2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/1

(1)

La 26 aprilie 2010 Consiliul a examinat programul de stabilitate actualizat al Belgiei pentru perioada 2009-2012.

(2)

Prăbușirea comerțului mondial alături de scăderea încrederii, efectul asupra bunăstării și înăsprirea condițiilor de creditare au condus la o contractare acută a economiei belgiene aproape de sfârșitul anului 2008. După o recesiune foarte acută a urmat o revenire relativ puternică în cea de a doua jumătate a anului 2009, care a fost în parte rezultatul unor factori temporari, printre care pachetele de stimulente (interne și externe) și o contribuție pozitivă a stocurilor.

Se estimează că, în contextul permanent ostil determinat de restructurarea instituțiilor financiare și de o creștere suplimentară a ratei șomajului, la care se adaugă gradul scăzut de utilizare a capacității de producție, creșterea va suferi din nou o încetinire în prima jumătate a anului 2010. Cu toate că, datorită gradului ridicat de deschidere al economiei belgiene, redresarea ar putea beneficia în mod considerabil de revenirea comerțului internațional, amploarea acestui impuls poate fi limitată ca urmare a faptului că Belgia și-a pierdut competitivitatea costurilor în ultimii ani. Recesiunea economică a avut un impact negativ semnificativ asupra finanțelor publice. Deficitul public general s-a deteriorat de la 1,2 % din PIB în 2008 la 5,9 % din PIB în 2009. În plus, în timp ce ponderea datoriei publice în PIB a scăzut între 2000 și 2007 pe fondul unor politici fiscale în general prudente, aceasta a reînceput să crească în 2008, ca urmare a intervențiilor din sectorul financiar (la 97,9 % în 2009). Consiliul a decis la 2 decembrie 2009 că există un deficit excesiv în Belgia și a emis o recomandare de corectare a deficitului până în 2012 printr-un efort fiscal mediu anual de ¾ % din PIB. Deteriorarea puternică a finanțelor publice, în combinație cu impactul bugetar peste medie al îmbătrânirii populației și datoriile contingente considerabile atrase de operațiunile de stabilizare a sistemului financiar impun necesitatea unei consolidări bugetare continue și a unor reforme structurale pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice.

(3)

Deși declinul constatat al PIB-ului real în contextul crizei este în mare măsură ciclic, nivelul producției potențiale a fost la rândul său influențat negativ. În plus, criza poate afecta și creșterea potențială pe termen mediu din cauza reducerii investițiilor, a constrângerilor asupra accesului la credite și a creșterii șomajului structural. Mai mult, impactul crizei economice accentuează efectele negative ale îmbătrânirii populației asupra producției potențiale și asupra sustenabilității finanțelor publice. În acest context va fi esențial să se accelereze ritmul reformelor structurale pentru a susține creșterea potențială. În special, este important ca Belgia să adopte reforme care să îmbunătățească concurența, în special în ramurile din rețea, și care să crească oferta de forță de muncă, inclusiv reforme ale pieței forței de muncă (printre altele, sistemul de formare a salariilor și stimulentele pentru încadrarea în muncă) și ale sistemului de pensii.

(4)

Scenariul macroeconomic care se află la baza programului prevede că, după o contracție de 3,1 % în 2009, PIB-ul real va crește cu 1,1 % în 2010, își va accelera evoluția până la 1,7 % în 2011 și, în continuare, până la 2,2 % în 2012. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din toamna lui 2009, creșterea PIB-ului anual urmează să devină ușor pozitivă în 2010 (0,6 %) și să crească la 1,5 % în 2011. Cu toate acestea, proiecțiile respective se prezintă relativ pesimiste, având în vedere informațiile mai recente, inclusiv rezultatul superior estimărilor pentru a doua jumătate a anului 2009. Structura previzionată a creșterii se prezintă ușor exagerată cu privire la contribuția cererii interne la creștere în 2010, dar realistă ulterior. Prin urmare, în urma evaluării pe baza informațiilor disponibile în prezent (2), ipotezele de creștere ale programului sunt în mare parte plauzibile, în timp ce componența creșterii în 2010 este optimistă. Previziunile programului pentru inflație se prezintă drept realiste. Pe de altă parte, ipotezele de creștere a nivelului salarial se prezintă a fi supraevaluate, întrucât o creștere redusă a costurilor forței de muncă în alte țări ale zonei euro ar trebui să exercite o presiune în sens descendent asupra salariilor din Belgia, în contextul unei rate ridicate a șomajului. În plus, creșterea preconizată a costurilor corespunzătoare fiecărui angajat depășește în mod semnificativ ritmul preconizat al creșterii productivității.

(5)

Estimarea programului pentru deficitul public în 2009 este de 5,9 % din PIB. Deteriorarea semnificativă în raport cu deficitul de 1,2 % din PIB în 2008 reflectă în mare măsură impactul crizei asupra finanțelor publice, dar este, de asemenea, rezultatul măsurilor de stimulare în valoare de 0,5 % din PIB, adoptate de guvern în conformitate cu Planul european de redresare economică (PERE). Deteriorarea reflectă în principal o creștere a ponderii cheltuielilor în PIB. În conformitate cu programul, se preconizează o orientare mai restrictivă a politicii fiscale în 2010 și 2011 și mai pronunțat restrictivă în 2012, în vederea corectării deficitului excesiv până în 2012 și a revenirii la o poziție sustenabilă a finanțelor publice. Această previziune este, în general, conformă cu strategia de ieșire susținută de Consiliu, având în vedere ponderea ridicată a datoriei publice în PIB și impactul bugetar peste medie al îmbătrânirii populației.

(6)

Programul are drept obiectiv un deficit bugetar general de 4,8 % din PIB în 2010, care este în conformitate cu recomandarea Consiliului emisă în temeiul articolului 126 alineatul (7) la 2 decembrie 2009. Bugetul federal pentru 2010 a preconizat un deficit de 5,6 % din PIB. Revizuirea în sens descendent a obiectivului bugetar pentru 2010 reflectă previziunile macroeconomice mai optimiste din actualizare (scăderea deficitului cu aproximativ 0,3 % din PIB), precum și faptul că bugetul federal nu ia în calcul măsurile planificate de consolidare în valoare de 0,5 % din PIB pentru alte niveluri ale administrației. În conformitate cu actualizarea, ponderea veniturilor crește de la 47,7 % din PIB în 2009 la 49,1 % în 2010, în timp ce ponderea cheltuielilor crește de la 53,7 % la 53,9 % din PIB. Deficitul structural prevăzut în program (și anume soldul ajustat ciclic exceptând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare, recalculat de serviciile Comisiei pe baza informațiilor din program, în conformitate cu metodologia adoptată de comun acord) indică o creștere de la 3,8 % din PIB în 2009 până la 3,4 % din PIB în 2010. Având în vedere faptul că programul a clasificat unele dintre măsurile temporare de stimulare din 2009 (0,2 % din PIB) drept măsuri cu caracter excepțional, ajustarea totală ar urma să se ridice la 0,5 % din PIB. Ameliorarea soldului structural în 2010 reflectă aplicarea măsurilor de consolidare în valoare de 1 % din PIB. Aceste măsuri includ o creștere a impozitului pe veniturile personale în zona flamandă, o creștere a nivelului accizelor, un nivel mai ridicat al impozitelor pe profit, venituri nefiscale provenite din sectorul bancar și de la producătorii de energie nucleară, precum și acumularea unor economii din consumul intermediar și din cheltuielile cu salariile. Aceste aspecte sunt în parte contrabalansate de o tendință expansionistă de creștere a cheltuielilor ca urmare a măsurilor adoptate anterior și de impactul bugetar al îmbătrânirii populației (aproximativ 0,5 % din PIB). Rolul măsurilor cu caracter excepțional este foarte limitat (sub 0,1 % din PIB).

(7)

Principalul obiectiv al strategiei bugetare pe termen mediu îl reprezintă corectarea deficitului excesiv până în 2012, în conformitate cu recomandarea Consiliului emisă în temeiul articolului 126 alineatul (7) la 2 decembrie 2009 și realizarea unei echilibrări a bugetului până în 2015, în termeni nominali și structurali. În acest scop, programul are drept obiectiv îmbunătățirea deficitului global de la 5,9 % din PIB în 2009 la 4,8 % în 2010, 4,1 % în 2011 și 3 % în 2012. Soldul primar indică o îmbunătățire ușor mai puternică, întrucât se preconizează o creștere a cheltuielilor cu dobânzile de până la 0,2 % din PIB pe întreaga perioadă de programare. Deficitul structural (recalculat pe baza informațiilor din program) se îmbunătățește de la 3,8 % din PIB în 2009 la 3,4 % din PIB în 2010, 2,9 % din PIB în 2011 și 2,2 % din PIB în 2012. După ajustarea în valoare de 0,5 % din PIB în 2010, programul preconizează ajustări de 0,5 % și 0,75 % din PIB în 2011, respectiv 2012, valoarea medie ridicându-se astfel la peste 0,5 % din PIB pe an pentru întreaga perioadă de programare. Acest nivel se situează puțin sub nivelul de 0,75 % din PIB al efortului fiscal mediu recomandat în conformitate cu articolul 126 alineatul (7), întrucât traiectoria are la bază ipoteze macroeconomice mai bune. Ajustarea pare a se concentra spre sfârșitul perioadei programului și se bazează într-o mai mare măsură pe creșterile de venituri decât pe reducerile cheltuielilor. Ajustarea se întemeiază pe o reducere puternică a deficitului guvernului federal și pe reduceri mai mici ale deficitelor corespunzătoare sistemului de asigurări sociale, precum și regiunilor și comunităților. Guvernul nu preconizează măsuri cu caracter excepțional. Măsurile care susțin obiectivul pentru 2011 sunt parțial neprecizate, iar pentru 2012 nu au fost precizate măsuri. Programul confirmă angajamentul față de obiectivul pe termen mediu (OTM), și anume un excedent bugetar de 0,5 % din PIB în termeni structurali. Date fiind ultimele previziuni și nivelul datoriei, OTM-ul reflectă obiectivele pactului; cu toate acestea, programul nu prevede atingerea OTM-ului în perioada de programare.

(8)

Rezultatele bugetare s-ar putea situa sub valorile prevăzute în program. În 2010, acest lucru ar putea fi determinat de o posibilă supraevaluare a impozitelor pe profit. Mai mult, măsurile care stau la baza traiectoriei bugetare sunt în parte neprecizate pentru 2011 și nu au fost precizate măsuri pentru 2012. În plus, scenariul macroeconomic ușor optimist, cu previziuni relativ ridicate asupra creșterii nivelului salarial, poate atrage rezultate bugetare inferioare previziunilor. În plus, guvernul a oferit garanții considerabile sectorului bancar, care, pe viitor, ar putea genera deficite și datorii, dacă ar fi executate, cu toate că există și posibilitatea ca o parte din costul sprijinului guvernamental pentru sectorul financiar să fie recuperat în viitor. În cele din urmă, este posibil ca îndeplinirea obiectivelor și corectarea deficitului excesiv până în 2012 să nu fie garantate integral, întrucât tendința este relativ concentrată spre sfârșitul perioadei și obiectivul de 3 % din PIB în 2012 nu păstrează nicio marjă, în special având în vedere istoricul în ceea ce privește respectarea obiectivelor fiscale.

(9)

Datoria publică brută este estimată la 97,9 % din PIB în 2009, în creștere față de nivelul de 89,8 % din anul precedent. Această creștere se explică prin creșterea puternică a deficitului și prin creșterea negativă a PIB-ului. Rata datoriei publice brute s-a situat astfel cu mult peste valoarea de referință din tratat în 2009, iar programul preconizează o tendință de creștere a acesteia până în 2011 (când va ajunge la un nivel de 101,4 % din PIB). În 2012, acesta ar urma să scadă ușor la 100,6 % din PIB. Creșterea este în continuare determinată în principal de menținerea nivelului ridicat al deficitelor publice. Având în vedere riscurile negative la care sunt expuse obiectivele bugetare, evoluția ratei datoriei ar putea fi mai puțin favorabilă decât s-a preconizat în program, în special începând cu 2011. Riscurile legate de posibila necesitate a unui sprijin suplimentar pentru sectorul financiar se prezintă drept limitate în contextul actual.

(10)

Previziunile în privința datoriei publice pe termen mediu, care presupun o revenire treptată a PIB-ului la ratele de creștere prevăzute înainte de criză și o întoarcere a ponderii impozitelor la nivelurile de dinaintea crizei, incluzând creșterea conform previziunilor a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației, arată că strategia bugetară prezentată în program, luată ca atare, fără alte modificări la nivel de politici, nu ar fi suficientă pentru a stabiliza ponderea datoriei în PIB până în 2020, astfel încât consolidarea ar trebui să continue după perioada de programare.

(11)

Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației este în mod clar mai ridicat decât media din UE, în principal din cauza unei creșteri relativ puternice în deceniile următoare a cheltuielilor cu pensiile, în raport cu PIB-ul. Poziția bugetară din 2009, astfel cum este estimată în program accentuează impactul bugetar al îmbătrânirii populației asupra deviației de la sustenabilitate. Asigurarea de excedente primare pe termen mediu și realizarea de reforme în domeniul pieței forței de muncă și al sistemului de asigurări sociale, în special realizarea unei noi reforme a pensiilor având drept obiectiv limitarea creșterii substanțiale preconizate a cheltuielilor cu pensiile, ar contribui la reducerea riscurilor la adresa sustenabilității finanțelor publice, care au fost estimate drept medii în cadrul Raportului Comisiei privind sustenabilitatea din 2009 (3).

(12)

Cadrul fiscal din Belgia beneficiază de existența unor instituții fiscale independente. Cu toate acestea, normele fiscale numerice și cadrele bugetare pe termen mediu par a fi slabe, ceea ce a contribuit la derapaje frecvente în trecut. Programul anunță o serie de îmbunătățiri, inclusiv încheierea unor acorduri bugetare multianuale între toate administrațiile, unele demersuri către întocmirea bugetelor multianuale la nivel federal, efectuarea unor controale frecvente și stricte asupra bugetului și planul de îmbunătățire a sistemului de raportare al administrațiilor locale. Cu toate acestea, cadrul fiscal ar putea fi îmbunătățit și prin alte măsuri. În special, nu există plafoane de cheltuieli multianuale obligatorii.

(13)

Belgia se confruntă cu sarcini fiscale generale ridicate, în combinație cu un nivel ridicat al cheltuielilor publice. Guvernul a adoptat mai multe măsuri pentru reformarea sistemului fiscal, inclusiv importante reduceri de impozite pe veniturile salariale și, într-o mai mică măsură pentru întreprinderi. În ciuda acestor măsuri, piața forței de muncă se confruntă în continuare, printre altele și ca rezultat al interacțiunilor sale cu sistemul indemnizațiilor de șomaj, cu un grad semnificativ de inactivitate, șomaj și riscurile unui nivel scăzut de salarizare. În contextul unei consolidări bugetare stricte, va fi necesară compensarea integrală a unor reduceri suplimentare ale impozitelor pe veniturile salariale. În ceea ce privește cheltuielile, ritmul de creștere a cheltuielilor primare a depășit creșterea nominală a PIB-ului în perioada 2000-2009. Reforma planificată a sistemului de pensii este o măsură benefică care ar putea avea un impact pozitiv semnificativ asupra bugetului și creșterii potențiale.

(14)

Per ansamblu, în 2010, strategia bugetară stabilită în program este conformă cu recomandările Consiliului emise în temeiul articolului 126 alineatul (7). Începând din 2011, luând în considerare riscurile, strategia bugetară ar putea să nu fie în deplină concordanță cu recomandarea Consiliului emisă în temeiul articolului 126 alineatul (7). În special, măsurile care stau la baza obiectivului pentru 2011 sunt precizate doar parțial și nu există măsuri precizate pentru 2012. Scenariul relativ optimist, în combinație cu nivelul efortului fiscal anual, relativ inferior celui recomandat, constituie un risc suplimentar pentru ultimii ani ai programului. Strategia care ține seama de riscuri ar putea să nu fie suficientă pentru a readuce rata datoriei publice brute pe o traiectorie descendentă care să se apropie de valoarea de referință într-un ritm adecvat. Prin urmare, este necesar ca strategia să fie susținută de măsuri precizate în detaliu începând cu anul 2011 și este necesară luarea în considerare a unor măsuri suplimentare pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor în cazul în care se materializează riscurile. Acest lucru ar fi util având în vedere și ponderea ridicată a datoriei publice în PIB în Belgia, costul bugetar peste medie al îmbătrânirii populației și datoria publică contingentă substanțială, având în vedere garanțiile furnizate sectorului financiar.

(15)

În ceea ce privește datele necesare prevăzute în codul de conduită pentru programele de stabilitate și convergență, programul prezintă câteva mici lacune în privința datelor obligatorii și o serie de lacune în privința celor opționale (4). În cadrul recomandărilor sale emise în temeiul articolului 126 alineatul (7) la 2 decembrie 2009 pentru eliminarea deficitului excesiv, Consiliul a adresat, de asemenea, Belgiei invitația de a raporta progresele realizate în aplicarea recomandărilor Consiliului într-un capitol separat în actualizările programelor de stabilitate. Belgia s-a conformat acestei recomandări printr-o completare la program.

(i)

să asigure îndeplinirea obiectivului de deficit pentru 2010 din cadrul programului; să precizeze măsurile care stau la baza obiectivelor bugetare începând cu 2011, pentru a atinge efortul fiscal mediu anual recomandat de ¾ % din PIB, în conformitate cu recomandarea emisă în temeiul articolului 126 alineatul (7) și să fie pregătită pentru o intensificare a efortului fiscal în cazul în care se materializează riscurile asociate faptului că scenariul programului este mai optimist decât scenariul care se află la baza recomandării emise în temeiul articolului 126 alineatul (7); să valorifice orice oportunitate în plus față de eforturile fiscale, astfel cum se prevede în recomandarea PDE, inclusiv cele care decurg din condiții economice mai bune, pentru a accelera reducerea ponderii datoriei publice brute către valoarea de referință de 60 % din PIB;

(ii)

să asigure excedente primare ridicate pe termen mediu și să realizeze reforme structurale pentru a îmbunătăți sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice;

(iii)

să amelioreze calitatea finanțelor publice prin adoptarea unui cadru bugetar mai strict, care să includă crearea de plafoane de cheltuieli multianuale obligatorii.

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/6

(1)

La 26 aprilie 2010, Consiliul a examinat programul de convergență actualizat al Lituaniei pentru perioada 2009-2012.

(2)

Lituania se redresează în prezent după una dintre cele mai grave recesiuni din UE. O perioadă de mai mulți ani de creștere rapidă și din ce în ce mai nesustenabilă, determinată în principal de cererea internă și de o expansiune a pieței imobiliare, s-a încheiat în 2008, când explozia bulei interne a fost accentuată de impactul crizei financiare globale care a redus cererea externă și a înăsprit considerabil condițiile de acces la creditare. Scăderea puternică a cererii interne și apariția unui excedent de capacitate au contribuit la reducerea dezechilibrelor existente, reducând inflația și eliminând deficitul extern, în principal printr-o prăbușire a importurilor.

Balanța de cont curent, în mod pronunțat negativă în anii de expansiune economică și finanțată prin importuri de capital aferente sectorului bancar, care au dus la o creștere rapidă a datoriei externe nete, a atins în 2009 un excedent estimat la 3,1 % din PIB. Însă, în urma scăderii puternice a veniturilor publice în urma contractării economice, la care se adaugă consecințele politicii fiscale expansioniste înaintea alegerilor parlamentare din 2008, Lituania a rămas să se confrunte cu probleme fiscale majore. Guvernul a reacționat prin politici ferme, și anume prin intensificarea consolidării fiscale în vederea stopării deteriorării finanțelor publice și a limitării acumulării datoriei, sprijinind astfel, printre altele, credibilitatea regimului de consiliu monetar. Date fiind importantele dezechilibre interne și externe acumulate în timpul anilor de puternică creștere și dificultatea de a găsi noi surse de finanțare internațională în momentul declanșării crizei financiare globale, această reacție a constituit un răspuns prudent în concordanță cu Planul european de redresare economică (PERE). Cu toate acestea, Lituania a fost supusă procedurii de deficit excesiv, în urma deciziei Consiliului din 7 iulie 2009 în care se constata existența unui deficit excesiv. În recomandările revizuite ale Consiliului [emise la 16 februarie 2010 în temeiul articolului 126 alineatul (7)], Lituania a fost invitată să corecteze deficitul excesiv până în 2012. Este necesară astfel o consolidare fiscală de proporții (un efort fiscal mediu de 2,25 % din PIB pe an), sprijinită de reforme structurale. Pentru a oferi sprijin economiei aflate în recesiune, Lituania a accelerat absorbția de fonduri structurale ale UE, concentrând-o în prima parte a perioadei. Pe tot parcursul crizei, economia s-a dovedit a fi extrem de flexibilă, dat fiind faptul că a avut loc o ajustare semnificativă prin scăderea prețurilor și a salariilor. Creșterea considerabilă a șomajului, care ar putea deveni structural, constituie însă un risc major la adresa convergenței pe termen lung. În vederea relansării creșterii pozitive și sustenabile și a evitării reapariției dezechilibrelor interne și externe nesustenabile, principala provocare economică constă în garantarea faptului că evoluțiile salariale corespund productivității, îmbunătățind competitivitatea și promovând transformarea sectorială în direcția sectoarelor bunurilor comercializabile, precum și încurajând reorientarea viitoare către produsele de tehnologie medie și înaltă. A fost deja inițiată o ajustare majoră a finanțelor publice în funcție de creșterea mai scăzută preconizată pentru anii următori, însă trebuie în continuare realizate progrese pe termen mediu.

(3)

Deși declinul constatat al PIB-ului real în contextul crizei este în mare măsură ciclic, nivelul producției potențiale a fost la rândul său influențat negativ. În plus, criza ar putea afecta și creșterea potențială pe termen mediu din cauza reducerii investițiilor, a limitării accesului la creditare și a creșterii șomajului structural. Mai mult, impactul crizei economice accentuează efectele negative ale îmbătrânirii populației asupra producției potențiale și a sustenabilității finanțelor publice. În acest context, este esențial să se accelereze ritmul reformelor structurale pentru a susține creșterea potențială. Este important în special ca Lituania să-și amelioreze capacitatea administrativă, să accelereze punerea în aplicare a reformelor în ceea ce privește sistemul de sănătate și cel de asigurări sociale și să amelioreze calitatea învățământului superior și a învățării de-a lungul vieții în vederea îmbunătățirii nivelurilor de calificare și a creșterii productivității.

(4)

Scenariul macroeconomic aflat la baza programului prevede că PIB-ul real se va contracta cu 15,0 % în 2009, după care va urma o creștere de 1,6 % în 2010, care va accelera la 3,2 % în 2011, încetinind apoi la doar 1,2% în 2012. Scenariul preconizează contractarea în continuare a cererii interne în 2010, dat fiind că situația de pe piața forței de muncă rămâne modestă, condițiile de creditare dificile, iar consolidarea fiscală trebuie să continue. Astfel, creșterea în 2010 depinde de o puternică redresare a cererii externe, cu ajutorul câștigării unor cote de piață și al relansării investițiilor în active imobilizate, sprijinită în principal de absorbția accelerată a fondurilor structurale ale UE. Scenariul macroeconomic ține seama de continuarea consolidării fiscale. Se așteaptă ca cererea internă să contribuie în mod pozitiv la creștere începând din 2011. Evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent (2), acest scenariu pare să se bazeze pe ipoteze de creștere optimiste pentru 2010. În timp ce rata de creștere medie de 2,2 % preconizată pentru ultimii doi ani din program pare a fi plauzibilă, profilul și componența cererii din acești doi ani sunt mult mai puțin plauzibile. Previziunile programului în ceea ce privește inflația par realiste. Se estimează că scăderea prețurilor și salariilor interne în termeni nominali va continua în 2010, atât conform programului, cât și previziunilor serviciilor Comisiei din toamna anului 2009.

Dată fiind prăbușirea importurilor în urma recesiunii, deficitul extern, anterior ridicat, s-a transformat în excedent, situație care se preconizează că se va menține în 2011, înainte ca soldul să devină ușor negativ pe fondul redresării cererii interne. Această ipoteză este în general plauzibilă, deși cuantumul excedentului extern preconizat pentru 2010 este cu mult mai mare decât cel din previziunile serviciilor Comisiei. Se preconizează că rata șomajului va continua să crească în 2010, înainte de a scădea începând din 2011. Ipotezele monetare și de curs de schimb ale programului concordă cu restul scenariului macroeconomic.

(5)

Deficitul public general pentru 2009 este estimat în program la 9,1 % din PIB. Deteriorarea semnificativă de la un deficit de 3,2 % din PIB în 2008 reflectă în principal o scădere considerabilă a veniturilor din impozite datorată rezultatelor economice cu mult mai slabe (o contractare a PIB-ului nominal estimată la 16,9 %, față de o creștere preconizată de 0,9 % din precedenta actualizare a programului) și survenită în ciuda importantelor măsuri de consolidare bugetară de aproximativ 8 % din PIB adoptate în cursul anului. Veniturile au scăzut simțitor, reflectând activitatea economică cu mult mai slabă decât se așteptase, deși ele au scăzut chiar mai mult decât s-ar putea preconiza pe baza elasticităților standard. Ca rezultat al reducerilor semnificative ale consumului public, inclusiv a salariilor din sectorul public, cheltuielile au fost și ele în general inferioare nivelului din 2008. Orientarea restrictivă a cheltuielilor nu a fost astfel suficientă pentru a contracara consecințele crizei economice pe partea veniturilor. Deteriorarea estimată a soldului structural în 2009 ar trebui analizată cu prudență, dat fiind că mediul economic extrem de volatil ar putea face ca elasticitățile standard să nu reflecte în măsură suficientă impactul gravei încetiniri economice. Conform programului, politica fiscală ar urma să rămână restrictivă începând din 2010. Având în vedere situația bugetară și economică relativ nefavorabilă a Lituaniei, continuarea austerității bugetare în 2010 este adecvată și conformă PERE. În conformitate cu strategia de ieșire susținută de Consiliu și pentru corectarea deficitului excesiv până în 2012, aceasta ar trebui să contribuie la realizarea unei poziții cu mult mai sustenabile a finanțelor publice.

(6)

Programul preconizează o scădere a deficitului global la 8,1 % din PIB în 2010, față de deficitul de 9,5 % din PIB vizat în bugetul adoptat în decembrie 2009, ceea ce reflectă o îmbunătățire în această perioadă a perspectivelor macroeconomice preconizate. Această îmbunătățire a cifrei estimate în 2009 se datorează în principal reducerilor suplimentare substanțiale ale cheltuielilor, reprezentând aproximativ 4 % din PIB, în special la nivelul cheltuielilor publice curente, inclusiv al cheltuielilor cu masa salarială din sectorul public și cu prestațiile sociale. În program se preconizează totuși că ponderea cheltuielilor în PIB va crește cu aproximativ 1 punct procentual, evoluție datorată în principal creșterii planificate a investițiilor și plăților ridicate de dobânzi, în timp ce alte categorii de cheltuieli urmează să se reducă în continuare. Pe partea veniturilor, schimbările se limitează la o reducere a ratei impozitului pe profit și la unele creșteri ale veniturilor nefiscale. În plus, bugetul pe 2010 reflectă de asemenea impactul pe parcursul întregului an al măsurilor de consolidare la nivelul veniturilor și al cheltuielilor, puse în aplicare în a doua jumătate a anului 2009. Conform programului, ponderea veniturilor nefiscale ar trebui să crească substanțial, în principal ca urmare a unei absorbții mai importante a fondurilor structurale ale UE. Ponderea în PIB a taxelor aplicate producției și importurilor urmează să se mențină la un nivel similar celui din 2009, în timp ce ponderea impozitelor actuale pe venit și pe avere urmează să scadă în continuare, din cauza reducerii actuale a salariilor nominale și a profiturilor. Măsurile cu caracter excepțional și măsurile temporare din 2010 includ suspendarea unei părți a transferurilor către fondurile de pensii din al doilea pilon. Se așteaptă ca orientarea fiscală generală, astfel cum este măsurată de variația soldului structural, să fie restrictivă în 2010, îmbunătățindu-se cu ½ punct procentual. Se pare însă ca această ipoteză subestimează în mod considerabil eforturile de consolidare ale guvernului în valoare totală de 4,0 % din PIB. Estimarea consolidării pe baza soldului structural ar trebui să fie tratată cu foarte mare prudență, dată fiind dependența acesteia de estimările privind deviația PIB-ului, care nu sunt deloc fiabile în contextul actual.

(7)

Strategia bugetară pe termen mediu prevăzută în program constă în reducerea deficitului sub pragul de 3 % până în 2012, conform recomandării Consiliului din 16 februarie 2010. Potrivit programului, soldul structural calculat conform metodologiei stabilite de comun acord se va îmbunătăți anual cu 2,25 % din PIB pe perioada 2011-2012, cu toate că ajustarea pare mai concentrată către sfârșitul perioadei. Ameliorarea urmează să fie realizată în principal printr-o importantă reducere suplimentară a ponderii cheltuielilor (cu aproximativ 4,75 puncte procentuale), fiind preconizată o reducere în termeni nominali a majorității categoriilor de cheltuieli primare, în special a compensațiilor acordate angajaților și a plăților sociale, în timp ce ponderea veniturilor în PIB urmează să crească (cu aproximativ 1,5 puncte procentuale). Programul recunoaște în mod explicit că realizările obiectivelor bugetare pe care le are în vedere și corecția deficitului excesiv până în 2012 necesită măsuri suplimentare în valoare de aproximativ 4,5 % din PIB. În program sunt detaliate într-o oarecare măsură unele măsuri generale menite să susțină atingerea obiectivelor bugetare după 2010. Această ajustare are loc în paralel cu îmbunătățirea treptată a condițiilor ciclice, deși deviația negativă a PIB-ului (recalculată) nu va dispărea până la sfârșitul perioadei de programare. Obiectivul pe termen mediu (OTM) a fost consolidat simțitor în raport cu actualizarea precedentă a programului, obiectivul vizat în prezent fiind un excedent structural public de 0,5 % din PIB, în vederea restabilirii încrederii în regimul de consiliu monetar, a limitării creșterii datoriei publice și a îmbunătățirii sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice. Programul nu menționează însă un termen-limită pentru îndeplinirea OTM. Date fiind cele mai recente previziuni și nivelul datoriei, OTM-ul reflectă mai mult decât adecvat obiectivele pactului.

(8)

Rezultatele bugetare s-ar putea dovedi mai slabe decât cele anticipate în program pe întreaga perioadă de programare. În 2010, această situație se datorează în principal faptului că programul se bazează pe ipoteza unei relansări a activității economice mai rapide decât pare a fi posibil. Obiectivele bugetare de după 2010 sunt expuse unor riscuri, dată fiind cantitatea limitată de informații oferite de program în ceea ce privește măsurile care stau la baza realizării acestor obiective și nevoia de măsuri suplimentare pentru atingerea acestora. În plus, dependența de o nouă reducere substanțială a cheltuielilor publice și doar într-o mică măsură de măsurile de creștere a veniturilor din ultimii ani ai programului, pare a fi expusă unor riscuri de punere în aplicare. Conform planificării, remunerarea angajaților din sectorul public urmează să se diminueze cu încă 3 puncte procentuale în perioada 2011-2012, în urma reducerilor deja substanțiale ale salariilor adoptate în 2009 și în 2010 și ar putea fi dificil de realizat. Ca un aspect pozitiv, experiențele anterioare relativ pozitive ale autorităților lituaniene în atingerea obiectivelor fixate, cu excepția notabilă din 2008 datorată în principal ciclului electoral, precum și consolidarea decisivă pusă în aplicare în cursul anului 2009, în ciuda contractării economice fără precedent, reduc aceste riscuri. În plus, guvernul are un calendar de reformă ambițios pentru 2010 și pentru anii ulteriori, ceea ce ar trebui de asemenea să contribuie la realizarea obiectivelor fiscale ambițioase care se impun. Perspectivele macroeconomice aparent nefavorabile pentru 2012 prezintă și posibilitatea unei creșteri a veniturilor ceva mai puternică în anul respectiv, în cazul în care programul este sprijinit de măsuri concrete pe tot parcursul perioadei de programare.

(9)

Se estimează că datoria publică brută va atinge 29,5 % din PIB în 2009, în evidentă creștere față de nivelul de 15,6 % din anul precedent. Pe lângă creșterea deficitului și declinul creșterii PIB-ului nominal, această creștere a ponderii se datorează și unei ajustări stoc-flux semnificative care reflectă finanțarea în 2009 a unei părți a deficitului pe 2008. Se preconizează că ponderea datoriei va crește cu încă 11,5 puncte procentuale pe parcursul perioadei de programare, ajungând la 41 % din PIB în 2012, ca urmare mai ales a deficitelor publice care sunt în continuare ridicate. Având în vedere aceste riscuri la adresa obiectivelor bugetare, agravate de nesiguranța în ceea ce privește ajustarea stoc-flux, evoluția ponderii datoriei ar putea fi, de asemenea, mai puțin favorabilă decât s-a prevăzut în program. Potrivit prognozelor, nivelul datoriei va rămâne însă sub valoarea de referință din tratat pe parcursul întregii perioade de programare.

(10)

Previziunile în privința datoriei pe termen mediu, care presupun o revenire treptată a PIB-ului la ratele de creștere prevăzute înainte de criză și o întoarcere a ponderii impozitelor la nivelurile de dinaintea crizei, incluzând creșterea conform previziunilor a cheltuielilor datorate îmbătrânirii populației, arată că strategia bugetară prezentată în program, luată ca atare, fără alte modificări la nivel de politici, nu este suficientă pentru a stabiliza ponderea datoriei până în 2020.

(11)

Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației se situează ușor peste media din UE, în principal datorită creșterii preconizate a cheltuielilor cu pensiile în deceniile următoare. Conform estimărilor din program, poziția bugetară din 2009 accentuează impactul bugetar al îmbătrânirii populației asupra deviației de la sustenabilitate. Încercarea de a îmbunătăți soldul primar pe termen mediu, astfel cum se prevede în program, precum și reforma sistemului de asigurări sociale, inclusiv reforma pensiilor, menite să limiteze creșterea cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației, ar contribui la reducerea riscurilor la adresa sustenabilității finanțelor publice, evaluate ca fiind ridicate în Raportul privind sustenabilitatea publicat de Comisie în 2009 (3).

(12)

În anii de puternică creștere de dinaintea actualei încetiniri economice, cadrul bugetar pe termen mediu al Lituaniei nu a fost în măsură să prevină depășirile cheltuielilor. Creșterea viguroasă a veniturilor a facilitat revizuiri repetate în sens crescător ale obiectivelor privind cheltuielile. În vederea consolidării cadrului, în noiembrie 2007 a fost adoptată o lege privind disciplina fiscală pentru administrația centrală. Legea respectivă se concentrează pe întocmirea și execuția bugetului anual și nu introduce, ca atare, mai multe elemente prospective pe termen mediu. Mecanismul care asigură respectarea legii este foarte slab și nu prevede sancțiuni. În general, punctele slabe importante constau în lipsa de transparență la nivelul procesului bugetar, inclusiv în ceea ce privește raportarea adecvată a execuției bugetare pentru venituri și cheltuieli și comparabilitatea indicatorilor bugetari pe baza lichidităților și angajamentelor.

Programul de convergență pentru 2010 propune o serie de măsuri de creștere a transparenței, printre care și raportarea datelor și monitorizarea evoluțiilor la nivelul execuției bugetare. Odată implementate, aceste propuneri ar putea îmbunătăți substanțial caracteristicile instituționale ale finanțelor publice.

(13)

Componența cheltuielilor publice în Lituania sprijină creșterea, deoarece cheltuielile productive cum ar fi investițiile publice și cheltuielile cu sistemul de învățământ și de sănătate sunt relativ ridicate. Cu toate acestea, rezultatele medii spre slabe, precum și indicatorii de performanță în domeniul educației și în cel al sănătății sugerează că se pot obține câștiguri semnificative la nivelul eficienței. În acest scop au fost lansate importante reforme structurale ale sistemului de sănătate și ale celui de învățământ. În plus, eliminarea scutirilor de taxe și a ratelor preferențiale, implementată în 2009, precum și actualele eforturi de combatere a fraudei fiscale, precum și de nouă simplificare și raționalizare a administrației fiscale contribuie la îmbunătățirea calității finanțelor publice și la atenuarea riscurilor la adresa perspectivelor bugetare.

(14)

Strategia care garantează o participare fără probleme la ERM II se bazează pe garantarea stabilității ratei de schimb prin menținerea unor mecanisme monetare tampon suficiente, printr-o stabilitate financiară și fiscală și prin conservarea flexibilității pe piața forței de muncă și pe piața produselor. Începând cu sfârșitul lui 2008, în Lituania a existat o reacție puternică în materie de politici menită să mențină stabilitatea economică; cu toate acestea, există în continuare o serie de provocări. Între sfârșitul lui 2008 și sfârșitul lui 2009, guvernul a apelat la o consolidare fiscală considerabilă, adoptând mai multe pachete ample de consolidare, reprezentând în total aproape 12 % din PIB. Gradul ridicat al flexibilității salariilor și prețurilor contribuie de asemenea la redresarea unei părți a competitivității deteriorate a economiei. În ciuda pierderilor cauzate de deprecierile activelor, sectorul bancar a rămas bine capitalizat. Guvernul a lansat totodată reforme structurale majore în domeniul educației, al sănătății și al asigurărilor sociale. Lituania a revizuit legislația în domeniul muncii pentru a spori flexibilitatea pieței, facilitând ajustarea economiei. În perspectivă, provocarea constă în evitarea reapariției importantelor dezechilibre interne și externe odată cu stabilizarea relansării economice.

(15)

Per ansamblu, strategia bugetară din 2010 prevăzută în program este conformă cu recomandările Consiliului din 16 februarie 2010 în temeiul articolului 126 alineatul (7). Având în vedere riscurile, este posibil ca, începând din 2011, strategia bugetară să nu mai corespundă recomandării Consiliului. Mai precis, riscurile se referă la faptul că perspectiva macroeconomică pentru 2010 s-ar putea să fie prea optimistă, iar măsurile necesare pentru realizarea consolidării planificate în următorii doi ani să fie insuficient definite, fapt agravat de incertitudinile cu privire la punerea în practică a reducerilor planificate ale cheltuielilor. Efortul fiscal mediu planificat, de 1⅔ % pentru perioada 2010-2012, este la rândul său inferior celui din recomandarea Consiliului în temeiul articolului 126 alineatul (7) și va trebui consolidat prin măsuri suplimentare în cazul în care creșterea relativ puternică preconizată pentru 2010 și 2011 nu se materializează, pentru a garanta corecția deficitului excesiv până în 2012, conform recomandării Consiliului.

(16)

În ceea ce privește datele necesare prevăzute de codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul are unele lacune în privința datelor opționale. În recomandările sale din 16 februarie 2010, formulate în temeiul articolului 126 alineatul (7) pentru a pune capăt situației de deficit excesiv, Consiliul a invitat Lituania să includă de asemenea un raport cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a recomandărilor Consiliului într-un capitol separat din actualizările programului de convergență. Lituania s-a conformat în general acestei recomandări, cu excepția unor lacune la nivelul furnizării datelor opționale.

(i)

să aibă în vedere în 2010 măsuri de corecție suplimentare, dacă acestea sunt necesare, în vederea realizării consolidării preconizate, și să pună în aplicare în mod riguros toate măsurile planificate în buget;

(ii)

să precizeze măsurile necesare pentru a sprijini pe deplin ajustarea necesară pe tot parcursul perioadei de programare recomandate de Consiliu în temeiul articolului 126 alineatul (7) și să fie gata să adopte noi măsuri de consolidare în cazul în care se materializează riscurile legate de faptul că scenariul macroeconomic al programului ar putea fi mai optimist decât scenariul aflat la baza recomandării în temeiul articolului 126 alineatul (7).

(iii)

să pună în aplicare reformele sistemului de asigurări sociale care au fost planificate, inclusiv reforma pensiilor, în vederea reducerii importantelor riscuri la adresa sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice, datorită creșterii semnificative preconizate a cheltuielilor cu pensiile în deceniile viitoare;

(iv)

să întărească guvernanța și transparența fiscală prin consolidarea cadrului bugetar pe termen mediu și a îmbunătățirea raportării datelor bugetare, asigurând astfel comparabilitatea indicatorilor bugetari pe baza lichidităților și angajamentelor.

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/12

(1)

La 26 aprilie 2010, Consiliul a examinat programul de stabilitate actualizat al Luxemburgului, pentru perioada 2009-2014.

(2)

Economia luxemburgheză a fost grav atinsă de criză: conform celor mai recente estimări, după o creștere de 0 % în 2008, PIB-ul real a scăzut cu 3,9 % în 2009 în urma scăderii tuturor componentelor cererii, cu excepția cheltuielilor publice. Contribuția exporturilor nete a rămas pozitivă deoarece importurile au scăzut chiar mai mult decât exporturile, probabil datorită colapsului investițiilor în echipamente. S-ar părea că sectorul financiar a fost mai puțin afectat de criză decât se aștepta, chiar dacă la sfârșitul anului 2008 autoritățile luxemburgheze au trebuit să sprijine două dintre cele mai mari bănci ale țării, care aparțin unor grupuri internaționale. Ocuparea forței de muncă a continuat să crească în 2009, în medie cu 1,2 %, fapt datorat în mod exclusiv creșterii foarte puternice înregistrate în 2008 (+ 4,7 %), ale cărei efecte s-au făcut simțite și în 2009. Aceasta a scăzut ușor în sectorul financiar și mult mai puternic în industrie. Șomajul a crescut de la 4,9 % în 2008 la o medie de 5,7 % în 2009, în ciuda încurajării de către guvern a utilizării masive a reducerii timpului de lucru. În conjunctura actuală, principala provocare pentru Luxemburg o reprezintă menținerea și dezvoltarea condițiilor favorabile care au favorizat creșterea remarcabilă din ultimii 25 de ani bazată pe specializarea crescândă a țării în prestarea de servicii, în principal a serviciilor de natură financiară. În plus, perspectiva pe termen lung în privința politicii bugetare merită toată atenția. În primul rând, creșterea cheltuielilor a fost destul de puternică în ultimii ani, iar excedentele repetate au fost datorate în exclusivitate veniturilor în continuă creștere, a căror continuare nu este sigură. În plus, se așteaptă ca creșterea cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației să fie una dintre cele mai mari din UE, în principal datorită generozității sistemului de pensii al țării.

(3)

Deși declinul constatat al PIB-ului real în contextul crizei este în mare măsură ciclic, nivelul PIB-ului potențial a fost la rândul său influențat negativ. În plus, criza ar putea afecta pe termen mediu și creșterea potențială prin reducerea investițiilor, înăsprirea condițiilor de creditare, creșterea șomajului structural și o reducere durabilă a creșterii activității economice în întreaga lume. În plus, impactul crizei economice accentuează efectele negative ale îmbătrânirii populației asupra producției potențiale și asupra sustenabilității finanțelor publice. În acest context, este esențial să se accelereze ritmul reformelor structurale vizând sprijinirea creșterii potențiale. Pentru Luxemburg prezintă o importanță deosebită creșterea ratei de ocupare a forței de muncă, creșterea atractivității mediului de afaceri, încurajarea unei politici a salariilor care să țină seama de creșterea considerabilă a costurilor cu salariile din ultimii ani și continuarea eforturilor de multiplicare a activităților de cercetare și dezvoltare.

(4)

După o scădere a PIB-ului real de 3,9 % în 2009, scenariul macroeconomic care stă la baza programului preconizează o creștere a acestuia de 2,5 % în 2010 și de 2,9 % pe an în medie pentru restul perioadei analizate în program. Evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent (2), acest scenariu pare a se baza pe ipoteze de creștere ușor favorabile pentru 2010, chiar dacă se ține seama de datele mai favorabile decât s-a preconizat pentru al treilea trimestru din 2009. Prognozele de creștere din program pentru perioada 2011-2014 sunt în mare măsură plauzibile în contextul estimărilor Comisiei referitoare la creșterea potențială și al ipotezei unei scăderi progresive a deviației PIB. Prognozele programului în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, șomajul și inflația par, de asemenea, realiste.

(5)

Deficitul public pentru 2009 este estimat în program la 1,1 % din PIB. Deteriorarea semnificativă, de la o situație de excedent de 2,5 % din PIB în 2008, a rezultat dintr-o creștere cu aproximativ 5 puncte procentuale din PIB a cheltuielilor publice, compensată doar parțial de o creștere a ponderii veniturilor (drept rezultat al faptului că PIB-ul nominal a scăzut mai mult decât veniturile). Creșterea ponderii cheltuielilor reflectă într-o mare măsură impactul crizei asupra finanțelor publice, prin intermediul stabilizatorilor automați, însă aceasta a fost determinată și de măsurile de stimulare în valoare de aproximativ 1,75 % din PIB pe care guvernul le-a adoptat în conformitate cu Planul european de redresare economică (PERE). Printre aceste măsuri se număra în principal accelerarea semnificativă a programelor de investiții guvernamentale, precum și măsuri cu caracter permanent de reducere importantă a impozitelor, în special a impozitului pe veniturile persoanelor fizice. Conform programului, politica fiscală va rămâne o politică de sprijinire și în 2010, ceea ce, ținând seama de situația bugetară și economică relativ favorabilă a Luxemburgului, este în conformitate cu PERE. În ipoteza menținerii politicilor actuale, prognozele din program nu reflectă însă o orientare restrictivă începând din 2011, conform recomandărilor Consiliului referitoare la strategia de retragere, chiar dacă în program se menționează că autoritățile intenționează să ia măsuri corective.

(6)

În 2010 se așteaptă creșterea deficitului public la 3,9 % din PIB, deteriorare care și-ar avea originea într-o creștere cu 0,9 puncte procentuale din PIB a cheltuielilor și o scădere cu 2 puncte procentuale din PIB a veniturilor. Creșterea cheltuielilor va fi în principal rezultatul creșterii cheltuielilor cu educația (0,3 puncte procentuale din PIB), cu politicile familiale (0,25 puncte procentuale din PIB) și cu infrastructurile publice (0,5 puncte procentuale din PIB). Scăderea veniturilor se va datora în principal scăderii veniturilor din impozite directe (cu 1,4 puncte procentuale din PIB), în special ca urmare a efectelor crizei mai ales asupra impozitului pe profit. Mai mult, rata acestui impozit a fost redusă de la 22 % la 21 % cu un impact ex ante estimat la aproximativ 0,1 puncte procentuale din PIB. Scăderea veniturilor se va datora, de asemenea, dar într-o mai mică măsură, scăderii impozitelor indirecte și contribuțiilor la asigurările sociale raportat la PIB (cu 0,4 și, respectiv, 0,2 puncte procentuale din PIB). Având în vedere că deficitul pe 2009 a fost revizuit în sensul scăderii cu 1,2 puncte procentuale din PIB, raportat la prognoza din buget, în timp ce obiectivul în materie de deficit pe 2010 a fost revizuit în sensul scăderii cu 0,5 puncte procentuale, conform programului soldul bugetului general va scădea în 2010 cu 2,8 puncte procentuale din PIB (comparativ cu 2,1 puncte procentuale în buget). Raportat la excedentul de aproximativ 1 % din PIB în 2009, soldul structural (adică soldul ajustat ciclic calculat conform metodologiei stabilite de comun acord, pe baza informațiilor din program și fără a ține seama de măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare) se va deteriora cu aproximativ 3 puncte procentuale din PIB.

(7)

Pentru perioada de după anul 2010, programul prezintă un scenariu bugetar complet trasat, bazat pe ipoteza menținerii politicilor actuale, în cadrul căruia deficitul public va crește într-o primă fază la 5,0 % din PIB în 2011, pentru ca apoi să scadă încet la 4,6 % din PIB în 2012 și 4,3 % din PIB în 2013 ajungând la 3,1 % din PIB în 2014, pe măsură ce efectele crizei se estompează. Prin urmare, acest scenariu presupune că deficitul public se va menține la peste 3 % din PIB pe toată durata acoperită de program. Scăderea automată a deficitului va fi atât rezultatul redresării treptate a veniturilor, cât și al scăderii ușoare al ponderii cheltuielilor. Se așteaptă creșterea ușoară a ponderii veniturilor de la o valoare minimă înregistrată în 2011 (38,1 % din PIB) la 39,5 % puncte procentuale din PIB, în principal datorită creșterii veniturilor din impozite directe începând din 2011, când se preconizează că impactul întârziat al crizei asupra veniturilor va atinge punctul culminant. În același timp, ponderea cheltuielilor va scădea ușor de la o valoare maximă de 43,6 % din PIB în 2010 la 42,7 % din PIB în 2014, datorită accelerării progresive a creșterii. Deficitul structural (recalculat de serviciile Comisiei) va crește într-o primă etapă de la 2,25 % din PIB în 2010 la aproximativ 3,5 % în 2011, când deficitul general va atinge o valoare-record de 5,0 % din PIB, pentru a scădea ușor la 2,25 % din PIB în 2014 ca urmare a scăderii deficitului general. În program se arată că principalul obiectiv al strategiei bugetare pe termen mediu îl reprezintă aducerea până în 2014 a finanțelor publice la un punct de echilibru prin reducerea deficitului global cu aproximativ 1 punct procentual din PIB în fiecare an. Nu se furnizează însă niciun fel de informații referitoare la nivelurile de venituri și cheltuieli sau măsurile asociate acestei strategii de ajustare, așteptându-se încheierea consultării cu partenerii sociali, care ar trebui să aibă loc la sfârșitul lunii aprilie a acestui an.

Programul arată că datorită importanței datoriilor implicite aferente îmbătrânirii populației, obiectivul bugetar pe termen mediu (OTM) a fost modificat dintr-un deficit structural de 0,8 % din PIB într-un excedent structural de 0,5 % din PIB. Date fiind cele mai recente previziuni și nivelul datoriei, acest OTM nu pare să țină suficient seama de datoriile implicite aferente îmbătrânirii populației, în ciuda faptului că datoria se situează sub valoarea de referință din tratat. În program nu se are în vedere atingerea acestui OTM în perioada acoperită de program.

(8)

Rezultatele bugetare pe 2010 ar putea fi într-o oarecare măsură mai bune decât cele preconizate în program. Acest lucru nu modifică însă raționamentul care stă la baza realizării consolidării fiscale planificate pentru anii 2011-2014. Posibila îmbunătățire a rezultatului pe 2010 este legată de un efect de bază generat de revizuirea în sensul scăderii cu 1,2 puncte procentuale din PIB a deficitului pe 2009 (raportat la prognoza de deficit inițială din bugetul pe 2010), ceea ce a dus la un rezultat mai bun în 2010. Prin urmare, se așteaptă ca deteriorarea soldului bugetului general să atingă 2,8 % din PIB în 2010, comparativ cu estimarea de 2,1 % din buget. Înaintea crizei, rezultatele bugetare din Luxemburg au fost deseori mai bune decât s-a preconizat inițial. Pentru perioada 2011-2014, ipoteza menținerii politicilor actuale prezintă o imagine plauzibilă a evoluțiilor din finanțele publice în care efectul de bază pozitiv este în mare parte contrabalansat de riscurile negative atașate perspectivelor macroeconomice. În ceea ce privește strategia alternativă de ajustare care țintea o reducere a soldului bugetului sub 3 % până în 2014, nu este posibilă efectuarea unei evaluări în absența informațiilor referitoare la nivelurile veniturilor și cheltuielilor asociate deficitelor planificate și la măsurile necesare pentru realizarea consolidării avute în vedere.

(9)

Ponderea datoriei s-a dublat de la 6,6 % din PIB în 2007 la 13,5 % din PIB în 2008, esențial ca urmare a sprijinului financiar acordat sectorului financiar. Conform programului rata datoriei va continua să crească pentru a ajunge de la 14,9 % din PIB în 2009 la 37,4 % din PIB în 2014. Această creștere va depăși suma deficitelor estimate având în vedere transferurile importante de la administrația centrală către asigurările sociale. Deși ponderea datoriei este în creștere, pe întreaga durată a programului aceasta nu va depăși valoarea de referință din tratat. Sistemul de asigurări sociale și, într-o măsură mai mică administrația centrală, dețin active substanțiale generate de excedentele repetate din trecut. Totuși, aceste active nu sunt suficiente pentru a acoperi obligațiile viitoare ale asigurărilor sociale.

(10)

Previziunile în privința datoriei pe termen mediu, care estimează o redresare treptată a PIB-ului la ratele de creștere prevăzute înainte de criză și o întoarcere a ponderii impozitelor la nivelurile de dinaintea crizei, incluzând creșterea conform previziunilor a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației, arată că strategia bugetară prezentată în program, luată ca atare, fără alte modificări la nivel de politici, nu ar fi suficientă pentru a stabiliza datoria până în 2020.

(11)

Impactul bugetar pe termen lung al fenomenului de îmbătrânire a populației se situează cu mult peste media UE, fiind influențat în special de o creștere considerabilă preconizată a cheltuielilor cu pensiile. Activele substanțiale acumulate în sistemul de asigurări sociale vor contribui la finanțarea parțială a creșterilor estimate a cheltuielilor cu pensiile, în timp ce planurile bugetare până în 2014 implică că excedentul structural primar nu va mai fi suficient pentru compensarea costurilor crescânde generate de îmbătrânirea populației. Atingerea unor excedente primare ridicate pe termen mediu și, așa cum au anunțat autoritățile, implementarea unor măsuri suplimentare de atenuare a creșterii semnificative a cheltuielilor datorate îmbătrânirii populației ar contribui la reducerea riscurilor care amenință sustenabilitatea finanțelor publice, riscuri ce au fost estimate drept medii în Raportul Comisiei privind sustenabilitatea din 2009 (3).

(12)

Regulile fiscale numerice și cadrele bugetare pe termen mediu (cu excepția planului multianual al statului de cheltuire a fondurilor) nu par să aibă un rol semnificativ în Luxemburg. Acest lucru nu pare însă să fi condus la importante derapaje bugetare în trecut, chiar dacă ar fi putut juca un rol în revizuirile recurente și substanțiale (în general spre un rezultat mai pozitiv) ale informațiilor privind finanțele publice observate în ultimii ani. Programul nu anunță niciun plan în acest sens.

(13)

Structura finanțelor publice luxemburgheze pare relativ favorabilă: cheltuielile publice și sarcina fiscală sunt relativ scăzute comparativ cu alte state membre. În special impozitele pe veniturile salariale și consumul public sunt relativ mici. În plus, investițiile publice sunt printre cele mai ridicate din UE. Există însă loc pentru îmbunătățirea eficacității cheltuielilor publice, inclusiv în domeniul învățământului. Mai mult, interacțiunea dintre prestațiile sociale generoase și impozitul relativ scăzut pe veniturile salariale nu pare să ofere suficiente stimulente pentru a lucra persoanelor cu venituri medii și mici. În fine, pentru a face față poverii pe care o reprezintă îmbătrânirea populației va fi necesară reforma sistemului de pensii relativ generos.

(14)

Per total, luând în considerare poziția bugetară inițială favorabilă a Luxemburgului la începutul crizei și nivelul scăzut al datoriei publice, orientarea fiscală avută în vedere pentru 2010 este corespunzătoare și conformă PERE. Începând din 2011, prognoza din program în baza ipotezei menținerii politicilor actuale nu este conformă cu cerințele pactului și nu conține eforturile de consolidare necesare pentru a reduce deficitul sub 3 % din PIB și pentru a se apropia într-un ritm corespunzător de OTM, adică un excedent de 0,5 % din PIB. Aceasta nu este conformă nici cu concluziile Consiliului din 20 octombrie referitoare la strategia fiscală de ieșire. Pe de altă parte, intenția anunțată a guvernului de a începe consolidarea din 2011 și a reduce deficitul structural cu aproximativ 0,75 puncte procentuale din PIB în fiecare an, începând cu 2011, nu poate fi evaluată deoarece nu există niciun fel de informații cu privire la măsurile care vor sprijini această strategie de consolidare.

(15)

În ceea ce privește datele necesare specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul prezintă o serie de lacune în privința datelor obligatorii și a celor opționale (4).

(i)

să înceapă consolidarea fiscală încă din 2011, pentru a reduce deficitului sub valoarea de referință de 3 % din PIB și pentru a avansa apoi spre atingerea OTM și să precizeze în acest sens măsurile necesare pentru realizarea acestei consolidări; precum și

(ii)

având în vedere creșterea semnificativă preconizată a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației, să îmbunătățească sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice prin reformarea sistemului de pensii și să stabilească unui OTM care să ia suficient în considerare datoriile implicite legate de îmbătrânirea populației.

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/17

(1)

La 26 aprilie 2010 Consiliul a examinat programul de convergență actualizat al Poloniei, pentru perioada 2009-2012.

(2)

Cu o creștere estimată a PIB-ului real de 1,7 %, Polonia a fost singura țară din UE care a înregistrat o creștere pozitivă în 2009. Această performanță reflectă un întreg complex de factori favorabili, printre care se numără bazele solide existente în momentul izbucnirii crizei, un sector financiar bine capitalizat și sănătos, un grad relativ scăzut de deschidere a economiei, deprecierea considerabilă a monedei naționale în faza incipientă a crizei, precum și adaptarea la timp a politicii monetare și bugetare.

Deși o parte din factorii care au sprijinit creșterea au caracter temporar – marja pentru o politică fiscală de sprijin a dispărut aproape complet, iar cursul de schimb se apreciază – perspectivele economice ale Poloniei s-au îmbunătățit considerabil în ultimele luni. Principalele provocări pentru anii care urmează vor fi restabilirea sustenabilității finanțelor publice și asigurarea unui proces neîntrerupt de recuperare, fără a compromite stabilitatea bugetară și macroeconomică. Polonia nu a profitat de perioada economică favorabilă (2006-2008) pentru a-și consolida finanțele publice, iar deficitul public structural pentru 2009 (soldul ajustat ciclic, exceptând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare, calculat conform metodologiei stabilite de comun acord pe baza datelor din programul actualizat) este estimat la 7 % din PIB. Pe baza unui deficit public pentru 2008 de 3,9 % din PIB, indicat de autoritățile poloneze în notificarea din aprilie 2009 în cadrul procedurii de deficit excesiv (PDE), Consiliul a decis la 7 iulie 2009 că Polonia are un deficit excesiv și a recomandat corectarea acestuia până în 2012.

(3)

Deși declinul constatat al PIB-ului real în contextul crizei este în mare măsură ciclic, nivelul producției potențiale a fost la rândul său influențat negativ. În plus, pe termen mediu se pot manifesta și alte efecte ale crizei asupra creșterii potențiale, cum sunt reducerea investițiilor, limitarea accesului la creditare și creșterea șomajului structural, deși aceste efecte ar trebui să fie mai puțin grave în Polonia, unde distrugerea capitalului a avut o mai mică amploare, iar piața muncii este flexibilă. În plus, impactul crizei economice accentuează efectele negative ale îmbătrânirii populației asupra producției potențiale și asupra sustenabilității finanțelor publice. În acest context, este esențial să se accelereze ritmul reformelor structurale având ca scop sprijinirea creșterii potențiale. Mai concret, având în vedere rata scăzută a ocupării forței de muncă din Polonia și nevoia unor reforme care să sprijine procesul actual de recuperare, va fi important să se ia măsuri suplimentare pentru încurajarea participării la piața muncii, îmbunătățirea mediului de afaceri și stimularea investițiilor private în cercetare și dezvoltare.

(4)

Scenariul macroeconomic de referință aflat la baza proiecțiilor bugetare din program are în vedere o accelerare a creșterii PIB-ului real de la 1,7 % în 2009 la 3 % în 2010, 4,5 % în 2011 și 4,2 % în 2012. Evaluată pe fondul informațiilor disponibile în prezent (2), ipoteza de creștere a PIB-ului real pentru 2010 pare ușor favorabilă, ipotezele pentru 2011 și 2012 fiind la rândul lor favorabile. Programul conține și un scenariu alternativ, „de risc”, care prezintă o rată mai mică de creștere a PIB-ului real, de 2,7 % în 2010, 3,7 % în 2011 și 3,5 % în 2012, aceasta fiind totodată mai plauzibilă. Ținând seama de informațiile recente, proiecția unei redresări treptate a ocupării forței de muncă în perioada 2010-2012, astfel cum apare în program, este plauzibilă, mai ales datorită ajustării rapide a salariilor reale, care atenuează efectele reducerii locurilor de muncă. Proiecțiile de inflație incluse în program indică un declin spre aproximativ 2 % în 2010, pe fondul aprecierii monedei naționale și al limitării presiunii salariale, urmat de o revenire moderată, corelată cu îmbunătățirea situației economice, și sunt realiste.

(5)

Deficitul public general pentru 2009 este estimat în program la 7,2 % din PIB. Deteriorarea simțitoare a acestuia, de la 3,6 % din PIB în 2008, reflectă într-o mare măsură impactul crizei asupra finanțelor publice, însă ea a fost cauzată și de măsurile de stimulare în valoare de aproximativ 2 % din PIB pe care guvernul le-a aplicat în 2009, în conformitate cu Planul european de redresare economică (PERE). Principalele măsuri de stimulare au fost reducerea impozitului pe veniturile persoanelor fizice (decisă în 2007), creșterea investițiilor publice și indexarea transferurilor sociale. În schimb, deficitul din 2009 ar fi fost și mai pronunțat dacă nu ar fi fost aplicate măsuri de reducere a acestuia, estimate la aproximativ 1,5 puncte procentuale (reducerea cheltuielilor administrative și majorarea dividendelor întreprinderilor publice). În ciuda acestor măsuri, soldul structural s-a deteriorat cu mai mult de 2 puncte procentuale din PIB în 2009, deteriorare care reflectă totodată excesul de cheltuieli din unele subsectoare ale administrației generale (3) și componența nefavorabilă a creșterii.

Deși deficitul structural a atins un nivel înalt și se preconizează o relansare pronunțată a activității economice, programul prevede o strategie de ieșire treptată, cu o consolidare fiscală moderată, planificată pentru 2010-2011.

(6)

Programul preconizează pentru 2010 o ușoară reducere a deficitului public, care va atinge 6,9 % din PIB. Această reducere urmează să fie realizată prin intermediul unei creșteri însemnate a ponderii veniturilor (cu 2,2 puncte procentuale), care ar compensa în exces creșterea pronunțată a ponderii cheltuielilor (cu 1,9 puncte procentuale), datorată în principal creșterii cheltuielilor de capital (finanțate parțial din fonduri UE). Principalele măsuri de consolidare sunt majorarea unor accize și taxe asimilate accizelor (aproximativ 0,2 % din PIB) și reducerea creșterii salariilor în cadrul bugetului central (0,3 % din PIB), reprezentând în total 0,5 % din PIB. Îmbunătățirea soldului structural este estimată la 0,8 puncte procentuale din PIB, reflectând totodată o componență favorabilă a creșterii, care duce la o elasticitate a impozitelor mai mare decât cea ordinară. Efortul fiscal pe care îl presupun planurile actuale este mai mic decât efortul mediu anual recomandat de Consiliu în iulie 2009 pentru perioada 2010-2012 (cel puțin 1,25 puncte procentuale din PIB).

(7)

Obiectivul principal al strategiei bugetare pe termen mediu prezentate în program este reducerea deficitului sub valoarea de referință de 3 % din PIB până în 2012, conform recomandării adresate de Consiliu în temeiul articolului 104 alineatul (7) din TCE. Ajustarea planificată este însă puternic concentrată la sfârșitul perioadei: se estimează că deficitul global se va îmbunătăți cu 0,3 puncte procentuale din PIB în 2010, cu 1 punct procentual din PIB în 2011 și cu 3 puncte procentuale din PIB în 2012. Soldul structural ar urma să se îmbunătățească cu 0,8-0,9 puncte procentuale din PIB pe an în perioada 2010-2011 și cu 3 puncte procentuale din PIB în 2012. Pentru a compensa poziția inițială a deficitului global din 2009, mai slabă decât se presupunea în momentul adoptării recomandării Consiliului, efortul structural anual mediu pentru perioada 2010-2012 ar trebui să fie în jur de 1½ % din PIB, ușor mai mare decât cel recomandat de Consiliu în cadrul procedurii de deficit excesiv. Consolidarea din perioada 2011-2012 se bazează predominant pe cheltuieli, însă nu este susținută de măsuri suficient de concrete. Impactul net total al măsurilor anunțate, adică al măsurilor incluse în „Planul pentru dezvoltarea și consolidarea finanțelor” din 29 ianuarie 2010, la care programul de convergență face numeroase trimiteri, nu depășește 0,5 % din PIB în perioada 2011-2012 (4). Programul confirmă angajamentul de a atinge obiectivul pe termen mediu (OTM) al unui sold bugetar de –1 % din PIB în termeni structurali. Date fiind cele mai recente previziuni și nivelul datoriei, obiectivul pe termen mediu (OTM) reflectă obiectivele pactului într-o măsură mai mult decât adecvată. Programul nu prevede însă atingerea OTM în perioada de programare.

(8)

Rezultatele bugetare s-ar putea dovedi mai slabe decât cele anticipate în program pe întreaga perioadă de programare. În primul rând, creșterea PIB-ului real s-ar putea dovedi mai slabă decât se preconizase, atrăgând după sine venituri fiscale mai scăzute decât cele așteptate. Conform programului, dacă se materializează scenariul alternativ, mai prudent și mai plauzibil, în 2012 deficitul ar fi de aproape 5 % din PIB, iar situația de deficit excesiv nu ar fi corectată în termenul stabilit de Consiliu. În al doilea rând, obiectivele bugetare pentru 2011 și 2012 nu sunt susținute prin măsuri concrete. Calendarul electoral încărcat pentru următorii doi ani (alegeri prezidențiale și locale în toamna anului 2010 și alegeri parlamentare în toamna anului 2011) ridică semne de întrebare cu privire la momentul în care aceste măsuri vor putea fi specificate și aplicate. În al treilea rând, Polonia are antecedente atât pozitive, cât și negative în ce privește respectarea obiectivelor de cheltuieli ale bugetului general, specificate în actualizările ulterioare ale programului de convergență, iar noile inițiative de consolidare a cadrului bugetar s-ar putea dovedi insuficiente pentru schimbarea acestui model în perioada de timp acoperită de program. Noua normă „temporară” în materie de cheltuieli, care urmează să fie pusă în aplicare până la introducerea normei „țintă” pentru cheltuieli, acoperă o foarte mică parte a cheltuielilor guvernamentale (mai puțin de 15 %) și, chiar dacă va fi integral aplicată, va duce doar la o ajustare anuală slabă (mai puțin de 0,2 % din PIB pe an în 2011-2012) (5). Per ansamblu, rezultatele bugetare ar putea fi mai slabe decât cele previzionate în program.

(9)

Se estimează că datoria publică brută pentru 2009 a ajuns la 50,7 % din PIB, în creștere față de 47,2 % în 2008. Se preconizează că acest raport va crește cu 5 puncte procentuale în perioada de programare, atingând aproximativ 56 % din PIB în 2012, dar rămânând totuși sub valoarea de referință din tratat, aceasta în special din cauza deficitelor publice ridicate. Creșterea ponderii datoriei va fi limitată de veniturile importante din privatizări, care sunt preconizate pentru 2010. Aceste venituri pot fi însă mai scăzute decât se așteaptă, având în vedere situația încă instabilă a pieței și rezultatele slabe ale privatizărilor anterioare. Într-un scenariu macroeconomic diferit și în ipoteza menținerii unor politici neschimbate, serviciile Comisiei preconizau în previziunile din toamna anului 2009 că ponderea datoriei va depăși pragul de 60 % din PIB în 2011. Deși în lumina datelor recente această prognoză pare a fi exagerată, este posibil ca în anii următori ponderea datoriei să depășească nivelul prevăzut în program.

(10)

Previziunile în privința datoriei publice pe termen mediu, până în 2020, care presupun o revenire treptată a PIB-ului la valorile prevăzute înainte de criză și o întoarcere a ponderii impozitelor la nivelurile de dinaintea crizei, incluzând creșterea conform previziunilor a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației, arată că evoluția bugetară avută în vedere în program, luată ca atare, fără alte modificări la nivel de politici, este mai mult decât suficientă pentru a stabiliza ponderea datoriei până în 2020. Programul indică reforme în sprijinul sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice (includerea profesiilor care impun purtarea uniformei în sistemul reformat de pensii, modificarea vârstei de pensionare, fondul de securitate socială pentru fermieri și reducerea prestațiilor de invaliditate). Deși aceste măsuri sunt foarte importante pentru evoluția pe termen lung a soldului bugetar și a pieței muncii, intenția este de a le pune în aplicare treptat, astfel că nu vor avea efecte semnificative asupra soldului bugetar în perioada de programare.

(11)

Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației este mult inferior mediei din UE, reflectând scăderea preconizată a cheltuielilor publice cu pensiile. Cu toate acestea, poziția bugetară din 2009 duce la o deviație marcantă de la sustenabilitate pe termen lung. Asigurarea unor excedente primare mai mari pe termen mediu, astfel cum s-a prevăzut deja în program, ar contribui la reducerea riscurilor la adresa sustenabilității finanțelor publice, evaluate ca fiind medii în Raportul privind sustenabilitatea publicat de Comisie în 2009 (6).

(12)

Cadrul fiscal al Poloniei poate fi îmbunătățit. În Polonia funcționează o singură categorie de normă fiscală, bazată pe trei praguri ale datoriei (50 %, 55 % și 60 % din PIB, ultima fiind prevăzută în Constituție), iar încălcarea acesteia ar duce la luarea unor măsuri de consolidare bugetară din ce în ce mai consistente. În ceea ce privește cheltuielile, cadrul instituțional nu asigură un control suficient al acestora, astfel că depășirile cheltuielilor sunt frecvente. În 2009, autoritățile au luat măsuri pentru îmbunătățirea cadrului fiscal. Printre acestea se numără înăsprirea normei existente referitoare la datorie, prin introducerea unor dispoziții specifice suplimentare privind tipul de măsuri care urmează a fi aplicate atunci când datoria publică depășește nivelul de 55 % din PIB (definiție la nivel național, nu ESA95). Orizontul de planificare fiscală pentru bugetul administrației centrale a fost prelungit de la 3 la 4 ani. A avut loc o anumită reorganizare a administrației generale, care viza creșterea transparenței conturilor publice. În fine, autoritățile intenționează să consolideze cadrul fiscal prin introducerea normei „temporare” și a celei „țintă” în materie de cheltuieli. Norma „temporară” ar viza însă numai partea neobligatorie din bugetul administrației centrale (fără investițiile publice), care în prezent reprezintă mai puțin de 15 % din cheltuielile bugetului general. Deși aceste acțiuni vor facilita viitoarele eforturi de consolidare, ele nu pot înlocui măsurile necesare pentru sprijinirea traiectoriei de consolidare incluse în program.

(13)

În privința componenței cheltuielilor publice, Polonia a alocat o parte relativ însemnată a acestora protecției sociale, în detrimentul altor categorii cu potențial de creștere (inovare, cercetare și dezvoltare) și al sistemului de sănătate, unde cheltuielile sunt relativ reduse. În plus, în domenii precum sănătatea și educația, se pare că este nevoie de o creștere a eficienței cheltuielilor publice. În ceea ce privește partea de venituri, sarcina fiscală este apropiată de media din UE, însă sistemul complex de impozitare și de colectare a impozitelor ar putea fi simplificat mai mult. Începând din 2005, autoritățile poloneze au proiectat și pus treptat în aplicare bugetarea bazată pe performanțe, care, conform estimărilor, va îmbunătăți atât eficiența, cât și eficacitatea cheltuielilor publice în anii următori. Bugetul pentru 2010 a extins sfera de aplicare a bugetării bazate pe performanțe, incluzând noi părți ale administrației generale și noi categorii de cheltuieli. Se preconizează că primul buget central întocmit integral în funcție de performanțe va fi pus în aplicare în 2013.

(14)

Per ansamblu, strategia bugetară din 2010 prevăzută în program este conformă în linii mari cu recomandările adresate de Consiliu la 7 iulie 2009 în temeiul articolului 104 alineatul (7) din Tratatul privind CE. Cu toate acestea, ținând seama de riscuri, începând cu 2011, strategia bugetară nu ar părea să corespundă recomandărilor Consiliului. Efortul structural anual mediu planificat pentru perioada 2010-2012 este de 1½ % din PIB, ușor mai mare decât cel recomandat de Consiliu în cadrul procedurii de deficit excesiv. Consolidarea fiscală este însă puternic concentrată la sfârșitul perioadei, obiectivele de deficit se bazează pe ipoteze de creștere favorabile, iar economiile de cheltuieli planificate nu sunt susținute cu măsuri suficient de concrete. Având în vedere performanța economică bună a Poloniei din perioada de criză, redresarea preconizată de autorități începând cu 2010, deficitul public structural însemnat și obiectivul autorităților de a-l corecta până în 2012, ar fi mai potrivită o strategie de consolidare fiscală concentrată la începutul perioadei. În 2010 bugetul ar trebui pus în aplicare în mod riguros, planurile de cheltuieli primare curente ar trebui executate, pe cât posibil, doar parțial, iar veniturile excepționale ar trebui alocate reducerii deficitului. Obiectivele de deficit public pentru 2011-2012 ar trebui să fie susținute cu măsuri suplimentare consistente, care ar trebui să asigure totodată o marjă adecvată în cazul în care nu se concretizează scenariul macroeconomic de referință inclus în program.

(15)

În ceea ce privește cerințele în materie de date specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul furnizează toate datele obligatorii și majoritatea datelor opționale (7). În recomandările din 7 iulie 2009, formulate în temeiul articolului 104 alineatul (7) din TCE, Consiliul a mai invitat Polonia să includă un raport cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestor recomandări într-un capitol separat din actualizările programului de convergență. Polonia a respectat parțial această recomandare. Mai exact, nu au fost precizate suficient măsurile detaliate necesare pentru o scădere a deficitului sub valoarea de referință până în 2012, și nici reformele destinate limitării cheltuielilor primare curente în anii următori.

(i)

să realizeze o execuție bugetară riguroasă în 2010, evitând, pe cât posibil, executarea integrală a planurilor de cheltuieli curente primare și alocând veniturile excepționale în scopul reducerii deficitului;

(ii)

să întărească ajustarea bugetară planificată în 2011 în scopul de a ajunge la un efort fiscal anual mediu recomandat de 1,25 % din PIB, în conformitate cu recomandarea în temeiul articolului 104 alineatul (7), și să fie pregătită să adopte noi măsuri de consolidare în 2011 și 2012 în cazul în care se concretizează riscurile legate de faptul că scenariul din program este mai favorabil decât cel aflat la baza recomandării adresate în temeiul articolului 104 alineatul (7) din TCE;

(iii)

să continue consolidarea cadrului fiscal, inclusiv prin introducerea unei norme în materie de cheltuieli care să acopere o parte mai mare din cheltuielile primare ale bugetului general decât norma „temporară” prezentată în programul de convergență, și care să fie însoțită de mecanisme adecvate de monitorizare și de aplicare. Aceasta ar necesita reducerea ponderii cheltuielilor obligatorii în totalul cheltuielilor.

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/22

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/25

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32010M5874. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/26

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/27

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/28

A.

Latura de S-V a casei Savorni aflată la cota 100 (F. 272 III N-E);

B.

Punctul trigonometric aflat la cota 289 pe Rocca d'Adamo (F. 272 III N-E);

C.

Punctul trigonometric aflat la cota 75 pe Torre Manfria (F. 272 III N-E);

D.

Punctul de intersecție al liniei de coastă cu prelungirea liniei care unește vârfurile B și C (F. 272 III N-E);

E.

Punctul de intersecție al liniei de coastă cu prelungirea liniei care unește vârfurile F și G (F. 272 III N-V);

F.

Punctul trigonometric aflat la cota 18 pe Castello di Falconara (F. 272 III N-V);

G.

Latura de S-V a casei La Tenutella aflată la cota 59 (F. 272 III N-E).

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/30

686 Ahyeon-dong

Mapo-gu

Seoul

SOUTH KOREA

Daewoo Electronics Corporation

686 Ahyeon-dong

Mapo-gu

Seoul

SOUTH KOREA

Daewoo Electronics Corporation

Narakeyum Jeodong Building 1

Jeo-dong1(il)-ga

Jung-gu

Seoul

SOUTH KOREA

Daewoo Electronics Corporation

Narakeyum Jeodong Building 1

Jeo-dong1(il)-ga

Jung-gu

Seoul

SOUTH KOREA

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/32

1.

La data de 26 mai 2010, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderile Telefonaktiebolaget LM Ericsson („Ericsson”, Suedia) și LG Electronics Inc. („LG Electronics”, Coreea de Sud) dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întreprinderii LG-Nortel Co. Ltd.(„LG-Nortel”, Coreea de Sud), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5818 – Ericsson/LG Electronics/JV, la următoarea adresă:

2.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/33

1.

La data de 26 mai 2010, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), [și ca urmare a unei cereri motivate efectuate în temeiul articolului 4 alineatul (5) din regulament] prin care întreprinderea JSA S.A. („JSA”, Belgia) dobândește în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrarile economice, întreprinderea IMS International Metal Service („IMS”, Franța).

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5808 – JSA/Jacquet Metals/IMS, la următoarea adresă: