18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 67/1

—

având în vedere Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (1) („Directiva privind păsările”),

—

având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (2) („Directiva privind habitatele”),

—

având în vedere rețeaua ecologică a ariilor de protecție specială din Uniunea Europeană, instituită prin cele două directive menționate anterior, denumită rețeaua „Natura 2000”,

—

având în vedere rezultatele celei de-a noua reuniuni a Conferinței părților (COP 9) la Convenția privind diversitatea biologică,

—

având în vedere raportul nr. 3/2008 al Agenției Europene de Mediu (AEM), intitulat „Pădurile din Europa – condițiile din cadrul ecosistemelor și utilizarea durabilă”,

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0478/2008),

A.

întrucât protecția eficientă și, după necesitate, restabilirea ultimelor spații naturale din Europa sunt esențiale pentru stoparea pierderii biodiversității înainte de 2010;

B.

întrucât obiectivul privind stoparea pierderii biodiversității înainte de 2010 nu va fi realizat, iar impactul social și economic negativ provocat de pierderea biodiversității și de degradarea serviciilor ecosistemice se face deja simțit;

C.

întrucât Uniunea Europeană ar trebui să se bazeze pe realizările actuale, precum Natura 2000, pentru a elabora un nou cadru de politică, considerabil îmbunătățit și mai ambițios, privind diversitatea după 2010;

D.

întrucât directiva privind păsările și cea privind habitatele reprezintă un cadru eficient și practicabil pentru protecția naturii, inclusiv a spațiilor naturale, de evoluții prejudiciabile;

E.

întrucât obiectivele politicii Uniunii Europene în materie de biodiversitate și ale directivelor privind păsările și habitatele sunt încă departe de a fi integrate în mod adecvat în politicile sectoriale, precum cea agricolă, de dezvoltare regională, energetică sau a transporturilor;

F.

întrucât multe dintre zonele naturale conțin stocuri importante de carbon, a căror protejare este importantă atât pentru biodiversitate, cât și pentru protecția climei;

G.

întrucât impactul speciilor alogene invazive asupra biodiversității reprezintă o amenințare deosebit de gravă la adresa spațiilor naturale, iar depistarea timpurie a speciilor invazive nu este posibilă în toate cazurile, existând pericolul producerii unor prejudicii ecologice și economice considerabile înainte ca să se poată întreprinde ceva,

1.

solicită Comisiei să definească noțiunea de spațiu natural; definiția ar trebui să se refere la aspecte precum serviciile ecosistemice, valoarea de conservare, schimbările climatice și utilizarea durabilă;

2.

solicită Comisiei să împuternicească SEE și alte organisme europene corespunzătoare să cartografieze ultimele spații naturale din Europa, pentru a constata distribuția, nivelul biodiversității în diverse zone și întinderea în prezent a zonelor rămase intacte, precum și a zonelor în care activitatea umană este minimă (împărțite pe tipuri principale de habitate: păduri, spații naturale în mediu acvatic dulce și marin);

3.

solicită Comisiei să desfășoare un studiu privind valoarea și avantajele protecției spațiilor naturale; studiul ar trebui să se refere, în special, la aspectele privind serviciile ecosistemice, nivelul biodiversității din spațiile naturale, adaptarea la schimbările climatice și turismul durabil în mediul natural;

4.

solicită Comisiei să elaboreze o strategie a UE în materie de spații naturale, coerentă cu directivele privind păsările și habitatele, prin aplicarea unei abordări ecosistemice, prin identificarea speciilor pe cale de dispariție și a biotopurilor amenințate și prin stabilirea de priorități;

5.

solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte spații naturale; subliniază importanța unei finanțări speciale, destinate reducerii fragmentării, gestionării cu prudență a zonelor redevenite naturale, dezvoltării de mecanisme și programe de compensare, sensibilizării, dezvoltării înțelegerii, precum și introducerii, în procesul de monitorizare și de apreciere a stadiului corespunzător de conservare, a unor noțiuni legate de spațiile naturale, cum ar fi rolul proceselor naturale libere și al elementelor structurale care rezultă în urma acestor procese; consideră că aceste activități ar trebui desfășurate în colaborare cu populația locală și cu alte părți interesate;

6.

solicită Comisiei și statelor membre să coopereze cu organizațiile neguvernamentale locale, cu părțile interesate și cu populația locală în vederea promovării valorii spațiilor naturale;

7.

solicită statelor membre să lanseze și să sprijine campanii de informare în vederea sensibilizării publicului larg cu privire la spațiile naturale și importanța lor, precum și în vederea cultivării percepției că protecția biodiversității poate fi compatibilă cu creșterea economică și cu înființarea de locuri de muncă;

8.

invită statele membre să facă schimb de experiență privind cele mai bune practici și învățămintele extrase în materie de spații naturale prin convocarea principalilor experți europeni în vederea examinării noțiunii de spațiu natural în Uniunea Europeană și în vederea introducerii subiectului spațiilor naturale pe agenda europeană;

9.

având în vedere daunele bine documentate, pe care turismul le-a provocat și continuă să le provoace unei bune părți din cel mai prețios patrimoniu natural al Europei, solicită Comisiei și statelor membre să garanteze că turismul, deși se concentrează pe familiarizarea vizitatorilor cu habitatele și cu flora și fauna sălbatice ale unui spațiu natural, este tratat cu mare grijă, aplicându-se pe deplin experiența acumulată în Europa și în afara acesteia privind minimizarea impactului exercitat de turism și făcându-se referire, după caz, la articolul 6 din Directiva privind habitatele; ar trebui luate în considerare modelele care prescriu interzicerea accesului general la spațiile naturale (cu excepția cercetărilor științifice autorizate), dar care permit deschiderea unei părți limitate a acestora pentru turismul durabil de înaltă calitate, bazat pe interacțiunea directă cu un spațiu natural și aducând comunităților locale beneficii economice;

10.

solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită protecției eficiente a spațiilor naturale;

11.

solicită Comisiei să depisteze pericolele imediate legate de spațiile naturale;

12.

solicită Comisiei să elaboreze recomandări corespunzătoare, care să îndrume statele membre cu privire la cele mai bune metode de asigurare a protecției spațiilor naturale;

13.

solicită Comisiei și statelor membre să protejeze spațiile naturale prin punerea în practică a directivelor privind păsările și habitatele, a Directivei-cadru în domeniul apelor (3) și a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin (4) într-un mod mai eficace și mai coerent, cu finanțare majorată, pentru a evita distrugerea acestor spații de evoluții prejudiciabile nedurabile;

14.

salută revizuirea directivelor privind păsările și habitatele pentru adaptarea acestora, dacă este cazul, în vederea unei mai bune protecții a speciilor și biotopurilor pe cale de dispariție;

15.

solicită Comisiei să accepte inițiativa Wild Europe, care reprezintă un parteneriat al mai multor organizații din domeniul conservării naturii, printre care UICN, UICN-WCPA, WWF, Birdlife International și parcurile PAN și care manifestă un interes puternic față de spațiile sălbatice sau cvasi-sălbatice;

16.

solicită Comisiei să elaboreze, în colaborare cu părțile interesate, orientări cu privire la metodele de protejare, de gestionare, de utilizare durabilă, de monitorizare și de finanțare a spațiilor naturale în cadrul rețelei Natura 2000, în special având în vedere provocările în evoluție, precum schimbările climatice, exploatarea forestieră ilegală și cererea de bunuri sporită;

17.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la politica europeană în materie de biodiversitate, dată fiind lipsa de finanțare pentru gestionarea rețelei Natura 2000; în acest context, solicită Comisiei să pregătească, astfel cum se prevede în Directiva privind habitatele, măsuri de cofinanțare comunitară destinată gestionării siturilor din statele membre;

18.

solicită Comisiei să acorde spațiilor naturale un statut special și să le garanteze o protecție mai strictă în cadrul rețelei Natura 2000;

19.

consideră că politica de dezvoltare rurală și integrarea protecției mediului în sectorul agricol al UE trebuie consolidate; cu toate acestea, consideră că Fondul de dezvoltare rurală este insuficient, în ceea ce privește resursele, precum și programarea și competențele pe care le conține, pentru finanțarea conservării biodiversității și a spațiilor naturale;

20.

solicită Comisiei să garanteze consolidarea în continuare a rețelei Natura 2000, astfel încât aceasta să devină o rețea ecologică coerentă și funcțională, în cadrul căreia spațiilor naturale să li se atribuie un loc central; subliniază necesitatea unor politici coerente, în special în ceea ce privește politica agricolă comună, transportul, energia și bugetul, care să nu submineze obiectivele de conservare ale rețelei Natura 2000;

21.

solicită Comisiei și statelor membre să colaboreze în vederea elaborării unui cadru legislativ consistent privind speciile alogene invazive, care să abordeze atât impactul ecologic, cât și cel economic, produs de aceste specii, precum și caracterul deosebit de vulnerabil al zonelor naturale în fața acestui pericol;

22.

solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze impactul schimbărilor climatice asupra spațiilor naturale;

23.

solicită Comisiei și statelor membre să includă conservarea spațiilor naturale printre prioritățile din cadrul strategiilor acestora de combatere a efectelor schimbărilor climatice;

24.

solicită Comisiei, în contextul schimbărilor climatice, să desfășoare cercetări și să formuleze îndrumări în ceea ce privește momentul și modul potrivit al intervenției umane pentru gestionarea spațiilor naturale în vederea protejării acestora;

25.

își exprimă sprijinul ferm pentru consolidarea politicilor și măsurilor ce țin de spațiile naturale;

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 67/5

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2007, intitulată „O agendă pentru viitorul durabil al aviației generale și de afaceri” (COM(2007)0869),

—

având în vedere propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2008 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 549/2004, (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004 și (CE) nr. 552/2004 pentru a îmbunătăți performanța și viabilitatea sistemului aviatic european (COM(2008)0388),

—

având în vedere propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2008 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 216/2008 în domeniul aerodromurilor, gestionării traficului aerian și serviciilor de navigație aeriană și de abrogare a Directivei 2006/23/CE a Consiliului (COM(2008)0390),

—

având în vedere Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de transport aerian în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic european (2), Regulamentul (CE) nr. 550/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind prestarea de servicii de navigație aeriană în cerul unic european (3) și Regulamentul (CE) nr. 551/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic european (4),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și înființarea unei agenții europene pentru siguranța aeriană (5) (Regulamentul AESA),

—

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 95/93 al Consiliului din 18 ianuarie 1993 de stabilire a unor norme comune privind alocarea de intervale orare în aeroporturile Comunității (6) (Regulamentul privind alocarea intervalelor orare),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 375/2007 al Comisiei din 30 martie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1702/2003 de stabilire a normelor de punere în aplicare privind certificarea pentru navigabilitate și mediu a aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor, precum și certificarea întreprinderilor de proiectare și producție (7),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 376/2007 al Comisiei din 30 martie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2042/2003 privind menținerea navigabilității aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor aeronautice și autorizarea întreprinderilor și a personalului cu atribuții în domeniu (8),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 219/2007 al Consiliului din 27 februarie 2007 privind înființarea unei întreprinderi comune pentru realizarea sistemului european de nouă generație pentru gestionarea traficului aerian (SESAR) (9),

—

având în vedere proiectul CESAR (Cost Effective Small Aircraft – aeronave economice mici) finanțat prin cel de-Al șaselea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 iunie 2008 intitulată „Cerul unic european II: către un sector aviatic mai durabil și mai eficient” (COM(2008)0389),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 24 ianuarie 2007 intitulată „Un plan de acțiune pentru capacitatea, eficacitatea și siguranța aeroporturilor din Europa” COM(2006)0819),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor din 30 aprilie 2008 privind aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 95/93 privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile comunitare, astfel cum a fost modificat (COM(2008)0227),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 martie 2007 intitulată „Evoluția proiectului de realizare a sistemului european de nouă generație de gestionare a traficului aerian (SESAR)” (COM(2007)0103),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0501/2008),

A.

întrucât aviația generală și de afaceri cuprinde o varietate de activități aeronautice; întrucât termenul se referă la toate activitățile de transport aerian civil, inclusiv la operațiunile de transport aerian civil, remunerate și efectuate la cerere, altele decât cele care țin de transportul aerian comercial;

B.

întrucât acest sector cuprinde, de asemenea, activități de mare valoare, activități aeriene pe cât de diverse, pe atât de specializate (cartografiere aeriană, aviație agricolă, combaterea incendiilor, supravegherea traficului), formarea piloților și zborurile de agrement;

C.

întrucât în prezent se constată o lipsă a datelor și informațiilor statistice privind aviația generală și de afaceri;

D.

întrucât aviația generală și de afaceri este segmentul cu cea mai rapidă dezvoltare din cadrul aviației civile din Europa; întrucât aviația generală și de afaceri vine în completarea transportului aerian regulat efectuat de liniile aeriene comerciale, oferind, astfel, avantaje sociale și economice specifice, cum ar fi creșterea mobilității cetățenilor, a productivității întreprinderilor și a coeziunii regionale;

E.

întrucât aviația generală și de afaceri are o tot mai mare importanță economică, îndeosebi pentru industria aeronautică, care și-a mărit constant cota pe piața mondială, având și în viitor un potențial de creștere considerabil;

F.

întrucât politica UE în domeniul aviației s-a concentrat în mod tradițional asupra transportului aerian comercial, neacordând importanța cuvenită impactului tot mai mare al aviației generale și de afaceri;

G.

întrucât normele destinate reglementării operării aeronavelor comerciale sofisticate pot reprezenta o povară financiară și de reglementare disproporționată în cazul aeronavelor mici private; întrucât, în consecință, abordările de reglementare de tip rețetă universală și aplicarea uniformă a normelor la sectoare diferite ale aviației s-au dovedit inadecvate în anumite privințe;

H.

întrucât accesul la spațiul aerian și la aerodromuri reprezintă o problemă cheie pentru aviația generală și de afaceri, având în vedere disproporția tot mai mare dintre cerere și capacitate; întrucât, din această cauză, aviația generală și de afaceri se află din ce în ce mai mult în competiție cu marile linii aeriene pentru accesul la spațiul aerian și la aerodromuri,

1.

salută, în general, Comunicarea Comisiei privind aviația generală și de afaceri deoarece oferă o analiză pertinentă a problemelor cu care se confruntă acest sector și identifică o serie de abordări adecvate pentru a răspunde nevoilor specifice ale acestui sector în cadrul unui dialog permanent între toate părțile interesate;

2.

subliniază necesitatea de a ține cont de interesele și caracteristicile specifice ale aviației generale și de afaceri la elaborarea viitoarelor inițiative politice în domeniul transportului aerian, în vederea creșterii competitivității acestuia; în acest context, solicită Comisiei să garanteze aplicarea principiilor proporționalității și subsidiarității la elaborarea și aplicarea atât a legislației existente, cât și a celei viitoare din domeniul aviației;

3.

reamintește Comisiei necesitatea de a efectua într-un mod sistematic studii de impact pe segmente, în vederea adoptării unor reglementări diferite în funcție de diversele categorii de întreprinderi și de utilizatori ai spațiului aerian, în măsura în care acest lucru este necesar și nu dăunează securității;

4.

solicită Comisiei să garanteze că normele de aplicare adoptate privind siguranța aviației sunt proporționale și adaptate în funcție de complexitatea respectivei categorii de aeronavă și de tipul de operațiune;

5.

salută adaptarea recentă a normelor privind întreținerea aeronavelor neimplicate în transportul comercial aerian și în special cele pentru aeronavele care nu intră în categoria „aeronave complexe motorizate”, un bun exemplu de reglementare proporțională;

6.

consideră că, în privința aviației generale, ar fi indicat să existe un grad de flexibilitate în faza de implementare; consideră că acest lucru s-ar putea obține prin delegarea anumitor competențe de supraveghere asociațiilor și organizațiilor aviației sportive și de agrement cu condiția să se realizeze un control corespunzător din partea autorității aviatice competente și să nu existe un conflict de interese;

7.

invită Comisia să examineze posibilitatea de a elabora proceduri de securitate specifice pentru pasagerii transportului aerian de afaceri, fără a compromite în vreun mod securitatea și siguranța acestora;

8.

sugerează facilitarea de către Comisie a schimbului de bune practici în domeniul măsurilor de securitate în cadrul aeroporturilor mici și mijlocii;

9.

subliniază că pentru aviația generală și de afaceri este tot mai dificil să aibă acces nu numai la aeroporturile mari, ci și la aeroporturile regionale, deoarece creșterea cererii în domeniul transportului aerian comercial duce la împuținarea sloturilor și a locurilor de parcare disponibile;

10.

îndeamnă Comisia și statele membre să abordeze aceste probleme, prin intermediul autorităților aeroportuare, prin măsuri de implementare menite să optimizeze utilizarea capacităților existente printr-o mai bună planificare și prin aplicarea tehnologiilor moderne, așa cum se prevede în Planul de acțiune pentru capacitatea, eficacitatea și siguranța aeroporturilor din Europa elaborat de Comisie („Planul de acțiune al Comisiei”);

11.

așteaptă recomandările noului Observator comunitar pentru capacitatea aeroporturilor referitoare la elaborarea măsurilor pentru îmbunătățirea capacității rețelei europene de aeroporturi și speră ca Observatorul să aibă un rol important în aplicarea Planului de acțiune al Comisiei;

12.

consideră că elicopterele ar putea fi un mijloc important de conectare a aeroporturilor pe distanțe scurte și îndeamnă Comisia și statele membre să le includă în strategiile de consolidare a capacității;

13.

încurajează statele membre, precum și autoritățile locale și regionale să investească în modernizarea și construirea de aeroporturi mici și mijlocii, extrem de importante pentru aviația generală și de afaceri;

14.

încurajează statele membre să investească în infrastructuri specifice, necesare operării și staționării aeronavelor din domeniul aviației generale și de afaceri;

15.

încurajează statele membre, precum și autoritățile locale și regionale să implice toate părțile interesate în procese de consultare în vederea atribuirii, dacă este cazul, a aeroporturilor viitoare sau existente pentru utilizarea specifică de către aviația generală și de afaceri; în cazurile în care sunt în cauză aeroporturi militare dezafectate, consultările ar trebui să includă și autoritățile militare;

16.

consideră că este foarte important ca zonarea spațiului aerian din jurul aeroporturilor mici și mijlocii să fie corespunzătoare pentru utilizatorii din aviația generală și de afaceri și ca orice modificare adusă acestor zone să fie precedată de o consultare a respectivilor utilizatori;

17.

subliniază că aviația de afaceri ar trebui să beneficieze, în situațiile în care este posibil, de un acces corespunzător la aeroporturile mari pentru a permite conectarea regiunilor Europei la centrele economice ale acesteia și solicită Comisiei ca, până la sfârșitul lui 2009, să cerceteze situația și să elaboreze un raport adresat Parlamentului care să analizeze dacă este necesar să se adapteze dispozițiile aplicabile din Regulamentul în vigoare privind alocarea sloturilor;

18.

subliniază necesitatea de a elabora, la nivel european, o abordare armonizată pentru a garanta corespondența dintre sloturile aeroporturilor și planurile de zbor și invită Comisia să propună măsuri adecvate în acest sens și încurajează participarea coordonatorilor de aeroporturi europene la elaborarea măsurilor;

19.

se așteaptă ca introducerea unui sistem de gestionare a traficului aerian, echipat cu tehnologii inovatoare de ultimă oră, în cadrul Întreprinderii comune SESAR, să contribuie la combaterea fragmentării spațiului aerian european și a congestionării anticipate a acestuia și să mărească semnificativ capacitatea spațiului aerian, în beneficiul tuturor utilizatorilor săi, inclusiv al aviației generale și de afaceri;

20.

subliniază totuși că programul SESAR trebuie să țină seama în totalitate de caracteristicile specifice ale aviației generale și de afaceri și să aducă beneficii reale acestui sector, fără a-l încărca cu sarcini inutile;

21.

consideră că unul dintre obiective ar trebui să fie acela de a oferi utilizatorilor regulilor de zbor la vedere (VFR) acces la informațiile de trafic, meteorologice și aeronautice într-un mod accesibil și cu costuri reduse;

22.

insistă asupra ideii ca legislația privind „cerul unic european” și SESAR să nu ducă la cerințe tehnologice disproporționate și excesiv de costisitoare pentru aeronavele mici operate pe baza VFR, recunoscând, totodată, pe deplin că toate aeronavele care utilizează spațiul aerian controlat trebuie să fie dotate cu echipamente care să ofere un grad de siguranță corespunzător, cum ar fi echipamentele de poziționare;

23.

consideră că aviația generală și de afaceri are un impact redus asupra mediului în ceea ce privește emisiile de CO2 și zgomotul, comparativ cu transportul aerian comercial;

24.

consideră totuși că este necesar să se reducă emisiile prin îmbunătățirea continuă a performanțelor ecologice ale aeronavelor mici prin utilizarea de combustibili mai ecologici și prin promovarea cercetării, a dezvoltării tehnologice și a inovației; în acest context, subliniază importanța inițiativelor de genul „Clean Sky” și CESAR;

25.

constată că cea mai mare parte a traficului aerian general și de afaceri nu intră în sfera de aplicare a directivei de a extinde Sistemul de comercializare a emisiilor cu efect de seră la activitățile din domeniul aviației;

26.

consideră că chestiunile referitoare la zgomot ar trebui tratate la nivel național și local în conformitate cu principiul subsidiarității și consideră că cartografierea acustică este unul dintr-o serie de instrumente care oferă o metodologie echilibrată pentru garantarea dezvoltării aeroporturilor fără a provoca o poluare fonică semnificativă pentru locuitorii din zonă;

27.

consideră că factorii de decizie trebuie să aibă la dispoziție date și informații statistice corespunzătoare despre aviația generală și de afaceri pentru a înțelege pe deplin acest sector și a lua măsuri de reglementare adecvate; în consecință, solicită Comisiei și Eurostat să elaboreze și să pună în aplicare o metodă sistematică de colectare și de transmitere a datelor internaționale și europene;

28.

salută clarificarea definițiilor legale propusă de Comisie, de exemplu definiția proprietății fracționate și reamintește că această chestiune este tratată în Regulamentul revizuit privind EASA și normele de aplicare aferente, aflat în prezent în curs de elaborare;

29.

solicită Comisiei să ia măsuri corespunzătoare pentru a facilita accesul industriei UE constructoare de aeronave destinate aviației generale și de afaceri la piețele mondiale;

30.

consideră că este necesar să se țină cont de interesele aviației generale și de afaceri la elaborarea politicii externe a UE în domeniul aviației, în special în legătură cu zborurile transatlantice;

31.

solicită Comisiei să consolideze sprijinul acordat cercetării, dezvoltării și inovării aeronautice, în special pentru IMM-urile care proiectează și construiesc aeronave pentru aviația generală și de afaceri;

32.

consideră că este esențial să se promoveze aviația de agrement și sportivă, precum și aerocluburile europene, care constituie o sursă importantă de abilități profesionale pentru întregul sector aviatic;

33.

solicită Comisiei să aibă în vedere faptul că sectorul aviației are o funcție importantă în dezvoltarea formării profesionale a piloților și că poate continua să îndeplinească această funcție;

34.

solicită Comisiei să informeze Parlamentul European până la sfârșitul anului 2009 în legătură cu progresele realizate în privința chestiunilor identificate în prezenta rezoluție;

35.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 67/10

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2007 intitulată „Achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovației pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa” (COM(2007)0799) (Comunicarea Comisiei),

—

având în vedere Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (1),

—

având în vedere Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transportului și serviciilor poștale (2),

—

având în vedere Comunicarea interpretativă a Comisiei privind aplicarea dreptului comunitar în domeniul contractelor de achiziții publice și al concesiunilor în cazul parteneriatelor public-privat instituționalizate (PPPI) (3),

—

având în vedere toate normele aplicabile în domeniul concurenței legate de ajutorul de stat și drepturile de proprietate intelectuală,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2007 referitoare la o inițiativă privind piețele-pilot pentru Europa (COM(2007)0860) și consultarea Comisiei cu privire la instituirea de rețele de achiziții publice pentru a sprijini această inițiativă,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică”: Prioritate pentru IMM-uri - Un „Small Business Act” pentru Europa (COM(2008)0394) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 25 iunie 2008 privind Codul european de bune practici care facilitează accesul IMM-urilor la contractele de achiziții publice (SEC(2008)2193),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2006 intitulată „Punerea în practică a cunoștințelor: o strategie de inovare extinsă pentru UE” (COM(2006)0502) și rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2007 (4),

—

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 23 februarie 2007 intitulat „Ghidul privind soluțiile inovatoare în domeniul achizițiilor publice: 10 elemente de bună practică” (SEC(2007)0280),

—

având în vedere Raportul grupului de experți independenți privind C&D și inovarea intitulat „Crearea unei Europe inovatoare” (5) (Raportul Aho),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor privind achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovației pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa (6),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0018/2009),

A.

întrucât prin Strategia de la Lisabona se solicită statelor membre să crească investițiile pentru cercetare și dezvoltare la 3% din PIB, un angajament cheie pentru a încuraja inovarea și economia bazată pe cunoaștere;

B.

întrucât Raportul Aho a identificat achizițiile publice ca un instrument strategic pentru realizarea acestui obiectiv;

C.

întrucât Comisia și statele membre trebuie să sprijine dezvoltarea cunoștințelor necesare pentru a folosi cel mai bine recomandările din comunicarea Comisiei;

D.

întrucât Comisia nu dispune în prezent de instrumente pentru promovarea proiectelor-pilot privind achiziția înainte de comercializare, iar punerea în practică a acestei inițiative le revine doar statelor membre,

1.

salută comunicarea Comisiei și sprijină modelul propus de achiziție înainte de comercializare cu partajarea riscurilor/beneficiilor ca unul dintre motoarele inovării;

2.

susține Raportul Aho și în special opinia conform căreia statele membre ar trebui să utilizeze achizițiile publice pentru a promova cererea de bunuri inovatoare, ameliorând în același timp calitatea și accesibilitatea serviciilor publice;

3.

observă că, în ciuda numeroaselor programe europene de cercetare, rezultatele acestora nu au fost fructificate încă de autoritățile publice prin achizițiile publice efectuate;

4.

ia act de atenția acordată deja achiziției înainte de comercializare, în special în SUA, China și Japonia, care exploatează activ potențialul printr-o gamă de instrumente de politici publice, cum ar fi proiectul de evaluare a performanțelor achizițiilor în domeniul apărării (Defence Acquisitions Performance Assessment - DAPA) din SUA;

5.

consideră că achiziția înainte de comercializare constituie un vector subexploatat al creșterii induse de inovare pentru UE cu un potențial semnificativ de realizare a unor servicii publice de înaltă calitate și imediat accesibile, cum ar fi serviciile de îngrijire medicală și de transport, precum și de abordare a provocărilor sociale constituite de schimbările climatice, energia durabilă și îmbătrânirea populației;

6.

regretă faptul că numeroase autorități publice nu sunt conștiente de potențialul achiziției înainte de comercializare și încă nu acționează ca niște „clienți inteligenți”;

7.

consideră că beneficiile optime ale acestei inițiative vor fi realizate doar dacă autoritățile contractante includ inovarea ca unul dintre obiectivele programului lor de achiziții publice;

8.

constată că achiziția înainte de comercializare se poate derula în limitele cadrului juridic al Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE care exclud din domeniul lor de aplicare serviciile de cercetare și dezvoltare (7), exceptând cazul în care serviciile care fac obiectul achizițiilor publice sunt integral achitate de către autoritatea contractantă, iar beneficiile îi revin exclusiv acesteia;

9.

îndeamnă statele membre să își examineze legislația națională pentru a se asigura că autoritățile publice nu sunt supuse unor restricții în materie de achiziții înainte de comercializare prin lipsa transpunerii, printr-o transpunere incorectă sau inutil de complexă a scutirilor pertinente și din cauza unor cerințe naționale și modele de achiziții publice inutil de complicate;

10.

constată că, în pofida abordării diferite adoptate în achiziția înainte de comercializare, ar trebui totuși să se aplice principii bune de achiziții publice, cum ar fi transparența și competitivitatea, pentru a garanta că soluțiile finale integrate răspund necesităților clienților;

11.

se arată favorabil comunicării Comisiei, care include o bază conceptuală care va putea reglementa achizițiile înainte de comercializare și realizarea acestora, deși consideră că există anumite lacune în ceea ce privește aplicarea concretă a procedurii propuse, în special la nivel local și regional;

12.

consideră, în ceea ce privește autoritățile locale și regionale, că nu există încă informații suficiente cu privire la obstacolele care persistă în calea concretizării aplicării achiziției înainte de comercializare pentru ca aceste autorități să promoveze soluții cu adevărat inovatoare și utile pentru populațiile lor;

13.

îndeamnă Comisia și statele membre să colaboreze pentru a se asigura că autoritățile contractante din cadrul autorităților locale, regionale și alte autorități care nu țin de administrația centrală își dezvoltă experiența necesară pentru a aplica proceduri de achiziții publice inovatoare;

14.

solicită Comisiei și statelor membre să pună la dispoziția autorităților locale și regionale contractante orientări și instrumente de formare privind modul în care să folosească achiziția înainte de comercializare în domeniul cercetării și dezvoltării;

15.

salută prin urmare inițiativa Comisiei de a finanța schimburile de bune practici și acțiuni de formare în domeniul achiziției înainte de comercializare în cadrul programului de lucru pentru 2009 din cel de-al șaptelea Program-cadru;

16.

salută documentul de lucru sus-menționat al serviciilor Comisiei privind 10 elemente de bună practică pentru soluții inovatoare în achizițiile publice și activitățile mai extinse ale Pro Inno Europe în sprijinul inovării; invită Comisia să redacteze un ghid similar de bune practici pentru achiziția înainte de comercializare;

17.

consideră că achiziția înainte de comercializare are un foarte mare potențial ca măsură suplimentară în vederea integrării achizițiilor publice inovatoare, dar recunoaște nevoia de competențe specializate în materie de achiziții publice și nevoia ca statele membre, în parteneriat cu întreprinderile, universitățile și centrele de formare, să finanțeze activități de formare pentru dezvoltarea unor instrumente de gestionare;

18.

solicită Direcțiilor Generale competente ale Comisiei să coopereze pentru a redacta un manual cuprinzător, ușor de înțeles, dar impecabil din punct de vedere juridic, în toate limbile oficiale, cu ilustrări prin cazuri concrete, care să arate modul în care principiile juridice pertinente pot fi aplicate corect în practică, manual destinat în special întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) și autorităților contractante;

19.

îndeamnă Comisia să includă în manual în special exemple practice de partajare a riscurilor și beneficiilor în funcție de condițiile pieței; consideră, în plus, că drepturile de proprietate intelectuală trebuie să aparțină societăților care participă la achiziția înainte de comercializare, în măsura în care SUA și Japonia lucrează pe baza acestui model, prin care numeroase societăți sunt încurajate să se implice în procedurile de achiziție înainte de comercializare;

20.

remarcă în special că, pentru a asigura succesul achiziției înainte de comercializare, este important să se dezvolte partajarea riscurilor și a beneficiilor în funcție de condițiile de pe piață și atribuirea drepturilor de proprietate intelectuală întreprinderilor participante;

21.

invită statele membre și Comisia să identifice, în cadrul mixului de politici de inovare, provocări publice pe termen mediu spre lung care să fie soluționate prin soluții tehnologice dezvoltate prin intermediul achiziției înainte de comercializare; consideră că astfel de soluții ar putea include concursuri de design și „fonduri pentru provocări” cum ar fi Driverless Vehicle Challenge în SUA;

22.

consideră că transferul de cunoștințe între universitățile inovatoare din punct de vedere tehnologic, centrele de cercetare și autoritățile contractante fac parte integrantă din achiziția înainte de comercializare;

23.

constată că agențiile europene de inovare, cum ar fi VINNOVA în Suedia, Tekes în Finlanda, Seternovem în Țările de Jos și Innovation Norway, au un rol fundamental în transferul de cunoștințe dintre potențialii clienți și cercetători; consideră că, prin promovarea cooperării între părțile implicate în cercetare și dezvoltare, aceste agenții încurajează aplicarea achiziției înainte de comercializare; prin urmare, încurajează statele membre să examineze funcționarea acestor agenții ca punct de referință pentru propriile lor activități;

24.

constată importanța platformelor tehnologice ale UE în asigurarea unui cadru pentru definirea priorităților de cercetare și dezvoltare și în corelarea inovațiilor care sunt gata pentru exploatare cu nevoile potențialilor clienți; constată, de asemenea, că platformele tehnologice pot adapta evoluția timpurie a pieței noilor tehnologii la nevoile autorităților publice; invită, prin urmare, Comisia să asigure o mai bună implicare a platformelor tehnologice în achiziția înainte de comercializare;

25.

salută inițiativa Comisiei privind piețele-pilot care constituie un catalizator puternic pentru utilizarea achiziției înainte de comercializare pentru a sprijini inovarea, în vederea dezvoltării unor piețe cheie, remarcând în special inițiativa de a institui rețele de achiziții publice pentru sprijinirea inițiativei privind piețele-pilot;

26.

salută eforturile Comisiei de a îmbunătăți accesul IMM-urilor din UE la achizițiile publice în Codul european de bune practici din cadrul Small Business Act;

27.

salută clarificările Comisiei potrivit cărora achiziția înainte de comercializare poate fi realizată de autoritățile contractante în toate fazele dezvoltării și lansării unui nou produs sau serviciu, nu doar pentru cercetare fundamentală; constată că această abordare cuprinzătoare încurajează accesul IMM-urilor la achizițiile publice;

28.

salută propunerea Comisiei de clarificare a rolului autorităților publice în promovarea cercetării și dezvoltării și în stimularea inovării prin propriile activități de achiziții publice; subliniază faptul că politicile în domeniul achizițiilor publice ale statelor membre nu ar trebui să fie excesiv de prescriptive, deoarece achiziția înainte de comercializare poate fi practic organizată în diferite moduri în funcție de proiecte și necesități specifice, respectând totodată normele comunitare;

29.

consideră important conceptul de achiziție înainte de comercializare, dar se teme că acesta nu va reuși să atragă IMM-urile decât dacă se va înțelege clar modul în care trebuie să funcționeze achiziția înainte de comercializare, în special în context transfrontalier; remarcă faptul că principiul cheie al achiziției înainte de comercializare, și anume faptul că autoritatea publică nu păstrează toate beneficiile rezultate din cercetare și dezvoltare, ci că fiecare societate reține drepturile de proprietate pentru ideile pe care le generează, garantează certitudine juridică și protejarea ideilor pentru întreprinderile participante;

30.

recunoaște faptul că IMM-urile pot beneficia de achiziții înainte de comercializare prin partajarea riscurilor (date fiind capacitățile lor limitate de investiții), creștere progresivă (ca dimensiune și experiență) în fiecare etapă a procesului de cercetare și dezvoltare și grație procedurii de ofertare raționalizate față de achizițiile publice tradiționale;

31.

invită Comisia să consolideze aceste strategii într-o singură politică de achiziții publice care să vizeze încurajarea inovării prin achiziții publice, achiziții înainte de comercializare, dezvoltarea de piețe-pilot și creșterea IMM-urilor datorită achizițiilor publice;

32.

consideră, că, în cadrul unei strategii consolidate de promovare a inovării prin achiziții înainte de comercializare, campaniile publice ar putea asigura un climat propice autorităților contractante pentru a investi mai mult în activități care să încurajeze inovarea cu beneficii pe termen mai lung asupra investițiilor; sprijină în acest sens oportunitățile de relaționare dintre autoritățile publice locale, regionale și naționale în ceea ce privește achiziția înainte de comercializare;

33.

consideră că achiziția înainte de comercializare funcționează mai eficient dacă există suficiente stimulente pentru ca autoritățile publice să recurgă la piețele de cercetare și dezvoltare și pentru ca furnizorii să se implice în proiecte guvernamentale; prin urmare, constată că stimulentele financiare sunt extrem de importante pentru a aplica achiziția înainte de comercializare, iar acestea există deja în anumite state membre, unde o proporție substanțială din costurile primelor achiziții înainte de comercializare poate fi asumată de o autoritate centrală;

34.

consideră că în cadrul unor programe comunitare de stimulare a inovării ar trebui avute în vedere și stimulente financiare pentru autoritățile publice din întreaga UE pentru a realiza în comun achiziții înainte de comercializare pentru tehnologiile inovatoare de pe piețele-pilot și în alte domenii de interes comun european;

35.

constată că aceste acțiuni-pilot comunitare ar beneficia de o examinare automată din partea Comisiei și de o largă diseminare a experiențelor practice și a clauzelor contractuale care permit entităților achizitoare să apeleze la precedente solide și care ar putea de asemenea să fie utilizate într-un ghid de bune practici;

36.

identifică necesitatea unui proiect-pilot european privind achizițiile înainte de comercializare pentru a exemplifica o abordare de aplicare care să garanteze maximum de certitudine juridică și de protecție pentru întreprinderi, în special pentru IMM-urile care, prin definiție, reprezintă părțile cele mai slabe față de autoritățile contractante și marile întreprinderi care sunt în general implicate în achizițiile publice;

37.

ia act de faptul că consolidarea achiziției înainte de comercializare rămâne una dintre numeroasele modalități care ar permite statelor membre să ridice ștacheta în domeniul cercetării și inovării; invită așadar statele membre să promoveze inovarea implicând toate părțile interesate, inclusiv universitățile, institutele de cercetare și alte organisme implicate în promovarea dezvoltării economice, astfel încât autoritățile publice să investească mai mult în activități inovatoare; consideră că acest angajament ar trebui să fie inclus într-o strategie pentru cercetare, inovare și dezvoltare;

38.

recomandă Comisiei și statelor membre să promoveze, în scopul încurajării concurenței, utilizarea sistemelor electronice de achiziții și a procedurilor dinamice pentru a facilita procesul achiziției înainte de comercializare;

39.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 67/16

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată „A doua revizuire strategică a politicii energetice - un plan de acțiune al UE pentru securitate și solidaritate în domeniul energiei” (COM(2008)0781), („Comunicarea privind a doua revizuire strategică a politicii energetice”),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată „Către o rețea energetică europeană sigură, sustenabilă și competitivă” (COM(2008)0782),

—

având în vedere raportul Comisiei din 13 noiembrie 2008 privind punerea în aplicare a programului referitor la rețelele transeuropene de energie în perioada 2002-2006 (COM(2008)0770),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008 privind Directiva 2004/67/CE din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaz natural (COM(2008)0769),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 de directivă a Consiliului privind obligația statelor membre de a menține un nivel minimal de rezerve de petrol brut și/sau de produse petroliere (COM(2008)0775),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată „Eficiența energetică: realizarea obiectivului de 20%” (COM(2008)0772),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor (reformare) (COM(2008)0780),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic (reformare) (COM(2008)0778),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (COM(2008)0779),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 26 noiembrie 2008 de directivă a Consiliului privind instituirea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară (COM(2008)0790),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată „Europa poate economisi mai multă energie prin producerea combinată a căldurii și electricității” (COM(2008)0771),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată „Energia eoliană offshore: acțiuni necesare pentru realizarea obiectivelor politicii energetice pentru anul 2020 și ulterior” (COM(2008)0768),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată „Actualizarea programului nuclear indicativ în contextul celei de a doua revizuiri strategice a politicii energetice” (COM(2008)0776),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007, intitulată „Limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius: calea de urmat pentru 2020 și după această dată” (COM(2007)0002),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 ianuarie 2008, intitulată „De două ori 20 până în 2020: șansa oferită Europei de schimbările climatice” (COM(2008)0030,

—

având în vedere propunerea Comisiei din 23 ianuarie 2008 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (COM(2008)0019),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008, intitulată „Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800),

—

având în vedere Poziția sa din 4 aprilie 2006 privind poziția comună a Consiliului în vederea adoptării deciziei Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a orientărilor referitoare la rețelele transeuropene de energie și de abrogare a Deciziei 96/391/CE și a Deciziei nr. 1229/2003/CE (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2007 privind Evaluarea Euratom: 50 de ani de politică europeană în domeniul energiei nucleare (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 septembrie 2007 privind foaia de parcurs pentru energia regenerabilă în Europa (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 septembrie 2007 privind promovarea unei politici externe europene comune în domeniul energiei (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2007 privind sursele convenționale de energie și tehnologia energetică (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 31 ianuarie 2008 privind planul de acțiune privind eficiența energetică: realizarea potențialului (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2008 privind Fondul mondial pentru eficiență energetică și energie regenerabilă (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2008 privind Planul strategic european pentru tehnologiile energetice (8),

—

având în vedere Poziția sa din 18 iunie 2008 privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/54/CE privind normele comune pentru piața internă de energie electrică (9),

—

având în vedere Poziția sa din 9 iulie 2008 privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale (10),

—

având în vedere Poziția sa din 18 iunie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică (11),

—

având în vedere Poziția sa din 9 iulie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005/CE privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale (12),

—

având în vedere Poziția sa din 18 iunie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei Agenții pentru cooperarea autorităților de reglementare din sectorul energiei (13),

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 referitoare la sprijinirea demonstrației incipiente a producerii de energie electrică durabilă din combustibili fosili (14),

—

având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 8-9 martie 2007,

—

având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 13-14 martie 2008,

—

având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 15-16 octombrie 2008,

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A6–0013/2009),

A.

întrucât orice politică energetică europeană trebuie să urmărească în mod indisociabil trei obiective principale și egale ca importanță, și anume siguranța aprovizionării și solidaritatea între statele membre, lupta împotriva schimbărilor climatice, inclusiv un angajament ferm privind obiectivele Uniunii și îndeplinirea acestora, și competitivitatea;

B.

întrucât este nevoie de o schimbare totală a paradigmei în domeniul politicii energetice pentru îndeplinirea celor trei obiective principale menționate, găsind în același timp o soluție în ceea ce privește problemele sociale, de mediu, economice și de ocupare a forței de muncă;

C.

întrucât dependența Uniunii Europene de sursele convenționale de energie și de un număr limitat de producători de energie reprezintă un risc major pentru stabilitate, prosperitate și siguranța aprovizionării cu energie;

D.

întrucât creșterea eficienței energetice trebuie să joace un rol esențial în reducerea dependenței de importul de energie, sporirea competitivității și combaterea schimbărilor climatice;

E.

întrucât în prezent cererea Uniunii de energie continuă să crească în majoritatea sectoarelor, lăsând în mare parte neexploatat potențialul de eficiență energetică;

F.

întrucât UE importă în momentul actual 50% din energia pe care o consumă, iar această pondere ar putea atinge 70% în 2030;

G.

întrucât riscurile care amenință siguranța aprovizionării UE sunt accentuate de lipsa unei viziuni pentru o economie bazată pe cumpătare energetică și de nivelul scăzut al investițiilor, în special la nivel local și regional, fapt care provoacă în toate sectoarele energetice și sectoarele care au legătură cu energia capacități limitate, chiar insuficiente, de unde în special necesitatea de a înnoi parcul centralelor electrice până în 2030 pentru o valoare a investițiilor estimată la 900 de miliarde de euro;

H.

întrucât nivelul în scădere al prețurilor la petrol și gaze are efecte negative asupra investițiilor planificate, ceea ce duce la necesitatea de a acorda sprijin tuturor proiectelor majore de infrastructură care contribuie la importul unor cantități semnificative de gaz în Europa, prin diversificarea surselor și a rutelor și evitarea riscurilor legate de tranzit;

I.

întrucât criza economică actuală împiedică și mai mult investițiile în infrastructura energetică;

J.

întrucât, cu toate că scenariul propus de Comisie prevede scăderea cererii de surse convenționale în următoarele două decenii, Europa trebuie să sprijine toate investițiile planificate în noi infrastructuri pentru importul de energie; întrucât acest lucru va garanta o tranziție în siguranță către noul sistem energetic european, care este prevăzut a fi pus în aplicare până în 2020;

K.

întrucât începând cu 2030, pentru a reduce riscul major de penurie de energie pe bază de combustibili fosili, UE va trebui să fi dezvoltat și programat noi tehnologii energetice competitive, durabile și cu emisii reduse de CO2, precum și să-și fi redus în mod semnificativ consumul de energie;

L.

întrucât Uniunea trebuie să efectueze fără întârziere investiții majore în ceea ce privește rețelele și să finalizeze piața internă a energiei și întrucât ar trebui încurajate inițiative de avangardă, precum cele privind Operatorul european de sisteme de transport și instituirea unei rețele europene unice de gaz;

M.

întrucât sectorul energetic și investițiile în infrastructura energetică necesită un cadru de reglementare stabil și o cooperare mai strânsă între autoritățile naționale de reglementare;

N.

întrucât dezvoltarea de rețele energetice este esențială pentru consolidarea siguranței aprovizionării, care trebuie să ocupe un loc principal între prioritățile politicii energetice europene;

O.

întrucât sectorul energiei electrice și cel al gazului au nevoie de un cadru de reglementare stabil și previzibil, ceea ce face necesară conferirea unor competențe semnificative Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic („Agenția”), astfel încât să contribuie la armonizarea cadrelor naționale de reglementare și să se evite incertitudinea care ar putea rezulta în urma procedurii de comitologie;

P.

întrucât, pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor legate de siguranța aprovizionării, resursele interne convenționale de energie ale Uniunii trebuie exploatate în statele membre în care acestea sunt disponibile, respectându-se legislația națională și comunitară din domeniul mediului,

1.

invită statele membre să considere această revizuire strategică a politicii energetice o bază pentru punerea în aplicare a unei politici energetice pentru Europa și pentru stabilirea unui plan ambițios de acțiune pentru perioada 2010 – 2012;

2.

confirmă triplul obiectiv fixat pentru 2020 de reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, și cu 30 % în cazul unui acord internațional, de reducere a consumului de energie cu cel puțin 20% și de obținere a unei ponderi a energiei regenerabile de cel puțin 20% din consumul de energie finală; invită Uniunea Europeană și statele membre să devină cea mai eficientă economie din punct de vedere energetic, astfel încât să contribuie în mod activ la îndeplinirea obiectivului de 2°C în materie de climă; invită Uniunea Europeană și statele membre să reducă emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050 cu un procent de cel puțin 80%; invită Comisia să elaboreze, în urma consultărilor cu toate părțile interesate, scenarii posibile în ceea ce privește energia, care să ilustreze modurile prin care pot fi îndeplinite aceste obiective și să prezinte ipotezele tehnice și economice aferente;

3.

își exprimă convingerea fermă că reducerea consumului de energie reprezintă prioritatea absolută pentru a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă, inovare, creare de locuri de muncă și competitivitate și constituie, de asemenea, un mijloc foarte eficient și necostisitor de sporire a securității energetice;

4.

invită Comisia și statele membre să confere obiectivului de reducere cu 20% a consumului de energie până în 2020 un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru statele membre și să propună și să pună în aplicare măsuri coerente pentru a asigura îndeplinirea acestuia;

5.

invită Uniunea Europeană și statele membre să adopte ca obiective o îmbunătățire cu 35% a eficienței energetice și o pondere de 60% a energiei regenerabile până în 2050;

6.

invită Comisia să sprijine toate investițiile planificate în noi infrastructuri de import de energie și în tehnologii din domeniul energiei regenerabile, pentru a face față scăderii nivelului prețurilor la petrol și gaze, care are un efect negativ asupra investițiilor planificate;

7.

invită statele membre, în lumina riscurilor din ce în ce mai mari care amenință Uniunea Europeană în termeni de securitate energetică, să se exprime cu o voce unitară; notează că practica lor actuală este opusă acestei aspirații; consideră imperativ, în numele siguranței aprovizionării, al solidarității și al eficienței negocierilor pentru definirea cadrului de reglementare internațional, ca Comisia să propună Parlamentului și Consiliului elaborarea unei politici europene a energiei care să țină cont așa cum se cuvine de competențele respective ale Uniunii Europene și ale statelor membre: relații internaționale, eficiență energetică, lupta împotriva schimbărilor climatice, continuarea dezvoltării pieței interne, negocierea tratatelor internaționale, studii prospective și dialog cu producătorii și cu țările de tranzit, cercetare în domeniul energetic și diversificarea surselor de aprovizionare cu energie;

8.

invită Comisia să-și aducă aportul pentru ca Uniunea Europeană să se adreseze în mod unitar producătorilor din țările terțe, prin intermediul dezvoltării unei interdependențe reciproc avantajoase, și să sprijine consolidarea puterii comerciale a întreprinderilor din UE în raport cu întreprinderile de stat din țările terțe;

9.

consideră că solidaritatea energetică trebuie să devină un interes european major la nivel european, regional și bilateral și consideră că dacă se aduce atingere aprovizionării cu energie într-un stat membru, acest lucru afectează Uniunea Europeană în ansamblu;

10.

subliniază importanța inițiativelor locale de combatere a schimbărilor climatice; aprobă măsuri care vizează promovarea eficienței energetice și a energiilor regenerabile, precum programele de finanțare care intră în sfera politicii de coeziune sau a fiscalității ecologice sau contribuția „pactului primarilor” și susține în acest sens ideea unui „pact al insulelor” în vederea difuzării celor mai bune practici și a dezvoltării unor comunități și orașe cu un nivel foarte ridicat de energie eficientă și regenerabilă;

11.

consideră că o politică energetică europeană adecvată trebuie să se bazeze pe o configurație energetică echilibrată care să aibă la bază folosirea energiei fără emisii de dioxid de carbon și a combustibililor fosili cu cel mai mic nivel de emisii, precum și noi tehnologii care reduc drastic emisiile de gaze cu efect de seră ale combustibililor fosili solizi;

12.

consideră că statele membre ar trebui să dezvolte strategii naționale pentru a aborda problema sărăciei energetice pe teritoriul lor;

13.

consideră că repartizarea sarcinilor între întreprinderi și factorii de decizie politică, conform căreia întreprinderile sunt responsabile de siguranța aprovizionării, și-a demonstrat valoarea și, prin urmare, ar trebui, în principiu, păstrată; invită factorii de decizie politică, având în vedere contextul internațional din ce în ce mai dificil, să adopte în viitor mai multe măsuri însoțitoare pentru activitățile economice;

14.

reamintește angajamentele asumate de statele membre prin semnarea Tratatului de la Lisabona, de a lupta împotriva schimbărilor climatice și de a fi solidare în situațiile de criză energetică;

15.

consideră că ratificarea Tratatului de la Lisabona va consolida în continuare toate eforturile în vederea instituirii unei politici europene comune în domeniul energiei;

16.

salută planul de acțiune pentru securitate energetică și solidaritate al Uniunii Europene;

17.

notează o întârziere foarte importantă în realizarea rețelelor prioritare și de interes european de transport și energie; subliniază faptul că acest nivel scăzut al investițiilor încetinește buna funcționare a pieței interne și determină capacități limitate, chiar insuficiente, în toate sectoarele energiei; constată, de asemenea, că industria nu este decât parțial responsabilă de acest lucru și invită statele membre să acționeze pentru o mai mare implicare a cetățenilor lor, în special prin informarea acestora cu privire la necesitățile noilor proiecte de infrastructură și de producție; invită, prin urmare, autoritățile naționale de reglementare să ia toate măsurile posibile în domeniile lor de decizie pentru a accelera investițiile;

18.

constată că noul val de investiții trebuie orientat spre viitor pentru a lua în considerare evoluția modului de consum și de producere a energiei, și că sistemele energetice descentralizate trebuie să fie asociate unor surse regenerabile importante;

19.

ia act de faptul că Consiliul European a fixat obiectivul de 10% pentru capacitatea de interconectare pentru gaze și energie electrică între statele membre;

20.

salută ideea creșterii finanțărilor europene în vederea încurajării investițiilor în rețele; ia act cu interes de propunerea Comisiei de a aloca, în cadrul planului european de redresare economică 2008, 5 miliarde EUR necheltuiți din bugetele 2008/2009 în special pentru noile conectări energetice; solicită implicarea sa deplină în stabilirea listei finale a proiectelor; consideră că Banca Europeană de Investiții ar trebui să aibă un rol mai important în finanțarea proiectelor de eficiență energetică, de energie regenerabilă și de cercetare și dezvoltare;

21.

invită Comisia și statele membre să participe activ la creșterea numărului operatorilor de pe piața energiei și în special să adopte măsuri care să promoveze producția de energie a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și intrarea acestora pe piață;

22.

subliniază importanța dezvoltării interconectărilor gaziere și electrice care traversează Europa centrală și de sud-est pe o axă nord-sud, amintind faptul că rețelele din regiunea Mării Baltice ar trebui să fie dezvoltate și integrate în rețeaua vest-europeană; subliniază necesitatea de a acorda o atenție specială dezvoltării unui Plan de interconectare baltică care să vizeze gazele, energia electrică și stocarea în 2009; susține, de asemenea, și stabilirea de interconectări cu insulele și zonele îndepărtate și izolate din UE;

23.

îndeamnă, din aceleași motive, la dezvoltarea interconectărilor cu Europa de sud-vest, în special din Peninsula Iberică până în nordul Franței;

24.

reamintește că există deja legături transfrontaliere între diferite țări; constată că inițiativele regionale precum Forumul Pentalateral au conceput soluții practice utilizabile care favorizează integrarea pieței interne; încurajează responsabilii acestor inițiative să își continue activitățile fructuoase;

25.

invită Comisia să propună măsuri corespunzătoare pentru a încuraja interconectarea și dezvoltarea rețelelor electrice pentru a permite o mai bună integrare și echilibrarea producției fluctuante de energie regenerabilă din larg și de pe uscat;

26.

salută propunerea de a prezenta un plan de instituire a unei rețele offshore în Marea Nordului pentru a exploata imensul potențial energetic eolian; în acest context, salută de asemenea crearea unei super-rețele europene prin interconectarea infrastructurilor de rețea ale regiunilor Mării Nordului, Mării Mediteraneene și Mării Baltice;

27.

solicită Comisiei și statelor membre să asigure o reglementare corespunzătoare și să permită accesul nediscriminatoriu la noile infrastructuri, de exemplu la rețeaua offshore din Marea Nordului;

28.

consideră că UE trebuie să continue, în mod cât mai substanțial și rapid cu putință, să crească diversificarea și securitatea surselor de energie; invită Comisia și Președinția cehă să prezinte un plan nou de diversificare, ambițios și pe termen lung pentru următorul Consiliu European;

29.

își exprimă sprijinul pentru proiectele de diversificare a surselor și a rutelor de aprovizionare, în special pentru dezvoltarea unui coridor sudic al gazelor care să cuprindă proiectele Nabucco, Interconectarea Turcia-Grecia-Italia (TGI) și South Stream; subliniază necesitatea de a colabora cu țările în cauză, în mod deosebit în regiunea Mării Caspice; consideră că este foarte important ca, pe termen lung, atunci când condițiile politice o vor permite, aprovizionările din alte țări din regiune, precum Uzbekistan și Iran, să reprezinte o altă sursă de aprovizionare semnificativă pentru Uniunea Europeană;

30.

își exprimă sprijinul pentru deplina interconectare a proiectului MEDGAZ, care include Algeria-Spania-Franța și Europa continentală, considerat de Comisie ca proiect de interes european în Planul prioritar de interconectare, pentru a continua diversificarea căilor de intrare a gazului în Europa;

31.

având în vedere scăderea producției interne de gaze naturale și modificarea mixului energetic în multe state membre, susține punerea rapidă în aplicare a tuturor proiectelor de infrastructură în materie de gaze și energie electrică care sunt planificate în prezent, pentru a garanta satisfacerea cererii și în viitor;

32.

consideră că relațiile și parteneriatele cu furnizorii-cheie de energie, țările de tranzit și țările consumatoare sunt importante și trebuie consolidate; subliniază totuși că această consolidare a relațiilor și parteneriatelor nu ar trebui, în niciun caz, să aducă atingere valorilor fundamentale ale Uniunii, care privesc, în special, respectarea drepturilor omului; subliniază, în acest sens, faptul că o cultivare a încrederii și legături mai profunde și obligatorii din punct de vedere juridic între Uniunea Europeană, țările producătoare și țările de tranzit ar trebui să se îmbine cu promovarea și respectarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept; solicită elaborarea și adoptarea unor politici și măsuri concrete în acest sens;

33.

în acest context, solicită încheierea unui acord trilateral între UE, Rusia și Ucraina cu privire la tranzitul de gaze din Rusia înspre Uniune, astfel încât să se garanteze siguranța aprovizionării în următorii ani;

34.

invită Comisia să își intensifice eforturile pentru a găsi o soluție la problemele încă nerezolvate legate de condițiile referitoare la tranzitul gazelor naturale prin Turcia prin gazoductul Nabucco;

35.

consideră că toate statele membre ar trebui să aibă la dispoziție, în mod direct sau prin intermediul altor state membre, pe baza unui mecanism de solidaritate, o capacitate suficientă de gaz natural lichefiat (GNL) care să constea în instalații de lichefiere în țările producătoare, terminale GNL și sisteme de regazificare la bordul navelor în UE; consideră că noile terminale GNL ar trebui considerate proiecte de interes european, pe baza contribuției lor cheie la diversificarea căilor de aprovizionare;

36.

solicită Comisiei să își ofere sprijinul deplin pentru investițiile în construirea de instalații strategice de stocare a gazelor, ca element important al securității energetice europene;

37.

consideră că capacitatea de rafinare a petrolului reprezintă un factor suplimentar important pentru garantarea securității energetice a Uniunii Europene; observă faptul că este, prin urmare, important să se îmbunătățească nivelul de transparență a echilibrului între cerere și ofertă pentru capacitatea de rafinare necesară acoperirii nevoilor Uniunii Europene, în special luându-se în considerare îngrijorările privind potențialul de disponibilitate a motorinei în viitor;

38.

își propune, în conformitate cu principiul solidarității energetice europene, să garanteze siguranța aprovizionării și a energiei pentru regiunea baltică, în condiții de recesiune economică;

39.

invită Comisia și statele membre să definească orientări strategice care să poată fi aplicate o perioadă îndelungată, încurajând în același timp actorii industriali privați să participe la punerea lor în aplicare, cu un echilibru între mecanisme de piață și reglementare;

40.

subliniază importanța creării unui cadru juridic clar și stabil prin finalizarea negocierilor referitoare la pachetul legislativ privind piața internă a energiei până la sfârșitul legislaturii parlamentare în 2009; sprijină instituirea Agenției independente, astfel cum este prevăzut în propunerea Comisiei menționată mai sus, privind un regulament de instituire a unei Agenții cu competențe importante și independente, printre care și competențe referitoare la siguranța aprovizionării și a rețelelor; invită statele membre să încurajeze punerea în aplicare a celui de-al treilea pachet energetic, în special pentru a începe colaborarea pentru promovarea solidarității regionale și bilaterale în vederea garantării siguranței aprovizionării pe piața internă;

41.

solicită Comisiei și statelor membre să efectueze investiții majore în rețea și să completeze piața internă de energie prin câteva inițiative de avangardă, cum ar fi Operatorul european de sisteme de transport și crearea unei rețele europene unice de gaz;

42.

invită Comisia să devanseze pentru 2020 obiectivul de dezvoltare și finalizare a unei rețele electrice interconectate inteligente, ca element important pentru realizarea obiectivelor pentru 2020;

43.

solicită statelor membre să coopereze în vederea elaborării unui plan strategic european pentru programarea multianuală a investițiilor necesare pentru satisfacerea nevoilor viitoare de producție de energie electrică, pe baza studiilor prospective pe termen mediu referitoare la nevoile în materie de energie; consideră că în sectorul gazelor ar trebui să se aibă în vedere și un plan multianual cu titlu indicativ pentru a oferi o imagine de ansamblu a nevoilor de investiții la nivel european;

44.

solicită statelor membre și părților interesate în cauză să se consulte și să coordoneze planurile viitoare de investiții în infrastructuri transfrontaliere (de exemplu rețele, conducte, centrale electrice) cu părțile relevante din toate țările care ar putea fi afectate de investițiile planificate, pentru a valorifica cât mai bine resursele disponibile; consideră că înființarea unui Grup de coordonare a infrastructurii la nivel european ar contribui la acest efort de coordonare și ar aduce un aport suplimentar la planul decenal de dezvoltare a rețelei astfel cum a fost propus în pachetul legislativ privind piața internă de energie;

45.

subliniază faptul că se va reuși finalizarea pieței interne de energie numai dacă se înlătură obstacolele din calea investițiilor, dacă se construiesc conexiunile fizice care să lege toate statele membre la o rețea comună de energie și dacă această piață va permite evitarea, în ultimă instanță, a instabilității prețurilor la energie, precum și garantarea unei piețe echitabile pentru toți producătorii și conectarea la rețea, accesul și integrarea noilor producători de energie și a noilor tehnologii în materie de energie; subliniază faptul că recent revizuita Directivă 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (15) oferă, într-o manieră clară și previzibilă, o evaluare a CO2;

46.

salută comunicarea privind cea de-a doua revizuire strategică a politicii energetice și, în mod deosebit, propunerile sale privind politica externă în domeniul energiei, care în linii mari corespund rezoluției Parlamentului din 26 septembrie 2007, menționată anterior; își exprimă dezamăgirea față de lipsa unor propuneri detaliate și subliniază încă o dată necesitatea intensificării în continuare a eforturilor Uniunii în vederea dezvoltării unei politici externe comune coerente și eficiente în domeniul energiei, care să pună din nou accentul pe țările producătoare de energie;

47.

invită Comisia să sprijine includerea așa-numitei „clauze de securitate energetică” în acordurile comerciale, de asociere, de parteneriat și de cooperare cu țările producătoare și de tranzit, care ar stabili un cod de conduită, ar interzice întreruperile datorate unor litigii comerciale și ar trasa în mod clar măsurile care ar trebui adoptate în eventualitatea unei întreruperi unilaterale, sau în cazul modificării clauzelor contractului sau a clauzelor privind aprovizionarea de către unul dintre parteneri;

48.

reamintește că Uniunea Europeană, chiar și în condițiile punerii în aplicare riguroase a unor planuri ambițioase de eficiență energetică și de economisire de energie, va continua, probabil, să fie dependentă pe termen mediu de aprovizionările provenind din țări terțe pentru energiile fosile; solicită, prin urmare, ca dialogul cu țările producătoare, de tranzit și alte țări consumatoare să fie consolidat și, în mod general, ca, pe scară internațională, colaborarea să fie consolidată, pentru a spori transparența pe piețele mondiale de energie și pentru a aborda problematica dezvoltării durabile;

49.

ia act de importanța contractelor de furnizare pe termen lung pentru dezvoltarea unor relații pe termen lung, bazate pe încredere, între țările extractoare și țările cumpărătoare și pentru asigurarea investițiilor necesare atât în sectoarele din amonte, cât și în cele din aval;

50.

invită Uniunea Europeană să colaboreze cu țările din regiunea Mării Mediterane și din Africa de Nord, având în vedere potențialul important al acestor țări în materie de resurse energetice și oportunitățile de dezvoltare semnificative pentru Africa; consideră, în mod special, că ar trebui cercetată și încurajată utilizarea energiei solare și eoliene; de aceea, solicită includerea obiectivelor comune legate de energia regenerabilă și randamentul energetic în „Procesul de la Barcelona: Uniune pentru Mediterana”;

51.

invită Uniunea Europeană să colaboreze cu țările din Orientul Mijlociu, având în vedere potențialul important al acestor țări în materie de resurse energetice;

52.

susține intenția de a negocia un nou acord cuprinzător care să înlocuiască Acordul de parteneriat și cooperare din 1997 cu Rusia, inclusiv Capitolul privind energia, care ar trebui să respecte pe deplin principiile Tratatului privind Carta energiei și protocoalele tranzitorii ale acestuia; observă că Rusia a semnat, iar Ucraina a ratificat Tratatul privind Carta energiei; reamintește că acesta conține, printre altele, un mecanism de soluționare a litigiilor, de exemplu în cazul litigiilor legate de tranzit sau al celor comerciale dintre respectivele părți la tratat;

53.

subliniază necesitatea de a include Ucraina în dispozitivul european de dialog permanent cu Rusia, având în vedere rolul cheie pe care Ucraina îl poate juca în calitate de țară de tranzit;

54.

îndeamnă Comisia, în vederea garantării siguranței aprovizionării, să ia în calcul extinderea și la alte țări terțe a Tratatului de instituire a Comunității Energiei dintre Uniunea Europeană și țările din Europa de Sud-Est, precum și crearea de noi piețe regionale de energie cu țările învecinate după modelul Comunității energetice a Europei de Sud-Est, cum ar fi Comunitatea energetică euro-mediteraneană;

55.

subliniază necesitatea de a include Turcia în dispozitivul european de dialog permanent cu regiunea caspică – caucaziană, având în vedere rolul cheie pe care Turcia îl poate juca în calitate de țară de tranzit; reamintește în același timp angajamentele Turciei în calitate de țară candidată de a se alinia la acquis-ul comunitar;

56.

subliniază importanța geopolitică a regiunii Mării Negre pentru securitatea energetică a Uniunii și pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu energie;

57.

solicită statelor membre să-și consolideze relațiile în materie de energie cu țările din America Latină în contextul acordurilor existente și viitoare de asociere și cooperare;

58.

invită statele membre să utilizeze euro ca instrument de structurare a relațiilor financiare internaționale, pentru a diminua fluctuațiile care decurg din facturarea achizițiilor de petrol și de gaze; invită Uniunea Europeană să analizeze problematica investițiilor străine în sectorul european al energiei prin aplicarea clauzei de reciprocitate; consideră într-adevăr că, până ce nu va fi garantată reciprocitatea în ceea ce privește accesul pe piețe, Uniunea Europeană ar trebui să aplice, așa cum au propus Parlamentul și Comisia, o clauză efectivă pentru țările terțe cu privire la achiziționarea de sisteme de transport sau de operatori de sisteme de transport;

59.

solicită Comisiei să analizeze diferitele moduri în care se poate reduce volatilitatea prețurilor la petrol și gaze; constată îndeosebi rolul transparenței și al unei capacități de producție de rezervă suficiente, precum și al efectului catalitic al speculațiilor financiare, pentru formarea prețurilor pe piață; respinge utilizarea stocurilor strategice de petrol pentru a reduce fluctuațiile prețurilor din motive economice;

60.

invită statele membre să-și intensifice și să-și coordoneze acțiunile în vederea securizării rutelor de aprovizionare, în special a celor maritime;

61.

invită statele membre să identifice cele mai bune practici la nivel internațional și să intensifice cooperarea tehnologică cu aceste țări, pentru a-și consolida cunoștințele și experiența în acest domeniu; în mod deosebit, invită statele membre să-și intensifice cooperarea tehnologică cu Japonia, a cărei economie este total dependentă de importurile de energie și care a dezvoltat unul din sistemele energetice cele mai eficiente din lume;

62.

observă faptul că emisiile de gaze cu efect de seră și consumul de energie din ce în ce mai mari ale Chinei constituie o imensă provocare pentru obiectivele de mediu și siguranța aprovizionării cu energie; solicită o cooperare sporită între UE și China pentru promovarea transferului de tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon, în special eficiența energetică și energiile regenerabile; subliniază importanța crucială a dezvoltării și introducerii tehnicilor de captare și stocare a carbonului (CCS) în China, având în vedere importanța cărbunelui pentru economia chineză;

63.

ia act de importanța dialogului UE-OPEC în materie de energie și încurajează Comisia să intensifice dialogul în materie de energie cu Norvegia;

64.

salută intenția Comisiei de a revizui Directiva 2006/67/CE din 24 iulie 2006 privind obligația statelor membre de a menține stocuri minime de țiței și/sau produse petroliere (versiune codificată) (16) și propune publicarea unor date mai degrabă săptămânale decât lunare ca în prezent, pentru a conferi transparență pieței și a evita o reacție disproporționată în raport cu situația din America;

65.

ia act de eșecul statelor membre de a-și demonstra solidaritatea, cu privire la creșterea cantității de gaz disponibilă pentru statele membre afectate în timpul recentei crize a gazului între Ucraina și Rusia; îndeamnă Consiliul și Comisia să creeze un mecanism de solidaritate, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, care ar permite Uniunii să acționeze eficient, rapid și coerent în situațiile de criză provocate de întreruperile de aprovizionare, de daunele suferite de infrastructura critică sau de orice alt eveniment;

66.

salută, în lumina recentei crize a gazului menționate anterior, care a afectat teritoriul Uniunii Europene, intenția Comisiei de a îmbunătăți cadrul Directivei 2004/67/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaz natural (17) și invită Comisia să prezinte propuneri de modificare a acestei directive până la sfârșitul anului 2009, în conformitate cu propunerile din comunicarea sa menționată anterior, COM(2008)0769;

67.

subliniază faptul că elementele principale ale revizuirii Directivei 2004/67/CE a Consiliului ar trebui să includă planuri naționale și comunitare de acțiune în caz de urgență eficiente și obligatorii, care, printre altele să definească o declarație comună a situației de urgență, capacitatea de alocare a stocurilor și infrastructurilor disponibile către statele afectate, expedierea coordonată, activarea măsurilor de urgență în statele neafectate sau mai puțin afectate pentru a spori cantitatea de gaz disponibilă pentru piețele afectate; utilizând orice mijloace posibile, inclusiv, printre altele, contractele fără posibilitatea de întrerupere, alternarea combustibilului, retragerile din depozite și flexibilitatea la aprovizionare;consideră că este esențială îmbunătățirea funcționării pieței prin intermediul transparenței, precum și sporirea disponibilității gazului pe piață; invită Uniunea Europeană și statele membre să dezvolte tehnologii de stocare a gazului cu capacitate de eliberare rapidă;

68.

propune ca tehnologiile informației să fie mai bine utilizate pentru întreruperi totale sau parțiale în caz de criză și consideră, în acest sens, că, sub controlul organismului de reglementare, ar putea fi introdus un dispozitiv capabil să diminueze consumul, ca urmare a unei decizii colective;

69.

consideră că îmbunătățirea eficienței energetice cu cel puțin 20% până în 2020 este o prioritate pentru a contribui la obiectivele de dezvoltare durabilă și de competitivitate și constituie, de asemenea, mijlocul cel mai eficient și necostisitor de sporire a securității energetice; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să adopte de îndată un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic de a îmbunătăți eficiența energetică cu cel puțin 20% până în 2020; invită Comisia și statele membre să intensifice campaniile de sensibilizare și să pună la dispoziție informații de natură practică cu privire la soluțiile de adoptat în materie de eficiență energetică și, de asemenea, să promoveze programe de educare și formare cu privire la energie în școli și în universități în întreaga Uniune;

70.

subliniază importanța punerii în aplicare stricte și la timp și a asigurării respectării legislației din domeniul reducerii consumului de energie și al eficienței energetice de către statele membre și Comisie; subliniază importanța adoptării unor măsuri obligatorii de achiziții publice la nivel comunitar și național, în vederea stimulării cererii de produse și servicii inovatoare care vor spori eficiența energetică; solicită, prin urmare, o abordare ambițioasă din partea legislației viitoare referitoare la reducerea consumului de energie și la eficiența energetică (în special în sectoarele construcțiilor, industriei și transporturilor, precum și în ceea ce privește urbanismul și aparatele);

71.

salută intenția Comisiei de a urmări cu atenție evoluția cogenerării de energie termică și electrică (CHP) și invită Comisia să prezinte noi măsuri de sprijin în cadrul revizuirii Planului de acțiune pentru eficiența energetică din 2009; reamintește Comisiei faptul că reducerea consumului de energie primară, rentabilitatea și siguranța aprovizionării reprezintă obiectivele principale ale procesului CHP, indiferent de tehnologia folosită; consideră dezvoltarea și selecționarea celor mai eficiente tehnologii trebuie lăsate pe seama pieței; pledează pentru elaborarea unei strategii de promovare și de finanțare a infrastructurilor precum rețelele de încălzire și de răcire care utilizează resurse locale cum ar fi, de exemplu, energia geotermală și energia termică produsă prin cogenerare;

72.

susține parteneriatul internațional pentru cooperare în materie de eficiență energetică, în vederea promovării unor standarde mai uniforme și încurajării obiectivelor ambițioase de la nivel mondial;

73.

solicită o utilizare mai eficientă a petrolului, în special în domeniul transporturilor, care constituie principalul sector în care se utilizează acest carburant; solicită adoptarea unor obiective ambițioase pe termen mediu (pentru 2020) în materie de eficiență a consumului de combustibil al vehiculelor, încurajând în același timp statele membre să încerce să găsească combustibili și tehnologii de propulsie alternative, cum ar fi motoarele electrice, pentru transportul mărfurilor și transportul individual de persoane, în special în zonele urbane; consideră că realizarea unui transfer modal semnificativ în domeniul transporturilor, către variante mai ecologice, de exemplu trecerea de la transportul rutier individual privat la transportul în comun, ar trebui să constituie un element cheie al strategiei Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor;

74.

consideră că o abordare de tip pionierat pentru vehiculele produse de industria europeană a automobilelor ar contribui la recâștigarea piețelor internaționale, în special de la producătorii asiatici;

75.

regretă faptul că transportul feroviar reprezintă doar 10% din transportul european de mărfuri; invită statele membre să exploateze mai bine transportul feroviar și căile navigabile; solicită eforturi mai hotărâte pentru a ajunge la o combinație optimă între transportul feroviar, cel pe căi navigabile și cel rutier;

76.

subliniază importanța adoptării combinației necesare de măsuri politice astfel încât să fie îmbunătățită eficiența energetică atât a aparatelor electrice existente, cât și a celor noi;

77.

consideră că energiile regenerabile, cum ar fi resursele eoliene, de biogaz, solare, hidrice, de biomasă, geotermale și marine constituie cele mai importante surse potențiale de energie disponibile în Uniunea Europeană, care pot contribui la o stabilizare a prețurilor la energie și la combaterea dependenței energetice din ce în ce mai mari și salută inițiativa unei comunicări cu privire la eliminarea obstacolelor din calea energiilor regenerabile; subliniază, în acest context, faptul că noile inițiative nu ar trebui să ducă la amânarea proiectelor existente;

78.

consideră că exploatarea resurselor fosile interne, în special a zăcămintelor de gaze naturale din larg și de pe uscat, poate contribui la consolidarea independenței energetice a Europei și trebuie dezvoltată, acolo unde aceste resurse există, respectându-se legislația națională și europeană din domeniul mediului; solicită statelor membre și Comisiei să găsească echilibrul potrivit în ceea ce privește reglementarea, între protecția mediului și posibilitățile de producție de pe teritoriul Uniunii Europene, atât pe uscat, cât și în larg;

79.

reamintește faptul că, având în vedere caracterul continuu al surselor de energie regenerabile, este esențială dezvoltarea capacității de interconectare în domeniul energiei electrice la nivel comunitar, acordând o atenție deosebită celor mai izolate state membre și regiuni de pe piața de energie a Uniunii, pentru a pune la dispoziția statelor membre mijloacele necesare pentru a atinge obiectivul de 20% energie regenerabilă până în 2020;

80.

invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să revoluționeze relațiile dintre sectorul agricol și cel al energiei prin intermediul unui plan vizând echiparea acoperișurilor instalațiilor agricole cu dispozitive de energie regenerabilă, cum ar fi panourile solare; invită statele membre și autoritățile locale să stimuleze, pe plan local, utilizarea uleiurilor uzate și a resurselor locale durabile de biomasă, asigurând în același timp un echilibru corespunzător între culturile energetice și culturile alimentare;

81.

îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului un raport în care să indice care sunt obstacolele și standardele de ordin tehnic care împiedică investițiile IMM-urilor în producerea de energie și utilizarea de către acestea a rețelelor existente pentru distribuirea energiei astfel produse;

82.

invită Comisia să consolideze prioritatea acordată cercetării și dezvoltării în domeniul stocării energiei electrice, al conectării bazate pe tehnologia informației și comunicării a instalațiilor de producție distribuită („centrale electrice virtuale”), al rețelelor inteligente și al extinderii capacității de infrastructură, pentru ca energiile regenerabile să poată beneficia de conectare prioritară;

83.

invită Comisia să redefinească politica europeană de ajutor pentru dezvoltare, integrând un nou pilon energetic; consideră, în această privință, că proiectele de centrale solare pentru Africa de Nord trebuie să fie destinate în primul rând nevoilor locale;

84.

reamintește că atât lignitul cât și cărbunele rămân un element important de tranziție în cadrul configurației energetice și al siguranței aprovizionării Uniunii, datorită marilor rezerve interne, fiind o alternativă la petrol și la gaze; subliniază, totuși, faptul că emisiile sale de CO2 sunt mai mari decât cele ale altor surse de energie primară; solicită, prin urmare, reducerea acestor emisii prin intermediul modernizării centralelor prin tehnologiile CCS și invită, în acest context, Comisia să analizeze toate posibilitățile financiare de a construi cele 12 proiecte demonstrative până în 2015;

85.

recunoaște faptul s-a ajuns deja la o eficiență de 45% în cazul co-combustiei biomasei în centralele electrice moderne pe bază de cărbune și că pot fi atinse niveluri de eficiență chiar de 90% prin utilizarea CHP; prin urmare, invită Comisia și statele membre să stabilească stimulente pentru creșterea adaosului de combustibili biogeni în centralele electrice pe bază de combustibili fosili;

86.

împărtășește analiza Comisiei, potrivit căreia este important să se mențină contribuția energiei nucleare în mixul energetic și să se promoveze, în acest scop, fără întârziere, stabilirea unui cadru de reglementare și economic armonizat care să faciliteze deciziile de investiție necesare; invită Comisia să elaboreze o foaie de parcurs specifică pentru investițiile nucleare; consideră că este imperativ să fie lansată o dezbatere în cadrul societății, fără idei preconcepute cu privire la rezultat, privind utilizarea în siguranță a acestei surse de energie; invită Comisia să promoveze, ca parte integrantă a politicii europene de vecinătate, adoptarea de către țările învecinate a acquis-ului comunitar în materie de siguranță nucleară de fiecare dată când este planificată o nouă centrală nucleară sau când o centrală veche este modernizată în țările în cauză;

87.

reamintește importanța energiei nucleare, care este produsă în 15 din cele 27 de state membre și utilizată în și mai multe state, și care răspunde la aproximativ o treime din cererea de energie electrică din Uniunea Europeană; reamintește de asemenea că șase noi reactoare sunt în prezent în construcție în patru state membre;

88.

subliniază competitivitatea energiei nucleare, care este în mare măsură neafectată de fluctuațiile prețurilor combustibililor datorită faptului că uraniul, combustibilul utilizat, nu reprezintă decât o mică parte din costurile de generare;

89.

subliniază că industria nucleară europeană este liderul mondial în toate tehnologiile ciclului nuclear, în special în cele de îmbogățire a uraniului, fapt ce contribuie semnificativ la siguranța aprovizionării Uniunii;

90.

salută orientarea generală a Comisiei de sprijinire a energiei nucleare; subliniază, totuși, că nu abordează în mod corespunzător chestiunea depozitării finale a deșeurilor radioactive, în ciuda importanței enorme pe care o are aceasta pentru opinia publică; invită statele membre implicate să își intensifice eforturile pentru rezolvarea problemei depozitării finale a tuturor tipurilor de deșeuri radioactive, dar în special a deșeurilor puternic radioactive;

91.

consideră că este esențială asigurarea cetățeanului european cu privire la faptul că exploatarea energiei nucleare în Uniune se face într-un mod care prezintă siguranță și transparență și la cel mai înalt nivel posibil din punct de vedere tehnologic, în special în ceea ce privește gestionarea deșeurilor nucleare; salută propunerea Comisie menționată anterior privind o directivă a Consiliului de stabilire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară; invită Comisia și Consiliul să elaboreze modele și proceduri împreună cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică pentru a preveni posibilitatea ca utilizarea în scopuri pașnice a energiei nucleare să conducă la proliferarea armelor nucleare;

92.

subliniază că nici în Programul său ilustrativ revizuit, nici în Revizuirea strategică, Comisia nu a examinat dezvoltarea probabilă a tehnologiei nucleare până în 2050, astfel cum a fost sugerat în documentul de referință al Platformei pentru o tehnologie durabilă în domeniul energiei nucleare, nici locul rezervat proiectului ITER de fuziune controlată;

93.

invită Comisia și statele membre să elaboreze o politică europeană a energiei care să permită o conversie masivă către tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic și cu emisii reduse de carbon pentru a răspunde nevoilor de consum de energie; subliniază că, dacă eficiența energetică și economia de energie rămân o prioritate, la fel ca și continuarea dezvoltării energiilor regenerabile, va fi posibil să se îndeplinească nevoile de energie din surse cu emisii reduse până în 2050;

94.

reamintește Comisiei și statelor membre că pentru a efectua tranziția către un sistem energetic extrem de eficient este necesară o abordare sistemică fondată pe sinergiile dintre diferite sectoare; subliniază importanța-cheie a evaluării tuturor măsurilor în funcție de contribuția lor la reducerea emisiilor de CO2; consideră că, în acest scop, elaborarea de soluții integrate locale ar trebui să constituie o prioritate;

95.

consideră că provocările energetice și climatice mondiale și europene pe termen lung constituie o oportunitate unică pentru a permite instaurarea unor noi modele economice în întreaga economie, cu scopul de a dinamiza inovațiile ecologice și antreprenoriatul;

96.

invită Comisia să realizeze studiile de fezabilitate ale proiectelor de dezvoltare de platforme eoliene în Marea Nordului, precum și ale proiectului de construire a centralelor solare în Africa;

97.

aprobă, în cadrul planului strategic pentru tehnologiile energetice, elaborarea unei agende politice pentru 2030 și a unei foi de parcurs pentru o politică energetică în 2050; invită, prin urmare, Comisia să evalueze evoluția structurii configurației energetice conform mai multor scenarii, în funcție de evoluția cererii de energie, de resursele potențiale de energie, de impactul asupra mediului, de prețul estimat al energiei și de CO2;

98.

solicită Comisiei să asigure ca foaia de parcurs să permită orientarea cercetării și a dezvoltării tehnologiilor energetice, precum și a educației, pentru a diminua costul energiilor regenerabile și al stocării energiei, pentru a asigura succesul reactoarelor nucleare de a patra generație și al CCS și, în mod deosebit, pentru a găsi o alternativă la petrol pentru transport, punând accentul pe energia solară, care constituie o resursă infinită;

99.

reamintește necesitatea de a încuraja, în mod permanent, cercetarea cu privire la transmutația deșeurilor nucleare și la fuziunea nucleară ca sursă de energie pe termen foarte lung;

100.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 67/31

—

având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (2) și articolul 141 din Tratatul CE,

—

având în vedere Rezoluția Consiliului și a miniștrilor muncii și politicii sociale, reuniți în cadrul Consiliului la 29 iunie 2000, privind participarea echilibrată a bărbaților și femeilor la viața profesională și la viața familială (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2000 privind Comunicarea Comisiei intitulată „Către o Europă pentru toate vârstele – Promovarea prosperității și solidarității între generații” (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2004 privind concilierea vieții profesionale, familiale și private (3),

—

având în vedere Pactul European pentru tineret adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles din 22 și 23 martie 2005,

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 martie 2006 privind provocările demografice și solidaritatea între generații (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 intitulată „Viitorul demografic al Europei - transformarea unei provocări într-o oportunitate” (COM(2006)0571),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2007 privind un cadru de reglementare pentru măsuri vizând concilierea vieții familiale cu studiile pentru tinerele femei din Uniunea Europeană (5),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2007, intitulată „Promovarea solidarității dintre generații” (COM(2007)0244),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European cu privire la Comunicarea Comisiei intitulată „Promovarea solidarității între generații” (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2007 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2007 (7),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Viitorul demografic al Europei: fapte și cifre” (SEC(2007)0638),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind viitorul demografic al Europei (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 septembrie 2008 privind egalitatea între femei și bărbați - 2008 (9),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6-0492/2008),

A.

întrucât femeile și bărbații sunt egali în demnitate umană și în drepturi și îndatoriri;

B.

întrucât egalitatea de tratament între femei și bărbați este un principiu informativ al sistemului juridic și, ca atare, trebuie să fie luat în considerare și să fie respectat în interpretarea și aplicarea normelor juridice;

C.

întrucât, în toate celelalte aspecte ale calității muncii, precum reconcilierea vieții profesionale cu cea privată, există încă diferențe majore între femei și bărbați; întrucât rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor care au copii în îngrijire este de doar 62,4%, față de 91,4% în rândul bărbaților; întrucât 76,5% dintre lucrătorii cu normă parțială sunt femei;

D.

întrucât Strategia de la Lisabona urmărește asigurarea faptului că 60% din femeile apte de muncă au un loc de muncă; întrucât obiectivele cantitative și calitative ale Strategiei de la Lisabona și noile orientări integrate pentru creștere și ocuparea forței de muncă (10) - în ceea ce privește mai ales ocuparea forței de muncă în rândul femeilor și al adulților - au fost stabilite luând în considerare faptul că, din perspectiva durabilității, este intolerabil ca aceste resurse și potențialul lor să fie irosite, precum și că stabilitatea sistemelor de pensii și de protecție socială este în pericol;

E.

întrucât principiul egalității de tratament între femei și bărbați presupune absența oricărei discriminări, directă sau indirectă, pe motiv de sex și, mai ales, pe motivul unor aspecte legate de maternitate, de asumarea obligațiilor familiale și de stare civilă;

F.

întrucât datele furnizate în Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 menționată anterior arată că în țările și regiunile cu o rată mare de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și care dispun de sisteme adecvate de protecție socială, rata natalității este mai mare;

G.

întrucât cele trei mari provocări cu care se confruntă UE - schimbările demografice, globalizarea și schimbările climatice - necesită o solidaritate intergenerațională bazată pe un pact amplu, nu doar între generații, ci și între genuri;

H.

considerând că la baza acestui pact între genuri și între generații trebuie să stea posibilitatea persoanelor de a-și organiza propria viață, profesională și personală, de a concilia cerințele economice implicate de angajarea în muncă cu posibilitatea de a alege sarcinile pe care să și le asume și în ce perioadă, într-un cadru al drepturilor și responsabilităților definit pe cale legislativă și contractuală;

I.

întrucât responsabilitatea intergenerațională necesită o abordare activă din partea autorităților publice și o implicare a tuturor actorilor sociali, garantând servicii de interes general de calitate și sisteme adecvate și suficiente de protecție și asigurări sociale;

J.

întrucât prezența femeilor pe piața muncii se leagă de mutații culturale și reforme orientate către implementarea politicilor de conciliere a vieții profesionale cu cea familială și personală, precum și politici de redistribuire a rolurilor; întrucât aceste politici privesc aspecte diverse, dar profund corelate, care merg de la reducerea temporară a timpului de lucru, prin transformarea contractului de muncă cu normă întreagă în contract cu normă parțială și utilizarea concediilor (de maternitate, de paternitate, parental și familial), până la crearea unei rețele de servicii destinate persoanei;

K.

întrucât schimbările demografice au un impact considerabil asupra vieții personale și profesionale a persoanelor; întrucât insuficiența serviciilor, a remunerației, ritmul lent al integrării pe piața muncii, succesiunea pe o perioadă lungă a contractelor temporare, insuficiența stimulentelor pentru tineri și tinere reprezintă o parte dintre motivele care determină tinerii să amâne crearea unui nucleu familial și conceperea copiilor; întrucât rigiditatea organizării muncii și dificultățile de reintegrare după o perioadă dedicată îngrijirii reprezintă obstacole în calea asumării libere a opțiunilor de conciliere, precum cea de alternanță între profesie și munca familială;

L.

amintind că nediscriminarea pe bază de sex se referă în primul rând și de obicei nu doar la femei/la mame, dar în egală măsură și la bărbați/ la tați; constatând că acțiunea politică în acest domeniu nu trebuie să se concentreze doar asupra femeilor și că politicile europene și naționale trebuie să ia în considerare, de acum înainte, nevoile și capacitatea bărbaților/taților în acest domeniu;

M.

întrucât este necesară o reflecție asupra noțiunii de discriminare în cazul muncii de îngrijire, legată de exercitarea dreptului la concedii de maternitate, paternitate, parentale și familiale, pentru a verifica dacă discriminările respective sunt forme ale discriminării bazate pe sex; întrucât este necesar să se definească la nivel european noțiunea de discriminare multiplă;

N.

amintind că conceptul de solidaritate între generații nu se limitează doar la îngrijirea copiilor, ci și la responsabilitatea față de persoanele în vârstă și dependente, contribuind la, la respectarea demnității umane și la promovarea acesteia în rândul generațiilor viitoare;

O.

întrucât sărăcia extremă nu trebuie să constituie un factor de discriminare în domeniul solidarității intergeneraționale, și întrucât familiile cele mai sărace mențin și ele legături și desfășoară activități în ceea ce privește solidaritatea între generații;

P.

întrucât persoanele care-și consacră timpul și aptitudinile îngrijirii și educării copiilor sau a persoanelor în vârstă ar trebui recunoscute de societate, ceea ce s-ar putea realiza conferindu-le drepturi proprii, în special în ceea ce privește securitatea socială și pensia;

Q.

întrucât rolul părinților față de copii și al copiilor față de persoanele în vârstă și dependente, precum și rolul femeilor și bărbaților în îngrijirea persoanelor în vârstă și dependente, sunt esențiale pentru progresul binelui comun și trebuie recunoscut ca atare prin politici transversale, care să vizele femeile și bărbații ce i se consacră total sau parțial;

R.

întrucât, începând din octombrie 2003, Comisia a lansat o consultare cu partenerii sociali pe tema echilibrului între viața profesională, cea familială și cea personală; întrucât această consultare, aflată în a doua fază, este justificată de importanța găsirii unor politici și mijloace care să permită îmbinarea dintre locuri de muncă bune și responsabilitățile de îngrijire ale femeilor și bărbaților;

S.

întrucât bărbații au un rol cheie în realizarea unei veritabile egalități;

T.

luând în considerare principiile flexecurității aplicabile femeilor, definite în rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 privind principiile comune ale flexecurității (11) și întrucât, în majoritatea regiunilor europene, programul de lucru nu este foarte favorabil persoanelor care au copii, iar angajații care au copii au mai puține șanse să ocupe posturi cu programe flexibile decât cei care nu au (12);

U.

întrucât concilierea proiectelor familiale cu viața privată și cu ambițiile profesionale nu poate fi realizată decât dacă persoanele în cauză au o adevărată libertate de alegere pe plan economic și social, dacă sunt sprijinite prin adoptarea unor decizii politice și economice la nivel european și național, fără implicații negative, și dacă sunt disponibile infrastructurile necesare;

V.

întrucât există riscul de a lucra forțat cu normă parțială, în special pentru femei/mame, opțiune care li se impune din cauza absenței unor structuri flexibile de îngrijire a copiilor, precum și riscul de refuzare a transformării muncii cu normă întreagă în muncă cu normă parțială, care face dificilă sau chiar imposibilă concilierea vieții profesionale cu cea familială și cu cea personală;

1.

subliniază că principiul solidarității dintre generații este unul dintre fundamentele structurale ale modelului social european; solicită - pentru a respecta acest principiu - o abordare activă din partea autorităților publice de la diferitele niveluri și o implicare din partea tuturor actorilor sociali în direcția garantării calității excelente a serviciilor sociale de interes general pentru familii, tineri și toate persoanele care nu se pot întreține singure;

2.

subliniază că politicile în materie de îngrijire și furnizarea de servicii de îngrijire sunt profund legate de realizarea egalității între bărbați și femei; critică lipsa, în majoritatea statelor membre, a unor servicii de îngrijire acceptabile ca preț, accesibile și de calitate bună, ceea ce se leagă de faptul că munca de îngrijire nu este egal distribuită între femei și bărbați, această inegalitate având, la rândul ei, un impact negativ asupra posibilităților femeilor de a participa la toate aspectele vieții sociale, economice, culturale și politice;

3.

subliniază că existența unor servicii de îngrijire a copiilor accesibile și de calitate bună, oferite la ore care convin părinților și copiilor, precum și structuri de îngrijire accesibile și de calitate bună pentru persoanele în vârstă și dependente trebuie să constituie elemente centrale ale modelului social european și aspecte fundamentale ale înlesnirii accesului femeilor la piața muncii și la munca plătită, dându-le acestora posibilitatea de a-și folosi capacitățile pentru a-și câștiga independența economică;

4.

reamintește statelor membre angajamentele luate la Consiliul European de la Barcelona din 2002, de a elimina obstacolele în calea participării egale a femeilor și bărbaților pe piața muncii și de a introduce până în 2010 servicii de îngrijire pentru 90% dintre copiii cu vârsta între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie, precum și pentru 33% dintre copiii mai mici de trei ani; solicită statelor membre să-și fixeze obiective similare pentru serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă și a părinților bolnavi;

5.

atrage atenția asupra dezechilibrului dintre femei și bărbați în ceea ce privește distribuția sarcinilor casnice și a responsabilităților familiale, ceea ce determină în principal femeile să aleagă opțiuni flexibile în privința programului de lucru sau chiar să renunțe la muncă, ceea ce are un impact asupra evoluției carierei femeilor, a menținerii diferenței de salarizare între femei și bărbați și a acumulării drepturilor de pensie;

6.

își exprimă temerea că propunerea Președinției cehe, conform căreia îngrijirea copiilor este „o adevărată alternativă la cariera profesională” va adânci diviziunea tradițională a muncii între bărbați și femei, în cadrul căreia lucrătorul este bărbat, disponibil tot timpul, de necesitățile lui ocupându-se „mâini invizibile” (femeile), care organizează casa și familia;

7.

este îngrijorat, în special în această perioadă de recesiune economică, de faptul că propunerea Președinției cehe ar obliga femeile să renunțe la locurile lor de muncă pentru a urma calea „naturală”, adică îngrijirea copiilor și a altor persoane dependente; solicită insistent Consiliului și statelor membre să depună toate eforturile pentru a îndeplini obiectivele de la Barcelona în materie de îngrijire a copiilor;

8.

subliniază că angajarea totală a unuia dintre părinți sau a amândurora în câmpul muncii, cu o remunerare decentă, contribuie la evitarea sărăciei în rândul lucrătorilor și ajută la combaterea riscului sărăciei în rândul familiilor monoparentale, care sunt afectate de aceasta într-o măsură mult mai mare (32%);

9.

subliniază că sistemele de pensii din statele membre oferă încă multor femei doar drepturi derivate, care se bazează pe istoricul angajării soțului, ceea ce are drept consecință faptul că femeile constituie majoritatea în rândul persoanelor în vârstă care trăiesc în sărăcie;

10.

invită statele membre să analizeze factorii structurali care contribuie la inegalitățile din sistemele de pensii, inclusiv organizarea îngrijirii persoanelor și îmbinarea vieții de familie cu viața profesională, inegalitățile de pe piața muncii, diferențele de salarizare dintre femei și bărbați, precum și discriminarea directă la nivelul pensiilor din al doilea și al treilea pilon;

11.

solicită Comisiei să prezinte o nouă propunere de directivă privind riscurile și garanțiile specifice legate de reconcilierea vieții de familie cu cea profesională în cazurile în care există membri ai familiei dependenți (copii, persoane în vârstă sau cu dizabilități);

12.

solicită structurilor și instituțiilor de cercetare să investească mai mult și mai bine în ameliorarea ecologică a produselor destinate copiilor și persoanelor dependente și, în general, uzului casnic;

13.

invită Eurostat să ia măsuri care să permită vizualizarea situației privind îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente, cu ajutorul unor statistici defalcate pe genuri;

14.

invită Comisia să prezinte inițiative concrete pentru validarea competențelor câștigate în urma îndeplinirii îndatoririlor de educare, de servicii aduse persoanelor dependente și de administrare a gospodăriilor, astfel încât acestea să poată fi luate în considerare în momentul reintrării pe piața muncii; amintește că evaluarea competențelor transversale este o componentă fundamentală a așa-numitului „bilanț de competențe”, conform celor mai bune tradiții de experimentare națională privind modalitățile de intersectare a cererii și a ofertei de muncă;

15.

invită Comisia să desfășoare o campanie de sensibilizare și să introducă proiecte-pilot pentru a facilita participarea echilibrată a femeilor și a bărbaților în activitatea profesională și viața de familie;

16.

invită statele membre să ia în considerare posibilitatea unui program de lucru flexibil pentru părinți (în cazurile în care aceștia în doresc), precum pentru centrele de îngrijire a copiilor, cu scopul de a ajuta deopotrivă femeile și bărbații să concilieze cu succes viața profesională și cea familială;

17.

solicită Comisei să monitorizeze bunele practici din statele membre din domeniul acordării de îngrijiri și să comunice cele mai bune practici tuturor statelor membre pentru a demonstra rolul central jucat de persoanele care acordă îngrijiri în cadrul solidarității dintre generații și pentru a încuraja implementarea unei strategii pentru aceste persoane la nivelul statelor membre;

18.

invită statele membre să susțină și să promoveze programele operaționale lansate de Comisie în numele Alianței europene pentru familie; solicită Comisiei să accelereze dezvoltarea unor instrumente de sistematizare a schimbului de bune practici și de activități de cercetare în acest domeniu;

19.

invită autoritățile publice să ia măsurile necesare pentru ca lucrătoarele care sunt și mame și lucrătorii care sunt și tați să fie sprijiniți prin politici de conciliere între viața profesională, cea familială și cea personală și pentru a avea acces la instrumentele corespunzătoare;

20.

invită statele membre să susțină acordurile de concediu (parental, de adopție, de solidaritate) aplicabile persoanelor care doresc să-și întrerupă activitatea profesională pentru a îngriji o persoană dependentă;

21.

consideră că trebuie să se intervină pentru a îmbunătăți regimul nu doar al concediului de maternitate, ci și al celui de paternitate și al celui parental, în ceea ce privește tații care lucrează, dat fiind faptul că în toate statele membre, doar un mic procent din bărbați utilizează concediile la care au dreptul;

22.

insistă asupra faptului că orice persoană care dorește să-și întrerupă sau să-și reducă activitatea profesională oficială pentru a se investi în solidaritatea între generații ar trebui să beneficieze de un program de lucru flexibil; face apel, prin urmare, la întreprinderile mici și mijlocii să coopereze mai activ și la autoritățile publice să dea dovadă de mai multă flexibilitate financiară în ceea ce privește previziunile bugetare pentru ajutoarele de stat;

23.

invită Comisia, în colaborare cu statele membre și cu partenerii sociali, să realizeze o revizuire a politicilor de conciliere între viața familială și cea profesională, prin:

24.

salută propunerea de a consacra un articol special privind concilierea între viața profesională, cea familială și cea personală în Directiva 2003/88/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (13) și semnalează necesitatea de a ține cont de acest aspect în reglementările privind durata săptămânală de lucru și de serviciile de gardă;

25.

solicită statelor membre să facă în așa fel încât orice persoană care și-a întrerupt temporar activitatea profesională pentru a se consacra educației copiilor sau îngrijirii persoanelor în vârstă ori dependente să poată fi (re)integrată pe piața muncii și să-și păstreze dreptul de a relua postul deținut anterior și dreptul de a fi promovată;

26.

subliniază că venitul femeilor și munca remunerată constituie în continuare elemente cheie pentru autonomia lor economică și pentru un grad mai mare de egalitate între femei și bărbați în întreaga societate;

27.

subliniază că solidaritatea față de persoanele mai în vârstă trebuie să fie mai puternică, dar și reciprocă, în direcția copiilor și a tinerilor, deoarece persoanele în vârstă transmit înțelepciune, știință practică, experiență, iar tânăra generație are energie, dinamism, bucurie de a trăi și speranță;

28.

consideră că solidaritatea între generații trebuie promovată prin politici fiscale atente (prin transferuri, deduceri și reduceri), intervenții pentru cei la vârsta activă, politici de abilitare, rețele integrate de servicii pentru copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități și dependente, evaluând impactul pozitiv sau negativ asupra alegerilor și asupra concilierii dintre viața profesională, cea familială și cea personală;

29.

amintește Comisiei și statelor membre că este necesară adoptarea unor măsuri pozitive în favoarea femeilor și bărbaților, în special pentru a le facilita reintegrarea pe piața muncii după o perioadă consacrată familiei (educația copiilor și/sau îngrijirea unei rude bolnave sau cu dizabilități), favorizând politicile de (re)integrare pe piața muncii care să le permită să-și regăsească independența financiară;

30.

invită statele membre să promoveze o politică fiscală care să țină seama de obligațiile financiare ale gospodăriilor și în special de cele legate de îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă dependente, instituind un regim fiscal special sau un sistem de fiscalitate redusă;

31.

solicită statelor membre să își revizuiască sistemele de impozitare și să fixeze rate de impozitare bazate pe drepturile individuale și cere, în consecință, individualizarea drepturilor de pensie precum și a drepturilor din cadrul sistemului de asigurări sociale;

32.

solicită instituțiilor și statelor membre să adopte, transpunând în practică principiul egalității între femei și bărbați, măsuri specifice în favoarea femeilor, pentru a remedia cazurile manifeste de inegalitate a acestora în raport cu bărbații; aceste măsuri, aplicabile în cazurile menționate, trebuie să fie rezonabile și proporționate în raport cu obiectivul urmărit;

33.

solicită autorităților naționale și locale să elaboreze programe centrate pe tineri, care să cuprindă și o dimensiune intergenerațională, astfel încât tânăra generație să înțeleagă că prosperitatea și bunăstarea actuală se datorează eforturilor și greutăților depășite de generațiile anterioare;

34.

solicită instituțiilor europene și administrațiilor publice să integreze activ principiul egalității între bărbați și femei în adoptarea și aplicarea dispozițiilor normative, în elaborarea politicilor publice și în desfășurarea tuturor activităților sale;

35.

cere presei să acorde o atenție pozitivă și consistentă relațiilor dintre generații, prin acoperirea problemelor în care sunt implicate mai multe generații, discuții între grupe de vârstă diferite, precum și prin relatări pozitive despre contribuțiile în societate ale generațiilor în vârstă;

36.

atrage atenția asupra importanței integrării principiului egalității de tratament și de șanse în ansamblul politicilor economice, ale muncii și sociale, pentru a evita segregarea în muncă și a elimina diferența de remunerare, precum și de a favoriza spiritului antreprenorial în rândul femeilor;

37.

consideră că schimbările modelului familial și integrarea progresivă a femeilor pe piața muncii fac indispensabilă revizuirea sistemului tradițional de îngrijire a persoanelor în situații de dependență; de aceea, recomandă statelor membre să amplifice și să completeze măsurile de protecție din cadrul serviciilor lor sociale pentru a garanta egalitatea în ceea ce privește exercitarea dreptului la promovare, autonomia personală și atenția cuvenită persoanelor în situație de dependență;

38.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Economic și Social European, precum și parlamentelor și institutelor naționale de statistică ale statelor membre, Biroului Internațional al Muncii, Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și Programului ONU pentru Dezvoltare.

18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 67/38

—

având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de Roberta Angelilli în numele Grupului UEN, privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile (B6-0216/2008),

—

având în vedere articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede dreptul copiilor la protecție și îngrijire,

—

având în vedere articolul 34 din Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 privind drepturile copilului și protocolul opțional la acesta din 25 mai 2000 privind vânzarea copiilor, prostituția infantilă și pornografia infantilă (protocolul opțional),

—

având în vedere Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile (1) (decizia-cadru),

—

având în vedere raportul Comisiei din 16 noiembrie 2007 elaborat în temeiul articolului 12 din Decizia-cadru a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile (COM(2007)0716) (raportul Comisiei),

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei din 13 iulie 2007 pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale (Convenția Consiliului Europei),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului (2),

—

având în vedere dispozițiile Pactului de la Rio de Janeiro privind prevenirea și stoparea exploatării sexuale a copiilor, convenit în perioada 25-28 noiembrie 2008 la cel de al treilea Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor și a adolescenților,

—

având în vedere articolul 114 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6–0012/2009),

A.

întrucât Convenția Consiliului Europei, semnată de 20 de state membre ale UE, este primul instrument juridic internațional care include în categoria infracțiunilor diversele forme de abuzuri sexuale săvârșite asupra copiilor, inclusiv abuzurile comise, printre altele, prin uz de forță, constrângere sau amenințări, chiar și în cadrul familiei;

B.

întrucât șapte state membre încă nu au semnat Convenția Consiliului Europei, iar opt state membre încă nu au ratificat Protocolul opțional;

C.

întrucât copiii utilizează din ce în ce mai mult noile tehnologii și întrucât o parte din ce în ce mai importantă din viața socială a copiilor și a tinerilor se petrece pe internet, unde se folosesc tehnologii avansate și instrumente de comunicare care evoluează în mod continuu; întrucât, prin urmare, internetul este din ce în ce mai mult folosit de persoanele care ar putea săvârși și care săvârșesc infracțiuni de natură sexuală pentru a pregăti abuzul sexual asupra copiilor, în special prin manipularea și acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale („grooming”) și pornografie infantilă,

1.

adresează Consiliului recomandările următoare:

Punerea în aplicare a deciziei-cadru

Revizuirea deciziei-cadru

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei și statelor membre.

18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 67/42

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, semnată și proclamată la 7 decembrie 2000, care ocrotește libertatea și pluralismul mass-mediei,

—

având în vedere articolul 116 din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Uniunea Europeană se bazează și se definește prin adeziunea sa la principiile libertății, democrației și respectării drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a statului de drept;

B.

întrucât libertatea de exprimare, în special libertatea mass-mediei, inclusiv a internetului, este puternic restricționată în China;

C.

întrucât NTDTV este un post de televiziune non-profit și este singura televiziune independentă de limbă chineză care transmite în China începând din 2004;

D.

întrucât de la 16 iunie 2008 Eutelsat a suspendat difuzarea emisiunilor postului NTDTV în China, cu câteva săptămâni înainte de Jocurile Olimpice, invocând motive tehnice, fără a oferi alte explicații,

1.

solicită Eutelsat să reia fără întârziere transmiterea emisiunilor postului NTDTV în China și să prezinte motivele acestei suspendări;

2.

solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare pentru reluarea difuzării în China a emisiunilor postului NTDTV și pentru a sprijini accesul la informații necenzurate pentru milioane de cetățeni chinezi;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, împreună cu numele semnatarilor, Consiliului, Comisiei și statelor membre:

Lista semnatarilor

Vittorio Agnoletto, Vincenzo Aita, Gabriele Albertini, Jim Allister, Alexander Alvaro, Jan Andersson, Georgs Andrejevs, Laima Liucija Andrikienė, Emmanouil Angelakas, Roberta Angelilli, Rapisardo Antinucci, Elspeth Attwooll, Marie-Hélène Aubert, Jean-Pierre Audy, Margrete Auken, Liam Aylward, Pilar Ayuso, Maria Badia i Cutchet, Mariela Velichkova Baeva, Paolo Bartolozzi, Domenico Antonio Basile, Alessandro Battilocchio, Katerina Batzeli, Edit Bauer, Jean Marie Beaupuy, Christopher Beazley, Zsolt László Becsey, Glenn Bedingfield, Angelika Beer, Bastiaan Belder, Ivo Belet, Irena Belohorská, Jean-Luc Bennahmias, Giovanni Berlinguer, Thijs Berman, Johannes Blokland, Godfrey Bloom, Sebastian Valentin Bodu, Herbert Bösch, Guy Bono, Mario Borghezio, Erminio Enzo Boso, Costas Botopoulos, Catherine Boursier, John Bowis, Sharon Bowles, Iles Braghetto, Mihael Brejc, Frieda Brepoels, Hiltrud Breyer, Kathalijne Maria Buitenweg, Nicodim Bulzesc, Colm Burke, Philip Bushill-Matthews, Simon Busuttil, Jerzy Buzek, Maddalena Calia, Martin Callanan, Mogens Camre, Luis Manuel Capoulas Santos, Marco Cappato, Marie-Arlette Carlotti, Giorgio Carollo, David Casa, Paulo Casaca, Pilar del Castillo Vera, Jean-Marie Cavada, Călin Cătălin Chiriță, Zdzisław Kazimierz Chmielewski, Ole Christensen, Philip Claeys, Luigi Cocilovo, Carlos Coelho, Richard Corbett, Dorette Corbey, Thierry Cornillet, Michael Cramer, Jan Cremers, Gabriela Crețu, Brian Crowley, Magor Imre Csibi, Marek Aleksander Czarnecki, Ryszard Czarnecki, Dragoș Florin David, Chris Davies, Antonio De Blasio, Arūnas Degutis, Jean-Luc Dehaene, Panayiotis Demetriou, Jean-Paul Denanot, Gérard Deprez, Marielle De Sarnez, Marie-Hélène Descamps, Albert Deß, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Jolanta Dičkutė, Gintaras Didžiokas, Koenraad Dillen, Giorgos Dimitrakopoulos, Beniamino Donnici, Bert Doorn, Den Dover, Mojca Drčar Murko, Petr Duchoň, Bárbara Dührkop Dührkop, Andrew Duff, Árpád Duka-Zólyomi, Christian Ehler, Lena Ek, Saïd El Khadraoui, James Elles, Maria da Assunção Esteves, Harald Ettl, Jill Evans, Robert Evans, Göran Färm, Hynek Fajmon, Richard Falbr, Carlo Fatuzzo, Markus Ferber, Emanuel Jardim Fernandes, Francesco Ferrari, Anne Ferreira, Elisa Ferreira, Petru Filip, Roberto Fiore, Hélène Flautre, Karl-Heinz Florenz, Alessandro Foglietta, Hanna Foltyn-Kubicka, Brigitte Fouré, Carmen Fraga Estévez, Juan Fraile Cantón, Monica Frassoni, Duarte Freitas, Ingo Friedrich, Daniel Petru Funeriu, Urszula Gacek, Milan Gaľa, Gerardo Galeote, José Manuel García-Margallo y Marfil, Iratxe García Pérez, Elisabetta Gardini, Giuseppe Gargani, Salvador Garriga Polledo, Jas Gawronski, Eugenijus Gentvilas, Georgios Georgiou, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Claire Gibault, Lutz Goepel, Bruno Gollnisch, Ana Maria Gomes, Donata Gottardi, Genowefa Grabowska, Vasco Graça Moura, Luis de Grandes Pascual, Nathalie Griesbeck, Lissy Gröner, Elly de Groen-Kouwenhoven, Mathieu Grosch, Françoise Grossetête, Ignasi Guardans Cambó, Umberto Guidoni, Cristina Gutiérrez-Cortines, Fiona Hall, David Hammerstein, Małgorzata Handzlik, Malcolm Harbour, Satu Hassi, Christopher Heaton-Harris, Anna Hedh, Roger Helmer, Erna Hennicot-Schoepges, Jeanine Hennis-Plasschaert, Esther Herranz García, Luis Herrero-Tejedor, Jim Higgins, Jens Holm, Mary Honeyball, Milan Horáček, Ján Hudacký, Ian Hudghton, Stephen Hughes, Alain Hutchinson, Jana Hybášková, Sophia in 't Veld, Mikel Irujo Amezaga, Marie Anne Isler Béguin, Ville Itälä, Carlos José Iturgaiz Angulo, Caroline Jackson, Lily Jacobs, Anneli Jäätteenmäki, Stanisław Jałowiecki, Mieczysław Edmund Janowski, Lívia Járóka, Georg Jarzembowski, Elisabeth Jeggle, Rumiana Jeleva, Anne E. Jensen, Pierre Jonckheer, Romana Jordan Cizelj, Madeleine Jouye de Grandmaison, Aurelio Juri, Jelko Kacin, Filip Kaczmarek, Gisela Kallenbach, Syed Kamall, Othmar Karas, Piia-Noora Kauppi, Metin Kazak, Tunne Kelam, Glenys Kinnock, Wolf Klinz, Dieter-Lebrecht Koch, Silvana Koch-Mehrin, Eija-Riitta Korhola, Miloš Koterec, Sergej Kozlík, Guntars Krasts, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Ģirts Valdis Kristovskis, Urszula Krupa, Wiesław Stefan Kuc, Helmut Kuhne, Sepp Kusstatscher, Zbigniew Krzysztof Kuźmiuk, Joost Lagendijk, André Laignel, Jean Lambert, Alexander Graf Lambsdorff, Vytautas Landsbergis, Carl Lang, Esther De Lange, Raymond Langendries, Anne Laperrouze, Kurt Joachim Lauk, Vincenzo Lavarra, Henrik Lax, Johannes Lebech, Bernard Lehideux, Klaus-Heiner Lehne, Lasse Lehtinen, Jörg Leichtfried, Jo Leinen, Jean-Marie Le Pen, Marine Le Pen, Fernand Le Rachinel, Katalin Lévai, Janusz Lewandowski, Marcin Libicki, Marie-Noëlle Lienemann, Peter Liese, Kartika Tamara Liotard, Alain Lipietz, Pia Elda Locatelli, Eleonora Lo Curto, Antonio López-Istúriz White, Andrea Losco, Patrick Louis, Caroline Lucas, Astrid Lulling, Florencio Luque Aguilar, Elizabeth Lynne, Marusya Ivanova Lyubcheva, Jules Maaten, Linda McAvan, Arlene McCarthy, Mary Lou McDonald, Mairead McGuinness, Edward McMillan-Scott, Eugenijus Maldeikis, Ramona Nicole Mănescu, Vladimír Maňka, Erika Mann, Thomas Mann, Marian-Jean Marinescu, Catiuscia Marini, Sérgio Marques, David Martin, Hans-Peter Martin, Jan Tadeusz Masiel, Véronique Mathieu, Marios Matsakis, Maria Matsouka, Jaime Mayor Oreja, Erik Meijer, Íñigo Méndez de Vigo, Rosa Miguélez Ramos, Marianne Mikko, Francisco José Millán Mon, Gay Mitchell, Claude Moraes, Eluned Morgan, Luisa Morgantini, Philippe Morillon, Roberto Musacchio, Cristiana Muscardini, Sebastiano (Nello) Musumeci, Riitta Myller, Pasqualina Napoletano, Juan Andrés Naranjo Escobar, Michael Henry Nattrass, Catherine Neris, Bill Newton Dunn, Annemie Neyts-Uyttebroeck, James Nicholson, null Nicholson of Winterbourne, Rareș-Lucian Niculescu, Angelika Niebler, Lambert van Nistelrooij, Ljudmila Novak, Cem Özdemir, Péter Olajos, Jan Olbrycht, Seán Ó Neachtain, Gérard Onesta, Janusz Onyszkiewicz, Dumitru Oprea, Josu Ortuondo Larrea, Miroslav Ouzký, Siiri Oviir, Reino Paasilinna, Justas Vincas Paleckis, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Marco Pannella, Pier Antonio Panzeri, Georgios Papastamkos, Neil Parish, Alojz Peterle, Maria Petre, Markus Pieper, Sirpa Pietikäinen, Józef Pinior, Mirosław Mariusz Piotrowski, Umberto Pirilli, Paweł Bartłomiej Piskorski, Gianni Pittella, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Zita Pleštinská, Anni Podimata, Zdzisław Zbigniew Podkański, Bernard Poignant, José Javier Pomés Ruiz, Nicolae Vlad Popa, Miguel Portas, Horst Posdorf, Bernd Posselt, Christa Prets, Pierre Pribetich, Jacek Protasiewicz, John Purvis, Luís Queiró, Karin Resetarits, Herbert Reul, José Ribeiro e Castro, Frédérique Ries, Karin Riis-Jørgensen, Giovanni Rivera, Maria Robsahm, Ulrike Rodust, Bogusław Rogalski, Zuzana Roithová, Luca Romagnoli, Raül Romeva i Rueda, Dariusz Rosati, Wojciech Roszkowski, Dagmar Roth-Behrendt, Paul Rübig, Leopold Józef Rutowicz, Eoin Ryan, Guido Sacconi, Aloyzas Sakalas, Katrin Saks, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Antolín Sánchez Presedo, Manuel António dos Santos, Salvador Domingo Sanz Palacio, Jacek Saryusz-Wolski, Toomas Savi, Lydia Schenardi, Agnes Schierhuber, Carl Schlyter, Frithjof Schmidt, Olle Schmidt, Pál Schmitt, György Schöpflin, Inger Segelström, Czesław Adam Siekierski, Eva-Riitta Siitonen, José Albino Silva Peneda, Kathy Sinnott, Marek Siwiec, Peter Skinner, Alyn Smith, Csaba Sógor, Renate Sommer, Søren Bo Søndergaard, Bogusław Sonik, María Sornosa Martínez, Jean Spautz, Francesco Enrico Speroni, Bart Staes, Grażyna Staniszewska, Peter Šťastný, Gabriele Stauner, Petya Stavreva, Dirk Sterckx, Catherine Stihler, Margie Sudre, David Sumberg, Gianluca Susta, Eva-Britt Svensson, Hannes Swoboda, István Szent-Iványi, Konrad Szymański, Hannu Takkula, Charles Tannock, Andres Tarand, Salvatore Tatarella, Britta Thomsen, Marianne Thyssen, Gary Titley, Patrizia Toia, László Tőkés, Ewa Tomaszewska, Witold Tomczak, Antonios Trakatellis, Helga Trüpel, Claude Turmes, Evangelia Tzampazi, Thomas Ulmer, Vladimir Urutchev, Inese Vaidere, Nikolaos Vakalis, Adina-Ioana Vălean, Frank Vanhecke, Johan Van Hecke, Anne Van Lancker, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Ioannis Varvitsiotis, Ari Vatanen, Yannick Vaugrenard, Armando Veneto, Riccardo Ventre, Donato Tommaso Veraldi, Marcello Vernola, Alejo Vidal-Quadras, Cornelis Visser, Oldřich Vlasák, Dominique Vlasto, Graham Watson, Henri Weber, Manfred Weber, Renate Weber, Anja Weisgerber, Åsa Westlund, John Whittaker, Andrzej Wielowieyski, Jan Marinus Wiersma, Anders Wijkman, Glenis Willmott, Iuliu Winkler, Lars Wohlin, Janusz Wojciechowski, Corien Wortmann-Kool, Jan Zahradil, Zbigniew Zaleski, Andrzej Tomasz Zapałowski, Stefano Zappalà, Tatjana Ždanoka, Dushana Zdravkova, Vladimír Železný, Roberts Zīle, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka

18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 67/44

—

având în vedere decizia sa din 25 aprilie 2007 referitoare la instituirea Comisiei temporare privind schimbările climatice, adoptată în conformitate cu articolul 175 din Regulamentul său de procedură (1),

—

având în vedere legislația UE existentă în domeniul protecției mediului, care are o contribuție pozitivă în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice în diverse domenii politice (anexa A) și amintind, de asemenea, rezoluțiile sale referitoare la schimbările climatice, în special acelea care au fost adoptate în timpul celei de-a șasea legislaturi (anexa B),

—

având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius - calea de urmat pentru Conferința de la Bali privind schimbările climatice și după aceasta (COP13 și COP/MOP 3) (2),

—

având în vedere rezoluția sa din 31 ianuarie 2008, referitoare la rezultatele Conferinței de la Bali privind schimbările climatice (COP 13 și COP/MOP 3) (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind Cartea verde a Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările climatice în Europa - posibilitățile de acțiune ale Uniunii Europene” (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 21 mai 2008 referitoare la faptele demonstrate științific legate de schimbările climatice: constatări și recomandări în vederea luării de decizii (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 21 octombrie 2008 privind crearea unei Alianțe mondiale împotriva schimbărilor climatice între Uniunea Europeană și țările sărace în curs de dezvoltare, cele mai vulnerabile la schimbările climatice (6),

—

având în vedere a 14-a conferință a părților semnatare ale convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice (UNFCCC) (COP 14) și cea de a patra conferință a părților semnatare, care a prilejuit reuniunea părților semnatare ale Protocolului de la Kyoto (COP/MOP 4), desfășurată în perioada 1-12 decembrie 2008 la Poznań (Polonia),

—

având în vedere Agora cetățenilor privind schimbările climatice, care a avut loc între 12 și 13 iunie 2008,

—

având în vedere reuniunea parlamentară mixtă a Parlamentului European și a parlamentelor naționale din 20 și 21 noiembrie 2008, pe tema energie și dezvoltare durabilă,

—

având în vedere rezultatele sondajului Eurobarometrului Special nr. 300 referitor la atitudinea europenilor vizavi de schimbările climatice,

—

având în vedere audierile publice și schimburile de opinii ale Comisiei temporare privind schimbările climatice cu personalități de prim rang și rezultatele vizitelor delegațiilor,

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei temporare privind schimbările climatice (A6-0495/2008),

A.

întrucât conservarea naturii și a umanității este o sarcină transmisă de la o generație la următoarea;

B.

întrucât încălzirea globală și schimbările climatice sunt recunoscute ca reprezentând o amenințare gravă, urgentă și provocată de om;

C.

întrucât, în special în timpul celei de-a șasea legislaturi, lucrările Parlamentului European cu privire la schimbările climatice au reprezentat o sursă de inspirație și un imperativ în vederea formării unei politici europene integrate de combatere a schimbărilor climatice și de reconciliere a schimbărilor climatice cu creșterea economică durabilă;

D.

întrucât Tratatul de la Lisabona stabilește în mod explicit obiectivele și competențele Uniunii Europene în domeniul schimbărilor climatice și întrucât, în cazul în care va fi ratificat, acesta va consolida rolul Uniunii Europene în promovarea dezvoltării durabile și combaterea schimbărilor climatice;

E.

întrucât rolul de lider al Uniunii Europene în lupta internațională împotriva încălzirii globale și responsabilitatea expresă a acesteia în calitate de uniune a unor țări dezvoltate contribuie la definirea identității sale și implică obligația, în raport de cetățenii europeni, nu numai de a formula obiective climatice pe termen mediu și lung, ci și îndeplinirea acestor obiective prin intermediul unor măsuri politice orientate către viitor, precum și prin intermediul dialogului politic cu țările în curs de dezvoltare;

F.

întrucât un obiectiv cheie al Uniunii Europene privind atât politica sa internă, cât și relațiile externe constă în promovarea respectului față de drepturile omului și întrucât, în particular, Uniunea Europeană recunoaște drepturile la viață, securitate, sănătate, educație și protecția mediului ca fiind fundamentale, precum și protecția persoanelor care sunt cu precădere vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, printre care femeile, copiii, persoanele în vârstă și cele cu dizabilități;

G.

întrucât parlamentarii reprezentând cetățenii Europei ar trebui să se ghideze, nu numai în prezent, ci și pe viitor, după aceste principii politice privind climatul și după principiile de durabilitate, responsabilitate socială și egalitate între generații și oameni, și să pună întotdeauna în practică obiectivele climatice globale necesare;

H.

întrucât societatea umană se confruntă cu o dublă provocare în ceea ce privește pericolele pentru sistemele de menținere a vieții ale pământului, mai precis schimbările climatice și utilizarea excesivă și distrugerea multora dintre cele mai importante ecosisteme; întrucât există multe legături reciproce între sistemul climatic și ecosisteme, în special capacitatea oceanelor și a ecosistemelor terestre de a captura carbonul, și întrucât problema schimbărilor climatice poate fi abordată eficient doar în contextul unor ecosisteme sănătoase;

I.

întrucât schimbările climatice au un efect negativ și costisitor în special asupra anumitor regiuni, cum ar fi zonele de munte și de coastă;

J.

întrucât impactul schimbărilor climatice asupra societăților umane se face deja resimțit în numeroase regiuni, cum ar fi în Sahel, unde deșertificarea are un efect negativ major, în Bangladesh, afectat de inundații repetate, anumite regiuni din Europa, și câteva insule din Pacific care sunt amenințate cu scufundarea;

K.

întrucât schimbările climatice reprezintă o provocare pentru care nu există o soluție politică unică, și întrucât combinarea oportunităților existente și creșterea considerabilă a eficienței în toate domeniile economice și sociale pot contribui la soluționarea problemei privind resursele și distribuția, pregătind calea pentru o a treia revoluție industrială;

L.

întrucât este nevoie de măsuri urgente de combatere a deficitului de energie și de combustibili;

M.

întrucât, în conformitate cu datele furnizate în 2006 de Agenția Europeană de Mediu (AEM), în interiorul UE producția de energie participă la totalul emisiilor de gaze cu efect de seră cu o cotă de 30,9 %, sectorului de transporturi îi revin 19,4 %, gospodăriilor private și serviciilor 14,6 %, construcțiilor și producției industriale 12,9 %, agriculturii 9,2 %, proceselor industriale 8,1 %, sectorului deșeurilor 2,9 %, iar restul emisiilor sunt generate de solvenți chimici și procese de ardere nedeterminate;

N.

întrucât numeroase sectoare își aduc deja contribuția la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, iar numeroase oportunități rentabile privind reducerea efectelor schimbărilor climatice și tehnologii de îmbunătățire a eficienței sunt deja disponibile, cu toate că aplicarea în totalitate a acestora este blocată de barierele privind accesul pe piață, obstacolele birocratice și costurile ridicate de finanțare;

O.

întrucât măsurile care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în contextul producției, utilizării terenurilor și gestionării deșeurilor au prioritate maximă; întrucât, cu toate acestea, problema privind schimbările climatice nu va putea fi depășită numai prin reducerea emisiilor în fiecare sector individual; întrucât va fi nevoie de o abordare sistematică a problemei cu scopul de a găsi soluții politice intersectoriale și de a aduce schimbări în ceea ce privește producția, consumul, stilul de viață și structura comerțului în cadrul întregii societăți prin intermediul unei legislații coerente și prin adaptarea la schimbările inevitabile;

P.

întrucât negocierile pentru încheierea unui acord asupra schimbărilor climatice după 2012 se desfășoară sub conducerea Națiunilor Unite în conformitate cu foaia de parcurs de la Bali cu privire la următoarele domenii de bază: reducerea emisiilor și noi obiective obligatorii de reducere, măsuri de adaptare, defrișarea, distrugerea și degradarea pădurilor, dezvoltarea tehnologiei pentru măsurile de combatere și adaptare, resursele financiare necesare și, în cele din urmă, revizuirea mecanismelor flexibile în cadrul Acordurilor de la Marrakech privind Protocolul de la Kyoto;

Q.

întrucât Organizația Mondială a Comerțului (OMC), Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional (FMI) ar trebui, de asemenea, să fie profund implicate în efortul de atenuare a efectelor schimbărilor climatice;

R.

întrucât negocierile pentru un acord referitor la perioada de după 2012 trebuie încheiate la conferința pe teme climatice de la Copenhaga (COP 15) de la sfârșitul anului 2009 astfel încât să poată fi evitat un gol între prima și a doua perioadă de angajamente;

S.

întrucât Consiliul European din martie 2008 a subliniat nevoia de accelerare a negocierilor cu privire la foaia de parcurs de la Bali în vederea adoptării în 2009 a unui nou acord privind schimbările climatice, în conformitate cu obiectivul UE de 2°C;

T.

întrucât schimbările climatice pot exacerba potențialul de conflict în cadrul relațiilor internaționale, de exemplu prin migrația provocată de schimbările climatice, pierderea terenurilor și conflictele de graniță rezultate în urma inundațiilor și micșorării zonelor costiere, precum și conflictele asupra resurselor, datorate reducerii terenurilor arabile, creșterii deficitului de apă sau defrișării;

U.

întrucât Consiliul European din martie 2008 a solicitat Comisiei să elaboreze o strategie europeană pentru finanțarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice, care să aibă ca obiectiv diminuarea emisiilor și adaptarea în relație cu cercetarea și dezvoltarea tehnologiilor cu emisii scăzute de CO2 și a transferului acestor tehnologii; întrucât transferul unor astfel de tehnologii reprezintă o premisă esențială pentru implementarea cu succes a unor măsuri globale de reducere a emisiilor și de adaptare, în vederea combaterii schimbărilor climatice ;

V.

întrucât atât eforturile de atenuare, cât și cele de adaptare sunt extrem de importante; întrucât țările industrializate au o responsabilitate istorică față de schimbările climatice; întrucât țările în curs de dezvoltare sunt cele mai grav afectate de schimbările climatice în ciuda faptului că au contribuit extrem de puțin la producerea acestora; întrucât mijloacele de finanțare disponibile în vederea combaterii schimbărilor climatice sunt insuficiente în țările în curs de dezvoltare și ar trebui majorate în mod semnificativ;

W.

întrucât transferul de tehnologie este împiedicat de temerile referitoare la protejarea proprietății intelectuale, de existența unor instituții politice slabe, de carențe ale statului de drept ca și de lipsa generală de capital;

X.

întrucât OMC nu reprezintă un forum alternativ de negociere pentru protecția climei la nivel internațional și întrucât fără o încheiere încununată cu succes a negocierilor pentru perioada de după 2012, nu se poate aștepta la nici o contribuție a comerțului mondial la protecția climei;

Y.

întrucât amprenta de carbon a UE include gazele cu efect de seră emise în cadrul procesului de producere a bunurilor care sunt consumate în Europa, dar care sunt produse în alte regiuni;

Z.

întrucât petrolul reprezintă, la nivel global, cea mai importantă sursă de energie, reprezentând aproximativ 35% din consumul de energie primară, urmat de cărbune cu 25% și gaz natural cu 21%; întrucât, cu toate acestea, epoca energiei fosile ieftine și în abundență este pe cale de a se încheia;

AA.

întrucât, în conformitate cu datele Eurostat, în 2006, 33,5% din importurile de țiței ale UE au provenit din Rusia, 15,8% din Norvegia și 27% din țările arabe, și întrucât 42% din importurile de gaz ale UE au provenit din Rusia, 24,2% dinNorvegia și 25,9% din țările arabe;

AB.

întrucât Agenția Internațională pentru Energie prevede o creștere a necesarului de energie până în 2030 cu cel puțin 60%, o parte din aceasta fiind cauzată de țările emergente;

AC.

întrucât evoluția piețelor energetice contribuie la urmărirea obiectivelor climatice, de vreme ce creșterile prețurilor la energie determinate de piață dau naștere la stimulente importante în vederea utilizării durabile a resurselor și, în consecință, pentru un consum scăzut de de carbon;

AD.

întrucât pe termen mediu și lung nu poate fi vorba de a acoperi nevoia tot mai mare de energie doar prin intermediul combustibililor fosili și întrucât deciziile privind investițiile pentru următorii ani vor determina structura sistemului energetic și compoziția mixului energetic pentru următoarele decenii;

AE.

întrucât nevoia tot mai mare de energie solicită un număr de măsuri complementare, cum ar fi modernizarea urgentă a centralelor existente pe bază de combustibili fosili în vederea îmbunătățirii masive a eficienței energetice globale, a construcției de noi centrale energetice și a extinderii constante a surselor de energie regenerabile;

AF.

întrucât economisirea energiei reprezintă pe termen lung cea mai rentabilă și mai curată modalitate de economisire a resurselor și, în consecință, de combatere a schimbărilor climatice și întrucât eforturile angajate și durabile de îmbunătățire a eficienței energetice a UE vor aduce cu sine soluții structurale răspândite la scară largă în economie, deschizând prin urmare calea pentru o economie verde cu nivel redus de emisii de CO2;

AG.

întrucât utilizarea energiei nucleare – indiferent de disponibilitatea uraniului – ridică în continuare problema privind stocarea finală în condiții de siguranță a deșeurilor nucleare și răspândirea tehnologiei în statele nedemocratice;

AH.

întrucât proiectul ITER (reactorul termonuclear experimental internațional) a devenit un centru de dezvoltare foarte costisitor pentru fuziunea nucleară, în calitate de posibilă nouă sursă de energie pentru viitor, și întrucât orice contribuție a acestuia la piața energiei poate fi așteptată doar pe termen extrem de lung;

AI.

întrucât politica actuală privind biocombustibilii trebuie privită dintr-o perspectivă globală, în care există, pe de o parte, o concurență din ce în ce mai mare pentru terenurile productive și, pe de altă parte, o nevoie din ce în ce mai mare de energie regenerabilă, în special în sectorul transporturilor;

AJ.

întrucât producerea biomasei oferă multor țări în curs de dezvoltare noi oportunități economice de producere a energiei și a combustibililor, făcându-le mai puțin dependente de importurile de energie, cu condiția ca o astfel de producție să fie durabilă și să nu conducă, de exemplu, la monoculturi sau la concurența cu producția de alimente;

AK.

întrucât în urma unei analize cuprinzătoare a ciclului de viață, potențialul de reducere a emisiilor în cazul biocombustibililor din prima generație în comparație cu combustibilii convenționali a fost revizuit în jos, în unele cazuri într-o măsură considerabilă, iar chestiunile legate de durabilitate, impact de mediu și disponibilitate a suprafețelor cultivabile în concurență cu producția de alimente nu au putut fi rezolvate până acum într-un mod satisfăcător;

AL.

întrucât o politică durabilă privind biocombustibilii ar trebui să vizeze nu doar stabilirea criteriilor de durabilitate pentru producerea biocombustibililor, ci și promovarea în egală măsură a dezvoltării cât mai rapid posibil a celei de-a doua generații de biocombustibili;

AM.

întrucât industria petrolieră va pune în practică infrastructura completă necesară pentru noii combustibili doar atunci când va exista o cerere suficientă de biocombustibili, dar întrucât industria de automobile a avansat din punct de vedere tehnologic, permițând detectarea oricărei combinații de petrol și biocombustibili de către un senzor al autovehiculului, un dispozitiv care va permite și autovehiculelor mai vechi să funcționeze pe bază de biocombustibili, determinând prin urmare reducerea emisiilor de CO2 în întregul sector al autovehiculelor existente;

AN.

întrucât potențialul biocombustibililor poate fi realizat doar dacă aceștia sunt priviți drept o componentă a dezvoltării sistemelor de transport durabile, incluzând dezvoltarea și utilizarea autovehiculelor foarte eficiente din punct de vedere energetic;

AO.

întrucât mai multe state membre nu dețin o strategie clară în domeniul eficienței energetice;

AP.

întrucât statele membre ar trebui să îmbunătățească și să extindă utilizarea certificatelor de eficiență energetică și să asocieze recomandările cu stimulente financiare;

AQ.

întrucât scăderea consumului energetic, cuplată cu creșterea eficienței energetice la nivel de individ și de comunitate, creează un comerț și locuri de muncă noi și combate penuria energetică;

AR.

întrucât 40% din consumul de energie final se datorează sectorului construcțiilor și astfel 33% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră se datorează suprafețelor acoperite cu construcții;

AS.

întrucât sectorul imobiliar (clădiri rezidențiale, clădiri comerciale și publice) deține un imens potențial rentabil de reducere a emisiilor de CO2 prin modernizarea sistemelor de izolație termică și de încălzire/răcire, a aparatelor electrice și a sistemelor de ventilație și prin instalarea unor sisteme de protecție împotriva soarelui;

AT.

întrucât clădirile cu consum energetic scăzut sunt atractive, la modă și rentabile;

AU.

întrucât decuplarea creșterii consumului energetic de creșterea economică prin investițiile din domeniul eficienței energetice în toate sectoarele sociale reprezintă un obiectiv cheie al UE;

AV.

întrucât există nevoia de a dezvolta instrumentele financiare și a aloca resursele bugetare necesare pentru îmbunătățirea eficienței energetice și de a revizui și a ajusta constant standardele de eficiență pentru aparatele electrice și electronice în conformitate cu evoluția pieței, precum și de a extinde standardele pentru a reglementa și aparatele industriale mari și de a lua în considerare posibilitatea de a introduce obligația ca aparatele să includă o funcție de întrerupere;

AW.

întrucât separarea creșterii din sectorul transporturilor de cea economică ca întreg reprezintă un obiectiv cheie al politicii UE în domeniul transporturilor și întrucât cererea pentru serviciile de transport a depășit oricum creșterea PIB, iar contribuția semnificativă a sectorului transporturilor la emisiile de gaze cu efect de seră în UE continuă prin urmare să crească;

AX.

întrucât în momentul de față transporturile reprezintă aproximativ o treime din consumul final de energie în UE, iar sectorul transporturilor este aproape complet dependent (în proporție de 97%) de combustibilii pe bază de petrol (motorină și combustibil diesel);

AY.

întrucât emisiile de gaze cu efect de seră ale UE din 1990 până în 2005 ar fi scăzut cu 14% în loc de 7,9% dacă sectorul transporturilor ar fi atins aceleași cote de reducere a emisiilor ca și celelalte sectoare;

AZ.

întrucât 80% din populația Europei trăiește în zone urbane, în care se produc 40% din totalul emisiilor provocate de trafic, în vreme ce blocajele în trafic, care se concentrează, de asemenea, în zonele urbane, costă UE aproximativ 1% din PIB;

BA.

întrucât, pe de o parte, mobilitatea urbană este legată direct de calitatea individuală a vieții, iar, pe de altă parte, mijloacele individuale de transport din orașe contribuie în mod substanțial la emisiile de gaze cu efect de seră și la alte probleme de mediu cum ar fi poluarea aerului și cea sonoră, astfel încât, în loc de a ajuta la creșterea calității vieții, pentru mulți cetățeni poate să o reducă prin efectele lor negative asupra sănătății;

BB.

întrucât jumătate din totalul călătoriilor făcute de cetățenii europeni sunt mai scurte de 5 km;

BC.

întrucât în traficul zilnic, regional și de persoane care fac naveta, 60 % din totalul călătoriilor făcute cu autovehicule și 90 % din totalul călătoriilor pe calea ferată sunt de cel mult 30 km;

BD.

întrucât transportul de mărfuri pe calea ferată și pe apă a scăzut între 2001 și 2006 (de la 18,6 % la 17,7 %, respectiv de la 6,5 % la 5,6 %), iar transportul rutier de mărfuri a crescut (de la 74,9 % la 76,7 %);

BE.

întrucât transportul de pasageri și bunuri pe apă este una din variantele cele mai eficiente din punct de vedere energetic și proporția bunurilor transportate pe apă în UE este de circa 40 %;

BF.

întrucât, în conformitate cu evaluările, consumul de energie la navigația pe apele interne pe tonă de mărfuri și kilometru se situează la o șesime din consumul de energie înregistrat în cazul transporturilor rutiere și la jumătate din consumul de energie înregistrat în cazul transporturilor pe calea ferată;

BG.

întrucât statele membre nu s-au folosit îndeajuns de programe cum ar fi Marco Polo și NAIADES, în vederea limitării transportului de mărfuri la căile navigabile interioare și la mări;

BH.

întrucât comerțul pe rutele transoceanice este în creștere și tendința este de a construi mari nave container sau de pasageri, care consumă mai mult ulei greu și astfel poluează mediul mai mult ca până acum, fără ca transportul maritim internațional să fie inclus în eforturile internaționale de combatere a schimbărilor climatice;

BI.

întrucât, pe de o parte, liberalizarea și dereglementarea treptată produsă în sectorul european al transporturilor aeriene în deceniul trecut a fost o premisă importantă pentru dezvoltarea dinamică a traficului aerian, iar zborurile de pasageri în interiorul UE au crescut între 1999 și 2004 cu 49% dar, pe de altă parte, emisiile de dioxid de carbon din întregul sector au crescut cu 79% din 1990 până în 2005;

BJ.

întrucât creșterea ramurii transportului aerian, în ciuda îmbunătățirilor tehnice și funcționale, accentuează în continuare efectele negative asupra mediului, și întrucât au avut loc numai dezbateri limitate asupra unor norme obligatorii de emisie pentru motoarele de avion având ca obiectiv introducerea unor îmbunătățiri tehnologice ale mecanismelor de propulsie, și lipsesc studiile referitoare la posibilitățile de punere în aplicare;

BK.

întrucât Comisia și statele membre au lansat inițiativa tehnologică comună „Clean Sky”, precum și Sistemul european de nouă generație pentru gestionarea traficului aerian (SESAR), Sistemul European de navigație prin satelit (Galileo) și programul de Monitorizare Globală pentru Mediu și Securitate (GMES), precum și proiecte de cercetare privind sistemele de transport inteligente, în vederea îmbunătățirii eficienței energetice în domeniul transporturilor;

BL.

întrucât transportul aerian emite în atmosferă nu numai CO2, ci și oxizi de azot, vapori de apă, particule de sulfați șicarbon, care, conform estimărilor Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), intensifică efectul global al emisiilor provenite din aviație cu un coeficient de 2 la 4, estimări care nu iau în calcul efectul adițional al formării norilor cirus;

BM.

întrucât locuitorii și economiile regiunilor ultraperiferice sunt extrem de dependente de transportul aerian în vederea mobilității și dezvoltării;

BN.

întrucât trebuie subliniat faptul că, pe termen lung, cea mai eficientă modalitate de reducere a emisiilor din sectorul transporturilor constă în scăderea ratei de creștere a transporturilor globale prin transformarea transportului public într-o alternativă mai atractivă decât mașinile particulare, creșterea volumului transportului pe cale ferată și garantarea faptului că planificarea urbană și planificarea infrastructurii iau în calcul nevoia absolută de a reduce utilizarea mașinilor particulare;

BO.

întrucât, în conformitate cu un studiu al Centrului UNESCO pentru moștenirea culturală a lumii, o zecime din patrimoniul cultural al lumii și din peisajele mondiale este pusă în pericol de schimbările climatice;

BP.

întrucât conform Organizației Mondiale a Turismului (UNWTO) Europa este cea mai importantă regiune turistică a lumii, 55% din sosirile turiștilor în anul 2006 fiind înregistrate în Europa;

BQ.

întrucât schimbările climatice pot duce la modificări ale fluxurilor turistice, care ar însemna dezavantaje economice semnificative pentru regiunile turistice afectate;

BR.

întrucât sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii este un instrument unic pentru a obține reduceri de emisii în cel mai eficient mod posibil și întrucât are un rol de model pentru sistemele similare, a căror compatibilitate ar trebui totuși să fie garantată;

BS.

întrucât sectoarele industriale sunt fundamentale pentru îndeplinirea obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite de Consiliul European și întrucât acestea ar trebui încurajate să-și reducă în continuare emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din industrie, rămânând în același timp competitive;

BT.

întrucât ar trebui consolidată ideea de bază a Mecanismului de dezvoltare nepoluantă(Clean Developement Mechanism - CDM) și a Implementării comune (Joint Implementation - JI), respectiv răspândirea tehnologiilor moderne și eficiente; întrucât CDM/JI ar trebui să se limiteze la proiectele de înaltă calitate care pun la dispoziție reduceri adiționale documentate ale emisiilor de gaze cu efect de seră;

BU.

întrucât modificările practicilor agricole, legislația UE din domeniul mediului ca și cele mai noi reforme structurale din politica agricolă comună sunt îndreptate către dezvoltarea durabilă și ca urmare, indirect, printr-o utilizare mai bună a resurselor, duc la o reducere a emisiilor;

BV.

întrucât agricultura este o sursă de emisii de gaze cu efect de seră, dar care are, de asemenea, o contribuție pozitivă la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și care este afectată în mod direct de impactul negativ al schimbărilor climatice, cu diverse repercusiuni economice și sociale asupra regiunilor din Europa;

BW.

întrucât suprafețele mari cultivate cu furaje pentru producția de animale contribuie în mod însemnat la emisiile totale de gaze cu efect de seră aferente agriculturii;

BX.

întrucât în agricultură lipsesc obiective specifice de protecție a climei, cum ar fi cerințele obligatorii pentru reducerea emisiilor de metan și gaz ilariant, și întrucât lipsesc și sistemele de stimulare pentru a se exploata potențialele de reducere a emisiilor deja existente;

BY.

întrucât o creștere a animalelor de o manieră mai naturală face un serviciu semnificativ mediului prin conservarea peisajului și păstrarea suprafețelor de pășune, reducând, în același timp, consumul de energie și emisiile;

BZ.

întrucât șeptelurile trebuie să se adapteze la suprafețele disponibile, iar practicile de pășunat durabile pot ajuta la împiedicarea eroziunii solului pe suprafețele de pășune;

CA.

întrucât pădurile sunt foarte valoroase pentru biosferă și au numeroase funcții în cadrul ecosistemului global și întrucât valoarea economică actuală atribuită pădurilor nu poate lua în considerare valoarea lor de ecosistem, precum și valoare socială/societală;

CB.

întrucât pădurile joacă un rol tridimensional în procesul de atenuare a efectelor schimbărilor climatice: în calitate de stocuri de carbon prin utilizarea durabilă și protecția pădurilor, în calitate de rezervoare de carbon prin împăduriri și în calitate de substitut pentru combustibilii fosili și produsele fosile drept materie primă regenerabilă;

CC.

întrucât peste 30% din suprafața pământului este acoperită de pădure, cuprinzând mai mult de două treimi din toate speciile de pe pământ și întrucât în jur de 30% din emisiile anuale de gaze cu efect de seră sunt absorbite de păduri;

CD.

întrucât, pe de o parte, pădurile joacă un rol esențial în stoparea efectelor schimbărilor climatice, iar pe de altă parte, cel puțin o treime din pădurile de pe glob sunt afectate de consecințele schimbărilor climatice;

CE.

întrucât cea mai gravă problemă care stă la baza distrugerii pădurilor se regăsește în factorii socio-economici conecși, cum ar fi sărăcia și subdezvoltarea, instituțiile politice slabe și absența statului de drept, precum și existența unor condiții injuste de exercitare a dreptului de proprietate și a corupției, care pot conduce, printre altele, la exploatări și defrișări ilegale ale pădurilor;

CF.

întrucât distrugerea pădurilor prin defrișări, exploatarea forestieră nedurabilă sau incendii provocate, printre altele, de valurile de căldură, contribuie în mod semnificativ la creșterea emisiilor de CO2;

CG.

întrucât nu există suficiente strategii și programe de reîmpădurire a pădurilor care au fost defrișate;

CH.

întrucât structura plantațiilor forestiere în UE nu reflectă caracteristica naturală de păduri mixte a Europei;

CI.

întrucât solurile Europei suferă daune ireversibile într-un ritm mai rapid decât oricând, a căror amploare este accentuată de schimbările climatice;

CJ.

întrucât topirea permafrostului modifică starea solurilor din emisfera nordică și eliberează suplimentar importante cantități de metan în atmosferă;

CK.

întrucât disponibilitatea resurselor de apă, a resurselor de apă potabilă și a altor provizii de apă, consumul de apă și tratarea apelor reziduale sunt în strânsă legătură cu condițiile economice și sociale;

CL.

întrucât disparitățile regionale din Europa cu privire la disponibilitatea resurselor de apă, și apariția inundațiilor și a secetelor, sunt intensificate suplimentar de schimbările climatice;

CM.

întrucât peștele și fructele de mare sunt o importantă sursă de hrană, iar oceanul este cel mai mare depozit mondial de carbon și servește ca sursă de biomasă și materii prime;

CN.

întrucât resursele maritime nutritive sunt deja supraexploatate;

CO.

întrucât ierarhia deșeurilor reprezintă un principiu cheie care ghidează atenuarea efectelor schimbărilor climatice din sectorul deșeurilor;

CP.

întrucât ar trebui recunoscut faptul că legislația UE referitoare la deșeuri împreună cu inovațiile în materie de eliminare a deșeurilor și utilizarea tot mai frecventă a produselor reciclate au deja un impact pozitiv asupra mediului și contribuie la reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră din sectorul deșeurilor, deși nu au fost epuizate încă toate oportunitățile;

CQ.

întrucât, din păcate, cantitatea de deșeuri crește în continuare, în ciuda tuturor eforturilor de reducere a acestora;

CR.

întrucât măsurile de adaptare de toate tipurile reprezintă o asigurare pe viitor pentru a atenua daunele cauzate de emisiile istorice de gaze cu efect de seră și creșterile de temperatură asociate;

CS.

întrucât o analiză pură costuri-beneficii la elaborarea de măsuri de adaptare nu este suficientă pentru a garanta tuturor grupelor de populație un procentaj minim de protecție; întrucât, în vederea acestor măsuri, efectele locale ale schimbărilor climatice trebuie analizate de urgență;

CT.

întrucât conform Millenium Ecosystem Assessment folosirea resurselor naturale amenință în prezent două treimi din toate ecosistemele, accentuează vulnerabilitatea la modificările climei și prin aceasta crește și mai mult presiunea de a dezvolta cât mai repede cu putință măsuri de adaptare;

CU.

întrucât raportul comun AEM, CCC (Centrul Comun de Cercetare) și OMS (Organizația Mondială a Sănătății) intitulat „Impactul schimbărilor climatice în Europa” atrage atenția asupra faptului că vulnerabilitatea la schimbările climatice înregistrează mari variații în regiunile și sectoarele europene, afectând mai puternic regiunile montane, zonele de coastă, Mediterana și Oceanul Arctic, și întrucât raportul subliniază faptul că, pe lângă reducerile sporite a emisiilor globale de gaze cu efect de seră, pentru a modera efectele sunt necesare măsuri proactive de adaptare la acestea la nivel european și național;

CV.

întrucât multe dintre efectele schimbărilor climatice asupra sănătății, astfel cum sunt menționate de OMS, de exemplu, pot fi contracarate printr-o pregătire și o consolidare a sistemului sanitar prin măsuri de prevenire corespunzătoare, acordând o atenție deosebită răspândirii bolilor tropicale, și prin realizarea de campanii de informare a publicului care să vizeze în special grupurile vulnerabile cum ar fi femeile însărcinate, nou-născuții, copiii și persoanele în vârstă;

CW.

întrucât Planul de acțiune european pentru mediu și sănătate 2004-2010 este în mod clar inadecvat pentru a trata chestiunile de mediu care afectează sănătatea, în special cele rezultate în urma schimbărilor climatice;

CX.

întrucât obiectivele politico-climatice convenite în cadrul Consiliului European din martie 2007 pot fi atinse din punct de vedere tehnologic și economic și oferă posibilități de afaceri unice pentru mii de întreprinderi din UE;

CY.

întrucât multe întreprinderi nu au înțeles încă suficient de bine paleta de oportunități și de riscuri asociate schimbărilor climatice;

CZ.

întrucât o implicare angajată pentru protejarea climei este compatibilă cu creșterea continuă a economiei și a bunăstării; întrucât aceasta poate reprezenta o investiție eficientă, cu o funcție importantă de contracarare a recesiunii și trebuie privită drept o provocare pentru schimbările structurale la scară largă, al căror obiectiv final este dezvoltarea unei adevărate economii ecologice;

DA.

întrucât redistribuirea locurilor de muncă va avea loc mai degrabă intrasectorial decât intersectorial;

DB.

întrucât comercializarea cotelor de emisie este componenta esențială a programului european de protecție a climei, care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin creșterea eficienței; întrucât, cu toate acestea, numai comerțul cu cote de emisie nu este suficient pentru a găsi drumul de ieșire din impasul CO2 și pentru a declanșa o revoluție extinsă în domeniul tehnologiilor cu emisii scăzute de CO2;

DC.

întrucât îndeplinirea obiectivelor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice solicită mecanisme financiare de conducere corespunzătoare pentru a susține dezvoltarea și punerea în aplicare a tehnologiilor curate și eficiente din punct de vedere energetic;

DD.

întrucât locuințele durabile prezintă un potențial imens pentru crearea de locuri de muncă;

DE.

întrucât doar îmbunătățirea eficienței nu va dezlănțui o revoluție tehnologică, ci va avea nevoie de o strategie integrată la nivelul UE, și la nivel național și local pentru a da un impuls cercetării și dezvoltării în domeniul tehnologiilor și proceselor inovatoare și avansate și pentru a favoriza adoptarea ulterioară a acestora;

DF.

întrucât capturarea și stocarea carbonului (CSC) își găsește deja întrebuințarea într-o mică măsură în unele domenii, cum ar fi extracția de petrol și de gaze naturale, însă ca tehnologie esențială destinată combaterii schimbărilor climatice se află încă într-un stadiu incipient;

DG.

întrucât riscurile și costurile încă prevalează față de avantajele comerciale, iar gradul de eficiență al centralelor electrice dotate cu CSC scade în ciuda utilizării celor mai moderne tehnologii;

DH.

întrucât tehnologia CSC ca punte tehnologică pe drumul către o „decarbonizare” a sistemelor energetice ar putea să aducă o contribuție la rezolvarea problemei diminuării emisiilor de CO2 produse de centralele electrice și ar putea să servească drept completare la energiile regenerabile; întrucât, totuși, CSC este o tehnologie de tip „end-of-pipe” (final de ciclu);

DI.

întrucât sectorul TIC este cauza a 2% din emisiile de CO2 în prezent, dar acest sector ar putea nu doar să diminueze propriile emisii de CO2 ci, înainte de toate, ar putea să dezvolte aplicații inovatoare și mai eficiente din punct de vedere energetic pentru întreaga economie;

DJ.

întrucât bugetul actual al UE nu este suficient pentru atingerea obiectivelor de protecție a climei, deoarece prioritatea politică a luptei împotriva schimbărilor de climă nu este încă susținută cu resurse bugetare corespunzătoare;

DK.

întrucât în cadrul financiar viitor trebuie alocate credite bugetare pentru lupta împotriva schimbărilor climatice și pentru dezvoltarea unei politici europene de adaptare, pentru a garanta că UE dispune de un „buget referitor la schimbările climatice” satisfăcător pentru următoarea perioadă bugetară după 2013;

DL.

întrucât combaterea schimbărilor climatice trebuie luată în calcul în toate politicile UE; întrucât, în consecință, UE nu poate continua să redistribuie pur și simplu resursele deja existente, ci trebuie să promoveze crearea de noi resurse de finanțare a naturii intersectoriale a luptei împotriva schimbărilor climatice;

DM.

întrucât măsurile socio-politice de luptă împotriva schimbărilor climatice anunță o schimbare culturală, care va modifica obișnuințele și stilurile de viață tradiționale, însă întrucât nu se pot impune un consum și o utilizare a materiilor prime durabile la nivelul tuturor categoriilor sociale fără o schimbare de mentalitate și de atitudine, pentru care trebuie concepute noi modele de consum și stiluri de viață;

DN.

întrucât schimbările climatice vor impulsiona modernizarea tehnologică, reprezentând o oportunitate economică de care însă se va putea profita efectiv numai atunci când vor fi suficienți specialiști pe piața muncii;

DO.

întrucât sondajul special al Eurobarometrului (Eurobarometrul Special Nr. 300) arată clar că schimbările climatice sunt considerate, de o mare majoritate a celor chestionați în Europa, ca o problemă foarte serioasă, dar întrucât totuși mulți dintre cei chestionați se plâng de o lipsă de informații, iar inițiativele personale în vederea întâmpinării schimbărilor climatice tind să se limiteze mai degrabă la măsuri simple cum sunt separarea gunoiului sau consumul diminuat de energie și apă, care nu cer o modificare esențială a vieții cotidiene;

DP.

întrucât există informațiile necesare pentru a reflecta asupra propriilor obișnuințe de mobilitate, de exemplu în ceea ce privește utilizarea automobilului privat și a tipurilor de deplasare alternative (mersul pe jos, mersul cu bicicleta sau mijloacele de transport în comun);

DQ.

întrucât legislația și cerințele UE de protecție a climei ajută factorii de decizie locali și comunali să îmbunătățească calitatea vieții în multe orașe ale Uniunii Europene și întrucât inițiativele locale din regiunile metropolitane contribuie hotărâtor la diminuarea emisiilor de CO2 ale Uniunii Europene;

DR.

întrucât nu doar comercianții cu amănuntul au responsabilitatea de a determina în clienții lor un comportament alternativ în privința cumpărării; întrucât, totuși, întreprinderile în general ar putea da exemple în materie de durabilitate și de eficiență în gestionarea resurselor prin modelele lor comerciale și procesele lor de producție și ar putea să transforme personalul lor într-un factor de diseminare a informațiilor privind inițiativele benefice pentru mediu;

DS.

întrucât, deși informațiile pentru consumatori privind efectele produselor agricole asupra mediului lipsesc în mare parte, campaniile de informare cu țintă precisă pot totuși să influențeze comportamentul consumatorilor la cumpărare și astfel se pot atinge obiective ale politicii în domeniul sănătății;

DT.

întrucât problema schimbărilor climatice nu poate fi abordată în lipsa unei implicări la scară largă din partea populației din toate părțile lumii și întrucât, în consecință, una dintre sarcinile esențiale constă în furnizarea, prin orice mijloace posibile, a informațiilor solicitate de către aceștia pentru a-i ajuta să soluționeze problemele și, de asemenea, pentru a-i proteja atunci când survin dificultăți de adaptare, care sunt de altfel inevitabile;

DU.

întrucât necesarul de resurse al populației lumii azi depășește deja capacitatea de regenerare naturală a pământului cu un sfert și, astfel, generațiile următoare sunt deposedate de mijloacele esențiale de subzistență;

DV.

întrucât bazele viitoarelor metode de producție și comportamente de consum vor fi stabilite în mod decisiv prin hotărârile politice efectuate în prezent, care cer clarviziune și acțiune politică decisivă, însă un mod de viață mai durabil nu va fi posibil fără contribuția economiei, a științei, a mass-media, a societății civile organizate și a cetățenilor;

DW.

întrucât schimbările climatice sunt o problemă de mediu la nivel global ale cărei cauze sunt de natură structurală,

1.

reamintește rezoluția sa, menționată mai sus, din 21 mai 2008, în special faptul că toate eforturile de a reduce emisiile ar trebui să urmărească menținerea creșterii temperaturii globale mult sub nivelul propus de maximum 2oC, deoarece un nivel de încălzire globală de o asemenea magnitudine ar avea deja o influență extrem de puternică asupra societății noastre și asupra stilului individual de viață și ar determina, de asemenea, o serie de modificări semnificative ale ecosistemelor și ale resurselor de apă; se declară extrem de preocupat de faptul că, astfel cum se indică în numeroase rapoarte științifice recente, efectele adverse ale schimbărilor climatice sunt mult mai rapide și mult mai grave decât se credea până acum; în consecință, solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape și să analizeze cele mai recente rezultate ale cercetărilor științifice în scopul de a aprecia, în special, dacă obiectivul UE de 2oC și-ar atinge cu adevărat scopul de a evita schimbările climatice periculoase;

2.

subliniază că există o nevoie urgentă – într-o abordare orizontală – de a incorporaîncălzirea globală și schimbările climatice, astfel determinate ca parametri, în toate domeniile și politicile și de a ține seama de cauzele și de consecințele încălzirii globale și ale schimbărilor climatice în toate domeniile relevante ale legislației UE;

3.

amintește în special obiectivele necesare de luptă împotriva schimbărilor climatice și subliniază, în conformitate cu recomandările cuprinse în cel de-al 4-lea Raport de evaluare (RE4) al IPCC, și incluse, de asemenea, în foaia de parcurs de la Bali, importanța de a stabili, de către UE și celelalte state industrializate ca și grup a unui obiectiv pe termen mediu de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 25%-40% până în 2020, precum și a unui obiectiv pe termen lung de reducere a emisiilor cu cel puțin 80% până în 2050 comparativ cu anul 1990, continuând să se acorde atenție scopului de a limita creșterea temperaturii globale medii la 2oC peste nivelurile preindustriale, obținând, astfel, o probabilitate de 50% de a realiza acest obiectiv;

4.

subliniază că impactul unei națiuni asupra climatului nu se limitează la emisiile sale fizice; îndeamnă insistent UE să ia măsuri urgente la nivel intern și în contextul negocierilor internaționale pentru a dezvolta principii de contabilitate care să includă și toate efectele consumului, inclusiv efectele aviației internaționale;

5.

invită Comisia să analizeze amprenta de carbon a viitoarelor inițiative politice comunitare pentru a garanta atingerea obiectivelor în materie de schimbări climatice stabilite la nivel european, asigurând, în același timp, un grad înalt de protecție pentru mediu și sănătatea publică;

6.

subliniază măsurile politice, precum și cooperarea la nivel internațional (inclusiv acordurile regionale multilaterale) și la nivelul UE și al statelor membre, propuse în mod repetat de Parlament în vederea combaterii schimbărilor climatice;

7.

salută adoptarea de către UE a pachetului de măsuri legislative ( așa-numitul „pachet pentru climă și energie”) care solicită reducerea unilaterală cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră care provin din UE, care prevede o procedură de intensificare a efortului de a obține o reducere de 30%, în conformitate cu angajamentele adoptate în temeiul viitorului acord internațional și de a mări până la 20% partea de energie regenerabilă în mixul de energie până în 2020, și solicită statelor membre ale UE să pună în aplicare măsurile legislative respective în mod rapid și fără obstacole; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape implementarea „pachetului pentru climă și energie”;

8.

consideră că anumite principii adoptate în cadrul „pachetului pentru climă și energie” sunt totodată utile pentru un acord internațional, în special foaia de parcurs lineară, cu caracter obligatoriu, aplicabilă angajamentelor țărilor industrializate, diferențierii pe baza emisiilor verificate în 2005 sau sistemului de respectare a unui factor anual de reducere AM 7;

9.

se simte obligat de rolul conducător al UE în negocierile din cadrul UNFCCC la nivel COP și MOP, dar și în alte foruri internaționale, cum ar fi OMC, Banca Mondială și FMI; face în continuare referire la necesitatea majoră pentru UE și statele sale membre de a îndeplini obiectivele Protocolului de la Kyoto pentru a-și exercita acest rol conducător în mod credibil;

10.

este de acord că dezvoltarea, aplicarea și exportarea tehnologiilor ecologice moderne contribuie simultan la îndeplinirea Strategiei de la Lisabona și la îndeplinirea obiectivelor comunitare de la Kyoto și a altor obiective climatice și subliniază că, pentru a atinge obiectivele ambițioase în materie de mediu și pentru a realiza creșterea economică, ar trebui ca strategia de la Lisabona și pachetul privind energia să fie pe deplin integrate;

11.

solicită Comisiei și statelor membre ale UE să sprijine apelul ONU pentru un „New Deal” în domeniul ecologiei; ținând cont de criza financiară, solicită ca investițiile destinate relansării creșterii economice să realizeze acest lucru în mod durabil, în special prin promovarea tehnologiilor ecologice care vor consolida viitoarea competitivitate a Europei și, în același timp, vor crea locuri noi de muncă;

12.

evidențiază, în acest context, faptul că abordarea problemelor legate de schimbările climatice va determina o serie de schimbări societale care vor contribui la crearea de noi locuri de muncă și noi sectoare, la combaterea sărăciei energetice și a dependenței de importurile de combustibili fosili și la furnizarea de beneficii sociale pentru cetățeni; subliniază că, în vederea atingerii acestui obiectiv, cooperarea la nivel internațional, regional și local este de importanță vitală;

13.

mai mult, are convingerea că schimbările climatice pot fi combătute cu succes numai dacă cetățenii participă pe deplin la proces și sunt protejați în perioada de tranziție către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon; subliniază, deci, faptul că politicile de combatere și adaptare vor împinge Uniunea Europeană spre un nou model de dezvoltare durabilă, care ar trebui să promoveze caracterul său social pentru a garanta consensul social;

14.

subliniază necesitatea de a se obține, întâi și întâi, creșteri ample ale eficienței în toate domeniile vieții cotidiene și, într-un proces paralel, să se înceapă trecerea la un mod de producție și consum orientat către dezvoltarea durabilă, protejând conștient resursele pe baza surselor de energie regenerabile;

15.

subliniază în acest context necesitatea de a se verifica compatibilitatea bugetului UE, ca și a instrumentelor de finanțare existente și viitoare, cu politica europeană de protecție a climei și de a se adopta, dacă este necesar, măsuri de adaptare a acestuia;

16.

subliniază faptul că o politică de cercetare și dezvoltare de succes devine posibilă numai prin utilizarea practică a tehnologiilor de tip nou, asigurând accesul acestora la piață;

17.

solicită efectuarea de cercetări cu privire la tendințele potențiale ale migrației produse de schimbările climatice și la presiunile ce apar astfel asupra serviciilor locale, pentru a informa procesele pe termen lung de planificare și de gestionare a riscurilor;

18.

subliniază că aproape jumătate din populația lumii are sub 25 de ani și că deciziile luate azi în materie de politici referitoare la climă vor avea consecințe pe termen lung pentru cea mai numeroasă generație de tineri din istoria omenirii;

19.

salută decizia adoptată de COP 14 și COP/MOP 4 la Poznań de trecere de la dezbateri la negocieri reale, în vederea ajungerii la un acord post-2012 și a adoptării, în acest context a unui program de lucru pentru 2009; de asemenea, salută mandatul acordat președinților de a propune un text care să fie examinat în cadrul negocierilor din iunie 2009;

20.

solicită insistent Comisiei și următoarelor președinții ale consiliului să își asume rolul conducător în negocierile internaționale menite să conducă la un acord referitor la perioada de după 2012 și să ajungă la o concluzie până în 2009, pentru a rămâne suficient timp necesar pentru ratificarea acordurilor viitoare de protecție a climei și pentru a se evita un gol între perioadele de angajament;

21.

subliniază faptul că noul acord privind schimbările climatice ar trebui semnat sub egida ONU și ar trebui să se bazeze pe principiul „responsabilității comune, dar diferențiate”, conform căruia lumea industrializată preia conducerea în ceea ce privește reducerea emisiilor lor interne, în timp ce țările în curs de dezvoltare se obligă, de asemenea, în conformitate cu Planul de acțiune de la Bali, să ia la nivel național măsurile adecvate de atenuare, în contextul dezvoltării durabile, sprijinite și înlesnite, într-o manieră măsurabilă, raportabilă și verificabilă, de tehnologie, finanțare și construirea de capacitate din țările industrializate;

22.

solicită statelor industrializate care sunt parte la UNFCCC și care încă nu au făcut acest lucru, să propună angajamente individuale de reducere a emisiilor, contribuind astfel la efortul general de îndeplinire a obiectivului Convenției; salută implicarea țărilor în curs de dezvoltare în procesul UNFCCC și angajamentele independente și a politicilor adoptate de mai multe dintre acestea;

23.

îndeamnă viitorul guvern al Statelor Unite să răspundă așteptărilor și, astfel, să contribuie, prin adoptarea unor dispoziții legislative interne, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la promovarea tehnologiilor curate și, de asemenea, prin participarea activă la negocierile internaționale, să contribuie la definirea pentru perioada post-2012 a unui cadru ambițios privind schimbările climatice;

24.

subliniază faptul că acordul referitor la perioada de după 2012 trebuie să fie armonizat cu alte obiective ale agendelor politice internaționale ale ONU și ale Uniunii Europene, cum ar fi conservarea biodiversității, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) sau chestiuni de securitate, astfel încât să se poată exploata sinergiile politice;

25.

ia act de adoptarea de către Comisie a Comunicării intitulate „Pentru încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice” (COM(2009)0039) privind poziția UE în curs de elaborare pentru cea de-a 15-a Conferință ONU privind schimbările climatice, care va avea loc la Copenhaga;

26.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze o politică externă privind schimbările climatice și să atragă atenția în repetate rânduri, în UE și misiunile diplomatice europene, asupra obiectivelor UE în materie de protecție a climei; în ceea ce îl privește, Parlamentul se angajează să ridice în mod repetat problema obiectivelor UE în materie de protecție a climei și să apere aceste obiective în contactele sale cu parlamentarii altor state;

27.

solicită Comisiei și statelor membre să integreze cerințele privind reducerile de emisii și măsurile de adaptare la consecințele schimbărilor climatice în programele de asistență pentru dezvoltare, și/sau să se indice aceste necesități în procesele decizionale ale agențiilor internaționale de asistență pentru dezvoltare, implicând, astfel, și sectorul privat, autoritățile publice și organizațiile neguvernamentale din țările sau regiunile vizate, prin intermediul parteneriatelor; subliniază faptul că ar trebui să se mobilizeze resurse suplimentare pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să abordeze provocarea schimbărilor climatice și că viitoarele inițiative în acest context trebuie să fie corelate oficial cu procesul UNFCCC și cu eforturile depuse în vederea îndeplinirii ODM; salută lansarea de către UE a Alianței Globale privind Schimbările Climatice care urmărește sprijinirea adaptării la schimbările climatice în țările sărace aflate în curs de dezvoltare cele mai vulnerabile la schimbările climatice și reamintește, în acest sens, rezoluția sa din 21 octombrie 2008, menționată anterior;

28.

salută decizia adoptată de COP 14 și COP/MOP 4 care vizează ca Fondul pentru adaptare să devină pe deplin operațional, ceea ce ar permite ca prin intermediul acestuia să fie finanțate proiecte începând cu 2009 și consideră că aceasta reprezintă o primă etapă importantă pentru a răspunde preocupărilor țărilor în curs de dezvoltare legate de finanțarea măsurilor privind schimbările climatice din țările respective; de asemenea, salută decizia de a mări nivelul de investiții în domeniul transferului de tehnologie prin intermediul Programului strategic privind transferul de tehnologie de la Poznań;

29.

deși sunt limitate, salută progresele realizate,cu privire la abordarea chestiunii adiționalității și a repartizării geografice a CDM și solicită statelor membre ale UE, în conformitate cu deciziile de la Poznań, să obțină, de preferință, credite de la proiecte în țări în care există mai puțin de zece proiecte CDM înregistrate, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, în statele insulare în curs de dezvoltare și în Africa, și să acopere costul aprobării acestor proiecte;

30.

în acest context, reamintește principiul suplimentarității menționat la articolele 6, 12 și 17 din Protocolul de la Kyoto și în cadrul Acordurilor de la Marrakesh, conform căruia părțile trebuie să își îndeplinească cea mai mare parte a obligațiilor privind reducerea emisiilor de gaze la nivel intern, înainte de a valorifica mecanismele externe flexibile, cum ar fi CDM și JI;

31.

subliniază faptul că utilizarea excesivă a CDM/JI subminează credibilitatea Uniunii Europene în negocierile internaționale din cadrul ONU și, astfel, rolul său de lider în combaterea schimbărilor climatice; încurajează statele membre să dea dovadă de simț al răspunderii, să reducă recurgerea la CDM/JI și să finalizeze majoritatea reducerilor de emisii la nivel intern;

32.

își însușește recomandările raportului Înaltului reprezentant pentru politica externă și de securitate comună și al Comisiei privind „Schimbările climatice și securitatea internațională” și subliniază necesitatea de a elabora o activitate diplomatică comunitară în domeniul climei, corespunzătoare, multilaterală și preventivă în acest sens, pentru ca aspectele climatice să poată fi legate într-o mai mare măsură de procesul de formare al relațiilor internaționale, împreună cu alți factori legați de relațiile internaționale precum creșterea populației și migrația determinată de climă, urbanizarea, necesarul de energie, prețurile în creștere la energie, ca și penuria de apă sau alimente;

33.

solicită UE și statelor membre ca, în cadrul Strategiei europene de securitate și al politicii europene de securitate și apărare să prevină, să monitorizeze și să acționeze cu privire la efectele schimbărilor climatice și la catastrofele naturale care decurg din acestea și care afectează protecția civilă și siguranța umană, precum și cu privire la posibilele conflicte provocate de modificarea resurselor de apă și de teritoriu, ca urmare a schimbărilor climatice;

34.

solicită UE și statelor sale membre să consolideze parteneriatele existente în domeniul climei cu țările în curs de dezvoltare vizate și să încheie noi parteneriate acolo unde acestea nu există, furnizând sprijin financiar crescut pentru dezvoltarea și transferul de tehnologie, protecția proprietății intelectuale și construirea de capacitate instituțională;

35.

solicită Comisiei și statelor membre să acorde cea mai înaltă prioritate eficienței energetice și resurselor regenerabile în contextul cooperării pentru dezvoltare;

36.

solicită Comisiei să urmeze strategii coordonate de negociere politico-economică și politico-ecologică în cadrul rundelor de negocieri ale OMC și ale procesului din perioada de după 2012, pentru a comunica partenerilor de negociere un mesaj credibil privind obiectivele europene de protecție a climei și instrumentele dezvoltate pentru atingerea acestora și a neutraliza îngrijorările privitoare la barierele comerciale sau alte dezavantaje în relațiile comerciale cu țări terțe care nu au obiective obligatorii de protecție a climei și, de asemenea, pentru a pune în aplicare principiul reciprocității, pentru combaterea schimbărilor climatice la nivel global;

37.

solicită Comisiei, președințiilor Consiliului și statelor membre să adopte un rol de lideri în procesul de negociere a unui acord pentru perioada de după 2012 pentru a se asigura succesul negocierilor referitoare la atingerea obiectivului de 2oC;

38.

subliniază faptul că Europa are nevoie de o politică comună și vizionară în domeniul energiei, bazată pe solidaritatea între statele membre, atât în cadrul UE cât și în cadrul relațiilor externe, pentru a garanta un nivel înalt de securitate a furnizării de energie, cu respectarea cerințelor de dezvoltare durabilă, eficiența resurselor și neafectarea climei, care să abordeze problema schimbărilor climatice și a competitivității în scopul de a preveni orice risc de întrerupere a aprovizionării cu energie;

39.

solicită UE să creeze o comunitate europeană a energiilor regenerabile pentru a promova cercetări și proiecte-pilot suplimentare în acest domeniu, precum și dezvoltarea rețelei pentru a permite integrarea optimă a resurselor regenerabile de energie;

40.

solicită UE și statelor membre să asigure:

41.

solicită UE și statelor sale membre să asigure o fază de tranziție privind mixul de energie, care să fie influențată de politicieni și condusă de antreprenori, în care utilizarea surselor regenerabile de energie să completeze treptat și apoi să reducă utilizarea carburanților fosili, prin intermediul susținerii publice de către autoritățile publice ale statelor membre și de la nivel comunitar, cuplată cu cel mai mare grad de cooperare posibil cu alte țări și organizații internaționale;

42.

solicită statelor membre să sprijine un sentiment de responsabilitate personală la nivelul regiunilor și al cetățenilor și să promoveze, folosind stimulente juridice și fiscale, utilizarea crescută a surselor de energie disponibile local;

43.

solicită statelor membre să motiveze furnizorii de energie electrică, prin sisteme de amortizare și mecanisme fiscale de stimulare, să execute modernizările necesare în centralele electrice consumatoare de carburanți fosili pentru a se ajunge în acest mod la creșteri semnificative ale eficienței în producția convențională de energie electrică;

44.

solicită statelor membre să garanteze accesul în rețea al energiei, gazului și electricității produse decentralizat, să îndepărteze barierele de acces la piață pentru furnizorii inovativi de energie electrică din sectorul energiilor regenerabile precum și să forțeze expansiunea cogenerării și trigenerării la nivel local, în conformitate cu obiectivele pe termen mediu;

45.

propune, în calitate de componentă esențială a unei politici energetice comunitare externe, crearea unor parteneriate pentru producerea de energie solară cu state terțe din spațiul mediteranean, care să vizeze într-o fază inițială generarea de energie solară și transferarea acesteia către UE prin cabluri de curent electric de înaltă tensiune și care, într-o a doua fază, a putea reprezenta fundamentul pentru producerea de electricitate și de hidrogen și, astfel, pentru trecerea la o economie bazată pe energii regenerabile;

46.

face apel către UE, statele membre și comunitatea de afaceri:

47.

face apel către statele membre să dezvolte în continuare conform posibilităților locale sau regionale cota de energie generată de vânt, care a devenit deja, prin promovare intensivă, o formă tradițională de exploatare a energiei, ca și cota de energie generată de apă și cea de energie geotermică în mixul energetic și să utilizeze în continuare potențialul de dezvoltare disponibil, printre altele prin intermediul inițiativelor europene de cercetare și a coordonării activităților de cercetare prin rețelele de excelență;

48.

subliniază potențialul însemnat de utilizare a biomasei durabile pentru producerea de energie menită să diminueze emisiile de gaze cu efect de seră și se solicită elaborarea unei strategii europene de utilizare a biomasei durabile pentru producerea de electricitate și gaze, precum și de energie termică și de răcire;

49.

solicită Comisiei să prezinte o analiză cuprinzătoare a tuturor emisiilor în întregul ciclu de viață al surselor separate de bioenergie pentru a determina ce rol poate juca în viitor biomasa obținută din reziduuri și din culturi dedicate în calitate de sursă de energie; consideră că ar trebui analizate avantajele și dezavantajele oportunităților oferite de inovațiile în materie de creștere a animalelor și de utilizarea biotehnologiei pentru îmbunătățirea valorii calorice a biomasei, fără a aduce atingere rezultatului acestei analize;

50.

consideră cogenerarea de energie termică și electrică ca fiind o opțiune eficientă, economică și ecologică;

51.

recunoaște diversele abordări ale statelor membre privind energia nucleară și îndeamnă Comisia să acorde o atenție specială deșeurilor radioactive și întregului ciclu pentru a îmbunătăți siguranța;

52.

consideră cercetarea fezabilității tehnologice a fuziunii nucleare în reactorul de cercetare ITER ca fiind primul pas spre utilizarea comercială a acestei forme de energie și subliniază că atingerea acestui obiectiv depinde foarte mult de garantarea finanțării pe termen lung acestor activități de cercetare;

53.

îndeamnă statele membre și UE să încurajeze dezvoltarea tehnologiei CSC pentru centralele electrice pe bază de cărbuni și gaz, oferind stimulente pentru proiecte demonstrative și încurajând cercetarea;

54.

constată că anumite tipuri de producție de biocombustibili pot avea un impact asupra prețurilor produselor alimentare, asupra pierderii biodiversității și defrișărilor și precizează, în același timp, că biocombustibilii trebuie produși într-un mod responsabil și printr-un proces durabil verificabil;

55.

consideră că implicarea țărilor în curs de dezvoltare într-o strategie pe termen lung pentru dezvoltarea producției de biocombustibili este indispensabilă pentru a afla dacă se pot planifica din punct de vedere economic și dacă sunt rentabile, pentru a asigura producția de alimente și disponibilitatea acestora, pentru a se da un răspuns la problema sustenabilității ecologice a acestora, inclusiv o evaluare a tuturor efectelor indirecte relevante și, nu în ultimul rând, pentru a permite dezvoltarea socială și pentru a îmbunătăți pe termen lung veniturile, precum și pentru a garanta că țările în curs de dezvoltare beneficiază de formarea necesară astfel încât să poată respecta criteriile de durabilitate ale UE;

56.

solicită Comisiei și statelor membre să intensifice cercetarea și dezvoltarea în domeniul biocombustibililor avansați, să garanteze alocarea unor fonduri suficiente și să le asocieze unor obiective de dezvoltare fixe;

57.

solicită Comisiei și statelor membre să folosească experiența câștigată din dezvoltarea în cadrul UE a unor criterii de durabilitate pentru a promova în mod activ dezvoltarea unui standard global în materie de biocombustibili;

58.

solicită Comisiei să propună un obiectiv obligatoriu de creștere cu 20% a eficienței energetice până în 2020 și să însoțească propunerea în cauză de obiective concrete provizorii privind reducerile;

59.

solicită o campanie informativă largă la nivel local adresată cetățenilor pentru creșterea eficienței energetice descentralizate, în cadrul căreia să se ofere proprietarilor de case și de apartamente termografii cu bilanțuri energetice referitoare la proprietățile acestora, și să se depună propuneri pentru finanțarea posibilelor măsuri de modernizare după modelul microcreditelor;

60.

solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri active pentru a crește gradul de conștientizare a importanței TIC pentru îmbunătățirea eficienței energetice, a dezvoltării durabile și a calității vieții cetățenilor UE;

61.

solicită ca, prin intermediul târgurilor, al zilelor porților deschise și al seminarelor să se genereze efecte de sinergie care să antreneze proprietarii imobiliari, furnizorii de servicii financiare, comercianții și alți actori din sectorul imobiliar;

62.

solicită o coordonare europeană clară în vederea dezvoltării cogenerării și trigenerării de electricitate și integrarea acestor principii în instalațiile industriale pentru a se garanta puncte de plecare locale și regionale pentru măsurile de protecție a climei, crescând, în același timp, eficiența consumului de energie;

63.

solicită Consiliului Afaceri economice și financiare să introducă rate reduse ale TVA-ului pentru energiile regenerabile și pentru bunurile și serviciile care asigură economii de energie; propune, în special, ca statele membre să creeze stimulente de modernizare prin intermediul reducerilor TVA la aplicarea măsurilor de modernizare și a dispozitivelor utilizate pentru modernizare, prin orientarea taxelor funciare și asupra proprietății către eficiența energetică a clădirilor și prin implementarea și promovarea deplină a certificatelor de performanță energetică;

64.

propune, în calitate de stimulent pentru modernizarea imobilelor închiriate, reducerea impozitelor pe veniturile obținute din închiriere proporțional cu investițiile în sistemele regenerabile de termoficare și electricitate și cu creșterea eficienței energetice;

65.

observă, dată fiind durata îndelungată de viață a clădirilor, importanța crucială de a garanta că noile clădiri sunt construite cu respectarea celor mai înalte standarde de eficiență energetică, că clădirile existente sunt renovate pentru a respecta standardele contemporane și că se folosește cel puțin un nivel minim de energie din surse regenerabile în toate clădirile noi sau renovate care necesită energie termică sau de răcire;

66.

propune ca statele membre să îmbunătățească și să extindă utilizarea certificatelor de eficiență energetică și să relaționeze recomandările cu stimulente financiare;

67.

solicită instituirea unor standarde comunitare minime privind eficiența energetică pentru clădirile noi și renovate; solicită autorităților locale și asociațiilor profesionale din statele membre să stabilească criterii, orientări și legislație la nivel național sau decizii administrative în domeniul eficienței energetice a clădirilor noi pentru arhitecți și ingineri constructori, precum și norme de construcție privind eficiența energetică a construcțiilor noi și a lucrărilor mari de renovare și să asigure, în acest context, aer curat și sănătos în interiorul clădirilor;

68.

subliniază necesitatea includerii unor criterii minime de eficiență energetică într-o politică globală privind achizițiile publice pentru clădirile și serviciile la nivel național, regional și local, ca și modalitate de promovare a inovației în domeniul noilor tehnologii și de asigurare a accesului lor pe piață;

69.

solicită ca studiile disponibile privind amprenta de carbon și potențialul de reducere a energiei de către instituțiile UE să fie publicate și să fie ușor de accesat de către utilizatori pe site-urile internet relevante;

70.

invită Comisia și statele membre să ofere sprijin activ pentru cercetarea și dezvoltarea tehnologică în domeniul tehnologiilor de iluminare și al aplicațiilor de iluminare inteligentă, astfel încât să poată fi promovată mai intens introducerea unei iluminări mai eficiente din punct de vedere energetic în spațiile publice interioare și exterioare - cu accent asupra diodelor electroluminescente (LED) cu o eficiență ridicată;

71.

observă că renovarea și îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor, în special în țările unde acestea formează partea principală a pieței de locuințe, este modalitatea cea mai ușoară pentru economisirea energiei și reducerea emisiilor de CO2; solicită Comisiei să revizuiască și să mărească limita existentă de 2% referitoare la fondurile structurale aplicabilă granturilor acordate pentru renovarea blocurilor;

72.

observă că obiectivul pe termen lung în sectorul construcțiilor din Europa ar trebui să fie obținerea unor performanțe energetice neutre pentru clădirile rezidențiale până în 2015 și în noile clădiri comerciale și publice până în 2020 și consideră că acest obiectiv ar trebui extins pe termen lung pentru a include clădirile renovate;

73.

solicită Comisiei să adapteze cerințele de eficiență energetică pentru dispozitivele electrice și electronice de toate tipurile la evoluțiile pieței, cel puțin o dată la cinci ani, în conformitate cu principiul „produsului cel mai competitiv”, să actualizeze programele de etichetare sau clasificările în materie de eficiență și astfel să evite informarea eronată a consumatorilor;

74.

solicită Comisiei să fixeze obiective comunitare stringente și să stabilească politici industriale integrate concepute pentru a asigura accesul la piață și folosirea unor tehnologii eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv dezvoltarea unor obiective tehnologice comune (cum ar fi locuințele pasive), folosirea mai intensă a strategiilor politice integrate, cum ar fi piețele de referință și achizițiile publice ecologice, precum și sprijinirea normelor referitoare la conceperea produselor și standardele minime;

75.

face apel la Comisie să aplice cu consecvență interdicția dispozitivelor care prezintă mari pierderi de energie în modul de stand-by la aplicarea directivei privind designul ecologic (7), să facă obligatorie existența unei funcții de decuplare automată și să prescrie ca fiind obligatorii oprirea automată a dispozitivelor și activarea modului de economisire a energiei chiar și pentru instalațiile cu motor mare, precum și pentru dispozitivele și mașinile cu utilizare industrială;

76.

solicită cu insistență aplicarea timpurie și riguroasă a cerințelor din 2006 privind instalarea unor contoare inteligente, pentru a crește gradul de sensibilizare a consumatorului cu privire la utilizarea energiei și pentru a ajuta furnizorii de energie să gestioneze mai bine cererea;

77.

constată că modelul economic și social european se bazează pe asigurarea mobilității și disponibilității persoanelor, mărfurilor și bunurilor sub primatul eficienței temporare, în loc de garantarea eficienței resurselor și că, de aceea, în viitor este necesară o abordare combinată a ambilor factori;

78.

solicită Băncii Europene de Investiții și sucursalei sale care se ocupă cu capitalul de risc, Fondul European de Investiții, să lărgească semnificativ sprijinul pe care-l acordă eficienței energetice și dezvoltării surselor regenerabile de energie;

79.

amintește actorilor afectați că sectorul transporturilor trebuie să respecte și obiectivele climatice ale UE de a diminua emisiile de CO2 până în 2020 cu cel puțin 20% și, dacă există un acord internațional, cu cel puțin 30% față de nivelurile din 1990 și să crească în aceeași perioadă eficiența energetică cu 20%;

80.

solicită să se încurajeze un mix de politici cuprinzător format din măsuri care se susțin reciproc și care să vizeze o politică durabilă în sectorul transporturilor, inclusiv prin dezvoltarea tehnologiei vehiculelor (inovații eco-eficiente), creșterea gradului de folosire a surselor alternative de energie pentru transport, crearea unor rețele distribuite pentru combustibilii ecologici, folosirea mai intensă a formelor de propulsie alternative, un management inteligent al transporturilor, modificări în modul de a conduce și în modalitatea de utilizare a autovehiculelor, o logistică mai bună, „coridoare verzi” și TCI pentru transporturi, o taxă pe emisiile de CO2 și modernizarea transportului în comun pentru a atinge obiectivul de emisii zero fără a ignora nevoia din ce în ce mai mare de mobilitate; subliniază că toate acestea ar putea fi promovate prin exprimarea clară a unor preferințe în cadrul achizițiilor publice;

81.

consideră că trebuie acordată o prioritate specială aplicării principiului „poluatorul plătește” și solicită implicarea pe deplin a tuturor modurilor de transport în procesul de internalizare a costurilor lor externe; subliniază că atingerea acestui obiectiv va cere un mediu economic adecvat și solicită, astfel, statelor membre să revizuiască taxele și obligațiile fiscale respective;

82.

salută Inventarierea ecologizării transporturilor de către Comisie, care prezintă măsurile legislative existente, precum și cele necesare pentru o creștere durabilă a sectorului de transporturi;

83.