2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/1

—

sistemele alimentare locale sprijină economia regională și locală. Aceste sisteme sunt extrem de importante în zonele defavorizate. Ele constituie un stimulent pentru valorificarea potențialului local și un factor de îmbunătățire a imaginii regiunilor puțin cunoscute și deseori neglijate;

—

canalele scurte de distribuție sporesc interacțiunea între consumatori și producători. Acestea permit stabilirea unor relații de încredere și trasabilitatea imediată a produselor pentru consumatori, oferind de asemenea un nivel elementar de suveranitate alimentară;

—

sistemele alimentare locale produc beneficii ecologice prin sisteme de producție mai durabile;

—

ca atare, Comisia Europeană ar trebui:

Raportor

:

dna Lenie Dwarshuis-van de Beek (NL-ALDE), membră a Consiliului Executiv al provinciei Olanda de Sud

1.

lumea se confruntă în prezent cu o serie de provocări importante și diverse: creșterea rapidă a populației, sporirea capacității de absorbție de fonduri și schimbările climatice;

2.

aceste provocări sunt însoțite de amenințarea deficitului de alimente, furaje, surse de energie fosile, materii prime, fibre alimentare și apă potabilă, de degradarea crescândă a solului și pierderea biodiversității și de un risc sporit de colapsare a piețelor financiare, de instabilitate politică și conflicte armate;

3.

siguranța alimentară este, de asemenea, influențată de deplasările de populație la nivel mondial din zonele rurale în cele urbane, de sporirea rentabilității locurilor de producție alimentară deja existente la nivel mondial, de transformarea zonelor naturale în noi zone de producție prin dezvoltarea unor noi tipuri de producție și de pierderea unor zone de producție de alimente în favoarea producției de biocombustibili și a expansiunii urbane;

4.

în termeni globali, în prezent aproximativ 80 % din alimente sunt produse și comercializate la nivel local. În Uniunea Europeană, această cifră este de aproximativ 20 %;

5.

nu există un model european unic în agricultură; acesta este diversificat și tocmai diversitatea sa reprezintă un mare avantaj;

6.

pentru a exploata la maximum un model pluralist, este necesară strângerea legăturii dintre agricultură și așteptările consumatorilor, precum și dintre producția agrară și piețe, fie acestea locale, regionale sau internaționale;

7.

în modelul pluralist, sistemul alimentar local reprezintă elementul-cheie, care nu a fost abordat suficient până acum și care ar trebui sprijinit în mod profesional, structural și inovator;

8.

principalul obiectiv pentru agricultura europeană este de a produce și a furniza alimente locuitorilor statelor membre, respectând concurența loială și protecția mediului, precum și garantând că întrunește celelalte criterii, privitoare la siguranța alimentară, calitate și accesibilitate;

9.

în viitor, aprovizionarea cu produse agricole și alimentare trebuie să tindă spre economii mai mari de apă și combustibili fosili, să utilizeze mai puține îngrășăminte și produse fitosanitare, să fie mai diversificată și inteligentă în ceea ce privește exploatarea sinergiilor dintre cultura agricolă, creșterea animalelor, gestionarea deșeurilor organice, energia reziduală și producția de energie regenerabilă;

10.

producătorii ar trebuie să fie în măsură să-și câștige existența decent din ceea ce produc, dar sistemul actual nu oferă echilibrul de forțe în lanțul aprovizionării între prețurile alimentelor și marjele de beneficiu cerute;

11.

politica agricolă comună după 2013 trebuie să-și reechilibreze sprijinul în favoarea ocupării forței de muncă și cel acordat conservării unei prezențe a agriculturii în toate zonele de cultură din Europa, acordând, în același timp, o atenție specială zonelor vulnerabile, inclusiv celor de la periferia urbană. De aceea, trebuie întâmpinat cu satisfacție locul primordial pe care îl acordă regiunilor noile priorități propuse de Comisie privind PAC în perspectiva anului 2020;

12.

dezvoltarea sistemelor alimentare locale este extrem de relevantă pentru autoritățile locale și regionale (ALR-uri), întrucât acestea își aduc o contribuție importantă la definirea, stimularea și susținerea dezvoltării durabile a economiei rurale, inclusiv la crearea de condiții favorabile pentru sistemele alimentare locale.

13.

tema sistemelor alimentare locale este de o mare importanță și privește mult mai mult decât simpla introducere pe piață a unei noi serii de produse locale europene, pe lângă produsele comercializate în cadrul sistemelor de calitate binecunoscute;

14.

sistemele alimentare locale sprijină economia regională și locală și creează locuri de muncă în agricultură și în producția alimentară, ceea ce include prelucrarea, distribuția, comercializarea, vânzările și serviciile. Aceste sisteme sunt extrem de importante în zonele izolate, în zonele periferice urbane, în zonele muntoase, în cele vulnerabile și defavorizate; aceste sisteme constituie un stimulent pentru valorificarea potențialului local și un factor de îmbunătățire a imaginii regiunilor puțin cunoscute și deseori neglijate;

15.

atunci când veniturile sunt cheltuite la nivel local, pe alimente produse local, acestea rămân în regiune și determină triplarea veniturilor regionale ale comunității, în comparație cu circuitele comerciale obișnuite;

16.

investițiile în sistemele alimentare locale ar genera o recuperare economică în zonele defavorizate, venituri mai mari pentru producătorii locali, o mai mare cooperare între părțile interesate, o relansare a activității antreprenoriale, o mai bună deschidere a piețelor locale, mai multe locuri de muncă, costuri mai mici și menținerea nivelului local de servicii și prestații;

17.

canalele scurte de distribuție sporesc interacțiunea, cunoașterea și înțelegerea reciprocă între consumatori și producători. Prin cunoașterea personală a producătorilor, acestea permit stabilirea unor relații de încredere și trasabilitatea imediată a produselor pentru consumatori, oferind de asemenea un nivel elementar de suveranitate alimentară;

18.

atunci când se oferă produse locale cu caracter autentic, tradițional, original, durabil, sezonier sau cu alte caracteristici apreciate la nivel local, se sprijină coeziunea socială și spiritul comunitar și se încurajează comunitatea să adopte un comportament respectuos față de mediu. Locurile de vânzare a produselor locale, precum tarabele de vânzare directă sau piețele în aer liber constituie deseori verigile unui proces de incluziune socială și profesională pentru consumatori, producători și vânzători;

19.

așa cum declara mișcarea Slow Food în preceptele sale privind comunitățile pentru o alimentație durabilă, consumatorii au dreptul fundamental la alimente produse local, gustoase și sănătoase. Mișcarea consideră de asemenea că aceste comunități ar trebui să fie conectate printr-o rețea mondială. Accesul la produse proaspete, într-un termen scurt, în cadrul comercializării de produse locale, contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate publică, prin diversificarea regimurilor alimentare și păstrarea tuturor calităților organice ale alimentelor (care se reduc prin sistemele de conservare pe termen lung);

20.

siguranța alimentară mondială se sprijină pe menținerea capacității de producție locală de alimente în țările industrializate. În zonele urbane în creștere, capacitatea de a satisface cererea de alimente ar necesita expansiunea producției alimentare locale și chiar urbane;

21.

sistemele alimentare locale produc beneficii ecologice prin sisteme de producție mai durabile, externalități mai puține legate de transport (distanța parcursă de hrană) și oportunități de creare a unor sisteme circulare bazate pe deșeuri organice, reziduuri și energie regenerabilă;

22.

fiecare aliment are un „kilometraj” (food miles), care duce la emisii de carbon și care rezultă din transportul între zona de producție locală și consumator. Acest lucru este valabil atât pentru alimentele proaspete, cât și pentru alimentele prelucrate (respectiv ingredientele acestora). Sistemele alimentare locale contribuie la diminuarea „kilometrajului” produs de o comunitate;

23.

ar trebui, în principiu, ca un aliment local să aibă o amprentă de carbon inferioară celei a unui produs similar importat. Această amprentă poate fi calculată prin efectuarea unei analize a ciclului de viață al produsului;

24.

producătorii au mai multe șanse de a stabili o legătură între niște argumente specifice pentru vânzarea produselor și așteptările consumatorilor atunci când operează într-un sistem alimentar local. Aceste argumente specifice pentru vânzarea produselor pot să se refere la condiții de producție durabile, la producție biologică sau la servicii ecologice conexe;

25.

crearea de posibilități de comercializare la nivel local pentru produse alimentare produse în cantitate foarte mică sau cu caracteristici gustative specifice poate contribui la menținerea biodiversității și la dezvoltarea unor varietăți de fructe, legume sau a unor specii animale pe cale de dispariție;

26.

sistemele alimentare locale pot fi conectate în prezent la sisteme economice circulare și la alte provocări locale, cum ar fi gestionarea deșeurilor, gestionarea apei, reutilizarea reziduurilor de producție – cum ar fi căldura – și energia din surse regenerabile;

27.

sistemele alimentare locale pot asigura venituri echitabile agricultorilor și pot reechilibra forțele în lanțul de aprovizionare cu alimente. Dat fiind că globalizarea și sporirea concentrării distribuției alimentelor a provocat un decalaj între majorarea costurilor de producție (3,6 % pe an din 1996), a prețurilor de consum (3,3 % pe an) și a prețurilor pentru agricultori (2,1 % pe an), sunt binevenite sistemele care sporesc puterea de negociere a agricultorilor, cum ar fi circuitele scurte de distribuție;

28.

politica în domeniul calității produselor agricole a Uniunii Europene include criterii privind sistemele de calitate care le permit producătorilor să înregistreze denumiri de origine protejate (DOP), indicații geografice protejate (IGP) și specialități tradiționale garantate (STG) sau produse garantate de cultură biologică. Pentru aceste categorii de produse au fost înființate etichete, care pot fi utilizate pentru produse înregistrate, pentru a susține obiectivele de marketing și pentru a contribui la protecția mărcilor. Produsele sunt în general distribuite în cantități mari, prin diverse canale, pe numeroase piețe;

29.

în prezent, regiunile își analizează valorile tradiționale, gastronomice și agricole, dispun de zeci, chiar sute de produse locale, care ar putea fi incluse într-un sistem alimentar local profesionist, dar care nu îndeplinesc criteriile, și nici nu au nevoie de DOP, IGP, STG sau de garanție de cultură biologică, deși unele au potențialul de a face în viitor parte din aceste categorii. Ar fi foarte oportun un cadru suplimentar care să sprijine produsele locale;

30.

în Avizul Comitetului Regiunilor din 18 septembrie 1996 intitulat „Protecția și promovarea produselor regionale tipice, un atu pentru regiuni” (1) se formulau deja recomandări privind alimentele locale, iar multe dintre ele sunt încă pertinente;

31.

regretă faptul că propunerile legislative ale Comisiei Europene cu privire la politica de asigurare a calității produselor agricole sunt mai puțin ferme față de proiectul inițial în privința a două teme esențiale pentru Comitetul Regiunilor, legate de valorizarea produselor locale: etichetarea produselor provenite din agricultura montană și vânzările directe ale micilor producători pe piețele locale;

32.

este necesară o definiție comună pentru conceptul de „produs alimentar local”. Întrucât toate alimentele sunt produse sau prelucrate local, trebuie definite caracteristicile și particularitățile „produselor locale”. Definițiile trebuie să fie clare și simple, pentru a se evita proceduri complexe de înregistrare și control;

33.

un produs alimentar local:

34.

lanțul scurt menționat mai sus se caracterizează prin următoarele:

35.

un sistem alimentar local:

36.

în viitoarele linii directoare pentru dezvoltarea rurală, Comisia Europeană ar putea recomanda statelor membre să analizeze posibilitatea de a stabili obiective pentru crearea de sisteme alimentare locale în strategiile lor de dezvoltare rurală, care ar urma să fie puse în aplicare de autoritățile locale și regionale cu sprijinul autorităților naționale și comunitare;

37.

un sistem alimentar local funcționează mai bine printr-o abordare asociativă, așadar ar trebui sprijinită crearea de parteneriate, inclusiv de consumatori;

38.

un sistem alimentar local poate fi dezvoltat cu succes doar dacă este privit dintr-o perspectivă mai cuprinzătoare și mai integrată, ca parte a unor procese mai ample de dezvoltare locală sau regională și dacă face parte dintr-o politică proactivă a ALR-urilor, care include o politică de amenajare a teritoriului. Pentru a sprijini în acest sens ALR-urile, ar fi oportună elaborarea unui model de strategie și de foaie de parcurs. Acest sistem ar putea integra o strategie funciară în zonele cele mai supuse presiunii urbane, pentru a înlesni instalarea de noi producători;

39.

autoritățile locale și regionale ar putea fi responsabile, de asemenea, de aprobarea înregistrării produselor alimentare locale, permițând produselor înregistrate să utilizeze eticheta „Produs local” și desfășurând activități de monitorizare. Aceste activități ar putea fi realizate în strânsă cooperare cu părțile interesate de la nivel regional, cum ar fi o grupare LEADER, o organizație de agricultori sau cu o cameră de comerț. Sarcina de a comunica, monitoriza și actualiza rezultatele ar putea reveni Rețelei europene pentru dezvoltare rurală;

40.

un sistem de monitorizare independent ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:

41.

protecția proprietății intelectuale a produselor recunoscute ar trebui să fie garantată pe piața internă, intervenția statelor membre fiind solicitată dacă este cazul;

42.

în cazul unei dezvoltări comerciale sau a însușirii frauduloase a reputației unui produs, ar trebuie să li se permită produselor alimentare locale să beneficieze de un grad sporit de protecție, cum ar fi cele oferite de categoriile DOP, IGP, ETG sau de produs de cultură biologică;

43.

din punct de vedere administrativ, financiar și economic, există un puternic interes de a se propune un nou instrument european adaptat pentru identificarea și sprijinirea produselor alimentare locale;

44.

printre măsurile care ar putea fi adoptate, în ceea ce privește tipologia, trebuie menționate următoarele:

prin urmare:

45.

UE ar trebui să adopte definiții pentru termenii de „produse alimentare locale” și „sisteme alimentare locale”;

46.

UE ar trebui să introducă o nouă etichetă și să identifice un simbol și o identitate comune pentru produsele locale, care să completeze reglementările politicii în domeniul calității produselor agricole. Utilizarea etichetei UE are un caracter voluntar. Actualele etichete de calitate ale statelor membre și ale regiunilor își mențin valabilitatea și pot fi utilizate în continuare. Fiecare stat membru este autorizat să introducă și în viitor propriile etichete de calitate în cadrul regiunilor sau entităților sale federale;

47.

UE ar putea solicita Rețelei europene de dezvoltare rurală să creeze o bază de date online pentru produsele înregistrate;

48.

UE ar putea solicita Rețelei europene de dezvoltare rurală să creeze o bază de date online pentru sistemele alimentare locale existente, pentru ca părțile interesate să se poată informa cu privire la bunele practici;

49.

UE ar putea introduce un plan de comercializare directă pentru produsele locale înregistrate, de care s-ar ocupa statele membre la nivel de ALR. Acest plan ar trebui să includă o schemă de susținere a promovării produselor alimentare locale și ar putea fi inclusă în prima axă a celui de-al doilea pilon al PAC, și anume politica de dezvoltare rurală;

50.

UE ar putea să adopte o măsură de sprijinire a ALR-urilor, a asociațiilor de producători sau a colectivelor de producători în scopul punerii în practică a unui sistem alimentar local, care să includă susținerea activităților menționate sub definițiile propuse, inclusiv a investițiilor aferente. Această măsură ar putea fi inclusă în axa 1 și/sau 3 sau în programele LEADER din cadrul politicii de dezvoltare rurală;

51.

UE ar putea include de asemenea oportunități pentru sistemele alimentare locale în cadrul altor fonduri, cum ar fi fondul de dezvoltare regională, Interreg, Fondul Social European și programele-cadru de cercetare;

52.

întreaga producție și distribuție ar trebui efectuate în conformitate cu legislația alimentară și cu normele obligatorii de igienă, pentru a se garanta sănătatea și siguranța alimentară. Cu toate acestea, deoarece alimentele locale nu sunt, cel mai adesea, produse în contexte industriale sau prin metode industriale, ajutoarele publice ar trebui să includă și soluții alternative;

53.

achizițiile publice reprezintă 16 % din produsul intern brut al UE. Articolul 6 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (1997) impune integrarea tuturor obiectivelor sociale și de mediu în cadrul tuturor politicilor UE. Achizițiile publice pot fi în același timp achiziții durabile, atunci când se utilizează pentru sprijinirea unor obiective mai ample, cu caracter social, economic și de mediu, astfel încât să ofere beneficii pe termen lung. Din acest punct de vedere, imensa putere de cumpărare ar putea fi utilizată ca pârghie pentru dezvoltarea sistemelor alimentare locale;

54.

Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii prevede că principiul libertății de circulație a bunurilor trebuie să fie respectat întotdeauna, ceea ce înseamnă că furnizorii locali nu pot fi favorizați;

55.

cu toate acestea, reglementarea permite ca, în cererile de ofertă pentru atribuirea de contracte de achiziții publice să se includă condiții specifice și criterii privitoare la contractele publice de aprovizionare, care pot include aspecte și caracteristici specifice, cum ar fi prospețimea alimentelor sau condițiile de producție;

56.

această posibilitate permite selecționarea furnizorilor locali. Cu toate acestea, se solicită Comisiei Europene să verifice dacă articolul 26 din Directivă ar putea fi modificat astfel încât criteriul de „produs local” să poată constitui un criteriu standard de selecție în cadrul licitațiilor pentru furnizarea de alimente, de exemplu, pentru școli, aziluri sau instituțiile deschise publicului;

57.

solicită Comisiei să asigure o largă informare cu privire la posibilitățile deja existente;

58.

solicită Comisiei să utilizeze noul Act privind piața unică pentru clarificarea și simplificarea dispozițiilor existente cu scopul de a ușura sarcina autorităților publice locale și a furnizorilor din proximitatea acestora.

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/7

—

subliniază că coeziunea economică, socială și teritorială permite ca Uniunea, toate statele acesteia și entitățile teritoriale să se bucure de circumstanțe mai bune pentru a face față provocărilor pe care le ridică globalizarea pentru Europa și pentru a preveni o eventuală pierdere a influenței;

—

concluzionează că GECT poate fi răspunsul juridic comunitar la instituționalizarea cooperării teritoriale din cadrul Uniunii, fără a aduce atingere posibilității acordate entităților teritoriale europene de a alege liber alte forme și formule alternative, cu sau fără personalitate juridică, dar care nu ar mai fi strict comunitare, ci internaționale;

—

consideră că GECT oferă, de asemenea, perspective interesante ca „laboratoare” ale unei guvernanțe pe mai multe niveluri; pledează, de asemenea, pentru crearea unui program specific, cu finanțare comunitară, din partea Fondului european de dezvoltare regională, care ar contribui la înființarea de noi GECT sau la transformarea unor proiecte de cooperare potențiale, gestionate conform vechilor formule convenționale;

—

consideră că trebuie să li se reamintească autorităților de gestionare a programelor și să se precizeze în mod clar în viitorul Regulament GECT revizuit (CE) nr. 1082/2006 faptul că GECT nu pot fi niciodată discriminate în ceea ce privește participarea lor la aceste inițiative, licitații și programe comunitare, cu atât mai mult cu cât însăși existența GECT ilustrează un parteneriat european peren dovedit și răspunde criteriilor obișnuite de transnaționalitate;

—

salută decizia luată de Biroul CoR la 26 ianuarie 2011, de a înființa o platformă de monitorizare a GECT a Comitetului Regiunilor, în cadrul căreia se va realiza o evaluare permanentă a aplicării Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 și a evoluției practice a GECT.

Raportor

:

dl Alberto Núñez Feijóo (ES-PPE), președintele Guvernului regional din Galiția

1.

constată că Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT) reprezintă o nouă formă de persoană juridică creată de dreptul comunitar prin Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 (1); articolul 18 din regulament prevedea intrarea în vigoare a acestuia la 1 august 2006, urmând să fie aplicat înainte de 1 august 2007, cu excepția articolului 16, care urma să fie aplicat de la 1 august 2006, în ce privește adoptarea de către statele membre a tuturor dispozițiilor corespunzătoare pentru garantarea aplicării efective a acestui regulament;

2.

reamintește că, în conformitate cu dispozițiile articolului 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia dispune de competența și responsabilitatea de a veghea la aplicarea tratatelor și a măsurilor adoptate de instituții în virtutea acestora, precum și de a supraveghea aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene;

3.

subliniază că, în conformitate cu prevederile articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006, „până la 1 august 2011, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament și propuneri de modificare, după caz”;

4.

înțelege că, în urma analizelor efectuate de doctrina juridică europeană și având în vedere contrastul cu realitatea în aplicarea regulamentului, este foarte oportun avizul din proprie inițiativă al acestui Comitet, în vederea elaborării unui diagnostic exhaustiv privitor la instituția GECT și operativitatea practică a acesteia, care să faciliteze, după caz, modificarea Regulamentului (CE) nr. 1082/2006, pentru a putea fi adaptat la necesitățile scoase în evidență în timpul lucrărilor de consultare prealabilă efectuate de Comitetul Regiunilor al Uniunii și de raportorul avizului;

5.

reamintește că Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene plasează coeziunea teritorială pe același plan cu coeziunea economică și socială și că instrumentul GECT poate fi un vector politic și juridic major pentru a permite punerea în aplicare a acestui principiu;

6.

observă că, odată cu noua prevedere privind „coeziunea economică, socială și teritorială”, alineatul (3) din articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene adaugă că „dintre regiunile avute în vedere, o atenție deosebită se va acorda zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția industrială, precum și regiunilor afectate de un handicap natural și demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populației, precum și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase”;

7.

amintește că articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se referă la situația specifică a regiunilor ultraperiferice și la necesitatea adoptării unor măsuri adaptate la realitățile specifice ale acestora;

8.

atrage atenția asupra faptului că, până în prezent, GECT au fost puse în aplicare îndeosebi în zonele frontaliere și, în mai mică măsură, în cele insulare;

9.

reamintește că considerentele din Regulamentul (CE) nr. 1086/2006 precizează clar care au fost motivele pentru care legiuitorul comunitar a luat o decizie atât de importantă, cum a fost crearea unei noi instituții juridice de acest tip pentru a fi integrată în dreptul Uniunii; în primul rând, sporirea coeziunii în Uniune, înlesnind cooperarea teritorială; în al doilea rând, atenuarea dificultăților cu care se confruntă această cooperare; în al treilea rând, întărirea acestei cooperări ținând seama de creșterea numărului de frontiere comunitare în urma extinderii Uniunii; în al patrulea rând, remedierea caracterului inadaptat al structurilor juridice existente, precum Gruparea europeană de interes economic (GEIE), pentru a organiza o cooperare subordonată obiectivului cooperării teritoriale europene (care continuă inițiativa comunitară Interreg);

10.

constată că, pe lângă motivele juridice, din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 rezultă și posibila oportunitate financiară și economică a canalizării voluntare prin intermediul GECT, printre alte instrumente de cooperare teritorială, a programelor și proiectelor de cooperare teritorială cofinanțate de Uniune; în orice caz, criteriul fundamental pentru obținerea cofinanțării trebuie să fie calitatea fiecărei propuneri prezentate în parte;

11.

dorește să sublinieze că, în acest sens, articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 (2) include o prevedere explicită prin care GECT-urilor li se poate încredința gestionarea de programe operaționale în temeiul obiectivului de cooperare teritorială, statele conferindu-le acestora responsabilitățile autorității de gestionare și ale secretariatului tehnic comun. Aceste responsabilități ar trebuie să includă și responsabilitatea financiară față de Comisia Europeană;

12.

semnalează că, la rândul său, Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 (3), prin articolul său 3 alineatul (2) litera c) precizează că „obiectivul de cooperare teritorială europeană urmărește consolidarea cooperării la nivel transfrontalier prin inițiative comune locale și regionale, consolidarea cooperării transnaționale prin măsuri favorabile dezvoltării teritoriale integrate legate de prioritățile Comunității și consolidarea cooperării interregionale și a schimbului de experiență la nivelul teritorial adecvat”;

13.

subliniază că și din articolele 7, 38 și cele aferente din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, precum și cele din capitolul III și din dispozițiile complementare din Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 rezultă obiectivul întăririi coeziunii printr-o mai bună și mai amplă cooperare teritorială în cadrul Uniunii, cele mai bune cote în termeni de excelență și eficiență atingându-se prin instituționalizarea acesteia;

14.

scoate în evidență că coeziunea economică, socială și teritorială permite ca Uniunea, toate statele acesteia și entitățile teritoriale să se bucure de circumstanțe mai bune pentru a face față provocărilor pe care le ridică globalizarea pentru Europa și pentru a preveni o eventuală pierdere a influenței;

15.

concluzionează că GECT poate fi răspunsul juridic comunitar la instituționalizarea cooperării teritoriale din cadrul Uniunii, fără a aduce atingere posibilității acordate entităților teritoriale europene de a alege liber alte forme și formule alternative, cu sau fără personalitate juridică, dar care nu ar mai fi strict comunitare, ci internaționale;

16.

consideră că GECT oferă, de asemenea, perspective interesante ca „laboratoare” ale unei guvernanțe pe mai multe niveluri, după cum s-a solicitat în Cartea albă a Comitetului Regiunilor. Dată fiind contribuția pe care instituția GECT o poate avea la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, consideră că GECT de dimensiuni corespunzătoare, ca cele care se ocupă de inițiativele macroregionale, ar putea sprijini încheierea de „contracte privind un parteneriat pentru dezvoltare și investiții” – descrise de Comisie în Comunicarea sa privind revizuirea bugetară, din 19 octombrie 2010 – ca instrumente de punere în aplicare a Strategiei Europa 2020, dar în mod regretabil limitate la relația dintre Comisie și statele membre;

17.

observă faptul că, deși GECT este o instituție de drept comunitar creată ad-hoc pentru facilitarea cooperării teritoriale în cadrul Uniunii și, deși se pare că, a priori, regulamentele care reglementează fondurile comunitare promovează utilizarea acesteia în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, realitatea cu care ne confruntăm este diferită de așteptările logice și dorite care l-au determinat pe legiuitorul comunitar să ia această măsură de o asemenea importanță juridică;

18.

observă, în urma amplelor consultări realizate în prealabil cu reprezentanți ai Parlamentului European, ai Consiliului și ai Comisiei și în cadrul reuniunilor deschise nu doar membrilor Comitetului, ci și diverselor organizații regionale europene și specialiștilor în domeniu, că doar un număr limitat de GECT constituite gestionează programe sau proiecte de cooperare teritorială cofinanțate din fonduri comunitare;

19.

confirmă că majoritatea GECT înființate realizează alte acțiuni specifice de cooperare teritorială fără contribuția financiară a Uniunii, așa cum prevede articolul 7 alineatul (3) paragraful 2 din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006;

20.

consideră că, în aceste condiții, ar fi util să se facă o analiză riguroasă a motivelor acestui dezechilibru dintre așteptări și realitate și să se propună măsuri precise pentru a remedia deficiențele, plecând de la premisa că filosofia și obiectivele care l-au determinat pe legiuitorul comunitar să creeze GECT sunt chiar mai valabile în prezent, când însuși Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene plasează la același nivel coeziunea teritorială și coeziunea economică și socială;

21.

consideră că, în plus, contribuția Comitetului poate fi deosebit de util la elaborarea raportului pe care trebuie să-l prezinte Comisia Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1082/2006, împreună cu propunerile de modificare corespunzătoare;

22.

este de părere că Avizul Bresso (CDR 308/2007 fin), adoptat de Adunarea plenară a Comitetului la 18 iunie 2008, reprezintă o bază excelentă pentru efectuarea unei analize riguroase a situației care a împiedicat GECT să devină instrumentul juridic comunitar prin excelență pentru instituționalizarea și consolidarea cooperării teritoriale în cadrul Uniunii;

23.

dorește să reitereze că, în Avizul Bresso menționat mai sus se afirma deja că „o măsură care trebuie pusă în aplicare la nivel comunitar este încurajarea utilizării GECT ca instrument privilegiat de cooperare” (punctul 25), subliniindu-se că „punerea în aplicare a regulamentului trebuie să fie, la rândul său, bine coordonată, astfel încât diversele acte legislative elaborate de statele membre în aplicarea Regulamentului (CE) 1082/2006 să poată fi regrupate fără a se crea niciun fel de incompatibilitate sau obstacol” (punctul 32);

24.

avizul menționat îndeamnă, de asemenea, la instituirea de stimulente, și anume „să se prevadă un program specific, cu finanțare comunitară, din partea Fondului european de dezvoltare regională, care ar contribui la înființarea de noi GECT sau la transformarea de proiecte de cooperare existente care sunt gestionate conform vechilor formule convenționale” (punctul 48, Avizul 308/2007) și „în cazul licitațiilor lansate de Comisie să se acorde un avantaj comparativ acelor proiecte care implică înființarea unei GECT și care prevăd o dezvoltare durabilă, în momentul încheierii proiectului”. „Astfel s-ar promova instituționalizarea unei culturi a cooperării pe termen mediu și lung, care ar căuta noi surse de finanțare pe lângă bugetul comunitar” (punctul 49);

25.

atrage atenția asupra faptului că, de la 1 august 2007, au fost create foarte puține GECT pe teritoriul Uniunii, având în vedere numărul de entități teritoriale europene care cooperau deja între ele și așteptările create; în același sens, se observă că GECT în curs de instituire sunt și ele reduse ca număr, în ciuda punerii în practică a numeroase proiecte de cooperare teritorială europeană, în special a celor cofinanțate din fonduri comunitare;

26.

semnalează că GECT au dificultăți legate de legislațiile naționale în materie de recrutare, detașare și gestionare a personalului în general, deși sunt structuri de cooperare teritorială și ar trebui să poată beneficia de flexibilitate în acest domeniu. În plus, constată că faptul de a lucra fizic într-o anumită țară pentru o structură al cărei sediu se află într-o altă țară ridică importante probleme de natură juridică în ceea ce privește sistemele de pensionare, de protecție socială și regimul fiscal. Prin urmare, propune ca regulamentul să prevadă ca legislația aplicabilă în materie de personal să fie cea a țării în care personalul respectiv își desfășoară activitatea și nu cea a țării în care este situat sediul;

27.

în acest context, subliniază caracterul voluntar al GECT ca instrument de organizare a cooperării teritoriale; din acest motiv, autoritățile locale și regionale trebuie să rămână și în continuare responsabile de stabilirea celor mai potrivite proceduri de cooperare teritorială;

28.

deduce, din informațiile colectate, că dificultățile întâmpinate la lansarea GECT ca instituție juridică comunitară ar putea avea trei tipuri de cauze, și anume juridico-materiale, juridico-procedurale și economico-financiare;

29.

consideră că, în lumina studiilor și rapoartelor publicate pe tema GECT, atât cele elaborate la solicitarea Comitetului Regiunilor, cât și cele elaborate de comunitatea științifică, se preconizează că este puțin probabil ca problemele să rezide în statutul juridic neclar al instituției, cum ar putea fi inexistența unei clasificări clare ca entitate de drept public sau, în mod alternativ, de drept privat;

30.

constată că majoritatea indiciilor indică faptul că în mod preponderent obstacolele juridice rezidă în sfera procedurală, dat fiind că aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 nu este coordonată, fie în mod autonom de către statele membre între ele, fie prin intermediul unei autorități comunitare;

31.

consideră că, în aceste condiții, este indispensabil ca o autoritate comunitară să raporteze în prealabil, chiar dacă fără caracter obligatoriu, asupra evoluțiilor normative statale privind Regulamentul (CE) nr. 1082/2006;

32.

susține ideea ca, în cadrul propunerii sale de revizuire a regulamentului, Comisia Europeană să propună măsuri practice de procedură, care să contribuie la reducerea perioadelor lungi de gestionare din prezent și care nu pot fi întotdeauna compensate prin recurgerea la tăcerea administrativă pozitivă, în special în condițiile în care crește numărul de state ale căror entități teritoriale participă la o GECT, întrucât operatorii terți, cum ar fi entitățile de credit, contractanții și lucrătorii solicită o mai mare siguranță juridică;

33.

subliniază că printre aceste măsuri procedurale se află necesitatea de stabilire a unei întruniri comune a tuturor entităților teritoriale participante la o GECT cu autoritățile naționale cu putere de autorizare, pentru a se evita circulația infinită a proiectelor de convenții și statuturi, modificate în permanență în virtutea unor criterii schimbătoare și neconectate;

34.

de asemenea se pronunță în favoarea dezvoltării și stabilirii unor exemple de bune practici ale GECT, în strânsă colaborare cu Comisia Europeană și prin utilizarea platformei de monitorizare a GECT create de CoR, care să aibă în vedere în mod deosebit obiectivele politicii de coeziune, ale Strategiei Europa 2020, precum și ale strategiilor macroregionale;

35.

insistă asupra necesității ca toate autorizațiile naționale corespunzătoare să fie propuse în același timp, într-un act unic și în urma unui dialog foarte strâns, direct, sincronic, comun și simultan cu toți promotorii, fără ca acesta să limiteze în vreun fel marja discrețională corespunzătoare a autorităților naționale, indiferent de formalitățile ulterioare care ar putea fi impuse de fiecare autorizație națională;

36.

profită de această ocazie pentru a sublinia că, pe lângă obținerea reducerii drastice a circulației textelor și a duratei procedurii, această întrunire comună a tuturor promotorilor și autorităților naționale cu putere de autorizare ar putea permite integrarea unor soluții inovatoare la probleme recurente cu care se confruntă GECT înființate, în ceea ce privește regimul lor personal și fiscalitatea, dat fiind că sistemul de surse prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 făcea posibilă efectuarea anumitor ajustări în convenția și statutul fiecărei GECT;

37.

apreciază importanța pe care ar putea să o aibă solicitarea voluntară de elaborare a unui aviz tehnico-juridic prealabil privind stricta conformitate a proiectului de convenție și de statut ale fiecărei GECT instituite cu Regulamentul (CE) nr. 1082/2006; acest aviz nu ar avea caracter obligatoriu, respectând dreptul comunitar, și ar fi elaborat de un grup de juriști experți desemnat de Comitetul Regiunilor; în locul unui aviz tehnico-juridic, inițiatorii unei GECT pot – tot pe bază voluntară – să însărcineze aceeași juriști experți să urmărească dialogul strâns și comun menționat mai sus și procedura de elaborare a cadrului juridic și tehnic al unei GECT;

38.

recomandă o procedură simplificată pentru orice schimbare adusă statutului și convenției în ceea ce privește parteneriatul, bugetul, intrarea unui partener asociat, aderarea ca membru a unui fost partener asociat (cf. modul de funcționare), cheia de repartizare a membrilor sau repartizarea locurilor. Această procedură simplificată ar putea lua forma unei decizii adoptate în unanimitate de GECT, care ar putea fi contestată numai de către autoritățile naționale implicate;

39.

propune să se promoveze și chiar să se permită, cu măsurile necesare de precauție, participarea la sau colaborarea cu GECT a entităților private (sau semi-private) care, prin misiunea pe care o îndeplinesc, ar contribui la dezvoltarea activităților și la punerea în aplicare a obiectivului GECT. Poate fi vorba despre întreprinderi din domeniul serviciilor de interes general pe baza unei delegări de serviciu public sau în cadrul parteneriatelor public-privat; în orice caz, entitățile private (sau semiprivate) vor trebui să respecte principiile transparenței, egalității de șanse și nediscriminării, mai cu seamă în ceea ce privește achizițiile și ocuparea forței de muncă;

40.

scoate în evidență necesitatea îmbunătățirii publicității date, la scară europeană, convențiilor și statuturilor GECT, conținutul acestora trebuind să fie publicat integral în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C; în acest fel s-ar spori siguranța juridică pentru operatorii terți din întreaga Uniune și s-ar putea face mai bine cunoscută noua instituție;

41.

recomandă, în același timp, ca Comisia Europeană să definească în mod mai amănunțit modalitățile de aplicare a regulamentului (CE) mai sus menționat în vederea clarificării conceptelor juridice nedeterminate, eliminării lacunelor și conectării în mod mai clar, în general, a coeziunii la nivel regional și/sau local, cu o posibilă înființarea de GECT, subliniind astfel caracterul voluntar al acestora;

42.

consideră că trebuie să li se reamintească autorităților de gestionare a programelor și să se precizeze în mod clar în viitorul Regulament GECT revizuit (CE) nr. 1082/2006 faptul că GECT nu pot fi niciodată discriminate în ceea ce privește participarea lor la aceste inițiative, licitații și programe comunitare, cu atât mai mult cu cât însăși existența GECT ilustrează un parteneriat european peren dovedit și răspunde criteriilor obișnuite de transnaționalitate;

43.

regretă impunerea preponderentă de modele vetuste, precum încheierea de convenții atipice și schema de conducător-participant, sub aparența unei grupări de fapt care, adesea, trebuie să elaboreze un aparat juridic sofisticat pentru a structura plata avansurilor, lichidarea datoriilor și elaborarea justificărilor indispensabile, toate acestea în ciuda imputării cheltuielilor administrative și a gestionării costurilor proiectelor;

44.

insistă să se ia în considerare recomandările incluse în Avizul Bresso mai sus menționat, printre care cele expuse la punctele 48 și 49, solicitând, după caz, ca promotorii GECT să ofere garanții de a fi în măsură să creeze un for autonom de cooperare europeană după încheierea cofinanțării comunitare, astfel încât, fără a produce o creștere globală a cheltuielilor publice comunitare, să se asigure o mai mare eficiență administrativă a gestionării, o mai mare eficiență economică și o mai mare coeziune și integrare europeană la nivel teritorial;

45.

solicită să se elimine criteriul distanței (150 km), utilizat la clasificarea insulelor și a regiunilor ultraperiferice ca regiuni frontaliere care pot beneficia de finanțare prin programele de cooperare transfrontalieră în cadrul obiectivului de cooperare teritorială al politicii de coeziune sau în cadrul politicii europene de vecinătate și în cadrul Planului de acțiune privind vecinătatea extinsă;

46.

solicită revizuirea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind participarea entităților teritoriale din țările terțe. Propune, în mod special, să se aibă în vedere posibilitatea constituirii de GECT bilaterale între o entitate dintr-un stat membru și o entitate dintr-un stat nemembru al UE, fie în faza de preaderare, fie ca parte a Spațiului Economic European, fie ca participant la politica de vecinătate sau de vecinătate extinsă a Uniunii Europene; de asemenea, solicită noi dispoziții europene corespunzătoare, bazate pe dreptul internațional, indispensabile pentru ca entitățile teritoriale din statele terțe să poată participa la GECT ca membri deplini, inclusiv pentru statele care dispun de legături speciale cu Uniunea;

47.

reamintește că pentru a înlesni posibila participare a entităților teritoriale din statele terțe la GECT, o procedură adecvată ar putea fi încheierea de acorduri internaționale între Uniune și aceste state, în conformitate cu dispozițiile incluse în Titlul V din Partea a cincea din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

48.

consideră că, prin aceste măsuri, Uniunea își va spori consistența și forța internă, pentru a face față provocărilor externe care se apropie, cu o concurență tot mai acerbă pe piețele internaționale de bunuri și servicii, pe care statele emergente au încă mai puține costuri structurale și avantaje competitive mai mari, dat fiind că nu trec printr-un proces atât de acut și accelerat de îmbătrânire generalizată și de scădere a populației de vârstă activă;

49.

în opinia sa, Comitetul Regiunilor joacă un rol important în facilitarea, asigurarea de consultanță și difuzarea GECT, drept care ar trebui promovată și pe viitor munca Comitetului în domeniul instituției GECT, înlesnindu-se crearea unei rețele europene care să includă specialiști și reprezentanți politici, precum și a unui forum interinstituțional, printre alte măsuri;

50.

salută decizia luată de Biroul CoR la 26 ianuarie 2011, de a înființa o platformă de monitorizare a GECT a Comitetului Regiunilor, în cadrul căreia se va realiza o evaluare permanentă a aplicării Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 și a evoluției practice a GECT, în vederea pregătirii lucrărilor sale, în perspectiva noului context care va apărea de la 1 ianuarie 2014.

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/13

—

își exprimă satisfacția în legătură cu dorința Comisiei de a aborda politica în domeniul turismului în mod coordonat și integrat, în corelare cu alte politici, cum ar fi cea în domeniul transporturilor, agriculturii, protecției mediului, tehnologiilor informației și comunicațiilor, politica socială, cultura etc.;

—

subliniază importanța rolului pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în ceea ce privește gestionarea durabilă a destinațiilor turistice. Inițiativele autorităților locale și regionale, precum și ale rețelelor regionale europene sunt emblematice pentru dezvoltarea modelelor de turism durabil și este fundamental să se exploateze la maximum experiența și cunoștințele respective, prin promovarea cooperării locale și regionale în întreaga UE. În acest sens, salută abordarea Comisiei care vizează integrarea turismului în diversele politici europene;

—

întâmpină cu satisfacție intenția Comisiei de a promova o politică activă de stimulare a competitivității și a dezvoltării durabile. Provocările cu care se confruntă sectorul european al turismului demonstrează cât este de important să se anticipeze schimbările și să se răspundă la timp concurenței tot mai acerbe din acest sector în continuă evoluție;

—

ia notă de introducerea unei mărci a patrimoniului european și a unei mărci europene „Turism de calitate”, întrucât acestea trebuie să stimuleze destinațiile să aplice practici durabile și să contribuie la consolidarea unei imagini a Europei ca destinație turistică de înaltă calitate. Cu toate acestea, consideră că este extrem de important să se examineze și să se prezinte valoarea adăugată a acestor mărci și să existe un ansamblu de criterii stricte pentru acordarea acestor mărci, pentru a se evita pierderea prestigiului acestora;

—

observă cu îngrijorare impactul potențial al anumitor probleme structurale, cum ar fi schimbările climatice sau deficitul de apă și energie, asupra destinațiilor turistice europene, îndeosebi asupra insulelor și a regiunilor ultraperiferice. În acest sens, consideră că aceste probleme pot fi depășite numai dacă durabilitatea va fi promovată mult mai intens în cadrul strategiilor turistice ale regiunilor afectate. Ar trebui prevenite efectele schimbărilor climatice prin protejarea și restituirea spațiilor naturale, precum și prin integrarea turismului în Gestionarea integrală a zonelor de coastă.

Raportor

:

dl Ramón Luis VALCÁRCEL SISO (ES-PPE), președintele Comunității autonome Murcia

Document de referință

:

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Social și Economic European și Comitetul Regiunilor: Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european

COM(2010) 352 final

1.

Importanța tot mai mare a sectorului turismului pentru economia europeană rezultă din analiza contribuției sale la produsul intern brut și a capacității sale de a crea mai multe locuri de muncă decât alte sectoare economice. Așa cum semnalează Comisia Europeană în comunicarea sa (1), în industria turistică europeană lucrează în mod direct peste 5 % din forța de muncă și se generează peste 5 % din PIB-ul UE (2), în special în anumite regiuni europene. Deși Europa rămâne prima destinație turistică din lume, cu aproximativ 40 % din sosirile de turiști (3), în 2009 s-a înregistrat o scădere de 5,6 % (4).

2.

Turismul european se confruntă cu numeroase provocări: criza economică mondială, concurența tot mai acerbă cu alte destinații, consecințele schimbărilor climatice sau caracterul său sezonier. Alte provocări, cum ar fi evoluția demografică în Europa, diversificarea ofertei turistice sau impactul crescând al tehnologiilor informației și comunicațiilor, reprezintă posibilități care ar trebui explorate, în colaborare cu autoritățile regionale și locale.

3.

De asemenea, comportamentul consumatorului de turism este în schimbare (se călătorește tot mai mult în mod independent, se utilizează tot mai intens internetul, sporește volumul călătoriilor low cost, dar crește și cererea în materie de turism durabil), iar factorii care până nu demult nu erau hotărâtori au devenit esențiali: înalta calitate, durabilitatea, inovarea permanentă, formarea etc.

4.

În acest context, este necesar să se sublinieze uriașul potențial de creștere al sectorului european al turismului și strânsa legătură a acestuia cu structura administrativă, socioeconomică și logistică regională, în special în ceea ce privește dezvoltarea sectorului transporturilor și, mai ales, îmbunătățirea conexiunilor către destinațiile turistice, dezvoltarea aeroporturilor regionale și promovarea conexiunilor maritime, care să stimuleze într-un mai mare grad multimodalitatea și să asigure transporturi durabile. Va trebui acordată o atenție deosebită situației speciale a insulelor și a regiunilor periferice și ultraperiferice, care depind în totalitate de transporturile aeriene și maritime, dat fiind că, în multe dintre aceste zone, sectorul serviciilor, dezvoltat în jurul turismului, constituie principala sursă de bogăție și de activitate economică. Europa deține numeroase avantaje concurențiale: nu doar bogăția peisajelor, ci și marile posibilități de creștere ale turismului de patrimoniu (cultural, gastronomic, religios, sportiv etc.). Un alt sector turistic cu potențial de creștere îl reprezintă cel al călătoriilor de afaceri și al evenimentelor și conferințelor de mare anvergură.

Valoarea, din punctul de vedere al patrimoniului, pe care o capătă teritoriul devine un factor strategic pentru dezvoltarea sa, iar Europa este extrem de bogată în acest sens, întrucât există numeroase teritorii europene care fie au un potențial turistic enorm, deși se află încă într-o fază incipientă a dezvoltării lor turistice, fie au dezvoltat o activitate turistică importantă. Trebuie avute în vedere în special locurile care s-au specializat pe o activitate din sectorul turismului și care, fiind destinații consacrate, au nevoie de restructurare și de reabilitare pentru a putea face față, în termeni de calitate și inovare, concurenței pe plan mondial, tot mai acerbă, din partea țărilor emergente. Pentru a lua în considerare segmentele de piață formate din persoanele în vârstă și din persoanele cu handicap, destinațiile turistice trebuie să se adapteze și să elimine barierele.

5.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona presupune o oportunitate pentru consolidarea competitivității sectorului european al turismului, contribuind astfel la aplicarea noii Strategii UE 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în special a inițiativei emblematice „O politică industrială adaptată erei globalizării”.

6.

Prin urmare, turismul reprezintă o sursă vitală de venituri și de locuri de muncă, fiind fundamental pentru numeroase regiuni din Europa, iar pentru unele dintre ele chiar indispensabil, întrucât reprezintă un factor important pentru sporirea competitivității. Din acest motiv, acțiunile generate de politicile europene în domeniul turismului vor avea un impact considerabil asupra dezvoltării multor regiuni, întrucât sectorul turismului interacționează cu alte sectoare economice din regiune și le stimulează totodată. Astfel, dezvoltarea unei politici industriale europene în domeniul turismului trebuie să fie acompaniată de o politică de investiții comunitare pentru dezvoltarea teritoriului și a structurii sale socioeconomice, pentru a garanta regiunilor interesate toate posibilitățile de dezvoltare a unei strategii de competitivitate durabilă.

7.

Tratatul de la Lisabona include printre obiectivele Uniunii, alături de coeziunea economică și socială, o nouă dimensiune teritorială și prevede acordarea unei atenții deosebite zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția industrială, precum și regiunilor afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice, cu densitate foarte scăzută a populației, precum și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase. De asemenea, la articolul 349, Tratatul de la Lisabona ia în considerare situația particulară a regiunilor ultraperiferice. În acest sens, este necesar să se țină seama de specificitatea acestor teritorii la elaborarea unui cadru european pentru sectorul turismului.

8.

Noul articol 195 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene va permite elaborarea unor măsuri menite să promoveze competitivitatea întreprinderilor din sector, precum și să sprijine cooperarea și schimbul de bune practici și adoptarea unei abordări integrate a turismului. Comunicarea Comisiei prezintă o serie de măsuri care au ca obiectiv competitivitatea industriei turistice a UE. Pentru a se obține rezultate eficiente, se consideră necesară sprijinirea, prin acțiuni comunitare, a inițiativelor statelor membre sau ale regiunilor europene. De asemenea, trebuie remarcată voința Comisiei de a evita ca orice măsură adoptată să implice sporirea sarcinii administrative pentru autoritățile naționale, locale și regionale. În acest context, se consideră că această comunicare este coerentă cu principiile subsidiarității și proporționalității.

9.

își exprimă satisfacția în legătură cu dorința Comisiei de a aborda politica în domeniul turismului în mod coordonat și integrat, în corelare cu alte politici, cum ar fi cea în domeniul transporturilor, agriculturii, protecției mediului, tehnologiilor informației și comunicațiilor, politica socială, cultura etc. Turismul este ansamblul relațiilor determinate de deplasarea temporară și ocazională a persoanelor, cu cel puțin o noapte petrecută în altă localitate decât cea de reședință;

10.

susține obiectivul general de coordonare a eforturilor și a inițiativelor din domeniul turismului, pentru a obține un sector al turismului competitiv, modern, durabil și responsabil;

11.

solicită ca, înainte de prezentarea planului de acțiune detaliat pentru promovarea turismului, toate măsurile ce urmează să fie luate la nivel UE să fie examinate și justificate în ceea ce privește competențele UE și respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității, astfel încât impulsurile și avantajele măsurilor UE să se distingă clar față de măsurile luate doar la nivel de stat membru, respectiv la nivel regional și local;

12.

este în mod particular convins de faptul că turismul trebuie să se dezvolte pe baza competitivității și a durabilității și dorește să sublinieze triplul înțeles al acestui concept:

13.

subliniază importanța rolului pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în ceea ce privește gestionarea durabilă a destinațiilor turistice. Inițiativele autorităților locale și regionale, precum și ale rețelelor regionale europene sunt emblematice pentru dezvoltarea modelelor de turism durabil și este fundamental să se exploateze la maximum experiența și cunoștințele respective, prin promovarea cooperării locale și regionale în întreaga UE. În acest sens, salută abordarea Comisiei care vizează integrarea turismului în diversele politici europene;

14.

salută concluziile Consiliului Competitivitate din 12 octombrie 2010, prin care statele membre sunt invitate să participe activ la acțiunile menite să sporească competitivitatea industriei europene a turismului, într-un spirit de parteneriat și la nivelurile european, național, regional și local (6);

15.

întâmpină cu satisfacție intenția Comisiei de a promova o politică activă de stimulare a competitivității și a dezvoltării durabile. Provocările cu care se confruntă sectorul european al turismului demonstrează cât este de important să se anticipeze schimbările și să se răspundă la timp concurenței tot mai acerbe din acest sector în continuă evoluție;

16.

recunoaște că, dat fiind că întreprinderile din turism sunt în principal IMM-uri deși se înregistrează, de asemenea un număr mare de microîntreprinderi, ar fi oportun să se promoveze dezvoltarea acestora prin constituirea de clustere, pentru a le favoriza dezvoltarea. Ajutoarele menite să sporească productivitatea, competitivitatea, formarea și calitatea pot juca un rol la fel de important;

17.

în acest sens, recomandă crearea de instrumente care să sprijine IMM-urile din turism, în special în ceea ce privește toate aspectele formării personalului acestora. Nu trebuie neglijat rolul important al sectorului turismului în crearea de locuri de muncă și faptul că mare parte din acestea sunt destinate tinerilor, permițându-le să utilizeze o serie de competențe foarte utile în dezvoltarea lor profesională, precum și să dobândească mai multe cunoștințe de limbi străine. O piață a turismului de calitate, specializat în noi piețe și noi segmente ale cererii (cum ar fi cel al persoanelor cu handicap sau al persoanelor de vârsta a treia) necesită forță de muncă înalt calificată și formată pentru a face față noilor cerințe, precum și noilor tehnologii aplicate turismului. De asemenea, o mare parte din cunoștințele dobândite în sectorul turismului trebuie să fie direct transferabile către alte activități economice;

18.

observă cu îngrijorare impactul potențial al anumitor probleme structurale, cum ar fi schimbările climatice sau deficitul de apă și energie, asupra destinațiilor turistice europene, îndeosebi asupra insulelor și a regiunilor ultraperiferice. În acest sens, consideră că aceste probleme pot fi depășite numai dacă durabilitatea va fi promovată mult mai intens în cadrul strategiilor turistice ale regiunilor afectate. Ar trebui prevenite efectele schimbărilor climatice prin protejarea și restituirea spațiilor naturale, precum și prin integrarea turismului în Gestionarea integrală a zonelor de coastă;

19.

respinge proiectul unui program de schimburi pentru turiști, finanțat din fonduri publice, cu scopul de a asigura o mai bună repartiție a călătoriilor de vacanță pe durata anului. Prin această propunere, Comisia ignoră mecanismele pieței, care asigură deja o repartiție în timp a acestor călătorii, în special prin scăderea prețurilor în afara sezonului principal. Perioadele de vârf care apar vara nu sunt cauzate de un „eșec” al pieței, ci de vacanțele școlare care depind de decizii oficiale, precum și de condițiile climatice caracteristice destinațiilor de vacanță. Un program de schimburi nu ar avea nicio influență asupra acestor doi factori. Persoanele în vârstă și tinerii, care nu depind de vacanțele școlare, pot face deja călătorii în afara sezonului. Iar dacă nu o fac, înseamnă, fără îndoială, că nu doresc acest lucru. Totodată, propunerea de a coordona perioadele vacanțelor școlare între statele membre depășește competențele Uniunii Europene;

20.

consideră fundamentală stimularea competitivității sectorului turismului, întrucât acesta, ca sector transversal de activitate, necesită o serie de măsuri care să cuprindă diverse domenii și politici. În acest sens, împărtășește opinia miniștrilor europeni, expusă în Declarația de la Madrid, privind necesitatea unei strategii bazate pe excelența turistică, susținută de instituirea unor rețele de experți și destinații care să permită crearea, schimbul și difuzarea cunoștințelor, inovației, cercetării și dezvoltării tehnologice, în vederea menținerii competitivității sectorului turismului (7);

21.

în același sens, consideră extrem de adecvate propunerile Comisiei privind diversificarea ofertei turistice prin punerea în valoare a patrimoniului european, precum și lansarea platformei „TIC și turismul” și punerea în practică pe termen mediu a unui „observator virtual al turismului”, ale cărui obiective să fie atât studierea ofertei, cât și o mai bună cunoaștere a cererii, a tendințelor pieței și a prognozelor pe termen scurt și mediu. De asemenea, reiterează că autoritățile regionale dispun de o enormă experiență, de care trebuie să se profite, prin promovarea cooperării regionale în UE, pentru a se obține cele mai bune rezultate de pe urma acestor politici;

22.

consideră că trebuie încurajat schimbul de bune practici între regiunile europene și că trebuie luate în considerare toate contribuțiile acestora în legătură cu inițiativele comunitare propuse. În acest context, Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT), programele Interreg și/sau strategiile macroregionale ar putea servi drept cadru pentru elaborarea unor strategii coordonate în domeniul turismului;

23.

în opinia sa, pentru a se rezolva problema caracterului sezonier, trebuie să se depună eforturi pentru a se oferi sejururi mai variate și de înaltă calitate; pentru aceasta ar fi necesare o mai mare diversificare a serviciilor turistice, scoțând în evidență turismul cultural, istorico-religios, sportiv sau gastronomic și alte forme de turism care dispun de un potențial uriaș de creștere; subliniază că diversificarea perioadelor de vacanță și a distribuției regionale a acestora se efectuează în conformitate cu competențele naționale;

24.

subliniază potențialul turismului social („Turismul pentru toți”), care promovează incluziunea socială și posibilitățile de mobilitate, oferind schimburi interculturale tuturor grupurilor sociale, inclusiv tinerilor, familiilor, cetățenilor în vârstă și persoanelor cu mobilitate redusă; regretă faptul că acest potențial nu este luat în considerare suficient în comunicarea Comisiei;

25.

susține hotărât instituirea unui sistem de indicatori pentru gestionarea durabilă a destinațiilor. În acest sens, experiența autorităților regionale se consideră a fi extrem de valoroasă, cum este cea oferită de Rețeaua regiunilor europene pentru un turism durabil și competitiv (NECSTouR, în limba engleză);

26.

ia notă de introducerea unei mărci a patrimoniului european și a unei mărci europene „Turism de calitate”, întrucât acestea trebuie să stimuleze destinațiile să aplice practici durabile și să contribuie la consolidarea unei imagini a Europei ca destinație turistică de înaltă calitate. Cu toate acestea, consideră că este extrem de important să se examineze și să se prezinte valoarea adăugată a acestor mărci și să existe un ansamblu de criterii stricte pentru acordarea acestor mărci, pentru a se evita pierderea prestigiului acestora;

27.

în opinia sa, autoritățile locale și regionale, și în special NECSTouR trebuie să participe la stabilirea acestor criterii, pentru a conferi credibilitate ambelor inițiative. De asemenea, semnalează că Comitetul Regiunilor, ca adunare a UE a reprezentanților regionali și locali, trebuie să fie reprezentat în cadrul organismului responsabil cu atribuirea mărcilor de calitate;

28.

subliniază că trebuie sporită calitatea tuturor serviciilor, pentru a conferi destinațiilor turistice europene un avantaj concurențial net și a contribui la consolidarea imaginii Europei ca ansamblu de destinații de înaltă calitate. În acest sens, indică faptul că trebuie acordată o atenție specială turiștilor în vârstă (se preconizează că, în 2020, numărul de persoane de peste 65 de ani va reprezenta 20 % din populația Europei), precum și persoanelor cu handicap (8);

29.

solicită Comisiei Europene ca, la elaborarea acestui nou cadru politic pentru turismul european, să se întărească sistemele de protecție a drepturilor consumatorilor;

30.

subliniază necesitatea de a încuraja o mai strânsă cooperare a Uniunii Europene cu principalele piețe existente și potențiale (SUA, China, Rusia, India, Brazilia), precum și cu țările vecine, în special cele din spațiul mediteraneean, în vederea promovării modelelor de turism durabil și a unei culturi de conservare a mediului, întrucât se pot obține rezultate pozitive doar printr-un efort conjugat și printr-un angajament și un simț al responsabilității împărtășite;

31.

este de acord cu Comisia în legătură cu necesitatea de a consolida imaginea și vizibilitatea Europei în beneficiul competitivității sectorului. Astfel, susține obiectivul de îmbunătățire a reputației Europei prin durabilitate și înaltă calitate și măsurile prevăzute, cum ar fi crearea unei veritabile „mărci europene”, concomitent cu mărcile naționale ale statelor membre, care să întregească eforturile promoționale la nivel național și regional;

32.

solicită Comisiei Europene să elaboreze măsuri specifice în cadrul promovării externe a „mărcii Europa”, care însă nu trebuie să conducă sub nicio formă la denaturarea concurenței dintre destinațiile intraeuropene;

33.

sprijină promovarea portalului „visiteurope.com” și, în special, o participare coordonată la evenimentele internaționale și la târgurile de turism etc., integrându-i pe toți agenții regionali și locali implicați;

34.

este de acord cu Comisia asupra necesității de maximizare a potențialului instrumentelor financiare ale UE în domeniul turismului. În acest sens, în cazul zonelor rurale trebuie luate în considerare posibilitățile din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), întrucât turismul reprezintă o oportunitate reală de creare de noi locuri de muncă și venituri pentru regiunile respective. De asemenea, consideră importantă utilizarea Fondului social european (FSE) pentru asigurarea formării actorilor implicați;

35.

de asemenea, consideră necesară introducerea acestei reflecții în dezbaterile privind viitorul politicii regionale și, în privința posibilităților de aplicare a acesteia, se va ține seama de specializarea regiunilor în dezvoltarea de oferte turistice tematice, de la turismul social, până la turismul de natură, agroturismul, turismul de afaceri, de sănătate și cultural, printre alte posibile categorii. În ceea ce privește turismul cultural, acesta este, poate, cel mai caracteristic tip de turism pentru Uniunea Europeană în ansamblul său, căci patrimoniul de monumente, cel etnografic sau cel industrial sunt incluse în țesutul economic al unei regiuni. Este fundamental să se asigure coordonarea și eficiența diverselor surse de finanțare, în vederea evitării suprapunerilor sau contradicțiilor.

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/18

—

constată că țara a rămas în urmă în ceea ce privește reformele menite să răspundă cerințelor planului de acțiune din cadrul PEV în următoarele domenii: statul de drept, democrația, lupta împotriva corupției și drepturile omului. Lipsa de independență a sistemului judiciar și a mass-mediei este o piedică suplimentară în calea obținerii unui nivel mai mare de democrație. Cu toate acestea, au fost înregistrate progrese în domeniul fiscal și în ceea ce privește stabilitatea economică. În același timp, Comitetul îndeamnă guvernul din Azerbaidjan să continue punerea în aplicare a recomandărilor UE, ale Consiliului Europei și ale Comisiei de la Veneția;

—

salută bunele rezultate ale programului de înfrățire cu UE și îndeamnă guvernul din Azerbaidjan să continue acest proces în viitor;

—

este îngrijorat din cauza numărului foarte limitat de responsabilități atribuite municipalităților prin lege. În practică, responsabilitățile acestora sunt și mai limitate și, în cel mai bun caz, sunt legate de întreținerea drumurilor locale, a cimitirelor, a parcurilor și de unele aspecte ale serviciilor de asistență socială care nu se află în sarcina administrației centrale. În cele mai multe cazuri, municipalitățile nu dispun de o capacitate corespunzătoare, de pregătire sau de cunoștințe pentru îndeplinirea acelor responsabilități limitate prevăzute de lege;

—

solicită guvernului din Azerbaidjan ca, prin sprijinul oferit de experții UE și ai Consiliului Europei, să elaboreze o strategie amplă pentru îmbunătățirea administrației locale și a democrație locale, cu obiective realiste și calendare pentru realizarea acestora.

Raportor

:

dl Gordon KEYMER (UK-NI), membru al Consiliului districtului Tandridge

1.

recunoaște patrimoniul istoric al Azerbaidjanului, inclusiv experiența sa ca republică parlamentară seculară;

2.

reamintește că relațiile dintre Azerbaidjan și UE datează oficial din 1996, când s-a semnat Acordul de parteneriat și cooperare care a intrat în vigoare în 1999, constituind astfel temeiul juridic pentru relațiile politice UE-Azerbaidjan, gestionate în prezent în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV);

3.

constată că țara a rămas în urmă în ceea ce privește reformele menite să răspundă cerințelor planului de acțiune din cadrul PEV în următoarele domenii: statul de drept, democrația, lupta împotriva corupției și drepturile omului. Lipsa de independență a sistemului judiciar și a mass-mediei este o piedică suplimentară în calea obținerii unui nivel mai mare de democrație. Cu toate acestea, au fost înregistrate progrese în domeniul fiscal și în ceea ce privește stabilitatea economică. În același timp, Comitetul îndeamnă guvernul din Azerbaidjan să continue punerea în aplicare a recomandărilor UE, ale Consiliului Europei și ale Comisiei de la Veneția;

4.

salută bunele rezultate ale programului de înfrățire cu UE și îndeamnă guvernul din Azerbaidjan să continue acest proces în viitor;

5.

solicită guvernului din Azerbaidjan să sprijine municipalitățile să-și depună candidatura la diversele programe UE disponibile pentru acestea și să le încurajeze să coopereze în continuare cu Comisia Europeană;

6.

constată că există două sisteme paralele de guvernare la nivel local în Azerbaidjan. Un sistem este alcătuit din municipalitățile alese și răspunzătoare în fața cetățenilor (publicului) și parlamentului național (Milli Mejlis), acestea având puteri foarte limitate de a presta servicii pentru cetățeni. Al doilea sistem este constituit din autoritățile executive locale, acestea făcând parte din structura de guvernare de stat, numită direct de președinte;

7.

este îngrijorat din cauza numărului foarte limitat de responsabilități atribuite municipalităților prin lege. În practică, responsabilitățile acestora sunt și mai limitate și, în cel mai bun caz, sunt legate de întreținerea drumurilor locale, a cimitirelor, a parcurilor și de unele aspecte ale serviciilor de asistență socială care nu se află în sarcina administrației centrale. În cele mai multe cazuri, municipalitățile nu dispun de o capacitate corespunzătoare, de pregătire sau de cunoștințe pentru îndeplinirea acelor responsabilități limitate prevăzute de lege;

8.

consideră că o administrație locală democratică, puternică, căreia i s-au delegat anumite atribuții, este importantă pentru încurajarea implicării cetățenilor în zonele lor și pentru mărirea numărului de alegători prezenți la alegerile locale;

9.

solicită Comisiei Europene să sprijine conceperea și punerea în aplicare a programelor educaționale pentru cetățeni cu privire la rolul și responsabilitățile autorităților locale, precum și la drepturile lor și la modalitățile de participare la procesele de luare a deciziilor la nivel local în țară;

10.

solicită guvernului din Azerbaidjan și Comisiei Europene să continue consolidarea capacităților autorităților locale, pentru ca acestea să poată cel puțin să presteze în mod adecvat actualele servicii limitate prevăzute de lege, punând accentul pe responsabilitate, transparență și o participare sporită a cetățenilor și creând, în plus, condițiile pentru dezvoltarea unei administrații locale autonome;

11.

solicită guvernului din Azerbaidjan ca, prin sprijinul oferit de experții UE și ai Consiliului Europei, să elaboreze o strategie amplă pentru îmbunătățirea administrației locale și a democrație locale, cu obiective realiste și calendare pentru realizarea acestora;

12.

propune crearea unei instituții independente care să se ocupe în exclusivitate de îmbunătățirea și dezvoltarea autorităților locale în Azerbaidjan. Activitatea unei astfel de organizații ar trebui supravegheată în comun de cele trei asociații naționale ale autorităților locale;

13.

înțelege că numărul asociațiilor administrației locale la nivel național urmează a fi redus de la trei la unu și consideră că, înainte de a face acest lucru, ar trebui să se acorde o atenție deosebită asigurării unei structuri naționale de asociere care să permită participarea unui număr cât mai mare de membri și o reprezentare egală a tuturor tipurilor de municipalități;

14.

subliniază angajamentul său de a sprijini cooperarea dintre autoritățile locale din Azerbaidjan și autoritățile locale sau regionale din Uniunea Europeană, în scopul promovării unei guvernanțe puternice și democratice la nivel subnațional;

15.

solicită Comisiei Europene și guvernului Azerbaidjanului să sprijine programele de schimb de bune practici dintre autoritățile locale din Azerbaidjan și din UE în domeniul prestării serviciilor, precum și pe plan intern, prin înlesnirea transferului de know-how de la autoritățile executive locale către municipalități; pentru a consolida în mod real capacitățile autorităților locale, recomandă să se țină seama de rezultatele schimburilor de experiență obținute cu ocazia întâlnirilor dintre reprezentanții autorităților locale și regionale din UE și din Azerbaidjan;

16.

regretă că, deși numărul municipalităților din Azerbaidjan s-a redus, nu a avut loc o reducere similară a numărului autorităților executive locale;

17.

încurajează transferul de competențe de la autoritățile executive locale la consiliile alese local, pentru ca democrația locală în Azerbaidjan să se dezvolte și să se consolideze;

18.

este îngrijorat de înrăutățirea situației financiare a municipalităților din Azerbaidjan în urma scăderii semnificative a veniturilor bugetare totale și a reducerii masive a veniturilor pe cap de locuitor ale municipalităților;

19.

consideră că o administrație locală sănătoasă și puternică are nevoie de un flux sigur, adecvat și echitabil de finanțare locală, care să includă o bază fiscală locală robustă, pentru a oferi servicii locale de bună calitate, care să consolideze atribuțiile și implicarea consiliilor locale în comunitățile lor. Subvențiile guvernamentale ar trebui acordate în așa fel încât consiliile locale să fie capabile să-și planifice finanțarea în mod independent pe o perioadă suficient de lungă;

20.

salută eforturile guvernului din Azerbaidjan de a spori investițiile în întreprinderi și consideră că respectivele întreprinderi ar trebui să aducă o oarecare contribuție financiară transparentă la bugetul autorităților lor locale pentru a promova relații de lucru bune între întreprinderi și municipalitățile locale din zona lor și pentru a dezvolta comunitățile locale;

21.

consideră că municipalitățile ar trebui să aibă în proprietate clădirile în care își au sediul, pentru a avea posibilități mai bune de planificare;

22.

constată că, în ciuda câtorva îmbunătățiri ale aspectelor tehnice, alegerile locale din această țară nu au respectat nici măcar o singură dată standardele internaționale și îndeamnă guvernul din Azerbaidjan să simplifice procedurile de desemnare a candidaților, să asigure o distribuție mai echitabilă a resurselor pentru campaniile electorale între toți candidații și/sau partidele politice, să înlesnească observarea independentă a alegerilor și, în special, a procesului de numărare a voturilor, permițându-le, în acest scop, candidaților sau reprezentanților lor autorizați să fie prezenți la numărarea voturilor. Recomandă, de asemenea, să se acționeze în temeiul celorlalte concluzii ale misiunii de observare comune CoR-Congres;

23.

încurajează extinderea prezenței media, pentru a mări gradul de participare la alegeri, precum și numărul de candidați ai opoziției, și solicită autorităților azere să-și respecte pe deplin angajamentele în ceea ce privește libertatea presei;

24.

salută eforturile conștiente ale partidelor, atât de la guvernare, cât și din opoziție, de a mări numărul femeilor care au candidat la ultimele alegeri municipale, acest lucru având ca rezultat o creștere considerabilă a numărului de mandate câștigate de femei;

25.

salută trecerea Consiliului de sprijin din partea statului pentru ONG-uri sub tutela președintelui Azerbaidjanului, precum și alocarea de sprijin financiar pentru acestea, dar este îngrijorat de deficiențele vizibile în ceea ce privește practicile legate de înregistrarea ONG-urilor;

26.

propune ca, după soluționarea conflictului, administrația locală din Nagorno-Karabakh și din cele șapte regiuni înconjurătoare să fie sprijinită substanțial;

27.

încurajează investițiile în sistemul de transport regional în vederea îmbunătățirii dezvoltării economice locale;

28.

constată că transportul aerian regional este deosebit de important în Azerbaidjan, dată fiind geografia acestei țări. Transportul aerian prezintă avantaje importante, atât pentru mărirea gradului de ocupare a forței de muncă, cât și pentru coeziunea socială;

29.

constată că autoritățile locale joacă un rol-cheie în abordarea chestiunilor de mediu și încurajează guvernul din Azerbaidjan să includă municipalitățile în planificarea și punerea în aplicare a programelor de dezvoltare regională.

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/21

—

salută intenția de a facilita dezbaterea interinstituțională privind simplificarea administrativă și financiară a regulilor programului;

—

observă că însăși complexitatea reprezintă o sursă majoră de eroare și anomalii;

—

recunoaște importanța distincției între eroare și fraudă și a promovării unei culturi a integrității și a încrederii;

—

sprijină abordarea sugerată de Parlamentul European bazată pe „știință și tehnologie” sau „știință și inovare”, ancorată în criterii solide de calitate științifică/tehnică, bazându-se pe practici de gestionare realiste, recunoscând similitudinile și diferențele dintre știință, dezvoltarea tehnologiei și difuzarea comercială;

—

subliniază că eficiența trebuie privită nu doar din perspectiva excelenței atinse în activitățile de cercetare, ci și a creării capacităților de cercetare și a potențialului de absorbție pe întregul teritoriu al UE, în conformitate cu principiul coeziunii teritoriale;

—

apreciază programul privind potențialul de cercetare al regiunilor de convergență din cadrul programului „Capacități”;

—

sugerează ca, în cadrul viitorului program-cadru, să se extindă în continuare astfel de programe și să se includă un sistem care să favorizeze participarea frecventă a partenerilor competenți din regiunile rămase în urmă în domeniul cercetării la proiecte și programe coordonate de omologii lor mai cunoscuți și de înaltă reputație, prin programe de îndrumare sau alte mijloace; observă, în acest sens, potențialul actorilor locali și regionali de a promova „centrele de competență”, legat de „polii de excelență”.

Raportor

:

dna Fiona O'LOUGHLIN (IE-ALDE) Consiliul comitatului Kildare și Autoritatea regională Mid-East

Document de referință

:

Comunicare din partea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare

COM(2010) 187 final

1.

salută intenția exprimată de Comisia Europeană în Comunicarea privind simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare de a facilita dezbaterea interinstituțională privind simplificarea administrativă și financiară a regulilor programului;

2.

recunoaște că s-au aplicat deja o serie de simplificări care au adus îmbunătățiri celui de-al șaptelea program-cadru (PC7) și acceptă că este nevoie de timp pentru ca unele dintre aceste măsuri să aibă un impact real; cu toate acestea, subliniază că PC7 este în continuare un program complex, a cărui gestionare este caracterizată de o birocrație excesivă, toleranță redusă pentru risc, eficiență scăzută și întârzieri nejustificate;

3.

evidențiază legătura directă dintre regulile și procedurile care se aplică PC7, atractivitatea acestuia pentru potențialii participanți și calitatea cercetării. În acest sens, subliniază că simplificarea trebuie realizată ținând seama de utilizatorul final/beneficiar și trebuie să prevaleze asupra costurilor de implementare;

4.

consideră că sunt importante momentul efectuării schimbărilor/simplificării și succesiunea temporală a acestora, întrucât coordonatorii de proiecte au nevoie de certitudine și stabilitate în ceea ce privește regulile și aplicarea acestora. De asemenea, crede că sunt esențiale continuitatea, tranziția fără hiaturi de la PC7 la PC8 și asigurarea îndeplinirii obiectivelor programelor-cadru;

5.

înțelege că deseori nu se resimte legătura dintre PC7 și instrumentele asociate acestuia; în același timp, recunoaște că este necesar să se abordeze multitudinea de structuri politice în domeniul cercetării și dezvoltării la nivelul UE, cel național și subnațional printr-o abordare mai integrată a guvernanței;

6.

consideră că trebuie evaluat rolul punctelor naționale de contact, astfel încât acestea să ofere un serviciu mai eficient potențialilor participanți la programul-cadru și să asigure o mai bună coordonare cu operatorii regionali; de asemenea, consideră că, în ciuda îmbunătățirilor, există încă unele percepții negative care ar putea fi eliminate de punctele naționale de contact;

7.

recunoaște că, în paralel cu simplificarea PC7, se iau în considerare sau ar trebui luate în considerare o serie de alte măsuri complementare, cum ar fi revizuirea trienală a Regulamentului financiar;

8.

observă că însăși complexitatea reprezintă o sursă majoră de eroare și anomalii; solicită simplificarea documentației și a cantității de informații solicitate pentru a participa la proiecte, precum și reducerea numărului și dimensiunii documentelor oficiale, fără însă ca, prin aceasta, să aibă de suferit conținutul și calitatea proiectelor; solicită de asemenea optimizarea proceselor de supraveghere și control prin limitarea numărului de audituri și efectuarea acestora pe baza unor criterii omogene, evitând solicitarea de documente deja prezentate de organizația în cauză;

9.

consideră că rata de participare relativ redusă a IMM-urilor este și rezultatul complexității programului și crede cu fermitate că, la trecerea de la PC7 la PC8, trebuie modificate regulile, astfel încât să se încurajeze participarea mai largă a IMM-urilor;

10.

solicită reducerea sau armonizarea „pleiadei” de reguli de intervenție și raționalizarea condițiilor de acordare a ajutoarelor nerambursabile, cu disponibilitatea unor orientări uniforme și a asistenței on-line;

11.

evidențiază importanța interpretării și comunicării coerente și lipsite de ambiguitate, în folosul tuturor părților interesate, a înțelesului normelor, regulilor și definițiilor;

12.

subliniază necesitatea de a aplica uniform regulile și de a coordona controalele și auditurile efectuate de diferite servicii;

13.

este îngrijorat de: perioada îndelungată de așteptare până la obținerea clarificărilor și a asistenței, interpretarea discreționară a mandatului de negociere al coordonatorilor de proiecte, aplicarea retrospectivă a noilor „reguli” sau interpretări;

14.

sugerează introducerea unor noi mecanisme pentru a oferi în mod eficient un feed-back constructiv candidaților respinși, pentru diseminarea rezultatelor proiectelor finanțate prin PC7 și pentru a facilita transferul rezultatelor și adoptarea acestora de către IMM-uri;

15.

propune să se sporească eficiența cercetării prin introducerea unor noi mecanisme de dezvoltare bazate pe alocarea unor resurse suplimentare proiectelor pentru publicarea rezultatelor și aplicarea acestora în noi domenii, pe rând: (a) prin încurajarea protecției drepturilor de proprietate intelectuală ale proiectelor, și (b) prin maximizarea efectelor de pârghie ale resurselor publice, consolidând legăturile dintre cercetare, inovare și afaceri;

16.

sprijină introducerea unui proces de evaluare în două etape pentru proiectele în colaborare, pentru a evita eforturile inutile și costurile pe care le presupune pregătirea în detaliu a propunerilor care ulterior sunt respinse. Aceasta reprezintă un cost ascuns, însă ridicat, al sistemului actual de evaluare;

17.

sugerează introducerea unor termene fixe (de exemplu 60 de zile) pentru evaluarea candidaturilor și a unui termen fix pentru încheierea negocierilor privind contractul (alte 60 de zile); observă că astfel s-ar putea reduce obstacolele din calea participării actorilor de dimensiuni mai mici de la nivel local și regional;

18.

sprijină propunerea de a permite participarea unor consorții mai mici care ar putea contribui în mod semnificativ la asigurarea unei mai mari flexibilități, la atragerea partenerilor din grupurile țintă, cum ar fi IMM-urile și care, datorită unei gestionări mai simple, ar fi mai eficiente;

19.

salută eforturile de simplificare a combinațiilor de fonduri de finanțare, tipuri de organizații și activități, însă avertizează cu privire la introducerea unei singure rate de rambursare pentru toate categoriile de organizații;

20.

este preocupat de faptul că, în încercarea de a reduce perioadele până la acordarea ajutoarelor nerambursabile, propunerea de a renunța la aportul experților din statele membre în procesul de selecție a proiectelor ar avea ca efect pierderea unei valoroase percepții a contextului de cercetare din statele membre și din regiunile implicate în acest proces. De aceea, sugerează să se aibă în vedere un mecanism mai eficient pentru canalizarea acestui aport în procesul de selecție;

21.

salută intenția Comisiei Europene de a pune la dispoziția programelor de cercetare, educație și inovare din UE instrumente IT mai specializate; solicită aplicarea într-o mai mare măsură a e-administrației – sisteme on-line pentru propuneri, procesul de negociere și raportare – și o mai bună armonizare cu DG Cercetare și între direcțiile generale;

22.

solicită ca portalul DG Cercetare dedicat participanților să fie ghișeul unic pentru toate sistemele care au legătură cu TIC, cum ar fi raportarea, astfel încât să se asigure un sistem deschis și transparent pentru asistență, interpretări și informații disponibile tuturor (beneficiarilor și serviciilor Comisiei). Acest lucru ar contribui la coerența aplicării regulilor și ar asigura eficiența gestionării;

23.

avertizează asupra unor posibile efecte secundare ale acordării premiilor în sensul concentrării fondurilor în direcția câtorva entități mai mari; menționează că premiile nu trebuie considerate un substitut al finanțării structurate, dar, în schimb, ar putea fi folosite pentru încurajarea descoperirii de noi talente și idei promițătoare;

24.

consideră că sistemul și practica actuale ale gestionării PC7 sunt orientate în mod excesiv spre control și susține trecerea la o abordare bazată pe încredere și toleranță la risc pentru finanțarea cercetării și, de aceea, salută propunerile în acest sens din cadrul comunicării;

25.

subliniază că gestionarea și controlul financiar necesită o parte disproporționată din timpul coordonatorilor de proiecte/cercetătorilor și deviază resursele de la punerea în aplicare eficientă a proiectului și de la eforturile de cercetare;

26.

salută Comunicarea Comisiei din 26 mai 2010„Mai multe controale sau mai puține controale? Găsirea echilibrului just între costurile administrative ale controlului și riscul de eroare” (1) care propune un indice specific pentru riscul admisibil de eroare (RAE) în domeniul finanțării cercetării;

27.

sprijină adoptarea unui indice mai ridicat pentru RAE în cazul cercetării, asigurând un echilibru adecvat între o bună gestionare financiară și controalele corespunzătoare;

28.

pledează pentru o acceptare mai largă a normelor și practicilor contabile uzuale (conforme cu standardele de contabilitate și audit la nivel național), în special în ceea ce privește metodele de calcul al costurilor medii de personal;

29.

recomandă analizarea de către Comisie a raportului costuri-beneficii al auditurilor și prezentarea unor reguli mai precise, coerente și transparente privind procedurile de audit; avertizează că auditurile orientate bazate pe risc ar putea genera o rată mai ridicată a erorilor detectate decât selectarea aleatorie a eșantioanelor de cheltuieli;

30.

recunoaște importanța distincției între eroare și fraudă și a promovării unei culturi a integrității și a încrederii;

31.

sugerează că, în privința abordării PC7 axate pe evitarea riscurilor, ar trebui revizuit Statutul funcționarilor UE în materie de răspundere personală. În afară de aceasta, sugerează introducerea unui program de formare continuă a responsabililor de proiecte și a auditorilor de la Comisia Europeană (în special în domeniul gestionării contractelor); de asemenea, recomandă stabilirea unor orientări comune pentru întregul personal privind punerea în aplicare a programului-cadru (PC), în vederea îmbunătățirii coerenței;

32.

recunoaște că propunerea de a se trece la un mecanism de finanțare bazat pe rezultate este bine intenționată, însă sugerează că aceasta ar putea să aibă o serie de consecințe neprevăzute, cum ar fi o atitudine de evitare a riscurilor (sau, în orice caz, mai puțin înclinată spre asumarea riscurilor) în materie de cercetare, cu o probabilitate mai scăzută de testare a limitelor, subminând astfel accentul pus pe excelență, dar și punând o mai mare presiune pe potențialul beneficiar în etapa de propunere, și, totodată, ar putea să ducă la perioade mai lungi de așteptare până la acordarea ajutoarelor nerambursabile;

33.

de aceea, trebuie încă să fie convins de avantajele trecerii la cercetarea bazată pe rezultate, dar salută acțiunea-pilot propusă pentru a testa această abordare, întrucât CoR consideră că o combinație a cercetării directe și indirecte poate fi mai adecvată pentru a aborda viitoarele provocări în materie de cercetare;

34.

îndeamnă la crearea unor noi mecanisme, prin care să poată fi alocate fonduri autorităților locale și regionale, pentru ca acestea să poată achiziționa rezultatele proiectelor reușite, astfel încât să răspundă cerințelor de competențe ale dezvoltării regionale inovatoare. Pe lângă aceasta, evidențiază importanța intensificării și stimulării transferului de rezultate ale proiectelor și aplicarea acestora de către IMM-urile europene;

35.

sprijină abordarea sugerată de Parlamentul European bazată pe „știință și tehnologie” sau „știință și inovare” (2), ancorată în criterii solide de calitate științifică/tehnică, bazându-se pe practici de gestionare realiste, recunoscând similitudinile și diferențele dintre știință, dezvoltarea tehnologiei și difuzarea comercială;

36.

subliniază că eficiența trebuie privită nu doar din perspectiva excelenței atinse în activitățile de cercetare, ci și a creării capacităților de cercetare și a potențialului de absorbție pe întregul teritoriu al UE, în conformitate cu principiul coeziunii teritoriale. Cercetarea europeană nu ar trebui să se reducă la inițiative emblematice globale sau la consolidarea poziției de lider în domeniul cercetării a unui număr redus de regiuni sau la asigurarea competitivității industriei europene în domeniul tehnologiilor generice esențiale, ci ar trebui să aibă în vedere și realizarea unei participări echilibrate, fără a compromite excelența;

37.

apreciază programul privind potențialul de cercetare al regiunilor de convergență din cadrul programului „Capacități”, ca fiind un pas important în dezvoltarea capacităților regionale și facilitarea participării acestor regiuni în activități de cercetare și dezvoltare; consideră că acțiunea „Regiunile cunoașterii” a avut un anume succes în a stimula autoritățile locale și regionale să colaboreze cu universitățile și centrele de cercetare pentru elaborarea proiectelor, precum și a strategiilor de cercetare și dezvoltare la nivel local și regional;

38.

sugerează ca, în cadrul viitorului program-cadru, să se extindă în continuare astfel de programe și să se includă un sistem care să favorizeze participarea frecventă a partenerilor competenți din regiunile rămase în urmă în domeniul cercetării la proiecte și programe coordonate de omologii lor mai cunoscuți și de înaltă reputație, prin programe de îndrumare sau alte mijloace; observă, în acest sens, potențialul actorilor locali și regionali de a promova „centrele de competență”, legat de „polii de excelență”;

39.

sugerează publicarea în cadrul acestor programe a mai multor apeluri pentru propuneri decât actualul apel unic anual;

40.

sprijină eforturile continue la nivel de coordonare între fondurile structurale și programele-cadru (3), însă menționează, în acest sens, necesitatea de a se elabora norme, proceduri și practici mai coerente și de a coordona apelurile pentru propuneri; dintre acestea face parte și posibilitatea de a apela la fonduri structurale pentru a cofinanța proiecte finanțate din fondurile programului-cadru de cercetare;

41.

cu toate acestea, evidențiază că politica regională a UE trebuie aplicată în scopul stipulat în tratat, și anume sprijinirea coeziunii, și accentuează necesitatea de a se evita percepția potrivit căreia proiectele de calitate inferioară, care nu sunt eligibile pentru finanțare în cadrul programului de cercetare, pot găsi căi de finanțare prin fondurile structurale;

42.

apreciază potențialul de a crea legături între programul-cadru și alte programe ale UE, fondurile structurale putând fi utilizate pentru sprijinirea proiectelor care îndeplinesc toate criteriile de excelență în cadrul evaluărilor programului-cadru, și sugerează că aceste legături ar putea funcționa în două sensuri, facilitând accesul la programele-cadru, de exemplu, al proiectelor elaborate în cadrul programelor de cooperare teritorială;

43.

sugerează simplificarea și extinderea inițiativei ERA-NET și intensificarea participării organismelor de anvergură regională în coordonarea programelor de cercetare, întrucât regiunile consideră că aceasta este prea restrictivă; crede că trebuie să se permită regiunilor să elaboreze inițiative similare celor oferite de guvernele naționale în cadrul programării în comun.

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/26

—

salută inițiativa emblematică a Comisiei Europene „Tineretul în mișcare”, care constituie un cadru strategic ambițios pentru îmbunătățirea mobilității, a educației și a inserției profesionale a tinerilor europeni. Pentru prima oară, Comisia Europeană a elaborat un cadru de acțiune pentru tineri care asociază dimensiunea educativă și problematica ocupării forței de muncă;

—

atrage atenția asupra faptului că educația trebuie să fie în centrul mobilității tinerilor;

—

dorește să sublinieze legătură strânsă dintre slabele rezultate școlare și condițiile socioeconomice nefavorabile, care sunt principalii factori determinanți ai numărului de tineri care nu au un loc de muncă și nici nu urmează o formă de învățământ sau de formare profesională. Ruperea acestui cerc vicios reprezintă o provocare pentru autoritățile locale și regionale din Europa și trebuie considerată o prioritate în cadrul acestei inițiative;

—

susține utilizarea flexibilă a Fondului social european de către statele membre și autoritățile teritoriale pentru a veni în sprijinul tinerilor, în special în cadrul realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020;

—

cu ocazia evaluării tuturor programelor care privesc mobilitatea în scop educațional, care va conduce la formularea unor propuneri legislative în 2011 și la un nou cadru financiar pentru perioada de după 2013, este primordial, după cum subliniază avizul CoR privind Cartea verde „Pentru promovarea mobilității tinerilor în scop educațional”, să se ia în considerare contribuția esențială a autorităților locale și regionale la promovarea mobilității tinerilor în scop educațional.

Raportor

:

dl Marc SCHAEFER (LU-PSE), membru al Consiliului municipal Vianden

Document de referință

:

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Tineretul în mișcare” – O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană

COM(2010) 477 final

1.

salută inițiativa emblematică a Comisiei Europene „Tineretul în mișcare”, care constituie un cadru strategic ambițios pentru îmbunătățirea mobilității, a educației și a inserției profesionale a tinerilor europeni. Pentru prima oară, Comisia Europeană a elaborat un cadru de acțiune pentru tineri care asociază dimensiunea educativă și problematica ocupării forței de muncă;

2.

sprijină întru totul obiectivul de îmbunătățire a cunoștințelor, competențelor și experienței tinerilor, pentru ca aceștia să se poată integra ușor pe piața muncii și să-și valorifice mai ușor potențialul, ceea ce va permite realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020; menționează totodată că educația nu se rezumă la îmbunătățirea capacității de ocupare a forței de muncă, ci trebuie să aibă obiectivul mai amplu al dezvoltării personalității în ansamblu;

3.

regretă faptul că rolul autorităților locale și regionale în elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor de promovare a mobilității nu este suficient luat în considerare de către Comisia Europeană, deși, prin apropierea față de cetățeni, acestea ocupă cea mai bună poziție pentru a facilita accesul la mobilitate; același lucru este valabil și pentru elaborarea și desfășurarea programelor adresate tinerilor, dat fiind că aceste autorități cunosc cel mai bine realitățile și situațiile cu care se confruntă tinerii, datorită apropierii lor de acest grup social;

4.

subliniază că la măsurile anunțate în cadrul inițiativei ar trebui să aibă acces cât mai mulți tineri posibil, indiferent de parcursul lor individual, de situația lor economică sau de poziția geografică a regiunii lor de origine, dat fiind că există tineri – cum ar fi cei din insule sau din regiunile ultraperiferice – care nu beneficiază de aceleași oportunități de mobilitate ca tinerii de pe continent; însă, în același timp, subliniază că acest demers vizează doar crearea de posibilități de mobilitate, dar lasă tinerilor opțiunea de a alege;

5.

reamintește că pregătirea profesională trebuie să le permită tinerilor să dobândească, să-și dezvolte și să-și actualizeze competențele necesare exercitării unei meserii, precum și cunoștințele care să le permită să devină cetățeni activi; menționează totodată că promovarea creativității și a potențialului inovator ale tinerilor, precum și crearea unui spațiu pentru dezvoltarea intelectuală și socială a acestora reprezintă o sarcină centrală a tuturor instituțiilor de învățământ. Toate aceste domenii constituie factori esențiali de emancipare personală și de integrare socială a tinerilor; acest lucru presupune măsuri care să le permită tinerilor să-și concilieze formarea, studiile, respectiv profesia cu viața de familie;

6.

menționează că, având în vedere în special situația economică actuală, tinerii ar trebui să fie încurajați să își termine studiile sau să urmeze programe de formare complementare, care să le asigure dobândirea competențelor necesare pentru îmbunătățirea perspectivelor de a intra pe piața forței de muncă;

7.

insistă asupra importanței dobândirii de către tineri a unor abilități practice, care se dezvoltă în cadrul învățării non-formale, promovate de actualul program „Tineretul în acțiune”; solicită continuarea acestui program și după 2013, dat fiind că aceste abilități sunt complementare formării universitare și sunt esențiale pentru stimularea mobilității și a capacității de inserție profesională a tinerilor pe piața forței de muncă;

8.

își reafirmă angajamentul în ceea ce privește mobilitatea, fie în scop educațional, fie în scop profesional, întrucât aceasta constituie un factor important de realizare profesională și personală și, ca urmare, permite consolidarea identității europene, contribuind totodată la coeziunea economică, socială și teritorială a UE;

9.

solicită prelungirea după 2013 a programelor educaționale care promovează mobilitatea și solicită Comisiei, Consiliului și Parlamentului European să aibă în vedere o majorare bugetară în contextul pregătirii viitoarelor programe-cadru;

10.

subliniază că obiectivele inițiativei „Tineretul în mișcare” nu vor putea fi atinse decât în parteneriat cu autoritățile locale și regionale, precum și cu alte organizații și asociații active în domeniul tineretului;

11.

atrage atenția asupra faptului că educația trebuie să fie în centrul mobilității tinerilor. În consecință, Comisia Europeană trebuie să aibă în vedere măsuri de sprijinire, respectând repartizarea competențelor conform tratatelor, menite să asigure accesul la informațiile privind posibilitățile în materie de mobilitate, să îmbunătățească calitatea educației și să protejeze în mod eficace dreptul tuturor de a avea acces la educație; de asemenea, Comisia ar trebui să consolideze și alte activități legate de mobilitate, cum ar fi schimburile de elevi din învățământul secundar, colaborarea în rețea a entităților implicate în mobilitatea elevilor și a tinerilor etc.;

12.

reamintește că piedicile în ceea ce privește mobilitatea sunt mai mari în rândul tinerilor care nu urmează studii universitare, al celor care provin din medii sociale defavorizate și al celor care nu beneficiază de egalitate de acces la mobilitate, din cauza poziției geografice a regiunii în care locuiesc. Comitetul reamintește că UE ar trebui să garanteze că aceste programe de mobilitate sunt accesibile tuturor tinerilor, în condiții de egalitate, motiv pentru care recomandă sprijinirea regiunilor cu caracteristici geografice specifice, cum ar fi regiunile ultraperiferice sau insulele, în care dezvoltarea politicilor de mobilitate este îngreunată considerabil de depărtarea și izolarea geografică față de continent. Prin urmare, se impun măsuri specifice proactive în favoarea acestora, care să le permită să beneficieze din plin de programele europene în materie de mobilitate. Aceste măsuri ar trebui să vizeze, în special, acțiuni de comunicare adaptate diferitelor tipuri de public, dar și ajutoare financiare adaptate, pentru ca mijloacele financiare să nu mai constituie un obstacol în calea mobilității;

13.

după cum afirma avizul Comitetului Regiunilor privind Cartea verde „Pentru promovarea mobilității tinerilor în scop educațional” (1), trebuie subliniată importanța contribuției autorităților locale și regionale în privința mobilității tinerilor în scop educațional. Aceasta se manifestă, în mod special, prin acțiuni de informare, de consiliere și de sensibilizare, precum și, în majoritatea cazurilor, prin măsuri de asigurare a calității și de finanțare.

14.

subliniază faptul că adesea proiectele mici în materie de mobilitate sunt cele care au un impact decisiv și contribuie la consolidarea unei conștiințe europene, a unei cetățenii active a Uniunii și la promovarea democrației;

15.

sprijină obiectivul Comisiei Europene ce vizează o mai bună informare a tinerilor cetățeni, în special cu privire la simplificarea procedurilor de coordonare a securității sociale, ținând cont de noile modele de mobilitate;

16.

subliniază necesitatea luării în considerare a chestiunii locuințelor pentru studenți în cadrul viitoarelor fonduri structurale;

17.

insistă asupra legăturii dintre dezbaterea lansată de Cartea verde a Comisiei Europene privind sistemele de pensii (2) și mobilitatea tinerilor europeni, în vederea asigurării unui caracter viabil și adecvat al pensiilor. Din această perspectivă, este important ca tinerii lucrători să beneficieze de acces la locuri de muncă și contracte cu o durată care să le garanteze drepturi de pensie;

18.

sprijină obiectivul prevăzut în Strategia Europa 2020 de ridicare la cel puțin 40 % a proporției tinerilor cu diplomă universitară, dar subliniază că acesta presupune o democratizare a accesului la învățământul superior, de care trebuie să beneficieze un număr cât mai mare de tineri; în afară de aceasta, ar trebui ca, atât la nivelul UE, cât și al statelor membre, să se continue și să se intensifice acțiunile care permit o mai mare compatibilitate între competențe și locuri de muncă, în special prin sinergiile pentru punerea în aplicare a celor două inițiative emblematice „Tineretul în mișcare” și „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă”.

19.

arată că, din acest motiv, diversificarea surselor de venit de care dispun universitățile ar trebui să aibă în vedere nu numai posibilitatea creșterii costurilor de înscriere, care ar putea pune în pericol această democratizare;

20.

ia notă de propunerea Comisiei Europene privind crearea, în colaborare cu Banca Europeană de Investiții, a unui sistem european de creditare pentru studenți, care să vină în completarea sistemelor existente în statele membre; insistă asupra faptului că aceste împrumuturi nu trebuie să contribuie la mercantilizarea accesului la mobilitate;

21.

aprobă inițiativa Comisiei Europene privind crearea unui sistem internațional de clasificare a universităților. Aceste criterii ar trebui să ia în considerare, printre altele, calitatea învățământului, inovarea, caracterul regional și local, internaționalizarea, dar și diversitatea și originea socială și geografică a studenților, echilibrul dintre femei și bărbați și nivelul de îndeplinire a acestor criterii;

22.

salută dorința Comisiei Europene de a propune condiții de muncă atrăgătoare tinerilor cercetători. În acest scop, este necesar să se creeze sinergii între sistemele de finanțare regionale și cele europene, pentru a oferi tinerilor interesați posibilitatea de a-și finanța lucrările de cercetare;

23.

înțelege necesitatea de a considera capacitatea de inserție profesională ca unul dintre obiectivele învățământului superior, dar subliniază că acesta trebuie să stimuleze creativitatea și potențialul inovator al studenților și să contribuie totodată la afirmarea acestora pe plan intelectual și social;

24.

dorește să sublinieze legătura strânsă dintre slabele rezultate școlare și condițiile socioeconomice nefavorabile, care sunt principalii factori determinanți ai numărului de tineri care nu au un loc de muncă și nici nu urmează o formă de învățământ sau de formare profesională. Ruperea acestui cerc vicios reprezintă o provocare pentru autoritățile locale și regionale din Europa și trebuie considerată o prioritate în cadrul acestei inițiative;

25.

sprijină voința Comisiei Europene de a le asigura tuturor tinerilor un sistem adecvat de protecție socială. Niciun tânăr, indiferent de situația sa profesională, nu ar trebui privat de securitate socială;

26.

recomandă Comisiei Europene să creeze un portal online pentru schimbul de exemple de bune practici la nivel local și regional în ce privește integrarea tinerilor pe piața forței de muncă;

27.

constată că Uniunea Europeană trebuie să elaboreze un sistem de monitorizare a situației tinerilor care nu au un loc de muncă, care nu urmează o formă de învățământ sau de formare profesională, în colaborare cu autoritățile teritoriale, care sunt cel mai bine plasate pentru a ține evidența acestor tineri în dificultate și pentru a lua măsuri de monitorizare a situației lor;

28.

sprijină propunerea Comisiei Europene de a încuraja statele membre să creeze o „garanție pentru tineri”, care să prevadă posibilitatea ca orice tânăr să primească, în cursul primelor patru luni după absolvirea unei școli, o propunere de loc de muncă, de formare profesională sau de pregătire universitară, pe baza unei analize individualizate de parcurs;

29.

sprijină Comisia Europeană în elaborarea unui cadru de calitate pentru stagii, care pot deveni un vector determinant de inserție profesională a tinerilor. În măsura posibilului, ar trebui evitate stagiile neremunerate sau cele slab remunerate. Acest cadru european ar trebui așadar să prevadă o recompensă financiară și o protecție socială care să permită inserția socială a tinerilor stagiari, precum și să reglementeze drepturile și obligațiile tinerilor stagiari și ale întreprinderilor în care aceștia efectuează stagiile;

30.

consideră că Anul european al voluntariatului 2011 va constitui o ocazie de (a) a demonstra, printre alte aspecte pozitive, valoarea activității voluntare pentru tineri, ca mijloc de a contribui la dezvoltarea carierei lor profesionale, și (b) a elimina obstacolele din calea voluntariatului și a aborda necesitatea de a dispune de cadre juridice corespunzătoare pentru protejarea drepturilor voluntarilor;

31.

își exprimă îndoiala cu privire la eficacitatea proiectului Comisiei Europene de a institui contracte unice cu durată nedeterminată și solicită clarificări privind durata perioadelor de probă și veniturile minime specifice pentru tineri. Acest tip de contract, ale cărui avantaje privind inserția profesională a tinerilor sunt foarte nesigure, riscă mai curând să pună sub semnul precarității intrarea acestora în viața profesională și să creeze o piață a forței de muncă cu două viteze;

32.

sprijină inițiativa Comisiei Europene „Primul loc de muncă EURES” ca proiect-pilot care să le permită tinerilor să găsească un loc de muncă într-unul din cele 27 de state membre ale UE. Această inițiativă ar trebui să implice autoritățile teritoriale și asociațiile active în domeniul inserției tinerilor;

33.

salută crearea unui Grup de experți la nivel înalt privind alfabetizarea ca una dintre acțiunile prioritare. Acest grup ar trebui să fie alcătuit din experți de la nivel local și regional, care ar putea contribui cu propria experiență de pe teren. După cum preciza Comitetul Regiunilor în avizul din proprie inițiativă privind analfabetismul funcțional (3), este esențial schimbul de bune practici pe plan european, în special la nivelul autorităților locale și regionale care au dezvoltat strategii pentru reducerea acestui flagel;

34.

susține utilizarea flexibilă a Fondului social european de către statele membre și autoritățile teritoriale pentru a veni în sprijinul tinerilor, în special în cadrul realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020. Este necesară valorificarea la maximum a potențialului acestui fond și o conștientizare sporită a posibilităților pe care le oferă; pe lângă aceasta, alte programe de sprijin europene, care nu sunt orientate (în special) către capacitatea de ocupare a forței de muncă (de exemplu programul pentru învățarea de-a lungul vieții) ar trebui să rămână neschimbate în scopul punerii în aplicare a obiectivelor menționate în inițiativă, întrucât educația nu se rezumă la îmbunătățirea capacității de ocupare a forței de muncă;

35.

constată că există numeroase programe europene de promovare a mobilității tinerilor (programul de educație și învățare de-a lungul vieții, Erasmus Mundus, „Tinerii în acțiune”, „Europa pentru cetățeni”). Aceste programe ar putea să vizeze și profesorii, educatorii și asistenții sociali, care reprezintă adesea catalizatori de mobilitate pentru tinerii de care se ocupă;

36.

cu ocazia evaluării tuturor programelor care privesc mobilitatea în scop educațional, care va conduce la formularea unor propuneri legislative în 2011 și la un nou cadru financiar pentru perioada de după 2013, este primordial, după cum subliniază avizul CoR privind Cartea verde „Pentru promovarea mobilității tinerilor în scop educațional”, să se ia în considerare contribuția esențială a autorităților locale și regionale la promovarea mobilității tinerilor în scop educațional. Aceste autorități funcționează adesea ca centre de informare și de consiliere și facilitează conștientizarea cetățenilor cu privire la posibilitățile care li se oferă în materie de mobilitate, furnizând totodată și finanțarea corespunzătoare. De asemenea, trebuie reduse formalitățile administrative ale acestor programe;

37.

aprobă crearea unui card „Tineretul în mișcare”. Acest tip de acțiune simbolică poate ajuta la popularizarea întregii inițiative și la consolidarea sentimentului de apartenență la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, trebuie acordate avantaje reale deținătorilor acestui card, care nu trebuie să fie în concurență cu cardurile deja existente (cum ar fi cardul ISIC, International Student Identity Card) sau actualul Card european de tineret al Asociației Europene a Cardurilor de Tineret (EYCA), acesta din urmă putându-i servi drept sprijin. Ar putea fi avute în vedere reduceri importante ale costului călătoriilor efectuate de tineri și al cazării acestora în Uniunea Europeană în vederea promovării mobilității tinerilor;

38.

insistă asupra faptului că este necesară integrarea diverselor inițiative existente, cum ar fi Europass (formatul european de CV) în viitorul „pașaport european al competențelor”. Într-adevăr, o dispersare a acestor inițiative este contrară obiectivului care vizează promovarea mobilității prin facilitarea recunoașterii competențelor între statele membre.

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/31

—

recunoaște faptul că industriile culturale au o contribuție foarte importantă la dezvoltarea locală și regională, făcând regiunile europene mai atractive, dezvoltând turismul durabil și creând noi oportunități de ocupare a forței de muncă;

—

consideră că o serie de cinematografe de mici dimensiuni riscă să dispară din cauza dificultăților financiare și face apel la colaborare pentru a asigura protejarea patrimoniului cultural european și a industriei cinematografice;

—

subliniază necesitatea de a ține seama atât de rolul economic, cât și de cel cultural al cinematografului. Sectorul cinematografic este o industrie de o importanță majoră pentru dezvoltare, competitivitate și ocuparea forței de muncă. De asemenea, acesta are un rol crucial în protejarea și promovarea identității și diversității culturale locale și regionale. Dat fiind caracterul său specific, acest domeniu constituie un factor-cheie pentru dezvoltarea valorilor sociale europene și pentru buna funcționare a societăților democratice, în măsura în care creațiile audiovizuale pot avea o funcție importantă în formarea identității europene;

—

subliniază că tranziția către proiecția digitală oferă noi oportunități de conectare a diferitelor regiuni din Europa, întrucât acestora li se dă posibilitatea de a face schimb de opere audiovizuale și de a explora noi modalități de a crea legături, precum și de a face schimburi în materie de conținut. Această tranziție poate reprezenta un prilej de a atrage un public nou, de a profita de un conținut alternativ, de a furniza noi servicii și de a conferi vizibilitate mai mare conținutului provenind din diferite regiuni.

Raportor

:

dl Malcolm MIFSUD (MT-PPE), primarul orașului Pietá

Document de referință

:

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind oportunitățile și provocările pentru cinematograful european în era digitală

COM(2010) 487 final

1.

salută accentul pe care Comisia Europeană îl pune pe importanța rolului autorităților locale și regionale în procesul de digitalizare a cinematografului european. În primul rând, cinematografele au un rol social și cultural important în orașe și în zonele rurale, întrucât ele sunt adesea singurele locuri care oferă acces la cultură pentru comunitatea locală. În al doilea rând, în Europa, un mare număr de cinematografe (în special cele cu un singur ecran) sunt în proprietatea autorităților locale;

2.

recunoaște faptul că autoritățile locale și regionale au un rol-cheie în promovarea și punerea unui accent mai mare pe cultură, cu precădere în contextul protecției patrimoniului cultural și al promovării inovării în domeniul artistic;

3.

recunoaște faptul că industriile culturale au o contribuție foarte importantă la dezvoltarea locală și regională, făcând regiunile europene mai atractive, dezvoltând turismul durabil și creând noi oportunități de ocupare a forței de muncă;

4.

consideră că o serie de cinematografe de mici dimensiuni riscă să dispară din cauza dificultăților financiare și face apel la colaborare pentru a asigura protejarea patrimoniului cultural european și a industriei cinematografice;

5.

subliniază faptul că, fără intervenția publică la nivelul UE, la nivel național și la cel al autorităților locale și regionale, competitivitatea și mobilitatea lucrărilor artistice europene ar fi puse în pericol, iar pluralismul și diversitatea lingvistică și culturală a națiunilor europene ar putea să se reducă;

6.

încurajează ideea Comisiei Europene de a concepe un nou program MEDIA pentru susținerea tranziției către proiecția digitală a cinematografelor europene care oferă predominant filme europene;

7.

recunoaște faptul că acțiunile propuse în comunicare, așa cum sunt formulate în prezent, nu par a pune probleme de conformitate nici cu principiul subsidiarității, nici cu principiul proporționalității. În orice caz, se impune ca autoritățile locale și regionale să fie primele consultate în ceea ce privește conceperea, punerea în aplicare și luarea deciziilor cu privire la măsurile destinate să ajute cinematografele mici să beneficieze de revoluția digitală;

8.

consideră că în tranziția digitală a cinematografelor există o importantă dimensiune UE și, de aceea, ar dori să vadă o abordare coerentă la nivel de politică în domeniile menționate în comunicare:

9.

reamintește faptul că dimensiunea culturală a fost consolidată în tratate prin introducerea printre obiectivele UE a respectului față de „bogăția diversității sale culturale și lingvistice”, precum și a unei prevederi în temeiul căreia Uniunea „veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european” (1);

10.

subliniază faptul că punerea în aplicare a Agendei digitale pentru Europa (2) necesită o schimbare majoră de mentalitate la nivelul întregii UE, trebuind create canale de comunicare directă în vederea diseminării și punerii în aplicare la nivel local a rezultatelor proiectelor;

11.

subliniază că cinematograful are un rol cultural important prin aceea că surprinde patrimoniul cultural al unei țări și îl prezintă prin intermediul unei forme de divertisment (3). Acesta este vital în prezentarea istoriei, artei, culturii și stilului de viață al multor generații și națiuni. Cinematografele europene reprezintă în fond cultura și civilizația specifică națiunilor care o formează, care diferă de la țară la țară și de la generație la generație;

12.

subliniază faptul că toți indivizii au dreptul să participe la viața culturală a comunității și să se bucure de artă. Mai mult, cinematograful, ca mijloc de comunicare artistică, poate construi punți între artist și publicul său. Arta cinematografică îi ajută pe oameni să se cunoască reciproc, împărtășind aceeași experiență umană pe baza identității europene;

13.

subliniază rolul cinematografului în construirea identității europene și în integrarea regiunilor. Prin natura sa artistică și culturală, cinematograful este o forță integratoare. Ajunge la oamenii din întreaga Europă și îi apropie, permițându-le să împărtășească experiențe comune. Cinematografele din satele/orașele/regiunile izolate și/sau mici reprezintă, uneori, singurele locuri care oferă comunității respective acces la cultură. De aceea, CoR consideră că protejarea cinematografului european poate avea o contribuție importantă la integrarea europeană din zonele izolate ale Europei;

14.

recunoaște că cinematografele au un rol important atât în orașe, cât și în regiunile izolate, întrucât oferă publicului posibilitatea de a intra în contact cu conținutul audiovizual european;

15.

remarcă faptul că în UE industriile culturale sunt foarte dinamice sub aspectul activității economice și al creării de locuri de muncă, putând avea astfel un rol important în atingerea obiectivelor economice și sociale europene la nivel local și regional;

16.

remarcă faptul că cinematograful se încadrează în industria culturală astfel cum este definită în Cartea verde „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative” (4): „acele industrii care produc și distribuie bunuri și servicii care, atunci când sunt create, sunt considerate ca având o caracteristică, utilizare sau scop specific care materializează sau transmite expresii culturale, independent de valoarea comercială pe care o pot avea. În afară de sectorul artelor tradiționale (artele spectacolului, artele vizuale, patrimoniul cultural – inclusiv sectorul public), acestea includ filmele, DVD sau video, televiziunea și radiodifuziunea, jocurile video, noile mijloace de comunicare, muzica, presa și cărțile. Acest concept este definit în raport cu mijloacele de expresie culturale în contextul Convenției UNESCO 2005 privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale”;

17.

subliniază că o industrie culturală sănătoasă poate duce la dezvoltarea de parteneriate creative între sectorul cultural și celelalte sectoare (TIC, cercetare, turism, parteneri sociali etc.) menite să consolideze impactul social și economic al investițiilor în cultură și creativitate, în special în ceea ce privește promovarea creșterii și a locurilor de muncă, precum și dezvoltarea și atractivitatea regiunilor și orașelor;

18.

solicită o colaborare continuă între părțile interesate cu privire la provocările aduse de revoluția digitală și de criza financiară actuală, în vederea obținerii sprijinului necesar atunci când piața devine disfuncțională;

19.

atrage atenția asupra faptului că impactul revoluției digitale și al crizei financiare asupra cinematografului european ar putea genera transformări permanente pentru industria de la nivel local și regional. Acestea ar putea determina chiar și dispariția de pe piață a sălilor de cinema cu un singur ecran (5). CoR solicită coordonarea resurselor dincolo de granițele naționale sau regionale, în vederea combaterii fenomenelor ce amenință cultura;

20.

încurajează eforturile colective ale autorităților locale, regionale, naționale, precum și ale celor de la nivelul UE și solicită o colaborare urgentă între responsabilii din domeniul patrimoniului cultural, actorii implicați în planificare și factorii de decizie politică de la nivel regional;

21.

subliniază necesitatea de a ține seama atât de rolul economic, cât și de cel cultural al cinematografului. Sectorul cinematografic este o industrie de o importanță majoră pentru dezvoltare, competitivitate și ocuparea forței de muncă. De asemenea, acesta are un rol crucial în protejarea și promovarea identității și diversității culturale locale și regionale. Dat fiind caracterul său specific, acest domeniu constituie un factor-cheie pentru dezvoltarea valorilor sociale europene și pentru buna funcționare a societăților democratice, în măsura în care creațiile audiovizuale pot avea o funcție importantă în formarea identității europene (6);

22.

atrage atenția asupra riscului dispariției cinematografelor mici, independente, de artă sau a celor situate în regiuni rurale izolate. Provocările cu care se confruntă aceste cinematografe în procesul de tranziție sunt mai mari, iar existența lor este amenințată de cinematograful digital;

23.

încurajează, în consecință, adoptarea unei soluții pentru protejarea diversității culturale în Europa, care să implice atât zonele urbane, cât și pe cele rurale;

24.

subliniază necesitatea unei intervenții publice eficace, care să recunoască faptul că industriile culturale și creative furnizează conținutul pentru TIC și, astfel, contribuie la dezvoltarea în continuare a acestora (7);

25.

solicită o strategie de comunicare dinamică, integrată și ușor accesibilă, care să transmită informațiile referitoare la sprijinul public disponibil, precum și parteneriate active și posibilități de distribuire, și subliniază necesitatea actualizării permanente a informațiilor din partea UE adresate autorităților locale și regionale, având în vedere rolul vital al acestora, de promovare și difuzare în teritoriu;

26.

subliniază faptul că este esențială încurajarea unei utilizări active și creative a competențelor, inițiativelor și cunoștințelor tehnice și manuale necesare, în special prin traducerea lor în practică pe bază de proiecte. Se recomandă să se pună accent pe comunicarea audiovizuală și pe crearea, prezentarea și difuzarea de conținuturi audiovizuale prin intermediul tehnologiei digitale (8);

27.

recunoaște faptul că actuala taxă pe copia virtuală (VPF - Virtual Print Fee) este în general nepotrivită pentru cinematografele mai mici, independente, de artă, multe dintre acestea situându-se în zone rurale ori în zone izolate sau în teritorii mai mici. De aceea, CoR solicită măsuri corespunzătoare, adaptate cinematografelor mai vulnerabile;

28.

încurajează Comisia Europeană să susțină oportunitățile pe care le oferă standardizarea, în vederea realizării mai multor obiective, printre care: 1) o tranziție digitală mai rapidă; 2) costuri de producție și distribuție mai mici; 3) protejarea și dezvoltarea diversității proiecțiilor europene în cinematografele digitalizate; 4) investițiile în cercetare, echipamente și formare profesională, în vederea unei protecții mai bune a patrimoniului cinematografic al Europei;

29.

subliniază că tranziția către proiecția digitală oferă noi oportunități de conectare a diferitelor regiuni din Europa, întrucât acestora li se dă posibilitatea de a face schimb de opere audiovizuale și de a explora noi modalități de a crea legături, precum și de a face schimburi în materie de conținut. Această tranziție poate reprezenta un prilej de a atrage un public nou, de a profita de un conținut alternativ, de a furniza noi servicii și de a conferi vizibilitate mai mare conținutului provenind din diferite regiuni;

30.

remarcă faptul că investițiile în noile tehnologii cinematografice și tranziția către cinematograful digital ar trebui să îmbunătățească accesul persoanelor cu handicap prin introducerea tehnologiilor de descriere audio și de subtitrare adaptată;

31.

salută posibilitatea de a mobiliza fondurile structurale ale Uniunii Europene pentru confinanțarea proiectelor de digitalizare și a inițiativelor de formare, recunoscând totodată faptul că aceasta nu poate fi o opțiune în toate țările, deoarece domeniile prioritare de finanțare au fost identificate, iar fondurile alocate;

32.

consideră că modernizarea industriei cinematografice europene va avea o contribuție importantă la dezvoltarea locală și regională, făcând regiunile europene, mai ales pe cele din zonele izolate, mai atractive, dezvoltând turismul durabil și creând noi oportunități de angajare;

33.

salută inițiativa Comisiei Europene de a elabora un nou proiect MEDIA. Comitetul susține un proiect mai flexibil, care să încurajeze modernizarea cinematografelor și să reducă diviziunea digitală dintre statele membre;

34.

constată că există exemple de succes și că, prin măsuri de susținere adecvate, regiunile se pregătesc să exploateze noua provocare digitală. Printre cinematografele de artă care au beneficiat deja de finanțare în vederea digitalizării prin intermediul FEDER se numără landul german Saxonia Inferioară, voievodatul Mica Polonie și regiunile Alentejo, Portugalia de Nord, Portugalia Centrală;

35.

încurajează schimbul de bune practici, colaborarea și stabilirea de contacte între regiuni, precum și între părțile interesate. Printre acestea se numără Comisia Europeană, administrațiile naționale și locale, comitetele pentru promovarea regiunilor ca destinații de filmare, agențiile în domeniu, asociațiile exploatanților, distribuitorii, producătorii și agenții de vânzări;

36.

se angajează să contribuie la punerea în aplicare a recomandărilor formulate în prezentul aviz, în parteneriat cu Parlamentul European și cu Comisia Europeană, acolo unde este cazul.

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/35

—

consideră că producătorii și operatorii trebuie să primească asistență la toate nivelurile de guvernare, prin politici administrative și fiscale progresive și coerente, care să permită sectorului să planifice strategic și cu încredere;

—

propune ca protocoalele privind durabilitatea biomasei să fie incluse în dispozițiile acordurilor comerciale internaționale corespunzătoare și consideră că trebuie să se acorde prioritate unui acord internațional referitor la un sistem de contabilizare îmbunătățit și standardizat în ceea ce privește exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF);

—

îndeamnă autoritățile să semneze Pactul primarilor (sau să se implice în forme echivalente de cooperare națională sau regională) și recomandă de asemenea tuturor autorităților să adopte politici și practici formale care să susțină cauza energiilor regenerabile, inclusiv, după caz, stimulente pentru producția și consumul de biomasă la nivel local;

—

consideră că raportul privind durabilitatea biomasei pe care îl va publica Comisia în 2011 ar trebui să fie însoțit de propuneri referitoare la criteriile de durabilitate minime și obligatorii pentru utilizarea surselor de biomasă solidă și gazoasă pentru producerea energiei electrice, încălzire și răcire, inclusiv de o cerință cu privire la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ținându-se seama, după caz, de efectele indirecte ale schimbării destinației terenurilor, precum și o analiză a impactului producției de biomasă asupra producției alimentare, a silviculturii și a industriilor lemnului, precum și a altor efecte ale schimbării destinației terenurilor.

Raportor

:

dl Brian MEANEY (IE-AE), membru al Consiliului comitatului Clare și al Autorității Regionale Mid-West

Document de referință

:

Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind cerințele de durabilitate pentru utilizarea surselor de biomasă solidă și gazoasă pentru producerea energiei electrice, încălzire și răcire

COM(2010) 11 final

1.

consideră că producția și utilizarea durabilă a biomasei pot duce la scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea securității aprovizionării cu energie, promovarea dezvoltării tehnologice, sporirea oportunităților de ocupare a forței de muncă și pot sprijini întreprinderile locale și regionale, precum și dezvoltarea;

2.

recunoaște că atingerea obiectivelor în materie de energii regenerabile, în general, și de biomasă, în special – în jur de 10 % din totalul energiei utilizate, până în 2020 –, stabilite în Foaia de parcurs privind energia regenerabilă, va exercita presiuni atât asupra producătorilor, cât și asupra importatorilor de biomasă din UE; de asemenea, va spori presiunea asupra producției alimentare și forestiere și asupra utilizărilor alternative ale terenurilor și materialelor, având și un impact asupra biodiversității;

3.

subliniază importanța durabilității în producția și în utilizarea biomasei și ia notă de inițiativa Comisiei de introducere a unor criterii neobligatorii pentru utilizarea biomasei în producția de electricitate, încălzire și răcire, care să completeze criteriile obligatorii de durabilitate pentru biocombustibili; cu toate acestea, dat fiind că sectorul biomasei poate înregistra o creștere rapidă, consideră că este necesară supravegherea îndeaproape a abordării propuse;

4.

salută faptul că raportul Comisiei propune criterii neobligatorii, ca un prim pas, însă consideră necesar să se avanseze cât mai rapid cu putință către dezvoltarea unor criterii internaționale de durabilitate pentru producerea și utilizarea biomasei, care să fie obligatorii în UE, dar, să sperăm, și în alte țări;

5.

este de acord cu ideea că principiile de la baza oricărui sistem de asigurare a durabilității trebuie să fie eficace, rentabile și coerente cu politica în vigoare, precum și să respecte biodiversitatea și producția agricolă destinată alimentației umane;

6.

consideră că inițiativa Comisiei Europene este adecvată în ceea ce privește aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

7.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că multe elemente ale producției și utilizării biomasei sunt inovatoare, necesită investiții mari și perioade de pregătire lungi și consideră că, date fiind în special provocările economice actuale, producătorii și operatorii trebuie să primească asistență la toate nivelurile de guvernare, prin politici administrative și fiscale progresive și coerente, care să permită sectorului să planifice strategic și cu încredere;

8.

cu toate că biomasa reprezintă un sector aflat în creștere rapidă, Comitetul își exprimă îngrijorarea în legătură cu absența informațiilor actualizate privind producția și utilizarea biomasei. Astfel, dată fiind creșterea volumului importurilor de biomasă, Comitetul consideră că este problematic să se elaboreze politici fără date fiabile, complete și actualizate și în lipsa unor măsuri adecvate de protecție a biodiversității, a comunităților locale și a drepturilor populațiilor autohtone și fără a se examina impactul total asupra climei, inclusiv efectele transferării activităților;

9.

consideră că durabilitatea trebuie să fie o calitate intrinsecă a dezvoltării sectorului biomasei și că politica UE trebuie să se concentreze îndeosebi pe promovarea producției și consumului de biomasă la nivel local și regional. Politicile naționale și subnaționale de promovare a producției și consumului durabile de biomasă trebuie să recunoască și să reflecte caracteristicile și particularitățile localităților și regiunilor respective;

10.

consideră că trebuie să se ia în considerare impactul pozitiv pe care îl are utilizarea biomasei forestiere în prevenirea incendiilor forestiere, în cadrul unei gestionări forestiere durabile, inclusiv în zonele protejate sau de mare biodiversitate;

11.

reamintește că utilizarea în „cascadă”, adică folosirea biomasei la producția de bunuri și recuperarea în condiții de siguranță a conținutului energetic la sfârșitul ciclului de viață al acestora, aduce, de regulă, avantaje mai mari pentru mediu decât utilizarea primordială a biomasei drept combustibil;

12.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, dacă cererea de biomasă nealimentară, în special de culturi destinate producției de carburanți și de derivați ai acestora, continuă să crească, acest lucru va duce în mod inevitabil la extinderea suprafeței terenurilor arabile la nivel mondial, în defavoarea ecosistemelor naturale, cum ar fi savanele și pădurile tropicale; prin urmare, aspirațiile actuale legate de utilizarea pe scară mai largă a biomasei nealimentare, menite să combată schimbările climatice și degradarea mediului, riscă, în mare măsură, să înlocuiască o problemă cu alta și să ducă la deteriorarea mediului la nivel global;

13.

subliniază că, deși birocrația inutilă nu trebuie să împiedice emergența unei industrii potențial foarte importante, pentru a inspira încredere consumatorilor, criteriile de durabilitate trebuie să fie verificabile și să poată face obiectul unei certificări independente, ceea ce este deosebit de important pentru materialele pentru biomasă comercializate la nivel internațional;

14.

consideră că trebuie aplicate criterii de durabilitate identice sau echivalente atât în cazul biomasei produse în UE, cât și în cazul materialelor pentru biomasă importate în UE, pentru a contribui la stabilirea unor norme internaționale și a unor piețe internaționale pentru materialele produse în mod durabil;

15.

propune ca protocoalele privind durabilitatea biomasei să fie incluse în dispozițiile acordurilor comerciale internaționale corespunzătoare și consideră că trebuie să se acorde prioritate unui acord internațional referitor la un sistem de contabilizare îmbunătățit și standardizat în ceea ce privește exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF);

16.

este de acord cu extinderea metodei bazate pe evaluarea ciclului de viață (Life Cycle Assesment) propusă în Directiva privind energiile regenerabile, astfel încât să fie inclusă conversia combustibililor din biomasă durabili și certificați în electricitate, încălzire și răcire la calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră produse de biomasă;

17.

susține principiul unei abordări politice comune în materie de eficiență energetică, atât pentru combustibilii fosili, cât și pentru cei din biomasă, pentru a evita posibilitatea de a fi preferați cei dintâi în cazul în care nu se aplică aceleași criterii de eficiență;

18.

susține că politicile în materie de eficiență energetică nu trebuie să defavorizeze utilizarea energetică sigură a deșeurilor de biomasă care nu pot fi folosite altfel (cum ar fi nămoluri de epurare);

19.

consideră că, în general, aplicarea legislației UE privind producția și utilizarea biomasei trebuie să fie coerentă, indiferent de utilizarea acesteia ca biocombustibil sau pentru electricitate, încălzire și răcire. Astfel s-ar reduce la minimum incertitudinea și riscul de a se profita de discrepanțele legislative;

20.

acolo unde există deja sau sunt în curs de dezvoltare criterii naționale și regionale pentru durabilitatea biomasei, consideră oportun să se înainteze către o armonizare a criteriilor, ținând seama în același timp de factorii locali;

21.

sprijină în ansamblu propunerea de diferențiere a ajutoarelor pentru instalațiile de electricitate, încălzire și răcire în funcție de eficiența conversiei energetice, solicitând în același timp ca instalațiile existente care se adaptează pentru conversia unor „noi” tipuri de biomasă să nu fie defavorizate pe baza economiei lor globale de energie;

22.

încurajează dezvoltarea digestiei anaerobe industriale și a celei efectuate în exploatație și, atunci când dimensiunile reprezintă o problemă, pledează în favoarea sprijinirii activităților cooperatiste; de asemenea, consideră că legislația privind îngrășămintele și deșeurile ar trebui să încurajeze digestia anaerobă la clasificarea digestatului;

23.

consideră că, dat fiind avântul comerțului internațional de pelete din lemn, trebuie să fie prioritare criteriile obligatorii de durabilitate și de calitate pentru acest material;

24.

consideră că aplicarea unei politici forestiere durabile reprezintă un corolar necesar pentru realizarea obiectivului legat de durabilitatea biomasei; exploatării biomasei în scopuri energetice trebuie să îi corespundă cultivarea unui număr echivalent de copaci destinați obținerii de energie;

25.

semnalează că planurile naționale de acțiune pentru energie ar trebui să includă sau să adauge date privind biomasa: tipurile și dimensiunile instalațiilor, tipurile de biomasă, sursele biomasei (națională, importată), evaluări ale ciclului de viață etc.;

26.

date fiind competențele și rolurile multiple ale autorităților locale și regionale în politicile energetice în general și în promovarea energiilor regenerabile în special, subliniază că autoritățile subnaționale ar trebui să participe îndeaproape la elaborarea și la punerea în aplicare a acestor planuri naționale;

27.

îndeamnă autoritățile să semneze Pactul primarilor (sau să se implice în forme echivalente de cooperare națională sau regională) și recomandă de asemenea tuturor autorităților să adopte politici și practici formale care să susțină cauza energiilor regenerabile, inclusiv, după caz, stimulente pentru producția și consumul de biomasă la nivel local;

28.

dat fiind că aceste criterii de durabilitate sunt limitate la marii producători de energie, cu capacitate mai mare sau egală cu 1 MW, recomandă să se monitorizeze consecințele stabilirii acestui prag în contextul înființării de noi centrale industriale;

29.

consideră că ar trebui analizată cerința de a aplica aceste criterii de durabilitate marilor furnizori de biomasă care aprovizionează instalațiile mai mici de producție de electricitate, încălzire și răcire;

30.

consideră că raportul privind durabilitatea biomasei pe care îl va publica Comisia în 2011 ar trebui:

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/39

—

reamintește că autoritățile locale și regionale asigură cea mai mare parte a locurilor de muncă din sectorul public în Europa și că, din acest motiv, sunt adeseori responsabile, după pensionare, atât de asigurarea schemelor de pensii publice, cât și a celor ocupaționale (pilonul al doilea) pentru personalul propriu;

—

subliniază că pensiile publice vor continua să aibă un rol fundamental în asigurarea unor sisteme de pensii care să ofere fiecărui pensionar un venit adecvat;

—

subliniază că, la consolidarea bugetară, ar trebui să se țină seama de responsabilitatea constantă a statelor membre de a asigura un nivel de trai rezonabil pentru cetățenii lor după pensionare, în acord cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—

solicită Comisiei să se asigure că următorii pași pe care îi va întreprinde în acest domeniu vor fi însoțiți de evaluări de impact corespunzătoare, care să reflecte mai ales impactul asupra autorităților locale și regionale;

—

invită Comisia și statele membre să aibă în vedere coordonarea pensiilor la nivelul UE, cu precădere în cadrul metodei deschise de coordonare, ca element central în punerea în aplicare a Strategiei UE 2020 pentru creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii;

—

invită Comisia și statele membre să adauge supravegherii macroeconomice o dimensiune socială, precum și o dimensiune locală și regională. Trebuie să se țină seama de efectele asupra pensiilor și de impactul social asupra pensionarilor pe care le-ar putea avea măsurile și reformele bugetare, precum și de capacitatea autorităților din teritoriu de a compensa, prin intermediul ajutoarelor și serviciilor sociale, scăderea veniturilor pensionarilor și ale persoanelor aflate în pragul pensionării, scădere provocată de respectivele măsuri și reforme;

—

consideră că UE ar trebui să elaboreze coduri de bune practici în materie de proiectare și gestionare a sistemelor bazate pe contribuții definite.

Raportor

:

dna Mia DE VITS (BE-PSE), membră a Parlamentului flamand

Document de referință

:

Cartea verde „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”

COM (2010) 365 final

1.

salută inițiativa Comisiei de a publica o Carte verde și de a lansa o consultare amplă cu privire la importantul subiect al sistemelor de pensii adecvate, viabile și sigure;

2.

reamintește articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”;

3.

constată că această Carte verde este în acord cu obiectivul prevăzut atât la articolul 9 din TFUE, cât și, în mod mai specific, la articolul 153 din TFUE și că, având în vedere natura acesteia de mecanism de consultare, nu pare a pune probleme în ceea ce privește conformarea cu principiile subsidiarității și proporționalității;

4.

recunoaște faptul că fiecare nivel politic, inclusiv cel al autorităților locale și regionale, își va asuma responsabilitățile care decurg din competențele sale, cu respectarea pe deplin a principiului subsidiarității, în vederea promovării bunăstării persoanelor în vârstă în toate aspectele vieții lor;

5.

subliniază faptul că existența unor sisteme de pensii adecvate și viabile, care să le permită indivizilor să își mențină un nivel de trai rezonabil după pensionare, este indispensabilă pentru cetățeni și pentru coeziunea socială;

6.

subliniază faptul că sistemele de pensii au un rol important ca stabilizatori automați;

7.

recunoaște că statele membre se confruntă cu o serie de transformări similare ale sistemelor lor de pensii, în special ca rezultat al îmbătrânirii demografice și al impactului crizei economice și financiare recente;

8.

recunoaște cele trei obiective comune, referitoare la furnizarea unor sisteme de pensii adecvate și viabile, ale noului cadru pentru procesul de protecție socială și incluziune socială, astfel cum au fost adoptate de Consiliul European din martie 2006 și constând în asigurarea:

9.

recunoaște strategia tridimensională de abordare a impactului asupra bugetelor publice, adoptată de Consiliul European de la Stockholm din 2001, care constă în:

10.

subliniază faptul că unele aspecte ale politicilor europene în materie de pensii și Strategia UE 2020 se consolidează reciproc. Atingerea ratelor crescute de ocupare a forței de muncă prevăzute în Strategia UE 2020 duce la creșterea drepturilor de pensie ale pensionarilor, contribuind totodată la sustenabilitatea de ansamblu a sistemelor de protecție socială și de pensii. Reciproc, drepturile de pensie adecvate reprezintă o condiție prealabilă fundamentală pentru realizarea obiectivului ambițios al Strategiei UE 2020, de reducere a sărăciei, având în vedere că europenii în vârstă continuă să fie un grup socioeconomic vulnerabil;

11.

subliniază că dezbaterea pe marginea pensiilor este legată și de alte domenii politice, cum ar fi ocuparea forței de muncă, asistența medicală, îngrijirea pe termen lung, învățământul, locuințele, serviciile publice, infrastructurile, asistența și protecția socială, care se află în mare parte în responsabilitatea partajată între stat și autoritățile din teritoriu;

12.

susține o tranziție dinspre sistemele unice de pensii, actualmente majoritare, către sisteme de pensii multiple (sau cu mai mulți piloni);

13.

reamintește că autoritățile locale și regionale asigură cea mai mare parte a locurilor de muncă din sectorul public în Europa și că, din acest motiv, sunt adeseori responsabile, după pensionare, atât de asigurarea schemelor de pensii publice, cât și a celor ocupaționale (pilonul al doilea) pentru personalul propriu;

14.

subliniază că existența unor sisteme de pensii adecvate este esențială pentru a evita împovărarea excesivă a autorităților locale și regionale, care asigură prestațiile reprezentând o plasă de siguranță de ultimă instanță, cum ar fi asistența socială și îngrijirea pe termen lung;

15.

reamintește că unele autorități regionale promovează și stimulează participarea la scheme de pensii suplimentare, subvenționând unele fonduri de pensii regionale sau chiar creându-și propriul fond de pensii la nivel regional;

16.

subliniază că pensiile publice vor continua să aibă un rol fundamental în asigurarea unor sisteme de pensii care să ofere fiecărui pensionar un venit adecvat, în conformitate cu Convenția 102 a Organizației Internaționale a Muncii. Pensiile publice reprezintă principiul solidarității dintre lucrători și pensionari;

17.

recunoaște că pensiile ocupaționale pot fi un instrument important de completare a pensiilor publice, în special dacă avem în vedere lecțiile învățate din experiența crizei economice și financiare actuale. UE ar trebui să depună eforturi susținute de promovare și diseminare a celor mai bune practici și modele. Invităm, de asemenea, Comitetul pentru protecție socială să revizuiască rolul, structura și performanțele pilonilor de pensii private, de exemplu prin schimburi de bune practici cu privire la modalitățile de îmbunătățire a siguranței și eficienței acumulărilor de beneficii printr-o mai bună reducere a riscului, prin capacități sporite de absorbție a șocurilor, printr-o informare mai clară cu privire la riscurile și beneficiile diferitelor opțiuni de investiții și printr-o administrare mai eficientă;

18.

subliniază că generalizarea schemelor de pensii ocupaționale reprezintă o provocare importantă în multe state membre, având în vedere că pensiile ocupaționale sunt mai puțin întâlnite în cazul lucrătorilor slab calificați sau al celor cu raporturi de muncă atipice, precum și în sectorul IMM-urilor sau în sectoarele economice mai slab dezvoltate;

19.

subliniază că sistemele de pensii ocupaționale ar trebui să dispună de un cadru de siguranță adecvat naturii lor specifice de instrumente pe termen lung și care să furnizeze mecanisme specifice de siguranță și de reechilibrare;

20.

recunoaște că inadecvarea pensiilor, atât din sectorul schemelor de pensii publice, cât și din cel al pensiilor ocupaționale, rămâne o problemă în multe state membre, care poate fi rezolvată, de exemplu, prin sprijinirea constituirii de drepturi de pensie, prin creșterea sprijinului financiar pentru pensionarii mai săraci, prin eforturi pentru o acoperire mai largă, inclusiv facilitarea acumulării drepturilor de pensie pe parcursul concediilor de maternitate sau parentale, precum și prin facilitarea accesului la pensii pentru grupurile vulnerabile precum lucrătorii slab calificați sau lucrătorii cu raporturi de muncă atipice;

21.

recunoaște că adecvarea și sustenabilitatea fiscală a pensiilor pot fi îmbunătățite considerabil prin promovarea și facilitarea, la nivel național, local și regional, a participării și angajării tuturor persoanelor de vârstă activă, cu acordarea unei atenții speciale ratei scăzute de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, al lucrătorilor tineri, al celor în vârstă și al celor migranți, acolo unde este cazul;

22.

îndeamnă statele membre să aibă în vedere scăderea stimulentelor care încurajează pensionarea anticipată și sporirea stimulentelor care duc la creșterea vârstei efective de pensionare, pentru a asigura sisteme de pensii adecvate și sustenabile;

23.

subliniază că, la consolidarea bugetară, ar trebui să se țină seama de responsabilitatea constantă a statelor membre de a asigura un nivel de trai rezonabil pentru cetățenii lor după pensionare, în acord cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

24.

subliniază că prin consolidarea bugetară nu ar trebui să se aducă atingere promovării creșterii și coeziunii, de exemplu prin punerea în aplicare a unor măsuri de stimulare, întrucât îmbunătățirea bazei de impozitare ar avea efecte benefice și asupra sustenabilității financiare a pensiilor pentru limită de vârstă;

25.

subliniază că autoritățile publice și partenerii sociali ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare noi măsuri pentru promovarea și stimularea ocupării constante a forței de muncă în rândul lucrătorilor în vârstă, astfel încât să se limiteze sau să se elimine decalajul dintre vârsta efectivă de ieșire de pe piața forței de muncă și vârsta legală de pensionare;

26.

subliniază că problema vârstei legale de pensionare este legată de alte aspecte privitoare la piața forței de muncă, precum scurtarea carierelor ca urmare a intrării târzii și ieșirii timpurii de pe piața forței de muncă, necesitatea de a elabora politici în materie de carieră care să faciliteze angajarea și formarea continue, chestiunea pensionării flexibile și graduale, promovarea piețelor forței de muncă favorabile incluziunii sau necesitatea de a aborda problema „condițiilor grele de muncă”, care denotă necesitatea de a trata diferit diversele categorii de lucrători atunci când se discută subiectul pensionării și retragerii timpurii de pe piața forței de muncă;

27.

consideră că viitorii pensionari trebuie să beneficieze de informații adecvate, care să le permită să fie informați corect și complet cu privire la drepturile lor viitoare de pensie, în conformitate cu prevederile obiectivului 11 din cadrul metodei deschise de coordonare; sprijină lansarea unor noi inițiative în domeniul alfabetizării și educației în domeniul financiar;

28.

salută analiza realizată în comun de Comitetul pentru politică economică și de Comitetul pentru protecție socială ale Consiliului Uniunii Europene asupra sistemelor de pensii din Uniunea Europeană și a provocărilor cu care se confruntă în prezent acestea;

29.

subliniază importanța unei abordări echilibrate, care să acorde atenție egală obiectivelor economice, financiare și sociale ale sistemelor de pensii;

30.

consideră că dezbaterea cu privire la pensii face parte integrantă din Strategia Europa 2020 și subliniază că viabilitatea și adecvarea sistemelor de pensii europene pot fi obținute printr-o abordare socioeconomică integrată, care să cuprindă măsuri de politică economică, socială și financiară;

31.

susține abordarea integrată pe care o propune Comisia Europeană și remarcă faptul că autoritățile locale și regionale sunt pregătite să participe în continuare la planurile de reformă în cadrul metodei deschise de coordonare;

32.

consideră că metoda deschisă de coordonare este un instrument esențial de susținere a dezvoltării sociale în UE și în statele membre și un complement fundamental la legislația și instrumentele financiare destinate consolidării coeziunii sociale în UE, în contextul Strategiei Europa 2020;

33.

recunoaște importantul rol al partenerilor sociali în dezbaterea cu privire la chestiunea sistemelor europene de pensii adecvate, viabile și sigure și subliniază responsabilitatea acestora în promovarea unor soluții echitabile, printr-un dialog social la nivel european, național, regional, local, precum și la nivel sectorial.

34.

salută angajamentul Comisiei Europene de a continua în 2011, sub forma unei Cărți albe, procesul inițiat prin Cartea verde „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”;

35.

solicită Comisiei să se asigure că următorii pași pe care îi va întreprinde în acest domeniu vor fi însoțiți de evaluări de impact corespunzătoare, care să reflecte mai ales impactul asupra autorităților locale și regionale;

36.

invită Comisia și statele membre să aibă în vedere coordonarea pensiilor la nivelul UE, cu precădere în cadrul metodei deschise de coordonare, ca element central în punerea în aplicare a Strategiei UE 2020 pentru creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii;

37.

invită Comisia și statele membre să colaboreze, în baza cadrelor existente la nivelul UE pentru coordonarea politicilor, la elaborarea unor metodologii care să le permită statelor membre să evalueze în comun, în mod coerent, implicațiile politicilor în domeniul pensiilor asupra durabilității și adecvării acestora;

38.

invită Comisia și statele membre să adauge supravegherii macroeconomice o dimensiune socială, precum și o dimensiune locală și regională. Trebuie să se țină seama de efectele asupra pensiilor și de impactul social asupra pensionarilor pe care le-ar putea avea măsurile și reformele bugetare, precum și de capacitatea autorităților din teritoriu de a compensa, prin intermediul ajutoarelor și serviciilor sociale, scăderea veniturilor pensionarilor și ale persoanelor aflate în pragul pensionării, scădere provocată de respectivele măsuri și reforme;

39.

solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare tematica egalității între sexe în contextul evaluării nivelului de adecvare a pensiilor, ținând seama de faptul că durata medie de viață a femeilor după vârsta legală de pensionare este mai lungă, că femeile reprezintă majoritatea pensionarilor, că ele predomină în grupul pensionarilor vârstnici, că sunt adesea suprareprezentate în categoria persoanelor cu cariere discontinue și a celor cu locuri de muncă atipice, precum și în grupul persoanelor care prestează servicii de îngrijire; această situație se agravează odată cu actuala extindere a sistemelor bazate pe contribuții definite;

40.

invită Comisia și statele membre să continue să definească diferite concepte în materie de pensii, menite să aducă clarificări în dezbatere, mai ales pentru precizarea limitelor între schemele de securitate socială și schemele private, între schemele ocupaționale și cele individuale, precum și între schemele facultative și cele obligatorii;

41.

invită Comisia și statele membre să facă schimb de informații cu privire la conceptul de venit de pensie „adecvat”, astfel cum este aplicat acesta în diverse sisteme de pensii naționale, atât din perspectiva prevenirii sărăciei, cât și din cea a garantării puterii de cumpărare după pensionare;

42.

invită Comisia și statele membre să monitorizeze atât calitatea schemelor de pensii publice, cât și a celor ocupaționale, inclusiv rezultatele lor sociale, în vederea asigurării unor pensii adecvate, accesibile, sigure și viabile, și să aibă în vedere posibilitatea introducerii unor indicatori, de exemplu în cadrul metodei deschise de coordonare, în vederea îmbunătățirii calității sistemelor de pensii;

43.

consideră că UE ar trebui să elaboreze coduri de bune practici în materie de proiectare și gestionare a sistemelor bazate pe contribuții definite;

44.

invită Comisia și statele membre să-și dezvolte și să-și îmbunătățească metodele și instrumentele de analiză statistică și să-și îmbunătățească astfel capacitatea de evaluare a implicațiilor politicilor în materie de pensii în ceea ce privește caracterul adecvat și viabil al pensiilor asigurate.

45.

invită Comisia să elaboreze un cadru metodologic de evaluare a implicațiilor reale ale politicilor în materie de pensii asupra echilibrului dintre viabilitate și adecvare. Aceasta implică o colaborare între Comitetul pentru protecție socială și Comitetul pentru politică economică, în vederea conceperii unei modalități de combinare a actualelor abordări macroeconomice pentru evaluarea viitoarelor cheltuieli în materie de pensii cu abordări microeconomice, bazate pe simulări în detaliu ale rezultatelor în ceea ce privește nivelul de adecvare;

46.

solicită Comisiei să evalueze necesitatea unei coordonări deschise aprofundate în acest domeniu, pentru a sprijini atât libera circulație, cât și sustenabilitatea sistemelor de pensii.

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/44

—

deplânge faptul că noul program de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate nu a putut fi demarat mai devreme;

—

consideră că situația economică incertă și scăderea gradului de ocupare a forței de muncă în numeroase state membre în urma crizei economice, în special în regiunile cele mai grav afectate de transformări structurale, impun adoptarea rapidă a unor decizii de către instituțiile UE, pentru a adapta la cerințele actuale cadrul legal ce reglementează distribuția de alimente și resursele alocate acesteia;

—

este de părere că ajutorul alimentar pentru persoanele cele mai defavorizate trebuie să facă parte în continuare din politica agricolă comună și să contribuie la îndeplinirea obiectivelor PAC referitoare la garantarea siguranței alimentare a populației;

—

consideră important ca UE să continue să contribuie în mod semnificativ la finanțarea ajutorului alimentar, fiind vorba de un domeniu al politicii comunitare de reducere a disparităților sociale și regionale, adresată în mod direct cetățenilor UE;

—

subliniază rolul important al autorităților locale și regionale și al organizațiilor aparținând sectorului terțiar în garantarea accesului persoanelor defavorizate la programul de ajutor, în organizarea modalităților practice de distribuire a ajutorului și în punerea la dispoziție de informații despre programul de ajutor.

Raportor

:

Dl Ossi MARTIKAINEN (FI-ALDE), președintele Consiliului municipal Lapinlahti

Document de referință

:

Propunere modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește distribuirea de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune

COM(2010) 486 final

1.

deplânge faptul că noul program de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate nu a putut fi demarat mai devreme;

2.

dorește să atragă atenția instituțiilor UE asupra concluziilor CoR din avizele sale anterioare, privind viitorul PAC după 2013 (CdR 127/2010), lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale (CdR 57/2008) și inegalitățile în materie de sănătate în UE (CdR 47/2010);

3.

consideră că accesul la alimente și un regim alimentar adecvat și variat reprezintă drepturi fundamentale care trebuie garantate tuturor persoanelor, indiferent de situația lor socială;

4.

observă că, de exemplu, șomajul, excluziunea socială, un nivel scăzut al veniturilor sau excluziunea datorată problemelor de sănătate pot face ca aceste persoane să nu dispună de un regim alimentar suficient de variat și de sănătos. Aceste aspecte, împreună cu prevederile articolului 168 din Tratatul de la Lisabona (protecția sănătății în cadrul tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii) trebuie luate în considerare cu toată seriozitatea în cadrul planificării viitoarelor programe comunitare de ajutor alimentar; de asemenea, trebuie asigurată calitatea produselor alimentare distribuite în cadrul acestor programe;

5.

observă faptul că, în anul 2008, peste 13 milioane de persoane au beneficiat de programul de distribuire de alimente și se arată convins că programul va rămâne și pe viitor unul din elementele esențiale ale protecției de bază a persoanelor celor mai defavorizate;

6.

consideră că situația economică incertă și scăderea gradului de ocupare a forței de muncă în numeroase state membre în urma crizei economice, în special în regiunile cele mai grav afectate de transformări structurale, impun adoptarea rapidă a unor decizii de către instituțiile UE, pentru a adapta la cerințele actuale cadrul legal ce reglementează distribuția de alimente și resursele alocate acesteia;

7.

consideră că măsurile de echilibrare a finanțelor publice la nivelul statelor membre și al economiilor locale și regionale sunt esențiale în contextul crizei economice. În anumite situații, aceste măsuri pot însă contribui la creșterea precarității sociale printre persoanele cele mai defavorizate și deci la o creștere a cererii de ajutor alimentar. De aceea, trebuie să se dezvolte în continuare acest instrument de coeziune socială și să se depună eforturi în vederea eficientizării lui și a sporirii gradului de cunoaștere și de acceptare a acestuia;

8.

este de părere că ajutorul alimentar pentru persoanele cele mai defavorizate trebuie să facă parte în continuare din politica agricolă comună și să contribuie la îndeplinirea obiectivelor PAC referitoare la garantarea siguranței alimentare a populației;

9.

consideră ca distribuirea ajutoarelor alimentare capătă o importanță din ce în ce mai mare în anumite state membre, ca rezultat al creșterii prețurilor de consum la alimente în urma perturbărilor de pe piețele agricole, a creșterii costurilor de producție și a proceselor de concentrare la nivelul canalelor de distribuție. Comerțul și desfacerea joacă azi un rol mai mare în formarea prețurilor la alimente, situație care se reflectă în mod alarmant atât în scăderea veniturilor agricultorilor, cât și în creșterea prețurilor plătite de consumatori;

10.

consideră că este nevoie de o abordare coerentă și pe termen lung în revizuirea politicii agricole comune, astfel încât modificările politice să nu ducă la modificări structurale prea rapide, și mai ales nu la situația ca exploatațiile agricole mici să ajungă la faliment, iar fermierii să se transforme din producători în potențiali destinatari ai ajutorului alimentar;

11.

este de părere că ajutorul alimentar poate contribui și la reducerea perturbațiilor de pe piețele de produse agricole și a fluctuațiilor de prețuri. Ajutorul alimentar trebuie văzut ca parte a unui tot unitar care cuprinde politica agricolă comună și politica de piață. Cu toate acestea, el nu trebuie privit doar ca un instrument asociat regimului de intervenție. Necesitatea de a ajuta persoanele cele mai defavorizate este independentă de viitorul acestui regim. Comitetul Regiunilor salută dispozițiile regulamentului modificat, conform cărora produsele alimentare să nu provină doar din stocurile de intervenție, ci într-o măsură din ce în ce mai mare din achiziții de pe piață, acestea urmând să nu mai fie limitate la cazurile de indisponibilitate temporară a stocurilor de intervenție;

12.

consideră că asigurarea diversității alimentelor în cadrul programului de ajutor alimentar reprezintă o provocare pentru anii următori: gama de alimente puse la dispoziție trebuie să acopere toate categoriile de produse alimentare de bază produse în Uniunea Europeană;

13.

de asemenea, subliniază importanța, din motive de protecție a mediului și a climei, a lanțurilor alimentare locale în distribuirea ajutorului alimentar. Lanțul de la producție la desfacere trebuie să fie cât mai scurt și eficient posibil;

14.

consideră că luarea în considerare a tradițiilor alimentare locale și regionale la selectarea produselor alimentare furnizate ca ajutor alimentar ar putea contribui și la sporirea gradului de apreciere și acceptare a ajutorului acordat;

15.

este de părere că, pe viitor, o cooperare mai strânsă între administrațiile locale și regionale, producătorii regionali și organizațiile de asistență în vederea organizării acordării ajutorului alimentar ar putea spori eficiența acestui instrument, făcându-l mai acceptabil și asigurând o mai bună distribuire a ajutorului oferit;

16.

salută faptul că alegerea produselor alimentare care urmează să fie distribuite în cadrul programului va rămâne în continuare de competența statelor membre, iar sectorul terțiar va continua să joace un rol important în distribuirea ajutorului;

17.

se pronunță împotriva excesului de birocrație la organizarea locală a distribuirii de alimente și în favoarea reducerii la minimum a costurilor administrative;

18.

îndeamnă administrațiile locale și regionale să armonizeze instrumentele naționale de politică socială care intră în sfera lor de competență cu programul de ajutor alimentar al UE, astfel încât ajutorul să fie acordat în mod echitabil acelor persoane care au nevoie de el, ca o componentă logică a ansamblului mijloacelor de sprijin oferite persoanelor defavorizate;

19.

consideră important ca UE să continue să contribuie în mod semnificativ la finanțarea ajutorului alimentar, fiind vorba de un domeniu al politicii comunitare de reducere a disparităților sociale și regionale, adresată în mod direct cetățenilor UE;

20.

se pronunță în favoarea unei consolidări a competențelor delegate Comisiei în domeniul ajutorului alimentar, de exemplu în ceea ce privește invitațiile de participare la o procedură de atribuire, și în mod general sub aspectul alocării resurselor și al mecanismelor de punere în aplicare, monitorizare și control, chiar dacă va avea loc o trecere de la finanțarea exclusivă din bugetul Uniunii la cofinanțare. Simplificarea competențelor trebuie să aibă drept obiectiv transparența, eficacitatea și sporirea eficienței;

21.

se declară de acord cu faptul că, în acele regiuni care intră sub incidența Fondului de coeziune, contribuția financiară a UE la costurile programului de ajutor alimentar poate fi mai ridicată decât în alte regiuni; nu trebuie însă să se permită ca diferența între sursele de finanțare pentru diferitele regiuni să devină prea mare, fiind vorba de o inițiativă comunitară destinată direct cetățenilor, a cărei legitimitate și acceptabilitate este evaluată de către aceștia. Disparitățile sociale pot fi semnificative și în interiorul regiunilor prospere;

22.

îndeamnă Comisia să evalueze în permanență dacă plafonul financiar anual în valoare de 500 de milioane EUR prevăzut pentru perioada de programare este suficient, în condițiile în care criza economică poate contribui la creșterea presiunii în sensul reducerii cheltuielilor publice și în care nesiguranța economică duce la creșterea șomajului în multe țări;

23.

îndeamnă Comisia și toate părțile implicate să supravegheze modul în care limitele impuse de regulamentul modificat privind sursele de contribuție financiară a UE la program vor afecta disponibilitatea de a face uz de ajutorul alimentar, precum și consecințele acestei situații pentru bunăstarea cetățenilor cei mai defavorizați;

24.

consideră că participarea la primirea și distribuirea ajutorului alimentar al UE ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre, acestea fiind libere să decidă cu privire la participarea lor în cadrul programului;

25.

subliniază rolul important al autorităților locale și regionale și al organizațiilor aparținând sectorului terțiar în garantarea accesului persoanelor defavorizate la programul de ajutor, în organizarea modalităților practice de distribuire a ajutorului și în punerea la dispoziție a informațiilor despre programul de ajutor.

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/47

—

insistă cu fermitate să se aloce fonduri suficiente pentru dezvoltarea în continuare a politicii maritime integrate (PMI) a UE până la sfârșitul actualei perspective financiare, în 2013. De asemenea, este de părere că trebuie alocate fonduri specifice și adecvate pentru dezvoltarea și consolidarea în continuare a PMI în următoarea perioadă bugetară care începe în 2014 și solicită tuturor părților implicate în elaborarea bugetului UE să acorde atenția cuvenită acestei nevoi. Acest lucru este esențial pentru a îndeplini obiectivele care au fost stabilite și pentru a nu se permite ca toate progresele și investițiile realizate deja să fi fost inutile;

—

insistă să se pună un accent mai puternic pe prioritatea reprezentată de „creșterea economică sustenabilă, ocuparea forței de muncă și inovare”. Acum, când Europa depune încă eforturi pentru a depăși cea mai severă criză economică din timpurile recente, acțiunile în acest sens merită cu siguranță mai multă atenție, fără a menționa faptul că ele pot contribui substanțial la îndeplinirea obiectivelor programului Europa 2020;

—

subliniază necesitarea punerii la dispoziție și începând cu 2014 a unor fonduri europene pentru politica maritimă integrată europeană, pentru a conferi abordării politice continuitate și forța de a se impune, sub rezerva dezbaterii cadrului financiar multianual după 2013; în acest context, fondul costier discutat deja de Comitetul Regiunilor și Parlamentul European reprezintă un posibil exemplu;

—

solicită ca ALR să fie consultate atunci când se adoptă și se pun în aplicare măsuri care urmăresc îndeplinirea obiectivului de îmbunătățire a calității adoptării deciziilor publice la toate nivelurile. CoR a solicitat deja ca, în acest domeniu, să se realizeze guvernanța la mai multe niveluri, respectând principiul subsidiarității și, de asemenea, solicită o implicare și o cooperare mai puternice cu țările din afara UE cu privire la cunoașterea mediului marin. Importanța îmbunătățirii coordonării cu acești parteneri cu privire la alte aspecte ale politicii maritime a fost deja larg recunoscută și beneficiile multiplicării acțiunilor comune în acest domeniu sunt destul de evidente.

Raportor

:

dl Noel FORMOSA (MT-PPE), primarul localității San Lawrenz, Gozo (Sindku, San Lawrenz, Gozo

Documente de referință

:

Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program de susținere a continuării dezvoltării unei politici maritime integrate

COM(2010) 494 final

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu „Cunoașterea mediului marin 2020 – date și observații privind mediul marin pentru o creștere inteligentă și durabilă”

COM(2010) 461 final

1.

insistă cu fermitate să se aloce fonduri suficiente pentru dezvoltarea în continuare a politicii maritime integrate (PMI) a UE până la sfârșitul actualei perspective financiare, în 2013. De asemenea, este de părere că trebuie alocate fonduri specifice și adecvate pentru dezvoltarea și consolidarea în continuare a PMI în următoarea perioadă bugetară care începe în 2014 și solicită tuturor părților implicate în elaborarea bugetului UE să acorde atenția cuvenită acestei nevoi. Acest lucru este esențial pentru a îndeplini obiectivele care au fost stabilite și pentru a nu se permite ca toate progresele și investițiile realizate deja să fi fost inutile;

2.

subliniază că este foarte important să se garanteze succesul PMI, întrucât orice altă variantă ar fi dezastroasă atât din punct de vedere ecologic, cât și din punct de vedere economic și social. Pentru a fi prospere, mult prea multe regiuni europene depind de mare, pentru ca aceasta să fie neglijată;

3.

salută intenția Comisiei Europene de a pune la dispoziție fonduri în valoare de 50 de milioane de euro pentru perioada 2011-2013, pentru a sprijini astfel dezvoltarea în continuare și punerea în aplicare a politicii maritime integrate, în special „creșterea albastră”, utilizarea durabilă a mărilor, oceanelor și coastelor noastre, protecția mediului marin, precum și promovarea ocupării forței de muncă în sectoarele maritime;

4.

insistă să se pună un accent mai puternic pe prioritatea reprezentată de „creșterea economică sustenabilă, ocuparea forței de muncă și inovare”. Acum, când Europa depune încă eforturi pentru a depăși cea mai severă criză economică din timpurile recente, acțiunile în acest sens merită cu siguranță mai multă atenție, fără a uita faptul că ele pot contribui substanțial la îndeplinirea obiectivelor programului Europa 2020;

5.

salută faptul că, prin programul de susținere, Comisia Europeană dorește să contribuie la punere în aplicare a strategiilor destinate diferitelor regiuni maritime. Strategiile regionale pentru spațiul maritim permit găsirea unor soluții specifice, prin utilizarea precisă a fondurilor, pentru diferitele provocări regionale;

6.

menționează că în Comunicarea privind cunoașterea mediului marin 2020 se analizează pe larg colectarea și consolidarea datelor – ambele fiind domenii în care autoritățile locale și regionale (ALR) joacă un rol important în calitate de autorități de finanțare. Prin urmare, trebuie urmărită o mai bună coordonare a eforturilor pentru a se evita suprapunerea lor;

7.

subliniază că planificarea spațiului maritim reprezintă un instrument important al politicii maritime integrate a UE, care ar trebui utilizat de fiecare dată când este util;

8.

salută importanța deosebită pe care Comisia o acordă cooperării cu țările din afara UE. Este o poziție cunoscută a Comitetului faptul că UE singură nu poate aborda cu succes gama largă a provocărilor cu care se confruntă mările noastre și, prin urmare, este absolut necesară implicarea cât mai strânsă a partenerilor noștri internaționali. Inițiativele precum Adunarea autorităților locale și regionale din zona euromediteraneeană (ARLEM), care se află în prezent în faza sa inițială, vor deveni în cele din urmă un instrument eficace pentru abordarea intereselor comune prin cooperare la nivel regional;

9.

consideră că este necesară promovarea unor proiecte emblematice concrete pentru dezvoltarea și demonstrarea know-how-ului maritim european, ca, de exemplu, dezvoltarea unui „port european curat” sau a unui „vapor european curat”. Astfel de proiecte emblematice ar putea să ilustreze posibilități tehnice care, dacă se bazează pe obiective politice generale, sunt în măsură să ducă pe termen mediu la ridicarea standardelor legale și la impunerea acestora la nivel european și internațional și astfel să genereze un avantaj competitiv pentru economia maritimă europeană (de exemplu în domeniul eficienței energetice, al reducerii emisiilor, al propulsiei alternative a navelor sau al securității navelor); totodată, astfel de proiecte emblematice pot fi realizate pe termen lung doar prin garantarea unui cadru financiar sigur pentru viitor;

10.

salută inițiativa de a crea o rețea mai integrată pentru cunoașterea mediului marin la nivel european. Având în vedere stadiul la care a ajuns TCI și cooperarea din ce în ce mai intensă dintre comunitățile oamenilor de știință din diferite state, actuala structură fragmentată pare atât anacronică, cât și extrem de ineficientă din punctul de vedere al costurilor;

11.

subliniază necesitarea punerii la dispoziție și începând cu 2014 a unor fonduri europene pentru politica maritimă integrată europeană, pentru a conferi abordării politice continuitate și forța de a se impune, sub rezerva dezbaterii cadrului financiar multianual după 2013; în acest context, fondul costier discutat deja de Comitetul Regiunilor și Parlamentul European reprezintă un posibil exemplu;

12.

își exprimă regretul că nu se acordă o atenție mai mare autorităților locale și regionale, deși comunicarea abordează într-o mare măsură chestiuni care țin de competența acestora și pentru care ele sunt adesea autoritățile de finanțare și/sau de punere în aplicare. Colectarea datelor este, poate, responsabilitatea statelor membre, dar în realitate este adesea efectuată la nivel local și regional;

13.

solicită ca ALR să fie consultate atunci când se adoptă și se pun în aplicare măsuri care urmăresc îndeplinirea obiectivului de îmbunătățire a calității adoptării deciziilor publice la toate nivelurile. CoR a solicitat deja ca, în acest domeniu, să se realizeze guvernanța la mai multe niveluri, respectând principiul subsidiarității și, de asemenea, solicită o implicare și o cooperare mai puternice cu țările din afara UE cu privire la cunoașterea mediului marin. Importanța îmbunătățirii coordonării cu acești parteneri cu privire la alte aspecte ale politicii maritime a fost deja larg recunoscută și beneficiile multiplicării acțiunilor comune în acest domeniu sunt destul de evidente;

14.

recomandă Comisiei să caute cele mai bune practici ale regiunilor Europei, atunci când va lua în considerare măsurile care se impun pentru promovarea sistemelor de informații ale zonelor de coastă, în cadrul acțiunilor ulterioare Recomandării privind gestionarea integrată a zonelor de coastă (ICZM). Unele dintre regiuni, precum Bretania, Schleswig-Holstein și Olanda de Sud, dar și altele, sunt în avangardă în acest domeniu și multe dintre practicile lor bune pot fi adaptate și altor regiuni;

15.

salută ideea de a adopta o abordare la nivel de bazin maritim în cazul sistemelor de observare privind mediul marin și identificării deficiențelor importante. Într-adevăr, merită analizată opțiunea de a oferi mai multe responsabilități convențiilor maritime regionale și consiliilor consultative regionale privind pescuitul, eventual chiar puteri de coordonare. Cu toate acestea, în toate cazurile, trebuie să se asigure interoperabilitatea datelor și respectarea unor standarde de calitate ridicate;

16.

propune Comisiei să sprijine elaborarea unor indicatori regionali de date care ar putea avea rolul de a defini mai bine prioritățile strategiilor maritime regionale, întrucât regiunile se numără printre principalii colectori și utilizatori de date;

17.

observă că rezulte mai bune se pot obține prin adoptarea unei abordări mai globale, printre altele prin punerea unui accent mai puternic pe rolul potențial al entităților private în dezvoltarea PMI. Fără a pierde din vedere dimensiunea socială a Uniunii Europene, este de asemenea important ca toate părțile interesate relevante să fie implicate în fiecare etapă a acestui proces. În afară de aceasta, toate părțile interesate relevante trebuie să fie invitate nu doar să contribuie la costurile colectării și protejării datelor, ci și să contribuie și cu idei și bune practici, care ar putea fi utilizate în mod benefic pentru a stimula astfel și mai mult creșterea economică și crearea de locuri de muncă în zona europeană;

18.

recunoaște că îmbunătățirea nivelului de cunoaștere a mediului marin este crucială nu doar pentru a înțelege mai bine procesele care au loc în mările noastre, dar și pentru a consolida celelalte două instrumente ale PMI – o mai bună planificare spațială maritimă și o mai bună supraveghere maritimă integrată;

19.

constată că această comunicare se concentrează pe colectarea și consolidarea datelor, care constituie cei doi pași inițiali ai procesului de formare a cunoștințelor. În același timp, acestea sunt etapele în care autoritățile locale și regionale sunt extrem de active;

20.

împărtășește punctul de vedere conform căruia inițiativa în cauză se bazează pe cerințele formulate în mai multe directive, care urmăresc în esență crearea mai multor programe de monitorizare coordonate pentru apele marine, simplificarea schimbului de informații dintre autoritățile publice, punerea la dispoziție a datelor publice, precum și stabilirea anumitor standarde comune;

21.

subliniază menționarea specială de către Comisie a importanței datelor privind zonele de coastă și a faptului că multe autorități regionale au elaborat sisteme de informații privind zonele de coastă. Este evident că pentru a maximiza beneficiile acestor acțiuni, trebuie obținut un anumit grad de interoperabilitate. În acest scop, Comisia ar trebui să analizeze modalitățile de îmbunătățire a cooperării și coordonării la nivel regional;

22.

recunoaște, de asemenea, importanța ideii ca datele să fie menținute cât mai aproape posibil de sursă. Deși propunerea este cu siguranță rezonabilă, trebuie să se asigure că nu reprezintă o sarcină suplimentară pentru autoritățile locale și regionale. În această privință, punctul de vedere al Comisiei conform căruia toate părțile interesate relevante ar trebui, de asemenea, să contribuie în mod corespunzător la protecția datelor, chiar și după încetarea interesului lor social și comercial, merită mai multă atenție;

23.

constată că în comunicare sunt urmărite trei obiective principale:

Îndeplinirea acestor obiective și trecerea de la abordarea actuală puternic fragmentată la o rețea integrată ar putea aduce economii care s-ar ridica până la 300 de milioane de euro pe an, autoritățile locale și regionale putând beneficia de o parte considerabilă a acestei sume.

24.

recomandă ca obiectivele menționate mai sus să fie îndeplinite prin continuarea dezvoltării și îmbunătățirii actualelor instrumente ale UE, cum ar fi inițiativa „Monitorizare Globală pentru Mediu și Securitate” (GMES) și „ur-EMODnet” (Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin). În afară de aceasta, recomandă cu fermitate Comisiei să analizeze modalitățile prin care poate face ca datele obținute din programele de dezvoltare regionale și de cercetare marină sprijinite de UE să fie disponibile în măsură mai mare pentru reutilizatori, garantând în special că normele de acces la datele privind pescuitul sunt puse în aplicare în totalitate de către statele membre și asigurându-se că datele colectate respectă standardele comune și oferă posibilități de utilizare în mai multe scopuri.

25.

este de acord cu intenția Comisiei de a continua eforturile către finalizarea a ceea ce aceasta numește o arhitectură operațională de date privind mediul marin. În opinia Comitetului, pentru a realiza acest lucru, Comisia ar trebui să implice toate părțile interesate și să încurajeze comunicarea dintre centrele de date naționale, precum și să creeze un secretariat pentru a administra ur-EMODnet;

26.

propune „comunității maritime” să solicite Institutului European de Inovare și Tehnologie înființarea în viitorul apropiat a unei comunități de cunoaștere și inovare (CCI) pentru domeniul tematic „Protecția și utilizarea durabilă a resurselor maritime”; o astfel de CCI ar putea să includă un spectru larg de activități științifice, tehnologice, economice și legate de educație, în domeniul resurselor biologice și minerale, precum și al energiei, ținând seama de protecția mediului.

2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/53

—

susține abordarea Comisiei Europene privind deschiderea piețelor feroviare, subliniind totodată faptul că scopul nu este competiția dezlănțuită, ci o competiție orientată către o productivitate sporită și către o mai bună servire a clienților din sectorul feroviar. Cu toate acestea, concurența este un mijloc, nu un scop, și trebuie să se desfășoare în condiții absolut echitabile pentru toți operatorii feroviari;

—

susține dezvoltarea rețelelor specializate (trenuri de mare viteză, transport de marfă), dar insistă asupra obiectivelor coeziunii europene și a necesității de a se evita crearea unei Europe cu mai multe viteze;

—

consideră că viitoarea propunere de cadru comun de finanțare va trebui clarificată, în special cu privire la ceea ce o deosebește de un „fond unic”, pe care Comitetul Regiunilor îl respinge. O cale de mijloc ar fi introducerea în noile dispoziții privind fondurile structurale a unui mecanism de direcționare a creditelor alocate modalităților durabile de transport, care să privilegieze, în special, finanțarea unor tronsoane din cadrul proiectelor prioritare ale TEN-T, precum și planurile de acțiune privind mobilitatea urbană;

—

în principiu, apreciază drept pozitivă legătura stabilită de Comisie între tarifarea modulată a zgomotului feroviar și adoptarea eurovinietei pentru internalizarea costurilor externe ale transportului cu camioane;

—

în ceea ce privește finanțarea infrastructurii, regretă că statele membre nu au obligația de a consulta autoritățile locale și regionale în contextul dezvoltării strategiei naționale a infrastructurilor feroviare;

—

regretă că Comisia nu își asumă un angajament legislativ obligatoriu din punct de vedere juridic cu privire la separarea completă dintre administratorii de infrastructuri și întreprinderile feroviare.

Raportor

:

dl Michel DELEBARRE (FR-PSE), primarul orașului Dunkerque

Documente de referință

:

Comunicarea Comisiei privind crearea unui spațiu feroviar unic european

COM(2010) 474 final

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea spațiului feroviar unic european

COM(2010) 475 final

1.

susține abordarea Comisiei Europene privind deschiderea piețelor feroviare, subliniind totodată faptul că scopul nu este competiția dezlănțuită, ci o competiție orientată către o productivitate sporită și către o mai bună servire a clienților din sectorul feroviar. Cu toate acestea, concurența este un mijloc, nu un scop, și trebuie să se desfășoare în condiții absolut echitabile pentru toți operatorii feroviari;

2.

își reafirmă sprijinul pentru consolidarea interoperabilității și a securității sistemelor feroviare în Uniunea Europeană, precum și pentru eliminarea oricăror obstacole juridice și/sau legate de infrastructură care îngreunează sau împiedică transportul feroviar între statele membre. Acestea trebuie să fie axele prioritare ale politicilor UE în materie de transport feroviar, pentru a promova astfel transportul transnațional între statele membre și pentru a contribui la realizarea efectivă a pieței unice. Rolul Agenției Europene a Căilor Ferate va trebui adaptat la înfăptuirea acestor priorități. În plus, Agenția Europeană a Căilor Ferate va trebui să dobândească competența de a arbitra și de a se substitui, eventual, autorităților naționale de siguranță ale statelor membre în caz de litigiu de certificare;

3.

este de acord cu implementarea principiului „poluatorul plătește” și cu internalizarea costurilor externe pentru toate modurile de transport, astfel încât să se creeze un adevărat spațiu cu condiții de concurență echitabile (level playing field);

4.

susține dezvoltarea rețelelor specializate (trenuri de mare viteză, transport de marfă), dar insistă asupra obiectivelor coeziunii europene și a necesității de a se evita crearea unei Europe cu mai multe viteze. În acest sens, instituțiile UE trebuie să asigure evitarea marginalizării și promovarea coridoarelor feroviare din regiunile situate în zone periferice față de axele centrale europene, pentru a favoriza astfel condiții de concurență echitabile și coeziunea veritabilă și efectivă a pieței unice;

5.

susține mobilizarea resurselor corespunzătoare pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare;

6.

consideră că viitoarea propunere de cadru comun de finanțare va trebui clarificată, în special cu privire la ceea ce o deosebește de un „fond unic”, pe care Comitetul Regiunilor îl respinge. Într-adevăr, CoR dezaprobă instituirea unui fond unic susceptibil, în special pe baza mijloacelor alocate în cadrul politicii de coeziune, să cumuleze ansamblul instrumentelor financiare europene destinate infrastructurii de transport. Într-adevăr, ar exista riscul ca mișcarea de „translație” a fondurilor să se soldeze cu o pierdere clară a mjloacelor alocate politicii din domeniul transporturilor și, mai mult decât atât, ca integrarea proiectelor din acest domeniu în strategiile de dezvoltare teritorializate să fie repusă în discuție. O cale de mijloc ar fi introducerea în noile dispoziții privind fondurile structurale a unui mecanism de direcționare a creditelor alocate modalităților durabile de transport, care să privilegieze, în special, finanțarea unor tronsoane din cadrul proiectelor prioritare ale TEN-T, precum și planurile de acțiune privind mobilitatea urbană;

7.

în ceea ce privește excluderile din domeniul de aplicare a legislației (articolul 2), relevă faptul că Comisia menține excluderea întreprinderilor feroviare care operează numai servicii de transport urban, suburban sau regional (articolul 2) și că această excludere se face conform prevederilor regulamentului privind obligațiile de serviciu public pentru transportul de călători, în forma sa actuală;

8.

recunoaște că întreprinderile feroviare regionale contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea locală și regională, făcând ca regiunile europene să devină mai atractive, consolidând transportul de mărfuri durabil, promovând ecoturismul și contribuind la crearea de noi locuri de muncă;

9.

în ceea ce privește serviciile feroviare (articolul 13, anexa III), întâmpină cu satisfacție faptul că utilizarea echipamentelor de alimentare electrică pentru curentul de tracțiune, ca și infrastructura de realimentare cu combustibil sunt incluse în pachetul minim de acces, pentru a se garanta accesul nediscriminatoriu la aceste servicii esențiale. Este important ca administratorul infrastructurii să asigure o alimentare electrică suficientă pentru traficul prevăzut și să încurajeze utilizarea energiilor de tracțiune care au impact ecologic redus;

10.

apreciază obligația de separare a operatorului de transport dominant de cel care exploatează infrastructurile de servicii cuprinse în anexa III. Această separare va contribui la mai buna dezvoltare a piețelor feroviare locale sau chiar internaționale;

11.

întâmpină cu satisfacție integrarea infrastructurilor portuare legate de activități feroviare în infrastructurile de servicii, la care accesul trebuie să fie mai transparent și mai deschis;

12.

optează pentru o definire mai precisă a alternativelor viabile, ceea ce permite operatorului infrastructurilor de servicii să refuze accesul, dacă există un serviciu similar „pe aceeași rută în condiții acceptabile din punct de vedere economic”;

13.

consideră că organismul de control trebuie să fie în măsură să arbitreze alocarea capacităților pentru serviciile feroviare;

14.

solicită completarea articolului 47 alineatul (5) cu o reglementare care să ofere în principiu același statut traficului între porturile maritime și hinterland pe care îl deține transportul internațional de marfă;

15.

consideră că orice infrastructură de servicii trebuie să beneficieze de aplicarea principiului „utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii” (use it or lose it), ceea ce presupune obligația organizării unei proceduri de licitație pentru desemnarea unui nou operator deja din momentul în care se intenționează suspendarea activității; de asemenea, consideră că infrastructurile de întreținere și alte infrastructuri tehnice nou construite pentru un anumit material rulant nu ar trebui rezervate pentru utilizarea de către o singură întreprindere feroviară pentru o perioadă de cinci ani;

16.

în ceea ce privește zgomotul produs de trenurile de marfă [articolul 31 alineatul (5) și anexa VIII], constată că, din punct de vedere ambiental, zgomotul reprezintă călcâiul lui Ahile al transportului feroviar. El este cauza a numeroase plângeri venite din partea cetățenilor care locuiesc în apropierea liniilor de cale ferată;

17.

confirmă că echiparea vagoanelor cu saboți de frână silențioși este măsura cea mai eficientă de combatere a zgomotului produs de trenuri. Finanțarea și definiția tehnică a acestui echipament sunt totuși problematice;

18.

în principiu, apreciază drept pozitivă legătura stabilită de Comisie între tarifarea modulată a zgomotului feroviar și adoptarea eurovinietei pentru internalizarea costurilor externe ale transportului cu camioane; constată însă că, în conformitate cu stadiul actual al proiectului de directivă, tarifarea costurilor externe ale zgomotului feroviar este obligatorie, pe când cea a costurilor traficului rutier este facultativă, situație care determina denaturări ale concurenței;

19.

salută propunerea Comisiei de introducere a obligației de a stabili tarife care să încurajeze diminuarea nivelului de zgomot produs de trenuri, dar regretă că propunerea Comisiei nu condiționează obligația de a stabili tarife care să încurajeze diminuarea nivelului de zgomot produs de trenuri de o obligație similară pentru transportul rutier de mărfuri; în plus, consideră că trebuie să se garanteze că vehiculele silențioase nu sunt supuse permanent unei proceduri administrative greoaie. În momentul în care va fi îndeplinit obiectivul de reducere a zgomotului, iar menținerea în vigoare a procedurii nu va mai avea utilitate reală pentru colectivitate, trebuie ca sistemul tarifelor de utilizare calculate în funcție de zgomotul emis să poată fi eliminat sau adaptat la situația dată;

20.

în ceea ce privește finanțarea infrastructurii (articolul 8, articolul 30, anexa VII), regretă că statele membre nu au obligația de a consulta autoritățile locale și regionale în contextul dezvoltării strategiei naționale a infrastructurilor feroviare. În plus, aceste autorități ar putea să pună la punct o strategie locală a infrastructurii feroviare pe o perioadă de cel puțin 5 ani;

21.

susține obligația de încheiere a unor contracte multianuale între state și administratorii infrastructurii, pentru finanțarea întreținerii și reînnoirii căilor de rulare. Cu toate acestea, trebuie să se garanteze că deciziile de interes public legate de infrastructură și de caracteristicile necesare acesteia rămân de competența statului membru respectiv;

22.

regretă totuși că autoritățile locale și regionale nu sunt implicate în mod explicit în negocierea acestor acorduri, care vor avea un impact puternic asupra stării rețelelor lor feroviare;

23.

în ceea ce îi privește pe solicitanții autorizați [articolul 3 alineatul (12), articolul 44], este mulțumit de extinderea noțiunii de solicitanți autorizați. Organismele care nu dispun de licențe feroviare, precum încărcătorii sau porturile, vor putea rezerva trase mult mai ușor, ceea ce ar trebui să contribuie, totodată, la dezvoltarea operatorilor de transport de mărfuri de proximitate (shortliners);

24.

în ceea ce privește deschiderea piețelor și reglementarea, în general, este în favoarea măsurilor de consolidare a competențelor organismului de reglementare, pentru ca acesta să poată controla mai bine accesul nediscriminatoriu la piața feroviară și să creeze stimuli corespunzători pentru a încuraja operatorii de infrastructură să ofere servicii eficiente. O posibilitate în acest sens poate consta și în păstrarea actualei opțiuni a statelor membre de a crea asemenea stimuli prin măsuri de reglementare. Ținând seama de provocările problematicii feroviare, cu o dimensiune multinațională din ce în ce mai accentuată, pentru aspectele care privesc mai multe state membre, trebuie luată în considerare instituirea unui organism de reglementare european, cu respectarea principiului subsidiarității și a competențelor organismelor de reglementare naționale. Într-o primă fază, Comisia ar putea crea un Comitet european al organismelor de reglementare feroviară, însărcinat să ia hotărâri, în apel, în cazul litigiilor naționale privind reglementarea rețelelor și care să dispună de mijloace de drept pentru a impune punerea acestora în aplicare în statele membre. De asemenea, în opinia Comitetului Regiunilor, Comisia trebuie să se implice mai activ în vederea introducerii unei terminologii de lucru comune, a unor norme de operare comune, precum și a unui sistem comun de gestionare a traficului, pentru a spori eficiența traficului feroviar;

25.

regretă că Comisia nu își asumă un angajament legislativ obligatoriu din punct de vedere juridic cu privire la separarea completă dintre administratorii de infrastructuri și întreprinderile feroviare. Într-adevăr, prin această separare se poate garanta în mai mare măsură accesul nediscriminatoriu la infrastructură, cu evitarea conflictelor de interese între administratorul unui monopol natural și unul dintre utilizatori. Trebuie să se poată dispune de orientări care să stabilească în mod clar competențele în materie de acces la rețea, peroane, terminale și la alte componente de infrastructură;

26.

subliniază faptul că separarea completă dintre administratorii de infrastructuri și întreprinderile feroviare nu poate contraveni, în niciun caz, principiului enunțat în articolul 345 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, conform căruia „tratatele nu aduc atingere regimului proprietății în statele membre”;

27.

în ceea ce privește transparența și tarifarea, întâmpină favorabil consolidarea separării contabile dintre activitățile de transport de marfă și cele de transport de călători și dintre activitățile de administrare a infrastructurii și cele de furnizare a serviciilor de transport (articolul 6).

28.

constată că sistemele de performanță și sistemele de îmbunătățire a performanței (deși obligatorii deja) care servesc la stabilirea responsabilității pentru întârzierea trenului nu sunt încă bine implementate în Uniunea Europeană;

29.

își pune totuși întrebări cu privire la nivelul de detaliere adecvat, referitor la motivele întârzierii enumerate în anexa VIII. Sugerează să se pornească de la obligația de a fi instituite sisteme de îmbunătățire a performanțelor corespunzătoare nevoilor și mijloacelor fiecărui administrator de infrastructură;

30.

apreciază faptul că s-au adus clarificări la documentele de referință ale rețelei, în special în ceea ce privește serviciile feroviare [articolele 27 și 56 alineatul (2)];

31.

în privința actelor delegate, constată că Comisia Europeană propune să îi fie acordate competențe însemnate, considerând că majoritatea anexelor propunerii sale vor putea fi modificate prin acte delegate (articolul 60). Aceste anexe conțin totuși elemente „esențiale” ale cadrului de reglementare din domeniul feroviar.