INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 iulie 2011 — Regatul Suediei/MyTravel Group plc, Comisia Europeană

(Cauza C-506/08 P) (1)

(Recurs - Acces la documentele instituțiilor - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță și alineatul (3) al doilea paragraf - Excepții de la dreptul de acces referitoare la protecția procedurilor judiciare și a consultanței juridice, precum și a procesului decizional - Controlul concentrărilor - Documente ale Comisiei întocmite în cadrul unei proceduri care a condus la o decizie de declarare a incompatibilității cu piața comună a unei operațiuni de concentrare - Documente întocmite în urma anulării acestei decizii de către Tribunal)

2011/C 269/02

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Regatul Suediei (reprezentanți: K. Petkovska și A. Falk, agenți)

Celelalte părți în proces: MyTravel Group plc, Comisia Europeană (reprezentanți: X. Lewis, P. Costa de Oliveira și C. O'Reilly, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Regatul Danemarcei (reprezentanți: B. Weis Fogh și V. Pasternak Jørgensen, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C. Wissels și J. Langer, agenți), Republica Finlanda (reprezentant: J. Heliskoski, agent)

Interveniente în susținerea celeilaltei părți în proces: Republica Federală Germania (reprzeentanți: M. Lumma și B. Klein, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues și A. Adam, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: E. Jenkinson și M. S. Ossowski, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia extinsă) din 9 septembrie 2008, MyTravel/Comisia (T-403/05) prin care Tribunalul a respins o acțiune prin care se urmărea anularea Deciziilor Comisiei din 5 septembrie 2005 și din 12 octombrie 2005 de respingere a unei cereri introduse de reclamantă în vederea obținerii accesului la anumite documente pregătitoare ale Deciziei din 22 septembrie 1999 prin care o concentrare a fost declarată incompatibilă cu piața comună și cu funcționarea Acordului privind SEE, operațiunea de concentrare vizând dobândirea controlului total asupra First Choice plc de către Airtours plc, precum și la documente redactate de către serviciile Comisiei ca urmare a anulării acestei decizii prin Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2002 pronunțată în cauza T-342/99

Dispozitivul

1.	Anulează punctul 2 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 9 septembrie 2008, MyTravel/Comisia (T-403/05).

Anulează Decizia D(2005) 8461 a Comisiei din 5 septembrie 2005 de respingere a cererii prezentate de MyTravel Group plc în vederea obținerii accesului la anumite documente pregătitoare ale Comisiei în materia controlului concentrărilor în măsura în care se întemeiază pe articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.

Anulează Decizia D(2005) 9763 a Comisiei din 12 octombrie 2005 de respingere în parte a cererii prezentate de MyTravel Group plc în vederea obținerii accesului la anumite documente pregătitoare ale Comisiei în materia controlului concentrărilor în măsura în care se întemeiază pe articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță și alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

4.	Trimite cauza Tribunalului Uniunii Europene pentru a se pronunța asupra motivelor acțiunii formulate în fața sa de MyTravel Group plc cu privire la care acesta nu s a pronunțat.

5.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 55, 7.3.2009.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 iulie 2011 — Alcoa Trasformazioni Srl/Comisia Europeană

(Cauza C-194/09 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Tarif preferențial pentru energia electrică - Constatare privind lipsa ajutorului - Modificarea și prelungirea măsurii - Decizie de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE - Ajutor existent sau ajutor nou - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 - Articolul 1 litera (b) punctul (v) - Obligația de motivare - Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime)

2011/C 269/03

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Alcoa Trasformazioni Srl (reprezentanți: M. Siragusa, avvocato, T. Müller-Ibold și T. Graf, Rechtsanwälte, F. Salerno, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentant: N. Khan, agent]

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) din 25 martie 2009 în cauza T-332/06, Alcoa Trasformazioni Srl/Comisia, prin care Tribunalul a respins o acțiune prin care se urmărea anularea Deciziei Comisiei din 19 iulie 2006 de angajare a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE cu privire la prelungirea regimului tarifului preferențial de electricitate acordat unor industrii mari consumatoare de energie în Italia [ajutorul de stat nr. C 36/06 (ex NN 38/06)], în măsura în care privește tariful pentru electricitate de care beneficiază cele două instalații producătoare de aluminiu deținute de reclamantă la Fusina (Veneția) și la Portovesme (Sardinia)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Alcoa Trasformazioni Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 193, 15.8.2009.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/3

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 14 iulie 2011 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-303/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Ajutoare de stat - Ajutoare în beneficiul întreprinderilor care au realizat investiții în localitățile grav afectate de calamități naturale în 2002 - Recuperare)

2011/C 269/04

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, V. Di Bucci și E. Righini, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, D. Del Gaizo și P. Gentili, avocați)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a măsurilor necesare pentru a se conforma articolelor 2, 5 și 6 din Decizia 2005/315/CE a Comisiei din 20 octombrie 2004 privind schema de ajutoare pusă în aplicare de Italia în beneficiul întreprinderilor care au realizat investiții în localitățile grav afectate de calamități naturale în 2002 [notificată cu numărul C(2004) 3893], (JO L 100, p. 46)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenele stabilite, a tuturor măsurilor necesare pentru recuperarea de la beneficiari a totalității ajutoarelor acordate în temeiul schemei de ajutoare care a fost declarată ilegală și incompatibilă cu piața comună prin Decizia 2005/315/CE a Comisiei din 20 octombrie 2004 privind schema de ajutoare pusă în aplicare de Italia în beneficiul întreprinderilor care au realizat investiții în localitățile grav afectate de calamități naturale în 2002, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 din această decizie.

2.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 256, 24.10.2009.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 iulie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (Chancery Division) — Regatul Unit] — L'Oréal SA și alții/eBay International AG și alții

(Cauza C-324/09) (1)

(Mărci - Internet - Ofertă de vânzare, pe o piață online destinată consumatorilor din Uniune, a unor produse de marcă destinate de titular vânzării în state terțe - Scoaterea ambalajului produselor menționate - Directiva 89/104/CEE - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Răspunderea operatorului pieței online - Directiva 2000/31/CE („Directiva privind comerțul electronic”) - Ordine judecătorești adresate operatorului menționat - Directiva 2004/48/CE („Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală”))

2011/C 269/05

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: L'Oréal SA, Lancôme parfums et beauté & Cie, Laboratoire Garnier et Cie, L'Oréal (UK) Limited

Pârâți: eBay International AG, eBay Europe SARL, eBay (UK) Limited, Stephan Potts, Tracy Ratchford, Marie Ormsby, James Clarke, Joanna Clarke, Glen Fox, Rukhsana Bi

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Interpretarea articolului 5 alineatul (1) și a articolului 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 89/104/CEE: Prima Directivă a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92), a articolului 9 alineatul (1) litera (a) și a articolului 13 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), a articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257) și a articolului 11 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56) — Noțiunea „introducere pe piață” — Eșantioane de parfum și de produse cosmetice destinate să fie oferite gratuit consumatorilor — Noțiunea „utilizare” a unei mărci — Înscrierea de către un comerciant a unui semn identic cu o marcă la un prestator de servicii care administrează un motor de căutare pe internet în scopul de a realiza pe ecran, ca urmare a introducerii semnului menționat ca termen de căutare, o afișare automată a adresei URL a paginii sale de internet care propune bunuri și servicii identice cu cele acoperite de marcă

Dispozitivul

În cazul în care produse aflate într-un stat terț, care poartă o marcă înregistrată într-un stat membru al Uniunii sau o marcă comunitară, necomercializate anterior în Spațiul Economic European sau, în cazul mărcii comunitare, necomercializate anterior în Uniune, sunt vândute de un operator economic prin intermediul unei piețe online și fără consimțământul titularului acestei mărci unui consumator aflat pe teritoriul acoperit de marca menționată sau fac obiectul unei oferte de vânzare sau al unei publicități pe o astfel de piață destinată unor consumatori aflați pe acest teritoriu, titularul respectiv se poate opune vânzării, ofertei de vânzare sau publicității menționate în temeiul normelor prevăzute la articolul 5 din Prima Directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992, sau la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară. Revine instanțelor naționale sarcina să aprecieze de la caz la caz dacă există indicii relevante care permit să se concluzioneze că o ofertă de vânzare sau publicitatea afișată pe o piață online accesibilă pe teritoriul respectiv este destinată consumatorilor aflați pe acest teritoriu.

Furnizarea de către titularul unei mărci distribuitorilor săi autorizați a unor articole care poartă această marcă și sunt destinate demonstrațiilor pentru consumatori în puncte de vânzare autorizate, precum și a unor flacoane care poartă această marcă, din care se pot lua cantități mici care sunt oferite drept mostre gratuite consumatorilor, nu constituie, în lipsa unor probe contrare, o introducere pe piață în sensul Directivei 89/104 și al Regulamentului nr. 40/94.

Articolul 5 din Directiva 89/104 și articolul 9 din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci poate, în temeiul dreptului exclusiv conferit de aceasta, să se opună revânzării de produse precum cele în cauză în acțiunea principală pentru motivul că vânzătorul subsecvent a scos ambalajul exterior al acestor produse, în cazul în care scoaterea acestui ambalaj are drept consecință lipsa unor informații esențiale, precum cele referitoare la identificarea producătorului sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piață a produsului cosmetic. Dacă scoaterea ambalajului exterior nu a condus la o astfel de lipsă de informații, titularul mărcii se poate opune totuși ca un parfum sau un produs cosmetic ce poartă marca al cărei titular este să fie revândut fără ambalaj în cazul în care demonstrează că scoaterea ambalajului a adus atingere imaginii produsului respectiv și, astfel, reputației mărcii.

Articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/104 și articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci are dreptul să interzică operatorului unei piețe online să facă publicitate pentru produse cu această marcă, vândute pe piața respectivă, pornind de la un cuvânt-cheie identic cu marca respectivă pe care acest operator l-a selecționat în cadrul unui serviciu de referențiere pe internet în cazul în care publicitatea nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului de internet normal informat și suficient de atent să își dea seama dacă produsele menționate provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta sau dacă, dimpotrivă, provin de la un terț.

5.	Operatorul unei piețe online nu realizează o „utilizare”, în sensul articolului 5 din Directiva 89/104 și al articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94, a semnelor identice sau similare unor mărci care apar în ofertele de vânzare afișate pe site-ul său.

Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) trebuie interpretat în sensul că se aplică operatorului unei piețe online în cazul în care acesta nu a jucat un rol activ care să îi fi permis să aibă o cunoaștere sau un control al datelor stocate.

Operatorul menționat joacă un astfel de rol atunci când acordă asistență constând în special în optimizarea prezentării ofertelor de vânzare în cauză sau în promovarea acestora.

Dacă operatorul pieței online nu a jucat un rol activ în sensul vizat la paragraful anterior și, în consecință, furnizarea de servicii intră în domeniul de aplicare al articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31, într-o cauză în care s-ar putea pronunța obligarea la plata de daune interese, operatorul amintit nu se poate prevala totuși de exonerarea de răspundere prevăzută de această dispoziție în cazul în care a avut cunoștință de fapte sau de împrejurări pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să remarce nelegalitatea ofertelor de vânzare în cauză și, în ipoteza unei astfel de cunoștințe, nu a acționat prompt în conformitate cu alineatul (1) litera (b) al articolului 14 menționat.

Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că impune statelor membre să asigure că instanțele naționale competente în materie de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală pot dispune printr-un ordin judecătoresc ca operatorul unei piețe online să adopte măsuri care să contribuie nu numai la încetarea încălcărilor acestor drepturi de către utilizatori ai acestei piețe, ci și la prevenirea unor noi încălcări de această natură. Aceste ordine judecătorești trebuie să fie efective, proporționale, disuasive și nu trebuie să creeze obstacole în calea comerțului legal.

(1) JO C 267, 7.11.2009.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 iulie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul-Unit] — Secretary of State for the Home Department/Maria Dias

(Cauza C-325/09) (1)

(Libera circulație a persoanelor - Directiva 2004/38/CE - Articolul 16 - Drept de ședere permanentă - Perioade care s-au încheiat înainte de data transpunerii acestei directive - Ședere legală - Ședere numai pe baza unui permis de ședere eliberat în temeiul Directivei 68/360/CEE și fără a fi îndeplinite condițiile pentru a beneficia de orice fel de drept de ședere)

2011/C 269/06

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Secretary of State for Work and Pensions

Pârâtă: Maria Dias

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Interpretarea articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56) — Interpretarea articolului 18 alineatul (1) din Tratatul CE — Drept de ședere permanent — Noțiunea de ședere legală — Cetățean al Uniunii, titular al unui permis de ședere de cinci ani în Regatul Unit, eliberat în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 68/360/CEE, a cărui ședere a fost întreruptă de o perioadă în care nu a avut un loc de muncă — Titlu eliberat înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2004/38/CE — Sunt luate în considerare perioadele de ședere împlinite înainte de data intrării în vigoare a directivei?

Dispozitivul

Articolul 16 alineatele (1) și (4) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretat în sensul că:

—

perioadele de ședere care s-au încheiat înainte de 30 aprilie 2006 numai pe baza unui permis de ședere eliberat în mod legal în temeiul Directivei 68/360/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind eliminarea restricțiilor de circulație și ședere în cadrul Comunității pentru lucrătorii din statele membre și familiile acestora și fără a fi îndeplinite condițiile pentru a beneficia de orice fel de drept de ședere nu pot fi considerate încheiate în mod legal în scopul dobândirii dreptului de ședere permanentă în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38 și

—

perioadele de ședere mai scurte de doi ani consecutivi, care s-au încheiat numai pe baza unui permis de ședere eliberat în mod valabil în temeiul Directivei 68/360 și fără a fi îndeplinite condițiile pentru a beneficia de un drept de ședere, intervenite înainte de 30 aprilie 2006 și ulterior unei șederi legale neîntrerupte de cinci ani care s-a încheiat înainte de această dată, nu sunt de natură să afecteze dobândirea dreptului de ședere permanentă în temeiul articolului 16 alineatul (1), menționat anterior.

(1) JO C 256, 24.10.2009.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Scheuten Solar Technology GmbH/Finanzamt Gelsenkirchen-Süd

(Cauza C-397/09) (1)

(Fiscalitate - Directiva 2003/49/CE - Sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite - Taxă profesională - Stabilirea bazei de impozitare)

2011/C 269/07

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Scheuten Solar Technology GmbH

Pârât: Finanzamt Gelsenkirchen-Süd

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (JO L 157, p. 49, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 75) — Includerea sau neincluderea plăților de dobânzi în baza impozabilă a impozitului pe profit a societății debitoare

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții de drept fiscal național potrivit căreia dobânzile aferente unui împrumut plătite de o societate stabilită într-un stat membru unei societăți asociate situate în alt stat membru sunt integrate în baza de impozitare a taxei profesionale la care este supusă prima societate.

(1) JO C 312, 19.12.2009.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven — Țările de Jos) — IMC Securities BV/Stichting Autoriteit Financiële Markten

(Cauza C-445/09) (1)

(Directiva 2003/6/CE - Manipulări ale pieței - Stabilirea cursului la un nivel anormal sau artificial)

2011/C 269/08

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: IMC Securities BV

Pârâtă: Stichting Autoriteit Financiële Markten

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — College van Beroep voor het Bedrijfsleven — Interpretarea articolului 1 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003, privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (JO L 96, p. 16, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 210) — Stabilirea cursului la un nivel anormal sau artificial — Noțiune — Tranzacții și ordine care au provocat o fluctuație de scurtă durată a cursurilor

Dispozitivul

Articolul 1 punctul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) trebuie interpretat în sensul că nu impune, pentru a putea considera cursul unuia sau al mai multor instrumente financiare ca fiind stabilit la un nivel anormal sau artificial, ca acest curs să își mențină un nivel anormal sau artificial peste o anumită durată

(1) JO C 24, 30.1.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Upper Tribunal — Regatul-Unit) — Lucy Stewart/Secretary of State for Work and Pensions

(Cauza C-503/09) (1)

(Securitate socială - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolele 4, 10 și 10a - Prestație de incapacitate pe termen scurt pentru tineri cu handicap - Prestație de boală sau prestație de invaliditate - Condiții de reședință, de prezență la momentul depunerii cererii și de prezență anterioară - Cetățenia Uniunii - Proporționalitate)

2011/C 269/09

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Lucy Stewart

Pârât: Secretary of State for Work and Pensions

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Upper Tribunal — Interpretarea articolelor 10, 19, 28, 29 și 95a din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26) — Indemnizații plătite șomerilor cu vârsta cuprinsă între 16 și 25 de ani, având reședința în Regatul Unit și care se află în situație de incapacitate de muncă de cel puțin șapte luni („short-term incapacity benefit in youth”) — Calificarea acestei indeminzații drept prestație de boală sau prestație de invaliditate — Prestație supusă unei condiții de reședință

Dispozitivul

O prestație de incapacitate pe termen scurt pentru tineri cu handicap, precum cea în discuție în acțiunea principală, constituie o prestație de invaliditate în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 647/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005, dacă este cert că, la data formulării cererii, solicitantul are un handicap permanent sau durabil.

Articolul 10 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea menționată, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 647/2005, se opune ca un stat membru să condiționeze acordarea unei prestații de incapacitate pe termen scurt pentru tineri cu handicap, precum cea în discuție în acțiunea principală, de reședința obișnuită a solicitantului pe teritoriul său.

Articolul 21 alineatul (1) TFUE se opune ca un stat membru să condiționeze acordarea unei astfel de prestații:

—	de prezența anterioară a solicitantului pe teritoriul său, cu excluderea oricărui alt element care să permită să se dovedească existența unei legături reale între solicitant și acest stat membru, și

—	de prezența solicitantului pe teritoriul său la momentul depunerii cererii.

(1) JO C 37, 13.2.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/7

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 iulie 2011 — Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-518/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor - Desfășurarea de activități de tranzacționare imobiliară)

2011/C 269/10

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Rogalski și P. Guerra e Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, agent și N. Ruiz, advogado)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 49 TFUE și 56 TFUE — Desfășurarea de activități de tranzacționare imobiliară

Dispozitivul

Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 TFUE, întrucât

—	a permis desfășurarea de activități de intermediere imobiliară numai în cadrul unei agenții imobiliare;

—	a impus agenților imobiliari și consultanților imobiliari stabiliți în alte state membre să se asigure pentru răspundere profesională prin deținerea unei asigurări conforme cu legislația portugheză;

—	a impus agenților imobiliari stabiliți în alte state membre obligația de a dispune de capitaluri proprii pozitive în sensul acestei legislații și

—	a supus agenții imobiliari și consultanții imobiliari din alte state membre controlului disciplinar integral efectuat de Instituto de Construção e do Imobiliário IP

și

Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 49 TFUE și 56 TFUE, întrucât

—	a impus agenților imobiliari obligația de a exercita activitatea de intermediere în mod exclusiv, cu excepția activității de administrare imobiliară în numele altei persoane și

—	a impus consultanților imobiliari obligația de a exercita în mod exclusiv activitatea de consultanță imobiliară.

2.	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 37, 13.2.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/7

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tartu Ringkonnakohus — Republica Estonia) — Rakvere Piim AS, Maag Piimatööstus AS/Veterinaar- ja Toiduamet

(Cauza C-523/09) (1)

(Politica agricolă comună - Onorarii pentru inspecții și controale sanitare ale producției de lapte)

2011/C 269/11

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tartu Ringkonnakohus

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Rakvere Piim AS, Maag Piimatööstus AS

Pârât: Veterinaar- ja Toiduamet

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tartu Ringkonnakohus — Interpretarea articolelor 26 și 27 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 58, p. 216) și a anexelor IV și VI la regulamentul menționat — Calcularea onorariilor percepute în scopul controalelor oficiale ale producției de lapte — Perceperea de onorarii echivalente taxelor minime aplicabile în temeiul regulamentului, dar superioare costurilor reale suportate de autoritățile competente pentru efectuarea controalelor oficiale

Dispozitivul

Articolul 27 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor trebuie interpretat în sensul că permite unui stat membru să perceapă, fără a fi necesar să adopte o măsură de punere în aplicare la nivel național, onorarii în cuantumurile minime prevăzute în secțiunea B din anexa IV la acest regulament, deși costurile legate de inspecțiile și de controalele sanitare prevăzute de regulamentul menționat suportate de autoritățile competente sunt inferioare acestor cuantumuri, din moment ce nu sunt îndeplinite condițiile stabilite pentru aplicarea articolului 27 alineatul (6) din același regulament.

(1) JO C 63, 13.3.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Puglia — Italia) — Azienda Agro-Zootecnica Franchini sarl, Eolica di Altamura Srl/Regione Puglia

(Cauza C-2/10) (1)

(Mediu - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Directiva 79/409/CEE - Conservarea păsărilor sălbatice - Arii speciale de conservare care fac parte din rețeaua ecologică europeană Natura 2000 - Directivele 2009/28/CE și 2001/77/CE - Surse regenerabile de energie - Norme naționale - Interdicție de instalare a generatoarelor eoliene care nu sunt destinate consumului propriu - Lipsa evaluării efectelor proiectului asupra mediului)

2011/C 269/12

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Puglia

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Azienda Agro-Zootecnica Franchini sarl, Eolica di Altamura Srl

Pârâtă: Regione Puglia

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale Amministrativo Regionale per la Puglia — Interpretarea Directivei 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității (JO L 283, p. 33, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 36), a Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, p. 16), a Directivei 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 77) și a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109) — Reglementare națională și regională care interzice orice proiect de instalare a unor sisteme de producție de energie eoliană care nu sunt destinate consumului propriu și care se situează în zonele SIC și ZPS părți ale rețelei „Natura 2000” — Neefectuarea unui studiu de impact

Dispozitivul

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice, Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității și Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări care interzice instalarea de generatoare eoliene care nu sunt destinate consumului propriu în situri care fac parte din rețeaua ecologică europeană Natura 2000, fără nicio evaluare prealabilă a efectelor asupra mediului ale proiectului în situl vizat în mod specific, în măsura în care principiile nediscriminării și proporționalității sunt respectate.

(1) JO C 63, 13.3.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Korkein hallinto-oikeus — Finlanda) — proceduri inițiate de Bureau National Interprofessionnel du Cognac

(Cauza C-4/10 și C-27/10) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 110/2008 - Indicații geografice ale băuturilor spirtoase - Aplicarea în timp - Marcă ce conține o indicație geografică - Utilizare care are drept rezultat o situație de natură să aducă atingere indicației geografice - Refuzul înregistrării sau nulitatea unei asemenea mărci - Aplicabilitatea directă a unui regulament)

2011/C 269/13

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din acțiunea principală

proceduri inițiate de: Bureau National Interprofessionnel du Cognac

cu participarea: Gust. Ranin Oy

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Korkein hallinto oikeus — Interpretarea Primei Directive 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, (JO L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92), precum și a articolelor 16 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO L 39, p. 16) — Relația dintre mărci și denumirile geografice protejate — Înregistrarea unei mărci figurative care conține în special denumirea geografică „Cognac” pentru băuturi spirtoase care nu îndeplinesc condițiile prevăzute pentru utilizarea acestei denumiri geografice

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului este aplicabil în ceea ce privește aprecierea validității înregistrării unei mărci care conține o indicație geografică protejată de acest regulament, în cazul în care înregistrarea a fost efectuată înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat.

Articolele 23 și 16 din Regulamentul nr. 110/2008 trebuie interpretate în sensul că:

—

în temeiul articolului 23 alineatul (1) din acest regulament, autoritățile naționale competente trebuie să refuze sau să anuleze înregistrarea unei mărci care conține o indicație geografică protejată și care nu beneficiază de derogarea temporală prevăzută la alineatul (2) al aceluiași articol în cazul în care utilizarea acestei mărci ar avea drept rezultat oricare dintre situațiile menționate la articolul 16 din regulamentul menționat;

—

o situație precum cea avută în vedere în cea de a doua întrebare preliminară, și anume situația înregistrării unei mărci care conține o indicație geografică sau un termen care corespunde acestei indicații și traducerea sa, pentru băuturi spirtoase care nu respectă specificațiile impuse de această indicație, intră sub incidența situațiilor prevăzute la articolul 16 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 110/2008, fără a aduce atingere eventualei aplicări a celorlalte norme prevăzute la articolul 16.

(1) JO C 63, 13.3.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/9

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 iulie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) — Regatul Unit] — Nickel Institute/Secretary of State for Work and Pensions

(Cauza C-14/10) (1)

(Mediu și protecția sănătății umane - Directiva 67/548/CEE - Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 - Clasificarea carbonaților de nichel, a hidroxizilor de nichel, precum și a mai multor substanțe grupate pe bază de nichel drept substanțe periculoase - Validitatea Directivelor 2008/58/CE și 2009/2/CE, precum și a Regulamentului (CE) nr. 790/2009 - Adaptarea acestor clasificări la progresul tehnic și științific - Validitate - Metode de evaluare a proprietăților intrinsece ale substanțelor menționate - Eroare vădită de apreciere - Temei juridic - Obligația de motivare)

2011/C 269/14

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Nickel Institute

Pârât: Secretary of State for Work and Pensions

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) — Validitatea, în măsura în care privește reclasificarea carbonaților de nichel ca substanțe carcinogene, a Directivei 2008/58/CE a Comisiei din 21 august 2008 de efectuare a celei de-a treizecea modificări, în vederea adaptării la progresul tehnic, a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO L 246, p. 1) și a Regulamentului (CE) nr. 790/2009 al Comisiei din 10 august 2009 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO L 235, p. 1) — Evaluare inadecvată a proprietăților intrinseci ale carbonaților de nichel în raport cu exigențele prevăzute în anexa VI la Directiva 67/548/CEE

Dispozitivul

Analiza întrebărilor preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea, pe de o parte, a Directivei 2008/58/CE a Comisiei din 21 august 2008 de efectuare a celei de a treizecea modificări, în vederea adaptării la progresul tehnic, a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase și a Directivei 2009/2/CE a Comisiei din 15 ianuarie 2009 de modificare, pentru a treizeci și una oară, în vederea adaptării la progresul tehnic, a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase, precum și, pe de altă parte, a Regulamentului (CE) nr. 790/2009 al Comisiei din 10 august 2009 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor ca urmare a faptului că aceste directive și acest regulament au clasificat substanțe precum anumiți carbonați de nichel, hidroxizii de nichel și alte substanțe grupate pe bază de nichel în cauză în acțiunea principală drept cancerigene de categoria 1, pentru oameni, drept mutagene de categoria 3 și drept toxice pentru reproducere de categoria 2.

(1) JO C 63, 13.3.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/10

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 iulie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) — Regatul Unit] — Etimine SA/Secretary of State for Work and Pensions

(Cauza C-15/10) (1)

(Mediu și protecția sănătății umane - Directiva 67/548/CEE - Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 - Substanțe pe bază de borat - Clasificare drept substanțe toxice pentru reproducere de categoria 2 - Directiva 2008/58/CE și Regulamentul (CE) nr. 790/2009 - Adaptarea acestor clasificări la progresul tehnic și științific - Validitate - Metode de evaluare a proprietăților intrinsece ale substanțelor menționate - Eroare vădită de apreciere - Temei juridic - Obligația de motivare - Principiul proporționalității)

2011/C 269/15

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Etimine SA

Pârât: Secretary of State for Work and Pensions

În prezența: Borax Europe Ltd

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) — Validitatea, în ceea ce privește clasificarea boraților ca substanțe toxice pentru reproducere, a Directivei 2008/58/CE a Comisiei din 21 august 2008 de efectuare a celei de a treizecea modificări, în vederea adaptării la progresul tehnic, a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO L 246, p. 1) și a Regulamentului (CE) nr. 790/2009 al Comisiei din 10 august 2009 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO L 235, p. 1) — Aprecierea eronată a existenței, astfel cum este prevăzut de anexa VI la Directiva 67/548/CEE, a unui risc cu ocazia manipulării și a utilizării normale a substanței

Dispozitivul

(1) JO C 63, 13.3.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/10

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Fővárosi Bíróság — Republica Ungară) — Károly Nagy/Mezőgazdasági és Vidékfejlesztési Hivatal

(Cauza C-21/10) (1)

(Politica agricolă comună - Finanțare prin FEOGA - Regulamentele (CE) nr. 1257/1999 și nr. 817/2004 - Sprijin comunitar pentru dezvoltarea rurală - Sprijin pentru metode de producție agroecologice - Ajutoare pentru agromediu diferite de ajutoarele pe cap de animal, a căror acordare depinde de o anumită densitate a șeptelului - Aplicarea sistemului integrat de gestionare și control - Sistem de identificare și de înregistrare a bovinelor - Obligație a autorităților naționale de informare în legătură cu condițiile de eligibilitate)

2011/C 269/16

Limba de procedură: ungara

Instanța de trimitere

Fővárosi Bíróság

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Károly Nagy

Pârât: Mezőgazdasági és Vidékfejlesztési Hivatal

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Fővárosi Bíróság — Interpretarea art. 22 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de modificare și abrogare a unor regulamente (JO L 160, p. 80, Ediție specială, 03/vol. 28, p. 134), precum și a art. 68 din Regulamentul (CE) nr. 817/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 (JO L 153, p. 30, Ediție specială, 03/vol. 57, p. 116) — Excluderea unui agricultor de la beneficiul unui sprijin pentru agromediu din cauza unei neînregistrări a animalelor în sistemul integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor comunitare — Lipsă constatată exclusiv ca urmare a verificărilor încrucișate prevăzute de sistemul citat anterior — Aplicarea sistemului integrat la ajutoarele pentru agromediu care nu constituie ajutoare [pentru] „animale”, dar care sunt subordonate condiției unei anumite densități a șeptelului

Dispozitivul

În ceea ce privește ajutoarele acordate în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) și de modificare și abrogare a unor regulamente, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1783/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003, și care sunt supuse unei condiții privind densitatea șeptelului, această dispoziție și articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 817/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1257/1999 permit autorităților competente să realizeze verificări încrucișate cu datele din sistemul integrat de gestionare și control și în special să se bazeze pe datele care figurează în baza de date a unui sistem național de identificare și de înregistrare individuală a bovinelor, precum sistemul maghiar de identificare și de înregistrare individuală a bovinelor (Egységes Nyilvántartási és Azonosítási Rendszer).

Articolul 22 din Regulamentul nr. 1257/1999, cu modificările ulterioare, și articolul 68 din Regulamentul nr. 817/2004 permit autorităților competente să verifice, cu ocazia controlului îndeplinirii condițiilor de eligibilitate privind acordarea unui ajutor pentru agromediu prevăzut la articolul 22 menționat, numai datele dintr-un sistem național de identificare și de înregistrare individuală a bovinelor, precum sistemul maghiar de identificare și de înregistrare individuală a bovinelor, pentru a refuza acest ajutor, fără a trebui în mod necesar să efectueze alte verificări.

Articolul 22 din Regulamentul nr. 1257/1999, cu modificările ulterioare, și articolul 68 din Regulamentul nr. 817/2004, interpretate în lumina articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul nr. 1782/2003, impun autorităților naționale, în măsura în care acestea verifică numai datele dintr-un sistem național de identificare și de înregistrare individuală a bovinelor, precum sistemul maghiar de identificare și de înregistrare individuală a bovinelor, în vederea controlului îndeplinirii condițiilor de eligibilitate privind acordarea unui ajutor pentru agromediu prevăzut la articolul 22 menționat și supus unei condiții privind densitatea șeptelului, o obligație de informare în legătură cu aceste condiții de eligibilitate, care constă în a informa agricultorul interesat de acest ajutor cu privire la faptul că orice animal identificat sau înregistrat incorect în acest sistem național va fi luat în considerare în numărul total de animale care prezintă nereguli susceptibile să determine consecințe juridice, precum o reducere sau o excludere de la acordarea ajutorului în cauză.

(1) JO C 113, 1.5.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Højesteret — Danemarca) — Viking Gas A/S/Kosan Gas A/S, fostă BP Gas A/S

(Cauza C-46/10) (1)

(Mărci - Directiva 89/104/CEE - Articolele 5 și 7 - Butelii de gaz protejate ca marcă tridimensională - Introducere pe piață de către un licențiat exclusiv - Activitate a unui concurent al licențiatului care constă în încărcarea acestor butelii)

2011/C 269/17

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Viking Gas A/S

Pârâtă: Kosan Gas A/S, fostă BP Gas A/S

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Højesteret — Interpretarea articolelor 5 și 7 din Directiva 89/104/CE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92) — Punerea pe piață printr-o licență exclusivă a unei butelii de gaz din materiale compozite a cărei formă este înregistrată ca marcă tridimensională națională și comunitară constituită din ambalaj — Activitatea unui concurent a persoanei cu licență, care constă în umplerea buteliilor de gaz din materiale compozite ale persoanei cu licență și în vânzarea gazului în aceste butelii după lipirea unui autocolant prin care se indică faptul că butelia a fost umplută de concurent, însă fără a se îndepărta mărcile figurative și verbale ale persoanei cu licență exclusivă

Dispozitivul

Articolele 5 si 7 din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretate în sensul că nu permit deținătorului unei licențe exclusive pentru utilizarea buteliilor de gaz compozite destinate a fi reutilizate, a căror formă este protejată ca marcă tridimensională și pe care acest deținător a aplicat denumirea și sigla sa, înregistrate ca marcă verbală și ca marcă figurativă, să se opună ca buteliile menționate, după achiziționarea lor de către consumatori, care, ulterior, au consumat gazul conținut inițial de acestea, să fie schimbate de un terț, contra cost, cu butelii compozite încărcate cu gaz care nu provine de la acest deținător, cu excepția situației în care respectivul deținător se poate prevala de un motiv justificat în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 89/104.

(1) JO C 80, 27.3.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/12

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberste Berufungs- und Disziplinarkommission — Austria) — Gentcho Pavlov, Gregor Famira/Ausschuss der Rechtsanwaltskammer Wien

(Cauza C-101/10) (1)

(Relații externe - Acorduri de asociere - Reglementare națională care excludea, anterior aderării Republicii Bulgaria la Uniunea Europeană, posibilitatea ca resortisanții bulgari să fie înscriși în tabloul avocaților stagiari - Compatibilitatea unei astfel de reglementări cu interzicerea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie în ceea ce privește condițiile de muncă, prevăzută în Acordul de asociere CE-Bulgaria)

2011/C 269/18

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberste Berufungs- und Disziplinarkommission

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Gentcho Pavlov, Gregor Famira

Pârât: Ausschuss der Rechtsanwaltskammer Wien

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberste Berufungs- und Disziplinarkommission — Interpretarea art. 38 alin. (1) din Acordul european de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Bulgaria, pe de altă parte (JO L 358 din 31.12.1994, p. 3) — Interzicerea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie sau naționalitate în ceea ce privește condițiile de muncă — Compatibilitate, cu acest articol, a unei reglementări naționale ce exclude, anterior aderării Bulgariei la Uniunii Europene, posibilitatea ca resortisanții bulgari să fie înscriși pe lista avocaților stagiari — Efectul direct al acestei dispoziții

Dispozitivul

Principiul nediscriminării prevăzut la articolul 38 alineatul (1) prima liniuță din Acordul european de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Bulgaria, pe de altă parte, încheiat și aprobat în numele Comunităților prin Decizia 94/908/CECO, CE, Euratom a Consiliului și a Comisiei din 19 decembrie 1994, trebuie interpretat în sensul că nu se opunea, înainte de aderarea Republicii Bulgaria la Uniunea Europeană, unei reglementări a unui stat membru, cum este cea cuprinsă în articolul 30 alineatele (1) și (5) din Regulamentul austriac privind profesia de avocat (Österreichische Rechtsanwaltsordnung), în versiunea aplicabilă acțiunii principale, în temeiul căreia un resortisant bulgar nu putea obține înscrierea în tabloul avocaților stagiari și nici, pe cale de consecință, un atestat privind posibilitatea reprezentării în justiție din cauza unei condiții legate de cetățenie, impusă de această reglementare.

(1) JO C 134, 22.5.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/12

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Ireland — Irlanda) — Patrick Kelly/National University of Ireland (University College, Dublin)

(Cauza C-104/10) (1)

(Directivele 76/207/CEE, 97/80/CE și 2002/73/CE - Acces la formare profesională - Egalitate de tratament între bărbați și femei - Respingerea unei candidaturi - Accesul unui candidat la o formare profesională la informații privind calificările celorlalți candidați)

2011/C 269/19

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Ireland

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Patrick Kelly

Pârâtă: National University of Ireland (University College, Dublin)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Ireland — Interpretarea articolului 4 alineatul (1) din Directiva 97/80/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive de sex (JO 1998, L 14, p. 6, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 32), a articolului 4 din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO L 39, p. 40, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 144) și a articolului 3 din Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului (JO L 269, p. 15, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 143) — Candidat care nu a obținut un loc pentru a urma un curs de formare profesională și care invocă o încălcare a principiului egalității de tratament — Cerere de acces la informații privind calificările celorlalți candidați

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/80/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive de sex trebuie interpretat în sensul că nu prevede dreptul unui candidat la o formare profesională, care apreciază că accesul la aceasta i-a fost refuzat din cauza nerespectării principiului egalității de tratament, de a avea acces la informații deținute de organizatorul acestei formări profesionale în ceea ce privește calificările celorlalți candidați la aceeași formare profesională, pentru a fi în măsură să demonstreze „fapte pe baza cărora se poate prezuma existența unei discriminări directe sau indirecte”, în conformitate cu dispoziția menționată.

Totuși, nu se poate exclude că un refuz de dezvăluire de informații din partea unui pârât, în cadrul demonstrării unor asemenea fapte, ar putea risca să compromită realizarea obiectivului urmărit de directiva menționată și astfel să priveze în special articolul 4 alineatul (1) din aceasta de efectul său util. Incumbă instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în cauza principală.

Articolul 4 din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă și articolul 1 punctul 3 din Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207 trebuie interpretate în sensul că nu prevăd dreptul unui candidat la o formare profesională de a avea acces la informații deținute de organizatorul acesteia în ceea ce privește calificările celorlalți candidați la aceeași formare profesională, nici atunci când acest candidat consideră că nu a avut acces la respectiva formare profesională pe baza acelorași criterii ca și ceilalți candidați și că a fost victima unei discriminări pe criterii de sex, prevăzută la articolul 4, nici atunci când acel candidat se plânge că a fost victima unei discriminări pe criterii de sex, prevăzută la articolul 1 punctul 3, în ceea ce privește accesul la acea formare profesională.

În cazul în care un candidat la o formare profesională ar putea invoca Directiva 97/80 pentru a avea acces la informații deținute de organizatorul acestei formări profesionale în ceea ce privește calificările celorlalți candidați la aceasta, dreptul de acces respectiv poate fi afectat de normele dreptului Uniunii aplicabile în materie de confidențialitate.

4.	Obligația prevăzută la articolul 267 alineatul (3) TFUE nu diferă după cum există, în statul membru avut în vedere, un sistem juridic de tip acuzatorial sau un sistem juridic de tip inchizitorial.

(1) JO C 134, 22.5.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/13

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal de première instance de Bruxelles — Belgia) — Bureau d'intervention et de restitution belge (BIRB)/Beneo Orafti SA

(Cauza C-150/10) (1)

(Agricultură - Organizarea comună a piețelor - Zahăr - Natura și domeniul de aplicare al cotelor tranzitorii atribuite unei întreprinderi producătoare de zahăr - Posibilitatea unei întreprinderi care beneficiază de un ajutor de restructurare pentru anul de comercializare 2006/2007 de a face uz de cota tranzitorie care i-a fost atribuită - Calculul cuantumului recuperării și al sancțiunii aplicabile în cazul nerespectării angajamentelor în cadrul planului de restructurare - Principiul non bis in idem)

2011/C 269/20

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Bruxelles

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Bureau d'intervention et de restitution belge (BIRB)

Pârâtă: Beneo Orafti SA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal de première instance de Bruxelles — Interpretarea articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 493/2006 al Comisiei din 27 martie 2006 de stabilire a măsurilor tranzitorii în cadrul reformei organizării comune a pieței în sectorul zahărului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1265/2001 și (CE) nr. 314/2002 (JO L 89, p. 11, Ediție specială 03/vol. 71, p. 94) — Interpretarea articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitatea Europeană și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 58, p. 42, Ediție specială 03/vol. 70, p. 118) — Interpretarea articolelor 26 și 27 din Regulamentul (CE) nr. 968/2006 al Comisiei din 27 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 320/2006 al Consiliului de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitatea Europeană (JO L 176, p. 32, Ediție specială 03/vol. 73, p. 52) — Natura și conținutul cotelor tranzitorii atribuite unei întreprinderi producătoare de zahăr — Compatibilitatea cu legislația Uniunii, a acordării unei cote tranzitorii unei întreprinderi care beneficiază de un ajutor de restructurare pentru anii de comercializare 2006-2007 — Calculul valorii de recuperat și al sancțiunii aplicabile în cazul nerespectării angajamentelor asumate în cadrul planului de restructurare

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitatea Europeană și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune trebuie interpretat în sensul că termenul „cotă” care figurează în acesta include și cotele tranzitorii în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 493/2006 al Comisiei din 27 martie 2006 de stabilire a măsurilor tranzitorii în cadrul reformei organizării comune a pieței în sectorul zahărului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1265/2001 și (CE) nr. 314/2002.

Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 320/2006 trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în cauză în acțiunea principală, angajamentul — prevăzut de această dispoziție — de renunțare la cota aplicabilă producției de zahăr, de izoglucoză și de sirop de inulină, atribuită unei întreprinderi și pe care aceasta a atribuit-o uneia sau mai multora dintre uzinele sale, produce efecte la data la care, având în vedere informațiile care îi sunt comunicate sau care sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, întreprinderea care își asumă acest angajament este în măsură să știe, în calitate de întreprindere care acționează cu o diligență normală, că, din punctul de vedere al autorităților competente, condițiile pentru obținerea ajutorului de restructurare, stabilite la articolul 5 alineatul (2) din același regulament, sunt îndeplinite.

Articolul 26 alineatul (1) și articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 968/2006 al Comisiei din 27 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 320/2006, precum și articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului trebuie interpretate în sensul că o producție, precum cea în cauză în acțiunea principală, presupunând că aceasta este contrară angajamentului — prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 320/2006 — de renunțare la cota aplicabilă producției de zahăr, de izoglucoză și de sirop de inulină, atribuită unei întreprinderi și pe care aceasta a atribuit-o uneia sau mai multora dintre uzinele sale, poate determina recuperarea ajutorului, impunerea unei sancțiuni și perceperea taxei pe excedent, astfel cum sunt acestea prevăzute în respectivele dispoziții. În ceea ce privește sancțiunea prevăzută la articolul 27 alineatul (3) din Regulamentul nr. 968/2006, revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă, având în vedere toate circumstanțele speței, neconformitatea poate fi calificată drept intenționată sau poate fi considerată ca rezultând dintr-o neglijență gravă. Principiile non bis in idem, proporționalității și nediscriminării trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei aplicări cumulative a acestor măsuri.

Articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul nr. 968/2006 trebuie interpretat în sensul că, presupunând că, în împrejurări precum cele în cauză în acțiunea principală, o întreprindere și-a respectat angajamentul de a dezafecta parțial instalațiile de producție din uzinele în cauză, dar nu și-a respectat angajamentul — prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 320/2006 — de renunțare la cota aplicabilă producției de zahăr, de izoglucoză și de sirop de inulină, care îi este atribuită și pe care a atribuit-o uneia sau mai multora dintre uzinele sale, cuantumul ajutorului de recuperat este egal cu partea de ajutor corespunzătoare angajamentului nerespectat. Această parte a ajutorului trebuie determinată pe baza cuantumurilor stabilite la articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul nr. 320/2006.

(1) JO C 161, 19.6.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/14

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Frankfurt am Main — Germania) — Gerhard Fuchs (C-159/10), Peter Köhler (C-160/10)/Land Hessen

(Cauzele conexate C-159/10 și C-160/10) (1)

(Directiva 2000/78/CE - Articolul 6 alineatul (1) - Interzicerea discriminărilor pe motive de vârstă - Pensionare din oficiu a procurorilor care au împlinit vârsta de 65 de ani - Obiective legitime care justifică un tratament diferențiat pe motive de vârstă - Coerența legislației)

2011/C 269/21

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Frankfurt am Main

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Gerhard Fuchs (C-159/10), Peter Köhler (C-160/10)

Pârât: Land Hessen

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgericht Frankfurt am Main (Germania) — Interpretarea articolului 6 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7) — Interzicerea discriminărilor pe motive de vârstă — Reglementare națională care prevede pensionarea din oficiu a unui funcționar care a împlinit vârsta de 65 de ani — Obiective legitime care justifică diferențele de tratament pe motive de vârstă

Dispozitivul

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă nu se opune unei legi precum Legea privind funcția publică a landului Hessen (Hessisches Beamtengesetz), astfel cum a fost modificată prin Legea din 14 decembrie 2009, care prevede pensionarea din oficiu a funcționarilor publici definitivi, în speță a procurorilor, la împlinirea vârstei de 65 de ani, cu posibilitatea de a continua să lucreze, dacă interesul serviciului impune aceasta, până la vârsta maximă de 68 de ani, în măsura în care această lege are drept obiectiv stabilirea unei structuri echilibrate de vârstă în vederea favorizării încadrării în muncă și a promovării tinerilor, a optimizării gestiunii personalului și, astfel, a prevenirii eventualelor litigii privind capacitatea salariatului de a-și desfășura activitatea după o anumită vârstă și permite realizarea acestui obiectiv prin mijloace adecvate și necesare.

2.	În vederea demonstrării caracterului adecvat și necesar al măsurii vizate, aceasta nu trebuie să fie nerezonabilă în raport cu obiectivul urmărit și trebuie să se bazeze pe elemente a căror valoare probatorie trebuie apreciată de instanța națională.

O lege precum Legea privind funcția publică a landului Hessen, astfel cum a fost modificată prin Legea din 14 decembrie 2009, care prevede o pensionare obligatorie a procurorilor la împlinirea vârstei de 65 de ani, nu are un caracter incoerent doar pentru că permite acestora în anumite cazuri să lucreze până la vârsta de 68 de ani, pentru că include, în plus, dispoziții destinate să limiteze pensionările anterior vârstei de 65 de ani și pentru că alte dispoziții legislative ale statului membru vizat prevăd menținerea în activitate a anumitor funcționari, în special a anumitor funcționari aleși, după această vârstă, precum și o majorare progresivă a vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani.

(1) JO C 161, 19.6.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/14

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 iulie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul Unit] — Tural Oguz/Secretary of State for the Home Department

(Cauza C-186/10) (1)

(Acordul de asociere CEE-Turcia - Articolul 41 alineatul (1) din protocolul adițional - Clauză de „standstill” - Libertatea de stabilire - Refuzul eliberării unui nou permis de ședere unui resortisant turc care a înființat o întreprindere cu încălcarea condițiilor stabilite prin acest permis - Abuz de drept)

2011/C 269/22

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Tural Oguz

Pârât: Secretary of State for the Home Department

Cu participarea: Centre for Advice on Individual Rights in Europe

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Interpretarea articolului 41 alineatul (1) din protocolul adițional și protocolul financiar, semnate la 23 noiembrie 1970, anexate la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia și referitor la măsurile care urmează să fie adoptate pentru intrarea în vigoare a acestora (JO L 293, p. 4) — Regula de standstill — Domeniu de aplicare — Interdicție adresată statelor membre de a introduce noi restricții privind libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor — Resortisant turc care a deschis o afacere în Regatul Unit după ce a obținut permis de ședere cu condiția de a nu începe o activitate profesională fără consimțământul secretarului de stat — Refuzul de a înnoi permisul respectiv din cauza încălcării termenilor acestuia

Dispozitivul

Articolul 41 alineatul (1) din Protocolul adițional semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 trebuie interpretat în sensul că poate fi invocat de un resortisant turc al cărui permis de ședere într-un stat membru este supus condiției de a nu desfășura nicio activitate comercială sau profesională și care totuși desfășoară o activitate independentă cu încălcarea acestei condiții și solicită ulterior autorităților naționale o prelungire a permisului său de ședere prevalându-se de întreprinderea creată între timp.

(1) JO C 179, 3.7.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/15

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 14 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Düsseldorf — Germania) — Paderborner Brauerei Haus Cramer KG/Hauptzollamt Bielefeld

(Cauza C-196/10) (1)

(Tariful vamal comun - Nomenclatura combinată - Clasificare tarifară - Pozițiile 2203 și 2208 - Bază de bere de malț destinată fabricării unei băuturi mixte)

2011/C 269/23

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Paderborner Brauerei Haus Cramer KG

Pârâtă: Hauptzollamt Bielefeld

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Düsseldorf -Interpretarea Nomenclaturii combinate, astfel cum a fost modificată prin Regulamentele Comisiei (CE) nr. 2031/2001 din 6 august 2001 (JO L 279, p. 1) și nr. 1832/2002 din 1 august 2002 (JO L 290, p. 1) — Bază de bere de malț („malt beer base”) cu conținut de alcool de 14 %, fabricată din bere puternic fermentată printr-un procedeu special care include o epurare și o ultrafiltrare, destinată fabricării unei băuturi amestecate de bere — Clasificare în cadrul poziției 2203 sau a poziție 2208 din Nomenclatura combinată?

Dispozitivul

Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 2587/91 al Comisiei din 26 iulie 1991, trebuie interpretat în sensul că un lichid precum cel în cauză în acțiunea principală, desemnat drept „malt beer base”, care are un titru alcoolic volumic de 14 % și este obținut din bere decantată și supusă ulterior unei ultrafiltrări prin care a fost redusă concentrația unor ingrediente precum substanțele amare și proteinele, trebuie să fie clasificat la poziția 2208 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la regulamentul menționat, cu modificările ulterioare.

(1) JO C 161, 19.6.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/15

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 21 iulie 2011 — Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE/Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA)

(Cauza C-252/10 P) (1)

(Recurs - Contracte de achiziții publice - Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA) - Cerere de ofertă privind aplicarea „SafeSeaNet” - Decizie de respingere a ofertei unui ofertant - Criterii de atribuire a unui contract - Subcriterii - Obligația de motivare)

2011/C 269/24

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (reprezentant: N. Korogiannakis, dikigoros)

Cealaltă parte în proces: Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA) (reprezentanți: J. Menze, agent, și J. Stuyck și A.-M. Vandromme, avocați)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 2 martie 2010 în cauza T-70/05 (Evropaiki Dynamiki/EMSA), în măsura în care acesta respinge cererea reclamantei de anulare a Deciziei Agenției Europene pentru Siguranța Maritimă (EMSA) din 6 ianuarie 2005, respingând oferta reclamantei din cadrul unei proceduri de cerere de ofertă privind validarea aplicației SafeSeaNet și dezvoltările sale viitoare

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 221,14.8.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/16

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Gorj — România) — Iulian Andrei Nisipeanu/Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Targu-Cărbunești, Administrația Fondului pentru Mediu

(Cauza C-263/10) (1)

(Impozite interne - Articolul 110 TFUE - Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor)

2011/C 269/25

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Gorj

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Iulian Andrei Nisipeanu

Pârâte: Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Targu-Cărbunești, Administrația Fondului pentru Mediu

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunalul Gorj — Înmatricularea unor vehicule de ocazie înmatriculate anterior în alte state membre — Taxă de mediu aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru — Calificarea criteriului „datei primei înmatriculări” — Compatibilitatea reglementării naționale cu articolul 110 TFUE — Validitatea scutirii de la plata taxei, introdusă pentru anumite categorii de vehicule — Eventuala aplicare a principiului „poluatorul plătește”

Dispozitivul

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

(1) JO C 234, 28.8.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/16

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 21 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Supremo — Spania) — Telefónica de España, SA/Administración del Estado

(Cauza C-284/10) (1)

(Directiva 97/13/CE - Cadru comun pentru autorizațiile generale și licențele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicații - Taxe și redevențe aplicabile întreprinderilor titulare de autorizații generale - Articolul 6 - Interpretare - Legislație națională care impune plata unei taxe anuale calculate pe baza unui procentaj din veniturile brute din exploatare)

2011/C 269/26

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Telefónica de España, SA

Pârâtă: Administración del Estado

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal Supremo — Interpretarea Directivei 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizațiile generale și licențele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicații (în special articolul 6 din aceasta) (JO L 117, p. 15) — Taxe și redevențe aplicabile întreprinderilor titulare de autorizații generale — Impunerea unor sarcini pecuniare diferite de cele autorizate de directivă și în scopuri neprevăzute de aceasta

Dispozitivul

Articolul 6 din Directiva 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizațiile generale și licențele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicații trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru care instituie în sarcina titularilor de autorizații generale o taxă calculată anual și pe baza veniturilor brute din exploatare ale operatorilor impozabili, având ca obiect acoperirea cheltuielilor administrative aferente procedurilor de eliberare, de gestionare, de control și de aplicare a acestor autorizații, în măsura în care totalitatea veniturilor obținute de statul membru menționat dintr-o asemenea taxă nu depășește totalitatea acestor cheltuieli administrative, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

(1) JO C 246, 11.9.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/17

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Bacău — România) — Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești/Ștefan Agafiței și alții

(Cauza C-310/10) (1)

(Drepturi salariale ale magistraților - Discriminare operată în funcție de apartenența la o categorie socioprofesională sau de locul de muncă - Condiții de despăgubire pentru prejudiciul suferit - Directivele 2000/43/CE și 2000/78/CE - Inaplicabilitate - Inadmisibilitatea cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare)

2011/C 269/27

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Bacău

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești

Pârâți: Ștefan Agafiței, Raluca Apetroaei, Marcel Bărbieru, Sorin Budeanu, Luminița Chiagă, Mihaela Crăciun, Sorin-Vasile Curpăn, Mihaela Dabija, Mia-Cristina Damian, Sorina Danalache, Oana-Alina Dogaru, Geanina Dorneanu, Adina-Cătălina Galavan, Gabriel Grancea, Mădălina Radu (Hobjilă), Nicolae Cătălin Iacobuț, Roxana Lăcătușu, Sergiu Lupașcu, Smaranda Maftei, Silvia Mărmureanu, Maria Oborocianu, Simona Panfil, Oana-Georgeta Pânzaru, Laurențiu Păduraru, Elena Pîrjol-Năstase, Ioana Pocovnicu, Alina Pușcașu, Cezar Ștefănescu, Roxana Ștefănescu, Ciprian Țimiraș, Cristina Vintilă

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Curtea de Apel Bacău — – Interpretarea articolului 15 din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, p. 22, Ediție specială 20/vol. 1, p. 19) — Interpretarea articolului 17 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială 05/vol. 6, p. 7) — Reglementare națională care prevede o diferență de tratament în materia drepturilor salariale ale magistraților, justificată de domeniul specializat de activitate al procurorilor din cadrul D.N.A. (Direcția Națională Anticorupție) și din cadrul D.I.I.C.O.T. (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) — Discriminare eventuală, în absența unor criterii obiective legate de o exigență specifică de calificare mai înaltă — Dispoziții naționale de transpunere declarate neconstituționale în măsura în care permit instanțelor naționale să anuleze acte normative considerate discriminatorii și să acorde, pe cale judiciară, drepturi salariale care nu sunt prevăzute de lege

Dispozitivul

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Bacău (România) este inadmisibilă.

(1) JO C 234, 28.8.2010

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/17

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 iulie 2011 — Freistaat Sachsen, Land Sachsen-Anhalt/Comisia Europeană

(Cauza C-459/10 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Ajutor în favoarea unui proiect de formare privind anumite posturi din cadrul noului centru al DHL din aeroportul Leipzig/Halle - Acțiune în anulare împotriva deciziei prin care o parte a ajutorului este declarată incompatibilă cu piața comună - Examinarea necesității ajutorului - Neluarea în considerare a efectelor stimulative ale ajutorului și a efectelor sale externe pozitive asupra alegerii amplasamentului)

2011/C 269/28

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Freistaat Sachsen, Land Sachsen-Anhalt (reprezentant: A. Rosenfeld, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentant: B. Martenczuk, agent)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 8 iulie 2010 Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt/Comisia (T-396/08), prin care Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect anularea în parte a Deciziei 2008/878/CE a Comisiei din 2 iulie 2008 privind ajutorul de stat ce urmează a fi pus în aplicare de Germania în favoarea DHL (JO L 312, p. 31) — Ajutor pentru formare — Decizie prin care o parte a ajutorului este declarată incompatibilă cu piața comună — Examinare eronată a necesității ajutorului — Neluarea în considerare a efectelor externe pozitive ale ajutorului și a efectelor sale stimulative asupra alegerii amplasamentului

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 317, 20.11.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/17

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 14 iulie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour d'appel de Mons — Belgia) — État belge/Pierre Henfling, Raphaël Davin, Koenraad Tanghe, în calitate de lichidatori ai Tiercé Franco-Belge SA

(Cauza C-464/10) (1)

(Fiscalitate - A șasea directivă TVA - Articolul 6 alineatul (4) - Scutire - Articolul 13 secțiunea B litera (f) - Jocuri de noroc - Servicii furnizate de un comisionar (agent) care acționează în nume propriu, dar în contul unui comitent care desfășoară o activitate de acceptare de pariuri)

2011/C 269/29

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Mons

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: État belge

Pârâți: Pierre Henfling, Raphaël Davin, Koenraad Tanghe, în calitate de lichidatori ai Tiercé Franco-Belge SA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour d'appel de Mons — Interpretarea articolului 6 alineatul 94) și a articolului 13 secțiunea B litera (f) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: bază unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Scutire de taxă pentru serviciile furnizate de un comisionar care acționează în nume propriu, dar în contul unui comitent care organizează jocuri de noroc și pariuri vizate de directiva menționată

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (4) și articolul 13 secțiunea B litera (f) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie să fie interpretate în sensul că, în măsura în care un operator economic ia parte în nume propriu, dar în contul unei întreprinderi care desfășoară o activitate de acceptare de pariuri la colectarea de pariuri care intră sub incidența scutirii de taxa pe valoarea adăugată prevăzute la articolul 13 secțiunea B litera (f), se consideră că, în temeiul acestui articol 6 alineatul (4), această ultimă întreprindere furnizează operatorului menționat o prestare de servicii de pariuri care intră sub incidența scutirii menționate.

(1) JO C 346, 18.12.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/18

Ordonanța Curții din 10 iunie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank 's-Gravenhage — Țările de Jos) — Bibi Mohammad Imran/Minister van Buitenlandse Zaken

(Cauza C-155/11 PPU) (1)

(Trimitere preliminară - Nepronunțare asupra fondului)

2011/C 269/30

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank 's-Gravenhage

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Bibi Mohammad Imran

Pârât: Minister van Buitenlandse Zaken

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Rechtbank 's-Gravenhage, zittinghoudende te Zwolle-Lelystad — Interpretarea art. 7 alin. (2) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO L 251, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 164) — Condiții pentru exercitarea acestui drept — Legislație națională care prevede obligația unui membru de familie al unei persoane care este cetățean al unui stat terț și care locuiește în mod legal în acel stat membru de a susține cu succes examenul de naturalizare pentru a putea intra pe teritoriul — Membrul de familie în cauză fiind mama a opt copii, dintre care șapte minori, aceștia din urmă locuind în mod legal în acel stat — Posibilitatea de a urma în statul terț de reședință o formare în limba statului membru — Motive medicale sau alte motive care îl împiedică pe membrul de familie să susțină cu succes într un termen rezonabil examenul de naturalizare

Dispozitivul

Nu este necesară pronunțarea asupra fondului cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Rechtbank 's-Gravenhage (Țările de Jos) prin decizia din 31 martie 2011.

(1) JO C 219, 23.7.2011.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/18

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 22 iunie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale di Trani — Italia) — Vino Cosimo Damiano/Poste Italiane SpA

(Cauza C-161/11) (1)

(Articolul 92 alineatul (1), articolul 103 alineatul (1) și articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - Politică socială - Contracte de muncă pe durată determinată - Sector public - Primul sau unicul contract - Derogare de la obligația de a indica motivele obiective - Principiul nediscriminării - Lipsa unei legături cu dreptul Uniunii - Necompetență vădită a Curții)

2011/C 269/31

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Trani

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Vino Cosimo Damiano

Pârâtă: Poste Italiane SpA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale di Trani — Interpretarea principiilor generale ale egalității și nediscriminării din dreptul Uniunii, precum și a articolelor 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale — Domeniile de aplicare ale principiilor menționate — Compatibilitate a unei norme interne de validare în cadrul ordinii juridice naționale a unei clauze care nu specifică motivul încheierii unui contract de muncă pe durată determinată pentru angajarea de lucrători în cadrul SpA Poste Italiane

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă pentru a răspunde la prima întrebare preliminară adresată de Tribunale di Tarni (Italia) prin decizia din 7 februarie 2011.

(1) JO C 173, 11.6.2011.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Arbeitsgerichts Passau (Germania) la 16 mai 2011 — Alexander Heimann/Kaiser GmbH

(Cauza C-229/11)

2011/C 269/38

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Arbeitsgerichts Passau

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Alexander Heimann

Pârâtă: Kaiser GmbH

Întrebările preliminare

Articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 12 decembrie 2007, respectiv articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite de aspecte ale organizării timpului de lucru (1) trebuie interpretate în sensul că se opun dispozițiilor sau practicilor naționale în temeiul cărora, în cazul reducerii numărului de zile de lucru săptămânale ca urmare a unei măsuri legale de șomaj parțial, dreptul la concediu anual plătit al lucrătorului afectat de șomaj parțial trebuie adaptat, pro rata temporis, în funcție de numărul de zile lucrate săptămânal în perioada de șomaj parțial raportat la numărul de zile de lucru săptămânale ale unui lucrător cu normă întreagă, și, prin urmare, în timpul șomajului parțial, lucrătorul în situație de șomaj tehnic parțial obține numai un drept la un număr de zile de concediu redus în mod corespunzător?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 12 decembrie 2007 sau articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții sau practici în temeiul cărora, în cazul unei reduceri a timpului de lucru la „zero zile” ca urmare a aplicării măsurii legale a „fracțiunii de normă zero”, dreptul lucrătorului afectat de șomaj parțial la concediu anual plătit se reduce în consecință la zero, astfel încât în cursul acestei „fracțiuni de normă zero”, lucrătorul nu dobândește drepturi la concediu?

(1) JO L 299, p.9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Arbeitsgericht Passau (Germania) la 16 mai 2011 — Konstantin Toltschin/Kaiser GmbH

(Cauza C-230/11)

2011/C 269/39

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Arbeitsgericht Passau

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Konstantin Toltschin

Pârâtă: Kaiser GmbH

Întrebările preliminare

(1) JO L 299, p.9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Asylgerichtshof (Austria) la 23 mai 2011 — K

(Cauza C-245/11)

2011/C 269/40

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Asylgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: K

Pârâtă: Bundesasylamt

Întrebările preliminare

Articolul 15 din Regulamentul nr. 343/2003 Regulamentul nr. 343/2003 (1) trebuie interpretat în sensul că un stat membru care nu este responsabil conform criteriilor prevăzute la articolele 6-14 din acest regulament devine în mod obligatoriu responsabil pentru instruirea procedurii unei solicitante de azil în cazul prezenței pe teritoriul statului membru a nurorii acesteia grav bolnave și care este în pericol ca urmare a unor împrejurări de ordin cultural, sau în cazul prezenței nepoților minori, dependenți în urma îmbolnăvirii nurorii, în condițiile în care solicitanta de azil este și de acord și în măsură să își susțină nora sau nepoții? Acest lucru este valabil chiar dacă nu există o cerere formulată de statul membru responsabil conform articolului 15 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 343/2003?

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003 trebuie interpretat în sensul că în cazul situației prezentate la punctul 1 rezultă o responsabilitate obligatorie a statului membru neresponsabil, dacă responsabilitatea prevăzută în mod normal de dispozițiile Regulamentului nr. 343/2003 reprezintă o încălcare a articolului 3 sau a articolului 8 din CEDO (articolul 4 sau 7 din Carta drepturilor fundamentale a UE)? În acest caz, la interpretarea și aplicarea în subsidiar a articolului 3 sau a articolului 8 CEDO (articolul 4 sau 7 din Carta drepturilor fundamentale a UE) se pot aplica noțiuni care derogă de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume accepțiuni mai cuprinzătoare ale noțiunilor „tratament inuman” și „familie”?

(1) Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (JO L 50 din 23.02.2003, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 56).

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/22

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Krajský súd v Prešove (Republica Slovacă) la 23 mai 2011 — Erika Šujetová/Rapid life životná poisťovňa, a.s.

(Cauza C-252/11)

2011/C 269/41

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Krajský súd v Prešove

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Erika Šujetová

Pârâtă: Rapid life životná poisťovňa, a.s.

Întrebările preliminare

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) se opun aplicării unei dispoziții de drept național în temeiul căreia, pentru examinarea unei hotărâri arbitrale, este competentă din punct de vedere teritorial întotdeauna doar instanța în a cărei circumscripție, în baza unei convenții arbitrale sau a unei clauze compromisorii, se află sediul tribunalului arbitral sau a avut loc procedura de arbitraj, în cazul în care instanța ajunge la concluzia că această convenție arbitrală sau clauza compromisorie constituie o clauză abuzivă în sensul articolului 3 alineatul (1) din directiva citată?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii se opun aplicării unei dispoziții de drept național în temeiul căreia instanța (menționată la prima întrebare), după eventuala anulare a hotărârii arbitrale, trebuie să continue procedura pe fond (și anume cu privire la dreptul pentru care s-a recurs la procedura în fața tribunalului arbitral), fără a examina din nou competența sa teritorială privind această procedură pe care o continuă, deși, în cazul în care dreptul față de consumator ar fi fost invocat de la început în fața instanței, iar nu în fața tribunalului arbitral, pentru respectiva procedură ar fi fost competentă teritorial de la început instanța de la domiciliul consumatorului?

(1) JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/22

Recurs introdus la 27 mai 2011 de Kaimer GmbH & Co. Holding KG și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-379/06, Kaimer GmbH & Co. Holding KG, Sanha Kaimer GmbH & Co. KG, Sanha Italia Srl./Comisia Europeană

(Cauza C-264/11 P)

2011/C 269/42

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Kaimer GmbH & Co. Holding KG, Sanha Kaimer GmbH & Co. KG, Sanha Italia Srl. (reprezentant: J. Brück, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

—	Anularea Hotărârii Tribunalului din 24 martie 2011 în cauza T-379/06 (Kaimer și alții/Comisia), în măsura în care Tribunalul a respins acțiunea în anulare a Deciziei Comisiei din 20 septembrie 2006 [C(2006) 4180, cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri];

—

cu titlu subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului din 24 martie 2011 în cauza T-379/06 (Kaimer și alții/Comisia), în măsura în care Tribunalul a respins acțiunea și a redus amenda stabilită la articolul 2 din Decizia Comisiei din 20 septembrie 2006 [C(2006) 4180, cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri];

—	cu titlu mai subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recursul este formulat împotriva hotărârii prin care Tribunalul a respins în parte acțiunea introdusă de recurente având ca obiect anularea Deciziei C(2006) 4180 final a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri).

În susținerea recursului sunt invocate trei motive.

Prin intermediul primului motiv, recurentele critică Tribunalul pentru faptul că a denaturat elementele de probă. Tribunalul își întemeiază constatarea privind pretinsul moment de debut al încălcării pe un anumit element de probă, deși, spre deosebire de caracterul clar al acestuia, Tribunalul îl interpretează ca fiind o dovadă a începerii încălcării. O apreciere corespunzătoare a acestui element de probă ar fi demonstrat situația contrară, și anume că exista o anumită incertitudine cu privire la comportamentul recurentelor pe piață. Acest înscris poate fi apreciat în mod direct din punct de vedere probatoriu, fără a fi necesară recurgerea la alte probe.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele critică aprecierea eronată a depozițiilor martorilor principali ai acuzării. Al doilea motiv de recurs cuprinde două aspecte. Primul aspect privește săvârșirea de către Tribunal a unei erori de drept, prin faptul că acesta atribuie o valoare probatorie specifică declarațiilor date de martorii principali ai acuzării. În cadrul acestor declarații date în prezenta procedură este vorba despre martori principali care trebuie să furnizeze Comisiei elemente de probă cu o valoare adăugată semnificativă în vederea obținerii celei mai importante reduceri posibile a amenzii. Situația respectivă determină o tendință excesiv de incriminatoare a depozițiilor, astfel încât acestea nu au o valoare probatorie specifică. În cadrul motivării hotărârii, Tribunalul nu a analizat această împrejurare.

Al doilea aspect privește faptul că Tribunalul nu a clarificat o contradicție între depozițiile martorilor principali ai acuzării, ceea ce determină o motivare eronată și insuficientă a hotărârii. În cadrul procedurii, primul martor principal al acuzării nu a numit pe recurente printre participanții la încălcare, deși declarația acestuia a fost completă și a determinat o scutire integrală de la plata amenzii. Obiecțiunile reținute împotriva recurentelor se întemeiază pe depozițiile următorilor martori principali ai acuzării. Contradicția ar fi trebuit explicată, în condițiile în care Tribunalul ar fi atribuit o valoare probatorie specifică depoziției primei întreprinderi care a cooperat cu Comisia.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentele invocă o încălcare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a Convenției europene pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale (denumită în continuare„CEDO”). În opinia recurentelor, încălcarea acestor reglementări legale prioritare s-a produs prin prisma a două aspecte. Pe de o parte, controlul caracterului plauzibil pe care Tribunalul îl efectuează în procedurile privind aplicarea de amenzi în cazuri de înțelegeri nu îndeplinește cerințele prevăzute de Carta drepturilor fundamentale și de CEDO în materia căii de atac efective. În acest context, recurentele susțin că deciziile Comisiei în materie de amenzi au cel puțin un caracter penal. Pe de altă parte, nici procedura desfășurată la Comisie nu corespunde cerințelor prevăzute de CEDO și de Carta drepturilor fundamentale. În motivarea acestei critici, recurentele susțin că însăși Comisia stabilește situația de fapt, acuzarea întreprinderilor și sancțiunea pe care o va aplica, inclusiv cuantumul acesteia. O asemenea procedură ar putea fi acceptată numai atunci când deciziile Comisiei sunt supuse unui controlului integral din partea unei instanțe. După cum s-a arătat în cuprinsul primului element al motivării celui de al treilea motiv de recurs, Tribunalul se limitează să verifice deciziile Comisiei numai cu privire la contradicțiile evidente, fără a recurge la constatări proprii cu privire la situația de fapt.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hamburgisches Oberverwaltungsgericht (Germania) la 31 mai 2011 — Atilla Gülbahce/Freie und Hansestadt Hamburg

(Cauza C-268/11)

2011/C 269/43

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Hamburgisches Oberverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Atilla Gülbahce

Pârât: Freie und Hansestadt Hamburg

Întrebările preliminare

Articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 (1) trebuie interpretat în sensul că:

(a)

un lucrător turc, căruia i-a fost acordată în mod legal permisiunea de a desfășura o activitate pe teritoriul unui stat membru pentru o anumită perioadă (eventual nedeterminată) care depășește durata de valabilitate a permisului de ședere (așa-numitul permis de muncă excesiv), își poate exercita, pe parcursul întregii perioade menționate, drepturile ce rezultă din această permisiune, în măsura în care nu se opun motive de protecție a unui interes legitim al statului, în special motive de ordine publică, de siguranță publică și de sănătate publică,

(b)

și în sensul că se interzice unui stat membru să refuze de la început orice efect al permisului în cauză în ceea ce privește statutul de rezident al lucrătorului respectiv în temeiul legislației naționale în vigoare la momentul acordării permisului, care condiționează permisul de muncă de permisul de ședere (ca urmare a Hotărârii Curții din 2 martie 1999, El-Yassini, C-416/96, Rec., p. I-1209, punctul 3 din dispozitiv, punctele 62-65, cu privire la domeniul de aplicare al articolului 40 alineatul (1) din Acordul CEE-Maroc, precum și a Hotărârii din 14 decembrie 2006, Gattoussi, C-97/05, Rec., p. I-11917, punctul 2 din dispozitiv, punctele 36-43, cu privire la domeniul de aplicare al articolului 64 alineatul (1) din Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri CE-Tunisia)?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare:

Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 trebuie interpretat în sensul că clauza de „standstill” interzice de asemenea unui stat membru să refuze unui lucrător turc încadrat pe piața legală a muncii, în temeiul unei dispoziții normative (în speță: Gesetz über den Aufenthalt, die Erwerbstätigkeit und die Integration von Ausländern im Bundesgebiet vom 30. Juli 2004 [Legea din 30 iulie 2004 privind șederea, munca și integrarea străinilor pe teritoriul federal], posibilitatea de a invoca o încălcare a interdicției de discriminare prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 cu privire la permisul de muncă acordat anterior, a cărui perioadă de valabilitate o depășește pe cea a permisului de ședere?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare:

Articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 trebuie interpretat în sensul că interdicția de discriminare pe care o prevede nu interzice în orice caz autorităților naționale să revoce permise de ședere pe perioadă determinată, acordate nejustificat pentru o anumită perioadă unui lucrător turc în temeiul legislației naționale, după expirarea perioadei de valabilitate a acestora potrivit legislației naționale, pentru perioadele în care lucrătorul turc a valorificat permisul de muncă pe perioadă nedeterminată, atribuit anterior în mod legal, și a lucrat?

Articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 trebuie interpretat în continuare în sensul că această reglementare cuprinde exclusiv activitatea desfășurată de un lucrător turc aflat în posesia unui permis de muncă pe perioadă nedeterminată acordat în mod legal de autoritățile naționale fără restricții materiale, la momentul la care expiră permisul de ședere acordat pe perioadă determinată în alte scopuri, precum și în sensul că un lucrător turc în această situație nu poate din acest motiv solicita ca autoritățile naționale să îi permită, după încetarea definitivă a activității sale, continuarea șederii pentru desfășurarea unei noi activități — eventual după o perioadă de întrerupere necesară pentru căutarea unui loc de muncă?

Articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 trebuie interpretat în continuare în sensul că interdicția de discriminare interzice autorităților naționale din statul membru gazdă, în raport cu un resortisant turc încadrat pe piața legală a muncii, căruia statul respectiv i-a acordat inițial, cu privire la exercitarea unei activități, drepturi suplimentare față de cele referitoare la șederea sa, (doar) să adopte măsuri de repatriere după expirarea ultimului permis de ședere acordat, în condițiile în care măsurile respective nu sunt destinate protecției unui interes legitim al statului, fără să oblige autoritățile respective să acorde un permis de ședere?

(1) Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 a Consiliului de asociere CEE-Turcia privind dezvoltarea asocierii.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Baranya Megyei Bíróság (Ungaria) la 3 iunie 2011 — Mecsek-Gabona Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Dél-dunántúli Regionális Adó Főigazgatósága

(Cauza C-273/11)

2011/C 269/44

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Baranya Megyei Bíróság

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Mecsek-Gabona Kft.

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Dél-dunántúli Regionális Adó Főigazgatósága

Întrebările preliminare

Articolul 138 alineatul (1) din Directiva 2006/112 (1) trebuie interpretat în sensul că livrarea unui bun este scutită de plata taxei pe valoarea adăugată atunci când a) bunul a fost livrat unui client care, la momentul încheierii contractului de vânzare, era înregistrat, în scopuri de TVA, într-un alt stat membru, b) în contractul de vânzare a bunului s-a prevăzut o clauză potrivit căreia dreptul de a dispune de bun și dreptul de proprietate se transmit clientului la momentul încărcării bunului în mijlocul de transport și c) obligația de transport al bunului într-un alt stat membru îi incumbă clientului?

Pentru ca vânzătorul să poată aplica regimul livrării cu scutire de TVA, este suficient ca acesta să se asigure că marfa vândută este transportată în camioane înmatriculate în străinătate și că dispune de scrisori de trăsură CMR transmise de client sau trebuie să se asigure și că bunurile vândute au trecut frontiera națională și că au fost transportate în Comunitate?

3.	Existența unei livrări cu scutire de TVA poate fi pusă la îndoială doar pentru motivul că administrația fiscală a unui alt stat membru radiază retroactiv, la o dată anterioară vânzării bunului, numărul comunitar de identificare fiscală al clientului?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 3 iunie 2011 — GfBk Gesellschaft für Börsenkommunikation mbH/Finanzamt Bayreuth

(Cauza C-275/11)

2011/C 269/45

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: GfBk Gesellschaft für Börsenkommunikation mbH

Pârât: Finanzamt Bayreuth

Întrebarea preliminară

Pentru interpretarea noțiunii „administrarea de fonduri comune de plasament” în sensul articolului 13 secțiunea B litera (d) punctul 6 din Directiva 77/388/CEE (1):

prestația unui gestionar terț al unui fond comun de plasament nu reprezintă o prestație suficient de specifică și nu beneficiază, prin urmare, de scutirea de impozit decât:

(a)	în cazul în care respectivul terț exercită și activități de administrare, nu doar de consiliere sau

(b)	în cazul în care prin natura sa, prestația se distinge de alte prestații printr-o particularitate care, potrivit dispoziției menționate, este specifică scutirii de impozit sau

(c)	în cazul în care respectivul terț acționează în temeiul delegării funcțiilor potrivit articolului 5g din Directiva 85/611/CEE (2) cu modificările ulterioare?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

(2) Directiva 2001/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 85/611/CEE a Consiliului privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) în vederea reglementării societăților de gestionare și a prospectelor de emisiune simplificate (JO L 41, p. 20, Ediție specială 06/vol. 4, p. 149).

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/25

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Galicia (Spania) la 6 iunie 2011 — Concepción Salgado González/Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS) și Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS)

(Cauza C-282/11)

2011/C 269/46

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Galicia

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Concepción Salgado González

Pârâți: Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS) și Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS)

Întrebările preliminare

Este conformă cu obiectivele comunitare prevăzute la articolul 48 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (1) din 14 iunie, precum și cu dispozițiile anexei VI litera D punctul 4 la Regulamentul nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității interpretarea anexei VI litera D punctul 4 menționate în sensul că, pentru calcularea prestației teoretice spaniole efectuată pe baza contribuțiilor efective ale asiguratului în anii imediat anteriori plății ultimei contribuții la asigurările sociale spaniole, totalul astfel obținut se împarte la 210, acest divizor fiind stabilit pentru calcularea bazei de evaluare a pensiei pentru limită de vârstă în conformitate cu articolul 162 alineatul 1 din Legea generală privind securitatea socială?

(în cazul în care răspunsul la prima întrebare este negativ): Este conformă cu obiectivele comunitare prevăzute la articolul 48 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolul 3 din Regulamentul nr. 1408/71 […] interpretarea anexei VI litera D punctul 4 menționate în sensul că, pentru calcularea prestației teoretice spaniole, efectuată pe baza contribuțiilor efective ale asiguratului în anii imediat anteriori plății ultimei contribuții la asigurările sociale spaniole, totalul astfel obținut se împarte la numărul de ani de contribuție în Spania?

(în cazul în care răspunsul la a doua întrebare este negativ și oricare ar fi răspunsul la prima întrebare, fie pozitiv, fie negativ): Anexa XI litera G punctul 3 litera (a) la Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (2) al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială este aplicabilă prin analogie cazului examinat în prezenta procedură, cu scopul de a îndeplini obiectivele comunitare prevăzute la articolul 48 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolul 3 din Regulamentul nr. 1408/71 […] și, ca urmare a acestei aplicări, perioada de contribuție în Portugalia este acoperită cu bazele de contribuție din Spania care sunt cel mai apropiate în timp de perioada menționată, ținând seama de evoluția prețurilor de consum?

(în cazul în care răspunsul la prima, la a doua și la a treia întrebare este negativ): Care ar fi, în cazul în care niciuna dintre interpretările propuse anterior nu ar fi în totalitate sau parțial corectă, interpretarea anexei VI litera D punctul 4 la Regulamentul nr. 1408/71 […], care, fiind utilă pentru soluționarea litigiului examinat în prezenta procedură, este mai conformă cu obiectivele comunitare prevăzute la articolul 48 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolul 3 din Regulamentul nr. 1408/71, precum și cu modul de redactare a anexei VI litera D punctul 4?

(1) JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26

(2) JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/26

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 15 iunie 2011 — Staatssecretaris van Financiën/Gemeente Vlaardingen

(Cauza C-299/11)

2011/C 269/48

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Recurent: Staatssecretaris van Financiën

Intimată: Gemeente Vlaardingen

Întrebările preliminare

Articolul 5 alineatul (7) litera (a) coroborat cu articolul 5 alineatul (5) și cu articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă (1) trebuie interpretat în sensul că, în contextul utilizării unui bun imobil de o persoană impozabilă pentru scopuri scutite de TVA, un stat membru poate percepe TVA-ul în cazul în care

—	bunul imobil menționat este constituit dintr-o lucrare (construcție) realizată cu titlu oneros de un terț, pe un teren al persoanei impozabile și la cererea acesteia, iar

—	persoana impozabilă a utilizat acest teren anterior în (același) scop scutit de TVA al activității sale economice și nu și-a exercitat încă dreptul de deducere,

cu consecința perceperii TVA-ului asupra terenului aparținând persoanei impozabile, respectiv asupra valorii acestuia?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/26

Recurs introdus la 20 iunie 2011 de Deichmann SE împotriva Hotărârii pronunțate la 13 aprilie 2011 în cauza T-202/09 — Deichmann SE/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-307/11 P)

2011/C 269/49

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Deichmann SE (reprezentant: O. Rauscher, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 13 aprilie 2011 în cauza T-202/09;

—	anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 3 aprilie 2009 în cauza R 224/2007-4;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului în măsura în care acesta a respins acțiunea recurentei în anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 3 aprilie 2009 de respingere a cererii de înregistrare a unei mărci figurative reprezentând o bandă îndoită cu linii punctate. Protecția acestei mărci s-a solicitat pentru clasele 10 („Încălțăminte ortopedică”) și 25 („Încălțăminte”) în sensul Aranjamentului de la Nisa.

Recurenta afirmă că hotărârea atacată încalcă articolul 7 alineatul (1) litera (b) și articolul 74 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (denumit în continuare „Regulamentul nr. 207/2009”).

Aceasta arată că hotărârea menționată se întemeiază pe constatarea eronată că simpla posibilitate sau probabilitate ca semnul în cauză să poată fi utilizat într-un mod lipsit de caracter distinctiv este suficientă pentru a nega caracterul distinctiv al mărcii în general. Cu toate acestea, simpla posibilitate rezonabilă a unei utilizări cu caracter distinctiv este suficientă pentru a infirma motivul de respingere pentru lipsa caracterului distinctiv. Această concluzie rezultă din compararea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 cu modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, și constituie în prezent un principiu consacrat de jurisprudența Bundesgerichtshof și a Bundespatentgericht din Germania.

În cazul încălțămintei (ortopedice), un semn este considerat indicație de origine, printre altele, atunci când, astfel cum se întâmplă în mod obișnuit la etichetarea încălțămintei, acesta este aplicat în centrul părții din spate a branțului, pe o etichetă sau pe cutia de pantofi. În contextul acestei utilizări probabile, nu poate fi susținută constatarea Tribunalului potrivit căreia semnul a cărui înregistrare se solicită ar consta în reprezentarea unui element component al propriului produs.

În plus, recurenta susține că Tribunalul nu a ținut seama, în prezenta cauză, de practicile în materie de etichetare existente în domeniul încălțămintei sportive, astfel cum a fost expusă de recurentă, în pofida faptului că era obligat la aceasta în temeiul articolului 74 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 207/2009.

În sfârșit, Tribunalul nu putea contesta caracterul distinctiv al mărcii în cauză cu motivarea că revenea recurentei sarcina de a demonstra caracterul distinctiv al semnului, pe baza unor argumente concrete și întemeiate.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/27

Recurs introdus la 20 iunie 2011 de Smart Technologies ULC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 13 aprilie 2011 în cauza T-523/09 — Smart Technologies ULC/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-311/11 P)

2011/C 269/50

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Smart Technologies ULC (reprezentanți: M. Edenborough QC, T. Elias, barrister, R. Harrison, solicitor)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii din 13 aprilie 2011 pronunțate în cauza T-523/09, Smart Technologies/OAPI (WIR MACHEN DAS BESONDERE EINFACH);

—

modificarea Deciziei Camerei de recurs a OAPI din 29 septembrie 2009, pentru a declara că marca a cărei înregistrare s-a solicitat are suficient caracter distinctiv astfel încât față de înregistrarea sa nu poate fi invocată nicio obiecție în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009;

—	cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 29 septembrie 2009;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs și de procedurile în fața Tribunalului și a Camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurenta critică hotărârea Tribunalului pentru următoarele motive:

—

Tribunalul nu a analizat ca atare caracterul distinctiv al mărcii comunitare a cărei înregistrare a fost solicitată de recurentă, ci în raport cu împrejurarea dacă aceasta constă sau nu constă „doar” într-un slogan publicitar. Recurenta susține că, procedând astfel, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și că abordarea corectă constă în analizarea caracterului distinctiv în raport cu produsele și cu serviciile relevante, precum și cu publicul relevant. Astfel cum rezultă dintr-o jurisprudență constantă, a se concluziona în sensul lipsei caracterului distinctiv al mărcii comunitare a cărei înregistrare se solicită pentru motivul că aceasta constă doar într-un slogan publicitar înseamnă a se aplica un criteriu greșit.

—	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că stabilirea caracterului distinctiv în cazul unui slogan publicitar este mai dificilă decât în cazul oricărei alte forme de marcă verbală.

—	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a afirmat că putea să considere ca un fapt notoriu un aspect care trebuia să fie dovedit prin probe, și anume, împrejurarea că consumatorii nu atribuie reclamelor publicitare valoarea unei mărci.

—	În sfârșit, recurenta susține că este suficient ca o marcă comunitară să prezinte un grad minim de caracter distinctiv pentru ca motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară (1) să nu fie aplicabil.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/27

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank Breda (Țările de Jos) la 27 iunie 2011 — A.T.G.M. van de Ven, M.A.H.T. van de Ven-Janssen/Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV

(Cauza C-315/11)

2011/C 269/51

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Breda

Părțile din acțiunea principală

Reclamante:

A.T.G.M. van de Ven

M.A.H.T. van de Ven-Janssen

Pârâtă: Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV

Întrebările preliminare

Este compatibil un drept la compensație, în sensul articolului 7 din Regulamentul nr. 261/2004 (1), în caz de întârziere cu articolul 29 ultima teză din Convenția de la Montreal (2), având în vedere faptul că drepturile la despăgubiri justificate prin contract, printr-un act ilicit sau prin alte cauze în conformitate cu articolul 29 prima teză din Convenția de la Montreal pot fi invocate numai în condițiile și cu limitările stabilite în această convenție?

În măsura în care un drept la compensație, în sensul articolului 7 din Regulamentul nr. 261/2004, în caz de întârziere nu este compatibil cu articolul 29 din Convenția de la Montreal, sunt atunci aplicabile anumite limitări, având în vedere data de la care se recunosc efectele hotărârii Curții cu privire la prezenta cauză și/sau în general?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

(2) Decizia 2001/539/CE a Consiliului din 5 aprilie 2001 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional (Convenția de la Montreal) (JO L 194, p. 38, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 112).

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/28

Recurs introdus la 22 iunie 2011 de Longevity Health Products, Inc. împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 15 aprilie 2011 în cauza T-96/11, Longevity Health Products, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-316/11 P)

2011/C 269/52

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Longevity Health Products, Inc. (reprezentant: J. Korab, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	admiterea acțiunii introduse de societatea Longevity Health Products, Inc.;

—	anularea Ordonanței Tribunalului din 15 aprilie 2011 în cauza T-96/11;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă următoarele motive în susținerea cererii de anulare:

—	motivarea Tribunalului este afectată de o eroare de apreciere;

—	Tribunalul nu a luat în considerare argumentele prezentate de titularul mărcii.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/28

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landesarbeitsgericht Berlin-Brandenburg (Germania) la 27 iunie 2011 — Rainer Reimann/Philipp Halter GmbH & Co. Sprengunternehmen KG

(Cauza C-317/11)

2011/C 269/53

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Berlin-Brandenburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Rainer Reimann

Pârâtă: Philipp Halter GmbH & Co. Sprengunternehmen KG

Întrebările preliminare

Articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (1) se opun unei reglementări naționale precum cea de la articolul 13 alineatul (2) din BUrlG [Bundesurlaubsgesetz, Legea federală privind concediul minim acordat lucrătorilor, denumită în continuare „BUrlG”], conform căreia, în anumite sectoare, durata minimă a concediului anual de patru săptămâni poate fi redusă printr-un contract colectiv de muncă?

Articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru se opun unei reglementări naționale dintr-un contract colectiv de muncă precum cea din contractul colectiv de muncă din Republica Federală Germania din sectorul construcțiilor conform căreia nu există drept la concediu în anii în care din motive de boală nu se atinge un anumit nivel al salariului brut?

3.	În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările 1) și 2): O reglementare precum cea de la articolul 13 alineatul (2) din BUrlG este inaplicabilă?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările 1)-3):

Având în vedere eficacitatea reglementării de la articolul 13 alineatul (2) din BUrlG și a reglementărilor din contractul colectiv de muncă din sectorul construcțiilor, există o încredere legitimă în cazul în care sunt afectate perioadele anterioare datei de 1 decembrie 2009, data de intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene? Trebuie acordat părților la contractul colectiv de muncă din sectorul construcțiilor un termen în care să convină ele însele asupra unei alte reglementări?

(1) Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/29

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Förvaltningsrätten i Falun (Suedia) la 27 iunie 2011 — Daimler AG/Skatteverket

(Cauza C-318/11)

2011/C 269/54

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Förvaltningsrätten i Falun

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Daimler AG

Pârât: Skatteverket

Întrebările preliminare

1.	Cum trebuie interpretată în cadrul unei aprecieri întemeiate pe dispozițiile relevante din dreptul Uniunii Europene expresia „sediu comercial fix de la care să fie efectuate operațiuni economice” (1)?

O persoană impozabilă care are sediul activității sale economice într-un alt stat membru și a cărei activitate constă în principal în fabricarea și vânzarea de autoturisme, și care a desfășurat activități de încercare de autoturisme în condiții hibernale la instalații din Suedia, poate fi considerată ca având un sediu comercial fix în Suedia de la care să fi fost efectuate operațiuni economice în cazul în care acea persoană a achiziționat bunuri și servicii care au fost primite și utilizate la instalațiile de încercare din Suedia fără a avea personal propriu staționat permanent în Suedia și în cazul în care activitatea de încercare este necesară desfășurării activității economice a acelei persoane într-un alt stat membru?

3.	Influențează răspunsul la întrebarea 2 faptul că persoana impozabilă are o filială suedeză pe care o controlează în totalitate, al cărei scop aproape exclusiv este de a furniza diferite servicii persoanei în cauză care sunt legate de activitatea de încercare respectivă?

(1) Articolele 170 și 171 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7), articolele 1 și 2 din A opta directivă a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării (JO L 331, p. 11, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 34) și articolele 2, 3 și 5 din Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO L 44, p. 23).

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/29

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Förvaltningsrätten i Falun (Suedia) la 27 iunie 2011 — Wides A/S/Skatteverket

(Cauza C-319/11)

2011/C 269/55

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Förvaltningsrätten i Falun

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Wides A/S

Pârâtă: Skatteverket

Întrebările preliminare

1.	Cum trebuie interpretată în cadrul unei aprecieri întemeiate pe dispozițiile relevante din dreptul Uniunii Europene expresia „sediu comercial fix de la care să fie efectuate operațiuni economice”? (1)

O persoană impozabilă care are sediul activității sale economice într-un alt stat membru și a cărei activitate constă în principal în fabricarea și vânzarea de aparate de corecție auditivă trebuie considerată, în virtutea faptului că a desfășurat activitate de cercetare în audiologie într-un departament de cercetare situat în Suedia, ca având un sediu comercial fix în Suedia de la care să fi fost efectuate operațiuni economice în cazul în care acea persoană a achiziționat bunuri și servicii care au fost primite și utilizate la departamentul de cercetare în discuție situat în Suedia?

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/29

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Sąd Rejonowy w Koszalinie (Republica Polonă) la 28 iunie 2011 — Krystyna Alder și Ewald Alder/Sabina Orłowska și Czesław Orłowski

(Cauza C-325/11)

2011/C 269/56

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Koszalinie

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Krystyna Alder, Ewald Alder

Pârâți: Sabina Orłowska, Czesław Orłowski

Întrebarea preliminară

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (1), precum și articolul 18 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că este permis ca documentele judiciare destinate unei persoane cu domiciliul sau reședința obișnuită într-un alt stat membru să fie păstrate la dosar cu consecința că acestea sunt considerate notificate în cazul în care această persoană nu a numit un reprezentant autorizat domiciliat în statul membru în care este pendinte procedura judiciară?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului, JO L 324, p. 79.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/30

Recurs introdus la 28 iunie 2011 de Alder Capital Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 aprilie 2011 în cauza T-209/09 — Alder Capital Ltd/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Gimv Nederland BV

(Cauza C-328/11 P)

2011/C 269/58

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Alder Capital Ltd (reprezentanți: A. von Mühlendahl, H. Hartwig, avocați)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Gimv Nederland BV

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	Anularea Hotărârii Tribunalului din 13 aprilie 2011 în cauza T-209/09 și Decizia Camerei a doua de recurs a OAPI din 20 februarie 2009 în cauza R 486/2008-2;

—	obligarea OAPI și a celeilalte părți în proces la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața camerei de recurs a OAPI, a Tribunalului și a Curții

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

Motivul principal constă în aceea că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a susținut că respectiva cameră de recurs avea obligația de a examina din oficiu cererea de declarare a nulității astfel cum a fost formulată în fața diviziei de anulare a OAPI. Recurenta afirmă că întinderea examinării se limitează la obiectul recursului introdus de aceasta.

Motivele invocate cu titlu subsidiar sunt:

—

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept neprimind, ca „lipsite de relevanță”, argumentele recurentei potrivit cărora intervenienta, atunci când a utilizat în Germania marca „Halder” a încălcat actele cu putere de lege și actele administrative în domeniul autorizării și reglementării serviciilor financiare precum și în domeniul spălării banilor [încălcarea articolului 56 alineatele (2) și (3) în coroborare cu articolul 15 din Regulamentul privind marca comunitară], și

—	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept reținând că exista un risc de confuzie în pofida faptului că gradul de atenție a publicului era „foarte ridicat” [încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară].

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/31

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hof van Cassatie (Belgia) la 30 iunie 2011 — ProRail NV/Xpedys NV și alții

(Cauza C-332/11)

2011/C 269/59

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: ProRail NV

Intimate:

Xpedys NV

FAG Kugelfischer GmbH

DB Schenker Rail Nederland NV

Nationale Maatschappij der Belgische Spoorwegen NV

Întrebarea preliminară

Având în vedere reglementarea europeană privind recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială și principiul prevăzut la articolul 33 alineatul (1) din regulamentul privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor (1), potrivit căruia o hotărâre pronunțată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la o procedură specială, articolele 1 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (2) trebuie interpretate în sensul că instanța care dispune efectuarea unei expertize judiciare care trebuie efectuată parțial în statul membru al acestei instanțe și parțial în alt stat membru, pentru aducerea directă la îndeplinire a acestei din urmă părți, are obligația să recurgă în mod individual și exclusiv la procedura instituită prin articolul 17 din regulamentul menționat sau aceste articole trebuie interpretate în sensul că expertului judiciar desemnat de acest stat i se poate încredința și în afara domeniului dispozițiilor Regulamentului nr. 1206/2001 o expertiză care trebuie efectuată parțial în alt stat membru al Uniunii Europene?

(1) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (JO L 174, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 138).

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/31

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hof van Cassatie (Belgia) la 30 iunie 2011 — Koninklijke Federatie van Belgische Transporteurs en Logistiek Dienstverleners (Febetra)/Belgische Staat

(Cauza C-333/11)

2011/C 269/60

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Koninklijke Federatie van Belgische Transporteurs en Logistiek Dienstverleners (Febetra)

Intimat: Belgische Staat

Întrebările preliminare

Articolul 37 din Convenția TIR și articolul 454 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 (1) al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretate în sensul că, în lipsa unei constatări oficiale a locului în care a fost săvârșită infracțiunea sau neregula și în lipsa unei dovezi contrare făcute în termen de către garant, statul membru în care este constatată infracțiunea sau neregula trebuie considerat ca fiind statul în care a fost săvârșită infracțiunea sau neregula chiar și în cazul în care, pe baza locului în care s-a luat în evidență carnetul TIR și s-a sigilat marfa fără o examinare suplimentară, se poate identifica prin ce stat membru situat la frontiera externă a Comunității au fost introduse ilegal mărfurile pe teritoriul Comunității?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, aceleași articole coroborate cu articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva (CEE) 92/12 (2) a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse trebuie interpretate în sensul că statul membru, situat la frontiera externă a Comunității, în care mărfurile au fost introduse ilegal, are competența să recupereze accizele și în cazul în care mărfurile au fost transportate ulterior într-un alt stat membru unde au fost descoperite, puse sub sechestru și confiscate?

(1) JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3.

(2) JO L 76, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 129.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/31

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Sø- og Handelsretten (Danemarca) la 1 iulie 2011 — HK Danmark, acționând în calitate de mandatar al doamnei Jette Ring/Dansk almennyttigt Boligselskab DAB

(Cauza C-335/11)

2011/C 269/61

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Sø- og Handelsretten

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: HK Danmark, acționând în calitate de mandatar al doamnei Jette Ring

Pârât: Dansk almennyttigt Boligselskab DAB

Întrebările preliminare

(a)

Persoana care, din cauza unor tulburări fizice, mentale sau fiziologice, nu poate sau poate doar într-o măsură limitată să își desfășoare activitatea de la locul de muncă în cursul unei perioade care îndeplinește cerința cu privire la durată prevăzută la punctul 45 din Hotărârea Curții din 16 iulie 2006, Navas (1), intră în sfera de aplicare a noțiunii de handicap în sensul directivei?

(b)	O stare cauzată de o afecțiune medicală diagnosticată drept incurabilă poate intra în sfera de aplicare a noțiunii de handicap în sensul directivei?

(c)	O stare cauzată de o afecțiune medicală diagnosticată drept temporară poate intra în sfera de aplicare a noțiunii de handicap în sensul directivei?

Reducerea permanentă a capacității funcționale care nu implică necesitatea unor echipamente speciale sau a unor măsuri similare, ci doar că persoana respectivă nu poate lucra cu normă întreagă, ar trebui considerată ca fiind un handicap în sensul în care acest termen este utilizat în Directiva 2000/78/CE a Consiliului (2)?

3.	Programul de lucru redus reprezintă o măsură dintre cele enumerate la articolul 5 din Directiva 2000/78/CE?

Directiva 2000/78/CE a Consiliului se opune aplicării unei dispoziții de drept național care prevede că angajatorul are dreptul de a concedia un angajat cu o perioadă de preaviz redusă în cazul în care angajatul și-a primit salariul în timpul concediului de boală pentru o perioadă totală de 120 de zile în interval de 12 luni consecutive, dacă angajatul respectiv este o persoană care trebuie considerată persoană cu handicap în sensul directivei, în condițiile în care

(a)	absența se datorează handicapului sau

(b)	absența se datorează faptului că angajatorul nu a aplicat măsurile corespunzătoare în situația specifică pentru a permite unei persoane cu handicap să își desfășoare activitatea?

(1) Cauza C-13/05, Rec., p. I-6467.

(2) JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/32

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour d'appel de Lyon (Franța) la 1 iulie 2011 — Receveur principal des douanes de Roissy Sud, Receveur principal de la recette des douanes de Lyon Aéroport, Direction régionale des douanes et droits indirects de Lyon, Administration des douanes et droits indirects/Société Rohm & Haas Electronic Materials CMP Europe GmbH, Rohm & Haas Europe s.à.r.l., Société Rohm & Haas Europe Trading APS-UK Branch

(Cauza C-336/11)

2011/C 269/62

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Lyon

Părțile din acțiunea principală

Apelante: Receveur principal des douanes de Roissy Sud, Receveur principal de la recette des douanes de Lyon Aéroport, Direction régionale des douanes et droits indirects de Lyon, Administration des douanes et droits indirects

Intimate: Société Rohm & Haas Electronic Materials CMP Europe GmbH, Rohm & Haas Europe s.à.r.l., Société Rohm & Haas Europe Trading APS-UK Branch

Întrebarea preliminară

Nomenclatura combinată [care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (1), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006 (2) și prin Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 (3) ] trebuie interpretată în sensul că discurile de șlefuit destinate unei mașini de șlefuit pentru prelucrarea materialelor semiconductoare — care se încadrează ca atare la poziția tarifară 8460 — importate separat de mașină, care se prezintă sub forma unor discuri perforate în centru, constituite dintr-un strat dur de poliuretan, dintr-un strat de spumă poliuretanică, dintr-un strat de adeziv și dintr-o folie de protecție din material plastic, care nu conțin nicio parte metalică și nicio substanță abrazivă și care sunt utilizate pentru șlefuirea unor wafers, împreună cu un lichid abraziv, și care trebuie să fie înlocuite cu o periodicitate determinată de gradul lor de uzură, se încadrează la poziția tarifară 8466 […] în calitate de părți sau accesorii destinate numai sau în principal mașinilor încadrate la pozițiile 8456-8465 sau, în funcție de regimul materialului din care sunt constituite, la poziția tarifară [3919], în calitate de forme plate autoadezive, din material plastic?

(1) JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3.

(2) JO L 301, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 21, p. 3.

(3) JO L 286, p. 1.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/32

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Sø- og Handelsretten (Danemarca) la 1 iulie 2011 — HK Danmark acționând în calitate de mandatar al doamnei Lone Skouboe Werge/Pro Display A/S, în lichidare

(Cauza C-337/11)

2011/C 269/63

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Sø- og Handelsretten

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: HK Danmark acționând în calitate de mandatar al doamnei Lone Skouboe Werge

Pârâtă: Pro Display A/S (în lichidare)

Întrebările preliminare

(a)

(b)	O stare cauzată de o afecțiune medicală diagnosticată drept incurabilă poate intra în sfera de aplicare a noțiunii de handicap în sensul directivei?

(c)	O stare cauzată de o afecțiune medicală diagnosticată drept temporară poate intra în sfera de aplicare a noțiunii de handicap în sensul directivei?

3.	Programul de lucru redus reprezintă o măsură dintre cele enumerate la articolul 5 din Directiva 2000/78/CE?

(a)	absența se datorează handicapului sau

(b)	absența se datorează faptului că angajatorul nu a aplicat măsurile corespunzătoare în situația specifică pentru a permite unei persoane cu handicap să își desfășoare activitatea?

(1) Cauza C-13/05, Rec., p. I-6467.

(2) JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/36

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 8 iulie 2011 — Lapin elinkeino-, liikenne- ja ympäristökeskuksen liikenne ja infrastruktuuri -vastuualue

(Cauza C-358/11)

2011/C 269/76

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Lapin elinkeino-, liikenne- ja ympäristökeskuksen liikenne ja infrastruktuuri -vastuualue

Celelalte părți: Lapin luonnonsuojelupiiri ry și Lapin elinkeino-, liikenne- ja ympäristökeskuksen ympäristö ja luonnonvarat -vastuualue

Întrebările preliminare

Clasificarea deșeurilor ca deșeuri periculoase justifică direct concluzia că utilizarea substanței sau a articolului va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătății populației, în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2008/98/CE (1) privind deșeurile? Deșeurile periculoase încetează să mai fie considerate deșeuri în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE privind deșeurile?

Împrejurarea că reutilizarea articolului care face obiectul evaluării este permisă în anumite condiții, potrivit anexei XVII menționate în articolul 67 al Regulamentului REACH (2), este relevantă pentru interpretarea noțiunii „deșeuri”, în special pentru evaluarea obligației de eliminare a substanței sau a articolului? În cazul în care răspunsul la această întrebare este afirmativ, care este relevanța acestei împrejurări?

Prin articolul 67 din Regulamentul REACH au fost armonizate cerințele privind producerea, introducerea pe piață sau utilizarea în sensul articolului 128 alineatul (2) din Regulamentul REACH, astfel încât utilizarea compușilor și a articolelor prevăzute în anexa XVII să nu poată fi interzisă în temeiul legislației naționale privind mediul în cazul în care aceste restricții nu sunt publicate în inventarul elaborat de Comisie potrivit articolului 67 alineatul (3) din Regulamentul REACH?

4.	Enumerarea utilizărilor lemnului tratat cu o soluție CCA din anexa XVII punctul 19 alineatul (4) litera (b) la Regulamentul REACH trebuie interpretată în sensul că aceasta este exhaustivă?

Utilizarea în speță ca structură de susținere a unei poteci din scânduri poate fi asimilată utilizărilor prevăzute în lista menționată, astfel încât această utilizare să poată fi permisă în temeiul anexei XVII punctul 19 alineatul (4) litera (b) la Regulamentul REACH, în măsura în care sunt îndeplinite celelalte condiții necesare?

6.	Care sunt aspectele care trebuie avute în vedere la aprecierea existenței unui risc de a intra în contact frecvent cu pielea, în sensul anexei XVII punctul 19 alineatul (4) litera (d) la Regulamentul REACH?

7.	Noțiunea „risc” din dispoziția menționată la a șasea întrebare înseamnă că acest contact frecvent cu pielea trebuie să fie posibil teoretic sau că trebuie să fie probabil, cel puțin într-o anumită măsură?

(1) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, p. 3).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3).

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/37

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Elegktiko Synedrio (Grecia) la 7 iulie 2011 — Comisarul Curții de Conturi de pe lângă Ministerului Bunurilor Culturale și Turismului/Serviciul de control al Ministerul Bunurilor Culturale și Turismului și Konstantinos Antonopoulos

(Cauza C-363/11)

2011/C 269/77

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Elegktiko Synedrio

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Comisarul Curții de Conturi de pe lângă Ministerului Bunurilor Culturale și Turismului

Pârâți: Serviciul de control al Ministerul Bunurilor Culturale și Turismului și Konstantinos Antonopoulos

Întrebările preliminare

Acordarea sau neacordarea remunerației lucrătorului pentru perioada în care a absentat de la lucru pe motiv de zile libere pentru activități sindicale constituie o condiție de muncă sau o condiție de încadrare în muncă conform legislației Uniunii? În special, dispozițiile legale care prevăd acordarea de zile libere neremunerate pentru activități sindicale lucrătorilor din sistemul public cu raport de muncă pe durată determinată care nu ocupă un post din schema de personal și sunt membri ai comitetului unei organizații sindicale constituie o „condiție de muncă”, în sensul articolului 137 alineatul (1) litera (b) CE și o „condiție de încadrare în muncă”, în sensul clauzei 4 alineatul (1) din acordul-cadru [Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP], sau aceste aspecte țin de remunerație și de dreptul de asociere, care nu fac obiectul dreptului Uniunii?

În cazul în care răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ, un lucrător cu raport de muncă de drept privat pe durată nedeterminată într-un serviciu public, care ocupă un post din schema de personal și desfășoară aceeași activitate ca și un lucrător cu raport de muncă de drept privat pe durată determinată care nu ocupă un post din schema de personal, poate fi eventual „comparabil” cu un astfel de lucrător în sensul clauzei 3 alineatul (2) și al clauzei 4 alineatul (1) din acordul-cadru, sau faptul că Constituția statului (articolul 103) și legile de aplicare a acesteia prevăd pentru acesta un regim de serviciu special [în ceea ce privește încadrarea în muncă și garanțiile speciale în conformitate cu articolul 103 alineatul (3) din Constituție] este suficient pentru ca acesta să fie considerat ca fiind „necomparabil” și, prin urmare, neasimilabil unui lucrător cu raport de drept privat pe durată determinată care nu ocupă un post din schema de personal?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările de mai sus:

(a)

în cazul în care reiese din prevederile naționale faptul că sunt acordate (până la 9 zile pe lună) zile libere remunerate pentru activități sindicale lucrătorilor din sistemul public cu raport de muncă pe durată nedeterminată care ocupă un post din schema de personal și sunt membri în comitetul unei organizații sindicale de al doilea nivel, în timp ce lucrători care au aceeași calitate sindicală și care lucrează pentru același serviciu public pe durată determinată fără să ocupe un post din schema de personal primesc același număr de zile libere pentru activități sindicale, însă neremunerate, respectiva diferențiere constituie un tratament mai puțin favorabil pentru cea de-a doua categorie de lucrători, în sensul clauzei 4 alineatul (1) din acordul-cadru; și

(b)

aceeași durată limitată din punct de vedere temporal a raportului de muncă a celei de-a doua categorii de lucrători, dar și distincția în funcție de regimul de serviciu în general (nivel de încadrare, promovare, încetare a raportului de muncă), pot constitui motive obiective pentru o astfel de inegalitate?

Diferențierea contestată dintre sindicaliștii care sunt lucrători pe durată nedeterminată cu post din schema de personal într-un serviciu public și cei care au aceeași calitate sindicală și lucrează pentru același serviciu public pe durată determinată fără să ocupe un post din schema de personal constituie o încălcare a principiului nediscriminării în exercitarea drepturilor sindicale, în sensul articolelor 12, 20, 21 și 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sau respectiva diferențiere poate fi justificată de eterogenitatea regimului serviciului lucrătorilor din cele două categorii?

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/38

Recurs introdus la 21 iunie 2011 de Longevity Health Products, Inc. împotriva Ordonanței pronunțate la 15 aprilie 2011 în cauza T-95/11 — Longevity Health Products/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-378/11 P)

2011/C 269/79

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Longevity Health Products, Inc. (reprezentant: J. Korab, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	admiterea acțiunii introduse de societatea Longevity Health Products, Inc.;

—	anularea Ordonanței Tribunalului din 15 aprilie 2011 în cauza T-95/11;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă următoarele motive în susținerea cererii de anulare:

—	motivarea Tribunalului este afectată de o eroare de apreciere;

—	Tribunalul nu a luat în considerare argumentele prezentate de titularul mărcii.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/40

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2011 — Freistaat Sachsen/Comisia

(Cauza T-357/02 RENV) (1)

(Ajutoare de stat - Ajutoare acordate de autoritățile landului Saxonia - Ajutoare pentru coaching, pentru participarea la târguri și expoziții, pentru cooperare și pentru promovarea designului - Decizie prin care schema de ajutor este declarată în parte compatibilă și în parte incompatibilă cu piața comună - Schemă de ajutor în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii - Neexercitare a puterii de apreciere - Obligația de motivare)

2011/C 269/86

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Freistaat Sachsen (Germania) (reprezentant: T. Lübbig, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Gross, V. Kreuschitz și T. Maxian Rusche, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a articolului 2 al doilea paragraf și a articolelor 3 și 4 din Decizia 2003/226/CE a Comisiei din 24 septembrie 2002 privind schema de ajutor preconizată de Germania — „Program în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii — Îmbunătățirea performanțelor întreprinderilor din Saxonia” — Subprogramele 1 (coaching), 4 (participarea la târguri și expoziții), 5 (cooperare) și 7 (promovarea designului) (JO 2003, L 91, p. 13)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Freistaat Sachsen (Germania) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, atât în fața Tribunalului, cât și a Curții.

(1) JO C 31, 8.2.2003.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/40

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2011 — Arkema France/Comisia

(Cauza T-189/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Peroxid de hidrogen și perborat de sodiu - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Obligația de motivare - Egalitate de tratament - Principiul bunei administrări - Amenzi - Comunicarea privind cooperarea)

2011/C 269/87

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Arkema France SA (Colombes, Franța) (reprezentanți: inițial A. Winckler, S. Sorinas Jimeno și P. Geffriaud, ulterior S. Sorinas Jimeno și E. Jégou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Arbault și O. Beynet, ulterior V. Bottka, P. J. Van Nuffel și B. Gencarelli, agenți)

Obiectul

Cu titlu principal, cerere de anulare în parte a Deciziei C(2006) 1766 final a Comisiei din 3 mai 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.620 — Peroxid de hidrogen și perborat), în măsura în care o vizează pe reclamantă, și, în subsidiar, cerere de anulare sau de reducere a cuantumului amenzii impuse reclamantei

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Arkema France SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 212, 2.9.2006.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/40

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2011 — Total și Elf Aquitaine/Comisia

(Cauza T-190/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Peroxid de hidrogen și perborat de sodiu - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Dreptul la apărare - Prezumția de nevinovăție - Obligația de motivare - Egalitate de tratament - Principiul individualizării pedepselor și a sancțiunilor - Principiul legalității incriminării și a pedepsei - Principiul bunei administrări - Securitate juridică - Abuz de putere - Amenzi)

2011/C 269/88

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Total SA (Courbevoie, Franța) și Elf Aquitaine SA (Courbevoie) (reprezentanți: É. Morgan de Rivery, A. Noël-Baron, E. Lagathu, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Arbault și O. Beynet, ulterior V. Bottka, P. J. Van Nuffel și B. Gencarelli, agenți)

Obiectul

Cu titlu principal, cerere de anulare în parte a Deciziei C(2006) 1766 final a Comisiei din 3 mai 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.620 — Peroxid de hidrogen și perborat), în măsura în care o vizează pe reclamantă, și, în subsidiar, cerere de modificare a articolului 2 litera (i) din decizia menționată

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Total SA și Elf Aquitaine SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 212, 2.9.2006.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/41

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — Shell Petroleum și alții/Comisia

(Cauza T-38/07) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piața cauciucului butadienic și a cauciucului stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Amenzi - Gravitatea încălcării - Circumstanțe agravante)

2011/C 269/89

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Shell Petroleum NV (Haga, Țările de Jos); Shell Nederland BV (Haga); și Shell Nederland Chemie BV (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: inițial T. Snoep și J. Brockhoff, ulterior T. Snoep și S. Chamalaun, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial M. Kellerbauer, V. Bottka și J. Samnadda, ulterior M. Kellerbauer și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, în privința Shell Petroleum NV și a Shell Nederland BV, a Deciziei C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) sau, în subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate Shell Petroleum, Shell Nederland și Shell Nederland Chemie BV

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Shell Petroleum NV, Shell Nederland BV și Shell Nederland Chemie BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/41

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — ENI/Comisia

(Cauza T-39/07) (1)

2011/C 269/90

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: ENI SpA (Roma, Italia) (reprezentanți: G. M. Roberti și I. Perego, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, G. Conte și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, în privința Eni SpA, a Deciziei C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) sau, cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate Eni

Dispozitivul

Anulează articolul 2 litera (c) din Decizia C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) în măsura în care în acesta este stabilit cuantumul amenzii aplicate Eni SpA la 272,25 milioane de euro.

2.	Cuantumul amenzii aplicate Eni este stabilit la 181,5 milioane de euro.

3.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4.	Fiecare parte își suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/42

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — Dow Chemical și alții/Comisia

(Cauza T-42/07) (1)

2011/C 269/91

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: The Dow Chemical Company (Midland, Michigan, Statele Unite); Dow Deutschland Inc. (Schwalbach, Germania); Dow Deutschland Anlagengesellschaft mbH (Schwalbach) și Dow Europe GmbH (Horgen, Elveția) (reprezentanți: inițial D. Schroeder, P. Matthey și T. Graf, ulterior D. Schroeder și T. Graf, avocați)

Pârâtă: Comisia Europa (reprezentanți: inițial D. Schroeder, P. Matthey și T. Graf, ulterior D. Schroeder și T. Graf, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare, în privința The Dow Chemical Company, a Deciziei C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) sau anularea, în privința Dow Deutschland Inc., a articolului 1 din decizia menționată sau reducerea, în privința tuturor reclamantelor, a cuantumului amenzii care le-a fost aplicată

Dispozitivul

Anulează articolul 1 litera (b) din Decizia C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) în măsura în care reține participarea Dow Deutschland Inc. la încălcarea în cauză de la 1 iulie 1996 la 27 noiembrie 2001, iar nu de la 2 septembrie 1996 la 27 noiembrie 2001.

2.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3.	Obligă The Dow Chemical Company, Dow Deutschland, Dow Deutschland Anlagengesellschaft mbH și Dow Europe GmbH la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a 9/10 din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

4.	Comisia suportă 1/10 din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/42

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — Kaučuk/Comisia

(Cauza T-44/07) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piața cauciucului butadienic și a cauciucului stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Participare la înțelegere - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Amenzi - Gravitatea și durata încălcării - Circumstanțe atenuante)

2011/C 269/92

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Kaučuk a.s. (Kralupy nad Vltavou, Republica Cehă) (reprezentanți: inițial M. Powell și K. Kuik, ulterior M. Powell, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial M. Kellerbauer, V. Bottka și O. Weber, ulterior M. Kellerbauer, V. Bottka și V. Di Bucci, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, în privința Kaučuk a.s., a Deciziei Comisiei C(2006) 5700 final din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) sau, în subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate Kaučuk

Dispozitivul

Anulează Decizia Comisiei C(2006) 5700 final din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) în măsura în care aceasta vizează Kaučuk a.s.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/42

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — Unipetrol/Comisia

(Cauza T-45/07) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piața cauciucului butadienic și a cauciucului stiren butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Participare la înțelegere - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Amenzi)

2011/C 269/93

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Unipetrol a.s. (Praga, Republica Cehă) (reprezentanți: J. Matějček și I. Janda, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial M. Kellerbauer, V. Bottka și O. Weber, ulterior M. Kellerbauer, V. Bottka și V. Di Bucci, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, în privința Unipetrol a.s., a Deciziei Comisiei C(2006) 5700 final din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) sau, în subsidiar, exercitarea de către Tribunal a deplinei sale jurisdicții

Dispozitivul

Anulează Decizia Comisiei C(2006) 5700 final din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) în măsura în care aceasta vizează Unipetrol a.s.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/43

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — Trade-Stomil/Comisia

(Cauza T-53/07) (1)

2011/C 269/94

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Trade-Stomil sp. z o.o. (Łódź, Polonia) (reprezentanți: F. Carlin, barrister și E. Batchelor, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial X. Lewis și V. Bottka, ulterior V. Bottka și V. Di Bucci, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, în privința Trade Stomil sp. z o.o., a Deciziei Comisiei C(2006) 5700 final din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) sau, în subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate Trade Stomil

Dispozitivul

Anulează Decizia Comisiei C(2006) 5700 final din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) în măsura în care aceasta vizează Trade Stomil sp. z o.o.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/43

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — Polimeri Europa/Comisia

(Cauza T-59/07) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piața cauciucului butadienic și a cauciucului stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Încălcare unică - Dovada existenței înțelegerii - Amenzi - Gravitatea și durata încălcării - Circumstanțe agravante)

2011/C 269/95

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Polimeri Europa SpA (Brindisi, Italia) (reprezentanți: M. Siragusa și F. Moretti, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, G. Conte și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) sau, cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate Polimeri Europa SpA

Dispozitivul

Anulează articolul 2 litera (c) din Decizia C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.638 — Cauciuc butadienic și cauciuc stiren-butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie), în măsura în care prin acesta s-a stabilit cuantumul amenzii aplicate Polimeri Europa SpA la 272,25 milioane de euro.

2.	Stabilește cuantumul amenzii aplicate Polimeri Europa la 181,5 milioane de euro.

3.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4.	Fiecare parte își suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/44

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — Schindler Holding și alții/Comisia

(Cauza T-138/07) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piața instalării și a întreținerii ascensoarelor și a scărilor rulante - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE - Manipularea cererilor de ofertă - Împărțirea piețelor - Stabilirea prețurilor)

2011/C 269/96

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Schindler Holding Ltd (Hergiswil, Elveția); Schindler Management AG (Ebikon, Elveția); Schindler SA (Bruxelles, Belgia); Schindler Deutschland Holding GmbH (Berlin, Germania); Schindler Sàrl (Luxemburg, Luxemburg); și Schindler Liften BV (Haga, Țările de Jos) (reprezentanți: R. Bechtold, W. Bosch, U. Soltész și S. Hirsbrunner, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Mojzesowicz și R. Sauer, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Simm și G. Kimberley, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] (cazul COMP/E-1/38.823 — PO/Ascensoare și scări rulante) și, în subsidiar, de reducere a cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei, în măsura în care acțiunea a fost formulată de Schindler Management AG.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Obligă Schindler Holding Ltd, Schindler SA, Schindler Deutschland Holding GmbH, Schindler Sàrl și Schindler Liften BV la plata cheltuielilor de judecată.

4.	Schindler Management suportă propriile cheltuieli de judecată.

5.	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/44

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — General Technic-Otis și alții/Comisia

(Cauzele T-141/07, T-142/07, T-145/07 și T-146/07) (1)

2011/C 269/97

Limbile de procedură: franceza și engleza

Părțile

Reclamante: General Technic-Otis Sàrl (Howald, Luxemburg) (reprezentanți: inițial M. Nosbusch, ulterior A. Winckler, avocați, și J. Temple Lang, solicitor) (cauza T-141/07); General Technic Sàrl (Howald) (reprezentant: M. Nosbusch) (cauza T-142/07); Otis SA (Dilbeek, Belgia), Otis GmbH & Co. OHG (Berlin, Germania), Otis BV (Amersfoort, Țările de Jos) și Otis Elevator Company (Farmington, Connecticut, Statele Unite) (reprezentanți: A. Winckler și J. Temple Lang) (cauza T-145/07), precum și United Technologies Corporation (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentanți: A. Winckler și J. Temple Lang) (cauza T-146/07)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: în cauzele T-141/07 și T-142/07, A. Bouquet, R. Sauer, agenți, asistați de A. Condomines, avocat, și în cauzele T-145/07 și T-146/07, A. Bouquet, R. Sauer și J. Bourke, agenți, asistați de A. Condomines)

Obiectul

Cereri de de anulare a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 privind o procedură prevăzută de articolul 81 [CE] (cazul COMP/E-1/38.823 — Ascensoare și scări rulante) sau, în subsidiar, de reducere a cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor

Dispozitivul

1.	Conexează cauzele T-141/07, T-142/07, T-145/07 și T-146/07 în vederea pronunțării prezentei hotărâri.

2.	Respinge acțiunile.

3.	În cauza T-141/07, obligă General Technic-Otis Sàrl la plata cheltuielilor de judecată.

4.	În cauza T-142/07, obligă General Technic Sàrl la plata cheltuielilor de judecată.

5.	În cauza T-145/07, obligă Otis SA, Otis GmbH & Co. OHG, Otis BV și Otis Elevator Company la plata cheltuielilor de judecată.

6.	În cauza T-146/07, obligă United Technologies Corporation la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 140, 23.6.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/45

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia

(Cauzele T-144/07, T-147/07, T-148/07, T-149/07, T-150/07 și T-154/07) (1)

2011/C 269/98

Limba de procedură: olandeza și germana

Părțile

Reclamante: ThyssenKrupp Liften Ascenseurs NV (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: inițial V. Turner și D. Mes, ulterior O.W. Brouwer și J. Blockx, avocați) (cauza T-144/07); ThyssenKrupp Aufzüge GmbH (Neuhausen auf den Fildern, Germania) (reprezentanți: inițial U. Itzen și K. Blau-Hansen, ulterior U. Itzen, K. Blau-Hansen și S. Thomas, și în final K. Blau-Hansen și S. Thomas, avocați) (cauza T-147/07); ThyssenKrupp Fahrtreppen GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: inițial U. Itzen și K. Blau-Hansen, ulterior U. Itzen, K. Blau-Hansen și S. Thomas, și în final K. Blau-Hansen și S. Thomas, avocați) (cauza T-147/07); ThyssenKrupp Ascenseurs Luxembourg Sàrl (Howald, Luxemburg) (reprezentanți: K. Beckmann, S. Dethof și U. Itzen, avocați) (cauza T-148/07); ThyssenKrupp Elevator AG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: T. Klose și J. Ziebarth, avocați) (cauza T-149/07); ThyssenKrupp AG (Duisbourg, Germania) (reprezentanți: inițial M. Klusmann și S. Thomas, avocați, ulterior M. Klusmann) (cauza T-150/07); ThyssenKrupp Liften BV (Krimpen aan den Ijssel, Țările de Jos) (reprezentanți: O.W. Brouwer și A. Stoffer, avocați) (cauza T-154/07)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: în cauzele T-144/07 și T-154/07, A. Bouquet și R. Sauer, agenți, asistați de F. Wijckmans și F. Tuytschaever, avocați; în cauzele T-147/07 și T-148/07, inițial R. Sauer și O. Weber, ulterior R. Sauer și K. Mojzesowicz, agenți; și în cauzele T-149/07 și T-150/07, R. Sauer și K. Mojzesowicz, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] (cazul COMP/E-1/38.823 — Ascensoare și scări rulante) și, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor

Dispozitivul

1.	Conexează cauzele T-144/07, T-147/07, T-148/07, T-149/07, T-150/07 și T-154/07 în vederea pronunțării prezentei hotărâri.

Anulează articolul 2 alineatul (1) a patra liniuță, alineatul (2) a patra liniuță, alineatul (3) a patra liniuță și alineatul (4) a patra liniuță din Decizia C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] (cazul COMP/E-1/38.823 — Ascensoare și scări rulante).

3.	În cauzele T-144/07, T-149/07 și T-150/07, stabilește la 45 738 000 de euro cuantumul amenzii aplicate ThyssenKrupp Liften Ascenseurs NV, ThyssenKrupp Elevator AG și ThyssenKrupp AG la articolul 2 alineatul (1) a patra liniuță din Decizia C(2007) 512 pentru încălcarea săvârșită în Belgia.

În cauzele T-147/07, T-149/07 și T-150/07, stabilește la 249 480 000 de euro cuantumul amenzii aplicate ThyssenKrupp Aufzüge GmbH, ThyssenKrupp Fahrtreppen GmbH, ThyssenKrupp Elevator și ThyssenKrupp la articolul 2 alineatul (2) a patra liniuță din Decizia C(2007) 512 pentru încălcarea săvârșită în Germania.

5.	În cauzele T-148/07, T-149/07 și T-150/07, stabilește la 8 910 000 de euro cuantumul amenzii aplicate ThyssenKrupp Ascenseurs Luxembourg Sàrl, ThyssenKrupp Elevator și ThyssenKrupp la articolul 2 alineatul (3) a patra liniuță din Decizia C(2007) 512 pentru încălcarea săvârșită în Luxemburg.

6.	În cauzele T-150/07 și T-154/07, stabilește la 15 651 900 de euro cuantumul amenzii aplicate ThyssenKrupp Liften BV și ThyssenKrupp la articolul 2 alineatul (4) a patra liniuță din Decizia C(2007) 512 pentru încălcarea săvârșită în Țările de Jos.

7.	Respinge în rest acțiunea.

8.	În fiecare cauză, reclamantele suportă trei sferturi din propriile cheltuieli de judecată, precum și trei sferturi din cheltuielile Comisiei Europene. Comisia suportă un sfert din cheltuielile sale de judecată, precum și un sfert din cheltuielile de judecată ale reclamantelor.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/45

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — Kone și alții/Comisia

(Cauza T-151/07) (1)

2011/C 269/99

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Kone Oyj (Helsinki, Finlanda), Kone GmbH (Hanovra, Germania) și Kone BV (Voorburg, Țările de Jos) (reprezentanți: T. Vinje, solicitor, D. Paemen, J. Schindler, B. Nijs, A. Tomtsis, avocați, J. Flynn, QC, et D. Scannell, barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 privind o procedură prevăzută de articolul 81 [CE] (cazul COMP/E-1/38.823 — Ascensoare și scări rulante) sau, în subsidiar, de reducere a cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Kone Oyj, Kone GmbH și Kone BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/46

Hotărârea Tribunalului din 15 iulie 2011 — Zino Davidoff/OAPI — Kleinakis kai SIA (GOOD LIFE)

(Cauza T-108/08) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale GOOD LIFE - Marca națională verbală anterioară GOOD LIFE - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Obligație de diligență - Articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2011/C 269/100

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Zino Davidoff SA (Fribourg, Elveția) (reprezentanți: H. Kunz-Hallstein și R. Kunz-Hallstein, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: R. Pethke și J. Laporta Insa, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: I. Kleinakis kai SIA OE (Atena, Grecia) (reprezentant: K. Siotou, avocat)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 30 noiembrie 2007 (cauza R 298/2007-2) privind o procedură de opoziție între I. Kleinakis kai SIA OE și Zino Davidoff SA

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 30 noiembrie 2007 (cauza R 298/2007-2).

2.	OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Zino Davidoff SA.

3.	I. Kleinakis kai SIA OE suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 116, 9.5.2008.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/46

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — Grecia/Comisia

(Cauza T-81/09) (1)

(FEDR - Reducerea contribuției financiare - Program operațional care se înscrie în obiectivul nr. 1 (1994-1999), «Accesibilitate și axe rutiere» în Grecia - Delegarea unor sarcini auxiliare de Comisie unor terți - Secret profesional - Rată de corecție financiară - Marja de apreciere a Comisiei - Control jurisdicțional)

2011/C 269/101

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: inițial M. Tassopoulou, agent, asistat de C. Meïdanis și E. Lampadarios, avocați, ulterior P. Mylonopoulos și K. Boskovits, agenți, asistați de G. Michailopoulos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Steiblytė și D. Triantafyllou, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2008) 8573 a Comisiei din 15 decembrie 2008 privind reducerea contribuției financiare a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) acordată Greciei, în cuantum de 30 104 470,47 euro, în cadrul programului operațional „Accesibilitate și axe rutiere”, prin Decizia Comisiei C(94) 3579 din 16 decembrie 1994 de aprobare a unei contribuții a FEDR

Dispozitivul

Anulează Decizia C(2008) 8573 a Comisiei din 15 decembrie 2008 privind reducerea contribuției financiare a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) acordată Greciei, în măsura în care prin această decizie se prevede, pe de o parte, o corecție în valoare de 506 303 euro în cadrul proiectului „Isthmos — Galota” și, pe de altă parte, o corecție în valoare de 684 343 euro în cadrul proiectului „Carrefour de Polymylos (contractul 928)”.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Republica Elenă suportă propriile cheltuieli de judecată și 80 % din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

4.	Comisia suportă 20 % din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 129, 6.6.2009.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/47

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2011 — Winzer Pharma/OAPI — Alcon (OFTAL CUSI)

(Cauza T-160/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale OFTAL CUSI - Marca comunitară verbală anterioară Ophtal - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2011/C 269/102

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Dr. Robert Winzer Pharma GmbH (Berlin, Germania) (reprezentant: S. Schneller, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Alcon Inc. (Hünenberg, Elveția) (reprezentant: M. Vidal-Quadras Trias de Bes, avocat)

Obiectul

Acțiunea formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 4 februarie 2009 (cazul R 1471/2007-1) privind o procedură de opoziție între Dr. Robert Winzer Pharma GmbH și Alcon Inc.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Dr. Robert Winzer Pharma GmbH la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) și de Alcon Inc.

(1) JO C 167, 18.7.2009.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/47

Hotărârea Tribunalului din 15 iulie 2011 — Ergo Versicherungsgruppe/OAPI — Société de développement et de recherche industrielle (ERGO)

(Cauza T-220/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cererea de înregistrare a mărcii comunitare verbale ERGO - Marca comunitară verbală anterioară URGO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2011/C 269/103

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Ergo Versicherungsgruppe AG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: V. von Bomhard, A. W. Renck, T. Dolde, J. Pause, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: B. Schmidt, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Société de développement et de recherche industrielle (Chenôve, Franța) (reprezentant: K. Dröge, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei OAPI din 20 martie 2009 (cauza R 515/2008-4) referitoare la o procedură de opoziție între Société de développement et de recherche industrielle și Ergo Versicherungsgruppe AG.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Ergo Versicherungsgruppe AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 180, 1.8.2009.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/47

Hotărârea Tribunalului din 15 iulie 2011 — Ergo Versicherungsgruppe/OAPI — Société de développement et de recherche industrielle (ERGO Group)

(Cauza T-221/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cererea de înregistrare a mărcii comunitare verbale ERGO Group - Marca comunitară verbală anterioară URGO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2011/C 269/104

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Ergo Versicherungsgruppe AG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: V. von Bomhard, A. W. Renck, T. Dolde și J. Pause, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: B. Schmidt, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei OAPI din 20 martie 2009 (cauza R 520/2008-4) referitoare la o procedură de opoziție între Société de développement et de recherche industrielle și Ergo Versicherungsgruppe AG.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Ergo Versicherungsgruppe AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 180, 1.8.2009.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/48

Hotărârea Tribunalului din 13 iulie 2011 — Inter IKEA Systems/OAPI — Meteor Controls (GLÄNSA)

(Cauza T-88/10) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale GLÄNSA - Marcă comunitară verbală anterioară GLANZ - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2011/C 269/106

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Inter IKEA Systems BV (Delft, Țările de Jos) (reprezentant: Gulliksson, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: R. Pethke, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Meteor Controls International Ltd (Cookstown, Regatul Unit)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 1 decembrie 2009 (cauza R 529/2009-2) privind o procedură de opoziție între Meteor Controls International Ltd și Inter IKEA Systems BV

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Inter IKEA Systems BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 113, 1.5.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/48

Hotărârea Tribunalului din 14 iulie 2011 — ratiopharm/OAPI — Nycomed (ZUFAL)

(Cauza T-222/10) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ZUFAL - Marca comunitară verbală anterioară ZURCAL - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Similitudinea produselor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Limitarea produselor desemnate în cererea de înregistrare a mărcii - Articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009)

2011/C 269/107

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ratiopharm GmbH (Ulm, Germania) (reprezentant: S. Völker, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: B. Schmidt, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Nycomed GmbH (Constance, Germania) (reprezentant: A. Ferchland, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 12 martie 2010 (cazul R 874/2008-4), privind o procedură de opoziție între Nycomed GmbH și ratiopharm GmbH.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă ratiopharm GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 195, 17.7.2010.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/49

Ordonanța președintelui Tribunalului din 12 iulie 2011 — Emme/Comisia

(Cauza T-422/10 R)

(Măsuri provizorii - Concurență - Decizie a Comisiei de aplicare a unei amenzi - Garanție bancară - Cerere de suspendare a executării - Prejudiciu financiar - Lipsa împrejurărilor excepționale - Lipsa urgenței)

2011/C 269/108

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Emme Holding SpA (Pescara, Italia) (reprezentanți: G. Visconti, E. Vassallo di Castiglione, M. Siragusa, M. Beretta și P. Ferrari, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Gencarelli, V. Bottka și P. Manzini, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării articolului 2 din Decizia C(2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38.344 — Oțel pentru precomprimare), precum și o cerere de scutire de obligația de a constitui o garanție bancară pentru evitarea recuperării imediate a amenzii aplicate în temeiul articolului 2 din decizia menționată

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/49

Ordonanța președintelui Tribunalului din 13 iulie 2011 — SIR/Consiliul

(Cauza T-142/11 R)

(Măsuri provizorii - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Côte d'Ivoire - Înghețarea fondurilor - Cerere de suspendare a executării - Lipsa necesității de a se pronunța în procedura principală - Lipsa necesității de a se pronunța)

2011/C 269/109

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Société ivoirienne de raffinage (SIR) (Abidjan, Côte d’Ivoire) (reprezentant: M. Ceccaldi, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și A. Vitro, agenți)

Obiectul

Cerere de măsuri provizorii având ca obiect, în conformitate cu articolul 278 TFUE, suspendarea executării, pe de o parte, a Deciziei 2011/18/PESC a Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC a Consiliului de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d'Ivoire (JO L 11, p. 36) și, pe de altă parte, a Regulamentului (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d'Ivoire] (JO L 11, p. 1)

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de măsuri provizorii.

2.	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/49

Ordonanța președintelui Tribunalului din 13 iulie 2011 — Petroci/Consiliul

(Cauza T-160/11 R)

(Măsuri provizorii - Politică externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate cu privire la situația din Côte d’Ivoire - Înghețare a fondurilor - Cerere de suspendare a executării - Nepronunțare asupra fondului în procedura principală - Nepronunțare asupra fondului)

2011/C 269/110

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Société nationale d’opérations pétrolières de la Côte d’Ivoire Holding (Petroci Holding) (Abidjan, Côte d’Ivoire) (reprezentant: M. Ceccaldi, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen și A. Vitro, agenți)

Obiectul

Cerere de măsuri provizorii prin care se urmărește să se obțină, în conformitate cu articolul 278 TFUE, suspendarea executării, pe de o parte a Deciziei 2011/18/PESC a Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC a Consiliului de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire (JO L 11, p. 36), și, pe de altă parte, a Regulamentului (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Coasta de Fildeș (JO L 11, p. 1)

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de măsuri provizorii.

2.	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/50

Acțiune introdusă la 20 iunie 2011 — Brainlab/OAPI (BrainLAB)

(Cauza T-326/11)

2011/C 269/111

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Brainlab AG (Feldkirchen, Germania) (reprezentant: J. Bauer, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 15 aprilie 2011 în cauza R 1596/2010-4;

—	trimiterea cauzei la Camera de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) pentru a decide dacă a fost respectat gradul de diligență impus cu ocazia reînnoirii mărcii comunitare vizate, BrainLAB, no1 290 113;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală BrainLAB pentru produse și servicii din clasele 9, 10 și 42.

Decizia serviciului „Registru și baze de date conexe”: Respinge cererea de restitutio in integrum în ceea ce privește termenul de formulare a cererii de reînnoire și cel de plată a taxelor de reînnoire.

Decizia camerei de recurs: Respinge cererea de restitutio in integrum și constată expirarea mărcii comunitare nr. 1 290 113.

Motivele invocate: Încălcarea articolului 81 din Regulamentul nr. 207/2009, prin faptul că, deși au aplicat gradul de diligență impus de împrejurări, nu toate persoanele vizate au respectat termenul de decădere, în raport cu pârâtul; termenul de două luni prevăzut pentru formularea cererii de restitutio in integrum a fost respectat.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/50

Acțiune introdusă la 20 iunie 2011 — Vinci Energies Schweiz/OAPI — Estavis (Reprezentare a Porții Brandenburg în culoarea galben)

(Cauza T-327/11)

2011/C 269/112

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Vinci Energies Schweiz AG (Zürich, Elveția) (reprezentant: M. Graf, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Estavis AG (Berlin, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 31 martie 2001, pronunțată în cauza R 231/2010-1;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Estavis AG.

Marca comunitară vizată: reprezentarea Porții Brandenburg utilizând culoarea galben-miere pentru produse și servicii din clasele 6, 7, 9, 11, 35, 36, 37, 38, 40, 41 și 42 — cererea nr. 6 585 871.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca figurativă „ETAVIS” pentru produse și servicii din clasele 6, 7, 9, 11, 35, 37, 38, 40, 41, 42 și 45.

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție și respinge opoziția.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât între mărcile în conflict ar exista un risc de confuzie din cauza caracterului distinctiv cel puțin normal al mărcii invocate în sprijinul opoziției și a identității, respectiv a gradului ridicat de similitudine dintre semnele în conflict.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/51

Acțiune introdusă la 21 iunie 2011 — Leifheit/OAPI (EcoPerfect)

(Cauza T-328/11)

2011/C 269/113

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Leifheit AG (Nassau, Germania) (reprezentant: G. Hasselblatt, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 31 martie 2011 (cauza R 1658/2010-1) și admiterea publicării mărcii comunitare „EcoPerfect” cu numărul de înregistrare 8 708 745;

—	obligarea OAPI la plata propriilor cheltuieli de judecată precum și a celor efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „EcoPerfect” pentru produse din clasa 21 — cererea de înregistrare nr. 8 708 745.

Decizia examinatorului:respinge cererea.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 întrucât, în raport cu produsele din clasa 21, marca comunitară solicitată „EcoPerfect” nu este nici descriptivă și nici lipsită de orice caracter distinctiv.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/51

Acțiune introdusă la 24 iunie 2011 — Wessang/OAPI — Greinwald (star foods)

(Cauza T-333/11)

2011/C 269/114

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamant: Nicolas Wessang (Zimmerbach, Franța) (reprezentant: A. Grolée, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Greinwald GmbH (Kempten, Germania)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei camerei de recurs a OAPI din 15 aprilie 2011;

—

declararea faptului că revine OAPI sarcina să ia măsurile necesare în vederea executării prezentei hotărâri prin care se dispune anularea deciziei menționate anterior și să admită așadar opoziția formulată de domnul Nicolas WESSANG la data de 26 septembrie 2005 împotriva cererii de înregistrare a mărcii STAR FOODS + reprezentare grafică nr. 4 105 615;

—	declararea faptului că revine OAPI sarcina să ia măsurile necesare în vederea executării prezentei hotărâri prin care se dispune anularea deciziei menționate anterior și să respingă așadar în totalitate cererea de înregistrare a mărcii STAR FOODS + reprezentare grafică nr. 4 105 615;

—	obligarea în solidar a societății GREINWALD GmbH și a OAPI la plata integrală a cheltuielilor de judecată suportate de domnul Nicolas WESSANG în procedura de opoziție, în calea de atac și în prezenta procedură;

—	obligarea societății GREINWALD GmbH la totalitatea cheltuielilor de judecată pe care aceasta le-a suportat în procedura de opoziție, în calea de atac și în prezenta procedură;

—	obligarea OAPI la totalitatea cheltuielilor de judecată pe care acesta le-a suportat în procedura de opoziție, în calea de atac și în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Greinwald GmbH.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „star foods” pentru produse din clasele 29, 30 și 32 — cererea de înregistrare nr. 4 105 615.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamantul.

Marca sau semnul invocat: mărcile comunitare figurativă și verbală „STAR SNACKS” pentru produse din clasele 29, 30 și 31.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge opoziția; decizie adoptată ca urmare a Hotărârii pronunțate de Tribunal la 11 mai 2010 în cauza T-492/08, Wessang/OAPI — Greinwald (star foods).

Motivele invocate: reclamantul susține că Tribunalul a considerat că există un risc de confuzie între cele două mărci în conflict și că, pentru acest motiv, camera de recurs avea o competență nediscreționară ca urmare a hotărârii Tribunalului. Reclamantul consideră astfel că, prin faptul că a rejudecat cauza în întregime, camera de recurs și-a depășit competența.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/52

Acțiune introdusă la 5 iulie 2011 — Segovia Bonet/OAPI — IES (IES)

(Cauza T-355/11)

2011/C 269/115

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Jorge Segovia Bonet (Madrid, Spania) (reprezentanți: M.E. López Camba și J.L. Rivas Zurdo, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: IES Insurance Engineering Services Srl (Milano, Italia)

Concluziile

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 29 martie 2011 în cauza R 749/2010-2 și

—	obligarea pârâtului și a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată..

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „IES” pentru servicii din clasele 35, 36, 41, 42 și 45 — cererea de înregistrare nr. 6787345.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamantul.

Marca sau semnul invocat: înregistrarea britanică nr. 2358802 a mărcii figurative „IES” pentru servicii din clasa 41.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția în parte.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac și confirmă decizia diviziei de opoziție.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a considerat în mod greșit că nu exista un risc de confuzie între marca anterioară și marca comunitară contestată a cărei înregistrare se solicită, având în vedere că (i) semnele comparate sunt suficient de similare pentru a genera confuzii, în special din punct de vedere fonetic, și (ii) serviciile desemnate de marca anterioară sunt complementare celor desemnate de marca comunitară contestată a cărei înregistrare se solicită.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/52

Acțiune introdusă la 1 iulie 2011 — Restoin/OAPI (EQUIPMENT)

(Cauza T-356/11)

2011/C 269/116

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Christian Restoin (Paris, Franța) (reprezentant: A. Alcaraz, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a patra de recurs din 14 aprilie 2011 în cauza R 1430/2010-4;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de domnul Christian RESTOIN.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „EQUIPMENT” pentru produse și servicii din clasele 3, 9, 14, 18, 25 și 35 — cerere de înregistrare nr. 8 722 076.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care semnul solicitat are un caracter distinctiv în raport cu percepția publicului relevant și în raport cu produsele și serviciile pentru care înregistrarea este cerută, precum și încălcarea articolului 75 din regulamentul menționat, în măsura în care motivarea camerei de recurs i) nu poate fi globală, întrucât produsele vizate nu sunt suficient de omogene și ii) nu este coerentă.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/53

Acțiune introdusă la 6 iulie 2011 — Hand Held Products/OAPI — Orange Brand Services (DOLPHIN)

(Cauza T-361/11)

2011/C 269/117

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Hand Held Products, Inc. (Wilmington, Statele Unite) (reprezentanți: J. Güell Serra și M. Curell Aguilà, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Orange Brand Services Ltd (Bristol, Regatul Unit)

Concluziile reclamantei

—	Anularea în parte a deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 6 aprilie 2011 pronunțate în cauza R 1443/2010-1 și respingerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare nr. 5046231 și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitanta mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca verbală „DOLPHIN”, printre altele, pentru produse din clasa 9 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 5046231.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în procedura opoziției: marca comunitară verbală „DOLPHIN” înregistrată sub nr. 936229 pentru produse din clasa 9.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru o parte dintre produsele în cauză.

Decizia camerei de recurs: anulează în parte decizia diviziei de opoziție.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2074/2009 al Consiliului întrucât camera de recurs nu a efectuat o analiză globală a factorilor relevanți, ci doar a respins opoziția pe baza faptului că bunurile sunt diferite, stabilind diferențe minime între acestea și fără să acorde identității semnelor „DOLPHIN” o importanță corespunzătoare în cadrul analizei comparative.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/53

Acțiune introdusă la 6 iulie 2011 — Bial — Portela & Ca/OAPI — Isdin (ZEBEXIR)

(Cauza T-366/11)

2011/C 269/118

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Bial — Portela & Ca, SA (São Mamede do Coronado, Portugalia) (reprezentanți: B. Braga da Cruz și J. M. Pimenta, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Isdin, SA (Barcelona, Spania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 6 aprilie 2011 pronunțate în cauza R 1212/2009-1;

—	obligarea pârâtului să refuze cererea de înregistrare nr. 6809008 a mărcii comunitare „ZEBEXIR” și

—	obligarea celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitanta mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca verbală „ZEBEXIR” pentru produse din clasele 3 și 5 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 6809008.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în procedura opoziției: marca comunitară verbală „ZEBINIX”, înregistrată sub nr. 3424223 pentru produse și servicii din clasele 3, 5 și 42.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2074/2009 al Consiliului întrucât camera de recurs a considerat în mod eronat că mărcile comunitare în cauză nu erau similare și că nu exista un risc de confuzie.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/54

Acțiune introdusă la 11 iulie 2011 — Monier Roofing Components/OAPI (CLIMA COMFORT)

(Cauza T-371/11)

2011/C 269/119

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Monier Roofing Components GmbH (Oberursel, Germania) (reprezentant: F. Ekey, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 28 aprilie 2011, cauza R 2026/2010-1,

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „CLIMA COMFORT” pentru produse din clasa 17 — cererea de înregistrare nr. 9 175 324.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolelor 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât i) camera de recurs s-a întemeiat pe constatări de fapt false, fără ascultarea reclamantei în acest sens, ii) camera de recurs era obligată să clarifice din oficiu situația de fapt și iii) camera de recurs a apreciat greșit natura și destinația produselor în discuție și a făcut constatări eronate cu privire la sensul mărcii „CLIMA COMFORT” în relație cu produsele în discuție.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/54

Acțiune introdusă la 15 iulie 2011 — Basic/OAPI — Repsol YPF (basic)

(Cauza T-372/11)

2011/C 269/120

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Aktiengesellschaft Lebensmittelhandel (München, Germania) (reprezentant: D. Altenburg, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Repsol YPF, SA (Madrid, Spania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 31 martie 2011 pronunțate în cauza R 1440/2010-1;

—	respingerea căii de atac formulate în cauza nr. R 1440/2010-1 împotriva deciziei adoptate în procedura de opoziție nr. B 1384694;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „basic”, în culori galben, albastru și roșu, pentru produse și servicii din clasele 3, 4, 5, 16, 18, 21, 25, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 35, 39, 43, 44 și 45 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 6752811.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat în procedura opoziției: marca comunitară figurativă „BASIC” înregistrată sub nr. 5648159 pentru servicii din clasele 35, 37 și 39.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru o parte dintre serviciile contestate din clasa 35 și pentru toate serviciile contestate din clasa 39; respinge opoziția pentru celelalte servicii din clasa 35.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție întrucât prin aceasta s-a respins opoziția pentru o parte dintre serviciile din clasa 35; respinge cererea de înregistrare a mărcii comunitare pentru aceste servicii și respinge calea de atac pentru celelalte servicii din clasa 35.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2074/2009 al Consiliului întrucât camera de recurs a considerat în mod eronat că există un risc de confuzie între marca a cărei înregistrare este solicitată și marca invocată în susținerea opoziției.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/55

Acțiune introdusă la 18 iulie 2011 — Langguth Erben/OAPI (MEDINET)

(Cauza T-378/11)

2011/C 269/121

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Franz Wilhelm Langguth Erben GmbH & Co. KG (Traben-Trarbach, Germania) (reprezentanți: R. Kunze și G. Würtenberger, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 10 mai 2011 în cauza R 1598/2010-4 având ca obiect cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 8 786 485;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă „MEDINET” pentru produse din clasa 33 — cererea de înregistrare nr. 8 786 485.

Decizia examinatorului: respinge înregistrarea mărcii solicitate în temeiul seniorității unor mărci naționale și internaționale anterioare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolelor 34, 75 și 77 din Regulamentul nr. 207/2009 întrucât camera de recurs i) ar fi refuzat în mod nelegal înscrierea seniorității, ii) nu ar fi dezbătut argumentul reclamantei cu privire la deciziile camerelor de recurs în materie de cereri de stabilire a priorității și a seniorității și iii) nu ar fi organizat o ședință.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/55

Acțiune introdusă la 21 iulie 2011 — Hüttenwerke Krupp Mannesmann și alții/Comisia

(Cauza T-379/11)

2011/C 269/122

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Hüttenwerke Krupp Mannesmann GmbH (Duisburg, Germania), ROGESA Roheisengesellschaft Saar mbH (Dillingen, Germania), Salzgitter Flachstahl GmbH (Salzgitter, Germania), ThyssenKrupp Steel Europe AG (Duisburg, Germania), voestalpine Stahl GmbH (Linz, Austria) (reprezentanți: S. Altenschmidt și C. Dittrich, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului [C(2011) 772, JO L 130, p. 1];

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele contestă Decizia Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1). Acestea solicită anularea deciziei în totalitate.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 10a din Directiva 2003/87/CE (2) în cazul produsului de referință pentru minereu sinterizat

Reclamantele invocă nelegalitatea condițiilor privind produsul de referință care figurează în anexa I la decizia atacată.

—

Incompatibilitatea cu articolul 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87

Reclamantele susțin că stabilirea produsului de referință pentru minereul sinterizat încalcă articolul 10a alineatul (2) din Directiva 2003/87 întrucât, pentru a determina performanța medie a primelor 10 % dintre cele mai eficiente instalații dintr-un sector, respectiv dintr-un subsector din Uniunea Europeană, Comisia a utilizat o instalație de producție de pelete ca punct de plecare pentru stabilirea acestui produs de referință. Or, peletele sunt produse diferite de minereul sinterizat, iar instalațiile de producție a peletelor nu ar putea fi așadar luate în considerare pentru a determina primele 10 % dintre cele mai eficiente instalații de sinterizare.

—

Incompatibilitatea cu articolul 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87

Stabilirea produsului de referință pentru minereul sinterizat este incompatibilă și cu articolul 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87 întrucât Comisia a rectificat unele date cu ocazia stabilirii produsului de referință pentru minereul sinterizat. Această rectificare nu este conformă cu criteriile de definire a produsului de referință prevăzute la articolul 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 10 din Directiva 2003/87 în cazul produsului de referință pentru metal lichid

În mod similar, stabilirea produsului de referință pentru metal lichid încalcă articolul 10a din Directiva 2003/87 întrucât Comisia nu a luat în considerare conținutul complet de carbon al gazelor reziduale care se degajă în timpul producției de fier și de oțel incluzând utilizarea acestora la producția de energie electrică, ci a aplicat deduceri în valoare de aproximativ 25 %. Din modul de redactare a articolului 10a alineatul (1) al treilea paragraf a doua teză din Directiva 2003/87, din economia generală, precum și din finalitatea și din interpretarea istorică a acesteia rezultă că Comisia nu ar fi abilitată să efectueze astfel de deduceri.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE

Reclamantele susțin de asemenea că Comisia nu a motivat în mod suficient decizia. În opinia acestora, motivarea privind stabilirea produsului de referință este insuficientă. În egală măsură, nici rezervele exprimate de Comisie cu privire la eventuale denaturări ale concurenței nu sunt motivate în mod corespunzător, ceea ce constituie o încălcare a articolului 296 al doilea paragraf TFUE.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

Decizia atacată încalcă de asemenea principiul proporționalității în ceea ce privește stabilirea produselor de referință pentru minereul sinterizat și pentru metalul lichid.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament

În plus, reclamantele invocă o încălcare a principiului egalității de tratament.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe necesitatea anulării deciziei în totalitate

Reclamantele consideră că decizia ar trebui să fie anulată în totalitate întrucât anularea în parte a deciziei, limitată exclusiv la produsele de referință pentru minereul sinterizat și pentru metalul lichid, ar determina în mod automat aplicarea unei abordări alternative în privința alocării de cote cu titlu gratuit în temeiul dispozițiilor articolului 10 alineatul (2) litera (b) coroborat cu articolul 3 litera (c) din decizia atacată. Acest lucru ar genera pentru reclamante un rezultat și mai dezavantajos decât în situația în care s-ar aplica valorile de referință eronate ale Comisiei pentru minereul sinterizat și pentru metalul lichid.

(1) JO L 130, p. 1.

(2) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/56

Acțiune introdusă la 21 iulie 2011 — Eurofer/Comisia

(Cauza T-381/11)

2011/C 269/123

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Europäischer Wirtschaftsverband der Eisen- und Stahlindustrie (Eurofer) ASBL (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: S. Altenschmidt și C. Dittrich, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1). Aceasta solicită anularea deciziei în totalitate.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 10a din Directiva 2003/87/CE (2) în cazul produsului de referință pentru metal lichid

Reclamanta invocă nelegalitatea condițiilor privind produsul de referință care figurează în anexa I la decizia atacată.

Reclamanta susține că stabilirea produsului de referință pentru metal lichid încalcă articolul 10a din Directiva 2003/87 întrucât Comisia nu a luat în considerare conținutul complet de carbon al gazelor reziduale care se degajă în timpul producției de fier și de oțel incluzând utilizarea acestora la producția de energie electrică, ci a aplicat deduceri în valoare de aproximativ 25 %. Din modul de redactare a articolului 10a alineatul (1) al treilea paragraf a doua teză din Directiva 2003/87, din economia generală, precum și din finalitatea și din interpretarea istorică a acesteia rezultă că Comisia nu ar fi abilitată să facă astfel de deduceri.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE

Reclamanta susține de asemenea că Comisia nu a motivat în mod suficient decizia. În opinia acesteia, motivarea privind stabilirea produsului de referință este insuficientă. În egală măsură, nici rezervele exprimate de Comisie cu privire la eventuale denaturări ale concurenței nu sunt motivate în mod corespunzător, ceea ce constituie o încălcare a articolului 296 al doilea paragraf TFUE.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

Decizia atacată încalcă de asemenea principiul proporționalității în ceea ce privește stabilirea produsului de referință pentru metal lichid.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament

În plus, reclamanta invocă o încălcare a principiului egalității de tratament.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe necesitatea anulării deciziei în totalitate

Reclamanta consideră că decizia ar trebui să fie anulată totalitate întrucât anularea în parte a deciziei, limitată exclusiv la produsul de referință pentru metal lichid, ar determina în mod automat aplicarea unei abordări alternative în privința alocării de cote cu titlu gratuit în temeiul dispozițiilor articolului 10 alineatul (2) litera (b) coroborat cu articolul 3 litera (c) din decizia atacată. Acest lucru ar genera pentru reclamantă un rezultat și mai dezavantajos decât în situația în care s-ar aplica valorile de referință eronate ale Comisiei pentru metal lichid.

(1) JO L 130, p. 1.

10.9.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/57

Acțiune introdusă la 21 iulie 2011 — Evonik Industries/OAPI — Bornemann

(EVONIK)

(Cauza T-390/11)

2011/C 269/124

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Evonik Industries AG (Essen, Germania) (reprezentant: J. Albrecht, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Johann Heinrich Bornemann GmbH — Geschäftsbereich Kunststofftechnik Obernkirchen (Obernkirchen, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei pârâtului (Camera a doua de recurs) din 19 aprilie 2011 (cauza R 1802/2010-2) în măsura în care s-a refuzat acordarea protecției în Uniunea Europeană mărcii internaționale nr. 918 426„EVONIK”

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „EVONIK” pentru produse și servicii din clasele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 11, 16, 17, 19, 35, 37, 39, 40, 41 și 42 — înregistrarea internațională nr. 918 426.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Johann Heinrich Bornemann GmbH — Geschäftsbereich Kunststofftechnik Obernkirchen

Marca sau semnul invocat: marca comunitară verbală „EVO” pentru produse și servicii din clasele 7, 37 și 42.

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolelor 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009 întrucât i) între mărcile aflate în opoziție nu ar exista niciun risc de confuzie, ii) camera de recurs s-ar fi bazat pe motive în privința cărora reclamanta nu s-a putut exprima și iii) camera de recurs a întemeiat decizia atacată pe argumente neinvocate de oponentă în cadrul procedurii.

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2011.269.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 269

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 54 10 septembrie 2011

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2011/C 269/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 252, 27.8.2011	1