al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE, (JO L 209, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 212), nu îi permite să exercite profesia de fizioterapeut în statul membru gazdă] — imposibilitatea absolută de a exercita în statul membru gazdă, prin intermediul unui acces parțial la profesia de fizioterapeut, chiar și numai unele dintre activitățile care pot fi incluse în profesia menționată sau pe cele pe care persoana interesată are dreptul să le exercite în statul membru de origine?

Recurs introdus la 18 noiembrie 2011 de Deltafina SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 9 septembrie 2011 în cauza T-12/06, Deltafina/Comisia

(Cauza C-578/11 P)

(2012/C 25/71)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Deltafina SpA (reprezentanți: J.-F. Bellis și F. Di Gianni, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea în totalitate sau în parte a hotărârii atacate, în măsura în care prin aceasta se respinge acțiunea recurentei;

—	anularea în totalitate sau în parte a Deciziei Comisiei din 20 octombrie 2005, în măsura în care aceasta privește recurenta;

—	anularea sau reducerea amenzii aplicate recurentei, inclusiv în temeiul competenței de fond a Curții prevăzute la articolul 261 TFUE;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru ca acesta să se pronunțe în conformitate cu aspectele de drept soluționate de Curtea de Justiție;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză, precum și a celor efectuate în procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Recursul se întemeiază pe patru motive.

1.

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că Deltafina a încălcat obligația de cooperare prin faptul că nu a informat Comisia cu privire la divulgarea care a survenit referitor la informațiile privind colaborarea sa cu Comisia. În schimb, Tribunalul ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la problema dacă, în lumina acordului la care au ajuns Comisia și Deltafina în cadrul reuniunii referitoare la „regulile jocului”, din 14 martie 2002, Comisia putea să concluzioneze în mod legitim că Deltafina a încălcat obligația de cooperare întrucât la reuniunea APTI din 4 aprilie 2002 a dezvăluit faptul că a formulat o cerere de imunitate. Procedând astfel, Tribunalul s-ar fi substituit părților prin definirea ex post a modalităților obligației de cooperare a Deltafina, ar fi omis să se pronunțe asupra motivului principal invocat de Deltafina și ar fi încălcat dreptul la apărare al Deltafina.

2.

Tribunalul nu a constatat faptele în mod adecvat și corect, întrucât, în loc să recurgă la activitățile de cercetare judecătorească prevăzute la articolul 65 din propriul Regulament de procedură, a audiat în cursul ședinței doi participanți la reuniunea din 14 martie 2002 privind „regulile jocului” potrivit unei proceduri neconforme și care ar fi fost, prin urmare, viciată, fără să fi respectat, așadar, garanțiile prevăzute la articolele 68-76 din Regulamentul de procedură, și a ignorat principiile fundamentale privind administrarea probelor.

3.	Tribunalul a încălcat principiul duratei rezonabile a procedurii. Astfel, procedura în fața Tribunalului a avut o durată excesivă, întrucât a durat cinci ani și opt luni și întrucât au trecut mai mult de 43 de luni între terminarea procedurii scrise și decizia de deschidere a procedurii orale.

4.

În sfârșit, Tribunalul a refuzat în mod nelegal să se pronunțe, în temeiul competenței sale de fond, cu privire la argumentul potrivit căruia amenda aplicată Deltafina era disproporționată și discriminatorie, în măsura în care Comisia a aplicat același nivel al reducerii amenzii în privința Deltafina și în privința Dimon Italia, în pofida diferenței semnificative între contribuțiile acestora la constatarea încălcării. În hotărârea pronunțată în cauza Nintendo/Comisia, T-13/03, s-a stabilit principiul potrivit căruia Comisia nu poate încălca principiul egalității de tratament în aprecierea colaborării furnizate de întreprinderi în cursul procedurii administrative, aceasta trebuind să fie comparată atât din punct de vedere cronologic, cât și din punct de vedere calitativ.

Recurs introdus la 22 noiembrie 2011 de Muhamad Mugraby împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 6 septembrie 2011 în cauza T-292/09: Muhamad Mugraby/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

(Cauza C-581/11 P)

(2012/C 25/72)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Muhamad Mugraby (reprezentant: S. Delhaye, Advocate)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurenta solicită Curții:

1.

constatarea faptului că Comisia nu a acționat cu privire la: (i) cererea prezentată de recurent în vederea adresării din partea Comisiei a unei recomandări Consiliului privind suspendarea acordării asistenței comunitare Libanului, astfel cum se prevede la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 (1), aceste măsuri fiind atât necesare cât și disponibile în temeiul respectivului regulament; (ii) cererea prezentată de recurent prin care solicita Comisiei, în calitatea sa de organ direct responsabil pentru punerea în aplicare a diferitelor programe de asistență comunitară acordată Libanului, să suspende punerea în aplicare a acestor programe atât timp cât Libanul nu încetează să încalce în mod permanent drepturile fundamentale, și în special cele ale recurentului;

2.

constatarea faptului că, în calitatea sa de parte a Consiliului de asociere Uniunea Europeană-Liban, Consiliul nu a acționat cu privire la cererea reclamantului prin care solicita Comisiei să recomande Consiliului să adopte măsuri specifice și eficiente privind asistența acordată de către Uniunea Europeană Libanului în temeiul Acordului de asociere (2), în scopul ca părțile să își îndeplinească obligațiile în temeiul acestui acord;

3.

constatarea faptului că este angajată răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene, a Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor și de organ direct responsabil de punerea în aplicare a diferitelor programe ale Uniunii de asistență acordată Libanului, și a Consiliului, în calitatea sa de parte a Consiliului de asociere Uniunea Europeană Liban, pentru prejudiciile suferite de către recurent ca urmare a faptului că, în mod sistematic, sistematic acestea nu au utilizat în mod efectiv, începând cu decembrie 2002, resursele și instrumentele disponibile pentru o aplicare efectivă a clauzei privind drepturile omului din Acordul de asociere;

4.	obligarea Comisiei, în parte cu titlu de reparație în natură, să propună Consiliului să suspende Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Liban, atât timp cât Libanul nu respectă articolul 2 din Acordul de asociere în ceea ce îl privește pe recurent;

5.

obligarea Comisiei să limiteze executarea programelor de asistență actuale (care sunt executate și/sau supervizate de Comisie) la acele programe care sunt destinate în mod specific să promoveze drepturile fundamentale și care nu constituie un ajutor financiar acordat autorităților libaneze, atât timp cât Libanul nu respectă articolul 2 din Acordul de asociere în ceea ce îl privește pe recurent;

6.	obligarea Consiliului să invite Comisia să adreseze o recomandare astfel cum se subliniază la punctul 4 de mai sus și să acționeze în același scop prin intermediul instituțiilor Acordului de asociere și

7.

obligarea Uniunii Europene, a Consiliului și a Comisiei, pârâte în primă instanță, să despăgubească pe reclamant pentru prejudiciile materiale și morale, până la concurența unei sume care urmează a fi stabilită ex aequo et bono și care se ridică la minimum 5 000 000 EUR, cât și la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurentul susține că ordonanța atacată trebuie anulată pentru următoarele motive:

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept: — prin respingerea cererii introductive pentru motive de inadmisibilitate, deși nu existau motive de inadmisibilitate; — prin încălcarea dreptului recurentului de a indica toți pârâții; — prin încălcarea dreptului la apărare al recurentului, deoarece argumentele invocate de recurent nu au fost luate în considerare; — prin omisiunea de a hotărî cu privire la cererile având ca obiect acordarea de reparații, prezentate de recurent; — prin neluarea în considerare a dreptului Uniunii Europene și a obligațiilor Uniunii Europene potrivit dreptului internațional și prin întemeierea ordonanței pe regulamente adoptate de către una dintre instituțiile Uniunii Europene.

De asemenea, recurentul susține că Tribunalul a interpretat eronat Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Liban și că lipsește un temei juridic pentru interpretarea Tribunalului referitoare la „puterea largă de apreciere” și a constatărilor acestuia în sensul că nu are competența de a adopta ordine privind Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.

Ca urmare a celor de mai sus, recurentul susține că, în ceea ce îl privește, Tribunalul a săvârșit o denegare de dreptate.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat (JO L 310, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 50, p. 164).

(2)  Acordul interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Republica Liban, pe de altă parte (JO 2002 L 262, p. 2).

Recurs introdus la 24 noiembrie 2011 de Rügen Fisch AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 21 septembrie 2011 în cauza T-201/09 — Rügen Fisch AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale); cealaltă parte în proces: Schwaaner Fischwaren GmbH

(Cauza C-582/11 P)

(2012/C 25/73)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Rügen Fisch AG (reprezentanți: O. Spuhler și M. Geitz, avocați)

Celelalte părți în proces:

—	Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

—	Schwaaner Fischwaren GmbH

Concluziile recurentei

Reclamanta solicită Curții:

—	Anularea Hotărârii Tribunalului din 21 septembrie 2011 în cauza T-201/09 și anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din în cauza R 230/2007-4;

—	în subsidiar, anularea hotărârii menționate mai sus și trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;

—	obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta își întemeiază recursul pe următoarele motive:

În hotărârea atacată, Tribunalul ar fi reținut în mod greșit că înregistrarea semnului verbal SCOMBER MIX ca marcă comunitară a fost afectată de motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 (1) ca urmare a caracterului descriptiv al mărcii în litigiu.

Aprecierea Tribunalului ar constitui o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (c) coroborat cu articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009. Semnul verbal SCOMBER MIX nu ar fi descriptiv, în măsura în care, în percepția consumatorului relevant, ar constitui o denumire pur fantezistă, înțeleasă fără echivoc ca marcă.

Produsele și serviciile acoperite de marca solicitată în litigiu ar fi destinate consumatorului mediu. Cu toate acestea, consumatorul mediu nu este familiarizat cu limba latină sau cu noțiunea zoologică „scomber”. Semnul verbal SCOMBER MIX ar avea astfel caracterul distinctiv minim cerut în dreptul Uniunii pentru înregistrarea unei mărci comunitare.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

Recurs introdus la 23 noiembrie 2011 de Dow AgroSciences Ltd, Dow AgroSciences LLC, Dow AgroSciences, Dow AgroSciences Export, Dow Agrosciences BV, Dow AgroSciences Hungary kft, Dow AgroSciences Italia Srl, Dow AgroSciences Polska sp. z o.o., Dow AgroSciences Iberica, SA, Dow AgroSciences s.r.o., Dow AgroSciences Danmark A/S, Dow AgroSciences GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 9 septembrie 2011 în cauza T-475/07, Dow AgroSciences Ltd și alții/Comisia

(Cauza C-584/11 P)

(2012/C 25/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Dow AgroSciences Ltd, Dow AgroSciences LLC, Dow AgroSciences, Dow AgroSciences Export, Dow Agrosciences BV, Dow AgroSciences Hungary kft, Dow AgroSciences Italia Srl, Dow AgroSciences Polska sp. z o.o., Dow AgroSciences Iberica, SA, Dow AgroSciences s.r.o., Dow AgroSciences Danmark A/S, Dow AgroSciences GmbH (reprezentanți: C. Mereu, avocat, K. Van Maldegem, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-475/07 și

—	anularea Deciziei 2007/629/CE a Comisiei din 20 septembrie 2007 privind neincluderea trifluralinului în anexa I la Directiva 91/414 (1) și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță (2) sau

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare și

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată (inclusiv a celor efectuate în fața Tribunalului).

Motivele și principalele argumente

Recurentele susțin că, prin respingerea cererii lor de anulare a Deciziei 2007/629/CE a Comisiei din 20 septembrie 2007 privind neincluderea trifluralinului în anexa I la Directiva 91/414/CEE și prin retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță, Tribunalul a încălcat dreptul comunitar. În special, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o serie de erori de interpretare a faptelor și a cadrului juridic aplicabil situației recurentelor. Prin urmare, Tribunalul a săvârșit o serie de erori de drept, în special atunci când:

—	nu a constatat că statul membru raportor și EFSA au solicitat recurentelor să prezinte date suplimentare necesare clarificării dosarului, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 451/2000 (3);

—	nu a constatat că Comisia nu a urmat cursul normal al procedurii legislative, astfel cum este prevăzută de Decizia 1999/468 a Consiliului (4) și a considerat că Comisia nu a încălcat articolul 5 din Decizia 1999/468 a Consiliului;

—	nu a constatat că Comisia a evaluat trifluralinul prin raportare la criterii străine de domeniul Directivei 91/414, pentru aplicarea cărora nu există temei în cadrul juridic relevant, și că, prin urmare, aceasta a acționat ultra vires.

Recurentele susțin că, pentru aceste motive, se impune anularea Hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-475/2007, precum și a Deciziei 2007/629/CE a Comisiei.

---

(1)  JO L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30.

(2)  JO L 255, p. 42.

(3)  JO L 55, p. 25, Ediție specială, 03/vol. 32, p. 3.

(4)  JO L 184, p. 23, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 159.

Recurs introdus la 24 noiembrie 2011 de Regione Puglia împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 14 septembrie 2011 în cauza T-84/10, Regione Puglia/Comisia

(Cauza C-586/11 P)

(2012/C 25/75)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Regione Puglia (reprezentanți: F. Brunelli și A. Aloia, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea ordonanței pronunțate la 14 septembrie 2011 de Tribunal și notificate recurentei la 15 septembrie 2011, prin care a fost declarată inadmisibilă acțiunea în cauza T-84/10;

—

prin urmare, analizarea fondului cauzei și, în consecință, anularea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2009) 10350 din 22 decembrie 2009, confirmând validitatea și eficacitatea numai a prevederilor articolului 4 privind „ridicarea suspendării plăților intermediare ale Fondului european de dezvoltare regională aferente programului care face obiectul prezentei decizii”;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă, în primul rând, existența unui viciu de procedură în fața primei instanțe, care determină un prejudiciu grav recurentei, și anume, în speță, omiterea fazei orale în temeiul articolului 114 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

În al doilea rând, recurenta afirmă că Tribunalul ar fi încălcat dreptul comunitar, pe de o parte, interpretând în mod eronat articolul 263 al patrulea paragraf TFUE și Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 (1) al Consiliului coroborat cu articolul 4 alineatele (2) și (3) TFUE și cu articolul 5 alineatul (3) TFUE și, pe de altă parte, motivându-și în mod insuficient concluziile, cu încălcarea articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

---

(1)  JO L 161, p. 1.

Recurs introdus la 24 noiembrie 2011 de Omnicare, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 9 septembrie 2011 în cauza T-289/89 — Omnicare, Inc./OAPI (mărci, desene și modele industriale), Astellas Pharma GmbH

(Cauza C-587/11 P)

(2012/C 25/76)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Omnicare, Inc. (reprezentant: M. Edenborough QC)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Astellas Pharma GmbH

Concluziile recurentei

Recurenta solicită anularea hotărârii atacate. În plus, recurenta solicită cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procedurii care s-a aflat pe rolul Tribunalului, precum și pe cele efectuate în prezenta cauză.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă un singur motiv de recurs, și anume că Tribunalul a făcut o aplicare greșită a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului (1) (denumit în continuare „noul regulament”). Această cauză privește o opoziție formulată de Astellas Pharma GmbH (fostă Yamanouchi Pharma GmbH) (denumită în continuare „partea care a formulat opoziția”) în temeiul mărcii înregistrate în Germania sub nr. 394 01348 și a susținerii privind existența unei confuzii potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului (2) (denumit în continuare „vechiul regulament”, care este însă identic cu părțile relevante din noul regulament). Întrucât marca anterioară a fost înregistrată cu mai mult de cinci ani înainte de inițierea opoziției, partea care a formulat opoziția trebuia să facă dovada că marca a făcut obiectul unei utilizări serioase pentru a putea sta la baza opoziției.

Se susține că Tribunalul a statuat în mod greșit că marca anterioară pe care se întemeiază opoziția a făcut, din punct de vedere legal, obiectul unei utilizări serioase. Nu se contestă că marca în discuție a fost în realitate utilizată în comerț de sau cu consimțământul părții care a formulat opoziția în legătură cu serviciile pentru care a fost înregistrată. Totuși, utilizarea respectivă a avut legătură cu furnizarea de servicii pentru care nu s-a perceput nicio taxă. În mod corespunzător, o astfel de utilizare nu poate fi din punct de vedere juridic invocată pentru a demonstra că marca a făcut obiectul unei utilizări serioase. Acest aspect a făcut obiectul unei jurisprudențe dspre care recurenta susține că: (a) a fost aplicată greșit de Tribunal și (b) este oricum inconsecventă. În mod corelativ, problema consecințelor juridice care trebuie trase în cazul unei astfel de situații de fapt trebuie soluționată de Curte.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1 p. 146).

Recurs introdus la 24 noiembrie 2011 de Omnicare, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 9 septembrie 2011 în cauza T-290/09 — Omnicare, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Astellas Pharma GmbH

(Cauza C-588/11 P)

(2012/C 25/77)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Omnicare, Inc. (reprezentant: M. Edenborough QC)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Astellas Pharma GmbH

Concluziile recurentei

Reclamanta solicită anularea hotărârii atacate. În plus, reclamanta solicită obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente atât procedurii în fața Curții cât și procedurii desfășurate în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta invocă un singur motiv, respectiv împrejurarea că Tribunalul a făcut o greșită aplicare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1) („noul regulament”). Prezenta cauză privește opoziția formulată de Astellas Pharma GmbH (anterior Yamanouchi Pharma GmbH) („persoana care a formulat opoziția”) în temeiul mărcii germane nr. 394010348, înregistrată de persoana care a formulat opoziția, și al pretinsei existențe a unui risc de confuzie în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (2) („vechiul regulament”) (dar care, în ceea ce privește părțile relevante, este identic cu noul regulament). Cum marca anterioară a fost înregistrată cu mai mult de cinci ani înainte de formularea opoziției, persoana care a formulat opoziția trebuia să probeze că marca a făcut obiectul unei utilizări serioase pentru a o putea invoca în susținerea opoziției sale.

Reclamanta arată că în mod eronat Tribunalul a statuat că marca anterioară invocată de persoana care a formulat opoziția a făcut, potrivit legii, obiectul unei utilizări serioase. Nu se contestă că marca în discuție a făcut într-adevăr obiectul unei utilizări în cursul unor operații comerciale efectuate de către sau cu consimțământul persoanei care a formulat opoziția în raport cu serviciile pentru care era înregistrată aceasta. Totuși, acea utilizare era legată de prestarea de servicii cu titlu gratuit. De aceea, ea nu poate fi invocată, în drept, pentru a dovedi că marca a făcut obiectul unei utilizări serioase. Acest aspect a făcut obiectul unei jurisprudențe care, potrivit reclamantei, (a) a fost greșit aplicată de Tribunal și care, (b) este în orice caz contradictorie. Prin urmare, problema consecințelor juridice care rezultă dintr-o asemenea situație de fapt trebuie rezolvată de Curte.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

Recurs introdus la 25 noiembrie 2011 de Alliance One International, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 9 septembrie 2011 în cauza T-25/06, Alliance One International, Inc./Comisia Europeană

(Cauza C-593/11 P)

(2012/C 25/78)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Alliance One International, Inc. (reprezentanți: C. Osti, A. Prastaro, G. Mastrantonio, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Reclamanta solicită Curții:

—	anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului din 9 septembrie 2011 pronunțate în cauza T-25/06, Alliance One International/Comisia Europeană și, în cazul în care cauza este în stare de judecată,

—	anularea articolului 1 alineatul (1) din decizia atacată, în măsura în privește SCC, Dimon și Alliance One, și, în consecință,

—	reducerea amenzilor aplicate Transcatab și Dimon Italia (Mindo) pentru ca amenzile să nu depășească limita a 10 % din cifra de afaceri a acestora pentru ultimul exercițiu financiar, și

—	reducerea amenzii aplicate Transcatab și Dimon Italia (Mindo) întrucât coeficientul multiplicator nu mai este aplicabil întrucât era bazat pe dimensiunea grupului;

—	în toate situațiile, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate de Alliance One în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Alliance One solicită: (i) anularea în totalitate a hotărârii atacate și, în plus, (ii) anularea articolului 1 alineatul (1) din Decizia Comisiei din 20 octombrie 2005 adoptată în cazul COMP/C.38.281/B.2 — Tutun brut — Italia, în ceea ce privește Standard Commercial Corp. („SCC”), Dimon Inc. („Dimon”) și Alliance One, și, în consecință, (iii) o reducere a amenzilor aplicate Transcatab S.p.A. („Transcatab”) și Dimon Italia S.r.l. („Dimon Italia”, în prezent Mindo), pentru ca amenzile să nu depășească limita a 10 % din cifra de afaceri a acestora pentru ultimul exercițiu financiar, sau în mod alternativ (iv) o reducere a amenzii aplicate Transcatab și Dimon Italia (în prezent Mindo), întrucât coeficientul multiplicator nu este aplicabil, (v) în toate situațiile, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate de Alliance One în fața Tribunalului.

Alliance One susține că hotărârea atacată ar trebui anulată pentru următoarele motive:

—

În primul rând, Tribunalul a încălcat articolul 296 TFUE și articolele 48 și 49 din Carta drepturilor fundamentale a UE. Întrucât nu a efectuat o analiză concretă și exhaustivă a elementelor de probă relevante prezentate de recurentă pentru a răsturna prezumția privind influența determinantă și întrucât, în consecință, nu a motivat suficient raționamentul în urma căruia a respins aceste elemente de probă, Tribunalul a transformat prezumția exercitării unui control în prezumție absolută, ceea ce înseamnă o încălcare a principiilor prezumției de nevinovăție, legalității și răspunderii personale.

—	În al doilea rând, respingând probele prezentate de Alliance One, Tribunalul a aplicat în mod eronat principiile generale privind sarcina probei și normele procedurale în materia probei și, în orice caz, a încălcat dreptul la apărare al recurentei.

Recurs introdus la 25 noiembrie 2011 de Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 9 septembrie 2011 în cauza T-232/06, Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE/Comisia Europeană

(Cauza C-597/11 P)

(2012/C 25/79)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (reprezentanți: N. Korogiannakis și M. Dermitzakis, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	Anularea hotărârii Tribunalului

—

exercitarea competenței sale de fond și anularea Deciziei Comisiei (DG Impozitare și Uniune vamală) de respingere a ofertei recurentei depuse în cadrul cererii de ofertă TAXUD/2005/AO-001 privind specificarea, dezvoltarea, întreținerea și asistența sistemelor informatice vamale referitoare la proiectele informatice ale DG-TAXUD „CUST-DEV” (JO 2005/S 187-183846) și de atribuire a contractului unui alt ofertant, comunicată recurentei prin scrisoarea din 19 iunie 2006 și acordarea despăgubirilor solicitate;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal pentru a se pronunța asupra acesteia;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și a celorlalte cheltuieli efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că hotărârea atacată trebuie să fie anulată pentru următoarele motive:

În primul rând, aceasta susține că Tribunalul a comis o eroare de drept prin interpretarea eronată, pe de o parte, a articolului 89 alineatul (1) și a articolului 98 alineatul (1) din regulamentul financiar, precum și a articolului 140 alineatele (1) și (2) și a articolului 141 alineatul (2) din normele de aplicare și, pe e altă parte, a principiilor egalității de tratament și nediscriminării, transparenței și liberei concurențe.

În al doilea rând, recurenta susține că Tribunalul a comis o eroare de drept prin interpretarea greșită și denaturarea probelor prezentate.

În plus, recurenta susține că Tribunalul a comis o eroare de drept prin interpretarea eronată a modificărilor criteriilor de selecție, precum și prin omiterea examinării existenței mai multor erori vădite de apreciere în evaluarea ofertei și prin motivarea insuficientă a hotărârii atacate.

Recurs introdus la 25 noiembrie 2011 de Land Wien împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 20 septembrie 2011 în cauza T-267/10, Land Wien/Comisia Europeană

(Cauza C-608/11 P)

(2012/C 25/80)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Land Wien (reprezentant: W.-G. Schärf, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene:

—

reformarea Ordonanței pronunțate la 20 septembrie 2011 de Tribunalul Uniunii Europene (Camera a șasea) în cauza T-267/10, în sensul admiterii pe fond a acțiunii în integralitatea sa și al obligării Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Recursul este îndreptat împotriva Ordonanței Tribunalului din 20 septembrie 2011, prin care acesta a respins acțiunea recurentului având ca obiect, în esență, pe de o parte, o cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 25 martie 2010 de clasare a plângerii reclamantului referitoare la proiectul de extindere a unităților 3 și 4 ale centralei nucleare din Mochovce (Republica Slovacă) și, pe de altă parte, o cerere prin care se urmărește constatarea abținerii de a acționa a Comisiei, în sensul articolului 265 TFUE, în măsura în care nu au fost transmise reclamantului toate documentele solicitate referitoare la acest proiect, cu încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1).

Potrivit recurentului, Tribunalul a încălcat Tratatul CEEA, neinterpretându-l în lumina Tratatului de la Lisabona. Tribunalul nu a luat în considerare faptul că, prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dreptul de acces la documente, prevăzut la articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale, a devenit un drept care poate fi invocat în susținerea unor acțiuni în justiție, de care recurentul se poate prevala în mod direct pentru a obține din partea Comisiei toate informațiile care i-au fost transmise acesteia cu privire la extinderea centralei nucleare din Mochovce.

Spre deosebire de ceea ce consideră Tribunalul, scrisoarea pe care Comisia a adresat-o ca răspuns la cererea recurentului este o decizie atacabilă în sensul articolului 263 TFUE. Aceasta rezultă din jurisprudența constantă a Curții și în special din Hotărârea din 11 noiembrie 1981, IBM/Comisia (60/81, Rec., p. 2639).

---

(1)  JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3 p. 76.

Recurs introdus la 1 decembrie 2011 de Luigi Marcuccio împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) pronunțate la 14 septembrie 2011 în cauza T-236/02, Marcuccio/Comisia

(Cauza C-617/11 P)

(2012/C 25/81)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	Anularea în parte a Hotărârii din 14 septembrie 2011 pronunțate în cauza T-236/02, în măsura în care au fost respinse concluziile privind despăgubirea și repararea formulate de recurent în înscrisurile sale depuse în cadrul prezentei cauze;

—	în principal, obligarea pârâtei din primă instanță la suportarea cheltuielilor de judecată, precum și admiterea în tot, fără vreo excepție, a concluziilor privind despăgubirea și repararea;

—	sau, în subsidiar, trimiterea în parte a prezentei cauze spre rejudecare Tribunalului, astfel încât acesta să se pronunțe din nou în temeiul concluziilor privind despăgubirea și repararea.

Motivele și principalele argumente

—	erori de procedură atât de grave încât se încalcă iremediabil interesele recurentului;

—

lipsa absolută de motivare, în special o motivare absurdă, tautologică, ilogică și incoerentă, precum și caracterul eronat, fals și absurd al interpretării și al aplicării anexei X la Statutul funcționarilor Uniunii Europene, a principiilor privind interpretarea normelor, a condițiilor obligării unei instituții a Uniunii Europene la despăgubirea unui prejudiciu;

—	caracter confuz și arbitrar, distorsionarea și denaturarea situației de fapt;

—	distorsionarea și denaturarea situației de fapt și caracterul incorect, eronat, fals și absurd al interpretării și al aplicării principiilor privind admisibilitatea acțiunilor în justiție.

Recurs introdus la 2 decembrie 2011 de New Yorker SHK Jeans GmbH & Co. KG, fostă New Yorker SHK Jeans GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 29 septembrie 2011 în cauza T-415/09, New Yorker SHK Jeans GmbH & Co. KG, fostă New Yorker SHK Jeans GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Vallis K. — Vallis A. & Co. O.E.

(Cauza C-621/11 P)

(2012/C 25/82)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: New Yorker SHK Jeans GmbH & Co. KG, fostă New Yorker SHK Jeans GmbH (reprezentanți: V. Spitz, A. Gaul, T. Golda, S. Kirschstein-Freund, avocați)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Vallis K. — Vallis A. & Co. O.E.

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1.

anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 29 septembrie 2011 pronunțată în cauza T-415/09 și (a) anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 iulie 2009 în măsura în care se respinge calea de atac și se confirmă respingerea cererii de înregistrare pentru produse din clasa 25, în subsidiar, (b) trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare în vederea soluționării definitive a litigiului.

2.	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

—

Luarea în considerare a probelor suplimentare privind utilizarea depuse după expirarea termenului limită stabilit de Oficiu pentru depunerea unor asemenea probe este o încălcarea a articolului 42 alineatul (2) și (3) și a articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului (1) [anterior articolul 43 alineatul (2) și (3) și articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului] precum și a normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei.

—

depunerea probelor care dovedesc utilizarea serioasă a mărcii invocate în sprijinul opoziției este reglementată numai de norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei. Modul de redactare al normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei nu conferă o putere discreționară. Prin urmare, articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului nu este aplicabil în această privință. În cauză, întrucât nu a fost dovedită utilizarea serioasă a mărcii invocate în sprijinul opoziției în cadrul termenului fixat de Oficiu în conformitate cu norma 22 alineatul (2) prima teză din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, opoziția trebuie respinsă.

—

Prin urmare, în cazul în care Oficiul solicită părții care a formulat opoziția să prezinte observații ca răspuns la argumentele solicitantului mărcii comunitare cu privire la prezentarea probei privind utilizarea, în conformitate cu articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului și norma 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, persoana care a formulat opoziția poate să își prezinte observațiile. Cu toate acestea, probe suplimentare depuse privind utilizarea nu pot fi luate în considerare deoarece au fost depuse după expirarea termenului. Prin luarea în considerare a probelor depuse tardiv s-a încălcat articolul 42 alineatul (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului și norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei.

—	Simpla prezentare a unor observații de către solicitantul mărcii comunitare prin care se contestă caracterul suficient al probei în cadrul termenului limită nu justifică luarea în considerare a probelor suplimentare privind utilizarea.

—

Chiar dacă articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului este considerat aplicabil în ceea ce privește probele suplimentare privind utilizarea, depuse după expirarea termenului stabilit potrivit normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, în prezenta cauză, articolul 42 alineatul (2) și (3) și articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului și norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei au fost încălcare.

—

Probele depuse ulterior nu au fost probe suplimentare. Probele suplimentare necesită ca probele depuse în cadrul primului termen limită să fi dovedit utilizarea serioasă a mărcii invocate în sprijinul opoziției și ca probele depuse la o dată tardivă să confirme doar faptele deja dovedite. Așadar, Tribunalul a încălcat articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului întrucât a permis aplicarea respectivei dispoziții în cadrul acțiunii.

—

Existența unui abuz de putere discreționară, conferită de articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului. Oficiul a abuzat de puterea sa discreționară prin simplul fapt că a luat în considerare că depunerea unor exemple suplimentare de utilizare era necesară pentru persoana care a formulat opoziția. Problema dacă depunerea unor probe suplimentare este necesară pentru o parte la procedură nu este un factor de luat în considerare de către intimat. La această problemă trebuie să se răspundă de către fiecare parte pe cont propriu. În plus, Oficiul nu a ținut seama de alte împrejurări. Nu a examinat nici măcar valoarea materialului probatoriu depus inițial. Întrucât a statuat că nu a existat un abuz de putere discreționară, Tribunalul a încălcarea reglementarea aplicabilă.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

Recurs introdus la 6 decembrie 2011 de Polyelectrolyte Producers Group, SNF SAS împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) pronunțate la 21 septembrie 2011 în cauza T-268/10: Polyelectrolyte Producers Group, SNF SAS/Agenția Europene pentru Produse Chimice (ECHA)

(Cauza C-625/11 P)

(2012/C 25/83)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Polyelectrolyte Producers Group, SNF SAS (reprezentanți: K. Van Maldegem, R. Cana, avocați)

Celelalte părți în proces: Agenția Europene pentru Produse Chimice (ECHA), Regatul Țărilor de Jos, Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea Ordonanței Tribunalului pronunțate în cauza T-268/10 și

—

anularea Deciziei Agenției Europene pentru Produse Chimice (denumită în continuare „ECHA”) prin care acrilamida este identificată drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (1) privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice în conformitate cu articolul 59 din acest regulament și de includere ulterioară, de la 30 martie 2010, a acrilamidei pe lista substanțelor candidate, în conformitate cu articolul 59 din regulamentul menționat, sau

—	cu titlu alternativ, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la cererea de anulare formulată de recurente și

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente acestor proceduri (inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului).

Motivele și principalele argumente

Recurentele susțin că Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii prin faptul că a respins cererea de anulare formulată de ele împotriva Deciziei ECHA prin care acrilamida este identificată drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. l907/2006, în conformitate cu articolul 59 din acest regulament, și de includere ulterioară, de la 30 martie 2010, a acrilamidei pe lista substanțelor candidate, în conformitate cu articolul 59 din regulamentul menționat. În special, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o serie de erori în interpretarea situației de fapt și a cadrului juridic aplicabil în situația recurentelor. Aceasta a condus la săvârșirea unor erori de drept în ceea ce privește:

—	interpretarea și aplicarea de către Tribunal a articolului 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură și a jurisprudenței referitoare la calculul termenelor și

—

aprecierea Tribunalului potrivit căreia cererea de anulare a Deciziei ECHA prin care acrilamida este identificată drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. l907/2006, în conformitate cu articolul 59 din acest regulament, și de includere ulterioară, de la 30 martie 2010, a acrilamidei pe lista substanțelor candidate, în conformitate cu articolul 59 din regulamentul menționat, este inadmisibilă.

Pentru aceste motive, recurentele solicită anularea Ordonanței pronunțate de Tribunal în cauza T-268/10 și a Deciziei ECHA prin care acrilamida este identificată drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. l907/2006, în conformitate cu articolul 59 din acest regulament, și de includere ulterioară, de la 30 martie 2010, a acrilamidei pe lista substanțelor candidate, în conformitate cu articolul 59 din regulamentul menționat.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2009, L 36, p. 84)

Ordonanța președintelui Camerei a doua a Curții din 17 octombrie 2011 — Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-551/09) (1)

(2012/C 25/84)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 63, 13.3.2010.

Ordonanța președintelui Camerei a șasea a Curții din 28 septembrie 2011 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-179/10) (1)

(2012/C 25/85)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 161, 19.6.2010.

Hotărârea Tribunalului din 30 noiembrie 2011 — Quinn Barlo și alții/Comisia

(Cauza T-208/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piața metacrilaților - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE - Noțiunea de încălcare unică - Durata încălcării - Amenzi - Gravitatea încălcării - Circumstanțe atenuante)

(2012/C 25/86)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Quinn Barlo Ltd (Cavan, Irlanda), Quinn Plastics NV (Geel, Belgia) și Quinn Plastics GmbH (Mayence, Germania) (reprezentanți: W. Blau, F. Wijckmans și F. Tuytschaever, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial V. Bottka și S. Noë, ulterior V. Bottka și N. Khan, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a articolelor 1 și 2 din Decizia C(2006) 2098 final a Comisiei din 31 mai 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.645 — Metacrilați), în măsura în care le privește pe reclamante, precum și, cu titlu subsidiar, o cerere de anulare a articolului 2 din această decizie, în măsura în care acesta dispune aplicarea unei amenzi reclamantelor sau, cu titlu încă mai subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului respectivei amenzi

Dispozitivul

1.

Anulează articolul 1 din Decizia C(2006) 2098 final a Comisiei din 31 mai 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.645 — Metacrilați), pe de o parte, în măsura în care la acest articol se constată că Quinn Barlo Ltd, Quinn Plastics NV și Quinn Plastics GmbH au încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) prin participarea la un ansamblu de acorduri și de practici concertate având ca obiect nu numai plăcile masive din polimetacrilat de metil, ci și compușii pentru turnare din polimetacrilat de metil și plăcile pentru uz sanitar din polimetacrilat de metil și, pe de altă parte, în măsura în care la articolul menționat se reține răspunderea acestor societăți pentru participarea lor la înțelegere între 1 noiembrie 1998 și 23 februarie 2000.

2.	Stabilește la 8 250 000 de euro cuantumul amenzii la plata căreia, în temeiul articolului 2 din Decizia C(2006) 2098 final, sunt obligate în solidar Quinn Barlo, Quinn Plastics NV și Quinn Plastics GmbH.

3.	Respinge în rest acțiunea.

4.	Quinn Barlo, Quinn Plastics NV și Quinn Plastics GmbH suportă 60 % din propriile cheltuieli de judecată și 60 % din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

5.	Comisia suportă 40 % din propriile cheltuieli de judecată și 40 % din cheltuielile de judecată efectuate de Quinn Barlo, de Quinn Plastics NV și de Quinn Plastics GmbH.

---

(1)  JO C 224, 16.9.2006.

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2011 — Deutsche Post/Comisia

(Cauza T-421/07) (1)

(Ajutoare de stat - Măsuri adoptate de autoritățile germane în favoarea Deutsche Post AG - Decizie de deschidere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE - Lipsa unei decizii definitive anterioare - Inadmisibilitate)

(2012/C 25/87)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Post AG (Bonn, Germania) (reprezentanți: J. Sedemund și T. Lübbig, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial N. Khan și B. Martenczuk, ulterior B. Martenczuk și D. Grespan, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: UPS Europe NV/SA (Bruxelles, Belgia); și UPS Deutschland Inc. & Co. OHG (Neuss, Germania) (repreyentanți: T. Ottervanger și E. Henny, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 12 septembrie 2007 de deschidere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) [CE] în ceea ce privește ajutorul de stat acordat de Republica Federală Germania în favoarea Deutsche Post AG [ajutor C 36/07 (ex NN 25/07)].

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.	Deutsche Post AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3.	UPS Europe NV/SA și UPS Deutschland Inc. & Co. OHG suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 22, 26.1.2008.

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2011 — Evropaïki Dynamiki/Comisia

(Cauza T-39/08) (1)

(Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Prestare de servicii informatice privind suportul, administrarea, îmbunătățirea, promovarea și mentenanța unui portal internet - Respingerea ofertei și atribuirea contractului unui alt ofertant - Criterii de selecție - Criterii de atribuire - Răspundere extracontractuală)

(2012/C 25/88)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentant: N. Korogiannakis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve și N. Bambara, agenți, asistați de J. Stuyck, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a deciziei Comisiei din 12 noiembrie 2007 de respingere a ofertei depuse de reclamantă în cadrul cererii de ofertă deschisă EAC/04/07 privind suportul, administrarea, îmbunătățirea, promovarea și mentenanța portalului de internet al Comisiei Europene referitor la învățământul online (e-learning) (elearningeuropa.info) (JO 2007/S87–105977) și de atribuire a contractului de achiziție publică unui alt ofertant și, pe de altă parte, o cerere de despăgubiri.

Dispozitivul

1.

Anulează decizia Comisiei din 12 novembre 2007 de respingere a ofertei depuse de Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE în cadrul cererii de ofertă deschisă EAC/04/07 privind suportul, administrarea, îmbunătățirea, promovarea și mentenanța portalului de internet al Comisiei Europene referitor la învățământul online (e-learning) (elearningeuropa.info) (JO 2007/S87–105977) și de atribuire a contractului de achiziție publică către un alt ofertant.

2.	Respinge cererea de despăgubiri.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis.

---

(1)  JO C 92,12.4.2008.

Hotărârea Tribunalului din 30 noiembrie 2011 — Comisia/Dittert

(Cauza T-51/08 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2005 - Puncte de prioritate - Neatribuire ca urmare a unui incident tehnic - Comitetul de promovare A* - Atribuirea unui număr de puncte de prioritate suplimentar mai mic decât cel propus de ierarhie - Neînscriere pe lista funcționarilor promovați)

(2012/C 25/89)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Berscheid și K. Herrmann, agenți)

Cealaltă parte în proces: Daniel Dittert (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: B. Cortese și C. Cortese, avocați)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 22 noiembrie 2007, Dittert/Comisia (F-109/06, nepublicată încă în Repertoriu), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Daniel Dittert.

---

(1)  JO C 92, 12.4.2008.

Hotărârea Tribunalului din 30 noiembrie 2011 — Comisia/Carpi Badía

(Cauza T-52/08 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2005 - Puncte de prioritate - Neatribuirea din cauza unui incident tehnic - Comitetul de promovare A* - Atribuirea unui număr de puncte de prioritate suplimentare inferior propunerii ierarhiei - Neînscrierea pe lista funcționarilor promovați)

(2012/C 25/90)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Berscheid și K. Herrmann, agenți)

Cealaltă parte în proces: José María Carpi Badía (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: B. Cortese și C. Cortese, avocați)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 22 noiembrie 2007, Carpi Badía/Comisia (F-110/06, nepublicat încă în Repertoriu) și prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul José María Carpi Badía.

---

(1)  JO C 92, 12.4.2008.

Hotărârea Tribunalului din 30 noiembrie 2011 — Transnational Company „Kazchrome” și ENRC Marketing/Consiliu și Comisia

(Cauza T-107/08) (1)

(Dumping - Importuri de silicomangan originare din Republica Populară Chineză și din Kazahstan - Acțiune în anulare - Preț de export - Comparație între prețul de export și valoarea normală - Calculul marjei de subcotare - Răspundere extracontractuală)

(2012/C 25/91)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Transnational Company „Kazchrome” AO (Aktioubé, Kazahstan) și ENRC Marketing AG (Kloten, Elveția) (reprezentanți: inițial L. Ruessmann și A. Willems, ulterior A. Willems și S. De Knop, avocați)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial J. P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch și G. Wolf, avocați, ulterior J. P. Hix și B. Driessen, agenți, asistați de G. Berrisch, avocat) și Comisia Europeană (reprezentanți: H. van Vliet și K. Talabér-Ritz, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâților: Euroalliages (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J. Bourgeois, Y. van Gerven și N. McNelis, avocați)

Obiectul

Pe de o parte, cererea de anulare a Regulamentului (CE) nr. 1420/2007 al Consiliului din 4 decembrie 2007 de impunere a unei taxe antidumping definitive la importurile de silicomangan originare din Republica Populară Chineză și Kazahstan și de încheiere a procedurii cu privire la importurile de silicomangan originare din Ucraina (JO L 317, p. 5), în măsura în care acesta privește importurile de silicomangan produs de Transnational Company „Kazchrome” AO, și, pe de altă parte, o cerere de daune interese

Dispozitivul

1.

Anulează articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1420/2007 al Consiliului din 4 decembrie 2007 de impunere a unei taxe antidumping definitive la importurile de silicomangan originare din Republica Populară Chineză și Kazahstan și de încheiere a procedurii cu privire la importurile de silicomangan originare din Ucraina în măsura în care acesta se aplică importurilor de silicomangan produs de Transnational Company „Kazchrome” AO.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Transnational Company „Kazchrome” și ENRC Marketing AG suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată ale Comisiei Europene.

4.	Consiliul Uniunii Europene suportă jumătate din cheltuielile de judecată ale Transnational Company „Kazchrome” și ale ENRC Marketing, precum și propriile cheltuieli de judecată.

5.	Euroalliages suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 116, 9.5.2008.

Hotărârea Tribunalului din 30 noiembrie 2011 — Sniace/Comisia

(Cauza T-238/09) (1)

(Ajutoare de stat - Acorduri de reeșalonare a datoriilor - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața comună - Obligația de motivare)

(2012/C 25/92)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Sniace, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: F. J. Moncholí Fernández și S. Rating, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: C. Urraca Caviedes, agent)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2009/612/CE a Comisiei din 10 martie 2009 privind măsura C 5/2000 (ex NN 118/97) pusă în aplicare de Spania în favoarea întreprinderii Sniace, SA, Torrelavega, Cantabria, și de modificare a Deciziei 1999/395/CE (JO L 210, p. 4).

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Sniace, SA la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de Comisia Europeană, inclusiv cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

---

(1)  JO C 193, 15.8.2009.

Hotărârea Tribunalului din 30 noiembrie 2011 — Hartmann/OAPI (Complete)

(Cauza T-123/10) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Complete - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Motivare - Produse care constituie o grupă omogenă - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

(2012/C 25/93)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Paul Hartmann AG (Heidenheim an der Brenz, Germania) (reprezentant: N. Aicher, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial B. Schmidt, ulterior R. Manea și R. Pethke, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 20 ianuarie 2010 (cauza R 601/2009-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Complete ca marcă comunitară

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 20 ianuarie 2010 (R 601/2009-4).

2.	OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Paul Hartmann AG, inclusiv cheltuielile necesare aferente procedurii în fața Camerei a patra de recurs.

---

(1)  JO C 134, 22.5.2010.