26.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 230/1

A.

întrucât procesul de redresare economică încă nu s-a încheiat; întrucât combaterea creșterii șomajului rămâne o problemă de maximă importanță și urgență; întrucât, în special, rata șomajului în Uniunea Europeană de 9,5 % a atins cel mai înalt nivel din ultimii zece ani în iulie 2009 și se așteaptă să crească și mai mult;

B.

întrucât principala problemă în restabilirea creșterii economice o reprezintă restabilirea nivelului cererii din sectorul privat; întrucât progresul susținut în ce privește reformele este vital pentru o creștere economică solidă, echilibrată și durabilă;

C.

întrucât actualele dificultăți economice ar trebui să fie utilizate ca o oportunitate de a promova obiectivele de la Lisabona-Göteborg, de a reitera angajamentul de a combate șomajul și schimbările climatice, precum și de a reduce consumul de energie și a crea o strategie UE care să facă tranziția de la gestionarea urgentă a crizei la redresarea economică sustenabilă pe termen lung;

D.

întrucât eșecurile majore la nivelul reglementării și supravegherii, pe lângă asumarea de riscuri în mod nechibzuit și iresponsabil de unele instituții financiare, precum și disponibilitatea de lichidități în exces, datorate unei politici monetare excesiv de relaxate în unele părți ale lumii, au contribuit în mod semnificativ la criza actuală;

E.

întrucât ameliorarea coordonării internaționale este vitală pentru economie, o colaborare multilaterală solidă este necesară pentru evitarea oricăror tendințe protecționiste, iar lipsa de acțiune pe plan politic poate reprezenta o tentație pentru instituțiile financiare de a se întoarce la practicile din trecut;

F.

întrucât liderii G-20 au responsabilitatea colectivă de a contracara impactul social al crizei, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare, care au fost grav afectate de efectele colaterale ale crizei;

G.

întrucât paradisurile fiscale au subminat reglementarea financiară și constituie un obstacol în calea realizării ODM,

1.

salută acordurile încheiate la summitul G-20, inclusiv angajamentul de a evita renunțarea în mod prematur la măsurile de stimulare; ia act, cu toate acestea, cu îngrijorare, de creșterea rapidă a datoriei publice și a deficitelor publice; subliniază importanța unor finanțe publice solide și asigurarea sustenabilității fiscale pe termen lung pentru a se evita împovărarea și mai mare a generațiilor viitoare; îndeamnă să se acționeze de pe acum în direcția elaborării unor strategii de ieșire din criză, pentru a fi implementate de îndată ce redresarea o va permite;

2.

consideră că sunt necesari noi indicatori și noi cadre de calcul pentru dezvoltarea durabilă, care să fie mai cuprinzători decât PIB, pentru a măsura bunăstarea și impactul activităților umane asupra mediului, și care să servească, prin urmare, drept linii directoare pentru orientarea și evaluarea redresării globale;

3.

subliniază că prioritatea imediată trebuie să fie asigurarea unei creșteri economice solide și sustenabile a economiei reale, asigurarea funcționării adecvate a piețelor de capital și de credite, susținerea și promovarea ocupării forței de muncă și protejarea oamenilor față de impactul negativ al crizei, acordându-se o atenție deosebită celor mai sărace și mai vulnerabile persoane;

4.

salută faptul că Summitul G-20 s-a concentrat asupra dezechilibrelor la nivel mondial, care au constituit cauzele crizei financiare; evidențiază faptul că, dacă se dorește preîntâmpinarea crizelor financiare pe viitor, trebuie să se ia în considerare cauzele ce stau la baza acestora (inclusiv deficitele și surplusurile comerciale excesive), care au implicații ce depășesc sfera reglementării bancare și financiare și a guvernanței instituționale; consideră că o abordare multilaterală eficace a crizei trebuie să includă luarea în considerare, în cadre multilaterale, a cauzelor dezechilibrelor din cursurile de schimb valutare și a volatilității prețurilor materiilor prime;

5.

regretă, cu toate acestea, faptul că liderii G-20 nu au evaluat eșecurile majore la nivelul reglementării și supravegherii, identificate ca rădăcini ale crizei financiare, pentru a evita o repetare a acelorași tipuri de greșeli de reglementare și de supraveghere și, prin urmare, o altă criză de acest fel; regretă că liderii G-20 nu a realizat progrese cu privire la finanțarea luptei globale împotriva schimbărilor climatice;

6.

salută angajamentul reafirmat de a atinge ODM și angajamentele Asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD), inclusiv ajutorul pentru comerț, reducerea datoriei, precum și angajamentele luate la Gleneagles;

7.

salută acordul la care au ajuns liderii G-20 de a colabora în vederea dezvoltării unui cadru internațional pentru taxarea tranzacțiilor financiare și solicită realizarea de progrese rapide, pentru a se garanta că sectorul financiar contribuie în mod echitabil la redresarea și dezvoltarea economică, ținând seama de faptul că costurile crizei au fost suportate până acum de contribuabili, de cetățeni și de serviciile publice;

8.

salută decizia liderilor G-20 de a plasa locurile de muncă decente în centrul redresării și reformei și salută, în special, rolul acordat OIM;

9.

salută angajamentul liderilor G-20 de a se ocupa de criza înregistrată la nivelul ocupării forței de muncă pe plan internațional și de a consolida sprijinul în favoarea celor mai vulnerabile persoane, care sunt cel mai grav afectate de criză și au cel mai mult nevoie de o acțiune comună; salută, în acest sens, crearea unui Sistem de alertă destinat urmăririi vulnerabilității la nivel mondial;

10.

solicită ca angajamentul comunității internaționale să fie tradus în măsuri concrete și ca acestea să fie aplicate, în special prin sprijinirea unui program solid de „locuri de muncă ecologice”;

11.

recunoaște importanța creării unui cadru axat pe ocuparea forței de muncă pentru creșterea economică viitoare și a plasării promovării locurilor de muncă decente în centrul planurilor de redresare;

12.

salută Pactul mondial pentru ocuparea forței de muncă al OIM și solicită punerea sa urgentă în aplicare; solicită, în special, crearea unui fond anti-ciclic pentru locuri de muncă la nivel internațional și planuri de relansare fiscală ambițioase care să sprijine crearea de locuri de muncă și menținerea acestora prin intermediul unor servicii pentru ocuparea forței de muncă eficiente și unor politici sociale puternice în slujba grupurilor vulnerabile și care să garanteze puterea de cumpărare a salariilor minime;

13.

insistă asupra faptului că ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor OIM sunt esențiale în această privință și solicită ca acestea să fie integrate în acordurile comerciale ale OMC; solicită, de asemenea, să fie consolidată în continuare cooperarea dintre principalele organizații internaționale;

14.

sprijină inițiativele privind noile forme de servicii financiare, cum ar fi micro-finanțele, pentru a ameliora accesul la servicii financiare celor mai sărace persoane;

15.

insistă asupra importanței sprijinului acordat dialogului social la toate nivelurile, pentru a evita deflația salarială și pentru a garanta că creșterea salarială corespunde creșterii productivității;

16.

salută apelul către miniștrii finanțelor și către guvernatorii băncilor centrale din cadrul G-20 în vederea ajungerii la un acord privind un cadru internațional al reformei din următoarele domenii critice ale sectorului financiar:

17.

aprobă dorința de a transforma sistemul de reglementare financiară mondială și este de acord că s-au realizat progrese substanțiale, însă consideră că multe dintre modificările convenite nu au fost încă puse în aplicare integral și mai sunt încă multe de făcut;

18.

ia act de angajamentul asumat de G-20 în favoarea unei supravegheri complete a tuturor instituțiilor și instrumentelor financiare de importanță sistemică; consideră că este necesară o abordare mai centralizată a supravegherii pieței financiare pentru a preveni crizele viitoare și consideră că Uniunea Europeană trebuie să depună eforturi pentru consolidarea arhitecturii de supraveghere financiare, în vederea creării unei autorități unice de supraveghere financiară;

19.

consideră că coordonarea internațională trebuie să conducă la modernizarea progresivă a normelor prudențiale la nivel global pentru a evita arbitrajul în reglementare; subliniază faptul că progresele înregistrate în contextul mai larg al G-20 constau într-o abordare care vizează o „armonizare minimă”, dar care nu trebuie să împiedice Uniunea Europeană să aplice standarde mai ridicate; salută, în acest context, eforturile mai ambițioase ale Uniunii Europene în ceea ce privește sfera de aplicare și cerințele în materie de reglementare și supraveghere, după cum demonstrează actele sale legislative adoptate recent sau în curs de dezbatere;

20.

salută reafirmarea angajamentului de a avea instituții financiare cu reguli mai stricte referitoare la asumarea de riscuri, o guvernare care să pună în concordanță compensarea cu performanța pe termen lung și, în ansamblu, o mai mare transparență; salută în mod călduros angajamentul de a adopta cadrul Basel II până în 2011 și de a introduce un efect al pârghiei financiare armonizat la nivel internațional; consideră că aceste principii și obiective generale ar trebui să fie respectate de către toți actorii de pe piață, ori de câte ori protecția investitorilor, a contribuabililor și a consumatorilor este în joc;

21.

invită Comisia să transpună în dispoziții legislative comunitare cu caracter obligatoriu, în cel mai scurt termen, angajamentele asumate în cadrul summitului G-20 cu privire la bonusuri; invită liderii G-20 să confere mai multă incisivitate propunerilor prezentate, în ceea ce privește dezvoltarea capitalului și reformarea practicilor de compensare și să asigure o abordare coerentă din partea autorităților de supraveghere la nivel mondial, în ceea ce privește sancțiunile;

22.

consideră că trebuie aplicate de urgență principiile cooperării transfrontaliere privind gestionarea crizelor; solicită Consiliului pentru stabilitate financiară să consulte Parlamentul înainte de a aproba propunerile care trebuie să fie adoptate înainte de octombrie 2010 pentru instituțiile financiare de importanță sistemică;

23.

recunoaște faptul că rezultatele obținute în ceea ce privește lupta împotriva jurisdicțiilor necooperante („paradisuri fiscale”) sunt substanțiale, însă consideră că încă nu sunt suficiente; încurajează Forumul mondial cu privire la transparență și schimb de informații să îmbunătățească transparența fiscală și schimbul de informații pentru ca țările să poată pună pe deplin în aplicare propriile legislații fiscale pentru a-și proteja baza fiscală; își exprimă sprijinul față de G-20 în ceea ce privește utilizarea de contramăsuri împotriva paradisurilor fiscale, începând din martie 2010, în cazuri de necooperare;

24.

salută progresele înregistrate în domeniul secretului bancar și, în special, extinderea Forumului mondial cu privire la transparență și schimb de informații al OCDE; observă, cu toate acestea, că o serie de jurisdicții care s-au angajat să pună în aplicare standardele nu și-au respectat încă acest angajament; solicită un sistem eficace de prevenire, depistare și urmărire a persoanelor care se fac vinovate de evaziune fiscală; subliniază importanța creării unui sistem standardizat de raportare;

25.

regretă faptul că liderii G-20 nu au abordat problema riscului moral și că dezbaterea legăturii dintre standardele prudențiale pentru instituțiile financiare de importanță sistemică și problema eventualelor costuri induse de o greșeală a acestor instituții financiare a fost amânată pentru luna octombrie 2010; solicită prezentarea unor propuneri pentru soluționarea problemei societăților „prea mari pentru a da faliment”;

26.

salută planul liderilor G-20 de a reforma FMI și Banca Mondială și solicită demararea în cel mai scurt timp a acestor reforme; dorește o reformă complexă a guvernanței economice și financiare globale; sprijină modernizarea FMI și a Băncii Mondiale ca element esențial al efortului de îmbunătățire a credibilității, legitimității și eficacității instituțiilor respective; solicită îmbunătățirea reprezentării țărilor în curs de dezvoltare în cadrul instituțiilor financiare internaționale; salută angajamentul de a transfera o cotă-parte către țările cu piețe emergente dinamice și țările în curs de dezvoltare; reamintește importanța evitării politicilor prociclice, pentru a găsi calea spre relansare;

27.

solicită crearea unui mecanism pentru transferul unei părți din noile alocări ale statelor membre FMI care au fost atribuite în cadrul Drepturilor Speciale de Tragere (DST) ale FMI către statele cu venituri reduse, ceea ce ar putea dubla capacitatea de împrumut pe termen mediu a FMI;

28.

salută angajamentele luate de liderii G-20 în vederea menținerii unei economii globale deschise; consideră că pentru restabilirea creșterii globale este esențială redresarea comerțului mondial; reiterează, în acest context, poziția sa fermă împotriva oricărei forme arbitrare de protecționism și continuă să facă apeluri insistente în vederea realizării de progrese în ceea ce privește garantarea accesului pe piață, fără defavorizarea țărilor în curs de dezvoltare, prin eliminarea obstacolelor tarifare și netarifare arbitrare, precum și în vederea respectării normelor pentru un comerț liber și echitabil; rămâne ferm hotărât să ajungă la o încheiere globală, ambițioasă și echilibrată a Rundei de dezvoltare de la Doha, în conformitate cu mandatul său și face apel la lideri să nu uite obiectivul final privind dezvoltarea al acestei runde;

29.

salută faptul că liderii G-20 au recunoscut importanța unei economii globale mai durabile; subliniază că încheierea, în cadrul apropiatei conferințe de la Copenhaga a Convențtiei Organizației Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (conferința CCONUSC), a unui acord cu caracter obligatoriu privind schimbările climatice este de o importanță crucială; subliniază, cu toate acestea, că liderii G-20 ar trebui să recunoască natura complexă a provocărilor la adresa durabilității la nivel mondial; solicită miniștrilor de finanțe ai G-20 să mobilizeze resurse pentru susținerea acțiunilor viitoare de combatere a schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare, componentă esențială a soluției colective la criza economică globală;

30.

subliniază faptul că toate angajamentele asumate de liderii G-20 trebuie respectate pe deplin, puse în aplicare într-un termen scurt și elaborate la nivel național și internațional, pentru reinstaurarea încrederii și maximizarea redresării economice;

31.

consideră că reprezentarea UE la reuniunile G-20 ar trebui să facă obiectul unei dezbateri aprofundate între cele trei instituții principale ale UE și statele membre; nutrește convingerea că Uniunea Europeană trebuie să convină asupra unei poziții comune în cadrul forumurilor internaționale, îndeosebi în ceea ce privește reuniunile G-20, și insistă asupra faptului că Uniunea Europeană trebuie să aibă o reprezentare unică și mai consecventă în cadrul negocierilor internaționale;

32.

subliniază importanța unui acord privind fondurile destinate ajutorării țărilor mai sărace să se adapteze la schimbările climatice în cadrul conferinței CCONUSC, precum și a furnizării, pe lângă AOD, a unor mecanisme de finanțare solide și previzibile; regretă că acest aspect a fost amânat până la negocierile din cadrul conferinței CCONUSC și reiterează faptul că Uniunea Europeană ar trebui să aducă o contribuție echitabilă la finanțarea pentru atenuare și adaptare, în conformitate cu rezultatele cercetărilor științifice referitoare la gravitatea schimbărilor climatice și la amploarea costurilor acestora;

33.

atrage atenția asupra crizei alimentare persistente și salută decizia de a sprijini o inițiativă a Băncii Mondiale în domeniul alimentar; invită țările donatoare să garanteze transparența și responsabilitatea în ceea ce privește distribuția ajutoarelor alimentare;

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor statelor G-20, precum și Fondului Monetar Internațional.

26.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 230/7

1.

subliniază că țările în curs de dezvoltare nu au provocat criza financiară și economică mondială, dar sunt afectate de aceasta în mod disproporționat, fiind confruntate cu o reducere foarte accelerată a ritmului creșterii economice și al ocupării forței de muncă, impacturi negative asupra balanței comerciale și asupra balanței de plăți, o reducere drastică a fluxurilor nete de capital privat și a investițiilor externe directe, un acces redus la credite și la finanțarea comerțului, reducerea transferurilor de fonduri efectuate de emigranți, fluctuații accentuate și rapide ale cursurilor de schimb, prăbușirea rezervelor, volatilitatea crescută și scăderea prețurilor la produsele de bază, precum și veniturile scăzute din turism;

2.

sprijină punctul de vedere exprimat de Ban Ki–moon, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, conform căruia criza financiară a provocat o stare de urgență în domeniul dezvoltării în măsura în care subminează, iar în unele cazuri anulează, progresele realizate cu multe eforturi în materie de sărăcie, foamete și mortalitate maternă și infantilă, precum și în domeniile învățământului primar, egalității dintre genuri și accesului la apă curată și la condiții de igienă adecvate, periclitând astfel realizarea ODM-urilor, în special a celor referitoare la sănătate;

3.

constată cu deosebită îngrijorare că această criză, care intervine imediat după criza alimentară și cea a prețurilor la carburanți, implică deja costuri umane majore și are efecte devastatoare asupra persoanelor vulnerabile din țările cele mai sărace, preconizându-se o creștere cu 23 de milioane a numărului de șomeri, cu până la 90 de milioane a numărului persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă doar în 2009, periclitarea tratamentului medicamentos de importanță vitală pentru până la 1,7 milioane persoane infectate cu HIV și așteptându-se o creștere cu 200 000 - 400 000 a numărului de decese infantile în medie pe an între 2009 și 2015, anul țintă pentru realizarea ODM-urilor în țările în curs de dezvoltare;

4.

subliniază că numeroase țări în curs de dezvoltare constată că toate sursele lor de finanțare pentru dezvoltare au fost afectate de criză și că nu vor putea să-și păstreze, în lipsa unui sprijin extern substanțial, câștigurile economice obținute cu greu;

5.

solicită UE să ia măsuri pentru eradicarea utilizării abuzive a paradisurilor fiscale, pentru eradicarea evaziunii fiscale și a scurgerilor ilicite de capital din țările în curs de dezvoltare; solicită, prin urmare, un acord financiar obligatoriu la nivel mondial, care să oblige corporațiile transnaționale să facă cunoscute din oficiu profiturile realizate și impozitele plătite în cazul fiecărei țări, astfel încât să se asigure o transparență a sumelor plătite în fiecare țară în curs de dezvoltare în care acestea își desfășoară activitatea;

6.

constată că G20 a recunoscut responsabilitatea comună a membrilor săi în ceea ce privește atenuarea impactului social al crizei, pentru a reduce la minimum daunele cu efect îndelungat asupra potențialului mondial, și a reafirmat angajamentele deja asumate privind asistența și promisiunea privind alocarea de noi resurse, inclusiv a sumei de 50 000 de milioane USD pentru a sprijini protecția socială, a încuraja comerțul și a sprijini dezvoltarea în țările cu venituri mici, ca parte a unei creșteri semnificative a sprijinului de criză acordat țărilor în curs de dezvoltare, precum și alocarea mai multor resurse destinate protecției sociale în țările cele mai sărace;

7.

salută decizia luată de liderii grupului G8 la reuniunea la nivel înalt din iulie 2009 de la L'Aquila, Italia, privind donarea a 20 000 de milioane de USD pentru dezvoltarea rurală și siguranța alimentară;

8.

își exprimă temerea cu privire la faptul că resursele financiare promise ar putea să se dovedească insuficiente, ar putea să nu se concentreze pe țările și grupurile de populație cele mai sărace și ar putea să nu fie alocate suficient de rapid și de flexibil pentru a genera îmbunătățirile de care au nevoie țările în curs de dezvoltare;

9.

sprijină solicitarea liderilor G8 privind realizarea, în 2010, a unei revizuiri internaționale a politicilor aferente ODM-urilor;

10.

constată creșterea resurselor puse la dispoziția FMI și a altor instituții financiare internaționale; salută reformele recente din cadrul FMI, printre care se numără acordarea unui rol mai proeminent țărilor emergente;

11.

este extrem de preocupat de faptul că, potrivit situației din iulie 2009, 82 % din împrumuturile acordate recent de FMI s-au îndreptat către țări europene și doar 1,6 % au fost acordate țărilor din Africa, ceea ce indică faptul că cele mai multe dintre resursele disponibile ar putea fi destinate piețelor emergente cu venituri mari și țărilor cu venituri medii care ar putea fi capabile să ramburseze împrumuturile pe care le primesc; subliniază faptul că perturbarea proceselor de dezvoltare produce pe termen mediu efecte mai distrugătoare și de durată mai lungă în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate decât efectele suportate de țările cele mai avansate într-o perioadă de criză limitată;

12.

solicită alocarea rapidă a sumei suplimentare de 6 000 milioane USD, cu titlu de finanțare flexibilă și în condiții avantajoase pentru țările cele mai sărace, rezultată din vânzarea rezervelor de aur ale FMI; ia notă cu o mare îngrijorare de estimările FMI potrivit cărora acesta poate acoperi numai aproximativ 2 % din nevoile financiare externe (brute) ale țărilor cu venituri mici, ceea ce evidențiază necesitatea ca și alte instituții și donatori să ofere resurse suplimentare și subvenții în condiții avantajoase;

13.

regretă că, deși o reacție eficientă la criză ar necesita noi și însemnate injecții de resurse, și în ciuda angajamentelor G20 de a debloca resurse pentru protecția socială a țărilor celor mai sărace, inclusiv prin investiții în siguranța alimentară pe termen lung și prin contribuții voluntare bilaterale la Cadrul de vulnerabilitate al Băncii Mondiale, inclusiv Mecanismul pentru criza infrastructurii și Fondul pentru reacție socială rapidă, Banca Mondială a fost nevoită să reacționeze în principal cu ajutorul propriilor sale resurse și mecanisme actuale;

14.

consideră că prioritatea principală ar trebui să fie sprijinirea politicilor îndreptate către reducerea sărăciei, obținând totodată cel mai mare randament pentru banii contribuabililor, având drept principiu călăuzitor recunoașterea demnității absolute a fiecărei persoane din lumea în curs de dezvoltare;

15.

consideră că plasarea comerțului la baza stabilității pieței financiare internaționale este o abordare echitabilă și reciproc avantajoasă; constată că UE trebuie să-și îndeplinească sarcina care îi revine în acest sens prin reducerea subvențiilor și a barierelor comerciale care denaturează comerțul și care provoacă multe daune economiilor țărilor în curs de dezvoltare;

16.

constată daunele provocate de „exodul de creiere” structurii de capital a oricărei economii; constată, de asemenea, că aceasta este o preocupare serioasă și permanentă în multe zone ale lumii, deoarece persoanele cele mai competente și mai inteligente, pe care țările în curs de dezvoltare cu greu își pot permite să le piardă, se stabilesc peste hotare; solicită, prin urmare, să fie întreprinse măsuri care să stimuleze migrația circulară;

17.

constată cu mare îngrijorare că acest fapt a avut drept rezultat incapacitatea Băncii Mondiale de a reacționa în cazul anumitor țări care au devenit foarte vulnerabile din cauza crizei, dar care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) sau ale Asociației Internaționale pentru Dezvoltare (AID) sau ale modelelor de alocare care impun debitorilor cerințe privind solvabilitatea și „rezultate bune”; consideră că această discrepanță în finanțare scoate în evidență existența unor probleme esențiale în guvernarea Băncii Mondiale, care reduce la minimum riscurile pentru instituție și pentru membrii săi nedebitori în detrimentul țărilor membre în curs de dezvoltare care au nevoie de finanțare;

18.

subliniază că incapacitatea instituțiilor de la Bretton Woods de a reacționa la nevoile țărilor cu venituri mici pentru ca acestea să poată face față crizei este provocată în principal de incapacitatea de a introduce atât de necesarele reforme ale administrației acestor instituții pentru a le consolida relevanța, legitimitatea, eficiența, sensibilitatea și receptivitatea la țările în curs de dezvoltare; solicită efectuarea de urgență a acestor reforme;

19.

solicită ca UE și statele sale membre să-și asume responsabilitatea în calitate de actori internaționali de prim plan și să depună eforturi în vederea aplicării rapide a reformei necesare a instituțiilor de la Bretton Woods, iar între timp să acopere discrepanțele grave în ceea ce privește reacția la criză a G20, FMI și a Băncii Mondiale prin acordarea de ajutor prompt țărilor în curs de dezvoltare și prin efectuarea cu rapiditate a unor plăți pentru țările unde investițiile efectuate de acestea în vederea realizării ODM-urilor sunt în prezent amenințate din cauza șocului extern, mai exact din cauza crizei financiare pe care nu au anticipat-o și pe care nu o pot controla; în timp ce întreprind aceste acțiuni, UE și statele sale membre ar trebui să respecte, în toate cazurile, cele mai înalte standarde de responsabilitate și de eficiență a ajutoarelor în ceea ce privește utilizarea fondurilor publice de către beneficiarii donațiilor;

20.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că ajutoarele acordate de unele state membre ale UE s-au micșorat în termeni reali în 2008; invită statele membre ale UE să-și îndeplinească de urgență, până în 2010, angajamentele asumate privind asistența oficială pentru dezvoltare (AOD), având în vedere faptul că o mare parte dintre țările în curs de dezvoltare au fost afectate grav de consecințele crizei financiare mondiale;

21.

salută planurile UE de a acorda anticipat, pentru măsuri urgente, 8 800 milioane EUR ca ajutor pentru dezvoltare, sprijin bugetar și finanțare a agriculturii și suma propusă de 500 de milioane EUR pentru a sprijini cheltuielile sociale în țările în curs de dezvoltare, prin mecanismul ad hoc de vulnerabilitate FLEX pentru țările din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP); recomandă concentrarea sprijinului bugetar asupra domeniilor sănătății, muncii decente, educației, serviciilor sociale și creșterii economice ecologice, sub forma sprijinului bugetar sectorial; îndeamnă UE și statele sale membre să-și îndeplinească angajamentele financiare prezentate în Agenda de acțiune a UE cu privire la ODM; recunoaște principiul asumării responsabilității, evidențiind rolul țărilor în curs de dezvoltare în stabilirea propriilor politici, strategii și programe de dezvoltare, precum și răspunderea comună a UE și a partenerilor săi pentru garantarea rezultatelor de dezvoltare;

22.

atrage atenția asupra apelurilor repetate ale Parlamentului de a include Fondul european de Dezvoltare (FED) în bugetul comunitar pentru a garanta monitorizarea democratică a modului în care acesta este folosit;

23.

își exprimă totuși regretul că, pe lângă suma de 100 de milioane EUR pentru Fondul fiduciar pentru infrastructură UE-Africa, toate celelalte cheltuieli provin din angajamentele deja asumate și solicită fonduri suplimentare mai mari; își exprimă îngrijorarea cu privire la modul în care Comisia va acoperi decalajul de finanțare în anii viitori, provocat de plata anticipată a sprijinului bugetar în prezent;

24.

subliniază faptul că volumul AOD nu este suficient pentru a face față, de maniera urgentă impusă de amploarea crizei, necesităților considerabil sporite din țările în curs de dezvoltare, create de criză, și solicită Comisiei și statelor membre să își respecte angajamentele internaționale și să își continue eforturile de realizare a ODM-urilor; solicită Comisiei să înainteze de urgență noi propuneri pentru mecanisme de finanțare inovatoare;

25.

subliniază nevoia unui grad mai mare de coerență între politicile UE din domeniile comercial, bugetar, al schimbărilor climatice și al dezvoltării;

26.

recomandă, prin urmare, ca acordurile de parteneriat economic (APE) să fie folosite ca mijloace de satisfacere a necesităților de dezvoltare, oferind țărilor ACP un avantaj comercial și promovând realizarea ODM-urilor, permițând totodată țărilor ACP să excludă din negocieri produsele și sectoarele sensibile, cum ar fi investițiile și serviciile;

27.

subliniază, așadar, că APE trebuie să fie folosite ca mijloace de stimulare a integrării regionale și de impulsionare a economiilor țărilor ACP și că promisiunile de finanțare trebuie onorate;

28.

subliniază că Banca Europeană de Investiții (BEI) trebuie să fie implicată mult mai activ și cu un grad mai mare de transparență în calitate de lider în elaborarea de mecanisme de finanțare noi;

29.

îndeamnă Comisia să-și asume un rol de frunte în consolidarea rapidă a acestor mecanisme, inclusiv micro-creditarea și meso-creditarea, în special pentru a oferi acces la finanțare grupurilor vulnerabile, cum ar fi femeile și agricultorii;

30.

solicită UE să asigure crearea unor mecanisme globale de reglementare adecvate pentru a preveni apariția unei alte crize financiare;

31.

invită statele membre să își respecte și să își onoreze angajamentele aferente ODM-urilor;

32.

subliniază importanța, în termeni de dezvoltare, a unor politici coerente în domenii precum economia, comerțul, mediul și agricultura, pentru a împiedica producerea unor efecte și mai grave în țările în curs de dezvoltare din cauza crizei financiare și economice globale;

33.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, organizațiilor ONU, FMI și Băncii Mondiale, guvernatorilor FMI și ai Băncii Mondiale din statele membre ale UE, precum și țărilor G20.

26.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 230/11

1.

decide să constituie o comisie specială pentru criza financiară, economică și socială, având următoarele atribuții:

2.

decide că această comisie specială poate emite recomandări cu privire la măsurile și inițiativele de întreprins, în strânsă colaborare cu comisiile permanente ale Parlamentului, având în vedere că competențele acestora privind adoptarea, monitorizarea și punerea în aplicare a legislației comunitare din acest domeniu rămân neschimbate;

3.

decide că comisia specială va avea 45 de membri;

4.

decide ca durata mandatului comisiei speciale să fie de douăsprezece luni, începând cu 8 octombrie 2009, această durată putând fi prelungită; decide că această comisie va prezenta Parlamentului un raport interimar și un raport la sfârșitul mandatului, care să conțină recomandări cu privire la acțiunile sau inițiativele de întreprins.

26.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 230/13

1.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a semna decizia împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, inclusiv anexa, Consiliului și Comisiei.

26.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 230/15

1.

aprobă inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei, astfel cum a fost modificată;

2.

invită Consiliul să modifice textul în consecință;

3.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.

solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei;

5.

solicită Consiliului să nu adopte inițiativa în mod oficial înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru ca actul definitiv să poată fi finalizat, ceea ce ar permite Curții de Justiție a Uniunii Europene, Comisiei și Parlamentului să își îndeplinească integral rolul și să își exercite pe deplin controlul (Protocolul la Tratatul de la Lisabona privind dispozițiile tranzitorii); în aceste condiții, este hotărât să analizeze orice propunere viitoare în procedura de urgență;

6.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernului Republicii Cehe, al Republicii Polone, al Republicii Slovenia, al Republicii Slovace și al Regatului Suediei.