26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/1

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/2

1.

Articolul 1 alineatul (2) și articolul 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439/CEE (1) — raportate în special la articolul 2 alineatul (1) și la articolul 3 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — trebuie interpretate în sensul că un stat membru („statul membru gazdă”) are dreptul să nu recunoască un permis de conducere pentru categoria B emis de un alt stat membru („statul membru emitent”), cu încălcarea în aparență a condiției privind domiciliul, prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 91/439/CEE, unei persoane împotriva căreia statul membru gazdă a adoptat anterior măsuri în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 91/439/CEE, atunci când această persoană a dobândit ulterior, în statul membru emitent, un permis de conducere pentru categoria C fără încălcarea în aparență a condiției privind domiciliul?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, statul emitent poate refuza recunoașterea permisului de conducere pentru categoria C acordat acestei persoane?

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/2

1.

Este contrar dreptului comunitar, în special dreptului consumatorilor și al utilizatorilor, ca o instanță națională să nu se pronunțe din oficiu și in limine litis, precum și în orice fază a procedurii, cu privire la nulitatea sau la revizuirea unei clauze privind dobânzile aplicabile ratelor restante (în acest caz de 29 %) cuprinse într-un contract de credit pentru consumatori? Instanța menționată poate opta, fără a aduce atingere drepturilor consumatorului [recunoscute de] legislația comunitară, să lase să depindă de inițiativa debitorului posibilitatea de a analiza respectiva clauză (prin intermediul căii procedurale a opoziției care poate fi formulată de acesta)?

2.

În lumina articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1) și a articolului 2 din Directiva 2009/22/CE (2), cum trebuie interpretat în mod corespunzător în acest scop articolul 83 din Real Decreto Legislativo [Decretul regal legislativ] nr. 1/2007 (fostul articol 8 din Ley General para la Defensa de los Consumidores y Usuarios [Legea generală privind protecția consumatorilor și a utilizatorilor] nr. 26/1984 din 19 iulie 1984)? Care este domeniul de aplicare, în această privință, al articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE atunci când prevede că clauzele abuzive „nu creează obligații pentru consumator”?

3.

Controlul judiciar din oficiu și in limine litis poate fi exclus în cazul în care reclamantul stabilește în mod clar în cerere rata dobânzii aplicabile ratelor restante, valoarea creanței, inclusiv principalul și dobânzile, penalitățile contractuale și costurile, rata dobânzii și perioada pentru care se aplică respectivele dobânzi (sau trimiterea la o dobândă legală care se adaugă din oficiu la principal în temeiul legislației statului membru de origine), cauza acțiunii, inclusiv descrierea împrejurărilor invocate ca temei al creanței și al dobânzilor cerute, precizând dacă este vorba despre o dobândă legală, sau contractuală, despre o capitalizare a dobânzilor sau despre rata dobânzii creditului, dacă a fost calculată de reclamant și care este procentul de majorare în raport cu dobânda de bază a Băncii Centrale, astfel cum se prevede în regulamentul comunitar privind procedura europeană de somație de plată (3)?

4.

În lipsa transpunerii, [articolul 5 alineatul (1) literele (l) și (m), articolul 6 alineatul (1) litera (i) și articolul 10 alineatul (2) litera (l) din Directiva 2008/48/CE, atunci când menționează „măsurile pentru ajustarea acesteia”], obligă instituția financiară să includă în contract, într-un mod specific și distinct (iar nu în corpul textului, într-un mod indistinct), în mod clar și vizibil, ca „informații precontractuale”, referirile la rata dobânzii aplicabile ratelor restante în caz de neplată, precum și elementele luate în considerare pentru stabilirea acesteia (cheltuieli financiare, de recuperare …) și să includă o avertizare privind consecințele legate de elementele de cost?

5.

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE (4) implică obligația de a comunica exigibilitatea anticipată a creditului sau a împrumutului, care generează aplicarea dobânzilor aplicabile ratelor restante? Principiul interzicerii îmbogățirii fără justă cauză prevăzut la articolul 7 din Directiva 2008/48/CE este aplicabil în cazul în care instituția creditoare nu pretinde numai recuperarea bunului (capitalul împrumutului), ci și aplicarea unor dobânzi aferente ratelor restante deosebit de ridicate?

6.

În lipsa unei norme de transpunere și în lumina articolului 11 alineatul (2) din Directiva 2005/29/CE (5), instanța poate aprecia din oficiu ca fiind neloială practica de a introduce în textul contractului o clauză privind dobânzile aplicabile ratelor restante?

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/3

1.

Articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (1) se aplică și persoanelor care participă în procesul de transfer?

2.

În cazul în care răspunsul este unul negativ: efectul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul menționat este limitat prin aplicarea normelor de drept comunitar primar cu privire la protejarea secretelor comerciale?

3.

Dacă răspunsul la prima întrebare este unul afirmativ: articolul 18 alineatul (4) din regulamentul menționat limitează, în vederea protejării secretelor comerciale, obligația persoanelor care organizează transferul de a indica în documentul prevăzut în anexa VII producătorul sau colectorul deșeurilor inclusiv față de destinatarul deșeurilor, potrivit articolului 18 alineatul (1)?

4.

Dacă răspunsul la a treia întrebare este unul afirmativ: gradul limitării depinde de o evaluare de la caz la caz (interesele comerciale, pe de o parte, și protecția mediului, pe de altă parte)?

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/3

1.

Articolul 3 alineatul (2) prima teză din Regulamentul Dublin II (1), potrivit căruia un stat membru este îndreptățit să examineze o cerere de azil care îi este prezentată și pentru care, potrivit articolului 3 alineatul (1) din regulament, responsabilitatea soluționării revine unui alt stat membru (denumit în continuare „statul membru responsabil”), prin derogare de la această responsabilitate (așa-numita asumare a responsabilității), trebuie interpretat în sensul că o obligație a statului membru de a face uz, în beneficiul solicitantului de azil în cauză, de permisiunea care i-a fost acordată de respectiva dispoziție poate fi întemeiată și pe motive care nu își au originea în persoana solicitantului de azil sau în alte particularități specifice cazului concret, ci rezultă dintr-o situație existentă în statul membru responsabil care pune în pericol drepturile fundamentale ale solicitanților de azil, astfel cum sunt stabilite de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „CDF”)?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Motive relevante privind obligația statului membru de a-și asuma responsabilitatea din cauza situației existente în statul membru responsabil cu privire la garantarea drepturilor fundamentale prevăzute la articolul 3 alineatul (1), articolul 4, articolul 18, articolul 19 alineatul (2) și la articolul 47 din CDF pot rezulta din faptul că statul membru responsabil nu a îndeplinit în mod corespunzător pentru o perioadă nedeterminată anumite și/sau, în mod concomitent, mai multe cerințe prevăzute de Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (JO L 31, p. 18, Ediție specială 19/vol. 6, p. 48) și de dispozițiile Directivei 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (JO L 326, p. 13, Ediție specială 19/vol. 7, p. 242)?

3.

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare:

Din perspectiva garanțiilor consacrate în CDF, menționate mai sus, există în orice caz o obligație a statului membru de a face uz de posibilitatea conferită de articolul 3 alineatul (2) prima teză din Regulamentul Dublin II atunci când în statul membru responsabil se constată neregularități deosebit de grave care, în principiu, pun în pericol garanțiile procedurale acordate solicitanților de azil sau care amenință existența sau integritatea fizică a solicitanților de azil transferați?

4.

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua sau la a treia întrebare:

Din obligația statului membru de exercitare a posibilității conferite de articolul 3 alineatul (2) prima teză din Regulamentul Dublin II rezultă un drept subiectiv al solicitantului de azil față de acest stat membru de a solicita asumarea responsabilității?

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/4

1.

Articolul 49 CE se opune aplicării unei dispoziții naționale precum articolul 29 punctul 2° litera d) din Legea din 11 aprilie 1983, în măsura în care:

pe de o parte, această dispoziție permite acordarea unui credit fiscal, impozitul fictiv pe bunuri mobile, beneficiarilor de venituri din creanțe sau din împrumuturi acordate unui centru de coordonare în sensul Decretului regal nr. 187 din 30 decembrie 1982 privind crearea de centre de coordonare, atunci când societatea care utilizează fondurile împrumutate de către sau prin intermediul centrului de coordonare pentru a achiziționa un bun corporal pe care îl utilizează în Belgia pentru exercitarea activității sale profesionale acordă dreptul de folosință asupra acestuia din urmă unei societăți care face parte din același grup de societăți și care este rezidentă în Belgia, în timp ce, pe de altă parte, această dispoziție nu permite acordarea unui credit fiscal dacă aceeași societate acordă un drept de folosință asupra aceluiași bun corporal unei societăți care face de asemenea parte din același grup de societăți, dar care este rezidentă într-un alt stat membru decât Belgia?

2.

Articolul 10 CE, coroborat cu articolul 49 CE, trebuie să fie înțeles în sensul că interzice o interpretare a unei dispoziții precum articolul 29 punctul 2° litera d) din Legea din 11 aprilie 1983 care ar supune acordarea unui credit fiscal, impozitul fictiv pe bunuri mobile, beneficiarilor de venituri din creanțe sau din împrumuturi acordate unui centru de coordonare în sensul Decretului regal nr. 187 din 30 decembrie 1982 privind crearea de centre de coordonare condiției ca niciun drept de folosință asupra bunului corporal finanțat prin intermediul acestor creanțe sau împrumuturi să nu fie acordat unui membru al grupului stabilit într-un alt stat membru de către nicio societate din grup, iar nu numai de către societatea care achiziționează bunul corporal ca urmare a acestei finanțări și care îl utilizează în Belgia pentru exercitarea activității sale profesionale?

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/5

1.

În cazul în care un zbor a avut o întârziere la plecare care este inferioară limitelor definite în articolul 6 alineatul (1) din regulament, însă sosirea la ultima destinație a avut loc cu o întârziere de cel puțin trei ore față de ora de sosire prevăzută, pasagerii au dreptul la o compensație conform articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 din 11 februarie 2004 (1)?

2.

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

În cazul unui zbor compus din mai multe etape de călătorie, pentru a se stabili dacă există o întârziere în sensul articolului 6 alineatul (1) din regulament, trebuie să se aibă în vedere fiecare etapă de călătorie sau distanța față de ultima destinație?

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/5

1.

În cazul producerii unui accident rutier în care sunt implicați un autovehicul și un pieton care traversa carosabilul, din care rezultă vătămări corporale și daune materiale pentru pieton, trebuie să se considere că excluderea despăgubirii unor astfel de prejudicii în cazul în care fapta cauzatoare este imputabilă comportamentului pietonului, în conformitate cu interpretarea dată articolelor 505 și 570 din Codul civil portughez, este contrară dreptului comunitar, mai exact articolului 3 alineatul (1) din Prima directivă (72/166/CEE) (1), articolului 2 alineatul (1) din A doua directivă (84/5/CEE) (2) și articolului 1a din A treia directivă (90/232/CEE) (3), introdus prin articolul 4 din A cincea directivă (2005/14/CE) (4) (toate având ca obiect asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule), ținând seama de jurisprudența Curții cu privire la împrejurările în care poate fi exclusă despăgubirea în temeiul asigurării obligatorii auto?

2.

În caz afirmativ, mai precis în cazul în care această excludere a despăgubirii este contrară dreptului comunitar, este conformă cu directivele în discuție interpretarea dispozițiilor menționate din Codul civil portughez potrivit căreia despăgubirea trebuie redusă sau limitată în funcție de culpa pietonului, pe de o parte, și de riscul inerent deplasării autovehiculului, pe de altă parte, în producerea accidentului?

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/6

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/6

—

Admiterea recursului și anularea Hotărârii Tribunalului din 12 noiembrie 2010, pronunțate în cauza T-113/08, Regatul Spaniei/Comisia Europeană

—

anularea tuturor corecțiilor financiare privind ajutoarele pentru producția de ulei de măsline acordate prin Decizia 2008/68/CE a Comisiei din 20 decembrie 2007 (1) sau, în subsidiar, anularea corecțiilor financiare în sectorul producției de ulei de măsline care privesc cheltuieli al căror avans a fost achitat înainte de 24 noiembrie 2002, sau în subsidiar, anularea corecțiilor financiare în sectorul producției de ulei de măsline care privesc cheltuieli al căror avans a fost achitat înainte de 15 iulie 2000.

1.

Contradicție internă în raționamentul urmat de Tribunal și încălcare a articolului 8 din Regulamentul nr. 1663/95 (2) întrucât a acceptat ca Comisia să își întemeieze corecția financiară pe nereguli care nu sunt conținute în înscrisul AGR 16844 prin care s-au comunicat rezultatele anchetei HO/2002/91/ES.

2.

Încălcarea articolelor 36 și 53 din Statutul Curții de Justiție rezultată din motivarea insuficientă a hotărârii în măsura în care nu se face mențiune și așadar, nu se statuează cu privire la o susținere esențială formulată de Regatul Spaniei în procesul-verbal al ședinței, privind determinarea dies ad quem a termenului de 24 de luni prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul 729/70 (3) și la articolul 7 din Regulamentul 1258/1999 (4).

3.

Încălcarea termenului de 24 de luni prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul 729/70 și la articolul 7 din Regulamentul 1258/1999:

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/7

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă Yorma’s AG la plata cheltuielilor de judecată.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/7

—

Anularea în parte a Deciziei nr. 3 241 011 280 a Comisiei care conține o cerere de plată, în măsura în care, în raport cu Republica Ungară, se califică drept nesubvenționabile, în temeiul Facilității Schengen, anumite cheltuieli în legătură cu măsurile 1, 3, 4, 5 și 6 din obiectivul III/A, cu obiectivul vamal III/B și, în cadrul obiectivului I/C, cu stabilirea controlului de frontieră fluvial de la Mohács și stația feroviară de mărfuri de la Eperjeske;

—

în subsidiar, anularea în parte a Deciziei nr. 3 241 011 280 a Comisiei care conține o cerere de plată, în măsura în care, în raport cu Republica Ungară, se califică drept nesubvenționabile sau drept numai parțial subvenționabile, în temeiul Facilității Schengen, anumite cheltuieli în legătură cu măsurile 1, 3, 4, 5 și 6 din obiectivul III/A și cu obiectivul vamal III/B;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/8

—

Anularea în totalitate, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei C(2010) 7694 final a Comisiei din 9 noiembrie 2010 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE, a articolului 53 din Acordul privind SEE și a articolului 8 din Acordul între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian (cazul COMP/39.258 — Transport aerian de mărfuri), în măsura în care se referă la Air France KLM, precum și anularea motivelor pe care se întemeiază dispozitivul acesteia;

—

anularea, cel puțin, a articolului 5 literele (b) și (d) din Decizia nr. C(2010) 7694 final din 9 noiembrie 2010 prin care se impun două amenzi Air France-KLM și a motivelor pe care se întemeiază această decizie sau reducerea acestor amenzi la un cuantum adecvat, în temeiul articolului 261 TFUE;

—

în orice ipoteză, obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv se întemeiază pe stabilirea eronată în sarcina reclamantei a răspunderii pentru practicile Société Air France și ale KLM cu încălcarea obligației de motivare, a normelor privind imputarea, în sarcina societăților-mamă, a practicilor filialelor acestora și a normelor privind succesiunea întreprinderilor în cadrul grupurilor, precum și a principiilor răspunderii personale și individualității sancțiunilor.

2.

Cel de al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului la o instanță judecătorească independentă și imparțială, prin adoptarea deciziei atacate de către o autoritate care dispune în același timp de competențe de investigare și de sancționare, contrar articolelor 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolului 6 alineatul (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

3.

Cel de al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea Comunicării privind clemența adoptate de Comisie în 2002 (1) și pe încălcarea principiilor egalității de tratament și încrederii legitime, rezultând din aplicarea acestei comunicări în favoarea Lufthansa/Swiss, care nu ar îndeplini condițiile prevăzute de Comunicarea privind clemența.

4.

Cel de al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea obligației de motivare ce reiese dintr-o contradicție între dispozitivul și motivele deciziei atacate în ceea ce privește definirea încălcării imputate reclamantei.

5.

Cel de al cincilea motiv se întemeiază pe lipsa motivării și pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării care rezultă din abandonarea procedurii împotriva a unsprezece companii aeriene.

6.

Cel de al șaselea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor neretroactivității sancțiunilor mai severe și încrederii legitime care rezultă din aplicarea Orientărilor Comisiei privind calcularea amenzilor din 2006 (2) în ceea ce privește calcularea amenzilor impuse reclamantei, în pofida faptului că aceste orientări au fost adoptate ulterior inițierii investigației; această aplicare retroactivă a Orientărilor din 2006 ar fi determinat o creștere semnificativă a nivelului amenzilor care nu ar fi putut fi prevăzută în mod rezonabil la data faptelor.

7.

Cel de al șaptelea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului reclamantei de a fi ascultată și a principiului egalității armelor în ceea ce privește calculul amenzilor care îi sunt impuse, întrucât nu a avut loc nicio dezbatere în contradictoriu cu privire la elementele esențiale ale calculului amenzilor.

8.

Cel de al optulea motiv se întemeiază pe erori care afectează calculul amenzilor impuse reclamantei, având în vedere că aceste amenzi ar fi fost calculate pe baza unor valori ale vânzărilor greșite (i) care ar trebui să includă numai suprataxele în cauză, iar nu tarifele, și (ii) care nu ar putea să includă sumele care corespund a 50 % din veniturile inbound obținute de Société Air France și de KLM în Spațiul Economic European.

9.

Cel de al nouălea motiv se întemeiază pe aprecierea eronată a gravității practicilor Société Air France și ale KLM, care reiese din erorile vădite de apreciere și din încălcarea principiului egalității de tratament constând, pe de o parte, în refuzul de a lua în considerare gravitatea mai redusă a încălcărilor referitoare la suprataxe, cota de piață modestă cumulată a părților, marjele de profit reduse obținute de Société Air France și de KLM și deteriorarea situației financiare a acestora din urmă din cauza crizei economice din sectorul transportului aerian de mărfuri și, pe de altă parte, în includerea în perimetrul încălcării a contactelor referitoare la practici aplicate în afara Spațiului Economic European.

10.

Cel de al zecelea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului proporționalității sancțiunilor și pe o eroare vădită de apreciere rezultând din aplicarea unui cuantum suplimentar de 16 % la amenzile impuse reclamantei și pe lipsa motivării cu privire la procentul de 16 % reținut cu acest titlu.

11.

Cel de al unsprezecelea motiv se întemeiază pe calcularea greșită a duratei încălcării reținute în sarcina Société Air France care a determinat o creștere nejustificată a amenzii impuse reclamantei pentru această încălcare.

12.

Cel de al doisprezecelea motiv se întemeiază pe caracterul vădit insuficient al reducerii cu 15 % a amenzilor impuse reclamantei în considerarea regimurilor de reglementare a transportului aerian de mărfuri între statele membre și state terțe.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/9

—

Anularea în totalitate, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei Comisiei Europene nr. C(2010) 7694 final din 9 noiembrie 2010 privind o procedură de aplicare a articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a articolului 53 din Acordul SEE și articolul 8 din Acordul între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian, cazul COMP/39.258 — Transport aerian de mărfuri, în ceea ce privește Société Air France, precum și a considerentelor pe care se întemeiază dispozitivul;

—

cu titlu subsidiar, anularea articolului 5 litera (b) din Decizia nr. C(2010) 7694 final din 9 noiembrie 2010 prin care se aplică o amendă Société Air France și a considerentelor pe care se întemeiază acesta sau reducerea respectivei amenzi la o valoare adecvată, pe baza articolului 261 TFUE;

—

în toate cazurile, condamnarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/9

—

Anularea în tot sau în parte a articolelor 1-7 ale deciziei sau

—

reducerea amenzilor aplicate prin articolul 5 din decizie și

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Prin intermediul primului motiv, reclamanta invocă faptul că:

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta invocă faptul că Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere în calcularea amenzii, încălcând Regulamentul 1/2003 (1), Orientările privind calcularea amenzilor și principiile proporționalității și egalității de tratament, precum și obligația de motivare, contrar articolelor 41 și 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolului 296 TFUE și altor principii generale ale dreptului UE. În această privință, reclamanta susține că:

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/10

—

Admiterea prezentei acțiuni în anulare împotriva deciziei pronunțate de pârâtă la 1 decembrie 2010 în cazul COMP/39.784 –Omnis/Microsoft);

—

Trimiterea cauzei pârâtei spre soluționare;

—

În secundar, păstrarea cauzei spre soluționare de Tribunal și admiterea plângerii reclamantei.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că refuzul pârâtei de a investiga abuzurile companiei Microsoft pe piața EAS/ERP (Entreprise Application Software/Entreprise Resource Planning) se bazează pe o motivare netemeinică și nefondată.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că pârâta a apreciat în mod greșit importanța cazului, ajungând la concluzia netemeinică, nelegală și nefondată că subiectul adus în discuție de reclamantă nu prezintă interes pentru UE.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că decizia pârâtei de a nu da curs plângerii reclamantei este nefondată și nelegală, încălcând drepturile acesteia din urmă.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că decizia pârâtei a fost luată fără a avea documente de natură a demonstra susținerile Microsoft, astfel că prin această decizie comportamentul anti-concurențial adus în discuție în plângerea depusă continuă, dezvoltarea reclamantei fiind astfel blocată.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/11

—

Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 7 noiembrie 2010 în cauza R 923/2009-2 și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/11

—

Declararea admisibilității acțiunii formulate de doamna Nadiany Bamba;

—

anularea Regulamentului (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Coasta de Fildeș;

—

anularea Deciziei 2011/18/PESC a Consiliului din 14 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 2010/656/PESC a Consiliului de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d'Ivoire, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolelor 87 și 91 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

1.

Primul motiv se întemeiază pe o încălcare a drepturilor la apărare și a dreptului la un proces echitabil prevăzute la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), în măsura în care actele atacate:

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe o încălcare a dreptului fundamental la respectarea proprietății, prevăzut la articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/13

1.

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.

AH suportă toate cheltuielile de judecată.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/13

1.

Respinge acțiunea.

2.

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și un sfert din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Marcuccio.

3.

Domnul Marcuccio suportă trei sferturi din propriile cheltuieli de judecată.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/13

1.

Anulează decizia Comisiei Europene din 4 martie 2009, privind refuzul de a iniția o investigație administrativă privind fapte invocate de hărțuire morală al căror autor ar fi fost unul dintre foștii superiori ierarhici ai doamnei Skareby.

2.

Comisia Europeană suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/14

—

Anularea deciziei AIPN din 26 octombrie 2010 de respingere a reclamației reclamantului privitoare la nepromovarea sa la gradul AD 12 în cadrul exercițiului de promovare 2010;

—

în măsura în care este necesar, anularea deciziei AIPN de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD 12 în cadrul exercițiului de promovare 2010;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

26.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/14

—

Anularea deciziei din 11 mai 2010 a comisiei de evaluare privind respingerea candidaturii doamnei Silvia Bojinova în cadrul concursului COM/INT/EU2/10/AD5, precum și a deciziei confirmative a AIPN din 26 octombrie 2010 de respingere a reclamației corespunzătoare formulate la 6 august 2010;

—

anularea deciziei din 10 mai 2010 a comisiei de evaluare privind respingerea candidaturii doamnei Dorina Maria Ghiba la concursul intern COM/INT/EU2/AST3, precum și a deciziei AIPN din 26 octombrie 2010 de respingere a reclamației corespunzătoare formulate la 4 august 2010;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.