European Court of Auditors

12, rue Alcide De Gasperi, 1615 Luxembourg, LUXEMBURG

1.1.

În cuprinsul acestui capitol al raportului anual, Curtea:

1.2.

Curtea de Conturi furnizează Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare (DAS) (5) cu privire la fiabilitatea conturilor, precum și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente. Curtea poate să prezinte, în completarea acestei declarații, aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major de activități ale Uniunii Europene (6).

1.3.

Obiectivul activităților de audit referitoare la fiabilitatea conturilor Uniunii Europene este de a stabili în ce măsură au fost înregistrate în mod corespunzător veniturile, cheltuielile, activele și pasivele, precum și în ce măsură conturile anuale reflectă fidel situația financiară de la 31 decembrie 2010 și rezultatele operațiunilor Uniunii și fluxurile de numerar ale acesteia pentru exercițiul încheiat la această dată (a se vedea punctele 1.6-1.8).

1.4.

Obiectivul activităților de audit referitoare la regularitatea operațiunilor subiacente conturilor exercițiului 2010 este de a stabili în ce măsură aceste operațiuni au fost conforme cu reglementările sau cu prevederile contractuale aplicabile și în ce măsură sumele aferente au fost calculate corect (a se vedea punctele 1.9-1.14 pentru o trecere în revistă a rezultatelor și capitolele 2-7 pentru informații mai detaliate).

1.5.

Curtea a analizat fiabilitatea luărilor de poziție ale Comisiei, și anume declarațiile directorilor generali și rapoartele anuale de activitate ale serviciilor Comisiei, precum și raportul de sinteză aferent, cu scopul de a evalua dacă aceste documente furnizează o evaluare corectă a calității gestiunii financiare și măsura în care ele contribuie la obținerea de către Curte a asigurării pentru ansamblul bugetului (a se vedea punctele 1.17-1.20 și punctele 1.23-1.25, precum și secțiunea intitulată „Fiabilitatea luărilor de poziție ale Comisiei” din cadrul capitolelor 2-7). În cadrul acestor activități de audit se înscrie și examinarea opiniei generale de audit formulate, pentru prima dată, de auditorul intern al Comisiei cu privire la gestiunea financiară asigurată de aceasta în cursul exercițiului bugetar 2010 (a se vedea punctele 1.21-1.22).

1.6.

Observațiile Curții se referă la conturile anuale ale Uniunii Europene (denumite în continuare „conturile”) pentru exercițiul financiar 2010, întocmite de contabilul Comisiei și aprobate de Comisie în conformitate cu articolul 129 din Regulamentul financiar din 25 iunie 2002 (7) și primite de Curte la 27 iulie 2011. Conturile cuprind:

1.7.

Contabilul Comisiei a transmis Curții o scrisoare cuprinzând declarațiile/luările de poziție ale Comisiei, în care confirmă că, sub rezerva anumitor limitări nesemnificative (8), conturile sunt exhaustive și fiabile.

1.8.

În urma auditului Curții cu privire la conturile privind exercițiul 2010, s-a constatat că acestea nu conțin denaturări semnificative (a se vedea însă punctele 1.26-1.37 și informațiile privind situația acțiunilor întreprinse în urma observațiilor formulate cu privire la fiabilitatea conturilor exercițiilor anterioare, prezentate în anexa 1.2 ).

1.9.

Curtea formulează mai multe aprecieri specifice: referitor la venituri, în cadrul capitolului 2, și referitor la grupuri de domenii de politici corespunzătoare celor din bugetul întocmit pe activități (Activity Based Budgeting – ABB), în capitolele 3-7 (a se vedea tabelul 1.1 ). Fiecare apreciere specifică cuprinde o introducere, constatări și concluzii referitoare la regularitatea operațiunilor, la eficacitatea sistemelor și la fiabilitatea luărilor de poziție ale Comisiei și raportează, de asemenea, acțiunile întreprinse de Comisie pentru a da curs recomandărilor formulate anterior de Curte.

1.10.

Pentru exercițiul 2010, grupul de politici Cercetare și alte politici interne, prezentat în capitolul 6, este constituit din grupuri/domenii de politici care făceau obiectul altor aprecieri specifice în cadrul Raportului anual 2009 (9).

1.11.

Curtea concluzionează că veniturile aferente exercițiului (127 795 de milioane de euro) (10) și plățile din cadrul grupului de politici Cheltuieli administrative și alte cheltuieli (9 264 de milioane de euro) nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare și că sistemele aferente de supraveghere și de control erau eficace (a se vedea tabelul 1.2 și punctele 2.41-2.42 și 7.33-7.34). De asemenea, angajamentele nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare, indiferent de grupul de politici de care țin.

1.12.

Curtea concluzionează că grupul de politici Cercetare și alte politici interne (8 953 de milioane de euro) nu a fost afectat de un nivel semnificativ de eroare și că sistemele de supraveghere și de control erau parțial eficace în asigurarea regularității plăților. Cu toate acestea, plățile intermediare și finale efectuate pentru programele-cadru (PC) de cercetare au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare (a se vedea tabelul 1.2 și punctele 6.48-6.49). Curtea concluzionează, de asemenea, că grupul de politici Ajutorul extern, dezvoltarea și extinderea (6 543 de milioane de euro) nu a fost afectat de un nivel semnificativ de eroare și că sistemele de supraveghere și de control erau parțial eficace în asigurarea regularității plăților. Cu toate acestea, plățile intermediare și finale au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare (a se vedea tabelul 1.2 și punctele 5.35-5.36).

1.13.

Curtea concluzionează că grupurile de politici Agricultură și resurse naturale (55 990 de milioane de euro – valoarea cheltuielilor rambursate) și Coeziune, energie și transporturi (37 556 de milioane de euro – valoarea cheltuielilor rambursate) au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare. Cu toate acestea, plățile directe efectuate către fermieri în cadrul sistemului IACS (11) nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare. Curtea concluzionează, de asemenea, că sistemele de supraveghere și de control auditate pentru grupul de politici Agricultură și resurse naturale erau parțial eficace. Curtea concluzionează, totodată, pentru grupul de politici Coeziune, energie și transporturi, că autoritățile de audit erau, în ansamblu, parțial eficace în asigurarea regularității operațiunilor (a se vedea tabelul 1.2 și punctele 3.55-3.56 și 4.47-4.48).

1.13.

Comisia consideră că IACS este, în general, un sistem de control eficace pentru limitarea riscului de eroare sau de cheltuieli neconforme cu reglementările. În ceea ce privește dezvoltarea rurală, Comisia consideră că sistemele de supraveghere și de control sunt îmbunătățite în mod constant.

În ceea ce privește politica de coeziune, Comisia constată că, pentru al doilea an consecutiv, nivelul de eroare rămâne cu mult inferior celui raportat de Curte în perioada 2006-2008. Comisia consideră că această evoluție pozitivă reflectă intensificarea dispozițiilor privind controlul prevăzute de perioada de programare 2007-2013 și a planului său de acțiune din 2008 (a se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 4.24).

1.14.

Curtea concluzionează că, per ansamblu, plățile au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare și că sistemele de supraveghere și de control aferente plăților erau, în general, parțial eficace (a se vedea tabelul 1.2 ).

1.15.

Rezultatele auditului Curții indică, pentru exercițiul 2010, o creștere a indicelui de eroare celui mai probabil estimat de Curte pentru plățile grupului de politici Coeziune, energie și transporturi (12) în raport cu grupul de politici Coeziune în 2009 (13). Indicele de eroare cel mai probabil estimat de Curte pentru plățile din cadrul celorlalte grupuri de politici a rămas relativ stabil.

1.15-1.16.

În ceea ce privește domeniul politicii de coeziune, Comisia constată că indicele de eroare cel mai probabil pentru 2010 este cu mult sub nivelurile înregistrate în exercițiile financiare 2006-2008. Limita inferioară de eroare din 2010, și anume 4,7 %, poate fi comparată în mod favorabil cu cea de 11 % din 2008.

1.16.

Luați în ansamblu, acești indici conduc la o creștere a indicelui de eroare celui mai probabil estimat de Curte pentru ansamblul plăților, de la 3,3 % în 2009 la 3,7 % în 2010 (a se vedea graficul 1.1 ) (14). Conform constatărilor Curții, în jur de o treime din operațiunile testate au fost afectate de eroare (în 2009, proporția a fost de un sfert din numărul total al operațiunilor).

1.17.

Toți directorii generali raportează, în fiecare an, cu privire la modul în care și-au exercitat atribuțiile, în cadrul unui raport de activitate. Fiecare astfel de raport este însoțit de o declarație care acoperă, printre altele, măsura în care resursele au fost utilizate în scopurile pentru care au fost destinate și măsura în care procedurile de control garantează legalitatea și regularitatea operațiunilor.

1.18.

Toți directorii generali au declarat că au fost respectate cerințele menționate anterior. Treisprezece direcții generale sau servicii au exprimat una sau mai multe rezerve (15), dintre care majoritatea se referă la deficiențe privind regularitatea operațiunilor subiacente (a se vedea anexele x.3 la capitolele 2-7).

1.19.

Directorii generali exprimă rezerve în declarațiile de asigurare pe care le furnizează bazându-se pe evaluarea importanței deficiențelor și/sau a observațiilor legate de diferitele elemente constitutive ale rapoartelor lor anuale de activitate. Unul dintre elementele acestei evaluări, care a câștigat în importanță în special în 2010, îl constituie calculul unui risc rezidual sau al unui indice de eroare reziduală – în general, estimarea, pe bază multianuală, a impactului mecanismelor de control asupra indicelui de eroare – care este comparat apoi cu pragul de semnificație de 2 % pentru a stabili dacă este necesară exprimarea unei rezerve.

1.19-1.20.

Întrucât sistemele de gestionare și de control variază semnificativ între domeniile politice, departamentele Comisiei au abordări diferite în luarea în considerare și calcularea indicilor de eroare reziduală. Comisia este de acord cu faptul că orientările existente nu pot fi suficient de detaliate pentru a asigura o utilizare coerentă a terminologiei și a criteriilor de către toate serviciile. Aceasta a pus la punct procedura de evaluare inter pares pentru a se asigura că există coerență, în cazul în care diferite direcții generale pun în aplicare programe similare.

Orientarea trebuie să permită OCD o marjă de apreciere în fiecare caz în parte.

Deși cuantificarea riscurilor în rapoartele anuale de activitate (RAA) este destinată să ofere o indicație a valorilor care prezintă un risc și să estimeze corecțiile financiare potențiale pentru plățile efectuate în anul de referință, directorul general are la dispoziția sa alte instrumente pentru a proteja fondurile UE, precum întreruperile, suspendările de plăți și corecțiile financiare. Cuantificarea riscului în RAA nu are aceeași funcție ca și indicele de eroare stabilit de Curtea de Conturi și Comisia consideră, prin urmare, că acestea nu pot și nu ar trebui comparate. Directorul general poate analiza dacă există „măsuri de atenuare”, care să limiteze riscurile. În ceea ce privește politica de coeziune, cerințele legale existente sunt într-adevăr măsuri de atenuare și evaluarea privind expunerea la riscuri în 2010 ar trebui să țină seama de acele mecanisme de control complementare care pot să meargă mult mai departe de anul de referință al Curții în materie de audit [auditurile anuale efectuate de autoritățile naționale de audit, auditurile suplimentare efectuate de către Direcția Generală Politică Regională (DG REGIO) și Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (EMPL), auditurile de finalizare la încheierea programelor].

1.20.

Instrucțiunile permanente privind elaborarea rapoartelor anuale de activitate difuzate de Secretariatul General și de Direcția Generală Buget nu conțin orientări privind modul în care trebuie să se estimeze riscul rezidual sau indicele de eroare reziduală. În consecință, există divergențe în modul în care direcțiile generale în cauză aplică acest concept (de exemplu, anticiparea de către acestea a recuperărilor preconizate fără a stabili o legătură cu sumele efective, necuantificarea, în cazul anumitor programe, a riscurilor de eroare de 5 % sau mai mici, considerând că un astfel de risc este acoperit de cota de reținere la plată prevăzută în reglementări (16), excluderea rezultatelor de audit negative pentru programele de audit demarate de puțin timp și cu un grad limitat de acoperire).

1.21.

Auditorul intern al Comisiei a formulat, pentru prima dată, o opinie generală (17) privind situația controlului în cadrul Comisiei. Opinia se bazează, în special, pe asigurările furnizate în rapoartele anuale de activitate și pe activitatea desfășurată de Serviciul de Audit Intern al Comisiei și de structurile de audit intern ale diferitelor direcții generale în perioada 2008-2010.

1.22.

Sfera opiniei generale de audit se limitează la propriul cadru de control intern al Comisiei. Or, peste 90 % din ansamblul erorilor sunt detectate în afara Comisiei, la nivelul beneficiarilor. Potrivit evaluării auditorului intern al Comisiei, acest cadru este, în ansamblul său, adecvat. Totuși, Curtea dorește să atragă atenția asupra faptului că sistemele de supraveghere și de control instituite nu reușesc să prevină sau să identifice și să corecteze erorile într-o măsură suficientă pentru ca operațiunile subiacente bugetului să fie, per ansamblu, conforme cu legile și reglementările în vigoare.

1.22.

Atunci când examinează sistemele de control ale Comisiei, auditorul intern al Comisiei urmărește să se asigure că fiecare serviciu a pus în aplicare o strategie de control potrivit căreia costurile controalelor sunt proporționale cu riscurile de eroare din tranzacțiile subiacente, strategie care este eficientă în ceea ce privește scăderea numărului erorilor din declarațiile de costuri prezentate de beneficiari, precum și pentru a recupera sumele plătite în mod necuvenit, atunci când erorile apar.

1.23.

În introducerea la raportul de sinteză (18), se declară că, prin adoptarea acestuia, Comisia își asumă răspunderea politică (19) cu privire la execuția bugetului UE de către membrii conducerii sale. Comisia constată că directorii generali au reușit să corecteze deficiențele în cazul a 25 % din rezervele formulate în 2009. În opinia sa, îmbunătățirile în cauză includ o mai bună conformitate cu normele privind eligibilitatea cheltuielilor declarate de beneficiari.

1.24.

Comisia recunoaște însă că există în continuare domenii care necesită îmbunătățiri, în special în ceea ce privește gestiunea partajată, și propune măsuri în vederea remedierii acestor probleme, cum ar fi:

—

revizuirea, pentru perioada de după 2013, a Regulamentului financiar și a regulamentelor sectoriale, cu scopul de a îmbunătăți conceperea schemelor de finanțare, de a reduce riscul de erori, de a diminua sarcina administrativă pentru beneficiari și alte părți interesate și de a reduce costurile de funcționare în ceea ce privește controalele;

—

—

exercitarea cu rigurozitate a rolului de supraveghere care îi revine și aplicarea, sistematic și în timp util, a întreruperilor de plăți, a procedurilor de suspendare și a corecțiilor financiare, în toate cazurile în care se detectează deficiențe grave în ceea ce privește controlul;

—

—

intensificarea eforturilor în domeniul coeziunii pentru a remedia creșterea semnificativă în raport cu exercițiul 2009 a indicelui de eroare și a volumului de plăți afectate de eroare, care au la origine numărul mai mare de operațiuni și cuantumurile mai mari de cheltuieli declarate;

—

modernizarea normelor UE în materie de achiziții publice, care constituie o sursă importantă de eroare, în special în domeniul coeziunii (20);

—

continuarea ameliorării lizibilității și a gradului de comparabilitate a rapoartelor anuale de activitate.

1.25.

În raportul său de sinteză, Comisia a luat notă de rapoartele furnizate de conducere, afirmând că acestea „reconfortează Colegiul cu privire la punerea în aplicare a guvernanței și a controlului intern în serviciile sale și oferă un grad de asigurare rezonabil cu privire la capacitatea sa de a-și atinge obiectivele” (21). Curtea subliniază însă că o serie de probleme pe care le identificase anterior (22) nu au fost încă soluționate:

—

în anumite domenii, sfera de cuprindere și amploarea rezervelor ar trebui să fie mai largă (a se vedea punctele 1.20, 3.52-3.54, 4.45-4.46, 5.31-5.34 și 6.46-6.47 și anexele x.3 la capitolele 2-7);

—

—

datele care trebuie furnizate de statele membre cu privire la recuperări sau la retrageri continuă să fie incomplete sau nu au fost încă auditate și/sau validate de Comisie (a se vedea punctul 3 din anexa 1.2 );

—

În ceea ce privește politica de coeziune, pentru perioada de programare 2000-2006, Comisia verifică dacă informațiile prezentate pentru încheierea programelor sunt complete și fiabile. Pentru perioada de programare 2007-2013, Comisia realizează o anchetă de audit specifică asupra sistemelor de recuperări ale statelor membre, pentru a obține o garanție cu privire la calitatea datelor prezentate în rapoartele anuale privind recuperările și retragerile. Este de așteptat ca primele rezultate ale acestui audit să fie luate în considerare în rapoartele anuale de activitate pe anul 2011.

—

diferența dintre mecanismele de corecție financiară și recuperări (corecțiile financiare se aplică ca urmare a deficiențelor identificate în sistemele de supraveghere și de control, în vreme ce recuperările sunt legate de plăți neconforme cu reglementările), precum și impactul acestora (corecțiile financiare sunt suportate de contribuabili, în vreme ce recuperările sunt plătite de diferiții beneficiari în cauză) nu sunt încă luate în considerare în mod adecvat (a se vedea punctul 3 din anexa 1.2 ).

—

1.26.

O parte semnificativă a plăților efectuate de Comisie oferă finanțare în avans pentru costuri care vor fi suportate la o dată ulterioară de organisme din exteriorul Comisiei. Atunci când sunt identificate corect ca fiind prefinanțări, aceste plăți nu sunt tratate în conturile Uniunii, la data la care sunt efectuate, cu titlu de cheltuieli definitive, fiind, în schimb, înscrise la activ în bilanț până la prezentarea unor justificări pentru costurile suportate (sau, mai rar, până la executarea activității prevăzute). Pe această bază, Comisia înregistrează cheltuiala corespunzătoare în contul rezultatului economic și închide suma înscrisă în bilanț.

1.27.

Dacă plățile în avans sunt contabilizate în conturi cu titlu de cheltuieli definitive, nu există niciun document contabil care să indice obligația de a prezenta probe privind utilizarea finală care s-a dat fondurilor. Acest lucru sporește riscul ca utilizarea fondurilor să nu fie justificată și ca neregularitățile să nu fie detectate sau să fie detectate doar după trecerea unui interval considerabil de timp, ceea ce poate complica și mai mult recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit.

1.27.

Fără a aduce atingere valabilității principiului enunțat în a doua parte a observațiilor Curții, trebuie remarcat că, de exemplu, în cazul instrumentelor de inginerie financiară (FEI) temeiul juridic prevede numai un control al eligibilității cheltuielilor ocazionate la încheierea programului sau la sfârșitul perioadei de programare (în funcție de evenimentul care survine mai întâi). Prin urmare, indiferent de tratamentul contabil aplicat plăților în numerar efectuate de către Comisie către statele membre, eventualele nereguli vor fi depistate numai în momentul respectiv.

1.28.

Valoarea brută înregistrată în contabilitate a prefinanțărilor acumulate a crescut de peste două ori în decursul ultimelor șase exerciții (de la 39 de miliarde la 84 de miliarde de euro, a se vedea primul rând din tabelul 1.3 ). De asemenea, în cursul procedurii de separare a exercițiilor (23), Comisia estimează cheltuielile suportate până la sfârșitul exercițiului de către beneficiari pentru care încă nu s-au primit cereri de plată. Aceste cheltuieli angajate (a se vedea al doilea rând din tabelul 1.3 ) se scad din valoarea brută aferentă a prefinanțărilor neînchise. Suma netă a prefinanțărilor care rezultă în bilanț (a se vedea al treilea rând din tabelul 1.3 ) a crescut și ea substanțial, dar nu într-un ritm la fel de susținut (de la 29 de miliarde la 49 de miliarde de euro).

1.28.

1.29.

Deși este întotdeauna probabil să fie necesar să se recurgă, într-o anumită măsură, la estimări atunci când se închid prefinanțări, unele direcții generale care activează în domeniul politicilor interne sau al acțiunilor externe continuă să înscrie estimări în conturi chiar și atunci când au acceptat declarații de cheltuieli ca bază adecvată pentru efectuarea de plăți viitoare către beneficiar (24). Recurgerea la estimări pentru cheltuielile angajate s-a intensificat considerabil cu trecerea timpului, trecând de la mai puțin de un sfert din suma avansată, în 2005, la aproape jumătate, în 2010 (a se vedea al doilea rând din tabelul 1.3 ). Curtea și-a exprimat preocuparea față de intensificarea acestei practici (25).

1.29.

Din cauza riscului de eroare în declarațiile de cheltuieli necertificate și/sau neauditate, o serie de ordonatori de credite delegați sunt reticenți în a face plăți pe baza unor astfel de declarații. Aceștia utilizează apoi declarațiile de cheltuieli necertificate și/sau neauditate ca un indicator al progresului înregistrat în acțiunile subvenționate și plata prefinanțărilor suplimentare, în scopul de a asigura un flux continuu de trezorerie pentru proiectele subvenționate. Prin urmare, închiderea este amânată până la încheierea proiectului.

Este important de menționat că atât Comisia, cât și beneficiarii/contractanții (în special în domeniul politicilor interne și ajutorului extern) se vor confrunta cu o provocare în ceea ce privește volumul de muncă administrativă în cazul în care închiderea periodică a prefinanțărilor devine mai eficace.

1.30.

Cu începere din 2009, s-a constatat o creștere substanțială a plăților – în principal în cadrul instrumentelor de inginerie financiară – pentru care justificarea costurilor și/sau a activității derulate este prevăzută abia la o dată ulterioară. Auditul a pus în lumină un număr semnificativ de cazuri în care, inițial, Comisia nu a înregistrat corect plățile ca dând naștere unui activ. Astfel, contravenind principiului prevalenței economicului asupra juridicului (26), conturile dădeau impresia că beneficiarii fondurilor au furnizat o justificare integrală a utilizării acestora, chiar dacă, în practică, lucrurile nu stăteau astfel.

1.30.

1.31.

Contribuțiile la instrumentele de inginerie financiară constituie principalul element vizat de această problemă. Reglementările aplicabile din domeniile coeziunii și dezvoltării rurale (27) prevăd ca declarațiile de cheltuieli să includă plățile efectuate din programele operaționale pentru constituirea fondurilor care asigură implementarea instrumentelor de inginerie financiară, precum și cele efectuate pentru a contribui la aceste fonduri. Comisia a adoptat practica de a înregistra în integralitatea lor sumele declarate de statele membre cu titlu de cheltuieli în contul rezultatului economic, ca și cum ar fi avut loc procesarea definitivă a declarației de cheltuieli.

1.31.

Pe baza informațiile pe care le-a solicitat și le-a obținut de la statele membre în iunie 2011, Comisia a tratat plățile către FEI ca active în conturile pentru 2010, inclusiv cifrele comparative pentru 2009. A se vedea notele 2.5, 2.9, 2.10 și 3.4 la conturile consolidate unde sunt furnizate toate detaliile. A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 1.32.

1.32.

Cu toate acestea, conform regulamentelor sectoriale, autoritățile din statele membre au obligația de a prezenta doar la o dată ulterioară (de obicei, la sfârșitul perioadei aferente programului) o declarație finală privind modul în care au fost utilizate aceste sume sub formă de participare la capital, împrumuturi și garanții acordate beneficiarilor finali. Aceasta înseamnă că, în 2010, Comisia nu dispunea de informații detaliate cu privire la sumele utilizate efectiv de instrumentele de inginerie financiară și abia după descoperirea acestei probleme, la începutul anului 2011, a fost în măsură să colecteze informațiile necesare de la statele membre. În consecință, în jur de 4,8 miliarde de euro nu au fost înregistrate ca prefinanțări în bilanțul din cadrul conturilor provizorii pentru exercițiul 2010 (28).

1.32.

Activele în valoare de 4,8 miliarde de euro vor fi complet amortizate până la sfârșitul anului 2015, ca urmare a aplicării temeiului juridic actual.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 4.32.

1.33.

În plus, există un număr de alte scheme de granturi care permit acordarea de avansuri în numerar beneficiarilor înainte de depunerea de către aceștia a declarațiilor finale de cheltuieli. În practică, acestea sunt tratate și ele ca și când ar fi cheltuieli definitive, nefiind deci recunoscute și prezentate în bilanț. Comisia are dificultăți în a cuantifica suma în cauză.

1.33.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 1.36.

1.34.

Comisia a făcut demersuri pentru a obține informații suficiente în scopul întocmirii conturilor finale. Potrivit informațiilor primite de la statele membre la sfârșitul lunii iunie 2011, contribuția furnizată de UE în contul instrumentelor de inginerie financiară totalizează 6,4 miliarde de euro. Luând ca punct de plecare estimarea sumelor care, până la 31.12.2010, nu au fost utilizate de instrumentele de inginerie financiară, ajustarea cea mai semnificativă care trebuia operată consta în reclasificarea de la cheltuieli la active în conturile aferente exercițiilor 2009 și 2010 (a se vedea notele 2.5, 2.9, 2.10 și 3.4 la conturile aferente exercițiului 2010, în care se explică ajustările operate).

1.35.

Comisia a corectat problemele semnificative legate de caracterul exhaustiv al modului în care erau trecute în evidențe prefinanțările, procedând la efectuarea de înregistrări operate în cadrul procedurii de separare a exercițiilor și la efectuarea de ajustări (a se vedea punctul 1.34). Totuși, lipsa informațiilor actualizate cu privire la fondurile UE utilizate efectiv de statele membre reduce în mod considerabil utilitatea pe care o prezintă informațiile contabile pentru gestiune, în special pentru Comisie în exercitarea responsabilităților care îi revin pentru execuția bugetului.

1.35.

1.36.

Comisia trebuie să ia în continuare măsuri astfel încât să se asigure că sunt disponibile informațiile necesare, că tratamentul operațiunilor este consecvent în conturi și că toate direcțiile generale țin evidențe contabile exhaustive, exacte și actualizate.

1.36.

Trebuie să se țină seama de eficiența costurilor, întrucât Comisia trebuie să evite ca raportarea privind avansurile solicitate de beneficiari să devină extrem de complexă și împovărătoare pentru toate părțile implicate.

Comisia a propus deja o modificare corespunzătoare a actualei baze juridice sectoriale în Regulamentul privind fondurile structurale. De asemenea, va introduce dispoziții corespunzătoare în propunerile pentru viitoarele temeiuri juridice.

1.37.

Având în vederea recurgerea din ce în ce mai frecventă la prefinanțări în bugetul UE și la noi tipuri de instrumente financiare, Comisia trebuie să reexamineze fără întârziere norma contabilă relevantă, pentru a furniza orientări adecvate cu privire la recunoașterea și închiderea prefinanțărilor. Acest demers ar trebui să fie însoțit de intensificarea supravegherii (29).

1.37.

Comisia subliniază, de asemenea, că abordarea închiderii prefinanțării înainte de efectuarea plăților finale nu este doar o chestiune de orientare în materie contabilă. În practică, aceasta înseamnă rambursarea declarațiilor intermediare de cheltuieli al căror grad de conformitate cu normele de eligibilitate complicate trebuie să fie mai întâi verificată. Aceasta nu poate fi obținută fără o creștere substanțială a volumului de muncă administrativă, atât pentru beneficiari, cât și pentru serviciile Comisiei.

În plus, aceasta ar necesita efectuarea de modificări în Regulamentul financiar și în legislația sectorială care, în prezent, permite prefinanțări succesive pe baza progreselor efectuate în legătură cu acțiunile subvenționate. Comisia a propus deja, în cadrul reexaminării articolului relevant din Regulamentul financiar, ca închiderea periodică a prefinanțării să devină obligatorie.

În cele din urmă, Comisia ar dori să sublinieze că serviciile sale de contabilitate au furnizat orientări, formare și au organizat ateliere pe tema prefinanțării în 2010 și 2011, iar acest lucru va continua.

1.38.

În această secțiune, este prezentată sintetic execuția bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul 2010.

1.39.

Totalul creditelor disponibile în cursul exercițiului financiar 2010, luând în considerare creditele reportate (30), veniturile alocate (31) și bugetele rectificative (32), se ridică la 147, 3 miliarde de euro, în cazul celor pentru angajamente, respectiv la 130,5 miliarde de euro, în cazul celor pentru plăți, ceea ce reprezintă o creștere de 0,9 %, respectiv, de 4,8 %, în raport cu creditele disponibile în cursul exercițiului 2009 (a se vedea diagramele III și IV din anexa la prezentul raport anual).

1.40.

Creditele bugetare de angajament aferente exercițiului au depășit cu 0,6 miliarde de euro plafonul cadrului financiar, cauza fiind utilizarea de fonduri pentru care este permis acest lucru (33). Totalul creditelor de plată s-a situat cu 11,4 miliarde de euro sub plafon.

1.41.

Comisia elaborează o serie de documente, care conțin, printre altele, următoarele informații privind execuția bugetului Uniunii Europene (34):

—

la sfârșitul exercițiului 2010, excedentul bugetar era de 4,5 miliarde de euro (2009: 2,3 miliarde de euro);

—

în 2010, ratele de utilizare pentru angajamente și pentru plăți au fost de 99 %, respectiv de 97 %;

—

în 2010, au fost dezangajate angajamente restante acumulate în valoare de 3,3 miliarde de euro (2009: 1,9 miliarde de euro). Creșterea înregistrată în ceea ce privește dezangajările provine în mare parte de la titlul 04 – Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (1,4 miliarde de euro);

—

—

s-au reportat din exercițiul 2010 în exercițiul 2011 credite de plată necheltuite [excluzând veniturile alocate (35)] în valoare de 1,5 miliarde de euro;

—

pentru domeniile de politici Agricultură și dezvoltare rurală (titlul 05), Coeziune (titlurile 04 și 13) și Afaceri maritime și pescuit (titlul 11), rata globală de utilizare a creditelor de plată a fost de 98 %;

—

în domeniul de politici Politică regională, cuantumul creditelor de plată a fost mai mare decât fusese prevăzut (106 % din bugetul inițial). Această diferență a fost finanțată prin intermediul unor transferuri, care se ridică la 1,8 miliarde de euro, în principal de la titlurile 04 (Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale) și 05 (Agricultură și dezvoltare rurală), în cazul cărora s-a înregistrat un volum al plăților mai mic decât se preconizase, ca urmare a întreruperii și a suspendării plăților către Fondul social european (rată de execuție de 88 %), a unui volum financiar mai mic aferent cererilor de plată în domeniul dezvoltării rurale (rată de execuție de 94 %) sau a ritmului lent de procesare a închiderii diverselor programe (36).

—

1.42.

În cursul exercițiului financiar 2010, s-au adus modificări regulamentelor relevante (37) pentru a prevedea plata unor prefinanțări suplimentare pentru acțiunile structurale din perioada 2007-2013. În baza regulamentelor adaptate, s-au vărsat acelor state membre care sunt afectate în mod deosebit de criza economică plăți în avans suplimentare în valoare de 371 de milioane de euro în cadrul Fondului social european, în valoare de 404 milioane de euro în cadrul Fondului de coeziune, și în valoare de 0,8 milioane de euro în cadrul Fondului european pentru pescuit. Pentru domeniul Agricultură și dezvoltare rurală, statelor membre li s-au vărsat, în cursul exercițiului bugetar 2010, prefinanțări suplimentare în valoare de 401 milioane de euro fără niciun temei juridic adecvat. Suma în cauză este raportată în capitolul 3, fiind calificată ca eroare privind legalitatea și regularitatea (38).

1.42.

1.43.

Cuantumul angajamentelor bugetare restante, care reprezintă angajamente deschise pentru care nu au fost încă făcute plăți și/sau dezangajări (39), a crescut cu 17 miliarde de euro (9,7 %), ajungând la 194 de miliarde de euro, în principal în domeniile de politici finanțate prin credite diferențiate (40). Aceste angajamente restante reprezintă echivalentul valorii angajamentelor diferențiate corespunzând a 2,2 exerciții sau al valorii plăților diferențiate corespunzând a 2,8 exerciții, la rata de utilizare din 2010, în domeniile de politici în cauză.

1.43-1.44.

1.44.

Majoritatea angajamentelor restante se regăsesc în grupul de politici Coeziune (a se vedea graficul 1.2 ). Angajamentele restante s-au ridicat, în acest domeniu, la 128 de miliarde de euro (41) (în jur de 66 % din suma totală a angajamentelor restante), reprezentând valoarea angajamentelor pe 2,6 exerciții sau valoarea plăților pe 3,4 exerciții în domeniul în cauză, la rata de utilizare din 2010. Marea majoritate a acestor angajamente restante (113,2 miliarde de euro, 88 % din suma totală) corespunde perioadei în curs, 2007-2013. Acest lucru indică impactul eforturilor întreprinse pentru a efectua plăți în contul angajamentelor restante înaintea aplicării regulii privind dezangajarea automată (regula „n+ 2”/regula „n+ 3” (42)).

2.1.

Acest capitol prezintă aprecierea specifică a Curții cu privire la venituri, care sunt constituite din resurse proprii și din „alte venituri”. Principalele informații financiare cu privire la veniturile aferente exercițiului 2010 sunt prezentate în tabelul 2.1 . Resursele proprii reprezintă de departe principala sursă de finanțare a cheltuielilor bugetare (93,8 %). Capitolul include, de asemenea, o sinteză a măsurilor luate de Comisie ca răspuns la constatările formulate de Curte în Raportul special nr. 2/2008 privind informațiile tarifare obligatorii.

2.2.

Există trei categorii de resurse proprii (1): resurse proprii tradiționale (taxe vamale percepute pentru importuri și taxa pe producția de zahăr), resurse proprii calculate pe baza taxei pe valoarea adăugată (TVA) percepute de statele membre și resurse proprii provenite din venitul național brut (VNB) al statelor membre.

2.3.

Resursele proprii tradiționale sunt constatate și colectate de statele membre. Trei sferturi din sumele aferente acestor resurse sunt vărsate la bugetul Uniunii, celălalt sfert fiind reținut pentru a acoperi cheltuielile de colectare. Fiecare stat membru transmite Comisiei o situație lunară a taxelor constatate (contabilitatea „A”) și o situație trimestrială a acelor taxe constatate care nu sunt incluse în contabilitatea „A” (contabilitatea „B”) (2).

2.4.

Resursele proprii bazate pe TVA și pe VNB reprezintă contribuții care rezultă din aplicarea unor rate uniforme bazelor virtual armonizate de calcul al TVA existente la nivelul statelor membre sau venitului național brut al acestora.

2.5.

Anumite state membre beneficiază de o cotă redusă a TVA (3) și de o reducere brută a contribuției lor anuale bazate pe VNB (4) pentru perioada 2007-2013. În plus, Regatului Unit i se acordă o corecție în ceea ce privește dezechilibrele bugetare („corecția în favoarea Regatului Unit”), care implică o reducere a plăților pe care le efectuează în contul resurselor proprii bazate pe VNB.

2.6.

După contabilizarea totalului de resurse proprii tradiționale, de resurse proprii bazate pe TVA și de alte venituri, resursele proprii bazate pe VNB sunt utilizate în scopul echilibrării bugetului. Orice subevaluare (sau supraevaluare) a VNB-ului pentru un stat membru dat – deși nu afectează resursele proprii bazate pe VNB în ansamblu – determină, până la corectarea problemei, creșterea (sau descreșterea) contribuțiilor celorlalte state membre.

2.7.

Abordarea generală de audit a Curții și metodologia generală de audit a acesteia sunt descrise în partea 2 din anexa 1.1 . În ceea ce privește auditul veniturilor, trebuie menționate următoarele aspecte specifice:

2.8.

Auditul efectuat de Curte cu privire la operațiunile subiacente conturilor nu poate acoperi importurile nedeclarate sau pe cele sustrase de la supravegherea vamală.

2.9.

Curtea a efectuat o evaluare a sistemelor de supraveghere și de control din Italia, țările de Jos și Regatul Unit, state care contribuie la totalul resurselor proprii tradiționale în proporție de aproximativ 38 %. Curtea a examinat sistemele lor contabile, fluxul de resurse proprii tradiționale, de la constatare până la declararea către Comisie, în vederea obținerii unei asigurări rezonabile cu privire la exactitatea și la exhaustivitatea sumelor înregistrate. Auditorii au testat controalele-cheie legate de aplicarea unor taxe preferențiale, de acordarea „super-simplificării” pentru utilizatorii procedurilor de vămuire la domiciliu (scutirea de obligația de a notifica autoritățile vamale) (6) și de tratamentul aplicat costurilor generate de transportul mărfurilor și de asigurare din aceste state membre.

2.10.

În plus, pentru cele șase ordine de recuperare care corespund resurselor proprii tradiționale și care sunt incluse în eșantionul menționat la punctul 2.7, Curtea a reconciliat situația lunară selectată cu evidențele contabile subiacente ale statelor membre vizate (7).

2.11.

Curtea a evaluat, de asemenea, sistemele de supraveghere și de control utilizate la nivelul Comisiei, inclusiv inspecțiile efectuate de aceasta în statele membre.

2.12.

Resursele proprii bazate pe TVA și pe VNB se bazează pe date statistice, pentru care operațiunile subiacente nu pot fi auditate în mod direct. Din acest motiv, auditul a avut drept punct de plecare agregatele macroeconomice întocmite de statele membre și prezentate Comisiei și a evaluat apoi sistemele Comisiei de prelucrare a datelor pentru stabilirea sumelor ce urmează a fi incluse în conturile bugetare finale. Astfel, Curtea a examinat faza de stabilire a bugetului și corectitudinea contribuțiilor statelor membre.

2.13.

Curtea a evaluat sistemele de supraveghere și de control ale Comisiei, al căror obiectiv este de a oferi o asigurare rezonabilă că aceste resurse sunt corect calculate și colectate. Auditul Curții a inclus și examinarea modului în care Comisia gestionează rezervele existente referitoare la TVA și la VNB, a modului în care aceasta verifică inventarele VNB în statele membre, precum și a monitorizării pe care Comisia o realizează cu privire la aplicarea directivelor TVA. Obiectivul auditului desfășurat de Curte nu este de a se pronunța în vreun fel cu privire la calitatea datelor referitoare la TVA și la VNB, date pe care Comisia le primește de la statele membre.

2.14.

Rezultatele testelor efectuate pe operațiuni sunt prezentate sintetic în anexa 2.1. În urma testelor efectuate de Curte asupra eșantionului de operațiuni selectat de aceasta, s-a constatat că operațiunile respective nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare (8). Indicele de eroare cel mai probabil estimat de Curte este de 0 %. Cu toate acestea, în cadrul testării operațiunilor, s-au constatat anumite deficiențe legate de sisteme, deficiențe care sunt prezentate în continuare.

2.15.

Curtea a constatat că, per ansamblu, situațiile contabile A transmise Comisiei de către statele membre nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare. Cu toate acestea, în cazul unei operațiuni (9) dintre cele șase auditate, nu a fost posibilă reconcilierea sumei declarate ca reprezentând resurse proprii tradiționale cu evidențele contabile subiacente.

2.15.

2.16.

Conform constatărilor de audit ale Curții, calculul contribuțiilor statelor membre și plata acestora nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare. Curtea a detectat însă o eroare la calcularea de către Comisie a sumei definitive pentru 2006 (10) a corecției în favoarea Regatului Unit, sumă care a fost înscrisă în bugetul pentru 2010. Această eroare a avut drept rezultat acordarea către Regatul Unit, cu titlu de corecție, a unei sume în exces în valoare de 189 de milioane de euro (3,5 % din corecția în favoarea Regatului Unit acordată pentru 2006) (a se vedea anexa 2.5 , în special punctele 6 și 7). Pentru a corecta această eroare, Comisia a propus, în mod excepțional, ca bugetul 2011 să fie rectificat, în acord cu toate statele membre.

2.16.

2.17.

Curtea a constatat că, per ansamblu, operațiunile testate referitor la „alte venituri” nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare.

2.18.

Rezultatele examinării sistemelor sunt prezentate sintetic în anexa 2.2 . Curtea a constatat că, per ansamblu, sistemele erau eficace în asigurarea regularității operațiunilor.

2.19.

Ca și în anii anteriori (11), Curtea a identificat probleme în cadrul procedurilor și al sistemelor, probleme care afectează sumele înregistrate în situațiile contabile B. Aceste probleme privesc în special:

2.19.

2.20.

În Italia, în țările de Jos și în Regatul Unit, autoritățile naționale nu au fost în măsură să justifice în totalitate sumele înregistrate în situațiile contabile B, aceste sume nefiind în acord cu documentele subiacente.

2.20.

2.21.

În statele membre vizitate, auditul desfășurat de Curte a permis, de asemenea, identificarea unor deficiențe legate de controalele efectuate înaintea acordării liberului de vamă pentru mărfuri, în special în ceea ce privește aplicarea unor taxe preferențiale, acordarea „super-simplificării” pentru utilizatorii procedurilor de vămuire la domiciliu și tratamentul aplicat costurilor generate de transportul mărfurilor și de asigurare. O supraveghere vamală parțial eficace la nivel național mărește riscul colectării unor sume incorecte în contul resurselor proprii tradiționale.

2.21.

2.22.

Rezervele reprezintă o modalitate care permite aducerea de corecții, după termenul reglementar de patru ani, elementelor îndoielnice care apar în declarațiile de TVA transmise de statele membre. În 2010, au fost exprimate 52 de rezerve și au fost retrase 67, astfel încât, la sfârșitul exercițiului, numărul rezervelor exprimate era de 152 (a se vedea tabelul 2.2 ). Efectul net al retragerii celor 67 de rezerve a constat în creșterea resurselor proprii bazate pe TVA cu aproximativ 90 de milioane de euro (15).

2.23.

Deși Curtea a observat progrese satisfăcătoare în ceea ce privește retragerea rezervelor legate de TVA rămase nesoluționate de mult timp, opt dintre acestea existau încă la sfârșitul lui 2010, acoperind exerciții anterioare exercițiului 2000, în comparație cu 20 la sfârșitul lui 2009. Curtea consideră că rezervele rămase nesoluționate de mult timp ar trebui definite ca fiind acele rezerve care privesc un exercițiu anterior celui curent cu cel puțin zece ani. Dacă se ia în considerare această definiție, la rezervele menționate mai sus se mai adaugă încă opt care se referă la exercițiul 2001.

2.23.

2.24.

Comisia este responsabilă de asigurarea aplicării corecte a directivelor TVA și ar trebui să monitorizeze transpunerea și conformitatea măsurilor naționale de punere în aplicare instituite de statele membre. O transpunere incorectă sau incompletă ar putea afecta suma primită reprezentând TVA și, astfel, suma care trebuie vărsată în contul resurselor proprii bazate pe TVA. În 2010, au intrat în vigoare trei directive TVA: două dintre acestea privesc „pachetul TVA” (16), iar cealaltă se referă la sistemul comun al TVA, în vederea combaterii fraudei fiscale legate de operațiunile intracomunitare (17).

2.25.

În cazul a șapte state membre, la sfârșitul exercițiului 2010, mai exact la 12 luni de la intrarea în vigoare a directivelor în cauză, Comisia se afla încă în proces de evaluare a măsurilor naționale de punere în aplicare a „pachetului TVA”. La aceeași dată, procedurile de evaluare ale Comisiei privind punerea în aplicare a directivei TVA referitoare la combaterea fraudei fiscale nu începuseră încă decât pentru două state membre.

2.25.

În ceea ce privește dispozițiile din Directiva TVA care se referă la combaterea fraudei fiscale, în martie 2010, Comisia a lansat proceduri de încălcare a legislației UE pentru nouă state membre, astfel încât să poată realiza o evaluare corespunzătoare.

În 2009 și 2010, Comisia a abordat și a discutat situația altor două state membre în cadrul Grupului de experți pentru strategia de combatere a fraudei fiscale (ATFS) și al Comitetului permanent pentru cooperare administrativă (SCAC). Prin urmare, până la sfârșitul anului 2011 va fi disponibilă o evaluare completă.

2.26.

La sfârșitul exercițiului 2010 existau rezerve generale (18) cu privire la datele VNB ale statelor membre UE-15 pentru perioada 2002-2006 și ale statelor membre UE-10 pentru perioada 2004-2006, în așteptarea finalizării analizei inventarelor VNB noi sau actualizate (19).

2.27.

La începutul exercițiului 2010, erau nesoluționate patru (20) rezerve specifice privind PNB-ul (21), legate de perioada 1995-2001. În cursul anului 2010, Comisia nu a retras niciuna dintre aceste rezerve. Întrucât nu s-au stabilit noi rezerve specifice, numărul de rezerve specifice rămase nesoluționate la sfârșitul exercițiului este neschimbat.

2.27.

2.28.

În 2010, Comisia a efectuat vizite în șase state membre pentru a verifica inventarele VNB și a desfășurat verificări directe în patru dintre acestea, dar s-a limitat la un număr foarte mic de componente VNB. După cum se precizează în orientările Eurostat, în urma acestei abordări de verificare directă nu se preconizează, în general, formularea de concluzii cu privire la toate elementele din cadrul estimărilor VNB.

2.28.

2.29.

La sfârșitul exercițiului 2010, Eurostat nu elaborase niciun raport de evaluare privind VNB-ul statelor membre pentru perioada de după 2002, nefiind, astfel, în măsură să înlocuiască niciuna dintre rezervele generale (a se vedea punctul 2.26) cu rezerve specifice referitoare la exercițiile respective.

2.29.

2.30.

Sistemele de supraveghere și de control ale institutelor naționale de statistică din statele membre ar trebui să contribuie la asigurarea comparabilității, a fiabilității și a exhaustivității datelor VNB (22). Însă Eurostat nu a finalizat încă evaluarea pe care o efectuează cu privire la sistemele de supraveghere și de control din cadrul institutelor naționale de statistică și nu a adoptat încă orientări privind aplicarea acestor sisteme în vederea elaborării conturilor naționale în statele membre.

2.30.

2.31.

În calculul corecției în favoarea Regatului Unit pentru perioada de referință 2007-2009, Comisia nu a inclus în cifra reprezentând totalul cheltuielilor alocate un element esențial pentru calculul corecției, și anume în jur de 2 % din totalul plăților de fonduri UE. Comisia a exclus din calcul aceste sume deoarece informațiile referitoare la locul unde s-au efectuat cheltuielile în cauză nu erau disponibile. Comisia nu a verificat dacă aceste cheltuieli ar fi putut fi alocate în scopul calculului (a se vedea anexa 2.5 , în special punctele 3-5 și 10-11).

2.31.

2.32.

Curtea a observat de asemenea că, în definiția pe care o dă „plăților efective” în scopul calculării totalului cheltuielilor alocate, Comisia:

(a)

nu include cheltuielile finanțate prin venituri alocate (cheltuieli prevăzute în scopuri specifice), care au crescut semnificativ în perioada 2007-2009, de la 1 % la 5 % din totalul plăților bugetare;

(a)

(b)

nu deduce din cheltuielile alocate sumele acoperite de ordine de recuperare încasate, în special în ceea ce privește titlul bugetar 6 „Contribuții și restituiri în cadrul acordurilor și al programelor comunitare”: încasările provenite din această sursă au variat între 3 % și 5 % din plățile aferente aceleiași perioade.

(b)

2.33.

Omisiunile menționate la cele două puncte anterioare reduc nivelul de precizie al calculului corecției în favoarea Regatului Unit. Nu se poate determina în ce sens acestea afectează rezultatul calculului.

2.34.

Conform normelor de aplicare a Regulamentului financiar (23), se poate renunța la ordine de recuperare a creanțelor în următoarele cazuri: costurile previzibile ale recuperării ar depăși suma de recuperat, creanța nu poate fi recuperată datorită vechimii ei sau a insolvabilității debitorului, recuperarea nu este conformă cu principiul proporționalității. Decizia de renunțare trebuie să fie motivată.

2.35.

Auditul sistemelor subiacente renunțărilor a relevat că, în general, Comisia a aplicat procedurile stabilite pentru renunțarea la ordine de recuperare și a motivat deciziile luate. Curtea a constatat însă deficiențe la nivelul gestionării asigurate de Comisie în perioada 1995-2008, deficiențe care au sporit riscul de nerecuperare a creanțelor. Pentru fiecare dintre cazurile următoare de renunțare la recuperarea creanțelor, s-au identificat una sau mai multe deficiențe (exemplele 2.1, 2.2 și 2.3).

2.35.

2.36.

Rezultatele examinării luărilor de poziție ale Comisiei sunt prezentate sintetic în anexa 2.3 . În continuare, Curtea prezintă o descriere în detaliu a observațiilor importante.

2.37.

Deficiența de sistem semnificativă relevată de auditul desfășurat de Curte cu privire la fiabilitatea conturilor referitoare la resursele proprii tradiționale în cazul unui stat membru (a se vedea punctul 2.15) a fost identificată și în urma activităților de inspecție ale Comisiei. Curtea consideră că această deficiență ar fi trebuit menționată în raportul anual de activitate al DG BUDG.

2.37.

2.38.

Eroarea detectată de Curte la calcularea de către Comisie a sumei definitive pentru 2006 a corecției în favoarea Regatului Unit (a se vedea punctul 2.16) este descrisă în raportul anual de activitate al DG BUDG, raport în care se prezintă măsurile de control suplimentare instituite ulterior. Cu toate acestea, având în vedere criteriul pe care Comisia însăși îl are stabilit cu privire la pragul de semnificație, în opinia Curții, declarația de asigurare a directorului general al DG BUDG ar fi trebuit să includă o rezervă în acest sens.

2.38.

2.39.

Pe baza activităților sale de audit (24), Curtea concluzionează că:

pentru exercițiul încheiat la 31 decembrie 2010 nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare.

2.40.

Pe baza activităților sale de audit, Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control erau eficace în asigurarea regularității veniturilor. Cu toate acestea, Curtea atrage atenția asupra deficiențelor prezentate în continuare:

(a)

Auditurile Curții continuă să identifice probleme legate de utilizarea contabilității „B” (punctul 2.19) și de fiabilitatea situațiilor contabile A și B (punctele 2.15 și 2.20). S-au identificat, de asemenea, deficiențe în ceea ce privește supravegherea vamală de la nivel național (punctul 2.21). Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control din statele membre auditate sunt doar parțial eficace în asigurarea caracterului exhaustiv și corect al resurselor proprii tradiționale.

(a)

(b)

Există încă rezerve nesoluționate de mult timp (punctul 2.23). Curtea a detectat deficiențe și la nivelul monitorizării pe care Comisia o realizează cu privire la aplicarea în statele membre a directivelor TVA examinate (punctul 2.25).

(b)

În ceea ce privește pachetul TVA, evaluarea celorlalte 5 state membre vizate este în curs, iar Comisia preconizează finalizarea acesteia până în septembrie 2011. În ceea ce privește dispozițiile din Directiva TVA care se referă la combaterea fraudei fiscale, Comisia, după primirea notificărilor din partea statelor membre, este acum în măsură să finalizeze, până la sfârșitul anului 2011, întregul proces de monitorizare a aplicării respectivelor dispoziții, prin intermediul unui raport al Comisiei către Consiliu (a se vedea punctul 2.25).

(c)

Comisia nu a finalizat încă verificarea inventarelor VNB care acoperă datele VNB ale statelor membre pentru perioada de după 2002 (punctul 2.29) și nu a retras încă cele patru rezerve specifice rămase nesoluționate privind PNB-ul, legate de perioada 1995-2001 (punctul 2.27).

(c)

(d)

A existat o eroare în calculul definitiv al corecției pentru 2006 în favoarea Regatului Unit (25) (a se vedea punctul 2.16). Au existat deficiențe în ceea ce privește calculul corecției pentru exercițiile ulterioare (a se vedea punctele 2.31-2.33). Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control ale Comisiei sunt parțial eficace în asigurarea exactității calculului corecției în favoarea Regatului Unit.

(d)

Comisia consideră că metodologia de calcul al cheltuielilor alocate este suficient de temeinică pentru a putea fi utilizată la calcularea contribuției Regatului Unit. Existența acestor „deficiențe” identificate de Curte este rezultatul premisei conform căreia costul marginal al încercării de a face calcule mai precise nu ar fi rezonabil din punctul de vedere al rentabilității.

(e)

Pierderile suferite de la buget în urma renunțării la recuperarea unor creanțe ar fi putut fi evitate sau cel puțin ar fi putut fi diminuate dacă Comisia ar fi dat dovadă de o atitudine mai activă în acest sens (punctul 2.35).

(e)

2.41.

Anexa 2.4 prezintă rezultatul examinării de către Curte a stadiului de aplicare a recomandărilor formulate în rapoarte anuale anterioare. Trebuie menționate următoarele aspecte:

—

În domeniul resurselor proprii tradiționale, Comisia a efectuat o evaluare a deficiențelor din cadrul procedurilor de vămuire simplificate pentru importuri. Curtea își menține opinia referitoare la înregistrarea în contabilitatea „B” a datoriilor vamale aferente mărfurilor confiscate.

—

Poziția Comisiei cu privire la înscrierea în contabilitatea B a datoriilor vamale aferente mărfurilor confiscate diferă de cea a Curții de Conturi. Comisia a examinat hotărârile CJUE în cauza Elshani (cauza C-459/07) și în cauza Dansk Logistik (cauza C-230/08) și a concluzionat că își putea menține poziția sa actuală.

A se vedea răspunsul Comisiei în anexa 2.4.

—

În ceea ce privește resursele proprii bazate pe VNB, orientările referitoare la comunicarea revizuirilor statistice majore nu sunt întotdeauna aplicate de statele membre și nu s-a realizat niciun progres în vederea implementării în Uniunea Europeană a unei politici comune în materie de revizuiri.

—

—

să continue eforturile pentru a asigura utilizarea corectă a contabilității „B”, pentru a garanta faptul că sistemele contabile permit ca situațiile contabile A și B ale statelor membre să fie, în mod demonstrabil, exhaustive și exacte, precum și pentru a asigura consolidarea într-o măsură și mai mare a supravegherii vamale la nivel național (resurse proprii tradiționale);

—

—

să prezinte Comitetului VNB rapoartele de evaluare privind datele VNB ale statelor membre astfel încât să poată fi în măsură să înlocuiască în 2011 toate rezervele generale existente cu rezerve specifice pentru perioada de după 2002. La evaluarea VNB-ului statelor membre, Comisia ar trebui să ia în considerare evaluarea pe care a efectuat-o cu privire la sistemele de supraveghere și de control din cadrul institutelor naționale de statistică, sisteme utilizate pentru elaborarea conturilor naționale, și să definească în mod clar sfera de aplicare a opiniei pe care o formulează în cadrul evaluării sale (resurse proprii bazate pe VNB).

—

2.42.

În 2008, Curtea a publicat Raportul special nr. 2/2008 privind informațiile tarifare obligatorii (ITO) (26). ITO este o decizie privind clasificarea tarifară emisă în scris de autoritățile vamale ale unui stat membru la cererea operatorilor economici. Aceasta obligă din punct de vedere juridic toate autoritățile vamale din Uniunea Europeană față de titular pentru o perioadă de maximum șase ani de la data emiterii.

2.43.

În ansamblu, s-a constatat o bună funcționare a sistemului ITO. Cu toate acestea, erau necesare unele îmbunătățiri.

2.44.

În Decizia Parlamentului European privind descărcarea de gestiune pentru 2007 (27), acesta îndemna Comisia să remedieze de urgență deficiențele nerezolvate și să se asigure că diferendele privind clasificarea tarifară sunt soluționate. De asemenea, Consiliul a invitat Comisia să continue îmbunătățirea sistemului ITO și să monitorizeze instituirea și punerea în practică a acestuia în statele membre, dar a subliniat faptul că posibila răspundere financiară a statelor membre, dacă aceasta există, ar trebui evaluată cu cea mai mare atenție (28).

(a)

Recomandare: Comisia ar trebui să reducă întârzierile legate de soluționarea clasificărilor tarifare neuniforme (punctele 43 și 44 din Raportul special nr. 2/2008).

(b)

Recomandare: Comisia ar trebui să evalueze întregul impact financiar al emiterii de ITO incorecte și să actualizeze baza de date privind informațiile tarifare obligatorii europene (EBTI-3) (punctele 45 și 46 din Raportul special nr. 2/2008).

(c)

Recomandare: Legislația, completată de orientările administrative ale Comisiei, ar trebui consolidată (punctul 47 din Raportul special nr. 2/2008).

(d)

Recomandare: Comisia ar trebui să încurajeze statele membre să remedieze deficiențele detectate (punctul 48 din Raportul special nr. 2/2008).

(d)

2.45.

Comisia a îmbunătățit sistemul ITO și a monitorizat instituirea și punerea în practică a acestuia în statele membre. Cu toate acestea, măsurile de remediere esențiale nu vor deveni aplicabile decât după intrarea în vigoare a dispozițiilor de punere în aplicare a Codului vamal modernizat, iar Comisia ar trebui să își continue eforturile în vederea reducerii timpului necesar pentru soluționarea problemelor legate de clasificare.

2.45.

Comisia ia notă de acest aspect și își continuă eforturile în vederea reducerii timpului necesar pentru soluționarea problemelor legate de clasificare.

3.1.

Acest capitol prezintă aprecierea specifică a Curții cu privire la grupul de politici Agricultură și resurse naturale, care cuprinde domeniile de politici 05 – Agricultură și dezvoltare rurală, 07 – Mediu, 11 – Afaceri maritime și pescuit și 17 – Sănătate și protecția consumatorilor. Principalele informații cu privire la activitățile acoperite și la cheltuielile efectuate în 2010 sunt prezentate în tabelul 3.1 .

3.2.

Potrivit tratatului, politica agricolă comună are ca obiective (1) creșterea productivității agriculturii astfel încât să asigure un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, stabilizarea piețelor, garantarea siguranței aprovizionărilor și asigurarea unor prețuri rezonabile de livrare către consumatori.

3.3.

Bugetul UE finanțează cheltuielile efectuate în cadrul politicii agricole comune, în principal prin intermediul a două fonduri (2): Fondul european de garantare agricolă (denumit în continuare „FEGA”), pentru finanțarea integrală a ajutoarelor directe acordate de UE și a măsurilor de intervenție pe piață (3), și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (denumit în continuare „FEADR”), pentru cofinanțarea la diferite niveluri a programelor de dezvoltare rurală.

3.4.

Principalele măsuri finanțate prin intermediul FEGA (43 990 de milioane de euro) sunt:

3.5.

FEADR cofinanțează cheltuielile de dezvoltare rurală, care acoperă un număr important de măsuri, cum ar fi sistemele pentru agromediu, sumele compensatorii acordate pentru desfășurarea activităților agricole în zone defavorizate, investițiile în exploatații agricole și infrastructura în zonele rurale (11 497 de milioane de euro) (6).

3.6.

În cadrul tuturor sistemelor de ajutor direct prin intermediul FEGA (7) și al anumitor sisteme de ajutor prin intermediul FEADR, beneficiarii ajutoarelor acordate de UE au obligația legală de a îndeplini anumite cerințe de „ecocondiționalitate” referitoare la protecția mediului, sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor, bunăstarea animalelor (cerințele de reglementare în materie de gestionare), precum și la menținerea terenurilor agricole în bune condiții agricole și de mediu (BCAM) (8). Legislația UE prevede că, în cazul nerespectării acestor cerințe, se aplică o reducere a cuantumului total sau o excludere (9) de la plățile directe acordate ca urmare a cererilor introduse în cursul anului calendaristic în care s-a făcut constatarea.

3.6.

3.7.

Numai fermierii sunt eligibili pentru ajutorul pe suprafață acordat de UE. Prin fermier se înțelege o persoană fizică sau juridică ce desfășoară o activitate agricolă definită ca fiind producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole sau menținerea terenurilor în BCAM (10). Menținerea terenurilor în BCAM reprezintă activitatea agricolă minimă impusă solicitantului pentru a fi eligibil pentru ajutor.

3.8.

Cheltuielile din cadrul ambelor fonduri se efectuează prin intermediul a aproximativ 80 (11) de agenții de plată naționale sau regionale din cele 27 de state membre. Agențiile de plată sunt responsabile cu efectuarea plăților către beneficiari și, în prealabil, ele trebuie să verifice, fie direct, fie prin intermediul unor organisme delegate, eligibilitatea cererilor de ajutor. Conturile agențiilor de plată și dosarele privind plățile efectuate de acestea sunt examinate de către organisme de audit independente (organisme de certificare) care întocmesc rapoarte către Comisie în luna februarie a anului următor.

3.8.

3.9.

Politica Uniunii privind mediul este concepută astfel încât să contribuie la protecția și la îmbunătățirea calității mediului și a sănătății umane, precum și la utilizarea rațională a resurselor naturale, inclusiv pe plan internațional. Instrumentul financiar pentru mediu (LIFE) (12) este cel mai important instrument în ceea ce privește finanțarea (cheltuieli în valoare de 205 milioane de euro în 2010), acoperind contribuția UE la proiecte desfășurate în statele membre în sprijinul naturii și al biodiversității, precum și politica în domeniul mediului, guvernanța, informarea și comunicarea.

3.10.

Fondul european pentru pescuit (13) (FEP) reprezintă principalul instrument (cheltuieli în valoare de 395 de milioane de euro (14) în 2010) pentru domeniul de politici Afaceri maritime și pescuit. În domeniul său, politica comună în domeniul pescuitului urmărește aceleași obiective precum politica agricolă comună (a se vedea punctul 3.2).

3.11.

În ceea ce privește Sănătatea și protecția consumatorilor, UE contribuie, pe de o parte, la protecția sănătății umane, a sănătății animalelor și a plantelor și, pe de altă parte, la bunăstarea consumatorilor (cheltuieli în valoare de 478 de milioane de euro în 2010).

3.12.

În cazul FEGA, cheltuielile constau în principal în rambursarea (plăți intermediare/finale) de către UE a subvențiilor acordate fermierilor și altor beneficiari de către statele membre.

3.13.

În ceea ce privește FEADR, toate plățile solicitate în 2010 priveau plăți în avans și plăți intermediare. În ceea ce privește FEP, s-au efectuat numai plăți intermediare.

3.14.

În cazul domeniului de politici Sănătate și protecția consumatorilor, nu există plăți în avans, statele membre primind rambursările pe baza cheltuielilor declarate. În ceea ce privește mediul, prefinanțarea poate reprezenta până la 40 % din contribuția UE pentru un proiect LIFE, după cum se prevede în acordul de grant.

3.15.

În ceea ce privește FEADR, creditele de plată au fost diminuate cu 1 160 de milioane de euro (aproximativ 9 % din creditele de plată inițiale) la sfârșitul exercițiului 2010 (15), în primul rând ca urmare a unei diminuări a cheltuielilor efectuate de către statele membre, diminuare cauzată de dificultățile întâmpinate la asigurarea cofinanțării naționale în situația economică actuală.

3.16.

Abordarea generală de audit a Curții și metodologia generală de audit a acesteia sunt descrise în partea 2 din anexa 1.1 . În ceea ce privește auditul grupului de politici Agricultură și resurse naturale, trebuie menționate următoarele aspecte specifice:

3.17.

Rezultatele testelor efectuate pe operațiuni sunt prezentate sintetic în anexa 3.1 . În urma testelor efectuate de Curte asupra eșantionului de operațiuni selectat de aceasta s-a constatat că un procent de 37 % a fost afectat de eroare. Indicele de eroare cel mai probabil estimat de Curte în urma testelor efectuate pe operațiuni este de 2,3 % (17). Curtea a identificat, de asemenea, plăți în avans către statele membre, care nu erau conforme cu reglementările și care se ridicau la 401 milioane de euro (reprezentând 0,7 % din totalitatea plăților aferente exercițiului), efectuate de Comisie (a se vedea punctul 3.22) (18).

3.17.

În plus, riscul pentru bugetul UE este acoperit în mod corespunzător de procedura de verificare a conformității.

Plățile în avans în valoare de 401 milioane EUR nu reprezintă plăți neconforme cu reglementările către beneficiarii finali. În plus, recuperarea sumelor în cauză este în curs și va fi finalizată până la sfârșitul anului 2011.

3.18.

Auditul Curții a confirmat rezultatele din anii anteriori, și anume faptul că frecvența și impactul erorilor care afectează plățile nu se situau la același nivel pentru toate domeniile de politici. Curtea remarcă faptul că cheltuielile din domeniul dezvoltării rurale sunt în mod deosebit expuse erorilor. În schimb, s-a constatat că plățile directe din cadrul IACS nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare.

3.18.

3.19.

În cadrul FEGA, dintre cele 146 de operațiuni selecționate, 39 (27 %) au fost afectate de erori. 29 (74 %) dintre aceste operațiuni au fost afectate de erori cuantificabile. În ceea ce privește cheltuielile aferente dezvoltării rurale, dintre cele 80 de operațiuni selecționate, 40 (50 %) au fost afectate de erori. 21 (52 %) dintre aceste operațiuni au fost afectate de erori cuantificabile. În ceea ce privește domeniile de politici Mediu, Afaceri maritime și pescuit și Sănătate și protecția consumatorilor, dintre cele 12 operațiuni selecționate, 8 (67 %) au fost afectate de erori. 4 (50 %) dintre aceste operațiuni au fost afectate de erori cuantificabile.

3.19.

3.20.

În 2010, dintre operațiunile afectate de erori, 54 (62 %) au fost afectate de erori cuantificabile privind eligibilitatea și, cel mai adesea, exactitatea (97 % în cazul FEGA și 52 % în cazul FEADR), cauzate în special de supradeclararea de terenuri eligibile.

3.21.

În continuare, sunt prezentate exemple de erori constatate de Curte (a se vedea exemplul 3.1):

3.22.

În perioada 2007-2009, Consiliul a adoptat o serie de decizii în vederea majorării bugetului pentru dezvoltare rurală cu 5,43 miliarde de euro, în principal pentru a răspunde „noilor provocări” (de exemplu, schimbările climatice, protecția biodiversității etc.). Din această sumă, 3 miliarde de euro au reprezentat un transfer de fonduri de la măsurile de ajutor direct la măsurile de dezvoltare rurală („modulare”). Drept urmare, statele membre și-au ajustat în sus programele de dezvoltare rurală și, în 2010, Comisia a efectuat plăți în avans în valoare de 401 milioane de euro pentru aceste programe adiționale. Legislația nu prevede însă astfel de plăți în avans suplimentare (prefinanțarea este permisă numai atunci când programele de dezvoltare rurală sunt adoptate la începutul perioadei de programare, și anume în intervalul 2007-2008, nu atunci când acestea sunt revizuite). În plus, legislația interzice în mod explicit prefinanțarea în cazul fondurilor provenind din modulare. Prin urmare, această plată în valoare de 401 milioane de euro nu are niciun temei juridic.

3.22.

3.23.

Rezultatele examinării Sistemului integrat de administrare și control (IACS), principalul sistem de control menit să asigure regularitatea operațiunilor aferente FEGA și FEADR (25) sunt prezentate sintetic în anexa 3.2 .

3.24.

În urma auditului desfășurat în 2010 în cadrul a șase agenții de plată, Curtea a constatat că sistemele IACS erau eficace în asigurarea regularității plăților în patru agenții și parțial eficace în celelalte două. În plus, Curtea a realizat audituri cu privire la acțiunile întreprinse ca urmare a observațiilor sale în trei agenții de plată și a constatat că există încă deficiențe la nivelul LPIS și în ceea ce privește calitatea controalelor la fața locului.

3.24.

În ceea ce privește cele trei audituri efectuate de Curte cu privire la acțiunile întreprinse ca urmare a observațiilor sale, statele membre în cauză (BG, RO și GR) au încheiat sau sunt pe cale să încheie planuri de acțiune pentru a remedia deficiențele sistemelor lor IACS. Ca urmare, situația din aceste state membre s-a îmbunătățit considerabil.

În ceea ce privește evaluarea sistemului IACS în general, a se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 3.29.

3.25.

Referitor la cele nouă sisteme de supraveghere și de control auditate în cadrul dezvoltării rurale, Curtea a constatat că două dintre sistemele de control implementate nu erau eficace, șase erau parțial eficace, iar unul era eficace în asigurarea regularității plăților.

3.25.

3.26.

IACS cuprinde, în fiecare stat membru, o bază de date privind exploatațiile agricole și cererile de ajutoare, sisteme pentru identificarea parcelelor agricole și pentru înregistrarea animalelor, precum și, în acele state membre care implementează SPU, un registru cu drepturile la plată. Sistemul prevede mai multe controale de eligibilitate: verificarea administrativă a tuturor cererilor de plată, verificări încrucișate cu bazele de date pentru a se evita declararea de două ori a aceluiași teren/a acelorași animale și o rată minimă de 5 % pentru inspecțiile care trebuie efectuate la exploatații de către agențiile de plată.

3.27.

IACS acoperă principalele sisteme finanțate de FEGA, respectiv SPU, SPUS și toate sistemele de ajutor pe suprafață cuplat, precum și sistemele de prime pentru animale. În cazul FEADR, în special pentru agromediu și pentru zonele defavorizate, anumite elemente de bază, cum ar fi suprafața eligibilă și numărul de animale, se verifică prin intermediul IACS, în timp ce alte cerințe se verifică prin sisteme de control special concepute în acest scop (26).

3.28.

Auditul Curții cu privire la IACS a vizat respectarea dispozițiilor cuprinse în reglementările aplicabile și o evaluare a eficacității sistemelor în ceea ce privește asigurarea regularității operațiunilor. Au fost verificate în special următoarele elemente:

I.

procedurile și controalele administrative destinate să asigure corectitudinea plăților, inclusiv calitatea bazelor de date;

II.

sistemele de control bazate pe controale la fața locului;

III.

sistemele destinate să asigure punerea în aplicare și controlul ecocondiționalității.

III.

3.29.

Auditurile anuale desfășurate de Curte în ultimii ani cu privire la sistemele IACS au arătat că eficacitatea IACS este afectată în mod negativ de date eronate înregistrate în bazele de date, de verificări încrucișate incomplete sau de o monitorizare incorectă ori incompletă a anomaliilor. Curtea a observat aceste deficiențe în anumite agenții de plată. În special, două controale de bază, verificarea încrucișată cu datele din LPIS a parcelelor declarate și controalele la fața locului efectuate cu privire la acele parcele, prezentau deficiențe în mai multe dintre agențiile de plată auditate de Curte.

3.29.

Eficacitatea generală și îmbunătățirea constantă a sistemului IACS sunt confirmate de rezultatele auditurilor de conformitate pe care Comisia le-a efectuat în ultimii ani în toate statele membre, de indicele de eroare scăzut evidențiat de statisticile de control pe care le primește de la statele membre și care sunt verificate și validate de organismele de certificare, precum și de propriile constatări DAS ale Curții pentru 2010, care, pentru plățile directe, evidențiază un indice de eroare de 1 %.

Deficiențele rămase sunt, în general, mai puțin semnificative și nu afectează eficacitatea sistemelor IACS, ci, mai degrabă, le fac perfectible. Toate aceste deficiențe sunt urmărite prin procedurile de verificare a conformității, care asigură acoperirea adecvată a riscului pentru bugetul UE.

A se vedea, de asemenea, răspunsul Comisiei la punctul 3.24.

3.30.

Agențiile de plată trebuie să efectueze controale administrative pentru a stabili dacă cererile îndeplinesc cerințele sistemului (27). Controalele administrative trebuie să includă controale încrucișate, printre altele, cu bazele de date IACS, ori de câte ori acest lucru este posibil și oportun. Curtea a verificat dacă bazele de date erau complete și fiabile, dacă controalele au identificat anomalii și dacă s-a acționat în vederea corectării erorilor. Principalele deficiențe care afectează sistemele sunt prezentate în cele ce urmează.

3.31.

Sistemul de identificare a parcelelor agricole (LPIS) este o bază de date în care este înregistrată totalitatea suprafeței agricole (parcelele de referință) a statului membru, inclusiv ortofotografiile, a căror utilizare este facultativă (28). În trei state membre (Grecia, România și Spania), Curtea a identificat cazuri în care parcele de referință considerate „pășuni permanente” (29) au fost înregistrate în LPIS ca fiind eligibile în proporție de 100 %, în pofida faptului că erau acoperite parțial cu pădure deasă sau cu alte elemente neeligibile și că, prin urmare, erau doar parțial eligibile (a se vedea exemplul 3.2).

3.31.

3.32.

În cinci state membre [Bulgaria, Țările de Jos (30), Grecia, România și Spania], Curtea a identificat deficiențe în ceea ce privește actualizarea LPIS.

3.32.

3.33.

În ceea ce privește sistemul de control din afara IACS pentru măsura „restructurarea industriei zahărului” în Franța, Curtea a constatat că sistemul nu era decât parțial eficace (a se vedea exemplul 3.3).

3.34.

Controalele administrative privesc corectitudinea declarațiilor întocmite de solicitant și îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea și pentru plata ajutorului (31). Aceste controale includ verificările încrucișate cu date aflate deja la dispoziția administrației, de exemplu în bazele de date IACS.

3.35.

Unul dintre principalele controale administrative pentru măsurile (32) privind ameliorarea competitivității sectorului agricol, cum ar fi modernizarea exploatațiilor agricole și îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii rurale, vizează evaluarea caracterului rezonabil al cheltuielilor declarate. Statele membre trebuie, așadar, să implementeze sisteme adecvate, care să permită evaluarea sumelor declarate de beneficiari. Curtea a constatat că această cerință prevăzută de regulament nu era implementată în mod efectiv de patru dintre cele șapte autorități naționale auditate în acest scop.

3.35.

3.36.

Pentru anumite proiecte FEADR, controalele administrative trebuie să cuprindă o verificare a conformității operațiunii cu normele naționale și ale UE aplicabile, inclusiv în domeniul achizițiilor publice. Curtea a constatat că, în Portugalia, costurile aferente construirii unui baraj fuseseră repartizate între mai multe contracte, care au putut fi astfel atribuite în mod direct, în loc să facă obiectul unei licitații. Această situație nu a fost detectată de controalele administrative.

3.36.

3.37.

Statele membre trebuie să efectueze anual controale la fața locului care să acopere, pentru cea mai mare parte a sistemelor de ajutor, cel puțin 5 % din totalul beneficiarilor (33). Auditul Curții s-a concentrat pe gradul în care procedurile de analiză a riscurilor permit o selecție adecvată a beneficiarilor în vederea unor astfel de controale, pe calitatea controalelor și pe caracterul adecvat al corecțiilor aduse.

3.38.

Atunci când a procedat la reefectuarea controalelor la fața locului care fuseseră executate de agențiile de plată, Curtea a constatat în mod frecvent că aceste controale nu fuseseră realizate în mod corect (a se vedea exemplul 3.4).

3.39.

În ceea ce privește FEADR, Curtea a constatat deficiențe la nivelul planificării controalelor la fața locului și al analizării rezultatelor. În Portugalia, de exemplu, cvasitotalitatea controalelor (97,5 %) au fost efectuate cu întârzieri considerabile, câteodată la un an sau chiar la doi ani de la exercițiul pentru care s-a solicitat ajutorul, ceea ce face mai dificilă detectarea cazurilor de neconformitate.

3.39.

3.40.

Cerințele în materie de ecocondiționalitate sunt formate din cerințele de reglementare în materie de gestionare și din standardele BCAM (a se vedea punctul 3.6). În timp ce cerințele de reglementare în materie de gestionare sunt prevăzute în diferite directive și regulamente ale UE, standardele BCAM trebuie definite la nivel național. În ceea ce privește ecocondiționalitatea, agențiile de plată au obligația de a verifica cel puțin 1 % din cererile de plăți directe.

3.41.

În cursul vizitelor la fața locului, Curtea a constatat, în cadrul auditului limitat (a se vedea a cincea liniuță de la punctul 3.16), încălcări ale cerințelor privind ecocondiționalitatea în cazul a aproximativ 12 % din plățile supuse unor obligații în acest domeniu. Neconformitățile constatate priveau atât cerințele de reglementare în materie de gestionare (identificarea și înregistrarea animalelor), cât și BCAM (evitarea apariției unei vegetații nedorite).

3.41.

3.42.

Curtea a publicat un raport special privind auditul recuperărilor realizate în cadrul PAC (34), în care a constatat că, în prezent, sistemele prezintă o eficacitate mai mare în ceea ce privește protecția intereselor financiare ale UE și că s-au înregistrat îmbunătățiri la nivelul ratelor de recuperare pentru cazurile înregistrate începând cu anul 2006. Totuși, este necesar să se aducă îmbunătățiri suplimentare sistemelor prin clarificarea normelor, ceea ce ar fi de natură să reducă marja de interpretare și să limiteze practicile divergente adoptate de statele membre.

3.42.

3.43.

Gestiunea majorității cheltuielilor agricole este partajată între statele membre și Comisie. Ajutorul este plătit de statele membre, cărora Comisia le rambursează apoi sumele corespunzătoare (35). Acceptarea definitivă a cheltuielilor se efectuează printr-o procedură în două etape, denumită închiderea conturilor (verificarea și validarea conturilor). Cele două etape constau într-o decizie financiară anuală și în deciziile de conformitate multianuale, adoptate de Comisie.

3.44.