22.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 286/1

A.

întrucât Runda de la Doha a fost lansată în 2001 cu obiectivul de a se crea noi oportunități comerciale, de a se consolida normele comerciale multilaterale, de a se căuta o soluție pentru dezechilibrele actuale ale sistemului comercial și de a pune comerțul în slujba dezvoltării durabile, cu accent pe integrarea economică a țărilor în curs de dezvoltare, în special a țărilor cel mai puțin dezvoltate, pornind de la convingerea că un sistem multilateral, bazat pe reguli mai corecte și mai echitabile, poate contribui la un comerț liber și echitabil care să favorizeze dezvoltarea tuturor continentelor;

B.

întrucât în Declarația de la Doha se reafirmă angajamentul față de tratamentul special și diferențiat al țărilor în curs de dezvoltare pentru a se lua în considerare situația inegală a acestora;

C.

întrucât dezbaterile ministeriale din cadrul OMC pentru a încheia runda de la Doha au stagnat de la sfârșitul lui iulie 2008;

D.

întrucât comerțul internațional a fost deosebit de grav afectat de criza economică, fluxurile comerciale scăzând într-o măsură chiar mai semnificativă în comparație cu producția globală;

E.

întrucât îmbunătățirea normelor OMC privind facilitarea schimburilor comerciale ar fi în avantajul tuturor membrilor OMC, îmbunătățind certitudinea juridică, ducând la scăderea costurilor tranzacțiilor comerciale și la prevenirea abuzului;

F.

întrucât în cadrul celei de-a 7-a Conferințe Ministeriale a OMC, care a avut loc la Geneva între 30 noiembrie și 2 decembrie 2009, s-a subliniat importanța deosebită pe care o au comerțul și Runda de la Doha pentru redresarea economică și pentru reducerea sărăciei în țările în curs de dezvoltare;

G.

întrucât, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, numele „Uniunea Europeană” a fost utilizat pentru prima dată în cadrul OMC la ședința de lucru de la 1 decembrie 2009 din cadrul celei de-a șaptea Conferințe Ministeriale,

1.

își reiterează angajamentul față de sistemul comercial multilateral și față de OMC în calitate de garant al unui sistem comercial reglementat; consideră că OMC deține un rol important în ceea ce privește asigurarea unei mai bune gestionări a globalizării și a unei distribuții mai echitabile a beneficiilor sale;

2.

consideră că, în contextul actualei crize economice, normele și angajamentele OMC au împiedicat într-o mare măsură statele membre să recurgă la măsuri de restricționare a comerțului, permițând în același timp flexibilitate în adoptarea de măsuri de redresare economică;

3.

încurajează membrii OMC să își mențină angajamentele cu privire la combaterea activă a protecționismului în toate relațiile lor comerciale bilaterale și multilaterale și în viitoarele acorduri pe care le vor încheia;

4.

își reafirmă sprijinul ferm față de plasarea dezvoltării în miezul ADD și solicită membrilor OMC să atingă obiectivele ambițioase stabilite în Declarația Ministerială de la Doha din 2001 pentru a se asigura că actuala rundă comercială constituie o rundă de dezvoltare și contribuie la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului stabilite de Națiunile Unite ;

5.

consideră că, pentru a-și îndeplini integral angajamentul privind încheierea unei runde axate pe dezvoltare, țările dezvoltate trebuie să evite urmărirea unor obiective de negociere care ar putea dăuna obiectivelor de dezvoltare ale acestei runde; consideră, de asemenea, că țările emergente trebuie să se asigure că obiectivele lor de dezvoltare nu dăunează obiectivelor altor țări în curs de dezvoltare, în special ale țărilor cel mai puțin dezvoltate;

6.

recunoaște progresele înregistrate în cadrul ADD după Conferința Ministerială de la Hong Kong; ia act de angajamentul asumat la cea de-a 7-a Conferință Ministerială de la Geneva, care nu a avut ca obiect negocierile cu privire la ADD;

7.

sprijină ferm finalizarea ADD pe baza unui rezultat exhaustiv, ambițios și echilibrat al negocierilor, în beneficiul creșterii economice și al dezvoltării la nivel mondial, precum și al credibilității sistemului comercial multilateral; consideră că încheierea cu succes a Agendei de Dezvoltare de la Doha ar putea reprezenta un parametru important în stimularea redresării economice la nivel global în urma crizei financiare și economice;

8.

solicită insistent economiilor emergente să își asume responsabilitatea pe care o au în calitate de actori economici la nivel global și să își raporteze concesiile la nivelul lor de dezvoltare și de competitivitate (sectorială); subliniază importanța comerțului dintre nord și sud, precum și dintre sud și sud;

9.

solicită țărilor dezvoltate și economiilor emergente să urmeze inițiativa UE „Totul cu excepția armelor”, facilitându-le țărilor cel mai puțin dezvoltate accesul pe piață fără taxe vamale și cote; subliniază, de asemenea, importanța îmbunătățirii cadrului pentru Ajutorul pentru comerț;

10.

solicită Comisiei să urmărească obiectivele stabilite în mandatul de negociere în ceea ce privește protecția indicațiilor geografice și a drepturilor de proprietate intelectuală, accesul la piață pentru mărfurile și serviciile industriale, achizițiile publice, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare, și cerințele minime pentru standardele de mediu și sociale;

11.

încurajează UE să își asume un rol eminent în promovarea unui progres tangibil în ceea ce privește negocierile în curs de desfășurare în cadrul OMC, în vederea finalizării Rundei de la Doha, precum și a facilitării participării depline la comerțul global a țărilor în curs de dezvoltare și a țărilor cel mai puțin dezvoltate prin asumarea unui rol de punte între diferitele poziții ale membrilor OMC;

12.

solicită Comisiei să respecte cu strictețe mandatul de negociere conferit de Consiliu, care stabilește reforma deja finalizată a PAC drept limită pentru acțiunile sale, cu condiția ca partenerii săi comerciali să acorde concesii echivalente și să susțină ferm poziția UE privind indicațiile geografice;

13.

invită Comisia, în contextul acordului privind comerțul cu banane care este în prezent pe punctul de a fi încheiat, să ofere producătorilor ACP și comunitari o veritabilă siguranță juridică și să se asigure că se iau în considerare consecințele financiare ale unui astfel de acord;

14.

reamintește angajamentul pe care membrii OMC și l-au asumat în cadrul Conferinței Ministeriale de la Hong Kong de a realiza eliminarea paralelă a tuturor formelor de subvenții la export și a restricțiilor asupra tuturor măsurilor privind exporturile cu efect similar;

15.

invită țările dezvoltate și economiile emergente să se asigure că acordul permite țărilor în curs de dezvoltare să utilizeze instrumentele de politică necesare pentru a-și apăra și dezvolta sectoarele agricole și producția alimentară locală, pentru a spori standardele de viață din zonele lor rurale și pentru a consolida securitatea alimentară (adică acces universal și la prețuri abordabile la cantități adecvate de alimente ); solicită, prin urmare, includerea în acord a unor dispoziții clare privind tratamentul special și diferențiat, îndeosebi în ceea ce privește produsele speciale și mecanismele de protecție specifice;

16.

solicită obținerea unor rezultate ambițioase în negocierile privind APNA, cu garantarea unor reale oportunități noi de acces la piață, prin reducerea substanțială a ratelor aplicate, permițând în același timp tratamentul special și diferențiat; se declară în favoarea urmăririi unor inițiative sectoriale în domenii de interes pentru exporturile din UE;

17.

îndeamnă Comisia să mențină o poziție fermă de negociere orientată spre îmbunătățirea reală a accesului la piață pentru produsele și serviciile UE, atât în cazul economiilor dezvoltate, cât și al celor emergente;

18.

solicită să se întreprindă acțiuni prin care să se asigure că acordurile comerciale din sectorul serviciilor financiare includ măsuri care garantează respectarea obiectivelor comunității internaționale și ale G20 în ceea ce privește reglementarea acestor servicii și, în special, evitarea găurilor negre și a evaziunii fiscale;

19.

solicită intensificarea tratativelor în domeniul serviciilor în vederea continuării liberalizării serviciilor în general, menținându-se în același timp obiectivele politicilor naționale ale membrilor OMC și dreptul acestora de a reglementa serviciile publice;

20.

ia act de faptul că este necesar să se reflecteze asupra unei reforme instituționale a OMC, pentru a se îmbunătăți funcționarea, precum și legitimitatea și responsabilitatea democratică a acesteia; subliniază, în acest context, importanța unei dimensiuni parlamentare a OMC; solicită Comisiei să își asume un rol activ în viitoarea reformă instituțională a OMC și în promovarea unei adunări parlamentare a OMC;

21.

consideră că OMC trebuie să abordeze într-un mod mai eficient legăturile dintre comerț și noile provocări globale, cum ar fi schimbările climatice, securitatea și suveranitatea alimentară și condițiile de muncă decente;

22.

face apel la intensificarea cooperării dintre OMC și alte organizații și organisme internaționale precum Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Organizația Internațională a Muncii (OIM), Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (Unctad), pentru a asigura sprijin reciproc și consecvență între preocupările de ordin comercial și cele de altă natură; sprijină, în acest context, eforturile îndreptate spre adoptarea unor standarde internaționale și spre cooperarea în domeniul reglementării;

23.

susține consolidarea acordurilor de liber-schimb (OMC plus) bilaterale și regionale existente și încheierea unor noi acorduri de liber-schimb, ca modalitate de completare a cadrului multilateral;

24.

îndeamnă Comisia Europeană să includă îndeaproape Parlamentul în negocierile în curs; subliniază, prin urmare, necesitatea renegocierii Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlament și Comisie pentru ca acesta să reflecte dispozițiile din Tratatul de la Lisabona privind comerțul, conform cărora politica comercială a UE trebuie să fie supusă unui control democratic mai riguros; intenționează, să revizuiască Acordul pentru a stabili participarea deplină a Parlamentului la negocierile comerciale internaționale ale UE, asigurându-se în special:

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Directorului General al OMC.

22.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 286/5

A.

întrucât respectarea drepturile omului reprezintă una dintre valorile fundamentale ale Uniunii (articolul 2 TUE), care se reflectă, de asemenea, în acțiunile la nivel extern ale acesteia, iar în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) TUE, „Acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa și pe care intenționează să le promoveze în lumea întreagă: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional”;

B.

întrucât Uniunea Europeană este decisă să lupte împotriva terorismului sub toate formele, indiferent dacă originile sau activitățile acestui fenomen se situează în interiorul sau în exteriorul frontierelor sale, acționând în limitele clare definite de statul de drept și de respectarea drepturilor fundamentale și folosind diferite instrumente și modalități; întrucât trebuie întreprinse eforturi importante pentru a garanta că, în acest domeniu, drepturile fundamentale sunt respectate pe deplin și că toate măsurile adoptate pentru combaterea terorismului sunt proporționale, corespunzătoare și eficace;

C.

întrucât Uniunea Europeană vizează realizarea obiectivelor evidențiate mai sus, inclusiv combaterea terorismului, prin mijloace care includ măsuri restrictive (sancțiuni) îndreptate împotriva guvernelor statelor terțe, a unor persoane fizice sau juridice sau a unor grupuri sau entități fără caracter statal; întrucât există încă întrebări dacă ONU și UE au prezentat probe suficiente care să demonstreze succesul acestor regimuri în ceea ce privește limitarea finanțării actelor de terorism, ținând seama, în același timp de impactul semnificativ al acestor regimuri asupra credibilității angajamentului UE și al ONU față de drepturile fundamentale;

D.

întrucât termenii de „sancțiuni” și „măsuri restrictive”sunt utilizați în mod nediferențiat, în conformitate cu practica generală a UE (15); întrucât Consiliul a amintit că sancțiunile ar trebui să fie concepute astfel încât să aibă un efect maxim asupra celor cărora vizează să le influențeze comportamentul; aplicarea acestora în mod corespunzător ar trebui să reducă la minim orice efecte umanitare nocive, riscul de consecințe nedorite pentru persoane care nu sunt vizate sau alte efecte nocive asupra țărilor vecine;

E.

întrucât articolul 215 alineatul (2) din TFUE prevede că „În cazul în care se prevede într-o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul poate adopta, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1), măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal”; și întrucât articolul 75 primul paragraf al TFUE prevede că „în cazul în care este necesar, pentru realizarea obiectivelor enunțate la articolul 67, în ceea ce privește prevenirea și combaterea terorismului și a activităților conexe, Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, definesc cadrul măsurilor administrative privind circulația capitalurilor și plățile, cum ar fi înghețarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparțin, sunt în proprietatea sau sunt deținute de persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal, sunt în proprietatea acestora sau sunt deținute de acestea”;

F.

întrucât articolul 275 al doilea paragraf din TFUE prevede, de asemenea, că „Curtea este competentă […] să se pronunțe în ceea ce privește acțiunile formulate în condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf din prezentul tratat, privind controlul legalității deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu în temeiul titlului V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.”;

G.

întrucât articolul 16 alineatul (2) din TFUE solicită Parlamentului European și Consiliului să stabilească un cadru clar și stabil pentru protecția datelor prin norme „privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și de către statele membre în exercitarea activităților care fac parte din domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum și normele privind libera circulație a acestor date.”; întrucât același articol prevede că „respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorități independente”; întrucât reiese că normele menționate mai sus s-ar aplica și în cazul prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile Uniunii în domeniul politicii externe și de securitate comune; întrucât articolul 39 din TUE (la capitolul 2, intitulat „Dispoziții speciale privind politica externă și de securitate comună”) trebuie interpretat ca o derogare de la articolul 16 din TFUE deoarece prevede că „Consiliul adoptă o decizie de stabilire a normelor privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre, în exercitarea activităților care fac parte din domeniul de aplicare a prezentului capitol, precum și a normelor privind libera circulație a acestor date.”; întrucât acest articol prevede, la fel ca și articolul 16 alineatul (2) din TFUE, că „respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorități independente”;

H.

întrucât, în cauza menționată mai sus, Fundația Internațională Kadi și Al Barakaat/Consiliul și Comisia, Curtea de Justiție a declarat inaplicabil Regulamentul (CE) nr. 881/2002 în ceea ce îi privește pe dl Yassin Abdullah Kadi și Fundația Internațională Al Barakaat și a considerat că autoritatea comunitară care a decis înghețarea fondurilor și resurselor economice ale unei persoane fizice sau juridice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 881/2002 trebuie să comunice persoanei fizice sau juridice respective motivele pe care și-a întemeiat decizia, pentru a respecta dreptul la apărare, în special dreptul la audiere și dreptul la recurs și, întrucât persoanele fizice sau juridice respective nu au fost informate cu privire la probele aduse împotriva lor, acestea nu și-au putut apăra în condiții satisfăcătoare drepturile în fața probelor aduse în fața instanței comunitare;

I.

întrucât jurisprudența Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene subliniază că recursul este cu atât mai important cu cât acesta constituie singura garanție procedurală care garantează găsirea unui echilibru corect între necesitatea de a combate terorismul internațional și protecția drepturilor fundamentale (16); întrucât hotărâri anterioare ale Tribunalului de Primă Instanță (cauzele conexe T-110/03, T-150/03 și T-405/03 Sison/Consiliul  (17) au susținut trei hotărâri succesive ale Consiliului de a refuza să le acorde avocaților lui Jose Maria Sison acces la documentele care au stat la baza hotărârii Consiliului de a-l include pe lista persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive specifice în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001;

J.

întrucât există studii care au evidențiat că „în cadrul sistemelor naționale, blocarea activelor reprezintă o măsură interimară luată în așteptarea hotărârii judecătorești care determină implicarea unei persoane în activități criminale”; întrucât trebuie avut în vedere faptul că la nivelul ONU și UE sancțiunile în cauză nu trebuie considerate măsuri interimare luate în așteptarea hotărârii judecătorești, ci „alternative de facto la hotărârile judecătorești” (18);

K.

întrucât rezoluția S/RES/1822 (2008) a Consiliului de Securitate al ONU a adus unele îmbunătățiri în ceea ce privește: obligația ca expunerile de motive privind temeiurile care au stat la baza includerii pe listă a unei persoane să fie publicate pe site-ul web al Comitetului pentru sancțiuni; obligația statelor membre de a lua, în conformitate cu legislația și practicile interne, toate măsurile posibile pentru a notifica sau informa la timp persoana fizică sau juridică inclusă pe listă cu privire la desemnare și să alăture notificării o copie a părții din observațiile scrise care poate fi făcută publică sau alte informații relevante; crearea unui „centru” unde persoanele trecute pe lista neagră pot depune plângeri (19), o revizuire completă a tuturor numelor aflate pe lista consolidată;

L.

întrucât încă nu există un mecanism juridic internațional pentru a verifica/revizui exactitatea informației care stă la baza includerii unei persoane pe lista neagră de către Comitetul pentru sancțiuni al ONU sau necesitatea măsurilor adoptate și a proporționalității acestora; întrucât persoanele fizice încă nu au drept de acces la o instanță sau la un organism cvasijudiciar la nivelul ONU (20);

1.

consideră că este important să se aibă în vedere un cadru general pentru toate sancțiunile specifice aplicate de UE împotriva persoanelor fizice sau juridice sau a entităților sau organismelor care să garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale celor vizați;

2.

consideră că, în domeniul specific al sancțiunilor anti-teroriste, diferența între amenințările „externe” și „interne” este dificil de justificat în practică, în special în cazul în care astfel de sancțiuni ar putea, de asemenea, încălca drepturile cetățenilor și rezidenților UE stabilite în Cartă (21); consideră că ar trebui stabilit un cadru legal în temeiul articolului 75 din TFUE în ceea ce privește măsurile privind circulația capitalurilor și plățile, cum ar fi înghețarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparțin, sunt în proprietatea sau sunt deținute de persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal, inclusiv măsuri restrictive împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama bin Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii, astfel cum subliniază Comisia pentru afaceri juridice; astfel, s-ar stabili un nivel corespunzător de responsabilitate democratică, cu intervenția Parlamentului prin intermediul procedurii de codecizie (procedura legislativă ordinară); ar trebui să se aibă în vedere și implicarea corespunzătoare a parlamentelor naționale;

3.

consideră că, în cazul unor măsuri viitoare, cum ar fi cele referitoare la măsurile restrictive aplicate statului Zimbabwe și al anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva unor persoane fizice și juridice, entități sau organisme, ca urmare a situației din Somalia, luate în temeiul articolului 215 alineatul (2) din TFUE, ar trebui să se aibă în vedere posibilitatea unei consultări opționale a Parlamentului (cu respectarea „Declarației solemne asupra Uniunii Europene”, făcută la Stuttgart la 19 iunie 1983, în care era prevăzută o astfel de consultare a Parlamentului în cazul chestiunilor internaționale, chiar și în cazurile în care tratatele nu prevăd acest lucru); o astfel de abordare ar putea fi considerată ca respectând spiritul Tratatului de la Lisabona și rolul jucat anterior de Parlament (de consultare) în acest domeniu;

4.

reiterează cererea pentru o evaluare anuală cuprinzătoare a aplicării dispozițiilor care prevăd măsuri restrictive și a eficacității acestora, împreună cu informarea corespunzătoare și în timp util a Parlamentului cu privire la aceste chestiuni; consideră că, în acest scop, sancțiunile trebuie întotdeauna să fie însoțite de criterii precise de evaluare;

5.

solicită Comisiei să înființeze o rețea de experți independenți care să aibă sarcina de a propune Consiliului cele mai pertinente măsuri restrictive într-o situație dată, prezentând în mod regulat rapoarte cu privire la schimbările înregistrate, ținând seama de criteriile de referință și obiectivele urmărite, și, dacă este cazul, de a sugera modalități mai eficiente de punere în aplicare a sancțiunilor; consideră că crearea unei astfel de rețele ar duce la sporirea transparenței, îmbunătățirea calității luării deciziilor în ceea ce privește sancțiunile în general și consolidarea aplicării și monitorizării constante a sancțiunilor în cazuri specifice;

6.

subliniază faptul că activitățile organizațiilor non-guvernamentale contribuie în mod semnificativ la dezvoltare, democrație și drepturile omului și că ar putea fi utilă consultarea acestora cu privire la politicile UE de combatere a terorismului pentru a obține informații valoroase privind situația în acest domeniu; de asemenea, subliniază că măsurile represive de combatere a terorismului, nu ar trebui să constituie un obstacol în calea realizării obiectivelor acestora în domeniile dezvoltării, democrației și drepturilor omului;

7.

subliniază că comentariile ce urmează se referă, printre altele, la conținutul propunerilor prezentate de Comisie în baza cadrului juridic precedent, care în prezent sunt caduce, având în vedere, de asemenea, cadrul juridic stabilit prin Tratatul de la Lisabona; reamintește că orice trimitere la Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (22) ar trebui considerată desuetă;

8.

reamintește că, în ceea ce privește combaterea terorismului respectând, în același timp, drepturile omului, înghețarea fondurilor și resurselor economice ale anumitor persoane, grupuri și entități a fost considerată un instrument potrivit pentru ca Parlamentul să-și îndeplinească angajamentele; subliniază că aplicarea unor astfel de măsuri trebuie însoțită constant de asigurări și garanții ferme și corespunzătoare care să țină seama de consecințele extrem de grave ale „includerii pe listele negre” a indivizilor sau organizațiilor în cauză; reamintește că, în ceea ce privește măsurile restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane fizice și juridice care au legătură cu Osama bin Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii se aplică articolul 75 din TFUE;

9.

semnalează necesitatea analizării riguroase a efectelor semnificative ale sancțiunilor antiteroriste asupra dreptului penal și necesitatea adoptării unor măsuri corespunzătoare la nivel național în cazul includerii pe listele negre;

10.

reamintește că procedurile de alcătuire a listelor și de eliminare a unor persoane de pe liste în cazul sistemelor de sancționare ale ONU și UE au fost criticate cu fermitate pentru faptul că nu oferă un nivel satisfăcător de protecție al drepturilor fundamentale (în ceea ce privește atât drepturile procedurale, cât și drepturile materiale) și a certitudinii juridice; salută, prin urmare, inițiativele recente luate la nivelul UE pentru a remedia carențele menționate mai sus; cu toate acestea, își exprimă regretul că în special Consiliul a făcut dovada unor obiective modeste în ceea ce privește garantarea faptului că Regulamentul (CE) nr. 881/2002 revizuit respectă drepturile fundamentale ale persoanelor fizice și juridice în cauză;

11.

se întreabă, în ceea ce privește „expunerea de motive” care trebuie prezentată, dacă atât propunerea Comisiei, cât și textul Consiliului respectă cerințele hotărârii în cauza menționată mai sus privind Fundația Internațională Kadi și Al Barakaat/Consiliul și Comisia, care făcea referire la obligativitatea de a comunica motivele care, în aceste cauze, au stat la baza includerii pe listă a unei persoane fizice sau juridice, ținând seama îndeosebi de prevederea conform căreia persoanele fizice și juridice respective au dreptul de a fi informate cu privire la probele aduse împotriva lor;

12.

subliniază că, în unele cazuri, probele se bazează în principal pe informații furnizate de serviciile secrete, care ar putea opera în temeiul normelor naționale specifice; reiterează poziția sa din 2008 conform căreia privilegiul executiv nu ar trebui să împiedice exercitarea deplină a dreptului de a beneficia de un judecător sau de impunitate în cazurile de încălcare a dreptului internațional; în acest sens, invită parlamentele naționale să își exercite puterea de supraveghere asupra activităților guvernelor, precum și a punerii în aplicare depline și fără întârziere a cadrului juridic european întemeiat pe articolul 15 din TFUE; reafirmă necesară, în această privință, asocierea Parlamentului European la activitatea întreprinsă de Conferința comisiilor parlamentare de supraveghere a serviciilor de informații din statele membre, care funcționează deja;

13.

solicită efectuarea unei evaluări cuprinzătoare și neîntârziate a eficacității regimurilor de sancțiuni „antiteroriste” ale UE și ONU; în plus, ia act cu îngrijorare de faptul că, în numeroase regiuni, sancțiunile „antiteroriste” par să fi avut efecte negative asupra soluționării conflictelor și a eforturilor de dezvoltare și insistă să se țină seama de acest aspect la evaluarea regimurilor;

14.

consideră că ar trebui aduse îmbunătățiri, cât mai curând posibil, procedurilor ONU de alcătuire a listelor și de eliminare de pe liste și că statele membre ar trebui, de asemenea, să ia măsuri în vederea îmbunătățirii procedurilor specifice interne de sancționare (aplicare), astfel cum se sugerează în raportul Comisiei pentru afaceri juridice și drepturile omului a Adunării parlamentare a Consiliului Europei și în anexa la acesta;

15.

consideră că scopul poziției comune 2008/632/PESC a Consiliului și al propunerii ce a urmat (propunerea de regulament), prin care se lărgește aria de aplicare a măsurilor restrictive la persoanele și entitățile responsabile de încălcări ale drepturilor omului în Zimbabwe pe lângă guvern, trebuie salutat și acest lucru este valabil și pentru aducerea legislației în conformitate cu hotărârile recente ale Curții de Justiție în ceea ce privește dreptul fundamental la un proces echitabil al persoanelor fizice și juridice vizate de măsurile restrictive;

16.

în plus, consideră că trebuie efectuată monitorizarea cu atenție pentru a evalua dacă motivele pentru care au fost adoptate măsurile restrictive sunt încă valabile și modalitățile în care măsurile restrictive pot fi combinate cu stimulente credibile pentru promovarea democrației și a drepturilor omului în Zimbabwe;

17.

în acest sens, salută și sprijină dispozițiile care vor garanta faptul că UE își respectă angajamentele asumate la nivel internațional în privința punerii în aplicare imediate a sancțiunilor specifice adoptate de ONU împotriva persoanelor și entităților despre care s-a aflat că sunt implicate în acțiunile care amenință pacea, securitatea sau stabilitatea Somaliei, precum și a celor care au încălcat embargoul asupra armelor sau au împiedicat acordarea de asistență umanitară;

18.

astfel cum s-a evidențiat mai sus, pune sub semnul întrebării măsura în care textele actuale propuse de Comisie în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate persoanelor de pe listă referitoare la motivele pentru care numele unei persoane sau entități este inclus pe o listă și în care drepturile juridice ale acestora sunt suficiente în lumina cauzei menționate mai sus Fundația Internațională Kadi și Al Barakaat/Consiliul și Comisia;

19.

subliniază că, astfel cum a evidențiat Comisia pentru afaceri juridice, în cazul acestor măsuri, se aplică articolul 215 din TFUE, însă trebuie îndeplinite o serie de condiții, precum faptul că măsurile ar trebui să se bazeze pe o propunere venită din partea Vicepreședintelui Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și că Comisia trebuie să includă dispozițiile necesare, care să prevadă garanții juridice;

20.

consideră că ar trebui să se țină seama de articolul 291 din TFUE, în vederea adoptării măsurilor de punere în aplicare, în cazurile în care temeiul juridic pentru viitoare propuneri este constituit de articolul 215 TFUE;

21.

salută noile dispoziții prevăzute de propunerea Comisiei privind Al-Qaida, dar atrage atenția asupra observațiilor AEPD în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, în special clarificarea cazurilor de scutire de la principiile privind protecția datelor, care ar putea fi necesară și dreptul de acces la informații confidențiale; subliniază faptul că rezervele exprimate de AEPD ar putea să se aplice, mutatis mutandis, tuturor celor trei propuneri ale Comisiei; își exprimă regretul față de faptul că textul Consiliului elimină referințele clare de la articolul 7e alineatul (5) la drepturile subiecților de accesare a datelor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (23), care este menționat doar la articolul 7d alineatul (1);

22.

observă că posibilele transferuri de date către țări terțe și organizații internaționale ar trebui să respecte articolul 9 al Regulamentului (CE) nr. 45/2001, în vederea protecției corespunzătoare a acelor date; în acest sens, ar putea fi necesare specificații în cadrul propunerii, precum și înțelegeri cu ONU; ia act de faptul că propunerea nu afectează responsabilitatea care ar putea decurge în cazul prelucrării și publicării ilegale a datelor cu caracter personal;

23.

subliniază faptul că notificarea persoanelor fizice și juridice în cauză, astfel cum solicită Curtea de Justiție, ar trebui să fie cât mai cuprinzătoare și că informațiile furnizate referitoare la persoanele fizice aflate pe liste în anexele date ar trebui să fie clarificate (24);

24.

reamintește că autoritățile independente de protecție a datelor ar putea juca un rol important în verificarea legalității prelucrării datelor cu caracter personal în ceea ce privește listele negre referitoare la teroriști, jucând astfel un rol cvasijudiciar care ar putea complementa în mod eficient revizuirea efectuată de autoritățile judiciare (25);

25.

consideră că este deosebit de important să se adopte, cât mai curând, un cadru general privind protecția datelor, astfel cum prevede articolul 16 din TFUE și că trebuie adoptate, de asemenea, dispoziții specifice, astfel cum prevede articolul 39 din TUE;

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretarilor generali ai Organizației Națiunilor Unite și Consiliului Europei.

22.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 286/12

A.

întrucât Uniunea „situează persoana în centrul acțiunii sale, instituind cetățenia Uniunii și creând un spațiu de libertate, securitate și justiție” (Preambul la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) și întrucât „orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente” (articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale);

B.

întrucât Tratatul de la Lisabona a modificat nu numai temeiul juridic al regulamentului care reglementează accesul la documente, ci și contextul juridic în care acesta se aplică, în special în ceea ce privește relația dintre instituțiile Uniunii și cetățenii săi (1);

C.

întrucât de acum înainte acea relație ar trebui să fie încadrată de principiile democratice enunțate în noul Titlu II al TUE, care stipulează că „Uniunea respectă principiul egalității cetățenilor săi, care beneficiază de o atenție egală din partea instituțiilor […] sale” (articolul 9) și că „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean” (articolul 10 alineatul (3));

D.

întrucât integrarea deplină a Comunității Europene în UE, precum și eliminarea regimului interguvernamental care încă se aplica cooperării judiciare și polițienești în materie penală, au fost determinate de voința statelor membre de a consolida „caracterul democratic și eficacitatea funcționării instituțiilor” (Preambul la TUE);

E.

întrucât, în conformitate cu acest nou cadru juridic, toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE, și nu doar Parlamentul, Consiliul și Comisia (care erau deja obligate în temeiul articolului 255 din fostul Tratat CE), au în prezent obligația să își desfășoare activitatea „respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței” (articolul 15 alineatul (1) din TFUE);

F.

întrucât, în conformitate cu TUE și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție (CEJ) (2), transparența și participarea societății civile reprezintă condiții esențiale pentru promovarea bunei guvernanțe a instituțiilor UE și, alături de aceasta, a eficacității procesului decizional;

G.

întrucât, în conformitate cu principiile de bază ale democrației, cetățenii au dreptul de a cunoaște și de a urmări procesul decizional și întrucât ar trebui garantată o transparență sporită din partea instituțiilor UE și a reprezentanților statelor membre atunci când acționează în calitate de membri ai Consiliului, înainte, în timpul și după procesul decizional legislativ și nelegislativ, pentru a le permite cetățenilor Uniunii și parlamentelor naționale să înțeleagă în profunzime activitățile fiecăruia și motivația acestora și să monitorizeze activitățile reprezentanților lor;

H.

întrucât instituțiile UE „acordă cetățenilor și asociațiilor reprezentative (…) posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și de a face schimb de opinii în mod public în toate domeniile de acțiune ale Uniunii” și „mențin un dialog deschis, transparent și constant cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă” (articolul 11 alineatele (1) și (2) din TUE);

I.

întrucât Tratatul de la Lisabona solicită noi îmbunătățiri în ceea ce privește transparența și accesul public la documente; și întrucât jurisprudența CEJ a fost deja de un real folos în clarificarea unora dintre prevederile Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, astfel încât acum acestea trebuie interpretate în conformitate cu viziunea susținută de Parlament în momentul în care Regulamentul a fost adoptat, viziune care favorizează accesul; întrucât Parlamentul nu va permite nicio tentativă de ordin legislativ din partea Comisiei sau a Consiliului de a reduce accesul public la documente sau a afecta dreptul cetățenilor la informare;

J.

întrucât principiile deschiderii și transparenței nu ar trebui să reglementeze doar procesul decizional, ci și modul în care un text este elaborat și însoțit de toate informațiile necesare pentru a respecta criteriile proporționalității și subsidiarității, în interesul cetățenilor UE și al parlamentelor naționale și întrucât acest lucru ar trebui să fie valabil și în domeniul judiciar; întrucât transparența și accesul la documente ar trebui garantate, de asemenea, în ceea ce privește modul în care sunt puse în aplicare politicile UE la toate nivelurile și se cheltuiesc fondurile UE, astfel cum sunt consacrate de Inițiativa europeană în materie de transparență a Comisiei;

K.

întrucât CEJ a confirmat faptul că transparența și accesul la informații permit „ca divergențele dintre mai multe puncte de vedere să fie dezbătute în mod deschis, contribuie la conferirea unui grad mai mare de legitimitate instituțiilor în percepția cetățenilor europeni și la creșterea încrederii în acestea. De fapt, mai degrabă absența informației și a dezbaterii este cea susceptibilă să nască îndoieli în spiritul cetățenilor, nu numai cu privire la legalitatea unui act izolat, dar și cu privire la legitimitatea procesului de decizie în ansamblul său” (cauzele conexate C-39/05 și C-52/05, punctul 59);

L.

întrucât ar trebui luate mult-așteptatele măsuri juridice, financiare și operaționale pentru a garanta că toate documentele legate de o anumită procedură legislativă, fie că sunt generate de serviciile interne, fie de grupurile de interese din exterior, sunt accesibile într-un mod clar și rapid; întrucât aceste informații ar putea fi puse la dispoziție pe o pagină de internet interinstituțională, care să interconecteze registrele interne ale instituțiilor (cum este site-ul internet restructurat al Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, EUR-Lex); și întrucât regulamentele interne ar trebui modificate în consecință și ar trebui negociate cât mai curând acorduri interinstituționale obligatorii în temeiul articolului 295 din TFUE;

M.

întrucât noile competențe ale Uniunii Europene și, în special, ale Parlamentului în domenii precum acordurile internaționale cu privire la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală impun crearea unui cadru juridic mai solid în cuprinsul articolelor 4 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, astfel încât securitatea UE să poată fi protejată în mod corespunzător, acordând totodată Parlamentului European competența de supraveghere deplină în calitatea sa de reprezentant al cetățenilor europeni;

N.

întrucât mai multe state membre ale UE au adoptat deja fie „documente privind libertatea de informare”, fie norme generale privind accesul la informații și documente ale instituțiilor publice,

1.

consideră că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 ar trebui actualizat de urgență privind următoarele aspecte:

2.

observă că la 2 decembrie 2009, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Comisia a aprobat o comunicare (COM(2009)0665) care actualizează temeiul juridic al propunerii originale, evitând în același timp orice modificare a conținutului;

3.

regretă faptul că, în ciuda solicitărilor clare făcute la 11 martie 2009:

4.

invită actuala și viitoarea președinție a Consiliului să inițieze imediat un dialog interinstituțional la nivel politic în vederea elaborării noului regulament privind accesul la documente cel târziu până la 30 iunie 2010;

5.

salută cu căldură, în acest context, reuniunea Comisiei interinstituționale privind accesul la documente, înființată în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, care a avut loc la 15 decembrie 2009; ia act de concluziile acesteia, în special:

6.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

22.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 286/16

A.

întrucât, în concluziile sale din 17 noiembrie 2009 menționate anterior, Consiliul recunoaște apariția unor noi posibilități de dialog și de cooperare mai strânsă între Uniunea Europeană și Belarus, cu scopul promovării unui real progres către democrație și respectarea drepturilor omului, și își reafirmă disponibilitatea de a aprofunda relațiile Uniunii Europene cu Belarusul, cu condiția unor progrese suplimentare în ceea ce privește democrația, drepturile omului și statul de drept, și de a oferi ajutor Belarusului în vederea realizării acestor obiective;

B.

întrucât Uniunea Europeană consideră Belarusul un partener în mai multe domenii, cum ar fi securitatea energetică, transportul, cooperarea în domeniul culturii, mediul și siguranța alimentară;

C.

întrucât Consiliul, după evaluarea evoluțiilor din Belarus ulterior deciziei luate la 16 martie 2009 în conformitate cu condițiile stabilite în Poziția sa comună 2009/314/PESC, a decis să extindă măsurile restrictive aplicate anumitor persoane oficiale din Belarus dar să suspende aplicarea restricțiilor de călătorie către UE, ambele până în octombrie 2010;

D.

întrucât, din octombrie 2008, au fost luate unele măsuri pozitive, cum ar fi eliberarea unui număr de deținuți politici și autorizarea distribuției a două ziare independente;

E.

întrucât, ca urmare a măsurilor pozitive adoptate de Belarus, Comisia s-a angajat deja într-un dialog intens cu Belarus în domenii cum ar fi energia, mediul, controalele vamale, transportul și siguranța alimentară;

F.

întrucât Consiliul a inclus Belarus în Decizia sa din 20 martie 2009 privind inițiativa Parteneriatului estic, lansată de Comisie în comunicarea sa din 3 decembrie 2008 menționată anterior, pentru a accelera cooperarea cu mai multe țări din Europa de Est; întrucât unul dintre obiectivele participării Belarusului la inițiativa Parteneriatului estic și ramura parlamentară a acesteia, Euronest, îl reprezintă intensificarea cooperării dintre Belarus și UE, inclusiv în ceea ce privește dimensiunea interumană;

G.

întrucât Federația Internațională a Jurnaliștilor, pe baza raportului său privind misiunea de anchetă desfășurată la Minsk în perioada 20-24 septembrie 2009, elaborat în colaborare cu mai multe organizații neguvernamentale internaționale (ONG-uri), nu a identificat niciun progres semnificativ în domeniul libertății presei în Belarus;

H.

întrucât Belarus s-a angajat să analizeze recomandările făcute de OSCE și de Biroul pentru instituții democratice și drepturile omului (ODIHR) în legătură cu îmbunătățirea legislației electorale în vederea armonizării acesteia cu standardele internaționale pentru alegeri democratice și să consulte OSCE în privința amendamentelor propuse; întrucât Adunarea Națională din Belarus a adoptat de curând o reformă a codului electoral fără consultarea prealabilă a OSCE;

I.

întrucât Belarus rămâne singura țară europeană care mai aplică pedeapsa cu moartea; întrucât în ultimele luni au avut loc noi condamnări la moarte;

J.

întrucât președintele belarus Aleksandr Lukașenko a declarat, la 2 noiembrie 2009 că „relațiile cu Uniunea Europeană, în calitate de partener puternic și consolidat, reprezintă unul din principalii factori de garantare a independenței și suveranității Belarusului, precum și a dezvoltării economice, științifice și tehnologice”,

1.

sprijină decizia Consiliului de a extinde măsurile restrictive aplicate anumitor persoane oficiale din Belarus și, totodată, de a menține suspendarea aplicării restricțiilor de călătorie până în octombrie 2010;

2.

subliniază că aprofundarea dialogului politic și instituirea dialogului cu privire la drepturile omului între Uniunea Europeană și Belarus trebuie să conducă la obținerea unor rezultate concrete și la realizarea unor progrese substanțiale în domeniul reformelor democratice și al respectării drepturilor omului și a statului de drept;

3.

salută participarea constructivă și activă a Belarusului la Parteneriatul estic, o inițiativă menită să consolideze democrația și statul de drept și să promoveze cooperarea la nivel european; consideră că participarea Belarusului la Parteneriatul estic reprezintă un pas către promovarea în continuare a dialogului cu Uniunea Europeană și a unei apropieri sporite, bazate pe disponibilitatea și angajamentul Belarusului de a realiza aceste obiective; salută cooperarea tripartită dintre Lituania, Belarus și Ucraina în cadrul Parteneriatului estic, care acordă prioritate proiectelor care vizează gestionarea integrată a frontierelor, transporturile și tranzitul, patrimoniul cultural și istoric comun, securitatea socială și securitatea energetică;

4.

solicită Comisiei să prezinte o propunere privind un plan comun interimar pentru Belarus care să fixeze priorități în privința reformelor, inspirându-se din Planurile de acțiune elaborate în cadrul PEV, pentru a revitaliza procesul suspendat de ratificare a Acordului de parteneriat și cooperare Belarus – UE; consideră, în acest context, că acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Belarus, care este înghețat din 1997, ar trebui reactivat odată cu finalizarea și aplicarea tuturor reformelor politice;

5.

invită Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare să examineze posibilitatea măririi asistenței lor financiare destinate Belarusului, acordând o atenție deosebită situației întreprinderilor mici și mijlocii și revizuind, în același timp, mandatul acestora pentru a încuraja tranziția Belarusului către democrație, o societate pluralistă și o economie de piață; consideră că acest posibil sprijin financiar ar trebui să depindă de realizarea unor progrese substanțiale în domeniile enumerate mai jos;

6.

invită Comisia să ia în calcul măsuri pentru îmbunătățirea climatului de afaceri, a comerțului, a investițiilor, a infrastructurii energetice și de transport și a cooperării transfrontaliere între Uniunea Europeană și Belarus; ia act de eforturile și realizările Belarusului de contracarare a efectelor crizei financiare și economice și pentru stimularea economiei prin relaxarea barierelor din calea investițiilor și prin reformarea drepturilor de proprietate și a sectorului privat;

7.

subliniază faptul că eforturile depuse pentru combaterea corupției, pentru creșterea transparenței și pentru întărirea statului de drept, care sunt fundamentale pentru atragerea mai multor investiții din străinătate, nu au fost suficiente;

8.

invită Comisia să pregătească recomandări în vederea unei posibile adoptări a directivelor privind acordurile de facilitare a vizelor și de readmisie cu Belarus de îndată ce sunt îndeplinite condițiile relevante; consideră că o asemenea acțiune este vitală pentru realizarea principalelor obiective ale politicii UE față de Belarus, respectiv înlesnirea contactelor interumane, transformarea Belarusului într-o parte integrantă a Europei și integrarea acestuia în procesele regionale, precum și imprimarea unui caracter ireversibil procesului de democratizare a țării;

9.

solicită insistent Consiliului și Comisiei, în acest context, să examineze posibilitatea micșorării costului vizei pentru cetățenii bieloruși care intră pe teritoriul Schengen, precum și simplificarea procedurii de obținere a acestora; subliniază faptul că obiectivul pe termen lung este eliminarea vizelor pentru călătoriile între Uniunea Europeană și Belarus; îndeamnă autoritățile belaruse să semneze cu țările UE învecinate acorduri referitoare la călătoriile fără viză ale locuitorilor din regiunile frontaliere;

10.

condamnă cu fermitate recenta neacordare a vizelor de intrare pentru Agnieszka Romaszewska, directoare a TV Belsat, pentru profesorii de la Universitatea Bialystok, pentru Christos Pourgourides, deputat în Parlamentul Ciprului și pentru Emanuelis Zingeris, deputat în Parlamentul Lituaniei;

11.

invită Consiliul și Comisia, în cazul în care Belarus face progrese semnificative anul viitor și îndeplinește criteriile specifice, să ia în considerare eliminarea definitivă a interdicțiilor de călătorie, precum și luarea unor măsuri de facilitare a progresului economic și social și de accelerare a procesului de integrare a Belarusului în familia europeană a națiunilor democratice;

12.

consideră că ar trebui să se dea un nou avânt dialogului reciproc avantajos dintre Belarus și Uniunea Europeană prin intermediul cooperării interparlamentare în cadrul Euronest; ia act de faptul că Belarus va fi invitat să participe deplin și în termeni egali în cadrul Adunării Euronest (dimensiunea parlamentară a Parteneriatului estic) de îndată ce au loc alegeri libere și corecte pentru Parlamentul belarus și consideră că până atunci ar trebui să se aplice dispoziții provizorii;

13.

este de opinie că toate statele membre UE și guvernele acestora ar trebui să adopte o poziție unitară în relațiile lor cu țări terțe, bazate pe pozițiile comune convenite în cadrul Consiliului; consideră, de asemenea, că instituțiile europene ar trebui să urmărească o strategie comună și să își combine eforturile pentru atingerea unor rezultate concrete în ceea ce privește relațiile dintre Uniunea Europeană și Belarus; solicită tuturor reprezentanților UE și ai statelor membre să inițieze reuniuni politice cu reprezentanții opoziției democratice, îndeosebi atunci când vizitează Belarusul;

14.

îndeamnă Belarusul să continue colaborarea cu ODIHR cu privire la legislația electorală și așteaptă ca noua lege electorală să fie conformă cu standardele internaționale și să intre în vigoare înainte de alegerile locale programate să aibă loc în primăvara lui 2010;

15.

insistă asupra faptului că, în cursul anului următor, se așteaptă progrese clare și semnificative către democratizare, pentru ca sancțiunile să fie ridicate complet, iar condițiile pentru o reluare completă a relațiilor cu Belarus ar trebui să fie:

16.

constată cu regret că, după măsurile pozitive luate inițial de guvernul belarus, nu au mai avut loc progrese esențiale în domeniul drepturilor omului și al libertăților fundamentale; reamintește, în acest context, reprimarea continuă a oponenților politici și refuzul de a înregistra partidele politice (Creștin Democrația Belarusă), ONG-urile („Viasna”) și mijloacele de comunicare în masă independente; reamintește autorităților din Belarus să revizuiască sentințele de limitare a libertății impuse participanților la o demonstrație pașnică în ianuarie 2008, precum și cazul încarcerării lui Artsyom Dubski; subliniază că, potrivit Amnesty International, toate aceste persoane sunt deținuți de conștiință; solicită eliberarea imediată a oamenilor de afaceri Mikalai Autukhovici și Uladzimir Asipenka, deținuți în așteptarea proceselor de opt luni;

17.

invită guvernul din Belarus să decreteze imediat un moratoriu privind toate pedepsele cu moartea și execuțiile în vederea abolirii pedepsei cu moartea (astfel cum prevede rezoluția 62/149 a Adunării generale a ONU adoptată la 18 decembrie 2007 privind moratoriul asupra utilizării pedepsei capitale), să comute fără întârziere sentințele tuturor condamnaților la moarte în sentințe cu închisoarea, să adapteze legislația națională în funcție de obligațiile țării ce decurg din tratatele internaționale de drepturile omului și să asigure respectarea strictă a standardelor recunoscute la nivel internațional privind un proces echitabil;

18.

îndeamnă autoritățile belaruse să inițieze anchete obiective și transparente privind răpirea unor tineri activiști (Artur Finkevici, răpit la 17 octombrie 2009, Nasta Palajanka și Dzianis Karnou, răpiți la 5 decembrie 2009, Uladzimir Lemeș, răpit la 27 noiembrie 2009, Zmițer Dașkevici, răpit la 5 decembrie 2009 și Yauhen Afnahel răpit la 6 decembrie 2009) și recentul deces al lui Valianțin Dounar, membru și activist al Frontului Popular Belarus, și să publice rezultatele acestor anchete;

19.

solicită autorităților belaruse să respecte drepturile minorităților naționale în conformitate cu Convenția cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale semnată la Strasbourg la 1 februarie 1995; în acest context, îndeamnă autoritățile din Belarus să recunoască Uniunea polonezilor din Belarus condusă de Angelika Borys, care a fost realeasă în funcția de președintă la Congresul Uniunii polonezilor din 15 martie 2009;

20.

îndeamnă autoritățile belaruse să inițieze un dialog real cu reprezentanții opoziției democratice; de aceea, evidențiază importanța definirii rolului și metodelor de lucru ale Consiliului de Consultanță Publică;

21.

invită Comisia să fructifice pe deplin posibilitățile de sprijinire a societății civile și a evoluțiilor democratice din Belarus, prin intermediul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului; subliniază, în același timp, faptul că sprijinul față de o opoziție democratică trebuie să facă parte integrantă din procesul de reluare treptată a relațiilor cu Belarus;

22.

invită Comisia Europeană și guvernele statelor membre să acorde sprijin financiar TV Belsat și să îndemne guvernul belarus să înregistreze în mod oficial Belsat în Belarus; invită guvernul belarus, ca o dovadă de bună-credință și transformare pozitivă, să permită întoarcerea oficială din exilul la Vilnius (Lituania) a „Universității de științe umaniste europene” belaruse, pe baza unor garanții reale că va putea să-și desfășoare activitatea în mod liber și să se reînființeze la Minsk în condiții adecvate pentru dezvoltarea sa viitoare, îndeosebi prin acordarea permisiunii de reînființare a bibliotecii sale la Minsk, asigurând clădirile și creând condițiile necesare pentru deschiderea către publicul larg a importantei colecții în limbile belarusă, rusă, engleză, germană și franceză;

23.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Adunărilor Parlamentare ale OSCE și Consiliului Europei, Secretariatului Comunității Statelor Independente, precum și parlamentului și guvernului din Belarus.

22.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 286/21

A.

întrucât războiul și situația tulbure din estul Republicii Democrate Congo (RDC) au avut ca rezultat răspândirea la scară largă a omorurilor și a cazurilor de strămutare a populației, precum și a violențelor sexuale îndreptate împotriva femeilor, comise atât de grupările armate rebele, cât și de forțele guvernamentale ale armatei și poliției, care au ajuns la un nivel alarmant;

B.

întrucât conflictul care afectează RDC s-a soldat cu pierderea a 5 400 000 de vieți începând din 1998 și este în continuare cauza, directă sau indirectă, a pierderii a aproximativ 45 000 de vieți în fiecare lună (3); întrucât rapoartele UNHCR consemnează un număr de 1 460 000 de persoane deplasate intern (PDI) în RDC, dintre care 980 000 în Kivu de Nord (4);

C.

întrucât MONUC este prezent în RDC din 1999 pentru a proteja populația civilă, a construi procesul de pace în țară și a ajuta guvernul să recâștige controlul asupra regiunilor controlate de facțiuni combatante;

D.

întrucât MONUC este cea mai mare misiune de menținere a păcii din lume, implicând un total de 20 000 de soldați, prezenți în special în Kivu de Sud și de Nord, costând în jur de 1,4 miliarde USD pe an, iar mandatul ei o abilitează să folosească toate mijloacele necesare pentru a descuraja orice tentativă de aplicare a forței de către orice grup armat, străin sau congolez, care ar amenința procesul politic, și pentru a asigura protecția civililor amenințați de acte iminente de violență fizică;

E.

întrucât comerțul ilegal cu minerale din RDC permite multor actori să continue să cumpere minerale din zonele controlate de grupările de rebeli, finanțând astfel grupurile respective, și întrucât acesta este un factor care alimentează și exacerbează conflictul;

F.

întrucât există rapoarte conform cărora atât trupe ale RDC, cât și luptători aparținând Forțelor Democratice pentru Eliberarea Rwandei (FDER), fac parte din rețele infracționale implicate în exploatarea și vânzarea aurului și mineralelor pentru arme în estul RDC;

G.

întrucât violul a devenit o armă de război folosită de rebeli, de membri ai armatei congoleze și de civili;

H.

întrucât operațiunile militare lansate începând cu ianuarie 2009, inclusiv Operațiunea Kimia II, au avut ca rezultat dezarmarea a 1 243 de combatanți FDER, dintr-un total estimat la 6 000, cu toate că FDER continuă să recruteze și să beneficieze de o rețea vastă și complexă de susținători din mediul politic și financiar în regiune și în întreaga lume (5);

I.

întrucât operațiunile militare recente au exacerbat criza umanitară, ducând la masacre la scară largă și la abuzuri ale drepturilor omului;

J.

întrucât luptele dintre armata congoleză, trupele rebele ale generalului deposedat de putere Laurent Nkunda, luptătorii FDER și trupele Armatei de Rezistență a Domnului (LRA) din Uganda provoacă în continuare suferințe cumplite populațiilor civile din provinciile de est ale RDC;

K.

întrucât armata congoleză nu dispune în continuare de resursele umane, tehnice și financiare necesare pentru a-și îndeplini misiunile în provinciile de est ale RDC, situație care, dublată de indisciplina în rândul soldaților, continuă să o împiedice să-și exercite rolul de protejare a populației și de restabilire a păcii;

L.

întrucât ONU a suspendat de curând asistența logistică și sprijinul operațional acordate anumitor unități ale armatei congoleze, ca urmare a unor afirmații conform cărora trupele acesteia au ucis zeci de civili, inclusiv femei și copii, în provincia Kivu de Nord în perioada mai-septembrie 2009;

M.

întrucât mai multe organizații umanitare au fost obligate să își suspende activitățile, iar personalul umanitar din Kivu de Nord nu poate să ajungă la 70 %, dacă nu mai mult, din persoanele care au nevoie de ajutor,

1.

deplânge, în cel mai înalt grad, masacrele, crimele împotriva umanității, recrutarea copiilor-soldați și actele de violență sexuală îndreptate împotriva femeilor și a fetelor tinere, care încă mai au loc; îndeamnă toți actorii să intensifice lupta împotriva impunității;

2.

solicită încetarea imediată a violențelor și a încălcărilor drepturilor omului în RDC; subliniază necesitatea de a depune eforturi suplimentare pentru a pune capăt acțiunilor grupărilor armate străine din estul RDC, îndeosebi ale FDER și ale LRA; solicită ca toate aceste grupări armate să depună imediat armele și să-și înceteze atacurile împotriva populației civile și ca toate părțile semnatare ale acordurilor de la 23 martie 2009 să respecte încetarea focului și să-și respecte angajamentele în mod efectiv și cu bună credință;

3.

este în continuare extrem de preocupat de înrăutățirea situației umanitare din estul RDC, ca urmare a atrocităților comise împotriva populațiilor locale, astfel cum este descris în două rapoarte recente ale Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului; este preocupat, în special, de recentele rapoarte care descriu uciderea cu premeditare de către soldații congolezi a cel puțin 270 de civili în orașele Nyabiondo și Pinga în Kivu de Nord și luptele recente care au forțat 21 800 de persoane din Dongo și împrejurimile acestuia să-și părăsească locuințele și să se refugieze în zona de vest; reafirmă că este necesar să se ia măsuri urgente pentru a preveni o nouă catastrofă umanitară;

4.

atrage atenția asupra rolului esențial al MONUC și asupra faptului că mandatul acestuia, precum și regulile de angajare a forțelor armate, trebuie implementate fără ezitare și în permanență, pentru a asigura, într-un mod mai eficient, securitatea populației și fără a sprijini unitățile congoleze care nu respectă drepturile omului;

5.

recunoaște că prezența MONUC este în continuare necesară și face un apel să nu se precupețească niciun efort pentru a permite acesteia să își îndeplinească mandatul în întregime, pentru a-i proteja pe cei amenințați; în această privință, solicită Consiliului să joace un rol decisiv pentru a se garanta susținerea MONUC de către Consiliul de Securitate al ONU în ceea ce privește capacitățile sale operaționale, definind mai bine prioritățile sale, care, în prezent, sunt în număr de 41;

6.

salută arestarea de către autoritățile germane a lui Ignace Murwanashyaka, liderul FDER și a adjunctului acestuia, Straton Musoni, un pas important în lupta contra impunității;

7.

subliniază faptul că reabilitarea și reforma sistemului juridic (în care ar trebui integrată o dimensiune de prevenție și protecție și care ar trebui să conțină măsuri de luptă împotriva impunității în ceea ce privește violența sexuală), precum și asistența acordată victimelor și reintegrarea acestora, trebuie să se afle în centrul programelor de ajutor care urmează să primească finanțare; în acest sens, solicită sesizarea Tribunalului Penal Internațional cu privire la cazurile de viol în masă din estul RDC;

8.

subliniază necesitatea de a-i aduce în fața instanței pe membrii forțelor armate congoleze vinovați de încălcări ale drepturilor omului și subliniază rolul crucial al MONUC în acest context; salută, astfel, politica de toleranță zero promovată de Președintele Kabila în ceea ce privește violențele sexuale și alte abuzuri comise de forțele armate și încurajează Guvernul RDC să pună în aplicare, în cel mai scurt timp și cu sprijinul MONUC, noua sa strategie de combatere a violenței împotriva femeilor;

9.

subliniază importanța sarcinilor-cheie ale EUSEC RD Congo de a acorda consiliere și asistență pentru reforma în domeniul apărării, în scopul punerii în aplicare a planului congolez revizuit de reformă a Forțelor armate congoleze (FARDC); în consecință, solicită autorităților congoleze să accelereze procesul de reformă și încurajează instituirea unui mecanism de coordonare pentru reforma în domeniul apărării, care să fie condus de autoritățile congoleze și să beneficieze de sprijin corespunzător din partea EUSEC; de asemenea, încurajează construirea urgentă de barăci și cazarme militare;

10.

recomandă ca guvernul RDC să promoveze în mod prioritar menținerea securității, responsabilitatea și gestionarea armelor și munițiilor și să pună în aplicare un program național privind marcarea armelor, în conformitate cu standardele stabilite prin Protocolul de la Nairobi și Centrul Regional privind armamentul ușor;

11.

salută progresele realizate în regiune ca urmare a îmbunătățirii relațiilor bilaterale dintre RDC și Rwanda; solicită RDC și Rwandei să pună pe deplin în aplicare acordurile de pace de la Nairobi și Goma, precum și acordul de la Ihusi din 23 martie 2009;

12.

încurajează toate guvernele din regiunea Marilor Lacuri și comunitatea internațională să continue dialogul existent pentru a-și coordona eforturile în sensul încetării violenței în estul RDC, acordând o atenție deosebită reconcilierii, securității oamenilor, îmbunătățirii răspunderii în fața legii și întoarcerii și integrării refugiaților și a persoanelor deplasate intern;

13.

deplânge înmulțirea actelor de violență îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni umanitare, fapt ce are repercusiuni grave asupra situației umanitare de la fața locului; îndeamnă autoritățile să inițieze investigații amănunțite în cazul fiecărui incident în parte și solicită creșterea imediată a nivelului de protecție;

14.

subliniază necesitatea de a continua și de a majora finanțarea afectată ajutorului umanitar în estul RDC, având în vedere numărul tot mai mare al persoanelor deplasate intern și agravarea situației; sprijină, în acest sens, apelul lansat la 30 noiembrie 2009 de către ONU și 380 de organizații umanitare și neguvernamentale în vederea obținerii a 7,1 miliarde de dolari pentru ajutorul umanitar în 2010; îndeamnă toate statele membre să aducă o contribuție echitabilă;

15.

este în continuare preocupat de traficul ilegal de minerale și de alte resurse naturale practicat de grupările rebele în estul RDC; solicită Consiliului și Comisiei să insiste, în cadrul întâlnirilor cu guvernele RDC și ale țărilor vecine, asupra punerii în aplicare a unor sisteme eficiente de trasabilitate și de identificare a originii resurselor naturale, precum și să intensifice acțiunile de combatere a corupției;

16.

solicită reînceperea dialogului care a dus la crearea Programului Amani pentru securitate, pace, stabilitate și reconstrucție a provinciilor Kivu de Nord și Kivu de Sud;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, instituțiilor Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului general adjunct al Organizației Națiunilor Unite pentru problemele umanitare și coordonator pentru situații de urgență, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului, precum și parlamentelor și guvernelor țărilor din regiunea Marilor Lacuri.

22.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 286/25

A.

întrucât la 25 septembrie 2009, David Bahati, deputat, a depus în parlamentul ugandez „Proiectul de lege 2009 împotriva homosexualității”;

B.

întrucât proiectul de lege propune introducerea unor pedepse mai aspre pentru a incrimina homosexualitatea și a pedepsi persoanele acuzate de a fi lesbiene, homosexuali sau bisexuale sau transexuale (LHBT) cu închisoarea pe viață sau cu pedeapsa cu moartea;

C.

întrucât proiectul de lege include o dispoziție conform căreia orice persoană, inclusiv heterosexuală, care nu raportează într-un termen de 24 de ore identitatea tuturor persoanelor despre care știe că sunt lesbiene, homosexuali, bisexuale sau transsexuale sau care sprijină drepturile omului în favoarea acestor persoane, ar putea fi pedepsită cu închisoare până la trei ani;

D.

întrucât acest proiect de lege prevede anularea de către Uganda a tuturor angajamentelor internaționale și regionale care ar putea fi considerate contrare dispozițiilor din proiectul de lege;

E.

întrucât proiectul de lege a fost deja condamnat de comisarul european, dl De Gucht, de guvernele Marii Britanii, Franței și Suediei, de președintele Obama și de președintele și vicepreședintele Comisiei pentru afaceri externe din Camera Reprezentanților Statelor Unite ale Americii;

F.

întrucât proiectul de lege a fost denunțat de organizații neguvernamentale din întreaga lume și din Uganda ca un obstacol major în combaterea HIV/SIDA în rândurile comunității homosexuale;

G.

întrucât, în Africa, homosexualitatea este legală doar în 13 țări, considerată un delict în 38 dețări și pasibilă de pedeapsa cu moartea în Mauritania, Sudan și nordul Nigeriei și întrucât adoptarea unei astfel de legi în Uganda ar putea influența situația din alte țări africane, în care persoanele sunt sau ar putea fi persecutate din cauza orientării lor sexuale,

1.

subliniază faptul că orientarea sexuală reprezintă un aspect care ține de dreptul individual la viața privată, garantat de dreptul internațional al drepturilor omului, conform căruia egalitatea și nediscriminarea ar trebui promovate, iar libertatea de exprimare ar trebui garantată; condamnă, în acest context, „Proiectul de lege 2009 împotriva homosexualității”;

2.

invită, prin urmare, autoritățile ugandeze să respingă proiectul de lege și să revizuiască legislația națională în scopul dezincriminării homosexualității;

3.

reamintește guvernului ugandez obligațiile care îi revin în conformitate cu dreptul internațional și cu dispozițiile Acordului de la Cotonou, care prevede respectarea drepturilor universale ale omului;

4.

reamintește declarațiile Comisiei Africane pentru drepturile omului și ale popoarelor și ale Comisiei ONU pentru drepturile omului, potrivit cărora un stat nu poate anula, prin legislația națională, obligațiile internaționale pe care le are în materie de drepturile omului;

5.

se declară extrem de preocupat de faptul că donatorii internaționali, organizațiile neguvernamentale și umanitare vor trebui, în eventualitate adoptării acestui proiect de lege, să își reconsidere sau să își înceteze activitatea în anumite domenii;

6.

respinge cu fermitate orice încercări de introducere a pedepsei cu moartea;

7.

invită Consiliul și Comisia să intervină de urgență pe lângă autoritățile ugandeze și, în cazul adoptării proiectului de lege și al încălcării dreptului internațional al drepturilor omului, să își reconsidere angajamentele față de Uganda, printre altele propunând un alt loc de desfășurare al Conferinței de revizuire a Statutului de la Roma, prevăzută la 31 mai 2010;

8.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să analizeze situația existentă în țările terțe, în ceea ce privește execuțiile, incriminarea și discriminarea pe motive de orientare sexuală, și să întreprindă acțiuni comune la nivel internațional pentru promovarea respectării drepturilor omului în aceste țări prin mijloace corespunzătoare, de exemplu prin acțiuni de parteneriat cu organizațiile neguvernamentale locale;

9.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, președintelui Republicii Uganda și președintelui parlamentului ugandez.

22.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 286/27

A.

întrucât Azerbaidjanul participă activ în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) și al Parteneriatului estic și și-a asumat angajamentul de a respecta democrația, drepturile omului și statul de drept, care reprezintă valori centrale ale acestor două inițiative;

B.

întrucât în septembrie 2009 Consiliul a decis să îmbunătățească relațiile dintre UE și cele trei țări din Caucazul de sud și a invitat Comisia să pregătească proiecte de directive de negociere pentru noi acorduri care să înlocuiască actualele acorduri de parteneriat și cooperare, care urmează să expire în curând;

C.

întrucât decretul semnat de Președintele Ilham Aliyev la 28 decembrie 2007 a condus la eliberarea a 119 deținuți, printre care cinci jurnaliști;

D.

întrucât există dovezi concludente cu privire la cazuri recente de condamnare, hărțuire și intimidare a unor jurnaliști din Azerbaidjan, descrise inclusiv în Raportul de referință privind libertatea presei prezentat Comisiei pentru cultură, știință și educație a Adunării parlamentare a Consiliului Europei și în rapoartele organizațiilor Amnesty International și Reporters sans Frontières;

E.

întrucât atmosfera din mass-media s-a deteriorat în decursul ultimilor ani – în ciuda adoptării planului de acțiune PEV – în urma închiderii temporare a unor organizații independente de televiziune și radiodifuziune, a evacuării din birouri a principalelor ziare de opoziție și a numeroase cazuri de aducere în instanță a unor jurnaliști și de atacuri fizice asupra unor jurnaliști, care au condus la instaurarea unui sentiment general de teamă și autocenzură în rândul acestora; întrucât în decembrie 2008 s-a interzis utilizarea frecvențelor radio FM de către BBC, Radio Europa Liberă/Radio Liberty și alte posturi de radio străine;

F.

întrucât la 8 iulie 2009 autorii de bloguri Emin Milli și Adnan Hajizade au fost arestați după ce au fost atacați de doi bărbați într-un restaurant din capitala Baku, unde, potrivit martorilor intervievați de Amnesty International, aceștia au fost asaltați în timpul unei cine cu alți activiști;

G.

întrucât cei doi autori de bloguri utilizaseră instrumente online de rețele sociale precum YouTube, Facebook și Twitter pentru diseminarea de informații cu privire la situația politică din Azerbaidjan, criticând guvernul acestei țări; întrucât la 11 noiembrie 2009 tribunalul regional Sabail din Baku i-a condamnat pe Emin Milli și Adnan Hajizade la doi ani și jumătate și respectiv la doi ani de închisoare, sub acuzația de huliganism și vătămare corporală minoră;

H.

întrucât capetele de acuzare constituite împotriva celor doi activiști par să fi fost motivate politic,

1.

deplânge condamnarea, la 11 noiembrie 2009, a autorilor de bloguri Emin Milli și Adnan Hajizade la pedepse privative de libertate severe pe baza unor capete de acuzare extrem de improbabile și a unui proces inechitabil; solicită eliberarea imediată a domnului Milli și a domnului Hajizade și desfășurarea unui nou proces, complet deschis și echitabil, pe baza unei anchete de poliție obiective și în conformitate cu toate standardele internaționale relevante;

2.

își exprimă îngrijorarea față de deteriorarea libertății presei din Azerbaidjan, deplânge practica arestării, trimiterii în instanță și condamnării jurnaliștilor de opoziție sub diferite acuzații penale, după cum a demonstrat cazul lui Eynulla Fatullayev, și solicită autorităților din Azerbaidjan să elibereze de îndată jurnaliștii deținuți;

3.

reamintește declarația făcută în martie 2005 de președintele Ilham Aliyev, în care acesta afirma că drepturile fiecărui jurnalist sunt protejate și ar trebui apărate de către stat;

4.

invită autoritățile azere să soluționeze problema neinvestigării de către poliție a cazurilor de violență și hărțuire împotriva jurnaliștilor și faptul că atât de multe infracțiuni au rămas până acum nepedepsite; subliniază faptul că siguranța jurnaliștilor trebuie îmbunătățită de urgență; salută modificările propuse la dispozițiile de drept penal cu privire la defăimare și calomnie, întrucât aceste dispoziții ar putea crea obstacole în calea exercitării dreptului la libertatea de exprimare și de informare și ar putea conduce la autocenzură; solicită adoptarea urgentă a acestora;

5.

îndeamnă autoritățile azere să acorde o atenție deosebită siguranței și libertății activiștilor societății civile, în special celor implicați în organizații de tineret neguvernamentale, precum și jurnaliștilor și reprezentanților mass-media, să ia măsuri imediate pentru a permite cetățenilor să participe la activități democratice pașnice, să permită organizarea liberă a acestor activități, fără intervenția guvernului și să protejeze jurnaliștii ca urmare a valului recent de violențe împotriva reprezentanților mass-media;

6.

deplânge seria de evoluții negative în ceea ce privește mass-media și anumiți jurnaliști în Azerbaidjan, enumerate în Raportul de referință privind libertatea presei prezentat Comisiei pentru cultură, știință și educație a Adunării parlamentare a Consiliului Europei și în rapoartele organizațiilor Amnesty International și Reporters sans Frontières; ia act de noul raport prezentat periodic Consiliului OSCE de Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, precum și de îngrijorările profunde exprimate de ONG-uri internaționale precum Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor, Reporters sans Frontières, International PEN și Human Rights Watch;

7.

solicită cu insistență autorităților azere să reînnoiască licența de radio FM a unor posturi de radio internaționale, precum BBC World Service, Vocea Americii și Radio Europa Liberă/Radio Liberty; subliniază că rezilierea contractelor de utilizare a frecvențelor FM de către aceste posturi de radio elimină o serie de importante surse de informare publică de calitate independente, obiective și valoroase și restricționează pluralitatea mass-media în Azerbaidjan;

8.

invită autoritățile azere să demonstreze înregistrarea unor progrese suficiente în ceea ce privește respectarea condițiilor pentru îmbunătățirea relațiilor contractuale – după cum se stipulează în Declarația Consiliului European din 19-20 martie 2009 privind Parteneriatul estic – în special în domeniul democrației, al statului de drept și al drepturilor omului;

9.

salută eforturile autorităților azere, inclusiv cele două reuniuni organizate în 2009 de Comisia de Stat din Azerbaidjan pentru integrare europeană, în vederea îmbunătățirii mecanismelor existente de protecție a drepturilor omului și a creșterii capacității instituțiilor democratice din această țară și invită UE și Azerbaidjan să își intensifice dialogul cu privire la aspectele legate de drepturile omului;

10.

salută participarea autorităților azere la evaluarea Azerbaidjanului la cea de-a șasea reuniune a grupului de lucru al ONU pentru revizuirea periodică universală (UPR) la 6 februarie 2009 și solicită guvernului azer să pună pe deplin în aplicare recomandările UPR, inclusiv prin ratificarea Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, prin dezincriminarea defăimării și calomniei pentru eliminarea presiunilor inutile asupra jurnaliștilor, prin asigurarea respectării depline a libertății de exprimare și a libertății presei, prin salvgardarea accesului la mijloacele de radiodifuziune și televiziune, prin investigarea și trimiterea în instanță a persoanelor care comit infracțiuni și hărțuiesc jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului, prin punerea în aplicare eficientă a dreptului la întrunire pașnică și a libertății de asociere, prin îmbunătățirea condițiilor din penitenciare și prin protejarea drepturilor grupurilor vulnerabile, inclusiv ale minorităților, migranților, solicitanților de azil și ale persoanelor strămutate intern.

11.

așteaptă cu interes aplicarea proiectului guvernului azer „Sprijin pentru reformele din justiția din Azerbaidjan”, care are ca obiectiv îmbunătățirea independenței sistemului judiciar, în special în ceea ce privește înființarea și funcționarea Academiei de Justiție și a departamentelor de justiție regionale, precum și reforma sistemului de penitenciare în conformitate cu standardele internaționale;

12.

invită autoritățile azere să garanteze că alegerile locale de la 23 decembrie 2009 vor fi libere, corecte și în conformitate cu standardele internaționale și recunoaște importanța procesului electoral pentru construcția statală, prin reforme democratice continue la nivel local și prin consolidarea societății civile și a sistemului politic global;

13.

salută constituirea noilor subcomitete în cadrul Comitetului de cooperare UE-Azerbaidjan, care vor întări cadrul instituțional pentru dezbateri în domeniul justiției, libertății și securității și cu privire la respectarea drepturilor omului și la democrație, precum și la ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, la sănătatea publică, educație, tineret și cultură, la societatea informațională, la politica audiovizualului, la știință și tehnologie;

14.

solicită intensificarea eforturilor depuse de Azerbaidjan pentru punerea pe deplin în aplicare a planului de acțiune PEV și invită Comisia Europeană să continue să asiste Azerbaidjanul în acest sens;

15.

invită președintele Republicii Azerbaidjan să monitorizeze activitățile destinate asigurării aplicării legislației și structurilor de securitate de stat din țara sa, în special în ceea ce privește mass-media și alte aspecte legate de drepturile omului, întrucât activitatea și stilul acestora îndepărtează în mod deliberat Azerbaidjanul de UE;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și Președintelui și Parlamentului Republicii Azerbaidjan.

22.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 286/30

A.

întrucât la articolul 7 alineatele (1) și (2) din Actul din 20 septembrie 1976 se precizează funcțiile incompatibile cu calitatea de membru al Parlamentului European;

B.

întrucât, în special, de la începutul actualei legislaturi, calitatea de membru al Parlamentului European va fi incompatibilă cu aceea de membru al vreunui parlament național dintr-un stat membru oarecare, inclusiv Regatul Unit, deoarece derogarea acordată la articolul 7 alineatul (2), al doilea paragraf, a doua liniuță din actul menționat nu mai este aplicabilă;

C.

întrucât autoritățile din Regatul Unit au adoptat, pe cale de consecință, „European Parliament (House of Lords Disqualification) Regulations 2008” (Regulamentele 2008 privind Parlamentul European (suspendarea membrilor Camerei lorzilor)), în conformitate cu care membrii Camerei lorzilor care dețin titlul de pair pe viață nu pot deține un loc sau vota în Camera lorzilor sau în vreo comisie a acesteia în decursul perioadei în care își păstrează calitatea de membrii ai Parlamentului European, iar atâta timp cât sunt suspendați în temeiul acestor regulamente împotriva lor nu poate fi emis nici un act de chemare în judecată;

D.

întrucât, în temeiul articolului 9 și al anexei I la Regulamentul de procedură, deputații sunt obligați să-și declare cu exactitate activitățile profesionale, precum și orice altă funcție sau activitate remunerată;

E.

întrucât toate statele membre au comunicat Parlamentului European numele candidaților aleși, chiar dacă o parte din state nu au transmis încă, sau au transmis cu întârziere listele cu înlocuitori și locul pe care s-au clasat aceștia în conformitate cu rezultatele votului, astfel cum o impune articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul de procedură;

F.

întrucât, în unele cazuri, statele membre au transmis comunicări incomplete privind candidații aleși, revenind ulterior cu detalii suplimentare;

G.

întrucât, în unele state membre, sunt în curs de examinare contestații formulate în legătură cu alegerea anumitor membrii ai Parlamentului, în conformitate cu legislația națională, și întrucât aceste proceduri ar putea conduce la anularea alegerii membrilor în cauză;

H.

întrucât, în conformitate cu articolul 12 din Actul din 20 septembrie 1976, Parlamentul European are obligația de a soluționa contestațiile privind validitatea mandatului membrilor săi numai atunci când este vorba de încălcări ale prevederilor actului sus-menționat, dar nu și în cazul încălcării prevederilor electorale naționale la care se referă actul,

1.

declară valid, sub rezerva unor eventuale decizii ale autorităților competente din acele state membre în care rezultatele electorale au fost contestate, mandatul deputaților în Parlamentul European menționați în anexa la prezenta decizie, a căror alegere a fost comunicată de autoritățile naționale competente și care au făcut declarațiile scrise prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2) din Actul din 20 septembrie 1976, precum și la anexa I la Regulamentul de procedură;

2.

își reiterează solicitarea adresată autorităților naționale competente de a comunica cu promptitudine Parlamentului European nu numai toate numele candidaților aleși, ci și numele tuturor înlocuitorilor, precum și ordinea în care s-au clasat aceștia în conformitate cu rezultatele votului;

3.

solicită autorităților competente din statele membre să finalizeze, cât mai curând posibil, analiza contestațiilor formulate și să informeze Parlamentul European în legătură cu rezultatele acesteia;

4.

solicită Comisiei să verifice dacă Regulamentele 2008 privind Parlamentul European (suspendarea membrilor Camerei lorzilor), în special regula 4 din acestea, este în deplină concordanță cu Actul din 20 septembrie 1976 și, în caz contrar, să inițieze toate procedurile pertinente;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie autorităților naționale competente și parlamentelor din statele membre precum și Comisiei.