25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/1

A.

întrucât conflictul din Fâșia Gaza a condus la înrăutățirea crizei umanitare din regiune, care a atins un nivel inuman și întrucât 88 % din populația din Gaza este dependentă de ajutorul alimentar;

B.

întrucât punctele de trecere a frontierelor înspre și dinspre Fâșia Gaza au fost închise timp de 18 luni, întrucât embargoul asupra circulației persoanelor și a mărfurilor a obstrucționat acordarea ajutorului umanitar către populație și întrucât cantitatea de mărfuri permisă în Fâșia Gaza nu este suficientă pentru a acoperi nici măcar nevoile umanitare fundamentale;

C.

întrucât serviciile publice esențiale din Fâșia Gaza se confruntă cu dificultăți serioase, ca urmare a lipsei materialelor de bază necesare pentru buna funcționare a acestora și întrucât lipsa medicamentelor și a combustibilului din spitale continuă să pună în pericol viețile palestinienilor;

D.

întrucât UNRWA și WFP (World Food Programme - Programul alimentar mondial) joacă un rol crucial în furnizarea bunurilor de bază populației din Fâșia Gaza, cu sprijinul deplin al comunității internaționale, întrucât o parte a ajutorului umanitar alimentar destinată îmbunătățirii condițiilor de viață din regiune a fost pierdută ca urmare a obstacolelor din calea canalelor de distribuție și întrucât, în 3 și 5 februarie 2009, Hamas a confiscat sute de pachete cu alimente și mii de pături destinate populației civile din Gaza, care au fost returnate ca urmare a suspendării tuturor importurilor umanitare ale UNRWA în Fâșia Gaza;

E.

întrucât sprijinul financiar considerabil oferit de Uniunea Europeană palestinienilor a jucat un rol important în încercarea de a preveni un dezastru umanitar în Fâșia Gaza și întrucât Uniunea, în pofida tuturor obstacolelor, continuă să acorde ajutor umanitar;

F.

întrucât o conferință internațională în sprijinul economiei palestiniene pentru reconstrucția Fâșiei Gaza va avea loc la Sharm El Sheikh în 2 martie 2009,

1.

recunoaște suferințele populației palestiniene din Fâșia Gaza și solicită acordarea imediată a unui ajutor umanitar sporit și nerestricționat, a cărui furnizare reprezintă o datorie morală și care trebuie să se realizeze fără nicio condiție sau restricție; invită autoritățile israeliene să permită un flux continuu și adecvat de ajutor umanitar, care să includă toate materialele necesare pentru ca UNRWA și alte agenții ONU și internaționale să-și poată desfășura activitățile, și care să acopere nevoile populației;

2.

solicită din nou încetarea blocadei asupra Fâșiei Gaza, în conformitate cu Acordul privind circulația și accesul din 15 noiembrie 2005, redeschiderea imediată și neîntreruptă a punctelor de trecere a frontierelor pentru persoane și mărfuri și prevenirea traficul ilicit de arme și muniție;

3.

solicită o evaluare detaliată a pagubelor cauzate în Fâșia Gaza și o evaluare aprofundată a nevoilor populației din Gaza, care pot servi ca bază pentru planurile de reconstrucție;

4.

solicită redresarea financiară, economică și socială a Fâșiei Gaza, care constituie un factor fundamental pentru securitatea în regiune; reamintește faptul că ajutorul ar trebui să includă, în conformitate cu angajamentele comunității internaționale și ale Uniunii, plăți în numerar pentru plata salariilor, a pensiilor și a alocațiilor pentru cele mai vulnerabile persoane și familii și solicită autorităților israeliene să nu împiedice transferul bancar de fonduri;

5.

consideră, având, de asemenea, în vedere conferința internațională în sprijinul economiei palestiniene pentru reconstrucția Fâșiei Gaza, care va avea loc la Sharm El Sheikh în 2 martie 2009, că orice politică de reconstrucție și dezvoltare durabilă în Fâșia Gaza necesită o încetare durabilă a focului, sprijinită de relansarea unor negocieri de pace serioase între israelieni și palestinieni, însoțită de un proces de reconciliere națională în Palestina;

6.

subliniază, din nou, faptul că sprijinul financiar al Uniunii destinat palestinienilor nu ar trebui să fie subminat de distrugeri neîntrerupte, care conduc la scăderea, în rândurile publicului european, a sprijinului pentru proiectele de reconstrucție;

7.

invită Comisia să realizeze o analiză și o evaluare cuprinzătoare a perspectivelor pe termen mediu și lung ale proiectelor de reconstrucție din Fâșia Gaza finanțate de Uniune în cadrul PEGASE (Mecanismul palestiniano-european pentru gestionarea ajutorului socio-economic) și ECHO (Departamentul de ajutor umanitar al Comisiei), precum și a implicațiilor bugetare ale acestora; îndeamnă ceilalți donatori să ofere sprijin financiar cu ocazia viitoarei conferințe internaționale, menționată anterior, și să-și onoreze promisiunile făcute cu ocazia Conferinței donatorilor de la Paris din 17 decembrie 2007;

8.

subliniază încă o dată faptul că la rubrica 4 din bugetul UE se constată o lipsă acută de fonduri și că oferirea unei asistențe suplimentare Fâșiei Gaza nu ar trebui să aibă loc în detrimentul altor politici; subliniază, în plus, faptul că ar putea fi mobilizate fonduri suplimentare numai prin utilizarea tuturor mijloacelor prevăzute în Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (AII) (5);

9.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, guvernelor și parlamentelor statelor membre, trimisului Cvartetului în Orientul Mijlociu, Președintelui Autorității Palestiniene, Consiliului Legislativ Palestinian, guvernului israelian, precum și Knessetului.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/3

A.

întrucât respectarea drepturilor copiilor este esențială pentru șansele individuale ale acestora în viață, precum și pentru progresele către eliminarea sărăciei;

B.

întrucât rolurile bazate pe sex pe care o societate le atribuie copiilor săi au un efect determinant asupra viitorului acestora: accesul la alimente și educație, participarea la forța de muncă, statutul în relații, precum și sănătatea fizică și psihologică;

C.

întrucât, în mare măsură, obiectivele stabilite prin Convenția privind drepturile copilului rămân încă neatinse;

D.

întrucât din cele 2,2 miliarde de copii din lume, 1,9 miliarde (86 %) trăiesc în țări în curs de dezvoltare, iar peste 98 % dintre copiii care trăiesc în condiții de sărăcie extremă provin din țările în curs de dezvoltare;

E.

întrucât în lume mor zilnic peste 26 000 de copii cu vârsta mai mică de cinci ani, majoritatea din cauze care pot fi prevenite, și întrucât, conform tendințelor actuale, obiectivul de dezvoltare al mileniului de a reduce cu două treimi rata mortalității infantile nu va fi atins înainte de 2045;

F.

întrucât punctul 9 al programului de acțiune adoptat la cea de-a patra Conferință mondială privind femeile, desfășurată la Beijing, în perioada 4-15 septembrie 1995, constituie, de asemenea, un principiu fundamental, enunțat la toate conferințele internaționale pe tema drepturilor copilului care au avut loc în deceniul precedent;

G.

întrucât, în cazul în care Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre, protecția drepturilor copilului devine un obiectiv specific al politicii externe a Uniunii;

H.

întrucât Comisia a fost împuternicită de Consiliu să analizeze impactul stimulentelor pozitive asupra vânzării produselor fabricate fără a se recurge la munca copiilor și să examineze și să raporteze asupra posibilității unor măsuri suplimentare în ceea ce privește produsele care au fost fabricate recurgând la cele mai grave forme ale muncii copiilor,

I.

întrucât dreptul copiilor la educație nu este negociabil, iar educația și pregătirea profesională joacă un rol important în strategia pentru eliminarea treptată a muncii efectuate de copii;

J.

întrucât exploatarea comercială a copiilor constituie o violare gravă a demnității lor umane și este împotriva principiilor de dreptate socială;

K.

întrucât cei care achiziționează bunuri din țările în curs de dezvoltare se află într-o poziție-cheie să detecteze și să refuze să achiziționeze bunuri făcute în totalitate sau parțial cu muncă efectuată de copii, putând astfel cauza presiune economică directă și eficientă,

1.

salută Comunicarea sus-menționată a Comisiei intitulată „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene” și documentele de lucru suplimentare ale serviciilor Comisiei, precum și concluziile aferente ale Consiliului, considerându-le un pas important către o strategie a UE privind drepturile copilului;

2.

recunoaște că instituțiile UE au acordat o importanță crescândă drepturilor copilului, dar subliniază că rămân încă multe de făcut pentru a pune în practică angajamentele politice și că niciunul dintre planuri nu va fi realizat în lipsa unei finanțări suficiente;

3.

subliniază importanța atingerii ODM-urilor privind eforturile de protejare a drepturilor copilului și îndeamnă statele membre să își îndeplinească angajamentele de a asigura o finanțare suficientă și previzibilă prin intermediul unui ajutor bugetar planificat, în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite pentru 2010;

4.

solicită Uniunii să acționeze cu fermitate pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva fetelor (încă din momentul concepției) și să aloce resurse financiare suficiente pentru combaterea inegalităților subsecvente;

5.

salută cele patru principii directoare ale planului de acțiune al Comisiei privind drepturile copiilor în acțiunile externe, care includ o abordare integrată și coerentă bazată pe drepturile copilului;

6.

recunoaște că o abordare bazată pe drepturile copilului se fondează pe normele și principiile definite în Convenția privind drepturile copilului și este orientată către realizarea acestora;

7.

solicită aderarea Comunității Europene la Convenția Europeană privind drepturile omului și la alte convenții care se referă la exercitarea drepturilor copilului, la adopție, la exploatarea sexuală a copiilor, la munca efectuată de copii, la protejarea copiilor în cazul conflictelor armate și la abuzul sexual asupra copiilor;

8.

invită Comisia și statele membre să promoveze punerea în aplicare a Convenției privind drepturile copilului și a protocoalelor aferente și să întărească sprijinul acordat reformelor sistemelor judiciare din țările terțe, care sunt concepute pentru a proteja copiii;

9.

subliniază faptul că orice acțiune în favoarea drepturilor copilului ar trebui să respecte rolul prioritar al părinților și al familiei apropiate a copilului, precum și al persoanelor care au în primul rând în întreținere un copil sau sunt tutori ai acestuia, o atenție specială fiind acordată îmbunătățirii statutului mamelor;

10.

reamintește, cu toate acestea, că poate fi în interesul copilului aflat în dificultate în cadrul familiei sale să fie separat temporar de aceasta, dacă acest fapt reprezintă o măsură de protecție, în special în cazul în care există probleme psihosociale sau psihiatrice ale părinților, violențe intrafamiliale, rele tratamente și abuzuri sexuale;

11.

subliniază necesitatea urgentă de a acorda o atenție deosebită fetelor și băieților celor mai vulnerabili și excluși social, inclusiv copiilor cu handicap, copiilor migranților, copiilor aparținând minorităților, copiilor separați de familie sau neînsoțiți și copiilor privați de îngrijirea părintească;

12.

subliniază că pentru a pune în practică abordarea bazată pe drepturile copilului, UE trebuie să efectueze o analiză detaliată a drepturilor copilului, de preferință la adoptarea sau revizuirea documentelor de strategie la nivel național, regional și tematic pe baza cărora pot fi selectate acțiunile și programele care vizează aspecte legate de copii; în această privință, invită Comisia să ofere Parlamentului, cât mai curând posibil sau în timpul revizuirii la jumătatea perioadei a programelor de dezvoltare, o sinteză a acțiunilor privind copiii și a alocărilor financiare;

13.

subliniază că drepturile copilului trebuie incluse sistematic în dialogul politic și în dezbaterile legate de politici purtate de UE cu țările partenere;

14.

invită Comisia să realizeze un raport din care să reiasă dacă acordurile internaționale existente dintre Uniunea Europeană și state terțe conțin deja o clauză obligatorie din punct de vedere juridic privind protejarea drepturilor copilului și, în caz contrar, dacă această clauză ar putea fi adăugată în acorduri;

15.

consideră că participarea copiilor trebuie instituționalizată și finanțată mai bine în țările partenere și la nivelul UE;

16.

sprijină extinderea rețelelor existente pentru tineret și copii ca platforme durabile pentru implicarea și consultarea copiilor și solicită Comisiei să invite sistematic aceste rețele să contribuie la dezbaterile privind documentele de strategie de țară, precum și să încurajeze participarea acestora la dezvoltarea instrumentelor de planificare naționale;

17.

invită Comisia să ajute țările partenere să adopte proceduri bugetare care să favorizeze copiii, în special în situațiile în care Uniunea Europeană oferă sprijin bugetar, și să dezvolte planuri de măsuri naționale pentru copii, integrate și cuprinzătoare, cu valori de referință clare, obiective măsurabile și termene și mecanisme de revizuire privind drepturile copilului;

18.

insistă ca sprijinul bugetar general al UE să includă fonduri pentru consolidarea capacității ministerelor relevante (cum ar fi ministerele care se ocupă de probleme sociale, sănătate, educație și justiție), pentru a se asigura că acestea pot avea politicile și instrumentele corespunzătoare pentru a finanța și a implementa servicii pentru copii;

19.

subliniază că, în cadrul acțiunilor sale externe, UE ar trebui să încurajeze cu tărie guvernele țărilor terțe să respecte standardele internaționale privind drepturile copilului, în special în ceea ce privește furnizarea unor servicii sociale de bază pentru copii, precum distribuirea gratuită de alimente în școli și creșe și accesul la îngrijiri medicale; subliniază, în același timp, că garantarea unui acces echitabil la educație pentru copiii aflați în situații de conflict armat sau în situații post-conflict reprezintă o investiție importantă în prevenirea conflictelor;

20.

constată că în ciuda evoluțiilor pozitive recente la nivel comunitar, resursele instituționale și umane ale UE dedicate drepturilor copilului rămân insuficiente;

21.

recomandă desemnarea unui reprezentant special al UE în vederea asigurării vizibilității drepturilor copilului și pentru ca UE să își asume rolul de lider în această chestiune;

22.

consideră că, în cadrul fiecărei delegații a Comisiei, ar trebui să existe o persoană responsabilă cu aspectele referitoare la copii și invită Comisia și statele membre să garanteze că întreg personalul de la sediile și misiunile/delegațiile sale este instruit în mod corespunzător și primește note explicative privind modul în care drepturile copilului trebuie integrate în acțiunile externe, precum și modul în care se gestionează participarea sigură și eficace a copiilor;

23.

solicită ca protejarea drepturilor copilului în conformitate cu Convenția ONU privind drepturile copilului să dețină un loc central în cadrul multianual al Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale; consideră că agenția ar trebui să formeze, împreună cu organizațiile internaționale, cu mediatorii pentru copii și cu organizațiile neguvernamentale o rețea pentru a folosi cunoștințele și experiența acumulată de acestea;

24.

salută angajamentul Comisiei de a aborda încălcările drepturilor copilului, cum ar fi munca copiilor, traficul de copii, copiii-soldați, copiii afectați de conflictele armate și toate formele de violență împotriva copiilor, inclusiv exploatarea sexuală și practicile tradiționale vătămătoare; insistă, cu toate acestea, asupra faptului că accentul ar trebui să cadă asupra cauzelor care stau la baza încălcării drepturilor copilului și asupra prevenirii acestora;

25.

solicită Comisiei să includă lupta împotriva impunității în acțiunile sale externe și în relațiile cu țările terțe ca o măsură importantă de prevenire a încălcării drepturilor copiilor;

26.

invită Comisia și statele membre să stabilească prioritățile de dezvoltare a strategiilor și sistemelor naționale de protecție a copiilor în țările partenere, prin care copiii și familiile să poată beneficia de servicii de sprijin înainte de a fi vătămați copiii;

27.

invită Comisia și statele membre să sprijine structurile instituționale din țările partenere în protejarea și promovarea drepturilor copilului, inclusiv mediatorii independenți;

28.

consideră că ar trebui depuse eforturi pentru a crește înțelegerea și respectul pentru drepturile copilului în rândurile părinților și ale îngrijitorilor, precum și în rândul persoanelor care lucrează cu copii, cum ar fi profesori și cadre medicale;

29.

invită Consiliul și Comisia să integreze înregistrarea oficială a nașterilor în politica de cooperare pentru dezvoltare, ca drept fundamental și mijloc important de protecție a drepturilor copilului;

30.

recunoaște că îngrijirea și educarea copiilor de vârstă fragedă, inclusiv imunizarea, îngrijirea părintească, îngrijirea în grădinițe și creșe, reprezintă un drept al copilului; de asemenea, recunoaște că începutul copilăriei reprezintă o perioadă importantă pentru dezvoltare, iar malnutriția și lipsa îngrijirii pot duce atât la deficiențe fizice, cât și intelectuale;

31.

subliniază că îndeplinirea ODM 2 privind educația universală în ciclul școlar primar și a ODM 3 privind egalitatea de gen sunt esențiale pentru prevenirea încălcărilor drepturilor copilului;

32.

subliniază faptul că intervențiile concentrate pe fete sunt necesare pentru a le oferi acestora aceleași oportunități ca și băieților, de a merge la școală, de a obține hrană suficientă, de a li se permite să își exprime opiniile și de a avea acces la servicii de sănătate;

33.

solicită insistent Uniunii să dea prioritate dreptului la educație în cadrul programelor de asistență și al dialogului purtat cu țările partenere privind politica adoptată; insistă asupra necesității de combatere a discriminărilor existente în continuare în familiile nevoiașe care nu își pot permite să achite taxele școlare pentru toți copiii și care aleg să școlarizeze băieții, în detrimentul fetelor;

34.

subliniază faptul că facilitățile și programele educaționale trebuie să fie adaptate pentru nevoile fetelor și să ofere, de exemplu, forme alternative de educație în afara instituțiilor formale sau ore flexibile pentru a veni în sprijinul fetelor care au grijă de frați;

35.

subliniază faptul că investiția în educația fetelor reprezintă investiția cu cel mai mare impact în termeni de eradicare a sărăciei, reducere a creșterii populației, mortalitate redusă în rândul nou-născuților și al copiilor, malnutriție mai puțin răspândită, o mai bună prezență la școală și o sănătate îmbunătățită;

36.

subliniază că educația de calitate ar trebui să constituie o prioritate, inclusiv în situații de conflict și de condiții dificile și salută planurile Comisiei de a aborda chestiunea educației în cadrul operațiunilor sale de ajutor umanitar; subliniază nevoia de orientări operaționale prin care UE se angajează să includă educația în fiecare etapă din răspunsul său umanitar, în conformitate cu standardele minime elaborate de Rețeaua inter-agenții pentru educație în situații de urgență (INEE), și solicită fonduri suficiente și personal corespunzător la nivel UE pentru implementarea angajamentului pentru o nouă politică;

37.

insistă asupra faptului că niciun copil nu ar trebui să fie privat de dreptul fundamental la educație din cauza lipsei de resurse economice și reiterează apelul său către toate guvernele țărilor în curs de dezvoltare de a întocmi un plan pentru abolirea rapidă a taxelor școlare directe și indirecte pentru educația de bază, menținând în același timp un înalt nivel de educație;

38.

subliniază că, în relațiile dintre UE și țările terțe, proiectele care vizează dezvoltarea competențelor sociale ale copiilor, toleranța, solidaritatea și responsabilitatea față de mediu, în special în contextul combaterii schimbărilor climatice, sunt deosebit de importante;

39.

reamintește că un angajament politic de a face alegeri coerente în privința politicilor din domeniul reducerii sărăciei, a educației de calitate și a drepturilor omului este esențial pentru reducerea condițiilor care favorizează munca copiilor;

40.

invită Comunitatea Europeană și statele membre să ofere mai mult sprijin comerțului echitabil și inițiativelor de etichetare prin care companiile sunt încurajate să nu recurgă la munca copiilor; recomandă ca respectarea codurilor de conduită voluntare privind drepturile fundamentale ale lucrătorilor să fie mai bine controlată și să fie transparentă pentru consumatorii europeni; consideră că contractele de achiziții publice ar trebui să fie condiționate de respectarea standardelor internaționale privind munca copiilor;

41.

salută inițiativa Consiliului de a lansa un studiu privind impactul stimulentelor pozitive asupra vânzării produselor fabricate fără muncă efectuată de copii și privind posibile măsuri suplimentare, inclusiv măsurile referitoare la comerț; invită Comisia să informeze Parlamentul privind elaborarea, implementarea și rezultatele acestui studiu;

42.

îndeamnă Comisia să propună o metodă uniformă pentru etichetarea produselor importate în Uniunea Europeană pentru a certifica dacă au fost produse fără utilizarea muncii efectuate de copii în fiecare etapă din lanțul de producție, de exemplu, prin adăugarea indicației „fără muncă efectuată de copii” pe pachetele produselor în cauză, asigurând astfel că acest sistem este în conformitate cu regulile comerciale internaționale ale OMC;

43.

evidențiază ODM 4 privind reducerea mortalității infantile și ODM 6 privind combaterea HIV/SIDA, malariei și a altor boli și îndeamnă Comunitatea și alți donatori să consolideze sistemele de sănătate publică ce furnizează întregii populații servicii rentabile de îngrijire maternă, neonatală și pediatrică și să integreze în aceste servicii de sănătate măsuri legate de anumite boli, cum ar fi furnizarea plaselor de pat împotriva țânțarilor și a medicamentelor antiretrovirale;

44.

deplânge presiunile existente pentru subminarea politicilor privind drepturile în materie de sănătate sexuală și reproductivă, ceea ce duce la creșterea numărului de sarcini nedorite și avorturi periculoase în rândul femeilor tinere, și îndeamnă UE să mențină nivelul de finanțare pentru întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă în vederea îndeplinirii ODM 5 privind îmbunătățirea sănătății materne;

45.

observă efectele adverse ale crizei prețurilor la alimente asupra copiilor și subliniază nevoia de strategii ample pentru a spori siguranța nutrițională, ceea ce înseamnă nu doar acces la alimente adecvate, dar și acces la micronutrienți corespunzători, apă sigură, igienă, canalizare, servicii adecvate de îngrijire a copilului și un mediu sănătos;

46.

recunoaște cadrul politic impresionant al Uniunii Europene de abordare a situației tragice în care se află copiii afectați de conflictele armate și solicită mecanisme mai bune de monitorizare, sensibilizare și instruire pentru a asigura că acesta este aplicat în mod corespunzător la fața locului;

47.

consideră că un consilier pentru protecția copilului ar trebui să facă parte din misiunile PESA și subliniază faptul că pregătirea pentru personalul din misiunile PESA ar trebui să acopere subiecte privind protecția copilului;

48.

subliniază faptul că programele de dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR), sprijinite de misiunile PESA, ar trebui să țină seama de nevoile specifice ale copilului;

49.

solicită acordarea unei atenții speciale nevoilor fetelor-mame în situații de conflict și post-conflict, refugiaților și fetelor strămutate la nivel intern, precum și fetelor care sunt supuse la violuri și violență sexuală;

50.

solicită Comisiei să investească în programe care au ca scop prevenirea și rezolvarea violenței sexuale, pe motive de gen, împotriva fetelor și băieților, care ar trebui să includă oferirea de truse de profilaxie post-expunere pentru prevenirea infectării cu HIV, sprijinirea serviciilor de recuperare și reintegrare socială, precum și mecanisme de raportare confidențială;

51.

subliniază faptul că UE ar trebui, de asemenea, să sprijine măsuri pentru a rezolva stigmatul și discriminarea, având în vedere că deseori fetele sau tinerele femei - cum ar fi cele cu virus HIV pozitiv, victimele violului sau ale violenței sexuale, cele care au avut copii în urma violului sau cele care au făcut avort - sunt respinse de comunitățile lor;

52.

atrage atenția asupra situației deosebit de dificile cu care se confruntă copiii infectați cu HIV, cei bolnavi de SIDA și cei ai căror părinți au murit de SIDA; condamnă în special violențele la care sunt supuse fetele și femeile, care se bazează pe credința că relațiile sexuale cu o femeie virgină pot vindeca de SIDA; solicită cu insistență să fie organizate campanii locale de informare prin care să fie eliminată această credință greșită, pentru a le oferi, în special tinerelor, o mai mare protecție;

53.

subliniază necesitatea respectării Convenției ONU privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale familiilor acestora, astfel încât să se garanteze drepturile copiilor care provin din familii de migranți;

54.

invită UE să folosească programul tematic privind azilul și migrarea, care face parte din Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, pentru a sprijini grupurile deosebit de vulnerabile, cum ar fi copiii migranților și copiii săraci;

55.

invită Uniunea Europeană să acorde, în cadrul acțiunilor sale externe, o atenție deosebită situației copiilor victime ale discriminării, inclusiv copiilor aflați în conflict cu legea și copiilor privați de libertate și plasați în instituții închise; subliniază că ar trebui facilitat accesul copiilor la justiție și la asistență specializată și că vârsta acestora trebuie să fie luată în considerare în cadrul procedurilor judiciare prin intermediul unor măsuri speciale de protecție;

56.

invită Consiliul și Comisia să abordeze, atunci când concep programe de ajutorare și în cadrul negocierii cu țările terțe a planurilor de acțiune în domeniul justiției și al afacerilor interne, problema justiției juvenile, ținând seama nu doar de ratificarea standardelor internaționale și regionale relevante, ci și de punerea în aplicare eficientă a acestora;

57.

invită Comisia și statele membre să promoveze coerența politicilor privind copiii, integrând aspectele privind drepturile copilului în alte mari domenii politice cum ar fi securitatea, schimbările climatice, migrația și eficacitatea ajutoarelor;

58.

solicită ca toate politicile UE, care ar putea avea efect asupra copiilor din țările terțe, să fie supuse unor evaluări consistente ale impactului asupra drepturilor copilului înainte de adoptarea acestora, precum și unor evaluări ulterioare; subliniază faptul că copiii ar trebui să fie considerați un grup separat și distinct, având în vedere că aceștia nu sunt afectați la fel ca adulții;

59.

salută inițiativa lansată în concluziile Consiliului sus-menționate de a coordona mai bine și de a consolida diviziunea muncii în domeniul drepturilor copilului, prin identificarea politicilor și activităților existente ale Comisiei și statelor membre în țări pilot;

60.

este preocupat de faptul că țările pilot nu au fost încă identificate și invită statele membre să colaboreze îndeaproape cu Comisia pentru a se asigura că acest exercițiu este implementat rapid;

61.

invită Comisia să elaboreze proceduri, valori de referință și indicatori pentru a asigura că drepturile copilului care au făcut obiectul unei abordări integratoare nu sunt scoase de pe ordinea de zi și împărtășește opinia Comisiei conform căreia, pe lângă abordarea integratoare a drepturilor copilului, sunt necesare de asemenea acțiuni specifice în cadrul fondurilor geografice și al Fondului european de dezvoltare, eventual în sectoare de importanță secundară;

62.

consideră că Parlamentul ar putea juca un rol mai coordonat și mai sistematic în monitorizarea angajamentelor UE privind copiii, de exemplu prin intermediul Raportului anual privind drepturile omului;

63.

sugerează ca adunările interparlamentare (Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE, Eurolat, Adunarea Parlamentară Euro-mediteraneană) să invite la reuniunile lor organizațiile pentru copii din țările gazdă și sprijină crearea unor forumuri interregionale de tineret, cum ar fi Platforma de tineret UE-Africa;

64.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și co-președinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/11

A.

întrucât transpunerea Directivei 2002/14/CE de către statele membre are loc cu întârziere și întrucât unele state membre s-au limitat la a prelua unele aspecte ale dispozițiilor minime aplicabile ale acesteia;

B.

întrucât criza financiară actuală va avea consecințe asupra economiei europene în ceea ce privește restructurările, fuziunile și delocalizările întreprinderilor la nivel european;

C.

întrucât Directiva 2002/14/CE are drept obiectiv instituirea unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor cu privire la viitorul întreprinderilor în care sunt angajați, precum și de consultare efectivă a lucrătorilor pentru a anticipa evoluțiile economice ale întreprinderilor respective;

D.

întrucât informarea și consultarea lucrătorilor reprezintă elemente centrale ale unei economii de piață sociale și nu ar trebui considerate drept un obstacol în calea dezvoltării economice a întreprinderilor;

E.

întrucât Uniunea Europeană numără 23 de milioane de întreprinderi cu mai puțin de 250 de salariați (ele reprezintă 99 % din întreprinderi, iar numărul total al angajaților lor depășește 100 de milioane de persoane) și întrucât instituțiile UE au datoria de a garanta și a ameliora dreptul lucrătorilor la informare și consultare,

1.

constată că transpunerea Directivei 2002/14/CE înregistrează o întârziere considerabilă în anumite state membre și că, prin urmare, evaluarea acesteia va necesita mai mult timp; subliniază, totuși, că în statele membre în care nu exista niciun sistem general de informare și de consultare a lucrătorilor, impactul acestei directive este evident;

2.

invită statele membre care nu au transpus corect Directiva 2002/14/CE să facă acest lucru cât mai curând posibil;

3.

consideră că măsurile luate de Comisie în acest sens trebuie să permită, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale ale statelor membre în cauză și cu partenerii sociali, o analiză mai amănunțită și o soluționare a aspectelor problematice identificate în legătură cu interpretarea Directivei 2002/14/CE sau cu conformitatea măsurilor de transpunere;

4.

constată că anumite state membre nu au ținut cont în cadrul măsurilor lor de transpunere a Directivei 2002/14/CE de anumite categorii de lucrători tineri, de femeile care lucrează cu normă parțială sau de lucrătorii cu contracte pe o perioadă determinată de scurtă durată; în aceste condiții, îndeamnă statele membre să își adapteze dispozițiile referitoare la calcularea efectivelor întreprinderilor în conformitate cu spiritul și litera directivei, pentru ca aceste calcule să se efectueze întotdeauna pe baza numărului real de lucrători, fără alte condiții;

5.

consideră oportun ca statele membre, respectând practicile lor naționale, să prevadă în mod precis condițiile și restricțiile referitoare la articolul 6 din Directiva 2002/14/CE în ceea ce privește informațiile confidențiale și să ia în considerare următoarele:

6.

solicită statelor membre ca, în măsurile lor de transpunere:

7.

solicită insistent statelor membre în care nu există sancțiuni eficace, proporționale și cu caracter de descurajare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), pentru cazurile de nerespectare a normelor care reglementează exercitarea dreptului la informarea și la consultarea lucrătorilor, să instituie astfel de sancțiuni;

8.

invită toate statele membre care nu dispun de un sistem de protecție a reprezentanților lucrătorilor să instituie un astfel de sistem;

9.

sugerează statelor membre în care protecția reprezentanților lucrătorilor este asigurată în mod tradițional printr-un acord negociat între organizațiile sindicale și asociațiile lucrătorilor să prevadă o protecție suplimentară ridicată pentru acești reprezentanți în cazul în care negocierile eșuează;

10.

consideră necesară elaborarea și punerea la dispoziția statelor membre a unei grile de sancțiuni ce ar putea fi aplicate angajatorilor care nu respectă dreptul la informarea și la consultarea lucrătorilor astfel cum este prevăzut în Directiva 2002/14/CE;

11.

subliniază că subsidiaritatea nu poate reprezenta un argument pentru ca statele membre să nu își îndeplinească obligațiile de a stabili sancțiuni suficient de severe astfel încât să descurajeze încălcarea Directivei 2002/14/CE de către angajatori;

12.

atrage atenția asupra jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene din 8 iunie 1994 (10), conform căreia statele membre al căror sistem procedural și instituțional este deficient au obligația să creeze mijloacele de drept corespunzătoare, prin care să se prevadă căi de atac administrative și judiciare adecvate, precum și sancțiuni adecvate, eficace, proporționale și disuasive împotriva angajatorilor care nu își respectă obligațiile de informare și consultare a lucrătorilor;

13.

invită statele membre ca, în așteptarea unei revizuiri a Directivei 2002/14/CE, să se orienteze după jurisprudența Curții de Justiție atunci când definesc căile de atac administrative sau judiciare și sancțiunile împotriva angajatorilor care nu își respectă obligațiile de informare și consultare a lucrătorilor;

14.

consideră necesar ca măsurile de transpunere adoptate de statele membre să garanteze că dreptul de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor rămâne un drept acordat în mod automat, în conformitate cu interpretarea corectă a Directivei 2002/14/CE;

15.

consideră că este necesar să se definească modalitățile de execuție a mandatului reprezentantului lucrătorilor, pentru ca acesta să se desfășoare în timpul orelor de lucru și să fie remunerat ca atare;

16.

consideră că este necesar să se garanteze reprezentanților lucrătorilor din domeniul administrației publice și din întreprinderile sectorului de stat și financiar aceleași drepturi la informare și consultare cu cele de care beneficiază și ceilalți lucrători;

17.

consideră că este necesar să se reexamineze domeniul de aplicare al utilizării consultării directe atunci când există o structură de reprezentare aleasă sau sindicală, evitând astfel ca angajatorul să intervină prin intermediul consultării directe în chestiuni care aparțin domeniului de negociere colectivă aflat în sarcina sindicatului, cum ar fi remunerațiile;

18.

solicită să se examineze necesitatea modificării pragurilor efectivelor întreprinderii sau ale unității începând cu care se aplică Directiva 2002/14/CE, pentru a exclude doar microîntreprinderile din domeniul de aplicare a acesteia;

19.

atrage atenția statelor membre că, dacă există în continuare îndoieli cu privire la definiția precisă a noțiunii de „întreprindere” din Directiva 2002/14/CE, jurisprudența Curții de Justiție în domeniu este amplă și invită statele membre să facă referire la aceasta în cadrul măsurilor lor de transpunere, ceea ce va evita acțiunile în neîndeplinirea obligațiilor;

20.

solicită insistent Comisiei să ia, cât mai curând posibil, măsuri care să permită o bună transpunere a Directivei 2002/14/CE de către statele membre, verificând toate aspectele care prezintă lacune sau dificultăți, precum dispozițiile și practicile naționale aplicabile calculării efectivelor întreprinderii, utilizarea dispozițiilor specifice prevăzute la articolul 3 alineatele (2) și (3) și garanțiile care ar trebui aplicate clauzei de confidențialitate prevăzute la articolul 6; solicită Comisiei să inițieze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu au transpus deloc directiva sau care nu au transpus-o corect;

21.

invită Comisia să prezinte un raport de evaluare privind rezultatele obținute în urma aplicării Directivei 2002/14/CE în ceea ce privește consolidarea dialogului social, capacitatea de anticipare, prevenirea și șansele de angajare pe piața muncii, dar și în ceea ce privește capacitatea de a evita dificultățile administrative, juridice și financiare dintre întreprinderile mici și mijlocii, adăugând, după caz, propuneri adecvate;

22.

salută propunerea de regulament al Consiliului privind statutul societății private europene (COM(2008)0396), care ține cont de nevoile micilor întreprinderi;

23.

solicită Comisiei, care este responsabilă de monitorizarea fuziunilor și a preluărilor, să vegheze asupra respectării regulilor instituite prin legislația națională și comunitară privind informarea și consultarea lucrătorilor atunci când se iau decizii referitoare la fuziuni și preluări;

24.

consideră că informațiile care în cazul divulgării pot aduce prejudicii economice deosebit de grave unei întreprinderi ar trebui să rămână strict confidențiale, până în momentul în care se ia o decizie finală cu privire la aspectele economice de fond ce privesc întreprinderea (de exemplu, sub forma unei declarații de intenție);

25.

invită Comisia să promoveze periodic îmbunătățirile aduse dreptului lucrătorilor de a fi informați și consultați și să includă acest aspect pe ordinea de zi a dialogului social european, atât la nivel interprofesional, cât și la nivel sectorial;

26.

invită Comisia să încurajeze partenerii sociali să influențeze într-un mod proactiv și pozitiv punerea în aplicare la nivel național, de exemplu prin diseminarea bunelor practici;

27.

invită Comisia să ia inițiative cât mai curând posibil pentru a consolida o cultură efectivă de cooperare între partenerii sociali din Uniune în domeniul informării și consultării lucrătorilor, ținând seama de natura subiectelor și de caracteristicile și dimensiunea întreprinderilor;

28.

constată cu satisfacție că acordul încheiat între Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi referitor la Convenția din 2006 privind munca în domeniul maritim face referire la consultare legat de anumite aspecte, cum ar fi riscurile pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor sau rezilierea anticipată a contractelor;

29.

salută inițiativa Comisiei, exprimată în Comunicarea sa din 10 octombrie 2007 privind „reexaminarea cadrului social de reglementare în perspectiva unor locuri de muncă mai multe și mai bune pentru profesiile din sectorul maritim din UE” (COM(2007)0591), de abordare a Directivei 2002/14/CE și o invită, în acest sens, să reexamineze în detaliu posibilitatea de derogare de la aplicarea Directivei 2002/14/CE menționată la articolul 3 alineatul (3);

30.

solicită Comisiei să examineze cerințele de coordonare a Directivelor 94/45/CE, 98/59/CE, 2001/23/CE, 2001/86/CE, 2002/14/CE, 2003/72/CE și a Regulamentului (CE) nr. 2157/2001, pentru a studia necesitatea efectuării unor eventuale modificări în scopul de a elimina suprapunerile și contradicțiile; consideră că eventualele modificări ar trebuie efectuate simultan;

31.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/16

A.

întrucât modelul social european s-a constituit în special pe baza unui nivel ridicat de servicii, produse și locuri de muncă generate de economia socială, precum și cu sprijinul capacităților de anticipare și de inovare dezvoltate de promotorii săi;

B.

întrucât economia socială se bazează pe o paradigmă socială care corespunde principiilor fundamentale ale modelului european social și de bunăstare; întrucât economia socială are un rol cheie în prezent în păstrarea și consolidarea acestui model prin reglementarea producției și prin furnizarea de numeroase servicii sociale de interes general;

C.

întrucât, în consecință, modelele de economie socială ar trebui valorificate pentru a atinge obiectivele comune care se vor regăsi în ansamblul politicilor UE în ceea ce privește creșterea economică, ocuparea unui loc de muncă, formarea și serviciile destinate persoanelor;

D.

întrucât bogăția și echilibrul unei societăți provin din diversitatea sa, iar economia socială contribuie activ la aceasta prin ameliorarea și consolidarea modelului social european și prin crearea unui model distinctiv de întreprindere care permite economiei sociale să contribuie la o creștere stabilă și durabilă;

E.

întrucât valorile economiei sociale corespund într-o mare măsură obiectivelor UE de integrare socială și întrucât ar trebui să se creeze o legătură între aceasta și locurile de muncă decente, formarea și reintegrarea profesională; întrucât economia socială a arătat că poate ameliora considerabil statutul social al persoanelor dezavantajate - lucru demonstrat, de exemplu, de cooperativele de microcredite create de Profesor Mohammed Yunus, laureat al Premiului Nobel, care, facilitând incluziunea financiară, a sporit influența femeilor – și că are o capacitate substanțială de inovare socială, sprijinindu-i pe cei care se confruntă cu dificultăți să găsească ei înșiși soluții la problemele lor sociale, de exemplu în ceea ce privește reconcilierea vieții profesionale cu cea privată, egalitatea de gen, calitatea vieții de familie și abilitatea de a îngriji copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap;

F.

întrucât economia socială reprezintă 10 % din ansamblul întreprinderilor europene, respectiv 2 milioane de întreprinderi și, respectiv, 6 % din totalul locurilor de muncă, și are un potențial ridicat de a genera și a menține locuri de muncă stabile, în mare parte datorită naturii activităților sale, care nu pot fi delocalizate;

G.

întrucât întreprinderile din economia socială sunt de regulă întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) care contribuie la un model economic durabil în care persoanele sunt mai importante decât capitalul și întrucât astfel de întreprinderi sunt adesea prezente pe piața unică și trebuie, prin urmare, să garanteze că activitățile lor respectă dispozițiile legislative relevante;

H.

întrucât economia socială s-a dezvoltat din anumite forme de organizare și/sau juridice ale întreprinderilor, cum ar fi cooperativele, societățile mutuale, asociațiile, întreprinderile și organizațiile sociale, fundațiile și alte forme existente în fiecare stat membru; întrucât economia socială cuprinde o gamă de denumiri utilizate în diversele state membre, precum „economie solidară” și „al treilea sector”; întrucât, chiar dacă nu sunt descrise ca făcând parte din „economia socială” în toate statele membre, peste tot în Uniunea Europeană există activități comparabile care au aceleași caracteristici;

I.

întrucât trebuie să se recunoască statutul anumitor forme de organizare care fac parte din economia socială la nivelul UE, ținându-se seama de normele pieței interne pentru a reduce obstacolele birocratice în calea obținerii de finanțare comunitară;

J.

întrucât economia socială acordă prioritate unui model de întreprindere care nu se poate caracteriza nici prin dimensiuni, nici prin sectoarele în care își desfășoară activitatea, ci prin respectarea unor valori comune printre care se numără supremația democrației, a participării actorilor sociali, a persoanei și a obiectivelor sociale asupra capitalului; apărarea și aplicarea principiului solidarității și al responsabilității; comuniunea între interesele membrilor utilizatori și interesul general; controlul democratic exercitat de membri; adeziunea voluntară și deschisă; autonomia de gestiune și independența față de autoritățile publice; alocarea celei mai mari părți a excedentului pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă și de furnizare de servicii membrilor în conformitate cu interesul general;

K.

întrucât, în pofida importanței crescânde a economiei sociale și a organizațiilor care fac parte din ea, economia socială rămâne un sector puțin cunoscut și constituie adesea o țintă a criticilor derivate din abordări tehnice neadecvate; întrucât una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă economia socială în UE și în unele dintre statele membre este invizibilitatea sa instituțională, cauzată de particularitățile sistemelor contabile naționale;

L.

întrucât intergrupul pentru economie socială din cadrul Parlamentului European a desfășurat activități detaliate,

1.

subliniază că economia socială joacă un rol de esențial în economia europeană combinând profitabilitatea cu solidaritatea, creând locuri de muncă de bună calitate, consolidând coeziunea socială, economică și regională, generând capital social, promovând cetățenia activă, solidaritatea și un tip de economie care acordă prioritate oamenilor și sprijinind dezvoltarea durabilă și inovarea socială, tehnologică și de mediu;

2.

consideră importantă economia socială, atât din punct de vedere simbolic, cât și din perspectiva performanței pentru consolidarea democrației industriale și economice;

3.

recunoaște că economia socială nu va putea prospera și nu își va putea fructifica întregul potențial decât dacă beneficiază de condiții politice, legislative și operaționale adecvate, ținând cont în mod adecvat de bogăția diversității instituțiilor din economia socială și de trăsăturile specifice ale acestora;

4.

consideră că întreprinderile din economia socială nu ar trebui să fie supuse aceleiași aplicări a regulilor de concurență ca alte întreprinderi și că acestea au nevoie de un cadru juridic sigur, bazat pe recunoașterea valorilor lor specifice, pentru a-și putea desfășura activitatea în condiții echitabile de concurență cu celelalte întreprinderi;

5.

subliniază faptul că un sistem economic în care întreprinderile din economia socială joacă un rol mai semnificativ ar reduce expunerea la speculații pe piețele financiare în care unele societăți private nu sunt supuse supravegherii acționarilor și organismelor de reglementare;

6.

reamintește că diversitatea formelor de întreprinderi este recunoscută în Tratatul CE, precum și prin adoptarea statutului societății cooperative europene;

7.

reamintește că, în mai multe rânduri, Comisia a recunoscut conceptul de economie socială;

8.

invită Comisia să promoveze economia socială în noile sale politici și să apere „abordarea diferită a antreprenoriatului” din cadrul economiei sociale, al cărei motor principal nu este rentabilitatea financiară, ci rentabilitatea socială, astfel încât caracteristicile specifice economiei sociale să fie luate în considerare în mod adecvat la elaborarea cadrelor juridice;

9.

consideră că Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să recunoască economia socială și părțile implicate în aceasta - cooperative, societăți mutuale, asociații și fundații - în legislațiile și politicile lor; sugerează ca aceste măsuri să cuprindă accesul ușor la credite și la scutiri fiscale, dezvoltarea microcreditelor, crearea unor statute europene pentru asociații, fundații și societăți mutuale, precum și o finanțare UE adaptată și stimulente pentru a sprijini mai bine organizațiile din domeniul economiei sociale care operează în sectoarele de pe piață și din afara pieței și care sunt create în scopul utilității sociale;

10.

constată că recunoașterea statutelor europene ale asociațiilor, ale societăților mutuale și ale fundațiilor este necesară pentru a garanta că întreprinderile din economia socială beneficiază de un tratament egal în cadrul legislației privind piața internă; consideră că retragerea propunerilor Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un statut al asociației europene și de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un statut al societății mutuale europene (COM(1991)0273) constituie un mare pas înapoi pentru dezvoltarea acestor forme de economie socială în cadrul Uniunii Europene; îndeamnă, prin urmare, Comisia să își revizuiască programul de lucru în consecință;

11.

invită Comisia să dea curs raportului de fezabilitate privind statutul fundației europene care va fi publicat înainte de sfârșitul lui 2008 și să inițieze un studiu de impact pentru statutul asociației europene și cel al societății mutuale europene;

12.

invită Comisia și statele membre să dezvolte un cadru legal care să recunoască componentele economiei sociale;

13.

invită Comisia să se asigure că societatea privată europeană va fi o formă de societate care poate fi adoptată pentru orice tip de activitate;

14.

invită Comisia să instituie norme clare pentru a stabili entitățile care pot funcționa în mod legal ca întreprinderi din economia socială creând bariere legale eficiente pentru a împiedica accesul la acest sistem, astfel încât nicio organizație care nu aparține economiei sociale să nu poată beneficia de finanțare destinată întreprinderilor din economia socială sau de politicile publice concepute să încurajeze întreprinderile din economia socială;

15.

invită Comisia și statele membre să susțină crearea unor registre statistice naționale pentru întreprinderile din economia socială, să întocmească conturi naționale satelit pe sectoare instituționale și pe sectoare de activitate și să permită includerea acestor date în Eurostat, folosind și competențele disponibile în universități;

16.

subliniază faptul că evaluarea economiei sociale este complementară evaluării instituțiilor nonprofit; invită Comisia și statele membre să promoveze utilizarea Ghidului ONU privind instituțiile nonprofit în sistemul conturilor naționale și să elaboreze conturi satelit care să permită îmbunătățirea vizibilității instituțiilor nonprofit și a organizațiilor din economia socială;

17.

susține că diversele componente ale economiei sociale ar trebui să fie recunoscute în dialogul social sectorial și intersectorial al UE și sugerează că atât Comisia, cât și statele membre ar trebui să încurajeze puternic procesul de includere a actorilor din economia socială în concertările sociale și dialogul civil;

18.

atrage atenția asupra faptului că întreprinderile și organizațiile din economia socială contribuie la consolidarea spiritului antreprenorial, facilitează o mai bună funcționare democratică a universului antreprenorial, integrează responsabilitatea socială și promovează integrarea socială activă a categoriilor vulnerabile;

19.

subliniază faptul că angajatorii din economia socială constituie agenți importanți de reinserție și salută eforturile acestora de a crea și menține locuri de muncă de înaltă calitate, bune și stabile, precum și de a investi în lucrători; invită Comisia și statele membre să sprijine și să consolideze economia socială în rolul acesteia de bun angajator și să îi respecte statutul special;

20.

subliniază faptul că economia socială contribuie la rectificarea a trei dezechilibre majore de pe piața muncii: șomajul, instabilitatea locurilor și muncă și excluderea socială și de pe piața muncii a șomerilor; în plus, constată că economia socială joacă un rol important în îmbunătățirea ocupării forței de muncă și creează locuri de muncă care nu sunt, în mod normal, delocalizate, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

21.

consideră că sprijinul acordat de statele membre întreprinderilor din economia socială ar trebui interpretat ca o investiție reală în crearea unor rețele de solidaritate care pot să consolideze rolul comunităților și autorităților locale în elaborarea politicilor sociale;

22.

consideră că problemele sociale necesită reflecție, dar că, în circumstanțele actuale, este nevoie într-o mai mare măsură de acțiune; consideră că cele mai multe probleme sociale ar trebui soluționate la nivel local, pentru a soluționa situații și probleme practice; consideră că, pentru a fi eficiente, astfel de acțiuni necesită norme stricte de coordonare, ceea ce implică o cooperare strânsă între autoritățile publice și întreprinderile din economia socială;

23.

constată că, prin faptul că sunt puternic ancorate la nivel local, întreprinderile din economia socială permit crearea unor legături între cetățeni și organele lor de reprezentare regionale, naționale și europene și sunt astfel în măsură să contribuie la o guvernare UE eficace din punctul de vedere al coeziunii sociale; apreciază eforturile pe care întreprinderile și organizațiile din economia socială le depun pentru a se regrupa în cadrul unor platforme de coordonare la nivelul Uniunii Europene;

24.

subliniază faptul că economia socială are un rol cheie în realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona de creștere durabilă și ocupare completă a forței de muncă, deoarece contracarează numeroasele dezechilibre de pe piața muncii, în special prin sprijinirea ocupării forței de muncă feminine, creează și oferă servicii de asistență comunitară (cum ar fi servicii sociale, medicale și de asigurări sociale) și creează și menține configurația economică a societății, contribuind astfel la dezvoltarea locală și la coeziunea socială;

25.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să ia măsuri pentru instituirea unui cadru pentru agenda economiei sociale, deoarece acest lucru ar consolida competitivitatea și capacitatea de inovare la nivel local și la nivelul UE, dată fiind abilitatea economiei sociale de a genera stabilitate într-un context de economii predominant ciclice, prin redistribuirea și reinvestirea profiturilor la nivel local, dacă este cazul, prin promovarea unei culturi antreprenoriale, prin corelarea activităților economice cu necesitățile pe plan local, prin sprijinirea activităților aflate în pericol (cum ar fi meșteșugurile) și prin generarea de capital social;

26.

invită autoritățile competente și operatorii din acest sector să analizeze și să consolideze rolul femeilor în economia socială, atât în termeni cantitativi, având în vedere rata ridicată de ocupare a femeilor în toate activitățile sectorului, inclusiv asociațiile și voluntariatul, cât și în ceea ce privește calitatea și aspectele organizatorice ale muncii și furnizării de servicii; își exprimă preocuparea cu privire la problema persistentă a integrării verticale, chiar și în cadrul economiei sociale, care limitează participarea femeilor la procesul decizional;

27.

invită guvernele și autoritățile locale ale statelor membre, precum și operatorii din acest sector să încurajeze și să sprijine eventualele sinergii care ar putea fi generate în sectorul serviciilor de părțile implicate în economia socială și de utilizatorii acesteia, prin lărgirea domeniului de participare, consultare și responsabilitate comună;

28.

invită Comisia să țină seama de realitățile economiei sociale la revizuirea politicii privind ajutorul de stat, având în vedere faptul că micile întreprinderi și organizațiile care își desfășoară activitatea la nivel local se confruntă cu dificultăți importante în ceea ce privește accesul la finanțare, în special în cursul crizei economice și financiare actuale; de asemenea, invită Comisia să nu obstrucționeze legislația națională privind societățile comerciale și dispozițiile fiscale, cum ar fi cele aplicabile cooperativelor din sectorul bancar și din sectorul distribuției, care operează pe baza principiilor reciprocității, democrației corporative, transmiterii patrimoniului între generații, indivizibilității rezervelor, solidarității, eticii muncii și eticii comerciale;

29.

evidențiază faptul că o parte dintre întreprinderile din economia socială sunt microîntreprinderi și întreprinderi mici care s-ar putea să nu dispună de resursele necesare pentru a acționa pe piața internă și pentru a participa la programele naționale și ale UE și propune să se creeze acțiuni de sprijin și instrumente specifice care să le permită să contribuie într-o mai mare măsură la creșterea economică durabilă în Uniunea Europeană, precum și să faciliteze, în cazul unei crize comerciale, posibilitatea de a transforma întreprinderile în societăți deținute de angajați;

30.

invită Comisia și statele membre să dezvolte programe adresate întreprinderilor sociale existente și potențiale care să ofere sprijin financiar, informații, consultanță și formare și să simplifice procesul de constituire (inclusiv prin reducerea cerințelor privind capitalul inițial al societăților comerciale), pentru a le ajuta să facă față unei economii din ce în ce mai globalizate, afectate în prezent de o criză financiară;

31.

subliniază faptul că întreprinderile din economia socială se confruntă cu mai multe dificultăți decât companiile mari, de exemplu în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale, obținerea de finanțare și accesul la noi tehnologii și la informații;

32.

atrage atenția asupra importanței economiei sociale în ceea ce privește serviciile de interes general; atrage atenția asupra valorii adăugate create de rețelele integrate de tip public-privat, precum și asupra riscului de exploatare, care se manifestă, de exemplu, prin externalizarea având ca scop reducerea costurilor pentru autoritățile publice, nu în ultimul rând prin utilizarea de contribuții sub formă de muncă voluntară;

33.

îndeamnă Comisia să își continue activitățile de comunicare și de clarificare cu părțile interesate, să susțină statele membre în ceea ce privește serviciile de interes general și serviciile sociale de interes general și să utilizeze metoda grupării indicatorilor;

34.

solicită Comisiei să se asigure că la elaborarea politicilor europene sunt luate în considerare caracteristicile economiei sociale (obiective, valori și metode de lucru) și în special, să includă economia socială în politicile și strategiile sale din domeniul social, economic și în materie de dezvoltare a întreprinderilor, în special în cadrul „Small Business Act” pentru Europa (COM(2008)0394); solicită ca, atunci când este afectată economia socială, să se realizeze evaluări de impact și ca interesele economiei sociale să fie respectate și să li se acorde prioritate; în plus, îndeamnă Comisia să reanalizeze posibilitatea reinstituirii unui serviciu intersectorial pentru economia socială, care să creeze legătura dintre direcțiile generale pertinente;

35.

solicită Comisiei să se asigure că Observatorul pentru IMM-urile europene include în mod sistematic întreprinderile din economia socială în anchetele sale și să facă recomandări privind măsuri de asistență pentru funcționarea și dezvoltarea acestora; invită, de asemenea, Comisia să ia măsurile necesare pentru a permite întreprinderilor din economia socială să își creeze legături în rețeaua europeană de sprijin e-afaceri și să fie promovate în cadrul acestei rețele;

36.

invită statele membre să sprijine organizațiile mici și mijlocii din economia socială care doresc să își reducă dependența de subvenții și să își sporească durabilitatea;

37.

solicită Comisiei să invite participanții la economia socială să se alăture forumurilor permanente de dialog și să participe la lucrările grupurilor de experți la nivel înalt care ar putea viza economia socială și să coopereze cu acestea; invită Comisia să contribuie la consolidarea structurilor de reprezentare ale economiei sociale la nivel regional, național și comunitar și să creeze un cadru legal pentru promovarea parteneriatului activ dintre autoritățile locale și întreprinderile din economia socială;

38.

invită Comisia să promoveze dialogul dintre agențiile publice și reprezentanții din economia socială la nivel național și comunitar și să stimuleze astfel înțelegerea reciprocă și să promoveze bunele practici;

39.

solicită Comisiei să sprijine grupul european de reflecție privind băncile cooperative constituit prin asocierea acestui sector sau alte servicii financiare care ar putea fi de interes pentru organizațiile din economia socială, grup care să analizeze modul în care aceste entități specifice economiei sociale și-au desfășurat activitatea la nivelul UE până în prezent – în special în cursul actualei crize financiare și de credit mondiale – și modul în care acestea vor evita riscuri viitoare de acest fel;

40.

solicită Comisiei să examineze reactivarea liniei bugetare specifice economiei sociale;

41.

solicită să se instituie programe care să promoveze experimentarea de noi modele economice și sociale și să se inițieze programe-cadru de cercetare, incluzând aspectele economiei sociale în cererile de propuneri din cel de-al Șaptelea Program cadru, să se aibă în vedere utilizarea unui „multiplicator” aplicat datelor din statisticile oficiale și să se introducă instrumente pentru măsurarea creșterii economice din punct de vedere calitativ și cantitativ;

42.

solicită Comisiei și statelor membre să integreze o dimensiune de „economie socială” în elaborarea politicilor comunitare și naționale și în programele europene destinate întreprinderilor din domeniul cercetării, al inovării, al finanțării, al dezvoltării regionale și al cooperării pentru dezvoltare, să susțină crearea de programe de formare în materie de economie socială pentru administratorii europeni, naționali și locali și să asigure accesul întreprinderilor din economia socială la programe și acțiuni de dezvoltare și relații externe;

43.

îndeamnă statele membre să prevadă proiecte de formare, în domeniul învățământului superior, universitar și al formării profesionale, care să vizeze sensibilizarea cu privire la economia socială și la inițiativele antreprenoriale fondate pe valorile acesteia;

44.

invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea competențelor și a profesionalismului în acest sector pentru a crește rolul economiei sociale în cadrul integrării pe piața muncii;

45.

invită Comisia să elaboreze un cadru juridic al UE care să permită crearea și menținerea unor parteneriate teritoriale între sectorul economiei sociale și autoritățile locale și să stabilească criterii pentru recunoașterea și consolidarea economiei sociale, facilitarea dezvoltării locale durabile și promovarea interesului general;

46.

invită Comisia să creeze condiții care să faciliteze investițiile în economia socială, în special prin fonduri de investiți, împrumuturi garantate și subvenții;

47.

solicită Comisiei să reevalueze:

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor și Comitetului pentru protecție socială.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/23

A.

Α. întrucât sănătatea mintală și bunăstarea sunt elemente esențiale pentru calitatea vieții persoanelor și pentru societate în ansamblul ei și reprezintă factori-cheie ai obiectivelor Strategiei de la Lisabona a UE și ai strategiei revizuite de dezvoltare durabilă, iar prevenirea, depistarea timpurie, intervenția și tratamentul tulburărilor psihice reduc semnificativ consecințele personale, financiare și sociale ale acestora;

B.

întrucât diferite documente strategice ale UE au subliniat importanța sănătății mintale în îndeplinirea acelor obiective, precum și necesitatea unor măsuri practice în acest sens;

C.

întrucât valoarea adăugată a strategiei comunitare în materie de sănătate mintală constă în primul rând în prevenire și în promovarea drepturilor omului și a drepturilor civile ale persoanelor cu probleme de sănătate mintală;

D.

întrucât problemele de sănătate mintală sunt larg răspândite în Europa, iar o persoană din patru suferă de probleme de sănătate mintală cel puțin o dată în viață, iar un număr mult mai mare de persoane sunt afectate în mod indirect și întrucât standardele în materie de îngrijire a sănătății mintale diferă considerabil de la un stat membru la altul, în special în ceea ce privește statele membre vechi și unele state membre noi;

E.

întrucât aspectele legate de gen ar trebui luate în considerare atunci când se abordează tema sănătății mintale și întrucât mai multe femei decât bărbați suferă de tulburări psihice și mai mulți bărbați decât femei se sinucid;

F.

întrucât sinuciderea rămâne o cauză semnificativă a morții premature în Europa, numărul deceselor în UE ridicându-se la peste 50 000 pe an, și întrucât, în nouă din zece cazuri, aceasta este precedată de evoluția unor tulburări psihice, adesea depresia; întrucât, de asemenea, rata sinuciderilor și a tentativelor de sinucidere în rândul persoanelor aflate la închisoare sau în detenție este mai mare decât în rândul populației generale;

G.

întrucât elaborarea unor politici de reducere a cazurilor de depresie și sinucidere se află în corelație directă cu protejarea demnității umane;

H.

întrucât, deși depresia reprezintă una dintre cele mai frecvente și mai grave tulburări psihice, măsurile de combatere a acesteia rămân adesea ineficiente și întrucât doar un număr redus de state membre au pus în aplicare programe de prevenire;

I.

întrucât, în prezent, se constată încă un nivel insuficient de înțelegere și de investiții pentru promovarea sănătății mintale și prevenirea tulburărilor psihice, precum și o lipsă a sprijinului pentru cercetarea medicală și pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală;

J.

întrucât, pe plan financiar, costurile problemelor de sănătate mintală pentru societate se ridică, potrivit estimărilor, la un nivel între 3 % și 4 % din PIB-ul statelor membre și întrucât, în 2006, costul acestor probleme pentru UE a fost de 436 000 de milioane de euro, cea mai mare parte a fondurilor fiind cheltuite în afara sistemului de sănătate, în special datorită absenței sistematice de la locul de muncă, incapacității de muncă și pensionării anticipate, iar costurile estimate nu reflectă în multe cazuri sarcina financiară suplimentară a comorbidității, care prezintă un risc mai mare de a afecta persoanele cu probleme de sănătate mintală;

K.

întrucât decalajele sociale și economice pot spori problemele de sănătate mintală și întrucât frecvența acestor probleme este mai mare în cadrul grupurilor vulnerabile și al grupurilor marginalizate, cum ar fi șomerii, imigranții, deținuți și foști deținuți, utilizatorii de substanțe psihotrope, persoanele cu handicap și persoanele cu boli cronice și întrucât acțiunile specifice și politicile adecvate sunt necesare pentru a sprijini integrarea și incluziunea socială a acestora;

L.

întrucât există decalaje semnificative între statele membre și în interiorul acestora în domeniul sănătății mintale, inclusiv în ceea ce privește tratamentul și integrarea socială;

M.

întrucât, în comparație cu restul populației, persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt mai expuse riscului de a dezvolta o boală fizică și au mai puține șanse de a beneficia de un tratament al acestor boli fizice;

N.

întrucât, în condițiile în care sănătatea fizică și mintală prezintă o importanță egală și există o interacțiune între acestea, adesea problemele de sănătate mintală rămân adesea nediagnosticate sau subestimate și beneficiază de un tratament inadecvat;

O.

întrucât, în majoritatea statelor membre a existat o tranziție de la îngrijirea pe termen lung în instituții specializate la modul de viață asistat în cadrul comunității și întrucât acest proces a avut loc totuși fără o planificare și o finanțare adecvată, fără mecanisme de control și adesea cu reduceri ale alocărilor bugetare, ceea ce amenință să conducă la reinternarea în instituții specializate a mii de cetățeni cu boli psihice;

P.

întrucât în 2008 a fost înființată platforma europeană pentru sănătatea mintală și sănătatea fizică, aceasta reunind reprezentanți la nivel înalt ai principalelor organizații;

Q.

întrucât în primii ani de viață ai unei persoane se pun bazele sănătății mintale pe tot parcursul vieții și întrucât tulburările psihice sunt răspândite în rândul tinerilor, diagnosticarea și tratamentul precoce fiind de o importanță crucială în cazul acestora;

R.

întrucât îmbătrânirea populației UE atrage adesea apariția mai frecventă a tulburărilor neurodegenerative;

S.

întrucât discriminarea și excluderea socială cu care se confruntă persoanele cu probleme de sănătate mintală și familiile lor nu sunt doar consecințele tulburărilor psihice, ci și ale stigmatizării, marginalizării și excluderii sociale cu care se confruntă acestea și reprezintă factori de risc care le îngreunează procesul de obținere a asistenței și tratamentului necesar;

T.

întrucât Uniunea Europeană a declarat 2010 Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale;

U.

întrucât, în urma cercetărilor, se obțin noi date în ceea ce privește dimensiunea socială și cea medicală a sănătății mintale și întrucât au mai rămas totuși lacune semnificative și, prin urmare, ar trebui să se asigure că nu intervin obstacole în calea eforturilor depuse în domeniul cercetărilor medicale (publice sau private) prin impunerea unei serii de cerințe administrative (deseori covârșitoare) sau restricții excesive asupra utilizării modelelor pertinente pentru dezvoltarea de medicamente sigure și eficace;

V.

întrucât dificultățile de învățare (handicapul mintal) prezintă multe caracteristici comune și creează nevoi similare cu cele ale tulburărilor psihice;

W.

întrucât sunt esențiale ameliorări substanțiale în formarea profesioniștilor din domeniul medical care intră în contact cu persoanele afectate de boli psihice, inclusiv a medicilor și a membrilor corpului judiciar;

X.

întrucât tulburările psihice sunt pe primul loc în ceea ce privește morbiditatea umană,

1.

salută adoptarea Pactului european pentru sănătate mintală și bunăstare și recunoașterea sănătății mintale și a bunăstării drept o direcție prioritară de acțiune;

2.

sprijină cu fermitate încurajarea cooperării și a sprijinirii acțiunii comune dintre instituțiile UE, statele membre, autoritățile regionale și locale și partenerii sociali în cinci domenii prioritare pentru promovarea sănătății mintale și a bunăstării populației, inclusiv a tuturor grupurilor de vârstă și a diferitelor genuri, a grupurilor de diferite origini etnice și a grupurilor socio-economice, combaterea stigmatizării și a excluderii sociale, consolidarea acțiunii preventive și a autoajutorării și acordarea de sprijin și tratament adecvat persoanelor cu probleme de sănătate mintală, precum și familiilor și personalului de îngrijire; subliniază că orice astfel de cooperare trebuie să respecte pe deplin principiul subsidiarității;

3.

invită statele membre să atragă atenția asupra importanței stării de sănătate mintală, orientându-se în special spre personalul medical și grupurile țintă precum părinții, profesorii, grupurile care furnizează servicii sociale și juridice, angajatorii, personalul de îngrijire și, în mod special, publicul larg;

4.

invită statele membre ca, în cooperare cu Comisia și Eurostat să contribuie la sporirea nivelului de cunoștințe în legătură cu sănătatea mintală și cu relația dintre sănătatea mintală și o viață sănătoasă, prin instituirea unor mecanisme pentru schimbul și diseminarea de informații în mod clar, ușor accesibil și comprehensibil;

5.

invită Comisia să propună indicatori comuni pentru îmbunătățirea comparabilității datelor și pentru facilitarea schimbului de bune practici și a cooperării între statele membre în vederea promovării sănătății mintale;

6.

consideră că ar trebui să se acorde atenție prevenirii problemelor de sănătate mintală prin intermediul intervenției sociale, punând pe primul plan grupurile cele mai vulnerabile; subliniază faptul că, în cazurile în care prevenirea este insuficientă, ar trebui încurajat și facilitat accesul nediscriminatoriu la servicii terapeutice și că persoanele cu probleme de sănătate mintală ar trebui să aibă un acces deplin la informațiile privind forme inovatoare de tratament;

7.

invită UE să utilizeze facilitățile de finanțare puse la dispoziție prin cel de-al șaptelea program-cadru pentru a putea efectua în continuare cercetări în domeniul sănătății mintale, al bunăstării și al interacțiunii dintre problemele de sănătate mintală și fizică; invită statele membre să exploreze posibilitățile de finanțare a inițiativelor din domeniul sănătății mintale în cadrul Fondului social european și al Fondului european pentru dezvoltare regională;

8.

invită statele membre să utilizeze cât mai eficient resursele comunitare și naționale disponibile pentru a promova sănătatea mintală și pentru a organiza programe de sensibilizare și de formare pentru toate persoanele care ocupă poziții-cheie, cu scopul de a promova diagnosticarea precoce, intervenția imediată în cazul problemelor de sănătate mintală și gestionarea adecvată a acestora;

9.

invită Comisia să efectueze și să publice un studiu cu privire la serviciile aferente bolilor psihice și la politicile de promovare a sănătății mintale pe teritoriul UE;

10.

invită statele membre să adopte Rezoluția ONU 46/119 privind protecția persoanelor cu boli psihice și îmbunătățirea îngrijirii în domeniul sănătății mintale, redactată de Comisia pentru drepturile omului a Organizației Națiunilor Unite și adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1991;

11.

invită statele membre să acorde persoanelor cu probleme de sănătate mintală dreptul de a avea acces egal, deplin și corespunzător la educație, formare și locuri de muncă, în conformitate cu principiile învățării pe parcursul întregii vieți, și să se asigure că acestea beneficiază de un sprijin adecvat nevoilor lor;

12.

subliniază necesitatea unei planificări clare și pe termen lung în scopul furnizării unor servicii de sănătate mintală de înaltă calitate, accesibile și universale, prestate în cadrul comunității sau în regim de internare, precum și a adoptării unor criterii de monitorizare de către organisme independente; solicită o mai bună cooperare și comunicare între personalul din domeniul asistenței medicale primare și cel din domeniul sănătății mintale, pentru a putea aborda în mod eficient problemele de sănătate mintală și fizică, încurajând o abordare globală care să țină seama de profilul general al indivizilor din punct de vedere al sănătății mintale și fizice;

13.

invită statele membre să introducă controale sistematice pentru depistarea problemelor de sănătate mintală în cadrul serviciilor de sănătate generale și a problemelor de sănătate fizică în cadrul serviciilor de sănătate mintală; în plus, invită statele membre să instituie un model de îngrijire cuprinzător;

14.

solicită Comisiei să urmărească și să înregistreze experiențele pacienților cu privire la efectele secundare ale medicamentelor prin intermediul orientărilor Agenției Europene pentru Medicamente;

15.

solicită Comisiei să extindă mandatul Centrului european de prevenire și control al bolilor pentru a include sănătatea mintală;

16.

invită Comisia să difuzeze rezultatele conferințelor tematice care vor avea loc în vederea punerii în aplicare a obiectivelor Pactului european și să propună un „Plan de acțiune european pentru sănătatea mintală, cercetarea medicală și bunăstarea cetățenilor”;

17.

încurajează instituirea unei platforme UE pentru sănătate mintală și bunăstare, pentru punerea în aplicare a Pactului european, care să fie compusă din reprezentanți ai Comisiei, ai Președinției Consiliului, ai Parlamentului, ai OMS, utilizatori ai serviciilor și persoane cu probleme de sănătate mintală, familii, personal de îngrijire, ONG-uri, industria farmaceutică, cadre universitare și alte părți interesate relevante și, același timp, deplânge faptul că nu a fost adoptată o directivă la nivel european, astfel cum s-a solicitat în rezoluția sus-menționată a Parlamentului European privind Cartea verde a Comisiei referitoare la îmbunătățirea sănătății mintale a populației;

18.

invită Comisia să mențină propunerea pentru o strategie europeană privind sănătatea mintală și bunăstarea ca obiectiv pe termen lung;

19.

invită statele membre să elaboreze acte legislative de actualitate în materie de sănătate mintală, care să fie în concordanță cu obligațiile internaționale privind drepturile omului – egalitatea și eliminarea discriminării, inviolabilitatea vieții personale, autonomia, integritatea corporală, dreptul la informare și participare – și care să codifice și să consacre principiile, valorile și obiectivele de bază ale politicii de sănătate mintală;

20.

solicită adoptarea unor orientări comune la nivel european care să definească handicapul în conformitate cu prevederile Convenției ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap;

21.

invită statele membre să pună în aplicare programe transsectoriale de prevenire a sinuciderii, în special în rândul persoanelor tinere și al adolescenților, promovând un mod de viață sănătos, reducând factorii de risc, cum ar fi accesul ușor la produse farmaceutice, droguri, substanțe chimice nocive și abuzul de alcool; consideră că este deosebit de important să se garanteze acordarea de tratament pentru persoanele care au avut tentative de sinucidere și de tratament psihoterapeutic pentru familiile persoanelor care s-au sinucis;

22.

invită statele membre să instituie rețele regionale de informare destinate personalului medical, utilizatorilor serviciilor și persoanelor cu probleme de sănătate mintală, familiilor, instituțiilor de învățământ și locurilor de muncă ale acestora, la care să aibă acces și organismele locale și publicul, cu scopul de a reduce frecvența cazurilor de depresie și a comportamentului suicidar;

23.

solicită să fie răspândite mai larg informațiile privind numărul de apel de urgență unic european 112, utilizabil, spre exemplu, în caz de tentative de sinucidere sau stări psihice de criză, pentru a permite intervenția rapidă și furnizarea de ajutor medical de urgență;

24.

invită statele membre să înființeze cursuri de formare specifice pentru medicii generaliști și pentru personalul serviciilor de psihiatrie, inclusiv doctori, psihologi și infirmiere, pe tema prevenirii și tratamentului tulburărilor depresive, pentru recunoașterea riscului de suicid și gestionarea acestuia;

25.

invită statele membre să ofere sprijin cadrelor didactice pentru a crea un climat sănătos și să instituie infrastructura necesară relațiilor între școli, părinți, furnizori de servicii medicale și comunitate pentru a ameliora integrarea socială a tinerilor;

26.

invită statele membre să pună în aplicare programe de sprijin pentru părinți, în special pentru familiile dezavantajate, și să promoveze înființarea funcțiilor de consilier în fiecare școală secundară, astfel încât să se acorde asistență pentru nevoile social-emoționale ale tinerilor, acordându-se o atenție deosebită programelor de prevenire cum ar fi îmbunătățirea respectului de sine și gestionarea crizelor;

27.

subliniază nevoia de a organiza sistemele de sănătate astfel încât acestea să răspundă necesității serviciilor specializate de sănătate mintală pentru copii și adolescenți, ținând seama de trecerea de la îngrijirea pe termen lung în cadrul instituțiilor specializate către modul de viață asistat în cadrul comunității;

28.

subliniază necesitatea depistării și tratamentului precoce al problemelor de sănătate mintală ale grupurilor vulnerabile, în special ale minorilor;

29.

propune includerea sănătății mintale în programele de studiu ale tuturor membrilor personalului din domeniul sănătății, precum și asigurarea unei educații și formări continue în acest sector;

30.

invită statele membre și Uniunea Europeană să coopereze pentru sensibilizarea cetățenilor cu privire la deteriorarea situației în privința sănătății mintale a copiilor care au părinți emigranți și să introducă în școli programe menite să ajute acești tineri să facă față problemelor psihologice legate de absența părinților;

31.

declară că locul de muncă joacă un rol central pentru integrarea socială a persoanelor cu probleme de sănătate mintală și solicită acordarea de sprijin pentru recrutarea, menținerea, reabilitarea și revenirea acestora la locul de muncă, urmărindu-se în special integrarea grupurilor celor mai vulnerabile, inclusiv a comunităților aparținând minorităților etnice;

32.

invită statele membre să încurajeze cercetările în ceea ce privește condițiile de lucru care ar putea duce la creșterea incidenței tulburărilor psihice, în special în rândul femeilor;

33.

invită statele membre să promoveze și să pună în practică cursuri specifice de formare profesională pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, care să țină seama de potențialul și abilitățile lor existente pentru a facilita integrarea acestora pe piața forței de muncă și să dezvolte programe de reintegrare la locul de muncă; subliniază, de asemenea, necesitatea unei formări adecvate a angajatorilor și a angajaților acestora pentru a îndeplini nevoile specifice ale persoanelor cu probleme de sănătate mintală;

34.

solicită angajatorilor să promoveze un mediu de lucru sănătos, acordând atenție stresului la locul de muncă, cauzelor subiacente ale tulburărilor psihice survenite la locul de muncă, și abordării acestor cauze;

35.

invită Comisia să solicite întreprinderilor și organismelor publice să prezinte anual un raport privind politica și acțiunile întreprinse în folosul sănătății mintale a angajaților, pe baza acelorași criterii folosite pentru a raporta asupra sănătății fizice și siguranței la locul de muncă;

36.

încurajează angajatorii, în cadrul strategiilor acestora privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, să adopte programe de promovare a sănătății emoționale și mintale a angajaților lor, să ofere alternative de sprijin care sunt confidențiale și nu stigmatizează, precum și să introducă politici împotriva hărțuirii; invită Comisia să disemineze modele pozitive prin publicarea unor astfel de programe pe internet;

37.

invită statele membre să garanteze faptul că persoanele care au dreptul la prestații de boală sau de invaliditate datorită problemelor de sănătate mintală nu sunt private de dreptul de a avea un loc de muncă, precum și faptul că acestea nu vor pierde beneficiile aferente bolii/invalidității lor de îndată ce își găsesc un nou loc de muncă;

38.

solicită punerea în aplicare deplină și eficace de către statele membre a Directivei 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (3);

39.

invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a ameliora calitatea vieții persoanelor în vârstă și pentru a menține un nivel de viață ridicat al acestora, pentru a promova un mod sănătos și activ de îmbătrânire prin participarea la viața comunității, inclusiv prin dezvoltarea unor sisteme de pensionare flexibile;

40.

subliniază necesitatea de a promova cercetările în domeniul prevenirii și al îngrijirilor necesare în cazul tulburărilor neurodegenerative și al altor tulburări psihice legate de vârsta înaintată și ca orice viitoare acțiune sau propunere a Comisiei să realizeze distincția dintre sindromul Alzheimer sau alte tulburări neurodegenerative similare și alte forme de boli mintale;

41.

încurajează dezvoltarea unei interfețe între cercetare și politici în domeniul sănătății mintale și al bunăstării;

42.

ia act de necesitatea evaluării comorbidității în cazul persoanelor în vârstă și a formării personalului medical pentru a îmbunătăți nivelul de cunoștințe în legătură cu nevoile persoanelor în vârstă cu probleme de sănătate mintală;

43.

invită Comisia și statele membre, în contextul metodei deschise de coordonare în domeniul protecției și integrării sociale, să ia măsuri pentru sprijinirea personalului de îngrijire și să dezvolte orientări privind asistența medicală și îngrijirea pe termen lung necesare pentru evitarea relelor tratamente aplicate persoanelor în vârstă și pentru a permite acestora să trăiască cu demnitate, într-un mediu corespunzător;

44.

solicită organizarea unor campanii de informare publică și de sensibilizare prin intermediul mijloacelor de informare, al internetului, al școlilor și al locurilor de muncă, cu scopul de a promova sănătatea mintală, a spori nivelul de cunoștințe privind cele mai comune simptome ale depresiei și tendințele sinucigașe, a pune capăt stigmatizării persoanelor cu tulburări psihice și a încuraja solicitarea asistenței celei mai bune și mai eficace, precum și de a promova integrarea activă a persoanelor care se confruntă cu probleme de sănătate mintală;

45.

subliniază rolul esențial al mijloacelor de informare în modificarea percepțiilor asupra tulburărilor psihice și solicită dezvoltarea unor orientări la nivel european pentru o mediatizare responsabilă a aspectelor legate de sănătatea mintală;

46.

invită statele membre să sprijine și să încurajeze responsabilizarea organizațiilor care reprezintă persoanele cu probleme de sănătate mintală, precum și a personalului de îngrijire a acestor persoane, cu scopul de a facilita participarea acestora la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor, precum și la toate etapele cercetărilor în domeniul sănătății mintale;

47.

consideră că eliminarea stigmatizării persoanelor cu probleme de sănătate mintală implică abandonarea aplicării unor tratamente invazive și inumane, precum și a practicilor bazate pe principiul conform căruia persoanele bolnave mintal trebuie ținute închise;

48.

consideră că este necesar să fie promovate și sprijinite activitățile de reabilitare psihologică și socială întreprinse de micile instituții publice, private sau mixte care oferă servicii de îngrijire pe timpul zilei sau de îngrijire continuă, care sunt similare ca dimensiune și model cu unitatea familială și sunt situate într-un mediu urban, astfel încât să se încurajeze integrarea rezidenților în fiecare stadiu al procesului terapeutic și de reabilitare;

49.

salută propunerea Comisiei privind o nouă directivă împotriva discriminării pe bază de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală care depășește sfera sectorului forței de muncă și solicită adoptarea imediată a acestei directive pentru a proteja efectiv persoanele cu probleme de sănătate mintală de discriminare;

50.

invită toate statele membre să ratifice fără întârziere Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților;

51.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Biroului European al OMS.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/30

A.

întrucât Uniunea Europeană irosește mai bine de 20 % din energia proprie datorită lipsei de eficiență iar, dacă s-ar atinge obiectivul de a economisi 20 % din energia utilizată, UE ar folosi cu circa 400 Mtep (milioane tone echivalent petrol) mai puțină energie primară, iar reducerea emisiilor de CO2 ar fi de aproximativ 860 Mt;

B.

întrucât consumul de energie, în combinație cu configurația energetică națională, care se bazează în principal pe surse de energie convențională, rămân principala sursă de emisii de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană;

C.

întrucât există riscuri din ce în ce mai complexe în ceea ce privește securitatea și dependența aprovizionării, legate de importul de surse energetice în UE;

D.

întrucât existența mai multor stimulente pentru a investi în creșterea eficienței energetice în timpul unei crize financiare, a unei recesiuni sau a unei perioade în care prețurile la petrol sunt volatile și imprevizibile ar putea contribui la stimularea economiei;

E.

întrucât o creștere a prețurilor la energie poate deveni una din principalele cauze ale sărăciei; întrucât îmbunătățirile în domeniul eficienței energetice reprezintă metoda cea mai eficientă de reducere a vulnerabilității persoanelor nevoiașe;

F.

întrucât îmbunătățirea eficienței energetice este, de asemenea, modalitatea cea mai rentabilă de a obține reducerea obligatorie a emisiilor și de a atinge obiectivele privind energia regenerabilă pe care și le-a stabilit UE;

G.

întrucât îmbunătățirea eficienței energetice și exploatarea posibilităților inerente acesteia este în interesul comun al statelor membre; întrucât ar fi indicată aplicarea unor pachete de măsuri diferite în statele membre, pentru a reflecta astfel caracteristicile economice și climatice diferite ale statelor membre;

H.

întrucât măsurile de eficiență energetică pot ajunge la rezultatele dorite numai dacă sunt aplicate în cadrul tuturor politicilor sectoriale;

I.

întrucât, având în vedere faptul că unele state membre nu au prezentat un plan național de eficiență energetică, Comisia trebuie să ia măsuri pentru a încuraja mai multe state membre să pună în aplicare deciziile luate în domeniul respectiv;

J.

întrucât criza economică internațională și volatilitatea din ce în ce mai mare a prețurilor surselor de energie duc la creșterea importanței eficienței energetice, fapt care ar putea îmbunătăți în mod considerabil competitivitatea întreprinderilor europene pe plan internațional;

K.

întrucât, potrivit Comunicării Comisiei intitulată „Eficiența energetică: realizarea obiectivului de 20 %”, există un real pericol ca obiectivul privind eficiența energetică stabilit pentru anul 2020 să nu fie îndeplinit;

L.

întrucât, în conformitate cu propunerea de directivă privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, statele membre au obligația de a promova și de a încuraja eficiența energetică și economiile de energie pentru a-și putea atinge mai ușor obiectivele privind energiile regenerabile;

M.

întrucât clădirile rezidențiale oferă un potențial de economisire a energiei de aproximativ 27 %;

N.

întrucât încă nu există obiective obligatorii din punct de vedere juridic referitoare la eficiența energetică, nici la nivelul UE, nici la nivel național;

O.

întrucât se constată o lipsă de capacități pentru implementarea proiectelor de eficiență energetică,

1.

salută planurile de acțiune elaborate de statele membre; își exprimă, în același timp, îngrijorarea cu privire la faptul că întârzierile în prezentarea planurilor naționale de acțiune și conținutul unora dintre acestea indică deficiențe care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor UE privind eficiența energetică și protecția climei; subliniază că, în momentul de față, trebuie să se pună accent atât pe aplicarea eficientă a măsurilor care vizează eficiența energetică, inclusiv dezvoltarea celor mai bune practici și sinergii, cât și pe îmbunătățirea informării și consilierii utilizatorilor finali cu privire la eficiența energetică;

2.

consideră că este oportun ca, în cadrul revizuirii planurilor de acțiune din 2009, să se examineze în detaliu atât măsura în care legislația și planurile de acțiune acoperă toate posibilitățile de economisire în domeniul eficienței energetice, cât și împărțirea responsabilităților între Comisie, statele membre și autoritățile regionale și locale în ceea ce privește punerea în aplicare și executarea;

3.

îndeamnă Comisia să facă din eficiența energetică și economiile de energie piatra de temelie a politicii europene din domeniul energiei; salută angajamentul luat de Comisie în comunicarea sa menționată anterior, intitulată „Eficiența energetică: realizarea obiectivului de 20 %”, de a pregăti un plan revizuit de acțiune comunitară privind eficiența energetică; invită Comisia să confere un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic obiectivului de creștere cu 20 % a eficiențe energetice până în 2020 în cadrul evaluării pe care urmează să o efectueze privind progresele Comunității cu privire la acest obiectiv, în conformitate cu Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (13);

4.

salută creșterea resurselor umane ale Comisiei Europene în domeniul eficienței energetice, deși în continuare insuficiente pentru a asigura buna funcționare, care a dus la accelerarea elaborării de propuneri legislative în domenii precum proiectarea de produse ecologice, performanța energetică a clădirilor și etichetarea energetică, sectorul transporturilor și instalațiile pentru utilizatorii finali; subliniază faptul că, în ultimele domenii amintite, este în continuare nevoie de legislație;

5.

consideră că Directiva 2006/32/CE reprezintă un cadrul de reglementare bun; în același timp, observă că aplicabilitatea directivei se limitează la perioada de până în 2016 și are o viziune prea limitată pentru a atinge obiectivul de îmbunătățire cu 20 % a eficienței energetice până în 2020, astfel că este necesară o revizuire în 2012 pe baza unui studiu general al experiențelor statelor membre;

6.

salută faptul că furnizorii de energie și asociațiile profesionale din mai multe state membre au început, pe baza directivei, să-și îmbunătățească și să-și coordoneze propriile sisteme de contorizare inteligentă; observă totuși că, având în vedere actualul cadru de reglementare, este puțin probabilă adoptarea pe scară largă de către gospodării a sistemelor de contorizare inteligentă; prin urmare, susține introducerea obligatorie a contoarelor inteligente în toate clădirile în decurs de 10 ani de la intrarea în vigoare a Directivei 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (14); îndeamnă Comisia să aplice mai riguros cerințele articolului 13 din Directiva 2006/32/CE pentru a accelera producția de sisteme de contorizare inteligentă;

7.

consideră că este necesar ca, înainte de introducerea obligatorie a sistemelor de contorizare inteligentă, Comisia să redacteze un studiu cuprinzător referitor la experiențele statelor membre în domeniu; consideră că viitoarele norme trebuie să solicite ca locuințele consumatorilor să fie echipate cu ecrane ușor de citit în tandem cu sistemul de contorizare și că Comisia trebuie să se aplece și asupra definirii unor norme privind compatibilitatea sistemelor de contorizare și privind comunicarea datelor, tarifele diferențiate și microproducția;

8.

consideră că ar trebui sprijinite dispozițiile care consolidează rolul exemplar al sectorului public și că, în lumina costurilor din ce în ce mai mari la energie, ar trebui definite criterii de eficiență energetică pentru procedurile de achiziții publice ale instituțiilor din sectorul public;

9.

recunoaște potențialul imens al creșterii eficienței energetice a clădirilor în diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră și în lupta împotriva schimbărilor climatice, atât din punct de vedere al adaptării, cât și al reducerii cauzelor care conduc la schimbările climatice;

10.

încurajează statele membre să folosească din plin, atunci când este posibil, sursele alternative de energie regenerabilă cum ar fi energia eoliană, biomasa, biocombustibilii, precum și energia valurilor și energia maremotrică;

11.

salută activitățile pregătitoare ale Comisiei pentru extinderea domeniului de aplicare a Directivei 2002/91/CE în ceea ce privește standardizarea locuințelor cu consum scăzut de energie și zero emisii de dioxid de carbon și solicită instituirea la nivel comunitar a unor cerințe privind clădirile care produc mai multă energie decât consumă, întrucât acestea ar putea reduce costurile pentru utilizatorii finali; îndeamnă la stabilirea pentru clădirile noi și pentru clădirile existente a calendarului exact de standardizare și a nivelurilor minime de energie obținută din surse regenerabile;

12.

subliniază faptul că clădirile rezidențiale reprezintă unul dintre sectoarele care irosesc cea mai multă energie și îndeamnă, astfel, la creșterea atât la nivel național, cât și la nivel comunitar, a sprijinului financiar pentru performanța energetică a clădirilor și la compararea stimulentelor financiare existente cu angajamentele asumate în planurile naționale de acțiune, în cadrul revizuirii planurilor de acțiune de către Comisie;

13.

încurajează în mod deosebit statele membre și regiunile să recurgă la fondurile structurale pentru a crea rețele tematice pe teritoriul lor, în cadrul acțiunilor concertate prevăzute de programul de lucru „Energie inteligentă – Europa” pentru 2008, astfel încât să fie informate cu privire la practicile adoptate de alte regiuni din UE în ceea ce privește utilizarea eficientă a energiei și să facă schimb de cunoștințe și de experiență în acest domeniu;

14.

subliniază că politicile energetice din planurile naționale de acțiune care vizează sectorul rezidențial ar trebui să instituie ca prioritate îmbunătățirea calității generale a locuințelor în care locuiesc persoane cu venituri reduse, ținând seama de faptul că prețurile imprevizibile ale combustibililor vor agrava mult situația economică a acestor gospodării și ar putea crea probleme sociale grave;

15.

salută completarea la timp și permanentă a legislației cu dispoziții referitoare la etichetarea echipamentelor și la eficiența energetică minimă, în ceea ce privește planul de acțiune și Directiva 2005/32/CE; consideră că este important ca gama de echipamente care intră sub incidența legislației să fie extinsă, alături de monitorizarea obiceiurilor consumatorilor;

16.

recomandă ca, în vederea reducerii gradului de utilizare a energiei în regim stand-by, Comisia să examineze posibilitatea de a reglementa sursele externe de energie care asigură alimentarea mai multor aparate; invită Comisia, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2005/32/CE, să garanteze că dispozițiile respective se referă la întregul ciclu de viață al produsului în ceea ce privește rezultatele în materie de eficiență energetică; în acest context, solicită completarea directivei cu dispoziții privind întregul ciclu de viață, responsabilitatea pentru daunele cauzate de produs și posibilitatea de reparare a produsului;

17.

consideră că este important ca întreprinderile care nu sunt incluse în sistemul european de comercializare a cotelor de emisie să fie implicate în creșterea eficienței energetice, în special în cazurile în care costuri ascunse sau alte dificultăți împiedică realizarea eficienței energetice pe piață; pentru a îndeplini obiectivele de eficiență, consideră că este necesar ca, pe lângă extinderea proiectării ecologice, să se introducă sistemul „certificatelor albe”, iar, pentru aceasta, Comisia trebuie să finalizeze controalele relevante în cel mai scurt timp; observă rolul vital pe care-l poate juca eficiența energetică pentru a ajuta statele membre să-și atingă obiectivele obligatorii de repartizare a eforturilor; subliniază potențialul specific de a realiza reduceri rentabile prin creșterea eficienței energetice a clădirilor;

18.

salută Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 produse de vehiculele utilitare ușoare (15), precum și consultările privind legislația ulterioară pentru îmbunătățirea eficienței energetice specifice a vehiculelor; subliniază importanța stabilirii în cel mai scurt timp a unor obiective stricte privind emisiile viitoare, în vederea asigurării unui grad de certitudine în sector; își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că limita de 95g CO2 pentru 2020 solicitată de Parlament nu a fost confirmată încă; observă totuși cu îngrijorare faptul că noua legislație nu va compensa cererea din ce în ce mai mare de energie pentru transporturi;

19.

salută elaborarea Cărții verzi privind mobilitatea urbană (COM(2007)0551), dar observă faptul că, în absența unor dispoziții specifice, cuantificabile, nu pot fi mobilizate rezervele pentru eficiență; solicită Comisiei să examineze felul în care promovarea mobilității urbane eficiente din punct de vedere energetic și dezvoltarea transporturilor publice poate să capete un rol mai mare în politica structurală și de coeziune, precum și felul în care o mobilitate eficace poate deține o pondere mai mare printre condițiile aplicabile proiectelor cofinanțate de Comunitate;

20.

subliniază faptul că răspândirea instrumentelor de informare și comunicare a făcut posibilă aplicarea metodelor de percepere a taxelor pentru transportul rutier de mărfuri, care acoperă nu numai rețeaua de autostrăzi; îndeamnă la analizarea posibilităților de adoptare a unei legislații uniforme în materie de monitorizare pentru piața internă;

21.

salută propunerea Comisiei privind promovarea cogenerării eficiente, dar observă că tehnologia respectivă ar trebui promovată doar acolo unde poate contribui eficient la acoperirea nevoilor de energie termică utilă; constată că, în ceea ce privește sistemele de încălzire zonală, eficiența rețelei este la fel de importantă ca și eficiența echipamentului folosit de consumator; consideră că, la alocarea fondurilor structurale, ar trebui să se acorde pe viitor o importanță mult mai mare eficienței rețelei de sisteme de încălzire zonală existente;

22.

consideră în continuare că politicile sectoriale individuale contravin eforturilor Uniunii Europene de a fi eficientă din punct de vedere energetic; consideră că acest lucru este valabil și în cazul structurii actuale a sprijinului structural și de coeziune;

23.

consideră că IMM-urile au un rol important de jucat pentru îmbunătățirea eficienței energetice, dar nu au aceeași capacitate de a respecta legislația sau noile standarde din sectorul energetic; consideră, așadar, că facilitățile create prin Legea întreprinderilor mici (Small Business Act) ar trebui să asigure și furnizarea către IMM-uri de informații privind eficiența energetică și menținerea dialogului cu entitățile interesate;

24.

invită statele membre să devină mai ambițioase și să-și transforme planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică (PNAEE) într-un instrument practic nu doar pentru atingerea obiectivelor naționale referitoare la eficiența energetică în conformitate cu Directiva 2006/32/CE, ci și pentru atingerea obiectivelor lor mai largi și pe termen mai lung, în special pentru îmbunătățirea eficienței energetice cu cel puțin 20 % până în 2020 și pentru atingerea obiectivelor naționale obligatorii de repartizare a efortului în materie de reducere a emisiilor;

25.

invită statele membre să depășească obiectivul indicativ național minim de realizare a unei economii de energie de 9 % până în 2016 prevăzut în Directiva 2006/32/CE și să stabilească obiective interimare clare în vederea atingerii obiectivului final;

26.

consideră că este necesar ca planurile naționale de acțiune să stabilească obiective obligatorii realiste și întemeiate și să specifice măsurile care vor fi luate pentru a garanta atingerea obiectivelor respective;

27.

consideră că este extrem de important ca planurile naționale de acțiune să fie adaptate la structura geografică, climatică și economică și la caracteristicile consumatorilor, care pot varia semnificativ de la o regiune la alta;

28.

subliniază relația dintre energie și coeziunea teritorială, astfel cum a fost evidențiată în Cartea verde a Comisiei privind coeziunea teritorială (COM(2008)0616), în ceea ce privește atât contribuția pozitivă a măsurilor pentru eficiență energetică la dezvoltarea durabilă și securitatea energetică, cât și importanța unei strategii teritoriale bine elaborate și găsirea unor soluții pe termen lung pentru toate regiunile;

29.

consideră că este necesar ca planurile naționale de acțiune să realizeze obiectivele stabilite în materie de eficiență energetică într-un mod rentabil și să garanteze valoarea adăugată a ajutoarelor de stat;

30.

invită statele membre să prevadă în structurile lor existente de contact dintre agențiile de stat și public instrumente care să permită comunicarea privind eficiența energetică, cele mai bune practici din domeniile respective și drepturile consumatorului care au fost stabilite în sectorul energetic și sectorul mediului;

31.

consideră că este indispensabil ca planurile naționale de acțiune, contrar practicilor actuale din mai multe state membre, să fie elaborate cu implicarea semnificativă a administrațiilor locale și regionale, a organizațiilor societății civile și a partenerilor economici, pentru a garanta o mai bună implementare pe teren;

32.

consideră că este important ca planurile naționale de acțiune să acorde o atenție deosebită relației dintre sărăcia cauzată de creșterea prețurilor la energie și să asigure o protecție adecvată pentru persoanele amenințate cu sărăcia; consideră că îmbunătățirea eficienței energetice și sporirea sensibilizării în materie de energie reprezintă sarcini necesare și urgente;

33.

subliniază importanța ca statele membre să includă în PNAEE instrumentele financiare adecvate pentru economisirea energiei, în conformitate cu cerințele articolului 9 din Directiva 2006/32/CE; consideră că aceste instrumente financiare ar trebui concepute pentru a depăși obstacolele cunoscute din calea îmbunătățirii eficienței energetice, cum ar fi repartizarea costuri/beneficii dintre proprietar și chiriaș și perioada mai lungă de amortizare necesară pentru modernizarea proprietăților mai vechi, greu de modificat, pentru a respecta standardele contemporane de eficiență energetică;

34.

consideră că este necesar ca planurile naționale de acțiune să pună un accent deosebit pe modul în care guvernele intenționează să promoveze și să sprijine investițiile legate de eficiența energetică efectuate de IMM-uri; subliniază, astfel, că ar trebui să se țină seama în mod deosebit de aceste investiții în momentul conceperii planurilor naționale de acțiune;

35.

constată cu regret faptul că finanțarea acordată proiectelor din domeniul eficienței energetice este încă insuficientă în majoritatea statelor membre și nu reușește să țină seama în mod adecvat de diferențele regionale; invită statele membre și regiunile ca, atunci când implementează programele lor operaționale, să pună accentul pe măsuri inovatoare, pentru a elabora soluții rentabile în ceea ce privește eficiența energetică;

36.

subliniază nevoia ca, de acum înainte, măsurile respective să fie implementate în mod eficient, inclusiv prin dezvoltarea celor mai bune practici și a sinergiilor și prin organizarea schimburilor de informații și coordonarea actorilor dispersați și diverși din sectorul eficienței energetice;

37.

subliniază necesitatea existenței unor angajamente mai extinse și mai clare în cel de-al doilea set de planuri de acțiune din 2011 pentru a crea un mediu comercial favorabil și condiții investiționale previzibile pentru actorii de pe piață;

38.

subliniază faptul că sectorul privat, sprijinit de măsuri naționale, ar trebui să joace un rol principal în ceea ce privește investițiile în noi tehnologii energetice durabile și dezvoltarea acestora, luând în același timp măsuri inovatoare pentru a adopta o abordare care pune un accent mai mare pe eficiența energetică;

39.

subliniază rolul strategic al autorităților publice din UE, în special la nivel local și regional, în consolidarea punerii în aplicare a sprijinului instituțional necesar pentru inițiativele din domeniul eficienței energetice, așa cum se prevede în Directiva 2006/32/CE; recomandă consolidarea campaniilor ample de informare și educare, de exemplu prin folosirea unor etichete ușor de înțeles referitoare la eficiența energetică, precum și prin inițiative-pilot și campanii de formare legate de energie pe teritoriul administrat de acele autorități regionale și locale care și-au propus sporirea gradului de conștientizare în rândul cetățenilor și schimbarea comportamentului acestora;

40.

invită statele membre să organizeze campanii de sensibilizare pe termen lung cu privire la eficiența energetică, care să se axeze atât pe eficiența în cazul clădirilor publice și private, cât și pe convingerea publicului de faptul că eficiența energetică poate să genereze economii reale;

41.

invită Comisia să prezinte o analiză detaliată a primului set de planuri efectuate, pentru a face cunoscute motivele întârzierilor și pentru a lua măsuri ferme împotriva întârzierilor și omisiunilor viitoare;

42.

solicită Comisiei să analizeze, la nivelul UE și al statelor membre, coerența fiecărei politici sectoriale cu obiectivele de eficiență energetică și consideră că, în acest context, este absolut necesară o revizuire aprofundată a sistemelor comunitare de ajutor;

43.

invită Comisia să crească în mod semnificativ procentajul din fondurile structurale și din Fondul de Coeziune alocat îmbunătățirii eficienței energetice a locuințelor existente, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională (16) și să solicite statelor membre să beneficieze pe deplin de această opțiune;

44.

încurajează în mod deosebit statele membre și regiunile să recurgă la fondurile structurale pentru a crea rețele tematice pe teritoriul lor, în cadrul acțiunilor concertate prevăzute de programul de lucru „Energie inteligentă – Europa” pentru 2008, astfel încât să fie informate cu privire la practicile adoptate de alte regiuni din UE în ceea ce privește utilizarea eficientă a energiei și să facă schimb de cunoștințe și de experiență în acest domeniu;

45.

solicită Comisiei, pentru următoarea perioadă de planificare a fondurilor structurale, să sprijine obiectivele de eficiență energetică, să consolideze criteriile prioritare legate de acestea și să sprijine aplicarea unor măsuri și tehnologii concrete pentru reducerea consumului de energie și stimularea utilizării eficiente a acesteia, inclusiv prin promovarea parteneriatelor în cadrul unor proiecte precum renovarea clădirilor, modernizarea iluminatului stradal și a transportului ecologic, modernizarea instalațiilor de încălzire urbană și producerea de energie termică și electrică;

46.

invită Comisia să adopte măsurile necesare pentru dotarea statelor membre cu capacitatea instituțională necesară pregătirii și implementării unor planuri naționale de acțiune eficiente, inclusiv monitorizarea oficială și controlul oficial de calitate al măsurilor individuale, printre altele al celor care decurg din obligațiile legate de certificatele privind performanța energetică a clădirilor, precum și pentru sprijinirea programelor de educație publică și formare în domeniul eficienței energetice; invită Comisia să instituie o bază de date publică privind măsurile luate de statele membre în domeniul eficienței energetice și/sau privind elemente de mare importanță legate de aplicarea acestora;

47.

invită Comisia să instituie cerințe minime pentru un model armonizat, o metodologie și un proces de evaluare a PNAEE; observă că acest lucru va permite reducerea sarcinii administrative a statelor membre, va asigura o bază solidă pentru PNAEE și va facilita efectuarea de analize comparative; este de părere că modelul armonizat și metodologia menționată trebuie să prevadă capitole pe sectoare și trebuie să facă o distincție clară între politicile și acțiunile privind eficiența energetică adoptate anterior de statele membre, pe de o parte, și noile politici și acțiuni, pe de altă parte; evidențiază dispozițiile aplicabile din propunerea de directivă privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile; subliniază faptul că s-ar asigura o mai bună calitate a punerii în aplicare în aval dacă Comisia ar controla și, în cazul în care ar fi necesar, ar respinge planurile naționale de acțiune în momentul propunerii acestora; solicită coordonarea planurilor naționale de acțiune și a rapoartelor instituite prin diverse instrumente legislative referitoare la obiectivele legate de schimbările climatice; invită Comisia să confrunte PNAEE cu alte planuri naționale de acțiune și rapoarte de acest gen, inclusiv cu cele transmise în contextul Protocolului de la Kyoto și cu documentele ce reprezintă cadrele strategice naționale de referință (CSNR) ale fondurilor structurale;

48.

invită Comisia să dezvolte principii comune referitoare la metodele de măsurare a economiilor de energie, ținând seama în mod corespunzător de principiul subsidiarității; observă că nevoia de cuantificare și de verificare a economiilor de energie rezultate în urma adoptării măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice este de interes nu doar în ceea ce privește obiectivele Directivei 2006/32/CE, ci și pentru măsurarea atingerii obiectivului de îmbunătățire a eficienței energetice cu 20 % până în 2020 și a oricăror alte obiective viitoare legate de economia de energie;

49.

îndeamnă Comisia să garanteze că PNAEE au abordări clare și convergente și, în special, că cerințele Directivei 2002/91/CE și ale oricărei reformări a acesteia sunt integrate în întregime în PNAEE, astfel încât PNAEE să propună măsuri care să completeze cu adevărat îmbunătățirile din domeniul eficienței energetice solicitate deja în temeiul legislației naționale și comunitare existente;

50.

îndeamnă Comisia să insiste ca PNAEE să menționeze clar modul în care se dorește îndeplinirea obligației prevăzute în Directiva 2006/32/CE conform căreia sectorul public trebuie să joace un rol exemplar și să prezinte, dacă este cazul, o propunere de legislație comunitară care să garanteze sectorului public un rol principal în domeniul investițiilor în eficiență energetică;

51.

invită Comisia să analizeze posibile moduri de consolidare a procedurilor de achiziții publice printr-o serie de condiții în materie de eficiență energetică, cu precădere prin acordarea de prioritate produselor ecologice (verzi) în cadrul licitațiilor publice, inclusiv aplicarea obligatorie a standardelor de eficiență energetică și includerea obligatorie a costurilor energetice pe durata ciclului de viață la evaluarea investițiilor; subliniază că autoritățile publice de la toate nivelurile ar trebui să fie primele care să ofere un exemplu prin punerea în aplicare în cadrul procedurilor lor a achizițiilor publice ecologice;

52.

invită Comisia să analizeze resursele comunitare dedicate cercetării și dezvoltării pentru a spori resursele dedicate îmbunătățirii eficienței energetice în cadrul următoarei perspective financiare pe șapte ani;

53.

consideră că Comisia ar trebui să încurajeze statele membre care încă nu și-au adoptat planul național de acțiune pentru eficiență energetică să pună în aplicare deciziile care au fost luate în domeniu;

54.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/38

A.

întrucât Comisia a încercat să stimuleze cercetarea europeană în materie de pescuit și acvacultură începând cu cel de-al patrulea program-cadru, astfel încât să sprijine politica comună a pescuitului (PCP);

B.

întrucât în cadrul celui de-al șaptelea program-cadru toate cercetările în materie de pescuit și acvacultură sunt cuprinse în contextul mai larg al cercetărilor în domeniul agriculturii (tema 2), iar științele marine și gestionarea zonelor de coastă le revin științelor mediului;

C.

întrucât atât Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), cât și Acordul pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării referitoare la conservarea și gestionarea populațiilor transzonale de pești și a stocurilor de pești mari migratori subliniază necesitatea dezvoltării cercetării și colectării de date, în vederea îmbunătățirii cunoștințelor științifice din acest sector;

D.

întrucât PCP este una dintre politicile comunitare care depind în cea mai mare măsură de cercetarea științifică, iar credibilitatea măsurilor adoptate în cadrul acestei politici se datorează avizelor științifice de înaltă calitate;

E.

întrucât PCP se ghidează după principii de bună guvernare care impun ca procesul decizional să se bazeze pe avize științifice serioase și să producă rezultate în timp util;

F.

întrucât datele științifice trebuie să stea la baza stabilirii cotelor și a randamentului maxim durabil (RMD);

G.

întrucât pescarii și oamenii de știință deseori fac estimări diferite cu privire la situația mării și a stocurilor de pești;

H.

întrucât, deși strategia pentru cercetarea marină și maritimă recunoaște importanța continuării eforturilor în diversele discipline ale cercetării marine și maritime, aceasta se concentrează mai degrabă asupra îmbunătățirii interacțiunii dintre cercetarea marină și cea maritimă decât asupra sectoarelor de cercetare deja consacrate;

I.

întrucât centrele de excelență în cercetare existente în regiunile îndepărtate reprezintă mijloace deosebit de utile de observare a peisajului marin pentru Europa, în contextul noii strategii de cercetare marină și maritimă;

J.

întrucât revizuirea viitoare a PCP, care favorizează o gestionare regională, bazată pe ecosisteme, necesită o bază solidă de cunoștințe științifice,

1.

este convins că, în cadrul politicilor din domeniul cercetării, trebuie să se acorde mai multă atenție problemelor specifice pescuitului și acvaculturii, având în vedere importanța economică, socială și politică a acestui sector pentru Uniune;

2.

salută recentele eforturi întreprinse de Comisie prin intermediul strategiei sale de cercetare marină și maritimă pentru mobilizarea mijloacelor pentru o mai bună integrare a cercetărilor în domeniul marin și a celor în domeniul maritim;

3.

reamintește Comisiei că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, aceasta are obligația legală de a face propunerile în materie de PCP „pe baza unor recomandări științifice solide și a unei abordări preventive”; invită Comisia să sublinieze și să susțină importanța cercetărilor științifice în ceea ce privește situația mării și a stocurilor de pești;

4.

își exprimă îngrijorarea cu privire la reorganizarea temelor celui de-al șaptelea program-cadru, în urma căreia cercetările referitoare la producție au fost separate de pescuit și de ecologia marină, în timp ce o reorientare netă a PCP către o abordare din perspectiva ecosistemului ar necesita contrariul, adică mai multă integrare;

5.

deplânge faptul că cel de-al șaptelea program-cadru nu consideră nici pescuitul, nici acvacultura ca fiind axe specifice și că acesta se referă numai la tema 2, „Alimentație, agricultură și pescuit, precum și biotehnologie”, care ar putea, dar numai în sensul larg, să includă cercetările în domeniul pescuitului; constată că acest lucru este valabil și pentru tema 6, „Mediu (inclusiv schimbări climatice)”;

6.

invită Comisia să revizuiască cel de-al șaptelea program-cadru atunci când se va efectua evaluarea intermediară, prevăzută pentru 2010, ținând seama de prezenta rezoluție și acordând o atenție sporită problemelor specifice pescuitului și acvaculturii;

7.

își exprimă convingerea că atât factorii de decizie politici, cât și operatorii din sectorul pescuitului au foarte mare nevoie de activități de cercetare mai practice și că, având în vedere durata celui de-al șaptelea program-cadru, este imperios necesară includerea unor obiective de realizat;

8.

consideră că absența unor axe specifice pescuitului și acvaculturii în cel de-al șaptelea program-cadru nu generează elaborarea unui număr suficient de proiecte de cercetare în aceste domenii și dăunează, prin urmare, interesului și relevanței proiectelor selecționate;

9.

subliniază că, pentru a asigura punerea în aplicare eficace a PCP, este necesară implementarea unor programe specifice în domeniul cercetării aplicate și asigurarea finanțării acestora prin intermediul alocării unor resurse bugetare adecvate; consideră că, în acest scop, este indispensabilă includerea unei scale de alocare în cel de-al șaptelea program-cadru;

10.

solicită Comisiei ca finanțarea activităților de cercetare aplicată în domeniul PCP în cadrul celui de-al șaptelea program-cadru să fie utilizată pentru promovarea sinergiilor între eforturile de cercetare ale statelor membre și pentru a atinge masa critică necesară pentru a face față provocărilor majore ale cercetării marine multitematice;

11.

recomandă ca, în domeniul cercetărilor științifice marine, să le fie acordată prioritate atât activităților de cercetare care vizează familiarizarea cu starea resurselor piscicole, cât și aspectelor comerciale, economice și sociale, precum și aspectelor legate de ecosistem, care afectează gestionarea pescuitului, întrucât toate aceste aspecte prezintă un interes esențial;

12.

consideră că, în special în domeniile agriculturii și acvaculturii, este necesar să se acorde prioritate cercetării aplicate, al cărei obiectiv fundamental ar trebui să fie îmbunătățirea datelor științifice care stau la baza legislației și a gestionării pescuitului, mai ales în ceea ce privește planurile de redresare a speciilor amenințate de riscuri biologice;

13.

constată existența unui conflict de interese clar între pescari și oamenii de știință pe termen scurt, în timp ce obiectivele lor pe termen lung sunt mai compatibile; consideră că politica în domeniul pescuitului bazată pe durabilitate ar trebui să se întemeieze pe un consens cu privire la situația mării; invită Comisia să promoveze o mai bună cooperare între pescari și oamenii de știință;

14.

invită Comisia și statele membre să scoată în evidență și să comunice mai eficient pescarilor că este în interesul lor să țină seama de beneficiile pe plan economic la care se pot aștepta pe termen mediu sau lung în momentul evaluării pierderilor economice la care se așteaptă pe termen scurt;

15.

subliniază problema îngrijorătoare a deficitului de oameni de știință tineri în cadrul cercetării aplicate în domeniul pescuitului, din cauza lipsei de atractivitate a acestei cariere în comparație cu cercetarea fundamentală și alte discipline științifice;

16.

subliniază necesitatea reluării unor cursuri universitare interesante și de valoare, care să aibă ca rezultat cariere profitabile din punct de vedere salarial în această ramură a științei;

17.

își exprimă sprijinul pentru o politică educativă care să motiveze mai mult oamenii de știință tineri care urmează să se implice mai curând în cercetarea aplicată în domeniul piscicol, decât în cercetarea fundamentală;

18.

îndeamnă Comisia să încurajeze crearea unei rețele europene stabile, bazate pe infrastructurile fizice existente în statele membre și destinate observării și colectării de date în domeniul marin, care ar facilita schimbul de informații între operatorii din cadrul sectorului și organismele de cercetare europeană și care ar menține Uniunea într-o poziție de excelență; invită Comisia să țină seama în mod corespunzător la crearea acestei rețele de centrele de cercetare existente în regiunile îndepărtate;

19.

reamintește necesitatea omogenizării diferitelor modele de cercetare aplicată existente în statele membre pentru a obține rezultate ce pot fi comparate mai ușor și pentru a facilita agregarea datelor;

20.

invită Comisia să încurajeze comunitatea științifică să elaboreze mai multe norme metodologice comune în domeniul cercetărilor piscicole și să sporească cooperarea între institutele naționale de cercetare;

21.

invită Comisia să strângă informații specifice cu privire la modul în care se desfășoară dialogul între oamenii de știință și pescari în momentul de față în diferitele state membre și să inventarieze cele mai bune practici;

22.

subliniază faptul că consiliile consultative regionale joacă un rol important în contextul cercetării aplicate și solicită, prin urmare, ca oamenii de știință să poată face parte pe deplin din aceste organisme;

23.

observă cu îngrijorare că valoarea totală a sumelor alocate de statele membre pentru culegerea de date în sectorul pescuitului a scăzut constant din 2006 până în prezent;

24.

invită Comisia și statele membre să aloce creditele înscrise în bugetul UE destinate colectării de date în sectorul pescuitului, în special cele din linia bugetară 11 07 02: „Sprijin pentru gestionarea resurselor halieutice (îmbunătățirea consilierii științifice)”;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/42

A.

întrucât dreptul cetățenilor UE de a se stabili sau de a furniza servicii oriunde în UE sunt libertăți fundamentale ale pieței unice, care includ dreptul de a exercita o profesie, cu titlu independent sau ca salariat, într-un stat membru, altul decât cel în care s-au obținut calificările profesionale;

B.

întrucât, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din tratat, eliminarea obstacolelor care stau în calea liberei circulații a persoanelor și serviciilor, între statele membre, constituie una dintre activitățile Comunității;

C.

întrucât o mobilitate mai mare a persoanelor și a serviciilor între statele membre și între regiuni constituie un element esențial pentru îndeplinirea agendei de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă și poate impulsiona creșterea productivității prin introducerea de perspective noi, idei și competențe;

D.

întrucât mobilitatea în UE rămâne scăzută, doar un procent de 4 % din forța de muncă a locuit și a lucrat vreodată în alt stat membru și aproximativ 2 % locuiește și muncește în prezent în alt stat membru (7);

E.

întrucât există încă obstacole majore pentru persoanele care doresc să lucreze în alt stat membru și 20 % din plângerile primite de SOLVIT în 2007 aveau ca obiect recunoașterea calificărilor profesionale cerute pentru exercitarea unei profesii reglementate;

F.

întrucât Comisia a inițiat procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, în conformitate cu articolul 226 din tratat, împotriva mai multor state membre care nu au comunicat Comisiei măsurile adoptate pentru transpunerea Directivei 2005/36/EC;

G.

întrucât în considerentul 32 din Directiva 2005/36/CE se afirmă că „ Crearea, la nivel european, a cartelor profesionale de către asociații sau organizații profesionale ar putea facilita mobilitatea profesioniștilor, în special prin accelerarea schimbului de informații între statul membru gazdă și statul membru de origine. Astfel de carte profesionale trebuie să permită supravegherea carierei profesioniștilor care se stabilesc în diverse state membre. Cartele pot, cu respectarea deplină a dispozițiilor privind protecția datelor cu caracter personal, să conțină informații privind calificările profesionale ale titularului (universitatea sau școala frecventată, calificările obținute, experiența profesională), domiciliul legal, sancțiunile impuse în cadrul profesiei sale, precum și detalii privind autoritatea competentă”;

H.

întrucât, în rezoluția privind impactul și consecințele excluderii serviciilor de sănătate din Directiva privind serviciile pe piața internă, menționată mai sus, a solicitat să se „creeze un card european pentru a furniza accesul la informații referitoare la competențele cadrelor din domeniul sănătății și să pună la dispoziția pacienților aceste informații”,

1.

încurajează toate inițiativele care vizează facilitarea mobilității transfrontaliere ca mijloc de funcționare eficientă a pieței de servicii și a pieței muncii, precum și ca mijloc de a consolida creșterea economică în cadrul UE;

2.

subliniază responsabilitatea UE de a facilita în continuare mobilitatea geografică și ocupațională prin consolidarea transparenței, a recunoașterii și a comparabilității calificărilor, precum și prin garantarea siguranței pacienților și a consumatorilor;

3.

subliniază totuși nevoia ca Comisia să utilizeze o abordare mai eficientă și mai coordonată pentru inițiativele care vizează facilitarea și stimularea mobilității persoanelor care practică o profesie între statele membre, cum ar fi EUROPASS (CV-ul european), EURES (portalul mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă) și Cadrul european de calificări (CEC), precum și între diversele rețele asociate, cu finanțare sau co-finanțare comunitară, implicate în aceste aspecte, cum ar fi SOLVIT, IMI, EUROGUIDANCE și ENIC/NARIC;

4.

subliniază responsabilitatea comună a societății civile, inclusiv a angajatorilor, a sindicatelor, a organizațiilor profesionale și a autorităților competente, pentru facilitarea și îmbunătățirea mobilității în cadrul pieței interne;

5.

îndeamnă acele state membre care au rămas în urmă cu transpunerea Directivei 2005/36/CE, care ar fi trebuit să fie încheiată până la 20 octombrie 2007, să pună în aplicare legile, regulamentele și dispozițiile administrative necesare;

6.

invită Comisia să ia măsuri împotriva acelor state membre care nu au transpus încă Directiva 2005/36/CE;

7.

invită Comisia să evalueze impactul aplicării articolului 7 din Directiva 2005/36/CE asupra mobilității în raportul pe care îl va elabora în temeiul articolului 60 alineatul (2) din acea directivă;

8.

îndeamnă statele membre să depună eforturi pentru o abordare mai armonizată a recunoașterii calificărilor și competențelor, pentru a simplifica procedurile administrative implicate și pentru a reduce costurile suportate de lucrători;

9.

consideră că valoarea adăugată a cardului profesional european, pe lângă măsurile existente care vizează facilitarea și stimularea mobilității, trebuie să fie stabilită pentru majoritatea profesiilor;

10.

observă că în cazul anumitor profesii regularizate și armonizate, cum ar fi avocații și cadrele medicale, cardurile profesionale europene există deja sau sunt în curs de elaborare, dar în cazul altor profesii nearmonizate sau mai puțin armonizate, introducerea cardurilor profesionale pare dificilă, având în vedere faptul că reglementarea variază în statele membre, iar informațiile privind calificările trebuie să fie mai întâi validate și reciproc recunoscute;

11.

subliniază faptul că un card profesional european ar putea fi un avantaj chiar pentru profesiile nereglementate și nearmonizate, având în vedere că ar avea un rol informativ în special pentru angajatori și consumatori, ceea ce ar fi cazul pentru majoritatea profesiilor liberale;

12.

invită Comisia să identifice diferitele inițiative privind dezvoltarea cardurilor profesionale și să prezinte Parlamentului un inventar reprezentativ;

13.

invită Comisia să analizeze inițiativele pentru a vedea dacă un card profesional european, pe lângă alte măsuri, ar putea:

consideră că orice alte măsuri publice ar trebui să implice o descriere bine definită a tipurilor de profesii și a nevoilor specifice pe care cardul trebuie să le acopere;

14.

consideră că orice card profesional, în cazul în care există suficientă cerere pentru realizarea sa, ar trebui să fie pe cât mai simplu, ușor de folosit și nerestrictiv, evitând orice nouă povară administrativă, și că ar putea institui „un limbaj comun” al calificărilor anumitor profesii;

15.

susține faptul că un card profesional european nu ar trebui să aibă efecte negative asupra mobilității transfrontaliere și ar trebui să fie utilizat doar ca dovadă a dreptului de circulație, fără a fi o condiție pentru o astfel de circulație; subliniază faptul că grupurile specifice nu ar trebui să fie excluse de la oferirea serviciilor lor în alte state membre și că, în special pentru persoanele cu mai puține calificări sau cu calificări mai puțin specifice, acest card nu ar trebui să creeze noi obstacole;

16.

subliniază faptul că utilizarea unui card sau a mai multor carduri profesionale europene, ar trebui să facă loc diversității, de exemplu să armonizeze diferențele între profesii sau diferențele între statele membre; consideră că profesiile în sine ar trebui să finanțeze dezvoltarea și aplicarea unui card profesional european, în cazul în care consideră necesar;

17.

subliniază că, în cazul în care profesia respectivă dispune deja de un card profesional național, este indicată, din motive practice, integrarea funcțiunilor cardului național în cardul profesional european;

18.

subliniază că informațiile privind cardul profesional european ar trebui să fie de încredere, ar trebui să fie validate și actualizate de autoritățile naționale competente; consideră că, acolo unde este cazul, informațiile incluse în CV-urile EUROPASS ar putea, de asemenea, incluse în cardul profesional european;

19.

subliniază că accesul la informațiile incluse în card ar trebui să se conformeze celor mai înalte standarde privind protecția vieții personale;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/46

A.

întrucât obiectivul principal trebuie să fie protecția biodiversității, inclusiv conservarea speciilor;

B.

întrucât trebuie să se țină seama permanent de bunăstarea animalelor;

C.

întrucât există, totuși, considerente ce țin de securitatea alimentației și de aprovizionarea cu alimente, în special pentru comunitățile care au practicat în mod tradițional vânătoarea de balene;

D.

întrucât în momentul de față „perturbarea, capturarea sau uciderea deliberată” a oricăreia dintre speciile de balenă este interzisă în apele comunitare în conformitate cu Directiva Habitate;

E.

întrucât în momentul de față aproape una din patru specii de cetacee sunt considerate ca fiind în pericol, nouă specii figurând fie pe lista speciilor amenințate, fie pe lista speciilor grav amenințate cu dispariția, iar statutul multor specii și populații rămâne neclar;

F.

întrucât, deși s-a reușit recuperarea într-o oarecare măsură a unor populații de balene după introducerea moratoriului, în cazul altora acest lucru nu s-a întâmplat, iar capacitatea acestora de adaptare la schimbările condițiilor de mediu rămâne necunoscută;

G.

întrucât la început s-a intenționat ca moratoriul să rămână în vigoare până la introducerea unui sistem adecvat de gestionare și să se acorde stocurilor diminuate timp suficient de recuperare;

H.

întrucât nu toți membrii IWC au adoptat moratoriul;

I.

întrucât moratoriul nu se referă în nici un caz la uciderea balenelor în scopuri științifice;

J.

întrucât, în fapt, numărul de balene ucise în temeiul unui permis special a crescut de la introducerea moratoriului;

K.

întrucât IWC (în peste 30 de rezoluții), precum și un număr de ONG-uri și de alte organe și-au exprimat îngrijorarea profundă legată de faptul că vânătoarea de balene în baza unui permis special „contravine spiritului moratoriului privind vânătoarea de balene în scopuri comerciale” (IWC2003-2); carnea care provine din astfel de activități de vânare a balenelor nu ar trebui folosită în scopuri comerciale;

L.

întrucât, în ciuda unor ameliorări recente, metodele de ucidere a balenelor nu se ridică încă la standardul dorit;

M.

întrucât cetaceele sunt amenințate nu doar de vânătoare, ci și de schimbările climatice, poluare, coliziunile cu nave, uneltele de pescuit, sonar și alte pericole;

N.

întrucât poziția comună a Consiliului menționată anterior s-a bazat doar pe articolul 175 din Tratatul CE și a făcut referire doar la reuniunea antemenționată a IWC din Santiago, Chile, din iunie 2008,

1.

salută călduros comunicarea Comisiei menționată anterior privind acțiunile comunitare în domeniul vânătorii de balene și decizia privind vânătoarea de balene adoptată de Consiliu cu majoritatea calificată; sprijină păstrarea moratoriului mondial privind vânătoarea balenelor în scopuri comerciale, precum și interzicerea comerțului internațional cu produse derivate de balenă; urmărește să pună capăt „vânătorii de balene în scopuri științifice” și să sprijine desemnarea unor perimetre importante din suprafața oceanelor și a mărilor drept sanctuare în care orice formă de vânătoare de balene este interzisă pe perioadă nedeterminată;

2.

invită Consiliul să adopte o nouă poziție comună atât în temeiul articolului 37, cât și în temeiul articolului 175 al Tratatului CE;

3.

consideră că, în cele din urmă, conservarea speciilor de balenă și a altor cetacee depinde de dezvoltarea unor măsuri incluse într-un acord îndeajuns de amplu pentru a putea fi implementate în mod eficient;

4.

invită Consiliul, Comisia și statele membre care fac parte din grupul de lucru să conlucreze pentru încheierea unui astfel de acord global;

5.

consideră că discuțiile purtate în cadrul grupului de lucru ar trebui să fie cât se poate de transparente;

6.

speră că grupul de lucru va examina problema uciderii balenelor în scopuri științifice pentru a găsi un temei pentru eliminarea acestei practici;

7.

respectă necesitatea de a autoriza o cotă limitată de vânătoare pentru comunitățile care practică în mod tradițional vânătoarea de balene pentru subzistență, dar solicită să se pună un accent mult mai mare pe utilizarea unor metode nedureroase de ucidere și pe cercetările făcute în acest domeniu;

8.

solicită ca vânătoarea de acest tip să aibă loc doar pe baza unor cote clare, stabilite pe baza recomandării Comitetului științific al IWC, reglementate prin controale stricte care includ înregistrarea întregii proceduri și raportarea acesteia către IWC;

9.

propune, de asemenea, înființarea, în zone potrivite din lumea întreagă, a unor zone marine protejate suplimentare în care balenele ar beneficia de o protecție specială;

10.

constată că Directiva privind habitatele, care definește poziția Comunității în ceea ce privește balenele (și delfinii), nu ar permite reluarea vânătorii de balene în scopuri comerciale cu privire la niciunul din stocurile de balene din apele UE;

11.

atrage atenția asupra necesității de a utiliza echipamente de pescuit mai selective cu scopul de a evita capturile secundare de alte specii, în special de cetacee;

12.

consideră că, având în vedere istoria tragică a vânătorii de balene în scopuri comerciale, precum și numeroasele amenințări cu care se confruntă populațiile de balene (printre care capturile accidentale din cadrul operațiunilor de pescuit, ciocnirea cu nave, schimbările climatice planetare și poluarea sonoră a oceanelor), UE trebuie să promoveze, în principalele foruri internaționale, în mod coordonat și coerent, cel mai înalt nivel de protecție a balenelor la nivel mondial;

13.

solicită, de asemenea, tratarea în afara acestor zone protejate a amenințărilor la adresa populației de cetacee provocate de schimbările climatice, poluare, coliziunile cu nave, uneltele de pescuit, poluarea fonică antropogenă (inclusiv sonar, analizele seismice și zgomotele produse de nave) și alte pericole;

14.

consideră că, înainte de a acționa la scară globală, Comisia ar trebui să facă propuneri suplimentare pentru contracararea acestui tip de pericole pentru apele și navele comunitare;

15.

consideră că Comisia ar trebui să definească un cadru de reglementare revizuit pentru practica de observare a balenelor („whale-watching”), care să protejeze interesele economice și sociale ale zonelor de coastă în care se practică această activitate, având în vedere evoluția sa recentă;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comisiei internaționale pentru vânătoarea de balene, consiliilor consultative regionale, Comisiei consultative pentru pescuit și acvacultură și organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului din care face parte UE.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/49

A.

întrucât sectorul audiovizual aduce o contribuție semnificativă la economia europeană a creației și a cunoașterii și deține un rol central în promovarea diversității culturale și a pluralismului în UE;

B.

întrucât convergența serviciilor societății informaționale și a serviciilor, rețelelor și echipamentelor media dă naștere la noi provocări în ceea ce privește adaptarea cadrului juridic existent, cu drepturi și obligații, în multe domenii și oferă numeroase noi oportunități;

C.

întrucât transparența și disponibilitatea unor informații fiabile și comparabile cu privire la piața europeană a audiovizualului poate crește competitivitatea operatorilor din acest domeniu, în special a IMM-urilor, îmbunătățind înțelegerea potențialului acestui sector, și poate aduce avantaje utilizatorilor;

D.

întrucât Observatorul European al Audiovizualului (Observatorul) contribuie astfel la competitivitatea sectorului european al audiovizualului prin colectarea și difuzarea unor informații detaliate despre acesta;

E.

întrucât Observatorul oferă o gamă largă de produse, incluzând servicii, publicații și baze de date on-line, care s-au dovedit a fi extrem de utile atât pentru sector, cât și pentru factorii decizionali la nivel politic, la nivel național și comunitar;

F.

întrucât măsurile Comunității de susținere a competitivității sectorului audiovizual vor contribui la realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona,

1.

recunoaște că Observatorul este singura organizație publică paneuropeană dedicată colectării și difuzării de informații privind sectorul audiovizual european și joacă un rol fundamental datorită faptului că oferă informații detaliate asupra acestui sector, atât organismelor publice, cât și celor private;

2.

subliniază faptul că convergența serviciilor societății informaționale și a serviciilor, rețelelor și echipamentelor media se află la originea unor noi provocări pentru cercetarea din sectorul audiovizual, fapt care ar trebui reflectat în activitățile Observatorului;

3.

reafirmă că multimedia și noile tehnologii vor juca un rol din ce în ce mai important în sectorul audiovizual și că Observatorul trebuie să-și crească capacitatea de a urmări aceste noi evoluții, pentru a continua să aibe o poziție importantă în acest domeniu;

4.

subliniază faptul că Observatorul trebuie să dispună de resursele necesare pentru a-și realiza în continuare obiectivele și a ține efectiv pasul cu ultimele evoluții din domeniul multimedia și al noilor tehnologii;

5.

solicită Observatorului, în această privință, să-și extindă activitatea pentru a include într-un mod mai adecvat provocările de ultimă oră generate de convergența media și noile evoluții, acordând o atenție specială analizei impactului digitalizării asupra sectorului audiovizual și cinematografic în general, precum și analizei serviciilor audiovizuale on-line, televiziunii mobile și jocurilor video;

6.

subliniază importanța contactelor și coordonării cu autoritățile naționale de reglementare și cu actorii din sectorul mediei audiovizuale, pentru a garanta valoarea adăugată;

7.

salută publicația Observatorului privind drepturile de autor și alte drepturi conexe și îi sugerează să abordeze aceste probleme sistematic și, de asemenea, în măsura în care acest lucru este posibil, în spiritul Convenției UNESCO privind diversitatea culturală (4), să-și extindă sfera de interes pentru a acoperi și chestiunile legate de dreptul fiscal și dreptul muncii în sectorul audiovizual european;

8.

solicită Observatorului, în calitatea sa de organism expert, să facă sugestii și să furnizeze alternative de politici care ar putea sta la baza unei politici europene, luând în considerare cele mai bune practici din domeniul mediei audiovizuale utilizate în alte părți ale lumii ce cunosc evoluții similare (cum ar fi Asia sau America de Nord);

9.

salută analiza realizată de Observator cu privire la importanța lucrărilor audiovizuale din țările terțe pe piața europeană și recomandă o analiză privind modelele de cooperare cu partenerii din țările terțe în materie de implementare a Convenției UNESCO privind diversitatea culturală și a Directivei privind serviciile media audiovizuale mai sus menționată în ceea ce privește „opere europene” menționate la articolul 1 litera (n) din respectiva directivă, și incluzând proiectul pilot Media International;

10.

este conștient de diferențele culturale dintre statele membre, care pot genera modalități diferite de a trata materialul audiovizual dăunător sau agresiv, în special în ceea ce privește minorii, dar atrage atenția asupra armonizării minime din acest domeniu în materie de protecție a minorilor, creată prin directiva privind serviciile media audiovizuale, și a măsurilor luate în cadrul programului Safer Internet plus, al cărui scop este promovarea unei utilizări mai sigure a internetului și a noilor tehnologii on-line, în special de către copii, și combaterea conținutului ilegal și a conținutului nedorit de către utilizatorul final;

11.

solicită Observatorului, în acest sens, să monitorizeze diferitele instrumente (juridice) și să elaboreze opțiuni de politici;

12.

încurajează difuzarea pe scară mai largă a publicațiilor Observatorului printr-o politică de comunicare intensificată, pentru a-și face cunoscute activitățile;

13.

salută restructurarea preconizată a site-ului internat al Observatorului, vizând reflectarea standardelor celor mai înalte și celor mai recente din tehnologia multimedia, și sprijină eforturile ce se au în vedere pentru a îmbunătăți forma și interactivitatea acestuia, făcându-l mai informativ și mai ușor de utilizat;

14.

este conștient de faptul că unele domenii specifice, precum familiarizarea cu media, nu intră actualmente în sfera de activitate a Observatorului, și recomandă să se ia în considerare posibilitatea examinării acestor chestiuni;

15.

încurajează Observatorul să ofere, în cooperare cu membrii săi, mai multe informații cu privire la disponibilitatea unor servicii audiovizuale specifice, precum subtitrările, descrierile audio și limbajul semnelor, menite să ajute persoanele cu handicap;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Consiliului Europei și Observatorului European al Audiovizualului.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/51

A.

întrucât prin rezoluția sa din 14 februarie 2007 Parlamentul adresează statelor membre, Consiliului și Comisiei o serie de 46 de recomandări detaliate;

B.

întrucât, de la adoptarea rezoluției sale din 14 februarie 2007, în statele membre s-au succedat o serie de evenimente, printre care:

C.

întrucât, la 3 februarie 2009, Comisarul pentru justiție, libertate și securitate a declarat în fața Parlamentului European că a întreprins o serie de acțiuni pentru a pune în aplicare recomandările Parlamentului, printre care solicitarea adresată în scris Poloniei și României de a-și clarifica pe deplin poziția cu privire la presupusa existență a unor închisori secrete pe teritoriul lor și publicarea unei comunicări prin care se propun noi măsuri în domeniul aviației civile;

D.

întrucât predarea extraordinară și detenția secretă contravin legislației internaționale în materie de drepturile omului, Convenției ONU împotriva torturii, Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât autoritățile SUA revizuiesc în prezent aceste practici;

E.

întrucât persoanele răpite în unele state membre în cadrul programului de predări extraordinare au fost transportate pe cale aeriană la Guantánamo sau în alte state de către autoritățile Statelor Unite prin intermediul unor zboruri militare sau organizate de CIA, care au survolat adesea teritoriul Uniunii Europene și, în anumite cazuri, au efectuat escale în unele state membre ale UE; întrucât persoanele transportate în țări terțe au fost supuse torturii în închisorile locale;

F.

întrucât unele state membre au contactat autoritățile Statelor Unite, solicitând eliberarea și repatrierea persoanelor care au fost supuse unei predări extraordinare și care aveau calitatea de cetățeni ai statelor respective sau au avut anterior reședința pe teritoriul acestora; întrucât oficialii unor state membre au avut acces la prizonierii din Guantánamo sau din alte centre de detenție și i-au interogat pentru a verifica acuzațiile aduse împotriva lor de autoritățile SUA, acordând astfel legitimitate existenței acestor centre de detenție;

G.

întrucât în rezoluția sa din 14 februarie 2007 se menționează - fapt confirmat de evenimente ulterioare - că mai multe state membre au fost implicate sau au cooperat în mod activ sau pasiv cu autoritățile SUA la transporturile CIA sau militare ilegale de prizonieri și/sau la detenția acestora la Guantánamo și în „închisorile secrete” a căror existență a fost recunoscută de Președintele Bush - după cum au demonstrat informații recent divulgate despre autorizațiile acordate de unele guverne în urma solicitărilor adresate de SUA cu privire la survolarea teritoriului acestora, precum și informațiile guvernamentale referitoare la închisorile secrete - și că statelor membre le revine o parte specifică din răspunderea politică, morală și juridică pentru transportarea și detenția prizonierilor la Guantánamo și în alte centre de detenție secrete;

H.

întrucât Senatul SUA a ratificat Acordul dintre UE și SUA privind extrădarea și asistența juridică reciprocă, ratificat de toate statele membre, cu excepția Italiei;

I.

întrucât, deși reprezintă un progres important, decretele emise de Președintele Obama la 22 ianuarie 2009 nu par să abordeze toate aspectele problematicii detenției secrete, a răpirilor sau a utilizării torturii,

1.

condamnă faptul că, până în momentul de față, statele membre și Consiliul nu au luat măsuri pentru a elucida toate aspectele programului de predări extraordinare și pentru a pune în aplicare recomandările Parlamentului European; regretă faptul că, la 3 februarie 2009, Consiliul nu a oferit răspunsuri satisfăcătoare Parlamentului;

2.

solicită statelor membre, Consiliului și Comisiei să pună pe deplin în practică recomandările formulate de Parlament în rezoluția sa din 14 februarie 2007 și să contribuie la stabilirea adevărului, prin inițierea de anchete sau prin colaborarea cu organismele competente, dezvăluind și furnizând toate informațiile relevante și asigurând un control parlamentar eficient al acțiunilor desfășurate de serviciile secrete; solicită Consiliului să dezvăluie toate informațiile relevante privind transportarea și deținerea ilegală de prizonieri, inclusiv în cadrul Grupului de lucru al Consiliului pentru dreptul internațional public (COJUR); solicită statelor membre și instituțiilor UE să coopereze cu toate organismele internaționale competente, inclusiv cu organele ONU și ale Consiliului Europei, și să transmită Parlamentului orice informații, rapoarte ale unor anchete parlamentare sau hotărâri judecătorești relevante;

3.

solicită Uniunii Europene și Statelor Unite să consolideze dialogul transatlantic pe marginea unei noi abordări comune în privința combaterii terorismului, bazată pe valorile comune ale respectării dispozițiilor dreptului internațional referitoare la drepturile omului, democrației și statului de drept, într-un cadru de cooperare internațională;

4.

consideră că acordurile UE-SUA privind extrădarea și asistența juridică reciprocă constituie un instrument relevant pentru a garanta că aplicarea legii și cooperarea judiciară în cadrul luptei împotriva terorismului respectă legea; salută, prin urmare, ratificarea acestora de către Senatul SUA și solicită Italiei să le ratifice de îndată ce este posibil;

5.

salută faptul că președintele Obama a emis trei decrete prezidențiale privind închiderea centrului de detenție de la Guantánamo, punând capăt activităților comisiilor militare și utilizării torturii și închizând centrele de detenție secrete din străinătate;

6.

evidențiază faptul că persistă, cu toate acestea, unele ambiguități în ceea ce privește menținerea unui număr limitat de programe de predări extraordinare și de centre de detenție secrete și are încredere că se vor aduce clarificări privind închiderea și interzicerea tuturor celorlalte centre de detenție secrete gestionate direct sau indirect de autoritățile SUA pe teritoriul național sau în străinătate; reamintește faptul că detenția secretă constituie, în sine, o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului;

7.

reafirmă faptul că, în conformitate cu articolul 14 din Convenția ONU împotriva torturii, orice victimă a unui act de tortură se poate prevala în justiție de dreptul la despăgubiri și la compensații echitabile și adecvate;

8.

salută apropiata vizită în Statele Unite, la 16 și 17 martie 2009, a Comisarului pentru justiție, libertate și securitate, a Președinției cehe a UE și a Coordonatorului UE pentru lupta împotriva terorismului și solicită reprezentanților UE să ridice problema predărilor extraordinare și a centrelor de detenție secrete, deoarece acestea constituie încălcări grave ale legislației europene și internaționale în materie de drepturi ale omului; solicită Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 26 februarie 2009 să adopte o poziție fermă în această privință și să discute problema închiderii Guantánamo și strămutarea deținuților, acordând atenția cuvenită rezoluției sale din 4 februarie 2009 pe această temă;

9.

invită Uniunea Europeană, statele membre și autoritățile SUA să investigheze și să clarifice pe deplin abuzurile și încălcările dreptului internațional și național în materie de drepturi ale omului, libertăți fundamentale, interdicții de utilizare a torturii și a relelor tratamente, dispariții forțate și de acces la un proces echitabil comise în legătură cu „războiul împotriva terorismului”, astfel încât să se stabilească responsabilitățile pentru centrele de detenție secrete, inclusiv în ceea ce privește Guantánamo, și programul de predări extraordinare, și să asigure că asemenea încălcări nu vor mai avea loc în viitor și că lupta împotriva terorismului are loc fără încălcarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a democrației și a statului de drept;

10.

invită Consiliul, Comisia și Coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului ca, după vizita în SUA a delegației UE, să prezinte Parlamentului un raport cu privire la aplicarea acordurilor referitoare la extrădare și asistență juridică reciprocă, precum și cu privire la cooperarea UE-SUA în domeniul antiterorismului, asigurând totodată deplina respectare a drepturilor omului, astfel încât comisia competentă să poată aborda aceste tematici într-un raport elaborat, inter alia, în temeiul punctului 232 din rezoluția sa din 14 februarie 2007;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru Politica Externă și de Securitate Comună, Coordonatorului UE pentru lupta împotriva terorismului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al NATO, Secretarului General și Președintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și Președintelui și Congresului Statelor Unite ale Americii.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/54

A.

întrucât o definire clară a intereselor comune ale UE este esențială în vederea îndeplinirii obiectivelor acțiunii externe a UE și, în special, ale PESC;

B.

întrucât, ori de câte ori UE a transmis un mesaj comun, autoritatea sa a fost remarcabilă, a obținut rezultate concrete și a exercitat o influență considerabilă asupra evenimentelor, influență proporțională cu puterea sa economică;

C.

întrucât PESC, bazată în prezent pe o gamă largă de instrumente operaționale consolidate, a intrat într-o nouă etapă, caracterizată printr-un accent mai pronunțat asupra gândirii strategice și a acțiunii bazate pe priorități clare;

D.

întrucât, pentru a crește eficiența și coerența acțiunii sale pe scena mondială, UE are nevoie în primul rând de instrumentele de politică externă prevăzute de Tratatul de la Lisabona; întrucât, pe lângă aceasta, trebuie utilizate toate posibilitățile practice oferite de tratatele actuale, cu o voință politică comună puternică, pentru a crește coerența instituțională în acțiunea externă a UE;

E.

întrucât Consiliul și Comisia au adoptat deja inițiative care au drept scop promovarea unei mai mari sinergii și coerențe reciproce; întrucât Parlamentul ar trebui, prin urmare, să depună eforturi similare pentru a evita fragmentarea internă în domeniul relațiilor externe,

1.

reiterează faptul că PESC trebuie să fie susținută și ghidată de valorile apărate de UE și de statele membre, în special democrația, statul de drept și respectul pentru demnitatea ființei umane, pentru drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și pentru promovarea păcii și a unui multilateralism eficace;

2.

subliniază faptul că UE trebuie să utilizeze PESC pentru apărarea intereselor comune ale cetățenilor săi, inclusiv dreptul acestora de a trăi în pace și securitate, într-un mediu curat, și de a avea un acces diversificat la resurse vitale precum energia;

3.

crede cu tărie că UE poate avea o influență doar dacă se exprimă unitar, dacă dispune de instrumentele adecvate, dacă își consolidează cooperarea cu ONU și dacă beneficiază de o legitimitate democratică puternică, rezultată în urma unui control informat, atât din partea Parlamentului European, cât și din partea parlamentelor naționale, acționând la nivelurile respective și în conformitate cu mandatele proprii fiecăruia; consideră, în această privință, că membrii comisiilor pentru afaceri externe și apărare din parlamentele naționale ale statelor membre ar trebui invitați de către Parlamentul European să se întrunească cu regularitate pentru a examina, pe baza unor instrumente și metodologii adecvate, principalele evoluții în ceea ce privește PESC; consideră că sunt necesare noi eforturi pentru a face cunoscută PESC cetățenilor Uniunii Europene;

4.

consideră, de asemenea, că structura și organizarea PE ar trebui revizuită pentru a utiliza în comun și a exploata mai bine toată expertiza în domeniul PESC astfel încât să ofere o contribuție mai eficientă și mai coerentă la dezvoltarea unei PESC mai strategică și mai democrată;

5.

regretă faptul că bugetul PESC este de departe insuficient și amintește că, pentru a avea credibilitate și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor UE, PESC trebuie să beneficieze de resurse pe măsura obiectivelor și scopurilor sale specifice;

6.

salută organizarea periodică a unor reuniuni de consultare în domeniul PESC între Parlament și Președinția Consiliului, în conformitate cu dispozițiile Acordului interinstituțional menționat mai sus; subliniază, cu toate acestea, faptul că aceste reuniuni ar trebui să fie înțelese și ca o oportunitate de a realiza un schimb de opinii privind necesitățile viitoare, acțiunile preconizate în domeniul PESC și strategiile pe termen mediu și lung ale UE în țările terțe;

7.

consideră că ar fi binevenite mai multe informații din partea Consiliului cu privire la activitățile finanțate din bugetul Consiliului sau prin intermediul mecanismului ATHENA și, în special, modul în care aceste credite completează fondurile pentru activitățile PESC în cadrul bugetului UE;

8.

solicită ca bugetul pentru PESC să fie complet transparent pentru autoritatea bugetară și de descărcare; își reafirmă preocuparea în legătură cu practica reportării creditelor neutilizate de la capitolul PESC și solicită Comisiei să informeze Parlamentul în timp util cu privire la transferurile interne, având în vedere mai ales faptul că majoritatea acestor misiuni PESC, fără a mai aminti Misiunea de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia (UEMM Georgia) sau Misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo (EULEX Kosovo), au un caracter politic foarte sensibil și abordează crize foarte mediatizate;

9.

constată cu satisfacție că, pentru prima oară, raportul Consiliului se referă sistematic la rezoluțiile adoptate de Parlament; regretă, cu toate acestea, că Consiliul nu inițiază un dialog consistent cu privire la opiniile Parlamentului și nici nu se referă la aceste rezoluții în documentele operaționale de tipul acțiunilor comune și al pozițiilor comune;

10.

consideră că, în loc să se limiteze la a prezenta o listă exhaustivă a activităților desfășurate, raportul anual al Consiliului ar trebui să constituie o ocazie de a stabili un dialog cu Parlamentul, cu scopul de a elabora o abordare mai strategică a PESC, bazată pe identificarea principalelor provocări și pe stabilirea priorităților și obiectivelor pentru acțiunile viitoare;

11.

recomandă, de aceea, Consiliului să reconsidere principiile generale și forma specifică a raportului pentru a include o evaluare aprofundată a politicii UE față de țările terțe sau blocurile regionale și a reacției UE la crizele umanitare și de securitate, precum și propuneri pentru acțiunile viitoare;

12.

consideră că, în lunile care urmează, UE va avea șansa unică să elaboreze o nouă agendă transatlantică împreună cu noua administrație SUA, care să includă chestiuni strategice de interes comun, precum o nouă ordine globală, mai cuprinzătoare și mai eficientă, bazată pe organizații multilaterale mai puternice, criza financiară, crearea unui nou set de instituții euro-atlantice, instituirea unei piețe transatlantice aprofundate și cuprinzătoare, măsuri de contracarare a schimbărilor climatice, securitatea energetică, promovarea unei păci durabile în Orientul Mijlociu, situația din Iran, Irak și Afganistan, lupta împotriva terorismului și a crimei organizate, neproliferarea și dezarmarea nucleară și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului;

13.

consideră că PESC trebuie să continue să se axeze pe promovarea drepturilor omului, a păcii și securității în vecinătatea Europei și la nivel global, pe sprijinirea multilateralismului și respectarea dreptului internațional, lupta împotriva terorismului, neproliferarea armelor de distrugere în masă și dezarmarea, schimbările climatice și securitatea energetică, acestea constituind cele mai mari provocări pentru planetă și fiind direct legate de preocupările cetățenilor europeni;

14.

în legătură cu răpirea și uciderea ostaticilor de către teroriști islamici, subliniază necesitatea unei cooperări și coordonări sporite a politicilor antiterorism între statele membre UE, SUA și NATO, având drept scop în special îmbunătățirea eficienței operațiunilor de salvare derulate pentru a salva viețile ostaticilor;

15.

solicită Consiliului să urmeze cu hotărâre recomandările Parlamentului în privința dezvoltării unei politici europene comune externe în materie de energie, în special prin promovarea coeziunii UE în negocierile cu furnizorii de energie și cu țările de tranzit și prin apărarea intereselor comune ale UE, creând o diplomație eficientă în domeniul energiei și mecanisme mai eficiente de reacție în situații de criză, și asigurând diversificarea surselor de energie, utilizarea durabilă a energiei și dezvoltarea unor surse de energie regenerabile;

16.

salută faptul că actuala revizuire a SES ia în considerare noile provocări în materie de securitate, precum securitatea energetică, schimbările climatice și securitatea cibernetică și vizează îmbunătățirea calității implementării strategiei ca atare; ia act, în acest context, de dezbaterea inițiată de Consiliu, de Parlamentul European și parlamentele naționale ale statelor membre privind viitorul securității europene; subliniază că scopul acestor discuții între UE, Rusia, SUA și statele și nemembre ale UE ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa nu trebuie să fie o arhitectură complet nouă, ci o construcție bazată pe realizările și valorile UE, astfel cum sunt exprimate la articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană și încorporate în Actul final de la Helsinki și în Carta de la Paris;

17.

consideră, de asemenea, că războiul din Georgia confirmă necesitatea creării, în cadrul revizuirii SES, a unei diplomații preventive a UE, însoțită de instrumente adecvate de prevenire a crizelor, în special Instrumentul de stabilitate, de planuri de urgență și de finanțări garantate pe termen lung și utilizării la maximum a capacităților și experienței UE în managementul dezastrelor și al crizelor;

18.

reamintește că consolidarea situației ulterioare clarificării statutului Kosovo este esențială pentru stabilitatea din regiunea Balcanilor de Vest; salută, așadar, consensul la care s-a ajuns în cadrul Consiliului de Securitate ONU din 26 noiembrie 2008 cu privire la desfășurarea EULEX în Kosovo și solicită Consiliului ca, în cooperare cu Misiunea administrativă interimară a ONU în Kosovo (MAIKONU), să asigure relații de lucru clare și o tranziție fără dificultăți între cele două misiuni în domeniul statului de drept; solicită ca EULEX să obțină rezultate rapide în domeniul luptei împotriva crimei organizate și a urmăririi penale a celor acuzați de crime de război; de asemenea, își exprimă sprijinul pentru activitatea Reprezentantului Special al UE în Kosovo și îl încurajează să continue aplicarea mandatului și să promoveze un spirit de cooperare pragmatică între autoritățile de la Priștina și cele de la Belgrad, pentru binele comunităților sârbe din Kosovo;

19.

reafirmă că obiectivul UE în Bosnia și Herțegovina (BH) rămâne crearea unui stat stabil, pașnic și multietnic, pe un drum fără întoarcere către aderarea la UE; încurajează liderii politici din BH să implementeze acordul încheiat pe 8 noiembrie 2008, pentru a aborda rapid obiectivele și condițiile restante stabilite la Consiliul pentru instaurarea păcii cu privire la trecerea de la biroul Înaltului Reprezentant la biroul Reprezentantului Special al UE până la mijlocul anului 2009; își exprimă îngrijorarea față de posibila dezangajare prematură a comunității internaționale în BH; consideră, de fapt, că implicarea internațională poate lua sfârșit numai cu acordul deplin al autorităților BH și în momentul în care Bosnia și Herțegovina devine un stat stabil, cu instituții funcționale;

20.

își reafirmă convingerea că trebuie crescute stimulentele pentru țările partenere în cadrul Politicii Europene de Vecinătate în vederea implementării reformelor și consideră că recenta criză din Caucazul de Sud a demonstrat cu claritate necesitatea unei prezențe mai puternice a UE în vecinătatea estică; susține, de aceea, abordarea Comisiei din comunicarea sa din 3 decembrie 2008 privind parteneriatul estic (COM(2008)0823), care vizează instaurarea unei zone comerciale cu adevărat libere, îndepărtarea treptată a tuturor obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor (incluzând, în cele din urmă, eliminarea vizelor) și cooperarea în privința tuturor aspectelor securității, în special a securității energetice; consideră că parteneriatul estic și cooperarea de la Marea Neagră ar trebui să se sprijine reciproc, creând astfel o zonă de pace, securitate, stabilitate și de respectare a integrității teritoriale; consideră că parteneriatul ar trebui însoțit de o dublare a asistenței financiare a UE și de o puternică dimensiune politică, care să integreze EURONEST, Adunarea parlamentară mixtă propusă, compusă din deputați în Parlamentul European și din membri ai parlamentelor din vecinătate;

21.

susține decizia Consiliului de a relua tratativele cu autoritățile din Belarus, continuând, în același timp, dialogul cu toate forțele democratice din țară, cu condiția ca autoritățile din această țară să răspundă pozitiv acestei oferte și să realizeze progrese vizibile în ceea ce privește respectarea valorilor democrației, statului de drept, drepturilor omului și libertăților fundamentale; consideră că, pornind de la această premisă, ar trebui dezvoltată o cooperare treptată, bazată pe respectarea unor condiții stricte, implicând progresiv Belarus în parteneriatul estic; îndeamnă Consiliul și Comisia să ia efectiv și fără întârziere măsuri pentru a facilita procedurile de acordare a vizelor pentru cetățenii din Belarus, printre care și reducerea cheltuielilor aferente intrării lor în Spațiul Schengen;

22.

felicită președinția franceză pentru faptul că EU a jucat un rol central în încheierea războiului din Georgia; solicită UE, și în special Reprezentantului său special pentru criza din Georgia, să se conformeze principiului integrității teritoriale a Georgiei și al respectului pentru minorități, și să încerce să găsească o formulă care să ofere modalități eficiente de reîntoarcere în siguranță a persoanelor strămutate intern și a refugiaților, precum și o monitorizare adecvată a securității în regiune;

23.

îndeamnă Consiliul să insiste asupra implementării integrale a acordului de încetare a focului și să se asigure că observatorii UE beneficiază de un acces neîngrădit la toate zonele afectate de conflict, în conformitate cu mandatul UEMM; consideră că este foarte important să fie informat cu regularitate și pe deplin cu privire la rapoartele redactate de UEMM;

24.

consideră că UE ar trebui să monitorizeze îndeaproape și să se angajeze să contribuie la soluționarea altor conflicte potențiale din această zonă a vecinătății UE, inclusiv prin stabilirea de contacte și deschiderea unor canale de comunicare cu toți actorii regionali relevanți; subliniază, în această privință, că ar trebui instituită o colaborare strânsă cu Turcia;

25.

consideră că parteneriatul UE cu Rusia trebuie să se bazeze pe o strategie coerentă și pe un angajament clar al ambelor părți de a respecta pe deplin, în acțiunile lor, dreptul internațional și acordurile bilaterale și multilaterale; urmând concluziile Președinției Consiliului European din 1 septembrie și 15-16 octombrie 2008, subliniază că Rusia trebuie să-și respecte angajamentele luate în cadrul acordurilor din 12 august și 8 septembrie 2008; își exprimă, de aceea, convingerea că acordul Rusiei de a permite observatorilor internaționali să monitorizeze situația din Osetia de Sud și Abhazia și respectarea deplină a termenilor planului în 6 puncte sunt necesare pentru normalizarea relațiilor UE - Rusia; consideră, de asemenea, că nici un parteneriat strategic nu este posibil dacă nu sunt cu adevărat împărtășite și respectate valorile democrației, drepturile omului și statul de drept; solicită Consiliului să acorde acestor valori un rol central în cadrul negocierilor în curs pentru un nou Acord de parteneriat și cooperare cu Rusia;

26.

regretă deteriorarea situației din Orientul Mijlociu și tributul greu de vieți omenești plătit în conflictul armat din Fâșia Gaza, în corelație cu lipsa unor progrese substanțiale în procesul de pace; atrage atenția că a expirat termenul stabilit la Conferința de la Annapolis din 2007 și își exprimă convingerea că o cooperare transatlantică consolidată poate aduce o valoare adăugată Procesului de la Annapolis; consideră că UE trebuie să aibă un rol marcant și vizibil în regiune, pe măsura resurselor financiare alocate, în special în ceea ce privește soluționarea crizei umanitare dramatice din Fâșia Gaza; solicită Consiliului ca, în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 1860 (2009), să depună în continuare eforturi în vederea încetării definitive a focului în Fâșia Gaza pentru a permite începerea negocierilor de pace între popoarele israelian și palestinian, în coordonare cu alți actori regionali; recomandă Consiliului să țină seama de toate modalitățile de promovare a unei păci de durată în regiune, inclusiv privind desfășurarea unei misiuni PESA (Politica europeană de securitate și apărare);

27.

salută intenția Consiliului de a reînnoi mandatul Misiunii de poliție a UE în Teritoriile palestiniene și consideră că este încă necesară o asistență mai consistentă în vederea instituirii supremația legii și a ameliorării capacității forțelor de ordine; în plus, ia act de decizia Consiliului de a extinde mandatul misiunii UE de asistență la frontieră în Rafah, precum și de hotărârea și gradul său de pregătire pentru a reactiva această misiune; consideră că această hotărâre ar trebui să aibă drept consecință inițiative concrete de reinstituire a libertății de circulație în teritoriile palestiniene;

28.

își exprimă satisfacția cu privire la progresele realizate la Summit-ul ministerial Euro-Mediteranean de la Marsilia din 3 si 4 noiembrie 2008 în direcția stabilirii cadrului instituțional al Uniunii pentru Mediterana; consideră că obiectivele de respectare a drepturilor omului, pace și securitate în regiunea mediteraneană nu pot fi urmărite în mod izolat; subliniază că dialogul politic și cultural, relațiile economice, gestionarea fluxurilor migratorii, politicile privind mediul și securitatea, inclusiv combaterea terorismului, trebuie să constituie un capitol consistent al agendei euro-mediteraneene; solicită Consiliului și Comisiei să acorde un rol semnificativ și adecvat Turciei în cadrul Uniunii pentru Mediterana; consideră că este esențial ca Adunarea parlamentară euro-mediteraneană să fie integrată în structura Uniunii pentru Mediterana, pentru a-i conferi o dimensiune parlamentară;

29.

consideră că UE ar trebui să-și întărească angajamentul față de Irak și, în cooperare cu guvernul irakian și cu ONU, să sprijine procesul de dezvoltare a unor instituții democratice, statul de drept și respectarea drepturilor omului, precum și să sprijine procesul de reconciliere nu doar în interiorul Irakului, ci și între acesta și statele vecine; salută extinderea Misiunii integrate a UE privind statul de drept în Irak (EUJUST LEX) și progresele făcute în pregătirea primului acord comercial și de cooperare din istorie dintre UE și Irak;

30.

solicită UE să dezvolte relații mai eficiente și mai cuprinzătoare cu Iranul, care ar trebui să cuprindă, pe lângă abordarea chestiunii nucleare, și cooperarea în domeniul comerțului și energiei, stabilitatea regională și, nu în ultimul rând, buna guvernare și respectarea drepturilor omului;

31.

consideră că UE ar trebui să promoveze o altă abordare cu privire la situația din Afganistan și să se coordoneze cu noua administrație SUA pentru a deschide calea negocierilor dintre guvernul afgan și acele elemente doritoare să accepte Constituția și să respingă violența; observă că asistența ar trebui să se concentreze mai mult asupra statului de drept, bunei guvernări, furnizării serviciilor de bază (o atenție deosebită fiind acordată sănătății), dezvoltării economice și rurale, inclusiv prin promovarea unor alternative reale la producția de opium;

32.

este îngrijorat de deteriorarea securității în Afganistan; reafirmă necesitatea stringentă de a depăși obstacolele instituționale și de a îmbunătăți cooperarea dintre UE și NATO pentru a facilita funcționarea Misiunii de poliție a UE în Afganistan (EUPOL); consideră că UE și SUA ar trebui să-și coordoneze mai bine inițiativele în domeniul reformei politice; salută angajamentul statelor membre de a crește personalul EUPOL și solicită desfășurarea rapidă a acestuia; este convins că succesul operațiunii este de o mare importanță pentru viitorul alianței transatlantice și că, ținând seama de acest lucru, toate statele membre ar trebui să se angajeze mai ferm pentru stabilitate în Afganistan;

33.

solicită Consiliului să includă pe agenda privind Africa o gamă mai largă de politici decât cele prezente și să facă din aceasta o prioritate a acțiunii externe a UE;

34.

consideră că sprijinul acordat de UE Organizației Națiunilor Unite în Ciadul de est continuă să fie important, ca parte a unei soluții la nivel regional pentru situația din Darfur; observă că, așa cum a fost prevăzut, misiunea Forța Uniunii Europene în Ciad (EUFOR Ciad) va dispărea treptat, transferând operațiunile către o misiune condusă de ONU; solicită Consiliului să faciliteze această tranziție și să examineze, în mod coordonat, modalitățile prin care UE ar putea ajuta Departamentul pentru operațiunile de menținere a păcii, actualmente depășit de situație, în desfășurarea misiunii ONU;

35.

este extrem de îngrijorat de situația umanitară dezastroasă din Somalia; solicită UE să examineze modalitățile prin care ar putea ajuta ONU, în strânsă coordonare cu Uniunea Africană, să facă față cu promptitudine provocărilor la adresa securității, politice și umanitare; atrage atenția asupra amenințărilor din ce în ce mai grave de piraterie în largul coastei somaleze și salută, în această privință, decizia UE de a lansa o operațiune maritimă PESA;

36.

este îngrijorat de escaladarea violenței și a conflictului în Republica Democratică Congo (RDC), care ar putea provoca o criză umanitară de proporții; solicită tuturor părților, inclusiv trupelor guvernamentale, să înceteze violențele nediferențiate și încălcările drepturilor omului care afectează populația civilă, să se reangajeze în negocierile de pace lansate la Goma și Nairobi și să-și însușească programul adoptat de Adunarea Națională a RDC; consideră că angajamentul UE în RDC trebuie să depășească stadiul asistenței tehnice oferite de Misiunea UE de reformă a sectorului securității (EUSEC RD Congo) și Misiunea UE de Poliție (EUPOL RD Congo), și trebuie să conducă la un sprijin vizibil al misiunii ONU de menținere a păcii, care s-a dovedit până acum incapabilă să oprească violențele;

37.

salută reducerea semnificativă a tensiunilor în regiunea Strâmtorii Taiwan și dialogul în curs între Beijing și Taipei cu privire la interacțiunile bilaterale, precum și participarea fructuoasă a Taiwanului în organizațiile internaționale; susține cu tărie declarația Consiliului din 19 septembrie 2008, care reiterează sprijinul pentru participarea Taiwanului la forurile multilaterale specializate și statutul său de observator în cazurile în care cel de membru nu a putut fi acordat;

38.

ia act de faptul că relațiile economice UE - China au cunoscut un progres continuu și că au crescut în număr și în amploare contactele interpersonale; rămâne însă serios îngrijorat de lipsa de disponibilitate din partea autorităților chineze în ceea ce privește contracararea numeroaselor încălcări ale drepturilor omului și garantarea unor drepturi și libertăți fundamentale pentru populație; în acest context, își exprimă profunda dezamăgire cu privire la motivele invocate de autoritățile chineze pentru a amâna cea de-a 11-a reuniune la nivel înalt UE - China; ia act de faptul că o nouă reuniune la nivel înalt UE-China este planificată pentru prima jumătate a anului 2009 și speră, cu această ocazie, că se pot face progrese în toate domeniile de cooperare;

39.

își exprimă regretul cu privire la decizia autorităților chineze de a încheia discuțiile cu reprezentanții lui Dalai Lama și le reamintește promisiunile făcute după tragicele evenimente din martie 2008, înaintea Jocurilor Olimpice; invită încă o dată Consiliul să numească un reprezentant special pentru problema Tibetului, care să urmărească îndeaproape situația și să faciliteze restabilirea dialogului dintre părți;

40.

reamintește propunerile făcute în rezoluțiile sale din 15 noiembrie 2001 privind un parteneriat global și o strategie comună pentru relațiile dintre Uniunea Europeană și America Latină (6), reiterate ulterior în rezoluțiile din 27 aprilie 2006 (7) și 24 aprilie 2008 (8), adoptate în perspectiva summit-urilor UE - ALC (America Latină și Caraibe) de la Viena și respectiv Lima, în vederea adoptării unei Carte euro-latino-americane pentru pace și securitate, care, bazându-se pe Carta ONU, să permită acțiuni și inițiative comune politice, strategice și în domeniul securității; solicită Consiliului și Comisiei să ia măsuri active pentru a realiza acest obiectiv ambițios;

41.

salută eforturile depuse pentru încheierea unor acorduri de asociere biregionale cu America Latină, primele urmând să fie încheiate de UE;

42.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al NATO, Președintelui în exercițiu al OSCE, Președintelui Adunării parlamentare a OSCE, Președintelui Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și Președintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/61

1.

subliniază că Uniunea Europeană trebuie să își dezvolte autonomia strategică printr-o politică externă, de securitate și apărare puternică și eficientă pentru a promova pacea și securitatea internațională, pentru a-și apăra interesele la nivel mondial, a asigura securitatea cetățenilor săi, a-și aduce contribuția la un multilateralism eficient, a promova respectarea drepturilor omului și a valorilor democratice în întreaga lume și a proteja pacea în lume;

2.

recunoaște necesitatea ca UE să urmărească aceste obiective prin intermediul cooperării multilaterale în cadrul organizațiilor internaționale, în primul rând în cadrul Organizației Națiunilor Unite, și prin intermediul parteneriatelor cu alți actori-cheie, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite, principiile Actului final de la Helsinki și obiectivele Cartei de la Paris;

3.

reiterează necesitatea unei reforme a Organizației Națiunilor Unite, astfel încât aceasta să își poată îndeplini pe deplin obligațiile și să acționeze eficient în vederea oferirii unor soluții la provocările globale și pentru a reacționa la principalele amenințări;

4.

reiterează importanța relației transatlantice și recunoaște necesitatea coordonării acțiunilor între PESA și NATO, dar subliniază în același timp necesitatea unui parteneriat mai echilibrat, în care să nu existe concurență și care să respecte autonomia și înțelegerea reciprocă în cazul unor abordări strategice diferite;

5.

consideră că multe dintre noile amenințări nu sunt de natură pur militară și nu pot fi abordate exclusiv prin mijloace militare;

6.

observă că această politică trebuie să îmbine utilizarea dotărilor și capacităților militare și civile și că acest lucru presupune o cooperare strânsă și continuă între toate părțile implicate;

7.

susține conceptul de „responsabilitate de a proteja”, adoptat de ONU în 2005, precum și conceptul de „securitate a persoanei”, care se bazează pe prioritatea individului și nu a statului; subliniază că aceste concepte nu numai că au consecințe practice, ci și reprezintă linii directoare politice importante pentru orientarea strategică a politicii UE în materie de securitate, care permit să se acționeze eficient în situații de criză; subliniază, totuși, că nu există nici o obligație automată, nici mijloacele necesare pentru ca UE să trimită misiuni PESA, fie ele civile sau militare, în toate situațiile de criză;

8.

subliniază faptul că punerea în comun a eforturilor și a capacităților la nivelul UE este esențială pentru depășirea efectelor combinate ale costurilor tot mai mari ale echipamentelor de apărare și ale limitelor existente în cazul cheltuielilor din domeniul apărării;

9.

observă că o politică comună de apărare în Europa necesită o forță armată europeană integrată, ce trebuie să fie echipată cu sisteme de armament comune, astfel încât standardizarea și interoperabilitatea să fie garantate;

10.

subliniază că transparența și rentabilitatea, precum și responsabilitatea parlamentară și respectarea legislației internaționale în domeniul drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar sunt esențiale pentru a asigura susținerea de către public a apărării europene; subliniază în mod deosebit, în acest context, importanța unui control parlamentar eficient al PESA, realizat sub forma unei strânse cooperări între Parlamentul European și parlamentele statelor membre ale UE;

11.

consideră că SES actualizată și noul Concept strategic NATO ar trebui să fie coerente între ele și că acest lucru ar trebui să se reflecte în declarația care va fi adoptată cu ocazia summit-ului NATO care marchează cea de 60-a aniversare a NATO, care va avea loc la Strasbourg/Kehl în 3 și 4 aprilie 2009;

12.

subliniază importanța crucială a punerii în aplicare depline și la timp a SES;

13.

salută raportul Consiliului privind punerea în aplicare a SES; observă, cu toate acestea, că, dat fiind faptul că mult dintre obiectivele SES din 2003 au rămas în mare măsură neîndeplinite, Uniunea Europeană, consolidată prin Tratatul de la Lisabona, ar trebui să joace un rol mai decisiv în sporirea legitimității, transparenței și eficienței instituțiilor guvernanței globale;

14.

salută lansarea operațiunii ATALANTA din cadrul PESA menționată anterior de combatere a pirateriei din largul coastelor Somaliei; reamintește, cu toate acestea, Consiliului, Comisiei și statelor membre ale UE că motivele ce se află la baza problemei pirateriei în acea regiune au rădăcini mult mai adânci, inclusiv nivelul de sărăcie dintr-un stat eșuat, și solicită acțiuni europene mai consistente care să abordeze aceste probleme;

15.

în ceea ce privește răpirea și uciderea de ostatici de către teroriștii islamici, subliniază necesitatea unei cooperări și coordinări consolidate în materie de politică antiteroristă între statele membre ale UE, SUA și NATO, care să vizeze în special îmbunătățirea eficienței operațiunilor de salvare lansate pentru salvarea vieții ostaticilor;

16.

reiterează ferm solicitarea ca, prin intermediul SES și PESA, să fie furnizate toate garanțiile necesare, astfel încât să se asigure punerea în aplicare cu succes a rezoluțiilor privind femeile, pacea și securitatea, respectiv 1325 din 31 octombrie 2000 (S/RES/1325) și 1820 din 19 iunie 2008 (S/RES/1820) ale Consiliului de Securitate al ONU privind promovarea participării egale a femeilor la toate aspectele și deciziile referitoare la pace și securitate și catalogarea recurgerii sistematice la violențe sexuale împotriva femeilor în situațiile de conflict drept crimă de război și crimă împotriva umanității; regretă faptul că progresul realizat în domeniul egalității între sexe în cadrul operațiunilor PESA este mult prea lent;

17.

subliniază că interesele naționale de securitate se situează, în continuare, de prea multe ori, în centrul atenției statelor membre, neglijându-se, astfel, responsabilitatea comună în ceea ce privește protejarea intereselor europene comune; consideră că această abordare este contraproductivă și îndeamnă statele membre să manifeste deschidere pentru a transforma UE într-un actor mai important pe plan internațional, prin intermediul unor acorduri europene mai eficiente în materie de securitate;

18.

consideră, prin urmare, că este necesară o definire a intereselor comune ale Uniunii în materie de securitate; subliniază că UE poate spori coerența și eficiența politicilor comune doar dacă aceasta are o idee clară asupra intereselor sale comune;

19.

este de părere că, pe lângă provocările identificate în cadrul SES, astfel cum a fost adoptate în 2003, interesele Uniunii în materie de securitate includ: protecția cetățenilor săi și a intereselor sale, atât în interiorul Uniunii, cât și în afara sa, securitatea în vecinătatea sa și protecția frontierelor externe și a infrastructurilor critice, precum și îmbunătățirea securității cibernetice, securitatea furnizării energiei și a rutelor maritime, protecția activelor spațiale și protecția împotriva consecințelor schimbărilor climatice;

20.

observă că UE recunoaște o ordine internațională ce se bazează pe un multilateralism efectiv, care își are fundamentul în dreptul internațional, și că acesta este o expresie a convingerii europene conform cărei nicio națiune nu poate face față noilor provocări de una singură;

21.

consideră că Uniunea Europeană trebuie să-și definească cu mai mare precizie ambițiile legate de rolul său în lume; este de părere că Uniunea Europeană nu ar trebui să încerce să devină o superputere de talia Statelor Unite, ci să garanteze securitatea sa, să acționeze pentru a aduce stabilitate în vecinătatea sa și să-și aducă contribuția la un sistem global multilateral de securitate, în cadrul Organizația Națiunilor Unite, asigurând respectarea dreptului internațional și prevenirea eficientă a crizelor și conflictelor, precum și gestionarea și soluționarea situațiilor post-conflict;

22.

subliniază că Uniunea Europeană acordă prioritate prevenirii crizelor în cadrul PESA; subliniază că securitatea și statul de drept reprezintă condiții indispensabile pentru dezvoltare și stabilitatea pe termen lung;

23.

ia act de faptul că SES din 2003 scoate în evidență principalele amenințări cu care se confruntă Uniunea Europeană (terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale, eșecul statelor și crima organizată) și identifică o serie de obiective strategice care stau la baza unor sub-strategii;

24.

felicită recenta Președinție franceză a UE pentru inițiativele sale în ceea ce privește PESA; ia act de raportul Înaltului Reprezentant menționat anterior din 11 decembrie 2008 cu privire la punerea în aplicare a SES, astfel cum a fost aprobat de către Consiliul European, și salută faptul că multe recomandări din rapoartele anteriore ale Parlamentului privind SES și PESA au fost luat în considerare, în special în ceea ce privește:

25.

salută angajamentul Consiliului potrivit căruia Uniunea Europeană ar trebui să fie în mod efectiv capabilă, în următorii ani, în cadrul obiectivelor ambițioase stabilite, să desfășoare inter alia60 000 de oameni în 60 de zile pentru o operațiune majoră, în cadrul operațiunilor prevăzute în cadrul obiectivului global pentru 2010, și în cadrul obiectivului global civil pentru 2010, să planifice și să desfășoare simultan:

26.

regretă, cu toate acestea, modalitatea confuză de prezentare a concluziilor referitoare la SES și PESA (patru documente în loc de unul singur); regretă formularea deseori vagă, care nu reușește să descrie o strategie reală; critică faptul că Consiliul nu a răspuns solicitării Parlamentului referitoare la elaborarea unei Cărți albe și că, prin urmare, este improbabilă inițierea unei dezbateri publice largi și de substanță;

27.

regretă, în plus, faptul că anumite solicitări cuprinse în rapoartele anterioare ale Parlamentului referitoare la SES și PESA nu au fost luate în considerare de către Consiliu, în special cele privind:

28.

sugerează ca SES să fie revizuită o dată la cinci ani, la începutul fiecărei legislaturi a Uniunii Europene;

29.

regretă relativa stagnare înregistrată începând din 2003 de procesul de consolidare a cooperării în domeniul apărării la nivelul Uniunii Europene; își reiterează solicitarea privind elaborarea unei Cărți albe privind securitatea și apărarea europeană, ca modalitate de a iniția o dezbatere publică la scară largă și de a garanta că SES este pusă în aplicare în mod eficient;

30.

regretă faptul că, în ciuda pregătirii intense, care a dus însă la pierderea avântului din cauza impasului survenit în legătură cu Tratatul de la Lisabona, revizuirea SES nu a dus la adoptarea unei noi orientări strategice, ci doar la un raport care dă glas preocupărilor politice de zi cu zi; constată că gama de amenințări a devenit tot mai largă, cuprinzând inter alia securitatea și pirateria cibernetică, salută aspectele inovatoare ale revizuirii, precum axarea pe schimbările climatice, securitatea energetică (inclusiv în domeniul energiei nucleare, asistența pentru un ciclu multilateral al combustibilului nuclear și un tratat multilateral privind interzicerea producerii de materiale nucleare fisionabile pentru armele nucleare) și Tratatul internațional privind comerțul cu armament, precum și alte tratate privind dezarmarea, cum ar fi recenta Convenție de la Oslo privind munițiile cu dispersie;

31.

consideră inacceptabil faptul că adoptarea raportului prin care se propune revizuirea SES a fost precedată doar de o dezbatere parlamentară restrânsă și că nu a existat nicio dezbatere publică;

32.

consideră că escaladarea violențelor în cadrul conflictelor considerate până în prezent drept înghețate din Caucaz, Oseția de Sud și Abhazia, precum și recunoașterea ulterioară de către Rusia a independenței acestor provincii, evidențiază necesitatea urgentă de a se investi în identificarea unor soluții politice durabile ale unor astfel de conflicte din vecinătatea noastră; își reiterează opinia potrivit căreia conflictele nu pot fi soluționate pe cale militară, precum și condamnarea fermă a tuturor celor care au recurs la violență pe parcursul conflictului; subliniază că dezvoltarea ulterioară a parteneriatului strategic al UE cu Rusia necesită integrarea unui dialog semnificativ cu privire la securitate, bazat pe angajamentul afirmat al ambelor părți față de valorile comune, respectarea dreptului internațional și a integrității teritoriale, precum și pe angajamentul față de Actul final de la Helskinki și îndeplinirea obligațiilor asumate în temeiul acestuia;

33.

subliniază că dimensiunea legată de securitate a relațiilor dintre UE și Rusia, precum și rolul care revine PESC și PESA, nu pot fi disociate de nivelul mai amplu al arhitecturii securității europene, care include NATO, Organizația pentru Securitate și Copperare în Europa (OSCE) și acorduri internaționale precum Tratatul privind rachetele antibalistice și, respectiv, Tratatul privind forțele armate convenționale din Europa; consideră că principalele evoluții ale acestui dialog mai amplu cu privire la securitate ar trebui abordate în cadrul dialogului cu Rusia, precum și cu Statele Unite și solicită Consiliului să adopte o atitudine constructivă și deschisă față de posibilitatea unor convorbiri între UE, Statele Unite, Rusia și statele membre ale OSCE care nu fac parte din UE pentru a reînnoi consensul transatlantic privind securitatea pe baza Actului final de la Helsinki;

34.

salută acțiunea comună întreprinsă de Uniunea Europeană pentru a media relațiile dintre Rusia și Georgia ca răspuns la provocarea pe care o reprezintă războiul din Georgia; subliniază că reacția rapidă și unitatea Uniunii Europene, care a dus la semnarea acordului de încetare a focului și la trimiterea rapidă a unei misiuni de monitorizare în cadrul PESA, a demonstrat capacitatea sa de gestionare a crizelor și de acțiune comună; felicită recenta Președinție franceză a UE pentru rolul pozitiv jucat în menținerea unei abordări europene comune;

35.

salută decizia Consiliului din 2 decembrie 2008 de instituire a unei comisii independente prezidate de Uniunea Europeană care să examineze cauzele conflictului din Georgia;

36.

constată preocupările exprimate de statele baltice și ia act de confirmarea clară din partea NATO și a statelor sale membre cu privire la respectarea în continuare a angajamentelor asumate în temeiul articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord;

37.

salută faptul că NATO a decis încă o dată să recurgă la canalele de comunicare existente și că trebuie reactivat Consiliul NATO - Rusia;

38.

consideră că atât UE, cât și NATO, ar trebui să se angajeze într-un dialog loial și realist cu Rusia, care să atingă chestiuni precum securitatea regională, energia, apărarea antirachetă, neproliferarea armelor de distrugere în masă, reducerea efectivelor militare politica spațială;

39.

consideră că este important să se consolideze dialogul multilateral pe teme legate de securitate în cadrul Consiliului de Parteneriat Euro-Atlantic;

40.

subliniază faptul că, datorită poziției sale geostrategice, puterii sale militare și importanței politice, resurselor energetice și potențialului economic, Rusia prezintă o importanță strategică pentru Europa;

41.

subliniază că Uniunea Europeană trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a-și pune în aplicare politicile și că, pe lângă consolidarea capacităților sale diplomatice, aceasta are nevoie atât de capacități civile, cât și militare, pentru a consolida PESA și pentru a-și onora responsabilitățile la nivel mondial;

42.

atrage atenția asupra faptului că, de la crearea sa, au fost îndeplinite 22 de misiuni în cadrul PESA, dintre care 16 cu caracter civil; subliniază importanța componentelor civile ale PESA; salută, în acest sens, crearea Capacității civile de planificare și conducere în cadrul Consiliului Uniunii Europene; invită statele membre să-și intensifice eforturile pentru a pune la dispoziție personal calificat în cadrul misiunilor civile PESA; subliniază, în această privință, importanța obiectivului civil global pentru 2010;

43.

subliniază, de asemenea, faptul că, în condițiile în care se pune accentul în special pe dimensiunea militară a PESA, progresele realizate până în prezent în ceea ce privește capacitățile civile și prevenirea conflictelor sunt mult prea lente, iar Consiliul și Comisia trebuie, fiecare, să propună urgent o nouă dinamică în acest domeniu;

44.

solicită dezvoltarea în continuare a Parteneriatul pentru consolidarea păcii sub forma unei Forțe civile europene pentru pace;

45.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să continue consolidarea capacităților pe baza obiectivelor globale civile și militare; ia act de faptul că Uniunea Europeană ar trebui să dispună de un efectiv permanent de 60 000 de soldați; reiterează propunerea ca Eurocorp să constituie nucleul acestui efectiv, întărit, dacă este necesar, cu capacități maritime și aeriene suplimentare; salută acordul încheiat de Germania și Franța privind menținerea Brigăzii franco-germane în locații comune; consideră, de asemenea, că UE ar trebui să dispună de un număr corespunzător de ofițeri de poliție, judecători și procurori, disponibili permanent; consideră derutant faptul că conceptul de grupare tactică și scenariile specifice pentru posibile misiuni nu par să ducă la implicarea grupărilor tactice în operațiunile externe ale UE;

46.

subliniază că statele membre UE au cheltuieli de peste 200 000 000 000 EUR anual în domeniul apărării, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din cheltuielile pentru apărare ale Statelor Unite; este în continuare profund îngrijorat de lipsa de eficiență și coordonare în utilizarea acestor fonduri; îndeamnă, prin urmare, să se intensifice eforturile în vederea eliminării duplicării inutile a acțiunilor statelor membre, în special prin specializare, prin coordonarea și utilizarea în comun a capacităților existente, precum și prin dezvoltarea în comun de noi capacități; felicită Agenția Europeană de Apărare (AEA) pentru excelenta activitate realizată până în prezent și invită statele membre ale UE să valorifice pe deplin potențialul acestei agenții;

47.

subliniază că necesitățile în materie de capacități sunt adesea similare sau chiar identice din punct de vedere tehnologic pentru operațiuni ale forțelor armate, supravegherea frontierelor, protecția infrastructurilor critice și managementul dezastrelor; subliniază faptul că aceasta creează noi ocazii de exploatare a sinergiilor și de creștere a interoperabilității între forțele armate și cele de securitate;

48.

recomandă insistent Uniunii Europene și statelor membre să-și concentreze eforturile asupra capacităților comune care pot fi folosite atât în scopuri de apărare, cât și în scopuri de securitate; consideră, în acest context, că serviciile bazate pe sateliți, echipamentul de supraveghere și alertă, navele aeriene, elicopterele și echipamentul de telecomunicații automate, precum și transportul aerian și naval au un rol esențial; solicită instituirea unor standarde tehnice comune de protecție a telecomunicațiilor și a unor mijloace de protecție a infrastructurilor critice;

49.

salută decizia luată de Comitetul director al AEA la 10 noiembrie 2008 privind reinstituirea unei flote europene de transport aerian și ia act de Declarația de intenție privind participarea la această inițiativă, semnată de miniștrii apărării din douăsprezece state membre ale UE;

50.

consideră necesară autorizarea utilizării sistemelor Galileo și GMES („Global Monitoring for Environment and Security” - Monitorizare globală pentru mediu și securitate) în scopuri de securitate și apărare;

51.

aprobă continuarea dezvoltării dinamice în cadrul cooperării dintre forțele armate naționale, astfel încât acestea să se sincronizeze din ce în ce mai mult; propune ca acest proces și forțele armate respective să poate denumirea de SAFE - „Synchronised Armed Forces Europe” (Forțele armate sincronizate din Europa);

52.

consideră că SAFE oferă suficient spațiu de manevră pentru statele membre ale UE cu statut neutru, precum și pentru membrii care și-au asumat obligații în temeiul unor alianțe militare, atât pentru cei care deja colaborează strâns, cât și cei care sunt încă reticenți față de acest lucru; propune ca SAFE să fie organizate după modelul „opt-in” care presupune un grad mai mare de sincronizare pe o bază voluntară;

53.

aprobă ideea unui statut european pentru soldați în cadrul SAFE care să reglementeze standardele de pregătire, doctrina operațională și libertatea operațională, chestiunile privind drepturile și obligațiile, precum și clauzele privind calitatea echipamentelor, serviciile medicale și securitatea socială în caz de deces, vătămare sau incapacitate;

54.

aprobă, în ceea ce privește SAFE, principiul diviziunii muncii la scară europeană în cadrul capacităților militare;

55.

solicită o cooperare mai strânsă în domeniul pregătirii militare, întreținerii și logisticii, aceasta fiind o condiție necesară pentru creșterea eficienței în privința cheltuielilor pentru apărare;

56.

consideră că capacitatea Uniunii Europene de acțiune autonomă în domeniul politicii sale externe și de securitate ar trebui îmbunătățită printr-o dezvoltare punctuală a capacităților sale de analiză, planificare, conducere și informare; în acest context, salută decizia Consiliului European de a acționa pentru instituirea unei structuri civile și militare integrate de planificare la nivel strategic pentru operațiunile și misiunile PESA;

57.

salută, de asemenea, decizia Consiliului European de a crea un grup informal la nivel înalt UE-NATO care va avea rolul de a consolida cooperarea dintre cele două organizații într-un mod pragmatic;

58.

solicită crearea unui stat-major operațional al UE autonom și permanent, cu capacitatea de a asuma planificarea strategică și de a conduce operațiunile și misiunile PESA;

59.

susține ideea creării unui Consiliu de miniștri ai apărării, pentru a ameliora coerența dintre diferitele politici naționale de apărare, crescând astfel contribuțiile naționale la PESA; subliniază obiectivul exercitării unui control parlamentar deplin al misiunilor și operațiunilor PESA, inclusiv de către Parlamentul European;

60.

susține ferm consolidarea unei piețe europene a securității și apărării prin adoptarea propunerilor legislative ale Comisiei privind organizarea de licitații publice și transferuri intracomunitare și sugerează luarea unor inițiative în direcția atingerii acestui obiectiv, în special în sectorul securității furnizării și a securității informației;

61.

salută, în acest sens, adoptarea poziției comune 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (8), care transformă Codul de conduită privind exportul de arme într-un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic; salută, de asemenea, faptul că statele membre ale UE dispun în continuare de libertatea de a adopta, în mod individual, măsuri mai stricte;

62.

reamintește că sistemele comune de armament ar trebui furnizate prin intermediul unei industrii europene de apărare puternice, în măsură să satisfacă nevoile prezente și viitoare ale forței armate europene și care va permite autosuficiența și independența Europei;

63.

solicită mărirea fondurilor comunitare pentru cercetare în domeniul securității și finanțarea programelor de cercetare comune Comisiei și AEA;

64.

consideră că este deosebit de important să se consolideze Colegiul European pentru Securitate și Apărare și să se transforme într-o structură permanentă, care să contribuie mai mult la crearea unei culturi specific europene în materie de securitate; îndeamnă Comisia să continue și după 2009 să finanțeze activitățile de formare la nivelul UE în domeniul gestionării crizelor civile;

65.

solicită luarea de noi inițiative în privința formării comune și a instituirii unor standarde comune pentru personalul care urmează să fie desfășurat și să participe la operațiunile civile și militare, în privința unei mai mari interacțiuni între forțele armate și personalul civil al statelor membre ale UE, a formării în domeniul gestionării crizelor, a programelor de schimb între forțele armate din Europa, precum și în direcția deschiderii armatelor către cetățenii altor state membre ale UE;

66.

susține cu fermitate programele europene de succes precum Eurofighter, care va fi coloana vertebrală a celor cinci Forțe Aeriene Europene în deceniile următoare; consideră, din acest motiv, că statele membre ale UE ar trebui să încurajeze și să susțină astfel de inițiative;

67.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre și Secretarilor Generali ai Organizației Națiunilor Unite, Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și Consiliului Europei.