INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/2

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione Tributaria Provinciale di Palermo (Italia) la 28 februarie 2011 — Amia Spa, în lichidare/Provincia Regionale di Palermo

(Cauza C-97/11)

2011/C 238/02

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione Tributaria Provinciale di Palermo

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Amia Spa, în lichidare

Pârâtă: Provincia Regionale di Palermo

Întrebările preliminare

În lumina Hotărârii pronunțate în cauza C-172/08 (1), pot fi considerate neaplicabile dispozițiile articolului 3 alineatele (26) și (31) din Legea nr. 549 din 28 decembrie 1995, întrucât sunt contrare articolului 10 din Directiva 1999/31/CE (2) și, în mod similar, întrucât sunt contrare articolelor 1, 2 și 3 din Directiva 2000/35/CE (3)?

(1) Hotărârea Curții din 25 februarie 2010, Pontina Ambiente Srl (nepublicată încă în Repertoriu).

(2) Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 348, p. 1, Ediție specială, 15/5, p. 94).

(3) Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (JO L 200, p. 35, Ediție specială, 17/1, p. 226).

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/2

Recurs introdus la 1 martie 2011 de Stichting Nederlandse Publieke Omroep, fostă Nederlandse Omroep Stichting (NOS) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi extinsă) pronunțate la 16 decembrie 2010 în cauzele conexate T-231/06 și T-237/06, Regatul Țărilor de Jos (T-231/06) și Nederlandse Omroep Stichting (NOS) (T-237/06)/Comisia Europeană

(Cauza C-104/11 P)

2011/C 238/03

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Stichting Nederlandse Publieke Omroep, fostă Nederlandse Omroep Stichting (NOS) (reprezentant: J.J. Feenstra, avocat)

Celelalte părți în proces: Regatul Țărilor de Jos, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2010 în cauzele conexate T-231/06 și T-237/06;

—	cauza fiind în stare de judecată, anularea Deciziei 2008/136/CE (1) a Comisiei din 22 iunie 2006 privind finanțarea ad hoc a radiodifuziunilor publice în Țările de Jos (Nederlandse Publieke Omroep, NPO [denumite în continuare;„NPO”];

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele aferente procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv: încălcarea articolelor 107, 108 și 296 TFUE prin aceea că Tribunalul a considerat, în mod eronat și în temeiul unei motivări insuficiente, că fondurile provenind din Fonds-Omroepreserve FOR (Fonduri de rezervă pentru radiodifuziune) și restituirea către NPO, de diferite organisme de radiodifuziune olandeze, a anumitor rezerve constituite reprezintă o formă de acordare a unui ajutor nou.

Tribunalul ar fi interpretat și aplicat în mod eronat noțiunile de ajutor, de ajutor existent și de ajutor nou în sensul articolului 107 și următoarele TFUE prin aceea că a stabilit că disponibilitatea fondurilor provenind din FOR și restituirea către NPO, de diferite organisme de radiodifuziune olandeze, a anumitor rezerve constituite trebuie calificate drept ajutor nou, și nu ar fi motivat suficient această concluzie;

Al doilea motiv: încălcarea dreptului la apărare

Tribunal ar fi încălcat principiul dreptului la apărare consacrat de dreptul Uniunii, procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE și Regulamentul (CE) no 659/1999 (2) prin aceea că a respins în mod neîntemeiat, pe baza unei motivări incorecte și insuficiente, cererea de respectare a dreptului la apărare formulată de reclamante și că a decis că dreptul la apărare al NPO nu a fost încălcat.

(1) JO 2008, L 49, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/3

Recurs introdus la 2 martie 2011 de Regatul Țărilor de Jos împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi extinsă) pronunțate la 16 decembrie 2010 în cauzele conexate T-231/06 și T-237/06, Regatul Țărilor de Jos (T-231/06) și Nederlandse Omroep Stichting (NOS) (T-237/06)/Comisia Europeană

(Cauza C-105/11 P)

2011/C 238/04

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurent: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C.M. Wissels și M. Noort, agenți)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Stichting Nederlandse Publieke Omroep, fostă Nederlandse Omroep Stichting (NOS)

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	Anularea Hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2010 în cauzele conexate T-231/06 și T-237/06;

—

soluționarea cauzei prin anularea Deciziei 2008/136/CE (1) a Comisiei din 22 iunie 2006 în măsura în care Comisia constată în aceasta că un cuantum de 42,457 milioane de euro trebuie calificat drept ajutor nou și recuperat ca parte dintr-o sumă totală de 76,327 milioane de euro (majorată cu dobânzi);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele aferente procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin motivul invocat, recurentul susține că Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii întrucât pornește de la o interpretare incorectă a articolului 107 alineatul (1) TFUE și a articolului 108 alineatele (1) și (3) TFUE coroborate cu articolul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 (2) și întrucât nu și-a motivat aprecierile sau în orice caz nu le-a motivat suficient.

Motivul cuprinde următoarele aspecte:

1.	pentru a concluziona că transferul constituie un ajutor nou, Tribunalul s-a bazat în mod eronat pe împrejurarea că articolul 109a din legea privind mijloacele de comunicare a fost introdus în aceasta după intrarea în vigoare a tratatului;

2.	pentru a concluziona că transferul constituie un ajutor nou, Tribunalul s-a bazat în mod eronat pe criteriul că acest ajutor răspunde unor „nevoi precise” (ale radiodifuziunii publice);

pentru a concluziona că transferul constituie un ajutor nou, Tribunalul s-a bazat în mod eronat pe considerația că radiodifuziunea publică a beneficiat astfel de o supracompensare (complementară). Cuantumul unei eventuale supracompensări nu ar fi hotărâtor pentru a stabili dacă transferul constituie un ajutor nou. Aprecierea Tribunalului ar fi în orice caz motivată insuficient;

4.	Tribunalul a stabilit în mod eronat că, pentru a stabili dacă transferul constituie un ajutor nou, nu prezintă importanță proveniența transferului. Tribunalul ar ignora astfel distincția dintre ajutoarele noi și cele existente. Aprecierea Tribunalului ar fi în orice caz motivată insuficient;

5.	Tribunalul nu și-a motivat suficient aprecierea că nu este admisibil ca rezervele transferate să provină din finanțarea anuală a radiodifuziunii publice și, așadar, dintr-un ajutor existent;

6.	Tribunalul nu și-a motivat suficient aprecierea că mijloacele transferate provin din finanțări ad hoc și că, prin urmare, constituie un ajutor nou;

7.	Chiar dacă motivele Tribunalului criticate mai sus trebuie apreciate împreună, acestea nu pot justifica concluzia că transferul constituie un ajutor nou.

(1) Decizia Comisiei din 22 iunie 2006 privind finanțarea ad hoc a radiodifuziunilor publice din Țările de Jos C 2/2004 (ex NN 170/2003), (JO 2008, L 49, p. 1)

(2) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/4

Acțiune introdusă la 17 mai 2011 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-236/11)

2011/C 238/06

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Soulay și D. Recchia, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin aplicarea regimului special conceput pentru agențiile de turism și atunci când serviciul turistic este vândut unei alte persoane decât călătorul, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 306-310 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1);

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că aplicarea de către Republica Italiană a regimului special pentru agențiile de turism, în măsura în care nu se limitează la serviciile prestate călătorilor, astfel cum prevede directiva, ci se extinde și la operațiunile realizate între agenții de turism, încalcă reglementările în materia TVA-ului.

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/4

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Curtea de Apel București (România) la data de 26 mai 2011 — SC Gran Via Moinești Srl/Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Administrația Finanțelor Publice București

(Cauza C-257/11)

2011/C 238/08

Limba de procedură: română

Instanța de trimitere

Curtea de Apel București

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: SC Gran Via Moinești Srl

Pârâte: Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Administrația Finanțelor Publice București

Întrebările preliminare

Achiziționarea unor construcții supuse demolării, împreună cu o suprafață de teren, în vederea edificării unui complex rezidențial pe respectiva suprafață de teren, de către o societate comercială plătitoare de TVA, poate reprezenta o activitate premergătoare, respectiv o cheltuială de investiție pentru realizarea complexului rezidențial, pentru a beneficia de deducerea TVA aferent achiziționării construcțiilor, în raport de dispozițiile art. 167 și 168 din Directiva 2006/112/CE (1) din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată?

Demolarea construcțiilor supuse demolării, achiziționate împreună cu suprafața de teren, în vederea edificării unui complex rezidențial pe respectiva suprafață de teren, este supusă ajustării TVA aferent achiziționării construcțiilor, în raport de dispozițiile art. 185 alin. 2 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, 09/vol.3, p. 7).

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/5

Acțiune introdusă la 26 mai 2011 — Comisia Europeană/Regatul Danemarcei

(Cauza C-261/11)

2011/C 238/09

Limba de procedură: daneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, N. Fenger, în calitate de agenți)

Pârât: Regatul Danemarcei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin introducerea și menținerea legislației privind impozitarea imediată în momentul ieșirii a transferurilor de active ale companiilor către alte state membre, în timp ce transferurile similare de active realizate în Danemarca nu sunt impozitate, Regatul Danemarcei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE și al articolului 31 din Acordul privind SEE;

—	obligarea Regatului Danemarcei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În temeiul legislației fiscale daneze, transferul activelor unei întreprinderi în vederea utilizării în afara Danemarcei este considerat drept o vânzare și este impozitat în consecință, în timp ce se consideră că o întreprindere din acest stat își încetează activitatea numai în momentul în care activele respective sunt vândute efectiv. Astfel, o întreprindere care transferă active între mai multe centre de activitate din Danemarca nu este impozitată pentru valoarea acestor active în legătură cu un astfel de transfer. Totuși, în cazul în care aceeași întreprindere transferă active către un centru de activitate fix situat în afara Danemarcei, aceasta va plăti imediat impozitul pe valoarea activelor ca și cum activele ar fi fost vândute.

În opinia Comisiei, diferența de tratament constituie un obstacol în calea libertății de stabilire, contrar articolului 49 TFUE. Comisia nu pune la îndoială capacitatea Danemarcei de a aplica un impozit pe plusvaloarea de care beneficiază o întreprindere atunci când este stabilită în Danemarca. Totuși, Comisia consideră că împrejurările pe baza cărora ia naștere datoria fiscală trebuie să fie aceleași, respectiv realizarea unui activ sau a unui factor care poate conduce la modificarea amortizării, indiferent dacă activele vizate sunt transferate în străinătate sau rămân în Danemarca.

În opinia Comisiei, nu există niciun motiv pentru aplicarea imediată a unor impozite pe plusvaloarea nerealizată în momentul transferului activelor din Danemarca în alt stat membru dacă un astfel de impozit nu există în situații naționale echivalente. Cu toate acestea, Regatul Danemarcei ar putea determina valoarea plusvalorii nerealizate pe care consideră că o poate impozita, fără ca aceasta să implice colectarea imediată a impozitelor sau respectarea unor condiții ulterioare pentru amânarea plății acestora.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/5

Recurs introdus la 3 iunie 2011 de Viega GmbH & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-375/06, Viega GmbH & Co. KG/Comisia Europeană

(Cauza C-276/11 P)

2011/C 238/10

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Viega GmbH & Co. KG (reprezentanți: J. Burrichter, T. Mäger și M. Röhrig, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta se cauzează un prejudiciu recurentei;

—	anularea Deciziei C(2006) 4180 final a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE (cazul COMP/F-1/38.121 — Racorduri) în măsura în care o privește pe recurentă;

—	cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate recurentei la articolul 2 litera (j) din această decizie;

—	cu titlu subsidiar la capetele de cerere care figurează la punctele 1 și 2 trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare;

—	obligarea pârâtei din procedura în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente întregii proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva hotărârii Tribunalului prin care acesta a respins acțiunea formulată de recurentă împotriva Deciziei C(2006) 4180 final a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE (cazul COMP/F-1/38.121 — Racorduri).

În susținerea recursului său, recurenta invocă următoarele motive.

Tribunalul încalcă dreptul recurentei de a fi audiată, principiile care guvernează administrarea probelor, precum și obligația de motivare cu privire la decizia atacată. Pentru a dovedi participarea recurentei la înțelegere, hotărârea atacată s-ar întemeia în principal pe notele olografe ale unui singur martor și pe o cerere de clemență, fără a ține seama deloc de argumentele invocate de recurentă cu privire la aceste documente. Recurenta a pus la îndoială în mod expres veridicitatea documentelor (martorul nu ar fi participat la reuniunile germane și nu ar avea cunoștințe de limba germană).

Instanța ar fi trebuit să dispună luarea unor măsuri de cercetare judecătorească cu privire la veridicitatea notelor martorului și a cererii de clemență. Întemeindu-se pe aceste note și pe cererea de clemență ca mijloace de probă, fără a dispune luarea unor măsuri de cercetare judecătorească cu privire la veridicitatea acestora, Tribunalul încălcă principiile în materia administrării probelor.

Hotărârea atacată încălcă articolul 81 alineatul (1) CE în măsura în care Tribunalul a constatat că recurenta a participat la 30 aprilie 1999 la o reuniune având un „caracter anticoncurențial”. În plus, hotărârea atacată încălcă articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 în măsura în care participarea la această reuniune a fost luată în considerare la calcularea cuantumului amenzii. În ceea ce privește această reuniune, Tribunalul constată numai că elementele de probă fac referire „mai degrabă” la un scop anticoncurențial decât la un scop conform normelor de concurență. Tribunalul încălcă astfel criteriul de apreciere a mijloacelor de probă stabilit de acesta, care impune ca încălcarea să fie dovedită cu certitudine și în mod incontestabil.

Stabilirea caracterului anticoncurențial al reuniunii din 30 aprilie 1999 ar avea efecte asupra cuantumului amenzii aplicate. Luarea în considerare a acestei reuniuni ar servi drept mijloc de probă pentru a dovedi participarea recurentei la o înțelegere privind fitingurilor de presare. Pe această bază, cifra de afaceri realizată de recurentă în sectorul fitingurilor de presare, în scopul determinării cuantumului inițial pentru calculul amenzii, ar fi fost stabilită la o valoare de 11 ori mai ridicată.

În plus, în ceea ce privește luarea în considerare a cifrei de afaceri realizate în sectorul fitingurilor de presare, hotărârea lasă să se întrevadă nemotivarea și încălcă principiile logicii. În final, la punctul 85 din hotărârea atacată, aplicarea unei amenzi de peste 50 milioane de euro s-ar întemeia numai pe două reuniuni a căror legătură cu fitingurile de presare este abordată în două teze parțiale și a fost constatată în lipsa oricărei aprecieri a mijloacelor de probă. Pe de altă parte, Tribunalul presupune că recurenta a participat la acorduri anticoncurențiale privind fitingurile de presare în cadrul reuniunii din 30 aprilie 1999, în pofida faptului că acesta constată totodată că până în iulie 2000 concurenții acesteia ar fi dezbătut aspectul dacă fitingurile de presare (în privința cărora recurenta deține un monopol) ar trebui să facă într-adevăr obiectul unei înțelegeri.

În sfârșit, hotărârea atacată încalcă principiul proporționalității. Comisia — cu aprobarea Tribunalului — aplică Orientările privind calcularea amenzilor în felul următor: aceasta stabilește mai întâi un cuantum inițial ținând seama de cifra de afaceri realizată în sectorul fitingurilor de presare, în pofida faptului că, și potrivit constatărilor Tribunalului, fitingurile de presare puteau să facă obiectul unui acord anticoncurențial numai în anii 2000 și 2001. Ca urmare a pretinsei durate globale a participării recurentei la înțelegere (nouă ani și trei luni), cuantumul inițial este majorat ulterior cu 90 %. Având în vedere faptul că cifra de afaceri realizată în sectorul fitingurilor de presare a fost astfel luată în considerare pentru întreaga perioada, iar nu numai pentru perioada cea mai relevantă, respectiv pentru perioada anterioară de un an și patru luni, stabilirea cuantumului amenzii încălcă principiul proporționalității.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/6

Recurs introdus la 6 iunie 2011 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 22 martie 2011 în cauza T-233/09, Access Info Europe/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-280/11 P)

2011/C 238/11

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: G. Maganza, B. Driessen, Cs. Fekete, agenți)

Celelalte părți în proces: Access Info Europe, Republica Elenă, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate, prin care Tribunalul a anulat decizia Consiliului de respingere a accesului public la documentul solicitat;

—	pronunțarea unei hotărâri finale cu privire la aspectele care fac obiectul prezentului recurs și

—	obligarea reclamantei din cauza T-233/09 la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în cauza menționată și în prezentul recurs.

Motivele și principalele argumente

Cu titlu introductiv, Consiliul amintește că adoptarea deciziei atacate, la 26 februarie 2009, este anterioară intrării în vigoare, la 1 decembrie 2009, a Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, cadrul aplicabil în prezenta cauză este cel stabilit prin Tratatul privind Uniunea Europeană și prin Tratatul privind instituirea Comunității Europene anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

În primul rând, Consiliul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept cu ocazia interpretării și a aplicării excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 (1), întrucât constatările sale sunt contrare prevederilor aplicabile ale Tratatului și, în special, întrucât acestea nu țin seama de limitele principiului accesului mai larg la activitățile legislative ale instituțiilor, stabilit prin Tratat și care se reflectă în dreptul derivat în vederea menținerii eficienței procesului decizional al instituțiilor.

În al doilea rând, Consiliul argumentează că motivarea Tribunalului este contrară jurisprudenței Curții, care permite instituțiilor să își întemeieze deciziile pe considerații generale.

În al treilea rând, Consiliul arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aplicarea „cerinței demonstrării suficiente în fapt și în drept” în prezenta cauză atunci când a examinat motivele prezentate de Consiliu pentru a justifica invocarea excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul menționat. În cadrul analizei sale, Tribunalul a săvârșit erori de drept în măsura în care a solicitat probe privind efectul negativ asupra procesului decizional, nu a ținut seama de importanța etapei inițiale a procesului decizional pentru a aprecia consecințele divulgării versiunii integrale și nu a luat în considerare caracterul sensibil al documentului solicitat.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 3, Ediție specială, 01/vol. 3 p. 76).

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/7

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Varhoven administrativen sad (Bulgaria) la 8 iunie 2011 — EMS-Bulgaria TRANSPORT OOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto”, grad Plovdiv, pri Tsentralno Upravlenie na Natsionalnata Agentsia po Prihodite

(Cauza C-284/11)

2011/C 238/12

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: EMS-Bulgaria TRANSPORT OOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto”, grad Plovdiv, pri Tsentralno Upravlenie na Natsionalnata Agentsia po Prihodite

Întrebările preliminare

Articolul 179 alineatul (1) și articolele 180 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), precum și principiul efectivității în domeniul impozitelor indirecte, analizat în Hotărârea Curții din 8 mai 2008, Ecotrade (C-95/07 și C-96/07), trebuie interpretate în sensul că permit un termen de decădere, precum cel prevăzut în speță la articolul 72 alineatul 1 din Legea privind taxa pe valoarea adăugată (în versiunea din 2008), care, prin articolul 18 din cadrul dispozițiilor tranzitorii și finale ale Legii de modificare și completare a Legii privind taxa pe valoarea adăugată, a fost prelungit până la sfârșitul lunii aprilie 2009 numai pentru destinatarii livrărilor în privința cărora impozitul a devenit exigibil înainte de 1 ianuarie 2009, situație în care trebuie avute în vedere împrejurările acțiunii principale, mai precis

—

cerința prevăzută de legislația națională, potrivit căreia o persoană care a realizat o achiziție intracomunitară și nu este înregistrată în conformitate cu Legea privind taxa pe valoarea adăugată trebuie să se înregistreze voluntar, deși nu îndeplinește condițiile pentru înregistrarea obligatorie drept condiție prealabilă pentru exercitarea dreptului de deducere;

—

noua reglementare de la articolul 73a din Legea privind taxa pe valoarea adăugată (în vigoare de la 1 ianuarie 2009), potrivit căreia dreptul de deducere trebuie acordat independent de respectarea sau de nerespectarea termenului prevăzut la articolul 72 alineatul 1 din Legea privind taxa pe valoarea adăugată, atunci când impozitul devine exigibil la destinatarul livrării, cu condiția ca livrarea să nu fi fost disimulată, iar înregistrările contabile să cuprindă informații despre aceasta;

—

modificarea ulterioară a articolului 72 alineatul 1 din Legea privind taxa pe valoarea adăugată (în vigoare de la 1 ianuarie 2010), potrivit căreia dreptul de deducere poate fi exercitat în perioada fiscală în care a luat naștere acest drept sau în una din cele douăsprezece perioade fiscale ulterioare?

Principiul neutralității fiscale, în calitate de principiu fundamental important pentru instituirea și funcționarea sistemului comun de TVA, trebuie interpretat în sensul că permite o practică de control fiscal similară celei din acțiunea principală, prin care se constată o întârziere la calculul TVA-ului care determină stabilirea unei sancțiuni constând în plata unor dobânzi și, în plus, a unei sancțiuni sub forma refuzului dreptului de deducere, în împrejurările specifice din cazul recurentei, având în vedere că operațiunea nu a fost disimulată, înregistrările contabile cuprind informații despre aceasta, administrația fiscală deține informațiile necesare, nu există un abuz, iar bugetul nu a fost prejudiciat?

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/8

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Varna (Bulgaria) la 8 iunie 2011 — BONIK EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto”, grad Varna, pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-285/11)

2011/C 238/13

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Varna

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: BONIK EOOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto”, grad Varna, pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Întrebările preliminare

Din dispozițiile articolului 178 literele (a) și (b), precum și ale articolelor 14, 62, 63, 167 și 168 din Directiva 2006/112 (1) se poate deduce, prin interpretare, noțiunea „lipsă a unei livrări efective” și, în caz afirmativ, această noțiune se suprapune, prin definiția sa, cu noțiunea „evaziune fiscală” sau este conținută în această noțiune? Ce cuprinde în sensul directivei noțiunea „evaziune fiscală”?

În lumina definiției noțiunii „evaziune fiscală” și a considerentelor (26) și (59), coroborate cu articolul 178 litera (b), directiva impune ca formalitățile să fie stabilite în mod explicit pe cale legislativă, într-un act adoptat de autoritatea legislativă supremă, sau permite ca formalitățile să nu fie stabilite pe cale legislativă, ci să reprezinte o practică administrativă (și de control fiscal), precum și jurisprudență? Este permisă punerea în aplicare a formalităților prin acte legislative ale autorităților administrative și/sau prin indicații ale administrației?

În cazul în care „lipsă a unei livrări efective” reprezintă o noțiune care se deosebește de „evaziunea fiscală” și nu este cuprinsă în definiția acesteia, reprezintă aceasta o formalitate potrivit articolului 178 litera (b) sau o măsură potrivit considerentului (59) al directivei, a cărei punere în aplicare are ca urmare excluderea dreptului de deducere și punerea sub semnul întrebării a neutralității TVA ului, un principiu esențial al sistemului comun al taxei pe valoare adăugată, consacrat în legislația comunitară în materie?

Este permisă stabilirea de formalități pentru persoanele impozabile, potrivit cărora trebuie să se facă dovada livrărilor realizate în amonte față de livrarea între acestea (între ultimul beneficiar și furnizorul său), pentru a se considera că livrarea a avut loc efectiv, în cazul în care autoritățile nu contestă faptul că persoanele în cauză (ultimii furnizori) au efectuat livrările în aval cu aceleași bunuri, în aceleași cantități, către beneficiarul în aval?

În cadrul sistemului comun al taxei pe valoare adăugată și al dispozițiilor articolelelor 168 și 178 din Directiva 2006/112, dreptul comercianților la recunoașterea TVA-ului achitat pentru o anumită operațiune trebuie apreciat

(a)	doar în legătură cu operațiunea concretă la care comerciantul este parte, luând în considerare și intenția comerciantului de a participa la respectiva operațiune și/sau

(b)

luând în considerare totalitatea operațiunilor, inclusiv cele din amonte și cele din aval, care formează un lanț de livrare în care se înscrie operațiunea în cauză, având în vedere intențiile celorlalți participanți la respectivul lanț, pe care comerciantul nu le cunoaște și/sau de care nu poate lua la cunoștință, respectiv acțiunile și/sau omisiunile persoanei care emite factura și ale celorlalți participanți la acest lanț, și anume a furnizorilor în amonte, pe care beneficiarul livrării nu îi poate controla și cărora nu le poate pretinde un anumit comportament și/sau

(c)

ținând seama de acțiunile și de intențiile frauduloase ale celorlalți participanți la lanțul comercial, de a căror participare comerciantul nu avea cunoștință și despre a căror acțiuni sau intenții nu se poate stabili dacă le putea lua la cunoștință și independent de aspectul dacă aceste acțiuni și intenții au loc înainte sau după o anumită operațiune?

În funcție de răspunsul la întrebarea 5: operațiunile precum cele în litigiu în acțiunea principală trebuie interpretate drept livrări efectuate cu titlu oneros potrivit articolului 2 din Directiva 2006/112, respectiv ca parte a activității economice potrivit articolului 9 alineatul (1) din directivă?

Este admisibil ca operațiunile documentate și declarate regulamentar de furnizor în scopuri de TVA, precum cele în litigiu în acțiunea principală, cu privire la care beneficiarul a obținut efectiv dreptul de proprietate asupra bunurilor înscrise în factură, și fără să existe niciun fel de indicii dacă a primit efectiv bunurile de la o persoană care nu este autorul facturii, să fie interpretate ca livrări efectuate cu titlu oneros potrivit articolului 2 din Directiva 2006/112 numai pentru faptul că furnizorul nu a fost găsit la adresa comunicată și nu a prezentat documentele solicitate în cadrul controlului fiscal sau nu a dovedit în fața autorităților fiscale toate împrejurările în care au fost efectuate livrările, printre care și proveniența mărfurilor vândute?

8.	Reprezintă o măsură permisă pentru asigurarea perceperii taxelor și pentru prevenirea evaziunii fiscale faptul că dreptul de deducere depinde de comportamentul furnizorului și/sau al furnizorilor în amonte ai acestuia?

În funcție de răspunsurile la întrebările 2, 3 și 4: măsurile autorităților fiscale, precum cele în discuție acțiunea principală, care conduc la excluderea de la reglementarea privind TVA ul a operațiunilor efectuate de un comerciant de bună credință, încalcă principiile de drept comunitar ale proporționalității, egalității de tratament și securității juridice?

10.	În funcție de răspunsurile la întrebările precedente: în împrejurări precum cele din acțiunea principală, beneficiarul livrărilor are dreptul de deducere a taxei facturate de furnizori?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/9

Recurs introdus la 7 iunie 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-382/06, Tomkins plc/Comisia Europeană

(Cauza C-286/11 P)

2011/C 238/14

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, V. Bottka, R. Sauer, agenți)

Cealaltă parte în proces: Tomkins plc

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	respingerea în totalitate a acțiunii formulate la Tribunal;

—	obligarea reclamantei din prima instanță la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, precum și a celor efectuate în prima instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Comisia invocă următoarele cinci motive.

Prin intermediul primului motiv, Comisia arată că prin anularea unei părți din durata stabilită în decizie, pe baza unor elemente care nu au fost niciodată invocate de Tomkins, Tribunalul s-a pronunțat în mod clar ultra petita. Jurisprudența Curții nu permite excepții de la regula stabilită prin Hotărârea AssiDomän, C-310/97 P, pentru motivul că doi reclamanți aparțineau aceleiași întreprinderi. În Hotărârea ArcelorMittal Luxembourg (cauzele conexate C-201/09 P și C-216/09 P) Curtea a clarificat recent că o acțiune introdusă de o entitate aparținând unui grup nu afectează situația juridică a altor entități aparținând aceleiași întreprinderi.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare și prin faptul că a constatat că cererile formulate de Pegler (filiala, în cauza T-386/06) și respectiv, de Tomkins (societatea-mamă, în cauza T-382/06) aveau „același obiect”. Deși perioada contestată de Tomkins era mult mai scurtă decât cea contestată de Pegler în altă cauză, aceeași reducere în ceea ce privește durata a fost acordată ambelor întreprinderi. Cu toate acestea, Pegler nu numai că a contestat o perioadă mult mai îndelungată, ci, totodată, și-a întemeiat acțiunea pe motive diferite și chiar opuse celor invocate de Tomkins. Prin contestarea perioadei inițiale, Pegler urmărea să se disculpe și să învinuiască Tomkins, în timp ce obiectivul urmărit de Tomkins era destul de limitat, și anume, contestarea probelor referitoare la primele 38 de zile (care nici măcar nu ar fi influențat durata luată în considerare la stabilirea amenzii).

În plus, aprecierea Tribunalului se întemeiază pe premisa faptică incorectă în sensul că Tomkins ar fi susținut că „dacă decizia atacată trebuie anulată în ceea ce privește Pegler, atunci este de asemenea necesară anularea deciziei menționate în privința sa” (punctul 42 din hotărârea atacată). Tomkins nu a formulat un astfel de motiv nici în cererea introductivă, nici în memoriul în replică (la acel moment invocarea motivului ar fi fost, în orice caz, tardivă). Aceasta constituie o denaturare a motivului invocat de reclamantă, fapt care este în sine suficient pentru anularea hotărârii atacate.

Al treilea motiv se întemeiază pe ignorarea împrejurării că Tomkins făcea parte dintr-o întreprindere care a recunoscut că a săvârșit o încălcare. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, întrucât a redus răspunderea unei entități (societatea-mamă Tomkins) în cadrul „întreprinderii Tomkins” pentru motivul că durata a fost redusă în privința unei alte entități din această întreprindere, filiala Pegler. Cu toate acestea, reducerea răspunderii Pegler s-a întemeiat pe statutul de „societate inactivă” a acesteia și nu pe faptul că grupul în discuție nu a participat la încălcare. În opinia Comisiei, faptul că această filială anume (Pegler) din cadrul grupului nu ar fi fost destinatara potrivită în interiorul grupului, pentru o anumită perioadă, privește numai filiala menționată și nu exonerează întreaga „întreprindere”. Acest aspect se dovedește a fi cu deosebire adevărat în condițiile în care nici Tribunalul (și nici Tomkins însăși) nu au contestat că întreprinderea condusă de Tomkins a participat la încălcare în cea mai mare parte a perioadei relevante.

Comisia își întemeiază al patrulea motiv pe lipsa motivării și pe existența unor contradicții în cuprinsul hotărârii atacate. Al patrulea motiv este invocat cu titlu subsidiar față de primul motiv, susținându-se că se impune anularea hotărârii atacate chiar și în cazul în care Tribunalul nu a acționat ultra petita, întrucât aceasta nu cuprinde o motivare suficientă și clară cu privire la anularea în parte (lipsa motivării). Hotărârea Tribunalului nu este clară cel puțin sub două aspecte importante.

—	În primul rând, Tribunalul consideră că trebuie să se aplice o excepție de la jurisprudența care rezultă din Hotărârea AssiDomän, însă condițiile unei astfel de îndepărtări de la această jurisprudență sunt neclare și contradictorii.

—

A doua incoerență sau al doilea aspect neclar în motivarea Tribunalului constă în faptul că la punctul 57 din hotărârea atacată, referitor la coeficientul de multiplicare în scop de descurajare, se solicită Comisiei, „conform articolului 266 TFUE, [să ia] măsurile necesare ca urmare a acestei erori și a răspunderii solidare la plata amenzii în ceea ce o privește pe reclamantă”. Cu toate acestea, la punctul 59, Tribunalul își exercită competența de fond în ceea ce privește amenda și stabilește cuantumul amenzii aplicabile Tomkins. În dispozitivul hotărârii atacate se reiterează cuantumul final al amenzii, fără nicio mențiune cu privire la necesitatea unei modificări ulterioare a acestuia. Independent de sensul exact al punctului 57, Comisia subliniază că anularea coeficientului de multiplicare în scop de descurajare în cauza Pegler/Comisia, T-386/06, nu ar trebui să aibă vreo consecință asupra coeficientului de multiplicare în ceea ce privește Tomkins.

În sfârșit, prin intermediul celui de al cincilea motiv se arată că Tribunalul a încălcat principe du contradictoire (principiul contradictorialității) și dreptul la un proces echitabil, întrucât nu a acordat Comisiei posibilitatea de a prezenta observații cu privire la intenția sa de a reduce amenda aplicată Tomkins pe baza motivelor invocate de Pegler în altă cauză.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/10

Recurs introdus la 6 iunie 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-385/06, Aalberts Industries NV, Comap SA, fostă Aquatis France SAS, Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG/Comisia Europeană

(Cauza C-287/11 P)

2011/C 238/15

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, V. Bottka, R. Sauer, agenți)

Celelalte părți în proces: Aalberts Industries NV, Comap SA, formerly Aquatis France SAS, Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	respingerea în totalitate a acțiunii formulate la Tribunal;

—	obligarea celor trei reclamante din prima instanță la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, precum și a celor efectuate în prima instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Comisia invocă următoarele trei motive.

Prin intermediul primului motiv, se susține că Tribunalul a încălcat diverse norme privind sarcina probei și norme procedurale privind probele, a denaturat anumite elemente de probă și nu și-a motivat constatările de fapt. Deși Tribunalul amintește jurisprudența privind necesitatea de a lua în considerare ansamblul probelor, aprecierile ulterioare dovedesc o abordare foarte fragmentară potrivit căreia sunt privite în mod izolat și sunt respinse în mod individual. Acest fapt afectează analiza contactelor individuale, care sunt considerate în decizie drept manifestări ale participării întreprinderilor controlate de Aalberts la încălcarea continuă. Tribunalul examinează probele referitoare la participarea filialelor Simplex și Aquatis la încălcarea continuă în mod izolat, cu toate că acestea țin de una și aceeași întreprindere (Aalberts). În plus și în ceea ce privește aceste contacte, Tribunalul denaturează anumite dovezi-cheie sau cel puțin nu își motivează suficient concluziile referitoare la forța probantă a anumitor probe.

Al doilea motiv este invocat cu titlu subsidiar față de primul motiv, susținându-se că, chiar și în cazul în care constatările sale de fapt ar trebui să fie confirmate, Tribunalul a anulat în mod greșit decizia în totalitate, având în vedere că acesta a constatat numai o eroare parțială în cuprinsul deciziei. Hotărârea atacată este afectată de cel puțin două erori.

—

În primul rând, Tribunalul a anulat decizia Comisiei în temeiul faptului că Aquatis nu a avut cunoștință de existența înțelegerii în aceeași măsură ca și ceilalți participanți la reuniunile FNAS desfășurate în Franța. Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudențe constante, gradul diferit de conștientizare a înțelegerii de către un participant nu trebuie să conducă la anularea totală a încălcării unice și continue ci poate să conducă, cel mult, la o anulare în parte a unei încălcări și, eventual, la o reducere a amenzii aplicate.

—	În al doilea rând, anulând în totalitate decizia în privința Aalberts și a celor două filiale ale acesteia într-o situație în care o anulare în parte ar fi constituit soluția cea mai adecvată în lumina jurisprudenței, Tribunalul și-a depășit competențele.

În sfârșit, cel de al treilea motiv este invocat de asemenea cu titlu subsidiar, în cazul în care Curtea respinge primul și al doilea motiv, referindu-se la calculul amenzii aplicate Simplex și Aquatis pentru prima parte a perioadei în eventualitatea în care constatarea unei încălcări în cea de a doua parte a perioadei ar fi anulată în totalitate. Comisia susține că anularea articolului 2 litera (b) punctul 2 din decizie nu este motivată și că, dacă Tribunalul s-a bazat pe așa-numitul plafon de 10 % în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1), acesta s-a pronunțat ultra petita și a încălcat principiul contradictorialității și, prin urmare, dreptul la un proces echitabil, întrucât acest aspect nu a fost dezbătut în fața primei instanțe.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167)

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/11

Acțiune introdusă la 14 iunie 2011 — Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-297/11)

2011/C 238/16

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Chatzigiannis și A. Marghelis)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neelaborarea planurilor de gestionare a districtelor hidrografice (atât pentru districtele hidrografice situate integral pe teritoriul său, cât și pentru districtele hidrografice internaționale) până la data de 22 decembrie 2009 și prin necomunicarea către Comisie a copiei planurilor de gestionare a districtelor hidrografice până la 22 martie 2010, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 alineatele (1)-(3) și alineatul (6) și al articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În primul rând, în temeiul articolului 13 alineatele (1)-(3) și alineatul (6) și al articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, statele membre erau obligate să elaboreze, până la până la data de 22 decembrie 2009, planurile de gestionare a districtelor hidrografice (atât pentru districtele hidrografice situate integral pe teritoriul lor, cât și pentru districtele hidrografice internaționale) și să trimită Comisiei copia acestora până la data de 22 martie 2010.

Din elementele prezentate Comisiei de Republica Elenă rezultă că statul membru menționat nu a elaborat până în prezent niciun plan de gestionare a districtelor hidrografice (atât pentru districtele hidrografice situate integral pe teritoriul său, cât și pentru districtele hidrografice internaționale) și că, prin urmare, nu a trimis Comisiei copia acestora. Comisia concluzionează că Republica Elenă fie nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 alineatele (1)-(3) și alineatul (6), fie pe cele care îi revin în temeiul articolului 15 alineatul (1) din aceasta.

În al doilea rând, potrivit articolului 14 alineatul (1) litera (c) din aceeași directivă, statele membre erau obligate să supună dezbaterii publice planurile de gestionare a districtelor hidrografice până la data de 22 decembrie 2008.

Din elementele prezentate Comisiei de Republica Elenă rezultă că această procedură nu a avut încă loc. Comisia concluzionează că Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 alineatul (1) litera (c) din directivă.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/12

Recurs introdus la 14 iunie 2011 de XXXLutz Marken GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-54/09 — XXXLutz Marken GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale); cealaltă parte în proces: Natura Selection S.L.

(Cauza C-306/11 P)

2011/C 238/17

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: XXXLutz Marken GmbH (reprezentant: H. Pannen, avocat)

Celelalte părți în proces:

—	Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale),

—	Natura Selection S.L.

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară (1) prin faptul că a constatat o similitudine a semnelor „Linea Natura Natur hat immer Stil” și „natura selection” numai din împrejurarea că ambele semne conțin elementul verbal„natura”. Acest element verbal nu reprezintă însă elementul dominant al mărcii comunitare anterioare.

În considerațiile sale privind similitudinea semnelor, Tribunalul a recurs la o interpretare juridică eronată a noțiunilor „caracter distinctiv” și „caracter descriptiv”.

În plus, considerațiile Tribunalului privind similitudinea semnelor sunt contradictorii și, cu privire la acest aspect, nemotivate.

De asemenea, hotărârea Tribunalului a fost pronunțată pe baza unei situații de fapt denaturate. Spre deosebire de constatările Tribunalului, recurenta a susținut deja în procedura desfășurată la divizia de opoziție și la camera de recurs, precum și în cererea sa introductivă că există o legătură între produsele în discuție și elementul verbal„natura”.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/12

Recurs introdus la 24 iunie 2011 de Comisia Europeană împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 13 aprilie 2011 în cauza T-320/09, Planet AE/Comisia

(Cauza C-314/11 P)

2011/C 238/18

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Dintilhac și D. Triantafyllou, agenți)

Cealaltă parte în proces: Planet AE

Concluziile recurentei

—	anularea Ordonanței pronunțate de Tribunal la 13 aprilie 2011 în cauza T-320/09;

—	declararea inadmisibilității acțiunii;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

—

Greșita interpretare a Deciziei 2008/69

Tipul de înregistrare al cărei obiect l-a făcut intimata în SAR care, (spre deosebire de alte înregistrări) se întemeiază pe simple bănuieli, nu poate avea alte consecințe decât măsuri sporite de monitorizare (articolul 16 din decizie), care nu produc efecte obligatorii în privința intimatei. Ordonanța confundă în mod eronat înregistrările în litigiu cu alte tipuri de înregistrări care au consecințe diferite.

—	Absența unei modificări substanțiale a situației juridice a intimatei ca urmare a înregistrărilor contestate Simpla monitorizare a entității care face obiectul unei înregistrări nu modifică în mod vădit, în sine, situația sa juridică.

—

Intimata nu este direct afectată de înregistrările contestate

Măsurile adoptate au fost decise în mod liber de ordonatorul de credite competent după consultarea și negocierea cu intimata și banca sa. Ele nu constituie un efect direct și automat al înregistrărilor. Afectarea directă constituie totuși o condiție indispensabilă a admisibilității unei acțiuni [articolul 263 alineatul (4) TFUE].

—	Absența examinării argumentelor și elementelor de probă pertinente privind efectul indirect În timp ce consultările și negocierile menționate anterior erau descrise în cuprinsul acțiunii, Tribunalul le-a ignorat cu încălcarea principiilor imparțialității și obiectivității.

—

Nemotivarea

Ordonanța atacată nu precizează în ce constă „modificarea defavorabilă” a situației reclamantei, care nu a fost privată de un avantaj financiar, ci exonerată de obligația de distribuire a plăților.

Nu se precizează nici în ce constau efectele înregistrărilor specifice în cauză, al căror caracter obligatoriu nu a fost nicidecum explicat.

—

Confuzia referitoare la căile de atac

Rolul intimatei în cadrul consorțiului privea încheierea contractului. În calitate de parte integrantă a cadrului contractual, putea face obiectul unei clauze compromisorii (articolul 272 TFUE), iar nu al unei acțiuni în anulare, deoarece căile de atac în discuție coexistă în mod autonom.

—

Încălcarea libertății contractuale și a principiului consensului

Pe de o parte, Comisia nu este obligată să se angajeze fără a-și lua anumite măsuri de precauție, pe de altă parte, intimata consimțise cu privire la cadrul contractual final. În consecință, în mod eronat pretinde Tribunalul temeiuri juridice, audieri etc., care sunt necesare în caz de „sancțiuni” și care nu sunt compatibile cu egalitatea părților contractante.

—

Calificarea eronată a înregistrărilor drept decizii

Înregistrările în SAR constituie măsuri de ordin intern, măsuri de precauție în virtutea principiului bunei gestiuni financiare (articolul 27 din regulamentul financiar), care au fost prevăzute în Decizia 2008/969 ca norme interne ale Comisiei (a se vedea articolul 51 din regulamentul financiar) în scopuri informative și în vederea utilizării de către toți ordonatorii de credite delegați ai acestei instituții. Înregistrările în litigiu nu trebuie, pe de altă parte, să fie legate de înregistrările care conduc la excluderea procedurii întrucât, în speță, contractul a fost încheiat cu intimata.

—	Dependența dintre admisibilitatea și temeinicia acțiunii Tribunalul motivează ordonanța prin necesitatea de a examina competența Comisiei de a adopta Decizia 2008/969. Totuși, problema competenței privește temeinicia acțiunii și nu poate determina admisibilitatea acesteia.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/14

Hotărârea Tribunalului din 7 iulie 2011 — Valero Jordana/Comisia

(Cauza T-161/04) (1)

(Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Listă de rezervă a unui concurs general și decizii individuale referitoare la numirea funcționarilor - Respingerea cererii de acces - Excepție privind protecția vieții private și a integrității individului - Protecția datelor cu caracter personal - Regulamentul (CE) nr. 45/2001)

2011/C 238/19

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Gregorio Valero Jordana (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Merola, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial P. Aalto și E. Adserá Ribera, ulterior E. Adserá Ribera și P. Costa de Oliveira, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantului: Regatul Danemarcei (reprezentanți: B. Weis Fogh și J. Jørgensen Søren, agenți), Regatul Suediei (reprezentanți: inițial A. Kruse și K. Norman, ulterior A. Falk, S. Johannesson, K. Petkovska și C. Meyer-Seitz, agenți) și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) (reprezentanți: H. Hijmans, H. Kranenborg și R. Barceló, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 10 februarie 2004, prin care s-a respins cererea reclamantului de acces la lista de rezervă a concursului general A 7/A 6 COM/A/637 și la deciziile individuale privind numirea funcționarilor în gradul A 6 începând cu 5 octombrie 1995

Dispozitivul

Anulează Decizia Comisiei Comunităților Europene din 10 februarie 2004, prin care s-a respins cererea domnului Gregorio Valero Jordana de acces la lista de rezervă a concursului general A 7/A 6 COM/A/637 și la deciziile individuale privind numirea funcționarilor în gradul A 6 începând cu 5 octombrie 1995.

2.	Comisia suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Valero Jordana.

3.	Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

4.	Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) suportă propriile cheltuieli de judecată.

5.	Radiază Regatul Danemarcei ca intervenient, din cauza T-161/04.

6.	Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată.

7.	Domnul Valero Jordana, Comisia, Regatul Suediei și AEPD suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată legate de intervenția Regatului Danemarcei.

(1) JO C 168, 26.6.2004.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/14

Hotărârea Tribunalului din 7 iulie 2011 — Longinidis/Cedefop

(Cauza T-283/08 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Agenți temporari - Contract pe perioadă nedeterminată - Concediere - Motivare - Eroare vădită de apreciere - Dreptul la apărare)

2011/C 238/20

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurent: Pavlos Longinidis (Salonic, Grecia) (reprezentanți: inițial P. Giatagantzidis și S. Stavropoulou, ulterior P. Giatagantzidis și K. Kyriazi, avocați)

Cealaltă parte în proces: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) (reprezentanți: M. Fuchs, agent, asistat de P. Anestis, avocat)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 24 aprilie 2008, Longinidis/Cedefop (F-74/06, nepublicată încă în Repertoriu), prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Domnul Pavlos Longinidis suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale în prezenta procedură.

(1) JO C 272, 25.10.2008, rectificare în JO C 313, 6.12.2008.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/15

Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2011 — Imagion/OAPI (DYNAMIC HD)

(Cauza T-463/08) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale DYNAMIC HD - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2011/C 238/21

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Imagion AG (Trierweiler, Germania) (reprezentant: H. Blatzheim, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Schäffner, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 13 august 2008 (cauza R 488/2008-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal DYNAMIC HD ca marcă comunitară

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Imagion AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 327, 20.12.2008.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/15

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2011 — i-content/OAPI (BETWIN)

(Cauza T-258/09) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale BETWIN - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Obligația de motivare - Egalitatea de tratament - Articolul 49 CE)

2011/C 238/22

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: i-content Ltd Zweigniederlassung Deutschland (Berlin, Germania) (reprezentanți: inițial A. Nordemann, ulterior A. Nordemann și T. Boddien, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Schäffner, agent)

Obiectul

Acțiune de anulare a Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 4 mai 2009 (cauza R 1528/2008-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal BETWIN ca marcă comunitară.

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 4 mai 2009 (cauza R 1528/2008-4) în ceea ce privește serviciile altele decât serviciile de „concepere și dezvoltare de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri; producerea, organizarea și inițierea de jocuri, loterii, competiții, baluri, trageri la sorți, concursuri de toate genurile; săli de jocuri; exploatarea de cazinouri; servicii de unități sportive, de jocuri, de pariuri și de loterie, inclusiv pe și prin internet; exploatarea de săli de jocuri; punerea la dispoziție de jocuri interactive pe calculator; inițierea și organizarea de cazinouri, de jocuri de noroc, de jocuri de cărți, de pariuri, de pariuri sportive, de jocuri de perspicacitate; mașini de joc; exploatarea de cazinouri, exploatarea de săli de jocuri; exploatarea de centre de pariuri și de loterii de toate genurile”, care aparțin clasei 41 din Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și serviciile „conceperea și dezvoltarea de spectacole, de jocuri, de loterii, de competiții, de baluri, de trageri la sorți, de concursuri în domeniul afacerilor, al organizării și al publicității”, care aparțin clasei 35 din aranjamentul menționat.

2.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 205, 29.8.2009.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/15

Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2011 — Audi și Volkswagen/OAPI (TDI)

(Cauza T-318/09) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale TDI - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 75 și articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009)

2011/C 238/23

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Audi AG (Ingolstadt, Germania) și Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentant: P. Kather, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 14 mai 2009 (cauza R 226/2007-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal TDI ca marcă comunitară

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Audi AG și Volkswagen AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 267, 7.11.2009.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/16

Ordonanța Tribunalului din 27 iunie 2011 — Amecke Fruchtsaft/OAPI — Uhse (69 Sex up)

(Cauza T-343/09) (1)

(Marcă comunitară - Opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului)

2011/C 238/25

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Amecke Fruchtsaft GmbH & Co. KG (Menden, Germania) (reprezentanți: R. Kaase și J.-C. Plate, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial S. Schäffner, ulterior S. Schäffner și B. Schmidt, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Beate Uhse Einzelhandels GmbH (Flensburg,Germania) (reprezentant: W. Berlit, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 11 iunie 2009 (cauza R 1728/2008-1) privind o procedură de opoziție între Beate Uhse Einzelhandels GmbH și Amecke Fruchtsaft GmbH & Co. KG

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 267, 7.11.2009.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/16

Ordonanța Tribunalului din 22 iunie 2011 — Evropaïki Dynamiki/Comisia

(Cauza T-409/09) (1)

(Răspundere extracontractuală - Achiziții publice de servicii - Respingere a ofertei unui ofertant - Anulare a deciziei prin hotărâre a Tribunalului - Prescripție - Termen pentru distanță - Acțiune în parte inadmisibilă și în parte în mod vădit nefondată)

2011/C 238/26

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și M. Dermitzakis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Wilderspin și E. Manhaeve, agenți)

Obiectul

Acțiune în despăgubiri prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit în urma unei decizii a Comisiei din 15 septembrie 2004 de respingere a ofertei sale și de atribuire a contractului de achiziții publice în favoarea altui ofertant, în cadrul procedurii de cerere de ofertă privind prestarea de servicii informatice și dotările conexe legate de sistemele informatice ale Direcției Generale „Pescuit”

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 11, 16.1.2010.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/16

Ordonanța Tribunalului din 21 iunie 2011 — Rosenbaum/Comisia

(Cauza T-452/09 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Încadrare în grad la momentul recrutării - Luare în considerare a experienței profesionale a persoanei în cauză - Articolul 31 din statut - Obligația de motivare)

2011/C 238/27

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Eckehard Rosenbaum (Berlin, Germania) (reprezentant: H.-J. Rüber, avocat)

Cealalte părți în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și B. Eggers, agenți) și Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: K. Zieléskiewicz și M. Bauer, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 10 septembrie 2009, Rosenbaum/Comisia (F-9/08, nepublicată încă în Repertoriu), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Domnul Eckehard Rosenbaum suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

3.	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 11, 16.1.2010.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/17

Ordonanța Tribunalului din 21 iunie 2011 — Marcuccio/Comisia

(Cauza T-12/10 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Rambursarea cheltuielilor - Notă a Comisiei prin care recurentul este informat cu privire la intenția acesteia de a opera o reținere din alocația sa de invaliditate - Absență a unui act care lezează - Recurs în parte în mod vădit inadmisibil și în parte în mod vădit nefondat)

2011/C 238/28

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și C. Berardis-Kayser, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 29 octombrie 2010, Marcuccio/Comisia (F-94/08, nepublicată încă în Repertoriu), prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 63, 13.3.2010.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/17

Ordonanța Tribunalului din 27 iunie 2011 — Amecke Fruchtsaft/OAPI — Uhse (69 Sex up)

(Cauza T-125/10) (1)

(Marcă comunitară - Opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului)

2011/C 238/29

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Amecke Fruchtsaft GmbH & Co. KG (Menden, Germania) (reprezentanți: R. Kaase și J.-C. Plate, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial S. Schäffner, ulterior S. Schäffner și B. Schmidt, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 12 ianuarie 2010 (cauza R 612/2009-1) privind o procedură de opoziție între Beate Uhse Einzelhandels GmbH și Amecke Fruchtsaft GmbH & Co. KG

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 148, 5.6.2010.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/17

Ordonanța Tribunalului din 20 iunie 2011 — Marcuccio/Comisia

(Cauza T-256/10 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Mutare a obiectelor personale - Respingere implicită și explicită a cererilor recurentului - Obligația de motivare - Recurs în parte în mod vădit inadmisibil și în parte în mod vădit nefondat)

2011/C 238/30

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Curall și C. Berardis-Kayser, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 25 martie 2010, Marcuccio/Comisia (F-102/08, nepublicată încă în Repertoriu), prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 221, 14.8.2010.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/18

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2011 — J/Parlamentul European

(Cauza T-160/10)

2011/C 238/31

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: J (Marchtrenk, Austria) (reprezentant: A. Auer, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei pentru petiții a Parlamentului European din 2 martie 2010 de respingere a Petiției nr. 1673/2009, depusă de reclamant la 19 noiembrie 2009;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente acestei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul solicită anularea Deciziei Comisiei pentru petiții a Parlamentului European din 2 martie 2010 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă petiția acestuia privind pretinsa confiscare, de către autoritățile austriece, a anumitor documente și opere.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă încălcarea dreptului la admiterea petiției. Potrivit articolului 6 alineatul (1) TFUE, articolului 17 alineatul (1) și articolului 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, confiscarea operelor de către autoritățile austriece reprezintă o încălcare a dreptului la proprietate.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/18

Acțiune introdusă la 2 mai 2011 — Fraas/OAPI (Motiv în carouri în culorile gri închis, gri deschis, albastru deschis, albastru închis, ocru și bej)

(Cauza T-231/11)

2011/C 238/32

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: V. Fraas GmbH (Helmbrechts-Wüstenselbitz, Germania) (reprezentanți: R. Kunze și G. Würtenberger, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a patra de recurs din 4 martie 2011 în cauza R 2041/2010-4 privind cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 008 423 626 (marcă figurativă);

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă reprezentată de un motiv în carouri în culorile gri închis, gri deschis, albastru deschis, albastru închis, ocru și bej pentru produse din clasele 18, 24 și 25 — cererea nr. 8 423 626

Decizia examinatorului: respinge în parte cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât marca comunitară vizată are caracter distinctiv, precum și încălcarea articolelor 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât camera de recurs nu a analizat în mod suficient motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/18

Acțiune introdusă la 13 mai 2011 — FairWild Foundation/OAPI — Wild (FAIRWILD)

(Cauza T-247/11)

2011/C 238/33

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: FairWild Foundation (Weinfelden, Elveția) (reprezentant: P. Neuwald și S. Müller, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Rudolf Wild GmbH & Co. KG (Eppelheim, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 3 martie 2011 în cauza R 1014/2010-1;

—	respingerea opoziției împotriva înregistrării mărcii internaționale nr. 950 962, „FAIRWILD”;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în procedura desfășurată la camera de recurs și în procedura de opoziție.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „FAIRWILD” pentru produse din clasele 3, 5, 29 și 30 — înregistrare internațională nr. 950 962

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Rudolf Wild GmbH & Co. KG

Marca sau semnul invocat:„WILD”, pentru produse din clasele 3, 9, 29, 30 și 32

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția

Decizia camerei de recurs: anulează în parte decizia diviziei de opoziție

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât camera de recurs a constatat în mod neîntemeiat că există un risc de confuzie între mărcile aflate în conflict. Reclamanta arată că, în primul rând, camera de recurs a admis în mod greșit că, din punct de vedere semantic, conținutul semnului „WILD” ar fi familiar numai publicului vorbitor de limba germană și de limba engleză și, în al doilea rând, că a considerat că această noțiune nu este descriptivă pentru produsele care fac obiectul mărcii invocate în susținerea opoziției. Pentru aceste motive, în mod greșit, camera de recurs a acordat mărcii invocate în susținerea opoziției un caracter distinctiv mediu și a admis un grad mediu de similitudine, cu consecința că reclamanta ar fi fost dezavantajată prin aprecierea ponderii factorilor existenți aflați în interacțiune privind riscul de confuzie.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/19

Acțiune introdusă la 23 mai 2011 — Bopp/OAPI (Octogon cu laturi verzi)

(Cauza T-263/11)

2011/C 238/34

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Carsten Bopp (Glashütten, Germania) (reprezentant: Rechtsanwalt C. Russ)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 11 martie 2011, pronunțate în cauza R 605/2010-4.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă constând într-un octogon cu laturi verzi — cererea de înregistrare nr. 8 248 965.

Decizia examinatorului: respinge cererea.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât marca a cărei înregistrare s-a solicitat are caracter distinctiv datorită reprezentării identificabile și spațiale.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/19

Acțiune introdusă la 30 mai 2011 — Hotel Reservation Service Robert Ragge/OAPI — Promotora Imperial (iHotel)

(Cauza T-277/11)

2011/C 238/35

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Hotel Reservation Service Robert Ragge GmbH (Köln, Germania) (reprezentant: M. Koch, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Promotora Imperial, SA (Pozuelo de Alarcón, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Modificarea Deciziei adoptate la 24 februarie 2011 de Camera întâi de recurs în cauza R 832/2010-1, în sensul admiterii căii de atac și al anulării deciziei diviziei de opoziție nr. B 1458571; obligarea persoanei care a formulat opoziția la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cursul procedurii de opoziție și al celei desfășurate în fața camerei de recurs; menținerea în rest a deciziei;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „iHotel” pentru servicii din clasele 35, 39, 41, 42 și 43 — cererea de înregistrare nr. 6912877.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Promotora Imperial, SA.

Marca sau semnul invocat: marca verbală comunitară „i-hotel” înregistrată pentru produse și servicii din clasele 16, 41 și 43.

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât nu există un risc de confuzie între mărcile în conflict. Potrivit reclamantei, camera de recurs a considerat în mod greșit că produsele și serviciile în cauză, precum și mărcile în conflict erau similare.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/20

Acțiune introdusă la 31 mai 2011 — Ewald/OAPI — Kin Cosmetics (Keen)

(Cauza T-280/11)

2011/C 238/36

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Rita Ewald (Frauenwald, Germania) (reprezentant: S. Reinhardt, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Kin Cosmetics, SA (Sant Feliu de Guixols, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 3 martie 2011 în cauza R 1383/2010-1;

—	respingerea opoziției formulate la OAPI la 24 iulie 2008 cu numărul B 1359944 de KIN COSMETICS, SA împotriva înregistrării mărcii EM 006 498 621„Keen”;

—	în subsidiar, în cazul în care Tribunalul nu ar putea să se pronunțe el însuși în sensul solicitat în cadrul celei de a doua liniuțe, trimiterea cauzei la OAPI în vederea reexaminării;

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată a OAPI, precum și a KIN COSMETICS, în măsura în care aceasta din urmă ar lua parte la procedură.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „Keen” pentru produse și servicii din clasele 3 și 44 — cererea de înregistrare nr. 6 498 621.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Kin Cosmetics, SA.

Marca sau semnul invocat: mărcile comunitare și naționale, verbale și figurative, „KIN”, „KinBooKs”, „KINWORKS” și „KINSTYLIUM” pentru produse și servicii din clasele 3, 5, 35 și 44.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât nu există un risc de confuzie între mărcile în conflict.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/20

Recurs introdus la 3 iunie 2011 de Diego Canga Fano împotriva Hotărârii pronunțate la 24 martie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-104/09, Canga Fano/Consiliul

(Cauza T-281/11 P)

2011/C 238/37

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Diego Canga Fano (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz, avocați)

Cealaltă parte în proces: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	admiterea recursului;

—	anularea Hotărârii pronunțate la 24 martie 2011 de Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza F-104/09;

—

admiterea concluziilor în anulare și în despăgubiri prezentate de reclamant în fața Tribunalului Funcției Publice, cu precizarea că totuși, în cazul anulării hotărârii atacate, acesta ar fi dispus să solicite numai acordarea în mod simbolic a unui euro, drept reparare a prejudiciilor care i-au fost produse;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă un motiv unic care cuprinde trei aspecte și care este întemeiat pe eroarea de drept.

1.	Prin intermediul primului aspect, recurentul arată că Tribunalul Funcției Publice a interpretat dispozițiile aplicabile în mod contrar celui stabilit de Curte și de Tribunal în jurisprudența lor privind puterea de apreciere a AIPN (punctele 35 și 36 din hotărârea atacată).

Prin intermediul celui de al doilea aspect, recurentul invocă faptul că Tribunalul Funcției Publice a formulat concluzii neîntemeiate în drept pe competența sa de control al erorii vădite de apreciere (punctele 48, 51, 52, 58, 78 și 79 din hotărârea atacată) și își contrazice propriile criterii cu care a înlocuit jurisprudența Curții și a Tribunalului.

3.	Prin intermediul celui de al treilea aspect, recurentul arată că motivarea Tribunalului Funcției Publice este afectată de inexactități materiale și de denaturarea elementelor de probă prezentate sau de neluarea în considerare a acestora (punctele 80, 81, 85, 88 și 90 din hotărârea atacată).

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/21

Acțiune introdusă la 6 iunie 2011 — Gooré/Consiliul

(Cauza T-285/11)

2011/C 238/38

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Charles Kader Gooré (Abidjan, Côte d’Ivoire) (reprezentant: F. L. Meynot, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

Anularea în parte a Regulamentului (UE) nr. 330/2011 al Consiliului din 6 aprilie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din [Côte d’Ivoire], în ceea ce privește înscrierea numelui domnului Charles Kader Gooré în lista din anexa II (și declararea inaplicabilității acesteia în ceea ce privește reclamantul);

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata către domnul Charles Kader Gooré a sumei de 50 000 de euro pentru repararea prejudiciului suferit;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură. Reclamantul contestă faptul că Consiliul Uniunii Europene, pe de o parte, nu a respectat obligația de motivare și, pe de altă parte, a încălcat principiul proporționalității, în măsura în care măsurile restrictive depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea scopurilor urmărite de Consiliul Uniunii Europene.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea tratatelor. Reclamantul contestă, pe de o parte, încălcarea de către Consiliul Uniunii Europene a dreptului la apărare în măsura în care nu i-au fost niciodată comunicate toate elementele care justificau decizia în cauză și, pe de altă parte, încălcarea de către acesta a dreptului de proprietate.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/21

Acțiune introdusă la 6 iunie 2011 — Heitkamp BauHolding/Comisia

(Cauza T-287/11)

2011/C 238/39

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Heitkamp BauHolding GmbH (Herne, Germania) (reprezentant: W. Niemann, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei pârâtei din 26 ianuarie 2011, în versiunea sa modificată din 15 aprilie 2011, nepublicată încă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după cunoștința reclamantei) și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive.

—

Potrivit reclamantei, clauza de redresare prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din Legea germană referitoare la impozitul pe profit (Körperschaftssteuergesetz, denumită în continuare „KStG”) nu constituie un ajutor în sensul articolului 107 TFUE. Reclamanta susține că pârâta a săvârșit o eroare la clasificarea sistemului de referință, în măsura în care a luat în considerare ca sistem de referință „dispozițiile referitoare la reportarea pierderilor societăților ale căror părți sociale fac obiectul unei achiziții”. Reclamanta consideră că sistemul de referință îl constituie mai degrabă reportarea pierderilor pe o durată nedeterminată, o astfel de reportare putând fi aplicată de asemenea în cazul impozitului pe profit drept corolar al principiului obiectiv al valorii nete.

—

Reclamanta susține, în consecință, că suprimarea reportării pierderilor, prevăzută la articolul 8c din KStG, trebuie calificată drept excepție, în timp ce clauza de redresare prevăzută la articolul 8c alineatul 1a din KStG se limitează, ca excepție de la această suprimare, să restabilească regula generală, permițându-se astfel ca principiul proporționalității capacităților contributive la finanțarea sarcinilor publice (Leistungsfähigkeitsprinzip) să se aplice de asemenea cazurilor de redresare.

—

Deși pârâta arată că „KStG, în versiunea sa în vigoare, constituie sistemul de referință”, aceasta nu are în vedere că situația juridică s-a modificat în Germania ca urmare a intrării în vigoare a Legii privind relansarea accelerată a economiei (Wachstumsbeschleunigungsgesetz). Reclamanta subliniază că, de la introducerea dispoziției privind rezervele oculte (Stille-Reserve-Klausel) la articolul 8c din KStG, pierderile pot, în întreprinderile sănătoase, să fie deduse în continuare și reportate în cazul în care modificările structurii acționariatului nu depășesc rezervele oculte. Reclamanta consideră că, din acest punct de vedere, dispoziția privind rezervele oculte ale întreprinderilor sănătoase poate fi considerată corespondentul clauzei de redresare în cazul întreprinderilor în criză, în lipsa căreia întreprinderile care au nevoie de redresare ar fi dezavantajate la nivel structural.

—

Contrar criticii formulate de Comisie, reclamanta consideră că clauza de redresare, care presupune o inegalitate între întreprinderile sănătoase din punct de vedere economic și cele care necesită o redresare, nu este o măsură selectivă, ci concretizează principiul proporționalității capacităților contributive la finanțarea sarcinilor publice, care este recunoscut în prezent de Constituția germană. Potrivit reclamantei, o astfel de inegalitate decurge din logica internă a sistemului de referință. Reclamanta consideră că, în privința acestui aspect, clauza de redresare este conformă cu principiile fondatoare sau directoare ale sistemului fiscal german.

—

Reclamanta susține că, având în vedere principiile care decurg din clauza de redresare, inserarea acestei clauze la articolul 8c din KStG este în orice caz o măsură „justificată prin natura sau structura internă a sistemului fiscal”, iar această măsură corespunde de altfel, în parte, structurii interne a sistemului fiscal.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/22

Acțiune introdusă la 7 iunie 2011 — Deutsche Bahn și alții/Comisia

(Cauza T-289/11)

2011/C 238/40

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Deutsche Bahn AG (Berlin, Germania), DB Mobility Logistics AG (DB ML AG) (Berlin, Germania), DB Energie GmbH (Frankfurt am Main, Germania), DB Schenker Rail GmbH (Mainz, Germania), DB Schenker Rail Deutschland AG (Mainz, Germania) (reprezentanți: W. Deselaers, J. S. Brückner și O. Mross, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei de inspecție a Comisiei din 14 martie 2011 notificată la 29 martie 2011;

—	anularea oricărei măsuri adoptate în temeiul inspecției care a avut loc pe baza acestei decizii nelegale;

—	obligarea Comisiei să restituie totalitatea copiilor de documente făcute în cadrul inspecției, sub sancțiunea anulării viitoarei decizii a Comisiei de către Tribunal;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea deciziei Comisiei C(2011) 1774 din 14 martie 2011 (cazurile COMP/39.678 și COMP/39.731) prin care se dispun, în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (1), inspecții la Deutsche Bahn AG, precum și la toate persoanele juridice controlate direct sau indirect de aceasta, din cauza unui eventual tratament preferențial al filialelor printr-un sistem de rabat la livrarea energiei electrice pentru tracțiune.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

1.	Primul motiv: încălcarea dreptului fundamental la inviolabilitatea domiciliului din cauza lipsei cererii de autorizare judiciară prealabilă

2.	Al doilea motiv: încălcarea dreptului fundamental la o cale de atac efectivă din cauza lipsei controlului judiciar prealabil al deciziei de inspecție, atât din punct de vedere material, cât și juridic

3.	Al treilea motiv: încălcarea dreptului la apărare din cauza unei descrieri disproporționat de extinse și nespecifice a obiectului inspecției („fishing expedition”)

Al patrulea motiv: încălcarea principiului proporționalității. Decizia de inspecție este disproporționată, întrucât sistemul de rabat în materie de energie electrică pentru tracțiune este practicat de mai mulți ani de către reclamante, a fost controlat de mai multe ori de autoritățile și instanțele germane și a fost considerat conform cu dreptul concurenței, iar un răspuns la întrebarea, considerată de Comisie decisivă, dacă sistemul de rabat este „justificat din punct de vedere obiectiv” ar fi putut fi obținut printr-o măsură mai puțin constrângătoare, și anume o solicitare de informații.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/22

Acțiune introdusă la 7 iunie 2011 — Deutsche Bahn și alții/Comisia

(Cauza T-290/11)

2011/C 238/41

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Deutsche Bahn AG (Berlin, Germania), DB Mobility Logistics AG (DB ML AG) (Berlin, Germania), DB Netz AG (Frankfurt am Main, Germania), Deutsche Umschlagegesellschaft Schiene-Straße mbH (DUSS) (Bodenheim, Germania), DB Schenker Rail GmbH (Mainz, Germania), DB Schenker Rail Deutschland AG (Mainz, Germania) (reprezentanți: W. Deselaers, J. S. Brückner și O. Mross, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei de inspecție a Comisiei din 30 martie 2011 notificată la 31 martie 2011;

—	anularea oricărei măsuri adoptate în temeiul inspecțiilor care au avut loc pe baza acestei decizii nelegale;

—	obligarea Comisiei să restituie totalitatea copiilor de documente făcute în cadrul inspecției, sub sancțiunea anulării viitoarei decizii a Comisiei de către Tribunal;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea deciziei Comisiei C(2011) 2365 din 30 martie 2011 (cazurile COMP/39.678 și COMP/39.731) prin care se dispun, în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (1), inspecții la Deutsche Bahn AG, precum și la toate persoanele juridice controlate direct sau indirect de aceasta, din cauza unui eventual model anticoncurențial al unei utilizări strategice a infrastructurii administrate de societățile din grupul DB și a livrării de servicii în materie feroviară.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

1.	Primul motiv: încălcarea dreptului fundamental la inviolabilitatea domiciliului din cauza lipsei cererii de autorizare judiciară prealabilă

2.	Al doilea motiv: încălcarea dreptului fundamental la o cale de atac efectivă din cauza lipsei posibilității de control judiciar prealabil al deciziei de inspecție, atât din punct de vedere material, cât și juridic

Al treilea motiv: nelegalitatea deciziei de inspecție, întrucât se întemeiază pe informații care au fost obținute de Comisie, cu ocazia punerii în aplicare a deciziei de inspecție privind sistemul de rabat în materie de energie electrică pentru tracțiune, în cadrul unei cercetări foarte extinse („fishing expedition”) și, prin urmare, cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantelor

4.	Al patrulea motiv: încălcarea dreptului la apărare din cauza unei descrieri disproporționat de extinse și nespecifice a obiectului inspecției („fishing expedition”)

Al cincilea motiv: încălcarea principiului proporționalității, întrucât Comisia nu este competentă în privința obiectului inspecției și în orice caz ar fi putut obține informațiile relevante despre reclamante și prin intermediul Bundesnetzagentur [Agenția Federală pentru Rețele] competente sau prin intermediul unei simple solicitări de informații.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/23

Acțiune introdusă la 9 iunie 2011 — Cemex și alții/Comisia

(Cauza T-292/11)

2011/C 238/42

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Cemex S.A.B. de C.V. (Monterrey, Mexic), New Sunward Holding BV (Amsterdam, Țările de Jos), Cemex España, SA (Madrid, Spania), CEMEX Deutschland AG (Düsseldorf, Germania), Cemex UK (Egham, Regatul Unit), CEMEX Czech Operations s.r.o. (Praga, Republica Cehă), Cemex France Gestion (Rungis, Franța), CEMEX Austria AG (Langenzersdorf, Austria) (reprezentant: J. Folguera Crespo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

Anularea articolului 1 din Decizia Comisiei din 30 martie 2011; în subsidiar, anularea în parte a acestei dispoziții în vederea scutirii reclamantelor de obligația de a prezenta informațiile menționate în întrebările din anexa I la decizie în măsura în care depășesc limitele pe care normele și principiile dreptului Uniunii Europene le impun Comisiei;

—	Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului, adoptată în cazul COMP/39.520 — Ciment și produse conexe cimentului

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003

—

Se afirmă în această privință că Comisia a depășit limitele stabilite prin dispoziția menționată și prin jurisprudența Curții de Justiție referitoare la exercitarea atribuțiilor sale. Comisia a solicitat chiar furnizarea de către reclamante a unor informații, deși cunoștea faptul că acestea nu le dețin. Comisia solicită ca reclamantele nu numai să îi furnizeze, dar și să proceseze milioane de date cu conținut economic, transferându-le astfel acestora sarcina efectuării unor cercetări, competență care îi revine Comisiei.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003

—

Potrivit reclamantelor, Comisia solicită prezentarea de informații care nu sunt necesare pentru controlul practicilor despre care se prezumă că restrâng concurența și pe care aceasta le denunță în decizie. Este vorba despre infgormații care nu prezintă niciun raport cu obiectul investigației sau despre informațiil accesibile publicului, despre informații care au fost deja furnizate drept răspuns la cereri de informații anterioare sau despre lucrări de procesare a datelor.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

—

Se susține în această privință că s-a solicitat reclamantelor de Comisie prezentarea de informații, a căror strângere și procesare, pe lângă că nu este necesară în multe cazuri, presupune un efort excesiv și disproporționat. În plus, s-a stabilit în acest scop un termen extrem de scurt de răspuns și s-au respins cererile de prelungire a termenului.

4.	Al patrulea motiv, bazat pe încălcarea articolului 296 TFUE, în măsura în care, potrivit reclamantelor, Comisia nu a motivat suficient necesitatea și proporționalitatea informației solicitate cu obiectivul urmărit.

5.	Al cincilea motiv, bazat pe încălcarea principiului securității juridice, în măsura în care modul de redactare al deciziei atacate este afectat de lipsă de certitudine și de precizie.

Al șaselea motiv, bazat pe încălcarea articolului 3 din Regulamentul (CEE) nr. 1/1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene

—	În această privință, se afirmă că Comisia a refuzat transmiterea deciziei atacate către filialele cărora le este adresată aceasta în limba statelor membre

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/24

Acțiune introdusă la 9 iunie 2011 — Holcim (Germania) și Holcim/Comisia

(Cauza T-293/11)

2011/C 238/43

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Holcim AG (Hamburg, Germania) și Holcim Ltd (Zürich, Elveția) (reprezentanți: P. Niggemann și K. Gaßner, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei C(2011) 2363 final a Comisiei din 30 martie 2011 în cadrul unei proceduri conform articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului, cazul 39520 — ciment și produse conexe;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă opt motive.

Primul motiv: lipsa unei notificări valide a deciziei atacate

—

În opinia reclamantelor, pârâta a obținut, înaintea adoptării deciziei atacate, de la toate societățile vizate ale grupului Holcim mandate de reprezentare eliberate primei reclamante, precum și declarații în sensul alegerii limbii engleze ca limbă de lucru. Cu toate acestea, decizia atacată a avut ca destinatar a doua reclamantă, însă a fost „notificată” primei reclamante deși în niciun moment nu a existat o împuternicire corespunzătoare. Limba de lucru a societății Holcim Ltd și a marii majorități a celorlalte societăți ale grupului ar fi engleza, astfel încât nu au putut lua suficient cunoștință de decizia atacată.

Al doilea motiv: un termen de răspuns prea scurt și refuzul unei prelungiri a termenului

—

Decizia atacată se referă la numeroase informații detaliate cu privire la cele 15 societăți ale grupului (date privind tranzacțiile, importurile și exporturile, producția, cotele de piață, etc.) pentru o perioadă de 10 ani. Reclamantele — pe baza proiectului de decizie — ar fi indicat pârâtei în detaliu și destul de devreme că termenul de 12 săptămâni prevăzut pentru a răspunde cererii de informații este cu mult prea scurt. Ținând seama de durata procedurii (care durează deja de doi ani și jumătate) și de buna cooperare de care au dat dovadă reclamantele, ar fi fost necesară o prelungire a termenului. Pârâta a complicat și întârziat colectarea datelor redactând decizia atacată în germană deși reclamantele au fost de acord ca limba engleză să fie în continuare limba de procedură, două treimi din societățile grupului neputând astfel lucra corect.

Al treilea motiv: obligarea Holcim să furnizeze informații de care nu dispune în forma solicitată

Decizia atacată impune difuzarea de date și informații substanțiale de care reclamantele nu dispun în forma solicitată. În plus, decizia atacată solicită date care, din diverse motive, printre care o modificare pe plan informatic, nu pot fi culese decât prin utilizarea de mijloace exorbitante în materie de personal și de timp. Această muncă nu ar fi cuprinsă în obligația de furnizare de informații.

4.	Al patrulea motiv: încălcarea obligației de motivare Nici investigația ca atare, nici alegerea metodelor de investigare (care duc la aplicarea unei amenzi) nu sunt temeinic motivate în decizia atacată.

Al cincilea motiv: încălcarea principiului necesității mijloacelor utilizate

Reclamantele ar fi răspuns până în prezent în mod detaliat și complet tuturor cererilor de informații adresate, astfel încât nu ar fi existat niciun motiv să fie aleasă procedura de informare formală (care duce la aplicarea unei amenzi) în locul procedurii de informare informale, mai puțin strictă.

6.	Al șaselea motiv: încălcarea principiului preciziei Numeroase puncte ale deciziei atacate nu ar preciza suficient informațiile solicitate, ceea ce este numai în defavoarea reclamantelor.

Al șaptelea motiv: încălcarea principiului proporționalității

După doi ani și jumătate de procedură, obiecția pârâtei este în continuare formulată vag și nu este concretă, astfel încât colectarea unui volum de date atât de mare și de detaliat ar fi disproporționată, în special luând în considerare faptul că au fost solicitate de mai multe ori date comparabile sub forme diferite. Refuzul pârâtei de a prelungi termenul este vădit disproporționat având în vedere durata procedurii care durează deja de doi ani și jumătate.

8.	A optulea motiv: necompetența Comisiei în raport cu societatea Holcim (Česko) a.s. în legătură cu întrebările de dinaintea aderării Republicii Cehe la Uniunea Europeană Solicitarea de date pentru perioada de dinaintea aderării unui stat la UE nu ar fi admisibilă.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/25

Acțiune introdusă la 9 iunie 2011 — Republica Elenă/Comisia Europeană

(Cauza T-294/11)

2011/C 238/44

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: I. K. Chalkias, S. Papaïoannou, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii;

—

anularea Deciziei de punere în aplicare a Comisiei din 15 aprilie 2011 de excludere de la finanțarea din fondurile Uniunii Europene a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în partea referitoare la corecțiile financiare în sarcina Republicii Elene, sau, în subsidiar, modificarea acesteia.

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Elenă solicită prin intermediul acțiunii formulate anularea Deciziei de punere în aplicare a Comisiei din 15 aprilie 2011 de excludere de la finanțarea din fondurile Uniunii Europene a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), notificată cu numărul C(2011) 2517 și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 102/33/16.04.2011 (JO L 102, p. 33) sub numărul 2011/244/UE, în partea referitoare la corecțiile financiare în sarcina Republicii Elene în sectoarele (a) ajutoarelor pentru producția uleiului de măsline, (b) cheltuielilor de înființare a GIS pentru culturile de măslini [Registrul culturilor de măslini — Sistemul de informații geografice], și (c) ajutoarelor directe (culturi arabile).

În ceea ce privește corecția pentru sectorul ajutoarelor la producția de ulei de măsline, reclamanta susține, în primul rând, că Comisia a apreciat în mod eronat împrejurările de fapt în măsura în care controalele fundamentale ale schemei se desfășoară în mod regulat cu deficiențe minime, care nu justifică o corecție de 10 % și respectiv de 15 %, cu atât mai mult cu cât de la 1 noiembrie 2003 este deja în vigoare Sistemul de informații geografice, funcțional și credibil, pentru sectorul oleicol din Grecia (GIS pentru culturile de măslini), ca instrument fundamental de control al întregului sistem de ajutoare la producția de ulei de măsline, și în măsura în care declarațiile de cultivare sunt minuțios controlate, astfel cum sunt controlate și producția măslinilor și întreaga funcționare a preselor.

În al doilea rând, reclamanta arată că: (a) decizia Comisiei nu este susținută de un temei juridic valid și real pentru creșterea corecției pentru încălcări repetate; înțelesul pe care Comisia îl atribuie unei asemenea sintagme este eronat, dat fiind faptul că este evident că nu există deficiențe repetate; noțiunea de încălcări repetate, pe care Comisia o consideră aplicabilă, se întemeiază pe o premisă greșită deoarece Comisia atribuie unui asemenea termen un înțeles eronat și din aceasta rezultă o apreciere vădit eronată a presupuselor deficiențe repetate, din moment ce de acum este în vigoare structura fundamentală de control a sistemului, GIS-ul pentru culturile de măslini și (b) Comisia a apreciat în mod eronat împrejurările de fapt în măsura în care, în orice caz, creșterea corecției de la 10 % în perioada 2003-2004 la 15 % în perioada 2004-2005 este nelegală și nejustificată, dat fiind faptul că în perioada menționată au existat numeroase îmbunătățiri și perfecționări continue ale GIS-ului pentru culturile de măslini și, prin urmare, sistemul de control nu s-a înrăutățit, ci s-a ameliorat în mod substanțial.

În ceea ce privește corecția pentru sectorul cheltuielilor de înființare a GIS-ului pentru culturile de măslini, reclamanta susține, în primul rând, că nu există un temei juridic valid pentru corecția financiară a cheltuielilor referitoare la procedura de înființare a GIS-ului pentru culturile de măslini, deoarece fondurile alocate creării sale erau deduse din ajutoarele datorate producătorilor greci iar nerecunoașterea cheltuielilor constituie o îmbogățire fără justă cauză din partea FEOGA precum și o dublă sancțiune financiară, în timp ce în orice caz toate cheltuielile efectuate sunt admisibile, din moment ce nu excedează bugetului aprobat de Comisie și sumei totale deduse de la producătorii greci în timp ce momentul critic pentru evaluarea împrejurării dacă anumite cheltuieli sunt mai mult sau mai puțin legale este momentul asumării obligației juridice sau momentul executării sale, iar nu momentul la care se declară acele cheltuieli.

În al doilea rând, reclamanta invocă: (a) încălcarea principiului proporționalității pentru cheltuielile de 2 920 191,03 rezultate din contracte suplimentare și (b) greșita apreciere a faptelor pentru cheltuielile care decurg din contractul 5190/ES/2003.

În ceea ce privește corecția pentru sectorul ajutoarelor directe (culturi arabile), reclamanta susține, în primul rând, că: (a) nu există un temei juridic valid pentru aplicarea unor orientări desuete care prevedeau procentaje fixe de corecție forfetară la noua PAC, la noul sistem de plăți unice a ajutoarelor iar (b) aplicarea acestora aduce o atingere gravă principiului proporționalității.

În al doilea rând, reclamanta invocă greșita apreciere a faptelor: (a) în ceea ce privește pretinsele deficiențe ale LPIS [Sisteme informatice pentru agricultură]-GIS (b) în ceea ce privește demonstrarea faptului că din confruntarea datelor LPIS-GIS utilizată pentru anul prezentării cererilor 2007, cu datele LPIS-GIS din 2009, complete și credibile, astfel cum a constatat Comisia cu ocazia unui control la fața locului, rezultă că diferențele și deficiențele sunt minime și nu depășesc 2 % și, prin urmare, nicio corecție nu ar trebui să depășească această cifră și (c) în ceea ce privește pretinsele deficiențe ale controalelor administrative, încrucișate și la fața locului și calitatea lor și, în special, în ceea ce privește pretinsa lipsă a măsurării pășunilor și pretinsa efectuare tardivă a controalelor la fața locului, din moment ce multitudinea de îmbunătățiri survenite în anul prezentării cererilor 2007 ar trebui să conducă Comisia la soluția de a nu impune nicio corecție.

În ultimul rând, reclamanta invocă greșita interpretare și aplicare a articolului 33 din Regulamentul nr. 1290/05 (1) în ceea ce privește corecția pentru cheltuielile referitoare la măsuri de dezvoltare rurală.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 193).

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/26

Acțiune introdusă la 9 iunie 2011 — Duscholux Ibérica/OAPI — Duschprodukter i Skandinavien (duschy)

(Cauza T-295/11)

2011/C 238/45

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Duscholux Ibérica, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: J. Carbonell Callicó, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Duschprodukter i Skandinavien AB (Hisings Backa, Suedia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Modificarea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 21 martie 2011 în cauza R 662/2010-1;

—	în subsidiar și numai în cazul respingerii capătului de cerere sus-menționat, anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 21 martie 2011 în cauza R 662/2010-1;

—	obligarea pârâtului și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca figurativă internațională „duschy” pentru produse din clasele 11 și 20 — cererea de înregistrare ca marcă comunitară nr. W927073.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat: marca figurativă comunitară „DUSCHO Harmony”, înregistrată cu nr. 2116820 pentru produse din clasele 6, 11 și 19.

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată.

Motivele invocate: încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut la articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; încălcarea articolelor 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului întrucât camera de recurs nu a ținut seama de anumite fapte și elemente de probă prezentate în termen de reclamantă; încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului întrucât camera de recurs a considerat în mod neîntemeiat că nu exista un risc de confuzie între mărcile în litigiu.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/26

Acțiune introdusă la 8 iunie 2011 — Cementos Portland Valderrivas/Comisia

(Cauza T-296/11)

2011/C 238/46

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Cementos Portland Valderrivas, SA (Pamplona, Spania) (reprezentant: L. Ortiz Blanco, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Declararea admisibilității acțiunii;

—	anularea Deciziei Comisiei din 30 martie 2011;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune se îndreaptă împotriva Deciziei Comisiei din 30 martie 2011 privind o procedură de conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului, adoptată în legătură cu cazul COMP/39.520 — ciment și produse conexe.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un singur motiv de anulare, întemeiat pe încălcarea articolului 18 din regulamentul menționat și a principiului proporționalității.

—

În această privință, se susține în primul rând că informația solicitată prin decizia atacată nu are legătură cu pretinsa încălcare investigată și, astfel, nu poate permite Comisiei să verifice niciun indiciu care să justifice investigația în raport cu Valderrivas. Prin urmare, reclamanta consideră că nu este îndeplinită cerința necesității de care articolul 18 din Regulamentul nr. 1/2003 condiționează exercitarea competenței de solicitare a informației. Reclamanta susține astfel că faptul că decizia nu conține nicio referire la asemenea indicii nu îi poate permite să eludeze indispensabilul control al necesității din partea Tribunalului.

—

În al doilea rând, reclamanta arată că decizia atacată este contrară principiului proporționalității în măsura în care presupune pentru reclamantă o sarcină vădit dispoporționată în raport cu necesitățile investigației. Această disproporție se manifestă prin natura, prin întinderea excesivă și gradul sporit de detaliu al informației solicitate, prin obligația de a o elabora și prezenta în formate prestabilite și prin termenul stabilit pentru transmiterea acesteia.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/27

Acțiune introdusă la 31 mai 2011 — Ghost Brand/OAPI — Procter & Gamble International Operations (GHOST)

(Cauza T-298/11)

2011/C 238/47

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Ghost Brand Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: N. Caddick, QC)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Procter & Gamble International Operations SA (Geneva, Elveția)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

să dispună, în ceea ce privește înregistrarea mărcii comunitare nr. 000282350 „GHOST”, ca transferul de proprietate către Procter & Gamble International Operations SA să nu fie înscris și publicat decât în privința „cosmeticelor”, și ca, în ceea ce privește înregistrarea acestei mărci pentru ansamblul produselor din clasa 25 și a produselor „săpunuri, parfumerie, uleiuri esențiale, loțiuni pentru păr” din clasa 3, dreptul de proprietate să rămână înscris pe numele Ghost Brand Limited.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de transfer al proprietății: Marca verbală „GHOST” pentru produse din clasa 3 („săpunuri, parfumerie, uleiuri esențiale, cosmetice, loțiuni pentru păr”) — înregistrarea mărcii comunitare nr. 282350

Titularul mărcii comunitare: Reclamanta

Partea care solicită transferul proprietății mărcii comunitare: Reclamanta din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Decizia departamentului „desene și modele industriale și registru”: Respingerea cererii de transfer parțial al proprietății

Decizia camerei de recurs: Anularea deciziei atacate și somarea departamentului „desene și modele industriale și registru” să înscrie și să publice transferul de proprietate

Motivele invocate: Reclamanta invocă trei motive, și anume, în esență: (i) camera de recurs a comis o eroare nenotificând reclamantei faptul că fusese inițiată o cale de atac și că fusese adoptată o decizie la capătul acestei proceduri, (ii) camera a doua de recurs nu dispunea de ansamblul informațiilor necesare, iar calea de atac intentată în fața acelei camere se întemeia pe elemente înșelătoare, iar (iii) reclamanta din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a acționat cu rea-credință introducând calea de atac la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/27

Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — Otto/OAPI — Nalsani (TOTTO)

(Cauza T-300/11)

2011/C 238/48

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Otto GmbH & Co. KG (Hamburg, Germania) (reprezentanți: P. Schäuble și S. Müller, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Nalsani, SA (Bogota, Columbia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 9 martie 2011 în cauza R 1291/2010-2;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Nalsani, SA

Marca comunitară vizată: marca figurativă „TOTTO” pentru produse din clasele 3, 9, 14, 18 și 25 — cererea nr. 6 212 451

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat: marca figurativă națională „OTTO” pentru produse din clasele 3, 9, 14, 18 și 25

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție și respinge opoziția

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 întrucât există un risc de confuzie între mărcile în conflict. În cadrul aprecierii similitudinilor vizuale dintre semne, camera de recurs a reținut aspecte esențiale eronate.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/28

Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — HeidelbergCement/Comisia

(Cauza T-302/11)

2011/C 238/49

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: HeidelbergCement AG (Heidelberg, Germania) (reprezentanți: U. Denzel și T. Holzmüller, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea articolelor 1 și 2 din Decizia Comisiei din 30 martie 2011 în cazul COMP/39520 — ciment și produse conexe potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, în măsura în care o privesc pe reclamantă

—	obligarea Comisiei, conform articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv: încălcarea articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1)

Decizia atacată încalcă articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 întrucât nu specifică suficient obiectul investigației și solicită informații comerciale care nu ar fi „necesare” în sensul articolului 18 din Regulamentul nr. 1/2003 pentru a clarifica faptele imputate

—

Reclamantei nu i s-a comunicat nici în decizia atacată, nici în altă parte în cadrul procedurii comportamentul concret care i se impută. Decizia încalcă așadar obligația, prevăzută la articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, de a indica scopul investigației. Potrivit jurisprudenței constante a instanțelor Uniunii, faptele imputate trebuiau indicate în decizie cu suficientă precizie pentru ca destinatarii și instanțele să poată aprecia necesitatea informațiilor solicitate în vederea administrării probelor.

—	Decizia solicită din nou un mare volum de informații care ar fi fost deja transmise Comisiei ca răspuns la cereri de informații precedente. Informațiile aflate deja la dispoziția Comisiei nu ar fi „necesare” în sensul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003.

—

Nu se poate deduce o legătură între informațiile solicitate și „bănuiala” Comisiei. Aceasta ar abuza de competențele sale în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 pentru a conduce o investigație generală asupra reclamantei („fishing expedition”). Pentru astfel de investigații pe piață, Comisia ar avea la dispoziție instrumentul prevăzut la articolul 17 din Regulamentul nr. 1/2003.

—	Comisia și-ar depăși competențele în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 întrucât constrânge reclamanta în decizia atacată să analizeze și să evalueze informațiile solicitate.

Al doilea motiv: încălcarea principiului proporționalității

Întinderea informațiilor solicitate, alegerea mijloacelor și termenul scurt stabilit ar încălca principiului proporționalității.

—	Colectarea și pregătirea informațiilor solicitate în forma cerută ar fi excesive pentru reclamantă. Această sarcină ar fi disproporționată în raport cu caracterul general al informațiilor solicitate și cu scopul investigației.

—	Stabilirea termenului de 12 săptămâni pentru răspuns și refuzul Comisiei de a-l prelungi ar fi disproporționate. Ar fi imposibil pentru reclamantă din punct de vedere obiectiv să respecte acest termen.

Al treilea motiv: încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE

Decizia atacată ar încălca și cerințele articolului 296 al doilea paragraf TFUE cu privire la motivarea corectă a unui act juridic întrucât nu ar permite să se deducă motivele Comisiei care o determină să solicite atâtea informații, să acționeze în aplicarea articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 și presiunea importantă de timp în cadrul procedurii.

—	Decizia atacată nu precizează ce fapt concret examinează Comisia sau motivul pentru care aceasta ar avea nevoie de informații deosebit de detaliate și de voluminoase.

—	Comisia nu ar motiva de ce, contrar cererilor de informații precedente, consideră că este adecvată și necesară o acțiune în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003.

—	Comisia nu ar motiva suficient de ce acordă un termen atât de scurt pentru răspuns și de ce refuză să îl prelungească.

Al patrulea motiv: încălcarea principiului preciziei

Decizia atacată și formularul trimis cu aceasta ar încălca cerințele principiului general al preciziei întrucât aceste documente sunt neclare, nedefinite și contradictorii cu privire la multe puncte și nu conțin indicații clare de comportament la adresa reclamantei. Aceasta nu ar putea recunoaște fără nicio îndoială ceea ce trebuie să facă pentru a îndepărta riscul sancțiunii. Comisia nu ar fi răspuns sau nu ar fi răspuns suficient numeroaselor cereri de precizie ale reclamantei.

Al cincilea motiv: încălcarea dreptului la apărare al reclamantei

Decizia atacată ar încălca dreptul la apărare al reclamantei garantat de articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (CEDO) și de articolul 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, obligând reclamanta să participe activ la evaluarea informațiilor comerciale care ar ține de fapt de obligația Comisiei de administrare a probelor.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003 L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167)

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/29

Acțiune introdusă la 14 iunie 2011 — Leopardi Dittajuti/OAPI — Llopart Vilarós (CONTE LEOPARDI DITTAJUTI)

(Cauza T-303/11)

2011/C 238/50

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Piervittorio Francesco Leopardi Dittajuti (Numana, Italia) (reprezentant: D. De Simone, D. Demarinis și G. Orsoni, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Pedro Llopart Vilarós (Sant Sadurní D'Anoia, Spania)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 6 aprilie 2011 în cauza R 1437/2010-2 și, în consecință, obligarea Oficiului să adopte măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Tribunalului și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente tuturor etapelor prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamantul.

Marca comunitară vizată: marca verbală „CONTE LEOPARDI DITTAJUTI” pentru produse și servicii din clasele 33, 35, 40 și 43 — cererea de înregistrare ca marcă comunitară nr. 6428338.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: înregistrarea nr. 2073540 a mărcii spaniole figurative „Leopardi” pentru produse din clasa 33.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția cu privire la o parte dintre produsele și serviciile contestate.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac ca inadmisibilă.

Motivele invocate: greșita interpretare a articolului 60 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, a normei 49 alineatul (1) și a normei 20 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei, aplicabil procedurii căii de atac în temeiul normei 50 alineatul (1) din regulamentul menționat, întrucât camera de recurs: (i) a respins în mod neîntemeiat cererea de suspendare a procedurii și de amânare a termenului formulată în comun de părți; (ii) a luat în considerare în mod greșit cererea comună a părților numai după expirarea termenului pentru prezentarea motivării, împiedicând astfel în practică persoana în cauză să o prezinte în termen, ceea ce avut ca rezultat expirarea termenului și (iii) a încălcat normele de procedură prin faptul că nu a luat în considerare motivele invocate în cadrul căii de atac, deși memoriul fusese prezentat după expirarea termenului, fiind încălcate de asemenea principiul general al economiei procedurale și cel al menținerii validității actelor din cadrul dosarului.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/29

Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — Schwenk Zement/Comisia

(Cauza T-306/11)

2011/C 238/51

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Schwenk Zement KG (Ulm, Germania) (reprezentant: M. Raible, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei C(2011) 2367 final a Comisiei din 30 martie 2011 (cazul COMP/39520 — ciment și produse conexe)

—	obligarea Comisiei, conform articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv: caracterul disproporționat al formei deciziei

Decizia atacată încalcă principiul proporționalității întrucât constituie prima măsură de investigație îndreptată împotriva reclamantei și aceasta era deja dispusă să faciliteze informarea.

—

Desigur, Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (1) nu impune o raport progresiv între o simplă cerere de informații și o decizie prin care se solicită informații. Însă aceasta nu schimbă cu nimic faptul că la extinderea unei măsuri de investigație trebuie respectat principiul proporționalității.

—

O cerere de informații în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 este, în raport cu solicitarea de informații prevăzută la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, instrumentul mai puțin constrângător și, în cazul unei întreprinderi dispuse să faciliteze informarea, la fel de eficient precum solicitarea.

Al doilea motiv: încălcarea articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003

Decizia atacată nu îndeplinește cerințele temeiului juridic al articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003.

—	Comisia nu semnalează nicio încălcare concretă și informația solicitată prin cererea de informații nu are, în mare parte, nicio legătură cu presupusa încălcare.

—	Așadar, cererea de informații nu este necesară investigației Comisiei. Prin intermediul informației solicitate nu se poate demonstra încălcarea reglementării în materie de înțelegeri.

Al treilea motiv: caracterul disproporționat al termenului

Termenul de două săptămâni ar fi insuficient pentru reclamantă pentru a răspunde întrebării nr. 11.

—	În decizia atacată, Comisia a scurtat termenul de răspuns la întrebarea nr. 11 fără nicio motivare de la două luni, prevăzut în proiectul de decizie, la două săptămâni.

—	Pentru reclamantă ar fi imposibil să răspundă în termenul de două săptămâni. Cu toate acestea, Comisia a refuzat în mod categoric prelungirea termenului.

—	Ar fi imperativ un termen mai mare având în vedere volumul informației solicitate, dificultatea de a obține informația și situația particulară a reclamantei.

Al patrulea motiv: insuficienta motivare a deciziei atacate

Decizia atacată nu ar fi corespunzător motivată.

—	Decizia atacată nu permite să se cunoască faptele imputate reclamantei și nici relația dintre informația solicitată și presupusa încălcare.

—	De asemenea, nu există o motivare suficientă pentru stabilirea termenului în general și pentru scurtarea termenului de răspuns la întrebarea nr. 11 de la cele 2 luni prevăzute în proiectul de decizie la două săptămâni.

5.	Al cincilea motiv: încălcarea dreptului la apărare al reclamantei Având în vedere presiunea de timp creată de Comisie, se încalcă dreptul la apărare al reclamantei, în special protecția sa împotriva unei posibile autoacuzări.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/30

Acțiune introdusă la 13 iunie 2011 — Eurallumina/Comisia Europeană

(Cauza T-308/11)

2011/C 238/52

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Eurallumina SpA (Portoscuso, Italia) (reprezentant: V. Leone, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Cu titlu principal:

—	anularea în tot a deciziei atacate, în ceea ce privește Eurallumina.

Cu titlu subsidiar:

—	anularea articolului 2 din decizia atacată, în ceea ce privește măsura prevăzută de Decretul din 2004, și în consecință anularea articolului 3 din decizia atacată, în ceea ce privește ordinul de recuperare referitor la Eurallumina.

Cu titlu mai subsidiar:

—	anularea articolului 3 din decizia atacată, în partea care privește ordinul de recuperare referitor la Eurallumina.

Și, în orice caz,

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Se solicită anularea deciziei atacate, prin care:

—

se califică drept ajutor nou ilegal și incompatibil măsura prevăzută la articolul 1 din Decretul emis de Presidente del Consiglio dei ministri nr. 14042 din 6 februarie 2004 („Decretul din 2004”) și de deciziile adoptate de Autorità per l’Energia Elettrica e il Gas („AEEG”) privind aplicarea acestui decret (denumite împreună „măsura prevăzută de Decretul din 2004”) și se dispune recuperarea ajutorului menționat;

—

se califică drept ajutor nou incompatibil măsura notificată de Italia, prevăzută la articolul 11 alineatul 12 din Legea nr. 80 din 14 mai 2005 de conversiune a Decretului-lege nr. 35 din 14 martie 2005 („Legea 80/2005”) și de decizia adoptată de AEEG privind aplicarea acestei legi (denumite împreună „măsura prevăzută de Legea 80/2005”).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general al bunei administrări.

În opinia reclamantei, Comisia ar fi săvârșit o eroare prin faptul că a examinat în comun cele două măsuri menționate anterior, deși s-ar fi impus analiza lor separată, având în vedere diferența obiectivă dintre acestea în ceea ce privește temeiul juridic, destinatarii și mecanismul de compensare prevăzut. Acest fapt a condus la o suprapunere a argumentelor invocate de Comisie, care a îngreunat apărarea.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea și aplicarea greșită a articolului 107 alineatul (1) TFUE în raport cu noțiunea de ajutor de stat.

Potrivit reclamantei, Comisia ar fi săvârșit o eroare atunci când a considerat cele două măsuri ca fiind ajutoare de stat, întrucât în privința ambelor măsuri lipseau atât cerința avantajului în raport cu condițiile normale de piață, care să fi amenințat să denatureze concurența, cât și cerința ca schimburile comerciale comunitare să fie afectate. În special:

—

în ceea ce privește măsura prevăzută de Decretul din 2004, aceasta nu conferă niciun avantaj, întrucât constituie o simplă extindere referitoare la persoană a măsurii despre care, în cazul „Alumix” (1), Comisia a apreciat deja că nu constituie ajutor, stabilind că era exclus ca tariful pentru energie electrică aplicat Alumix să fi constituit un avantaj pentru această întreprindere. În plus, măsura prevăzută de Decretul din 2004 nu poate să aibă vreo influență asupra schimburilor comerciale comunitare — în ceea ce privește Eurallumina — întrucât piața aluminei este deficitară în Uniunea Europeană și o eventuală reducere a activităților acesteia nu ar fi compensată printr-o creștere a exporturilor operatorilor din alte state membre, care funcționează deja la întreaga capacitate;

—

în ceea ce privește măsura prevăzută de Legea 80/2005, aceasta nu conferă un avantaj în raport cu condițiile normale de piață, întrucât, având în vedere anomaliile pieței energiei în Italia, și cu deosebire, în Sardinia — unde prețul energiei electrice este menținut ridicat în mod artificial, din cauza lipsei conexiunilor cu continentul — referința la prețul format la nivel european la burse constituie o referință valabilă pentru a considera tariful aplicat ca fiind „de piață”, pentru activitatea beneficiarilor. În ceea ce privește schimburile comerciale comunitare, sunt valabile aceleași considerații ca cele menționate în privința măsurii prevăzute de Decretul din 2004.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea și aplicarea greșită a articolului 107 alineatul (3) TFUE în ceea ce privește excepția referitoare la ajutoarele regionale, prevăzută la litera (a).

În opinia reclamantei, Comisia ar fi săvârșit o eroare atunci când a considerat că cele două măsuri nu ar fi compatibile, în calitate de ajutoare regionale, în special sub următoarele aspecte:

—

existența unui dezavantaj regional, rezultând din lipsa conexiunilor dintre Sardinia și continent, împrejurare care face ca aprovizionarea cu energie a beneficiarilor să aibă loc în condiții dezavantajoase, precum și din faptul că beneficiarii „energofagi” constituie osatura structurii productive a insulei, determinând în măsură semnificativă nivelul de ocupare a forței de muncă;

—

caracterul proporțional și adecvat al măsurilor în cauză în scopul neutralizării dezavantajului menționat, acestea fiind măsuri tranzitorii prin care se urmărește evitarea delocalizării beneficiarilor, în așteptarea depășirii acestei situații de dezavantaj structural, prin inițiative deja întreprinse și — în prezent — finalizate de statul italian, apte să creeze conexiuni cu o capacitate suficientă pentru Sardinia, prin investiții specifice efectuate în vederea eficientizării, pe care întreprinderile înseși au depus eforturi să le continue;

—	caracterul temporar și degresiv, de facto, al celor două măsuri.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură — lipsa motivării.

În opinia reclamantei, Comisia nu ar fi motivat suficient decizia, în special cu privire la:

—	diferența dintre măsura prevăzută de Decretul din 2004 și măsura vizată de Decizia „Alumix”;

—	existența elementului potențialei denaturări a concurenței și al afectării schimburilor comerciale dintre statele membre;

—	caracterul proporțional al măsurii prevăzute de Decretul din 2004.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere în analizarea circumstanțelor care justifică încrederea legitimă.

Potrivit reclamantei, Comisia ar fi săvârșit o eroare atunci când a apreciat că — în ceea ce privește Eurallumina — nu ar subzista circumstanțele care justifică încrederea legitimă în privința faptului că măsura prevăzută de Decretul din 2004 nu constituie ajutor.

(1) JO C 288, 1.10.1996, p. 4.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/32

Acțiune introdusă la 14 iunie 2011 — Süd-Chemie/OAPI — BYK-Cera (CERATIX)

(Cauza T-312/11)

2011/C 238/53

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Süd-Chemie AG (München, Germania) (reprezentanți: W. Baron von der Osten-Sacken și A. Wenninger-Lenz, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: BYK-Cera BV (Deventer, Țările de Jos)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate a Camerei a patra de recurs din 8 aprilie 2011 (cauza R 1585/2010-4);

—	obligarea Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: BYK-Cera BV

Marca comunitară vizată: marca verbală „CERATIX” pentru produse din clasa 1 — cererea de înregistrare nr. 6 358 832

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în procedura opoziției: marca națională „CERATOFIX” pentru produse din clasa 1

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: anulează decizia deviziei de opoziție și respinge opoziția

Motivele invocate: încălcarea articolului 15 și a articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 pentru motivul că pârâtul:

—	a redus în mod neîntemeiat valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate de reclamantă, invocând drept motiv global faptul că acestea provin din sfera reclamantei însăși;

—	nu ar fi considerat măsurile publicitare drept „utilizare serioasă”;

—	nu ar fi ținut seama la aprecierea caracterului serios al utilizării de toate circumstanțele relevante și

—	nu ar fi apreciat în integralitatea lor înscrisurile prezentate referitoare la utilizare.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/32

Acțiune introdusă la 16 iunie 2011 — Heede/OAPI (Matrix-Energetics)

(Cauza T-313/11)

2011/C 238/54

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Günter Heede (Walldorf-Baden, Germania) (reprezentant: R. Utz, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 aprilie 2011 în cauza R 1848/2010-4;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „Matrix-Energetics” pentru servicii din clasele 35, 41 și 44 — Cererea de înregistrare nr. 8 339 798.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 întrucât, pe de o parte, marca a cărei înregistrare este solicitată nu are efect descriptiv și prezintă caracterul distinctiv necesar și, pe de altă parte, camera de recurs și-a bazat în mod greșit decizia pe o serie de extrase imprimate de pe internet ulterioare datei cererii de înregistrare și întrucât, în plus, utilizarea izolată, ilicită și ulterioară acestei date de către un terț a unei denumiri (inventate) care prezenta inițial caracter distinctiv nu poate afecta în mod negativ posibilitatea de a înregistra o marcă comunitară.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/32

Acțiune introdusă la 17 iunie 2011 — Fortress Participations/OAPI — Fortress Investment Group și Fortress Investment Group (UK) (FORTRESS)

(Cauza T-314/11)

2011/C 238/55

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Fortress Participations BV (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: M. L. J. van de Braak, avocat, B. Ladas, Solicitor și S. Malynicz, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fortress Investment Group LLC (New York, USA) și Fortress Investment Group (UK) Ltd (Londra, Regatul Unit)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 1 aprilie 2011 în cauza R 354/2009-2 și

—	obligarea pârâtului și a celorlalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs să suporte propriile cheltuieli de judecată efectuate în procedura în fața Oficiului și a Tribunalului, precum și cele ale reclamantei.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă comunitară „FORTRESS” înregistrată cu numărul 3398451 pentru servicii din clasele 35, 36 și 42, cu revendicarea culorilor roșu, negru și alb

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: celelalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Motivarea cererii de declarare a nulității: cererea de declarare a nulității se întemeiază pe cauzele de nulitate relativă, în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (c) coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 207/2009. Aceasta se întemeiază și pe mai multe mărci din Regatul Unit neînregistrate „FORTRESS”, „FORTRESS INVESTMENT” și „FORTRESS INVESTMENT GROUP”, utilizate în comerț.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs nu a analizat corespunzător problema forței de atracție asupra clientelei („goodwill”) conform dreptului din Regatul Unit privind utilizarea abuzivă a unei denumiri („passing off”) și nu a analizat corespunzător riscul de prezentare înșelătoare și prejudiciul care putea fi cauzat.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/33

Acțiune introdusă la 17 iunie 2011 — Fortress Participations/OAPI — Fortress Investment Group și Fortress Investment Group (UK) (FORTRESS)

(Cauza T-315/11)

2011/C 238/56

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Fortress Participations BV (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: M. L. J. van de Braak, avocat, B. Ladas, Solicitor și S. Malynicz, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fortress Investment Group LLC (New York, USA) și Fortress Investment Group (UK) Ltd (Londra, Regatul Unit)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 martie 2011 în cauza R 355/2009-2 și

—	obligarea pârâtului și a celorlalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs să suporte propriile cheltuieli de judecată efectuate în procedura în fața Oficiului și a Tribunalului, precum și cele ale reclamantei.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală comunitară „FORTRESS” înregistrată cu numărul 2095784 pentru servicii din clasele 35, 36 și 42

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: celelalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/33

Acțiune introdusă la 21 iunie 2011 — Raffaello Morelli/OAPI — Associazione Nazionale Circolo del Popolo della Libertà (PARTITO DELLA LIBERTÀ)

(Cauza T-321/11)

2011/C 238/57

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamant: Raffaello Morelli (Livorno, Italia) (reprezentant: G. Frenelli, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Associazione Nazionale Circolo del Popolo della Libertà (Milano, Italia)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Camerei întâi de recurs din 17 martie 2011 și a celei a diviziei de opoziție din 14 mai 2010;

—	admiterea opoziției reclamantului împotriva cererii de înregistrare a mărcii 5 890 009 și respingerea acestei cereri de înregistrare a mărcii;

—	obligarea Associazione Nazionale del Popolo della Libertà la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Associazione Nazionale Circolo della Libertà

Marca comunitară vizată: marca verbală PARTITO DELLA LIBERTÀ (cerere de înregistrare a mărcii comunitare nr. 5 890 009), pentru produse și servicii din clasele 9, 14, 16, 24, 25, 35, 36, 38, 41, 42 și 45

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Raffaello Morelli

Marca sau semnul invocat: numele de domeniu „partitodellaliberta.it”, atribuit la 9 august 2004 lui Raffaello Morelli de către autoritatea competentă să atribuie numele de domenii „.it”, pe care partea care a formulat opoziția susține că l-a utilizat în comerț pentru produse și servicii din clasele 16, 35, 38, 41 și 45.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: aplicarea eronată a articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, eroarea de apreciere a noțiunii „utilizare în comerț” în ceea ce privește o denumire utilizată în domeniul politic și o eroare de apreciere a înscrisurilor care dovedesc utilizarea comercială a semnului anterior

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/34

Acțiune introdusă la 21 iunie 2011 — Raffaello Morelli/OAPI — Brambilla (Partito della Libertà)

(Cauza T-322/11)

2011/C 238/58

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamant: Raffaello Morelli (Livorno, Italia) (reprezentant: G. Brenelli, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Michela Vittoria Brambilla (Milano, Italia)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Camerei întâi de recurs din 17 martie 2011 și a celei a diviziei de opoziție din 14 mai 2010;

—	admiterea opoziției reclamantului împotriva cererii de înregistrare a mărcii nr. 6 203 012 și respingerea acestei cereri de înregistrare a mărcii;

—	obligarea doamnei Michela Vittoria Brambilla la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Michela Vittoria Brambilla

Marca comunitară vizată: Marca figurativă care conține elementul verbal „Partito della Libertà” (cerere de înregistrare nr. 6 203 012) pentru produse și servicii din clasele 9, 14, 16, 24, 25, 35, 36, 38, 41, 42 și 45

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Raffaello Morelli

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/34

Acțiune introdusă la 15 iunie 2011 — MasterCard și alții/Comisia

(Cauza T-330/11)

2011/C 238/59

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: MasterCard, Inc. (Wilmington, Statele Unite), MasterCard International, Inc. (Wilmington, Statele Unite) și MasterCard Europe SPRL (Waterloo, Belgia) (reprezentanți: B. Amory, V. Brophy și S. McInnes, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

—	admiterea cererii;

—

anularea, în totalitate, a deciziei negative a Comisiei întemeiată pe excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 143, Ediție specială 01/vol. 3, p. 76);

—	constatarea caracterului nefondat în drept a interpretării date de Comisie articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de procedură, inclusiv a cheltuielilor efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 4 alineatul (3) și a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, întrucât

—	Comisia nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

—	elementele pe care s-a întemeiat Comisia nu corespund situației de fapt; și

—	există un interes public imperativ în divulgarea documentelor furnizate de EIM Business and Policy Research în cadrul studiului „Costuri și avantaje ale comercianților legate de acceptarea diferitelor modalități de plată” (COMP/2009/D1/020)

Al doilea motiv întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept de către Comisie prin încălcarea articolului 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, precum și a articolului 2 din Anexa la Decizia Comisiei de modificare a regulamentului său de procedură (JO 2010, L 55, p. 60), întrucât:

—	în mod nelegal, Comisia a inițiat un nou termen de examinare

—	în mod nelegal, Comisia a prelungit termenul de examinare cu 15 zile lucrătoare.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/35

Acțiune introdusă la 16 iunie 2011 — Besselink/Consiliul

(Cauza T-331/11)

2011/C 238/60

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Leonard Besselink (Utrecht, Țările de Jos) (reprezentanți: O. Brouwer și J. Blockx, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Consiliului din 1 aprilie 2011 de refuz al acordării accesului integral la documentul 9689/10 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), astfel cum a fost notificată reclamantului la 7 aprilie 2011 printr-o scrisoare purtând referința 04/c/01/11, și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 87 din regulamentul de procedură, inclusiv a celor efectuate de eventuali intervenienți.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată de întemeiază pe o greșită interpretare și aplicare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 care protejează interesul public în ceea ce privește relațiile internaționale întrucât:

—	În mod eronat nu a ținut cont Consiliul de natura constituțională a documentului la care a solicitat acces reclamantul;

—	Reclamantul consideră că accesul la documentul 9689/10 este de asemenea garantat pe baza libertății de exprimare prevăzute la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	Consiliul a omis să țină cont de împrejurările și de obiectul specifice acestei cauze; și

—	În mod eronat s-a referit Consiliul la efectele negative ipotetice ale comunicării documentului solicitat asupra viitoarelor negocieri ale Uniunii.

Al doilea motiv întemeiat pe greșita aplicare a articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și pe încălcarea principiului proporționalității în măsura în care Consiliul nu a examinat dacă era adecvat să acorde un acces parțial și să limiteze refuzul la părți din documentul 9689/10 care erau adecvate și strict necesare.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe nerespectarea de către Consiliu a obligației sale de a motiva decizia atacată în mod suficient și corespunzător.

13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/38

Rectificarea comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza T-242/11

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 211 din 16 iulie 2011, p. 27 )

2011/C 238/67

Comunicarea din JO privind cauza T-242/11, Kaltenbach & Voigt/OAPI (3D eXam), se va citi după cum urmează:

Acțiune introdusă la 9 mai 2011 — Kaltenbach & Voigt/OAPI (3D eXam)

(Cauza T-242/11)

2011/C 238/67

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Kaltenbach & Voigt GmbH (Biberach an der Riß, Germania) (reprezentant: M. Graf, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 1 martie 2011 în cauza R 2361/2010-2;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă și verbală „3D eXam” pentru produse din clasa 10.

Decizia examinatorului: refuză acordarea protecției în Uniunea Europeană a înregistrării internaționale în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) din Regulamentul privind marca comunitară.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului și neluarea în considerare a înregistrărilor/protecției acordate anterior la nivel național, având în vedere că înregistrarea internațională în cauză: (i) nu este pur descriptivă și (ii) are caracter distinctiv deoarece publicul relevant va considera semnul „3D eXam” drept o indicație a originii comerciale.

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2011.238.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 238

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 54 13 august 2011

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2011/C 238/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 232, 6.8.2011	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2011/C 238/02	Cauza C-97/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione Tributaria Provinciale di Palermo (Italia) la 28 februarie 2011 — Amia Spa, în lichidare/Provincia Regionale di Palermo	2

2011/C 238/03	Cauza C-104/11 P: Recurs introdus la 1 martie 2011 de Stichting Nederlandse Publieke Omroep, fostă Nederlandse Omroep Stichting (NOS) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi extinsă) pronunțate la 16 decembrie 2010 în cauzele conexate T-231/06 și T-237/06, Regatul Țărilor de Jos (T-231/06) și Nederlandse Omroep Stichting (NOS) (T-237/06)/Comisia Europeană	2

2011/C 238/04	Cauza C-105/11 P: Recurs introdus la 2 martie 2011 de Regatul Țărilor de Jos împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi extinsă) pronunțate la 16 decembrie 2010 în cauzele conexate T-231/06 și T-237/06, Regatul Țărilor de Jos (T-231/06) și Nederlandse Omroep Stichting (NOS) (T-237/06)/Comisia Europeană	3

2011/C 238/05	Cauza C-113/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Ragusa (Italia) la 7 martie 2011 — Procedură penală împotriva lui Mohamed Ali Cherni	4

2011/C 238/06	Cauza C-236/11: Acțiune introdusă la 17 mai 2011 — Comisia Europeană/Republica Italiană	4

2011/C 238/07	Cauza C-251/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal administratif de Rennes (Franța) la 23 mai 2011 — Martial Huet/Université de Bretagne occidentale	4

2011/C 238/08	Cauza C-257/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Curtea de Apel București (România) la data de 26 mai 2011 — SC Gran Via Moinești Srl/Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Administrația Finanțelor Publice București	4

2011/C 238/09	Cauza C-261/11: Acțiune introdusă la 26 mai 2011 — Comisia Europeană/Regatul Danemarcei	5

2011/C 238/10	Cauza C-276/11 P: Recurs introdus la 3 iunie 2011 de Viega GmbH & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-375/06, Viega GmbH & Co. KG/Comisia Europeană	5

2011/C 238/11	Cauza C-280/11 P: Recurs introdus la 6 iunie 2011 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 22 martie 2011 în cauza T-233/09, Access Info Europe/Consiliul Uniunii Europene	6

2011/C 238/12	Cauza C-284/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Varhoven administrativen sad (Bulgaria) la 8 iunie 2011 — EMS-Bulgaria TRANSPORT OOD/Direktor na Direktsia Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto, grad Plovdiv, pri Tsentralno Upravlenie na Natsionalnata Agentsia po Prihodite	7

2011/C 238/13	Cauza C-285/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Varna (Bulgaria) la 8 iunie 2011 — BONIK EOOD/Direktor na Direktsia Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto, grad Varna, pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite	8

2011/C 238/14	Cauza C-286/11 P: Recurs introdus la 7 iunie 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-382/06, Tomkins plc/Comisia Europeană	9

2011/C 238/15	Cauza C-287/11 P: Recurs introdus la 6 iunie 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-385/06, Aalberts Industries NV, Comap SA, fostă Aquatis France SAS, Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG/Comisia Europeană	10

2011/C 238/16	Cauza C-297/11: Acțiune introdusă la 14 iunie 2011 — Comisia Europeană/Republica Elenă	11

2011/C 238/17	Cauza C-306/11 P: Recurs introdus la 14 iunie 2011 de XXXLutz Marken GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-54/09 — XXXLutz Marken GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale); cealaltă parte în proces: Natura Selection S.L.	12

2011/C 238/18	Cauza C-314/11 P: Recurs introdus la 24 iunie 2011 de Comisia Europeană împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 13 aprilie 2011 în cauza T-320/09, Planet AE/Comisia	12

	Tribunalul
2011/C 238/19	Cauza T-161/04: Hotărârea Tribunalului din 7 iulie 2011 — Valero Jordana/Comisia [Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Listă de rezervă a unui concurs general și decizii individuale referitoare la numirea funcționarilor — Respingerea cererii de acces — Excepție privind protecția vieții private și a integrității individului — Protecția datelor cu caracter personal — Regulamentul (CE) nr. 45/2001]	14

2011/C 238/20	Cauza T-283/08 P: Hotărârea Tribunalului din 7 iulie 2011 — Longinidis/Cedefop (Recurs — Funcție publică — Agenți temporari — Contract pe perioadă nedeterminată — Concediere — Motivare — Eroare vădită de apreciere — Dreptul la apărare)	14

2011/C 238/21	Cauza T-463/08: Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2011 — Imagion/OAPI (DYNAMIC HD) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale DYNAMIC HD — Motive absolute de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]]	15

2011/C 238/22	Cauza T-258/09: Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2011 — i-content/OAPI (BETWIN) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale BETWIN — Motive absolute de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Obligația de motivare — Egalitatea de tratament — Articolul 49 CE]	15

2011/C 238/23	Cauza T-318/09: Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2011 — Audi și Volkswagen/OAPI (TDI) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale TDI — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 75 și articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009]	15

2011/C 238/24	Cauza T-235/10: Hotărârea Tribunalului din 6 iulie 2011 — Timehouse/OAPI (Forma unui ceas cu margini zimțate) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a unei mărci tridimensionale — Forma unui ceas cu margini zimțate — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	16

2011/C 238/25	Cauza T-343/09: Ordonanța Tribunalului din 27 iunie 2011 — Amecke Fruchtsaft/OAPI — Uhse (69 Sex up) (Marcă comunitară — Opoziție — Retragerea opoziției — Nepronunțare asupra fondului)	16

2011/C 238/26	Cauza T-409/09: Ordonanța Tribunalului din 22 iunie 2011 — Evropaïki Dynamiki/Comisia (Răspundere extracontractuală — Achiziții publice de servicii — Respingere a ofertei unui ofertant — Anulare a deciziei prin hotărâre a Tribunalului — Prescripție — Termen pentru distanță — Acțiune în parte inadmisibilă și în parte în mod vădit nefondată)	16

2011/C 238/27	Cauza T-452/09 P: Ordonanța Tribunalului din 21 iunie 2011 — Rosenbaum/Comisia (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Încadrare în grad la momentul recrutării — Luare în considerare a experienței profesionale a persoanei în cauză — Articolul 31 din statut — Obligația de motivare)	16

2011/C 238/28	Cauza T-12/10 P: Ordonanța Tribunalului din 21 iunie 2011 — Marcuccio/Comisia (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Rambursarea cheltuielilor — Notă a Comisiei prin care recurentul este informat cu privire la intenția acesteia de a opera o reținere din alocația sa de invaliditate — Absență a unui act care lezează — Recurs în parte în mod vădit inadmisibil și în parte în mod vădit nefondat)	17

2011/C 238/29	Cauza T-125/10: Ordonanța Tribunalului din 27 iunie 2011 — Amecke Fruchtsaft/OAPI — Uhse (69 Sex up) (Marcă comunitară — Opoziție — Retragerea opoziției — Nepronunțare asupra fondului)	17

2011/C 238/30	Cauza T-256/10 P: Ordonanța Tribunalului din 20 iunie 2011 — Marcuccio/Comisia (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Mutare a obiectelor personale — Respingere implicită și explicită a cererilor recurentului — Obligația de motivare — Recurs în parte în mod vădit inadmisibil și în parte în mod vădit nefondat)	17

2011/C 238/31	Cauza T-160/10: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2011 — J/Parlamentul European	18

2011/C 238/32	Cauza T-231/11: Acțiune introdusă la 2 mai 2011 — Fraas/OAPI (Motiv în carouri în culorile gri închis, gri deschis, albastru deschis, albastru închis, ocru și bej)	18

2011/C 238/33	Cauza T-247/11: Acțiune introdusă la 13 mai 2011 — FairWild Foundation/OAPI — Wild (FAIRWILD)	18

2011/C 238/34	Cauza T-263/11: Acțiune introdusă la 23 mai 2011 — Bopp/OAPI (Octogon cu laturi verzi)	19

2011/C 238/35	Cauza T-277/11: Acțiune introdusă la 30 mai 2011 — Hotel Reservation Service Robert Ragge/OAPI — Promotora Imperial (iHotel)	19

2011/C 238/36	Cauza T-280/11: Acțiune introdusă la 31 mai 2011 — Ewald/OAPI — Kin Cosmetics (Keen)	20

2011/C 238/37	Cauza T-281/11 P: Recurs introdus la 3 iunie 2011 de Diego Canga Fano împotriva Hotărârii pronunțate la 24 martie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-104/09, Canga Fano/Consiliul	20

2011/C 238/38	Cauza T-285/11: Acțiune introdusă la 6 iunie 2011 — Gooré/Consiliul	21

2011/C 238/39	Cauza T-287/11: Acțiune introdusă la 6 iunie 2011 — Heitkamp BauHolding/Comisia	21

2011/C 238/40	Cauza T-289/11: Acțiune introdusă la 7 iunie 2011 — Deutsche Bahn și alții/Comisia	22

2011/C 238/41	Cauza T-290/11: Acțiune introdusă la 7 iunie 2011 — Deutsche Bahn și alții/Comisia	22

2011/C 238/42	Cauza T-292/11: Acțiune introdusă la 9 iunie 2011 — Cemex și alții/Comisia	23

2011/C 238/43	Cauza T-293/11: Acțiune introdusă la 9 iunie 2011 — Holcim (Germania) și Holcim/Comisia	24

2011/C 238/44	Cauza T-294/11: Acțiune introdusă la 9 iunie 2011 — Republica Elenă/Comisia Europeană	25

2011/C 238/45	Cauza T-295/11: Acțiune introdusă la 9 iunie 2011 — Duscholux Ibérica/OAPI — Duschprodukter i Skandinavien (duschy)	26

2011/C 238/46	Cauza T-296/11: Acțiune introdusă la 8 iunie 2011 — Cementos Portland Valderrivas/Comisia	26

2011/C 238/47	Cauza T-298/11: Acțiune introdusă la 31 mai 2011 — Ghost Brand/OAPI — Procter & Gamble International Operations (GHOST)	27

2011/C 238/48	Cauza T-300/11: Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — Otto/OAPI — Nalsani (TOTTO)	27

2011/C 238/49	Cauza T-302/11: Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — HeidelbergCement/Comisia	28

2011/C 238/50	Cauza T-303/11: Acțiune introdusă la 14 iunie 2011 — Leopardi Dittajuti/OAPI — Llopart Vilarós (CONTE LEOPARDI DITTAJUTI)	29

2011/C 238/51	Cauza T-306/11: Acțiune introdusă la 10 iunie 2011 — Schwenk Zement/Comisia	29

2011/C 238/52	Cauza T-308/11: Acțiune introdusă la 13 iunie 2011 — Eurallumina/Comisia Europeană	30

2011/C 238/53	Cauza T-312/11: Acțiune introdusă la 14 iunie 2011 — Süd-Chemie/OAPI — BYK-Cera (CERATIX)	32

2011/C 238/54	Cauza T-313/11: Acțiune introdusă la 16 iunie 2011 — Heede/OAPI (Matrix-Energetics)	32

2011/C 238/55	Cauza T-314/11: Acțiune introdusă la 17 iunie 2011 — Fortress Participations/OAPI — Fortress Investment Group și Fortress Investment Group (UK) (FORTRESS)	32

2011/C 238/56	Cauza T-315/11: Acțiune introdusă la 17 iunie 2011 — Fortress Participations/OAPI — Fortress Investment Group și Fortress Investment Group (UK) (FORTRESS)	33

2011/C 238/57	Cauza T-321/11: Acțiune introdusă la 21 iunie 2011 — Raffaello Morelli/OAPI — Associazione Nazionale Circolo del Popolo della Libertà (PARTITO DELLA LIBERTÀ)	33

2011/C 238/58	Cauza T-322/11: Acțiune introdusă la 21 iunie 2011 — Raffaello Morelli/OAPI — Brambilla (Partito della Libertà)	34

2011/C 238/59	Cauza T-330/11: Acțiune introdusă la 15 iunie 2011 — MasterCard și alții/Comisia	34

2011/C 238/60	Cauza T-331/11: Acțiune introdusă la 16 iunie 2011 — Besselink/Consiliul	35

2011/C 238/61	Cauza T-522/09: Ordonanța Tribunalului din 10 iunie 2011 — Gemmi Furs/OAPI — Lemmi-Fashion (GEMMI)	35

2011/C 238/62	Cauza T-484/10: Ordonanța Tribunalului din 20 iunie 2011 — Gas Natural Fenosa SDG/Comisia	36

2011/C 238/63	Cauza T-486/10: Ordonanța Tribunalului din 20 iunie 2011 — Iberdrola/Comisia	36

2011/C 238/64	Cauza T-490/10: Ordonanța Tribunalului din 20 iunie 2011 — Endesa și Endesa Generación/Comisia	36

2011/C 238/65	Cauza T-14/11: Ordonanța Tribunalului din 14 iunie 2011 — Timab Industries și CFPR/Comisia	36

	Tribunalul Funcției Publice
2011/C 238/66	Cauza F-14/11: Acțiune introdusă la 17 februarie 2011 — Strohm/Comisia	37

	Rectificări
2011/C 238/67	Rectificarea comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza T-242/11 (JO C 211, 16.7.2011, p. 27)	38