23.3.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 91/1

---

AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 3 martie 2011

cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit

(CON/2011/17)

2011/C 91/01

Introducere și temei juridic

La 13 octombrie 2010, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit din partea Consiliului Uniunii Europene o solicitare de emitere a unui aviz cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit (1) (denumit în continuare „regulamentul propus”).

Competența BCE de a adopta un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) și pe articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deoarece regulamentul propus cuprinde dispoziții care au incidență asupra contribuției Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) la buna desfășurare a politicilor referitoare la stabilitatea sistemului financiar, astfel cum este prevăzută la articolul 127 alineatul (5) din Tratat. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Observații cu caracter general

1.

BCE apreciază obiectivul principal al regulamentului propus, acela de a institui un cadru de reglementare la nivelul Uniunii care să includă vânzarea în lipsă și practicile echivalente întemeiate pe utilizarea swapurilor pe riscul de credit (SRC). BCE constată că regulamentul propus încorporează multe dintre recomandările formulate în cadrul contribuției din 2010 a Eurosistemului la consultarea publică organizată de Comisie cu privire la vânzarea în lipsă (2). Contribuția din 2010 a Eurosistemului a recunoscut că vânzarea în lipsă poate contribui, în condiții de piață normale, la stabilirea eficientă a prețurilor instrumentelor tranzacționate și la păstrarea lichidității piețelor; pe de altă parte, aceasta a indicat și preocupări privind riscurile asociate vânzării în lipsă, precum perturbarea pieței, abuzul de piață și nedecontarea tranzacțiilor (3). BCE susține în general cadrul de reglementare al Uniunii care are rolul de a oferi soluții pentru aceste preocupări și care cuprinde regulamentul propus și modificările aduse Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (4), aflate în prezent în studiu (5). Un astfel de cadru uniform la nivelul Uniunii este necesar pentru integrarea piețelor financiare din Uniune, având în vedere că acesta va încuraja, de asemenea, convergența cu regulile adoptate în alte centre financiare majore, precum Statele Unite (6). BCE va prezenta comentarii detaliate privind modificările Directivei 2003/6/CE dacă este consultată în timp util cu privire la acestea.

2.

În conformitate cu contribuția din 2010 a Eurosistemului (7), BCE apreciază: (a) regimul de transparență aplicabil vânzării în lipsă a acțiunilor conform modelului pe două niveluri recomandat inițial de Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (8); și (b) divulgarea obligatorie către autoritățile competente a informațiilor privind pozițiile scurte nete importante referitoare la emitenții de datorie suverană din Uniune sau pozițiile descoperite echivalente pe swapuri pe riscul de credit (9). BCE susține cerințele care vizează riscul de nedecontare determinat de vânzarea în lipsă fără prevalidare (10), conform cărora persoanele fizice sau juridice nu ar trebui să poată efectua o tranzacție de vânzare în lipsă dacă nu a împrumutat acțiunile sau instrumentul de datorie suverană, dacă nu a încheiat un acord de împrumut sau dacă nu va putea să împrumute la momentul decontării în baza unui acord confirmat. În plus, BCE apreciază propunerile conform cărora: (a) autoritățile competente vor primi competențe armonizate pentru a impune în situații excepționale restricții temporare asupra vânzărilor în lipsă și asupra tranzacțiilor cu SRC, sub coordonarea Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) (11); și (b) AEVMP propriu-zisă va primi drepturi specifice de intervenție în situațiile în care există o amenințare la adresa funcționării normale și a integrității sistemului financiar din Uniune (12).

3.

BCE constată că mai multe inițiative de reglementare ale Uniunii, inclusiv regulamentul propus privind compensarea contrapartidelor centrale și registrele centrale de tranzacții (13), precum și revizuirea Directivei 2004/39/CE privind privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) (14), au ca obiectiv să mărească numărul de cerințe privind divulgarea pentru diferite tipuri de active și entități raportoare. BCE apreciază această direcție generală, cu condiția asigurării consecvenței și evitării suprapunerilor sau a vidurilor de reglementare. În temeiul funcțiilor sale statistice și de asigurare a stabilității financiare, Eurosistemul are un interes special în acest domeniu și va urmări, în cooperare cu Comisia, progresul în acest domeniu.

Observații specifice

Domeniul de aplicare

4.

BCE recomandă (15) ca instrumentele de datorie suverană reglementate de regulamentul propus să fie definite ca fiind instrumentele emise sau garantate de entitățile care aparțin sectorului public al statelor membre sau al Uniunii, unde definiția aplicabilă „sectorului public” ar trebui să fie cea deja prezentă în legislația secundară a Uniunii (16). O astfel de tehnică legislativă va avea avantajul de a exclude orice vid de reglementare neintenționat și totodată va asigura faptul că instrumentele de debit emise de băncile centrale din cadrul SEBC, ca parte a procesului de transpunere a politicii monetare, nu sunt calificate drept instrumente de datorie suverană, ceea ce ar fi contrar interdicției de finanțare a sectorului public de către băncile centrale prevăzută la articolul 123 din Tratat.

5.

Anumite activități prevăzute expres de formare de piață și de pe piața primară sunt exceptate de la aplicarea regimului de transparență și de intervenții de reglementare avut în vedere de regulamentul propus (17). Această exceptare este justificată de vreme ce, printre altele, buna funcționare a activităților de formare de piață este crucială pentru ca multe clase de active, inclusiv instrumentele de creanță emise de entitățile din sectorul public din statele membre, să rămână lichide și disponibile ca garanții în operațiunile de politică monetară ale băncilor centrale. Pe de altă parte, ar trebui evitate eventualele abuzuri de utilizare a excepției privind formarea pieței, în special prin asigurarea faptului că activitatea proprie a unui formator de piață nu beneficiază de această exceptare (18). BCE recomandă (19) delegarea de competențe Comisiei pentru a adopta, în baza propunerii AEVMP, standarde tehnice relevante care să asigure un echilibru adecvat între considerațiile de mai sus. Aceste standarde tehnice pot avea în vedere: (a) caracteristicile detaliate ale activităților de formare de piață care beneficiază de această scutire; (b) procedurile de raportare pentru divulgarea activităților de formare de piață către autoritățile competente; și (c) structura portofoliului și procedurile de înregistrare care trebuie utilizate de formatorii de piață pentru a identifica în mod clar caracterul unei tranzacții, și anume dacă aceasta este o tranzacție de formare de piață sau un alt tip de tranzacție, precum și pentru a exclude reînregistrarea tranzacțiilor fără notificarea autorității competente.

6.

O altă exceptare de la aplicarea cadrului de reglementare stabilit de regulamentul propus se referă la activitățile de susținere a stabilizării prețurilor în cursul unei oferte de valori mobiliare, pentru o durată limitată de timp, în cazul în care acestea sunt supuse unei presiuni de vânzare (20). Astfel cum se observă în contribuția din 2010 a Eurosistemului (21), BCE este de acord cu aprecierea Comisiei conform căreia mecanismele de stabilizare sunt, ca și formarea de piață, activități legitime importante pentru buna funcționare a piețelor primare (22). BCE apreciază faptul că exceptarea legată de măsurile de stabilizare în contextul sistemului privind vânzarea în lipsă este definită în regulamentul propus prin intermediul unei trimiteri la definiția utilizată în cadrul sistemului Uniunii privind prevenirea abuzului de piață (23). În același timp, BCE recomandă (24) delegarea de competențe Comisiei pentru a adopta, pe baza propunerii AEVMP, standardele tehnice de punere în aplicare care să asigure aplicarea uniformă a exceptării pentru măsurile de stabilizare în cadrul sistemului privind vânzarea în lipsă. Astfel de standarde tehnice ar completa standardele tehnice elaborate cu privire la exceptarea referitoare la măsurile de stabilizare din cadrul sistemului privind abuzul de piață (25). Pentru a respecta caracteristicile specifice ale celor două situații, este recomandată existența a două serii separate de standarde tehnice de punere în aplicare, acesta fiind și un element de tehnică legislativă adecvată.

Standarde de raportare și divulgare

7.

În temeiul regulamentului propus, Comisia este mandatată să adopte, în baza propunerii AEVMP: (a) standarde tehnice de reglementare care să precizeze informațiile ce trebuie furnizate autorităților competente cu privire la pozițiile scurte nete care depășesc pragul de raportare specificat (26); și (b) standarde tehnice de punere în aplicare care să precizeze modalitățile prin care se publică informațiile cu privire la pozițiile scurte nete care depășesc pragul de divulgare specificat (27). BCE recomandă (28) precizarea cu claritate a mandatului legislativ acordat Comisiei pentru ca formatele utilizate în scopul raportării și divulgării în asemenea cazuri să permită consolidarea și evaluarea în timp util la nivelul Uniunii a pozițiilor de vânzare în lipsă care afectează anumiți emitenți. Consecvența formatelor de raportare va fi esențială pentru a asigura un răspuns eficient al AEVMP și al autorităților naționale competente, precum și, în funcție de competențele respective ale acestora, al SEBC și al Comitetului european pentru risc sistemic (CERS), la potențiale perturbări ale pieței.

8.

Cu privire în mod specific la obligațiile de divulgare impuse entităților implicate în operațiuni de vânzare în lipsă (29), BCE înțelege că regulamentul propus intenționează ca această divulgare să fie realizată prin intermediul unor mecanisme desemnate în mod oficial pentru stocarea centralizată a informațiilor reglementate, introduse ca parte a regimului de transparență al Uniunii pentru titlurile de valoare (30). În principiu, BCE susține această metodă de divulgare, recomandând totodată (31) ca aceasta să se bazeze pe raportare interactivă, utilizând formate de date standard, pentru a permite o consolidare eficientă și un acces flexibil în mod integrat la informații la nivelul Uniunii. De exemplu, toate informațiile divulgate pot fi disponibile prin intermediul AEVMP în baza accesului centralizat la mecanisme desemnate în mod oficial. Aceasta ar reflecta implicațiile transfrontaliere ale riscurilor generate de vânzarea în lipsă și rolul de coordonare prevăzut pentru AEVMP în cadrul regulamentului propus.

Schimbul de informații

9.1.	Regulamentul propus stabilește mecanisme pentru schimbul de informații între autoritățile naționale competente și AEVMP cu privire la pozițiile scurte nete raportate acestor autorități competente. BCE face următoarele recomandări în această privință (32).

9.2.

În primul rând, ca un minim, modalitățile propuse de schimb de informații între autoritățile competente și AEVMP ar trebui să devină mai eficiente, în special prin asigurarea pentru AEVMP a posibilității de a adresa cereri privind schimbul de informații în timp real, atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea eficientă a atribuțiilor sale. Pe termen lung, AEVMP ar trebui să dobândească acces automat la toate informațiile raportate în temeiul regulamentului propus. Prin urmare, BCE recomandă ca AEVMP să inițieze activități de stabilire a unor mecanisme centralizate de colectare a informațiilor la nivelul Uniunii, care să aplice un identificator comun al entităților raportoare și o taxonomie comună minimă; aceste mecanisme ar trebui să permită accesul flexibil în timp real la informații în scopul aplicării politicilor, asigurând totodată confidențialitatea datelor primite. BCE consideră că instituirea unor asemenea mecanisme centralizate ar contribui la depășirea limitelor inerente ale utilizării unor seturi de microdate necoordonate și, de asemenea, ar permite utilizarea informațiilor colectate în baza regulamentului propus împreună cu alte seturi de date disponibile, minimizând sarcina administrativă pentru entitățile raportoare și autoritățile publice (33).

9.3.

În al doilea rând, regulamentul propus ar trebui, de asemenea, să prevadă în mod expres schimbul de informații între AEVMP și băncile centrale din cadrul SEBC pentru a facilita îndeplinirea funcțiilor SEBC de colectare a datelor statistice (34) și de monitorizare și evaluare a stabilității financiare (35).

9.4.

În al treilea rând, regulamentul propus ar trebui să prevadă schimbul de informații între AEVMP și CERS, în vederea facilitării colectării de către CERS de informații în vederea îndeplinirii atribuțiilor acestuia și în vederea identificării și prioritizării riscurilor sistemice care pot apărea în urma evoluțiilor din cadrul sistemului financiar (36).

Drepturi de intervenție

10.

Regulamentul propus permite consultarea opțională a CERS de către AEVMP în legătură cu măsurile impuse în situații excepționale de către AEVMP în vederea contracarării efectelor adverse ale vânzării în lipsă (37). BCE recomandă (38) ca AEVMP să aibă și dreptul de a consulta CERS atunci când este notificată cu privire la măsuri introduse de autoritățile naționale competente. Ar putea fi stabilite termene corespunzătoare, pentru a asigura desfășurarea eficientă a acestor consultări (39). BCE constată că o consultare a CERS cu privire la măsuri de intervenție întreprinse în cadrul sistemului Uniunii privind vânzarea în lipsă ar permite includerea corespunzătoare a perspectivei macroprudențiale în intervențiile avute în vedere. În plus, autoritățile europene de supraveghere (AES), inclusiv AEVMP, trebuie să colaboreze strâns cu CERS și să-i ofere toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor acestuia în timp util și în mod regulat (40), CERS putând solicita informații suplimentare de la AES (41). Dispozițiile care prevăd consultarea CERS de către AEVMP cu privire la intervențiile avute în vedere cu privire la vânzarea în lipsă vor permite CERS, mai întâi, să evalueze în cunoștință de cauză și în timp util necesitatea unei cereri de informații suplimentare într-o situație specifică, având în vedere riscurile sistemice potențiale și, în al doilea rând, să formuleze asemenea cereri, dacă este cazul, în mod pragmatic și consecvent. În cazul în care BCE recomandă modificarea regulamentului propus, propunerile de redactare specifice însoțite de o explicație în acest sens se regăsesc în anexă.

---

(1)  COM(2010) 482 final.

(2)  A se vedea „Consultarea publică organizată de Comisie cu privire la vânzarea în lipsă – Răspunsul Eurosistemului” din 5 august 2010 (denumită în continuare „Contribuția din 2010 a Eurosistemului”) disponibilă pe website-ul BCE, la adresa http://www.ecb.europa.eu

(3)  A se vedea contribuția din 2010 a Eurosistemului, răspunsul la întrebarea 1, p. 2.

(4)  JO L 96, 12.4.2003, p. 16.

(5)  A se vedea documentul consultării de către Comisie, „Consultarea publică privind o revizuire a Directivei privind abuzul de piață (Directiva MAD)”, 25 iunie 2010, disponibilă pe website-ul Comisiei la adresa http://www.ec.europa.eu

(6)  A se vedea contribuția din 2010 a Eurosistemului, răspunsul la întrebarea 3, p. 4.

(7)  A se vedea contribuția din 2010 a Eurosistemului, ultimul paragraf al secțiunii introductive, p. 2, și răspunsurile la întrebările 4 și 5 și la întrebarea 6, p. 4-5.

(8)  Sunt prevăzute notificarea și divulgarea pozițiilor scurte nete pe acțiuni către autoritățile de reglementare și piețe la două praguri diferite. Pragul pentru notificarea autorităților de reglementare este cel mai mic dintre cele două (a se vedea articolele 5 și 7 din regulamentul propus).

(9)  A se vedea articolul 8 din regulamentul propus.

(10)  A se vedea articolele 12 și 13 din regulamentul propus.

(11)  A se vedea articolele 16-23 din regulamentul propus.

(12)  A se vedea articolul 24 din regulamentul propus.

(13)  Propunere de regulament privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții, COM(2010) 484 final.

(14)  Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).

(15)  A se vedea modificarea propusă 5 din anexa la prezentul aviz.

(16)  A se vedea Regulamentul (CE) nr. 3603/93 al Consiliului din 13 decembrie 1993 de precizare a definițiilor necesare aplicării interdicțiilor menționate la articolul 104 și 104b alineatul (1) din Tratat (JO L 332, 31.12.1993, p. 1).

(17)  A se vedea articolul 15 din regulamentul propus.

(18)  A se vedea contribuția din 2010 a Eurosistemului, răspunsurile la întrebările 7-9, p. 5-7; a se vedea, de asemenea, considerentul 19 din regulamentul propus.

(19)  A se vedea modificarea propusă 8 din anexa la prezentul aviz.

(20)  A se vedea articolul 15 alineatul (4) din regulamentul propus, coroborat cu considerentul (11) și articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 2273/2003 al Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind derogările prevăzute pentru programele de răscumpărare și stabilizarea instrumentelor financiare (JO L 336, 23.12.2003, p. 33).

(21)  A se vedea contribuția din 2010 a Eurosistemului, răspunsurile la întrebările 7-9, ultima teză a celui de al doilea paragraf, p. 6.

(22)  A se vedea expunerea de motive a regulamentului propus, punctul 3.3.4 ultima teză.

(23)  Și anume Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2273/2003.

(24)  A se vedea modificarea propusă 9 din anexa la prezentul aviz.

(25)  A se vedea articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2003/6/CE, astfel cum a fost introdus de articolul 3 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (JO L 331, 15.12.2010, p. 120).

(26)  A se vedea articolul 9 alineatul (5) din regulamentul propus.

(27)  A se vedea articolul 9 alineatul (6) din regulamentul propus.

(28)  A se vedea modificările propuse 2 (considerent) și 6 din anexa la prezentul aviz.

(29)  A se vedea articolul 7 din regulamentul propus.

(30)  A se vedea articolul 9 alineatul (4) din regulamentul propus, coroborat cu articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).

(31)  A se vedea modificările propuse 1 (considerent) și 6 din anexa la prezentul aviz.

(32)  A se vedea modificările propuse 3 (considerent) și 7 din anexa la prezentul aviz.

(33)  Printre inițiativele relevante de armonizare se numără următoarele: (i) cadrul comun pentru registrele întreprinderilor instituit prin Regulamentul (CE) nr. 177/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 de stabilire a unui cadru comun pentru registrele de uz statistic ale întreprinderilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2186/93 al Consiliului (JO L 61, 5.3.2008, p. 6); (ii) activitatea în curs a Comisiei privind registrele întreprinderilor [a se vedea consultarea Comisiei „Interconectarea registrelor întreprinderilor” [COM(2009) 614 final]]; și (iii) înființarea registrelor actorilor financiari prevăzută în modificările directivelor relevante introduse de articolul 2 alineatul (1) litera (b), articolul 4 alineatul (1) litera (a), articolul 6 alineatele (1) și (16) și articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2010/78/UE și incluzând lista conglomeratelor financiare identificate, registrul instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, registrul societăților de investiții, lista piețelor reglementate și, respectiv, lista instituțiilor de credit autorizate. În plus, bazele de date privind titlurile de valoare includ, în special: (i) lista instrumentelor financiare prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind obligațiile întreprinderilor de investiții de păstrare a evidenței și înregistrărilor, raportarea tranzacțiilor, transparența pieței, admiterea de instrumente financiare în tranzacții și definiția termenilor în sensul directivei în cauză (JO L 241, 2.9.2006, p. 1); și (ii) baza de date centralizată a titlurilor de valoare a BCE (a se vedea BCE, „«Baza de date centralizată a titlurilor de valoare» pe scurt”, februarie 2010, disponibil pe website-ul BCE).

(34)  A se vedea articolul 5 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”).

(35)  A se vedea articolul 127 alineatul (5) coroborat cu articolul 139 alineatul (2) litera (c) din Tratat și articolul 3.3, coroborat cu articolul 42.1 din Statutul SEBC.

(36)  A se vedea articolul 3 alineatul (2) litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).

(37)  A se vedea articolul 24 alineatul (4) din regulamentul propus.

(38)  A se vedea modificările propuse 4 (considerent) și 10 din anexa la prezentul aviz.

(39)  A se vedea modificările propuse 10 și 11 din anexa la prezentul aviz.

(40)  A se vedea articolul 15 alineatul (2), coroborat cu articolul 36 alineatul (2) din regulamentele de instituire a AES, respectiv Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12); Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48); și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(41)  A se vedea articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010.

---

---

23.3.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 91/12

---

Rata de schimb a monedei euro (1)

22 martie 2011

2011/C 91/02

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,4211
JPY	yen japonez	115,15
DKK	coroana daneză	7,4572
GBP	lira sterlină	0,86780
SEK	coroana suedeză	8,9320
CHF	franc elvețian	1,2843
ISK	coroana islandeză
NOK	coroana norvegiană	7,9060
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	24,450
HUF	forint maghiar	270,43
LTL	litas lituanian	3,4528
LVL	lats leton	0,7089
PLN	zlot polonez	4,0338
RON	leu românesc nou	4,1288
TRY	lira turcească	2,2311
AUD	dolar australian	1,4039
CAD	dolar canadian	1,3911
HKD	dolar Hong Kong	11,0763
NZD	dolar neozeelandez	1,9120
SGD	dolar Singapore	1,7950
KRW	won sud-coreean	1 597,64
ZAR	rand sud-african	9,8138
CNY	yuan renminbi chinezesc	9,3039
HRK	kuna croată	7,3750
IDR	rupia indoneziană	12 382,64
MYR	ringgit Malaiezia	4,3010
PHP	peso Filipine	61,594
RUB	rubla rusească	40,0990
THB	baht thailandez	42,974
BRL	real brazilian	2,3655
MXN	peso mexican	17,0204
INR	rupie indiană	63,8860

---

(1)  Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

---

23.3.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 91/13

---

O nouă față națională a monedelor euro destinate circulației

2011/C 91/03

Fața națională a noii monede comemorative de 2 euro destinate circulației și emise de Grecia

Monedele euro destinate circulației au curs legal în toată zona euro. În vederea informării publicului și a tuturor părților care manipulează monedele, Comisia dă publicității caracteristicile modelelor noilor monede (1). În conformitate cu concluziile Consiliului din 10 februarie 2009 (2), statele membre din zona euro și țările care au încheiat un acord monetar cu Comunitatea privind emiterea de monede euro pot emite monede euro comemorative destinate circulației, cu anumite condiții, în special aceea de a nu folosi decât valoarea nominală de 2 euro. Aceste monede au aceleași caracteristici tehnice ca și celelalte monede de 2 euro, însă fața lor națională prezintă un model comemorativ cu o puternică semnificație la nivel național sau european.

Țara emitentă: Grecia

Obiectul comemorării: Organizarea Jocurilor Olimpice Speciale Mondiale – Atena 2011 („Special Olympics World Games – Athens 2011”)

Descrierea modelului: În partea centrală a monedei figurează emblema Jocurilor, un soare radios, sursă de viață care dă strălucire excelenței și forței atleților care iau parte la Jocuri. Excelența este reprezentată prin ramura de măslin, iar forța prin spirala aflată în centrul soarelui. În jurul imaginii figurează inscripția „XIII Special Olympics W.S.G. Athens 2011” și denumirea țării emitente „Ελληνικη Δημοκρατια”; între cele două inscripții este intercalată marca monetăriei.

Inelul exterior al monedei conține cele douăsprezece stele ale drapelului european.

Tirajul emisiunii: 1 milion de monede

Data emisiunii: Sfârșitul celui de al doilea trimestru al anului 2011

---

(1)  Pentru celelalte fețe naționale ale monedelor euro aflate în circulație, consultați http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/cash/coins/index_en.htm

(2)  A se vedea concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare din 10 februarie 2009 și Recomandarea Comisiei din 19 decembrie 2008 privind orientările comune pentru fețele naționale ale monedelor euro și emiterea de monede euro destinate circulației (JO L 9, 14.1.2009, p. 52).

---

23.3.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 91/14

---

O nouă față națională a monedelor euro destinate circulației

2011/C 91/04

Fața națională a noii monede comemorative de 2 euro destinate circulației și emise de Republica San Marino

Monedele euro destinate circulației au curs legal în toată zona euro. În vederea informării publicului și a tuturor părților care manipulează monedele, Comisia dă publicității caracteristicile modelelor tuturor noilor monede (1). În conformitate cu concluziile pertinente adoptate de Consiliu la 10 februarie 2009 (2), statele membre din zona euro și țările care au încheiat un acord monetar cu Comunitatea privind emiterea de monede euro pot emite monede euro comemorative destinate circulației, cu anumite condiții, în special aceea de a nu folosi decât valoarea nominală de 2 euro. Aceste monede au aceleași caracteristici tehnice ca și celelalte monede de 2 euro, însă fața lor națională prezintă un model comemorativ cu o puternică semnificație la nivel național sau european.

Țara emitentă: Republica San Marino

Obiectul comemorării: Împlinirea a 500 de ani de la nașterea pictorului italian Giorgio Vasari (30 iulie 1511-27 iunie 1574). Vasari, care a fost deopotrivă scriitor, istoric și arhitect, a devenit faimos datorită biografiilor artiștilor italieni pe care le-a scris, fiind considerat în prezent fondatorul ideologic al scrierilor de istorie a artei.

Descrierea modelului: În centrul părții interioare a monedei figurează un detaliu al picturii artistului Giorgio Vasari intitulate „Oloferne Giuditta DeCapita” (Iudita retezând capul lui Holofern). În partea inferioară, datele „1511-2011”; în partea stângă apare inscripția „G. Vasari” și marca monetăriei „R”, iar în partea dreaptă, inscripțiile „San Marino” și „C.M.”, inițialele gravorului Claudia Momoni.

Inelul exterior al monedei conține cele douăsprezece stele ale drapelului european.

Tirajul emisiunii: 130 000 de monede

Data emisiunii: iunie 2011

---

(1)  Pentru celelalte fețe naționale ale monedelor euro aflate în circulație, consultați http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/cash/coins/index_en.htm

(2)  A se vedea concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare din 10 februarie 2009 și Recomandarea Comisiei din 19 decembrie 2008 privind orientările comune pentru fețele naționale ale monedelor euro și emiterea de monede euro destinate circulației (JO L 9, 14.1.2009, p. 52).

---

23.3.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 91/15

---

Publicarea unei cereri de modificare în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

2011/C 91/05

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„ΠΑΤΑΤΑ ΝΑΞΟΥ” (PATATA NAXOU)

NR. CE: EL-PGI-0005-0708-27.06.2008

IGP ( X ) DOP ( )

1.   Denumire:

„Πατάτα Νάξου” (Patata Naxou)

2.   Statul membru sau țara terță:

Grecia

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1.   Tip de produs:

Clasa 1.6 –

Fructe, legume și cereale în stare proaspătă sau prelucrate

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

„Patata Naxou” este tuberculul comestibil din soiul Solanum tuberosum, destinat consumului uman fără transformare prealabilă (cartof comestibil). Dimensiunea tuberculului variază între 35 și 65 de milimetri, iar forma este rotundă, respectiv alungită. Epiderma are un aspect neted și o textură continuă, de culoare galbenă. Ochii, în număr de zece pe un tubercul, sunt la suprafață, iar miezul tuberculului are o culoare caracteristică alb-gălbuie.

De asemenea, cartoful „Patata Naxou” se caracterizează prin dimensiunea uniformă, aspectul neted, absența dăunătorilor și a bolilor, procentul ridicat de substanță uscată (> 18 %) și conținutul redus de zahăr (< 1 %), iar cultura de primăvară furnizează o recoltă foarte timpurie.

Varietățile de cartof cultivate în aria geografică Naxos sunt Liseta, Spunta, Marfona, Vivaldi și Alaska.

În prezent, pe insula Naxos există două sezoane de plantare: pentru cultura de primăvară, însămânțarea are loc între jumătatea lunii februarie și începutul lunii martie, iar pentru cultura de toamnă, între începutul lunii august și primele zile ale lunii septembrie. Cartoful de primăvară se recoltează în perioada care începe la sfârșitul lunii mai și se încheie în cursul primelor zece zile ale lunii iulie.

3.3.   Materii prime:

—

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

—

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

Etapele producției care au loc în aria geografică delimitată sunt însămânțarea, cultivarea, recoltarea și maturarea tuberculilor.

Aceste etape trebuie menținute în aria geografică delimitată deoarece producătorii locali de cartofi au dobândit cunoștințe care garantează caracterul timpuriu al recoltei exploatând la maximum parametrii locali de mediu (perioada însămânțării corelată cu precipitațiile), dar și pentru că, după recoltarea tuberculilor, ei aplică o tehnică specifică, ce constă în acoperirea acestora cu paie pentru ca epiderma cartofilor să se îngroașe, devenind astfel mai rezistentă la transport și ca, în paralel, să se repare diversele traumatisme superficiale.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

—

3.7.   Norme specifice privind etichetarea:

În conformitate cu cerințele legislației comunitare și naționale.

4.   Descriere succintă a delimitării ariei geografice:

Cartoful „Patata Naxou” este produs în insula Naxos. Cu o suprafață de 428 km2, aceasta este cea mai mare insulă din departamentul Cicladelor din regiunea sudică a Mării Egee. Suprafața totală de cultivare a cartofilor variază, în funcție de sezonul de cultură, între 150-170 de hectare toamna și 300 de hectare primăvara.

5.   Legătură cu aria geografică:

5.1.   Specificitatea ariei geografice:

A.   Clima: Factorii climatici prezentați în continuare sunt considerați ca fiind responsabili în mod special de clasificarea calitativă a produsului:

Factorii climatici care influențează calitatea „Patata Naxou” sunt rata scăzută de umiditate și temperatura ridicată, care împiedică apariția Phytophthora sp., factor responsabil de majoritatea pierderilor în cazul culturii cartofului. Într-adevăr, apariția acestui dăunător este favorizată de o umiditate relativă de peste 90 % și de temperaturi mai mici de 27 °C. Condițiile climatice existente pe insula Naxos contribuie așadar în mod decisiv la prevenirea bolii celei mai grave a culturii de cartof și, în combinație cu raritatea celorlalți factori patogeni din această arie geografică, reduc la minimum utilizarea produselor de protecție a plantelor.

De asemenea, temperatura ridicată, combinată cu gradul de însorire ridicat de pe insula Naxos, permite prelungirea ciclului vegetativ al creșterii cartofului pe toată durata anului și maturarea excelentă a tuberculilor. În fine, diferențele de temperatură dintre noapte și zi facilitează tuberizarea.

B.   Solul: Stratul geologic de bază din Naxos este alcătuit din roci cristaline, în principal granituri, gnais, marmură și șisturi în masivul muntos al insulei, și din sedimente terțiare, în special marne, gresii și conglomerate în câmpii și pe litoral.

Solul insulei se caracterizează printr-o mare adâncime și o compoziție nisipoasă și argiloasă cu aspect granular, fără sodicitate și fără riscuri de eroziune. Acesta are un conținut suficient de fosfor și potasiu; conținutul de magneziu este mediu, iar cel de materie organică – scăzut. Compoziția nisipoasă și argiloasă a solului permite o bună filtrare și dezvoltarea normală tuberculilor, care sunt uniformi și au formă regulată.

C.   Factorul uman: Practicile de cultivare sunt adaptate în mod special la condițiile locale deoarece, combinând toate avantajele menționate anterior, acestea reușesc să valorifice la maximum precipitațiile sezoniere. Sezonul ploilor, din noiembrie până în februarie, coincide cu perioada de dezvoltare a tuberculilor din cultura de toamnă și cu germinarea culturii de primăvară. Această adaptare perfectă la condițiile climatice locale reprezintă de altfel cauza directă a uneia dintre caracteristicile principale a culturii cartofului în Naxos, și anume caracterul timpuriu.

O altă practică de cultivare specifică producătorilor din Naxos este maturarea pe câmp, sub protecție, a tuberculilor recoltați. Mai exact, după recoltarea tuberculilor, urmată de o primă selecție făcută pentru a elimina materiile străine și tuberculii deteriorați, producătorii de cartofi din regiune aplică o tehnică constând în acoperirea tuberculilor cu un strat de paie pe câmp, iar apoi cu plante de cartof pentru a-i proteja de soare. În toată această perioadă, „Patata Naxou” se coc, se întăresc, iar epiderma lor se îngroașă, devenind mai rezistentă la transport, în timp ce diversele traumatisme superficiale se repară. Această practică permite și reducerea riscului de creștere a conținutului de glicoalcaloide al tuberculilor în timpul manipulărilor ulterioare.

5.2.   Specificitatea produsului:

„Patata Naxou” a dobândit o reputație specială pe piață, și anume aceea a unui produs cu caracteristici de o mare calitate și stabilitate. Această reputație își are originea în perioada de început a statului elen modern și datează deja de aproape două secole. Este un produs foarte important pentru societatea locală, identificându-se cu insula Naxos. De atunci, „Patata Naxou” este menționată în ghidurile turistice, în presa greacă și străină și în rețetele maeștrilor bucătari renumiți.

De asemenea, caracterul timpuriu al culturii de primăvară a „Patata Naxou” este o trăsătură care conferă produsului o valoare comercială specială.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului:

Legătura produsului cu regiunea se bazează pe reputația acestuia. Distincția calitativă a cartofului „Patata Naxou” este rezultatul combinației dintre caracteristicile geologice și climatice speciale din Naxos și practicile de cultivare adaptate la condițiile locale. Această distincție a conferit cartofului „Patata Naxou” o reputație specială în spațiul grec, dovedită și prin menționarea acestuia încă din prima jumătate a secolului XIX, perioadă în care cartoful a fost introdus în Grecia.

Cartoful „Patata Naxou” și-a dobândit reputația în 1841, când a fost oferit regelui Othon, care se afla în vizită pe insulă, ca specialitate locală aleasă. Apoi, în 1874, Dugit a descris produsul ca fiind unul dintre produsele agricole remarcabile din Naxos. La destul de mult timp după aceea, în 1911, la primul recensământ rural arhivat efectuat în Grecia, s-au înregistrat în Naxos 111,9 hectare de cultură de cartofi. În 1926, reputația „Patata Naxou” era atât de răspândită încât comuna Glinado alegea drept emblemă pentru sigiliul său planta de cartof.

Calitatea excelentă a cartofilor produși în Naxos a determinat statul elen să înființeze pe insulă, în anul 1953, Centrul național de producție a semințelor de cartof și să înscrie „Patata Naxou”, în 1959, pe lista produselor care trebuie protejate de stat. De atunci „Patata Naxou” este unul dintre produsele locale de pe insulă pus în valoare de ghidurile turistice grecești și străine.

„Patata Naxou” este cunoscut astăzi în întreaga Grecie, după cum o dovedesc și numeroasele mențiuni din articole de ziare și reviste. Despre „Patata Naxou” se amintește și în ghidurile turistice și în reviste gastronomice specializate. Produsul apare și în rețete ale maeștrilor bucătari greci reputați, este menționat de critici gastronomici și figurează în meniurile din restaurante renumite. În plus, anual, autoritățile locale din Naxos organizează sărbători ale cartofului, care confirmă reputația acestuia și importanța sa istorică pentru societatea locală.

„Patata Naxou” se caracterizează prin caracterul timpuriu al culturii de primăvară. Mai exact, practicile de cultivare sunt foarte importante, deoarece cultivarea (însămânțarea) are loc în sezoanele de cultură care beneficiază cel mai mult de precipitațiile sezoniere și de prezența resurselor de apă. Caracterul timpuriu al culturii de primăvară de „Patata Naxou” este un element specific care conferă produsului o valoare comercială specială și face ca el să fie căutat la începutul verii, sezon în care cartofii timpurii sunt rari.

De asemenea, producătorii de cartofi din Naxos fac o primă selecție pe câmp, după recoltarea tuberculilor, selecție realizată pentru a îndepărta materiile străine și tuberculii deteriorați; după aceea, tuberculii sunt strânși pe câmp și acoperiți cu un strat de paie, apoi cu un strat de plante de cartof pentru a-i proteja de soare. Astfel, perioada de maturare pe câmp ameliorează conservarea produsului, deoarece acesta se întărește, iar epiderma cartofului se îngroașă și devine în acest fel mai rezistentă la transport, în timp ce diversele traumatisme superficiale se cicatrizează. Acest lucru reduce și conținutul de glicoalcaloide toxice.

În plus, factorii climatici din regiune care favorizează cultivarea „Patata Naxou” sunt rata scăzută de umiditate și temperatura ridicată, care împiedică apariția Phytophthora sp., reducând astfel pierderile cauzate de această boală gravă a cartofului. În combinație cu raritatea factorilor patogeni pe insulă, acest lucru reduce la minimum utilizarea produselor de protecție a plantelor. De asemenea, temperatura ridicată, combinată cu gradul de însorire ridicat de pe insula Naxos, permite prelungirea ciclului vegetativ al dezvoltării cartofului pe toată durata anului și maturarea excelentă a tuberculilor. În fine, diferențele de temperatură dintre zi și noapte facilitează tuberizarea, iar compoziția nisipoasă și argiloasă a solului permite o bună filtrare și dezvoltarea normală a tuberculilor, care sunt uniformi și au formă regulată.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

http://www.minagric.gr/greek/data/ΠΡΟΔΙΑΓΡΑΦΕΣ%20ΠΡΟΪΟΝΤΟΣ%20YPAAT%2016%20ΦΕΒΡΟΥΑΡΙΟΥ%202010.pdf

---

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

---