INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Budapesti II. és III. Kerületi Bíróság — Republica Ungară) — VB Pénzügyi Lízing Zrt./Ferenc Schneider

(Cauza C-137/08) (1)

(Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive utilizate în contractele încheiate cu consumatorii - Criterii de apreciere - Examinare din oficiu de către instanța națională a caracterului abuziv al unei clauze de stabilire a instanței competente - Articolul 23 din Statutul Curții)

2011/C 13/02

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Budapesti II. és III. Kerületi Bíróság

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: VB Pénzügyi Lízing Zrt.

Pârât: Ferenc Schneider

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Budapesti II. és III. Kerületi Bíróság — Interpretarea articolului 23 primul paragraf din Protocolul privind Statutul Curții de Justiție și a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273) — Clauză de atribuire a competenței unei instanțe prin care se desemnează o instanță care își are sediul mai aproape de cel al vânzătorului sau al furnizorului decât de domiciliul consumatorului — Competența instanței naționale de a analiza din oficiu caracterul abuziv al unei clauze de atribuire a competenței unei instanțe, în cadrul analizării competenței sale — Criterii de apreciere a caracterului abuziv al clauzei

Dispozitivul

Articolul 23 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene nu se opune unei dispoziții de drept național care prevede că instanța care inițiază o procedură de trimitere preliminară informează simultan, din oficiu, în legătură cu acest aspect ministrul responsabil de portofoliul justiției în statul membru vizat.

Articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că sunt de competența Curții de Justiție a Uniunii Europene interpretarea noțiunii „clauză abuzivă”, menționată la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și în anexa la aceasta, precum și criteriile pe care instanța națională poate sau trebuie să le aplice la examinarea unei clauze contractuale în raport cu dispozițiile acestei directive, avându se în vedere că este de competența instanței menționate să se pronunțe, ținând cont de aceste criterii, asupra calificării concrete a unei clauze contractuale specifice în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe.

Instanța națională trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă, ce figurează în contractul care face obiectul unui litigiu cu care este sesizată și care a fost încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13 și, în caz afirmativ, trebuie să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.

(1) JO C 183, 19.7.2008.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-458/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Încălcarea articolului 49 CE - Sectorul construcțiilor - Cerința unei autorizări pentru desfășurarea unei activități în acest sector - Justificare)

2011/C 13/03

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Traversa și P. Guerra e Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes și F. Nunes dos Santos, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Polonă (reprezentant: M. Dowgielewicz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcare articolului 49 CE — Sectorul construcțiilor — Cerința unei licențe pentru exercitarea unei activități în acest sector

Dispozitivul

Prin faptul de a supune prestatorii de servicii de construcții stabiliți în alt stat membru obligației de a îndeplini toate condițiile pe care regimul național în cauză și, în special, Decretul-lege nr. 12/2004 din 9 ianuarie 2004 le impune pentru obținerea autorizației de desfășurare în Portugalia a unei activități în sectorul construcțiilor și prin faptul de a exclude astfel posibilitatea de a se ține seama în mod corespunzător de obligațiile echivalente la care asemenea prestatori sunt supuși în statul membru în care sunt stabiliți și de verificările deja efectuate în această privință de autoritățile statului membru menționat, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 CE.

2.	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 327, 20.12.2008.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/3

Hotărârea Curții (Marea cameră) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Mediaprint Zeitungs- und Zeitschriftenverlag GmbH & Co. KG/„Österreich”-Zeitungsverlag GmbH

(Cauza C-540/08) (1)

(Directiva 2005/29/CE - Practici comerciale neloiale - Reglementare națională ce prevede o interdicție de principiu a practicilor comerciale care condiționează oferirea de premii consumatorilor de achiziționarea de bunuri sau de servicii)

2011/C 13/04

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Mediaprint Zeitungs- und Zeitschriftenverlag GmbH & Co. KG

Pârâtă:„Österreich”-Zeitungsverlag GmbH

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberster Gerichtshof (Austria) — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) și a articolului 5 alineatele (2) și (5) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) — Normă națională care interzice editorilor de publicații periodice să anunțe, să propună sau să ofere consumatorilor, în lipsa unei contrapartide, premii legate de o publicație periodică și să propună un astfel de premiu legat de vânzarea de bunuri sau de furnizarea de servicii fără a ține seama de caracterul înșelător sau agresiv al practicii comerciale în discuție — Normă care urmărește nu numai protecția consumatorilor, ci și menținerea pluralismului presei și protecția concurenților mai puțin puternici — Noțiunea de practică comercială neloială

Dispozitivul

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că se opune unei dispoziții naționale, precum cea în discuție în acțiunea principală, care prevede o interdicție generală a vânzărilor cu premii și care nu urmărește numai să protejeze consumatorii, ci vizează de asemenea alte obiective.

Posibilitatea de a participa la un joc promoțional, legată de cumpărarea unui ziar, nu constituie o practică comercială neloială în sensul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2005/29 pentru simplul motiv că această posibilitate de a participa la un joc promoțional reprezintă, cel puțin pentru o parte a consumatorilor vizați, motivul decisiv care i-a determinat să cumpere acest ziar.

(1) JO C 69, 21.3.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/3

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-543/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 56 CE și 43 CE - Libera circulație a capitalurilor - Acțiuni privilegiate („golden shares”) deținute de statul portughez în cadrul EDP - Energias de Portugal - Restricții la achiziționarea de participații și intervenție în administrarea unei societăți privatizate)

2011/C 13/05

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Braun, P. Guerra e Andrade și M. Teles Romão, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, agent, C. Botelho Moniz și P. Gouveia e Melo, avocați)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 43 CE și 56 CE — Acțiuni privilegiate („golden shares”) deținute de statul portughez în cadrul societății EDP — Energias de Portugal

Dispozitivul

Prin menținerea în cadrul EDP — Energias de Portugal a unor drepturi speciale precum cele prevăzute în speță de Legea-cadru privind privatizările nr. 11/90 (Lei n.o 11/90, Lei Quadro das Privatizaçoes) din 5 aprilie 1990, de Decretul-lege nr. 141/2000 din 15 iulie 2000 de aprobare a celei de a patra etape a procesului de reprivatizare a capitalului social al EDP — Electricidade de Portugal SA și de statutul societății menționate în favoarea statului portughez și a altor entități publice, atribuite în legătură cu acțiuni privilegiate („golden shares”) deținute de acest stat în capitalul social al respectivei societăți, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 CE.

2.	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 19, 24.1.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/4

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 noiembrie 2010 — Transportes Evaristo Molina, SA/Comisia Europeană

(Cauza C-36/09 P) (1)

(Recurs - Înțelegeri - Piața spaniolă de stații-servicii - Contracte pe termen lung de aprovizionare exclusivă cu carburanți - Decizia Comisiei - Drept de răscumpărare acordat anumitor stații-servicii - Condiții de aprovizionare de către Repsol - Lista stațiilor-servicii în cauză - Acțiune în anulare - Termene de introducere a acțiunii - Punct de plecare)

2011/C 13/06

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Transportes Evaristo Molina, SA (reprezentanți: A. Hernández Pardo, S. Beltrán Ruiz și M. L. Ruiz Ezquerra, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentant: E. Gippini Fournier, agent)

Intervenientă în susținerea celeilaltei părți în proces: Repsol Comercial de Productos Petrolíferos SA (reprezentanți: F. Lorente Hurtado și P. Vidal Martínez, avocați)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) din 14 noiembrie 2008, Transportes Evaristo Molina/Comisia (T-45/08), prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Deciziei 2006/446/CE a Comisiei din 12 aprilie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE (cazul COMP/B-1/38.348 — Repsol CPP) (rezumat publicat în JO L 176, p. 104) prin care se declară obligatorii angajamentele asumate de Repsol CPP, adoptată în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 [CE] și 82 [CE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Transportes Evaristo Molina, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 82, 4.4.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Bundesrepublik Deutschland/B (C-57/09), D (C-101/09)

(Cauzele conexate C-57/09 și C-101/09) (1)

(Directiva 2004/83/CE - Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară - Articolul 12 - Excludere de la recunoașterea statutului de refugiat - Articolul 12 alineatul (2) literele (b) și (c) - Noțiunea „infracțiune gravă de drept comun” - Noțiunea „acte contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite” - Apartenență la o organizație implicată în acte de terorism - Înscriere ulterioară a acestei organizații pe lista persoanelor, a grupurilor și a entităților care constituie anexa la Poziția comună 2001/931/PESC - Răspundere individuală pentru o parte dintre actele comise de respectiva organizație - Condiții - Drept de azil în temeiul dreptului constituțional național - Compatibilitate cu Directiva 2004/83/CE)

2011/C 13/07

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Bundesrepublik Deutschland

Pârâți: B (C-57/09), D (C-101/09)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesverwaltungsgericht (Leipzig) — Interpretarea articolului 3 și a articolului 12 alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 07, p. 52) — Resortisant al unei țări terțe care a susținut în mod activ, în țara de origine, lupta armată a unei organizații care figurează pe lista organizațiilor teroriste prevăzută în anexa la Poziția comună 2002/462/PESC a Consiliului din 17 iunie 2002 (JO L 160, p. 32) și care a fost torturat și condamnat de două ori la detenție pe viață în această țară — Aplicarea dispozițiilor Directivei 2004/83/CE care prevăd excluderea acordării statutului de refugiat unui solicitant care a exercitat o activitate teroristă în țara de origine — Posibilitatea statelor membre de a acorda statutul de refugiat în temeiul dispozițiilor lor constituționale în prezența unui motiv de excludere a acestui statut prevăzut de directiva menționată

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că:

—

faptul că o persoană a făcut parte dintr-o organizație înscrisă pe lista care constituie anexa la Poziția comună 2001/931/PESC a Consiliului din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului ca urmare a implicării acesteia în acte de terorism și că a susținut în mod activ lupta armată a acestei organizații nu constituie în mod automat un motiv întemeiat pentru a considera că această persoană a comis „o infracțiune gravă de drept comun” sau „acte contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite”;

—

constatarea, într-un astfel de context, a existenței unor motive întemeiate pentru a considera că o persoană a comis o astfel de infracțiune sau s-a făcut vinovată de astfel de acte este condiționată de efectuarea unei aprecieri de la caz la caz a faptelor specifice pentru a se stabili dacă actele comise de organizația în cauză îndeplinesc condițiile instituite prin dispozițiile menționate și dacă persoanei în cauză i se poate atribui o răspundere individuală în ceea ce privește săvârșirea acestor acte, ținând seama de nivelul probatoriu impus de articolul 12 alineatul (2) menționat.

2.	Excluderea de la recunoașterea statutului de refugiat în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) literele (b) sau (c) din Directiva 2004/83 nu presupune ca persoana în cauză să reprezinte un pericol actual pentru statul membru de primire.

3.	Excluderea de la recunoașterea statutului de refugiat în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) literele (b) sau (c) din Directiva 2004/83 nu presupune o examinare a proporționalității în raport cu cazul în speță.

Articolul 3 din Directiva 2004/83 trebuie interpretat în sensul că statele membre pot să recunoască un drept de azil în temeiul dreptului lor național unei persoane care este exclusă de la recunoașterea statutului de refugiat potrivit articolului 12 alineatul (2) din această directivă, cu condiția ca acest alt tip de protecție să nu prezinte un risc de confuzie cu statutul de refugiat în sensul acesteia din urmă.

(1) JO C 129, 6.6.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Regeringsrätten — Suedia) — X/Skatteverket

(Cauza C-84/09) (1)

(TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolul 2, articolul 20 primul paragraf și articolul 138 alineatul (1) - Achiziție intracomunitară a unui velier nou - Utilizarea imediată a bunului cumpărat în statul membru de achiziție sau într un alt stat membru înainte de transportul către destinația finală - Termen în care începe transportul bunului către locul de destinație - Durata maximă a transportului - Moment relevant pentru determinarea calității de mijloc de transport nou în vederea impozitării sale)

2011/C 13/08

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Regeringsrätten

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: X

Pârâtă: Skatteverket

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Regeringsrätten — Interpretarea articolelor 2, 20 și 138 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Achiziționarea unei bărci noi din statul membru A de către un particular care este rezident în statul membru B pentru a fi utilizat în scopuri personale imediate de către particular în statul membru A sau în alte state membre pentru o anumită perioadă, înainte ca barca să fie adusă la destinația finală în statul membru B — Termenul de începere a transportării bunului la locul de destinație — Durata maximă a acestui transport — Momentul relevant pentru a determina caracterul nou al unui mijloc de transport în vederea impozitării acestuia

Dispozitivul

Articolul 20 primul paragraf și articolul 138 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că desemnarea unei operațiuni drept livrare sau achiziție intracomunitară nu poate depinde de respectarea vreunui termen în care ar trebui să înceapă sau să se încheie transportul bunului în cauză din statul membru de livrare către statul membru de destinație. În cazul particular al achiziționării unui mijloc de transport nou în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din această directivă, stabilirea caracterului intracomunitar al operațiunii trebuie să se efectueze printr o apreciere globală a tuturor circumstanțelor obiective, precum și a intenției cumpărătorului, cu condiția ca aceasta să fie susținută de elemente obiective ce permit identificarea statului membru în care se preconizează utilizarea finală a bunului în cauză.

2.	Aprecierea faptului dacă un mijloc de transport care face obiectul unei achiziții intracomunitare este nou în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2006/112 trebuie să se raporteze la momentul livrării bunului respectiv de către vânzător cumpărătorului.

(1) JO C 90, 18.4.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/6

Hotărârea Curții (Marea cameră) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Wiesbaden — Germania) — Volker und Markus Schecke GbR (C-92/09), Hartmut Eifert (C-93/09)/Land Hessen

(Cauzele conexate C-92/09 și C-93/09) (1)

(Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal - Publicarea informațiilor referitoare la beneficiarii ajutoarelor agricole - Validitatea dispozițiilor de drept al Uniunii care prevăd această publicare și stabilesc modalitățile acesteia - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 7 și 8 - Directiva 95/46/CE - Interpretarea articolelor 18 și 20)

2011/C 13/09

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Wiesbaden

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Volker und Markus Schecke GbR GbR (C-92/09), Hartmut Eifert (C-93/09)

Pârât: Land Hessen

În prezența: Bundesanstalt für Landwirtschaft und Ernährung

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgericht Wiesbaden — Validitatea articolului 42 punctul 8b și a articolului 44a din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 193), a Regulamentului Regulamentul (CE) nr. 259/2008 al Comisiei din 18 martie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului în ceea ce privește publicarea informațiilor referitoare la beneficiarii fondurilor provenite din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 76, p. 28) și a Directivei 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO L 105, p. 54, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 51) — Interpretarea articolului 7, a articolului 18 alineatul (2) a doua liniuță și a articolului 20 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10) — Prelucrare a datelor cu caracter personal ale beneficiarilor fondurilor agricole europene care constă în publicarea acestor date pe o pagină de internet dotată cu un instrument de căutare — Validitatea, în lumina dreptului la protecția datelor cu caracter personal, a dispozițiilor de drept comunitar care prevăd această publicare și care stabilesc modalitățile acesteia — Condițiile în care o astfel de publicare poate fi efectuată

Dispozitivul

Articolul 42 punctul 8b și articolul 44a din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1437/2007 al Consiliului din 26 noiembrie 2007, precum și Regulamentul (CE) nr. 259/2008 al Comisiei din 18 martie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1290/2005 în ceea ce privește publicarea informațiilor referitoare la beneficiarii fondurilor provenite din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) sunt nevalide în măsura în care, în ceea ce privește persoanele fizice beneficiare ale ajutoarelor din FEGA și din FEADR, aceste dispoziții impun publicarea datelor cu caracter personal referitoare la fiecare beneficiar fără a face distincție în funcție de criterii relevante, precum perioadele în care acestea au primit astfel de ajutare, frecvența sau tipul și valoarea acestora.

Nevaliditatea dispozițiilor de drept al Uniunii menționate la punctul 1 al acestui dispozitiv nu permite să se repună în discuție efectele publicării listelor beneficiarilor ajutoarelor din FEGA și din FEADR efectuate de autoritățile naționale, în temeiul dispozițiilor menționate, în perioada anterioară datei pronunțării prezentei hotărâri.

Articolul 18 alineatul (2) a doua liniuță din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că nu supune funcționarul pentru protecția datelor cu caracter personal unei obligații de a ține registrul prevăzut de această dispoziție anterior efectuării unei prelucrări a datelor cu caracter personal, precum cea care rezultă din articolul 42 punctul 8b și din articolul 44a din Regulamentul nr. 1290/2005, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1437/2007, precum și din Regulamentul nr. 259/2008.

Articolul 20 din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că nu impune statelor membre obligația de a supune controlului prealabil prevăzut de această dispoziție publicarea informațiilor ce rezultă din articolul 42 punctul 8b și din articolul 44a din Regulamentul nr. 1290/2005, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1437/2007, precum și din Regulamentul nr. 259/2008.

(1) JO C 129, 06.6.2009

JO C 119, 16.5.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/7

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Dendermonde — Belgia) — Procedură penală împotriva V.W. Lahousse, Lavichy BVBA

(Cauza C-142/09) (1)

(Directivele 92/61/CEE și 2002/24/CE - Omologarea de tip a autovehiculelor cu două sau trei roți - Autovehicule destinate utilizării în competiții, pe drumuri sau pe orice teren - Dispoziție națională prin care se interzice fabricarea, comercializarea și montarea de echipamente destinate creșterii puterii motorului și/sau a vitezei motoretelor)

2011/C 13/10

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Dendermonde

Părțile din acțiunea principală

V.W. Lahousse, Lavichy BVBA.

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Rechtbank van eerste aanleg te Dendermonde (Belgia) — Interpretarea articolului 1 alineatul (1), a articolului 12 și a articolului 15 alineatul (2) din Directiva 2002/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți și de abrogare a Directivei 92/61/CEE a Consiliului (JO L 124, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 245) — Excepție privind vehiculele destinate utilizării în competiții, pe drumuri sau pe orice teren — Reglementare națională care nu admite această excepție

Dispozitivul

Directiva 92/61/CEE a Consiliului din 30 iunie 1992 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți, precum și Directiva 2002/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți și de abrogare a Directivei 92/61 trebuie interpretate în sensul că, atunci când un vehicul sau o componentă ori o unitate tehnică care are legătură cu acesta nu beneficiază de procedura de omologare pe care o instituie, în special pentru motivul că acestea nu intră în domeniul de aplicare al directivelor menționate, dispozițiile lor nu se opun ca, pentru vehiculul, componenta sau unitatea tehnică respectivă, un stat membru să instituie, în cadrul dreptului său național, un mecanism similar de recunoaștere a controalelor efectuate de alte state membre. În orice caz, o astfel de reglementare trebuie să respecte dreptul Uniunii, în special articolele 34 TFUE și 36 TFUE.

(1) JO C 153, 4.7.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/7

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Schwerin — Germania) — André Grootes/Amt für Landwirtschaft Parchim

(Cauza C-152/09) (1)

(Politica agricolă comună - Sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor - Schemă de plată unică - Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 - Calcularea drepturilor la plată - Articolul 40 alineatul (5) - Agricultori care trebuie să respecte angajamente agroecologice în cursul perioadei de referință - Articolul 59 alineatul (3) - Aplicare regională a schemei de plată unică - Articolul 61 - Valori unitare diferite pentru hectarele de pășune permanentă și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor)

2011/C 13/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Schwerin

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: André Grootes

Pârâtă: Amt für Landwirtschaft Parchim

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgericht Schwerin — Interpretarea articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, Ediție specială 03/vol. 49, p. 177) — Condițiile în care agricultorii care, în decursul perioadei de referință, fac obiectul unor angajamente agro-ecologice sunt abilitați să solicite calcularea cuantumului de referință pe baza anului care precedă anul participării la angajamentele menționate

Dispozitivul

Articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 319/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006, trebuie interpretat în sensul că, atunci când, în statul membru în cauză, au fost stabilite valori unitare diferite pentru hectarele de pășune și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor în temeiul articolului 61 din acest regulament, un agricultor care, la data de referință prevăzută la acest articol, trebuia să respecte angajamente agroecologice în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2078/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind metodele de producție agricolă compatibile cu cerințele de protecție a mediului și de întreținere a spațiului natural, care se înscriu în continuitatea imediată a unor angajamente agroecologice ce au avut drept obiect transformarea unor terenuri arabile în pășuni permanente, este îndreptățit să solicite calcularea drepturilor prevăzute la articolul 59 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, pe baza valorilor unitare stabilite pentru alte hectare eligibile pentru ajutor decât hectarele de pășune.

Articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, coroborat cu articolul 61 din acest regulament, cu modificările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că numai existența unei legături de cauzalitate între schimbarea destinației unei suprafețe de teren arabil în pășune permanentă și participarea la o măsură agroecologică permite să nu se ia în considerare, în scopul calculării drepturilor la plată, faptul că această suprafață era utilizată ca pășune permanentă la data de referință prevăzută la articolul 61 din regulamentul menționat, cu modificările ulterioare.

Articolul 40 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1782/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 319/2006, coroborat cu articolul 61 din acest regulament, cu modificările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că aplicarea sa nu este supusă condiției ca agricultorul care introduce cererea de plată unică să fie de asemenea cel care a efectuat schimbarea destinației suprafeței în cauză

(1) JO C 167, 18.7.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Finanzamt Leverkusen/Verigen Transplantation Service International AG

(Cauza C-156/09) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (c) - Scutiri pentru activități de interes general - Prestare de îngrijiri medicale - Extragerea și cultura de celule cartilaginoase în vederea reimplantării în corpul pacientului)

2011/C 13/12

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Finanzamt Leverkusen

Pârâtă: Verigen Transplantation Service International AG

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 13 titlul A alineatul (1) litera (c) și a articolului 28b titlul F alineatul (1) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Extragerea de celule de cartilaj articular din materialul cartilaginos prelevat de la o ființă umană de către persoane stabilite în alte state membre și cultivarea ulterioară a acestor celule în vederea implantării lor unor pacienți de către aceleași persoane — Stabilirea locului prestărilor de servicii — Scutirea acestor prestări în calitate „prestare de îngrijirii medicale în exercitarea profesiunilor de medic și de paramedic”?

Dispozitivul

Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (c) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie interpretat în sensul că extragerea de celule de cartilaj articular din țesutul cartilaginos prelevat de la o ființă umană și realizarea ulterioară a unei culturi în vederea reimplantării lor în scopuri terapeutice constituie „prestare de îngrijiri medicale” în sensul acestei dispoziții.

(1) JO C 180, 01.08.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/9

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal de commerce de Bourges — Franța) — Lidl SNC/Vierzon Distribution SA

(Cauza C-159/09) (1)

(Directivele 84/450/CEE și 97/55/CE - Condiții în care este permisă publicitatea comparativă - Comparare a prețurilor cu privire la o selecție de produse alimentare comercializate de două lanțuri de magazine concurente - Bunuri care răspund acelorași nevoi sau care sunt destinate acelorași scopuri - Publicitate înșelătoare - Comparare a unei caracteristici verificabile)

2011/C 13/13

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de commerce de Bourges

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Lidl SNC

Pârâtă: Vierzon Distribution SA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal de commerce de Bourges — Interpretarea articolului 3a din Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 cu privire la publicitatea înșelătoare și la publicitatea comparativă (JO L 250, p. 17, Ediție specială 15/vol. 1, p. 153), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 1997 (JO L 290, p. 18, Ediție specială 15/vol. 4, p. 196) — Condiții privind caracterul licit al publicității comparative — Compararea prețurilor practicate de un lanț concurent de mari magazine — Bunuri care răspund acelorași nevoi sau care sunt destinate acelorași scopuri

Dispozitivul

Articolul 3a alineatul (1) litera (b) din Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 1997, trebuie interpretat în sensul că simpla împrejurare că produsele alimentare diferă în ceea ce privește caracterul comestibil al acestora și satisfacția resimțită de consumator, în funcție de condițiile și de locul de fabricare, de ingredientele și de identitatea fabricantului, nu este de natură să excludă posibilitatea ca analiza contrastivă a unor asemenea produse să îndeplinească cerința prevăzută de dispoziția menționată și potrivit căreia acestea trebuie să răspundă acelorași nevoi sau să fie destinate acelorași scopuri, adică să prezinte un grad de interschimbabilitate suficient.

Articolul 3a alineatul (1) litera (a) din Directiva 84/450, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55, trebuie interpretat în sensul că o reclamă precum cea în cauză în acțiunea principală poate prezenta caracter înșelător în special:

—

dacă se constată, având în vedere toate împrejurările relevante ale speței, în special informațiile sau omisiunile care însoțesc această publicitate, că decizia de cumpărare ce aparține unui număr semnificativ de consumatori cărora li se adresează poate fi luată cu convingerea eronată că selecția de produse realizată de persoana care publică reclama este reprezentativă pentru nivelul general al prețurilor acesteia din urmă în raport cu cel practicat de concurentul său și că, prin urmare, respectivii consumatori vor realiza economii de valoarea celor invocate în reclamă dacă își efectuează regulat achizițiile de bunuri de consum curent de la persoana care a publicat reclama mai degrabă decât de la respectivul concurent sau chiar cu convingerea eronată că toate produsele persoanei care publică reclama sunt mai ieftine decât cele ale concurentului său ori

—

dacă se constată că, în vederea realizării unei comparații numai din perspectiva prețului, au fost selectate produse alimentare care prezintă în realitate diferențe de natură să influențeze în mod sensibil alegerea consumatorului mediu, fără ca aceste diferențe să reiasă din publicitatea avută în vedere.

Articolul 3a alineatul (1) litera (c) din Directiva 84/450, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55, trebuie interpretat în sensul că cerința caracterului verificabil pe care îl prevede respectiva dispoziție impune, în ceea ce privește o publicitate precum cea în cauză în acțiunea principală care compară prețurile a două loturi de bunuri, ca bunurile în discuție să poată fi identificate în mod exact pe baza informațiilor conținute în respectiva publicitate.

(1) JO C 180, 01.8.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/9

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-164/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Conservarea păsărilor sălbatice - Directiva 79/409/CEE - Derogări de la regimul de protecție a păsărilor sălbatice - Vânătoare)

2011/C 13/14

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Zadra și D. Recchia, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, și G. Fiengo, avocat)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 9 din Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 77) — Derogări de la regimul de protecție a păsărilor sălbatice — Regiunea Veneto

Dispozitivul

Prin adoptarea și aplicarea de către Regiunea Veneto a unei reglementări care autorizează derogări de la regimul de protecție a păsărilor sălbatice care nu respectă condițiile stabilite la articolul 9 din Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 9 din această directivă.

2.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 180, 1.08.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/10

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-226/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2004/18/CE - Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice - Atribuirea unui contract pentru servicii de interpretare și de traducere - Servicii cuprinse în anexa II B la directiva menționată - Servicii care nu sunt supuse tuturor cerințelor acesteia - Ponderea criteriilor de atribuire stabilită după prezentarea ofertelor - Modificarea ponderii în urma unei prime examinări a ofertelor depuse - Respectarea principiului egalității de tratament și a obligației de transparență)

2011/C 13/15

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Konstantinidis et A.-A. Gilly, agenți)

Pârâtă: Irlanda (reprezentanți: D. D. O'Hagan, agent, A. Collins SC)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice — Atribuirea unui contract pentru servicii de interpretare și de traducere — Servicii cărora nu le sunt aplicabile toate cerințele Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) — Ponderarea criteriilor de atribuire după depunerea ofertelor — Principiile egalității de tratament al ofertanților și transparenței

Dispozitivul

Prin modificarea ponderii criteriilor de atribuire a contractului de prestare de servicii de interpretare și de traducere în urma unei prime examinări a ofertelor depuse, Irlanda nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul principiului egalității de tratament și al obligației de transparență care decurge din acesta, astfel cum sunt acestea interpretate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

2.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3.	Comisia Europeană și Irlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 220, 12.9.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/10

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundespatentgericht — Germania) — Hogan Lovells International LLP/Bayer CropScience AG

(Cauza C-229/09) (1)

(Dreptul brevetelor - Produse fitosanitare - Regulamentul (CE) nr. 1610/96 - Directiva 91/414/CEE - Certificat suplimentar de protecție pentru produsele fitosanitare - Acordarea unui certificat pentru un produs care a obținut o autorizație de introducere pe piață provizorie)

2011/C 13/16

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundespatentgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Hogan Lovells International LLP

Pârâtă: Bayer CropScience AG

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundespatentgericht — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1610/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 1996 privind crearea unui certificat suplimentar de protecție pentru produsele fitosanitare (JO L 198, p. 30, Ediție specială, 03/vol. 19, p. 160) — Condiții de obținere a certificatului suplimentar de protecție — Posibilitatea de a întocmi respectivul certificat pe baza unei autorizații prealabile de introducere pe piață, eliberată în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE — Substanța activă iodosulfuron

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1610/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 1996 privind crearea unui certificat suplimentar de protecție pentru produsele fitosanitare trebuie interpretat în sensul că nu se opune acordării unui certificat suplimentar de protecție pentru un produs fitosanitar care a obținut o autorizație de introducere pe piață în curs de valabilitate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005.

(1) JO C 220, 12.9.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Augstākās tiesas Senāts — Republica Letonia) — Dita Danosa/LKB Līzings SIA

(Cauza C-232/09) (1)

(Politica socială - Directiva 92/85/CEE - Măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează - Articolul 2 litera (a) și articolul 10 - Noțiunea „lucrătoare gravidă” - Interdicția concedierii unei lucrătoare gravide în perioada de la începutul sarcinii până la terminarea concediului de maternitate - Directiva 76/207/CEE - Egalitate de tratament între bărbați și femei - Membru al unui consiliu de administrație al unei societăți de capital - Reglementare națională care permite concedierea unui astfel de membru fără restricții)

2011/C 13/17

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesas Senāts

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Dita Danosa

Pârâtă: LKB Līzings SIA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Augstākās tiesas Senāts — Interpretarea articolului 10 din Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 348, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 3) — Noțiunea de lucrător — Compatibilitate cu directiva a unei legislații naționale care permite concedierea unui membru al consiliului de administrație a unei societăți de capital fără restricții care să țină seama în special de graviditatea persoanei în cauză

Dispozitivul

Un membru al consiliului de administrație al unei societăți de capital care efectuează prestații în favoarea acesteia și care face parte integrantă din societate trebuie să fie considerat ca având calitatea de lucrător în sensul Directivei 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [A zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] dacă își exercită activitatea, pentru o anumită perioadă, sub îndrumarea sau controlul unui alt organ al acestei societăți și dacă, în schimbul acestei activități, primește o remunerație. Este de competența instanței de trimitere să procedeze la verificarea elementelor de fapt necesare pentru a aprecia dacă aceasta este situația în litigiul cu care este sesizată.

Articolul 10 din Directiva 92/95 trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în cauză în acțiunea principală care permite revocarea unui membru al consiliului de administrație al unei societăți de capital fără restricții atunci când persoana interesată are calitatea de „lucrătoare gravidă” în sensul acestei directive, iar decizia de revocare luată în privința sa se întemeiază în mod esențial pe starea sa de graviditate. Chiar presupunând că respectivul membru al consiliului de administrație nu are această calitate, nu este mai puțin adevărat că revocarea din funcție a unui membru al consiliului de administrație care exercită atribuții precum cele descrise în acțiunea principală din cauza sarcinii sau dintr-o cauză întemeiată în mod esențial pe această stare nu poate privi decât femeile și reprezintă, prin urmare, o discriminare directă pe criterii de sex, contrară articolului 2 alineatele (1) și (7) și articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002.

(1) JO C 220, 12.9.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/11

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Baden-Württemberg — Germania) — Alketa Xhymshiti/Bundesagentur für Arbeit — Familienkasse Lörrach

(Cauza C-247/09) (1)

(Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor - Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și nr. 574/72, precum și Regulamentul (CE) nr. 859/2003 - Securitatea socială a lucrătorilor migranți - Prestații familiale - Resortisant al unui stat terț care lucrează în Elveția și care are, împreună cu copiii săi, reședința într un stat membru a cărui cetățenie o au copiii)

2011/C 13/18

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Alketa Xhymshiti

Pârâtă: Bundesagentur für Arbeit — Familienkasse Lörrach

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Baden-Württemberg — Interpretarea, pe de o parte, a Regulamentului (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și ale Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanții unor țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie (JO L 124, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 186) și, pe de altă parte, a articolelor 2, 13 și 76 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 49, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26), precum și a articolului 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 (JO L 74, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 74) — Resortisant al unei țări terțe care lucrează în Confederația Elvețiană și care locuiește împreună cu soția și cu copiii săi într un stat membru a cărui cetățenie o au copiii — Refuzul acordării prestațiilor familiale de către statul membru de reședință — Compatibilitatea cu dispozițiile comunitare citate anterior a unui astfel de refuz al acordării prestațiilor familiale

Dispozitivul

În cazul în care un resortisant al unui stat terț are reședința în mod legal într un stat membru al Uniunii Europene și lucrează în Elveția, acest resortisant nu este supus, în statul membru de reședință, aplicării Regulamentului (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentului nr. 574/72 la resortisanții unor țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie, în măsura în care Regulamentul nr. 859/2003 nu figurează printre actele comunitare menționate în secțiunea A a anexei II la Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, pe care părțile la acest acord se angajează să le aplice. În consecință, obligația statului membru de reședință de a aplica Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006, și Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, salariatului respectiv și soțului acestuia nu poate fi constatată.

Articolele 2, 13 și 76 din Regulamentul nr. 1408/71, precum și articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 574/72 sunt lipsite de relevanță față de o resortisantă a unui stat terț, aflată în situația reclamantei din acțiunea principală, în măsura în care situația acesteia intră sub incidența legislației statului membru de reședință. Simplul fapt că respectivii copii ai acestei resortisante sunt cetățeni ai Uniunii nu poate determina caracterul nelegal al refuzului acordării alocațiilor familiale în statul membru de reședință atunci când, astfel cum aceasta reiese din constatările efectuate de instanța de trimitere, condițiile legale necesare în scopul unei asemenea acordări nu sunt îndeplinite.

(1) JO C 233, 26.9.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/12

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rayonen sad Plovdiv — Bulgaria) — Vasil Ivanov Georgiev/Tehnicheski universitet — Sofia, filial Plovdiv

(Cauza C-250/09 și C-268/09) (1)

(Directiva 2000/78/CE - Articolul 6 alineatul (1) - Interzicerea discriminărilor pe motiv de vârstă - Profesori universitari - Dispoziție națională care prevede încheierea de contracte de muncă pe durată determinată după împlinirea vârstei de 65 de ani - Pensionare din oficiu la 68 de ani - Justificare a tratamentului diferențiat pe motiv de vârstă)

2011/C 13/19

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Rayonen sad Plovdiv

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Vasil Ivanov Georgiev

Pârâtă: Tehnicheski universitet — Sofia, filial Plovdiv

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Rayonen sad Plovdiv — Interpretarea articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7) — Lege națională care nu permite profesorilor de universitate care au ajuns la vârsta de 65 de ani să încheie decât un contract de muncă pe durată determinată — Lege națională care stabilește vârsta maximă de pensionare pentru profesori la 68 de ani — Justificarea unui tratament diferențiat pe motive de vârstă

Dispozitivul

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în particular articolul 6 alineatul (1) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei legislații naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, care prevede pensionarea din oficiu a profesorilor universitari la împlinirea vârstei de 68 de ani și continuarea activității lor după vârsta de 65 de ani numai prin intermediul unor contracte pe durată determinată de un an, care pot fi reînnoite de cel mult două ori, în măsura în care această legislație urmărește un obiectiv legitim, legat, în special, de politica de ocupare a forței de muncă și a pieței muncii, precum crearea unui învățământ de calitate și repartizarea optimă a posturilor de profesori între generații, și în măsura în care permite atingerea acestui obiectiv prin mijloace corespunzătoare și necesare. Revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă aceste condiții sunt îndeplinite.

În cazul unui litigiu între o instituție publică și un particular, în ipoteza în care o legislație națională precum cea în cauză în acțiunea principală nu ar îndeplini condițiile enunțate la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, instanța națională trebuie să lase neaplicată această legislație.

(1) JO C 220, 12.9.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/13

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Stuttgart — Germania) — Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Gaetano Mantello

(Cauza C-261/09) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Articolul 3 punctul 2 - Ne bis in idem - Noțiunea „aceleași fapte” - Posibilitatea autorității judiciare de executare de a refuza executarea unui mandat european de arestare - Hotărâre definitivă în statul membru emitent - Deținere de stupefiante - Trafic de stupefiante - Organizație criminală)

2011/C 13/20

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Stuttgart

Partea din acțiunea principală

Gaetano Mantello

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberlandesgericht Stuttgart — Interpretarea articolului 3 punctul 2 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3) — Principiul „non bis in idem” la nivel național — Posibilitate a autorității judiciare de executare de a refuza executarea unui mandat de european de arestare emis în vederea efectuării cercetării penale în legătură cu fapte care au făcut, în parte, obiectul unei sentințe definitive în statul membru emitent — Noțiunea „același fapt” — Situație în care toate faptele aflate la originea mandatului european de arestare erau cunoscute de către serviciile de anchetă din statul membru de emitent în cadrul primei proceduri penale, însă nu au fost utilizate pentru rațiuni ce țin de tactica anchetei

Dispozitivul

În scopul emiterii și al executării unui mandat european de arestare, noțiunea „aceleași fapte” care figurează la articolul 3 punctul 2 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre constituie o noțiune autonomă de drept al Uniunii.

În împrejurări precum cele din acțiunea principală, în care, ca răspuns la o solicitare de informații, în sensul articolului 15 alineatul (2) din această decizie-cadru, formulată de autoritatea judiciară de executare, autoritatea judiciară emitentă, în temeiul dreptului său național și cu respectarea cerințelor care decurg din noțiunea „aceleași fapte”, astfel cum este consacrată la același articol 3 punctul 2, a constatat în mod expres că precedenta hotărâre pronunțată în ordinea sa juridică nu constituia o hotărâre definitivă cu privire la faptele vizate în mandatul său de arestare și, prin urmare, nu se opunea urmăririi vizate în mandatul de arestare menționat, autoritatea judiciară de executare nu are niciun motiv să aplice, în legătură cu o asemenea hotărâre, motivul de neexecutare obligatorie prevăzut la articolul 3 punctul 2 menționat.

(1) JO C 220, 12.9.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/13

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 noiembrie 2010 — Architecture, microclimat, énergies douces — Europe et Sud SARL (ArchiMEDES)/Comisia Europeană

(Cauza C-317/09 P) (1)

(Recurs - Compensarea creanțelor supuse unor ordini juridice diferite - Cerere de rambursare a sumelor plătite - Principiul litis denuntiatio - Dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil)

2011/C 13/21

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Architecture, microclimat, énergies douces — Europe et Sud SARL (ArchiMEDES) (reprezentant: P.-P. Van Gehuchten, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve și S. Delaude, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 10 iunie 2009, ArchiMEDES/Comisia (cauzele conexate T-396/05 și T-397/05), prin care Tribunalul a respins acțiunile recurentei având ca obiect, pe de o parte, obținerea anulării deciziilor Comisiei de recuperare a sumelor plătite în cadrul contractului încheiat între aceasta și recurentă și de compensare a creanțelor reciproce și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata soldului subvenției prevăzute de același contract — Lipsa aplicabilității principiului litis denuntiatio — Respingerea cererii de angajare a răspunderii solidare a cocontractanților — Încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Architecture, microclimat, énergies douces — Europe et Sud SARL (ArchiMEDES) la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 267, 7.11.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/14

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 noiembrie 2010 — NDSHT Nya Destination Stockholm Hotell & Teaterpaket AB/Comisia Europeană

(Cauza C-322/09 P) (1)

(Recurs - Ajutor de stat - Plângere din partea unui concurent - Admisibilitate - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 - Articolele 4, 10, 13 și 20 - Decizia Comisiei de a nu continua examinarea plângerii - Calificarea măsurilor de către Comisie în parte ca nefiind ajutoare de stat și în parte ca fiind ajutoare existente compatibile cu piața comună - Articolul 230 CE - Noțiunea „act atacabil”)

2011/C 13/22

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: NDSHT Nya Destination Stockholm Hotell & Teaterpaket AB (reprezentanți: M. Merola și L. Armati, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și T. Scharf, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) din 9 iunie 2009, NDSHT/Comisia (T-152/06), prin care Tribunalul a declarat inadmisibilă o acțiune în anularea deciziei Comisiei, cuprinsă în scrisorile din 24 martie și din 28 aprilie 2006, de a nu iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE ca urmare a plângerii recurentei privind pretinsele ajutoare acordate în favoarea Stockholm Visitors Board AB de către autoritățile suedeze, sub forma a diferite tipuri de subsidii acordate de orașul Stockholm — Act care poate fi supus căilor de atac

Dispozitivul

1.	Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 9 iunie 2009, NDSHT/Comisia (T-152/06).

2.	Respinge excepția de inadmisibilitate invocată de Comisia Comunităților Europene în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene.

Trimite cauza la Tribunalul Uniunii Europene pentru a se pronunța asupra concluziilor formulate de NDSHT Nya Destination Stockholm Hotell & Teaterpaket AB de anulare a deciziei Comisiei Comunităților Europene, cuprinsă în scrisorile din 24 martie și din 28 aprilie 2006, de a nu continua examinarea plângerii acestei societăți privind ajutoare de stat pretins ilegale acordate de orașul Stockholm în favoarea Stockholm Visitors Board AB.

4.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 233, 26.6.2009, p. 12.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/14

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Pensionsversicherungsanstalt/Christine Kleist

(Cauza C-356/09) (1)

(Politică socială - Egalitate de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Directiva 76/207/CEE - Articolul 3 alineatul (1) litera (c) - Reglementare națională care facilitează concedierea lucrătorilor care au dobândit dreptul la pensia pentru limită de vârstă - Obiectiv de promovare a încadrării în muncă a persoanelor mai tinere - Reglementare națională care stabilește vârsta la care ia naștere dreptul la această pensie la 60 de ani pentru femei și la 65 de ani pentru bărbați)

2011/C 13/23

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Pensionsversicherungsanstalt

Pârâtă: Christine Kleist

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberster Gerichtshof — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO L 39, p. 40, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 164), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73/CE — Reglementare națională care fixează vârsta de pensionare la 60 de ani pentru femei și la 65 de ani pentru bărbați și care facilitează concedierea angajaților care au ajuns la această vârstă — Concedierea unei femei în vârstă de 60 de ani având dreptul la pensionare de către un angajator de drept public motivat de dorința de a promova angajarea personelor mai tinere

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională care, pentru a promova accesul persoanelor mai tinere la piața forței de muncă, permite unui angajator să concedieze salariații care au dobândit dreptul la pensie pentru limită de vârstă, în condițiile în care femeile dobândesc acest drept la o vârstă cu cinci ani mai mică decât vârsta la care bărbații dobândesc același drept, constituie o discriminare directă pe criterii de sex, interzisă de această directivă.

(1) JO C 282, 21.11.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/15

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 18 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-48/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Directiva 2008/1/CE - Prevenirea și controlul integrat al poluării - Condiții de autorizare a instalațiilor existente - Obligația de a asigura exploatarea unor astfel de instalații conform cerințelor directivei)

2011/C 13/24

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: A. Alcover San Pedro, agent)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: F. Díez Moreno, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (JO L 24, p. 8) — Instalații care pot avea efect asupra emisiilor în aer, în apă și în sol și asupra poluării — Condiții de autorizare a instalațiilor existente

Dispozitivul

Prin neadoptarea măsurilor necesare pentru ca autoritățile competente să asigure, prin intermediul unor autorizații emise în conformitate cu articolele 6 și 8 din Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării sau, în mod corespunzător, prin revizuirea și, dacă este necesar, prin actualizarea condițiilor, că instalațiile existente funcționează conform cerințelor prevăzute la articolele 3, 7, 9, 10 și 13, la articolul 14 literele (a) și (b) și la articolul 15 alineatul (2) din această directivă, până la data de 30 octombrie 2007, fără a aduce atingere altor dispoziții specifice din legislația Uniunii, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin potrivit articolului 5 alineatul (1) din directiva menționată.

2.	Obligă Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 100, 17.4.2010.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/15

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Amtsgericht Stuttgart — Germania) — Bianca Purrucker/Guillermo Vallés Pérez

(Cauza C-296/10) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Litispendență - Acțiune pe fond referitoare la încredințarea unui copil și cerere de măsuri provizorii referitoare la încredințarea aceluiași copil)

2011/C 13/25

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Stuttgard

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Bianca Purrucker

Pârât: Guillermo Vallés Pérez

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Amtsgericht Stuttgart — Interpretarea articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 388, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183) — Competența unei instanțe dintr un stat membru de a soluționa pe fond o acțiune privind încredințarea unui copil care are reședința obișnuită în acest stat, după ce o instanță dintr un alt stat membru a fost sesizată anterior, într un litigiu între aceleași părți și având ca obiect încredințarea aceluiași copil, cu o cerere de măsuri provizorii — Noțiunea de „prima instanță sesizată”

Dispozitivul

Dispozițiile articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, nu sunt aplicabile în cazul în care o instanță judecătorească dintr un stat membru sesizată prima în vederea luării unor măsuri în materia răspunderii părintești nu este sesizată decât pentru a pronunța măsuri provizorii în sensul articolului 20 din acest regulament, iar o instanță judecătorească dintr un alt stat membru competentă pentru soluționarea cauzei pe fond în sensul aceluiași regulament este sesizată în al doilea rând cu o cerere prin care se urmărește luarea acelorași măsuri, fie cu titlu provizoriu, fie cu titlu definitiv.

Împrejurarea că o instanță judecătorească dintr un stat membru este sesizată în cadrul unei proceduri de măsuri provizorii sau că o hotărâre judecătorească este pronunțată în cadrul unei asemenea proceduri și că din niciun element al cererii introduse sau al hotărârii judecătorești pronunțate nu reiese că instanța judecătorească sesizată cu cererea de măsuri provizorii este competentă în sensul Regulamentului nr. 2201/2003 nu exclude în mod obligatoriu posibilitatea ca, astfel cum permite eventual dreptul național al acestui stat membru, să existe o cerere pe fond care să aibă legătură cu cererea de măsuri provizorii și care să conțină elemente vizând să demonstreze că instanța judecătorească sesizată este competentă în sensul acestui regulament.

Atunci când, în pofida eforturilor depuse de instanța judecătorească sesizată în al doilea rând pentru a fi informată de partea care invocă litispendența, de prima instanță sesizată și de autoritatea centrală, instanța judecătorească sesizată în al doilea rând nu dispune de niciun element care să permită să se determine obiectul și cauza unei cereri introduse la o altă instanță judecătorească și care să vizeze în special să demonstreze competența acestei instanțe judecătorești în conformitate cu Regulamentul nr. 2201/2003 și atunci când, din cauza unor împrejurări particulare, interesul copilului impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești susceptibile de recunoaștere în alte state membre decât cel al instanței sesizate în al doilea rând, această din urmă instanță judecătorească are obligația ca, după un termen rezonabil de așteptare a răspunsurilor la întrebările formulate, să continue examinarea cererii cu care este sesizată. Durata acestui termen rezonabil de așteptare trebuie să țină seama de interesul superior al copilului având în vedere împrejurările specifice litigiului în cauză.

(1) JO C 221, 14.8.2010.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Varhoven administrativen sad (Bulgaria) la 7 iulie 2010 — Krasimir Asparuhov Estov, Monika Lyusien Ivanova și „КEMKO INTERNATIONAL” EAD/Ministerski savet na Republika Balgaria

(Cauza C-339/10)

()

2011/C 13/26

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad (Bulgaria)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Krasimir Asparuhov Estov, Monika Lyusien Ivanova și „КEMKO INTERNATIONAL” EAD

Pârât: Ministerski savet na Republika Balgaria

Prin Ordonanța din 12 noiembrie 2010, Curtea (Camera a opta) a hotărât că este în mod vădit necompetentă pentru a răspunde întrebărilor adresate de Varhoven administrativen sad (Bulgaria).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Court of Appeal in Northern Ireland (Regatul Unit) la 29 septembrie 2010 — Seaport (NI) Ltd, Magherafelt district Council, F P McCann (Developments) Ltd, Younger Homes Ltd, Heron Brothers Ltd, G Small Contracts, Creagh Concrete Products Ltd v Department of the Environment for Northern Ireland, Department of the Environment for Northern Ireland

(Cauza C-474/10)

()

2011/C 13/27

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal in Northern Ireland

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Seaport (NI) Ltd, Magherafelt district Council, F P McCann (Developments) Ltd, Younger Homes Ltd, Heron Brothers Ltd, G Small Contracts, Creagh Concrete Products Ltd

Pârât: Department of the Environment for Northern Ireland, Department of the Environment for Northern Ireland

Întrebările preliminare

În vederea unei interpretări corecte a Directivei [2001/42] (1), în cazul în care o autoritate de stat care elaborează un plan ce intră sub incidența articolului 3 este în același timp autoritatea cu responsabilități generale în domeniul mediului într-un stat membru, poate refuza statul membru în cauză să desemneze, în temeiul articolului 6 alineatul (3), o autoritate care trebuie consultată în sensul articolelor 5 și 6?

În vederea unei interpretări corecte a directivei, în cazul în care o autoritate care elaborează un plan ce intră sub incidența articolului 3 este în același timp autoritatea cu responsabilități generale în domeniul mediului într-un stat membru, este obligat acest stat membru să garanteze desemnarea ulterioară a unui organism consultativ distinct de autoritatea respectivă?

În vederea unei interpretări corecte a directivei, cerința prevăzută la articolul 6 alineatul (2), în sensul că autoritățile menționate la alineatul (3) și publicul menționat la alineatul (4) trebuie să aibă ocazia efectivă și din timp să-și exprime opinia „într-un interval de timp adecvat” poate fi transpusă prin norme care prevăd că autoritatea responsabilă de elaborarea planului autorizează în fiecare caz termenul în care trebuie exprimate opiniile sau este necesar ca înseși normele de transpunere a directivei să stabilească un termen sau termene diferite în situații diferite în care să fie exprimate aceste opinii?

(1) Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului, JO L 197, p. 30, Ediție specială, p. 135.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/17

Acțiune introdusă la 8 octombrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-486/10)

()

2011/C 13/28

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Wilms și C. Zadra, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin atribuirea de către orașul Hamm în mod direct către Lipperverband a contractelor de servicii din 30 iulie și din 16 decembrie 2003 privind colectarea și transportul apelor uzate, precum și întreținerea, exploatarea, mentenanța și controlul canalizărilor din orașul Hamm, fără a publica în prealabil anunțuri de participare la nivel european, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 coroborat cu titlurile III-VI din Directiva 92/50/CEE (1);

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect contractele de achiziții publice de servicii cu titlu oneros referitoare la colectarea și transportul apelor uzate, precum și la întreținerera, exploatarea, mentenanța și controlul canalizărilor din orașul Hamm pe care acest oraș le-a încheiat cu o asociație însărcinată cu gestionarea apelor uzate instituită prin lege, Lipperverband. Aceasta este o entitate de drept public care trebuie să îndeplinească anumite misiuni definite prin lege în domeniul gestionării apei. Membrii acesteia sunt în proporție de 25 % întreprinderi private. Potrivit contractelor în litigiu, Lipperverband ar fi trebuit să preia la 1 ianuarie 2004 colectarea și transportul apelor uzate de pe teritoriul orașului Hamm, misiune pentru care orașul a plătit o contraprestație declarată drept „contribuție în interes special”. Pentru îndeplinirea acestei misiuni, orașul Hamm transferă dreptul de a utiliza cu titlu exclusiv, permanent și general instalațiile sale de tratare a apelor uzate, pentru care Lipperverband trebuie să achite o plată compensatorie.

Deși contractele de servicii în cauză ar fi contracte de achiziții publice de servicii în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 92/50/CEE, acestea ar fi fost încheiate direct cu Lipperverband, fără procedura formală de atribuire și fără un anunț de participare la nivel european. Contractele trebuie calificate fără echivoc drept contracte de achiziții cu titlu oneros. Acestea au fost încheiate pentru o durată nedeterminată de către o autoritate contractantă publică, au ca obiect prestarea de servicii de eliminare a apelor uzate în sensul categoriei 16 din anexa IA la directiva menționată și depășesc în mod considerabil pragul de aplicare a directivei. Încheierea contractelor de achiziții ar fi trebuit așadar precedată de un anunț de participare la nivel european.

Contrar tezei susținute de guvernul federal, transferul serviciilor în cauză nu constituie nici un act privind organizarea statului, nici o atribuire „in-house”.

Pe de o parte, se poate pune problema dacă unei asociații de gestionare a apei, mixtă din punct de vedere economic precum Liperverband, ai cărei membri sunt în proporție de 25 % privați, i se poate încredința o misiune în cadrul organizării statului cu excluderea normelor comunitare în materie de procedură de atribuire. Potrivit Comisiei, actele privind organizarea statului cărora nu li se aplică dispozițiile privind procedurile publice de atribuire nu pot fi concepute decât între instituții publice a căror activitate servește exclusiv interesul public. Faptul că asociațiilor de gestionare a apei li se încredințează prin lege anumite misiuni de gestionare a apelor uzate nu modifică cu nimic împrejurarea că Lipperverband nu este o componentă a organizării interne a administrației în sensul dreptului comunitar. Cu toate acestea, independent de problema dacă se poate transfera către Lipperverband o misiune printr-un act privind organizarea statului, în speță nu există niciun transfer de misiune de acest tip. Împrejurarea că orașul Hamm plătește anual o sumă de bani pentru prestarea de servicii efectuată de Lipperverband califică fără îndoială contractele de achiziții ca fiind contracte de servicii cu titlu oneros și exclude existența unui transfer de misiune în cadrul administrației publice.

Pe de altă parte, în ceea ce privește excluderea așa-numitelor atribuiri „in house” de la regulile de atribuire a contractelor de achiziții publice, potrivit jurisprudenței Curții, această excepție nu se poate aplica în cazul în care o societate privată este acționară — chiar și minoritar — a instituției mandatate. Într-un astfel de caz, autoritatea contractantă publică nu poate exercita asupra întreprinderii în cauză același control ca asupra propriilor servicii.

Din aceste considerații rezultă că există un contract de achiziții publice de servicii și că nu se aplică dispoziții derogatorii. Astfel, Republica Federală Germania a încălcat dispozițiile Directivei 92/50 prin atribuirea directă de către orașul Hamm a misiunilor de evacuare a apelor orașului.

(1) Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/17

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Sąd Najwyższy (Republica Polonă) la 12 octombrie 2010 — procedură penală împotriva lui Łukasz Marcin Bonda

(Cauza C-489/10)

()

2011/C 13/29

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Partea din acțiunea principală

Łukasz Marcin Bonda

Întrebarea preliminară

Ce natură juridică are sancțiunea prevăzută la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 al Comisiei din 29 octombrie 2004 de stabilire a normelor de aplicare ale Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor prevăzute la titlurile IV și IVa din respectivul regulament și utilizarea terenurilor retrase din circuitul agricol pentru producția de materii prime (JO L 345, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 60, p. 190), care constă în faptul că agricultorului i se refuză plățile directe pentru anii care urmează anului în care a depus o declarație incorectă cu privire la mărimea suprafeței care constituie temeiul acordării plăților directe?

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/18

Acțiune introdusă la 12 octombrie 2010 — Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-490/10)

()

2011/C 13/30

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: M. Gómez-Leal, J. Rodrigues, L. Visaggio, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 617/2010 al Consiliului din 24 iunie 2010 privind informarea Comisiei cu privire la proiectele de investiții în infrastructura energetică din cadrul Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 736/96 (1);

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea formulată, Parlamentul European solicită anularea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 617/2010 din 24 iunie 2010, prin care Consiliul a stabilit un cadru comun pentru comunicarea către Comisie a informațiilor referitoare la proiectele de investiții în infrastructura energetică. Acest regulament a fost adoptat de Consiliu pe dublul temei juridic al articolelor 337 TFUE și 187 EA. În opinia Parlamentului European, alegerea temeiului juridic operată de Consiliu este greșită, pentru motivul că măsurile care fac obiectul regulamentului atacat țin de atribuțiile Uniunii în materie de energie guvernate în mod specific de articolul 194 TFUE. Aceste măsuri ar fi trebuit astfel adoptate în temeiul respectivului articol 194 alineatul (2), conform procedurii legislative ordinare prevăzute de acesta, iar nu în temeiul articolului 337 TFUE, care nu prevede nicio formă de implicare a Parlamentului European. În plus, Parlamentul European consideră că, pentru a adopta măsurile în cauză, nu era necesară întemeierea și pe articolul 187 EA.

(1) JO L 180, p. 7.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Unabhängigen Finanzsenats, Außenstelle Linz (Austria) la 14 octombrie 2010 — Immobilien Linz GmbH & Co KG/Finanzamt Freistadt Rohrbach Urfahr

(Cauza C-492/10)

()

2011/C 13/31

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Unabhängiger Finanzsenat, Außenstelle Linz

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Immobilien Linz GmbH & Co KG

Pârât: Finanzamt Freistadt Rohrbach Urfahr

Întrebarea preliminară

Preluarea pierderilor unei societăți de către asociatul unic, organism de drept public, al cărui reprezentant a fost mandatat de organul competent să acorde anual pentru acoperirea pierderilor un ajutor financiar din partea asociatului, în valoare egală cu suma estimată în acest scop în proiectul de buget, respectiv în planul de afaceri, stabilit de societate înaintea începerii exercițiului financiar, constituie o majorare a activelor acestei societăți în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva 69/335/CEE (1) [articol care corespunde articolului 3 litera (h) din Directiva 2008/7/CE]?

(1) Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului (JO L 249, p. 25, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 9).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de High Court of Ireland la 15 octombrie 2010 — M. E. și alții/Refugee Applications Commissioner, Minister for Justice, Equality and Law Reform

(Cauza C-493/10)

()

2011/C 13/32

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Ireland

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: M. E. și alții

Pârâți: Refugee Applications Commissioner, Minister for Justice, Equality and Law Reform

Întrebările preliminare

Statul membru care efectuează transferul potrivit Regulamentului (CE) nr. 343/2003 (1) al Consiliului este obligat să evalueze respectarea de către statul membru de primire a articolului 18 din Carta drepturilor fundamentale ale UE, a Directivelor 2003/9/CE (2), 2004/83/CE (3) și 2005/85/CE (4) ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului?

În cazul unui răspuns afirmativ și în cazul în care se stabilește că statul membru de primire nu respectă una sau mai multe dintre aceste prevederi, statul membru care efectuează transferul este obligat să accepte responsabilitatea de a examina cererea potrivit articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului?

(1) Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (JO L 50, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 56).

(2) Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (JO L 31, p. 18, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 48).

(3) Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO L 304, p. 2, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52).

(4) Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (JO L 326, p. 13, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 242).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 14 octombrie 2010 — X NV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-498/10)

()

2011/C 13/33

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: X NV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că există o restricție privind libera prestare a serviciilor în cazul în care destinatarul unui serviciu, furnizat de un prestator de servicii stabilit într-un alt stat membru, este obligat, în temeiul legislației statului membru în care este stabilit acest destinatar și în care a fost efectuată prestarea de servicii, să efectueze reținerea impozitului asupra remunerației corespunzătoare acestei prestări de servicii, în condițiile în care nu există o astfel de obligație atunci când este vorba despre un prestator de servicii cu sediul în același stat membru în care este stabilit destinatarul serviciilor?

2a.

În cazul în care răspunsul la întrebarea anterioară este că o reglementare care prevede că destinatarul serviciului trebuie să efectueze o astfel de reținere reprezintă o restricție privind libera prestare a serviciilor, poate fi o astfel de restricție justificată de necesitatea de a asigura perceperea și recuperarea unui impozit de la societățile străine care se află în Țările de Jos doar pentru o perioadă scurtă și care sunt dificil de controlat, fapt care face ca exercitarea competenței de impozitare conferite Țărilor de Jos să fie problematică?

2b.	Este, în acest caz, relevant faptul că reglementarea a fost modificată ulterior în ceea ce privește situațiile de fapt precum cea din speță, astfel încât s a renunțat în mod unilateral la perceperea impozitului deoarece efectuarea acesteia nu era simplă și eficientă?

3.	Depășește această reglementare ceea ce este necesar, având în vedere posibilitățile oferite în special de Directiva 76/308/CEE (1) privind asistența reciprocă în materie de recuperare a impozitelor?

4.	Pentru a oferi un răspuns la întrebările anterioare, este pertinent faptul că impozitul datorat pentru remunerația în cauză în statul membru în care este stabilit destinatarul serviciului poate să fie compensat cu impozitul datorat pentru remunerația respectivă în celălalt stat membru?

(1) Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor rezultate din operațiuni cuprinse în sistemul de finanțare al Fondului european de orientare și garantare agricolă, precum și a prelevărilor agricole și drepturilor vamale (JO L 73, p. 18, Ediție specială, 02/vol. 1, p. 35).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Brugge (Belgia) la 19 octombrie 2010 — Vlaamse Oliemaatschappij/F.O.D. Financiën

(Cauza C-499/10)

()

2011/C 13/34

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Brugge

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Vlaamse Oliemaatschappij

Pârâtă: F.O.D. Financiën

Întrebarea preliminară

„Fostul articol 21 alineatul (3) din A șasea directivă 77/388/CEE, care a devenit în prezent articolul 205 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, coroborat cu articolul 202 și cu articolul 157 alineatul (1) litera (b) din această directivă permite statelor membre să prevadă că proprietarul unui alt antrepozit decât antrepozitul vamal răspunde solidar în mod necondiționat pentru plata TVA-ului datorat în urma unei livrări efectuate cu titlu oneros de către proprietarul produselor care este obligat la plata TVA-ului, chiar în cazul în care proprietarul antrepozitului este de bună-credință sau acestuia nu i se poate imputa nicio eroare ori neglijență [articolul 51a alineatul 3 din Codul privind TVA-ul (WBTW)]?”

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Højesteret (Danemarca) la 21 octombrie 2010 — Partrederiet Sea Fighter/Skatteministeriet

(Cauza C-505/10)

()

2011/C 13/35

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Partrederiet Sea Fighter

Intimat: Skatteministeriet

Întrebarea preliminară

Articolul 8 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 (1) privind armonizarea structurii accizelor la uleiurile minerale trebuie interpretat în sensul că sunt scutite de taxă uleiurile minerale furnizate în vederea utilizării de un excavator care este instalat pe o navă, dar care, din cauză că are motor și rezervor propriu, în împrejurări precum cele din prezenta cauză funcționează independent de motorul de propulsie a navei?

(1) JO L 316, p. 12.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Firenze (Italia) la 25 octombrie 2010 — Denise Bernardi, prin reprezentant legal Katia Mecacci/Fabio Bernardi

(Cauza C-507/10)

()

2011/C 13/36

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Firenze

Părțile din acțiunea principală

Persoana vătămată: Denise Bernardi, prin reprezentant legal Katia Mecacci

Persoana anchetată: Fabio Bernardi

Întrebarea preliminară

Articolele 2, 3 și 8 din Decizia-cadru 2001/220/JAI din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale (1), trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, precum articolul 392 paragraful 1bis din Codul de procedură penală italian, în măsura în care nu prevede obligația Ministerului Public de a solicita audierea și examinarea persoanei vătămate, victimă minoră, în forma administrării anticipate, față de o ședință publică, a probatoriului, și articolul 394 din Codul de procedură penală care nu prevede posibilitatea persoanei vătămate, victimă minoră, de a se adresa unei instanțe împotriva deciziei negative a Ministerului Public cu privire la cererea acesteia de a fi audiată în formele corespunzătoare ale administrării anticipate a probatoriului?

(1) JO L 82, p. 1, Ediție specială 19/vol. 03, p. 104.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Nejvyšší soud České republiky (Republica Cehă) la 2 noiembrie 2010 — Wolf Naturprodukte GmbH/Sewar spol. sro

(Cauza C-514/10)

()

2011/C 13/37

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší soud České republiky

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Wolf Naturprodukte GmbH

Pârâtă: Sewar spol. sro

Întrebările preliminare

Articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) („Regulamentul Bruxelles I”), trebuie interpretat în sensul că, pentru a fi aplicabil, este necesar ca regulamentul să fi fost în vigoare la momentul pronunțării unei hotărâri atât în statul în care s-a pronunțat hotărârea, cât și în statul în care o parte solicită recunoașterea și executarea hotărârii respective?

(1) JO L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/21

Acțiune introdusă la 29 octombrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-516/10)

()

2011/C 13/38

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Braun și E. Montaguti, agenți)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

—	Declararea faptului că, prin menținerea în vigoare a articolului 5 în coroborare cu articolul 2 alineatele 3 și 4 și cu articolul 6 alineatul 2 litera g) din VGVG, Republica Austria a încălcat articolele 49 TFUE și 63 TFUE;

—	declararea faptului că, prin menținerea în vigoare a articolului 6 alineatul 2 litera d) în coroborare cu articolul 2 alineatele 3 și 4 din VGVG, Republica Austria a încălcat articolele 49 TFUE și 63 TFUE;

—	obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia nu pune la îndoială faptul că statele membre pot restrânge achiziționarea de terenuri agricole pentru motive de ordine publică. Cu toate acestea, dispozițiile Vorarlberger Grundverkehrsgesetz (VGVG) la care face trimitere cererea introductivă constituie o restricție disproporționată a liberei circulații a capitalurilor și a libertății de stabilire.

Mai exact, așa-numita normă Interessenteregel („regula părților interesate”), potrivit căreia proprietarii de terenuri în temeiul VGVG au preferință față de neproprietari în achiziționarea de terenuri agricole, ar fi disproporționată. Utilizarea ulterioară a terenurilor agricole poate fi de asemenea garantată dacă potențialul cumpărător este dispus să continue să arendeze terenul pe termen lung persoanei care până la acel moment era arendașul respectivului teren.

În același sens, nu este evident de ce regula părților interesate ar trebui să se aplice deopotrivă atunci când proprietarul de până la acel moment aportează în natură terenul său în cadrul unei întreprinderi sau al unei fundații, deși se asigură utilizarea agricolă ulterioară a terenului.

În opinia Comisiei, este de asemenea disproporționat ca regula părților interesate citată anterior să se aplice în mod repetat atunci când achiziționarea terenului nu se finalizează pentru motive care nu au legătură cu vânzătorul.

În sfârșit, Comisia contestă faptul că VGVG nu stabilește nicio dispoziție care să permită, în cazul unei lipse de interes din partea proprietarilor în exploatarea unui teren agricol, vânzarea terenului fără o obligație pentru cumpărător de a-l utiliza în scopuri agricole.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) la 2 noiembrie 2010 — Yeda Research and Development Company Ltd, Aventis Holdings Inc/Comptroller-General of Patents

(Cauza C-518/10)

()

2011/C 13/39

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Yeda Research and Development Company Ltd, Aventis Holdings Inc

Pârât: Comptroller-General of Patents

Întrebările preliminare

În cazul în care criteriile aplicabile pentru a stabili dacă un produs este „protejat de un brevet de bază în vigoare”, în sensul articolului 3 litera (a) din regulament (1), includ sau constau într-o evaluare a faptului dacă furnizarea produsului ar încălca brevetul de bază, analiza este influențată după cum încălcarea are loc în mod indirect sau prin complicitate având în vedere articolul 26 din Convenția privind eliberarea brevetelor europene, transpusă în Regatul Unit prin articolul 60 alineatul (2) din Patents Act 1977, și prevederile corespunzătoare din legislația altor state membre ale Comunității?

(1) Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, p. 1)

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Bari (Italia) la 27 octombrie 2010 — Giovanni Colapietro/Ispettorato Centrale Repressioni Frodi

(Cauza C-519/10)

()

2011/C 13/40

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Bari

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Giovanni Colapietro

Pârât: Ispettorato Centrale Repressioni Frodi

Întrebările preliminare

Instanța de trimitere solicită Curții să precizeze:

1.	aplicabilitatea Regulamentului (CEE) nr. 822/87 (1) sau domeniul său de aplicare spațio-temporal, precum și „ratio legis” a acestuia din punctul de vedere al sancțiunilor, în ceea ce privește campania viticolă 1993/1994, perioadă la care se raportează faptele în cauză;

2.	dacă este adevărat că articolul 39 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87 amintit, pentru campania viticolă anterior menționată, a fost pus în aplicare prin Regulamentul (CEE) nr. 343/94 (2) din 15 februarie 1994 și înlocuit cu acesta;

dacă aplicarea amenzii de 390 250 000 de lire, în prezent 201 547,30 euro (două sute una mii cinci sute patruzeci și șapte virgulă treizeci de euro), pentru nerespectarea obligației de livrare în vederea distilării obligatorii — pentru recolta din anul 1993/1994 — a 7 084,87 hectolitri de vin de masă, cantitate rezultată prin aplicarea asupra cantității de vin tulbure produs, egală cu 15 155 de hectolitri (cu productivitate de 126 hl/ha) a unei cote de livrare pentru distilarea obligatorie a vinului de 51,5 %, conform Regulamentului (CEE) nr. 610/94 (3), este disproporționată în raport cu faptele și încalcă principiul echității sancțiunilor, formulat în mod repetat de Curte.

(1) JO L 84, p. 1.

(2) JO L 44, p. 9.

(3) JO 77, p. 12.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/22

Recurs introdus la 19 noiembrie 2010 de Deltafina SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) pronunțate la 8 septembrie 2010 în cauza T-29/05, Deltafina/Comisia

(Cauza C-537/10 P)

()

2011/C 13/41

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Deltafina SpA (reprezentanți: J. F. Bellis și F. Di Gianni, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Modificarea hotărârii atacate în măsura în care menține amenda aplicată Deltafina, prin anularea sau, în subsidiar, prin reducerea amenzii aplicate Deltafina;

—	anularea hotărârii atacate în partea în care se aplică o amendă Deltafina sau, în subsidiar, reducerea amenzii aplicate Deltafina;

—	obligarea Comisiei la plata onorariilor și a cheltuielilor de judecată din prezenta procedură, inclusiv a celor aferente procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive:

Potrivit primului motiv, invocat cu titlu principal, Tribunalul nu a ținut seama de principiul egalității de tratament întrucât nu a analizat în mod adecvat motivul formulat de reclamantă cu privire la încălcarea principiului egalității de tratament cu ocazia calculului amenzii aplicate acesteia.

În susținerea acestui motiv, recurenta invocă faptul că, în cazul Deltafina, Comisia a determinat un cuantum de plecare al amenzii mai ridicat, ca urmare a împrejurării că Deltafina era cel mai important cumpărător de tutun procesat din Spania, pe când amenda aplicată celorlalte întreprinderi participante la încălcare (inclusiv societății-soră a Deltafina, Taes) a fost determinată exclusiv în temeiul poziției acestora pe piața tutunului brut din Spania, respectiv pe piața în cadrul căreia a avut loc încălcarea. Amenda aplicată Deltafina încalcă principiul egalității de tratament, în măsura în care Cetarsa și întreprinderile Dimon/Agroexpansión și Standard/WWTE erau de asemenea întreprinderi integrate vertical și dețineau poziții relevante pe piața tutunului procesat din Spania. Această împrejurare nu a fost totuși luată în considerare cu ocazia determinării amenzilor lor respective. În consecință, cu ocazia determinării amenzii aplicate Deltafina, Comisia a luat în considerare un factor care nu a fost utilizat cu privire la celelalte întreprinderi.

Potrivit celui de al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, Tribunalul ar fi aplicat în mod eronat conceptul „întreprindere”, în sensul articolului 81 CE, atunci când a respins, în urma unui raționament contradictoriu și nelegal, motivul reclamantei referitor la neacordarea către Deltafina a unei reduceri a amenzii similare celei acordate societății-soră Taes, pe baza cererii lor comune de aplicare a tratamentului favorabil, prezentată de Tes și de Deltafina sub controlul societății-mamă a acestora, Universal.

În sprijinul acestui motiv, recurenta susține că Tribunalul a aplicat în mod eronat noțiunea „întreprindere”, în sensul articolului 81 CE, întrucât s-a îndepărtat de jurisprudența instanțelor europene în materie, în special de cea rezultată din cauza C-97/08 P, Akzo. Comunicarea Comisiei privind neaplicarea unor amenzi sau reducerea cuantumului acestora din 1996 (JO C 207, p. 4) ar trebui aplicată întreprinderii Taes/Deltafina ca întreg, și nu celor două societăți în mod separat, în măsura în care o astfel de comunicare se aplică „întreprinderilor”, și nu persoanelor juridice în mod individual. În cele din urmă, recurenta susține că argumentele formulate de Comisie în scopul neacordării în cazul Deltafina a reducerii amenzii acordate în cazul Taes sunt nefondate. Recurenta susține că, în raport cu aceste argumente, Deltafina și Taes formau o singură întreprindere și că, în consecință, Deltafina ar fi trebuit să beneficieze de o reducere a amenzii similară cu cea acordată Taes.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/23

Hotărârea Tribunalului din 23 noiembrie 2010 — Codorniu Napa/OAPI — Bodegas Ontañón (ARTESA NAPA VALLEY)

(Cauza T-35/08) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative ARTESA NAPA VALLEY - Marca comunitară figurativă anterioară ARTESO și marca națională verbală anterioară LA ARTESA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2011/C 13/42

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Codorniu Napa, Inc. (Napa, California, Statele Unite) (reprezentanți: X. Fàbrega Sabaté și M. Curell Aguilà, ulterior M. Curell Aguilà și J. Güell Serra, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: O. Mondéjar Ortuño, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Bodegas Ontañón, SA (Quel, La Rioja, Spania) (reprezentanți: J. Grimau Muñoz și J. Villamor Muguerza, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 20 noiembrie 2007 (cauza R 747/2006-4) privind o procedură de opoziție între Bodegas Ontañón, SA și Codorniu Napa, Inc.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Codorniu Napa, Inc., la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 92, 12.4.2008.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/23

Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2010 — Italia/Comisia

(Cauza T-95/08) (1)

(FEOGA - Secțiunea Garantare - Cheltuieli excluse de la finanțarea comunitară - Schemă de ajutor în sectorul produselor prelucrate pe bază de fructe și legume - Măsuri excepționale de susținere în sectorul cărnii de vită - Sistem de prime pentru tutun)

2011/C 13/43

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Aiello și G. Palmieri, avvocati dello Stato)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Jimeno Fernández și D. Nardi, agenți, asistați de F. Ruggeri Laderchi, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare parțială a Deciziei 2008/68/CE a Comisiei din 20 decembrie 2007 privind excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare (JO 2008, L 18, p. 12), în măsura în care exclude anumite cheltuieli efectuate de Republica Italiană în sectorul produselor prelucrate pe bază de fructe, legume, carne de vită și tutun brut

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 92, 12.4.2008.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/23

Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2010 — Spania/Comisia

(Cauza T-113/08) (1)

(FEOGA - Secțiunea Garantare - Cheltuieli excluse de la finanțarea comunitară - Ajutor pentru producția de ulei de măsline - Ajutor asociat suprafeței culturilor arabile)

2011/C 13/44

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: M. Muñoz Pérez, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: F. Jimeno Fernández, agent)

Obiectul

Cerere de anulare parțială a Deciziei 2008/68/CE a Comisiei din 20 decembrie 2007 privind excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare (JO 2008, L 18, p. 12), în măsura în care vizează anumite cheltuieli efectuate de Regatul Spaniei în sectorul uleiului de măsline și al culturilor arabile

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 107, 26.4.2008.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/24

Hotărârea Tribunalului din 24 noiembrie 2010 — Marcuccio/Comisia

(Cauza T-9/09 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Respingerea acțiunii în primă instanță ca vădit inadmisibilă - Cerere de restituire a unor bunuri personale - Notificarea deciziei de respingere a reclamației într-o altă limbă decât cea a reclamației - Acțiune tardivă - Lipsa răspunsului la un capăt de cerere prezentat în primă instanță)

2011/C 13/45

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și C. Berardis-Kayser, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 4 noiembrie 2008, Marcuccio/Comisia (F-133/06, nepublicată încă în Repertoriu), prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1.	Anulează Ordonanța Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 4 noiembrie 2008, Marcuccio/Comisia (F-133/06, nepublicată încă în Repertoriu) în măsura în care prin aceasta s-a omis pronunțarea asupra cererii de declarare a inexistenței deciziei atacate în primă instanță.

2.	Respinge recursul cu privire la restul motivelor.

3.	Respinge acțiunea, în măsura în care avea ca obiect declararea inexistenței deciziei în litigiu.

Domnul Luigi Marcuccion suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei cauze. Cheltuielile de judecată legate de procedura în primă instanță în care s-a pronunțat Ordonanța Marcuccio/Comisia, citată anterior, sunt suportate potrivit modalităților stabilite la punctul 2 din dispozitivul acesteia.

(1) JO C 55, 7.3.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/24

Hotărârea Tribunalului din 24 noiembrie 2010 — Nike International/OAPI — Muñoz Molina (R10)

(Cauza T-137/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale R10 - Marcă națională verbală R10 neînregistrată - Cesiunea mărcii naționale - Viciu de procedură)

2011/C 13/46

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Nike International Ltd (Beaverton, Oregon, Statele Unite) (reprezentant: M. de Justo Bailey, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Aurelio Muñoz Molina (Petrer, Spania)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 21 ianuarie 2009 (cauza R 551/2008-1), privind o procedură de opoziție între DL Sports & Marketing Ltda și domnul Aurelio Muñoz Molina

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 21 ianuarie 2009 (cauza R 551/2008-1).

2.	Respinge acțiunea cu privire la restul capetelor de cerere.

3.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 129, 6.6.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/24

Hotărârea Tribunalului din 10 noiembrie 2010 — OAPI/Simões Dos Santos

(Cauza T-260/09 P) (1)

(Recurs - Recurs incident - Funcție publică - Promovare - Exercițiul de promovare 2003 - Anulare și recalculare a numărului de puncte de merit - Executarea unei hotărâri a Tribunalului - Autoritate de lucru judecat - Temei legal - Neretroactivitate - Încredere legitimă - Prejudiciu material - Pierderea oportunității de a fi promovat - Prejudiciu moral)

2011/C 13/47

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: I. de Medrano Caballero, agent, asistat de D. Waelbroeck, avocat)

Cealaltă parte în proces: Manuel Simões Dos Santos (Alicante, Spania) (reprezentant: A. Creus Carreras, avocat)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 5 mai 2009, Simões Dos Santos/OAPI (F-27/08, nepublicată încă în Repertoriu), și având ca obiect anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1.	Anulează punctele 2-5 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 5 mai 2009, Simões Dos Santos/OAPI (F-27/08, nepublicată încă în Repertoriu).

2.	Respinge celelalte capete de cerere ale recursului principal și ale recursului incident.

3.	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice.

4.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 220, 12.9.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/25

Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2010 — Deutsche Bahn/OAPI (Combinație orizontală a culorilor gri și roșu)

(Cauza T-404/09) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare ce constă într-o combinație orizontală a culorilor gri și roșu - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2011/C 13/48

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Bahn AG (Berlin, Germania) (reprezentanți: U. Hildebrandt, K. Schmidt-Hern și B. Weichhaus, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 23 iulie 2009 (cauza R 379/2009-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn de culoare ce constă în combinația culorilor gri și roșu

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Deutsche Bahn AG la plata cheltuilelilor de judecată.

(1) JO C 297, 5.12.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/25

Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2010 — Deutsche Bahn/OAPI (Combinația culorilor gri și roșu)

(Cauza T-405/09) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare ce constă într-o combinație verticală a culorilor gri și roșu - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2011/C 13/49

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Bahn AG (Berlin, Germania) (reprezentanți: U. Hildebrandt, K. Schmidt-Hern și B. Weichhaus, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 23 iulie 2009 (cauza R 372/2009-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn de culoare ce constă în combinația culorilor gri și roșu

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Deutsche Bahn AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 297, 5.12.2009.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/25

Ordonanța Tribunalului din 17 noiembrie 2010 — Victoria Sánchez/Parlamentul European și Comisia

(Cauza T-61/10) (1)

(Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Omisiune de a adopta măsuri - Cerere de emitere a unui ordin - Cerere de măsuri de protecție - Acțiune parțial vădit inadmisibilă și parțial lipsită de orice temei)

2011/C 13/50

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Fernando Marcelino Victoria Sánchez (Sevilla, Spania) (reprezentanți: inițial N. Domínguez Varela, ulterior P. Suarez Plácido, avocați)

Pârâte: Parlamentul European (reprezentanți: N. Lorenz, N. Görlitz, P. López-Carceller, agenți) și Comisia Europeană (reprezentanți: L. Lozano Palacios și I. Martínez del Peral, agenți)

Obiectul

Cerere de constatare a abținerii de a acționa din partea Parlamentului European și a Comisiei Europene, în măsura în care aceste instituții s-au abținut în mod nelegal de la a formula un răspuns la petiția reclamantului din 6 octombrie 2009, cerere de emitere a unui ordin și cerere de măsuri de protecție

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Îl obligă pe domnul Fernando Marcelino Victoria Sánchez la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Nu este necesară pronunțarea cu privire la cererea de intervenție formulată de domnul Ignacio Ruipérez Aguirre și de asociația ATC Petition.

(1) JO C 100, 17.4.2010, p. 58.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/26

Acțiune introdusă la 1 septembrie 2010 — Maftah/Comisia

(Cauza T-101/09)

()

2011/C 13/51

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Elmabruk Maftah (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: E. Grieves, Barrister, și A. McMurdie, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Europenă

Concluziile reclamantului

—	Anularea Regulamentului (CE) nr. 1330/2008 (1) în măsura în care se referă la reclamant;

—	obligarea pârâtei să elimine neîntârziat reclamantul din anexa la regulamentul menționat;

—	obligarea pârâtei și/sau a Consiliului Uniunii Europene să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, precum și sumele avansate de casieria Curții de Justiție a Uniunii Europene cu titlu de asistență judiciară.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamantul solicită, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Regulamentului (CE) nr. 1330/2008 al Comisiei în măsura în care numele acestuia figurează pe lista persoanelor și a entităților cărora li s-au impus anumite măsuri restrictive.

În susținerea acțiunii formulate, reclamantul invocă următoarele motive:

În primul rând, Comisia nu a reexaminat până în prezent în mod independent motivele includerii reclamantului în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 (2) și nici nu a cerut să i se prezinte motivele sau probele care justifică această includere.

În plus, Comisia nu a prezentat reclamantului niciun motiv și, ulterior, nu a prezentat niciun motiv adecvat care să justifice includerea acestuia în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002, cu încălcarea dreptului acestuia la o cale de atac efectivă, a dreptului la apărare și a dreptului de proprietate garantate de Convenția europeană a drepturilor omului.

În final, menținerea numelui reclamantului în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 nu este rațională având în vedere că: (i) nu au existat și nu există motive care să îndeplinească criteriile relevante pentru includerea sa în anexa menționată; (ii) poziția guvernului Regatului Unit este că reclamantul nu mai îndeplinește criteriile relevante și (iii) o instanță specializată din Regatul Unit a decis că Grupul Libian de Luptă pentru Islam nu a fuzionat cu rețeaua Al-Qaida și/sau că nu toate persoanele asociate Grupului Libian de Luptă pentru Islam sunt adepte ale ideologiei jihadiste privind violența globală a Al-Qaida.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1330/2008 al Comisiei din 22 decembrie 2008 de modificare pentru a 103-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii (JO L 345, p. 60).

(2) Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului de interzicere a exportului anumitor mărfuri și servicii către Afganistan, de întărire a interdicției de zbor și de extindere a înghețării fondurilor și a altor resurse financiare în ceea ce-i privește pe talibanii din Afganistan (JO L 139, p. 9, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 189).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/26

Acțiune introdusă la 1 septembrie 2010 — Elosta/Comisia

(Cauza T-102/09)

()

2011/C 13/52

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Abdelrazag Elosta (Pinner, Regatul Unit) (reprezentanți: E. Grieves, barrister, și A. McMurdie, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantului

—	Anularea Regulamentului (CE) nr. 1330/2008 (1) în măsura în care îl privește pe reclamant;

—	obligarea pârâtei să înlăture imediat numele reclamantului din anexa la regulamentul menționat și

—	obligarea pârâtei și/sau a Consiliului Uniunii Europene, pe lângă suportarea propriilor cheltuieli de judecată, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant și a oricăror sume avansate cu titlu de asistență judiciară de casieria Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamantul solicită, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Regulamentului (CE) nr. 1330/2008 al Comisiei, în măsura în care numele reclamantului este inclus în lista persoanelor și a entităților împotriva cărora au fost impuse anumite măsuri restrictive.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă următoarele motive:

În primul rând, Comisia nu a efectuat în niciun moment o examinare independentă a temeiurilor care justifică includerea reclamantului în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 (2), și nici nu a solicitat motive sau dovezi pentru o asemenea includere.

În plus, Comisia nu a comunicat reclamantului niciun motiv și, ulterior, niciun motiv adecvat care să justifice includerea sa în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002, încălcându-se astfel dreptul său la o cale de atac efectivă, dreptul său la apărare și dreptul său de proprietate garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În sfârșit, menținerea includerii sale în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 este nerațională întrucât: (i) nu au existat și nu există motive care să îndeplinească criteriile relevante pentru includerea sa în anexa respectivă; (ii) poziția guvernului Regatului Unit este că reclamantul nu mai îndeplinește criteriile relevante; și (iii) o instanță specializată din Regatul Unit s-a pronunțat în sensul că Grupul libian de luptă pentru Islam nu a fuzionat cu rețeaua Al-Qaida și/sau că orice persoană asociată cu Grupul libian de luptă pentru Islam nu este în mod necesar adepta ideologiei jihadiste a Al-Qaida de violență globală.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/27

Acțiune introdusă la 11 octombrie 2010 — Franța/Comisia

(Cauza T-488/10)

()

2011/C 13/53

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues și N. Rouam, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea în întegrime a deciziei atacate;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei C(2010) 5229 a Comisiei din 28 iulie 2010 privind suprimarea unei părți din participarea Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) în temeiul documentului unic de programare a obiectivului nr. 1 pentru o intervenție structurală comunitară în regiunea Martinica în Franța. Această decizie suprimă totalitatea participării FEDER alocate marelui proiect „Village de vacances Club Méditerranée-Les Boucaniers” în cuantum de 12 460 000 de euro.

Reclamanta invocă patru motive în susținerea cererii sale.

Prin intermediul primului motiv, reclamanta invocă încălcarea de către Comisie a articolului 2 alineatul (1) din Directiva 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări (1) prin faptul că aceasta a apreciat că acele contracte de lucrări încheiate pentru renovarea și extinderea „Club Méditerranée-Les Boucaniers” constituiau contracte de lucrări subvenționate în mod direct cu peste 50 % de autoritățile contractante. Astfel, potrivit reclamantei, aceste contracte au fost subvenționate numai în proporție de 29,92 % din costul proiectului. Scutirile fiscale de care au beneficiat asociații societăților private ca urmare a investițiilor lor în proiect nu pot constitui o subvenție în sensul articolului 2 din Directiva 93/37/CEE.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, care se împarte în două aspecte, reclamanta susține încălcarea de către Comisie a articolului 2 alineatul (2) din Directiva 93/37/CEE prin faptul că a apreciat că respectivele contracte de lucrări pentru renovarea și extinderea „Club Méditerranée-Les Boucaniers” priveau lucrări de construcții referitoare la echipamente sportive, recreative și de agrement în sensul acestei dispoziții.

Pe de o parte, potrivit reclamantei, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare clasificarea generală a activităților economice în Comunitățile Europene (NACE), stabilită prin Regulamentul nr. 3037/90 (2), la care face trimitere articolul 2 alineatul (2) din Directiva 93/37/CEE. Această clasificare distinge între, pe de o parte, activitățile de cazare și restaurante și, pe de altă parte, activitățile recreative, culturale și sportive.

Pe de altă parte, reclamanta apreciază că articolul 2 alineatul (2) din Directiva 93/34/CEE are ca obiect contracte care, prin natura lor, acoperă nevoile tradiționale ale autorităților contractante și se referă, în consecință, la echipamente sportive, recreative și de agrement care sunt la dispoziția tuturor, și nu la cele care sunt rezervate unei clientele private.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta susține încălcarea de către Comisie a obligației de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE prin faptul că nu a expus în mod clar și neechivoc motivele pentru care lucrările de renovare și de extindere a „Club Méditerranée-Les Boucaniers” priveau lucrări de construcții referitoare la echipamente sportive, recreative și de agrement în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 93/37/CEE.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta susține, cu titlu subsidiar, încălcarea de către Comisie a principiului proporționalității prin faptul că a reținut o rată a corecției de 100 % din subvenția FEDER, deși lucrările privitoare la echipamentele sportive și de agrement ar reprezenta mai puțin de 10 % din proiect.

(1) JO L 199, p. 54.

(2) Regulamentul (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea Europeană (JO L 293, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 216).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/28

Acțiune introdusă la 15 octombrie 2010 — SNCF/OAPI — Infotrafic (infotrafic)

(Cauza T-491/10)

()

2011/C 13/54

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Société nationale des chemins de fer français (SNCF) (Paris, Franța) (reprezentant: H. Reynaud, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Infotrafic SA (Ermont, Franța)

Concluziile reclamantei

—	Modificarea punctelor 16-23 din Decizia camerei de recurs a OAPI din 6 august 2010 în cauza R 1268/2009-2;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă „infotrafic” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 38, 39 și 42 — marca comunitară nr. 1 926 815.

Titularul mărcii comunitare: Infotrafic SA.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 52 și a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care examinarea unei mărci comunitare complexe care ar conține un element lipsit de caracter distinctiv sau ar prezenta un caracter distinctiv îndoielnic ar trebui să vizeze fiecare element în mod separat; încălcarea obligației de motivare.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/28

Acțiune introdusă la 28 octombrie 2010 — Viktor Uspaskich/Parlamentul European

(Cauza T-507/10)

()

2011/C 13/55

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamant: Viktor Uspaskich (Kėdainiai, Lituania) (reprezentanți: Vytauto Sviderskio, avocat, și Stanislovo Tomo, consilier juridic)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei nr. P7_TA(2010)0296 a Parlamentului European din 7 septembrie 2010 privind ridicarea imunității lui Viktor Uspaskich,

—	obligarea pârâtului la plata sumei de 10 000 de euro cu titlu de daune morale,

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea cererii, reclamantul invocă patru argumente.

În primul rând, reclamantul susține că pârâtul a încălcat dreptul său la apărare și principiul bunei administrări în procedura 2009/2147 (IMM). Parlamentul European a refuzat să asculte reclamantul în cursul procedurii de ridicare a imunității, atât în Comisia pentru afaceri juridice, cât și în sesiunea plenară. Acesta nu a luat în considerare majoritatea argumentelor reclamantului și nu a răspuns la niciunul dintre acestea.

În al doilea rând, Parlamentul European a adoptat decizia contestată pe baza unui temei juridic eronat și a încălcat articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, întrucât s a întemeiat pe o interpretare evident eronată a articolului 62 primul și al doilea paragraf din Constituția Lituaniei. Reclamantul face referire la Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul (T-42/06), în care Tribunalul a constatat o încălcare similară săvârșită de Parlamentul European.

În al treilea rând, pârâtul nu a respectat principiul fumus persecutionis și a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când l-a analizat. Pârâtul a ignorat în totalitate deciziile sale anterioare referitoare la fumus persecutionis. Mai mult, Parlamentul European nu a luat în considerare faptul că la data începerii urmăririi penale, un lider politic nu răspundea pentru încălcările de ordin administrativ și că materialul de urmărire penală a fost publicat.

În al patrulea rând, pârâtul a încălcat dreptul reclamantului de a formula o cerere în vederea apărării imunității sale în temeiul normei 6 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European. Acesta a refuzat să analizeze cererea reclamantului de apărare a imunității pentru motivul că obligarea sa la plata unei cauțiuni de 436 000 EUR este disproporționată în raport cu amenda maximă prevăzută pentru infracțiunea de care este acuzat.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/29

Acțiune introdusă la 22 octombrie 2010 — Evropaïki Dynamiki/Comisia

(Cauza T-511/10)

()

2011/C 13/56

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și M. Dermitzakis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei din 12 august 2010 a Secretariatului General al Comisiei Europene [numărul de referință SG.E.3/FM/MIP/mbp/psi — Ares(2010) 508190 — 12/08/2010] de respingere a cererii de reexaminare prezentate de reclamantă prin scrisoarea din 31 decembrie 2009, înregistrată la 5 ianuarie 2010 (numărul de referință GESTDEM 2009/4890) și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli și costuri efectuate de reclamantă în legătură cu prezenta acțiune, chiar și în cazul respingerii acesteia.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză reclamanta solicită anularea deciziei pârâtei din 12 august 2010 [numărul de referință SG.E.3/FM/MIP/mbp/psi — Ares(2010) 508190 — 12/08/2010] de respingere a cererii de reexaminare prezentate de reclamantă prin scrisoarea din 31 decembrie 2009, înregistrată la 5 ianuarie 2010 (numărul de referință GESTDEM 2009/4890), prin care reclamanta a solicitat, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (1), revizuirea poziției adoptate de Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene în scrisoarea din 11 decembrie 2009, care a urmat cererii inițiale a reclamantei din 9 octombrie 2009 referitoare la accesul la toate cererile de deviz privind toate loturile contractelor-cadru ale Oficiului pentru Publicații cu numerele 6011, 6102, 6103, 6020, 6121, 6031 (cu excepția lotului 4) și 10030.

În susținerea cererii, reclamanta invocă faptul că pârâta nu a efectuat o evaluare individuală a documentelor solicitate. În plus, reclamanta susține că justificarea oferită de pârâtă privind protejarea politicii economice a Uniunii Europene, protejarea intereselor comerciale și motivele de siguranță publică trebuie respinse ca total neîntemeiate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/29

Acțiune introdusă la 1 noiembrie 2010 — Hamberger Industriewerke/OAPI (Atrium)

(Cauza T-513/10)

()

2011/C 13/57

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hamberger Industriewerke (Stephanskirchen, Germania) (reprezentant: T. Schmidpeter, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 26 august 2010, pronunțată în cauza R 291/2010-4,

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura căii de atac.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „Atrium” pentru produse din clasele 19 și 27.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (1), întrucât marca comunitară solicitată are caracter distinctiv și nu este pur descriptivă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/30

Acțiune introdusă la 1 noiembrie 2010 — Fruit of the Loom/OAPI — Blueshore Management (FRUIT)

(Cauza T-514/10)

()

2011/C 13/58

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Fruit of the Loom, Inc. (Bowling Green, USA) (reprezentanți: S. Malynicz, barrister și V. G. Marsland, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Blueshore Management SA (Cernusco Sul Naviglio, Italia)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 august 2010 în cauza R 1686/2008-4; și

—	obligarea pârâtului și a celeilalte părți în procedura în fața camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de decădere: marca verbală „FRUIT” pentru produse din clasele 18, 24 și 25 — înregistrarea ca marcă comunitară nr. 745216.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită decăderea din drepturi a titularului mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs.

Decizia diviziei de anulare: dispune decăderea în parte din drepturile asupra mărcii comunitare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: reclamanta susține că decizia atacată încalcă articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs nu a luat în considerare (i) aspectul și semnificația termenului „FRUIT” în cadrul mărcilor prezentate de proprietar ca dovezi privind utilizarea mărcii verbale, (ii) dovada că proprietarul a comercializat în mod informal produsele sale sub denumirea „FRUIT”, folosind frecvent această marcă verbală în negocieri și în tranzacții cu clienții săi, și (iii) dovada că proprietarul a folosit marca „FRUIT” pe site-ul său internet cu caracter comercial.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/30

Acțiune introdusă la 3 noiembrie 2010 — Franța/Comisia

(Cauza T-516/10)

()

2011/C 13/59

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Repufblica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues și B. Cabouat, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei C(2010) 5724 final a Comisiei din 23 august 2010 referitoare la aplicarea unor corecții financiare contribuției FEOGA, secțiunea Orientare, acordată programului de inițiativă comunitară CCI 2000.FR.060.PC.001 (France — LEADER+);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea formulată, reclamanta solicită anularea Deciziei C(2010) 5724 final a Comisiei din 23 august 2010 referitoare la aplicarea unor corecții financiare contribuției FEOGA, secțiunea Orientare, acordată programului de inițiativă comunitară CCI 2000.FR.060.PC.001 (France — LEADER+). Potrivit acestei decizii, contribuția FEOGA, secțiunea Orientare, care a fost acordată în temeiul Deciziei Comisiei C(2001) 2094 din 7 august 2001 pentru cheltuielile efectuate în cadrul programului de inițiativă comunitară Leader+ în Franța este redusă la 7 437 217,61euro.

Cu titlu principal, reclamanta consideră că decizia atacată trebuie să fie anulată întrucât Comisia a interpretat și a aplicat în mod eronat articolul 9 primul paragraf și articolul 32 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1260/1999 (1). Astfel, potrivit reclamantei, Comisia a considerat că grupurile de acțiune locală (GAL) erau beneficiarii finali ai programului de inițiativă comunitară Leader+. Or, beneficiarii finali ai acestui program nu ar fi GAL, ci deținătorii proiectelor. În consecință, spre deosebire de ceea ce afirmă, Comisia nu ar fi fost determinată să prefinanțeze cheltuieli efectuate de beneficiarii finali ai programului Leader+.

Cu titlu subsidiar, reclamanta arată că decizia atacată trebuie să fie anulată întrucât Comisia a încălcat principiul încrederii legitime. Astfel, prin faptul că nu a adoptat concluzii în urma unui audit efectuat în aprilie 2005, apoi prin faptul că nu a suspendat cheltuielile în cauză, Comisia ar fi adoptat un comportament din care autoritățile franceze puteau deduce că interpretarea lor asupra rolului deținut de GAL nu este contestată de Comisie și că, în orice caz, sistemul lor de gestionare în materia declarării cheltuielilor nu prezenta deficiențe grave care să justifice o corecție financiară.

Cu titlu mai subsidiar, reclamanta consideră că decizia atacată trebuie să fie anulată întrucât Comisia ar fi trebuit să rețină un cuantum mai redus al corecției financiare. În primul rând, potrivit reclamantei, Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește valoarea bazei care trebuie să fie luată în considerare pentru a calcula corecția financiară de 5 %. În al doilea rând, potrivit reclamantei, Comisia a încălcat articolul 39 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1260/1999 prin faptul că nu a reținut o corecție financiară proporțională cu consecințele financiare ale neregulilor constatate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind fondurile structurale (JO L 161, p. 1).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/31

Acțiune introdusă la 4 noiembrie 2010 — Pharmazeutische Fabrik Evers/OAPI — Ozone Laboratories Pharma (HYPOCHOL)

(Cauza T-517/10)

()

2011/C 13/60

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Pharmazeutische Fabrik Evers GmbH & Co. KG (Pinneberg, Germania) (reprezentanți: R. Kaase și R. Möller, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ozone Laboratories Pharma SA (București, România)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei R 1332/2009-4 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 1 septembrie 2001 și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Pharmazeutische Fabrik Evers GmbH & Co. KG

Marca comunitară vizată: marca verbală „HYPOCHOL” pentru produse din clasa 5, cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 5718069

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca germană înregistrată cu numărul 1171145 ca marcă figurativă pentru produse din clasa 5

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât în mod eronat camera de recurs a considerat că nu există risc de confuzie între mărcile aflate în conflict, dată fiind lipsa similitudinii dintre semne

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/32

Acțiune introdusă la 8 noiembrie 2010 — Seikoh Giken/OAPI — Seiko (SG SEIKOH GIKEN)

(Cauza T-519/10)

()

2011/C 13/61

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Kabushiki Kaisha Seikoh Giken (Matsudo-shi, Japonia) (reprezentanți: G. Marín Raigal, P. López Ronda și G. Macias Bonilla, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Seiko Kabushiki Kaisha (Chuo-ku, Japonia)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 12 august 2010 în cauza R 1553/2009-1;

—	respingerea în totalitate a opoziției formulate împotriva înregistrării mărcii solicitate pentru produsele din clasa 25;

—	obligarea pârâtului să autorizeze înregistrarea mărcii solicitate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză și

—	obligarea celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, în ipoteza în care ar formula o cerere de intervenție.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca figurativă „SG SEIKOH GIKEN”, pentru produse din clasele 3, 7 și 9 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 908461

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: înregistrarea ca marcă comunitară nr. 2390953 a mărcii verbale „SEIKO”, pentru produse și servicii din clasele 1 — 42

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: reclamanta consideră că decizia atacată a Camerei întâi de recurs încalcă dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, denumit în continuare „RMC”, întrucât se întemeiază pe o interpretare eronată și incorectă și pe o aplicare necorespunzătoare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din RMC și a jurisprudenței aplicabile.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/32

Acțiune introdusă la 10 noiembrie 2010 — Comunidad Autónoma de Galicia/Comisia

(Cauza T-520/10)

()

2011/C 13/62

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comunidad Autónoma de Galicia (Santiago de Compostela, Spania) (reprezentanți: S. Martínez Lage și H. Brokelmann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei N178/2010 din 29 septembrie 2010 de autorizare a compensării serviciului public în favoarea producătorilor de electricitate din Spania;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în speță este aceeași ca și cea care face obiectul cauzei T-484/10 Gas Natural FENOSA SDG/Comisia.

În susținerea cererii sale, reclamanta invocă următoarele motive:

—

Încălcarea drepturilor procedurale garantate prin articolul 108 alineatul (2) TFUE și prin articolul 6 din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1), întrucât Comisia nu a inițiat procedura oficială de investigare, deși era obligată să facă acest lucru întrucât există îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea ajutorului în cauză cu piața comună.

—	Încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1407/2002 al Consiliului din 23 iulie 2002 privind ajutorul de stat pentru industria cărbunelui (2).

—

Încălcarea articolului 106 alineatul (2) TFUE, în măsura în care condițiile de necesitate și de proporționalitate impuse de această dispoziție pentru autorizarea ajutorului în litigiu, care a fost acordat de autoritățile spaniole în compensarea costului suplimentar ce rezultă din prestarea unui serviciu public, nu sunt îndeplinite.

—	Încălcarea articolului 34 TFUE, întrucât ajutorul în litigiu constituie o măsură cu efect echivalent, care nu poate fi justificată, potrivit articolului 36 TFUE, de necesitatea de a garanta aprovizionarea cu electricitate.

—

Ajutorul în litigiu este cumulat în mod incorect cu ajutorul acordat industriei cărbunelui pentru perioada 2008-2010, cu încălcarea dispozițiilor articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1407/2002 al Consiliului din 23 iulie 2002 privind ajutorul de stat pentru industria cărbunelui (3) și denaturează în mod grav concurența în sectorul electricității prin ignorarea dispozițiilor articolului 4 literele (d) și (e) din același regulament.

—	Încălcarea articolelor 11 și 191 TFUE, precum și a articolului 3 alineatul (3) TUE, întrucât decizia atacată nu ia în considerare, potrivit reclamantei, efectele cauzatoare de prejudiciu pe care le va avea asupra mediului.

În sfârșit, reclamanta invocă atingerea adusă dreptului de proprietate garantat prin articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(1) JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41.

(2) JO L 205, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 124.

(3) JO L 205, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 124.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/33

Acțiune introdusă la 8 noiembrie 2010 — Hell Energy/OAPI — Hansa Mineralbrunnen (HELL)

(Cauza T-522/10)

()

2011/C 13/63

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Hell Energy Magyarország kft (Budapesta, Ungaria) (reprezentant: M. Treis, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Hansa Mineralbrunnen GmbH (Rellingen, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 5 august 2010 în cauza R 1517/2009-1;

—	autorizarea înregistrării cererii pentru marca nr. 5937107 și

—	obligarea celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, precum și a celor efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de opoziție.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „HELL” pentru produse din clasa 32 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 5937107.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca comunitară nr. 5135331 (marca verbală „Hella”) înregistrată pentru produse din clasa 32

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: reclamanta consideră că decizia atacată încalcă articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, în măsura în care camera de recurs și divizia de opoziție au concluzionat greșit în deciziilor lor că există un risc de confuzie.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/33

Acțiune introdusă la 8 noiembrie 2010 — Interkobo/OAPI — XXXLutz Marken (mybaby)

(Cauza T-523/10)

()

2011/C 13/64

Limba în care a fost formulată acțiunea: polona

Părțile

Reclamantă: Interkobo sp. z o.o. (Łódź, Polonia) (reprezentant: R. Skubisz, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: XXXLutz Marken GmbH (Wels, Austria)

Concluziile reclamantei

—	Anularea în totalitate a Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 septembrie 2010 în cauza R 88/2009-4;

—	obligarea pârâtului și a XXXLutz Marken GmbH la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă în cadrul procedurii care s-a aflat pe rolul camerei de recurs și al diviziei de opoziție ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: XXXLutz Marken GmbH.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „my baby” pentru produse din clasa 28 — înregistrarea nr. 4894416.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală națională „MYBABY”, marca figurativă națională „mybaby” și marca verbală internațională „MYBABY” pentru produse din clasa 28.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția și respinge cererea de înregistrare a mărcii pentru produse din clasa 28.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție și respinge opoziția.

Motivele invocate: încălcarea normei 20 alineatul (1) coroborată cu norma 19 alineatul (2) litera (a) punctele (i) și (ii) și cu norma 19 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95 (1), și încălcarea dreptului la protecția încrederii legitime.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/34

Acțiune introdusă la 5 noiembrie 2010 — Azienda Agricola Colsaliz di Faganello Antonio/OAPI — Weinkellerei Lenz Moser (SERVO SUO)

(Cauza T-525/10)

()

2011/C 13/65

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Azienda Agricola Colsaliz di Faganello Antonio (Refrontolo, Italia) (reprezentanți: G. Massa și P. Massa, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Weinkellerei Lenz Moser AG (Linz, Austria)

Concluziile reclamantei

—	Reformarea și anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Reclamanta.

Marca comunitară vizată: Marca verbală „SERVO SUO” (cererea de înregistrare nr. 5 789 244) pentru produse din clasa 33.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Weinkellerei Lenz Moser Aktiengesellschaft.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: Marca verbală comunitară „SERVUS” (nr. 579 193), mărcile figurative internaționale care conțin elementul verbal „SERVU” (nr. 580 447A și 844 793) și marca verbală internațională „SERVUS” (nr. 727 131), pentru produse din clasa 33.

Decizia diviziei de opoziție: Admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: Respinge recursul.

Motivele invocate: Greșita aplicare și interpretare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/34

Acțiune introdusă la 9 noiembrie 2010 — Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Comisia

(Cauza T-526/10)

()

2011/C 13/66

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Inuit Tapiriit Kanatami (Ottawa, Canada), Nativak Hunters and Trappers Association (Qikiqtarjuaq, Canada), Pangnirtung Hunters’ and Trappers’ Association (Pangnirtung, Canada), Jaypootie Moesesie (Qikiqtarjuaq, Canada), Allen Kooneeliusie (Qikiqtarjuaq, Canada), Toomasie Newkingnak (Qikiqtarjuaq, Canada), David Kuptana (Ulukhaktok, Canada), Karliin Aariak (Iqaluit, Canada), Canadian Seal Marketing Group (Quebec QC, Canada), Ta Ma Su Seal Products Inc. (Cap-aux-Meules, Canada), Fur Institute of Canada (Ottawa, Canada), NuTan Furs Inc. (Catalina, Canada), GC Rieber Skinn AS (Bergen, Norvegia), Inuit Circumpolar Coference Greeenland (ICC) (Nuuk, Groenlanda), Johannes Egede (Nuuk, Groenlanda), Kalaallit Nunaanni Aalisartut Piniartullu Kattuffiat (KNAPK) (Nuuk, Groenlanda), William E. Scott & Son (Edinburgh, Regatul Unit), Association des chasseurs de phoques des Îles-de-la-Madeleine (Cap-aux-Meules, Canada), Hatem Yavuz Deri Sanayi iç Ve Diș Ticaret Limited Șirketi (Istanbul, Turcia), Northeast Coast Sealers’ Co-Operative Society Limited (Fleur de Lys, Canada) (reprezentanți: J. Bouckaert și H. Viaene, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamanților

—	Constatarea admisibilității acțiunii;

—	anularea Regulamentului nr. 737/2010 conform articolului 263 TFUE;

—	constatarea inaplicabilității Regulamentului nr. 1007/2009 conform articolului 263 TFUE;

—	obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante;

—	obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamanții urmăresc anularea Regulamentului (UE) nr. 737/2010 al Comisiei din 10 august 2010 (1) de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1007/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind comerțul cu produse derivate din focă (2). Anularea Regulamentului nr. 1007/2009, care prevede restricții la comercializarea de produse derivate din focă pe piața Uniunii Europene, este solicitată de reclamanți în cadrul cauzei T-18/10.

Reclamanții invocă două motive în susținerea acțiunii formulate.

În primul rând, aceștia susțin că regulamentul de aplicare are drept temei juridic regulamentul de bază împotriva căruia au ridicat o excepție de nelegalitate întemeiată pe articolul 277 TFUE. În această privință, reclamanții reiau argumentele pe care le-au invocat în susținerea cererii formulate în cauza T-18/10 (3).

În al doilea rând, cu titlu subsidiar, reclamanții afirmă că, prin adoptarea regulamentului, Comisia a săvârșit o eroare de drept, întrucât a exercitat în mod abuziv competența conferită de regulamentul de bază. În opinia reclamanților, Comisia a exercitat competența în alt scop decât cel în vederea căruia i-a fost atribuită și aceștia susțin că obiectivul real urmărit de Comisie, în momentul adoptării regulamentului de aplicare, a fost acela de a împiedica orice comercializare de produse derivate din focă pe piața Uniunii Europene.

(1) JO L 216, p. 1.

(2) JO L 286, p. 36.

(3) JO C 100, p. 41.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/36

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 28 octombrie 2010 — Vicente Carbajosa și alții/Comisia

(Cauza F-77/08) (1)

(Funcție publică - Concursuri generale EPSO/AD/116/08 și EPSO/AD/117/08 în domeniul luptei împotriva fraudei - Excluderea candidaților în urma rezultatelor obținute la testele de acces - Decizie pronunțată de AIPN - Neintroducerea unei reclamații - Inadmisibilitatea acțiunii)

2011/C 13/68

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Isabel Vicente Carbajosa și alții (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și B. Eggers, agenți)

Intervenient în susținerea reclamanților: Regatul Spaniei (représentant: F. Díez Moreno, agent)

Obiectul

Anularea deciziilor individuale ale EPSO de a nu îi admite pe reclamanți la probele concursurilor EPSO/AD/116/08 și EPSO/AD/117/08

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.	Reclamanții suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată ale Comisiei Europene.

3.	Regatul Spaniei, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 285, 8.11.2008, p. 57.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/36

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 28 octombrie 2010 — Cerafogli/Banca Centrală Europeană

(Cauza F-84/08) (1)

(Funcție publică - Personal al BCE - Acțiune în despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului rezultat direct din pretinsa nelegalitate a condițiilor de muncă și a normelor aplicabile personalului - Necompetența Tribunalului - Inadmisibilitate - Scutire de serviciu pentru reprezentarea personalului - Neadaptarea volumului de muncă - Eroare)

2011/C 13/69

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Maria Concetta Cerafogli (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: F. Malfrère și N. Urban, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Obligarea BCE la repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit din cauza unei discriminări legate de activitatea sa sindicală

Dispozitivul

1.	Obligă Banca Centrală Europeană la plata sumei de 5 000 de euro doamnei Cerafogli.

2.	Respinge celelalte capete de cerere.

3.	Obligă Banca Centrală Europeană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de doamna Cerafogli.

4.	Doamna Cerafogli suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 327, 20.12.2008, p. 43.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/37

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 28 octombrie 2010 — Cerafogli/Banca Centrală Europeană

(Cauza F-96/08) (1)

(Funcție publică - Personal al BCE - Remunerație - Creștere suplimentară a salariului - Promovare ad personam - Consultare a comitetului personalului pentru stabilirea criteriilor de atribuire a creșterilor suplimentare de salariu)

2011/C 13/70

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Maria Concetta Cerafogli (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: F. Malfrère și N. Urban, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Anularea deciziei BCE de a nu acorda reclamantei beneficiul unei promovări ad personam și obligarea pârâtei la plata unei sume în scopul de a repara prejudiciul moral suferit de reclamantă.

Dispozitivul

1.	Anulează decizia prin care Banca Centrală Europeană a refuzat să îi acorde doamnei Cerafogli, pentru anul 2008, o creștere suplimentară a salariului.

2.	Obligă Banca Centrală Europeană să îi plătească doamnei Cerafogli suma de 3 000 euro.

3.	Respinge, în rest, cererea.

4.	Obligă Banca Centrală Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 44, 21.2.2009, p. 75.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/37

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 28 octombrie 2010 — Vicente Carbajosa și alții/Comisia

(Cauza F-9/09) (1)

(Funcție publică - Concursuri generale EPSO/AD/116/08 și EPSO/AD/117/08 în domeniul luptei antifraudă - Act cauzator de prejudicii - Excluderea unor candidați ca urmare a rezultatelor obținute la testele de acces - Necompetența EPSO)

2011/C 13/71

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Isabel Vicente Carbajosa și alții (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și B. Eggers, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de adoptare și de publicare a anunțurilor de concurs EPSO/AD/116/08 și EPSO/AD/117/08 și a deciziilor privind corectarea testelor de preselecție și a probelor scrise, și notarea probelor orale.

Dispozitivul

1.	Anulează deciziile Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) de a nu o înscrie pe doamna Vicente Carbajosa, pentru concursul EPSO/AD/117/08, și pe doamnele Lehtinen și Menchén, pentru concursul EPSO/AD/116/08, pe lista candidaților invitați să depună o candidatură completă.

2.	Respinge celelalte capete de cerere.

3.	Comisia Europeană suportă toate cheltuielile de judecată.

(1) JO C 82, 4.4.2009, p. 37.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/37

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 12 octombrie 2010 –Wendler/Comisia

(Cauza F-49/09) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Pensie pentru limită de vârstă - Plată a pensiei - Obligația de a deschide un cont bancar în țara de reședință - Libera prestare a serviciilor - Motiv de ordine publică - Principiul egalității)

2011/C 13/72

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Eberhard Wendler (Laveno Mombello, Italia) (reprezentant: M. Müller-Trawinski, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Martin și B. Eggers, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și K. Zieleśkiewicz, agenți)

Obiectul

Anularea solicitării Comisiei față de reclamant de a indica un cont bancar în țara în care își are domiciliul, în scopul plății pensiei sale.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea domnului Wendler.

2.	Domnul Wendler suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3.	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 167, 18.7.2009, p. 27.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/38

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 26 octombrie 2010 AB/Comisia

(Cauza F-3/10) (1)

(Funcție publică - Agenți contractuali - Nereînnoirea unui contract pe perioadă determinată - Reclamație tardivă - Inadmisibilitate vădită)

2011/C 13/73

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: AB (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: S. A. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și D. Martin, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a nu reînnoi contractul de agent contractual al reclamantului

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2.	Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 100, 17.4.2010, p. 69.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/38

Acțiune introdusă la 22 septembrie 2010 — Nolin/Comisia

(Cauza F-82/10)

()

2011/C 13/74

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Michel Nolin (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea fișei de regularizare a remunerației reclamantului pentru perioada iulie-decembrie 2009 și a fișei sale de remunerație 01/2010 stabilite în cadrul ajustării anuale a remunerațiilor și a pensiilor în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1296/2009 al Consiliului din 23 decembrie 2009

Concluziile reclamantului

—	Anularea fișelor de remunerație RG/2009 ale reclamantului, precum și a fișei sale de remunerație 01/2010;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/38

Acțiune introdusă la 23 septembrie 2010 — Giannakouris/Comisia

(Cauza F-83/10)

()

2011/C 13/75

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: Konstantinos Giannakouris (Roodt-sur-Syre, Luxemburg) (reprezentant: V. Christianos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Comisiei de reducere a alocației școlare acordate reclamantului pentru motivul că fiica acestuia primește un ajutor financiar acordat de un stat membru sub forma unei burse și a unui împrumut.

Concluziile reclamantului

—

În primul rând, anularea deciziei de reducere a „alocației școlare” plătite reclamatului, astfel cum rezultă din fișa de remunerație pe luna februarie 2010, precum și a fișei de remunerație respective în măsura în care se reduce parțial „alocația școlară”; în al doilea rând, anularea deciziei Comisiei din 26 februarie 2010 privind reducerea „alocației școlare” plătite reclamantului și reținerea sumei de 770,85 euro din această alocație, reținere care figurează pe fișa de remunerație pe luna martie 2010; în al treilea rând, anularea fișei de remunerație pe luna martie 2010 prin care se reduce „alocația școlară” plătită reclamantului și se efectuează o reținere retroactivă a sumei de 770,85 euro; în al patrulea rând, anularea fișelor de remunerare pe lunile aprilie — august 2010, în măsura în care prin acestea se efectuează o reducere parțială a „alocației școlare”; în al cincilea rând, anularea deciziei Comisiei din 9 iulie 2010 de respingere explicită a reclamației sale;

—	plata către reclamant a sumelor reținute, precum și a dobânzilor aferente;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/39

Acțiune introdusă la 23 septembrie 2010 — Chatzidoukakis/Comisia

(Cauza F-84/10)

()

2011/C 13/76

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: Efstratios Chatzidoukakis (Schrassig, Luxemburg) (reprezentant: V. Christianos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Comisiei de reducere a alocației școlare acordate reclamantului pentru motivul că fiul acestuia primește un ajutor financiar acordat de un stat membru sub forma unei burse și a unui împrumut.

Concluziile reclamantului

—

În primul rând, anularea deciziei de reducere a „alocației școlare” plătite reclamatului, astfel cum rezultă din fișa de remunerație pe luna februarie 2010, precum și a fișei de remunerație respective în măsura în care se reduce parțial „alocația școlară”; în al doilea rând, anularea deciziei Comisiei din 26 februarie 2010 privind reducerea „alocației școlare” plătite reclamantului și reținerea sumei de 375 euro din această alocație, reținere care figurează pe fișa de remunerație pe luna martie 2010; în al treilea rând, anularea fișei de remunerație pe luna martie 2010 prin care se reduce „alocația școlară” plătită reclamantului și se efectuează o reținere retroactivă a sumei de 375 euro; în al patrulea rând, anularea fișelor de remunerare pe lunile aprilie — august 2010, în măsura în care prin acestea se efectuează o reducere parțială a „alocației școlare”; în al cincilea rând, anularea deciziei Comisiei din 9 iulie 2010 de respingere explicită a reclamației sale;

—	plata către reclamant a sumelor reținute, precum și a dobânzilor aferente;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/39

Acțiune introdusă la 23 septembrie 2010 — AI/Curtea de Justiție

(Cauza F-85/10)

()

2011/C 13/77

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: AI (reprezentant: M. Erniquin, avocat)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Pe de o parte, anularea deliberărilor comisiei de evaluare cu privire la rezultatele probei de franceză a concursului intern nr. CJ 12/09 și, dacă este cazul, anularea contractelor și a numirilor persoanelor care au reușit acest concurs, precum și, pe de altă parte, anularea deciziei de a nu reînnoi contractul de agent temporar al reclamantei și o cerere de reparare a prejudiciului.

Concluziile reclamantei

—	anularea deliberărilor comisiei de evaluare cu privire la proba de franceză a concursului intern pe bază de examen nr. CJ 12/09;

—	dacă este cazul, anularea numirilor celor opt candidați admiși prin acest examen;

—	comunicarea criteriilor de apreciere care se află la baza selecției efectuate;

—

în principal, recalificarea contractului de muncă pe perioadă determinată al reclamantei în contract de muncă pe perioadă nedeterminată, prin urmare anularea deciziei de a nu reînnoi contractul acesteia de agent temporar din ianuarie 2009, și în consecință, reîncadrarea acesteia în calitate de agent temporar; în subsidiar, anularea deciziei de a nu reînnoi contractul de agent temporar al acesteia din ianuarie 2009, și prin urmare, reîncadrarea acesteia în calitate de agent temporar;

—

în consecință, recunoașterea dreptului la o despăgubire, reprezentând diferența dintre remunerația pe care ar fi încasat-o în cazul în care contractul sus-menționat ar fi continuat la 1 ianuarie 2010 și sumele pe care le-a încasat în mod real începând cu această dată până la reîncadrarea sa efectivă;

—

plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral cauzat în special ca urmare a nereînnoirii abuzive a contractului de muncă al acesteia, estimată la o sută de mii de euro în cazul în care s-ar dispune reîncadrarea reclamantei; în caz contrar, o despăgubire de cinci mii de euro, în cazul în care reîncadrarea reclamantei ar fi imposibilă;

—	obligarea Curții de Justiție a Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/40

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2010 — Adriaens și alții/Comisia

(Cauza F-87/10)

()

2011/C 13/78

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Stéphane Adriaens (Evere, Belgia) și alții (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei pârâtei, preluată în fișele de remunerație ale reclamanților, de a limita ajustarea salariilor lunare, începând cu luna iulie 2009, la o mărire de 1,85 % în cadrul ajustării anuale a remunerațiilor și pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1269/2009 al Consiliului din 23 decembrie 2009

Concluziile reclamanților

—

Anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta stabilește indicele de ajustare a salariilor la 1,85 % în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1296/2009 de ajustare, începând cu 1 iulie 2009, a remunerațiilor și pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți, precum și a coeficienților corectori aferenți;

—

acordarea către reclamanți a beneficiului dobânzilor de întârziere, calculate în funcție de rata stabilită de Banca Centrală Europeană, datorate pentru toate sumele care corespund diferenței între salariul menționat în fișele de remunerație începând cu luna ianuarie 2010 și fișele de regularizare pentru perioada iulie 2009-decembrie 2009 și salariul la care ar fi trebuit să aibă dreptul, până la data la care va interveni regularizarea tardivă a acestor sume salariale;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/40

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2010 — AK/Comisia

(Cauza F-91/10)

()

2011/C 13/79

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: AK (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei prin care a fost respinsă cererea reclamantei de despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a neîntocmirii unor rapoarte asupra evoluției carierei și de deschidere a unei anchete administrative pentru a se stabili fapte de hărțuire, precum și cererea de reparare a prejudiciului suferit

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei prin care a fost respinsă cererea introdusă de reclamantă la 24 noiembrie 2009 care viza despăgubirea pentru prejudiciul suferit ca urmare a neîntocmirii rapoartelor sale de evoluție a carierei pentru perioadele 2001-2002, 2004, 2005 și 2008, precum și deschiderea unei anchete administrative pentru a se stabili fapte de hărțuire;

—

obligarea Comisiei la plata către reclamantă, în primul rând, a sumei de 53 000 de euro pentru pierderea unei șanse de a fi promovată la gradul A5 în cadrul exercițiului de promovare 2003, pe lângă regularizarea drepturilor sale de pensie prin plata unor contribuții corespunzătoare, în al doilea rând, a sumei de 400 de euro pe lună (aferente unei proporții de 70 % din diferența între prestația de invaliditate pe care o obține și cea pe care ar fi obținut-o dacă ar fi fost promovată în 2003) și, în al treilea rând, a sumei de 35 000 de euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a menținerii situației sale administrative nelegale, în pofida, printre altele, a Hotărârilor Tribunalului din 20 aprilie 2005 și din 6 octombrie 2009 și a Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 13 decembrie 2007;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/40

Acțiune introdusă la 1 octombrie 2010 — Dricot-Daniele și alții/Comisia

(Cauza F-92/10)

()

2011/C 13/80

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Luigia Dricot-Daniele (Overijse, Belgia) și alții (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea fișelor de regularizare a salariilor reclamanților pentru perioada iulie-decembrie 2009 și a fișelor de salariu întocmite începând cu 1 ianuarie 2010 în cadrul ajustării anuale a salariilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1296/2009 al Consiliului din 23 decembrie 2009

Concluziile reclamanților

—	Anularea fișelor de salariu RG 2009 ale reclamanților, a fișelor de salariu din ianuarie 2010 și a următoarelor fișe de salariu ale acestora, în măsura în care în aceste fișe se aplică un indice de ajustare de 1,85 %, menținând totodată efectele acestor fișe până la adoptarea unor noi fișe;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/41

Acțiune introdusă la 4 octombrie 2010 — Carpenito/Consiliul

(Cauza F-94/10)

()

2011/C 13/81

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Renzo Carpenito (Overijse, Belgia) (reprezentanți: L. Levi și S. Rodrigues, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Cerere de menținere a efectelor fișelor de remunerație contestate până la adoptarea unui regulament care să înlocuiască, cu efect retroactiv, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1296/2009 al Consiliului din 23 decembrie 2009 și cerere de reparare a prejudiciului material și moral suferit de reclamant

Concluziile reclamantului

—	Menținerea efectelor fișelor de remunerație contestate până la adoptarea unui regulament care să înlocuiască, cu efect retroactiv, Regulamentul nr. 1296/2009;

—

obligarea Consiliului la repararea prejudiciului material suferit de reclamant prin plata unei sume într-un cuantum echivalent cu pierderea de remunerație ca urmare a aplicării Regulamentului nr. 1296/2009, vădit nelegal, sumă la care trebuie să se adauge rambursarea acelei părți din prelevarea specială lunară care a operat din luna ianuarie 2010 în aplicarea articolului 66a din statut și a cărei rată a fost stabilită în mod eronat ținând seama de regulamentul amintit; această sumă este evaluată, fără a aduce atingere interpretării Tribunalului, la un cuantum de 30 000 de euro;

—	obligarea Consiliului la repararea prejudicu8lui moral suferit de reclamant prin plata sumei simbolice de 1 euro;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/41

Acțiune introdusă la 4 octombrie 2010 — Kerstens/Comisia

(Cauza F-97/10)

()

2011/C 13/82

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Petrus Kerstens (Overijse, Belgia) (reprezentanți: L. Levi și S. Rodrigues, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Cerere de menținere a efectelor fișelor de salariu contestate până la adoptarea unui regulament care să înlocuiască, cu efect retroactiv, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1296/2009 al Consiliului din 23 decembrie 2009 și de reparare a prejudiciului financiar și moral suferit de reclamant

Concluziile reclamantului

—	Menținerea efectelor fișelor de salariu contestate până la adoptarea unui regulament care să înlocuiască, cu efect retroactiv, Regulamentul nr. 1296/2009;

—

obligarea Comisiei la repararea prejudiciului financiar suferit de reclamant prin plata unei sume corespunzătoare pierderii de salariu ce rezultă din aplicarea Regulamentului nr. 1296/2009 care este vădit nelegal, sumă la care trebuie să se adauge rambursarea părții din prelevarea specială lunară operată începând cu luna ianuarie 2010 în temeiul articolului 66a din statut și al cărei nivel a fost stabilit eronat având în vedere regulamentul menționat; această sumă este evaluată, sub rezerva interpretării Tribunalului, între 40 000 de euro și 50 000 de euro, în care nu sunt incluse dobânzile de întârziere pe care, pe de altă parte, le solicită reclamantul;

—	obligarea Comisiei la repararea prejudiciului moral suferit de reclamant prin plata sumei simbolice de un euro;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/42

Acțiune introdusă la 7 octombrie 2010 — Cervelli/Comisia

(Cauza F-98/10)

()

2011/C 13/83

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Francesca Cervelli (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J. R. García-Gallardo Gil-Fournier și M. Arias Díaz, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Cerere de anulare a deciziei Comisiei prin care se refuză acordarea indemnizației de expatriere reclamantei

Concluziile reclamantei

—	Declararea nulității deciziei de respingere a Comisiei din 30 iunie 2010;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/42

Acțiune introdusă la 5 octombrie 2010 — Ashbrook și alții/Comisia

(Cauza F-99/10)

()

2011/C 13/84

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Michael Ashbrook (Luxemburg, Luxemburg) și alții (reprezentanți: B. Cortese, C. Cortese și F. Spitaleri, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor pârâtei, preluate în fișele de remunerație ale reclamanților, de a limita ajustarea salariilor lunare, începând cu luna iulie 2009, la o mărire de 1,85 % în cadrul ajustării anuale a remunerațiilor și pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1269/2009 al Consiliului din 23 decembrie 2009 și cererea de despăgubire

Concluziile reclamanților

—	Anularea deciziilor Comisiei care se regăsesc în fișele de salarizare începând cu luna ianuarie 2010, precum și în fișele restanțelor salariale pentru anul 2009, în măsura în care se referă la acestea;

—

obligarea Comisiei la rambursarea diferenței dintre sumele retribuțiilor plătite în aplicarea Regulamentului nr. 1296/09 până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză și sumele pe care ar fi trebuit să le încaseze reclamanții dacă ajustarea s-ar fi calculat corect, împreună cu dobânzi de întârziere în funcție de rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile principale de refinanțare aplicabilă în perioadele vizate, majorată cu 3,5 puncte, începând de la data la care trebuia achitată datoria principală;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/42

Acțiune introdusă la 21 octombrie 2010 — De Pretis Cagnodo și Trampuz/Comisia Europeană

(Cauza F-104/10)

()

2011/C 13/85

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Mario Alberto de Pretis Cagnodo și Serena Trampuz (Trieste, Italia) (reprezentant: C. Falagiani, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei prin care se refuză rambursarea integrală a unor cheltuieli medicale legate de recuperarea, într-o clinică a soției unui funcționar pensionat.

Concluziile reclamanților

—

Suspendarea sau, în orice caz, interzicerea provizorie, având în vedere fumus boni juris al prezentei cereri, prejudiciul patrimonial grav pe care altfel l-ar suferi reclamanții și lipsa de claritate în determinarea sumelor contestate, a executării procedurii de recuperare forțată a sumelor care fac obiectul litigiului și, prin urmare, interzicerea temporară a reținerii din oficiu din pensia profesorului De Pretis Cagnodo;

—

având în vedere că s-a stabilit și s-a declarat că doamnei Trampuz nu i se poate contesta sau imputa nimic în legătură cu calcularea și plata cheltuielilor se spitalizare astfel cum au fost stabilite de clinica în care a fost îngrijită, că boala care a condus la îngrijirea acesteia și intervențiile chirurgicale la care a fost supusă aceasta au fost considerate grave și că durata recuperării a fost considerate inevitabilă și corectă din punct de vedere terapeutic, reclamanții să fie declarați scutiți de orice rambursare a prestațiilor acordate de Biroul de lichidare din Ispra și, prin urmare, obligarea Comisiei să retragă cererea de restituire a sumei de 41 833 euro — sau a sumei diferite care ar rezulta — și să se abțină de la orice reținere din oficiu a sumei menționate din pensia profesorului De Pretis Cagnodo

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/43

Acțiune introdusă la 26 octombrie 2010 — Schätzel/Comisia

(Cauza F-109/10)

()

2011/C 13/86

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Michael Wolfgang Schätzel (Ransbach-Baumbach, Germania) (reprezentant: R. Oehmen, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Comisiei prin care i se refuză reclamantului plata unei indemnizații de plecare

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Comisiei din 8 aprilie 2010, precum și a Deciziei din 30 iulie 2010 de respingere a contestației 1.3.2009 până la 28.2.2010, al cărei cuantum corespunde echivalentului dreptului la pensie pentru limită de vârstă dobândit de reclamant în temeiul activității sale în cadrul Comisiei,

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/43

Acțiune introdusă la 29 octombrie 2010 — Couyoufa/Comisia

(Cauza F-110/10)

()

2011/C 13/87

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Denise Couyoufa (Atena, Grecia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei pârâtei prin care a fost respinsă cererea reclamantei de a fi scutită de rotația obligatorie

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că decizia din 31 iulie 2008 este nelegală;

—	anularea deciziei din 26 februarie 2010 prin care a fost respinsă cererea formulată de dna Couyoufa;

—	anularea deciziei prin care a fost respinsă reclamația pe care aceasta a introdus-o împotriva deciziei menționate;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.1.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/43

Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2010 — Trentea/FRA

(Cauza F-112/10)

()

2011/C 13/88

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Cornelia Trentea (Viena, Austria) (reprezentanți: L. Levi și M.Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)

Obiectul și descrierea litigiului

În primul rând, cerere de anulare a deciziei autorității abilitate să încheie contracte de muncă de respingere a candidaturii reclamantei pentru un post de asistent administrativ în domeniul „Finance and Procurement”și a deciziei de numire a altui candidat. În al doilea rând, cerere de despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale pretins suferite de reclamantă

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei autorității abilitate să încheie contracte de muncă din 5 iunie 2010 de respingere a candidaturii reclamantei pentru postul TAADMIN-AST4-2009 și a deciziei de numire a altui candidat;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 22 iulie 2010 de respingere a reclamației reclamantei și a deciziei din 27 septembrie 2010 de respingere a cererii de reexaminare și a reclamației suplimentare formulate de reclamantă;

—

obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul material suferit, corespunzător diferenței dintre salariul actual al acesteia și salariul corespunzător gradului AST 4, până la vârsta pensionării și tuturor alocațiilor și indemnizațiilor, precum și plata corespunzătoare a drepturilor de pensie;

—	obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul moral evaluat ex aequo et bono la 10 000 de euro;

—	obligarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2011.013.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 13

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 54 15 ianuarie 2011

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2011/C 013/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 346, 18.12.2010	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2011/C 013/02	Cauza C-137/08: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Budapesti II. és III. Kerületi Bíróság — Republica Ungară) — VB Pénzügyi Lízing Zrt./Ferenc Schneider (Directiva 93/13/CEE — Clauze abuzive utilizate în contractele încheiate cu consumatorii — Criterii de apreciere — Examinare din oficiu de către instanța națională a caracterului abuziv al unei clauze de stabilire a instanței competente — Articolul 23 din Statutul Curții)	2

2011/C 013/03	Cauza C-458/08: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Portugheză (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 49 CE — Sectorul construcțiilor — Cerința unei autorizări pentru desfășurarea unei activități în acest sector — Justificare)	2

2011/C 013/04	Cauza C-540/08: Hotărârea Curții (Marea cameră) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Mediaprint Zeitungs- und Zeitschriftenverlag GmbH & Co. KG/Österreich-Zeitungsverlag GmbH (Directiva 2005/29/CE — Practici comerciale neloiale — Reglementare națională ce prevede o interdicție de principiu a practicilor comerciale care condiționează oferirea de premii consumatorilor de achiziționarea de bunuri sau de servicii)	3

2011/C 013/05	Cauza C-543/08: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Portugheză [Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolele 56 CE și 43 CE — Libera circulație a capitalurilor — Acțiuni privilegiate (golden shares) deținute de statul portughez în cadrul EDP — Energias de Portugal — Restricții la achiziționarea de participații și intervenție în administrarea unei societăți privatizate]	3

2011/C 013/06	Cauza C-36/09 P: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 noiembrie 2010 — Transportes Evaristo Molina, SA/Comisia Europeană (Recurs — Înțelegeri — Piața spaniolă de stații-servicii — Contracte pe termen lung de aprovizionare exclusivă cu carburanți — Decizia Comisiei — Drept de răscumpărare acordat anumitor stații-servicii — Condiții de aprovizionare de către Repsol — Lista stațiilor-servicii în cauză — Acțiune în anulare — Termene de introducere a acțiunii — Punct de plecare)	4

2011/C 013/07	Cauzele conexate C-57/09 și C-101/09: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Bundesrepublik Deutschland/B (C-57/09), D (C-101/09) [Directiva 2004/83/CE — Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară — Articolul 12 — Excludere de la recunoașterea statutului de refugiat — Articolul 12 alineatul (2) literele (b) și (c) — Noțiunea infracțiune gravă de drept comun — Noțiunea acte contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite — Apartenență la o organizație implicată în acte de terorism — Înscriere ulterioară a acestei organizații pe lista persoanelor, a grupurilor și a entităților care constituie anexa la Poziția comună 2001/931/PESC — Răspundere individuală pentru o parte dintre actele comise de respectiva organizație — Condiții — Drept de azil în temeiul dreptului constituțional național — Compatibilitate cu Directiva 2004/83/CE]	4

2011/C 013/08	Cauza C-84/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Regeringsrätten — Suedia) — X/Skatteverket [TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolul 2, articolul 20 primul paragraf și articolul 138 alineatul (1) — Achiziție intracomunitară a unui velier nou — Utilizarea imediată a bunului cumpărat în statul membru de achiziție sau într un alt stat membru înainte de transportul către destinația finală — Termen în care începe transportul bunului către locul de destinație — Durata maximă a transportului — Moment relevant pentru determinarea calității de mijloc de transport nou în vederea impozitării sale]	5

2011/C 013/09	Cauzele conexate C-92/09 și C-93/09: Hotărârea Curții (Marea cameră) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Wiesbaden — Germania) — Volker und Markus Schecke GbR (C-92/09), Hartmut Eifert (C-93/09)/Land Hessen (Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal — Publicarea informațiilor referitoare la beneficiarii ajutoarelor agricole — Validitatea dispozițiilor de drept al Uniunii care prevăd această publicare și stabilesc modalitățile acesteia — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolele 7 și 8 — Directiva 95/46/CE — Interpretarea articolelor 18 și 20)	6

2011/C 013/10	Cauza C-142/09: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Dendermonde — Belgia) — Procedură penală împotriva V.W. Lahousse, Lavichy BVBA (Directivele 92/61/CEE și 2002/24/CE — Omologarea de tip a autovehiculelor cu două sau trei roți — Autovehicule destinate utilizării în competiții, pe drumuri sau pe orice teren — Dispoziție națională prin care se interzice fabricarea, comercializarea și montarea de echipamente destinate creșterii puterii motorului și/sau a vitezei motoretelor)	7

2011/C 013/11	Cauza C-152/09: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Schwerin — Germania) — André Grootes/Amt für Landwirtschaft Parchim [Politica agricolă comună — Sistem integrat de gestionare și control privind anumite scheme de ajutor — Schemă de plată unică — Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 — Calcularea drepturilor la plată — Articolul 40 alineatul (5) — Agricultori care trebuie să respecte angajamente agroecologice în cursul perioadei de referință — Articolul 59 alineatul (3) — Aplicare regională a schemei de plată unică — Articolul 61 — Valori unitare diferite pentru hectarele de pășune permanentă și pentru orice alt hectar eligibil pentru ajutor]	7

2011/C 013/12	Cauza C-156/09: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Finanzamt Leverkusen/Verigen Transplantation Service International AG [A șasea directivă TVA — Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (c) — Scutiri pentru activități de interes general — Prestare de îngrijiri medicale — Extragerea și cultura de celule cartilaginoase în vederea reimplantării în corpul pacientului]	8

2011/C 013/13	Cauza C-159/09: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal de commerce de Bourges — Franța) — Lidl SNC/Vierzon Distribution SA (Directivele 84/450/CEE și 97/55/CE — Condiții în care este permisă publicitatea comparativă — Comparare a prețurilor cu privire la o selecție de produse alimentare comercializate de două lanțuri de magazine concurente — Bunuri care răspund acelorași nevoi sau care sunt destinate acelorași scopuri — Publicitate înșelătoare — Comparare a unei caracteristici verificabile)	9

2011/C 013/14	Cauza C-164/09: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Italiană (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Conservarea păsărilor sălbatice — Directiva 79/409/CEE — Derogări de la regimul de protecție a păsărilor sălbatice — Vânătoare)	9

2011/C 013/15	Cauza C-226/09: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Irlanda (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 2004/18/CE — Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice — Atribuirea unui contract pentru servicii de interpretare și de traducere — Servicii cuprinse în anexa II B la directiva menționată — Servicii care nu sunt supuse tuturor cerințelor acesteia — Ponderea criteriilor de atribuire stabilită după prezentarea ofertelor — Modificarea ponderii în urma unei prime examinări a ofertelor depuse — Respectarea principiului egalității de tratament și a obligației de transparență)	10

2011/C 013/16	Cauza C-229/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundespatentgericht — Germania) — Hogan Lovells International LLP/Bayer CropScience AG [Dreptul brevetelor — Produse fitosanitare — Regulamentul (CE) nr. 1610/96 — Directiva 91/414/CEE — Certificat suplimentar de protecție pentru produsele fitosanitare — Acordarea unui certificat pentru un produs care a obținut o autorizație de introducere pe piață provizorie]	10

2011/C 013/17	Cauza C-232/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Augstākās tiesas Senāts — Republica Letonia) — Dita Danosa/LKB Līzings SIA [Politica socială — Directiva 92/85/CEE — Măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează — Articolul 2 litera (a) și articolul 10 — Noțiunea lucrătoare gravidă — Interdicția concedierii unei lucrătoare gravide în perioada de la începutul sarcinii până la terminarea concediului de maternitate — Directiva 76/207/CEE — Egalitate de tratament între bărbați și femei — Membru al unui consiliu de administrație al unei societăți de capital — Reglementare națională care permite concedierea unui astfel de membru fără restricții]	11

2011/C 013/18	Cauza C-247/09: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Baden-Württemberg — Germania) — Alketa Xhymshiti/Bundesagentur für Arbeit — Familienkasse Lörrach [Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor — Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și nr. 574/72, precum și Regulamentul (CE) nr. 859/2003 — Securitatea socială a lucrătorilor migranți — Prestații familiale — Resortisant al unui stat terț care lucrează în Elveția și care are, împreună cu copiii săi, reședința într un stat membru a cărui cetățenie o au copiii]	11

2011/C 013/19	Cauza C-250/09 și C-268/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rayonen sad Plovdiv — Bulgaria) — Vasil Ivanov Georgiev/Tehnicheski universitet — Sofia, filial Plovdiv [Directiva 2000/78/CE — Articolul 6 alineatul (1) — Interzicerea discriminărilor pe motiv de vârstă — Profesori universitari — Dispoziție națională care prevede încheierea de contracte de muncă pe durată determinată după împlinirea vârstei de 65 de ani — Pensionare din oficiu la 68 de ani — Justificare a tratamentului diferențiat pe motiv de vârstă]	12

2011/C 013/20	Cauza C-261/09: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Stuttgart — Germania) — Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Gaetano Mantello (Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie penală — Mandat european de arestare — Decizia-cadru 2002/584/JAI — Articolul 3 punctul 2 — Ne bis in idem — Noțiunea aceleași fapte — Posibilitatea autorității judiciare de executare de a refuza executarea unui mandat european de arestare — Hotărâre definitivă în statul membru emitent — Deținere de stupefiante — Trafic de stupefiante — Organizație criminală)	13

2011/C 013/21	Cauza C-317/09 P: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 noiembrie 2010 — Architecture, microclimat, énergies douces — Europe et Sud SARL (ArchiMEDES)/Comisia Europeană (Recurs — Compensarea creanțelor supuse unor ordini juridice diferite — Cerere de rambursare a sumelor plătite — Principiul litis denuntiatio — Dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil)	13

2011/C 013/22	Cauza C-322/09 P: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 noiembrie 2010 — NDSHT Nya Destination Stockholm Hotell & Teaterpaket AB/Comisia Europeană [Recurs — Ajutor de stat — Plângere din partea unui concurent — Admisibilitate — Regulamentul (CE) nr. 659/1999 — Articolele 4, 10, 13 și 20 — Decizia Comisiei de a nu continua examinarea plângerii — Calificarea măsurilor de către Comisie în parte ca nefiind ajutoare de stat și în parte ca fiind ajutoare existente compatibile cu piața comună — Articolul 230 CE — Noțiunea act atacabil]	14

2011/C 013/23	Cauza C-356/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Pensionsversicherungsanstalt/Christine Kleist [Politică socială — Egalitate de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă — Directiva 76/207/CEE — Articolul 3 alineatul (1) litera (c) — Reglementare națională care facilitează concedierea lucrătorilor care au dobândit dreptul la pensia pentru limită de vârstă — Obiectiv de promovare a încadrării în muncă a persoanelor mai tinere — Reglementare națională care stabilește vârsta la care ia naștere dreptul la această pensie la 60 de ani pentru femei și la 65 de ani pentru bărbați]	14

2011/C 013/24	Cauza C-48/10: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 18 noiembrie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Mediu — Directiva 2008/1/CE — Prevenirea și controlul integrat al poluării — Condiții de autorizare a instalațiilor existente — Obligația de a asigura exploatarea unor astfel de instalații conform cerințelor directivei)	15

2011/C 013/25	Cauza C-296/10: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Amtsgericht Stuttgart — Germania) — Bianca Purrucker/Guillermo Vallés Pérez [Cooperare judiciară în materie civilă — Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești — Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 — Litispendență — Acțiune pe fond referitoare la încredințarea unui copil și cerere de măsuri provizorii referitoare la încredințarea aceluiași copil]	15

2011/C 013/26	Cauza C-339/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Varhoven administrativen sad (Bulgaria) la 7 iulie 2010 — Krasimir Asparuhov Estov, Monika Lyusien Ivanova și КEMKO INTERNATIONAL EAD/Ministerski savet na Republika Balgaria	16

2011/C 013/27	Cauza C-474/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Court of Appeal in Northern Ireland (Regatul Unit) la 29 septembrie 2010 — Seaport (NI) Ltd, Magherafelt district Council, F P McCann (Developments) Ltd, Younger Homes Ltd, Heron Brothers Ltd, G Small Contracts, Creagh Concrete Products Ltd v Department of the Environment for Northern Ireland, Department of the Environment for Northern Ireland	16

2011/C 013/28	Cauza C-486/10: Acțiune introdusă la 8 octombrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania	17

2011/C 013/29	Cauza C-489/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Sąd Najwyższy (Republica Polonă) la 12 octombrie 2010 — procedură penală împotriva lui Łukasz Marcin Bonda	17

2011/C 013/30	Cauza C-490/10: Acțiune introdusă la 12 octombrie 2010 — Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene	18

2011/C 013/31	Cauza C-492/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Unabhängigen Finanzsenats, Außenstelle Linz (Austria) la 14 octombrie 2010 — Immobilien Linz GmbH & Co KG/Finanzamt Freistadt Rohrbach Urfahr	18

2011/C 013/32	Cauza C-493/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de High Court of Ireland la 15 octombrie 2010 — M. E. și alții/Refugee Applications Commissioner, Minister for Justice, Equality and Law Reform	18

2011/C 013/33	Cauza C-498/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 14 octombrie 2010 — X NV/Staatssecretaris van Financiën	19

2011/C 013/34	Cauza C-499/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Brugge (Belgia) la 19 octombrie 2010 — Vlaamse Oliemaatschappij/F.O.D. Financiën	19

2011/C 013/35	Cauza C-505/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Højesteret (Danemarca) la 21 octombrie 2010 — Partrederiet Sea Fighter/Skatteministeriet	20

2011/C 013/36	Cauza C-507/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Firenze (Italia) la 25 octombrie 2010 — Denise Bernardi, prin reprezentant legal Katia Mecacci/Fabio Bernardi	20

2011/C 013/37	Cauza C-514/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Nejvyšší soud České republiky (Republica Cehă) la 2 noiembrie 2010 — Wolf Naturprodukte GmbH/Sewar spol. sro	20

2011/C 013/38	Cauza C-516/10: Acțiune introdusă la 29 octombrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Austria	21

2011/C 013/39	Cauza C-518/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) la 2 noiembrie 2010 — Yeda Research and Development Company Ltd, Aventis Holdings Inc/Comptroller-General of Patents	21

2011/C 013/40	Cauza C-519/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Bari (Italia) la 27 octombrie 2010 — Giovanni Colapietro/Ispettorato Centrale Repressioni Frodi	21

2011/C 013/41	Cauza C-537/10 P: Recurs introdus la 19 noiembrie 2010 de Deltafina SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) pronunțate la 8 septembrie 2010 în cauza T-29/05, Deltafina/Comisia	22

	Tribunalul
2011/C 013/42	Cauza T-35/08: Hotărârea Tribunalului din 23 noiembrie 2010 — Codorniu Napa/OAPI — Bodegas Ontañón (ARTESA NAPA VALLEY) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative ARTESA NAPA VALLEY — Marca comunitară figurativă anterioară ARTESO și marca națională verbală anterioară LA ARTESA — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]]	23

2011/C 013/43	Cauza T-95/08: Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2010 — Italia/Comisia (FEOGA — Secțiunea Garantare — Cheltuieli excluse de la finanțarea comunitară — Schemă de ajutor în sectorul produselor prelucrate pe bază de fructe și legume — Măsuri excepționale de susținere în sectorul cărnii de vită — Sistem de prime pentru tutun)	23

2011/C 013/44	Cauza T-113/08: Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2010 — Spania/Comisia (FEOGA — Secțiunea Garantare — Cheltuieli excluse de la finanțarea comunitară — Ajutor pentru producția de ulei de măsline — Ajutor asociat suprafeței culturilor arabile)	23

2011/C 013/45	Cauza T-9/09 P: Hotărârea Tribunalului din 24 noiembrie 2010 — Marcuccio/Comisia (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Respingerea acțiunii în primă instanță ca vădit inadmisibilă — Cerere de restituire a unor bunuri personale — Notificarea deciziei de respingere a reclamației într-o altă limbă decât cea a reclamației — Acțiune tardivă — Lipsa răspunsului la un capăt de cerere prezentat în primă instanță)	24

2011/C 013/46	Cauza T-137/09: Hotărârea Tribunalului din 24 noiembrie 2010 — Nike International/OAPI — Muñoz Molina (R10) (Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale R10 — Marcă națională verbală R10 neînregistrată — Cesiunea mărcii naționale — Viciu de procedură)	24

2011/C 013/47	Cauza T-260/09 P: Hotărârea Tribunalului din 10 noiembrie 2010 — OAPI/Simões Dos Santos (Recurs — Recurs incident — Funcție publică — Promovare — Exercițiul de promovare 2003 — Anulare și recalculare a numărului de puncte de merit — Executarea unei hotărâri a Tribunalului — Autoritate de lucru judecat — Temei legal — Neretroactivitate — Încredere legitimă — Prejudiciu material — Pierderea oportunității de a fi promovat — Prejudiciu moral)	24

2011/C 013/48	Cauza T-404/09: Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2010 — Deutsche Bahn/OAPI (Combinație orizontală a culorilor gri și roșu) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare ce constă într-o combinație orizontală a culorilor gri și roșu — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	25

2011/C 013/49	Cauza T-405/09: Hotărârea Tribunalului din 12 noiembrie 2010 — Deutsche Bahn/OAPI (Combinația culorilor gri și roșu) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare ce constă într-o combinație verticală a culorilor gri și roșu — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	25

2011/C 013/50	Cauza T-61/10: Ordonanța Tribunalului din 17 noiembrie 2010 — Victoria Sánchez/Parlamentul European și Comisia (Acțiune în constatarea abținerii de a acționa — Omisiune de a adopta măsuri — Cerere de emitere a unui ordin — Cerere de măsuri de protecție — Acțiune parțial vădit inadmisibilă și parțial lipsită de orice temei)	25

2011/C 013/51	Cauza T-101/09: Acțiune introdusă la 1 septembrie 2010 — Maftah/Comisia	26

2011/C 013/52	Cauza T-102/09: Acțiune introdusă la 1 septembrie 2010 — Elosta/Comisia	26

2011/C 013/53	Cauza T-488/10: Acțiune introdusă la 11 octombrie 2010 — Franța/Comisia	27

2011/C 013/54	Cauza T-491/10: Acțiune introdusă la 15 octombrie 2010 — SNCF/OAPI — Infotrafic (infotrafic)	28

2011/C 013/55	Cauza T-507/10: Acțiune introdusă la 28 octombrie 2010 — Viktor Uspaskich/Parlamentul European	28

2011/C 013/56	Cauza T-511/10: Acțiune introdusă la 22 octombrie 2010 — Evropaïki Dynamiki/Comisia	29

2011/C 013/57	Cauza T-513/10: Acțiune introdusă la 1 noiembrie 2010 — Hamberger Industriewerke/OAPI (Atrium)	29

2011/C 013/58	Cauza T-514/10: Acțiune introdusă la 1 noiembrie 2010 — Fruit of the Loom/OAPI — Blueshore Management (FRUIT)	30

2011/C 013/59	Cauza T-516/10: Acțiune introdusă la 3 noiembrie 2010 — Franța/Comisia	30

2011/C 013/60	Cauza T-517/10: Acțiune introdusă la 4 noiembrie 2010 — Pharmazeutische Fabrik Evers/OAPI — Ozone Laboratories Pharma (HYPOCHOL)	31

2011/C 013/61	Cauza T-519/10: Acțiune introdusă la 8 noiembrie 2010 — Seikoh Giken/OAPI — Seiko (SG SEIKOH GIKEN)	32

2011/C 013/62	Cauza T-520/10: Acțiune introdusă la 10 noiembrie 2010 — Comunidad Autónoma de Galicia/Comisia	32

2011/C 013/63	Cauza T-522/10: Acțiune introdusă la 8 noiembrie 2010 — Hell Energy/OAPI — Hansa Mineralbrunnen (HELL)	33

2011/C 013/64	Cauza T-523/10: Acțiune introdusă la 8 noiembrie 2010 — Interkobo/OAPI — XXXLutz Marken (mybaby)	33

2011/C 013/65	Cauza T-525/10: Acțiune introdusă la 5 noiembrie 2010 — Azienda Agricola Colsaliz di Faganello Antonio/OAPI — Weinkellerei Lenz Moser (SERVO SUO)	34

2011/C 013/66	Cauza T-526/10: Acțiune introdusă la 9 noiembrie 2010 — Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Comisia	34

2011/C 013/67	Cauza T-25/08: Ordonanța Tribunalului din 11 noiembrie 2010 — Katjes Fassin/OAPI (Yoghurt Gums)	35

	Tribunalul Funcției Publice
2011/C 013/68	Cauza F-77/08: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 28 octombrie 2010 — Vicente Carbajosa și alții/Comisia (Funcție publică — Concursuri generale EPSO/AD/116/08 și EPSO/AD/117/08 în domeniul luptei împotriva fraudei — Excluderea candidaților în urma rezultatelor obținute la testele de acces — Decizie pronunțată de AIPN — Neintroducerea unei reclamații — Inadmisibilitatea acțiunii)	36

2011/C 013/69	Cauza F-84/08: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 28 octombrie 2010 — Cerafogli/Banca Centrală Europeană (Funcție publică — Personal al BCE — Acțiune în despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului rezultat direct din pretinsa nelegalitate a condițiilor de muncă și a normelor aplicabile personalului — Necompetența Tribunalului — Inadmisibilitate — Scutire de serviciu pentru reprezentarea personalului — Neadaptarea volumului de muncă — Eroare)	36

2011/C 013/70	Cauza F-96/08: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 28 octombrie 2010 — Cerafogli/Banca Centrală Europeană (Funcție publică — Personal al BCE — Remunerație — Creștere suplimentară a salariului — Promovare ad personam — Consultare a comitetului personalului pentru stabilirea criteriilor de atribuire a creșterilor suplimentare de salariu)	37

2011/C 013/71	Cauza F-9/09: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 28 octombrie 2010 — Vicente Carbajosa și alții/Comisia (Funcție publică — Concursuri generale EPSO/AD/116/08 și EPSO/AD/117/08 în domeniul luptei antifraudă — Act cauzator de prejudicii — Excluderea unor candidați ca urmare a rezultatelor obținute la testele de acces — Necompetența EPSO)	37

2011/C 013/72	Cauza F-49/09: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 12 octombrie 2010 –Wendler/Comisia (Funcție publică — Funcționari — Pensie pentru limită de vârstă — Plată a pensiei — Obligația de a deschide un cont bancar în țara de reședință — Libera prestare a serviciilor — Motiv de ordine publică — Principiul egalității)	37

2011/C 013/73	Cauza F-3/10: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 26 octombrie 2010 AB/Comisia (Funcție publică — Agenți contractuali — Nereînnoirea unui contract pe perioadă determinată — Reclamație tardivă — Inadmisibilitate vădită)	38

2011/C 013/74	Cauza F-82/10: Acțiune introdusă la 22 septembrie 2010 — Nolin/Comisia	38

2011/C 013/75	Cauza F-83/10: Acțiune introdusă la 23 septembrie 2010 — Giannakouris/Comisia	38

2011/C 013/76	Cauza F-84/10: Acțiune introdusă la 23 septembrie 2010 — Chatzidoukakis/Comisia	39

2011/C 013/77	Cauza F-85/10: Acțiune introdusă la 23 septembrie 2010 — AI/Curtea de Justiție	39

2011/C 013/78	Cauza F-87/10: Acțiune introdusă la 24 septembrie 2010 — Adriaens și alții/Comisia	40

2011/C 013/79	Cauza F-91/10: Acțiune introdusă la 30 septembrie 2010 — AK/Comisia	40

2011/C 013/80	Cauza F-92/10: Acțiune introdusă la 1 octombrie 2010 — Dricot-Daniele și alții/Comisia	40

2011/C 013/81	Cauza F-94/10: Acțiune introdusă la 4 octombrie 2010 — Carpenito/Consiliul	41

2011/C 013/82	Cauza F-97/10: Acțiune introdusă la 4 octombrie 2010 — Kerstens/Comisia	41

2011/C 013/83	Cauza F-98/10: Acțiune introdusă la 7 octombrie 2010 — Cervelli/Comisia	42

2011/C 013/84	Cauza F-99/10: Acțiune introdusă la 5 octombrie 2010 — Ashbrook și alții/Comisia	42

2011/C 013/85	Cauza F-104/10: Acțiune introdusă la 21 octombrie 2010 — De Pretis Cagnodo și Trampuz/Comisia Europeană	42

2011/C 013/86	Cauza F-109/10: Acțiune introdusă la 26 octombrie 2010 — Schätzel/Comisia	43

2011/C 013/87	Cauza F-110/10: Acțiune introdusă la 29 octombrie 2010 — Couyoufa/Comisia	43

2011/C 013/88	Cauza F-112/10: Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2010 — Trentea/FRA	43

2011/C 013/89	Cauza F-17/06: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 18 noiembrie 2010 — Vereecken/Comisia	44