29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/1

(1)

La 26 aprilie 2010, Consiliul a examinat programul de convergență actualizat al Estoniei pentru perioada 2009-2013.

(2)

Economia estonă se află în prezent la stadiul de ieșire dintr-o recesiune severă. În timp ce recesiunea a atras presiuni semnificative asupra finanțelor publice, reorientarea radicală a cererii interne neviabile și creșterea explozivă a pieței imobiliare a condus la o relaxare rapidă a dezechilibrelor interne și externe până atunci foarte accentuate. Având în vedere dezechilibrele macroeconomice substanțiale anterioare recesiunii, acțiunile ample și ferme ale guvernului de a atenua impactul negativ al încetinirii creșterii economice asupra finanțelor publice a fost o reacție prudentă, în conformitate cu planul european de redresare economică. Aceasta a ajutat la atenuarea riscurilor la care se expun sistemele economic, bugetar și financiar și a contribuit la restabilirea competitivității prin ajustarea prețurilor și a nivelului salarial în cadrul economiei. Menținerea unor rezerve monetare robuste pentru sprijinirea stabilității cursului de schimb și promovarea unor politici prudente pentru sectorul financiar, inclusiv aceea de intensificare a cooperării transfrontaliere, au ajutat la evitarea unor evoluții adverse. Nivelurile ridicate ale datoriilor acumulate de către sectorul privat sunt în prezent reduse treptat, dar vor influența, cu toate acestea, redresarea, îngreunând consumul și investițiile. Principalele provocări strategice includ creșterea productivității economiei pentru îmbunătățirea suplimentară a competitivității și progresului către o convergență durabilă și atenuarea riscurilor de pierdere a competențelor ca urmare a șomajului pe termen lung. În termeni mai generali, provocarea economică ar consta în restabilirea creșterii pozitive și durabile, cu evitarea, în același timp, a revenirii unor dezechilibre interne și externe semnificative. În prezent s-a realizat deja o ajustare majoră a finanțelor publice la nivelul de creștere mai coborât estimat pentru anii următori, dar este în continuare necesar să se realizeze progrese suplimentare pe termen mediu.

(3)

Deși declinul constatat al PIB-ului real în contextul crizei este în mare măsură ciclic, nivelul PIB-ului potențial a fost la rândul său influențat negativ. De asemenea, criza poate afecta și creșterea potențială pe termen mediu prin investiții mai mici, prin constrângeri asupra accesului la credite și prin creșterea șomajului structural. Mai mult, impactul crizei economice accentuează efectele negative ale îmbătrânirii populației asupra producției potențiale și a sustenabilității finanțelor publice. În acest context va fi esențială accelerarea ritmului reformelor structurale în scopul susținerii creșterii potențiale. Ajustarea economiei către o structură mai durabilă a creșterii, în cadrul căreia exporturile joacă un rol mai important reprezintă o condiție preliminară pentru realizarea acestui obiectiv. În special, având în vedere creșterea ratei șomajului în Estonia, este important să se accelereze punerea în aplicare a unor politici active privind piața forței de muncă, să se asigure o adaptare superioară a sistemului de învățământ și de formare profesională la nevoile pieței forței de muncă și să se investească în educația permanentă.

(4)

Scenariul macroeconomic din cadrul programului preconizează că PIB-ul real, după o scădere estimată de 14,5 % în 2009, își va păstra un nivel fix (– 0,1 %) timp de un an, în 2010, urmând ca pentru restul perioadei programului să revină la o rată medie de creștere de 3,7 %.

Se previzionează o ameliorare treptată a condițiilor ciclice în cursul anului 2010. În ceea ce privește cererea internă, se preconizează o continuare a evoluției acesteia cu efect de frânare asupra redresării în 2010, creșterea urmând a fi generată în principal de ameliorarea cererii externe și de o reorientare în cadrul ciclului stocurilor. Se estimează o îmbunătățire a puterii de acțiune a surselor interne de creștere începând cu 2011. Evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent (2), acest scenariu se prezintă drept având la bază ipoteze de creștere plauzibile, dar incertitudinile legate de dezvoltările economice rămân ridicate. Previziunile programului pentru inflație se prezintă drept realiste și ipotezele monetare și de curs de schimb se aliniază la celelalte date din scenariul macroeconomic. Procesul de scădere nominală a prețurilor și a salariilor este în plină desfășurare și se preconizează că va continua în 2010, în conformitate cu programul și previziunile serviciilor Comisiei din toamna anului 2009, deși cu unele diferențe. Având în vedere prăbușirea importurilor ca urmare a recesiunii, deficitul extern până atunci ridicat s-a transformat în excedent, care urmează a se menține pe termen mediu, în conformitate cu estimările, la un nivel mai ridicat decât cel cuprins în previziunile din toamnă ale serviciilor Comisiei, ca urmare a previziunilor mai prudente ale programului cu privire la evoluția cererii interne. Programul previzionează creșterea în continuare a ratei șomajului în 2010 și o scădere a ratei de încadrare în muncă pe întreaga perioadă de programare.

(5)

Strategia generală economică și bugetară a autorităților reflectă încrederea fermă a acestora într-o poziție solidă a finanțelor publice. Estimarea programului pentru deficitul public general în 2009 este de 2,6 % din PIB, nivel foarte apropiat de cel corespunzător anului 2008 (2,7 %). Acest nivel reflectă o consolidare bugetară cuprinzătoare pusă în aplicare în cursul anului 2009, pe fondul unei deteriorări semnificative a situației economice. Consolidarea pusă în aplicare a generat o creștere modestă a venitului nominal, datorată în principal unor venituri nefiscale mai mari și creșterii nivelului unor impozite, cu toate că PIB-ul nominal a suferit o scădere considerabilă. Ca urmare a unor reduceri semnificative ale consumului din sectorul public, cheltuielile au fost, de asemenea, menținute la un nivel comparabil cu cel din 2008. În același timp, o absorbție intensificată a fondurilor structurale ale UE a furnizat un sprijin contraciclic pentru economie.

Îmbunătățirea soldului structural, și anume soldul ajustat ciclic, exceptând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare, calculat în conformitate cu metodologia convenită de comun acord, s-a ridicat la 3,5 % din PIB potrivit programului, ceea ce implică o orientare fiscală deosebit de restrictivă. În același timp, suma totală a măsurilor discreționare puse în aplicare în 2009 indică un efort de consolidare și mai sporit, care reprezintă peste 9 % din PIB. Această diferență poate fi atribuită, în primul rând, faptului că strategia de consolidare s-a bazat în mare măsură pe inversarea creșterii cheltuielilor stabilite anterior în ceea ce privește consumul public și prestațiile sociale; în al doilea rând, efectele negative de compoziție asupra veniturilor fiscale, în special din cauza unei scăderi pronunțate a consumului privat și a cheltuielilor cu salariile; în al treilea rând, din cauza incertitudinilor legate de calculul soldului ajustat ciclic, având în vedere amploarea și caracteristicile recesiunii. În conformitate cu programul, deficitul global al bugetului general va începe să scadă treptat în 2010, ajungând la o poziție de excedent până la sfârșitul perioadei de programare.

(6)

Programul preconizează un deficit global de 2,2 % din PIB în 2010. Ameliorarea soldului global față de anul precedent poate fi atribuită în principal impactului corespunzător unui an întreg al măsurilor de consolidare puse în aplicare din a doua jumătate a anului 2009 cu privire la venituri și cheltuieli. În plus, în 2010 au fost puse în aplicare majorări suplimentare la accize, care urmează să genereze, în conformitate cu estimările, o creștere a veniturilor fiscale, cu toate că PIB-ul nominal urmează să înregistreze o scădere de aproximativ 1,25 %. Se previzionează o menținere a cheltuielilor nominale la aproximativ același nivel cu cel din 2009, cu unele creșteri ale investițiilor publice generale, contrabalansate de scăderea în continuare a consumului din sectorul public general; astfel, se înregistrează o creștere ușoară a ponderii cheltuielilor. În general, măsurile suplimentare pentru îmbunătățirea poziției fiscale se ridică la 0,7 % din PIB în 2010, care se adaugă la impactul pe parcursul unui an al deciziilor de consolidare adoptate în a doua jumătate a anului 2009, care se ridică la 2,5 % din PIB. Cu toate acestea, orientarea fiscală planificată, evaluată în conformitate cu modificarea soldului structural, este în mare parte neutră. Discrepanța dintre cele două abordări se explică în parte printr-o dependență crescută față de măsurile cu caracter excepțional și măsurile temporare din cadrul programului, în contextul unor condiții ciclice încă slabe, și poate fi parțial atribuită incertitudinilor sus-menționate legate de calculul soldurilor ajustate ciclic.

(7)

Principalul scop al strategiei bugetare pe termen mediu a programului este să realizeze OTM-ul definit în cadrul programului ca sold structural până la sfârșitul perioadei de programare, în 2013, când se previzionează că soldul global și soldul primar vor ajunge în poziția de excedent. Date fiind cele mai recente previziuni și nivelul datoriei, OTM-ul reflectă mai mult decât adecvat obiectivele Pactului de stabilitate și de creștere. Soldul structural calculat în conformitate cu metodologia convenită se va îmbunătăți în conformitate cu programul cu 0,5-1 % din PIB, anual, în perioada 2011-2013. Se previzionează că îmbunătățirea va fi generată în principal de scăderea ponderii cheltuielilor în PIB într-un ritm mai rapid decât a ponderea veniturilor în PIB, urmând a se opera, în conformitate cu estimările, o reducere nominală pentru majoritatea categoriilor de cheltuieli primare în ultimii ani ai programului, în special în ceea ce privește compensațiile pentru angajați și prestațiile sociale. Totuși, programul nu prezintă informații detaliate asupra măsurilor generale în sprijinul consolidării menționate. Dependența de măsurile cu caracter excepțional pentru îndeplinirea obiectivelor bugetare va scădea în 2011 și va dispărea complet în ultimii ani ai programului. Ca urmare a acestei tendințe, precum și a reducerii finanțării disponibile în cadrul perspectivei financiare pentru perioada 2007-2013, se estimează o scădere a cotei veniturilor nefiscale la nivelul valabil pentru 2008 până la sfârșitul perioadei de programare.

(8)

Rezultatele bugetare s-ar putea dovedi inferioare previziunilor din cadrul programului pe termen scurt și mediu. După cum s-a remarcat anterior, incertitudinile asociate mediului macroeconomic sunt ample și atrag riscuri bugetare evidente, cu toate că nu există vreun motiv care să îndreptățească ipoteza concentrării acestor riscuri în direcția unei evoluții pozitive sau negative. Pentru 2010 există incertitudini suplimentare generate de dependența de articole instabile. În special, este posibil să nu se realizeze efectiv vânzările estimate de active nefinanciare în valoare totală de 0,5 % din PIB, în timp ce scăderea dividendelor și a cotelor de profit din cadrul companiilor de stat se supune unor decizii administrative și, prin urmare, unor riscuri de punere în aplicare. În plus, nivelul superior estimărilor al veniturilor din impozite în 2009 poate fi în parte atribuit cazurilor foarte frecvente de stocare a mărfurilor supuse accizelor înainte de creșterea impozitelor din ianuarie 2010 și poate atrage un impact negativ de contrabalansare în 2010.

Având în vedere că dependența de măsuri cu caracter excepțional și alte măsuri temporare scade în ultimii ani ai programului, măsurile structurale de înlocuire a acestora nu sunt detaliate suficient, ceea ce atrage riscuri asupra obiectivelor. Totuși, faptul că, în trecut, autoritățile estone au menținut un echilibru bugetar solid atenuează în parte aceste riscuri.

(9)

Ponderea datoriei publice brute de 7,8 % din PIB în 2009 este cu mult sub valoarea de referință din tratat. Pentru ponderea datoriei se preconizează o creștere la 14,3 % din PIB până la sfârșitul perioadei de programare, atrasă de deficitele publice. În ceea ce privește poziția activelor nete în cadrul bugetului general, se estimează o menținere a acesteia pe întreaga perioadă de programare.

(10)

Previziunile în privința datoriei pe termen mediu, care presupun o revenire treptată a PIB-ului la ratele de creștere prevăzute înainte de criză și o întoarcere a ponderii impozitelor la nivelurile de dinaintea crizei, incluzând creșterea conform previziunilor a cheltuielilor datorate îmbătrânirii populației, arată că strategia bugetară prezentată în program, luată ca atare, fără alte modificări la nivel de politici, este suficientă pentru a stabiliza ponderea datoriei în PIB până în 2020.

(11)

Pe termen lung, impactul îmbătrânirii demografice asupra bugetului este în mod semnificativ mai mic decât media din UE. Nivelul actual al datoriei brute se situează la un nivel foarte scăzut în Estonia, iar menținerea unor finanțe publice solide, în conformitate cu planurile bugetare de pe parcursul perioadei de programare, ar contribui la limitarea riscurilor privind sustenabilitatea acestora, care au fost estimate drept reduse în cadrul Raportului Comisiei privind sustenabilitatea din 2009 (3).

(12)

Cadrul bugetar are la bază o normă a soldului nominal pentru poziția bugetului public general. Norma a constituit o ancoră pe termen lung a politicii economice, contribuind la alcătuirea unui istoric bugetar solid și la acumularea de active financiare.

În ultimii ani, implementarea normei a evoluat prin alinierea mai eficientă a acesteia la ciclu și prin acceptarea unor caracteristici abordate din perspectiva soldului structural, astfel încât s-a stabilit drept obiectiv realizarea unui excedent în perioada de vârf a ciclului și au fost acceptate deficite în timpul recesiunii. Cu toate acestea, este posibil ca absența unor norme pentru cheltuieli și/sau venituri separate să fi contribuit la cheltuirea parțială a veniturilor excepționale în timpul perioadelor ciclice de evoluție favorabilă și al perioadelor de vârf. În plus, există unele neajunsuri ale cadrului bugetar pe termen mediu care slăbesc continuitatea între actualizările anuale; se menține situația în care programele de convergență actualizate nu sunt dezbătute înainte de adoptarea de către Parlament. Programul cuprinde planuri, care sunt deja în curs de aplicare, pentru consolidarea procesului bugetar prin îmbunătățirea planificării strategice și anuale, asigurând astfel o abordare a unora dintre neajunsurile menționate.

(13)

Modificările fiscale puse în aplicare în perioada 2009-2010 continuă strategia de deplasare a impozitării către consum și utilizarea resurselor naturale, dar, în același timp, a crescut și dependența de impozitele pe prestațiile de muncă. În plus, programul face trimitere la o analiză în curs a eficienței nivelurilor existente ale scutirilor de impozite și impozitelor preferențiale, la asigurarea unei mai mari flexibilități a procesului bugetar prin reducerea numărului de venituri alocate, la eforturile depuse în prezent pentru combaterea evaziunii fiscale și pentru simplificarea și raționalizarea suplimentară a administrației fiscale. Aceste măsuri, precum și continuarea deplasării obiectului măsurilor fiscale de la forța de muncă spre surse mai puțin sensibile la evoluțiile ciclice, ar putea contribui la îmbunătățirea calității finanțelor publice, precum și la atenuarea riscurilor la care se expun perspectivele bugetare.

(14)

Strategia care asigură o participare lipsită de obstacole la MCS II, consolidată prin intermediul mai multor angajamente strategice asumate la momentul intrării în mecanism, urmărește să asigure stabilitatea cursului de schimb prin menținerea unor rezerve monetare robuste, stabilitatea financiară și fiscală, precum și păstrarea flexibilității piețelor forței de muncă și de produse.

În timp ce Estonia a intrat în criză de pe o poziție relativ puternică, dispunând de rezerve fiscale considerabile, un sector bancar în mare parte sănătos și un grad relativ înalt de flexibilitate a salariilor și a prețurilor, politicile anterioare nu au prevenit apariția unor dezechilibre macroeconomice semnificative, astfel cum au evidențiat ratele foarte ridicate de creștere a creditelor, presiunile inflaționiste semnificative, deficitele importante de cont curent și creșterea explozivă a pieței imobiliare, fără un caracter durabil. Pentru a limita deteriorarea finanțelor publice pe parcursul crizei, autoritățile au adoptat în 2009 câteva pachete semnificative de consolidare. Această consolidare va avea un impact pozitiv după 2009 și, în mod special, legea privind reducerea cheltuielilor cu salariile în sectorul public are o contribuție pozitivă la eliminarea dezechilibrelor din economie. Sectorul bancar și-a menținut o capitalizare solidă și deține lichidități suficiente. S-au înregistrat, de asemenea, progrese în domeniul politicilor structurale. Legea recent adoptată a forței de muncă a sporit flexibilitatea pieței forței de muncă, înlesnind ajustarea economiei de la modelul anterior al dependenței de cererea internă la o creștere mai durabilă. În ceea ce privește piețele de produse, măsurile strategice au drept obiectiv consolidarea concurenței. Se consolidează competitivitatea sectorului bunurilor comercializabile care a început să beneficieze în 2009 de reducerea în curs a costurilor cu salarizarea, precum și de programe de stat specifice, inclusiv prin utilizarea eficientă a fondurilor structurale din partea UE. Provocarea care se prezintă în perspectivă este reprezentată de evitarea revenirii unor dezechilibre interne și externe semnificative imediat după instaurarea procesului de redresare.

(15)

Având în vedere riscurile menționate la care sunt expuse obiectivele bugetare, strategia bugetară a programului poate fi considerată, în general, conformă cu cerințele pactului. În special, îndeplinirea OTM-ului, planificată până la sfârșitul perioadei de programare, pe fondul recentei contracții severe a activității economice, reprezintă un exemplu de obiectiv ambițios adecvat, care corespunde cerințelor Pactului de stabilitate și de creștere și este în conformitate cu o participare fără obstacole la MCS II. Totuși, se păstrează unele riscuri pe termen scurt, având în vedere incertitudinile legate de mediul macroeconomic și dependența de articole instabile. Este, de asemenea, posibil ca OTM-ul să nu fie îndeplinit în conformitate cu previziunile din program, în cazul în care consolidarea urmărită nu este susținută de alte măsuri pe termen mediu.

(16)

În ceea ce privește datele necesare prevăzute în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul prezintă o serie de lacune în privința datelor obligatorii și a celor opționale (4).

(i)

să asigure menținerea deficitului public general sub 3 % din PIB și să adopte măsurile necesare pentru sprijinirea revenirii preconizate pe termen mediu la OTM;

(ii)

să consolideze cadrul bugetar pe termen mediu, în special prin ameliorarea planificării cheltuielilor și prin consolidarea suplimentară a sistemului de monitorizare a obiectivelor strategice și de raportare asupra acestora.

29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/6

(1)

La 26 aprilie 2010, Consiliul a examinat programul de stabilitate actualizat al Franței pentru perioada 2009-2013.

(2)

Activitatea economică din Franța și-a pierdut dinamismul în cursul anului 2008 și a suferit o scădere acută în cel de al patrulea trimestru și în primul trimestru al anului următor. Începând cu cel de al doilea trimestru al anului 2009, creșterea acesteia a fost reluată, sprijinită de măsuri de stimulare în Franța și în țările vecine. Una dintre provocările marcante pentru politica economică este reprezentată de situația finanțelor publice. Mai precis, începând cu anul 2002 deficitul Franței s-a situat fie deasupra, fie aproape de pragul de 3 % din PIB, aspect care reflectă, în principal, o insuficiență a eforturilor de consolidare. În acest context, Franța s-a aflat într-o procedură de deficit excesiv în perioada 2002-2007 și a primit o recomandare de politică din partea Comisiei în mai 2008. În urma notificării unui deficit de peste pragul de 3 % din PIB în 2008, s-a lansat o nouă procedură de deficit excesiv în februarie 2009, care prevede corecția deficitului excesiv până în 2013. Alte provocări includ abordarea punctelor slabe în ceea ce privește oferta, care conduc la o competitivitate externă insuficientă, precum și creșterea utilizării forței de muncă.

(3)

Deși declinul constatat al PIB-ului real în contextul crizei este în mare măsură ciclic, nivelul PIB-ului potențial a fost la rândul său influențat negativ. De asemenea, criza poate afecta și creșterea potențială pe termen mediu prin investiții mai mici, prin înăsprirea condițiilor de creditare și prin creșterea șomajului structural. În plus, impactul crizei economice accentuează efectele negative ale îmbătrânirii demografice asupra producției potențiale și asupra sustenabilității finanțelor publice. În acest context va fi esențială accelerarea ritmului reformelor structurale cu scopul susținerii creșterii potențiale. În special, în cazul Franței este important să se inițieze reforme în domeniul pieței forței de muncă și al cadrului concurențial general.

(4)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului prevede, după contracția de 2,2 % din 2009, o reluare a creșterii PIB-ului real cu 1,4 % în 2010, urmată de o redresare până la un nivel mediu de 2,5 % în restul perioadei programului. Evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent (2), scenariul menționat se prezintă ca având la bază ipoteze ușor optimiste de creștere pentru 2010, ceea ce corespunde în general previziunilor serviciilor Comisiei, iar structura creșterii în previziunile programului prezintă o fiscalitate mai ridicată decât în previziunile serviciilor Comisiei. Începând cu 2011 ipotezele de creștere sunt extrem de favorabile și se situează cu 0,75 puncte procentuale peste potențialul mediu în perioada 2011-2013 (recalculat de către serviciile Comisiei pe baza informațiilor din program în conformitate cu metodologia stabilită de comun acord). Acest lucru se traduce printr-o eliminare rapidă a deviației PIB. Nivelurile de creștere se întemeiază în principal pe cererea internă, în special a consumului în gospodării, pe întreaga perioadă a programului. Previziunile programului cu privire la inflație corespund previziunilor serviciilor Comisiei, la fel și cele corespunzătoare creșterii ocupării forței de muncă, care se mențin la un nivel negativ în 2010 înainte de a se redresa, reflectând decalajul obișnuit față de activitate.

(5)

Estimarea programului pentru deficitul public general în 2009 este de 7,9 % din PIB. Deteriorarea semnificativă de la un deficit de 3,4 % din PIB în 2008 reflectă în mare măsură impactul crizei asupra finanțelor publice (în special încasările din impozitul pe profit și TVA), dar a fost, de asemenea, cauzată de măsurile de stimulare în valoare de 1,1 % din PIB, adoptate de guvern în conformitate cu Planul european de redresare economică (PERE). În conformitate cu programul, se preconizează o poziție neutră a politicii fiscale în 2010, înainte de a deveni restrictivă în ultimii ani ai programului în vederea corecției deficitului excesiv până în 2013, în conformitate cu ipotezele de creștere prevăzute în scenariu. Această consolidare este în conformitate cu strategia de ieșire susținută de Consiliu.

(6)

Programul de stabilitate din februarie 2010 previzionează o continuare a deteriorării deficitului bugetar general în 2010 cu 0,3 % din PIB, ajungând la 8,2 % din PIB în 2010. Franța a implementat în 2010 măsurile de reducere a deficitului planificate în propunerea de lege a bugetului pentru 2010 a guvernului, evitând în mare parte o deteriorare suplimentară a finanțelor publice, cu excepția deciziei privind un împrumut public „pentru o investiție în viitor” care va avea un impact bugetar negativ de aproximativ 0,1 % din PIB în 2010 (și ulterior), situație care se prezintă ca fiind în general conformă cu ultimele recomandări adresate Franței în temeiul articolului 126 alineatul (7) din TFUE. Previziunile de deficit pentru 2010 se situează la nivelul de 0,3 % din PIB, superior celui cuprins în proiectul de buget pentru 2010, având în vedere un rezultat superior anticipat al deficitului pentru 2009 (0,2 % din PIB) și o revizuire a previziunilor de creștere (0,3 % din PIB), parțial contrabalansate de suspendarea taxei de mediu de către Curtea constituțională a Franței, precum și de introducerea de măsuri generate de împrumutul public menționat anterior, care, cumulate, urmează să atragă o deteriorare a deficitului cu aproximativ 0,2 % din PIB. Aceste din urmă elemente au modificat echilibrul măsurilor discreționare de la aproximativ + 0,25 % din PIB la data recomandării Consiliului către o poziție în general neutră în cadrul programului. Măsurile de stimulare în contextul PERE de 1,1 % din PIB fac obiectul unei eliminări treptate parțiale, fiind reduse la 0,4 % din PIB în 2010 și există măsuri suplimentare de consolidare de 0,1 % din PIB (în special creșterea impozitelor incluse în bugetul asigurărilor sociale), aducând nivelul total al măsurilor de consolidare la 0,8 % din PIB. Cu toate acestea, măsurile menționate sunt contrabalansate de noi măsuri cu efect de creștere a deficitului cu costuri în principal pe termen scurt incluse în bugetul inițial pentru 2010 în valoare de 0,7 % din PIB, anume reforma taxei profesionale la nivel local (aproximativ 0,6 % din PIB) și reducerea TVA pentru sectorul alimentației publice (0,1 % din PIB), precum și de măsurile menționate anterior legate de împrumutul public (aproximativ 0,1 % din PIB). În 2010, deficitul structural, deficitul ajustat ciclic exceptând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare, calculat de către serviciile Comisiei pe baza valorilor din program, în conformitate cu metodologia adoptată de comun acord, va suferi o deteriorare de 0,25 puncte procentuale și va atinge nivelul de 6,75 % din PIB. Luând în considerare impactul tranzitoriu al rambursărilor anticipate pentru firme de 0,4 % din PIB în contextul implementării reformei taxei profesionale, care este o măsură cu caracter excepțional fără a fi considerată astfel în program, deficitul structural va suferi o ușoară îmbunătățire cu 0,1 puncte procentuale în 2010, ajungând la nivelul de 6,5 % din PIB.

(7)

Principalul obiectiv al strategiei bugetare a programului este aducerea nivelului soldului bugetului general la valoarea de referință de 3 % din PIB până la termenul limită de 2013, stabilit prin recomandarea Consiliului din data de 2 decembrie 2009. Programul previzionează o scădere a deficitului bugetar nominal la 6 % din PIB în 2011 și o continuare a evoluției descendente până la 4,6 % în 2012 înainte de a ajunge, în cele din urmă, la nivelul de 3 % în 2013. Se estimează o traiectorie relativ similară a soldului primar, care urmează să ajungă la – 0,1 % din PIB la sfârșitul perioadei programului, de la nivelul de – 5,5 % din PIB în 2010. Deficitul structural calculat în conformitate cu metodologia adoptată de comun acord va continua să se amelioreze după 2010, pentru a ajunge la 5 % din PIB în 2011, 4 % în 2012 și 2,75 % în 2013. Efortul fiscal mediu anual se va situa la nivelul de 0,9 % din PIB pentru perioada 2010-2013, adică într-o anumită măsură sub efortul mediu de peste 1 % din PIB pe an recomandat de către Consiliu. Strategia de consolidare precizată în program va avea la bază măsuri destinate să limiteze creșterea cheltuielilor la toate nivelurile administrației publice, în completarea finalizării procesului de eliminare treptată în 2011 a măsurilor în conformitate cu PERE. Autoritățile franceze intenționează să reducă în continuare impactul bugetar al scutirilor existente de impozit cu aproximativ 0,1 % din PIB în fiecare an, începând cu 2011. Măsurile de susținere a strategiei de consolidare nu sunt încă precizate dar ar trebui să fie comunicate în cursul lunilor următoare. Programul consideră că obiectivul pe termen mediu (OTM) este reprezentat de un buget echilibrat în termeni structurali. Date fiind cele mai recente previziuni și nivelul datoriei, OTM-ul reflectă mai mult decât adecvat obiectivele pactului. Programul actualizat de stabilitate nu prevede îndeplinirea obiectivului bugetar pe termen mediu în perioada programului.

(8)

În timp ce în 2010 ținta de deficit se prezintă drept destul de plauzibilă și ar putea chiar permite depășirea nivelului stabilit de performanță în cazul în care taxa de mediu se va implementa în cele din urmă într-o formă modificată, previziunile bugetare ar putea fi inferioare previziunilor programului începând cu 2011. Scenariul macroeconomic este extrem de optimist pentru perioada 2011-2013. Previziunile de deficit sunt extrem de sensibile la condițiile de creștere: în conformitate cu analiza de sensibilitate din program, în cazul în care creșterea PIB-ului ar fi mai mică cu 0,25 puncte procentuale în această perioadă, deficitul bugetar general ar scădea doar la nivelul de 4 % din PIB în 2013.

Prin urmare, o pierdere cumulată de 0,75 % din PIB ar fi echivalentă în 2013 cu o creștere a deficitului de 1 % din PIB. În plus, țintele de deficit ar putea fi afectate negativ de posibile derapaje în ceea ce privește cheltuielile, întrucât corecția tendințelor cheltuielilor publice la toate nivelurile subguvernamentale, raportat la tendințele din trecut nu este sprijinită de măsuri suficient de bine precizate. Evoluția previzionată relativ optimistă a veniturilor se întemeiază pe ipoteza unui fenomen de contagiune după o depășire negativă în timpul crizei, întrucât se prevede un nivel mediu al elasticității impozitelor față de PIB de 1,2 pentru perioada 2011-2013. Nici reducerea scutirilor de impozite cu aproximativ 0,1 % din PIB în fiecare an începând cu 2011 nu a fost încă detaliată. În general, experiențele anterioare indică faptul că depășirile cheltuielilor nu pot fi excluse. Evaluarea pe baza informațiilor din program sugerează existența unor riscuri substanțiale de atingere, pentru perioada 2011-2013, a unui deficit mai mare decât obiectivele din program.

(9)

Ponderea datoriei publice brute s-a situat peste valoarea de referință din tratat în 2009, iar programul previzionează o tendință de creștere a acesteia până în 2012. Datoria publică brută este estimată la 77,4 % din PIB în 2009, în creștere de la nivelul de 67,4 % din anul 2008. Pe lângă creșterea deficitului și reducerea creșterii PIB, la creșterea ponderii datoriei a contribuit și o semnificativă ajustare stoc-flux, care reflectă în principal operațiunile întreprinse pentru sectorul bancar și cel al automobilelor. Se previzionează continuarea creșterii cu 9,2 puncte procentuale pe perioada programului, până la nivelul de aproximativ 87 % din PIB, în principal ca urmare a menținerii nivelului ridicat al deficitelor publice. Având în vedere riscurile semnificative de deteriorare legate de obiectivele bugetare, evoluția ponderii datoriei ar putea fi mai nefavorabilă decât s-a prevăzut în program, în special după 2011.

(10)

Previziunile în privința datoriei pe termen mediu, care presupun o revenire treptată a PIB-ului la ratele de creștere prevăzute înainte de criză și o întoarcere a ponderii impozitelor la nivelurile de dinaintea crizei, incluzând creșterea conform previziunilor a cheltuielilor datorate îmbătrânirii populației, arată că strategia bugetară prezentată în program, luată ca atare, fără alte modificări la nivel de politici, nu este suficientă pentru a stabiliza ponderea datoriei în PIB până în 2020.

(11)

Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii demografice este în mod detașat mai mic decât media din UE, cheltuielile cu pensiile reflectând o creștere mai limitată, ca rezultat al reformelor deja adoptate ale sistemul de pensii. Poziția bugetară din 2009 estimată în program accentuează impactul bugetar al îmbătrânirii populației asupra deficitului de sustenabilitate. Asigurarea pe termen mediu a unor excedente primare ar contribui la reducerea riscurilor pentru sustenabilitatea finanțelor publice, care au fost estimate ca fiind medii în cadrul Raportului Comisiei privind sustenabilitatea din 2009 (3).

(12)

Recent s-au introdus reforme pentru îmbunătățirea suplimentară a cadrului bugetar general. La 9 februarie 2009, Parlamentul a adoptat prima lege de planificare multianuală de finanțelor publice, prin care se stabilesc ținte de cheltuieli pentru toate subsectoarele administrației publice. De asemenea, aceasta instituie principiul neutralității bugetare pentru crearea de noi scutiri de impozite, al căror cost total trebuie să fie în întregime compensat. Acest principiul este obligatoriu și a fost aproape de a fi respectat în 2009 evaluat pe bază multianuală. Cadrul bugetar anual francez cuprinde în special norme de cheltuieli stabilite pentru subnivelurile administrației publice. O primă regulă, așa-numită „regula creșterii nule a volumului cheltuielilor”, a fost instituită la nivelul administrației publice centrale. Deși în trecut modificările în domeniul de aplicare al normei ar fi putut fi utile în aplicarea acesteia, domeniul de aplicare a fost lărgit recent cu scopul de a îmbunătăți controlul cheltuielilor administrației centrale și a fost respectat.

Obiectivul național al cheltuielilor pentru asigurările de sănătate (Objectif National des Dépenses d’Assurance Maladie) instituit în 1997 a fost util în controlarea cheltuielilor în domeniul îngrijirilor medicale, chiar dacă obiectivele în materie de cheltuieli nu au fost atinse. În cele din urmă, cheltuielile autorităților locale sunt limitate de o „regulă de aur” având o bază legală, care împiedică autoritățile să contracteze datorii pentru finanțarea cheltuielilor operaționale și de o regulă prin care se stipulează că nu este permisă creșterea fondurilor transferate de administrația publică centrală peste rata inflației. Cu toate acestea, obiectivele stabilite în programele de stabilitate au fost îndeplinite în puține rânduri. Guvernul intenționează continuarea reformei cadrului fiscal. La data de 28 ianuarie 2010 s-a organizat o conferință privind finanțele publice având drept scop abordarea deteriorării finanțelor publice franceze și a modului în care trebuie aplicată consolidarea bugetară. Au fost instituite mai multe grupuri de lucru pentru a propune noi reforme, care urmează a fi prezentate în luna aprilie, în special având drept scop limitarea în continuare a evoluției cheltuielilor din domeniul sănătății sau controlarea mai eficientă a cheltuielilor la nivel local. S-a instituit un grup de lucru asupra regulilor de echilibru bugetar. Programul indică, de asemenea, faptul că noi măsuri care au drept scop reducerea cheltuielilor administrației publice centrale urmează a fi prezentate în aprilie. Strategia de consolidare prezentată în program se întemeiază, de asemenea, pe îmbunătățirea cadrului bugetar care ar urma propunerilor prezentate de aceste grupuri de lucru.

(13)

Aflată la un nivel de 52,7 % în 2008, ponderea cheltuielilor în PIB din Franța este cea mai ridicată în zona euro. Creșterea cheltuielilor publice în ultimele decenii a contribuit la existența unor deficite și datorii ridicate, care au afectat sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice franceze. Autoritățile franceze au lansat în 2007 Revizuirea generală a politicilor publice (Revue Générale des Politiques Publiques sau RGPP) cu scopul de a identifica modalitățile de eficientizare a cheltuielilor guvernamentale. Au fost identificate până în prezent peste 300 de măsuri (având drept scop realizarea unor economii de aproximativ 0,3 % din PIB, nivel relativ modest, în comparație cu valoarea globală a cheltuielilor publice, care depășește 50 % din PIB). Aproximativ 0,75 au fost implementate și au permis, de exemplu, neînlocuirea fiecărui al doilea funcționar public pensionat în subsectorul administrației publice centrale. Guvernul a anunțat în legea bugetului pentru 2010 că urmează o extindere a RGPP către alte organisme centrale și se preconizează anunțarea de noi reforme în toamnă. În cele din urmă, cu privire la sistemul de pensii, astfel cum s-a menționat anterior, programul face trimitere la o reformă preconizată pentru 2010. Nu au fost încă anunțate măsuri.

(14)

În ansamblu, în 2010 strategia bugetară stabilită în program se conformează în general cu recomandările Consiliului emise în temeiul articolului 126 alineatul (7). Cu toate acestea, începând cu 2011, luând în considerare riscurile, strategia bugetară nu pare a fi conformă cu recomandarea Consiliului emise în temeiul articolului 126 alineatul (7). În conformitate cu programul, efortul fiscal mediu anual, întemeiat pe evoluția soldului structural (recalculat) va ajunge la 0,9 % din PIB. Acest nivel este într-o anumită măsură inferior cerințelor din recomandările Consiliului, emise în temeiul articolului 126 alineatul (7) („peste 1 % din PIB”) și, în plus, se expune riscurilor menționate. Programul anticipează, cu toate acestea, că deficitul bugetar nominal va ajunge, în cele din urmă, la nivelul de 3 % din PIB, ceea ce se datorează, în principal, unui scenariu macroeconomic extrem de optimist în ultimii ani ai programului, precum și unor ipoteze destul de optimiste cu privire la elasticitatea veniturilor fiscale față de PIB. În general, având în vedere riscurile la care se expun politicile curente, rezultatele de deficit pentru perioada 2011-2013 se pot dovedi inferioare obiectivului din program și poate surveni necesitatea consolidării considerabile a acestora pentru obținerea unei corecții a deficitului excesiv până în 2013, în conformitate cu recomandările Consiliului. Utilizarea veniturilor rezultate din instituirea unei noi versiuni a taxei pe mediu în prezent suspendate, în conformitate cu cele menționate în program ar ajuta la atingerea unor ținte bugetare relativ mai bune, începând chiar din 2010. În cele din urmă, este posibil ca strategia bugetară să nu fie suficientă pentru a readuce datoria către o traiectorie descendentă.

(15)

În ceea ce privește cerințele prevăzute în codul de conduită pentru prezentarea de date pentru programele de stabilitate și convergență, programul furnizează toate datele solicitate, precum și majoritatea datelor opționale (4). În cadrul recomandărilor sale emise în temeiul articolului 104/126 alineatul (7) la data de 2 decembrie 2009 pentru eliminarea deficitului excesiv, Consiliul a adresat, de asemenea, Franței invitația de a raporta progresele realizate în aplicarea recomandărilor Consiliului într-un capitol separat în actualizările programului de stabilitate. Franța s-a conformat acestei recomandări.

(i)

să utilizeze, pe întreaga perioadă de programare, veniturile de natură excepțională legate de o ameliorare a perspectivelor macroeconomice și fiscale, precum și de implementarea tuturor măsurilor fiscale prevăzute pentru accelerarea reducerii deficitului și scăderea nivelului datoriei brute către valoarea de referință de 60 % din PIB;

(ii)

să fie pregătită pentru adoptarea de măsuri suplimentare de consolidare, în cazul în care se materializează riscurile asociate faptului că scenariul macroeconomic al programului este mai optimist decât scenariul care se află la baza recomandării emise în temeiul articolului 126 alineatul (7), să furnizeze detalii suplimentare asupra măsurilor necesare pentru a asigura realizarea unui efort fiscal mediu anual de peste 1% din PIB pentru perioada 2010-2013 și să realizeze o corecție a deficitului excesiv până în 2013;

(iii)

să asigure consolidarea cadrului bugetar, în special în ceea ce privește cheltuielile, și să susțină în mod efectiv realizarea planurilor fiscale pe termen mediu precizate la toate nivelurile subguvernamentale, astfel cum a prevăzut guvernului francez.

29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/12

(1)

La 26 aprilie 2010, Consiliul a examinat programul de stabilitate actualizat al Germaniei pentru perioada 2009-2013.

(2)

După o scădere drastică, determinată de cifra exporturilor la sfârșitul perioadei 2008-2009, PIB-ul real a cunoscut o revenire puternică la mijlocul anului 2009, datorită politicilor expansioniste și unei revigorări a cererii externe. Cu toate acestea, o nouă pierdere a ritmului spre sfârșitul anului 2009 a evidențiat fragilitatea redresării economice actuale. În timp ce piața forței de muncă a continuat să reziste până în prezent, reflectând măsuri de șomaj parțial cofinanțate de stat, sectorul bancar a suferit pierderi și deprecieri însemnate din investițiile în mijloace fixe.

Datorită măsurilor considerabile de stimulare fiscală (din 2009 și 2010) adoptate conform Planului european de redresare economică (PERE), precum și scăderii veniturilor și creșterii cheltuielilor ca rezultat al crizei, bugetul general a trecut de la o poziție echilibrată în 2008 la un deficit ce depășește 3 % din PIB în 2009. Aceste evoluții au condus la deschiderea procedurii de deficit excesiv pentru Germania la 2 decembrie 2009, Consiliul stabilind ca termen-limită pentru corectarea deficitului excesiv anul 2013. Având în vedere că, pe termen mediu, redresarea ar trebui să fie sprijinită de reformele structurale anterioare, în special pe piața forței de muncă, de bilanțurile solide ale societăților și gospodăriilor și de o poziție concurențială puternică, principala provocare o va reprezenta îmbunătățirea creșterii potențiale, în special prin consolidarea surselor interne de dezvoltare. Pentru sprijinirea redresării economice va fi indispensabil să se combine consolidarea fiscală necesară cu stabilizarea sectorului bancar, să se garanteze accesul la finanțare al sectorului nefinanciar și să se continue consolidarea capacității de ajustare a pieței forței de muncă.

(3)

Deși declinul constatat al PIB-ului real în contextul crizei este în mare măsură ciclic, nivelul producției potențiale a fost la rândul său influențat negativ. În plus, criza poate afecta și creșterea potențială pe termen mediu din cauza reducerii investițiilor, a limitării accesului la creditare și a creșterii șomajului structural. Mai mult, impactul crizei economice accentuează efectele negative ale îmbătrânirii populației asupra producției potențiale și asupra sustenabilității finanțelor publice. În acest context va fi esențial să se accelereze ritmul reformelor structurale pentru a susține creșterea potențială. În special, în cazul Germaniei este important să se apeleze la reforme în domeniile în care există concurență în sectorul serviciilor, al integrării pieței forței de muncă și respectiv al educației și formării.

(4)

Scenariul macroeconomic pe care se bazează programul prevede că, după scăderea bruscă cu 5 % în 2009, creșterea PIB-ului real se va redresa, evoluând de la 1,4 % în 2010 la o rată medie de 2 % în restul perioadei de programare. Evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent (2), acest scenariu pare a se baza pe ipoteze de creștere relativ optimiste. Previziunile de creștere a PIB-ului real atât pentru 2010, cât și pentru 2011 depășesc ușor previziunile serviciilor Comisiei din toamna anului 2009. Mai mult, programul prevede o creștere relativ mai puternică a consumului privat în 2011, sprijinită de previziuni mai favorabile privind gradul de ocupare a forței de muncă, șomajul, și creșterea salariilor. Previziunile programului în materie de inflație s-ar putea dovedi foarte optimiste pentru 2011, dar par să fie realiste pentru restului perioadei de programare.

(5)

Estimarea programului pentru deficitul public în 2009 este de 3,2 % din PIB. Deteriorarea semnificativă de la o poziție bugetară echilibrată în 2008 reflectă în mare măsură impactul stabilizatorilor automați, dar a fost generată și de măsurile de stimulare de aproximativ 1,75 % din PIB, pe care guvernul le-a adoptat în conformitate cu PERE. Accentuarea deficitului a avut drept cauză principală cheltuielile datorate creșterii transferurilor sociale, creșterii investițiilor și subvențiilor în favoarea măsurilor de șomaj parțial. Potrivit programului, politica fiscală va rămâne expansionistă în 2010, în conformitate cu planurile, și va deveni restrictivă în ultimii ani ai programului. Având în vedere situația bugetară și economică relativ favorabilă a Germaniei, continuarea expansiunii fiscale în 2010 este oportună și în concordanță cu PERE. În conformitate cu strategia de ieșire susținută de Consiliu și în vederea corectării deficitului excesiv până în 2013 și a revenirii la o poziție sustenabilă a finanțelor publice, orientarea fiscală expansionistă din 2009 și 2010 este urmată o înăsprire semnificativă a politicii fiscale începând cu 2011.

(6)

În conformitate cu programul, valoarea nominală a deficitului public general va crește de la 3,2 % din PIB în 2009 la 5,5 % în 2010, în conformitate cu recomandarea Consiliului în temeiul articolului 126 alineatul (7) din 2 decembrie 2009. Accentuarea suplimentară a deficitului în 2010 are drept cauze principale măsurile de stimulare fiscală și impactul stabilizatorilor automați. Se preconizează că veniturile la bugetul general vor scădea cu aproape 2 % din PIB din cauza unor măsuri de sprijinire a gospodăriilor (precum deductibilitatea fiscală a contribuțiilor la serviciile de sănătate și la serviciile de îngrijire pe termen lung, reducerea ratei contribuțiilor la asigurările de sănătate, majorarea alocațiilor pentru creșterea copilului și a alocațiilor personale de bază) precum și a scăderii cererii interne. Creșterea preconizată a cheltuielilor publice generale cu aproximativ 0,5 % din PIB poate fi atribuită, în principal, înrăutățirii situației de pe piața forței de muncă și continuării investițiilor în infrastructura publică, realizate în cadrul măsurilor de stimulare fiscală (aproximativ 0,25 % din PIB potrivit estimărilor serviciilor Comisiei). Cursul politicii fiscale în 2010 își va păstra caracterul puternic expansionist, după cum reiese și din creșterea cu 2,5 % din PIB a deficitului structural (ajustat ciclic, excluzând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare, conform recalculării efectuate de serviciile Comisiei pe baza informațiilor din program, în conformitate cu metodologia adoptată de comun acord). Deteriorarea puternică a soldului structural se datorează, în principal, noilor măsuri de stimulare introduse în 2010 și efectelor întârziate ale unor măsuri de stimulare adoptate în 2009 (spre exemplu, nivelul redus al ratei contribuțiilor la asigurările de sănătate, investiții suplimentare în infrastructură). Variația deficitului structural, calculată în conformitate cu metodologia stabilită de comun acord (abordare descendentă), în valoare de – 2,5 % din PIB, diferă de variația prezentată în informarea privind măsurile discreționare adoptate în 2010 (abordare ascendentă), estimată de serviciile Comisiei la aproximativ – 1,75 % din PIB. Această neconcordanță poate fi asociată cu efectele negative de componență asupra veniturilor din impozite, în special datorită nivelului redus al consumului privat și creșterii salariilor, și cu pierderile probabile de venituri din impozitul pe profit.

(7)

Obiectivul principal al strategiei bugetare pe termen mediu îl reprezintă corectarea deficitului excesiv până în 2013 cu un efort fiscal anual mediu de aproximativ 0,75 % din PIB în 2011-2013, ceea ce este în conformitate cu recomandarea Consiliului din 2 decembrie 2009, emisă în temeiul articolului 126 alineatul (7).

Programul prevede ameliorarea soldului bugetului general începând cu 2011. Se preconizează că, în termeni nominali, consolidarea se va realiza în etape egale în 2011 și 2012 – aproximativ 1 punct procentual fiecare – urmate de o ajustare redusă, de aproximativ 0,5 de punct procentual, în 2013. Traiectoria de ajustare prevăzută se bazează pe ipoteza tehnică a unei consolidări generate de cheltuieli la nivel federal (în condițiile unei limitări distribuite în mod egal la nivelul tuturor categoriilor de cheltuieli, cu excepția plăților de dobânzi și a viramentelor către alte niveluri ale administrației și în străinătate). Această ipoteză tehnică este legată de cerințele de consolidare pe care le presupune noua normă bugetară națională. Conform previziunilor, consolidarea estimată va fi suportată, în principal, de guvernul federal (aproximativ 2 % din PIB în perioada 2011 - 2013) și într-o măsură mai mică de Länder (aproximativ 0,5 % din PIB). În termeni structurali (conform recalculării efectuate în temeiul metodologiei stabilite de comun acord), se preconizează că deficitul se va ameliora cu aproximativ 0,5 % din PIB în 2011, cu aproximativ 1 % din PIB în 2012 și cu aproximativ 0,75 % din PIB în 2013. Având în vedere creșterea datoriei și a plăților de dobânzi spre sfârșitul programului, este necesar ca soldul primar să se amelioreze mai rapid decât deficitul global. Obiectivul pe termen mediu al Germaniei este de a ajunge la un buget public general aproape de echilibru în termeni structurali. Conform programului, acest demers presupune un obiectiv pe termen mediu (OTM) de – 0,5 % din PIB. Date fiind cele mai recente previziuni și nivelul datoriei, OTM-ul reflectă obiectivele pactului. Cu toate acestea, programul de stabilitate actualizat nu prevede îndeplinirea OTM în perioada de programare.

(8)

Rezultatele bugetare s-ar putea dovedi inferioare previziunilor din program, în special în anul 2011 și ulterior. Cauza acestor rezultate o reprezintă lipsa unor măsuri specifice de consolidare pentru perioada ulterioară anului 2010, necesitatea de a pune în aplicare în mod eficient noua normă bugetară națională la nivelul central și sub-federal al guvernului, fără a amâna pentru anii următori cerințele în materie de consolidare, incertitudinea legată de posibila introducere a unor noi reduceri de impozite prevăzute în acordul coaliției și de compatibilitatea acestora cu măsurile necesare de austeritate bugetară, precum și ipotezele de creștere relativ favorabile. Este posibil ca presiunea asupra bugetului să fie amplificată de noi măsuri de stabilizare a piețelor financiare, deși unele dintre costurile aferente sprijinului acordat de guvern ar putea fi recuperate în viitor.

(9)

Datoria publică brută este estimată la 72,5 % din PIB în 2009, în creștere față de nivelul de 65,9 % din anul precedent. Pe lângă accentuarea deficitului și declinul creșterii PIB, la creșterea ratei datoriei a contribuit și o ajustare semnificativă stoc-flux (aproximativ 1 % din PIB), care reflectă în principal operațiunile de salvare a băncilor. Se preconizează o nouă creștere a ponderii datoriei cu 9,5 puncte procentuale pe perioada de programare, ajungând la 82 % din PIB, generată în principal de un deficit public prezent în continuare și într-o măsură mai mică de ajustările stoc-flux nespecificate, care conduc la creșterea datoriei, de aproximativ 0,5 % din PIB pe an, între 2011 și 2013. Previziunile privind datoria, cuprinse în program, au ca bază ipoteza conform căreia nivelul datoriei nu va fi afectat de identificarea unor „bănci neperformante”. Pe lângă riscurile aferente traiectoriei deficitului, evoluția ratei datoriei este expusă unor riscuri legate de posibile sarcini suplimentare aferente stabilizării piețelor financiare. Rata datoriei publice brute se situează peste valoarea de referință din tratat și are o tendință de creștere pe întreaga perioadă de programare.

(10)

Previziunile în privința datoriei pe termen mediu, care estimează o redresare treptată a PIB-ului la ratele de creștere prevăzute înainte de criză și o întoarcere a ponderii impozitelor la nivelurile de dinaintea crizei, incluzând creșterea conform previziunilor a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației, arată că strategia bugetară prezentată în program, luată ca atare, fără alte modificări la nivel de politici, nu ar fi suficientă pentru a stabiliza ponderea datoriei în PIB până în 2020.

(11)

Pe termen lung, impactul bugetar al îmbătrânirii populației este ușor peste media din UE. Poziția bugetară din 2009, astfel cum este estimată în program, accentuează impactul bugetar al îmbătrânirii populației asupra deficitului de sustenabilitate. Realizarea unor excedente primare pe termen mediu ar contribui la reducerea riscurilor la care este expusă sustenabilitatea finanțelor publice, care au fost estimate drept medii în cadrul Raportului Comisiei privind sustenabilitatea din 2009 (3).

(12)

Cadrul fiscal al Germaniei a fost puternic consolidat de noua normă bugetară înscrisă în Constituție în august 2009. Urmând structura componentei preventive a pactului de stabilitate și de creștere, noua normă vizează un buget aproape echilibrat, stabilind plafonul pentru deficitul structural federal la 0,35 % din PIB începând cu 2016, cu o perioadă de tranziție începând din 2011. Bugetele regionale ale Länder trebuie echilibrate din punct de vedere structural până în 2020, însă traiectoriile lor respective de consolidare sunt încă neclare. Lipsa unor planuri de austeritate la nivel subfederal și incertitudinile referitoare la necesitățile viitoare de finanțare ale fondurilor de securitate socială constituie un risc potențial pentru consolidarea bugetului public general. Cu toate acestea, noua normă consolidează credibilitatea fiscală și reduce considerabil marja de apreciere discreționară față de vechea normă bugetară, care nu putea împiedica acumularea de datorii în ultimele decenii. Consiliul de stabilitate nou-înființat (Stabilitätsrat), alcătuit din miniștrii de finanțe ai Bund și Länder, va monitoriza periodic bugetul federal și bugetele regionale, inclusiv punerea în aplicare a unor măsuri de consolidare în cadrul pactului de stabilitate și de creștere. Cu toate acestea, recomandările consiliului respectiv nu au caracter obligatoriu, iar acesta nu este autorizat să impună sancțiuni. Se preconizează o consolidare suplimentară a noului cadru prin trecerea de la o abordare ascendentă a planificării bugetare, la una descendentă, îmbunătățind controlul cheltuielilor exercitat de Ministerul de Finanțe și favorizând astfel respectarea traiectoriei de consolidare prestabilite de norma bugetară. În plus, guvernul prevede o restructurare treptată a sistemului federal de stabilire a bugetului și a sistemului contabil, urmând să acorde o atenție sporită unei evaluări a veniturilor și a cheltuielilor bazate pe rezultate.

(13)

În ciuda unei calități generale bune a finanțelor publice din Germania, se mai pot face încă îmbunătățiri. În ceea ce privește veniturile, codurile fiscale privind impozitarea persoanelor juridice și impozitul pe profit își mențin caracterul complex, iar sistemul fiscal oferă numeroase concesii. În ciuda unor planuri suplimentare de creștere a cheltuielilor cu educația, cercetarea și dezvoltarea, raportul relativ scăzut dintre investiții și consumul public indică o componență a cheltuielilor orientată în principal spre creștere.

Deși recunoaște importanța revizuirii exhaustive a subvențiilor publice, programul nu prevede niciun plan concret în acest sens. Îmbunătățirea coordonării bugetare dintre administrația federală și cele regionale, precum și continuarea reorganizării administrației publice (spre exemplu, utilizarea la scară mai largă a managementului calității, a externalizării, a e-guvernării, reducerea ratei de ocupare a forței de muncă în sectorul public etc.) (4) ar putea aduce un plus de eficiență. Din cauza necesității unor măsuri de consolidare fiscală, posibilitățile de a acorda subvenții sistemului public de pensii de la bugetul general sunt limitate. Ultimele modificări ad-hoc ale formulei de ajustare a pensiilor subminează credibilitatea reformelor adoptate în sistemul de pensii, întrucât corecția prevăzută pentru anii următori ar putea fi dificil de realizat. În ceea ce privește asigurările de sănătate obligatorii, guvernul a constituit un comitet ministerial special pentru a reexamina finanțarea sistemului de sănătate, în special pentru a analiza opțiunile privind separarea contribuțiilor la asigurările de sănătate de veniturile salariale, în vederea reducerii cheltuielilor indirecte cu forța de muncă. Primele rezultate sunt așteptate în luna iulie 2010.

(14)

Per ansamblu, în 2010, strategia bugetară stabilită în program este conformă cu recomandarea Consiliului emisă în temeiul articolului 126 alineatul (7) la 2 decembrie 2009. Cu toate acestea, începând din 2011, luând în considerare riscurile, strategia bugetară ar putea să nu fie conformă cu recomandarea Consiliului emisă în temeiul articolului 126 alineatul (7) la 2 decembrie 2009. În special, traiectoria consolidării începând cu anul 2011 nu este sprijinită de nicio măsură concretă și nu sunt disponibile informații cu privire la o posibilă punere în aplicare a măsurilor expansioniste propuse de noul acord guvernamental de coaliție și compatibilitatea acestora cu măsurile de austeritate bugetară. Norma bugetară națională – un factor-cheie în planurile de consolidare – urmează să fie pusă în aplicare la toate nivelurile guvernului. În plus, redresarea economică, care se dovedește mai lentă decât se estimează la ora actuală, ar putea submina obiectivele bugetare.

Având în vedere riscurile, efortul fiscal anual mediu poate fi inferior nivelului de ajustare recomandat de Consiliu în temeiul articolului 126 alineatul (7). Având în vedere previziunile cu privire la datorie prezentate în program, precum și riscul unor posibile măsuri de stabilizare a piețelor financiare, strategia bugetară nu este suficientă pentru a readuce ponderea datoriilor în PIB pe o traiectorie descendentă. Consolidarea prevăzută, cauzată în principal pe cheltuieli, precum și creșterile preconizate ale cheltuielilor în domeniul educației și respectiv al cercetării și dezvoltării ar fi conforme cu obiectivul de sprijinire a redresării creșterii potențiale. Cu toate acestea, scăderea previzionată a ponderii generale a investițiilor sub nivelul înregistrat în 2009 constituie un motiv de îngrijorare.

(15)

În ceea ce privește datele necesare, specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul prezintă o serie de omisiuni în privința datelor obligatorii și a celor opționale (5). În recomandările sale emise la 2 decembrie 2009 în temeiul articolului 126 alineatul (7) în vederea încetării situației de deficit excesiv, Consiliul a solicitat, de asemenea, Germaniei să înainteze un raport privind progresele realizate în punerea în aplicare a recomandărilor Consiliului în cadrul unui capitol separat al programelor de stabilitate actualizate. Secțiunea respectivă a actualizării programului furnizează doar informații foarte limitate asupra modului în care guvernul german preconizează realizarea de progrese în punerea în aplicare a recomandării Consiliului.

(i)

să specifice măsurile necesare care stau la baza consolidării preconizate; să pună în aplicare strategia bugetară pentru 2011-2013, astfel cum este prezentată în program, în scopul corectării deficitului excesiv până în 2013; să valorifice orice oportunitate în plus față de eforturile fiscale, astfel cum se prevede în recomandarea PDE, inclusiv cele care decurg din condiții economice mai bune, pentru a accelera reducerea ponderii datoriei publice brute către valoarea de referință de 60 % din PIB;

(ii)

să asigure punerea deplină în aplicare a noii norme bugetare constituționale la toate nivelurile administrației și să remedieze deviația de la formula de ajustare a pensiilor din 2008 conform planificărilor.

29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/18

29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/20

29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/21

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32010M5843. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/22

1.

REAMINTEȘTE că în mai 2007 a adoptat concluziile privind perspectivele financiare ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (Mărci, desene și modele industriale) (denumit în continuare „OAPI”) și evoluția viitoare a sistemului mărcii comunitare (1);

2.

RECUNOAȘTE acordul stabilit la 18-19 septembrie 2008, în cadrul reuniunii comune a consiliului de administrație și a comitetului bugetar ale OAPI, cu privire la pachetul de măsuri bugetare destinate să creeze în viitor un echilibru mai bun în cadrul bugetului OAPI, pachetul respectiv cuprinzând trei elemente majore: (i) reducerea taxelor pentru obținerea protecției mărcii comunitare, (ii) înființarea fondului de cooperare și (iii) distribuirea pe viitor a 50 % din taxele de reînnoire către oficiile naționale pentru mărci (denumite în continuare „oficii naționale”);

3.

CONVINE asupra faptului că aceste măsuri bugetare nu constituie doar instrumente corespunzătoare și utile pentru garantarea unui buget echilibrat pentru OAPI în viitor, ci contribuie și la modernizarea, simplificarea, armonizarea și consolidarea sistemului mărcilor din Europa în general, în cadrul unei cooperări consolidate între OAPI și oficiile naționale.

4.

SALUTĂ faptul că, după acordul din septembrie 2008, taxele pentru înregistrarea unei mărci comunitare au fost substanțial reduse prin Regulamentul (CE) nr. 355/2009 al Comisiei, care a intrat în vigoare la 1 mai 2009;

5.

SALUTĂ progresul semnificativ realizat de OAPI în vederea stabilirii unui fond de cooperare și ÎNCURAJEAZĂ OAPI să finalizeze această activitate cu prioritate, pentru că este absolut necesar ca fondul să devină pe deplin operațional și să beneficieze de participarea activă a oficiilor naționale;

6.

REAMINTIND Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 privind o strategie a drepturilor de proprietate industrială pentru Europa (2);

7.

SALUTĂ inițierea de către Comisie a unui studiu privind funcționarea de ansamblu a sistemului mărcilor din Europa și SPRIJINĂ obiectivele acestuia, astfel cum sunt menționate în termenii de referință;

8.

IA ACT de rezultatele interimare ale studiului prezentat Grupului de lucru pentru proprietate intelectuală la 25 martie 2010;

9.

ÎNCURAJEAZĂ Comisia să finalizeze studiul în scopul realizării unei baze solide pentru inițiativele sale legislative ulterioare;

10.

RECUNOAȘTE faptul că majoritatea asociațiilor de utilizatori ai sistemului mărcii comunitare sunt mulțumite de acesta, precum și de principiul de coexistență dintre marca comunitară și mărcile naționale și consideră că acesta trebuie finisat printr-o revizie ulterioară, luându-se în considerare necesitatea unei relații echilibrate între sistemul mărcii comunitare și sistemul mărcilor naționale;

11.

RECUNOAȘTE că mărcile naționale satisfac în continuare necesitățile unui număr mare de solicitanți și că, prin urmare, protecția mărcii naționale trebuie menținută drept o opțiune pentru acești solicitanți;

12.

REAMINTEȘTE Comunicarea Comisiei din 11 septembrie 2009 privind o mai bună protejare a drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă (3);

13.

REAMINTEȘTE Rezoluția sa din 1 martie 2010 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă (4);

14.

INVITĂ Comisia să prezinte propunerile pentru revizuirea Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară și a Directivei 2008/95/CE de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci.

—

introducerea unei dispoziții specifice pentru definirea cadrului de cooperare între OAPI și oficiile naționale;

—

precizarea în mod explicit a faptului că armonizarea practicilor și a instrumentelor este un obiectiv pe care toate oficiile de mărci din UE ar trebui să îl realizeze și că eforturile în acest domeniu ar trebui sprijinite și facilitate de către OAPI, prin implicarea activă a consiliului său de administrație;

—

stabilirea unui temei juridic clar pentru implicarea OAPI în activitățile de protejare, inclusiv combaterea contrafacerii, în special prin consolidarea cooperării cu oficiile naționale, în conformitate cu competețele naționale ale acestora și cu Observatorul comunitar pentru combaterea contrafacerii și pirateriei (5);

—

crearea unei baze juridice pentru distribuirea a 50 % din taxele de reînnoire ale OAPI către oficiile naționale în conformitate cu criterii de distribuire corecte, echitabile și relevante, care vor fi definite astfel încât să garanteze, printre altele, o sumă minimă fiecărui stat membru, precum și introducerea mecanismelor corespunzătoare care țin seama de aranjamentele financiare aplicabile oficiilor naționale individuale, pentru a se asigura că aceste fonduri vor fi disponibile oficiilor naționale și vor fi utilizate în scopuri strâns legate de protejarea, promovarea și/sau respectarea mărcilor, inclusiv combaterea contrafacerii,

—

modificări și alte măsuri, dacă este cazul, în scopul sprijinirii relației de complementaritate dintre sistemul mărcii comunitare și sistemul mărcilor naționale;

—

măsuri pentru ca Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiile statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată) (6) să corespundă într-o mai mare măsură Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (7), contribuind astfel la reducerea domeniilor de divergență din cadrul sistemului mărcilor din Europa, în general.

29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/24

29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/25

European Commission

Directorate-General for Competition

State Aid Greffe

1049 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Fax +32 22961242

29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 140/33

1.

La data de 21 mai 2010, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea Hon Hai Precision Industry Co., Ltd („Hon Hai group”, Taiwan), întreprinderea mamă a grupului Foxconn („Foxconn”, Taiwan), dobândește controlul exclusiv asupra întreprinderii Sony Slovakia spol. s r.o. („întreprinderea țintă slovacă”, Slovacia) prin achiziționare de acțiuni. La 1 ianuarie 2010, înainte de a ajunge la un acord privind achiziționarea întreprinderii țintă slovace, Foxconn dobândise controlul exclusiv asupra întreprinderii Sony Baja California, S.A. de C.V („întreprinderea țintă mexicană”, Mexic) prin achiziționare de acțiuni și de active.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5870 – Foxconn/Sony LCD TV Manufacturing Company in Slovakia, la următoarea adresă: