31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/1

A.

întrucât o politică imparțială și realistă privind migrația în Uniunea Europeană, care presupune înființarea unui sistem european comun de azil (SECA), trebuie să cuprindă un program eficient, bun și durabil, de reinstalare, care să ofere o soluție durabilă refugiaților care nu se pot întoarce în țara lor de origine și a căror protecție sau existență nu poate fi asigurată în prima țară de azil;

B.

întrucât reinstalarea nu are numai o finalitate umanitară, ajutând persoanele reinstalate, ci ajută și la diminuarea sarcinii țărilor terțe de a găzdui un număr mare de refugiați și constituie un mijloc foarte util de repartizare a responsabilităților;

C.

întrucât, în prezent, numai 10 state membre reinstalează refugiați în fiecare an, fără a colabora îndeajuns cu privire la prioritățile reinstalării, fapt care duce la nefolosirea reinstalării ca instrument strategic al politicii externe a UE;

D.

întrucât utilizarea strategică a programului de reinstalare ar putea aduce beneficii directe și indirecte, atât pentru refugiații reinstalați, cât și pentru ceilalți refugiați care rămân în prima țară de azil, pentru țara gazdă, precum și pentru celelalte țări și pentru întregul sistem internațional de protecție a acestora;

E.

întrucât programul de reinstalare poate ca face ca migrația ilegală să devină mai puțin tentantă pentru refugiații care încearcă să intre în Uniunea Europeană;

F.

întrucât necesitatea de a da dovadă de solidaritate față de țările terțe care găzduiesc un număr mare de refugiați care au nevoie de protecție internațională este esențială și reflectă nevoia de solidaritate și în cadrul UE;

G.

întrucât contribuția UE la numărul total de refugiați reinstalați la nivel global este modestă; întrucât acest lucru are un impact negativ asupra ambițiilor UE de a juca un rol important în ceea ce privește afacerile umanitare globale și pe scena internațională;

H.

întrucât solidaritatea eficientă trebuie să fie în centrul politicilor comune privind imigrarea și azilul între statele membre, care ar trebui să permită o repartizare echitabilă a responsabilității de a respecta obligațiile internaționale privind protecția refugiaților, precum și privind țările terțe care sunt împovărate de numărul mare de refugiați pe care îi găzduiesc;

I.

întrucât, în rezoluția sa din 7 mai 2009, Parlamentul European a făcut, de asemenea, apel la solidaritate în ceea ce privește reinstalarea refugiaților în cadrul UE în cazul în care, printre altele, capacitatea de primire a unui stat membru este insuficientă, în vederea facilitării reinstalării persoanelor care beneficiază de protecție internațională în alte state membre, cu condiția ca persoanele vizate să își dea acordul și ca drepturile fundamentale ale acestora să fie respectate;

J.

întrucât ar trebui încurajată cooperarea cu statele terțe care au pus deja în aplicare diverse programe de reinstalare pentru a beneficia de experiența lor, prin intermediul schimbului de bune practici privind măsurile de primire și de integrare și calitatea generală a inițiativelor de reinstalare;

K.

întrucât organizațiile guvernamentale și neguvernamentale, atât locale, cât și internaționale, în special ICNUR, ar trebui să se implice în toate etapele programului de reinstalare al UE, contribuind cu informațiile specifice, cu expertiza tehnică, cu previziuni logistice și experiența acumulată;

L.

întrucât programul european de reinstalare nu trebuie să facă procesul de reinstalare mai dificil;

M.

întrucât se preconizează că Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA) va fi operațional în 2010; întrucât acesta va putea oferi sprijin statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a inițiativelor de reinstalare, asigurând, în același timp, coordonarea politicilor la nivelul UE; întrucât Biroul European de Sprijin pentru Azil trebuie să participe activ la negocierile care au loc între statele membre, Comisie și ICNUR;

N.

întrucât ar trebui atrasă atenția nu numai asupra nevoii de a antrena mai multe state membre în reinstalarea refugiaților, ci și asupra calității, sustenabilității și eficienței reinstalării, punându-se accent pe măsurile de integrare;

O.

întrucât refugiaților ar trebui să li se permită imediat accesul la cursuri de limbă și cultură și, dacă este necesar, la îngrijire medicală și psihologică;

P.

întrucât accesul la oportunități de angajare pentru adulți și integrarea imediată a minorilor în școli constituie un pas esențial în vederea implementării cu succes a unei inițiative de reinstalare eficiente și întrucât, din acest motiv, aceștia ar trebui să aibă acces la servicii de orientare educațională și profesională;

Q.

întrucât există mai multe entități, atât în cadrul administrației publice (cum ar fi municipalitățile), cât și în cadrul societății civile, variind de la ONG-uri la organizații caritabile și de la școli la servicii sociale, care beneficiază de experiența și expertiza necesare pentru adoptarea măsurilor de monitorizare;

R.

întrucât cooperarea cu entitățile menționate anterior - în special cu municipalitățile - a fost foarte importantă pentru primirea și integrarea refugiaților în țările cu practici de reinstalare consolidate;

S.

întrucât stabilirea de priorități ar trebui să devină cât mai flexibilă posibil, fără a neglija prioritatea reală care trebuie acordată categoriilor celor mai vulnerabile de oameni, după cum este indicat de ICNUR;

T.

întrucât reinstalarea trebuie pusă în aplicare în mod complementar celorlalte soluții durabile oferite persoanelor care caută protecție internațională în UE și ținând cont de acestea și întrucât eforturile privind reinstalarea refugiaților nu ar trebui să minimalizeze eforturile de garantare a accesului egal și eficient la azil în interiorul UE;

U.

întrucât programele de relocare internă joacă și ele un rol important și ar trebui sprijinite alături de activitățile de reinstalare analizate de prezentul raport;

V.

întrucât, în rezoluția sa din 7 mai 2009, Parlamentul European a solicitat și crearea unui sistem de realocare a beneficiarilor de protecție internațională din statele membre care se confruntă cu o presiune specifică și disproporționată către alte state membre, după consultarea Înaltului Comisariat pentru Refugiați al Organizației Națiunilor Unite, asigurându-se, în același timp, că realocarea este efectuată conform unor reguli nediscreționare, transparente și fără echivoc, care trebuie puse, de asemenea, în aplicare în urma solicitării Parlamentului;

W.

întrucât fără acces la informații, la resurse umane, consultanță specializată și monitorizare permanentă a eforturilor de reinstalare, statele membre care nu au mai participat la programe de reinstalare se vor confrunta cu mari dificultăți privind participarea la program și ar fi dificil să se atingă obiectivul privind implicarea mai multor state membre,

1.

salută inițiativa Comisiei de a propune o schimbare privind Fondul European pentru Refugiați, cu scopul de a încorpora impactul programului de reinstalare al UE;

2.

apreciază obiectivele generale stabilite în Comunicarea privind programul de reinstalare al UE menționate anterior și atenția din ce în ce mai mare acordată reinstalării la nivelul politicii generale a UE privind azilul;

3.

solicită luarea unor măsuri menite să informeze statele membre și autoritățile locale cu privire la beneficiile rezultate din reinstalarea refugiaților;

4.

reamintește, totuși, că o linie bugetară și sprijinul financiar nu sunt de ajuns pentru a pune în aplicare un program real de reinstalare la nivel european;

5.

îndeamnă statele membre să încurajeze crearea de mecanisme de finanțare privată și inițiative public-private mai extinse cu scopul de a sprijini Programul european de reinstalare;

6.

solicită un program mai ambițios, care să asigure calitatea și eficiența reinstalării, care să conțină orientări specifice privind un nou model de stabilire a priorităților, stimulente care să atragă mai multe state membre în procesul de reinstalare a refugiaților, să asigure coerența reinstalării cu alte politici UE privind azilul și standarde privind primirea refugiaților și măsurile de monitorizare ce trebuie luate în legătură cu fiecare inițiativă de reinstalare;

7.

consideră că, potrivit noilor perspective financiare (2013-2017), ar trebui stabilit un pachet financiar specific pentru reinstalare. Un astfel de pachet ar putea să fie prezentat sub forma unui fond dedicat reinstalării și ar trebui să ofere sprijin financiar pentru un program de reinstalare mai ambițios;

8.

salută noul Centru de Tranzit în Regim de Urgență (CTU) din România, care oferă cazare temporară refugiaților care au nevoie urgentă de reinstalare și/sau refugiaților care nu pot rămâne în prima țară de azil; invită Comisia să se folosească de acesta și, de asemenea, să promoveze reinstalarea prin intermediul Centrului de Tranzit în Regim de Urgență;

9.

salută inițiativele ad-hoc, luate de unele state membre, de a primi refugiați care au nevoie urgentă de reinstalare, recunoscând, în același timp, faptul că astfel de inițiative trebuie să prezinte o formă mai structurată;

10.

subliniază faptul că un program de reinstalare al UE eficient ar trebui să ofere protecție și soluții durabile, atât pentru cazurile refugiaților pe termen lung, pentru care reglementarea situației a fost amânată, cât și pentru reacții rapide și adecvate în caz de urgență sau în situații neprevăzute, și că stabilirea priorităților anuale ar trebui să fie de așa natură, încât să permită o reacție promptă la crizele umanitare apărute în mod spontan care s-ar putea declanșa pe parcursul anului;

11.

insistă asupra faptului că este importantă autorizarea anchetei pe teren cu scopul de a pregăti reinstalarea refugiaților, de a evalua nevoile acestora și de a permite programarea adecvată a următoarelor etape ale reinstalării, în afara informațiilor care ar putea fi oferite de ICNUR, de ONG-uri și de alte organizații;

12.

încurajează parteneriatul privat-public cu ONG-urile și cu alți parteneri sociali, precum organizațiile religioase și etnice, pentru a contribui la implementarea reinstalării și la promovarea voluntariatului în acest domeniu;

13.

consideră că municipalitățile care sunt deja implicate sau care urmează să se implice în programul de reinstalare ar trebui să dezvolte parteneriate și colaborări cu alte municipalități din țara de origine și din statele membre ale UE pentru a face schimb de experiență în acest domeniu și a consolida cooperarea în întreaga UE;

14.

subliniază nevoia instituirii unui cadru structurat de cooperare, prin luarea de măsuri în vederea dobândirii de cunoștințe și a facilitării colectării și schimbului de informații; subliniază, de asemenea, că un program de reinstalare al UE eficient trebuie să ofere statelor membre (atât celor care participă deja la program, cât și celor care doresc să participe) acces la resurse umane, la consultanță specializată și la schimburi de informații, care pot fi folositoare în oricare din etapele inițiativei de reinstalare; recunoaște faptul că toți cei implicați în reinstalare și, în special, refugiații reinstalați constituie o sursă importantă de informații pentru evaluarea inițiativelor de reinstalare;

15.

solicită examinarea celor mai bune practici eficiente și diseminarea acestora între statele membre, ceea ce ar putea include promovarea programelor comune, evaluarea inter pares, înființarea unor misiuni comune, utilizarea unei infrastructuri comune (precum centrele de tranzit) și organizarea de misiuni în statele membre care să evalueze activitatea de reinstalare în desfășurare;

16.

solicită ca relevanța măsurilor de monitorizare a calității primirii și integrării în statele membre gazdă să nu fie trecută cu vederea; consideră că succesul reinstalării nu trebuie definit doar în termenii strămutării fizice a refugiaților dintr-o țară terță într-un stat membru, ci și în termenii punerii în aplicare a măsurilor care permit integrarea refugiaților în țara gazdă;

17.

solicită acordarea unei atenții speciale resurselor umane implicate în oricare dintre programele de reinstalare actuale sau viitoare ale UE, în vederea asigurării unei proceduri care permite existența unor bune practici de adaptare și de integrare ale refugiaților în societatea gazdă, întrucât experiența anterioară arată că este necesar ca eforturile în materie de reinstalare să fie însoțite de monitorizarea efectuată de ofițerii și experții potriviți;

18.

recunoaște lipsa unei cooperări structurate în ceea ce privește activitățile de reinstalare desfășurate în cadrul UE, care presupun un volum mare de pregătiri de natură logistică, cum ar fi misiunile de selectare și orientare, controalele medicale și de securitate, pregătiri legate de deplasări și obținerea de vize, precum și programele de primire și integrare, conform Comunicării Comisiei Europene COM(2009)0447;

19.

confirmă, de asemenea, punctul de vedere potrivit căruia absența mecanismelor de cooperare și coordonare între statele membre determină creșterea costurilor operațiunilor în materie de reinstalare, le fac mai puțin atractive și diminuează impactul strategic al acestora;

20.

recomandă, prin urmare, înființarea unei unități speciale cu personal adecvat, care să realizeze coordonarea necesară între toate activitățile legate de reinstalare aflate în desfășurare în statele membre;

21.

consideră că cel mai potrivit cadru instituțional pentru această unitate de reinstalare ar fi oferit de BESA, în care cooperarea s-ar înscrie în sfera de aplicare a politicilor UE în domeniul azilului și migrației;

22.

consideră că această unitate ar putea stabili o legătură strânsă cu ICNUR și cu ONG-urile locale în vederea obținerii unor informații importante, referitoare, de exemplu, la prioritățile stringente, la tehnicile de integrare etc., pe care le-ar trimite statelor membre și instituțiilor Uniunii Europene;

23.

insistă și asupra faptului că unitatea de reinstalare ar putea juca un rol semnificativ în monitorizarea și evaluarea eficacității și calității programului de instalare la nivelul UE, publicând rapoarte anuale cu privire la toate activitățile, bazate pe informațiile culese de către instituțiile/autoritățile implicate în inițiativele de reinstalare în statele membre;

24.

dorește să sublinieze că unitatea de reinstalare ar trebui să țină evidența ONG-urilor, a organizațiilor caritabile și a altor entități care pot coopera cu autoritățile publice în cadrul procesului de reinstalare a refugiaților; constată, de asemenea, că unitatea mai sus menționată ar trebui să emită în mod regulat documente care să prezinte standardele și criteriile pe care aceste entități trebuie să le respecte pentru a fi eligibile în vederea participării la programele de reinstalare ale UE;

25.

subliniază că BESA poate avea o contribuție extrem de folositoare în ceea ce privește asigurarea consecvenței și a complementarității între programul de reinstalare al UE și alte politici privitoare la azil ale UE;

26.

recunoaște că un program de reinstalare corespunzător necesită o actualizare regulată a naționalităților și a categoriilor de refugiați care ar trebui să aibă întâietate în procesul de reinstalare, acordând o atenție specială urgențelor din punct de vedere geografic și persoanelor deosebit de vulnerabile, care au cea mai mare nevoie de protecție;

27.

consideră că prioritățile anuale ale UE ar trebui stabilite de către Comisie, conform propunerii, cu implicarea fermă și eficientă a ICNUR și a Parlamentului European în toate etapele legate de identificarea și evaluarea candidaților la reinstalare;

28.

sugerează ca o delegație formată din membri ai Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE), ai Comisiei pentru afaceri externe (AFET) și ai Comisiei pentru dezvoltare (DEVE) să participe la reuniunile anuale ale grupului de experți în materie de reinstalare;

29.

consideră că programul de reinstalare al UE ar trebui să includă proceduri specifice care să permită implicarea Parlamentului European în elaborarea priorităților anuale ale UE;

30.

încurajează BESA să adopte un rol esențial în definirea ordinii de zi referitoare la reinstalare în cadrul UE;

31.

susține principiul potrivit căruia, în conformitate cu nevoia de adaptabilitate la prioritățile anuale ale UE, ar trebui ca în fiecare an să existe categorii de refugiați care nu se deplasează, astfel încât statele membre să poată reinstala persoanele deosebit de vulnerabile în orice moment al anului;

32.

afirmă că e posibil ca fiecare stat membru să poată lua măsuri în ceea ce privește procedurile de urgență necesare în situațiile neprevăzute de natură umanitară - de exemplu, situația în care refugiații se confruntă cu un atac armat sau cea în care incidentele ori catastrofele naturale afectează grav taberele de refugiați; consideră că aceste proceduri ar permite ca reinstalarea să se desfășoare într-o perioadă scurtă de timp, în care măsurile administrative să fie luate fie într-un interval redus, fie, în anumite cazuri, în urma strămutării refugiaților; recomandă ca acest efort să reprezinte unul din obiectivele programului de reinstalare al UE;

33.

își exprimă regretul că, în prezent, doar un număr de zece state membre desfășoară programe de reinstalare, elaborate în lipsa unei coordonări între statele membre respective;

34.

recunoaște că participarea statelor membre este în continuare una voluntară, ținând seama de divergențele privitoare la condițiile de primire, la partenerii implicați și la criteriile legale pe baza cărora se decide cu privire la cine anume urmează să fie reinstalat;

35.

admite că anumite state membre, în special din sudul Europei, se confruntă cu provocări deosebite din cauza așezării acestora la frontiera externă a Uniunii;

36.

solicită, cu toate acestea, creșterea stimulentelor în vederea încurajării unui număr mai mare de state membre de a participa la programul de reinstalare al UE; recunoaște că, în vreme ce asistența financiară este importantă, nu ar trebui subminată contribuția pe care BESA o poate aduce cu privire la acest aspect, ajutând la uniformizarea situației, prin creșterea calității serviciilor oferite refugiaților în statele membre și prin acordarea de ajutor în ceea ce privește cele mai eficiente practici pentru găzduire și integrare;

37.

propune acordarea unei asistențe financiare mai substanțiale statelor membre care doresc să ia parte la programul de reinstalare al UE, pentru a le sprijini să creeze un program de reinstalare sustenabil și să reducă povara inițială a înființării unui astfel de program; sugerează că, în vederea evitării unui impact puternic asupra Fondului European pentru Refugiați, valoarea ajutorului financiar ar trebui să devină, după primii ani de participare la program, egală cu cea a ajutorului acordat celorlalte state membre;

38.

consideră că nu va fi posibil să fie mărit numărul de refugiați reinstalați pe teritoriul UE în lipsa unui cadru administrativ și specializat care să susțină programul și în lipsa creării unor structuri permanente în vederea pregătirii pentru procesul de reinstalare și a monitorizării procesului de integrare;

39.

consideră că un program de reinstalare eficient al UE trebuie să includă dispoziții referitoare la măsurile de monitorizare care trebuie aplicate, insistând asupra calității reinstalării în fiecare stat membru și asupra standardelor corespunzătoare în toate etapele, de la recunoașterea până la primirea și integrarea refugiaților;

40.

invită statele membre implicate în programele de reinstalare să își evalueze măsurile luate în privința procesului de reinstalare pentru a asigura și a îmbunătăți integrarea refugiaților. Statele membre ar trebui, de asemenea, să monitorizeze în mod regulat integrarea refugiaților;

41.

consideră că autoritățile guvernamentale ar trebui să susțină o cooperare deplină cu entitățile neguvernamentale (ONG-urile internaționale și locale, de exemplu) și să profite de cunoștințele și de apropierea acestora din urmă cu privire la furnizarea celor mai bune și mai eficiente practici referitoare la reinstalarea refugiaților; participarea societății civile la Programul European de Reinstalare va consolida sprijinul și inițiativele de primire ale statelor membre și ale autorităților locale;

42.

sprijină eforturile intense ale tuturor entităților implicate în vederea acordării dreptului la adăpost, asistență medicală, educație, cursuri de limbă și asistență psihologică adecvate, precum și a accesului la piața forței de muncă pentru refugiați, în special pentru cei mai vulnerabili, astfel încât integrarea acestora să fie una de succes;

43.

invită BESA să stabilească, mai ales cu ajutorul unității de reinstalare propuse, criterii clare pentru o reinstalare de calitate, în strânsă colaborare cu ICNUR, ONG-uri și autoritățile locale, și să monitorizeze reinstalarea refugiaților pentru a contribui la evaluarea și la îmbunătățirea ulterioară a activităților în materie de reinstalare din statele membre;

44.

subliniază încă o dată rolul BESA în calitate de entitate care ar putea să facă cunoscute anumite deficiențe ale programelor de reinstalare, acordând sprijin statelor membre în găsirea de soluții specifice, și să încurajeze adoptarea unor practici mai bune, în cazul în care va avea la dispoziție o unitate de reinstalare permanentă;

45.

solicită organizarea unei dezbateri anuale comune de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisia pentru afaceri externe, cu scopul de a contribui la dezvoltarea programului;

46.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/8

A.

întrucât educația și formarea profesională de calitate reprezintă o condiție esențială pentru împlinirea personală a individului, egalitatea de șanse și lupta împotriva excluziunii sociale și a sărăciei, precum și pentru cetățenia activă și coeziunea socială;

B.

întrucât îmbunătățirea calității educației și a formării tuturor elevilor, pentru a obține o creștere a ofertei educaționale, reprezintă a prioritate;

C.

întrucât, în pofida anumitor ameliorări în ceea ce privește performanțele în domeniul educației și formării profesionale în Uniunea Europeană, majoritatea punctelor de referință stabilite pentru anul 2010 nu vor fi atinse; întrucât în special nivelurile de competențe rămân inadecvate, și întrucât o treime din populația Europei are un nivel foarte scăzut de calificări educaționale;

D.

întrucât la zece ani de la lansarea Procesului de la Bologna nu a fost realizată convergența dorită între statele membre în ceea ce privește învățământul superior;

E.

întrucât politicile în domeniul educației și formării profesionale ar trebui să le permită tuturor cetățenilor, indiferent de vârstă, gen, starea sănătății, condiția fizică, mentală și psihică, naționalitate, religie și situație socio-economică, să dobândească, să își actualizeze și să își dezvolte deprinderile și competențele pe tot parcursul vieții;

F.

întrucât educația și formarea sunt elemente-cheie în punerea în aplicare cu succes a agendei sociale reînnoite pentru oportunități, acces și solidaritate; întrucât implementarea agendei ar contribui la crearea de mai multe și mai bune locuri de muncă, și ar oferi mai multor cetățeni europeni posibilitatea de a-și atinge potențialul;

G.

întrucât este nevoie de un efort continuu pentru a asigura că femeile dispun de acces egal la educație la toate nivelurile și că alegerile educaționale nu sunt predeterminate de stereotipuri de gen;

H.

întrucât punerea deplină în aplicare a competențelor-cheie necesită măsuri politice suplimentare atât la nivel european, cât și național;

I.

întrucât provocarea esențială pentru educație și formare în Europa este reforma educației îndreptată spre un sistem de învățare centrat pe învățarea de ansamblu, care pregătește tinerii să devină cetățeni fericiți, activi la nivel global, pregătiți să intre pe piața muncii;

J.

întrucât punerea în aplicare și dezvoltarea suplimentară a strategiilor de învățare continuă rămân o provocare esențială pentru numeroase state membre; întrucât trebuie acordată o atenție mai mare întregului ciclu de viață, nu numai anumitor sectoare sau grupuri;

K.

întrucât avantajele investițiilor în educație sunt privite numai într-o perspectivă pe termen lung și este important să se asigure faptul că acestea nu sunt înlăturate din agenda politică; întrucât ar trebui să solicităm orientări din partea UE privind calitatea sistemelor de educație și de formare profesională, iar constrângerile bugetare nu ar trebui să existe în acest domeniu, sau, cel puțin, resursele alocate ar trebui să crească, nu să scadă; întrucât UE trebuie, așadar, să se echipeze cu mecanisme bugetare care nu sunt legate de programarea anuală în domeniul educației și formării;

L.

întrucât investițiile în educație și formarea profesională, reconversia, actualizarea și adaptarea cunoștințelor și competențelor tuturor este o condiție prealabilă esențială pentru a ieși din criză și a face față provocărilor pe termen lung a competitivității economice globale, ocupării forței de muncă, mobilizării și incluziunii sociale;

M.

întrucât peste 80 % dintre învățătorii și 97 % dintre educatorii din Uniunea Europeană sunt femei, în timp ce în învățământul secundar cifra echivalentă este de numai 60 %, și întrucât în învățământul superior și sistemul de cercetare acest procent este sub 40 %;

N.

întrucât dificultățile cu care se confruntă profesorii sunt din ce în ce mai mari, deoarece mediile educaționale devin tot mai complexe și eterogene, cum ar fi schimbările din tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC), constrângerile financiare provocate de criza economică, modificările structurilor sociale și familiale, multiculturalismul;

O.

întrucât va fi importantă punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperare europeană în domeniul educației și formării profesionale UE 2020 pentru a aborda aceste provocări esențiale;

P.

întrucât competențele digitale vor avea o importanță crescândă în evoluția economiei bazate pe cunoaștere și a pieței muncii din UE; întrucât aceste competențe oferă posibilități pentru redresarea economică, încurajând spiritul antreprenorial, și un acces sporit la locuri de muncă;

Q.

întrucât sportul este unul dintre cele mai eficiente mijloace de combatere a abuzurilor de substanțe (fumat, alcoolism, consum de droguri), și întrucât elevii și studenții din învățământul superior reprezintă unul dintre grupurile cele mai expuse riscurilor în această privință; întrucât participarea elevilor și studenților la activitățile sportive depinde în primul rând de existența unei infrastructuri de bază adecvate,

1.

salută Comunicarea Comisiei, menționată anterior, privind „Competențele cheie pentru o lume în curs de schimbare”;

2.

subliniază că, în pofida progreselor din ultimii ani, numeroși cetățeni europeni încă nu au competențe suficiente; subliniază că unul din șapte tineri (cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani) părăsesc timpuriu școala (6 milioane de abandonuri școlare în UE 27), că unul din patru tineri de 15 ani au deprinderi slabe de citit, că aproximativ 77 de milioane de persoane (aproape o treime din populația Europei cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani) nu au calificări formale sau au calificări slabe, că numai un sfert au calificări superioare, și că prea mulți cetățeni europeni nu dețin competențe în domeniul TIC; subliniază faptul că nivelul de competențe continuă să fie foarte scăzut în întreaga UE și este preocupat de creșterea numărului de tineri care nu știu să citească corect la vârsta de 15 ani (21,3 % în 2000 și 24,1 % în 2006);

3.

solicită Comisiei să continue dezbaterea privind „Noile competențe pentru noi locuri de muncă”; subliniază că, până în 2020, alte 16 milioane de locuri de muncă vor necesita calificări superioare și alte patru milioane de locuri de muncă vor necesita calificări medii, în timp ce numărul locurilor de muncă pentru care se cere un nivel slab de calificare va scădea cu 12 milioane; subliniază faptul că până în 2015 majoritatea locurilor de muncă vor necesita competențe în domeniul TIC; solicită ca această dezbatere să cuprindă toate părțile interesate, inclusiv profesori și elevi, organizații profesionale competente, ONG-uri și sindicate din domeniu, reprezentanți ai societății civile și, în special, asociații ale părinților și elevilor, precum și reprezentanți ai mediului de afaceri;

4.

consideră că este esențial să se introducă politici care urmăresc îmbunătățirea calității educației și formării pentru toți elevii, și subliniază faptul că, pentru ca sistemele europene de învățământ să răspundă provocării privind competitivitatea globală, este necesară creșterea oportunităților educaționale disponibile, care trebuie să aibă un nivel mai ridicat și domeniu de aplicare mai larg, pentru a satisface cerințele urgente ale sectoarelor profesionale și pieței muncii;

5.

consideră că învățarea limbilor străine este esențială pentru a facilita accesul tinerilor pe piața muncii și pentru a spori mobilitatea acestora și egalitatea de șanse;

6.

invită statele membre să continue punerea în aplicare a Cadrului european al calificărilor;

7.

solicită să se acorde atenție nu numai așa-numitelor noi locuri de muncă „verzi”, ci și locurilor de muncă „albe”; subliniază că, până în 2030, procentul persoanelor de peste 65 de ani în raport cu persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani va crește de la 26 % în 2008 la 38 % în 2030; constată că, în consecință, va exista o nevoie crescândă de politici comune privind îmbătrânirea activă, în special cu privire la măsurile de promovare a alfabetizării și de a reîmprospăta și actualiza competențele-cheie în domeniul TIC, cu scopul de a depăși decalajul digital, care este un factor în creștere de excluziune socială a persoanelor în vârstă;

8.

constată faptul că Comunicarea Comisiei privind UE 2020 subliniază că „rata de angajare a femeilor este deosebit de scăzută” (numai 63 % dintre femei lucrează, față de 76 % dintre bărbați), și că „vor fi necesare politici de promovare a egalității de șanse între femei și bărbați, pentru a spori participarea forței de muncă”; prin urmare, trebuie urmărită politica de educație și formare, pentru a reduce această diferență de pe piața muncii, contribuind astfel la realizarea creșterii durabile și a coeziunii sociale; insistă asupra importanței unei educații care să nu se bazeze pe diferența de gen, începând cu cea mai fragedă vârstă;

9.

solicită acordarea unei atenții speciale necesității de a facilita integrarea persoanelor cu handicap, indiferent de vârstă, în educație și formare profesională, acordând o atenție deosebită integrării veritabile a copiilor cu handicap în instituțiile școlare, încă din primii ani de viață; subliniază necesitatea unor investiții adecvate și a unei strategii pe termen lung, pentru a înlătura orice piedică în acest domeniu;

10.

consideră că toate formele de educație ar trebui să încurajeze dobândirea de competențe democratice, prin sprijinirea consiliilor de elevi, și acordându-le elevilor posibilitatea de a-și asuma coresponsabilitatea pentru educație, astfel cum este consacrată în Carta drepturilor elevilor; în acest sens, solicită o dezbatere detaliată la nivelul societății europene, cu privire la funcția și rolul educației, și sugerează faptul că Agora cetățenilor europeni ar putea fi un spațiu pentru o astfel de dezbatere;

11.

invită Comisia Europeană, statele membre și angajatorii, în strânsă cooperare cu furnizorii de educație și formare profesională, să încurajeze îmbunătățirea competențelor pentru persoanele care provin din medii defavorizate;

12.

recunoaște că globalizarea a schimbat profund societățile Europei și recomandă includerea educației pentru dezvoltarea globală în orice formă de educație, pentru a le permite cetățenilor să facă față amenințărilor și oportunităților din partea unei lumi în schimbare;

13.

consideră esențială instituirea alfabetizării digitale și în domeniul mass-media, precum și al noilor tehnologii, la toate nivelurile de educație și formare profesională, oferirea de cursuri introductive pentru noile tehnologii și educarea tuturor în vederea aplicării, în egală măsură, a expertizei și a discernământului critic atunci când se recurge la forme moderne de comunicare și conținut mass-media; subliniază nevoia urgentă de a îmbunătăți competențele digitale ale tuturor cetățenilor europeni; subliniază faptul că formarea profesională și educația în domeniul TIC, atât la nivel național, cât și comunitar, reprezintă o necesitate, având în vedere importanța crescândă a acestor competențe pe piețele forței de muncă în schimbare;

14.

subliniază importanța acordării unui sprijin suficient și de înaltă calitate pentru dezvoltarea competențelor profesorilor, precum și a introducerii unor metode noi de organizare a educației în medii școlare atractive;

15.

subliniază importanța educației artistice, culturale și a sportului în educație și formare profesională, precum și necesitatea de a le acorda o atenție deosebită nu numai în învățământul preșcolar, primar și secundar, ci și la nivelul educației continue; consideră că, alături de cultivarea competențelor profesionale și tehnice, educația culturală și socială constituie elemente esnțiale ale politicilor de pregătire pentru că acestea ajută la dezvoltarea aptitudinilor neacademice, promovând astfel realizarea individuală și dobândirea de competențe de bază;

16.

solicită statelor membre să se asigure că există suficiente fonduri pentru investiții în sport destinate instituțiilor de învățământ și să sporească cooperarea între domeniile publice și cele private în acest domeniu;

17.

invită statele membre să asigure investiții suficiente în educație, pentru a garanta accesibilitatea pe piața ocupării forței de muncă pentru toate categoriile de cetățeni;

18.

subliniază importanța utilizării istoriei și a limbii ca instrumente pentru realizarea integrării europene sociale și culturale;

19.

atrage atenția asupra importanței educației timpurii de înaltă calitate pentru dobândirea timpurie de competențe-cheie, inclusiv abilitatea copilului de a comunica atât în limba maternă, cât și în limba țării gazdă, și, în special, pentru a-i sprijini pe copiii provenind din medii defavorizate și cu nevoi speciale (de învățare), pentru a combate viitoarea sărăcie și excluderea socială;

20.

atrage atenția asupra importanței de a promova o cultură a lecturii începând cu nivelul preșcolar, precum și asupra importanței accesului la materiale de citit la vârsta preșcolară;

21.

atrage atenția asupra importanței educației în limba maternă, inclusiv în cazul minorităților tradiționale;

22.

subliniază importanța multilingvismului pentru mobilitate: din acest motiv, solicită statelor membre să introducă învățarea unei a doua limbi într-o etapă timpurie;

23.

subliniază importanța punerii în aplicare a unor măsuri de sprijin pedagogic pentru copiii imigranților, pentru a facilita adaptarea acestora la mediul educațional și social din țara gazdă;

24.

subliniază necesitatea de a încuraja și susține activități care să consolideze creativitatea copiilor de timpuriu, conturând astfel traiectoria unei culturi a inovației în Europa;

25.

atrage atenția asupra obiectivelor Barcelona care au urmărit să ofere până în 2010 îngrijire pentru 90 % dintre copiii cu vârsta cuprinsă între trei ani și vârsta obligatorie de școlarizare și pentru cel puțin 33 % dintre copiii sub trei ani, asigurând astfel accesul cât mai multor persoane la îngrijirea copiilor;

26.

subliniază necesitatea continuării dezvoltării și confirmării dobândirii de competențe lingvistice în școala primară și secundară, și în cazul copiilor imigranți, precum și importanța predării în limba maternă în cazul minorităților tradiționale;

27.

sprijină ideea unei predări care să permită o consultare mai regulată și o participare mai semnificativă a elevilor la gestionarea procesului educativ, o participare activă a părinților elevilor la comunitatea educațională, și dezvoltarea unei relații bazate pe încredere între profesori și elevi, având drept obiectiv stimularea spiritului de inițiativă și dobândirea de competențe sociale și civice care sunt esențiale unei cetățenii active;

28.

subliniază importanța de a incorpora noi tehnologii în programă, ca un instrument necesar de învățare într-un sistem de învățământ modern; sprijină ideea că, sub supravegherea corespunzătoare, copiii dobândesc competențe TIC la o vârstă fragedă care să le permită să utilizeze conținutul mass-media și, în special, internetul, dând dovadă de un sentiment de responsabilitate și de discernământ critic și consideră ca fiind esențială sensibilizarea copiilor cu privire la problemele legate de protejarea vieții private, protecția datelor cu caracter personal și respectarea normelor în materie de drepturi de autor;

29.

consideră că progresele realizate în adaptarea programei școlare la competențele cheie este un aspect pozitiv, însă este absolută nevoie de eforturi suplimentare, în special prin recunoașterea și certificarea competențelor dobândite în cadrul educației formale și informale, pentru a sprijini dobândirea de competențe cheie pentru persoanele care prezintă riscul de randament școlar scăzut și de excludere socială;

30.

solicită luarea de măsuri de promovare a activităților fizice și sportive în școli, și crearea și participarea la campionate școlare, care vor îmbunătăți sănătatea, vor încuraja integrarea și vor contribui la crearea de modele pozitive de comportament;

31.

pledează pentru educarea și formarea profesională a copiilor proveniți din familiile de migranți, subliniind contribuția majoră a educației la integrarea cu succes a migranților în societatea europeană;

32.

solicită o strategie cuprinzătoare de dobândire a competențelor cheie, care să cuprindă atât adaptarea programei școlare, cât și sprijinirea dezvoltării profesionale continue a profesorilor, obținându-se astfel o comunitate educațională bine pregătită; consideră că ar trebui să li se ofere profesorilor stimulente pentru ași îmbunătăți modul de predare și a se concentra asupra dezvoltării profesionale;

33.

invită statele membre să introducă noi combinații de discipline și materiale în școlile care oferă învățământ general, astfel încât să li se permită tinerilor care suferă de una dintre cele mai frecvente tulburări de învățare – dislexie – să își finalizeze cu succes studiile, în ciuda handicapului lor de învățare;

34.

subliniază importanța educației integrate, în scopul prevenirii prejudecăților sociale și a discriminării, contribuind astfel la solidaritatea socială europeană;

35.

solicită o mobilitate sporită între instituțiile de învățământ superior, mediul de afaceri și educația și formarea profesională (de exemplu, elevi, profesori, angajați, formatori) pentru a promova educația centrată pe elev și dobândirea de competențe precum spiritul întreprinzător, înțelegerea interculturală, gândirea critică și creativitatea, care sunt tot mai necesare pe piața muncii. consideră că în acest scop ar trebui eliminate urgent obstacolele existente din cadrul UE, acordându-se o atenție deosebită obstacolelor legate de barierele financiare și de recunoașterea calificărilor, astfel încât să se amelioreze calitatea experiențelor de mobilitate pentru toți elevii; sprijină asigurarea calității învățământului superior ca mijloc de consolidare a mobilității în scopuri academice și de cercetare, și ca o condiție prealabilă pentru garantarea unor oportunități egale de angajare cetățenilor UE;

36.

subliniază importanța de a oferi tuturor tinerilor o pregătire solidă în competențele de bază, care sunt esențiale pentru promovarea mobilității pe tot parcursul vieții și care să le permită acestora să facă față transformărilor de pe piața muncii și apariției unor noi nevoi economice și sociale;

37.

solicită promovarea unor programe de cercetare în vederea consolidării „triunghiul cunoașterii”, acesta fiind esențial pentru stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă în Uniunea Europeană;

38.

invită statele membre să modernizeze agenda învățământului superior și, în special, să alinieze programa școlară la cerințele de pe piața muncii;

39.

invită instituțiile de învățământ superior să își modernizeze cursurile și, în general, să accelereze Procesul de la Bologna;

40.

consideră că instituțiile de învățământ superior ar trebui să fie mai deschise și mai pregătite pentru toți studenții, și mai ales pentru studenții care nu au frecventat formele tradiționale de învățământ și pentru grupurile defavorizate, și că ar trebui pentru aceste două categorii și că unul dintre mijloacele cele mai utile ar fi sistemele de burse de studii care beneficiază de fonduri semnificative, prin care tinerii provenind din familii sărace ar putea fi încurajați să se angajeze într-un ciclu de studii; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să implementeze politici tematice în scopul garantării dreptului fundamental la educație pentru toate persoanele, inclusiv pentru tinerii cu posibilități financiare mai reduse și că ar trebui explorată în viitor un obiectiv compozit pentru echitate în învățământul superior, ca parte a cadrului strategic pentru educație și formare profesională;

41.

reamintește, în acest context, concluziile Consiliului din mai 2007 (6), privind indicatorii pentru monitorizarea Platformei de acțiune de la Beijing în domeniul educației și formării profesionale a femeilor, în special în învățământul superior și în cercetare; regretă totuși că acești indicatori nu sunt luați în considerare pe deplin în activitatea de monitorizare a punerii în aplicare a Programului de lucru „Educație și formare 2010”; în acest sens, încurajează utilizarea acestora ca un instrument pentru monitorizarea progresului către promovarea egalității de gen în domeniul educației și formării;

42.

constată că, deși au fost realizate progrese în ceea ce privește accesul femeilor la învățământul superior, acestea sunt în continuare subreprezentate în disciplinele matematică, științe și tehnologie (numai 32 % dintre absolvenți sunt femei, iar 68 % sunt bărbați); subliniază faptul că reducerea dezechilibrelor de gen în aceste domenii ar contribui la o scădere a deficitului de competențe cu care se confruntă UE în aceste domenii;

43.

consideră educația informală ca fiind un domeniu educațional complementar educației formale, și recomandă ca acesta să fie tratat ca atare în cadrul activității de elaborare de politici educaționale ET2020;

44.

solicită investiții mai mari, mai eficiente și mai cuprinzătoare în învățământul superior;

45.

solicită statelor membre să încurajeze parteneriatele (la nivel internațional, național, regional și local) între instituțiile de învățământ superior, centrele de cercetare și mediul de afaceri și investițiile financiare ale mediului de afaceri în învățământul superior;

46.

invită statele membre să aloce resursele necesare pentru învățământul superior, astfel încât acesta să poată să răspundă schimbărilor globale, ca un instrument important pentru redresarea economică și socială în urma crizei recente;

47.

invită statele membre să sprijine educația în limba maternă pentru minorități, prin mijloace legislative, administrative și financiare;

48.

insistă asupra faptului că educația și formarea profesională de înaltă calitate sunt fundamentale pentru furnizarea de noi profesioniști și esențiale pentru acțiunea „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”, acordând o atenție deosebită extinderii formării la locul de muncă și a stagiaturilor, inclusiv pentru tinerii absolvenți, pe bază de acorduri între universități și întreprinderi; în plus, consideră ca fiind importante promovarea perioadelor de studii și a stagiilor practice pentru studenții care doresc să urmeze o formare profesională în alte state ale Uniunii Europene, urmând exemplul oferit de programul Erasmus pentru studenții din mediul universitar; solicită creșterea susținerii și a prestigiului învățământului profesional;

49.

subliniază necesitatea de a moderniza în continuare programele de învățământ profesional, ținând cont de competențele-cheie, cu scopul de a îmbunătăți calitatea acestora și a le face mai atractive pentru tineri, pe de o parte, în timp ce, pe de altă parte, acestea devin mai adecvate pentru nevoile evolutive de pe piața muncii; consideră că programele de învățământ profesional ar trebui să amelioreze competențele transversale fundamentale;

50.

subliniază necesitatea adoptării, pe baza bunelor practici existente, a unui model de recunoaștere a creditelor de formare referitoare la competențele cetățenilor, pentru tinerii implicați în activități de voluntariat în folosul comunității, sponsorizate de organizații nonprofit, sau în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

51.

solicită îmbunătățirea tranziției între învățământul profesional secundar și învățământul superior, care asigură calificări superioare;

52.

subliniază dimensiunea legată de învățarea continuă a Recomandării privind competențele-cheie și insistă că, pentru ca aceasta să fie pusă în aplicare pe deplin, sunt necesare progrese suplimentare în domeniul educației și formării profesionale și al învățării în rândul adulților, inclusiv prin recunoașterea juridică a unui drept universal la educația continuă;

53.

subliniază importanța schimbului de informații și de bune practici, de succes, între statele membre, în domeniul educației și formării profesionale;

54.

solicită acțiuni imediate pentru soluționarea problemei numărului tot mai mare de persoane cu niveluri scăzute de competențe de lectură, acordând sprijin special autorităților locale, întrucât acestea sunt cel mai ușor accesibile cetățenilor; invită statele membre și Comisia să-și concentreze atenția asupra analfabeților, al căror număr este încă prea mare, și să ia măsuri ferme pentru a aborda această problemă – inclusiv în situațiile în care sunt implicați adulți;

55.

este extrem de preocupat cu privire la numărul de tineri șomeri, în special în această perioadă de criză economică; solicită insistent statelor membre să facă în așa fel încât piețele muncii să fie cât mai flexibile, pentru ca tinerii să poată găsi și schimba locuri de muncă cu ușurință;

56.

subliniază necesitatea includerii îmbunătățite a furnizorilor de educație în dezvoltarea cadrelor de calificare naționale generale, și a unei mai bune recunoașteri a educației anterioare, inclusiv a celei dobândite în mod informal sau ad-hoc;

57.

subliniază că obiectivele stabilite în ceea ce privește patru din cele cinci puncte de referință adoptate în 2003 nu vor fi atinse; solicită Comisiei, statelor membre, autorităților regionale și locale și altor părți interesate să examineze cauzele și să ia măsuri corespunzătoare pentru a schimba situația;

58.

subliniază importanța unui dialog structurat și a consultării continue între cei care sunt în etapele finale de educație și formare, instituțiile de învățământ superior și întreprinderi;

59.

susține obiectivul de a crește participarea adulților în învățarea de-a lungul vieții de la 12,5 % la 15 % până în 2020 și solicită măsuri corespunzătoare în acest sens; în acest scop, invită universitățile să faciliteze accesul mai larg la studii, să diversifice și să extindă baza de studenți și să modifice programele de studii pentru a le face atractive pentru adulții care reiau studiile; invită Comisia și statele membre să ia măsuri și mai decisive pentru sprijinirea și popularizarea instituțiilor de învățare continuă, cum ar fi școlile „celei de-a doua șanse”; solicită luarea în considerare a perspectivei de gen, precum și promovarea acesteia în punerea în aplicare a strategiilor de învățare de-a lungul vieții; atrage atenția asupra faptului că universitățile pentru persoanele de vârsta a treia joacă un rol esențial în învățarea de-a lungul vieții;

60.

subliniază că unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă adulții care doresc să participe la educație și formare profesională este lipsa de facilități de sprijin pentru familiile acestora; prin urmare, încurajează statele membre să creeze măsuri de sprijin, ca modalitate de a asigura că toți studenții și lucrătorii cu responsabilități familiale (îngrijirea copiilor sau a altor persoane dependente) au posibilitatea de a-și actualiza și/sau ameliora deprinderile și competențele, pe baza bunelor practici dezvoltate în acest domeniu în cadrul programării Fondului social european, care includ bonuri pentru servicii și pentru reconciliere; consideră că ar trebui exploatate, în special, oportunitățile educației on-line, întrucât acestea permit o mai mare flexibilitate în îmbinarea educației cu munca și îngrijirea;

61.

încurajează Institutul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați să ia măsuri care să vizeze îmbunătățirea colectării și a analizei de date comparabile privind egalitatea de gen în domeniul educației și formării, și să se asigure că statisticile referitoare la indicatorii relevanți cu privire la Platforma de acțiune de la Beijing sunt ușor accesibili și actualizați periodic;

62.

recomandă ca instituțiile de învățământ și formare să urmărească o mai bună comunicare a programelor lor deschise pentru adulți și să simplifice procedurile administrative care permit accesul la aceste programe;

63.

invită Comisia Europeană să considere implicarea părților interesate ca o expertiză esențială, și să recunoască rolul acestora ca entități responsabile de implementarea strategiei ET2020;

64.

solicită Comisiei Europene să includă educația informală, educația profesională și formarea, precum și elevii, în viitoarea referință referitoare la mobilitate pentru ET2020, și să preia referința pentru procesul de la Bologna privind mobilitatea studenților;

65.

Încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/16

A.

întrucât Uniunea Europeană și lumea întreagă trec prin cea mai gravă criză economică din ultimii 60 de ani, iar economia reală trebuie să facă față celei mai severe recesiuni din această perioadă; întrucât se preconizează condiții dificile pentru ocuparea forței de muncă, în ciuda unei relative relansări economice;

B.

întrucât, indiferent de tipul de societate sau de sectorul în care aceasta își desfășoară activitatea, există o serie de chestiuni legate de administrarea societăților care sunt importante în contextul general al deontologiei comportamentului în afaceri, cum ar fi obligația de diligență, transparența, responsabilitatea socială corporativă, gestionarea riscurilor, durabilitatea economică a opțiunilor de investiții financiare, practicile consiliilor de administrație sau ale consiliilor de supraveghere, exercitarea drepturilor acționarilor; întrucât recenta criză financiară a demonstrat că aceste chestiuni trebuie examinate din perspectiva menținerii stabilității financiare și analizate în permanență pentru a contribui la găsirea de soluții care să permită societăților să facă față actualelor provocări și să contribuie la promovarea creșterii economice și a unui nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă în cadrul UE;

C.

întrucât criza a arătat totodată legături strânse între gestionarea riscurilor și politica de remunerare și importanța acesteia din urmă în mecanismele care guvernează buna funcționare a societăților; din acest motiv, gestionarea riscurilor ar trebui luată în calcul în mod corespunzător în momentul elaborării politicii de remunerare , astfel încât să permită includerea unor sisteme eficiente de gestionare a riscurilor într-o abordare mai extinsă și mai echilibrată în materie de guvernanță și să garanteze, în cazul creării de sisteme de stimulente, că se asigură sisteme corespunzătoare de gestionare a riscurilor;

D.

întrucât societățile din toate sectoarele au în comun o serie de clase de risc, deși unele tipuri de risc sunt specifice fiecărui sector (cum ar fi riscurile cu care se confruntă societățile care își desfășoară activitatea în sectorul financiar); întrucât lipsa unei gestionări eficiente a riscurilor, generată de monitorizarea inadecvată a respectării regulilor în materie de supraveghere, și stimulentele disproporționate din cadrul politicilor de remunerare au avut un rol central în cadrul recentei crize financiare;

E.

întrucât gestionarea riscurilor ar trebui înțeleasă și aplicată la nivelul întregii organizații, nu numai la nivelul unităților operaționale individuale ale acesteia; aceasta ar trebui, de asemenea, să fie adusă la cunoștință, să fie transparentă și supusă exigențelor în materie de raportare;

F.

întrucât orice soluție ar trebui să garanteze că, în momentul asumării riscului, acesta este conform cu obiectivul activității economice și cu strategia societății, luându-se în considerare în mod corespunzător gestionarea eficientă a riscurilor; întrucât gestionarea eficientă a riscurilor ar trebui privită ca fiind unul dintre elementele cele mai importante ale bunei guvernări corporative în cadrul tuturor societăților;

G.

întrucât una dintre primele măsuri luate de Comisie în urma crizei a fost abordarea problemei politicii de remunerare prin completarea Recomandărilor 2004/913/CE și 2005/162/CE ale Comisiei, care vizau asigurarea unei politici de remunerare adecvate prin stabilirea celor mai bune practici pentru elaborarea acesteia, cu o nouă recomandare cu privire la regimul de remunerare a directorilor societăților cotate și prin publicarea unei recomandări privind politicile de remunerare din sectorul serviciilor financiare;

H.

întrucât gradul de recomandare variază în funcție de tipul societății, luându-se în considerare în mod corespunzător dimensiunea, organizarea internă și complexitatea activităților acesteia; întrucât astfel de distincții pot fi realizate între societățile financiare (cotate sau nu la bursă) ori cotate la bursă, dar fără caracter financiar, și între diferitele sectoare ale industriei financiare, cum ar fi sectorul bancar, al asigurărilor și al administrării de fonduri;

I.

întrucât în contextul remunerării trebuie avute în vedere mai multe elemente, cum ar fi (i) sistemele de remunerare, inclusiv structura, transparența și simetria acestora, precum și legătura dintre remunerare și stimulent, (ii) procesul de stabilire a sistemelor de remunerare, inclusiv definirea actorilor, a rolurilor și a responsabilităților, (iii) controlul asupra sistemelor de remunerare, cu o atenție deosebită acordată acționarilor și (iv) valoarea totală a remunerației, inclusiv salariile și pensiile;

J.

întrucât unele aspecte ale principiilor de importanță fundamentală cuprinse în recomandări rămân neclare și trebuie puse în aplicare în mod corespunzător, cum ar fi conceptul de criterii de performanță, care ar trebui să contribuie la crearea legăturii dintre salarizare și performanță, noțiunea de „performanță inadecvată” în cazul plăților compensatorii, plățile compensatorii și componentele variabile ale remunerării în sectorul serviciilor financiare;

K.

întrucât, având în vedere dificultățile recurente în definirea legăturii dintre salarizare și performanță, accentul ar trebui pus pe eficiența procesului prin care este stabilită politica de remunerare și pe transparență, ambele trebuind să se bazeze pe o bună gestionare definită și evaluată în funcție de un orizont de timp orientat pe termen mediu și lung, pentru a evita politicile nedurabile de gestionare a riscurilor orientate pe termen scurt (sau chiar pe termen foarte scurt), cu roluri și responsabilități distincte și bine definite ale celor implicați;

L.

întrucât soluțiile adoptate nu ar trebui să urmeze principiul „aceeași măsură pentru toți”, iar societățile ar trebui să-și păstreze flexibilitatea în ceea ce privește adaptarea sistemelor la propriile nevoi;

M.

întrucât este necesară o evaluare ex-post a performanței și a politicii de remunerare;

N.

întrucât transparența s-a dovedit a fi un element important al bunei guvernări; întrucât aceasta nu ar trebui să se reducă la o simplă informare a părților, ci ar trebui să însemne că societățile sunt capabile să explice alegerea unei anumite politici de remunerare;

O.

întrucât informarea părților în mod clar și inteligibil în legătură cu politica privind remunerarea directorilor ar trebui, în principiu, să favorizeze procesul luării deciziilor referitoare la politica de remunerare, în special de către acționari; această informare a părților ar putea include o specificare, în conturile anuale sau în raportul privind remunerațiile, a remunerației totale și a altor beneficii acordate fiecărui director în parte;

P.

întrucât obiectivul societății ar trebui să fie angajamentul constructiv al acționarilor și al angajaților; întrucât acest lucru presupune explorarea altor măsuri pentru implicarea efectivă a acționarilor în conturarea politicii societății privind remunerarea (cum ar fi posibilitatea, introdusă în Germania, ca societățile să ceară aprobarea acționarilor în ceea ce privește o politică de remunerare stratificată, printr-un vot consultativ), în special deoarece acționarii nu sunt întotdeauna dispuși sau pregătiți să-și asume un rol mai activ; întrucât acest lucru ar însemna, de asemenea, că ar trebui explorate modalitățile de a asigura un comportament mai degrabă proactiv decât reactiv al acționarilor față de conducere;

Q.

întrucât neimplicarea acționarilor este semnificativă în special în cadrul societăților cotate la bursă, ar trebui încurajată, prin urmare, utilizarea votului electronic în cadrul adunărilor generale ale acționarilor;

R.

întrucât legislația în vigoare privind informarea și consultarea lucrătorilor în ceea ce privește administrarea propriei lor întreprinderi trebuie aplicată corect, pentru a face posibil un veritabil dialog cu cadrele de conducere ale întreprinderilor și o definire clară a practicilor de remunerare și a obiectivelor întreprinderilor;

S.

întrucât stabilirea criteriilor pentru remunerarea cadrelor de conducere și a nivelului acesteia este de competența legală a consiliilor de administrație ale societăților;

T.

întrucât standardele cu caracter neobligatoriu sunt esențiale în ameliorarea performanței consiliilor de administrație și o trecere în revistă a bunelor practici ar putea fi necesară;

U.

întrucât scopul ar trebui să fie crearea unor comitete competente formate din directori și consilii de supraveghere, capabile să ia hotărâri obiective și independente; întrucât ar trebui evaluată eficiența și eficacitatea consiliilor de administrație;

V.

întrucât, date fiind neajunsurile recunoscute ale actualului sistem de guvernanță corporativă, ar trebui ca o anumită proporție (de exemplu, o treime) din directori (membrii consiliului de administrație) să fie formată din profesioniști, remunerați, responsabili față de acționari și subordonați exclusiv acestora; întrucât răspunderea și subordonarea acestora trebuie să treacă prin filtrul expertizei profesionale;

W.

întrucât, deși legiferarea în acest domeniu ar putea fi o opțiune mai dificilă și care necesită mai mult timp decât adoptarea de recomandări, abordarea bazată pe măsuri legislative cu caracter neobligatoriu este nesatisfăcătoare;

X.

întrucât Comisia intenționează ca recomandările să fie urmate de propuneri legislative care vizează includerea sistemelor de remunerare în domeniul supravegherii prudențiale și a propus, în special, revizuirea directivei privind cerințele de capital; întrucât Comisia intenționează să examineze măsuri suplimentare legate de serviciile financiare nebancare;

Y.

întrucât recomandările emise de Comisie în legătură cu societățile cotate la bursă nu reprezintă neapărat orientări generale adecvate pentru dezvoltarea bunelor practici din cadrul societăților comerciale necotate la bursă;

Z.

întrucât este esențială punerea în aplicare uniformă și coerentă a oricărui instrument adoptat în acest domeniu în întreaga Uniune Europeană și de către toate părțile implicate,

1.

salută măsurile care vizează abordarea aspectelor deontologice legate de administrarea societăților, pe care recenta criză financiară le arată ca fiind departe de a fi rezolvate; salută, în acest context, cele două recomandări emise de către Comisie;

2.

subliniază că abordarea bazată pe instrumente legislative fără caracter obligatoriu este, totuși, nesatisfăcătoare;

3.

salută, prin urmare, prima propunere legislativă a Comisiei care permite legiuitorului comunitar să abordeze în mod corespunzător chestiunile relevante, și anume modificarea directivei privind cerințele de capital;

4.

subscrie principiilor introduse de Comisie prin recomandările sale din 30 aprilie 2009, referitoare, în primul rând, la sistemul de remunerare și la aspectele privind guvernanța în domeniul remunerării directorilor și personalului de conducere al societăților cotate și, în al doilea rând, la sistemele de remunerare și la procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicii de remunerare (guvernanța), la transparența politicii de remunerare și la controlul prudențial (supravegherea) în sectorul financiar, dar subliniază că aceste recomandări nu au fost puse în practică în mod satisfăcător de către statele membre;

5.

susține că UE are nevoie de un model de producție cu orientare socială și ecologică, urmărind obiective pe termen lung, care să respecte interesul general - al societăților, al acționarilor și al salariaților - și de o nouă structură financiară bazată pe un sistem de norme prudențiale și deontologice, sub controlul autorităților naționale și europene de supraveghere cu putere de constrângere; de asemenea, consideră că sectorul financiar trebuie să răspundă necesităților economiei reale, să contribuie la o creștere durabilă și să dea dovadă de o mai mare responsabilitate socială;

6.

reamintește că, în perioada de restructurare a economiei, în afara măsurilor de sprijinire a economiei reale, sunt de o importanță crucială și trebuie luate în considerare de către toate părțile interesate și măsurile de protecție a ocupării forței de muncă, formării profesionale și a condițiilor de muncă;

7.

susține că politicile de remunerare care asigură o bună guvernanță durabilă sunt necesare nu doar din motive deontologice, ci și din motive preponderent economice, deoarece politicile de acest tip au un impact direct din perspectiva valorii patrimoniale și a oportunităților de dezvoltare ale societăților însele, precum și a economiei în general, și în ceea ce privește menținerea și crearea unui nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă;

8.

consideră că dispozițiile referitoare la politica de remunerare a directorilor de bănci și de instituții de credit trebuie să constituie mai mult decât simple recomandări și trebuie să ia forma unor dispoziții obligatorii, însoțite de un sistem de supraveghere pentru a evita ca partea variabilă a remunerației – bonusuri, opțiuni de achiziție de acțiuni și stimulente – să încurajeze politicile prea riscante de investiții și de administrare a societăților, care nu țin seama de impactul asupra economiei reale;

9.

subliniază că administrarea corporativă și politicile de remunerare trebuie să respecte și să stimuleze principiile egalității salariale și ale egalității de tratament între femei și bărbați, prevăzute de tratate și de directivele europene;

10.

consideră că sunt necesare măsuri legislative suplimentare la nivel european în vederea soluționării problemei legate de diferențele dintre normele naționale în materie de remunerare aplicabile societăților, în situațiile în care cadrele de conducere se mută dintr-un stat membru în altul în cadrul unei societăți (holding) sau de la o societate la altă societate dintr-un alt stat membru, sau când societățile își exercită dreptul la libera circulație în cadrul pieței interne, de exemplu prin intermediul fuziunilor transfrontaliere;

11.

consideră că este important să se sublinieze răspunderea socială generală a consiliilor de administrație ale societăților, pentru dezvoltarea durabilă, pe termen lung a societăților cu sediul în UE sau în statele membre, și se așteaptă ca aceste consilii să structureze remunerarea directorilor societăților într-un mod care să reflecte acest scop și care să fie transparent pentru opinia publică europeană;

12.

solicită Comisiei să propună modificări sectoriale specifice ale legislației din domeniul serviciilor financiare, pentru a asigura coerența în materie de politici de remunerare între instituțiile din sectorul bancar și nebancar; de asemenea, solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative în domeniul dreptului societăților comerciale pentru a putea contribui la abordarea aspectelor legate de guvernanță corporativă și pentru a asigura coerența în materie de politici de remunerare între toate tipurile de societăți;

13.

invită Comisia să încurajeze și să sprijine punerea eficientă în aplicare a măsurilor adoptate la nivelul UE, axându-se în special pe societățile transfrontaliere, și să-și îndeplinească angajamentul de a prezenta un raport de evaluare privind aplicarea ambelor recomandări de către statele membre; în acest context, solicită Comisiei să includă în concluziile raportului de evaluare un calendar al activităților legislative și nelegislative corespunzătoare, care ar putea constitui o continuare necesară;

14.

solicită punerea în aplicare eficace a normelor privind consultarea și participarea lucrătorilor, sisteme pentru care s-a optat în conformitate cu Directiva 2001/86/CE (5) de completare a statutului societății europene;

15.

consideră că societatea europeană constituie o platformă adecvată pentru cele mai bune practici, în vederea includerii principiilor etice în modalitățile de administrare a societăților transnaționale și a transpunerii în practică a acestor principii;

16.

invită statele membre să implementeze în mod eficient măsuri precum Directiva UE privind drepturile acționarilor, în vederea eliminării obstacolelor și a promovării participării la vot a acționarilor, în special în ceea ce privește votarea transfrontalieră;

17.

îndeamnă toți acționarii să se angajeze activ în revizuirea practicilor comerciale și în reformarea culturii antreprenoriale;

18.

solicită insistent ca femeile să fie promovate în posturi de conducere printr-o recomandare a Comisiei privind introducerea unui sistem de ocupare a posturilor în cadrul organelor de conducere ale societăților, precum și al altor organisme și foruri, în general;

19.

propune ca, prin evaluarea mai strictă a independenței membrilor organelor de conducere ale unei întreprinderi, autoritățile naționale de supraveghere să elaboreze mecanisme mai eficace de combatere a corupției a căror aplicare va permite nu numai consolidarea administrării întreprinderilor conform principiilor etice, ci și sporirea performanței lor economice;

20.

sprijină stabilirea unor orientări uniforme și cuprinzătoare referitoare la gestionarea riscurilor, care în prezent pare să fie abordată prin diferite coduri și standarde aplicabile în statele membre doar într-o manieră fragmentară;

21.

subliniază că în cazul infracțiunilor de natură economică, ar trebui să fie posibilă introducerea de acțiuni penale împotriva membrilor individuali ai consiliului de administrație al unei societăți, răspunzători de comiterea infracțiunilor respective;

22.

îndeamnă Comisia să promoveze utilizarea orientărilor axate pe cele mai bune practici în cazul societăților necotate la bursă, care să ia în considerare specificitățile și diferențele existente în cadrul acestui tip de societăți;

23.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/21

A.

întrucât investiția în acțiuni destinate tineretului este esențială pentru viitorul societății europene, în special într-o perioadă în care proporția tinerilor din populația totală este în continuă scădere;

B.

întrucât tineretul, în ansamblul său, reprezintă o valoare adăugată pentru societate și trebuie să fie recunoscut ca atare;

C.

întrucât, în conceperea politicilor actuale, generațiile de astăzi au o mare răspundere față de tineri și de generațiile viitoare; întrucât cei care elaborează politicile și cercetătorii trebuie să ia în considerare punctele de vedere ale tinerilor pentru a le permite să se exprime;

D.

întrucât Uniunea Europeană dispune de instrumente importante pentru politicile pentru tineret, însă acestea trebuie valorificate la maximum, trebuie comunicate și integrate deplin de către statele membre;

E.

întrucât ocuparea forței de muncă înseamnă mai mult decât o activitate remunerată: aceasta reprezintă un agent de socializare, poate oferi sprijin, o structură și formarea unei identități;

F.

întrucât un loc de muncă nesigur poate determina tinerii să evite sau să amâne întemeierea unei familii, ceea ce va avea un impact asupra evoluției demografice;

G.

întrucât tineretul european de astăzi se confruntă cu un nivel din ce în ce mai ridicat al șomajului și este foarte afectat de criza economică; întrucât în special tinerii mai puțin calificați sunt adesea victimele șomajului și întrucât, din acest motiv, este important să se asigure tinerilor o formare cât mai bună, care să le garanteze un acces rapid și o integrare pe termen lung pe piața muncii;

H.

întrucât ar trebui să fie sprijinit accesul egal pentru toți tinerii la educație și formare profesională de calitate la toate nivelurile, iar oportunitățile de învățare pe tot parcursul vieții ar trebui promovate mai intens;

I.

întrucât ar trebui să se faciliteze tranziția tinerilor de la educație și formare la piața forței de muncă;

J.

întrucât este urgent să se acorde prioritate absolută problemei abandonului școlar prematur, analfabetismului, în special în rândul adolescenților și al tinerilor deținuți;

K.

întrucât problemele legate de sănătate, locuințe și mediu au o mare importanță pentru tineri și pot avea consecințe grave pentru viața și viitorul lor; întrucât este necesară promovarea unui mediu favorabil în materie de educație, ocupare a forței de muncă, inserție socială și sănătate;

L.

întrucât tinerii au nevoie, pe lângă susținere din partea unui mediu familial sănătos, de un sprijin pentru a-și satisface nevoia de autonomie și independență;

M.

întrucât aspectele legate de mediu nu sunt incluse în mod explicit nici în comunicarea Comisiei, nici în rezoluția Consiliului, deși sunt esențiale pentru tineri și au efecte importante asupra sănătății, calității vieții și binelui generațiilor viitoare; întrucât, din acest motiv, într-o strategie UE pentru tineret ar trebui menționate clar în cadrul domeniilor de acțiune chestiunile de mediu;

N.

întrucât participarea activă în societate nu reprezintă numai un mijloc important de a responsabiliza tinerii, ci contribuie, de asemenea, la dezvoltarea personală a acestora, la mai buna lor integrare în societate, la dobândirea unor competențe și la dezvoltarea simțului răspunderii;

O.

întrucât munca tineretului este importantă în cadrul strategiei UE pentru tineret, ca activitate recreativă fructuoasă efectuată pentru tineri și de către tineri, dar și ca modalitate de dobândire a unor competențe și de a contribui la dezvoltarea personală;

P.

întrucât a ști ce este și a trăi experiența de a avea un rol în societate contribuie la înțelegerea semnificației participării și la o participare activă la democrație și la procesele sale;

Q.

întrucât tinerii ar trebui să fie informați mai bine cu privire la existența programelor europene pentru tineret, pentru a crește nivelul de participare al acestora;

R.

întrucât o politică eficace privind tineretul poate contribui la dezvoltarea unei mentalități europene,

1.

salută Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie a UE pentru tineret – investiție și mobilizare”;

2.

salută Rezoluția Consiliului privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018);

3.

evidențiază că definiția conceptului de „tineret” variază de la un stat membru la altul; observă că acest concept este influențat de diferite circumstanțe sociale și că acest lucru lasă loc diferențelor de abordare ale fiecărui stat membru;

4.

consideră că programele și fondurile comunitare ar trebui să reflecte ambiția Europei în ceea ce privește tinerii;

5.

solicită statelor membre să pună integral în aplicare dispozițiile Tratatului de la Lisabona în domeniul politicii pentru tineret, cum ar fi încurajarea participării tinerilor la viața democratică, acordarea unei atenții speciale tinerilor sportivi și tinerelor sportive și aplicarea juridică a Cartei drepturilor fundamentale;

6.

recunoaște faptul că, acordând atenția cuvenită principiului subsidiarității, metoda deschisă de coordonare (MDC) consolidată, reprezintă un instrument potrivit pentru cooperare în chestiunile legate de politica pentru tineret, în ciuda carențelor sale, a utilizării sale limitate, a deficitului său de legitimitate, a lipsei unei cooperări efective între „experți” și politicienii aleși, a lipsei unei integrări adecvate a acesteia în raport cu prioritățile naționale și a riscului unei confuzii cu privire la distribuirea responsabilităților între diferitele niveluri; consideră că, pentru a obține rezultate pe termen lung, metoda deschisă de coordonare (MDC) ar trebui consolidată;

7.

subliniază faptul că, pentru a avea rezultate optime, metoda deschisă de coordonare trebuie să fie sprijinită de o puternică voință politică din partea tuturor actorilor implicați; consideră că deficiențele de implementare constituie un obstacol major în realizarea obiectivelor propuse;

8.

recunoaște importanța colaborării între instituțiile de la nivel local, regional, național și european pentru atingerea obiectivelor prezentei strategii și solicită participarea activă a Comisiei, a statelor membre și a reprezentanților tinerilor la implementarea unei strategii pentru tineret;

9.

insistă pentru o cooperare mai strânsă între Parlamentul European, Comisie și Consiliu cu privire la chestiunile legate de tineri și subliniază necesitatea unei cooperări mai integrate cu și între parlamentele naționale în cadrul procesului MDC;

10.

salută definirea clară a dublei abordări, introducerea metodelor de lucru și, în special, lista bine definită a instrumentelor de aplicare stabilită de Consiliu; solicită implicarea Parlamentului European în definirea priorităților pe cicluri de activitate; solicită ca cooperarea europeană în domeniul tineretului să fie pertinentă, concretă și bazată pe elemente concrete;

11.

subliniază necesitatea dezvoltării unor indicatori clari și ușor de utilizat, atât la nivel european, cât și la nivel național, care să facă posibilă îmbunătățirea, extinderea și actualizarea cunoașterii reale a condiției tinerilor, precum și măsurarea și compararea progreselor înregistrate în aplicarea unor obiective stabilite de comun acord; subliniază importanța monitorizării și evaluării constante;

12.

evidențiază importanța unei evaluări a stadiului de aplicare a Strategiei UE pentru tineret; subliniază faptul că rapoartele de activitate ale statelor membre în domeniul tineretului ar trebui să fie publicate în scopul creșterii gradului de sensibilizare a populației; subliniază necesitatea monitorizării evoluției și schimbărilor modului de viață al tinerilor europeni, pentru ca progresele reale realizate să poată fi evaluate;

13.

consideră că trebuie dezvoltată mai mult învățarea reciprocă, ca mijloc de facilitare a schimbului de bune practici și de creștere a coerenței măsurilor luate la nivel național;

14.

consideră că, pentru a avea o strategie UE cuprinzătoare pentru tineret, elaborarea politicilor și a programelor și acțiunilor UE în acest domeniu ar trebui să se facă în paralel, într-o manieră clară și transparentă; consideră, în special, că rezultatele implementării programelor UE ar trebui să furnizeze o bază de evaluare pentru formularea politicilor pentru tineret și a strategiei UE pentru tineret în general, și reciproc;

15.

subliniază, de asemenea, necesitatea unei analize aprofundate a programelor existente deja implementate pentru un management eficient al calității și, pe această bază, a identificării eventualelor ameliorări care pot fi aduse programelor în viitor;

16.

subliniază necesitatea mobilizării și adaptării programelor și fondurilor sociale pentru tineret ale UE și a facilitării accesului la acestea, precum și necesitatea simplificării procedurilor de acces; subliniază importanța unei abordări practice și nebirocratice în acest domeniu, în vederea implementării unei strategii integrate de îmbunătățire a vieții tinerilor; subliniază importanța participării tinerilor la punerea în practică a programelor pentru tineret pentru a le cunoaște mai bine nevoile;

17.

subliniază rolul important al programelor Comenius, Erasmus și Leonardo da Vinci în dezvoltarea politicilor europene în domeniul educației și al formării; reiterează prioritatea politică acordată de Parlament acestor programe, pe care le consideră o articulație esențială a dezvoltării strategiei UE pentru tineret, în special în ceea ce privește viitoarea generație de programe multianuale;

18.

consideră că trebuie intensificate eforturile de promovare a mobilității tinerilor în Europa și că, în cadrul programelor de mobilitate, trebuie să existe un spațiu suficient și o atenție adecvată pentru schimburile tinerilor în afara educației formale;

19.

solicită Comisiei ca, în cadrul noilor programe de mobilitate, să acorde o atenție specială mobilității animatorilor de tineret și solicită, în acest sens, extinderea actualului regim special de vize pentru studenți la persoanele care lucrează pentru tineret;

20.

atrage atenția asupra necesității de a implica mass-media în popularizarea programelor pentru tineret;

21.

recunoaște că îmbunătățirea vieții tinerilor este o sarcină transsectorială, care trebuie luată în considerare în toate domeniile politice; încurajează instituțiile europene și statele membre să promoveze crearea unui serviciu pentru tineret în toate departamentele și ministerele, ceea ce ar ajuta la o mai bună elaborare a politicilor pertinente în domeniul tineretului; de asemenea, solicită Comisiei să numească și să formeze un responsabil cu probleme de tineret în cadrul direcțiilor sale generale; consideră că obiectivul ar fi evaluarea documentelor Comisiei din perspectiva obiectivelor politicii pentru tineret; prin urmare, salută în mod ferm abordarea intersectorială ca factor necesar pentru atingerea unui nivel optim de eficiență; consideră că integrarea chestiunilor referitoare la tineret în toate domeniile de politică este un factor cheie al succesului strategiei pentru tineret;

22.

subliniază necesitatea instituționalizării dreptății intergeneraționale la nivel european și a adoptării acestui principiu de către statele membre pentru a reglementa în mod just relațiile dintre generații;

23.

subliniază în mod ferm faptul că criza economică mondială are un impact major asupra tineretului și că, prin urmare, ar trebui să influențeze în mod serios prioritățile din cadrul domeniilor de acțiune; consideră că aceasta ar trebui să se regăsească în identificarea unei serii de măsuri suplimentare pentru ieșirea din criză în domeniul social și că trebuie acordată o atenție specială adaptării nivelurilor de protecție socială și a sistemelor de securitate socială;

24.

subliniază importanța eliminării tuturor formelor de discriminare împotriva tinerilor, cum ar fi discriminarea bazată pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală;

25.

subliniază importanța considerării tinerilor ca un grup prioritar în viziunea socială a UE;

26.

subliniază cu fermitate necesitatea de a se acorda tinerilor cu dizabilități asistență eficace, personalizată, precum și șanse reale și egale de acces fizic, senzorial și cognitiv la educație, locuri de muncă, cultură, activități recreative, sport, activități sociale și de implicare în gestionarea afacerilor publice și civile;

27.

solicită luarea de măsuri menite să asigure respectarea diversității și integrării cu succes a tinerilor și copiilor;

28.

solicită statelor membre să identifice conexiunile intersectoriale dintre politicile pentru tineret și politicile din domeniile educației, formării, ocupării forței de muncă, culturii și altele;

29.

subliniază necesitatea unor legături puternice între politicile referitoare la tineri și cele referitoare la copii;

30.

încurajează statele membre să intensifice interacțiunea dintre laturile „triunghiului cunoștințelor” (educație, cercetare, inovare) ca element esențial pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă; recomandă în mod ferm promovarea unor criterii pentru o mai amplă recunoaștere a educației și formării profesionale informale, prin accelerarea adoptării sistemului EQF pentru recunoașterea calificărilor, transparență și validarea competențelor;

31.

solicită statelor membre să ia mai multe inițiative de a investi în competențe adaptate cererii de pe piața forței de muncă și încurajează statele membre să conecteze programele de învățământ la cerințele pieței muncii, să creeze un cadru juridic privind formarea profesională pe termen scurt (acolo unde este încă necesară) și să facă uz, ori de câte ori este posibil, de validarea competențelor și recunoașterea calificărilor;

32.

atrage atenția asupra problemei abandonului școlar și a necesității de a lua măsuri pentru ca un procent cât mai mare de tineri să finalizeze perioada de educație obligatorie;

33.

încurajează ferm statele membre, în contextul acordării unei finanțări sporite, să promoveze mobilitatea în domeniul învățării și formării a tuturor tinerilor, aceasta reprezentând un factor esențial pentru acumularea de cunoștințe și experiență profesională; subliniază importanța mobilității tinerilor și în regiunile de la frontierele UE, prin garantarea unei largi participări la programele europene destinate tinerilor;

34.

solicită statelor membre să facă tot posibilul pentru a realiza obiectivele strategice și a îndeplini condițiile stabilite în cadrul strategic pentru cooperare europeană în domeniul educației și formării (EF 2020), în special în ceea ce privește persoanele lipsite de competențele de bază și cele care abandonează timpuriu învățământul;

35.

solicită statelor membre să creeze suficiente modalități prin care cei care au părăsit sistemul educațional să se poată reintegra în acesta și să asigure o serie de punți pentru cei care au urmat cursuri de formare profesională, pentru ca aceștia să-și continue educația la niveluri superioare; îndeamnă statele membre să adopte inițiative și să ofere programe specifice pentru tinerii în situație de eșec din cauza circumstanțelor nefavorabile sau a unor alegeri nefericite;

36.

subliniază că este important să se ofere tinerilor acces la orientare și consiliere în tranziția de la educație la angajare;

37.

solicită statelor membre să garanteze că tinerii și copiii, indiferent de statutul juridic al familiilor lor, au dreptul la educația publică, sprijinindu-i, cu respectarea necesară pentru propria lor cultură și limbă, pentru a dobândi cunoștințele necesare de limbă a statului membru gazdă și cunoașterea culturii acestuia, care constituie un instrument de integrare;

38.

solicită statelor membre să asigure accesul egal la educație pentru tineri, indiferent de originea lor socială sau de situația financiară și să asigure acces egal la educație pentru tinerii defavorizați, din familii cu venituri reduse;

39.

solicită statelor membre să implementeze Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități și să transforme în realitate ideea de educație integrantă, atât cea formală, cât și cea informală;

40.

subliniază importanța unui nou sistem de formare pentru profesori, continuu și eficace, pentru a ajuta tinerii studenți să facă față cu mai mult succes provocărilor din societatea noastră în rapidă schimbare;

41.

subliniază importanța promovării competențelor în utilizarea media;

42.

subliniază faptul că educația are un rol fundamental pentru evoluția pozitivă a atitudinilor personale;

43.

este extrem de preocupat cu privire la numărul de tineri șomeri, angajați sub nivelul lor de competență sau într-o situație precară, în special în această perioadă de criză economică; susține fervent invitația adresată Consiliului European de a se asigura că Strategia de la Lisabona post-2010 și Strategia Europa 2020 includ o perspectivă asupra tineretului și de a sprijini continuarea inițiativelor conforme cu obiectivele generale ale Pactului european pentru tineret; susține puternic propunerea de a concepe măsuri adecvate, specifice pentru tineri în cadrul programelor de redresare incluse în planurile economice și financiare de criză;

44.

subliniază necesitatea vitală de a realiza obiectivele Strategiei europene de la Lisabona pentru creștere și ocuparea forței de muncă și consideră că noua agendă a UE pentru 2020 ar trebui să permită redresarea completă a UE după criză, prin avansarea mai rapidă spre o economie inovatoare și creatoare de locuri de muncă; în acest context, îndeamnă la o mai mare concentrare a noii agende asupra tinerilor;

45.

solicită statelor membre să ia măsuri împotriva nesiguranței locurilor de muncă și a condițiilor de muncă precare cu care se confruntă tinerii și să susțină activ reconcilierea vieții profesionale cu viața personală și de familie;

46.

invită statele membre să țină seama de dimensiunea intergenerațională în politicile lor de încurajare a ocupării forței de muncă;

47.

solicită statelor membre să faciliteze accesul tinerilor la toate tipurile de locuri de muncă în condiții bune de muncă, pentru a evita neconcordanța între competențe și locurile de muncă, care reprezintă o risipire a talentelor; în această privință, recomandă ameliorarea calității stagiilor și a drepturilor stagiarilor, prin garantarea faptului că majoritatea programelor de stagii oferă tinerilor calificare și conduc la posturi plătite;

48.

de asemenea, solicită statelor membre să ofere mai multe șanse de angajare, să implementeze programe de protecție socială pentru tinerii dezavantajați, să asigure șanse egale pentru tinerii din zonele periferice și din centrele urbane și să ofere un sprijin special tinerelor mame;

49.

reamintește riscul migrației creierelor și consecințele negative ale acestui fenomen asupra țărilor de origine a tinerilor; solicită statelor membre să analizeze și să elaboreze strategii de reținere a tinerilor în țările și regiunile în care imigrația este ridicată, luând diverse forme, precum migrația creierelor, acoperirea deficitului de personal calificat și locurile de muncă prost plătite, flexibile, necalificate și adesea sezoniere;

50.

solicită statelor membre să elimine situațiile în care se constată o disparitate a remunerațiilor între tineri și tinere creată pe criterii de sex;

51.

solicită statelor membre să garanteze, în contextul globalizării, dreptul la locuri de muncă decente și la securitatea socială, asigurând un echilibru între flexibilitate și siguranță;

52.

solicită statelor membre să garanteze transferabilitatea completă a beneficiilor sociale, pentru a nu pune în pericol protecția socială a tinerilor activi care au optat pentru mobilitate;

53.

subliniază importanța stagiilor de practică în companii și instituții, încă din perioada de studii, care ar putea facilita găsirea ulterioară a unui loc de muncă;

54.

sugerează promovarea unei culturi a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor, printr-o mai bună comunicare privind lumea afacerilor, prin sprijinirea dezvoltării structurilor și rețelelor europene în acest domeniu și prin încurajarea tinerilor să desfășoare activități lucrative independente și să utilizeze instrumentele de microcredit și microfinanțare; subliniază importanța învățării pe tot parcursul vieții;

55.

susține necesitatea unei sinergii între lumea educației și cea a producției, și a unor forme avansate de integrare între universități și societăți;

56.

încurajează statele membre să sprijine inițiativele private ale tinerilor, inclusiv prin programe naționale complementare programelor europene;

57.

atrage atenția asupra necesității de a elabora politici pentru concilierea vieții profesionale cu viața privată și încurajarea întemeierii familiilor de către tineri; de asemenea, subliniază necesitatea de a asigura venituri suficiente tinerilor, pentru a le conferi independență în luarea deciziilor, inclusiv în ceea ce privește decizia de a-și întemeia o familie;

58.

subliniază faptul că schimbările climatice și ecologice și degradarea mediului au efecte defavorabile asupra vieții tinerilor și solicită luarea unor măsuri sustenabile în această privință;

59.

solicită statelor membre să includă în programele de învățământ forme potrivite de sensibilizare cu privire la prevenirea riscurilor la adresa sănătății și a mediului;

60.

regretă profund faptul că nu se face nici o referire, în cadrul de cooperare, la politicile referitoare la consumatori; consideră că unele probleme de sănătate pot fi legate de producerea și comercializarea alimentelor nesănătoase;

61.

subliniază necesitatea luării în considerare a vulnerabilității specifice a tinerilor și copiilor atunci când se elaborează politici referitoare la consumatori și la mediu; subliniază necesitatea de a asigura un nivel ridicat de protecție a tinerilor consumatori prin acțiuni precum campaniile de informare și educare;

62.

evidențiază importanța combaterii în continuare a consumului de droguri, a efectelor dăunătoare ale alcoolului și ale tutunului și ale altor forme de dependență, inclusiv cea de jocurile de noroc, în special prin mijloace de prevenire și reabilitare; solicită statelor membre să eficientizeze la maximum Planul de acțiune al UE împotriva drogurilor și Strategia UE de susținere a statelor membre în combaterea efectelor nocive ale alcoolului și a altor forme de dependență;

63.

reamintește, de asemenea, că tinerii și copiii sunt expuși la numeroase scene violente transmise de media; sugerează ca această chestiune să fie examinată mai îndeaproape și să se ia toate măsurile necesare în vederea eliminării efectelor acestora asupra sănătății lor mentale;

64.

recomandă ghidarea tinerilor în utilizarea noilor tehnologii prin politici de formare în domeniul media și de sensibilizare cu privire la pericolele unei utilizări necontrolate;

65.

subliniază rolul informării tinerilor asupra chestiunilor referitoare la educația sexuală pentru protecția sănătății acestora;

66.

atrage atenția asupra frecvenței din ce în ce mai mari a sarcinilor înainte de vârsta majoratului și solicită Comisiei și statelor membre să crească gradul de conștientizare și să educe tinerii în această privință;

67.

solicită statelor membre să se asigure că tinerii și copiii imigranți au acces la asistența medicală de bază, independent de statutul juridic al familiilor lor;

68.

subliniază rolul sportului ca ansamblu de activități care promovează un stil de viață sănătos pentru tineri și care sprijină activitatea în echipă, echitatea și responsabilitatea, precum și rolul informării tinerilor în combaterea violenței pe terenurile de sport; solicită programe speciale pentru tinerii cu dizabilități;

69.

solicită statelor membre ca, în cadrul eforturilor lor de a încuraja tinerii să practice sporturi, să ia în considerare aspectele legate de gen și să sprijine sporturile mai puțin populare;

70.

subliniază importanța promovării campaniilor educative pentru tineri care să vizeze combaterea dopajului și susținerea unui sport curat;

71.

subliniază importanța menținerii unui dialog și a unei consultări de natură structurată cu tinerii; încurajează în mod ferm promovarea participării tinerilor și a organizațiilor de tineret la toate nivelurile (local, național și internațional) la elaborarea politicilor generale și, în special, la politicile privind tineretul și nu numai, printr-un dialog structurat permanent;

72.

subliniază importanța luării în calcul a unei metode de consultare a tinerilor, astfel încât să se poată ține seama de o gamă largă de opinii ale tinerilor; este în favoarea constituirii unor structuri în care toți actorii să poată lucra împreună, influențând în egală măsură politicile și deciziile, și în favoarea asigurării mijloacelor necesare pentru a crea aceste structuri;

73.

încurajează statele membre să includă organizațiile de tineret în procesul decizional, inclusiv la nivel local;

74.

subliniază importanța implicării unor delegați ai tinerilor cu adevărat reprezentativi în dialogul structurat și recomandă Comisiei să consulte reprezentanții consiliilor naționale de tineret cu privire la temele prioritare pentru tineri;

75.

își exprimă acordul față de necesitatea, invocată deseori, de recunoaștere și sprijin a organizațiilor de tineret și a contribuției majore pe care acestea o au la educația neformală; solicită Comisiei și Consiliului să încurajeze statele membre să creeze și să sprijine parlamentele și consiliile locale ale tinerilor și să lanseze programele corespunzătoare;

76.

subliniază necesitatea de a implica mai mulți tineri, cu experiențe diverse, în scopul amplificării caracterului reprezentativ; se declară în favoarea încurajării participării de la o vârstă timpurie; în acest context, încurajează o reflecție asupra întăririi legăturilor dintre școli, organizațiile de tineret și alte organizații ale societății civile, și recomandă insistent încurajarea unei recunoașteri mai extinse a educației neformale;

77.

sugerează crearea unor sisteme de recompensare a tinerilor care participă activ în societate, cu obiectivul final de a institui o cultură a drepturilor și obligațiilor;

78.

subliniază necesitatea unor eforturi deosebite pentru a încuraja tinerii din zonele periferice și rurale și din cartierele sărace să participe activ la activitățile europene; regretă, în acest sens, că nu s-au propus, în cadrul de cooperare, măsuri specifice pentru o mai bună comunicare a programelor UE către tineri, mai ales către cei care locuiesc în regiuni îndepărtate și către cei care nu fac parte din organizații politice, sociale sau neguvernamentale; solicită Comisiei un angajament concret în această privință;

79.

subliniază necesitatea intensificării eforturilor de a asigura un schimb tridirecțional eficient de opinii și informații între comunitățile universitare, de afaceri și politice, la nivel local, național, regional și european;

80.

solicită statelor membre favorizarea accesului la noile tehnologii pentru a stimula creativitatea și capacitatea de inovare a tinerilor și pentru a trezi interesul pentru cultură, arte și știință;

81.

este surprins de faptul că în Comunicarea Comisiei lipsește cu desăvârșire o referire explicită la implicațiile culturale; adaugă faptul că acestea nu se pot limita la spiritul întreprinzător și la noile tehnologii;

82.

salută luarea în considerare, în rezoluția Consiliului, a rolului activităților socio-culturale, care sunt complementare celor din cadrul sistemului educativ și al mediului familial; consideră că aceste activități contribuie cu precădere și de o manieră decisivă la combaterea discriminărilor și a inegalităților și înlesnesc accesul tinerilor la activități recreative, cultură și sport;

83.

subliniază importanța susținerii culturii tinerilor și a recunoașterii acesteia atunci când statele membre atribuie fonduri, acest lucru fiind esențial pentru dezvoltarea creativității tinerilor;

84.

salută propunerea inclusă în rezoluția Consiliului, vizând promovarea formării specializate a tinerilor lucrători în domeniul culturii, al noilor mijloace de informare și al competențelor interculturale;

85.

sugerează includerea unei perspective asupra tinerilor în politicile, programele și acțiunile din domeniul culturii și al media;

86.

consideră că instituțiile culturale (muzee, biblioteci, teatre etc.) trebuie încurajate să implice mai mult copiii și tinerii;

87.

solicită Comisiei și Consiliului să creeze o legitimație europeană pentru tineri, cu ajutorul căreia aceștia să aibă acces la instituțiile culturale de pe teritoriul UE la un preț foarte scăzut;

88.

salută decizia Consiliului prin care anul 2011 este desemnat An european al voluntariatului și măsurile prevăzute în Recomandarea Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari pe teritoriul Uniunii Europene;

89.

consideră că voluntariatul tinerilor ar trebui să fie sprijinit inclusiv prin extinderea programului european de voluntariat și prin ajutarea tinerilor defavorizați, să se angajeze în activități de voluntariat;

90.

consideră că, în funcție de rezultatul evaluării acțiunii pregătitoare Amicus, trebuie preconizate alte acțiuni de acest tip;

91.

consideră că activitățile de voluntariat nu trebuie să înlocuiască oportunitățile profesionale, de muncă remunerată, ci să constituie o valoare adăugată la nivelul societății;

92.

solicită introducerea și recunoașterea reciprocă a unei legitimații europene pentru voluntari, pe lângă actuala legitimație europeană pentru tineret; această legitimație ar oferi o listă a activităților voluntare efectuate de copii și tineri și ar putea fi prezentată potențialilor angajatori ca o dovadă a calificărilor;

93.

salută faptul că 2010 este Anul european al luptei împotriva sărăciei și excluderii sociale, în special în contextul crizei economice și financiare, care are un impact negativ pronunțat asupra tinerilor;

94.

consideră că, în condițiile îmbătrânirii societăților echitatea intergenerațională este o provocare majoră; solicită statelor membre să ia în considerare interesul tinerilor și al viitoarelor generații atunci când elaborează politici, în special în perioade de criză economică și financiară;

95.

subliniază, de asemenea, necesitatea de a dezvolta mai multe programe de informare pentru grupurile marginalizate, precum tinerii imigranți și toate persoanele cu nevoi speciale (persoane cu dizabilități, tineri care trebuie reintegrați în societate după o perioadă de detenție, persoane fără adăpost, în situație precară, etc.);

96.

recunoaște necesitatea de a crește gradul de conștientizare cu privire la tinerii cu dizabilități și solicită instituțiilor europene să ia măsuri pentru a asigura pe viitor integrarea deplină a tinerilor cu dizabilități;

97.

își reiterează solicitarea de a asigura egalitatea de gen de la o vârstă fragedă și în toate privințele; salută în mod special, de aceea, faptul că rezoluția Consiliului vizează îmbunătățirea serviciilor de îngrijire a copiilor și promovarea împărțirii responsabilităților între părinți, pentru a facilita reconcilierea vieții profesionale cu cea privată în cazul tinerilor și al tinerelor;

98.

subliniază necesitatea de a trezi copiilor și tinerilor conștiința faptului că discriminarea sub orice formă și în orice domeniu este inacceptabilă și de a lua măsuri ferme pentru combaterea oricăror forme de extremism;

99.

recomandă ca, în fiecare stat membru, asigurarea asistenței sociale pentru toți tinerii minori să devină o prioritate;

100.

subliniază importanța incluziunii în ceea ce privește mediul digital; încurajează statele membre să elaboreze, în cadrul învățământului formal și informal, concepte cu ajutorul cărora să se garanteze accesul la informație, educație și cultură și să se amelioreze competența tinerilor în domeniul media;

101.

recomandă acordarea de asistență directă pentru dezvoltare măsurilor care avantajează tinerii și care servesc luptei împotriva consumului și traficului de droguri în țările în curs de dezvoltare;

102.

este în favoarea încurajării activităților de interes general care dau tinerilor sentimentul responsabilității, precum voluntariatul legat de schimbările climatice, dezvoltare sau ajutor umanitar; în acest sens, salută oportunitățile pe care crearea unui Corp voluntar european de ajutor umanitar le va oferi tinerilor în vederea participării la activitățile umanitare ale UE și invită statele membre să se asigure că existența acestuia este adusă la cunoștința tinerilor;

103.

încurajează Comisia să examineze în continuare posibilitatea intensificării activităților de cooperare internațională în domeniul voluntariatului pentru tineret;

104.

solicită statelor membre să dezvolte schimburi și înfrățiri cu regiunile și colectivitățile locale din țările terțe, pentru a promova dialogul intercultural și a încuraja tinerii să inițieze proiecte comune;

105.

subliniază importanța ameliorării și implementării pe scară largă a programului Erasmus Mundus;

106.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/32

A.

întrucât toate dispozițiile legislative trebuie să fie proporționate în raport cu obiectivul și ar trebui să fie introduse numai după realizarea unui studiu de impact în care să se analizeze povara financiară pe care ar crea-o dispozițiile în cauză și care să includă o analiză detaliată a raportului costuri/beneficii;

B.

întrucât simplificarea ar trebui să fie în primul rând în beneficiul agricultorilor și nu numai al autorităților naționale și al organismelor de plată din statele membre, după cum s-a observat în mod predominant;

C.

întrucât o nouă PAC ar trebui să permită agricultorilor să se concentreze asupra obiectivului fundamental privind asigurarea siguranței, calității și a trasabilității alimentelor, sprijinindu-i, în același timp, pe aceștia în livrarea de bunuri publice nedestinate comercializării;

D.

întrucât obiectivul ar trebui să constea în reducerea costurilor asociate punerii în aplicare a PAC, atât directe, cât și indirecte, reducându-se povara administrativă cu care se confruntă producătorii comunitari și, mai presus de toate, acordând agricultorilor posibilitatea să dedice mai mult timp cultivării terenurilor lor;

E.

întrucât noua PAC ar trebui să fie viabilă din punctul de vedere al competitivității;

F.

întrucât este necesar să se asigure o legislație clară și inteligibilă care să ofere certitudine juridică autorităților competente și agricultorilor și să se elimine dispozițiile legislative inutile;

G.

întrucât distribuția plății unice pe exploatație ar trebui să garanteze echitatea;

H.

întrucât este necesar un cadru juridic funcțional pentru gestionarea aspectelor juridice importante pe care le presupune PAC;

I.

întrucât o nouă PAC ar trebui să fie orientată mai mult spre piață, în conformitate cu recentele reforme ale PAC, și să se concentreze asupra reducerii protecționismului excesiv, menținând în același timp instrumentele disponibile pentru ajutarea fermierilor în vremuri de volatilitate economică severă;

J.

întrucât noua PAC ar trebui să fie mai simplă și să aibă o capacitate mai mare de reacție;

K.

întrucât legislația ar trebui să fie mai flexibilă, pentru a-i permite PAC să recunoască anumite regiuni și teritorii fără a pune în pericol caracterul comun al PAC;

L.

întrucât ar trebui promovat schimbul de bune practici între statele membre și între autoritățile locale;

M.

întrucât politica agricolă comună prezintă o importanță esențială în cadrul UE-27 ca mijloc necesar nu doar în vederea asigurării unei aprovizionări corespunzătoare cu alimente sănătoase, ci și în scopul de a răspunde în continuare unor provocări precum conservarea zonelor rurale, a regiunilor montane, a zonelor dezavantajate, a zonelor ultraperiferice și a multifuncționalității agriculturii europene,

1.

subliniază faptul că PAC ar trebui să încerce să armonizeze reglementările prin eliminarea duplicării; de asemenea, solicită Comisiei ca, atunci când introduce noi modificări, să elimine în același timp poverile inutile;

2.

îndeamnă Comisia să consulte pe larg și cu regularitate părțile interesate din domeniul agriculturii, pentru a realiza o mai bună evaluare a impactului regulamentului la fața locului și pentru a identifica norme practice, simple și transparente pentru agricultori;

3.

subliniază faptul că este necesară simplificarea în continuare a PAC, în vederea reducerii costurilor de punere în aplicare pentru instituțiile UE, statele membre și beneficiarii însuși; în acest mod, politica va fi mai ușor de înțeles pentru agricultori și contribuabili;

4.

solicită Comisiei armonizarea reglementărilor PAC prin eliminarea duplicării și reducerea birocrației, în vederea creșterii competitivității sectorului agricol în toate statele membre;

5.

subliniază faptul că măsurile PAC ar trebui proporționate în raport cu riscul și ar trebui să se recurgă la calea legislativă doar în cazul în care acest lucru este pe deplin justificabil, împiedicând astfel o construcție juridică dificil de înțeles pentru agricultori;

6.

solicită ca PAC să fie orientată mai degrabă spre rezultate decât spre reglementare și ca toate statele membre și autoritățile regionale ale acestora să ofere mai mult ajutor și consultanță agricultorilor prin intermediul instrumentelor consultative și al unor metode de comunicare corespunzătoare;

7.

estimează că, în conformitate cu principiile unei mai bune legiferări, toate dispozițiile legislative viitoare vor fi însoțite de o evaluare completă a impactului care să țină seama de sarcinile administrative și de natură normativă, garantând proporționalitatea dintre noile reglementări și obiectivele urmărite;

8.

consideră că, ori de câte ori este posibil, statele membre ar trebui să permită autocertificarea;

9.

consideră că statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a include în cadrul planurilor de dezvoltare rurală un sistem de plată forfetară pe parcelă de teren, în special în cazul exploatațiilor de mici dimensiuni, cu condiția garantării respectării obligațiilor asumate;

10.

recunoaște importanța principiului ecocondiționalității drept unul din conceptele-cheie ale plăților directe din cadrul PAC, dar că se recomandă o simplificare aprofundată, fără a se reduce eficacitatea acestora;

11.

subliniază faptul că este necesar ca PAC să fie mai simplă, mai transparentă și mai echitabilă;

12.

subliniază faptul că simplificarea PAC nu trebuie să ducă la reducerea sprijinului acordat agricultorilor și la eliminarea progresivă a instrumentelor tradiționale de gestionare a pieței; solicită Uniunii Europene să adopte mecanisme eficiente pentru a opri volatilitatea prețurilor în viitor;

13.

subliniază că simplificarea PAC trebuie însoțită de acțiuni corespunzătoare de informare a beneficiarilor și solicită Comisiei extinderea și dezvoltarea acțiunilor de informare în domeniul politicii agricole comune;

14.

solicită acordarea posibilității de a efectua o rectificare autonomă a erorilor, ceea ce ar permite beneficiarilor plăților care încalcă în mod neintenționat normele să informeze autoritățile despre acest lucru, fără a fi pasibili de plata unei amenzi drept urmare a acestei acțiuni;

15.

subliniază faptul că sistemul de amenzi aplicate agricultorilor pentru comiterea unor erori în ceea ce privește cererile de plată ar trebui să fie proporțional cu gravitatea încălcării și că nu ar trebui să se aplice sancțiuni în cazul unor erori lipsite de importanță și, în special, nu în cazul unor erori care nu au fost comise din vina agricultorului;

16.

subliniază faptul că toate amenzile administrative, inclusiv obligația de rambursare a oricărei plăți primită de agricultor, nu ar trebui să se întemeieze pe circumstanțe care nu se află în mod obiectiv sub controlul agricultorului;

17.

subliniază chestiunea agricultorilor ai căror soți dețin exploatații agricole separate, care ar trebui, prin urmare, să beneficieze de drepturi și obligații distincte în ceea ce privește cererile de plăți în cadrul PAC;

18.

consideră că inspecțiile au ca scop de bază să ofere consultanță agricultorilor și să le ofere linii directoare pentru o mai bună respectare a cerințelor legislative, cu cât mai puține piedici posibil; prin urmare, inspecțiile ar trebui să fie efectuate în continuare de autoritățile publice, fapt care garantează imparțialitatea și independența acestora;

19.

subliniază faptul că, potrivit ONU, producția mondială de alimente trebuie să crească cu 70 % până în 2050 pentru a satisface necesitățile a nouă miliarde de locuitori;

20.

consideră că ar trebui identificate obligațiile aferente ecocondiționalității, luându-se în considerare, de asemenea, dimensiunile exploatațiilor în vederea reducerii obligațiilor pentru exploatațiile de mici dimensiuni în cadrul cărora riscul este redus;

21.

insistă ca sancțiunile aplicate agricultorilor de către statele membre pentru nerespectarea reglementărilor să respecte o procedură simplă, transparentă și proporționată, care reflectă situația de pe teren;

22.

consideră că cerințele de reglementare privind controalele de EC ar trebui să fie ușor de înțeles de către agricultori și de către autoritățile de control;

23.

consideră că, dacă în ultimii ani au existat doar câteva încălcări, controalele anuale de EC pentru cerințele de reglementare în materie de gestiune (CRMG) ar putea fi reduse sau înlocuite cu un sistem de control prin sondaj și că obiectivul fundamental al controalelor constă în încurajarea agricultorilor să respecte pe deplin legislația;

24.

subliniază faptul că cerința pentru verificările de monitorizare efectuate ca urmare a unor încălcări nesemnificative (limita trivialității) ar trebui redusă la eșantioane la alegere;

25.

consideră că utilizarea cerințelor de reglementare în materie de gestiune care nu pot face obiectul unui control simplu și nu sunt cuantificabile ar trebui să fie eliminată;

26.

consideră că statele membre sau autoritățile regionale și locale, după caz, ar trebui să aibă posibilitatea de a reduce cotele de inspecții la o limită specifică mai scăzută în cazul în care dispun de un cadru pentru analiza riscurilor care respectă cerințele legislației comunitare, precum și de dovezi privind un nivel ridicat de conformitate;

27.

solicită stabilirea unui cadru de analiză a riscurilor cu respectarea legislației comunitare, la nivelul fiecărui stat membru, în vederea reducerii cotelor de inspecții la o limită specifică mai scăzută;

28.

consideră că dacă s-ar oferi mai mult sprijin și consultanță prin informații eficiente și instrumente consultative precum o linie de asistență telefonică sau prin intermediul internetului, în acest mod s-ar contribui la împiedicarea încălcării legislației și s-ar pune la dispoziția statelor membre mijloacele necesare pentru reducerea constantă a cotelor de inspecții;

29.

consideră necesară coordonarea activităților de control efectuate sau care urmează a fi efectuate în cadrul exploatațiilor agricole de către diverse entități a căror misiune sau funcție legală constă în efectuarea acestor controale în vederea reducerii numărului de inspecții în cadrul exploatațiilor;

30.

consideră necesară elaborarea unui plan de comunicare privind ecocondiționalitatea, adresat atât agricultorilor cât și consumatorilor, în vederea furnizării unui număr cât mai mare de informații referitoare la cerințele de ecocondiționalitate și la beneficiile rezultate din producția de bunuri și servicii publice furnizate de agricultori ale căror activități respectă cerințele de ecocondiționalitate;

31.

consideră că numărul cerințelor EC ar trebui redus, iar domeniul de aplicare al acestora actualizat;

32.

solicită autorizarea unui sistem practic și transparent de indicatori al cărui scop este simplificarea instrumentelor de evaluare pentru controalele de EC și solicită abolirea sistemului actual și a posibilității aplicării a două sau mai multor sancțiuni în cazul comiterii unei singure erori; solicită Comisiei să analizeze disproporția dintre încălcările reglementărilor privind identificarea animalelor, care se ridică la aproape 70 % din toate încălcările, și cele privind alte cerințe și să adopte modificările adecvate;

33.

consideră că ar trebui elaborat un text legislativ unic privind ecocondiționalitatea; consideră că efectele externe pozitive ale exploatațiilor agricole, din punctul de vedere al bunurilor și serviciilor publice, ar trebui remunerate în mod echitabil;

34.

solicită păstrarea unor reguli precise și constante de EC, care să poată fi cunoscute și respectate de către statele membre;

35.

consideră că agricultorii trebuie să aibă la dispoziție sisteme funcționale care să le permită depunerea facilă și fără cerințe birocratice inutile a cererilor pentru obținerea plăților directe, de regulă în localitatea de domiciliu;

36.

consideră că, pentru simplificarea regulilor pentru schema de plată unică, ar trebui eliminată furnizarea acelorași informații detaliate anual;

37.

consideră că odată cu depunerea cererilor ar trebui furnizate mai puține informații, întrucât informațiile necesare pot fi găsite la agențiile de plată ale statelor membre;

38.

solicită adoptarea unor condiții de plată mai flexibile care să permită efectuarea plăților chiar înaintea finalizării complete a tuturor controalelor;

39.

recomandă Comisiei să examineze definiția conceptului de teren eligibil și interpretarea acesteia la nivelul statelor membre;

40.

Consideră că definiția actuală a activității agricole eligibile pentru plata unică ar trebui revizuită pentru a garanta că solicitanții care nu sunt agricultori activi nu sunt eligibili;

41.

consideră că viitorul sistem ar trebui să respecte principiul simplificării și că simplificarea, transparența și echitatea ar trebui să reprezinte prioritățile-cheie ale reformei PAC;

42.

invită Comisia să revizuiască sistemul de control și de lichidare a conturilor;

43.

consideră că Comisia ar trebui să adopte o abordare mai proporțională și, în ultimă instanță, bazată pe risc, în ceea ce privește aplicarea controalelor reglementare, desfășurarea auditului de conformitate și impunerea corecțiilor financiare;

44.

invită Comisia să prezinte propuneri pentru eventuala îmbunătățire a cadrului de audit și de control pentru PAC;

45.

consideră că ar trebui împiedicate disparitățile majore referitoare la sprijinul direct existente între statele membre pentru a asigura tratamentul egal al agricultorilor pe teritoriul Uniunii Europene și pentru a evita denaturările concurenței și ale pieței;

46.

recunoaște că pentru a face față problemelor de mediu, inclusiv adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora, agricultorii joacă un rol important în definirea măsurilor practice necesare pentru îndeplinirea acestor obiective și consideră că acordurile axate pe rezultate mai degrabă decât pe reglementare reprezintă cele mai adecvate mecanisme în vederea realizării obiectivelor;

47.

subliniază faptul că reducerea sarcinilor administrative referitoare la monitorizarea și raportarea impuse organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor le-ar face pe acestea mai atrăgătoare pentru agricultori și le-ar încuraja să se asocieze și să lucreze împreună;

48.

subliniază faptul că atunci când se efectuează plăți ca urmare a unui sistem de certificare existent (de exemplu, schema de plată pentru producția ecologică și schema de ajutor pentru mediu), este suficient un singur audit;

49.

ia notă cu îngrijorare de rata ridicată a erorilor la depunerea cererilor pentru plățile directe, înregistrată în unele state membre; subliniază că aceste erori se datorează în principal materialului ortofotografic utilizat, și nu agricultorilor; solicită, în această privință, să nu fie sancționate decât cazurile de încercare vădită de fraudare;

50.

consideră că dispozițiile legislative care prezintă un conflict cu alte dispoziții legislative ar trebui regularizate înainte de a se aplica agricultorilor (de exemplu legislația privind mediul și schema de plăți unice);

51.

consideră că definițiile stabilite în legislația privind dezvoltarea rurală ar trebui revizuite și, dacă este cazul, extinse pentru a asigura coerența cu legislația privind plata directă;

52.

consideră că transparența cu privire la sancțiunile aplicate agricultorilor și la obligațiile acestora ar trebui să crească;

53.

solicită adoptarea unor obligații precise pentru agricultori în vederea eliminării lipsei de transparență cu privire la sancțiunile aplicate;

54.

dorește să se utilizeze o perspectivă mai amplă, pe termen lung asupra controlului acestor programe, care să pună accent asupra impactului și rezultatului final și nu asupra ratelor de eroare individuale datorate măsurilor de dezvoltare rurală/de mediu;

55.

subliniază faptul că actualul sistem complex de indicatori ar trebui revizuit și simplificat și că sistemul de monitorizare, rapoartele anuale și evaluările ex-ante, la mijloc de termen și ex-post au creat un sistem de indicatori și rapoarte de o complexitate excesivă;

56.

solicită Comisiei să examineze modul de utilizare a acordurilor axate pe rezultate ca metodă viitoare mai simplă și mai eficientă de furnizare a bunurilor publice;

57.

solicită adoptarea unui sistem de indicatori simplificat și constant, care implicit ar conduce la o mai bună cunoaștere și aplicare a lui, la o evaluare relevantă și la o simplificare a birocrației;

58.

consideră că normele referitoare la eligibilitatea TVA pentru finanțarea în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC, în special pentru activități întreprinse de organisme reglementate de dreptul public, ar trebui armonizate cu cele utilizate pentru fondurile structurale;

59.

subliniază că simplificarea PAC trebuie însoțită de simplificarea punerii în aplicare a acesteia și solicită statelor membre să reducă la minimum formalitățile birocratice cerute beneficiarilor potențiali ai PAC, în special în domeniul dezvoltării rurale;

60.

solicită statelor membre ca, în cadrul programelor naționale de dezvoltare rurală, să pună la dispoziția potențialilor beneficiari sisteme care să garanteze transparența și să le acorde timpul necesar pentru pregătirea cererii de finanțare și pentru îndeplinirea diverselor criterii de eligibilitate ale schemelor de ajutoare; solicită Comisiei ca această temă să fie ridicată în mod constant în cadrul discuțiilor bilaterale cu statele membre;

61.

solicită Comisiei să examineze sistemul de identificare a animalelor utilizat în fiecare stat membru și să încerce să stabilească un sistem uniform de identificare a animalelor, garantând eliminarea reglementărilor inutile, în special, examinarea numerelor de producător și a celor de exploatație, a numărului de registre necesare și a diferenței dintre producător și exploatație;

62.

solicită armonizarea cuprinzătoare a reglementărilor privind identificarea animalelor, foarte diferite în prezent;

63.

consideră că raportarea cu privire la deplasarea oilor și a caprelor și transmiterea informațiilor către bazele de date și către autorități ar trebui simplificate cât mai mult posibil, acceptându-se toate instrumentele de comunicare disponibile, în special tehnologiile noi;

64.

consideră că în cazul ovinelor și al caprinelor, precum și al porcinelor, identificarea turmei este suficientă;

65.

solicită amânarea obligației de a identifica electronic ovinele si caprinele începând cu 31 decembrie 2009, din cauza costurilor prea mari în contextul crizei economice;

66.

solicită o scutire de trei ani în ceea ce privește sancțiunile privind ecocondiționalitatea în legătură cu identificarea electronică a ovinelor și caprinelor, având în vedere că aceasta este o tehnologie nouă și complexă care va necesita o perioadă de timp de familiarizare și testare din partea agricultorilor; solicită, în plus, Comisiei să realizeze o reexaminare completă a regulamentului;

67.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/38

—

din 19 aprilie 2007 în cauza C-295/05 (Tragsa),

—

din 18 decembrie 2007 în cauza C-532/03, Comisia/Irlanda (servicii irlandeze de transport de urgență cu ambulanța),

—

din 13 noiembrie 2008 în cauza C-324/07 (Coditel Brabant),

—

din 9 iunie 2009 în cauza C-480/06, Comisia/Germania (Stadtwerke Hamburg),

—

din 10 septembrie 2009 în cauza C-206/08 (Eurawasser),

—

din 9 octombrie 2009 în cauza C-573/07 (Sea S.r.l.),

—

din 15 octombrie 2009 în cauza C-196/08 (Acoset),

—

din 15 octombrie 2009 în cauza C-275/08, Comisia/Germania (Datenzentrale Baden-Württemberg),

—

din 25 martie 2010 în cauza C-451/08 (Helmut Müller),

—

„Evaluation of Public Procurement Directives (Evaluarea directivelor privind achizițiile publice): Markt/2004/10/D Final Report”, Europe Economics din 15 septembrie 2006,

—

„The Institutional Impacts of EU Legislation on Local and Regional Governments: A Case Study of the 1999/31/EC Landfill Waste and 2004/18/EC Public Procurement Directives” (Impactul instituțional al legislației UE asupra guvernelor locale și regionale: studiu de caz referitor la Directivele 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri și 2004/18/CE privind achizițiile publice), European Institute of Public Administration (EIPA), septembrie 2009,

A.

întrucât criza economică și financiară a demonstrat clar importanța economică vitală a domeniului contractelor de achiziții publice, întrucât efectele crizei asupra autorităților locale sunt deja evidente și întrucât administrațiile publice își pot îndeplini corespunzător sarcinile în interesul public numai în condițiile existenței certitudinii juridice necesare și dacă procedurile legate de achizițiile publice nu sunt prea complexe;

B.

întrucât o piață a achizițiilor publice care funcționează bine este esențială pentru piața internă, atât pentru a încuraja concurența transfrontalieră, cât și pentru a stimula inovarea, a promova o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și pentru a atinge un randament optim al cheltuielilor autorităților publice;

C.

întrucât legislația privind achizițiile publice are rolul de a se asigura că fondurile publice sunt gestionate în mod corect și eficient și de a oferi întreprinderilor interesate posibilitatea de a le fi atribuite contracte publice, în contextul unei concurențe loiale;

D.

întrucât revizuirea din 2004 a directivelor privind achizițiile publice ar trebui să conducă la simplificare, modernizare și flexibilizare, precum și la o mai mare certitudine juridică;

E.

întrucât Tratatul de la Lisabona a integrat în legislația primară a Uniunii Europene pentru prima dată recunoașterea dreptului la autonomie administrativă al autorităților locale și regionale, a consolidat principiul subsidiarității și a conferit atât parlamentelor naționale, cât și Comitetului Regiunilor dreptul de a formula o acțiune în justiție în fața CJUE;

F.

întrucât Curtea Europeană de Justiție a examinat un număr disproporționat de cazuri de încălcare a dreptului comunitar în acest domeniu, ceea ce indică faptul că multe state membre s-au confruntat cu dificultăți în a se conforma directivelor privind achizițiile publice;

G.

întrucât pentru a se asigura că politicile europene evoluează într-un mod care corespunde aspirațiilor cetățenilor Europei, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene include noțiunea de economie socială de piață, o clauză socială, precum și un protocol privind serviciile de interes general, care definesc valorile comune în cadrul Uniunii;

H.

întrucât Convenția OIM nr. 94 prevede că contractele publice generale trebuie să cuprindă clauze care să asigure o remunerație echitabilă și condiții de lucru care să nu fie mai puțin favorabile decât cele prevăzute în acordurile colective, de exemplu,

1.

regretă faptul că nu au fost realizate până în prezent obiectivele urmărite prin revizuirea din 2004 a directivelor privind achizițiile publice, în special în ceea ce privește simplificarea normelor privind achizițiile publice, precum și asigurarea unei certitudini juridice sporite; speră însă că cele mai recente hotărâri ale CJUE vor contribui la clarificarea chestiunilor juridice aflate în dezbatere și că numărul procedurilor de recurs va scădea; invită Comisia să aibă în vedere și să urmărească în mod activ obiectivele de simplificare și de raționalizare a procedurilor de achiziții publice în cadrul oricărei revizuiri a normelor europene;

2.

regretă, de asemenea, faptul că reglementările existente, în combinație cu măsurile incomplete de punere în aplicare la nivel național și regional, cu mulțimea de propuneri legislative neobligatorii ale Comisiei și cu interpretarea dispozițiilor juridice relevante de către instanțele naționale și europene, au condus la un regim juridic complicat și confuz, care pune organismele publice, întreprinderile private și furnizorii de servicii de interes general în fața unor probleme juridice dificile, pe care acestea nu le mai pot depăși fără a suporta costuri administrative substanțiale sau fără a apela la consultanță juridică externă; invită insistent Comisia să soluționeze această problemă și, în cadrul inițiativei pentru o mai bună legiferare, să examineze efectele instrumentelor legislative neobligatorii, să limiteze aceste propuneri la aspectele cheie și să le evalueze din punctul de vedere al principiilor subsidiarității și proporționalității, ținând seama de cele cinci principii stabilite în Cartea albă din 2001 privind guvernarea europeană (deschidere, participare, responsabilitate, eficiență și coerență);

3.

subliniază că adesea, ca urmare a acestei evoluții, autoritățile contractante trebuie să acorde prioritate certitudinii juridice în fața necesităților impuse de politici și, având în vedere presiunea asupra bugetelor publice, acestea trebuie să atribuie în numeroase cazuri contractul sau serviciul respectiv ofertei cu cel mai mic preț, mai degrabă decât ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic; își exprimă temerea cu privire la faptul că acest lucru va slăbi baza inovatoare și competitivitatea globală a UE; îndeamnă Comisia să remedieze situația și să elaboreze măsuri strategice prin care încurajează și oferă autorităților contractante posibilitatea de a atribui contractele ofertelor celor mai rentabile și de cea mai bună calitate;

4.

subliniază faptul că inițiativele din domeniul achizițiilor publice trebuie să fie coordonate mai bine pentru a nu pune în pericol coerența cu directivele privind achizițiile publice și pentru a nu-i pune pe utilizatori în fața unor probleme juridice; solicită din aceste motive obligativitatea unei coordonări în cadrul Comisiei, sub conducerea Direcției Generale Piața Internă și Servicii, care este responsabilă de achizițiile publice, și cu participarea celorlalte direcții generale relevante; solicită o prezență online unică și o informare regulată a autorităților contractante pentru a îmbunătăți transparența și a facilita utilizarea dispozițiilor juridice relevante;

5.

deplânge lipsa de transparență cu privire la alcătuirea și la activitatea Comitetului consultativ intern pentru achiziții publice al Comisiei (ACPP), precum și la rolul și competențele Comitetului consultativ pentru contractele de achiziții publice (CCO) și îndeamnă Comisia să ia măsuri pentru a asigura o activitate transparentă și o alcătuire echilibrată atât în cadrul acestui comitet, cât și în cadrul noului comitet consultativ planificat pentru parteneriatele public-privat, acestea incluzând reprezentanți ai sindicatelor și ai comunității de afaceri, în special ai IMM-urilor; solicită ca Parlamentul European să fie informat în mod corespunzător și să primească toate informațiile disponibile în fiecare etapă și la finalizarea procesului;

6.

consideră că, întrucât contractele publice privesc fondurile publice, acestea trebuie să fie transparente și deschise controlului public; solicită Comisiei clarificări pentru a asigura certitudinea juridică necesară pentru autoritățile locale și celelalte autorități publice și pentru a le da posibilitatea de a-și informa cetățenii cu privire la obligațiile lor contractuale;

7.

subliniază că contractele de achiziții publice trebuie atribuite în condiții de transparență, în care toate părțile interesate beneficiază de același tratament, iar relația dintre preț și performanța proiectului trebuie să fie criteriul ultim, astfel încât să fie aleasă oferta cea mai bună și nu doar pur și simplu oferta cea mai ieftină;

8.

îndeamnă Comisia să efectueze o evaluare ex post a directivelor privind achizițiile publice, ținând cont de opiniile exprimate în acest raport; se așteaptă ca această revizuire să fie realizată cu participarea deplină a tuturor părților interesate și în strânsă cooperare cu Parlamentul European; susține ideea ca orice revizuire să țină seama de întregul cadru și să includă directiva privind căile de atac în materie de atribuie a contractelor de achiziții publice, precum și o analiză a legislațiilor naționale care transpun această directivă pentru a se evita fragmentarea suplimentară a dreptului achizițiilor publice; consideră că efectele practice ale acestei directive nu pot fi evaluate în momentul de față, întrucât aceasta nu a fost încă transpusă în toate statele membre;

9.

subliniază faptul că Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, recunoaște pentru prima dată în legislația primară a Uniunii dreptul la autonomie administrativă la nivel regional și local [articolul 4 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană]; subliniază faptul că CJUE a invocat deja în mai multe hotărâri dreptul la autonomie administrativă la nivel local și că a indicat deja faptul că „ o autoritate publică își poate îndeplini sarcinile de interes public care îi revin prin propriile mijloace […] și în colaborare cu alte autorități publice” (hotărârea din cauza C-324/07); face referire, de asemenea, la hotărârea Marii Camere a CJUE din 9 iunie 2009 (cauza C-480/06), care a consemnat, în plus, faptul că dreptul comunitar nu impune autorităților publice să utilizeze o anumită formă juridică în vederea îndeplinirii în comun a sarcinilor lor de serviciu public; consideră, prin urmare, că parteneriatele de tip public-public, cum ar fi acordurile de cooperare dintre autoritățile locale și formele de cooperare între state, nu sunt incluse în domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiilor publice dacă îndeplinesc toate criteriile următoare:

10.

subliniază că Comisia a clarificat faptul că nu toate acțiunile întreprinse de autoritățile publice intră sub incidența dreptului privind achizițiile publice și că atât timp cât dispozițiile legislației europene nu solicită crearea unei piețe într-un anumit domeniu, rămâne la latitudinea statelor membre să decidă dacă și în ce măsură doresc să îndeplinească ele însele funcții publice;

11.

subliniază faptul că concluziile CJUE din hotărârea menționată anterior nu numai că se aplică mod direct cooperării dintre autoritățile locale, dar sunt valabile în general, astfel încât acestea pot fi aplicate și cooperării dintre alte autorități publice contractante;

12.

indică faptul că CJUE a constatat în hotărârea sa din 10 septembrie 2009 (cauza C-573/07) că simpla posibilitate de deschidere a capitalului unei societăți publice până la acel moment către investitorii privați nu poate fi luată în considerare ca factor care impune obligativitatea organizării unei proceduri de licitație, cu excepția cazului în care caracterul societății cu capital public se schimbă pe parcursul perioadei pentru care contractul este valabil, modificând astfel condițiile fundamentale ale contractului și impunând organizarea unei noi licitații; observă că au avut loc evoluții majore în ceea ce privește normele din domeniul cooperării dintre autoritățile publice ca rezultat al jurisprudenței CJUE și salută hotărârile recente pronunțate de Curte în acest domeniu; invită deci Comisia și statele membre să ofere informații cu privire la consecințele juridice ale acestor hotărâri;

13.

reamintește faptul că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/17/CE și cu articolul 4 din Directiva 2004/18/CE, concesionările de servicii sunt contracte în legătură cu care „echivalentul financiar pentru prestarea de servicii constă numai în dreptul de a exploata serviciul sau în acel drept însoțit de un preț”; subliniază faptul că concesionările de servicii au fost excluse din domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiile publice pentru a oferi autorităților contractante și antreprenorilor mai multă flexibilitate; reamintește faptul că CJUE a confirmat în mai multe hotărâri că concesionările de servicii nu intră în domeniul de aplicare al acestor directive, ci sub incidența principiilor generale prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (interzicerea discriminării, principiul egalității de tratament și transparența), și că este necesar ca autoritățile publice contractante să aibă posibilitatea de a alege ca prestarea serviciilor să se realizeze prin intermediul unei concesionări, în măsura în care apreciază că aceasta este modalitatea optimă de asigurare a serviciului public respectiv, chiar și în cazul în care riscul legat de această operațiune este limitat, dar acesta este complet transferat către deținătorul concesiunii (hotărârea din cauza C-206/08 din 10 septembrie 2009, punctele 72 - 75);

14.

ia act de comunicarea Comisiei din 19 noiembrie 2009 privind dezvoltarea parteneriatelor public-privat și așteaptă cu mare interes evaluarea de impact aferentă; așteaptă din partea Comisiei să tragă învățăminte din parteneriatele public-privat (PPP) care au eșuat; subliniază faptul că trebuie să se țină seama în mod corespunzător atât de complexitatea procedurilor, cât și diferențele dintre cultura și practica juridică din statele membre în ceea ce privește concesionările de servicii; consideră că procesul de definire a termenului „concesionare de servicii” și de stabilire a cadrului juridic de reglementare aferent a evoluat ca rezultat al directivelor din 2004 privind achizițiile publice și al jurisprudenței suplimentare a CJUE; insistă asupra faptului că orice propunere de act legislativ referitor la concesionările de servicii ar fi justificată doar în vederea remedierii denaturărilor în funcționarea pieței interne; subliniază că, până în prezent, nu au fost identificate astfel de denaturări și că, prin urmare, un act legislativ privind concesionările de servicii nu este necesar atât timp cât acesta nu este orientat către o îmbunătățire identificabilă a funcționării pieței interne;

15.

salută clarificarea juridică a condițiilor în care se aplică dreptul privind achizițiile publice în cazul parteneriatelor instituționalizate public-privat, în special dată fiind importanța deosebită pe care Comisia a acordat-o acestor parteneriate în comunicarea sa din 19 noiembrie 2009 în legătură cu combaterea schimbărilor climatice și cu promovarea energiilor regenerabile și a unui transport durabil; arată faptul că directivele privind achizițiile publice se aplică chiar și atunci când întreprinderea ce obține contractul are o participare privată, oricât de mică; subliniază, totuși, că atât Comisia, în comunicarea sa din 5 februarie 2008, cât și CJUE, în hotărârea sa din 15 octombrie 2009 din cauza C-196/08, au specificat cu claritate că nu este necesară o dublă procedură de licitație în legătură cu atribuirea de contracte sau de sarcini unor parteneriate public-privat nou constituite, dar că toate criteriile prezentate în continuare trebuie îndeplinite înainte de acordarea unei concesionări fără procedură de licitație unei entități mixte publice-private constituite special în scopul respectiv:

consideră deci că problema aplicării dreptului achizițiilor publice în cazul parteneriatelor instituționalizate de tip public-privat este clarificată și solicită Comisiei și statelor membre să facă o declarație în acest sens;

16.

subliniază, totuși, faptul că recenta criză financiară a adus o nouă perspectivă asupra felului în care parteneriatele public-private sunt adesea finanțate și asupra modului de repartizare a riscurilor financiare; solicită Comisiei să evalueze în mod corespunzător riscurile financiare pe care le presupune crearea de PPP;

17.

salută hotărârea CJUE din cauza C-451/08; consideră că în interpretarea directivei trebuie să se țină seama de obiectivele largi și ambițioase ale acesteia, dar nu trebuie să se presupună că domeniul său de aplicare poate fi extins la infinit invocând scopul acestui act legislativ; în caz contrar, ar exista pericolul ca toate activitățile de planificare urbanistică să facă obiectul directivei, dat fiind că, prin definiție, dispozițiile privind posibilitatea de a realiza lucrări de construcție modifică substanțial valoarea terenurilor vizate; consideră că, în ultimii ani, legislația privind achizițiile publice a pătruns în domenii care nu pot fi clasificate în mod inerent ca ținând de achizițiile publice și, prin urmare, sugerează ca acest criteriu de achiziționare să fie evidențiat și mai puternic în aplicarea normelor privind achizițiile publice;

18.

precizează că Parlamentul European este parte în cauza Germania/Comisia adusă în fața CJUE la 14 septembrie 2006 împotriva comunicării interpretative a Comisiei din 1 august 2006 privind dreptul comunitar aplicabil în cazul atribuirii contractelor publice care nu sunt reglementate sau sunt reglementate parțial de directivele privind contractele de achiziții publice și așteaptă pronunțarea rapidă a hotărârii;

19.

solicită Comisiei să evalueze impactul directivelor privind achizițiile publice asupra microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii, în special având în vedere rolul de subcontractant al acestora, și să aprecieze în vederea unei viitoare revizuiri a directivelor dacă sunt necesare norme suplimentare pentru atribuirea subcontractelor pentru a evita în mod special ca IMM-urile, în calitate de subcontractanți, să aibă parte de condiții mai nefavorabile decât contractantul principal al contractului de achiziții publice;

20.

invită Comisia să simplifice procedurile legate de achizițiile publice, astfel încât administrațiile locale și întreprinderile să facă economii de timp și de bani cheltuiți exclusiv pentru rezolvarea chestiunilor birocratice; subliniază faptul că simplificarea procedurilor va facilita accesul IMM-urilor la aceste tipuri de contract și le va da posibilitatea de a participa la aceste proceduri în condiții mai egale și mai echitabile;

21.

consideră că subcontractarea este o formă de organizare a muncii adaptată la aspectele specializate ale executării de lucrări; subliniază că aceste contracte de subcontractare trebuie să respecte toate obligațiile impuse contractanților principali, în special în ceea ce privește legislația și siguranța muncii; consideră că, în acest sens, este recomandabil să se stabilească o relație de responsabilitate între contractant și subcontractant;

22.

sprijină admiterea sistematică a ofertelor alternative (variante); subliniază că condițiile de participare la procedura de licitație, în special admiterea de oferte alternative, sunt esențiale pentru promovarea și difuzarea de soluții inovatoare; subliniază că specificațiile referitoare la performanțele și cerințele funcționale, precum și admiterea expresă a variantelor permite ofertanților să propună soluții inovatoare;

23.

încurajează crearea unui portal unic de internet pentru toate informațiile referitoare la achizițiile publice, care să reprezinte o rețea în amonte pentru toate licitațiile, observă că obiectivul acestui portal ar trebui să fie formarea, informarea, orientarea întreprinderilor către contracte și clarificarea cadrului legislativ aplicabil, în special pentru IMM-uri (care, în general, nu dispun de numeroase resurse umane și administrative cu expertiză în ceea ce privește terminologia și procedurile legate de licitații); serviciile helpdesk specializate ar putea, de asemenea, să ajute întreprinderile să își evalueze capacitățile reale de a îndeplini în mod real condițiile cererii de oferte și, dacă este cazul, să își completeze dosarele de ofertă;

24.

constată că IMM-urile s-au confruntat cu dificultăți în încercările de a obține acces la piețele de achiziții publice și că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru dezvoltarea unei „strategii pentru IMM-uri”; prin urmare, ca parte a acestei strategii, invită statele membre să colaboreze cu autoritățile contractante pentru a încuraja posibilitățile de subcontractare acolo unde este cazul, să dezvolte și să disemineze cele mai bune practici, să evite procesele exagerat de stricte de precalificare, să folosească standarde în documentele de licitație pentru a se asigura că furnizorii nu trebuie să pornească de la zero și să creeze un portal centralizat de publicare pentru contracte; de asemenea, invită Comisia să țină seama de inițiativele statelor membre din acest domeniu și să încurajeze difuzarea pe scară mai largă a Codului european de bune practici aferent Small Business Act;

25.

încurajează statele membre să promoveze un „program de dezvoltare a furnizorilor”, așa cum este dezvoltat deja în unele țări; constată că un astfel de instrument poate fi folosit pentru a încuraja dialogul dintre furnizori și contractanți, permițând actorilor să intre în contact într-un stadiu timpuriu al procesului de achiziționare; subliniază faptul că un astfel de mecanism este esențial pentru stimularea inovației și îmbunătățirea accesului IMM-urilor la piețele de achiziții publice;

26.

îndeamnă Comisia să depună eforturi suplimentare pentru a asigura un rol mai important al IMM-urilor europene în cadrul achizițiilor publice internaționale și să își intensifice eforturile de prevenire a discriminării împotriva IMM-urilor europene prin aplicarea unui regim echivalent celui creat prin dispozițiile specifice ale anumitor state părți la Acordul privind achizițiile publice - AAP (precum Canada și SUA); constată că adoptarea de măsuri pentru sporirea transparenței și îmbunătățirea accesului pe piețele naționale de achiziții publice ar facilita accesul IMM-urilor la aceste piețe;

27.

invită Comisia să asigure includerea în Acordul privind achizițiile publice renegociat al OMC a unei clauze care să permită Uniunii Europene să favorizeze IMM-urile la atribuirea de contracte de achiziții publice, după modelul clauzelor aplicate deja de alte state părți la acest acord;

28.

subliniază marea importanță a achizițiilor publice pentru protecția climei și a mediului, pentru eficiența energetică, pentru inovație și stimularea concurenței și reiterează faptul că administrațiile publice ar trebui încurajate și ar trebui să dispună de posibilitatea de a utiliza criteriile ecologice, sociale și altele în cadrul achizițiilor publice; salută măsurile practice de ajutor care sprijină autoritățile publice și alte instituții publice în vederea asigurării unor achiziții durabile; invită Comisia să studieze posibilitatea de a folosi contractele publice ecologice ca un instrument de promovare a dezvoltării durabile;

29.

reamintește solicitarea anterioară adresată Comisiei în raportul său din februarie 2009 de a elabora un ghid de utilizare privind achizițiile înainte de comercializare, care să ilustreze exemple practice de partajare a riscurilor și beneficiilor în funcție de condițiile de piață; în plus, consideră că drepturile de proprietate intelectuală trebuie să fie păstrate în cadrul societăților participante la achizițiile înainte de comercializare, ceea ce ar favoriza înțelegerea între autoritățile publice și ar încuraja furnizorii să se implice în procedurile de achiziții înainte de comercializare;

30.

salută crearea serviciului helpdesk EMAS al Comisiei Europene, care oferă informații practice și sprijin pentru întreprinderi și alte organizații în ceea ce privește evaluarea, raportarea și îmbunătățirea performanțelor de mediu ale acestora în contextul achizițiilor publice; invită Comisia să ia în considerare dezvoltarea unui portal online mai generic care să ofere sfaturi practice și sprijin persoanelor care utilizează procedurile de achiziții publice, vizând în special actorii implicați în procedurile de achiziții publice complexe și colaborative;

31.

subliniază lipsa de claritate din domeniul achizițiilor publice responsabile din punct de vedere social și invită Comisia să ofere sprijin în acest sens prin elaborarea de ghiduri; atrage atenția, în acest context, asupra modificărilor aduse cadrului juridic de Tratatul de la Lisabona și de Carta drepturilor fundamentale și se așteaptă ca dispozițiile relevante să fie puse în aplicare în mod corespunzător de către Comisie; subliniază problema de bază, care derivă din faptul că criteriile sociale sunt legate în special de procesul de producție, motiv pentru care impactul acestora este de cele mai multe ori imperceptibil în produsul final, și subliniază că respectarea criteriilor este dificil de monitorizat în contextul unor sisteme de producție globalizate și al unor lanțuri de distribuție complexe; așteaptă, prin urmare, elaborarea unor criterii precise și verificabile și crearea unei baze de date cu criterii specifice produselor și în ceea ce privește domeniul achizițiilor publice responsabile din punct de vedere social; atrage atenția asupra dificultăților și costurilor suportate de autoritățile contractante în legătură cu verificarea respectării acestor criterii și invită Comisia să ofere un sprijin corespunzător și să susțină instrumentele care pot fi utilizate pentru certificarea fiabilității lanțurilor de distribuție;

32.

invită Comisia să clarifice faptul că administrațiile publice pot utiliza criterii sociale cum ar fi plata salariilor standard relevante și altele cerințe asemănătoare în cadrul achizițiilor publice; invită Comisia să elaboreze orientări sau alte tipuri de măsuri practice de sprijin pentru autoritățile publice și alte instituții publice în vederea asigurării unor achiziții durabile și încurajează Comisia și statele membre să organizeze frecvent cursuri de formare și campanii în vederea creșterii gradului de sensibilizare cu privire la acest aspect; susține ideea unui proces transparent, care să implice statele membre și autoritățile locale în elaborarea în continuare a criteriilor relevante; indică faptul că un astfel de proces este promițător îndeosebi în ceea ce privește criteriile sociale;

33.

invită Comisia să încurajeze autoritățile publice să utilizeze criteriile comerțului echitabil în achizițiile lor publice și în politicile de achiziționare pe baza definiției comerțului echitabil recunoscută prin Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2006 referitoare la comerțul echitabil și dezvoltare și prin recenta comunicare a Comisiei din 5 mai 2009; își reiterează solicitarea anterioară adresată Comisiei de a promova utilizarea acestor criterii, de exemplu, prin elaborarea de orientări constructive privind achizițiile publice care promovează comerțul echitabil; salută adoptarea în unanimitate a avizului Comitetului Regiunilor din 11 februarie 2010, prin care se solicită o strategie europeană comună privind comerțul echitabil pentru autoritățile locale și regionale;

34.

sugerează crearea unei baze de date actualizate periodic care să cuprindă standardele în domeniu, inclusiv cele referitoare la criteriile ecologice și sociale, și care să fie pusă la dispoziția autorităților publice pentru a se asigura că autoritățile contractante au acces la o orientare corespunzătoare și beneficiază de un set clar de norme în momentul conceperii licitațiilor, astfel încât să poată verifica cu ușurință conformitatea acestora cu standardele relevante; se așteaptă ca statele membre și toate părțile interesate să se implice pe deplin în acest proces; remarcă faptul că acest proces de jos în sus ar trebui să țină seama de experiența și cunoștințele valoroase care există adesea la nivel local, regional și național; atrage atenția, de asemenea, asupra efectelor negative ale unei piețe fragmentate din cauza diversității și a mulțimii de etichete regionale, naționale, europene și internaționale, mai ales în domeniile inovației și cercetării;

35.

observă importanța standardelor pentru achizițiile publice, dată de faptul că acestea pot contribui la îndeplinirea obiectivelor autorităților contractante, permițându-le să utilizeze procese încercate și testate pentru a-și procura produse și servicii, utilizând o procedură de licitație mai rentabilă și garantând faptul că achiziția îndeplinește și alte obiective de politică, precum durabilitatea sau achiziționarea de la întreprinderi mici;

36.

recunoaște că formarea și schimbul de experiențe între autoritățile publice și Comisie sunt esențiale în depășirea unor probleme complexe de pe piața achizițiilor publice; cu toate acestea, este preocupat de faptul că, întrucât bugetele publice se restrâng, astfel de inițiative ar putea fi subminate; prin urmare, invită statele membre și Comisia să folosească resursele și mecanismele aflate la dispoziția lor, precum evaluările inter pares prevăzute în Directiva privind serviciile, pentru a încuraja mici echipe de experți în achiziții publice dintr-o anumită regiune să evalueze activitățile desfășurate într-o altă regiune a UE, ceea ce ar putea contribui la stabilirea încrederii și a stabilirii celor mai bune practici pe teritoriul diferitelor state membre;

37.

îndeamnă Comisia și statele membre să organizeze cursuri de formare și campanii de sensibilizare pentru autoritățile locale și factorii de decizie și să includă și alte părți interesate, în special furnizori de servicii sociale;

38.

subliniază că, în raporturile sale anuale privind execuția bugetului UE, precum și în cel mai recent raport anual privind exercițiul financiar 2008, Curtea de Conturi semnalează în mod regulat faptul că nerespectarea normelor UE privind achizițiile publice reprezintă una dintre cele mai frecvente două cauze ale erorilor și neregularităților în implementarea proiectelor europene cofinanțate din fondurile structurale și din Fondul de coeziune; evidențiază, în acest context, faptul că, adesea, neregularitățile sunt cauzate de o transpunere incorectă a normelor UE și de diferențele existente între normele aplicate de statele membre; invită Comisia și statele membre să revizuiască, în cooperare cu autoritățile regionale și locale, ansamblul de norme aplicabile în domeniul achizițiilor publice în scopul uniformizării lor și al simplificării întregului cadru juridic în materie de achiziții publice, în special în vederea reducerii riscului de eroare și a asigurării unei mai mari eficiențe în utilizarea fondurilor structurale;

39.

consideră că nu numai costurile și complexitatea pot fi prohibitive, ci și timpul necesar finalizării proceselor de achiziție publică, precum și riscul unor acțiuni în justiție, sub forma unor proceduri de apel îndelungate, care sunt adesea blocate de diferiți actori; salută, prin urmare, faptul că planul de redresare economică permite aplicarea unor versiuni accelerate ale procedurilor descrise în directivele privind achizițiile publice în cazul proiectelor publice majore, în special în 2009 și 2010; invită statele membre să aplice procedurile și să ofere asistență autorităților locale și regionale în implementarea și folosirea acestor proceduri, cu respectarea, în fiecare caz, a normelor și reglementărilor standard privind achizițiile publice;

40.

invită Comisia să examineze posibilitatea de a continua să utilizeze, chiar și după 2010, proceduri accelerate în legătură cu fondurile structurale și de a extinde creșterea temporară a valorilor de prag în scopul specific de a accelera investițiile;

41.

subliniază faptul că piața internă și piețele internaționale sunt din ce în ce mai interconectate; consideră, în acest context, că legislatorii pieței interne a UE și negociatorii UE din domeniul comerțului internațional ar trebui să aibă în vedere posibilele consecințe reciproce atunci când își desfășoară activitățile și ar trebui să adopte o politică coerentă orientată întotdeauna spre promovarea valorilor Uniunii Europene în ceea ce privește politicile de achiziții publice, inclusiv transparența, o poziție fermă împotriva corupției și progresul în materie de drepturi sociale și de drepturi ale omului; invită Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisia pentru comerț internațional să organizeze sesiuni comune de informare în scopul promovării sinergiilor;

42.

subliniază faptul că un cadru solid privind achizițiile publice este o condiție prealabilă pentru o piață echitabilă, liberă și orientată spre concurență și contribuie la combaterea corupției;

43.

subliniază, de asemenea, în contextul angajamentelor asumate de Uniunea Europeană în domeniul achizițiilor publice internaționale, importanța consolidării mecanismelor anticorupție din acest sector și atrage atenția asupra necesității de concentrare a eforturilor pentru asigurarea transparenței și a echității în utilizarea fondurilor publice;

44.

îndeamnă cele 22 de state cu statut de observator în cadrul Comitetului AAP să accelereze procesul aderării la AAP;

45.

invită Comisia să analizeze posibilitatea includerii în acordurile de achiziții publice încheiate cu partenerii internaționali de dispoziții care să impună respectarea obligațiilor privind drepturile fundamentale ale omului prevăzute în convențiile și acordurile internaționale;

46.

adoptă o poziție fermă împotriva măsurilor protecționiste din domeniul achizițiilor publice la nivel mondial și își exprimă totodată credința fermă în principiul reciprocității și al proporționalității în acest domeniu; invită Comisia să ia în considerare impunerea unor restricții specifice și proporționale asupra accesului la anumite segmente ale pieței de achiziții publice a UE pentru partenerii comerciali care beneficiază de deschiderea pieței UE, dar care nu și-au manifestat intenția de a-și deschide propriile piețe pentru întreprinderile europene, pentru a-i încuraja să asigure un acces reciproc și proporțional pe piață pentru întreprinderile din UE;

47.

atrage atenția asupra dispozițiilor articolelor 58 și 59 din Directiva 2004/17/CE; invită statele membre să utilizeze pe deplin posibilitatea de informare a Comisiei cu privire la problemele întâmpinate de întreprinderile lor în ceea ce privește accesul la piețele țărilor terțe și invită Comisia să adopte măsuri eficace pentru a garanta că întreprinderile din UE se bucură de un acces autentic la piețele țărilor terțe;

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/47

A.

întrucât OCDE a propus definirea conceptului de „coerență a politicilor în favoarea dezvoltării” (CPD), care presupune „depunerea de eforturi pentru a se garanta că obiectivele și rezultatele politicilor de dezvoltare ale unui guvern nu sunt subminate de alte politici ale guvernului respectiv, cu impact asupra țărilor în curs de dezvoltare, și că aceste politici sprijină obiectivele de dezvoltare, în măsura în care acest lucru este posibil” (13); întrucât UE a elaborat un concept de CPD care vizează crearea de sinergii între politicile UE și întrucât lipsa de acțiune politică în acest sens poate avea un impact negativ asupra rezultatelor preconizate ale cooperării pentru dezvoltare;

B.

reamintind angajamentul Uniunii Europene de a lua măsuri pentru a promova coerența politicilor de dezvoltare, în conformitate cu concluziile adoptate de Consiliul European în 2005 (14);

C.

întrucât există o diferență între coerența dintre politici (evitarea contradicțiilor dintre diferite domenii de politică externă) și coerența pentru dezvoltare (obligația ca toate politicile comunitare care au un impact asupra țărilor în curs de dezvoltare să țină seama de obiectivele de dezvoltare);

D.

întrucât articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei reprezintă obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE; întrucât CPD vizează îndeplinirea obiectivelor de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii prin intermediul tuturor politicilor sale;

E.

întrucât există incoerențe evidente în politicile comerciale, agricole, legate de pescuit, mediu, drepturile de proprietate intelectuală, migrație, finanțe, arme și materii prime ale UE; întrucât coerența politicilor în favoarea dezvoltării poate duce la reducerea sărăciei prin găsirea unor sinergii fundamentale între politicile UE;

F.

întrucât lipsa sprijinului politic, mandatele neclare, resursele insuficiente, absența unor instrumente și indicatori eficace de monitorizare, precum și absența prioritizării CPD în cazul conflictelor de interese reprezintă constrângeri pentru CPD;

G.

întrucât contribuțiile financiare acordate de către Uniune în cadrul acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului (APDP) nu au contribuit la consolidarea politicilor în domeniul pescuitului în țările partenere, acest lucru fiind cauzat, în mare parte, de lipsa de monitorizare a punerii în aplicare a acestor acorduri, de acordarea lentă a sprijinului sau chiar de neutilizarea acestui sprijin în unele cazuri;

H.

întrucât primul Obiectiv de dezvoltare al mileniului vizează reducerea la jumătate a numărului de persoane care suferă de foame până în 2015, dar întrucât aproximativ un miliard de persoane suferă de lipsa hranei zilnice, deși planeta produce suficientă hrană pentru a satisface nevoile întregii populații;

I.

întrucât subvențiile Uniunii pentru exporturile de produse agricole europene au un efect dezastruos asupra securității alimentare și asupra dezvoltării unui sector agricol viabil în țările în curs de dezvoltare;

J.

întrucât UE s-a angajat să atingă obiectivul ONU de a acorda 0,7 % din venitul național brut (VNB) pentru asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) până în 2015, iar obiectivul interimar de ajutor al Uniunii, în ansamblul său, este de 0,56 % până în 2010;

K.

întrucât hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din noiembrie 2008 statuează că operațiunile Băncii Europene de Investiții (BEI) în țările în curs de dezvoltare trebuie să acorde prioritate dezvoltării, înaintea oricărui alt obiectiv economic sau politic;

L.

întrucât criza a demonstrat că asistența pentru dezvoltare este un instrument unic prin faptul că vizează țările cele mai sărace și acordă finanțare pentru dezvoltare într-un mod mai previzibil și mai fiabil decât alte fluxuri financiare;

M.

întrucât numeroase studii au arătat că, anual, fluxuri financiare ilicite în valoare de aproximativ 900 de miliarde de euro părăsesc țările în curs de dezvoltare, ceea ce subminează grav veniturile fiscale ale acestora și, în consecință, le subminează capacitățile proprii de dezvoltare,

1.

salută atenția sporită și angajamentul Comisiei, al Consiliului și al statelor membre față de coerența politicilor în favoarea dezvoltării, așa cum reiese din raportul bienal;

2.

își reafirmă propriul angajament de a consolida CPD în cadrul UE și în activitatea sa parlamentară;

3.

subliniază faptul că Uniunea Europeană este de departe cel mai mare donator de ajutor din lume (asistența acordată de UE s-a ridicat la 49 de miliarde de euro în 2008, reprezentând 0,40 % din VNB) și că se așteaptă o creștere a volumului asistenței până la suma de 69 de miliarde de euro în 2010, în vederea îndeplinirii promisiunii colective făcute în 2005, la Summitul G8 de la Gleneagles, de a acorda un procent de 0,56 % din VNB-ul UE sub formă de asistență pentru dezvoltare; subliniază că acest fapt ar debloca o sumă suplimentară de 20 de miliarde de euro în favoarea obiectivelor de dezvoltare;

4.

reamintește adoptarea strategiei UE privind ajutorul pentru comerț în octombrie 2007, în care UE își asuma angajamentul de a majora asistența colectivă pentru comerț la 2 miliarde de euro anual până în 2010 (1 miliard de euro din partea Comunității și 1 miliard de euro din partea statelor membre);

5.

invită țările în curs de dezvoltare, în special cele care beneficiază în cea mai mare măsură de asistența UE, să asigure buna guvernanță în toate sectoarele publice și în special în ceea ce privește gestionarea asistenței primite și solicită Comisiei să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura implementarea transparentă și eficientă a asistenței;

6.

salută programul de lucru 2010-2013 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării ca instrument de orientare pentru instituțiile UE și statele membre și recunoaște rolul acestuia de sistem de avertizare timpurie în legătură cu viitoarele inițiative în materie de politici; salută, de asemenea, conexiunile realizate între diversele domenii de politică;

7.

reamintește responsabilitatea Uniunii Europene în ceea ce privește luarea în considerare a intereselor țărilor în curs de dezvoltare și ale cetățenilor acestora;

8.

consideră că toate politicile UE cu impact extern trebuie să fie concepute pentru a sprijini și nu pentru a submina combaterea sărăciei și realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, precum și pentru a promova respectarea drepturilor omului, inclusiv egalitatea de gen, drepturile sociale, economice și de mediu;

9.

subliniază nevoia de a ține seama de aspectele relevante ale coerenței politicilor în favoarea dezvoltării în cadrul acordurilor comerciale bilaterale și regionale și al acordurilor comerciale multilaterale, ferm ancorate în sistemul OMC bazat pe norme, și îndeamnă în acest sens Comisia și statele membre să se angajeze în mod activ, alături de toți ceilalți parteneri relevanți din cadrul OMC care își pot aduce contribuția la obținerea unor rezultate echilibrate, ambițioase și orientate spre dezvoltare în urma negocierilor din cadrul Rundei Doha în viitorul foarte apropiat;

10.

subliniază faptul că așa-numitele „probleme de la Singapore”, cum ar fi liberalizarea serviciilor, investițiile și achizițiile publice, introducerea unor norme de concurență și un control mai strict al respectării drepturilor de proprietate intelectuală, nu servesc scopului de realizare a celor opt Obiective de dezvoltare ale mileniului;

11.

solicită insistent ca Uniunea Europeană, statele membre și BEI să își asume un rol de prim-plan în acest cadru și să ia măsuri pentru a se asigura că investițiile efectuate prin intermediul paradisurilor fiscale devin mai puțin atractive, adoptând în acest scop norme privind achizițiile publice și acordarea de fonduri publice care interzic tuturor întreprinderilor, băncilor sau altor instituții înregistrate într-un paradis fiscal să beneficieze de fonduri publice; în acest sens, solicită Comisiei și statelor membre să profite de evaluarea intermediară a activităților de creditare externă ale BEI pentru a-și îmbunătăți în mod concret capacitățile de evaluare a beneficiarilor împrumuturilor, precum și pentru a se asigura că investițiile făcute în țările în curs de dezvoltare contribuie în mod efectiv la eradicarea sărăciei, elaborând un raport anual cu privire la progresul acestor țări;

12.

solicită Comisiei și statelor membre să realizeze o evaluare globală a acordurilor în domeniul pescuitului încheiate cu țările terțe, astfel încât politica externă a Uniunii în domeniul pescuitului să fie în întregime coerentă cu politica sa de dezvoltare, crescând capacitatea țărilor partenere ale UE de a garanta un pescuit sustenabil în apele lor, ceea ce va consolida securitatea alimentară și ocuparea forței de muncă la nivel local în acest sector;

13.

reamintește că accesul UE la rezervele piscicole din țările terțe nu trebuie să reprezinte, în niciun caz, o condiție pentru acordarea de asistență pentru dezvoltare țărilor respective;

14.

îndeamnă Comisia să includă în toate APDP, în plus față de clauzele sociale, clauze privind drepturile omului, pentru a permite Uniunii Europene să ia măsuri adecvate în caz de încălcări dovedite ale drepturilor omului în țările terțe care au încheiat APDP cu Uniunea;

15.

reamintește că, deși 75 % din populația săracă a planetei trăiește în zone rurale, un procent de numai 4 % din AOD este dedicat agriculturii; prin urmare, invită Comisia, statele membre și țările în curs de dezvoltare să abordeze cu prioritate problema agriculturii în cadrul politicilor lor de dezvoltare;

16.

este îngrijorat de impactul negativ asupra dezvoltării pe care îl au în țările terțe instituțiile financiare care urmăresc în principal evaziunea fiscală; în acest sens, solicită Comisiei să își intensifice cooperarea în materie de guvernare fiscală, în special cu țările menționate în anexa 1 la propunerea sa legislativă din 24 aprilie 2009 (A6-0244/2009), care beneficiază de fonduri europene pentru dezvoltare;

17.

salută recomandările conținute în concluziile reuniunii Consiliului din 14 mai 2008, care urmăresc includerea unei clauze privind buna guvernare fiscală în acordurile comerciale, întrucât acest lucru constituie un prim pas în lupta împotriva măsurilor și practicilor fiscale care încurajează evaziunea și frauda fiscală; solicită Comisiei să includă imediat o clauză de acest tip în negocierile sale privind viitoare acorduri comerciale;

18.

solicită Comisiei și țărilor ACP să își continue dialogul pe teme de migrație în vederea consolidării principiului migrației circulare și a facilitării acesteia prin acordarea vizelor circulare; subliniază că respectul pentru drepturile omului și tratamentul echitabil al resortisanților țărilor ACP sunt grav compromise de acordurile bilaterale de readmisie cu țările de tranzit într-un context de externalizare de către Europa a gestionării migrației, care nu garantează respectarea drepturilor migranților și care poate avea ca rezultat readmisii „în lanț”, punând în pericol siguranța și viața acestora;

19.

solicită Consiliului să ajungă rapid la un acord cuprinzător asupra propunerii de modificare a Directivei privind impozitarea veniturilor din economii, în special cu privire la țările incluse în anexa 1 la propunerea sa legislativă menționată anterior, care beneficiază de fonduri europene pentru dezvoltare;

20.

subliniază necesitatea de a include Fondul european de dezvoltare (FED), principalul instrument de finanțare de către UE a cooperării pentru dezvoltare, în cadrul CPD; își confirmă sprijinul pentru finanțarea completă din buget a FED în contextul controlului democratic parlamentar și al transparenței în implementarea acestui fond, ținând seama în special de importanța în creștere a implementării politicilor UE în materie de dezvoltare prin care se creează instrumente specifice (ca în cazul strategiei UE-Africa);

21.

invită Comisia nu numai să monitorizeze obiectivele de creștere economică, ci și să acorde o atenție deosebită reducerii inegalităților în repartizarea veniturilor, atât la nivelul țărilor în curs de dezvoltare în mod individual, cât și la nivel mondial; solicită acordarea unei atenții deosebite intensificării proceselor participative de dezvoltare durabilă proprie prin intermediul unor forme de asociere de tip cooperativ și a metodologiilor de cooperare PRA („Participatory Reflection and Action”) care, bazate fiind pe consens și pe participarea comunităților locale, asigură modele de organizare mai eficace și cu impact de mai lungă durată, promovând rolul economiei sociale în dezvoltare;

22.

invită Comisia să promoveze măsuri de asistență pentru dezvoltare, care, ținând seama de efectele crizei financiare, pot preveni creșterea insecurității și intensificarea conflictelor, a instabilității politice și economice mondiale, precum și dezvoltarea migrației forțate („refugiații foamei”);

23.

solicită țărilor în curs de dezvoltare să asigure servicii publice de bază și să garanteze accesul la terenuri, inclusiv acordarea de credite pentru micii agricultori, pentru a promova securitatea alimentară și combaterea sărăciei, contribuind la reducerea concentrării exploatațiilor agricole de mari dimensiuni și a exploatării intensive a resurselor în vederea speculei, care distrug ecosistemele; solicită, de asemenea, Comisiei să sprijine politicile menționate anterior;

24.

invită Comisia să evalueze impactul decalajului digital dintre țările bogate și cele sărace, acordând o atenție deosebită riscurilor legate de tehnologiile informației care se dovedesc a fi un instrument de discriminare, întrucât îi marginalizează pe cei care, din motive sociale, economice și politice, nu pot avea acces la aceste produse noi, care reprezintă baza noii revoluții în domeniul informației;

25.

solicită mandate clare pentru a evalua CPD, scopuri operaționale clare și precise și proceduri detaliate pentru a desfășura acest exercițiu;

26.

subliniază necesitatea fundamentală de a aborda CPD ca un efort pe termen lung pentru a garanta un sprijin continuu pentru CPD; subliniază importanța unei evaluări la timp a politicilor pentru a se evita efectele negative asupra țărilor în curs de dezvoltare; în acest scop, solicită evaluarea impactului activităților actorilor din sectorul privat din Europa și din afara Europei, acordându-se o atenție deosebită companiilor multinaționale;

27.

solicită evaluarea, cu ajutorul unei analize comparative, a abordării, metodologiei și rezultatelor politicilor de cooperare și de asistență aplicate în afara Europei, precum și a nivelului de cooperare internațională, acordându-se o atenție deosebită intervenției Chinei în Africa;

28.

subliniază că decizia Consiliului de a se concentra pe cinci mari domenii pentru exercițiul CPD din 2009 nu trebuie să înlocuiască monitorizarea celor 12 domenii tradiționale de politici: comerț, mediu, schimbări climatice, securitate, agricultură, acorduri bilaterale în domeniul pescuitului, politici sociale (ocuparea forței de muncă), migrație, cercetare/inovare, tehnologiile informației, transport și energie; solicită de asemenea Comisiei să identifice incoerențele ori de câtre ori politicile europene au un impact negativ asupra dezvoltării și să propună soluții; solicită Comisiei să creeze mecanisme de includere a noi domenii de politică ce nu se încadrează satisfăcător în cele 12 domenii existente, un exemplu în acest sens fiind materiile prime;

29.

reamintește angajamentele sale internaționale pentru atingerea obiectivului de 0,7 % de asistență pentru dezvoltare din PNB până în 2015, asistență care trebuie să fie consacrată exclusiv eradicării sărăciei; este preocupat de faptul că abordarea de tip „asistență oficială pentru dezvoltare plus” poate dilua asistența pentru dezvoltare acordată de UE în vederea combaterii sărăciei; își exprimă îngrijorarea că fondurile colectate prin abordarea „asistență oficială pentru dezvoltare plus” (AOD+) nu sunt asociate unui angajament juridic de eradicare a sărăciei sau de contribuție la atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

30.

constată cu îngrijorare că fluxurile de capital dinspre țările în curs de dezvoltare către UE, cauzate de politici incoerente aplicate în temeiul abordării AOD+, nu sunt menționate și că daunele aduse țărilor în curs de dezvoltare prin concurența fiscală neloială și prin fluxurile ilegale de capital nu sunt luate în considerare;

31.

este preocupat de faptul că abordarea AOD+ se concentrează numai asupra fluxurilor financiare din UE către Sud și trece cu vederea fluxurile financiare în sens invers, ceea ce oferă o imagine deformată asupra direcțiilor fluxurilor financiare;

32.

solicită Comisiei să clarifice mai bine abordarea la nivelul întregii Uniuni și impactul acesteia asupra politicii de dezvoltare a UE; își exprimă îngrijorarea că această abordare ar putea fi inclusă în următoarele perspective financiare;

33.

invită membrii europeni ai CAD al OCDE să respingă orice încercare de a extinde definiția AOD, care ar putea include abordarea „la nivelul întregii Uniuni” și conceptul „AOD+”, propuse recent de Comisia Europeană, precum și elemente care nu privesc ajutorul, cum ar fi fluxurile financiare, cheltuielile militare, anularea datoriilor, în special anularea datoriilor de credit la export, sau fondurile cheltuite în Europa în favoarea studenților și a refugiaților;

34.

recunoaște că îndeplinirea angajamentelor în materie de AOD este imperios necesară, dar nu suficientă pentru a soluționa problema urgentă a dezvoltării și reiterează solicitarea adresată Comisiei de a identifica de urgență surse inovatoare suplimentare de finanțare pentru dezvoltare și de a prezenta propuneri privind introducerea unei taxe supra tranzacțiilor financiare internaționale, care să genereze resurse suplimentare ce pot fi folosite în atenuarea celor mai grave consecințe ale crizei și în continuarea eforturilor de atingere a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

35.

reamintește cu fermitate Comisiei și statelor membre că AOD trebuie să rămână coloana vertebrală a politicii europene de cooperare pentru dezvoltare, urmărind eradicarea sărăciei; prin urmare, subliniază că, dacă sursele inovatoare de finanțare vor fi încurajate pe scară largă, acestea trebuie să vină în completarea AOD și să fie utilizate în cadrul unui demers care vizează persoanele sărace; ele nu pot fi utilizate, în niciun caz, pentru a înlocui AOD;

36.

își exprimă temerea că, în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, cele mai multe dintre țintele propuse de Obiectivele de dezvoltare ale mileniului nu vor fi atinse până în 2015; prin urmare, îndeamnă statele membre să își atingă obiectivul colectiv, să adopte legislația obligatorie și să elaboreze calendare anuale pentru îndeplinirea promisiunilor făcute; salută, în acest sens, proiectul de lege privind dezvoltarea internațională (Draft International Development Bill) prezentat de guvernul Marii Britanii în ianuarie 2010;

37.

reamintește că, în conformitate cu cadrul instituțional al UE, propune numirea unui raportor permanent pentru „coerența politicilor în favoarea dezvoltării”, cu mandatul de a urmări incoerențele de la nivelul politicilor UE și de a informa Comisia DEVE în acest sens;

38.

solicită Comisiei să utilizeze valori de referință sistematice și clare și indicatori actualizați periodic pentru a evalua CPD, de exemplu indicatorii de dezvoltare durabilă, precum și să consolideze transparența față de Parlamentul European, de statele care beneficiază de asistență și față de societatea civilă;

39.

solicită țărilor în curs de dezvoltare să elaboreze indicatori specifici pentru fiecare țară în materie de CPD, în spiritul indicatorilor generali folosiți de UE, pentru a evalua nevoile reale și realizările în materie de dezvoltare;

40.

consideră că, în cazul în care acțiunile și măsurile din cadrul politicii de dezvoltare a UE nu respectă principiile și obiectivele menționate la articolul 208 din Tratatul de la Lisabona și politica externă a Uniunii Europene descrisă la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, acest lucru constituie un caz de nerespectare a unei obligații, care poate fi adus în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul articolelor 263 și 265 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

41.

subliniază importanța coerenței dintre politica comercială și politica de dezvoltare pentru o dezvoltare mai eficace și pentru o implementare vizibilă și, în acest sens, salută Raportul UE din 2009 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (COM(2009)0461);

42.

reamintește nevoia asigurării coerenței între politica comercială și celelalte politici (de mediu și socială), în special cu referire la acordurile comerciale care conțin stimulente în favoarea producției de biocombustibili în țările în curs de dezvoltare;

43.

reamintește importanța coerenței între politica comercială și politica de dezvoltare și subliniază faptul că punerea în aplicare a dispozițiilor capitolelor referitoare la dezvoltarea durabilă din acordurile comerciale ar trebui să constituie o oportunitate pentru Comisia Europeană de a promova buna guvernanță și aplicarea valorilor europene fundamentale;

44.

consideră că decizia recentă a UE de a reintroduce subvențiile la export în cazul laptelui praf și al altor produse lactate, prin care este subvenționată de fapt industria agroalimentară din Europa în detrimentul agricultorilor săraci din țările în curs de dezvoltare, reprezintă o încălcare flagrantă a principiilor de bază ale coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și solicită Consiliului și Comisiei să revoce imediat decizia respectivă;

45.

solicită încetarea subvențiilor la export; în acest sens, reamintește angajamentul asumat la Doha în 2001 de toți membrii OMC de a încheia o rundă de negocieri dedicată dezvoltării cu scopul de a rectifica dezechilibrele existente în sistemul comercial și de a pune comerțul în slujba dezvoltării, contribuind la eradicarea sărăciei și la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

46.

pentru a se asigura că DG Comerț dispune de un mandat coerent pentru negocierile comerciale, invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de condițiile prealabile impuse de Parlament pentru aprobarea încheierii de acorduri comerciale;

47.

solicită Comisiei să ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că, în condițiile încetării aplicării Protocolului privind zahărul și în contextul reformei UE referitoare la regimul zahărului, partenerii relevanți sunt protejați în cazul unei eventuale bulversări temporare a pieței;

48.

propune dezvoltarea în continuare a instrumentelor comunitare existente pentru reducerea tarifelor vamale, precum sistemul SGP/SGP+ și capitolele din acordurile de liber schimb și de parteneriat economic, precum și integrarea în continuare în aceste instrumente a standardelor convenite la nivel internațional în materie de muncă și de mediu;

49.

invită încă o dată Comisia să utilizeze în totalitate mecanismele SGP și SGP+ pentru dezvoltarea capacității instituționale în țările în curs de dezvoltare în vederea consolidării coerenței lor interne în elaborarea strategiilor de dezvoltare;

50.

subliniază faptul că o consultare sistematică a organizațiilor de muncă și a sindicatelor în ceea ce privește punerea în aplicare a standardelor sociale și de mediu în țările care nu sunt membre ale UE, în special înainte de încheierea APE sau de includerea în SGP+, ar asigura o mai mare coerență a politicilor comerciale și ar contribui la dezvoltarea durabilă a țărilor în curs de dezvoltare;

51.

recunoaște că, potrivit Raportului de monitorizare a ajutorului pentru comerț, elaborat de Comisie în 2009 (COM(2009)0160, p. 30), creditele de angajament aferente ajutorului pentru comerț acordat de UE statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) au scăzut de la 2 975 de milioane de euro în 2005 la 2 097 de milioane de euro în 2007, că procentajul alocat statelor ACP din totalul creditelor de angajament acordate de UE drept ajutor pentru comerț a scăzut de la 50 % la 36 % în aceeași perioadă și că acest fapt nu respectă promisiunile anterioare de a acorda prioritate eradicării sărăciei și dezvoltării;

52.

salută, în acest sens, toate inițiativele existente în domeniul comerțului cu țările în curs de dezvoltare la nivelul UE și al OMC, în special inițiativa „Totul în afară de arme” (EBA), SGP și SGP+, asimetria și perioadele de tranziție din toate acordurile de parteneriat economic existente și Programul de lucru privind ajutorul pentru comerț 2010-2011, și solicită revizuirea acestuia din urmă pentru a contribui în mai mare măsură la stimularea creșterii durabile;

53.

recunoaște rolul important pe care îl poate juca sistemul SGP+ al UE pentru stimularea bunei guvernanțe și a dezvoltării durabile în țările în curs de dezvoltare și încurajează Comisia să se asigure că acest instrument este eficace și că ansamblul convențiilor OIM și ale ONU este aplicat în mod adecvat pe teren;

54.

reafirmă că UE ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare care utilizează facilitățile din Acordul TRIPS pentru a putea furniza medicamente la prețuri rezonabile în cadrul programelor lor naționale de sănătate publică;

55.

salută includerea unei clauze de salvgardare privind securitatea alimentară în acordurile de parteneriat economic și încurajează Comisia să asigure aplicarea efectivă a acesteia;

56.

regretă că dispozițiile din TRIPS+ incluse în Acordul de parteneriat economic CARIFORUM-CE și în acordurile în curs de negociere cu țările Comunității Andine și din America Centrală creează bariere în calea accesului la medicamente esențiale;

57.

îndeamnă Comisia să nu mai utilizeze abordarea TRIPS+ în negocierile APE în ceea ce privește produsele farmaceutice și medicamentele pentru a permite țărilor în curs de dezvoltare să furnizeze medicamente la prețuri rezonabile în cadrul programelor naționale de sănătate publică;

58.

subliniază faptul că orice măsuri luate în cadrul negocierii acordului comercial împotriva contrafacerii în vederea consolidării competențelor legate de inspecția transfrontalieră și de confiscarea mărfurilor nu ar trebui să dăuneze accesului global la medicamente legale, accesibile și sigure;

59.

este preocupat de cazurile recente din statele membre ale UE, în care autoritățile vamale au confiscat medicamente generice în tranzit în porturile și aeroporturile europene, și subliniază că un astfel de comportament subminează Declarația OMC privind accesul la medicamente; solicită statelor membre respective să pună imediat capăt acestei practici; solicită Comisiei să asigure Parlamentul că acordul comercial împotriva contrafacerii aflat în curs de negociere nu împiedică accesul țărilor în curs de dezvoltare la medicamente;

60.

consideră că provocarea reprezentată de schimbările climatice trebuie abordată prin reforme structurale și solicită o evaluare sistematică a riscurilor prezentate de schimbările climatice în toate aspectele legate de planificarea politicilor și luarea deciziilor, inclusiv în domenii precum comerțul, agricultura și siguranța alimentară; solicită ca rezultatul acestei evaluări să fie utilizat pentru a elabora documente de strategie națională și regională clare și coerente, precum și în toate programele și proiectele de dezvoltare;

61.

salută recentele observații ale Comisiei, conform cărora aceasta va reexamina Regulamentul (CE) nr. 1383/2003, care a avut consecințe nedorite asupra tranzitului pe teritoriul UE al medicamentelor generice având drept destinație finală țările în curs de dezvoltare;

62.

consideră că inițiative precum cea referitoare la fondul comun de brevete UNITAID pentru medicamentele anti-HIV/SIDA pot asigura coerența politicilor UE în domeniul sănătății și al proprietății intelectuale;

63.

salută sprijinul Comisiei pentru propunerile care vizează acordarea de asistență comunităților indigene pentru a exploata și a beneficia de cunoștințele lor tradiționale și de resursele lor genetice;

64.

salută observațiile Comisiei, potrivit cărora UE ar putea să reducă taxele vamale pentru produsele ecologice în cadrul schimburilor comerciale cu țări care aplică o politică asemănătoare, în cazul în care nu se poate ajunge la un acord în cadrul OMC;

65.

sprijină efortul Comisiei de facilitare a transferului de tehnologie către țările în curs de dezvoltare, în special tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistente la schimbările climatice, acestea fiind esențiale pentru procesul de adaptare la schimbările climatice;

66.

recunoaște importanța economică a transferurilor de fonduri către țările în curs de dezvoltare, dar subliniază nevoia de a aborda problema „exodului de creiere” în implementarea acordurilor comerciale bilaterale, în special în sectorul sănătății;

67.

subliniază contribuția multor organizații ale societății civile la combaterea practicilor de evaziune fiscală ale companiilor multinaționale din UE în țările în curs de dezvoltare și solicită Comisiei să țină seama de recomandările acestor organizații în negocierile viitoare;

68.

salută introducerea mecanismelor de consolidare a CPD în cadrul Comisiei, și anume sistemul de consultare interdepartamental, procesul de evaluare a impactului, evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile, Grupul interdepartamental pentru îmbunătățirea calității și, după caz, evaluarea strategică de mediu; dorește să știe totuși ce criterii a aplicat DG Dezvoltare atunci când a decis să respingă inițiativele politice incoerente și solicită mai multă transparență în ceea ce privește rezultatul consultărilor interdepartamentale; solicită ca informațiile colectate prin evaluările de impact să fie puse la dispoziția Parlamentului European într-o formă mai inteligibilă; solicită, de asemenea, ca Parlamentul European, parlamentele naționale și parlamentele țărilor în curs de dezvoltare să fie implicate mai îndeaproape în aceste mecanisme;

69.

solicită ca toate țările în curs de dezvoltare să beneficieze de strategia privind „ajutorul pentru comerț”, și nu doar cele care sunt de acord cu o mai mare liberalizare a piețelor lor; în cursul negocierilor comerciale, în special în contextul acordurilor de parteneriat economic, solicită Comisiei să nu impună, împotriva dorinței țărilor în curs de dezvoltare, deschiderea capitolelor de negociere privind „problemele de la Singapore” și serviciile financiare și să nu încheie acorduri de acest tip dacă țările respective nu au stabilit în prealabil un cadru național adecvat în materie de reglementare și supraveghere;

70.

solicită Comisiei să includă în mod sistematic norme sociale și de mediu obligatorii din punct de vedere juridic în acordurile comerciale negociate de Uniunea Europeană cu scopul de a promova obiectivul unui comerț aflat în serviciul dezvoltării;

71.

solicită Comisiei să demareze evaluările de impact mai devreme, și anume înainte ca procesul de elaborare a inițiativelor de politică să fie deja foarte avansat, să recurgă la studii documentate existente sau desfășurate în mod special în acest sens și să includă sistematic dimensiunea socială, de mediu și a drepturilor omului, întrucât o analiză prospectivă este cea mai utilă și mai practică metodă, având în vedere lipsa de date și complexitatea procesului de măsurare a CPD; solicită Comisiei să includă rezultatele evaluărilor de impact în documentele de strategie regională și națională ale Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), împreună cu propuneri de monitorizare;

72.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, din cele 82 de evaluări de impact efectuate în 2009 de către Comisie, numai una a fost consacrată dezvoltării; subliniază necesitatea unei abordări sistematice pentru măsurarea performanței CPD; prin urmare, invită Comisia să acorde unității care se ocupă de studii de perspectivă și coerența politicilor în cadrul DG DEVE un rol central în consolidarea luării în considerare a CPD;

73.

invită Comisia să implice Parlamentul European în procesul de elaborare a raportului Comisiei privind CPD, de exemplu în ceea ce privește chestionarele, un calendar mai bun și luarea în considerare a rapoartelor din proprie inițiativă ale Parlamentului;

74.

solicită Comisiei să implice delegațiile UE în activitatea sa legată de CPD prin crearea unor puncte centrale responsabile de CPD în cadrul fiecărei delegații pentru a monitoriza impactul politicilor UE la nivelul țarilor partenere; solicită includerea CPD în activitățile de formare a personalului; solicită Comisiei să publice anual rezultatele consultărilor din domeniu desfășurate de delegațiile UE; în acest sens, solicită Comisiei să se asigure că delegațiile UE dispun de suficiente capacități pentru a organiza consultări cu guvernele și parlamentele locale și solicită garantarea posibilității de participare activă a actorilor nestatali și a societății civile în ceea ce privește CPD;

75.

sugerează ca personalul Comisiei Europene și membrii delegațiilor Consiliului care lucrează în domeniul CPD să beneficieze de formare în vederea sensibilizării lor la acest obiectiv de politică;

76.

invită Comisia să acorde comisarului pentru dezvoltare responsabilitatea unică pentru alocațiile pentru fiecare țară, pentru documentele de strategie tematică națională și regională, pentru programele indicative multianuale naționale, pentru programele anuale de acțiune și pentru punerea în aplicare a ajutorului în toate țările în curs de dezvoltare, în strânsă cooperare cu Înalta Reprezentantă și comisarul pentru ajutor umanitar, pentru a evita abordările incoerente în cadrul colegiului și al Consiliului;

77.

invită statele membre și parlamentele naționale ale acestora să promoveze CPD prin intermediul unui program specific de lucru, cu calendare obligatorii, cu scopul de a îmbunătăți programul de lucru privind CPD, precum și eforturile pentru acordarea de asistență, asigurându-se în același timp de faptul că această agendă nu intră în contradicție cu strategiile de dezvoltare ale țărilor partenere;

78.

sugerează includerea CPD în revizuirea la jumătatea perioadei a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, în special în programele tematice relevante;

79.

sugerează includerea angajamentelor specifice referitoare la CPD în programul de lucru al fiecărei președinții;

80.

sugerează Consiliului să îmbunătățească activitatea structurilor existente pentru consolidarea CPD, de exemplu prin organizarea mai multor reuniuni comune ale grupurilor de lucru și publicând programul de lucru;

81.

sugerează să se elaboreze un raport bienal al Parlamentului European referitor la CPD; propune tuturor comisiilor sale să elaboreze proiecte de raport în care să își expună propriile perspective asupra dezvoltării;

82.

subliniază importanța cooperării dintre comisii în cadrul Parlamentului European; în acest sens, sugerează ca, atunci când o comisie discută un subiect sensibil privind CPD, celelalte comisii relevante să fie implicate îndeaproape, iar când o comisie organizează o audiere de specialitate cu privire la un subiect sensibil legat de CPD, celelalte comisii relevante să ia parte la organizarea audierii;

83.

solicită o clarificare din partea instituțiilor cu privire la Comunicarea Comisiei privind coerența politicilor (COM(2009)0458) în ceea ce privește un parteneriat și un dialog intensificat cu țările în curs de dezvoltare pe tema CPD; dorește să știe dacă acest parteneriat sporit va include și un mecanism pentru consilierea țărilor în curs de dezvoltare asupra a ceea ce ele pot face pentru a promova CPD, precum și un plan de consolidare a capacităților la nivel național pentru a realiza evaluări ale PCD;

84.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/58

A.

întrucât Uniunea Europeană a creat în ultimii ani un sistem de norme sociale în domeniul transportului rutier prin adoptarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, cât și a Directivei 2006/22/CE, pentru a garanta siguranța și securitatea rutieră și o concurență loială;

B.

constatând faptul că sistemele de sancțiuni din statele membre ale Uniunii Europene au evoluat gradual și prezintă, prin urmare, diferențe esențiale, precum amenzi care, în cazuri extreme, pot fi de până la zece ori mai mari într-un anumit stat decât în altul;

C.

întrucât situația juridică în domeniul transportului internațional a devenit foarte complicată pentru antreprenori și, în special, pentru conducătorii auto; întrucât statele membre se confruntă cu mari provocări în privința punerii în aplicare a normelor și, de asemenea, situația actuală nu este compatibilă cu piața comună;

D.

exprimându-și îngrijorarea cu privire la informațiile referitoare la deficiențele tahigrafelor digitale, care le fac foarte vulnerabile în momentul manipulării,

1.

salută raportul Comisiei de analizare a sancțiunilor prevăzute în legislația statelor membre pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier; regretă faptul că, din cauza lipsei de date din anumite state membre, raportul nu prezintă o analiză completă a situației actuale din Europa; invită Comisia să solicite statelor membre informațiile lipsă;

2.

constată că raportul Comisiei se bazează pe clasificarea diferitelor încălcări în conformitate cu noua anexă III la Directiva Comisiei 2006/22/CE, fără a lua în considerare perioada de punere în aplicare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Directiva Comisiei 2009/5/CE;

3.

invită, prin urmare, Comisia să prezinte înainte de sfârșitul anului 2010 un raport actualizat și complet privind punerea în aplicare a noii anexe III la Directiva 2006/22/CE;

4.

atrage atenția asupra faptului că, în perioadele precedente, au apărut întârzieri considerabile, astfel încât, de exemplu, raportul actual din 3 august 2009 (al 24-lea Raport al Comisiei de analizare a sancțiunilor prevăzute pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier) se referă exclusiv la datele corespunzătoare anilor 2005 și 2006 și, prin urmare nu s-au putut trage concluzii privind stadiul actual al procesului de armonizare a dispozițiilor sociale pentru conducătorii auto în domeniul transportului rutier;

5.

invită Comisia și statele membre să facă tot posibilul pentru a garanta îndeplinirea în cel mai scurt termen a obiectivelor prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, astfel încât, pentru măsurile de armonizare viitoare, să fie disponibile mai multe statistici recente;

6.

subliniază că și în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 există o listă a încălcărilor grave în conformitate cu Regulamentul în cauză; astfel, consideră că este deosebit de necesară o clasificare uniformă a încălcărilor grave ale normelor sociale;

7.

constată că sancțiunile prevăzute în legislația statelor membre pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier diferă atât în valorile amenzilor cât și în natura și clasificarea sancțiunilor;

8.

subliniază că aceste diferențe se explică prin condițiile geografice și economice, precum și prin sistemele juridice diferite din statele membre în ceea ce privește urmărirea cazurilor penale și prin abordările politice diferite privind siguranța rutieră;

9.

constată că normele sociale din domeniul transportului rutier, în special Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 și Regulamentul (CE) nr. 561/2006, cât și Directiva 2006/22/CE, lasă statelor membre foarte mult loc de interpretare; regretă faptul că numeroasele formulări imprecise din cadrul normelor europene vor duce, în mod obligatoriu, la o aplicare incoerentă a acestora în statele membre; consideră că, pentru a continua armonizarea, este mai întâi nevoie de o interpretare uniformă și obligatorie a acestor regulamente și a directivei;

10.

regretă faptul că unele state membre nu prevăd eșalonarea sancțiunilor în raport cu gravitatea infracțiunii; invită, prin urmare, statele membre, să adopte legi naționale care au un efect eficient, proporționat și disuasiv și care iau în considerare gravitatea infracțiunii;

11.

subliniază că un sistem de sancțiuni eficient, echilibrat și cu efect disuasiv se poate baza doar pe sancțiuni clare, transparente și comparabile între statele membre; invită statele membre să găsească soluții legislative și practice pentru a reduce diferențele, în parte foarte mari, privind tipul și nivelul sancțiunilor;

12.

invită Comisia Europeană, după consultarea autorităților de control și a reprezentanților sectorului transporturilor, să stabilească o interpretare uniformă și obligatorie a regulamentului privind durata de conducere și perioadele de repaus; autoritățile de control ar trebui să țină cont de această interpretare;

13.

consideră că trebuie stabilite atât sancțiuni minime și maxime în cadrul încălcărilor individuale ale normelor sociale din domeniul transportului rutier, cât și clasificarea amenzilor în conformitate cu tipurile de sancțiuni, în vederea unei convergențe ulterioare a tipurilor de sancțiuni și a valorilor amenzilor; subliniază faptul că, în procesul de armonizare a sancțiunilor, necesitatea stabilirii de amenzi proporționate în diferitele state membre în funcție de criterii obiective (de exemplu PNB) trebuie compensată printr-o măsură disuasivă eficientă împotriva încălcărilor grave;

14.

subliniază că anexa III la Directiva 2006/22/CE, introdusă prin Directiva 2009/5/CE a Comisiei, trebuie considerată drept fundamentul unei abordări unitare a clasificării încălcărilor normelor sociale din domeniul transportului rutier, prevăzute de legislația statelor membre; îndeamnă statele membre să aprobe actele necesare cu putere de lege și actele administrative în vederea transpunerii rapide a Directivei 2009/5/CE a Comisiei;

15.

reamintește, de asemenea, că Tratatul de la Lisabona a adăugat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene articolul 83, alineatul (2) referitor la armonizarea legislațiilor penale ale statelor membre; solicită Comisiei să examineze aceste noi acte legislative din domeniul cooperării judiciare în materie penală și să prezinte în termen de 12 luni Consiliului și Parlamentului European un raport cu privire la posibilele măsuri de armonizare, inclusiv aspectele legate de siguranța rutieră și de aplicarea transfrontalieră a amenzilor, în cazul în care acestea nu au fost aplicate anterior;

16.

salută pregătirea de către Comisie, în conformitate cu articolul 22 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, de orientări care să sprijine statele membre în interpretarea și aplicarea acestui regulament; cu toate acestea, constată că acestea nu au un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic și, prin urmare, nu și-au atins scopul de aplicare uniformă în statele membre;

17.

consideră că, pentru realizarea unei piețe interne a transporturilor și pentru a le asigura conducătorilor auto și întreprinderilor de transport o mai mare siguranță juridică, este nevoie de armonizarea aplicării legislației sociale; invită Comisia, în acest context, în colaborare cu Corte, Tispol și Euro Contrôle Route, să prezinte propuneri pentru a pune capăt aplicării discriminatorii a legislației sociale în domeniul transportului rutier; subliniază, în acest sens, necesitatea interpretării comune, articol cu articol, a punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85;

18.

invită statele membre să ia în considerare aceste orientări la punerea în aplicare a normelor sociale, cu scopul de a realiza o punere în aplicare uniformă;

19.

indică în mod explicit faptul că numai prin punerea în aplicare consecventă și nediscriminatorie a legislației în vigoare poate fi evitată concurența neloială și garantată siguranța rutieră; insistă asupra faptului că punerea în aplicare a normelor sociale în transportul rutier necesită un sistem de control uniform și eficient;

20.

atrage atenția asupra faptului că situația circulației, din punct de vedere al infrastructurii, volumului traficului și congestionării traficului, diferă foarte mult de la un stat membru la altul și prin urmare consideră că, printre altele, acești factori ar putea fi avuți în vedere pentru determinarea frecvenței controalelor, reținând că unul dintre obiectivele lor principale este asigurarea respectării reglementărilor sociale;

21.

consideră că, în vederea depășirii obstacolelor din cadrul pieței interne europene și consolidării siguranței rutiere, Comisia Europeană ar trebui să dezvolte și să promoveze un sistem armonizat de control și să adopte măsuri de reglementare; invită Comisia să instituie un instrument eficient și corespunzător de coordonare la nivel european, în vederea realizării acestor obiective;

22.

solicită Comisiei să elaboreze recomandări și standarde europene minime pentru formarea profesională a autorităților de control și să coordoneze cooperarea dintre aceste autorități de control; solicită Comisiei să îmbunătățească procesul de colectare a datelor statistice pentru o analiză mai clară a punerii eficiente în aplicare și să promoveze o abordare uniformă a statelor membre cu privire la problemele legate de punerea în aplicare;

23.

invită statele membre să își instruiască în permanență personalul de control cu privire la progresele din domeniul culegerii de date și să coopereze îndeaproape cu Comisia Europeană în vederea punerii în aplicare a standardelor comune pentru a promova un concept de control armonizat și, astfel, să îmbunătățească certitudinea juridică;

24.

consideră că ar trebui efectuate controale mai frecvente și mai detaliate pe stradă și la sediile întreprinderilor; invită Comisia să se asigure că statele membre respectă numărul de controale pe care trebuie să le efectueze în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2006/22/CE; invită Comisia să informeze Parlamentul European în privința acțiunilor viitoare privind aceste controale;

25.

solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil un raport privind verificarea deficiențelor tahigrafelor digitale și măsurile luate pentru a evita vulnerabilitatea acestora;

26.

subliniază faptul că, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, tahigraful digital ar trebui îmbunătățit ca instrument de control: Comisia ar trebui să examineze modul în care autoritățile de control ar putea descărca mai repede informațiile de pe un tahigraf digital;

27.

atrage atenția asupra Biroului de reclamații împotriva sancțiunilor disproporționate, înființat de Euro Contrôle Route, și invită conducătorii auto și întreprinderile de transport să apeleze la acesta în cazul aplicării disproporționate și discriminatorii a prevederilor legislației sociale în domeniul transportului rutier;

28.

consideră că ar fi utilă o broșură clară pentru întreprinderi și pentru conducătorii de camioane, care să fie publicată în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene; subliniază că această broșură ar trebui să informeze mai bine conducătorii auto și întreprinderile în cauză despre normele sociale și sancțiunile aferente din diferitele state membre; consideră că astfel de informații ar trebui să fie disponibile și pentru întreprinderile și conducătorii auto din țările terțe; subliniază interesul de a utiliza sisteme de transport inteligente pentru a furniza conducătorilor în timp real această informație;

29.

își exprimă convingerea că, în contextul utilizării tehnologiilor moderne de informare și comunicare, precum și al sistemelor de transport inteligente, întreprinderile și conducătorii auto ar trebui să aibă posibilitatea de a obține informații despre normele sociale în vigoare și sancțiunile prevăzute pentru nerespectarea acestora;

30.

îndeamnă toate statele membre să intensifice cooperarea pe baza structurilor deja existente, cum ar fi Euro Contrôle Route, și să îmbunătățească astfel coordonarea controalelor comune, schimbul de cele mai bune practici și organizarea de programe de formare destinate organelor de control;

31.

consideră că toată tehnologia disponibilă, de exemplu sistemele GPS sau alte instrumente disponibile, ar trebui folosită în vederea informării în timp real a conducătorilor de camioane, inclusiv a celor venind din țările vecine, cu privire la normele sociale relevante și la sancțiunile aplicate în statele membre pentru încălcări;

32.

îndeamnă statele membre să asigure o infrastructură adecvată a rețelei rutiere europene, cu un număr suficient de spații de parcare și de servicii, astfel încât conducătorii auto să poată într-adevăr respecta normele referitoare la orele de conducere și de repaus, iar controalele să poată fi derulate în mod eficient; subliniază faptul că securitatea trebuie să aibă un rol foarte important în cazul acestor infrastructuri; solicită Comisiei să publice periodic, în formatul cel mai potrivit, facilitățile disponibile, atât publice, cât și private, care se află de-a lungul rețelei rutiere europene, oferind informații cu privire la serviciile disponibile pentru conducătorii profesioniști;

33.

solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze și să finanțeze proiectele pentru construcția de parcări sigure, element indispensabil pentru ca șoferii să respecte prevederile Regulamentului (CE) nr. 561/2006;

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/62

A.

exprimându-și preocuparea că fenomenul corupției subminează statul de drept, conduce la deturnarea fondurilor contribuabililor UE și denaturează piața, ținând seama de faptul că a jucat un rol în criza economică actuală;

B.

întrucât Uniunea a ratificat Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, iar 78 % din cetățenii Uniunii sunt de acord că, în țara lor, corupția reprezintă o preocupare majoră (Eurobarometru, decembrie 2009);

C.

având în vedere accentul pe care îl pune Parlamentul European pe combaterea corupției în rezoluția sa referitoare la programul de la Stockholm cu privire la libertate, securitate și justiție;

D.

luând act de Ziua internațională împotriva corupției (9 decembrie), data la care se transmite prezenta declarație,

1.

îndeamnă instituțiile europene să adopte o politică anticorupție de anvergură și să elaboreze un mecanism clar de monitorizare periodică a situației din statele membre;

2.

invită Comisia să acorde toate resursele necesare pentru a pune în aplicare mecanismul de monitorizare și pentru a se asigura că se dau curs în mod eficient concluziilor și constatărilor acestuia;

3.

invită Comisia și agențiile relevante ale Uniunii să adopte toate măsurile necesare, inclusiv alocând resurse suficiente, pentru a se asigura că fondurile UE nu sunt afectate de corupție, precum și să adopte sancțiuni descurajatoare în cazuri de corupție și de fraudă;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor (1), Consiliului, Comisiei și statelor membre.

31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/63

A.

întrucât, în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, Comisia poate, până la întocmirea listelor comunitare de aditivi alimentari prevăzute la articolul 30 din regulamentul respectiv, să adopte măsuri de modificare a anexelor, inclusiv cele ale Directivei 95/2/CE;

B.

întrucât anexa IV la Directiva 95/2/CE conține o listă de aditivi alimentari care pot fi utilizați în Uniunea Europeană și prescrie condițiile de utilizare a acestora;

C.

întrucât, în plus, criteriile generale de utilizare a aditivilor alimentari au fost enunțate în anexa II la Directiva 89/107/CEE și întrucât directiva respectivă a fost abrogată și înlocuită de Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, criteriile aplicabile regăsindu-se acum, printre altele, la articolul 6 din regulamentul respectiv, care vizează condițiile generale de includere și de utilizare a aditivilor alimentari în listele comunitare;

D.

întrucât articolul 6 din regulamentul menționat prevede autorizarea utilizării unui aditiv alimentar în UE numai dacă îndeplinește anumite condiții printre care, potrivit alineatului (1) litera (c), aceea că nu induce în eroare consumatorul și că, potrivit alineatului (2), prezintă avantaje și un interes pentru consumatori;

E.

întrucât articolul 6 din regulamentul respectiv prevede, de asemenea, la alineatul (1) litera (a) că un aditiv alimentar este autorizat numai în cazul în care nu pune nici o problemă de siguranță pentru sănătatea consumatorului;

F.

întrucât, în plus, Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (cunoscut și sub numele de „legislația generală în domeniul alimentar”) și, îndeosebi, articolul 8 din acesta, prevede, printre altele că legislația în domeniul alimentar are drept obiectiv protejarea intereselor consumatorilor și asigură o bază care le permite acestora să facă o alegere în cunoștință de cauză în legătură cu produsele alimentare pe care le consumă și că are drept scop prevenirea practicilor care pot induce în eroare consumatorul;

G.

întrucât proiectul de directivă a Comisiei, îndeosebi considerentul 25 și punctul 3 litera (h) din anexa la aceasta, prevede includerea în anexa IV la Directiva 95/2/CE a unui preparat enzimatic pe bază de trombină cu fibrinogen ca aditiv alimentar pentru reconstituirea alimentelor;

H.

întrucât trombina, chiar dacă este derivată din părțile comestibile ale animalelor, are o funcție de „lipici pentru carne” scopul său fiind acela de a uni bucăți de carne separate pentru a produce un singur produs pe bază de carne;

I.

întrucât scopul utilizării trombinei este deci acela de a prezenta bucăți disparate de carne sub forma unui produs din carne unic, fiind evident, așadar, riscul de a induce în eroare consumatorii;

J.

întrucât considerentul 25 din proiectul de directivă a Comisiei recunoaște că utilizarea trombinei cu fibrinogen ar putea induce în eroare consumatorii în legătură cu starea alimentului final;

K.

întrucât punctul 3 litera (h) din proiectul de directivă a Comisiei prevede includerea trombinei bovine și/sau porcine în lista aditivilor alimentari autorizați în anexa IV la Directiva 95/2/CE în preparate și produse din carne preambalate destinate consumatorului final într-o concentrație de maximum 1 mg/kg, urmând să fie utilizată împreună cu fibrinogenul și cu condiția ca alimentul să poarte informația „bucăți de carne combinate” în apropierea denumirii sale comerciale;

L.

întrucât, deși proiectul de directivă a Comisiei nu permite utilizarea trombinei ca aditiv alimentar în produsele din carne servite la restaurante sau la alte unități de restaurație colectivă, există totuși un risc evident ca acea carne care conține trombină să pătrundă în produsele din carne servite la restaurante sau la alte unități de restaurație colectivă, având în vedere prețul mai mare care poate fi obținut pentru bucățile de carne servite ca fiind un unic produs din carne;