INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 22 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-385/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Aderarea unor noi state - Autorizații de introducere pe piață a unor medicamente generice corespunzătoare produsului de referință Plavix - Decizii condiționate de autorizare a introducerii pe piață a unor produse farmaceutice - Încălcarea acquis-ului)

2011/C 145/02

Limba de procedură: polonă

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Šimerdová și K. Herrmann, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentanți: M. Dowgielewicz și B. Majczyna, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Lituania (reprezentanți: D. Kriaučiūnas și R. Mackevičienė, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3), coroborat cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2309/93 al Consiliului din 22 iulie 1993 de stabilire a procedurilor Comunității privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Evaluarea Medicamentelor (JO L 214, p. 1), precum și cu articolele 89 și 90 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83) — Autorizații de introducere pe piață a unor medicamente generice corespunzătoare produsului de referință Plavix, cu încălcarea perioadei de protecție de zece ani de care beneficia acesta — Decizii condiționate de autorizare a introducerii pe piață a unor produse farmaceutice, adoptate înainte de data aderării Poloniei la Uniunea Europeană, dar intrate în vigoare numai după această dată — Decizii neconforme dispozițiilor Directivei 2001/83/CE

Dispozitivul

Republica Polonă:

—	prin menținerea în vigoare a deciziilor ministrului sănătății privind autorizarea introducerii pe piață a unor medicamente generice corespunzătoare produsului de referință Plavix și

—

prin introducere și menținerea pe piață, după 1 mai 2004, a unor medicamente a căror autorizații de introducere pe piață nu au fost eliberate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman,

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin, referitor la prima liniuță de mai sus, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2001/83 coroborat cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2309/93 al Consiliului din 22 iulie 1993 de stabilire a procedurilor Comunității privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Evaluarea Medicamentelor și cu articolele 89 și 90 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente și, referitor la a doua liniuță de mai sus, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2001/83.

2.	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Lituania suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 313, 6.12.2008.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/3

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Sofia-grad la 17 ianuarie 2011 — Vinkov/Nachalnik Administrativno-nakazatelna deinost

(Cauza C-27/11)

2011/C 145/03

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din acțiunea principală

Recurent: Anton Vinkov

Intimată: Nachalnik Administrativno-nakazatelna deinost v otdel „Patna politsia” na Stolichna Direktsia na vatreshnite raboti

Întrebările preliminare

Dispozițiile legislației naționale aplicabile, precum cele din acțiunea principală, în măsura în care se referă la efecte juridice ale unei decizii de impunere a unei sancțiuni financiare pentru săvârșirea unei contravenții, în speță a unui accident de circulație, emisă de o autoritate administrativă, trebuie să fie interpretate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în tratate sau în dreptul derivat în domeniul „spațiului de libertate, securitate și justiție” și/sau eventual în domeniul transporturilor?

Din dispozițiile prevăzute în tratate și din măsurile adoptate în temeiul acestora în domeniul „spațiului de libertate, securitate și justiție” referitoare la cooperarea judiciară în materie penală, de la articolul 82 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) TFUE, precum și în domeniul transporturilor, de la articolul 91 alineatul (1) litera (c) din acest tratat, rezultă că sancțiunile administrative aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni rutiere care pot fi calificate drept „minore” în sensul articolului 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO și în coroborare cu acesta, intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii?

În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este afirmativ, trebuie să se răspundă și la întrebările următoare:

3.1.

În condițiile din cauza principală, o contravenție de la normele de circulație rutieră reprezintă o „infracțiune minoră” în sensul dreptului Uniunii, în cazul în care sunt întrunite următoarele împrejurări:

(a)	fapta care a condus la accidentul de circulație, în urma căruia au rezultat pagube materiale, a fost săvârșită cu vinovăție și este sancționată contravențional;

(b)	în funcție de valoarea sancțiunii financiare prevăzute, decizia de impunere a sancțiunii poate sau nu poate fi atacată în instanță, iar persoana în cauză are sau nu are posibilitatea de a dovedi că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa;

(c)	numărul de puncte de control indicat în decizie este retras în mod automat începând cu momentul de la care decizia produce efecte;

(d)

în cadrul noului sistem al permiselor de conducere cu puncte, la eliberarea cărora se atribuie un anumit număr de puncte cu ajutorul cărora se ține evidența infracțiunilor rutiere săvârșite, se iau în calcul și punctele de control retrase în mod automat ca urmare a unor decizii de aplicare a unor sancțiuni administrative ce nu pot fi atacate;

(e)

în cazul contestării în instanță a măsurii administrative coercitive de retragere a permisului de conducere ca urmare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule, care intervine în mod automat prin retragerea tuturor punctelor de control acordate inițial, nu are loc un control jurisdicțional prealabil al legalității deciziilor de aplicare a unor sancțiuni administrative ce nu pot fi atacate și prin care au fost retrase puncte de control.

3.2.

Dispozițiile prevăzute la articolul 82 TFUE și, dacă este cazul, la articolul 91 alineatul (1) litera (c) din acest tratat, și măsurile adoptate în temeiul dispozițiilor menționate, precum și Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare permit neaplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare în privința măsurilor referitoare la îmbunătățirea siguranței rutiere și în privința deciziei de impunere a unei sancțiuni financiare în cazul săvârșirii unei infracțiuni rutiere care, în condițiile din acțiunea principală, ar putea fi calificată potrivit dreptului Uniunii drept „minoră”, atunci când statul membru a stabilit că nu trebuie să respecte cerințele referitoare la posibilitatea de a formula o cale de atac în fața unei instanțe competente și în materie penală, precum și pe cele referitoare la aplicarea normelor de procedură naționale privind acțiunea împotriva punerii sub acuzație pentru săvârșirea unei infracțiuni?

În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este negativ, se solicită să se răspundă la următoarele întrebări:

Dispozițiile prevăzute la articolul 82 TFUE, și, dacă este cazul, la articolul 91 alineatul (1) litera (c) din acest tratat, și măsurile adoptate în temeiul dispozițiilor menționate, precum și Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, permit unui stat membru să nu aplice în mod discreționar acest principiu în cazul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare sau în cazul măsurile referitoare la îmbunătățirea siguranței rutiere din dreptul Uniunii — în condițiile în care acest stat a prevăzut într-un act normativ să nu respecte cerințele referitoare la posibilitatea de a formula o cale de atac în fața unei instanțe competente și în materie penală, precum și cele referitoare la aplicarea normelor de procedură naționale privind acțiunea împotriva punerii sub acuzare pentru săvârșirea unei infracțiuni — în privința unei decizii de impunere a unei sancțiuni financiare în cazul săvârșirii unei infracțiuni rutiere, în condițiile acțiunii principale atunci când sunt întrunite următoarele elemente:

(a)	fapta care a condus la accidentul de circulație, în urma căruia au rezultat pagube materiale, a fost săvârșită cu vinovăție și este sancționată contravențional;

(b)	în funcție de valoarea sancțiunii financiare prevăzute, decizia de impunere a sancțiunii poate sau nu poate fi atacată în instanță, iar persoana în cauză are sau nu are posibilitatea de a dovedi că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa;

(c)	numărul de puncte de control indicat în decizie este retras în mod automat începând cu momentul de la care decizia produce efecte;

(d)

(e)

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/4

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Magyar Köztársaság Legfelsőbb Bírósága (Ungaria) la 21 ianuarie 2011 — Allianz Hungária Biztosító Zrt., Generali-Providencia Biztosító Zrt., Gépjármű Márkakereskedők Országos Szövetsége, Magyar Peugeot Márkakereskedők Biztosítási Alkusz Kft., Paragon-Alkusz Zrt. (succesor în drepturi al Magyar Opelkereskedők Bróker Kft.)/Gazdasági Versenyhivatal

(Cauza C-32/11)

2011/C 145/04

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Magyar Köztársaság Legfelsőbb Bírósága

Părțile din acțiunea principală

Recurente: Allianz Hungária Biztosító Zrt., Generali-Providencia Biztosító Zrt., Gépjármű Márkakereskedők Országos Szövetsége, Magyar Peugeot Márkakereskedők Biztosítási Alkusz Kft., Paragon-Alkusz Zrt. (succesor în drepturi al Magyar Opelkereskedők Bróker Kft.)

Intimat: Gazdasági Versenyhivatal

Întrebarea preliminară

Pot fi considerate acorduri contrare articolului 101 alineatul (1) TFUE (care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne) acele acorduri bilaterale încheiate între o societate de asigurare și anumite service-uri sau între o societate de asigurare și o asociație a service-urilor în temeiul cărora tariful orar de reparație plătit service-ului de societatea de asigurare pentru repararea autovehiculelor asigurate la aceasta depinde, printre alți factori, de numărul și de procentul de asigurări semnate cu societatea de asigurare prin intermediul service-ului, care acționează în calitate de agent de asigurări al respectivei societăți de asigurare?

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/4

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg (Germania) la 28 ianuarie 2011 — Yoshikazu Iida/Stadt Ulm

(Cauza C-40/11)

2011/C 145/05

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Yoshikazu Iida

Pârât: Stadt Ulm

Întrebările preliminare

A. Cu privire la articolele 2, 3 și 7 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație (1) :

La o interpretare extensivă a articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38/CE, în special în lumina articolelor 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „membru de familie” înseamnă și un părinte cetățean al unui stat terț, al cărui copil, care nu se mai află în întreținerea părintelui respectiv, beneficiază de dreptul la liberă circulație în calitate de cetățean al Uniunii?

În cazul unui răspuns afirmativ: la o interpretare extensivă a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE, în special în lumina articolelor 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se aplică directiva părintelui menționat rămas în statul de origine al copilului, cetățean al Uniunii, chiar și în cazul în care acest părinte nu „însoțește” și nici nu „se alătură” copilului, care între timp a părăsit teritoriul statului membru de origine?

În cazul unui răspuns afirmativ: la o interpretare extensivă a articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE, rezultă de aici pentru acest părinte, în special în lumina articolelor 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, un drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni în statul de origine al copilului, cetățean al Uniunii, care este recunoscut cel puțin atât timp cât copilul se află în întreținerea părintelui, iar acesta din urmă își exercită în mod efectiv drepturile părintești?

B. Cu privire la dispozițiile coroborate ale articolului 6 alineatul (1) TUE și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:

1.a)

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este aplicabilă în temeiul articolului 51 alineatul (1) prima teză al doilea aspect din aceasta, în cazul în care obiectul litigiului depinde de aplicarea unei legi naționale (sau a unei părți dintr-o lege), prin intermediul căreia sunt transpuse și directive europene — dar nu numai acestea?

1.b)

În cazul unui răspuns negativ: este aplicabilă carta în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) prima teză al doilea aspect din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în baza faptului că reclamantul beneficiază eventual de un drept de ședere conform dreptului Uniunii și că acesta ar putea avea dreptul, în conformitate cu articolul 5 alineatul 2 prima teză din Legea privind libera circulație a cetățenilor Uniunii [Freizügigkeitsgesetz/EU], la un permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii, al cărui temei juridic îl constituie articolul 10 alineatul (1) prima teză din Directiva 2004/38/CE?

1.c)

În cazul unui răspuns negativ: ca o reflectare a jurisprudenței Curții în cauza ERT (Hotărârea Curții din 18 iunie 1991, cauza C-260/89, Rec., p. I-2925, punctele 41-45), este aplicabilă carta, conform articolului 51 alineatul (1) prima teză al doilea aspect, în cazul în care un stat membru limitează dreptul de ședere al tatălui, cetățean al unui stat terț, în întreținerea căruia se află fiica sa minoră, cetățean al Uniunii, care locuiește în principal într-un alt stat membru împreună cu mama sa, datorită activității salariate a acesteia?

2.a)

În cazul în care carta este aplicabilă, se poate deduce în mod direct din articolul 24 alineatul 3 al acestei carte un drept de ședere conform dreptului Uniunii recunoscut unui tată, cetățean al unui stat terț, cel puțin atât timp cât copilul, cetățean al Uniunii, se află în întreținerea părintelui, iar acesta din urmă exercită în mod efectiv drepturile părintești, chiar dacă copilul locuiește cea mai mare parte a timpului în alt stat membru?

2.b)

În cazul unui răspuns negativ: din dreptul la liberă circulație al copilului, cetățean al Uniunii, prevăzut la articolul 45 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, coroborat, eventual, cu articolul 24 alineatul (3) din această cartă, rezultă un drept de ședere conform dreptului Uniunii al tatălui, cetățean al unui stat terț, drept recunoscut cel puțin atât timp cât copilul, cetățean al Uniunii, se află în întreținerea tatălui, iar acesta din urmă își exercită în mod efectiv drepturile părintești, astfel încât în special dreptul la liberă circulație al copilului, cetățean al Uniunii, să nu fie lipsit de efectul său util?

C. Cu privire la articolul 6 alineatul (3) TUE coroborat cu principiile generale ale dreptului Uniunii:

Drepturile fundamentale „nescrise” ale Uniunii Europene, astfel cum au fost dezvoltate de jurisprudența Curții de Justiție, începând cu hotărârea pronunțată în cauza Stauder [în urma trimiterii preliminare din partea instanței] din Stuttgart (cauza 29/69, punctul 7) și mergând, de exemplu, până la cauza Mangold (cauza C-144/04, punctul 75), se aplică în totalitate, chiar și în cazul în care, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu este aplicabilă în speță; cu alte cuvinte, drepturile fundamentale care își păstrează valabilitatea, conform articolului 6 alineatul (3) TUE, ca principii fundamentale generale ale dreptului Uniunii, există în mod autonom și independent, alături de noile drepturi fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în temeiul articolului 6 alineatul (1) TUE?

În cazul unui răspuns afirmativ din principiile generale ale dreptului Uniunii poate rezulta, în vederea exercitării efective a drepturilor părintești, în special în lumina articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, un drept de ședere conform dreptului Uniunii în favoarea tatălui cu cetățenia unui stat terț al unui minor cetățean al Uniunii, care locuiește, împreună cu mama sa, datorită activității salariate a acesteia, într-un alt stat membru?

D. Cu privire la dispozițiile coroborate ale articolului 21 alineatul (1) TFUE și ale articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale:

În cazul în care din articolul 6 alineatul (1) sau alineatul (3) TUE nu rezultă un drept de ședere al reclamantului conform dreptului Uniunii, ca o reflectare a jurisprudenței Curții în cauza Zhu și Chen (Hotărârea Curții din 19 octombrie 2004, cauza C-200/02, punctele 45-47), în vederea exercitării efective drepturilor părintești care rezultă din dreptul de liberă circulație al unei minore, cetățean al Uniunii, care locuiește în principal într-un alt stat membru împreună cu mama sa datorită activității salariate a acesteia, poate rezulta potrivit articolului 21 alineatul (1) TFUE, eventual în lumina articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, un drept de ședere în conformitate cu dreptul Uniunii pentru tatăl cetățean al unui stat terț pe teritoriul statului de origine al copilului cetățean al Uniunii?

E. Cu privire la articolul 10 din Directiva 2004/38/CE:

În cazul în care se recunoaște existența unui drept de ședere, beneficiază un părinte cetățean al unui stat terț, precum reclamantul, de un drept la eliberarea unui „permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii”, în conformitate eventual cu articolul 10 alineatul (1) prima teză din directivă?

(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (Text cu relevanță pentru SEE) — JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05 vol. 7, p. 56.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/6

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 31 ianuarie 2011 — Finanzamt Frankfurt am Main V-Höchst/Deutsche Bank AG

(Cauza C-44/11)

2011/C 145/06

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Recurent: Finanzamt Frankfurt am Main V-Höchst

Intimată: Deutsche Bank AG

Întrebările preliminare

Gestionarea activelor privind valori mobiliare (gestionare de portofolii), activitate desfășurată cu titlu oneros, în cadrul căreia o persoană impozabilă decide în mod discreționar în privința cumpărării și a vânzării de valori mobiliare și execută această decizie prin cumpărarea și vânzarea de valori mobiliare, este scutită de impozit

—	doar ca gestionare de fonduri comune de plasament pentru mai mulți investitori împreună conform articolului 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) sau și

—	ca gestionare individuală de portofolii pentru investitori individuali conform articolului 135 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2006/112/CE (operațiune care se referă la valori mobiliare sau la activitatea de negociere a unei astfel de operațiuni)?

În vederea stabilirii prestației principale și a prestației accesorii, ce semnificație prezintă criteriul conform căruia prestația accesorie nu constituie pentru clientelă un scop în sine, ci mijlocul de a beneficia în cele mai bune condiții de serviciul principal al prestatorului, în raport cu facturarea separată a prestației accesorii și cu posibilitatea furnizării prestației accesorii de către terți?

Articolul 56 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/112/CE cuprinde doar prestațiile menționate la articolul 135 alineatul (1) literele (a) (g) din Directiva 2006/112/CE sau și gestionarea activelor privind valori mobiliare (gestionare de portofolii), chiar dacă această operațiune nu face obiectul dispoziției menționate anterior?

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/6

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberlandesgericht Wien (Austria) la 3 februarie 2011 — Content Services Ltd/Bundesarbeitskammer

(Cauza C-49/11)

2011/C 145/07

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Wien

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Content Services Ltd

Pârâtă: Bundesarbeitskammer

Întrebările preliminare

În ceea ce privește cerința prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Directiva privind contractele la distanță (1), în temeiul căruia un consumator trebuie să primească pe un suport durabil disponibil și la care are acces confirmarea informațiilor menționate în aceasta, cu excepția cazului în care informațiile respective au fost furnizate deja consumatorului la încheierea contractului, pe un alt suport durabil disponibil și la care are acces, este suficient ca aceste informații să fie puse la dispoziția consumatorului printr-o legătură hipertext pe site-ul internet al operatorului economic, care se află într-un text pe care consumatorul trebuie să-l marcheze prin bifare ca fiind citit, pentru ca acesta să poată încheia un raport contractual?

(1) Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță (JO L 144, p. 19, Ediție specială, 15/vol. 4, p. 160)- Declarația Consiliului și a Parlamentului European cu privire la articolul 6 alineatul (1) — Declarația Comisiei cu privire la articolul 3 alineatul (1) prima liniuță.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/7

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 8 februarie 2011 — Raiffeisen-Waren-Zentrale Rhein-Main e.G./Saatgut-Treuhandverwaltungs GmbH

(Cauza C-56/11)

2011/C 145/08

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Raiffeisen-Waren-Zentrale Rhein-Main e.G.

Pârâtă: Saatgut-Treuhandverwaltungs GmbH

Întrebările preliminare

Obligația prelucrătorului de a furniza informații potrivit articolului 14 alineatul (3) paragraful (6) din Regulamentul privind soiurile de plante (1) și articolului 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de modificare (2) ia naștere numai atunci când solicitarea de informații din partea titularului protecției comunitare a soiurilor de plante este transmisă prelucrătorului înainte de sfârșitul anului de comercializare (în cazul mai multor ani de comercializare, a ultimului) menționat în cerere?

În cazul în care răspunsul la întrebarea 1 este afirmativ:

Se consideră „formulată în termen” cererea de informații atunci când titularul protecției comunitare a soiurilor de plante susține că dispune de indicii în sensul că prelucrătorul a prelucrat sau intenționează să prelucreze în vederea reproducerii ulterioare material obținut de un agricultorul desemnat nominal în cerere prin cultivarea de material reproducător din soiul protejat, sau este necesar ca, în plus, indiciile menționate să fie aduse la cunoștința prelucrătorului în cererea de informații (de exemplu, prin transmiterea unei copii după declarația de cultivare a agricultorului)?

Se poate considera drept indiciu în sensul existenței obligației prelucrătorului de a furniza informații faptul că acesta, în calitate de mandatar al titularului protecției comunitare a soiurilor de plante, execută un contract de reproducere în vederea obținerii de semințe de consum din soiul protejat încheiat între titularul și unul din agricultorii însărcinați să realizeze reproducerea, atunci când și pentru motivul că agricultorul, în cadrul executării contractului, are posibilitatea concretă să folosească o parte din materialul săditor în scopul cultivării ulterioare?

(1) Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui regim de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1768/95 al Comisiei din 24 iulie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a derogării prevăzute la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului de instituire a unui regim de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO L 173, p. 14, Ediție specială, 03/vol. 17, p. 177)

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/7

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hessisches Landessozialgericht, Darmstadt (Germania) la 10 februarie 2011 — Land Hessen, reprezentat de Regierungspräsidium Gießen/Florence Feyerbacher

(Cauza C-62/11)

2011/C 145/09

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Hessisches Landessozialgericht, Darmstadt

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Land Hessen, reprezentat de Regierungspräsidium Gießen

Pârâtă: Florence Feyerbacher

Întrebările preliminare

Acordul din 18 septembrie 1998 încheiat între guvernul Republicii Federale Germania și Banca Centrală Europeană (denumită în continuare „BCE”) privind sediul BCE (denumit în continuare „Acordul de sediu”) face parte din dreptul Uniunii, a cărui aplicare are prioritate în raport cu dreptul național, sau este vorba despre un tratat internațional?

Articolul 15 din Acordul de sediu, coroborat cu articolul 36 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (denumit în continuare „SEBC”) și al BCE, poate fi interpretat restrictiv în sensul că aplicabilitatea, în privința agenților BCE, a legislației germane privind securitatea socială care întemeiază dreptul la prestații este exclusă doar dacă BCE acordă agenților săi o prestație socială comparabilă, în conformitate cu „Condițiile de încadrare în muncă”?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare:

(a)	Dispozițiile menționate trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unei dispoziții naționale conform căreia acordarea de alocații familiale depinde exclusiv de principiul teritorialității?

(b)

Considerațiile Curții în Hotărârea Bosmann (cauza C-352/06, Rep., p. I-3827, punctele 31-33) se aplică și în privința dispozițiilor menționate? Articolul 15 din Acordul de sediu, coroborat cu articolul 36 din Statutul SEBC și al BCE, nu refuză Republicii Federale Germania prerogativa de a acorda alocații familiale angajaților BCE care își au reședința pe teritoriul său?

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/8

Acțiune introdusă la 16 februarie 2011 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-68/11)

2011/C 145/10

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Alcover San Pedro și S. Mortoni, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin depășirea, mai mulți ani consecutivi, a valorilor-limită pentru pulberile PM10 în aerul înconjurător în numeroase zone și aglomerări pentru calitatea aerului pe întreg teritoriul italian, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 1999/30/CE a Consiliului din 22 aprilie 1999 privind valorile-limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător (1), devenit articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (2);

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 1999/30 prevede că statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că concentrațiile de PM10 din aerul înconjurător nu depășesc valorile-limită stabilite în secțiunea I din anexa III la directivă în conformitate cu datele menționate în aceasta. Data relevantă în acest caz este 1 ianuarie 2005.

Din evaluarea realizată de Comisie cu privire la rapoartele anuale transmise pentru anii 2005-2007, a rezultat că valorile-limită pentru pulberile PM10 au fost depășite în numeroase zone și aglomerări urbane. În plus, datele mai recente transmise de Italia, referitoare la anul 2009, indică o persistență a situației de depășire a valorilor-limită zilnice și/sau anuale în 70 de zone.

Prin urmare, Italia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 1999/30 în ceea ce privește zonele și anii în cauză.

(1) JO L 163, p. 41, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 46.

(2) JO L 152, p. 1.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/8

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Brugge (Belgia) la 16 februarie 2011 — Connoisseur Belgium BVBA/Belgische Staat

(Cauza C-69/11)

2011/C 145/11

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Brugge

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Connoisseur Belgium BVBA

Pârât: Belgische Staat

Întrebarea preliminară

Articolul 26 din Codul privind TVA încalcă articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă TVA (1), în prezent articolul 73 din Directiva 2006/112/CE (2) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, și principiul neutralității taxei pe valoarea adăugată în cazul în care această dispoziție trebuie interpretată în sensul că TVA-ul este datorat în privința cheltuielilor și sumelor care pot fi facturate cocontractantului în temeiul contractului, dar care nu sunt însă facturate?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

(2) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/9

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London (Regatul Unit) la 22 februarie 2011 — Secretary of State for the Home Department/Muhammad Sazzadur Rahman, Fazly Rabby Islam, Mohibullah Rahman

(Cauza C-83/11)

2011/C 145/12

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London

Părțile din acțiunea principală

Apelant: Secretary of State for the Home Department

Intimați: Muhammad Sazzadur Rahman, Fazly Rabby Islam, Mohibullah Rahman

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE (1) impune unui stat membru să adopte o dispoziție legislativă care să faciliteze intrarea și/sau șederea în statul membru pentru categoria altor membri de familie care nu sunt resortisanți ai Uniunii Europene și care pot îndeplini cerințele prevăzute la articolul 10 alineatul (2)?

2.	Acest alt membru de familie menționat la întrebarea 1 poate să invoce aplicabilitatea directă a articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE în ipoteza în care nu poate să respecte cerințele impuse de normele naționale?

Categoria altor membri de familie prevăzută la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE este limitată la persoanele care au locuit în aceeași țară ca și resortisantul Uniunii și soțul ori soția acestuia înainte ca resortisantul Uniunii să sosească în statul gazdă?

Dependența la care se face referire în cadrul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE și pe care se întemeiază alt membru de familie pentru a-și asigura intrarea în statul gazdă trebuie să fie o dependență care a existat cu puțin timp înainte ca cetățeanul Uniunii să se mute în statul gazdă?

Un stat membru poate să impună cerințe specifice cu privire la caracterul sau la durata dependenței unui astfel de alt membru de familie, dependență la care se face referire în cadrul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE, astfel încât să evite ca o astfel de dependență, care este falsă sau care nu este necesară, să permită unei persoane care nu este resortisant să fie admisă sau să continue să locuiască pe teritoriul statului respectiv?

Dependența pe care se întemeiază alt membru de familie pentru a fi admis pe teritoriul statului membru trebuie să continue o perioadă sau în mod nedefinit în statul gazdă pentru a fi eliberat sau reînnoit un permis de ședere potrivit articolului 10 din Directiva 2004/38/CE și, în cazul unui răspuns afirmativ, această dependență ar trebui dovedită?

(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/9

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 24 februarie 2011 — Marja-Liisa Susisalo, Olli Tuomaala, Merja Ritala

(Cauza C-84/11)

2011/C 145/13

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din acțiunea principală

Recurenți: Marja-Liisa Susisalo, Olli Tuomaala, Merja Ritala

Celelalte părți: Helsingin yliopiston apteekki, Lääkealan turvallisuus- ja kehittämiskeskus FIMEA

Întrebările preliminare

Articolul 49 TFUE, referitor la libertatea de stabilire conform dreptului Uniunii, trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării normelor juridice prevăzute de Legea finlandeză privind medicamentele referitoare la acordarea unei autorizații de funcționare pentru o farmacie, întrucât condițiile de înființare a sucursalelor farmaciei Universității din Helsinki derogă, după cum urmează, de la condițiile pentru înființarea sucursalelor farmaciilor:

(a)

O sucursală a unei farmacii private poate fi înființată pe baza unei autorizații acordate de Autoritatea centrală pentru siguranță și dezvoltare în domeniul medicamentelor în temeiul articolului 52 alineatul (1) din Legea privind medicamentele într-o zonă care, din cauza numărului redus de locuitori, nu îndeplinește condițiile-cadru suficiente pentru existența unei farmacii independente, însă în care, pentru a asigura o aprovizionare cu medicamente, este necesară funcționarea unei farmacii, iar un farmacist privat poate opera un număr maxim de trei sucursale ale unei farmacii pe baza unei autorizații acordate pentru fiecare sucursală. În schimb, o sucursală a farmaciei Universității din Helsinki poate fi înființată pe baza unei autorizații acordate în fiecare caz în parte de Autoritatea centrală pentru siguranță și dezvoltare în domeniul medicamentelor în temeiul articolului 52 alineatul (3) din Legea privind medicamentele, în condițiile în care aprecierea privind autorizația nu este restricționată de norme juridice sau de alte dispoziții naționale, cu excepția reglementării potrivit căreia Universitatea din Helsinki poate administra un număr de maximum 16 sucursale ale farmaciei.

(b)

Autoritatea centrală pentru siguranță și dezvoltare în domeniul medicamentelor trebuie să țină seama, la determinarea amplasamentului unei sucursale a unei farmacii private, de amplasamentul farmaciei. În ceea ce privește amplasamentul sucursalelor farmaciei Universității din Helsinki, nu există o reglementare similară, iar sucursalele acesteia sunt înființate în diferite locuri din Finlanda.

În cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene consideră că articolul 49 TFUE se opune, în temeiul răspunsurilor la întrebările de mai sus, reglementării privind autorizația acordată farmaciei Universității din Helsinki de a înființa sucursale, Korkein hallinto-oikeus solicită pronunțarea unei hotărâri preliminare cu privire la următoarele întrebări suplimentare:

(a)

Restricția privind libertatea de stabilire în temeiul reglementării privind autorizația acordată farmaciei Universității din Helsinki de a înființa sucursale poate fi justificată de motive imperative de interes general, care rezultă din misiunile speciale ale farmaciei Universității din Helsinki referitoare la asigurarea unei aprovizionări cu medicamente și la învățământul farmaceutic și care sunt necesare și corespund principiului proporționalității, în cazul în care se ia în considerare faptul că, în ceea ce privește sucursalele farmaciei Universității din Helsinki, nu sunt prevăzute misiuni speciale similare?

(b)

Din misiunile speciale descrise mai sus, stabilite prin lege, care revin farmaciei Universității din Helsinki, rezultă că aceasta poate fi considerată întreprindere, în sensul articolului 106 alineatul (2) TFUE, care gestionează servicii de interes economic general, iar în cazul unui răspuns afirmativ, dispoziția menționată din TFUE privind sucursalele farmaciei Universității din Helsinki justifică o excepție de la cerințele stabilite de articolul 49 TFUE și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind o autorizare administrativă prealabilă, în cazul în care se ia în considerare faptul că, în ceea ce privește sucursalele farmaciei Universității din Helsinki, nu sunt prevăzute misiuni speciale similare?

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/10

Acțiune introdusă la 24 februarie 2011 — Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-85/11)

2011/C 145/14

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: R. Lyal, Agent)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că întrucât a permis unor persoane neimpozabile să fie membre ale unui grup TVA (o singură persoană impozabilă în scopuri de TVA), Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care i revin în temeiul articolelor 9 și 11 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1);

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Pentru motive de simplificare și în vederea combaterii unor abuzuri, Directiva TVA permite statelor membre să trateze două sau mai multe persoane impozabile împreună ca o singură persoană impozabilă. Reclamanta afirmă că directiva nu permite acestora să includă persoane neimpozabile într-un asemenea de grup, și să extindă astfel drepturile și obligațiile persoanelor impozabile la persoane neimpozabile. În consecință, legislația irlandeză care permite includerea persoanelor neimpozabile într-un grup TVA este contrară directivei.

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/11

Acțiune introdusă la 24 februarie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-86/11)

2011/C 145/15

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: R. Lyal, agent)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, întrucât permite ca persoane neimpozabile să fie membre ale unui grup TVA (considerat ca persoană impozabilă unică în scopuri de TVA), Regatul Unit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 9 și 11 din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată;

—	obligarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Din motive practice și pentru a combate eventualele abuzuri, Directiva TVA permite statelor membre să considere ca persoană impozabilă unică un ansamblu de două sau mai multe persoane impozabile. Reclamanta susține că directiva nu permite statelor membre să includă persoane neimpozabile într-un astfel de grup, extinzând astfel drepturile și obligațiile persoanelor impozabile la persoanele neimpozabile. Prin urmare, reglementarea Regatului Unit care permite includerea unor persoane neimpozabile într-un grup TVA este contrară directivei.

(1) JO L 347, p. 1,Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/11

Recurs introdus la 1 martie 2011 de Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 17 decembrie 2010 în cauza T-336/08 — Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-98/11P)

2011/C 145/16

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG (reprezentanți: G. Hild, și R. Lange, avocați)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 17 decembrie 2010 în cauza T-336/08;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recursul este formulat împotriva hotărârii prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de recurentă în anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 11 iunie 2008 privind refuzul înregistrării unui semn tridimensional constând din forma unui iepure de ciocolată cu panglică roșie ca marcă comunitară.

În susținerea recursului, recurenta invocă încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94.

Cu privire la primul motiv de recurs referitor la aprecierea caracterului distinctiv, recurenta susține că nici analiza efectuată de OAPI, nici aprecierea juridică a Tribunalului nu întrunesc cerințele legale, deoarece ambele instituții își fundamentează deciziile pe prezumții. OAPI a prezumat că afirmația potrivit căreia iepurele de Paște din ciocolată este o formă caracteristică sărbătorilor pascale este valabilă în toate statele membre și nu este contestată. Totuși, recurenta a contestat această împrejurare și a făcut o amplă expunere a faptelor care se opun acestei constatări. OAPI și Tribunalul ar fi trebuit să examineze acest aspect pentru a-și îndeplini funcția de control în conformitate cu articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94. În plus, Tribunalul a ajuns la concluzia că utilizarea foiței aurii pentru iepurii de Paște din ciocolată este uzuală pe piață, deși în hotărâre se face mențiune numai la trei alte produse învelite în foiță aurie. Un număr atât de redus de produse nu poate fundamenta aprecierea că această caracteristică este uzuală pe piață.

Faptul că semnul în litigiu a fost înregistrat ca marcă în 15 state membre ale Uniunii Europene dovedește netemeinicia aprecierii Tribunalului potrivit căreia marca ar fi lipsită de caracter distinctiv intrinsec în întreaga Uniune.

Potrivit recurentei, aprecierea juridică a Tribunalului în sensul că era necesar ca marca să fi dobândit un caracter distinctiv prin utilizare în întreaga Uniune, apreciere la care se referă al doilea motiv de recurs, este eronată din două motive.

În primul rând, Tribunalul nu ține seama de faptul că dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare era necesară numai în măsura în care nu exista un caracter distinctiv intrinsec. În cele 15 state membre în care marca în litigiu dispune de un caracter distinctiv intrinsec nu este necesară dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare. În cazul în care s-ar opta pentru interpretarea contrară, în sensul că la aprecierea caracterului distinctiv trebuie luate în considerare fiecare dintre statele membre naționale, ar fi necesară constatarea împrejurărilor de fapt existente în aceste state. Întrucât potrivit articolului 74 din regulament, caracterul distinctiv trebuie examinat din oficiu, OAPI trebuia să efectueze constatări concrete referitoare la fiecare stat membru în parte. Or, nici OAPI, nici Tribunalul nu au efectuat aceste constatări.

În al doilea rând, aprecierile Tribunalului nu sunt compatibile cu principiul unicității mărcii comunitare. La aprecierea posibilității de înregistrare și, în prezenta speță, a caracterului distinctiv, Uniunea Europeană trebuie considerată o piață unică unitară. În cazul în care în rândul unei majorități a populației Uniunii Europene există un caracter distinctiv intrinsec, acesta ar trebui să fie suficient pentru protecția în cadrul întregii piețe europene.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/12

Recurs introdus la 2 martie 2011 de Helena Rubinstein și L’Oréal împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 16 decembrie 2010 în cauza T-345/08, Helena Rubinstein SNC, L’Oréal SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Allergan, Inc.

(Cauza C-100/11 P)

2011/C 145/17

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Helena Rubinstein SNC și L’Oréal SA (reprezentant: A. von Mühlendahl, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), Allergan, Inc.

Concluziile recurentelor

—	Anularea hotărârii pronunțate de Tribunal la 16 noiembrie 2010 în cauzele conexate T-345/08 și T-357/08;

—	respingerea căilor de atac formulate de Allergan, Inc. împotriva Deciziilor diviziei de anulare a OAPI din 28 martie 2007 în cauza 1118 C (Helena Rubinstein SNC, BOTOLIST) și din 4 aprilie 2007 în cauza 1120 C (L’Oréal SA, BOTOCYL);

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii în fața Curții și al celei în fața Tribunalului, precum și a cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii desfășurate în fața camerei de recurs a OAPI.

Motivele și principalele argumente

Recurentele consideră că hotărârea atacată trebuie anulată pentru următoarele motive:

Tribunalul a încălcat articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară (RMC) (1) coroborat cu articolul 8 alineatul (5) din RMC prin faptul că a stabilit că OAPI a constatat în mod corect că mărcile anterioare invocate de Allergan Inc. sunt de notorietate și că utilizarea mărcilor înregistrate contestate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare sau ar aduce atingere acestora.

Tribunalul a încălcat articolul 115 din RMC coroborat cu articolul 1 norma 38 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 (2) al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară, cu modificările ulterioare (denumite în continuare „norma 38” și „RAMC”), prin faptul că a luat în considerare elemente de probă care nu au fost prezentate în limba de procedură.

Tribunalul a încălcat articolul 63 din RMC prin faptul că a examinat și a confirmat deciziile atacate aplicând criterii juridice greșite.

Tribunalul a încălcat articolul 73 din RMC prin faptul că a stabilit că deciziile atacate nu erau insuficient motivate.

(1) JO L 011, p. 1.

(2) JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/13

Recurs introdus la 2 martie 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 16 decembrie 2010 în cauza T-19/07, Systran și Systran Luxembourg/Comisia

(Cauza C-103/11 P)

2011/C 145/18

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. van Rijn, E. Montaguti și J. Samnadda, agenți, asistați de A. Berenboom și M. Isgour, avocați)

Celelalte părți în proces: Systran SA și Systran Luxembourg SA

Concluziile recurentei

—	Declararea recursului ca fiind admisibil și fondat;

—	anularea Hotărârii pronunțate la 16 decembrie în cauza T-19/07, Systran și Systran Luxembourg/Comisia în care a fost admisă în parte acțiunea în despăgubire împotriva Comisiei și, în consecință, soluționând definitiv cauza, respingerea acțiunii din cauza caracterului său inadmisibil și neîntemeiat

—	obligarea Systran și Systran Luxembourg la plata integrală a cheltuielilor de judecată proprii și a celor ale Comisiei;

—	în subsidiar, anularea Hotărârii pronunțate la 16 decembrie în cauza T-19/07, Systran și Systran Luxembourg/Comisia și trimiterea cauzei la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

Comisia invocă opt motive în susținerea recursului său. Aceasta arată că hotărârea este viciată de o serie de erori care justifică anularea sa. Aceasta leagă motivele invocate de competența Tribunalului de a soluționa cauza, de respectarea procedurii, precum și de respectarea celor trei condiții care, potrivit unei jurisprudențe constante, trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a angaja răspunderea extracontractuală a Comunității: existența unei încălcări, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între încălcare și prejudiciu.

Prin intermediul primului său motiv, Comisia invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de drept în privința naturii extracontractuale a litigiului și, în consecință, prin faptul că s-a declarat competent să soluționeze litigiul.

Prin intermediul celui de al doilea motiv al său, recurenta invocă faptul că Tribunalul a încălcat dreptul la apărare al Comisiei și a încălcat normele privind administrarea probelor.

Prin intermediul celui de al treilea motiv al său, aceasta invocă o aplicare inexactă a normelor privind drepturilor de autor în privința titularului acestor drepturi.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv al său, Comisia susține că Tribunalul a comis o eroare de drept vădită în privința aprecierii existenței, pe de o parte, a unei contrafaceri și, pe de altă parte, a unei încălcări a know-how-ului Systran.

Al cincilea motiv al său se întemeiază pe faptul că, prin faptul că a considerat că pretinsa faptă culpabilă a Comisiei constituie o încălcare suficient de gravă, Tribunalul a comis o eroare vădită de apreciere care a condus la o încălcare a principiilor răspunderii extracontractuale a Uniunii Europene.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv al său, recurenta susține, pe de o parte, că Tribunalul a comis o eroare de drept în interpretarea excepției prevăzute la articolul 5 din Directiva 91/250/CEE și, pe de altă parte, că acesta nu și-a îndeplinit obligația de motivare privind articolul 6 din aceeași directivă.

Prin intermediul celui de al șaptelea motiv al său, Comisia reproșează Tribunalului, pe de o parte, că a efectuat constatări de fapt vădit inexacte, că a denaturat elemente de probă și a comis erori vădite de apreciere și, pe de altă parte, că nu și-a îndeplinit obligația de motivare în privința existenței unei legături de cauzalitate.

În sfârșit, al optulea motiv se întemeiază pe faptul că, prin faptul că a acordat societății Systran despăgubiri în valoare de 12 001 000 euro, pe de o parte, Tribunalul efectuează constatări de fapt vădit inexacte și,pe de altă parte, Tribunalul nu își îndeplinește obligația de motivare în privința calculării prejudiciului.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/13

Acțiune introdusă la 2 martie 2011 — Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-108/11)

2011/C 145/19

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, C. Soulay, agenți)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin aplicarea unei cote a TVA-ului de 4,8 % pentru livrările de ogari și de cai care în mod normal nu sunt destinate preparării de alimente, pentru închirierea de cai și pentru anumite servicii de inseminare, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 96, 98 (coroborate cu anexa III) și 110 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1);

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 96 din Directiva TVA, cota normală a TVA-ului stabilită de fiecare stat membru, care trebuie să fie în valoare de cel puțin 15 %, se aplică tuturor livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii. O rată diferită de rata normală poate fi aplicată numai în măsura în care este autorizată prin alte dispoziții ale directivei.

Articolul 98 prevede că statele membre pot aplica fie una, fie două cote reduse pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii din categoriile prevăzute în anexa III la directivă. Livrările actualmente în cauză nu figurează în anexa III.

Directiva TVA cuprinde, de asemenea, dispoziții tranzitorii care permit statelor membre să continue aplicarea cotelor care derogă de la normele generale referitoare la structura și la nivelurile cotelor care figurează în directivă, dacă dispozițiile naționale relevante erau în vigoare la 1 ianuarie 1991.

Potrivit articolului 113 din Directiva TVA, statele membre care, la 1 ianuarie 1991, aplicau cote reduse inferioare valorii minime stabilite la articolul 99, pot să aplice una dintre cotele reduse prevăzute la articolul 98 pentru astfel de bunuri sau servicii. Cu toate acestea, întrucât cota aplicată de Irlanda pentru bunurile și serviciile în cauză este inferioară valorii minime stabilite la articolul 99 din Directiva TVA, articolul 113 este inutil.

Articolul 110 din directivă se aplică, de asemenea, cotelor inferioare valorii minime stabilite la articolul 99. Acesta prevede un regim tranzitoriu pentru anumite măsuri naționale adoptate din rațiuni sociale bine definite (de exemplu reducerea sarcinii fiscale aplicate consumului de bunuri și servicii care acoperă necesități sociale fundamentale) și în favoarea consumatorilor finali. Comisia susține că livrarea de cai și de ogari (pentru alte scopuri decât prepararea de alimente), închirierea de cai și serviciile de inseminare nu pot fi considerate necesare pentru acoperirea unor necesități sociale fundamentale. De asemenea, Comisia susține că, dat fiind că o proporție importantă a cailor și a ogarilor este destinată curselor sau reproducerii, avantajul măsurii nu poate fi considerat ca fiind în favoarea consumatorilor finali.

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 9/vol. 03, p. 7.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) (Regatul Unit) la 4 martie 2011 — Purple Parking Ltd, Airparks Services Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

(Cauza C-117/11)

2011/C 145/20

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Purple Parking Ltd, Airparks Services Ltd

Pârâtă: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Întrebările preliminare

Ce factori specifici trebuie să ia în considerare instanța de trimitere atunci când stabilește dacă, în împrejurări precum cele din prezenta cauză, o persoană impozabilă furnizează o prestație impozabilă unică de servicii de parcare sau două prestații separate, una de parcare și cealaltă de transport de pasageri? În special:

(a)

Prezenta cauză intră sub incidența motivării adoptate de Curtea de Justiție în Hotărârea din 25 februarie 1999, CPP (C-349/96, Rec., p. I-973) și în Hotărârea du 27 octombrie 2005, Levob Verzekeringen și OV Bank (C-41/04, Rec., p. I-9433) ? În special, serviciile de transport în cauză pot fi considerate accesorii serviciilor de parcare sau atât de strâns legate de acestea încât formează, în mod obiectiv, o singură prestație economică indivizibilă, a cărei descompunere ar avea un caracter artificial?

(b)

Pentru a examina întrebarea 1 litera a), în ce măsură trebuie să ia în considerare instanța de trimitere costurile pentru furnizarea de servicii de transport, în raport cu serviciilor de parcare, potrivit punctelor 24–26 din Hotărârea din 22 octombrie 1998, Madgett și Baldwin (C-308/96 și C-94/97, Rec., p. I-6229), atunci când apreciază dacă serviciile de transport au sau nu au un caracter accesoriu față de serviciile de parcare?

(c)

În lumina Hotărârii Curții din 11 iunie 2009, RLRE Tellmer Property (C-572/07, Rec., p. I-4983) Tellmer, în special a punctelor 21–24 din aceasta, instanța de trimitere ar trebui să ia în considerare atunci când răspunde la întrebarea 1 litera a) faptul că elementul reprezentat de prestarea de servicii de transport poate fi (dar nu este de fapt) furnizat într-o varietate de moduri (de exemplu, persoana impozabilă poate să furnizeze aceste servicii de transport prin intermediul unui furnizor terț care facturează persoana impozabilă sau poate utiliza un furnizor terț care contractează direct cu clientul și percepe un tarif separat pentru serviciile de transport) și în ce măsură (dacă este cazul) este relevant dacă acest contract acordă sau nu acordă clientului dreptul de a alege între diferitele modalități în care poate fi furnizat elementul transport?

Atunci când instanța de trimitere analizează dacă este vorba despre o prestație economică unică și indivizibilă pentru a răspunde la întrebarea 1 litera a), în ce măsură ar trebui să ia în considerare principiul neutralității fiscale? În special:

(a)	Răspunsul este influențat de faptul dacă persoana impozabilă furnizează sau nu furnizează separat și servicii de parcare sau servicii de transport către alte grupuri de consumatori?

(b)	Răspunsul este influențat de regimul pe care îl au potrivit legislației naționale alte servicii de transport către și de la aeroporturi, care nu sunt furnizate de prestatorii serviciilor de parcare?

(c)

Răspunsul este influențat de faptul dacă alte cazuri de furnizare de către persoane impozabile a unor servicii de parcare și de transport (care nu implică transportul către și de la aeroport) sunt considerate sau nu sunt considerate potrivit legislației naționale drept două prestații distincte, dintre care una este impozabilă și cealaltă beneficiază de regimul taxei zero?

(d)

Răspunsul este influențat de faptul dacă persoana impozabilă poate sau nu poate să demonstreze că serviciile pe care le furnizează sunt în concurență cu alte servicii similare care implică atât elementul reprezentat de prestarea serviciilor de parcare, cât și elementul reprezentat din prestarea serviciilor de transport, indiferent dacă acestea sunt furnizate de același furnizor sau de doi furnizori separați? În special, răspunsul este influențat de faptul dacă persoana impozabilă poate să demonstreze că acei consumatori care doresc să își folosească automobilele personale pentru a parcurge o parte din călătoria înspre aeroport pot să obțină servicii de parcare și de transport către aeroport de la furnizori individuali și separați, de exemplu parcând într–o locație aflată în apropierea stației de tren și folosind transportul cu trenul din acea locație până la aeroport sau parcând într–o locație aflată în apropierea aeroportului și folosind un alt mijloc public de transport către aeroport?

(e)	Cum trebuie să ia în considerare instanța de trimitere concluziile Curții pronunțate în Hotărârea din 6 mai 2010, Comisia/Franța (C-94/09, nepublicată încă în Repertoriu) privind principiul neutralității fiscale și serviciile de transport în această cauză?

Dreptul comunitar și, în special, principiul neutralității fiscale, se opune unei dispoziții de drept intern care exclude aplicarea regimului taxei zero la servicii de transport între aeroport și o parcare auto în cazul în care persoana care furnizează elementul reprezentat de prestarea serviciilor de transport este aceeași persoană care furnizează și elementul reprezentat de prestarea serviciilor de parcare sau în cazul în care cele două persoane sunt în legătură una cu cealaltă?

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen Sad Varna (Bulgaria) la 7 martie 2011 — EON ASSET MANAGEMENT OOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto”

(Cauza C-118/11)

2011/C 145/21

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen Sad Varna

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: EON ASET MAMAGEMENT OOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto”, gr. Varna, pri Sentralno Upravlenie na Natsionalna Agentsia po Prihodite

Întrebările preliminare

Cum trebuie interpretată condiția reprezentată de expresia „sunt utilizate”, prevăzută la articolul 168 din Directiva 2006/112 și — în contextul determinării momentului în care ia naștere dreptul de deducere — în ce moment trebuie să fie îndeplinită această condiție: în perioada de impozitare în care s-a făcut achiziția bunurilor sau au fost prestate serviciile, sau este suficient ca aceasta să fie îndeplinită într-o perioadă de impozitare ulterioară?

Este admisibilă în raport cu articolele 168 și 176 din Directiva 2006/112 o dispoziție precum articolul 70 alineatul 1 punctul 2 din Legea bulgară privind taxa pe valoarea adăugată, care permite excluderea inițială a bunurilor și a serviciilor „destinate unor operațiuni gratuite sau altor activități decât activitățile economice desfășurate de persoana impozabilă” din sistemul deducerilor de TVA?

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, trebuie interpretat articolul 176 din Directiva 2006/112 în sensul că un stat membru care ar vrea să se prevaleze de posibilitatea de a exclude anumite bunuri și servicii de la dreptul de deducere și care a definit categoriile de cheltuieli după cum urmează: exceptând cazurile prevăzute la articolul 70 alineatul 3 din Legea bulgară privind taxa pe valoarea adăugată, bunurile sau serviciile sunt utilizate în scopul unor operațiuni gratuite sau în scopul altor activități decât activitatea economică a persoanei impozabile, a îndeplinit condiția care impune desemnarea unei categorii de bunuri și de servicii suficient definite, și anume definirea în raport cu natura lor?

În funcție de răspunsul la a treia întrebare, având în vedere articolele 168 și 173 din Directiva 2006/112, în ce sens trebuie interpretată destinația (utilizarea actuală sau viitoare) bunurilor sau a serviciilor dobândite de persoana impozabilă: în calitate de condiție pentru nașterea dreptului de deducere sau ca temei pentru regularizarea sumei deduse?

În cazul în care destinația (utilizarea) trebuie considerată un temei pentru regularizarea sumei deduse, cum trebuie interpretată prevederea de la articolul 173 din Directiva 2006/112: sunt posibile regularizări și în cazurile în care bunurile și serviciile sunt utilizate inițial pentru o activitate neimpozabilă sau nu sunt utilizate deloc după ce au fost achiziționate, însă stau la dispoziția societății și sunt incluse în activitatea impozabilă a persoanei în cauză într-o perioadă de impozitare ulterioară momentului achiziției?

În cazul în care articolul 173 din Directiva 2006/112 ar trebuie interpretat în sensul că regularizarea prevăzută vizează și cazurile în care bunurile și serviciile sunt utilizate inițial pentru o activitate neimpozabilă sau nu sunt utilizate deloc după ce au fost achiziționate, însă ulterior sunt incluse în activitatea impozabilă a persoanei în cauză, trebuie să considerăm că, având în vedere limitarea prevăzută la articolul 70 alineatul 1 punctul 2 din Legea privind TVA-ul și împrejurarea că, în conformitate cu articolul 79 alineatele 1 și 2 din legea menționată, regularizările pot fi efectuate doar în cazurile în care bunurile a căror utilizare inițială îndeplinea condițiile pentru acordarea dreptului de deducere sunt utilizate ulterior într-un mod care nu mai îndeplinește aceste condiții, statul membru și-a îndeplinit obligația de a defini dreptul tuturor persoanelor impozabile la deducerea impozitului în modul cel mai credibil și echitabil?

În funcție de răspunsul la întrebările precedente, trebuie să considerăm că, în conformitate cu regimul de limitare a dreptului de deducere a TVA-ului și de rectificare a valorii TVA-ului care urmează a fi dedus prevăzut de Legea bulgară privind taxa pe valoarea adăugată, în împrejurări similare celor din acțiunea principală și având în vedere articolul 168 din Directiva 2006/112, o persoană impozabilă înregistrată beneficiază de deducerea TVA-ului pentru bunurile și serviciile care i-au fost livrate, respectiv prestate de o altă persoană impozabilă în perioada de impozitare în care acestea i-au fost furnizate, respectiv prestate și în care impozitul a devenit exigibil?

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/16

Acțiune introdusă la 4 martie 2011 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-119/11)

2011/C 145/22

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Dintilhac și C. Soulay, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin aplicarea, începând cu 1 ianuarie 2007, a cotei de TVA de 2,10 % pentru veniturile realizate din biletele de intrare la primele reprezentații ale unor concerte care se desfășoară în localuri în care în mod facultativ se oferă consumație în timpul spectacolului, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 99 și 110 din Directiva TVA (1);

—	obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, Comisia impută pârâtei aplicarea, începând cu 1 ianuarie 2007, a unei cote de TVA de 2,10 % pentru veniturile realizate din biletele de intrare la primele reprezentații ale unor concerte care se desfășoară în localuri în care în mod facultativ se oferă consumație în timpul spectacolului, în locul cotei anterioare de 5,5 %.

Reclamanta invocă faptul că, în temeiul articolului 110 din Directiva TVA, statele membre care, la 1 ianuarie 1991, aplicau cote reduse de TVA inferioare valorii minime de 5 %, pot continua să aplice cotele reduse respective. Totuși, acest articol nu poate autoriza statele membre să introducă noi derogări sau să extindă domeniul de aplicare al derogărilor existente la 1 ianuarie 1991, după ce au redus domeniul de aplicare ulterior acestei date. Or, tocmai aceasta este situația în speță, întrucât pârâta a redus, începând cu 1 ianuarie 1997, domeniul de aplicare al derogării care exista la 1 ianuarie 1991 în materie de cotă redusă de TVA și a exclus în mod expres de la acest beneficiu veniturile din primele reprezentații provenite din vânzarea de bilete „care dau exclusiv dreptul de acces la concerte care se desfășoară în localuri în care în mod facultativ se oferă consumație în timpul spectacolului”. Așadar, prin extinderea domeniului de aplicare al unei derogări de la directivă, Republica Franceză ar încălca obiectivele acesteia din urmă.

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/17

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 9 martie 2011 — A Oy

(Cauza C-123/11)

2011/C 145/24

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: A Oy

Celelalte părți în proces: Veronsaajien oikeudenvalvontayksikkö, Valtiovarainministeriö

Întrebările preliminare

Articolele 49 TFUE și 54 TFUE impun ca o societate beneficiară să poată deduce, în cadrul impozitării, pierderile înregistrate în anii care au precedat fuziunea de o societate care fuzionează cu aceasta, ce și-a avut sediul într-un alt stat membru pe teritoriul căreia și-a desfășurat activitatea din care au rezultat pierderile, în cazul în care societatea beneficiară nu mai are un sediu permanent în statul de stabilire al societății absorbite și în cazul în care, în temeiul legislației naționale, societatea beneficiară poate să deducă pierderile suferite de societatea absorbită, doar dacă aceasta își are sediul pe teritoriul național sau dacă pierderile au rezultat la sediul permanent situat în acest stat?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolele 49 TFUE și 54 TFUE prezintă relevanță pentru problema dacă valoarea pierderii deductibile trebuie calculată în conformitate cu legislația fiscală a statului în care își are sediul societatea beneficiară sau dacă ar trebui considerate pierderi deductibile pierderile constatate în statul de stabilire al societății absorbite, în temeiul dreptului acestui stat?

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/17

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad — Varna la 14 martie 2011 — Provadinvest Ltd/Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto”

(Cauza C-129/11)

2011/C 145/25

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad — Varna

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Provadinvest Ltd

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto”

Întrebările preliminare

Articolul 80 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că, în cazul unor livrări între părți aflate în legătură, în măsura în care contraprestația este mai mică decât valoarea de piață, baza de impozitare este considerată valoarea de piață a tranzacției numai atunci când furnizorul sau beneficiarul nu au drept complet de deducere a TVA-ului aferent achiziționării și, respectiv, fabricării bunurilor care fac obiectul livrării?

Articolul 80 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, dacă furnizorul și-a exercitat dreptul complet de deducere a TVA-ului aferent bunurilor și serviciilor care fac obiectul unor livrări ulterioare între părți aflate în legătură, la o valoare mai mică decât valoarea de piață, și acest drept de deducere nu a fost regularizat conform articolelor 173-177 din directivă, iar livrarea nu intră în sfera scutirii de taxă în sensul articolelor 132, 135, 136, 371, 375, 376, 377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) precum și al articolelor 380-390 din directivă, statul membru nu poate să prevadă măsuri potrivit cărora baza de impozitare o constituie exclusiv valoarea de piață?

Articolul 80 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care cumpărătorul și-a exercitat dreptul complet de deducere a TVA-ului aferent bunurilor și serviciilor care fac obiectul unor livrări între părți aflate în legătură, la o valoare mai mică decât valoarea de piață, și acest drept de deducere nu a fost regularizat conform articolelor 173-177 din directivă, statul membru nu poate să prevadă măsuri potrivit cărora baza de impozitare o constituie exclusiv valoarea de piață?

4.	În articolul 80 alineatul (1) din Directiva 2006/112 sunt enumerate în mod limitativ cazurile care reprezintă condițiile în care statul membru poate să adopte măsuri conform cărora baza de impozitare aferentă livrărilor o constituie valoarea de piață a tranzacției?

5.	Este admisibilă o reglementare de drept național, precum articolul 27 alineatul 3 punctul 1 din Zakon za danak varhu dobavenata stoynost [Legea privind TVA-ul], în alte cazuri decât cele enumerate la articolul 80 alineatul (1) literele (a)-(c) din Directiva 2006/112?

6.	Într-o situație precum cea în speță, dispoziția de la articolul 80 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2006/112 are efect direct și trebuie aplicată în mod direct de instanța națională?

(1) JO L 347 p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/19

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Viega/Comisia

(Cauza T-375/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Sectorul racordurilor din cupru și din aliaje de cupru - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Participare la încălcare - Obligația de motivare - Amenzi - Cifră de afaceri - Circumstanțe atenuante)

2011/C 145/26

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Viega GmbH & Co. KG (Attendorn, Germania) (reprezentanți: inițial J. Burrichter, T. Mäger și F. Bulst, ulterior J. Burrichter, T. Mäger și M. Röhrig, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis și V. Bottka, agenți, asistați de A. Böhlke, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul SEE (cazul COMP/F-1/38.121 — Racorduri), precum și, cu titlu subsidiar, cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantei în decizia menționată

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Viega GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/19

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Comap/Comisia

(Cauza T-377/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE - Durata participării la încălcare - Amenzi - Stabilirea cuantumului de plecare al amenzii - Proporționalitate)

2011/C 145/28

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comap SA (Paris, Franța) (reprezentanți: inițial A. Wachsmann și C. Pommiès, ulterior A. Wachsmann și D. Nourissier și în final A. Wachsmann și S. de Guigné, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis și V. Bottka, agenți, asistați de N. Coutrelis, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare parțială a Deciziei C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri), precum și o cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantei prin decizia menționată

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comap SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/20

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — IMI și alții/Comisia

(Cauza T-378/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Sectorul racordurilor din cupru și din aliaje de cupru - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Amenzi - Cifră de afaceri relevantă - Comunicarea privind cooperarea - Liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor - Egalitate de tratament)

2011/C 145/29

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: IMI plc (Birmingham, Regatul Unit), IMI Kynoch Ltd (Birmingham), Yorkshire Fittings Ltd (Leeds, Regatul Unit), VSH Italia Srl (Bregnano, Italia), Comap SA, fostă Aquatis France SAS (La Chapelle-St-Mesmin, Franța) și Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG (Argenbühl — Eisenharz, Germania) (reprezentanți: M. Struys și D. Arts, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis și V. Bottka, agenți, asistați de S. Kinsella, solicitor și de K. Nordlander, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul SEE (cazul COMP/F-1/38.121 — Racorduri), precum și, cu titlu subsidiar, cerere de reducere a amenzii aplicate reclamantelor în decizia menționată

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă IMI plc, IMI Kynoch Ltd, Yorkshire Fittings Ltd, VSH Italia Srl, Comap SA și Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/20

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Kaimer și alții/Comisia

(Cauza T-379/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Sectorul racordurilor din cupru și din aliaj de cupru - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Dreptul la apărare - Participare la încălcare - Durata încălcării - Amenzi - Circumstanțe atenuante - Proporționalitate - Egalitate de tratament)

2011/C 145/30

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Kaimer GmbH & Co. Holding KG (Essen, Germania), Sanha Kaimer GmbH & Co. KG (Essen) și Sanha Italia Srl (Milano, Italia) (reprezentant: J. Brück, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis și V. Bottka, agenți, asistați de A. Böhlke, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F-1/38.121 — Racorduri), precum și, cu titlu subsidiar, cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantelor în decizia menționată

Dispozitivul

Anulează articolul 1 din Decizia C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F-1/38.121 — Racorduri) în măsura în care acesta se referă la perioada cuprinsă între 30 iulie 1996 și 31 iulie 1997 ca temei al participării Kaimer GmbH & Co. Holding KG și a Sanha Kaimer GmbH & Co. KG și la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1998 și 14 iulie 1999 ca temei al participării Sanha Italia Srl.

2.	Stabilește cuantumul amenzii aplicate Kaimer la 7,15 milioane de euro, din care în solidar cu Sanha Kaimer un cuantum de 7,15 milioane de euro, iar în solidar cu Sanha Italia un cuantum de 6,325 milioane de euro.

3.	Respinge în rest acțiunea.

4.	Kaimer, Sanha Kaimer și Sanha Italia suportă propriile cheltuieli de judecată și 50 % din cheltuielile de judecată ale Comisiei Europene.

5.	Comisia suportă 50 % din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/21

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — FRA.BO/Comisia

(Cauza T-381/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Amenzi - Comunicarea privind cooperarea - Linii directoare privind metoda de stabilire a amenzilor - Circumstanțe atenuante - Imunitate la amendă - Încredere legitimă - Egalitate de tratament)

2011/C 145/31

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: FRA.BO SpA (Bordolano, Italia) (reprezentanți: inițial R. Celli, solicitor, și F. Distefano, avocat, și ulterior F. Distefano)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis și V. Bottka, agenți, asistați de S. Kinsella, solicitor, și K. Nordlander, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri), precum și, cu titlu subsidiar, cerere de reducere a amenzii aplicate reclamantei prin decizia menționată

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă FRA.BO SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/21

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Tomkins/Comisia

(Cauza T-382/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Durata încălcării)

2011/C 145/32

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Tomkins plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: T. Soames, S. Jordan, solicitors, și J. Joshua, barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis și V. Bottka, agenți, asistați de S. Kinsella și K. Daly, solicitors)

Obiectul

Dispozitivul

Articolul 1 din Decizia C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri) este anulat în măsura în care vizează perioada 31 decembrie 1988-29 octombrie 1993 în ceea ce privește Tomkins plc.

2.	Cuantumul amenzii aplicate Tomkins la articolul 2 litera (h) din Decizia C(2006) 4180 este stabilit la 4,25 milioane de euro, din care 3,4 milioane de euro în solidar cu Pegler Ltd.

3.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/22

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — IBP et International Building Products France/Comisia

(Cauza T-384/06) (1)

2011/C 145/33

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: IBP Ltd (Tipton, Regatul Unit) și International Building Products France SA (Sartrouville, Franța) (reprezentanți: M. Clough, QC și A. Aldred, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare parțială a Deciziei C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri), precum și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantelor prin decizia menționată

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

IBP Ltd și International Building Products France SA suportă propriile cheltuieli de judecată și 80 % din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană. Acestea suportă de asemenea propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de Comisie aferente procedurii privind măsurile provizorii.

3.	Comisia suportă 20 % din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/22

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Aalberts Industries și alții/Comisia

(Cauza T-385/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE - Încălcare unică și continuă - Participare la încălcare)

2011/C 145/34

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Aalberts Industries NV (Utrecht, Țările de Jos), Comap SA, fostă Aquatis France SAS (La Chapelle-St-Mesmin, Franța), și Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG (Argenbühl — Eisenharz, Germania) (reprezentanți: R. Wesseling și M. van der Woude, ulterior R. Wesseling, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis, R. Sauer și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare parțială a Deciziei C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri), precum și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantei prin decizia menționată

Dispozitivul

Anulează articolul 1 din Decizia C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri) în măsura în care constată că Aalberts Industries NV, Comap SA, fostă Aquatis France SAS, și Simplex Armaturen + Fittings GmbH & Co. KG au participat la încălcare în perioada 25 iunie 2003-1 aprilie 2004.

2.	Anulează articolul 2 litera (a) și litera (b) punctul 2 din Decizia C(2006) 4180.

3.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/23

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Pegler/Comisia

(Cauza T-386/06) (1)

2011/C 145/35

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pegler Ltd (Doncaster, Regatul Unit) (reprezentanți: R. Thompson, QC, și A. Collinson, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis și V. Bottka, agenți, asistați de S. Kinsella și K. Daly, solicitors)

Obiectul

Cerere de anulare parțială a Deciziei C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri), precum și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantei prin decizia menționată

Dispozitivul

Anulează articolul 1 din Decizia C(2006) 4180 a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F-1/38.121 — Fitinguri) în măsura în care constată că Pegler Ltd a participat la încălcare în perioada 31 decembrie 1988-29 octombrie 1993.

2.	Stabilește la 3,4 milioane de euro cuantumul amenzii aplicate în solidar Pegler la articolul 2 litera (h) din Decizia C(2006) 4180.

3.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/23

Hotărârea Tribunalului din 31 martie 2011 — Italia/CESE

(Cauza T-117/08) (1)

(Regim lingvistic - Anunț pentru ocuparea unui post vacant pentru recrutarea secretarului general al CESE - Publicare în trei limbi oficiale - Informare referitoare la anunțul pentru ocuparea unui post vacant - Publicare în toate limbile oficiale - Acțiune în anulare - Admisibilitate - Articolele 12 CE și 290 CE - Articolul 12 din RAA - Regulamentul nr. 1)

2011/C 145/37

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: R. Adam, agent, asistat de P. Gentili, avvocato dello Stato)

Pârât: Comitetul Economic și Social European (CESE) (reprezentanți: inițial M. Bermejo Garde, ulterior M. Arsène, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Intervenient în susținerea reclamantei: Regatul Spaniei (reprezentant: F. Díez Moreno, agent)

Obiectul

Cerere de anulare, pe de o parte, a anunțului pentru ocuparea unui post vacant nr. 73/07 privind un post de secretar general la Secretariatul CESE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 28 decembrie 2007 în versiunile engleză, franceză și germană (JO C 316 A, p. 1), și, pe de altă parte, a rectificării anunțului pentru ocuparea unui post vacant menționat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 30 ianuarie 2008 în versiunile engleză, franceză și germană (JO C 25 A, p. 19)

Dispozitivul

1.	Anulează anunțul pentru ocuparea unui post vacant nr. 73/07 privind un post de secretar general la Secretariatul Comitetului Economic și Social European (CESE), publicat la 28 decembrie 2007, astfel cum a fost rectificat la 30 ianuarie 2008.

2.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 116, 9.5.2008.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/24

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Freistaat Sachsen și alții/Comisia

(Cauzele T-443/08 și T-455/08) (1)

(Ajutoare de stat - Ajutor în favoarea aeroportului Leipzig Halle - Finanțarea investițiilor pentru construirea noii piste de sud - Decizie de declarare a ajutorului compatibil cu piața comună - Acțiune în anulare - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate - Noțiunea de întreprindere - Noțiunea de activitate economică - Infrastructură aeroportuară)

2011/C 145/38

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Freistaat Sachsen (Germania) și Land Sachsen-Anhalt (Germania) (reprezentant: U. Soltész, avocat) (Cauza T-443/08), Mitteldeutsche Flughafen AG (Leipzig, Germania) și Flughafen Leipzig-Halle GmbH (Leipzig) (reprezentant: M. Núñez-Müller, avocat) (Cauza T-455/08)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Gross, B. Martenczuk și E. Righini, agenți)

Interveniente în susținerea reclamanților: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și B. Klein, agenți), și Arbeitsgemeinschaft Deutscher Verkehrsflughäfen eV (ADV) (reprezentant: L. Giesberts, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2008/948/CE a Comisiei din 23 iulie 2008 Germania: DHL și aeroportul Leipzig Halle (JO L 346, p. 1)

Dispozitivul

1.	Conexează cauzele T-443/08 și T-455/08 în vederea pronunțării hotărârii.

2.	Respinge ca inadmisibilă acțiunea în cauza T-443/08.

Anulează articolul 1 din Decizia 2008/948/CE a Comisiei din 23 iulie 2008 Germania: DHL și aeroportul Leipzig Halle în măsura în care stabilește la 350 de milioane de euro valoarea ajutorului de stat pe care Republica Federală Germania intenționează să îl pună în aplicare în legătură cu construirea unei noi piste și a infrastructurii aeroportuare aferente pe aeroportul Leipzig Halle.

4.	Respinge în rest acțiunea în cauza T-455/08.

5.	Obligă Freistaat Sachsen și Land Sachsen Anhalt să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, în cauza T 443/08.

6.	Obligă Mitteldeutsche Flughafen AG și Flughafen Leipzig Halle GmbH să suporte propriile cheltuieli de judecată.

7.	Obligă Comisia să suporte propriile cheltuieli de efectuate în cauza T-455/08.

8.	Obligă Republica Federală Germania și Arbeitsgemeinschaft Deutscher Verkehrsflughäfen eV (ADV) să suporte propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele T-443/08 și T-455/08.

(1) JO C 237, 20.12.2008.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/25

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — XXXLutz Marken/OAPI — Natura Selection (Linea Natura Natur hat immer Stil)

(Cauza T-54/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Linea Natura Natur hat immer Stil - Marcă comunitară figurativă anterioară natura selection - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudine a semnelor - Articolul 8 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2011/C 145/40

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: XXXLutz Marken GmbH (Wels, Austria) (reprezentant: H. Pannen, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Schäffner, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Natura Selection, SL (Barcelona, Spania) (reprezentant: E. Sugrañes Coca, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 28 noiembrie 2008 (Cauza R 1787/2007-2) privind o procedură de opoziție între Natura Selection, SL și XXXLutz Marken GmbH

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă XXXLutz Marken GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 90, 18.4.2009.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/25

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Dover/Parlamentul European

(Cauza T-149/09) (1)

(Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European - Controlul utilizării indemnizațiilor - Indemnizație pentru asistență parlamentară - Justificarea cheltuielilor - Recuperarea sumelor plătite în mod nedatorat)

2011/C 145/41

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Densmore Ronald Dover (Borehamwood, Hertfordshire, Regatul Unit) (reprezentanți: D. Vaughan, QC, M. Lester, barrister și M. French, solicitor)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: H. Krück, D. Moore și M. Windisch, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei D(2009) 4639 a Secretariatului general al Parlamentului European din 29 ianuarie 2009 privind recuperarea unor sume plătite reclamantului cu titlu de indemnizații parlamentare.

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia D(2009) 4639 a Secretariatului general al Parlamentului European din 29 ianuarie 2009 în ceea ce privește recuperarea sumei de 193 001 lire sterline.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Parlamentul și domnul Densmore Ronald Dover suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 141, 20.6.2009.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/26

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Grecia/Comisia

(Cauza T-184/09) (1)

(FEOGA - Secțiunea Garantare - Cheltuieli excluse de la finanțarea comunitară - Organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului - Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95 al Comisiei și articolul 11 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 885/2006 al Comisiei - Evaluarea riscului de prejudiciu financiar pentru FEOGA - Principiul proporționalității)

2011/C 145/42

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: V. Kontolaimos, E. Leftheriotou și V. Karra, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Jimeno Fernández și A. Markoulli, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2009/253/CE a Comisiei din 19 martie 2009 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) și în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) (JO L 75, p. 15), în măsura în care aceasta exclude anumite cheltuieli efectuate de Republica Elenă în cadrul organizării comune a piețelor în sectorul zahărului.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 193, 15.8.2009.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/26

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Cybergun/OAPI — Umarex Sportwaffen (AK 47)

(Cauza T-419/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară verbală AK 47 - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2011/C 145/43

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Cybergun SA (Bondoufle, Franța) (reprezentant: S. Guyot, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Umarex Sportwaffen GmbH & Co. KG (Arnsberg, Germania) (reprezentant: M.-H. Hoffmann, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 5 august 2009 (cauza R 1101/2007-1) privind o procedură de declarare a nulității între Umarex Sportwaffen GmbH & Co. KG și Cybergun SA

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Cybergun SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 312, 19.12.2009.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/26

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Cybergun/OAPI — Umarex Sportwaffen (AK 47)

(Cauza T-503/09) (1)

2011/C 145/44

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Cybergun (Bondoufle, Franța) (reprezentant: S Guyot, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 8 octombrie 2009 (cauza R 645/2008-1) privind o procedură de declarare a nulității între Umarex Sportwaffen GmbH & Co. KG și Cybergun SA

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Cybergun SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 51, 27.2.2010.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/27

Ordonanța Tribunalului din 21 martie 2011 — Milux/OAPI (REFLUXCONTROL și alții)

(Cauzele T-139/10, T-280/10–T-285/10 și T-349/10– T-352/10) (1)

(Marcă comunitară - Reprezentarea reclamantei de către un avocat care nu are calitatea de terț - Inadmisibilitate)

2011/C 145/46

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Milux Holding SA (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: J. Bojs, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Schäffner, agent)

Obiectul

Acțiuni introduse împotriva deciziilor Camerei a patra de recurs a OAPI din 13 ianuarie 2010 (cauza R 1134/2009-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal REFLUXCONTROL ca marcă comunitară (cauza T-139/10), din 29 aprilie 2010 (cauza R 1432/2009-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal ANEURYSMCONTROL ca marcă comunitară (cauza T-280/10), din 29 aprilie 2010 (cauza R 1433/2009-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal APPETITECONTROL ca marcă comunitară (cauza T-281/10), din 8 iunie 2010 (cauza R 1434/2009-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal STOMACONTROL ca marcă comunitară (cauza T-282/10), din 17 iunie 2010 (cauza R 1435/2009-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal BMICONTROL ca marcă comunitară (cauza T-283/10), din 3 iunie 2010 (cauza R 1438/200-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal IMPLANTCONTROL ca marcă comunitară (cauza T-284/10), din 29 aprilie 2010 (cauza R 1444/2009-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal CHEMOCONTROL ca marcă comunitară (cauza T-285/10), din 29 iunie 2010 (cauza R 1436/2009-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal OVUMCONTROL ca marcă comunitară (cauza T-349/10), din 2 iunie 2010 (cauza R 1437/2009-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal HEARTCONTROL ca marcă comunitară (cauza T-350/10), din 28 iulie 2010 (cauza R 1439/2009-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal VESICACONTROL ca marcă comunitară (cauza T-351/10), și din 28 iulie 2010 (cauza R 1443/2009-4), privind cererea de înregistrare a semnului verbal RECTALCONTROL ca marcă comunitară (cauza T-352/10).

Dispozitivul

1.	Conexează cauzele T-139/10, T-280/10-T-285/10 și T-349/10-T-352/10 în vederea pronunțării ordonanței.

2.	Respinge acțiunile ca inadmisibile.

3.	Obligă societatea Milux Holding SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 148, 5.6.2010.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/28

Acțiune introdusă la 17 februarie 2011 — MSE Pharmazeutika/OAPI — Merck Sharp & Dohme (SINAMIT)

(Cauza T-100/11)

2011/C 145/48

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: MSE Pharmazeutika GmbH (Bad Homburg, Germania) (reprezentant: T. Büttner, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Merck Sharp & Dohme Corp. (New Jersey, SUA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 9 decembrie 2010 în cauza R 724/2010-1;

—	anularea Deciziei diviziei de opoziție a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 3 martie 2010, prin care a fost admisă opoziția nr. B 1441684.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Reclamanta

Marca comunitară vizată: Marca verbală „SINAMIT” pentru produse din clasele 3, 5 și 32 — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 951596

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat: înregistrarea austriacă nr. 57446 a mărcii verbale „SINEMET” pentru produse din clasa 5; înregistrarea în Benelux nr. 320194 a mărcii verbale „SINEMET” pentru produse din clasa 5; înregistrarea daneză nr. VR197302373 a mărcii verbale „SINEMET” pentru produse din clasa 5; înregistrarea finlandeză nr. 49091 a mărcii verbale „SINEMET” pentru produse din clasa 5; înregistrarea elenă nr. 34959 a mărcii verbale „SINEMET” pentru produse din clasa 5; înregistrarea maghiară nr. 116223 a mărcii verbale „SINEMET” pentru produse din clasa 5; înregistrarea letonă nr. M18257 a mărcii verbale „SINEMET” pentru produse din clasa 5; înregistrarea lituaniană nr. 12963 a mărcii verbale „SINEMET” pentru produse din clasa 5

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru o parte dintre produsele în cauză

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a constatat în mod eronat că exista un risc de confuzie între mărcile în cauză, întrucât, pe de o parte, mărcile ar prezenta un grad ridicat de similitudine și, pe de altă parte, produsele desemnate de mărci ar fi identice și similare.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/29

Acțiune introdusă la 23 februarie 2011 — Schutzgemeinschaft Milch und Milcherzeugnisse/Comisia

(Cauza T-112/11)

2011/C 145/49

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Schutzgemeinschaft Milch und Milcherzeugnisse eV (Berlin, Germania) (reprezentanți: M. Loschelder și V. Schoene, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Regulamentului (UE) nr. 1121/2010 al Comisiei din 2 decembrie 2010 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Edam Holland (IGP)];

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor necesare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea normelor de repartizare a competențelor

—	În cadrul primului motiv, reclamanta critică încălcarea normelor de repartizare a competențelor stabilite de Regulamentul nr. 510/2006 (1), întrucât nu s-a desfășurat o procedură națională privind indicația geografică protejată „Edam Holland”, înregistrată în registru de regulamentul atacat.

—	Reclamanta susține că cererea inițială urmărea obținerea înregistrării denumirii „Hollandse Edam” și că numai aceasta a făcut obiectul unei proceduri naționale prealabile, impusă în mod imperativ de articolul 5 din Regulamentul nr. 510/2006.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1898/2006 (2)

—	Reclamanta critică în această privință faptul că „Edam Holland” nu este o expresie a limbii olandeze.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 510/2006 și a articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1898/2006

—	În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta critică faptul că denumirea înregistrată nu este utilizată.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 510/2006

—	Reclamanta susține că a fost încălcat articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 510/2006 întrucât „Edam Holland” nu este o denumire negeografică „tradițională”.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 510/2006

—	În cadrul celui de al cincilea motiv, reclamanta invocă încălcarea articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 510/2006 întrucât nu ar exista caracteristici specifice sau o reputație a „Edam Holland”.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 30 TFUE și 36 TFUE

—	În această privință, reclamanta arată că regulamentul atacat aduce o restricție nejustificată liberei circulații a mărfurilor întrucât lipsește specificitatea laptelui provenit de la crescători olandezi de vaci de lapte, singurul autorizat pentru producerea „Edam Holland”.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 510/2006

—

În această privință, reclamanta invocă în special încălcarea articolului 2 alineatul (2) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 510/2006 întrucât „Holland” reprezintă — ca sinonim al „Țărilor de Jos” — numele unei țări. În plus, în speță nu există cazul excepțional necesar la înregistrarea numelui unei țări.

Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 510/2006

—	Reclamanta afirmă în această privință că, având în vedere existența înregistrării anterioare „Noord-Hollandse Edammer DOP”, înregistrarea „Edam Holland” a avut loc cu nerespectarea utilizărilor loiale și locale și poate induce în eroare consumatorul.

Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului fundamental al proporționalității și a unor principii de procedură, precum și pe o eroare de apreciere

—

Reclamanta critică, în sfârșit, faptul că pârâta a omis să precizeze cu claritate în regulamentul atacat că denumirea „Edam” este generică. În opinia reclamantei, această precizare era posibilă având în vedere jurisprudența Curții și practica Comisiei și necesară având în vedere situația de fapt. Omiterea acesteia este contrară principiului fundamental al proporționalității și unor principii de procedură și constituie o eroare de apreciere.

(1) Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 93, p. 12, Ediție specială, 03/vol. 71, p. 114).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1898/2006 al Comisiei din 14 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 369, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 80, p. 214).

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/30

Acțiune introdusă la 23 februarie 2011 — Schutzgemeinschaft Milch und Milcherzeugnisse/Comisia

(Cauza T-113/11)

2011/C 145/50

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Schutzgemeinschaft Milch und Milcherzeugnisse eV (Berlin, Germania) (reprezentanți: M. Loschelder și V. Schoene, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Regulamentului (UE) nr. 1122/2010 al Comisiei din 2 decembrie 2010 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Gouda Holland (IGP)];

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor necesare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea normelor de repartizare a competențelor

—	În cadrul primului motiv, reclamanta critică încălcarea normelor de repartizare a competențelor stabilite de Regulamentul nr. 510/2006 (1), întrucât nu s-a desfășurat o procedură națională privind indicația geografică protejată „Gouda Holland”, înregistrată în registru de regulamentul atacat.

—	Reclamanta susține că cererea inițială urmărea obținerea înregistrării denumirii „Hollandse Gouda” și că numai aceasta a făcut obiectul unei proceduri naționale prealabile, impusă în mod imperativ de articolul 5 din Regulamentul nr. 510/2006.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1898/2006 (2)

—	Reclamanta critică în această privință faptul că „Gouda Holland” nu este o expresie a limbii olandeze.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 510/2006 și a articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1898/2006

—	În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta critică faptul că denumirea înregistrată nu este utilizată.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 510/2006

—	Reclamanta susține că a fost încălcat articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 510/2006 întrucât „Gouda Holland” nu este o denumire negeografică „tradițională”.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 510/2006

—	În cadrul celui de al cincilea motiv, reclamanta invocă încălcarea articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 510/2006 întrucât nu ar exista caracteristici specifice sau o reputație a „Gouda Holland”.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 30 TFUE și 36 TFUE

—	În această privință, reclamanta arată că regulamentul atacat aduce o restricție nejustificată liberei circulații a mărfurilor întrucât lipsește specificitatea laptelui provenit de la crescători olandezi de vaci de lapte, singurul autorizat pentru producerea „Gouda Holland”.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 510/2006

—

Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 510/2006

—	Reclamanta afirmă în această privință că, având în vedere existența înregistrării anterioare „Noord-Hollandse Gouda DOP”, înregistrarea „Gouda Holland” a avut loc cu nerespectarea utilizărilor loiale și locale și poate induce în eroare consumatorul.

Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului fundamental al proporționalității și a unor principii de procedură, precum și pe o eroare de apreciere

—

Reclamanta critică, în sfârșit, faptul că pârâta a omis să precizeze cu claritate în regulamentul atacat că denumirea „Gouda” este generică. În opinia reclamantei, această precizare era posibilă având în vedere jurisprudența Curții și practica Comisiei și necesară având în vedere situația de fapt. Omiterea acesteia este contrară principiului fundamental al proporționalității și unor principii de procedură și constituie o eroare de apreciere.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/31

Acțiune introdusă la 28 februarie 2011 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia

(Cauza T-125/11)

2011/C 145/51

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Centre national de la recherche scientifique (Paris, Franța) (reprezentant: N. Lenoir, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluzii

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 17 decembrie 2010 în măsura în care se referă la compensarea creanței deținute de CNRS față de Comunitate, născută din contractul PIEF, pe de o parte, cu pretinsa creanță a Comunității față de CNRS și revendicată în temeiul contractului ALLOSTEM, pe de altă parte;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și în special a articolului 12 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2321/2002 (1), în măsura în care Comisia nu a solicitat observațiile reclamantului privind temeinicia deciziei sale de a recupera pretinsa sa creanță prin compensare.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, întrucât Comisia s-a limitat să facă trimitere la considerațiile generale din raportul său de audit datat 16 martie 2009, fără să explice motivele pentru care nu a luat în considerare elementele justificative furnizate de reclamant în scopul stabilirii eligibilității costurilor declarate de acesta.

Al treilea motiv, întemeiat pe erori vădite de apreciere, întrucât Comisia a considerat că remunerația doamnei T., cercetător la CNRS, pentru perioada 1 aprilie 2006-31 martie 2007 nu se încadra în costurile eligibile, în pofida elementelor justificative prezentate de reclamant sub forma foilor de prezență și a patru articole științifice care făceau referire la contractul în cauză.

Al patrulea motiv, întemeiat pe erori de drept, în măsura în care Comisia a considerat ca lipsite de orice valoare probantă foile de prezență ale doamnei T. privind perioada 1 aprilie 2006-31 martie 2007 și nu a recunoscut eligibilitatea, pe de o parte, a remunerației doamnei B., cercetător la CNRS, pe durata concediului său de maternitate și, pe de altă parte, a contribuției sociale denumite „provizion pentru pierderea locului de muncă” achitată de CNRS cu titlu de asigurări de șomaj agenților săi netitulari.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime, în măsura în care Comisia:

—	contrar celor arătate de aceasta în raportul său de audit și în cursul unei ședințe, a considerat patru publicații științifice ca lipsite de orice valoare probantă;

—	a dat o interpretare nouă criteriilor de eligibilitate a cheltuielilor legate de concediul de maternitate;

—	a notificat decizia sa în pofida asigurărilor date în cursul procedurii de soluționare amiabilă a litigiului.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 73 alineatul (1) din Regulamentul financiar (2), în măsura în care creanța reclamată de Comisie nu avea caracter cert.

(1) Regulament privind normele de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților și normele de difuzare a rezultatelor cercetării pentru punerea în aplicare a celui de al șaselea program-cadru al Comunității Europene (2002-2006) (JO L 355, p. 23).

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/31

Acțiune introdusă la 11 martie 2011 — GS/Parlamentul European și Consiliul

(Cauza T-149/11)

2011/C 145/52

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: GS Gesellschaft für Umwelt- und Energie-Serviceleistungen mbH (Eigeltingen, Germania) (reprezentanți: J. Schmidt, avocat)

Pârâți: Parlamentul European și Consiliul

Concluziile reclamantei

—	Anularea articolului 8 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind autentificarea monedelor euro și procesarea monedelor euro improprii circulației;

—	obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive:

Dispoziția atacată încalcă articolele 15 și 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:

—

reclamanta arată în această privință că articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 (1) aduce atingere dreptului său de a exercita o profesie și libertății sale de a desfășura o activitate comercială, în măsura în care după intrarea în vigoare a regulamentului atacat, cifra sa de afaceri este în scădere.

Dispoziția atacată încalcă articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:

—	reclamanta susține că articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 aduce atingere și dreptului său de proprietate, în măsura în care această dispoziție îi limitează dreptul de a exercita o activitate comercială.

—	în plus, decizia atacată permite să se aducă atingere directă proprietății reclamantei, în măsura în care monedele euro pe care le deținea i-au fost retrase fără vreo despăgubire.

Dispoziția atacată nu este de natură să conducă la atingerea obiectivului urmărit de legiuitor și este disproporționată în raport cu acest obiectiv.

În această privință, reclamanta arată că libera exercitare a unei profesii, libertatea de a desfășura o activitate comercială și dreptul de proprietate pot face obiectul unor restricții numai în măsura în care aceste urmăresc într-adevăr obiective de interes general și nu reprezintă o atingere disproporționată în raport cu obiectivul urmărit. Reclamanta consideră că dispoziția atacată este superfluă, ca nu este de natură să conducă la atingerea obiectivului urmărit de legiuitor, ci reprezintă chiar un obstacol. Prin urmare, aceasta este disproporționată și nu poate justifica atingerea adusă drepturilor fundamentale ale reclamantei.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind autentificarea monedelor euro și procesarea monedelor euro improprii circulației (JO L 339, p. 1)

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/32

Acțiune introdusă la 11 martie 2011 — Telefónica de España și Telefónica Móviles España/Comisia

(Cauza T-151/11)

2011/C 145/53

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Telefónica de España, SA (Madrid, Spania), Telefónica Móviles España, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: F. González Díaz, F. Salerno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantelor

Reclamantele solicită Curții:

—	anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei din 20 iulie 2010 a Comisiei Europene;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei din 20 iulie 2010 a Comisiei privind schema de ajutoare de stat C 38/09 (ex NN 58/09) pe care Spania intenționează să o pună în aplicare pentru Corporación de Radio y Televisión Española (RTVE) (JOUE L 1, p. 9) prin care se declară compatibilitatea cu piața internă, în temeiul articolului 106 alineatul (2) TFUE, a noului model de finanțare a organismului public de radiodifuziune Corporación de Radio y Televisión Española, introdus prin Legea 8/2009 din 28 de august.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 108 alineatul (2) TFUE, în măsura în care Comisia nu a inițiat procedura prevăzută de această dispoziție în ceea ce privește natura disociabilă a finanțării în raport cu ansamblul măsurilor în cauză.

Cel de al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 108 TFUE, în măsura în care Comisia stabilește natura disociabilă a finanțării în raport cu ansamblul măsurilor în cauză și califică în mod greșit drept ajutor nou numai finanțarea suplimentară. Procedând astfel, Comisia nu se conformează nici jurisprudenței, nici practicii decizionale a Comisiei.

Cel de al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 256 TFUE, având în vedere că decizia nu cuprinde nicio explicație referitoare la modul în care s-a stabilit că cele trei măsuri fiscale instituite sau modificate prin articolele 4-6 din Legea 8/2009 pot fi disociate de sistemul actual de finanțare a RTVE.

O eroare de drept constând în disocierea sursei de finanțare a măsurii, având în vedere că incompatibilitatea surselor de finanțare cu dreptul comunitar trebuie să conducă în mod necesar la incompatibilitatea acestora cu normele în materie de ajutoare de stat. Se afirmă, în această privință, că decizia atacată declară compatibil un ajutor legat de o finanțare pe care însăși Comisia, în cadrul unei proceduri paralele, a considerat-o contrară dreptului Uniunii.

Încălcarea articolului 106 alineatul (2) TFUE și/sau a articolului 256 TFUE prin lipsa unei motivări adecvate cu privire la inexistența unei supracompensări și la impactul măsurii asupra concurenței în piața internă. În concret, decizia, pe de o parte, nu a ținut seama de faptul că costurile efective viitoare ale Corporación RTVE vor fi inferioare costurilor efectuate în trecut și, pe de altă parte, declară compatibilitatea cu piața internă a unei măsuri care garantează o protecție „față de variațiile încasărilor pe piața publicității”, în pofida faptului că nu mai există niciun risc comercial.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/33

Acțiune introdusă la 10 martie 2011 — Marszałkowski/OAPI — Mar-Ko Fleischwaren (WALICHNOWY MARKO)

(Cauza T-159/11)

2011/C 145/54

Limba în care a fost formulată acțiunea: polona

Părțile

Reclamant: Marek Marszałkowski (Sokolniki, Polonia) (reprezentant: C. Sadkowski, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mar-Ko Fleischwaren GmbH & Co. KG (Blankenheim, Germania)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 11 ianuarie 2011 (cauza R 760/2010-4) prin care s-a refuzat înregistrarea mărcii comunitare „Marko Walichnowy” pentru următoarele produse din clasa 29: carne, produse din carne, inclusiv pateuri, măruntaie, varză cu cârnați, carne la conservă și produse pe bază de carne și legume, inclusiv varză acră, carne de pasăre (inclusiv ambalată), chiftele în sos de legume;

—	cu titlu subsidiar, modificarea deciziei atacate astfel încât să fie luată în considerare admisibilitatea înregistrării mărcii comunitare „Marko Walichnowy” pentru produsele sus-menționate din clasa 29;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și, printre altele, la rambursarea către reclamant a cheltuielilor cu reprezentarea în justiție.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamantul

Marca comunitară vizată: marca figurativă care conține elementul verbal „Marko Walichnowy” pentru produse din clasa 29 — cererea de înregistrare nr. 007161541

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Mar-Ko Fleischwaren GmbH & Co. KG

Marca sau semnul invocat: marca verbală comunitară „Mar-Ko” pentru anumite produse din clasa 29

Decizia diviziei de opoziție: respingerea opoziției

Decizia camerei de recurs: anularea deciziei diviziei de opoziție și respingerea cererii de înregistrare pentru următoarele produse din clasa 29: carne, produse din carne, inclusiv pateuri, măruntaie, varză cu cârnați, carne la conservă și produse pe bază de carne și legume, inclusiv varză acră, carne de pasăre (inclusiv ambalată), chiftele în sos de legume

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (1) în legătură cu stabilirea faptului că mărcile sunt similare și că există un risc de confuzie

(1) Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, JO L 78, p. 1.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/33

Acțiune introdusă la 17 martie 2011 — Häfele/OAPI (Infront)

(Cauza T-166/11)

2011/C 145/55

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Häfele GmbH & Co. KG (Nagold, Germania) (reprezentanți: M. Eck și J. Dönch, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei din 17 ianuarie 2011 a Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în cauza R 1711/2010-1;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „Infront” pentru produse din clasele 6 și 20.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), întrucât marca comunitară în cauză are caracter distinctiv, nu este descriptivă și nu este o indicație devenită uzuală.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/34

Acțiune introdusă la 15 martie 2011 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia

(Cauza T-167/11)

2011/C 145/56

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Centre national de la recherche scientifique (Paris, Franța) (reprezentant: N. Lenoir, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	constatarea faptului că acțiunea este admisibilă și fondată;

—

obligarea Comisiei la restituirea pretinsei creanțe de 20 989,82 EUR, majorată cu dobânzile legale pentru întârziere potrivit dreptului belgian aplicabil contractului, revendicată de Comisie în temeiul contractului în nota sa de debit nr. 2010-1232 din 26 octombrie 2010 și din care a rezultat actul de compensare din 17 decembrie 2010 (ref. BUDG/C3 D(2010) B.2-1232);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului II.19 alineatul (1) din Condițiile generale ale contractului LSHB-CT-2004-503319 privind proiectul „ALLOSTEM” din cadrul celui de al șaselea program-cadru de cercetare și dezvoltare tehnologică (2002-2006) (denumit în continuare „contractul ALLOSTEM”), întrucât Comisia nu a respectat criteriile de definire a costurilor eligibile și prin aceasta a limitat, respectiv, a înlăturat posibilitatea reclamantului de a administra proba executării corespunzătoare a contractului în ce privește eligibilitatea cheltuielilor de personal.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligațiilor contractuale care rezultă din articolele II.19 și II.20 din Condițiile generale ale contractului „ALLOSTEM”, întrucât Comisia a respins eligibilitatea cheltuielilor aferente „provizionului pentru pierderea locului de muncă” și concediului de maternitate al unei specialiste în biologie angajate cu contract pe durată determinată.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 12 din contractul „ALLOSTEM”, potrivit căruia aprecierea caracterului cert al creanțelor datorate în temeiul contractului menționat este supusă dreptului belgian. Reclamantul susține că:

—	pentru a aprecia dacă creanța reclamată avea sau nu avea caracter cert, Comisia s-a întemeiat exclusiv pe dreptul Uniunii și nu pe dreptul belgian, și

—	creanța face obiectul unei contestații serioase care o lipsește de orice caracter cert.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/34

Acțiune introdusă la 17 martie 2011 — Rivella International/OAPI — Baskaya di Baskaya & C. (BASKAYA)

(Cauza T-170/11)

2011/C 145/57

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Rivella International (Rothrist, Elveția) (reprezentanți: C. Spintig, U. Sander și H. Förster, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă (celelalte) parte (părți) în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Baskaya di Baskaya & C. s.a.s. (Grosseto, Italia)

Concluziile reclamantei

—	Anulare Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 10 ianuarie 2011 în cauza R 534/2010-4;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Baskaya di Baskaya & C. s.a.s.

Marca comunitară vizată: marca figurativă care cuprinde elementul verbal „BASKAYA” pentru produse din clasele 29, 30 și 32.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca figurativă internațională înregistrată care cuprinde elementul verbal „Passaia”, pentru produse din clasa 32.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), în măsura în care camera de recurs nu a aplicat articolul 5 din Convenția germano-elvețiană din 13 aprilie 1892 privind protecția reciprocă a brevetelor, desenelor și mărcilor și, prin urmare, nu a luat în considerare dovezile de utilizare furnizate de reclamantă, săvârșind astfel o eroare de drept.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1).

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/35

Acțiune introdusă la 21 martie 2011 — Hopf/OAPI (Clampflex)

(Cauza T-171/11)

2011/C 145/58

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Hans-Jürgen Hopf (Zirndorf, Germania) (reprezentant: V. Mensing, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 19 ianuarie 2011 în cauza R 1514/2010-4;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în procedura căii de atac.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „Clampflex” pentru produse din clasele 5, 9, 10, 17 și 20

Decizia examinatorului: respinge în parte cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) ale Regulamentului (CE) nr. 207/2009 (1) întrucât marca comunitară vizată prezintă caracter distinctiv și nu este descriptivă

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/35

Acțiune introdusă la 22 martie 2011 — Hesse/OAPI — Porsche (Carrera)

(Cauza T-173/11)

2011/C 145/59

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamant: Kurt Hesse (Nürnberg, Germania) (reprezentant: M. Krogmann, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG (Stuttgart, Germania)

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 11 ianuarie 2011, pronunțată în cauza R 306/2010-4, și respingerea opoziției formulate împotriva cererii de înregistrare a mărcii comunitare nr. 5 723 432 din 16 februarie 2007;

—

Cu titlu subsidiar,

(a)

anularea deciziei atacate, în măsura în care aceasta admite existența unei similitudini între produse sau obținerea unui avantaj în mod nejustificat din caracterul distinctiv sau din reputația produselor acoperite de mărcile invocate în sprijinul opoziției, de către produse sau servicii aferente acestora acoperite de marca a cărei înregistrare se solicită, care sunt componente auto concepute să fie instalate atât în interiorul cât și în exteriorul automobilelor mecanice și care provin de pe piețe diferite;

(b)

anularea deciziei atacate, în măsura în care aceasta admite existența unei similitudini între produse sau obținerea unui avantaj necuvenit din caracterul distinctiv sau din reputația produselor acoperite de mărcile invocate în sprijinul opoziției, de către produse sau servicii aferente acestora acoperite de marca a cărei înregistrare se solicită, care, prin natura lor (instrumente electronice în raport cu automobile mecanice), prin destinația acestora (divertisment, muzică, informații rutiere) sau prin utilizarea lor nu prezintă niciun punct de legătură relevant cu produsele și nu trebuie considerate ca fiind complementare (produse între care există o legătură în sensul că produsele desemnate de marca a cărei înregistrare se solicită sunt indispensabile sau importante pentru utilizarea mărcilor invocate în sprijinul opoziției) și sunt utilizate complet independent unele de altele;

(c)

anularea deciziei atacate, în măsura în care aceasta admite existența unei similitudini între produse sau obținerea unui avantaj necuvenit din caracterul distinctiv sau din reputația privind instrumente și aparate electrice și electronice și din dispozitive compuse din acestea (de exemplu, instrumente de navigație) din clasa 9 sau prestări de servicii aferente, care pot fi utilizate în același mod, în special pentru echiparea autovehiculelor indiferent de tip și de origine și care provin de pe piețe diferite;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamantul.

Marca comunitară vizată: marca verbală „Carrera” pentru produse din clasa 9.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca națională și comunitară „Carrera” pentru produse din clasa 12.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: admite calea de atac și respinge cererea de înregistrare.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 (1), întrucât nu există niciun risc de confuzie între mărcile aflate în conflict și niciun avantaj obținut în mod nejustificat din caracterul distinctiv al mărcilor invocate în sprijinul opoziției.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1, Ediție specială,

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/36

Acțiune introdusă la 18 martie 2011 — Voss of Norway/OAPI — Nordic Spirit (formă de sticlă tridimensională)

(Cauza T-178/11)

2011/C 145/61

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Voss of Norway ASA (Oslo, Norvegia) (reprezentanți: F. Jacobacci și B. La Tella, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Nordic Spirit AB (pubI) (Stockholm, Suedia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 12 ianuarie 2011 în cauza R 785/2010-1 și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca tridimensională care reprezintă forma unei sticle, pentru produse din clasele 32 și 33 — înregistrarea mărcii comunitare nr. 3156163

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Motivarea cererii de declarare a nulității: partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare își întemeiază cererea pe motive absolute de refuz în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului și pe faptul că titularul mărcii comunitare a fost de rea-credință în momentul depunerii cererii de înregistrare potrivit articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității

Decizia camerei de recurs: declară nulitatea înregistrării mărcii comunitare

Motivele invocate: încălcarea articolelor 75 și 99 și a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, precum și încălcarea normei 37 litera (b) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 2868/1995 al Comisiei, întrucât Camera de recurs (i) a săvârșit o eroare de motivare întemeind-o pe o nouă cerință pentru stabilirea validității unei mărci tridimensionale, în legătură cu care reclamanta nu a avut ocazia să-și prezinte observațiile, (ii) a răsturnat sarcina probei cu încălcarea principiilor unui proces echitabil, (iii) a interpretat greșit și a aplicat greșit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din RMC și (iv) a denaturat grav situația de fapt pentru a ajunge la o concluzie eronată.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/37

Acțiune introdusă la 28 martie 2011 — MIP Metro/OAPI — Jacinto (My Little Bear)

(Cauza T-183/11)

2011/C 145/62

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: J.-C. Plate și R. Kaase, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Manuel Jacinto, Lda (S. Paio de Oleiros, Portugalia)

Concluziile reclamantei

—	Suspendarea procedurii până la adoptarea de către Oficiul Portughez pentru Mărci a unei decizii definitive privind cererea de revocare formulată de reclamantă la 23 martie 2011 împotriva mărcii portugheze înregistrate anterior cu numărul 384674;

—	în cazul respingerii cererii de suspendare a procedurii, continuarea procedurii și:

—	anularea Deciziei din 20 ianuarie 2001 a Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în cauza R 494/2010-1 și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii desfășurate în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca figurativă „My Little Bear”, în culorile maro, negru, alb și roșu, pentru produse din clasele 12, 18, 20, 24, 25 și 28 — cererea de înregistrare ca marcă comunitară nr. W00962622

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat: marca figurativă portugheză „Little Bear” înregistrată cu numărul 384674

Decizia diviziei de opoziție: respinge cererea pentru toate produsele contestate

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a considerat în mod greșit că ar exista o posibilitate de confuzie între marca a cărei înregistrare este solicitată și marca invocată în susținerea opoziției, datorită faptului că elementele verbale ar reprezenta elementele dominante în cadrul mărcilor complexe.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/37

Acțiune introdusă la 26 martie 2011 — Schönberger/Parlamentul European

(Cauza T-186/11)

2011/C 145/63

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Peter Schönberger (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: O. Mader, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pârâtului, comunicată reclamantului prin scrisoarea din 25 ianuarie 2011, de finalizare a examinării petiției formulate, fără ca fondul acesteia să fi fost analizat de Comitetul pentru petiții;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă următoarele motive.

Decizia atacată a încălcat dreptul fundamental de petiționare al reclamantului întrucât Comitetul pentru petiții al Parlamentului European a refuzat examinarea solicitărilor reclamantului, în pofida admisibilității petiției, astfel încât reclamantului i s-a refuzat dreptul la analiza pe fond a petiției formulate.

2.	Parlamentul European a încălcat dreptul reclamantului la motivare întrucât decizia atacată nu conține nicio trimitere la motivele pentru care Comitetul pentru petiții nu a analizat solicitările formulate în petiție.

14.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/38

Acțiune introdusă la 1 aprilie 2011 — Chiboub/Consiliul

(Cauza T-188/11)

2011/C 145/64

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Mohamed Slim Ben Mohamed Hassen Ben Salah Chiboub (Abu Dabi, Emiratele Arabe Unite) (reprezentant: G. Perrot, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei 2011/72/PESC a Consiliului din 31 ianuarie 2011, în măsura în care îi cauzează prejudicii domnului CHIBOUB;

—	anularea Deciziei de punere în aplicare 2011/79/PESC din 4 februarie 2011, adoptată în baza Deciziei 2011/72/PESC a Consiliului din 31 ianuarie 2011, în măsura în care îi cauzează prejudicii domnului CHIBOUB;

—	anularea Regulamentului (UE) nr. 101/2011 din 4 februarie 2011, adoptat în baza Deciziei 2011/72/PESC a Consiliului din 31 ianuarie 2011, în măsura în care îi cauzează prejudicii domnului CHIBOUB;

—	în consecință, obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă 3 motive.

Primul motiv întemeiat pe o încălcare a drepturilor fundamentale și în special a dreptului la apărare, întrucât Decizia 2011/72/PESC impune sancțiuni și cauzează un prejudiciu considerabil reclamantului fără ca acesta să fi fost ascultat în prealabil și fără să fi avut posibilitatea ulterior să își susțină în mod util punctul de vedere.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe o încălcare a obligației de motivare, a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă și a prezumției de nevinovăție, întrucât reclamantul a fost inclus pe lista în litigiu fără ascultare prealabilă și fără indicarea motivelor de fapt și de drept care au justificat-o.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, întrucât reclamantul nu poate fi acuzat de deturnare de fonduri în vederea spălării de bani, din moment ce aceste fonduri provin de la FIFA, care l-a plătit pe reclamant între 2006 și 2010 în cadrul mai multor contracte.

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2011.145.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 145

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 54 14 mai 2011

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2011/C 145/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 139, 7.5.2011	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2011/C 145/02	Cauza C-385/08: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 22 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Polonă (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Aderarea unor noi state — Autorizații de introducere pe piață a unor medicamente generice corespunzătoare produsului de referință Plavix — Decizii condiționate de autorizare a introducerii pe piață a unor produse farmaceutice — Încălcarea acquis-ului)	2

2011/C 145/03	Cauza C-27/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Sofia-grad la 17 ianuarie 2011 — Vinkov/Nachalnik Administrativno-nakazatelna deinost	3

2011/C 145/04	Cauza C-32/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Magyar Köztársaság Legfelsőbb Bírósága (Ungaria) la 21 ianuarie 2011 — Allianz Hungária Biztosító Zrt., Generali-Providencia Biztosító Zrt., Gépjármű Márkakereskedők Országos Szövetsége, Magyar Peugeot Márkakereskedők Biztosítási Alkusz Kft., Paragon-Alkusz Zrt. (succesor în drepturi al Magyar Opelkereskedők Bróker Kft.)/Gazdasági Versenyhivatal	4

2011/C 145/05	Cauza C-40/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg (Germania) la 28 ianuarie 2011 — Yoshikazu Iida/Stadt Ulm	4

2011/C 145/06	Cauza C-44/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 31 ianuarie 2011 — Finanzamt Frankfurt am Main V-Höchst/Deutsche Bank AG	6

2011/C 145/07	Cauza C-49/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberlandesgericht Wien (Austria) la 3 februarie 2011 — Content Services Ltd/Bundesarbeitskammer	6

2011/C 145/08	Cauza C-56/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 8 februarie 2011 — Raiffeisen-Waren-Zentrale Rhein-Main e.G./Saatgut-Treuhandverwaltungs GmbH	7

2011/C 145/09	Cauza C-62/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hessisches Landessozialgericht, Darmstadt (Germania) la 10 februarie 2011 — Land Hessen, reprezentat de Regierungspräsidium Gießen/Florence Feyerbacher	7

2011/C 145/10	Cauza C-68/11: Acțiune introdusă la 16 februarie 2011 — Comisia Europeană/Republica Italiană	8

2011/C 145/11	Cauza C-69/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Brugge (Belgia) la 16 februarie 2011 — Connoisseur Belgium BVBA/Belgische Staat	8

2011/C 145/12	Cauza C-83/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London (Regatul Unit) la 22 februarie 2011 — Secretary of State for the Home Department/Muhammad Sazzadur Rahman, Fazly Rabby Islam, Mohibullah Rahman	9

2011/C 145/13	Cauza C-84/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 24 februarie 2011 — Marja-Liisa Susisalo, Olli Tuomaala, Merja Ritala	9

2011/C 145/14	Cauza C-85/11: Acțiune introdusă la 24 februarie 2011 — Comisia Europeană/Irlanda	10

2011/C 145/15	Cauza C-86/11: Acțiune introdusă la 24 februarie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord	11

2011/C 145/16	Cauza C-98/11P: Recurs introdus la 1 martie 2011 de Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 17 decembrie 2010 în cauza T-336/08 — Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)	11

2011/C 145/17	Cauza C-100/11 P: Recurs introdus la 2 martie 2011 de Helena Rubinstein și L’Oréal împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 16 decembrie 2010 în cauza T-345/08, Helena Rubinstein SNC, L’Oréal SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Allergan, Inc.	12

2011/C 145/18	Cauza C-103/11 P: Recurs introdus la 2 martie 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 16 decembrie 2010 în cauza T-19/07, Systran și Systran Luxembourg/Comisia	13

2011/C 145/19	Cauza C-108/11: Acțiune introdusă la 2 martie 2011 — Comisia Europeană/Irlanda	13

2011/C 145/20	Cauza C-117/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) (Regatul Unit) la 4 martie 2011 — Purple Parking Ltd, Airparks Services Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs	14

2011/C 145/21	Cauza C-118/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen Sad Varna (Bulgaria) la 7 martie 2011 — EON ASSET MANAGEMENT OOD/Direktor na Direktsia Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto	15

2011/C 145/22	Cauza C-119/11: Acțiune introdusă la 4 martie 2011 — Comisia Europeană/Republica Franceză	16

2011/C 145/23	Cauza C-120/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Santa Maria Capua Vetere (Italia) la 7 martie 2011 — Procedură penală împotriva lui Yeboah Kwadwo	17

2011/C 145/24	Cauza C-123/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 9 martie 2011 — A Oy	17

2011/C 145/25	Cauza C-129/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad — Varna la 14 martie 2011 — Provadinvest Ltd/Direktor na Direktsia Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto	17

	Tribunalul
2011/C 145/26	Cauza T-375/06: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Viega/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Sectorul racordurilor din cupru și din aliaje de cupru — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Participare la încălcare — Obligația de motivare — Amenzi — Cifră de afaceri — Circumstanțe atenuante)	19

2011/C 145/27	Cauza T-376/06: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Legris Industries/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Sectorul racordurilor din cupru și din aliaje de cupru — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Imputabilitatea comportamentului ilicit)	19

2011/C 145/28	Cauza T-377/06: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Comap/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru — Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE — Durata participării la încălcare — Amenzi — Stabilirea cuantumului de plecare al amenzii — Proporționalitate)	19

2011/C 145/29	Cauza T-378/06: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — IMI și alții/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Sectorul racordurilor din cupru și din aliaje de cupru — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Amenzi — Cifră de afaceri relevantă — Comunicarea privind cooperarea — Liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor — Egalitate de tratament)	20

2011/C 145/30	Cauza T-379/06: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Kaimer și alții/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Sectorul racordurilor din cupru și din aliaj de cupru — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Dreptul la apărare — Participare la încălcare — Durata încălcării — Amenzi — Circumstanțe atenuante — Proporționalitate — Egalitate de tratament)	20

2011/C 145/31	Cauza T-381/06: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — FRA.BO/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Amenzi — Comunicarea privind cooperarea — Linii directoare privind metoda de stabilire a amenzilor — Circumstanțe atenuante — Imunitate la amendă — Încredere legitimă — Egalitate de tratament)	21

2011/C 145/32	Cauza T-382/06: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Tomkins/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru — Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE — Imputabilitatea comportamentului ilicit — Durata încălcării)	21

2011/C 145/33	Cauza T-384/06: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — IBP et International Building Products France/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru — Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE — Durata participării la încălcare — Amenzi — Circumstanțe agravante)	22

2011/C 145/34	Cauza T-385/06: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Aalberts Industries și alții/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru — Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE — Încălcare unică și continuă — Participare la încălcare)	22

2011/C 145/35	Cauza T-386/06: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Pegler/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru — Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE — Imputabilitatea comportamentului ilicit — Amenzi — Efect descurajator)	23

2011/C 145/36	Cauza T-214/07: Hotărârea Tribunalului din 31 martie 2011 — Grecia/Comisia (FEOGA — Secțiunea Garantare — Cheltuieli excluse de la finanțarea comunitară — Culturi arabile — Măsuri specifice referitoare la unele produse agricole în favoarea insulelor mici din Marea Egee)	23

2011/C 145/37	Cauza T-117/08: Hotărârea Tribunalului din 31 martie 2011 — Italia/CESE (Regim lingvistic — Anunț pentru ocuparea unui post vacant pentru recrutarea secretarului general al CESE — Publicare în trei limbi oficiale — Informare referitoare la anunțul pentru ocuparea unui post vacant — Publicare în toate limbile oficiale — Acțiune în anulare — Admisibilitate — Articolele 12 CE și 290 CE — Articolul 12 din RAA — Regulamentul nr. 1)	23

2011/C 145/38	Cauzele T-443/08 și T-455/08: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Freistaat Sachsen și alții/Comisia (Ajutoare de stat — Ajutor în favoarea aeroportului Leipzig Halle — Finanțarea investițiilor pentru construirea noii piste de sud — Decizie de declarare a ajutorului compatibil cu piața comună — Acțiune în anulare — Lipsa interesului de a exercita acțiunea — Inadmisibilitate — Noțiunea de întreprindere — Noțiunea de activitate economică — Infrastructură aeroportuară)	24

2011/C 145/39	Cauza T-33/09: Hotărârea Tribunalului din 29 martie 2011 — Portugalia/Comisia (Neexecutarea unei hotărâri a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligațiilor — Penalități cu titlu cominatoriu — Cerere de plată — Abrogarea legislației în litigiu)	24

2011/C 145/40	Cauza T-54/09: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — XXXLutz Marken/OAPI — Natura Selection (Linea Natura Natur hat immer Stil) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Linea Natura Natur hat immer Stil — Marcă comunitară figurativă anterioară natura selection — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudine a semnelor — Articolul 8 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul 1 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]]	25

2011/C 145/41	Cauza T-149/09: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Dover/Parlamentul European (Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Controlul utilizării indemnizațiilor — Indemnizație pentru asistență parlamentară — Justificarea cheltuielilor — Recuperarea sumelor plătite în mod nedatorat)	25

2011/C 145/42	Cauza T-184/09: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Grecia/Comisia [FEOGA — Secțiunea Garantare — Cheltuieli excluse de la finanțarea comunitară — Organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului — Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1663/95 al Comisiei și articolul 11 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 885/2006 al Comisiei — Evaluarea riscului de prejudiciu financiar pentru FEOGA — Principiul proporționalității]	26

2011/C 145/43	Cauza T-419/09: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Cybergun/OAPI — Umarex Sportwaffen (AK 47) [Marcă comunitară — Procedură de declarare a nulității — Marca comunitară verbală AK 47 — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	26

2011/C 145/44	Cauza T-503/09: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — Cybergun/OAPI — Umarex Sportwaffen (AK 47) [Marcă comunitară — Procedură de declarare a nulității — Marca comunitară verbală AK 47 — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	26

2011/C 145/45	Cauza T-14/10: Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2011 — CheckMobile/OAPI (carcheck) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale carcheck — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	27

2011/C 145/46	Cauzele T-139/10, T-280/10–T-285/10 și T-349/10–T-352/10: Ordonanța Tribunalului din 21 martie 2011 — Milux/OAPI (REFLUXCONTROL și alții) (Marcă comunitară — Reprezentarea reclamantei de către un avocat care nu are calitatea de terț — Inadmisibilitate)	27

2011/C 145/47	Cauza T-175/10: Ordonanța Tribunalului din 21 martie 2011 — Milux/OAPI (FERTILITYINVIVO) (Marcă comunitară — Reprezentare a reclamantei de către un avocat care nu are calitatea de terț — Inadmisibilitate)	28

2011/C 145/48	Cauza T-100/11: Acțiune introdusă la 17 februarie 2011 — MSE Pharmazeutika/OAPI — Merck Sharp & Dohme (SINAMIT)	28

2011/C 145/49	Cauza T-112/11: Acțiune introdusă la 23 februarie 2011 — Schutzgemeinschaft Milch und Milcherzeugnisse/Comisia	29

2011/C 145/50	Cauza T-113/11: Acțiune introdusă la 23 februarie 2011 — Schutzgemeinschaft Milch und Milcherzeugnisse/Comisia	30

2011/C 145/51	Cauza T-125/11: Acțiune introdusă la 28 februarie 2011 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia	31

2011/C 145/52	Cauza T-149/11: Acțiune introdusă la 11 martie 2011 — GS/Parlamentul European și Consiliul	31

2011/C 145/53	Cauza T-151/11: Acțiune introdusă la 11 martie 2011 — Telefónica de España și Telefónica Móviles España/Comisia	32

2011/C 145/54	Cauza T-159/11: Acțiune introdusă la 10 martie 2011 — Marszałkowski/OAPI — Mar-Ko Fleischwaren (WALICHNOWY MARKO)	33

2011/C 145/55	Cauza T-166/11: Acțiune introdusă la 17 martie 2011 — Häfele/OAPI (Infront)	33

2011/C 145/56	Cauza T-167/11: Acțiune introdusă la 15 martie 2011 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia	34

2011/C 145/57	Cauza T-170/11: Acțiune introdusă la 17 martie 2011 — Rivella International/OAPI — Baskaya di Baskaya & C. (BASKAYA)	34

2011/C 145/58	Cauza T-171/11: Acțiune introdusă la 21 martie 2011 — Hopf/OAPI (Clampflex)	35

2011/C 145/59	Cauza T-173/11: Acțiune introdusă la 22 martie 2011 — Hesse/OAPI — Porsche (Carrera)	35

2011/C 145/60	Cauza T-177/11: Acțiune introdusă la 25 martie 2011 — PASP și alții/Consiliul	36

2011/C 145/61	Cauza T-178/11: Acțiune introdusă la 18 martie 2011 — Voss of Norway/OAPI — Nordic Spirit (formă de sticlă tridimensională)	36

2011/C 145/62	Cauza T-183/11: Acțiune introdusă la 28 martie 2011 — MIP Metro/OAPI — Jacinto (My Little Bear)	37

2011/C 145/63	Cauza T-186/11: Acțiune introdusă la 26 martie 2011 — Schönberger/Parlamentul European	37

2011/C 145/64	Cauza T-188/11: Acțiune introdusă la 1 aprilie 2011 — Chiboub/Consiliul	38