INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Finlanda

(Cauza C-284/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale)

2010/C 51/02

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Wilms și P. Aalto, agenți)

Pârâtă: Republica Finlanda (reprezentanți: T. Pynnä, E. Bygglin, J. Heliskoski și A. Guimaraes-Purokoski, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentant: J. Molde, agent), Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și U. Forsthoff, agenți), Republica Elenă (reprezentanți: E.-M. Mamouna și M. K. Boskovits, agenți), Republica Italiană (reprezentanți: I. M. Braguglia, agent, G. De Bellis, avvocato dello Stato), Republica Portugheză (reprezentant: L. Inez Fernandes, agent), Regatul Suediei (reprezentant: A. Falk)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 2 și 9-11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților (JO L 155, p. 1) și, pentru perioada ulterioară datei de 31 mai 2000, din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184) — Import de material de război și de produse cu dublă utilizare militară și civilă cu scutire de taxe vamale

Dispozitivul

Republica Finlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 26 CE, al articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar și, în consecință, în temeiul Tarifului vamal comun întrucât a scutit de taxe vamale importul de echipamente militare între anii 1998-2002 și nici obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2 și 9-11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/1989 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1355/1996 al Consiliului din 8 iulie 1996, precum și al acelorași articole din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților prin refuzul de a calcula, de a constata și de a pune la dispoziția Comisiei Comunităților Europene resursele proprii aferente, precum și prin refuzul de a plăti dobânzi de întârziere din cauza faptului că nu a pus la dispoziția Comisiei Comunităților Europene resursele proprii menționate.

2.	Obligă Republica Finlanda la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Republica Italiană, Republica Portugheză și Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 271, 29.10.2005.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Regatul Suediei

(Cauza C-294/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Import de echipamente militare și de produse cu dublă utilizare civilă și militară cu scutire de taxe vamale)

2010/C 51/03

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Ström van Lier, P. Dejmek și G. Wilms, agenți)

Pârât: Regatul Suediei (reprezentanți: A. Kruse și A. Falk, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Republica Federală Germania (reprezentant: M. Lumma, agent), Republica Finlanda (reprezentant: J. Heliskoski, agent), Regatul Danemarcei (reprezentant: J. Molde, agent)

Obiectul

Dispozitivul

Prin faptul că a omis să constate și să procedeze la plata către Comisia Comunităților Europene a resurselor proprii nepercepute în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1998 și 31 decembrie 2002, în cadrul importului de material de război și de produse cu utilizare civilă și militară, precum și prin faptul că a omis să plătească dobânzile de întârziere legate de neplata resurselor proprii menționate către Comisia Comunităților Europene, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2 și 9-11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/1989 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 1355/1996 al Consiliului din 8 iulie 1996, până la 31 mai 2000, și, respectiv, începând de la această dată, al acelorași articole din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.

2.	Obligă Regatul Suediei la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Federală Germania, Republica Finlanda și Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 217, 3.9.2005.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-372/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale)

2010/C 51/04

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Cattabriga, G. Wilms, D. Triantafyllou și H. Støvlbæk, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma, agenți, C. von Donat, avocat)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentant: J. Bering Liisberg, agent), Republica Elenă (reprezentanți: E.-M. Mamouna, A. Samoni-Rantou și K. Boskovits, agenți), Republica Finlanda (reprezentanți: E. Bygglin și A. Guimaraes-Purokoski, agenți)

Obiectul

Dispozitivul

Prin refuzul de a calcula, de a constata și de a pune la dispoziția Comisiei Comunităților Europene resursele proprii aferente importului de material militar în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1998 și 31 decembrie 2002, precum și prin refuzul de a plăti dobânzile de întârziere datorate ca urmare a faptului că nu a pus la dispoziția Comisiei Comunităților Europene resursele proprii menționate, Republica Federală Germania nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2 și 9-11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/1989 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 1355/1996 al Consiliului din 8 iulie 1996, și al acelorași articole din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.

2.	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Regatul Danemarcei, Republica Elenă și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 296, 26.11.2005.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-387/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Import de material cu dublă utilizare civilă și militară cu scutire de taxe vamale)

2010/C 51/05

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Wilms, L. Visaggio și C. Cattabriga, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I. M. Braguglia, agent, G. De Bellis, avvocato dello Stato)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentant: J. Bering Liisberg, agent), Republica Elenă (reprezentanți: E.-M. Mamouna, A. Samoni-Rantou și K. Boskovits, agenți), Republica Portugheză (reprezentanți: C. Guerra Santos, L. Inez Fernandes și J. Gomes, agenți), Republica Finlanda (reprezentant: A. Guimaraes-Purokoski, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 26 CE și a diferitelor dispoziții din reglementarea vamală [articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58], a articolelor 2, 9, 10 și 17 alineatul (1) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților (JO L 155, p. 1) și, a dispozițiilor corespunzătoare din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 (JO L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184) — Import de material cu utilizare militară și civilă cu scutire de taxe vamale — Refuz de a calcula sumele care ar fi trebuit percepute și puse la dispoziția resurselor proprii ale Comunităților

Dispozitivul

Întrucât a scutit de taxe vamale importul de material utilizabil atât în scopuri civile, cât și militare în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1999 și 31 decembrie 2002 și întrucât a refuzat să calculeze, să constate și să pună la dispoziția Comisiei Comunităților Europene resursele proprii nepercepute ca urmare a acestei scutiri, precum și dobânzile de întârziere exigibile din cauza faptului că nu a pus în termen la dispoziția Comisiei Comunităților Europene aceste resurse proprii, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul, pe de o parte, al articolului 26 CE, al articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, precum și, în consecință, în temeiul Tarifului vamal comun și, pe de altă parte, al articolelor 2, 9, 10 și al articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 1355/1996 al Consiliului din 8 iulie 1996, precum și al acelorași articole din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.

2.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Regatul Danemarcei, Republica Elenă, Republica Portugheză și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 22, 28.1.2006.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/5

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-409/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale)

2010/C 51/06

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Cattabriga, D. Triantafyllou, H. Støvlbæk și G. Wilms, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentanți: A. Samoni-Rantou, E.-M. Mamouna și K. Boskovits, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentant: J. Bering Liisberg, agent), Republica Italiană (reprezentant: I. Braguglia, agent, G. De Bellis, avvocato dello Stato), Republica Portugheză (reprezentanți: C. Guerra Santos, L. Inez Fernandes și J. Gomes, agenți), Republica Finlanda (reprezentanți: J. Heliskoski și A. Guimaraes-Purokoski, agenți)

Obiectul

Dispozitivul

Prin refuzul de a proceda la calculul și la plata către Comisia Comunităților Europene a resurselor proprii nepercepute în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1998 și 31 decembrie 2002, privind importul de material militar cu scutire de taxe vamale, precum și prin refuzul de a plăti dobânzile de întârziere legate de neplata resurselor proprii menționate către Comisia Comunităților Europene, Republica Elenă nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2 și 9-11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/1989 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 1355/1996 al Consiliului din 8 iulie 1996, până la 31 mai 2000, precum și, începând de la aceeași dată, al acelorași articole din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.

2.	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Regatul Danemarcei, Republica Italiană, Republica Portugheză și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 10, 14.01.2006.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/5

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Regatul Danemarcei

(Cauza C-461/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale)

2010/C 51/07

Limba de procedură: daneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Cattabriga, G. Wilms, D. Triantafyllou și H. Støvlbæk, agenți)

Pârât: Regatul Danemarcei (reprezentanți: J. Molde, J. Bering Liisberg și B. Weis Fogh, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Republica Elenă (reprezentanți: E.-M. Mamouna, A. Samoni-Rantou și K. Boskovits, agenți), Republica Portugheză (reprezentanți: C. Guerra Santos, L. Inez Fernandes și J. Gomes, agenți), Republica Finlanda (reprezentanți: E. Bygglin și A. Guimaraes-Purokoski, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 2 și 9-11 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților (JO L 155, p. 1) și, pentru perioada ulterioară datei de 31 mai 2000, a acelorași articole din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184) — Import de material de război cu scutire de taxe vamale

Dispozitivul

Prin refuzul de a proceda la calculul și la plata către Comisia Comunităților Europene a resurselor proprii nepercepute în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1998 și 31 decembrie 2002, privind importul de material militar cu scutire de taxe vamale, precum și prin refuzul de a plăti dobânzile de întârziere legate de neplata resurselor proprii menționate către Comisia Comunităților Europene, Regatul Danemarcei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2 și 9-11 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de punere în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind resursele proprii ale Comunităților, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 1355/96 al Consiliului din 8 iulie 1996, până la 31 mai 2000, precum și, începând de la aceeași dată, al acelorași articole din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.

2.	Obligă Regatul Danemarcei la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Elenă, Republica Portugheză și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 48, 25.2.2006.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/6

Hotărârea Curții (Marea cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-239/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale)

2010/C 51/08

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Wilms, C. Cattabriga și L. Visaggio, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I. Braguglia, agent, G. De Bellis, avvocato dello Stato)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Elenă (reprezentanți: E. M. Mamouna și A. Samoni Rantou, precum și K. Boskovits, agenți), Republica Finlanda (reprezentant: A. Guimaraes Purokoski, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 2 și 9-11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 privind punerea în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 155, p. 1) și a dispozițiilor corespunzătoare din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184) — Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale — Refuz de a calcula sumele care ar fi trebuit să fie percepute și puse la dispoziția resurselor proprii ale Comunităților

Dispozitivul

Întrucât a scutit de taxe vamale importul de material militar în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1998 și 31 decembrie 2002 și întrucât a refuzat să calculeze, să constate și să pună la dispoziția Comisiei Comunităților Europene resursele proprii nepercepute ca urmare a acestei scutiri, precum și dobânzile de întârziere exigibile din cauza faptului că nu a pus în termen la dispoziția Comisiei Comunităților Europene aceste resurse proprii, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2 și 9-11 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/1989 al Consiliului din 29 mai 1989 privind punerea în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (Euratom, CE) nr. 1355/1996 al Consiliului din 8 iulie 1996, precum și în temeiul acelorași articole din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.

2.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Elenă și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 178, 29.7.2006.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 23 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van beroep te Brussel — Belgia) — Spector Photo Group NV, Chris Van Raemdonck/Commissie voor het Bank-, Financie- en Assurantiewezen (CBFA)

(Cauza C-45/08) (1)

(Directiva 2003/6 - Utilizări abuzive ale informațiilor privilegiate - Utilizarea de informații privilegiate - Sancțiuni - Condiții)

2010/C 51/09

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Spector Photo Group NV, Chris Van Raemdonck

Pârâtă: Commissie voor het Bank-, Financie- en Assurantiewezen (CBFA)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hof van beroep te Brussel — Interpretarea articolelor 2 și 14 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (JO L 96, p. 16, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 210) și a articolului 1 din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6/CE (JO L 339, p. 70, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 243) — Utilizarea informațiilor confidențiale — Armonizare maximă care nu recunoaște statelor membre nicio marjă de manevră în definirea utilizărilor abuzive ale informațiilor confidențiale — Sancțiuni care pot fi impuse — Condiții

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) trebuie interpretat în sensul că faptul că o persoană menționată în al doilea paragraf al acestei dispoziții, care deține o informație privilegiată, dobândește sau cedează ori încearcă să dobândească sau să cedeze, pentru sine sau pentru o terță parte, în mod direct sau indirect, instrumentele financiare la care se referă această informație implică faptul că această persoană a „folosit această informație” în sensul dispoziției menționate, sub rezerva respectării dreptului la apărare și, în special, a dreptului de a putea răsturna această prezumție. Problema dacă această persoană a încălcat interdicția utilizării abuzive a informațiilor privilegiate trebuie analizată în lumina finalității acestei directive, care constă în protecția integrității piețelor financiare și în consolidarea încrederii investitorilor, bazată în special pe asigurarea că aceștia din urmă se vor situa pe picior de egalitate și vor fi protejați împotriva utilizării nelegitime a informațiilor privilegiate.

Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/6 trebuie interpretat în sensul că avantajul economic care rezultă dintr-o utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate poate constitui un element pertinent în vederea stabilirii unei sancțiuni efective, proporționale și disuasive. Metoda de calcul al acestui avantaj economic și, în special, data sau perioada care trebuie luată în considerare țin de dreptul național.

Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/6 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un stat membru a prevăzut, în afara sancțiunilor administrative menționate de această dispoziție, posibilitatea aplicării unei sancțiuni pecuniare de natură penală, nu trebuie să se ia în considerare, în vederea aprecierii caracterului efectiv, proporțional și disuasiv al sancțiunii administrative, posibilitatea și/sau cuantumul unei eventuale sancțiuni penale ulterioare.

(1) JO C 107, 26.4.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/7

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Audiencia Provincial de Salamanca — Spania) — Eva Martín Martín/EDP Editores SL

(Cauza C-227/08) (1)

(Directiva 85/577/CEE - Articolul 4 - Protecția consumatorilor - Contracte negociate în afara spațiilor comerciale - Drept de reziliere - Obligația comerciantului de informare - Nulitatea contractului - Măsuri adecvate)

2010/C 51/10

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Salamanca

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Eva Martín Martín

Pârâtă: EDP Editores SL

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Audiencia Provincial de Salamanca — Interpretarea articolului 4 din Directiva 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecția consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale (JO L 372, p. 31, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 188) — Articolele 3 CE, 95 CE și 153 CE — Articolul 38 din Carta Europeană a drepturilor fundamentale — Dreptul de renunțare — Obligația comerciantului de a furniza anumite informații — Măsuri de protecție a consumatorilor în cazul neexecutării — Nulitatea contractului și competența instanței naționale

Dispozitivul

Articolul 4 din Directiva 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecția consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale nu se opune ca o instanță națională să declare din oficiu nulitatea unui contract din domeniul de aplicare al acestei directive pentru motivul neinformării consumatorului despre dreptul său de reziliere, deși nulitatea nu a fost invocată în niciun moment de consumator în fața instanțelor naționale competente.

(1) JO C 223, 30.8.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/8

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-248/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 - Articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (c), articolul 5 alineatul (2) litera (c), articolul 6 alineatul (2) litera (b), articolele 10-15, 17, 18 și 26 - Subproduse de origine animală - Deșeuri - Îngropare fără tratare prealabilă - Lipsa unor controale oficiale - Instalații care asigură securitatea și gestionarea subproduselor de origine animală - Exploatare - Lipsa unei aprobări - Incinerarea materialelor cu riscuri specificate - Lipsa unor procedee corespunzătoare)

2010/C 51/11

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Tserepa-Lacombe și A. Markoulli, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentanți: V. Kontolaimos, S. Charitaki, E.-M. Mamouna și I. Chalkias, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 4 alineatul (2), a articolului 5 alineatul (2), a articolelor 10-15, 17,18 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (JO L 273, p 1, Ediție specială, 03/vol. 44, p. 113) — Îngroparea subproduselor de origine animală fără tratare prealabilă — Lipsa unor controale oficiale

Dispozitivul

Prin neaplicarea și neimpunerea în mod corect a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, în ceea ce privește îngroparea în rampe de gunoi fără tratare prealabilă, lipsa unor controale oficiale, aprobarea instalațiilor de gestionare a subproduselor de origine animală și incinerarea materialelor cu riscuri specificate, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (2) literele (a) și (c), al articolului 5 alineatul (2) litera (c), al articolului 6 alineatul (2) litera (b), și al articolelor 10-15, 17, 18 și 26 din Regulamentul nr. 1774/2002.

2.	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 209, 15.8.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/8

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 23 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Consorzio Nazionale Interuniversitario per le Scienze del Mare (CoNISMa)/Regione Marche

(Cauza C-305/08) (1)

(Contracte de achiziții publice de servicii - Directiva 2004/18 - Noțiunile „executant de lucrări”, „furnizor” și „prestator de servicii” - Noțiunea „operator economic” - Universități și institute de cercetare - Consorțiu („consorzio”) constituit din universități și din autorități publice - Obiectiv statutar principal nelucrativ - Admiterea la participarea la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice)

2010/C 51/12

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Consorzio Nazionale Interuniversitario per le Scienze del Mare (CoNISMa)

Pârâtă: Regione Marche

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Consiglio di Stato — Interpretarea Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) — Excluderea de la procedura de atribuire a unui contract de achiziții publice a serviciului de achiziționare de date geofizice a entităților fără scop lucrativ, dar care urmăresc scopuri de cercetare, precum universitățile

Dispozitivul

Prevederile Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, și în special cele ale articolului 1 alineatul (2) litera (a) și alineatul (8) primul și al doilea paragraf, care se referă la noțiunea „operator economic”, trebuie interpretate în sensul că permit participarea la un contract de achiziții publice de servicii, unor entități care nu urmăresc în principal un scop lucrativ, nu dispun de structura organizațională a unei întreprinderi și nu asigură o prezență constantă pe piață, cum ar fi universitățile și institutele de cercetare, precum și consorțiile alcătuite din universități și din autorități publice.

Directiva 2004/18 trebuie interpretată în sensul că se opune interpretării unei reglementări naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, care interzice entităților, cum ar fi universitățile și institutele de cercetare, care nu urmăresc în principal un scop lucrativ să participe la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice, deși astfel de entități sunt autorizate, potrivit dreptului național, să ofere serviciile vizate de contractul de achiziții publice respectiv.

(1) JO C 247, 27.9.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/9

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 23 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia — Italia) — Serrantoni Srl, Consorzio stabile edili scrl/Comune di Milano

(Cauza C-376/08) (1)

(Contracte de achiziții publice de lucrări - Directiva 2004/18/CE - Articolele 43 CE și 49 CE - Principiul egalității de tratament - Grupuri de întreprinderi - Interdicția de a participa la aceeași procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice, în mod concurent, a unui „consorzio stabile” („grup stabil”) și a unei societăți făcând parte din acesta)

2010/C 51/13

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Serrantoni Srl, Consorzio stabile edili scrl

Pârâtă: Comune di Milano

Cu participarea: nom

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia — Interpretarea articolelor 39 CE, 43 CE, 49 CE și 81 CE și a articolului 4 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) — Reglementare națională care prevede excluderea automată a întreprinderilor care aparțin unui grup de operatori economici, în cazul participării la procedură a acestuia din urmă

Dispozitivul

Dreptul comunitar trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în acțiunea principală, care prevede, în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice a cărui valoare nu atinge pragul prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, dar care prezintă un interes transfrontalier cert, excluderea automată de la participarea la această procedură și aplicarea de sancțiuni penale atât împotriva unui grup stabil, cât și împotriva întreprinderilor membre ale acestuia, atunci când acestea din urmă au prezentat oferte concurente cu oferta acestui grup în cadrul procedurii în discuție, chiar dacă oferta grupului menționat nu ar fi fost depusă în contul și în interesul acestor întreprinderi.

(1) JO C 327, 20.12.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Baden Württemberg — Germania) — Swiss Caps AG/Hauptzollamt Singen

(Cauzele conexate C-410/08 și C-412/08) (1)

(Tariful vamal comun - Nomenclatură combinată - Clasificare tarifară - Pozițiile 1515, 1517, 2106 și 3004 - Capsule de gelatină - Uleiuri de pește, de germeni de grâu și de cernușcă - Noțiunea de „ambalaj”)

2010/C 51/14

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden Württemberg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Swiss Caps AG

Pârât: Hauptzollamt Singen

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Baden-Württemberg — Interpretarea anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3) — Poziția 1517 (Margarină; amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau din uleiuri animale sau vegetale sau din fracțiuni ale diferitelor grăsimi sau uleiuri din prezentul capitol, altele decât grăsimile și uleiurile alimentare și fracțiunile acestora de la poziția 1516) și poziția 2106 (Preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte) — Punctul A alin. (5) litera (b) din titlul I al părții I din anexa I — Clasificare tarifară a unui preparat din ulei de pește cu adaos de vitamină E, prezentat în capsule compuse din gelatină, glicerină și apă — Noțiunea de ambalaj

Dispozitivul

Nomenclatura combinată cuprinsă în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2388/2000 al Comisiei din 13 octombrie 2000, trebuie interpretată în sensul că:

—

preparatele alimentare prezentate sub formă de capsule conținând 600 mg de ulei de pește concentrat presat la rece și 22,8 mg de vitamina E concentrată într-o capsulă constând dintr-un înveliș conținând 212,18 mg de gelatină, 77,7 mg de glicerină și 159,6 mg de apă purificată și având funcția de supliment alimentar;

—	preparatele alimentare prezentate sub formă de capsule conținând 580 mg de ulei de germeni de grâu într-o capsulă constând dintr-un înveliș conținând 250 mg de granule de amidon și având funcția de supliment alimentar;

—

preparatele alimentare prezentate sub formă de capsule conținând 500 mg de ulei de cernușcă presat la rece, 38,7 mg de ulei de soia, 18,8 mg de vitamina E, 16 mg de unt concentrat, 10 mg de lecitină, 8,2 mg de ceară, 8 mg de pantetonat de calciu, 0,2 mg de acid folic și 0,11 mg de biotină într-o capsulă constând dintr-un înveliș alcătuit din 313,97 mg de amestec de gelatină (47,3 % gelatină, 17,2 % glicerină, 35,5 % apă), din 4,3 mg de pastă constituită în proporție de 50 % din dioxid de titan și în proporție de 50 % din glicerină și din 1,73 mg de pastă compusă din 25 % galben de chinolină și 75 % glicerină și având funcția de supliment alimentar

se încadrează la poziția 2106 din Nomenclatura combinată menționată anterior.

(1) JO C 313, 6.12.2008.

JO C 327, 20.12.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/10

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 23 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-455/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE - Contracte de achiziții publice de bunuri și de lucrări - Procedură privind calea de atac împotriva unei decizii de atribuire a unui contract de achiziții - Garanția unei căi de atac eficiente - Termen minim care trebuie respectat între notificarea deciziei de atribuire a contractului de achiziții ofertanților eliminați și semnarea acestui contract de achiziții)

2010/C 51/15

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Zavvos și M. Konstantinidis, agenți)

Pârâtă: Irlanda (reprezentant: D. O’Hagan, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 1 alineatul (1) și a articolului 2 alineatul (1) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237) — Încălcarea articolului 1 alineatul (1) și a articolului 2 alineatul (1) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43) — Obligația de a prevedea în dreptul național o cale de atac efectivă și rapidă care să permită ofertantului eliminat să obțină anularea deciziei de atribuire a unui contract de achiziții — Termen de introducere a căii de atac

Dispozitivul

Prin adoptarea articolului 49 din Statutory Instrument nr. 329 din 2006 și a articolului 51 din Statutory Instrument nr. 50 din 2007, prin care Irlanda a definit normele care reglementează notificarea deciziilor autorităților contractante și a entităților contractante, precum și a motivării acestor decizii ofertanților astfel încât, în momentul în care ofertanții sunt pe deplin informați cu privire la motivele de respingere a ofertei acestora este posibil ca termenul de suspendare care precedă încheierea contractului să fi expirat deja, acest stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatul (1) și al articolului 2 alineatul (1) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992, și în temeiul articolului 1 alineatul (1) și al articolului 2 alineatul (1) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor.

2.	Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 32, 7.2.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/11

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 17 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-505/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2005/36/CE - Recunoașterea calificărilor profesionale - Netranspunere în termenul prevăzut)

2010/C 51/16

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Støvlbæk și M. Adam, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și N. Graf Vitzthum, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3)

Dispozitivul

Prin neadoptarea și prin necomunicarea către Comisia Europeană, în termenul prevăzut, a tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru transpunerea Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2.	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 19, 24.1.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/11

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 17 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Italia) — Angelo Rubino/Ministero dell’Università e della Ricerca

(Cauza C-586/08) (1)

(Directiva 2005/36/CE - Recunoașterea diplomelor - Noțiunea „profesie reglementată” - Selectare a unui număr predefinit de persoane pe baza unei evaluări comparative, care conferă un titlu având o validitate limitată în timp - Aptitudine științifică națională - Cadru didactic universitar)

2010/C 51/17

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Angelo Rubino

Pârât: Ministero dell’Università e della Ricerca

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (c) CE, a articolului 47 alineatul (1) CE și a Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale — Reglementare națională care nu permite recunoașterea calificării profesionale de cadru didactic universitar obținute într-un alt stat membru

Dispozitivul

Faptul că accesul la o profesie este rezervat candidaților care au fost declarați admiși în urma unei proceduri care urmărește selectarea unui număr predefinit de persoane pe baza unei evaluări comparative a candidaților, iar nu prin aplicarea unor criterii absolute, și care conferă un titlu a cărui validitate este strict limitată în timp nu are drept consecință că profesia respectivă constituie o profesie reglementată în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale.

Cu toate acestea, articolele 39 CE și 43 CE impun obligația de a recunoaște la adevărata lor valoare și de a lua în considerare în mod corespunzător în cadrul unei astfel de proceduri calificările dobândite în alte state membre.

(1) JO C 55, 7.3.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/12

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-120/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 1999/31/CE - Depozite de deșeuri - Noțiunile „depozitare subterană”, „gaz generat de depozitul de deșeuri” și „eluat” - Obligația de a determina nivelurile de declanșare începând de la care se poate considera că depozitul de deșeuri are efecte adverse semnificative asupra calității apelor subterane - Netranspunerea în termenul prevăzut în ceea ce privește Regiunea Valonă)

2010/C 51/18

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. van Beek și J.-B. Laignelot, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentant: T. Materne, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Lipsa unei transpuneri complete în dreptul valon a articolului 2 literele (f), (j) și (k) și a punctului 4 litera C din anexa III la Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 94) — Noțiunile „depozitare subterană”, „gaz generat de depozitul de deșeuri” și „eluat” — Obligația de a determina nivelurile de declanșare începând de la care se poate considera că depozitul de deșeuri are efecte adverse semnificative asupra calității apelor subterane

Dispozitivul

Prin neasigurarea transpunerii, în ceea ce privește regiunea Valonă, a articolului 2 literele (f), (j) și (k) și a punctului 4 litera C din anexa III la Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2.	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 141, 20.6.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/12

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 9 noiembrie 2009 (cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Italia) — Roche SpA (C-450/07), Federazione nazionale unitaria dei Titolari di Farmacia italiani (Federfarma) (C 451/07)/Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA), Ministero della Salute

(cauzele conexate C-450/07 și C-451/07) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Directiva 89/105/CEE - Transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman - Articolul 4 - Blocare a prețurilor - Reducere a prețurilor)

2010/C 51/19

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Roche SpA

Pârâte: Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA), Ministero della Salute

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Interpretarea articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate (JO L 40, p. 8, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 84) — Medicamente supuse unei blocări a prețurilor — Modalități care trebuie urmate în cazul unei eventuale reduceri a prețurilor

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate trebuie interpretat în sensul că autoritățile competente ale unui stat membru, cu condiția respectării cerințelor prevăzute de această dispoziție, pot adopta măsuri de aplicabilitate generală constând în reducerea prețurilor tuturor medicamentelor sau ale anumitor categorii de medicamente, chiar dacă adoptarea acestor măsuri nu este precedată de o blocare a acestor prețuri.

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/105/CEE trebuie interpretat în sensul că adoptarea măsurilor de reducere a prețurilor tuturor medicamentelor sau ale anumitor categorii de medicamente, cu condiția respectării cerințelor prevăzute de această dispoziție, este posibilă de mai multe ori pe an și aceasta timp de mai mulți ani.

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/105/CEE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca anumite măsuri prin care se urmărește controlarea prețurilor tuturor medicamentelor sau ale anumitor categorii de medicamente să fie adoptate pe bază de estimări ale cheltuielilor, cu condiția respectării cerințelor prevăzute de această dispoziție și cu condiția ca aceste estimări să se întemeieze pe elemente obiective și verificabile.

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/105/CEE trebuie interpretat în sensul că revine statelor membre sarcina de a determina, cu respectarea obiectivului de transparență urmărit de această directivă, precum și a cerințelor prevăzute de dispoziția menționată, criteriile pe baza cărora trebuie efectuată verificarea condițiilor macroeconomice prevăzută de această dispoziție și că aceste criterii pot consta fie numai în cheltuieli farmaceutice, fie în totalitatea cheltuielilor de sănătate, fie și în alte tipuri de cheltuieli.

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 89/105/CEE trebuie interpretat în sensul că:

—	statele membre trebuie să prevadă, în toate cazurile, posibilitatea pentru o întreprindere vizată de o măsură de blocare sau de reducere a prețurilor tuturor medicamentelor sau ale anumitor categorii de medicamente de a solicita o derogare de la prețul impus în temeiul acestor măsuri;

—	acestea sunt obligate să se asigure că pentru fiecare cerere de acest tip se adoptă o decizie motivată și

—

participarea concretă a întreprinderii vizate constă, pe de o parte, în prezentarea unei expuneri suficiente a motivelor speciale care justifică cererea sa de derogare și, pe de altă parte, în furnizarea de informații suplimentare detaliate în ipoteza în care informațiile comunicate în susținerea acestei cereri sunt insuficiente.

(1) JO C 297, 8.12.2007.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/13

Ordonanța Curții din 24 noiembrie 2009 — Landtag Schleswig-Holstein/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-281/08 P) (1)

(Recurs - Acțiune în anulare - Acces la documente - Capacitatea unui parlament regional de a sta în justiție)

2010/C 51/20

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Landtag Schleswig-Holstein (reprezentanți: S. R. Laskowski, Privatdozentin, J. Caspar, Professor)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Costa de Oliveira și B. Martenczuk, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 3 aprilie 2008, Landtag Schleswig-Holstein/Comisia Comunităților Europene (T-236/06), prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect o cerere de anulare a Deciziilor Comisiei din 10 martie și din 23 iunie 2006 privind refuzul de a acorda reclamantului accesul la documentul SEC (2005) 420 din 22 martie 2005 care conține o analiză juridică a proiectului de decizie-cadru, aflată în dezbaterea Consiliului, privind păstrarea datelor prelucrate și stocate în legătură cu furnizarea de servicii de comunicații electronice accesibile publicului sau de date transmise prin intermediul rețelelor publice de comunicații în vederea prevenirii, investigării, depistării și urmăririi infracțiunilor, inclusiv a terorismului — Capacitatea unui parlament regional de a sta în justiție — Dreptul de a fi ascultat — Noțiunea „persoană juridică” care figurează la articolul 230 al patrulea paragraf CE

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Landtag Schleswig-Holstein la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 260, 11.10.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/13

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 9 noiembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Italia) — A. Menarini — Industrie Farmaceutiche Riunite Srl, FIRMA Srl, Laboratori Guidotti SpA, Menarini International Operations Luxembourg SA, Istituto Lusofarmaco d'Italia SpA, Malesi Istituto Farmacobiologico SpA/Ministero della Salute, Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA)

(Cauza C-353/08) (1)

2010/C 51/21

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: A. Menarini — Industrie Farmaceutiche Riunite Srl, FIRMA Srl, Laboratori Guidotti SpA, Menarini International Operations Luxembourg SA, Istituto Lusofarmaco d'Italia SpA, Malesi Istituto Farmacobiologico SpA

Pârâți: Ministero della Salute, Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA)

Cu participarea: Bracco SpA

Obiectul

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate trebuie să fie interpretat în sensul că, sub rezerva respectării cerințelor prevăzute de această dispoziție, autoritățile competente ale unui stat membru pot adopta măsuri cu caracter general care constau în reducerea prețurilor tuturor medicamentelor sau ale anumitor categorii de medicamente, chiar dacă adoptarea acestor măsuri nu este precedată de o blocare a acestor prețuri.

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/105 trebuie să fie interpretat în sensul că, sub rezerva respectării cerințelor prevăzute de această dispoziție, adoptarea de măsuri de reducere a prețurilor tuturor medicamentelor sau ale anumitor categorii de medicamente este posibilă de mai multe ori în cursul unui an și aceasta timp de mai mulți ani.

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/105 trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune posibilității ca adoptarea de măsuri prin care se urmărește controlarea prețurilor tuturor medicamentelor sau ale anumitor categorii de medicamente să fie întemeiată pe estimări ale cheltuielilor, cu condiția ca cerințele prevăzute de această dispoziție să fie respectate și ca aceste estimări să fie întemeiate pe date obiective și verificabile.

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/105 trebuie să fie interpretat în sensul că este de competența statelor membre să stabilească, respectând obiectivul de transparență urmărit prin această directivă, precum și cerințele prevăzute de dispoziția menționată, criteriile în temeiul cărora trebuie să fie efectuată analiza condițiilor macroeconomice prevăzută de această dispoziție și că aceste criterii pot fi reprezentate fie numai de cheltuielile farmaceutice, fie de cheltuielile pentru sănătate în ansamblu, fie chiar de alte tipuri de cheltuieli.

(1) JO C 313, 6.12.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/14

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 2 decembrie 2009 — Powerserv Personalservice GmbH, fostă Manpower Personalservice GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-553/08 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și articolul 51 alineatele (1) și (2) - Cerere de declarare a nulității - Recurs incident - Marca comunitară verbală MANPOWER - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Caracter distinctiv dobândit prin utilizare)

2010/C 51/22

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Powerserv Personalservice GmbH, fostă Manpower Personalservice GmbH (reprezentant: B. Kuchar, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) (reprezentant: G. Schneider, agent), Manpower Inc. (reprezentanți: A. Bryson, barrister și V. Marsland, solicitor)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 15 octombrie 2008, Powerserv Personalservice/OAPI și Manpower (T 405/05), prin care Tribunalul a respins acțiunea în anulare introdusă de reclamantă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 22 iulie 2005 de respingere a recursului împotriva deciziei diviziei de anulare care refuză cererea de anulare privind marca verbală comunitară „MANPOWER” pentru produse din clasele 9, 16, 35, 41 și 42 — Apreciere greșită a caracterului distinctiv al mărcii — Lipsa reevaluării, ca urmare a extinderii publicului pertinent în raport cu decizia atacată a camerei de recurs, a dovezilor privind dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare

Dispozitivul

1.	Respinge recursul principal formulat de Powerserv Personalservice GmbH.

2.	Respinge recursul incident formulat de Manpower Inc.

3.	Obligă Powerserv Personalservice GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 69, 21.3.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/15

Ordonanța Curții din 23 octombrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Gerasimos Potamianos (C-561/08 P), Gerasimos Potamianos/Comisia Comunităților Europene (C-4/09 P)

(Cauzele conexate C-561/08 P și C-4/09 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Agent temporar - Nereînnoirea unui contract cu durată determinată - Act cauzator de prejudiciu)

2010/C 51/23

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Curral și D. Martin, agenți) (C-561/08 P), Gerasimos Potamianos (reprezentant: J.-N. Louis, avocat) (C-4/09 P)

Celelalte părți în proces: Gerasimos Potamianos (reprezentanți: J.-N. Louis, avocat) (C-4/09 P), Comisia Comunităților Europene (représentants: J. Curral și D. Martin, agenți) (C-561/08 P)

Obiectul

Recurs fomulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) din 15 octombrie 2007, Potamianos/Comisia (T-160/04), prin care Tribunalul a considerat că este admisibilă acțiunea formulată de domnul Potamianos împotriva comunicării de către directorul general al DG „Cercetare” a informației potrivit căreia contractul de agent temporar al acestuia nu ar fi reînnoit după expirare — Noțiunea de „act cauzator de prejudiciu” — Divergență de interpretare între Curte, pe de o parte, și Tribunalul de Primă Instanță și Tribunalul Funcției Publice, pe de altă parte

Dispozitivul

1.	Respinge recursurile.

2.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 44, 21.2.2009.

JO C 82, 4.4.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/15

Ordonanța Curții din 29 octombrie 2009 — Portela — Comércio de artigos ortopédicos e hospitalares, Lda/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-85/09 P) (1)

(Recurs - Răspundere extracontractuală - Cerere de reparare a prejudiciului suferit ca urmare a diferite omisiuni ale Comisiei în aplicarea Directivei 93/42/CEE - Lipsa unei legături de cauzalitate între omisiunile invocate și prejudiciul suferit de recurentă în cadrul comercializării de termometre numerice defectuoase - Recurs vădit nefondat)

2010/C 51/24

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurentă: Portela — Comércio de artigos ortopédicos e hospitalares, Lda (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima și P. Guerra e Andrade, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) din 17 decembrie 2008, Portela/Comisia (T-137/07), prin care Tribunalul a respins ca fiind în parte vădit inadmisibilă, iar pentru celelalte capete de cerere ca vădit nefondată o cerere prin care se solicita, în principal, obligarea Comisiei de a acționa în conformitate cu articolul 14b din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO L 169, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 244), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (JO L 331, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 25, p. 5), obligând societatea de certificare TÜV Rheinland Product Safety GmbH, prin intermediul Republicii Federale Germania, să activeze, în favoarea reclamantei, asigurarea de răspundere civilă obligatorie prevăzută la punctul 6 din anexa XI la Directiva 93/42, pe care societatea menționată a încheiat-o și, dacă prejudiciul invocat nu poate fi reparat prin intermediul cererii principale, în subsidiar, repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a diferitelor omisiuni ale Comisiei

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Portela — Comércio de artigos ortopédicos e hospitalares Lda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 102, 1.5.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/16

Ordonanța Curții din 17 septembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Fővárosi Bíróság — Republica Ungară) — Pannon GSM Távközlési Rt./Nemzeti Hírközlési Hatóság Tanácsa

(Cauza C-143/09) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Aderare la Uniunea Europeană - Directiva 2002/22/CE - Aplicare în timp - Competența Curții)

2010/C 51/25

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Bíróság

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Pannon GSM Távközlési Rt.

Pârât: Nemzeti Hírközlési Hatóság Tanácsa

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Fővárosi Bíróság — Interpretarea Actului privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene (JO L 236, p. 33), a articolului 10, a articolului 87 alineatul (1) și a articolului 249 CE, precum și a Directivei 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213) — Repartizarea costului net al obligațiilor de serviciu universal între furnizorii rețelelor de servicii electronice de comunicații — Reglementare națională privind anumite mecanisme de repartizare a costurilor prin care se prevede aplicarea unor norme incompatibile cu directiva în ceea ce privește finanțarea serviciilor universale furnizate în anul anterior aderării statului membru în cauză la Uniunea Europeană

Dispozitivul

Articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal), precum și anexa IV la aceasta nu se aplică unei situații de fapt din cadrul unui litigiu precum cel din acțiunea principală care se referă la o contribuție în domeniul comunicațiilor electronice solicitată de autoritățile Republicii Ungare pentru anul 2003.

(1) JO C 153, 4.7.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/16

(Cauza C-198/09) (1)

2010/C 51/26

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: IFB Stroder Srl

Pârâtă: Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA)

Obiectul

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate trebuie să fie interpretat în sensul că, sub rezerva respectării cerințelor prevăzute de această dispoziție, autoritățile competente ale unui stat membru pot adopta măsuri cu caracter general care constau în reducerea prețurilor tuturor medicamentelor sau ale anumitor categorii de medicamente, chiar dacă adoptarea acestor măsuri nu este precedată de o blocare a acestor prețuri.

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 89/105 trebuie să fie interpretat în sensul că:

—	statele membre trebuie să prevadă, în toate cazurile, posibilitatea ca o întreprindere vizată printr-o măsură de blocare sau de reducere a prețurilor tuturor medicamentelor sau ale anumitor categorii de medicamente să solicite o derogare de la prețul impus în temeiul acestor măsuri;

—	acestea sunt obligate să se asigure că, pentru fiecare cerere, este adoptată o decizie motivată și

—

participarea concretă a întreprinderii vizate constă, pe de o parte, în prezentarea unei expuneri adecvate a motivelor speciale pe care se întemeiază cererea de derogare și, pe de altă parte, în furnizarea de informații suplimentare detaliate în ipoteza în care informațiile care susțin cererea nu sunt adecvate.

(1) JO C 233, 26.9.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/17

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 27 noiembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil de prud’hommes de Caen — Franța) — Sophie Noël/SCP Brouard Daude, lichidator în cadrul lichidării judiciare a Pronuptia Boutiques Province SA, Centre de Gestion et d’Étude AGS IDF EST

(Cauza C-333/09) (1)

(Trimitere preliminară - Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice - Principiul egalității de tratament - Licențiere din motive economice - Lipsa unei legături cu dreptul comunitar - Necompetență vădită a Curții)

2010/C 51/27

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil de prud'hommes de Caen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Sophie Noël

Pârâți: SCP Brouard Daude, lichidator în cadrul lichidării judiciare a Pronuptia Boutiques Province SA, Centre de Gestion et d'Étude AGS IDF EST

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Conseil de Prud'hommes de Caen (Franța) — Interpretarea articolului 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale — Interpretarea articolului 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice — Concediere din motive economice — Concediere din motive personale — Dispoziții naționale prezumate contrare normelor citate anterior — Încălcarea principiului egalității de tratament

Dispozitivul

Curtea de justiție a comunităților Europene este vădit necompetentă pentru a răspunde la întrebările adresate de conseil de prud'hommes de Caen prin Decizia din 11 iunie 2009.

(1) JO C 256, 24.10.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Ordinario di Cosenza (Italia) la 13 noiembrie 2009 — C.C.I.A.A. di Cosenza/Grillo Star srl Fallimento

(Cauza C-443/09)

2010/C 51/28

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Ordinario di Cosenza

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: C.C.I.A.A. di Cosenza

Pârâtă: Grillo Star srl Fallimento

Întrebările preliminare

Criteriile de stabilire a taxei anuale prevăzute la articolul 18 litera b) din Legea nr. 580 din 29 decembrie 1993, astfel cum sunt prevăzute la alineatele 3, 4, 5 și 6 din acest articol, sunt contrare Directivei 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirectă a majorării de capital (1), în măsura în care aceasta nu poate intra în domeniul de aplicare al derogării prevăzute la articolul 6 litera (e) din această directivă?

În special:

—	taxa anuală pentru a cărei stabilire se face referire la „necesarul pentru îndeplinirea serviciilor pe care sistemul camerelor de comerț este obligat să le furnizeze pe întreg teritoriul național” are caracterul „unor onorarii sau speze”?

—	prevederea unui „fond de distribuire echitabilă” care are drept obiectiv omogenizarea pe întreg teritoriul național a îndeplinirii tuturor „funcțiilor administrative” atribuite prin lege camerelor de comerț exclude caracterul de onorarii sau speze al taxei anuale?

—

posibilitatea atribuită fiecăreia dintre camerele de comerț de a majora cu până la 20 % valoarea taxei anuale în scopul de a cofinanța inițiative destinate să sporească producția și să îmbunătățească condițiile economice ale circumscripției teritoriale aflate în competența acestora este compatibilă cu caracterul de onorarii sau speze al taxei anuale?

—	lipsa unei clarificări a modalităților de determinare a necesarului pentru ținerea și actualizarea înscrierilor și a mențiunilor în registrul comerțului de către camerele de comerț se opune verificării caracterului de onorarii sau speze al taxei?

—	stabilirea forfetară a taxei anuale, în lipsa unor prevederi privind verificarea la „intervale regulate” a caracterului adecvat a acesteia cu costul mediu al serviciului, este compatibilă cu caracterul de onorarii sau speze al taxei?

(1) JO L 46, p. 11.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/18

Recurs introdus la 4 decembrie 2009 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 23 septembrie 2009 în cauza T-183/07, Polonia/Comisia

(Cauza C-504/09 P)

2010/C 51/29

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Kružíková, E. White, K. Herrmann, agenți)

Celelalte părți în proces: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Republica Polonă, Republica Ungară, Republica Lituania, Republica Slovacă

Concluziile recurentei

—	Anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 23 septembrie 2009 în cauza T-183/07;

—	obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea concluziilor sale, recurenta invocă patru motive. Aceasta susține, în primul rând, că Tribunalul și-a depășit limitele controlului jurisdicțional și a săvârșit erori de procedură, aducând astfel atingere intereselor Comisiei. În al doilea rând, recurenta afirmă că a fost încălcat articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (1). În al treilea rând, recurenta afirmă că s-a interpretat în mod eronat domeniul de aplicare al obligației de motivare a hotărârilor, prevăzută la articolul 296 TFUE. În al patrulea rând, recurenta invocă o eroare de drept în măsura în care Tribunalul a hotărât că dispozițiile articolului 1 punctul (1), ale articolului 2 punctul (1) și ale articolului 3 alineatul (1) nu puteau fi separate de celelalte dispoziții din decizia atacată și prin urmare a dispus anularea în totalitate a acestei decizii.

Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul a admis motivul potrivit căruia Comisia și-ar fi depășit limitele competențelor, motiv invocat de reclamantă de abia în stadiul replicii, cu încălcarea articolului 48 alin. (2) din Regulamentul de Procedură. Mai mult, prin însuși faptul că a stabilit la care dispoziții ale dreptului comunitar se referă cel de al doilea capăt de cerere al acțiunii, Tribunalul și-a depășit limitele controlului jurisdicțional.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește interpretarea domeniului de aplicare al competențelor conferite Comisiei la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, precum și cu privire la modul de exercitare a acestora. Acest motiv se împarte în două aspecte.

Prin intermediul primului aspect al acestui motiv, recurenta susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE și a încălcat principiul egalității de tratament în măsura în care a reținut că, la exercitarea controlului asupra compatibilității planurilor naționale de alocare (în continuare, „PNA II”) ce i-au fost notificate cu criteriile din anexa III la Directiva 2003/87, Comisia nu are competența de a lua în considerare cotele de CO2 verificate ce provin din una și aceeași sursă (Community Independent Transaction Log) pentru toate statele membre în aceeași perioadă (anul 2005), și nici de a-și întemeia decizia pe previziunile referitoare la evoluția produsului intern brut în 2005-2010, publicate în aceeași perioadă pentru toate statele membre.

Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, neținând seama de finalitatea și obiectivul acestuia, în măsura în care a contestat dreptul Comisiei de a nu utiliza, la evaluarea unui PNA II, datele utilizate de anumite state membre, precum și în măsura în care a contestat dreptul Comisiei de a face trimitere, în decizia sa de a respinge PNA II adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, la nivelul maxim al cantităților totale de emisii pe care le poate aloca un stat membru.

În opinia recurentei, obiectul controlului prealabil prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE este realizarea obiectivelor acesteia, respectiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în condiții de rentabilitate și eficiență din punct de vedere economic, precum și garantarea corectei funcționări a sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră. În măsura în care dreptul de a adopta o decizie de respingere a unui PNA II este limitat în timp, trebuie evaluat modul în care Comisia își exercită competențele de control în temeiul articolului 9 alineatul (3) prima teză din Directiva 2003/87/CE ținând seama de obiectivul oricărei proceduri de control, care este acela de a asigura că numai PNA II compatibile cu criteriile enumerate în anexa III, respectiv cele de la punctele 1-3, pot să fie definitive și să servească drept bază pentru adoptarea de către statele membre a unor decizii privind cantitatea totală de cote de emisie ce urmează să fie alocate.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că, în măsura în care s-a pronunțat în sensul existenței unei obligații în sarcina Comisiei, ce consta în a explica, în ceea ce privește decizia atacată, de ce datele utilizate de Republica Polonă în cuprinsul PNA II erau „mai puțin fiabile”, Tribunalul nu a ținut seama de totalitatea motivelor din considerentul 5 al deciziei atacate și, în orice caz, a depășit limitele pe care le impune obligația de motivare de la articolul 296 TFUE.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta afirmă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la aplicarea cerinței de separabilitate a dispozițiilor deciziei atacate, în măsura în care a declarat că articolul 1 punctele 2-5 și articolul 2 punctele 2-5 din decizia atacată, care reglementează incompatibilitatea PNA II cu celelalte criterii din anexa III la directivă, nu puteau fi separate de punctul (1) al fiecăruia dintre articolele menționate. Analiza eronată efectuată de Tribunal a condus la anularea în totalitate a deciziei atacate.

(1) JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Collège d'autorisation et de contrôle du Conseil supérieur de l'audiovisuel (Belgia) la 11 decembrie 2009 — RTL Belgium SA (fostă TVI SA)

(Cauza C-517/09)

2010/C 51/30

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Collège d'autorisation et de contrôle du Conseil supérieur de l'audiovisuel

În cauză: RTL Belgium SA (fostă TVI SA)

Întrebarea preliminară

Noțiunea „control efectiv asupra selecționării programelor și asupra organizării acestora” cuprinsă la articolul 1 litera (c) din Directiva din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (1) (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) poate fi interpretată în sensul că permite să se considere că o societate, stabilită într-un stat membru și autorizată prin acordarea licenței de emisie din partea guvernului acestui stat membru să furnizeze un serviciu mass-media audiovizual, exercită efectiv un astfel de control în cazul în care deleagă, cu posibilitate de subdelegare, unei societăți terțe stabilite într-un alt stat membru, contra plății unei sume nedeterminate care corespunde totalului cifrei de afaceri din publicitate realizate cu ocazia difuzării acestui serviciu, realizarea și producerea tuturor programelor proprii acestui serviciu, comunicarea către exterior în materie de programare, precum și serviciile financiare, juridice, de resurse umane, de gestiune a infrastructurilor și alte servicii privind personalul și în cazul în care rezultă că la sediul acestei societăți terțe se decid și se realizează asamblarea programelor, eventualele anulări de program și schimbările de grilă legate de știri?

(1) Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (JO L 298, p. 23, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 215).

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/20

Acțiune introdusă la data de 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/România

(Cauza C-522/09)

2010/C 51/31

Limba de procedură: română

Părțile

Reclamant: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Recchia și L. Bouyon, agenți)

Pârât: România

Concluziile reclamantului

—

să constate că prin insuficienta desemnare ca APS, în ceea ce privește numărul și suprafața, a teritoriilor celor mai adecvate pentru protecția speciilor de păsări enumerate în anexa I a Directivei 79/409/CEE (1) precum și a speciilor migratoare care își fac apariția pe teritoriul său, România nu și-a respectat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din această directivă.

—	să condamne România la plata cheltuielilor de judecată.

Motive și argumente principale

Directiva 79/409/CEE a Consiliului, din 2 aprilie 1979, privind conservarea păsărilor sălbatice cu modificările ulterioare reglementează conservarea tuturor speciilor de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european al statelor membre. Obligațiile care decurg din dispozițiile Directivei sunt aplicabile României de la data aderării (1 ianuarie 2007) și, prin urmare, România are obligația de a finaliza, în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2), desemnarea ariilor de protecție specială de pe teritoriul său.

În urma examinării ariilor de protecție specială desemnate de autoritățile române, Comisia consideră că această desemnare a celor mai adecvate teritorii ca arii de protecție specială nu este suficientă ca număr și suprafață.

În speță, zonele desemnate de România ca arii de protecție specială au fost examinate în raport cu inventarul ariilor de importanță avifaunistică realizat de organizația BirdLife International, și cu o analiză similară elaborată de Societatea Ornitologică Română. Procesul de desemnare a ariilor de importanță avifaunistică în România s-a încheiat în 2007 și s-a finalizat cu desemnarea a 130 de arii de importanță avifaunistică.

Din totalul de 130 de arii de importanță avifaunistică cu o suprafață de 4 157 500 ha, doar 108 de arii, cu o suprafață de 2 998 700 ha, au fost desemnate de către autoritățile române ca arii de protecție specială, dintre care doar 38 de arii au fost desemnate în întregime ca arii de protecție specială.

De asemenea, 21 de arii de importanță avifaunistică, cu o suprafață de 341 013 ha, nu au fost încă desemnate ca arii de protecție specială în România, iar dimensiunea a 71 de arii de protecție specială desemnate diferă în mod semnificativ față de cea a ariilor de protecție avifaunistică.

În plus față de cele expuse mai sus, deși 71 de arii de importanță avifaunistică nu au fost înregistrate în întregime ca arii de protecție specială, iar 21 de arii de importanță avifaunistică nu au fost incluse în procedura de desemnare, autoritățile române nu au furnizat niciun inventar și nicio metodologie științifică care să justifice astfel de discrepanțe între ariile de importanță avifaunistică și ariile de protecție specială desemnate.

Atât nedesemnarea cât și desemnarea parțială a ariilor de importanță avifaunistică respective au ca rezultat lipsa măsurilor de protecție atât a speciilor menționate în anexa I la Directiva 79/409/CEE cât și a speciilor migratoare, încălcându-se astfel articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 79/409.

Prin urmare, Comisia consideră că prin desemnarea insuficientă, ca număr și suprafață, de arii de protecție specială, România și-a încălcat obligațiile ce îi revin în baza articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 79/409.

(1) Directiva 79/409/CEE a Consiliului, din 2 aprilie 1979, privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, p. 1).

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/21

Acțiune introdusă la 17 decembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-525/09)

2010/C 51/32

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Marghelis și G. Braga da Cruz, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/21/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 25 din directiva menționată;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul de transpunere a directivei a expirat la 30 aprilie 2008.

(1) JO L 102, p. 15, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 3.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/21

Acțiune introdusă la 17 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-526/09)

2010/C 51/33

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și G. Braga da Cruz, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 alineatele (1) și (2) din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale întrucât a permis evacuarea apelor reziduale industriale ale uzinei „Estação de Serviço Sobritos”, situată în sectorul Matosinhos, fără autorizație corespunzătoare;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republiga Portugheză nu a informat până în prezent Comisia cu privire la finalizarea procedurii de autorizare a uzinei „Estação de Serviço Sobritos”.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/21

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-529/09)

2010/C 51/34

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și C. Urraca Caviedes, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Regatului Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 288 al patrulea paragraf TFUE și al articolelor 2 și 3 din Decizia 1999/509/CE a Comisiei din 14 octombrie 1998 privind ajutorul de stat acordat de Spania întreprinderilor din grupul Magefesa și întreprinderilor sale succesoare (JO 1999, L 198, p. 15), prin faptul că nu a adoptat măsurile necesare pentru a executa decizia menționată în ceea ce privește Industrias Domésticas, S.A. (Indosa);

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Regatul Spaniei nu a adoptat, în termenul stabilit, măsurile necesare pentru măsurile necesare pentru a executa Decizia 1999/509/CE în ceea ce privește Industrias Domésticas, S.A. (Indosa)

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/22

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-531/09)

2010/C 51/35

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Yerrell și M. Teles Romão, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/38/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare la vehiculele grele de marfă a taxelor pentru utilizarea anumitor infrastructuri și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 10 iunie 2008.

(1) JO L 157, p. 8, Ediție specială, 07/vol. 15, p. 234.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/22

Recurs introdus la 18 decembrie 2009 de Vladimir Ivanov împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 30 septembrie 2009 în cauza T-166/08, Ivanov/Comisia

(Cauza C-532/09 P)

2010/C 51/36

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Vladimir Ivanov (reprezentant: F. Rollinger, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	Declararea admisibilității recursului;

—	declararea temeiniciei recursului;

—	anularea Ordonanței Tribunalului de Primă instanță din 30 septembrie 2009;

—	statuarea conform cererii de sesizare a instanței;

—	obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său recurentul invocă trei motive.

Prin intermediul primului motiv, care prezintă două laturi, acesta susține că Tribunalul nu ar fi trebui să aplice rezerva abuzului de procedură pentru a motiva inadmisibilitatea acțiunii sale în răspundere extracontractuală din moment ce domeniul de aplicare foarte limitat al acestei rezerve nu ar privi decât cazurile excepționale în care acțiunea în despăgubiri urmărește să obțină plata unei sume identice cu cea pe care recurentul ar fi obținut-o în caz de succes al unei acțiuni în anulare. Or, în speță, acțiunea în desbăgubiri introdusă de recurent ar fi total autonomă, acesta din urmă solicitând să se constate răspunderea extracontractuală a Comisiei pentru comportamentul adoptat în privința sa, și pentru lipsa obținerii unei situații financiare identice cu cea pe care ar fi avut-o în caz de anulare a deciziilor Comisiei.

În acest context, recurentul consideră, în plus, că rezerva abuzului de procedură nu poate fi invocată din oficiu de Tribunal, întrucât sarcina probei unui astfel de abuz îi revine pârâtei.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentul susține că Tribunalul a comis o eroare de drept prin solicitarea constatării unui comportament ilicit al Comisiei drept condiție prealabilă pentru constatarea răspunderii sale extracontractuale, deși nelegalitatea comportamentului instituțiilor europene nu s-ar regăsi printre condițiile reținute de jurisprudența cea mai recentă a Tribunalului pentru constatarea răspunderii instituțiilor menționate.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul consideră, în final, că prin faptul că a statuat că o acțiune în anulare ar fi fost mai adecvată decât o acțiune în despăgubiri, ordonanța atacată a adus atingere dreptului său la un control jurisdicțional efectiv, astfel cum acesta este recunoscut de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/23

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-533/09)

2010/C 51/37

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Støvlbæk și P. Guerra e Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin cerința privind cetățenia portugheză pentru accesul la profesia de notar, în temeiul Deciziei ministrului justiției din 12 decembrie 1991 de confirmare a Avizului Conselho Consultivo da Procuradoria-Geral da República privind articolul 15 din Constituție, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE, dispozițiile articolului 51 TFUE nefiind aplicabile;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În Portugalia, interesele protejate de notar nu sunt interesele statului. Notarul nu participă nici direct, nici în mod specific la exercitarea autorității publice și nu face parte din administrația publică. Excepția prevăzută la articolul 51 TFUE nu este aplicabilă notarilor portughezi. Avizul consultativ al Procuradoria-Geral da República, confirmat la 12 decembrie 1991, nu indică faptul că profesia de notar se încadrează în dispozițiile articolului 15 alineatul (2) din Constituție. În Portugalia, funcțiile de notar au un caracter exclusiv tehnic. Acestea se bazează pe competența profesională, iar nu pe încrederea politică.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/23

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-538/09)

2010/C 51/38

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Recchia și A. Marghelis, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, întrucât legislația belgiană nu impune pentru anumite activități un studiu corespunzător de impact asupra mediului deși aceste activități pot afecta un sit Natura 2000 și supune anumite activități unui sistem declarativ, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (1),

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, Comisia invocă un motiv unic întemeiat pe transpunerea incorectă a articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE (directiva „habitat”).

În această privință, reclamanta arată că această dispoziție impune ca toate planurile sau proiectele care nu sunt legate în mod direct sau necesar de administrarea unui sit Natura 2000 fac obiectul unui studiu corespunzător de impact asupra mediului. Legislația belgiană nu ar fi conformă cu dreptul comunitar în măsura în care nu ar impune în mod sistematic un asemenea studiu de impact și ar prevedea un simplu sistem declarativ pentru anumite activități care pot afecta un sit Natura 2000.

Aceasta ar fi situația tuturor planurilor sau proiectelor care nu necesită un permis de mediu în Regiunea Valonă.

(1) JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/24

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-539/09)

2010/C 51/39

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Caeiros și B. Conte, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin refuzul de a permite Curții de Conturi să efectueze controale în Germania privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată prevăzută în Regulamentul nr. 1798/2003 și în dispozițiile de aplicare relevante, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 10 CE și 248 alineatele (1), (2) și (3) CE, precum și a articolului 140 alineatul (2) și a articolului 142 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1605/2002;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul prezentei acțiuni îl constituie refuzul autorităților germane de a permite Curții de Conturi Europene să efectueze controale în Germania privind cooperarea administrativă în domeniul TVA prevăzută în Regulamentul nr. 1798/2003 și în dispozițiile de aplicare relevante.

În opinia Comisiei, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 248 CE, respectiv al Regulamentului nr. 1605/2002, și a încălcat obligația de loialitate care îi revine potrivit articolului 10 CE.

Atribuțiile de control ale Curții de Conturi ar trebui interpretate în mod larg: Curtea de Conturi trebuie să controleze starea financiară a Uniunii și să propună ameliorări. În acest scop, aceasta necesită dreptul de a efectua auditări și verificări cu privire la toate domeniile și actorii vizați de veniturile și cheltuielile Uniunii. Astfel de verificări trebuie să poată fi efectuate și în statele membre și acestea din urmă ar trebui, potrivit articolului 248 alineatul (3) CE, articolului 140 alineatul (2) și articolului 142 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1605/2002, precum și potrivit obligației de loialitate prevăzută la articolul 10 CE, să asigure Curții de Conturi sprijinul lor deplin. Aceasta cuprinde și obligația de a permite orice examinare de către Curtea de Conturi care servește la aprecierea prelevării și utilizării mijloacelor financiare ale Uniunii.

În prezenta cauză, tocmai aceste posibilități ar fi fost refuzate Curții de Conturi de către autoritățile germane.

Regulamentul nr. 1798/2003 privește legalitatea și regularitatea veniturilor comunitare. Acest regulament ar reprezenta un element dintr-o rețea de măsuri diferite care trebuie să garanteze că statele membre dispun de resurse corecte provenite din TVA și că, astfel, Comunitatea dispune de resursele proprii în cele mai bune condiții, prin combaterea practicilor frauduloase și prin prevenirea acestora. Din această perspectivă, Comisia consideră necesar ca, pentru a verifica legalitatea și regularitatea veniturilor provenite din TVA, Curtea de Conturi să poată controla transpunerea și punerea în aplicare a Regulamentului nr. 1798/2003, ceea ce ar însemna ca aceasta să poată controla dacă statele membre au instituit un sistem de cooperare și de asistență administrativă eficient și dacă l-au transpus în practică în mod corespunzător sau dacă sunt necesare îmbunătățiri.

Transpunerea în practică a cooperării administrative prevăzute în Regulamentul nr. 1798/2003 ar avea un efect asupra resurselor proprii provenite din TVA-ul datorat de statele membre. O cooperare eficientă în acest domeniu ar evita deturnarea și evaziunea TVA-ului și ar conduce astfel în mod automat la sporirea veniturilor provenite din TVA și, prin urmare, și a resurselor proprii ale Comunității. În schimb, atunci când un stat membru nu cooperează în mod corespunzător, acesta își încalcă nu numai obligațiile prevăzute de Regulamentul nr. 1798/2003, ci și pe aceea — prevăzută de Directiva TVA — de a adopta toate măsurile cu caracter legislativ și administrativ necesare pentru a asigura colectarea în integralitate a TVA-ului datorat pe teritoriul său.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Regeringsrätten (Suedia) la 21 decembrie 2009 — Skandinaviska Enskilda Banken AB Momsgrupp/Skatteverket

(Cauza C-540/09)

2010/C 51/40

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Regeringsrätten

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Skandinaviska Enskilda Banken AB Momsgrupp

Pârât: Skatteverket

Întrebarea preliminară

Articolul 13 secțiunea B din A șasea directivă 77/388 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) [articolul 135 alineatul (1) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată] trebuie interpretat în sensul că scutirile de taxă pe care le prevede sunt aplicabile și în cazul serviciilor (garanție de emisiune) care implică acordarea de către o instituție de credit, în schimbul unei sume de bani, a unei garanții către o societate care dorește să emită acțiuni în temeiul căreia instituția de credit se angajează să achiziționeze acțiunile care nu sunt subscrise până la expirarea perioadei de subscripție?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/25

Recurs introdus la 22 decembrie 2009 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 6 octombrie 2009 în cauza T-21/06, Republica Federală Germania/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-544/09 P)

2010/C 51/41

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma, J. Möller și B. Klein, agenți)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 6 octombrie 2009 în cauza T-21/06, Germania/Comisia Comunităților Europene;

—	declararea nulității Deciziei Comisiei C(2005) 3903 din 9 noiembrie 2003 privind ajutorul de stat pe care l-a acordat Republica Federală Germania în favoarea introducerii televiziunii digitale terestre (DVB-T) în regiunea Berlin-Brandenburg;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recursul privește Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea introdusă de Republica Federală Germania împotriva Deciziei Comisiei din 9 noiembrie 2005 adoptate în procedura de ajutor de stat C 25/2004 referitoare la introducerea televiziunii digitale terestre (DVB-T) în regiunea Berlin-Brandenburg. În decizia menționată, Comisia considerase că măsura de ajutor de stat era incompatibilă cu piața internă [articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE].

Republica Federală Germania invocă în total cinci motive, prin intermediul cărora critică faptul că Tribunalul nu a recunoscut un abuz de putere al Comisiei și, în consecință, a respins în mod greșit acțiunea.

În primul rând, potrivit recurentei, Tribunalul a negat în mod greșit efectul de stimulare al măsurii, luând în considerare numai perioada foarte limitată pentru trecerea de la transmisia analogică terestră la DVB-T, în loc să țină seama de costurile furnizorilor de radiodifuziune sprijinit financiar în ceea ce privește măsura în ansamblul său. Această măsură globală include de asemenea, pe lângă trecerea propriu-zisă, obligația de a menține oferta de programe cu privire la DVB-T pentru o perioadă de cinci ani, independent de gradul de acceptare al pieței, care este aproape imposibil de prevăzut. Prin urmare, costurile care decurg din această perioadă de transmisie obligatorie trebuie să fie, de asemenea, luate în considerare.

În al doilea rând, în opinia recurentei, Tribunalul a extins în mod greșit prea mult criteriul de apreciere al Comisiei prevăzut la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, prin acceptarea faptului că un caracter adecvat al măsurii de ajutor poate fi respins de Comisie numai pentru motivul că obiectivul urmărit ar putea fi atins de asemenea prin măsuri de reglementare alternative. Potrivit scopului dispozițiilor din TFUE referitoare la controlul ajutoarelor, comparația cu măsurile alternative nu face parte dintre criteriile de examinare admisibile pe care le poate utiliza Comisia. În acest context, guvernul german critică de asemenea faptul că Tribunalul impune statului membru sarcina de a dovedi că măsurile alternative propuse de Comisie ar fi fost lipsite de efect de la bun început. Aceasta contravine principiului securității juridice, principiilor generale ale repartizării sarcinii probei și obiectivului urmărit de controlul ajutoarelor.

În al treilea rând, potrivit recurentei, cu ocazia analizării articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, Tribunalul nu a recunoscut relevanța drepturilor fundamentale ale Uniunii, drepturi care, ca parte componentă a dreptului primar, sunt obligatorii pentru toate organele Uniunii și în privința tuturor acțiunilor acestora. Dacă ar fi suficientă o simplă trimitere la presupusele măsuri de reglementare alternative, care sunt posibile pentru a refuza o autorizație de acordare a unui ajutor, nu s-ar ține seama de faptul că măsurile de reglementare aduc atingere dreptului fundamental la libera exercitare a unei activități economice de către întreprinderi. Acest aspect ar trebui cel puțin să facă obiectul unei examinări comparative, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

În al patrulea rând, recurenta consideră că, prin referirea la măsurile de reglementare alternative, Tribunalul a interpretat greșit noțiunile de piață internă și de afectare a condițiilor schimburilor comerciale, prevăzute la articolul 107 alineatul (3) TFUE, deoarece nu a recunoscut faptul că măsurile de reglementare aduc de asemenea atingere concurenței. A admite în mod necondiționat că măsurile de reglementare afectează aceste interese juridice mai puțin decât un ajutor înseamnă a crea un criteriu limitat în mod nelegal.

În al cincilea rând, Republica Federală Germania critică faptul că Tribunalul a preluat principiul neutralității tehnologice care a fost dezvoltat de Comisie, fără a recunoaște în această privință că, în acest mod, este respins în cauză obiectivul urmărit de autoritățile germane prin această măsură. Potrivit recurentei, neutralitatea tehnologică constituie un criteriu adecvat pentru examinarea compatibilității numai atunci când obiectivul sprijinului financiar este trecerea propriu-zisă la radiodifuziunea digitală. În cazul subvenționării trecerii la DVB-T în regiunea Berlin-Brandemburg ar trebui totuși sprijinită pentru diferite motive chiar această modalitate de transmisie, în timp ce transmisia prin cablu și prin satelit nu ar necesita niciun ajutor. În ceea ce privește stabilirea obiectivului legitim al măsurii de ajutor, statul membru beneficiază de o marjă de apreciere.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/26

Recurs introdus la 23 decembrie 2009 de BCS SpA împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) pronunțate la 28 octombrie 2009 în cauza T-137/08 — BCS SpA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-553/09 P)

2010/C 51/42

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: BCS SpA (reprezentanți: M. Franzosi, V. Jandoli, F. Santonocito, avocați)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Deere & Company

Concluziile recurentei

—	Anularea deciziilor atacate;

—	declararea nulității mărcii comunitare nr. 289;

—	obligarea celorlalte părți la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că hotărârea atacată este afectată de următoarele erori de drept:

Tribunalul de Primă Instanță a interpretat greșit articolul 7 alineatul (1) litera (b) și articolul 7 alineatul (3) din RMC (1), afirmând că dobândirea caracterului distinctiv al unui semn nu depinde de utilizarea sa exclusivă anterioară și prezentă (în plus, utilizarea menționată nu a fost dovedită; în aceeași hotărâre se constată mai curând că această utilizare a fost infirmată în unele țări);

II.	Tribunalul de Primă Instanță a aplicat greșit criteriile stabilite în jurisprudența comunitară pentru apreciera dobândirii caracterului distinctiv, încălcând articolul 7 alineatul (3) din RMC.

În ceea ce privește motivul I., lipsa utilizării exclusive în alte părți ale Comunității este dovedită prin declarațiile unor terți din Danemarca și din Irlanda. Întradevăr, lipsa unei asocieri univoce între combinația de culori verde și galben și marca Deere este incompatibilă cu recunoașterea dobândirii de către semn a unui caracter distinctiv în aceste țări.

Referitor la motivul II., BCS contestă criteriile legale aplicate de Tribunal cu privire la proba unei semnificații secundare, deoarece sunt contrare principiilor stabilite de multă vreme în jurisprudența Curții de Justiție. Întradevăr, durata utilizării mărcii Deere, cotele de piață și volumul vânzărilor — luate separat — nu pot fi considerate ca elemente suficiente pentru a dovedi dobândirea unei semnificații secundare. În special, fiind elemente de probă de natură diferită, acestea nu pot compensa lipsa unui sondaj de opinie (sau o concluzie contrară rezultată din declarațiile terților).

Tribunalul a procedat în mod greșit neluând în considerare proba directă a lipsei caracterului distinctiv al mărcii comunitare nr. 289 în Irlanda și în Danemarca.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), înlocuit cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (JO L 78, p. 1)

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/27

Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2010 — Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-40/10)

2010/C 51/43

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall, G. Berscheid și J.-P. Keppenne, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1296/2009 al Consiliului din 23 decembrie 2009 de ajustare, începând cu 1 iulie 2009, a remunerațiilor și pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și a coeficienților corectori aferenți (1), cu excepția articolelor 1 și 3 din acesta, stabilind însă că regulamentul continuă să își producă efectele până la adoptarea de către Consiliu a unui nou regulament prin care să fie în mod corect aplicate articolele 64 și 65 din statut și anexa XI la acesta;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia solicită anularea în parte a Regulamentului (UE) nr. 1296/2009 întrucât Consiliul, din motive de oportunitate politică, ar fi înlocuit în cadrul acestui regulament valorile remunerațiilor și ale pensiilor propuse de Comisie pe baza unui indice de ajustare de 3,70 % — rezultat în urma aplicării mecanice a articolului 65 din statut și a anexei XI la acesta — cu valori ce corespund coeficientului, incorect, de 1,85 %. Din punctul de vedere al Consiliului, această înlocuire ar fi justificată de criza economică și financiară, precum și de politica economică și socială a Uniunii.

În ceea ce privește articolul 2 și articolele 4-17 din regulamentul atacat, Comisia formulează un singur motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 65 din statut și a articolelor 1 și 3 din anexa XI la statut. Consiliul ar avea astfel o competență nediscreționară în materie, într-o mai mare măsură astăzi — când versiunea actuală a statutului prevede în mod detaliat, la anexa XI, metoda de ajustare a remunerațiilor și a pensiilor — decât în trecut, când Curtea ar fi stabilit deja, întemeindu-se exclusiv pe articolul 65 din statut, că marja de apreciere a Consiliului era redusă. Comisia invocă de asemenea o încălcare a principiului încrederii legitime și a principiului „patere legem quam ipse fecisti”.

În ceea ce privește articolul 18 din regulamentul atacat, acesta ar încălca articolele 3-7 din anexa XI la statut, prin crearea unei posibilități de ajustare intermediară a remunerațiilor, dincolo de scadența anuală prevăzută la articolul 65 din statut și fără a ține seama de condițiile prevăzute la articolele 4-7 din anexa XI la statut.

(1) JO L 348, p. 10.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/30

Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2010 — Co-Frutta/Comisia

(Cauzele conexate T-355/04 și T-446/04) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la piața comunitară a importurilor de banane - Respingere implicită a cererii de acces urmată de o respingere expresă a acesteia - Acțiune în anulare - Admisibilitate - Excepție privind protecția intereselor comerciale ale unui terț - Respectarea termenelor - Acord prealabil al statului membru - Obligația de motivare”)

2010/C 51/57

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Co-Frutta Soc. Coop. (Padoue, Italia) (reprezentanți: W. Viscardini și G. Donà, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial L. Visaggio și P. Aalto, ulterior P. Aalto și L. Prete, agenți)

Obiectul

În cauza T-355/04, o cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 28 aprilie 2004 de respingere a unei cereri inițiale de acces la date referitoare la operatorii înregistrați în Comunitate pentru importul de banane și o cerere de anulare a deciziei implicite a Comisiei de respingere a cererii de confirmare a accesului, precum și, în cauza T-446/04, o cerere de anulare a deciziei explicite a Comisiei din 10 august 2004 de respingere a cererii de acces la respectivele date

Dispozitivul

1.	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului acțiunii în cauza T-355/04.

2.	Respinge acțiunea din cauza T-446/04.

3.	Obligă Co Frutta Soc. coop. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 262, 23.10.2004.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/30

Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2010 — Sungro și alții/Consiliul și Comisia

(Cauza T-252/07, 271/07 și 272/07) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Politica agricolă comună - Modificare a schemei de sprijin comunitar pentru bumbac - Titlul IV capitolul 10a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, introdus prin articolul 1 punctul 20 din Regulamentul (CE) nr. 864/2004 - Anularea dispozițiilor în cauză printr-o hotărâre a Curții - Legătură de cauzalitate”)

2010/C 51/58

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Sungro, SA (Córdoba, Spania) (T-252/07); Eurosemillas, SA (Córdoba, Spania) (T-271/07); și Surcotton, SA (Córdoba, Spania) (T-272/07) (reprezentant: L. Ortiz Blanco, avocat)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Moore, A. De Gregorio Merino și A. Westerhof Löfflerova, agenți); și Comisia Europeană (reprezentanți: L. Parpala și F. Jimeno Fernández, agenți, asistați de E. Díaz Bastien Lopez, L. Divar Bilbao și J. Magdalena Anda, avocați

Obiectul

Acțiuni în despăgubire, formulate în temeiul articolului 235 CE și al articolului 288 al doilea paragraf CE, prin care se solicită repararea prejudiciului pretins a fi fost suferit de reclamante ca urmare a adoptării și a aplicării, în cursul anului de comercializare 2006/2007, a capitolului 10a din titlul IV din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177), introdus prin articolul 1 punctul 20 din Regulamentul (CE) nr. 864/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și de adaptare a acestui regulament în urma aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei la Uniunea Europeană (JO L 161, p. 48, Ediție specială, 03/vol. 58, p. 134) și anulat prin Hotărârea Curții din 7 septembrie 2006, Spania/Consiliul (C-310/04, Rec., p. I-7285)

Dispozitivul

1.	Cauzele T-252/07, T-271/07 și T-272/07 sunt conexate în vederea pronunțării hotărârii.

2.	Respinge acțiunile.

3.	Sungro, SA, Eurosemillas, SA și Surcotton, SA suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată, precum și, în solidar, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene și de Comisia Europeană.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/31

Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2010 — Nokia/OAPI — Medion (LIFE BLOG)

(Cauza T-460/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de marcă comunitară verbală LIFE BLOG - Marca națională verbală anterioară LIFE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] - Refuz parțial al înregistrării”)

2010/C 51/59

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Nokia Oyj (Helsinki, Finlanda) (reprezentant: J. Tanhuanpää, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Medion AG (Essen, Germania) (reprezentant: P.-M. Weisse, avocat)

Obiectul

O acțiune formulată împotriva Deciziei R 141/2007-2 a Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 2 octombrie 2007, privind o procedură de opoziție între Medion AG și Nokia Oyj

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Nokia Oyj la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 51, 23.2.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/31

Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2010 — De Fays/Comisia

(Cauza T-355/08) (1)

(„Recurs - Recurs incident - Funcție publică - Funcționari - Concedii - Concediu medical - Absență nemotivată constatată ca urmare a unui control medical - Scădere din durata concediului anual - Pierderea beneficiului remunerării”)

2010/C 51/60

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Chantal De Fays (Bereldange, Luxemburg) (reprezentanți: F. Moyse și A. Salerno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Martin și K. Herrmann, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 17 iunie 2008, De Fays/Comisia (F-97/07, nepublicată încă în Repertoriu), prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1.	Respinge recursul principal și recursul incident.

2.	Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului principal.

3.	Comisia Europeană suportă cheltuielile de judecată aferente recursului incident.

(1) JO C 285, 8.11.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/32

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 22 decembrie 2009 — Associazione Giùlemanidallajuve/Comisia

(Cauza T-254/08) (1)

(„Pretinse încălcări ale articolelor 81 CE și 82 CE - Plângere - Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Luare de poziție a Comisiei prin care se pune capăt abținerii de a acționa - Nepronunțarea asupra fondului”)

2010/C 51/61

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Associazione Giùlemanidallajuve (Cerignola, Italia) (reprezentanți: L. Misson, A. Kettels, G. Ernes și A. Pel, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: A. Bouquet, agent)

Obiectul

Cerere având ca obiect constatarea faptului că, în conformitate cu articolul 232 CE, Comisia s-a abținut în mod nelegal să adopte o poziție cu privire la plângerea reclamantei referitoare la încălcări ale articolelor 81 CE și 82 CE pretins săvârșite de Federazione Italiana Giuoco Calcio (FIGC), Comitato Olimpico Nazionale Italiano (CONI), Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal (UEFA) și Federația Internațională de Fotbal Asociație (FIFA)

Dispozitivul

1.	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului prezentei acțiuni.

2.	Associazione Giùlemanidallajuve și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 223, 30.8.2008.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/32

Ordonanța Tribunalului din 5 ianuarie 2010 — Química Atlântica/Comisia

(Cauza T-71/09) (1)

(„Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Precizare a poziției - Acțiune în despăgubiri - Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului - Inadmisibilitate”)

2010/C 51/62

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Química Atlântica Lda (Lisabona, Portugalia) (reprezentant: J. Teixeira Alves, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Afonso și L. Bouyon, agenți)

Obiectul

O cerere în constatarea abținerii de a acționa prin care se urmărește să se constate că, în mod nelegal, Comisia s-a abținut să adopte măsurile necesare pentru armonizarea criteriilor de clasificare tarifară a fosfatului dicalcic, precum și o cerere de rambursare a diferenței dintre sumele pe care reclamanta a fost obligată să le plătească din 1995 cu titlu de taxe vamale și sumele care ar fi rezultat din aplicarea ratei aferente codului tarifar 28 35 25 90 în privința importului de fosfat dicalcic din Tunisia sau de despăgubire cu o sumă echivalentă

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Nu este necesară pronunțarea asupra cererii de intervenție formulate de Timab Iberica SL.

3.	Química Atlântica Lda suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 113, 16.5.2009.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/32

Ordonanța președintelui Tribunalului din 15 ianuarie 2010 — United Phosphorus/Comisia

(Cauza T-95/09 R II)

(„Măsuri provizorii - Directiva 91/414/CEE - Decizie privind neincluderea napropamidului în anexa I la Directiva 91/414 - Prelungirea unei măsuri de suspendare a executării”)

2010/C 51/63

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: United Phosphorus Ltd (Warrington, Cheshire, Regatul Unit) (reprezentanți: C. Mereu și K. Van Maldegem, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Parpala și N. Rasmussen, agenți)

Obiectul

Cerere având ca obiect prelungirea măsurii de suspendare a executării Deciziei 2008/902/CE a Comisiei din 7 noiembrie 2008 privind neincluderea napropamidului în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță (JO L 326, p. 35)

Dispozitivul

Măsura de suspendare a executării prevăzută la punctul 1 din Ordonanța președintelui Tribunalului din 28 aprilie 2009, United Phosphorus/Comisia (T-95/09 R, nepublicată în Repertoriu) se prelungește până la data de 30 noiembrie 2010, fără însă ca aplicabilitatea acesteia să poată continua după data pronunțării deciziei în acțiunea principală sau după data finalizării formale a procedurii accelerate inițiate, în ceea ce privește napropamidul, în temeiul articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (JO L 15, p. 5).

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/33

Ordonanța președintelui Tribunalului din 8 ianuarie 2010 — Escola Superior Agrária de Coimbra/Comisia

(Cauza T-446/09 R)

(„Măsuri provizorii - Programul Life - Rambursarea unei părți din sumele plătite - Ordin de recuperare - Notă de debit - Cerere de suspendare a executării - Prejudiciu financiar - Circumstanțe excepționale - Lipsa urgenței”)

2010/C 51/64

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Escola Superior Agrária de Coimbra (Coimbra, Portugalia) (reprezentant: J. Pais do Amaral, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Braga da Cruz și J.-B. Laignelot, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării deciziilor care ar cuprinde scrisoarea D (2009) 224268 a Comisiei din 9 septembrie 2009, având ca obiect un ordin de recuperare, și, respectiv, nota de debit nr. 3230909105 a Comisiei din 11 septembrie 2009, în cuantum de 327 500,35 euro

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/33

Acțiune introdusă la 20 noiembrie 2009 — Comisia Europeană/New Acoustic Music Association și Anna Hildur Hildibrandsdottir

(Cauza T-464/09)

2010/C 51/65

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A.-M. Rouchaud-Joët, N. Bambara, agenți, asistați de C. Erkelens, avocat)

Pârâte: New Acoustic Music Association (Orpington, Regatul Unit), Anna Hildur Hildibrandsdottir (Orpington)

Concluziile reclamantei

—	Obligarea pârâtelor la restituirea către Comisie a cuantumului principal de 31 136,23 euro cu dobânzi de 7,70 % pe an calculate de la 14 ianuarie 2008 și până la finalizarea plății,

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de Comisie.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune privește un acord de subvenționare materializat prin contractul nr. 2003-1895/001-001 încheiat de Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) cu New Acoustic Music Association (denumită în continuare „NAMA”), reprezentată de doamna Anna Hildur Hildibrandsdottir, în vederea realizării acțiunii intitulate CLT2003/A1/GB-317 — European Music Roadwork în cadrul programului „Culture 2000” (1).

Prin intermediul acestei acțiuni, Comisia solicită Curții pronunțarea unei decizii prin care pârâtele să fie obligate, în solidar, să restituie Comisiei suma de 31 136,23 de euro cu dobânzi de întârziere, sumă care reprezintă diferența dintre suma plătită de reclamantă către NAMA sub formă de avans pentru implementarea acțiunilor prevăzute în acordul de subvenționare și suma pe care NAMA avea dreptul să o primească.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un singur motiv. Aceasta invocă faptul că NAMA și-a încălcat obligațiile contractuale prin nerestituirea unei părți din avansul plătit de Comisie, întrucât cheltuielile eligibile reale au fost mai mici decât costurile totale estimate.

Comisia arată că atât NAMA, cât și doamna Anna Hildur Hildibrandsdottir în calitate de partener și de mandatar al NAMA, sunt solidar responsabile pentru suma datorată.

(1) Decizia nr. 508/2000/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 februarie 2000 de instituire a programului „Cultura 2000” (JO 2000, L 63, p. 1).

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/34

Acțiune introdusă la 4 decembrie 2009 — Republica Polonă/Comisia Europeană

(Cauza T-486/09)

2010/C 51/66

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: M. Szpunar, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei 2009/721/CE a Comisiei din 24 septembrie 2009 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2009) 7044] (1), în măsura în care exclude de la finanțarea comunitară suma de 47 152 775 PLN, cheltuieli efectuate de agenția de plăți acreditată de Republica Polonă.

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată prevede o corecție financiară de 5 % din cheltuielile efectuate în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală în 2005 pentru susținerea activității agricole în zonele defavorizate precum și pentru susținerea angajamentelor de agromediu. Motivul invocat pentru aceste corecții au fost pretinse încălcări în ceea ce privește verificările încrucișate — analizate din perspectiva respectării principiilor bunelor practici agricole obișnuite —, sistemul de sancțiuni, rapoartele privind controalele la fața locului, precum și coordonarea tuturor obligațiilor aferente activităților de agromediu.

Reclamanta contestă existența încălcărilor invocate și susține următoarele motive împotriva deciziei atacate.

În primul rând, aceasta invocă încălcarea articolului 7 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul nr. 1258/1999 (2) și a articolului 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1290/2005 (3) precum și a orientărilor prevăzute în documentul VI/5330/97, în măsura în care corecția financiară s-a efectuat pe baza unei aprecieri inexacte a situației de fapt și a unei interpretări eronate în drept. În opinia reclamantei, nu a fost săvârșită niciuna dintre încălcările imputate, care au stat la baza corecției financiare, iar cheltuielile excluse de decizia atacată de la finanțarea comunitară au fost efectuate în conformitate cu dispozițiile dreptului comunitar.

Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține că din rapoartele privind controalele la fața locului rezultă că, în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul nr. 796/2004 (4), toate principiile bunelor practici agricole obișnuite au fost respectate, inclusiv controlul respectării limitelor anuale ale cheltuielilor destinate îngrășămintelor naturale. Reclamanta mai susține că, dacă verificările încrucișate cu baza de date privind animalele nu au fost efectuate, acest lucru este imputabil faptului că sistemul respectiv nu era util ca bază de referință pentru respectivele verificări, astfel încât efectuarea de verificări încrucișate cu acest sistem nu se impunea în temeiul articolului 68 din Regulamentul nr. 817/2004 (5). Mai mult, sistemul de sancțiuni prevăzute în cazul încălcării principiilor bunelor practici agricole obișnuite era pe deplin operațional, adecvat situației din primul an al punerii în aplicare a Planului de dezvoltare rurală și chiar mai strict decât actualul sistem de sancțiuni comunitare în vigoare; prin urmare, acesta era în perfectă conformitate cu articolul 73 din Regulamentul nr. 817/2004. În plus, în opinia reclamantei, caracterul exhaustiv al controalelor la fața locului întreprinse a depășit chiar limitele cerințelor prevăzute la articolul 69 al treilea paragraf din Regulamentul nr. 817/2004.

În al doilea rând, reclamanta reproșează Comisiei încălcarea articolului 7 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 1258/99 și a articolului 31 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, precum și încălcarea orientărilor din documentul VI/5330/97 și a principiului proporționalității, în măsura în care cuantumul corecției forfetare aplicate este extrem de ridicat în raport cu riscul unei pierderi eventuale pentru bugetul comunitar. În opinia reclamantei, niciuna dintre pretinsele încălcări care au stat la baza corecției reținute nu ar fi putut cauza Comunității pierderi financiare și, în orice caz, riscul unor astfel de presupuse pierderi financiare era marginal și de multe ori inferior sumei care a fost exclusă de la finanțarea comunitară prin aplicarea deciziei atacate.

În al treilea rând, reclamanta susține încălcarea de către Comisie a articolului 296 al doilea paragraf TFUE, în măsura în care nu a motivat suficient decizia atacată. În opinia reclamantei, Comisia nu a explicat cauzele care au determinat-o să modifice în mod substanțial domeniul de aplicare al încălcărilor imputate și, prin urmare, nu a permis autorităților poloneze să ia cunoștință de aceste motive.

(1) JO L 257, p. 28.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 160, p. 10).

(3) Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, p. 1).

(4) Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (JO L 141, p. 18, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 210).

(5) Regulamentul (CE) al Comisiei din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) (JO L 153, p. 30, Ediție specială, 03/vol. 57, p. 116).

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/35

Recurs introdus la 9 decembrie 2009 de Petrus Kerstens împotriva Hotărârii pronunțate la 29 septembrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-102/07, Kerstens/Comisia

(Cauza T-498/09 P)

2010/C 51/67

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Petrus Kerstens (Overijse, Belgia) (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	Anularea hotărârii atacate;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentului recurs, recurentul solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) pronunțate la 29 septembrie 2009 în cauza F-102/07, Kerstens/Comisia, prin care TFP a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect anularea mai multor decizii ale Comisiei referitoare la atribuirea către reclamant a punctelor de prioritate ale direcției generale (PPDG) și a punctelor de prioritate pentru recunoașterea sarcinilor suplimentare îndeplinite în interesul instituției (PPTS) în cadrul exercițiilor de promovare 2004, 2005 și 2006.

În susținerea recursului, recurentul invocă două motive întemeiate pe:

—

o eroare de drept a TFP în aplicarea principiului egalității de tratament, a articolului 5 din dispozițiile generale de aplicare a articolului 45 din statut și a criteriilor de atribuire a punctelor de prioritate în cadrul exercițiului de promovare 2005, criterii care au fost definite de directorul Oficiului pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale în temeiul dispoziției citate anterior, precum și pe o denaturare a elementelor de probă;

—	nerespectarea dreptului la apărare în măsura în care TFP s-ar fi bazat pe un pretins extras din raportul asupra evoluției carierei din anul 2004, care nu ar fi fost prezentat și nu ar fi putut fi supus dezbaterii contradictorii a părților.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/35

Acțiune introdusă la 11 decembrie 2009 — Inovis/OAPI — Sonaecom (INOVIS)

(Cauza T-502/09)

2010/C 51/68

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Inovis, Inc. (Alpharetta, Statele Unite) (reprezentanți: R. Black și B. Ladas, solicitors)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sonaecom — Serviços de Communicações, S.A. (Maia, Portugalia)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 14 septembrie 2009 în cauza R 1691/2008-1;

—	emiterea unui ordin către camera de recurs a OAPI în sensul înregistrării mărcii comunitare solicitate; și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor sale de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „INOVIS” pentru produse și servicii din clasele 9, 35, 38 și 42

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală portugheză „NOVIS”, întregistrată pentru produse și servicii din clasele 9, 35, 37, 38, 41 și 42

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât camera de recurs, în mod eronat: (i) nu a ținut seama de diferențele clare dintre produsele și serviciile pe care le acoperă fiecare dintre mărcile în cauză, apreciind printre altele în mod greșit că marca anterioară acoperea clasele 9 și 42, deși Oficiul Portughez pentru Mărci a refuzat înregistrarea pentru aceste clase și, în orice caz, o astfel de înregistrare nu a fost dovedită în cadrul procedurii; (ii) nu a ținut seama de diferențele conceptuale clare dintre mărcile în cauză; și (iii) a considerat că exista un risc de confuzie între mărcile în cauză.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/36

Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Cybergun/OAPI — Umarex Sportwaffen (AK 47)

(Cauza T-503/09)

2010/C 51/69

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Cybergun (Bondoufle, Franța) (reprezentant: S. Guyot, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Umarex Sportwaffen GmbH & Co. KG (Arnsberg, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 8 octombrie 2009 de declarare a nulității mărcii AK 47;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (2) și a articolului 91 din Regulamentul de procedură, cheltuieli care cuprind pe cele efectuate de reclamantă în prezenta procedură, în special cheltuielile de traducere a înscrisurilor, onorariile avocatului acesteia și, dacă este cazul, cheltuielile legate de deplasare și de ședere; se solicită Tribunalului evaluarea acestei sume la 20 000 de euro.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „AK 47” pentru produse și servicii din clasele 9, 28 și 38 (marca comunitară nr. 3 249 381)

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Umarex Sportwaffen GmbH & Co. KG

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității mărcii respective

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de anulare și declară nulitatea mărcii comunitare

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] și a articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/36

Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Carlyle/OAPI — Mascha & Regner Consulting (CAFE CARLYLE)

(Cauza T-505/09)

2010/C 51/70

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: The Carlyle, LLC (St. Louis, Statele Unite) (reprezentanți: E. Cornu, E. De Gryse și D. Moreau, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mascha & Regner Consulting KEG (Viena, Austria)

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 octombrie 2009 în cauza R 239/2009-4; și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul cererii de decădere: marca verbală „CAFE CARLYLE”, pentru servicii din clasa 42.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de decădere.

Decizia camerei de recurs: declară decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare în cauză.

Motivele invocate: încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a utilizat o interpretare prea restrictivă a noțiunii „utilizare serioasă”. Mai mult, camera de recurs a omis: (i) să ia în considerare în mod adecvat elementele de probă privind utilizarea prezentate de reclamantă diviziei de anulare; (ii) să aprecieze în mod corect domeniul de aplicare al respectivelor elemente de probă; și (iii) să efectueze o analiză globală a acestora.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/37

Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Carlyle/OAPI — Mascha & Regner Consulting (THE CARLYLE)

(Cauza T-506/09)

2010/C 51/71

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: The Carlyle, LLC (St. Louis, Statele Unite) (reprezentanți: E. Cornu, E. De Gryse și D. Moreau, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mascha & Regner Consulting KEG (Viena, Austria)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 octombrie 2009 în cauza R 240/2009-4 și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de decădere: marca verbală „THE CARLYLE” pentru produse și servicii din clasele 3, 25 și 42.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită decăderea din drepturi a titularului mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s a aflat pe rolul camerei de recurs.

Decizia diviziei de anulare: respinge în parte cererea de decădere.

Decizia camerei de recurs: declară decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare menționate.

Motivele invocate: încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a utilizat în mod greșit o interpretare prea restrictivă a noțiunii de utilizare serioasă. În plus, camera de recurs: (i) nu a luat în considerare în mod adecvat proba privind utilizarea prezentată de reclamantă în fața diviziei de anulare; (ii) nu a apreciat corect întinderea acestei probe și (iii) nu a efectuat o analiză globală cu privire la aceasta.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/37

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2009 — Baena Grupo/OAPI — Neuman și Galdeano del Sel (desene sau modele industriale)

(Cauza T-513/09)

2010/C 51/72

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: José Manuel Baena Grupo, SA (Santa Perpètua de Mogoda, Spania) (reprezentant: A. Canela Giménez, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Celelalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Herbert Neuman și Andoni Galdeano del Sel (Tarifa, Spania)

Concluziile reclamantei

—	Admiterea acțiunii îndreptate împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 14 octombrie 2009 în cauza R 1323/2008-3,

—	anularea deciziei OAPI,

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Desen sau model industrial comunitar înregistrat care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: model industrial comunitar înregistrat nr. 000 426 895-0002 pentru „ornamentație pentru tricouri, ornamentație pentru șepci, ornamentație pentru autocolanți, ornamentație pentru imprimeuri, inclusiv pentru materiale publicitare”.

Titularul desenului sau modelului industrial comunitar: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității desenului sau modelului industrial comunitar: Herbert Neuman și Andoni Galdeano del Sel.

Dreptul asupra mărcii, desenului sau modelului industrial al părții care solicită declararea nulității: marcă comunitară figurativă nr. 1 312 651, pentru produse din clasele 25, 28 și 32 în sensul Aranjamentului de la Nisa.

Decizia diviziei de anulare din departamentul „Desene și Modele Industriale”: admiterea recursului și declararea nulității desenului sau a modelului industrial.

Decizia camerei de recurs: anularea deciziei atacate și, în temeiul competenței conferite de articolul 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare, soluționarea cauzei pe fond și declararea nulității modelului industrial comunitar.

Motivele invocate: interpretarea greșită a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/38

Acțiune introdusă la 31 decembrie 2009 — De Post NV/Comisia

(Cauza T-514/09)

2010/C 51/73

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: De Post NV van publiek recht (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: R. Martens și B. Schutyser, lawyers)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene de a atribui societății „Entreprises des Postes et Télécommunications Luxembourg”, iar nu reclamantei, contractul care face obiectul cererii de ofertă nr. 10234, privind transportul și livrarea zilnică a Jurnalului Oficial, a cărților și ale altor reviste și publicații (JO 2009/S 176 253034), astfel cum i s-a notificat la 17 decembrie 2009;

—	în cazul în care, la data pronunțării hotărârii, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene a semnat deja contractul corespunzător cererii de ofertă nr. 10234 cu Entreprises des Postes et Télécommunications Luxembourg, declararea acestui contract nul și neavenit;

—	acordarea de daune-interese reclamantei pentru repararea prejudiciului suferit prin decizia atacată, al cărui cuantum este apreciat în mod provizoriu la 2 386 444,94 euro, majorat de interese moratorii aplicate de la data introducerii prezentei acțiuni;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de consiliere juridică.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită, pe de o parte, anularea deciziei Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene (denumit în continuare „Oficiul pentru Publicații”) din 17 decembrie 2009 de a atribui societății „Entreprises des Postes et Télécommunications Luxembourg” (denumită în continuare „Post Luxembourg”) și, prin urmare, de a nu atribui reclamantei contractul care face obiectul cererii de ofertă nr. 10234 privind transportul și livrarea zilnică a Jurnalului Oficial, a cărților și ale altor reviste și publicații (JO 2009/S 176 253034) și, pe de altă parte, daune-interese a căror valoare este estimată la 2 386 444,94 euro pentru repararea prejudiciului pretins suferit de reclamantă din cauza respingerii ofertei acesteia.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un singur motiv de drept, care este alcătuit din patru aspecte.

Primul și unicul motiv de drept al reclamantei este întemeiat pe pretinsa încălcare, de Oficiul pentru Publicații, a principiilor de transparență și de egalitate de tratament a ofertanților, prevăzut la articolul 15 din TFUE și la articolul 89 dn Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (denumit în continuare „regulamentul financiar”) (1), în ceea ce privește nerespectarea obligației de a atribui contractul pe baza unei evaluări a criteriilor de selecție conform articolului 100 alineatul (1) din regulamentul financiar, lipsa unei motivări adecvate a deciziei sale (încălcarea articolului 296 TFUE) și mai multe erori vădite de apreciere pretins comise de acesta, ceea ce conduce la nulitatea deciziei sale potrivit căreia oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic ar fi oferta făcută de Post Luxembourg iar nu cea a reclamantei.

În primul aspect al motivului de drept, reclamanta afirmă că Oficiul pentru Publicații nu și-a întemeiat decizia pe o evaluare a criteriilor de selecție și de atribuire, încălcând articolul 100 alineatul (1) din regulamentul financiar.

În al doilea aspect al motivului de drept, reclamanta susține că Oficiul pentru Publicații a aplicat diferite criterii secundare cu ocazia evaluării ofertelor, care nu erau incluse în caietul de sarcini, și că astfel acesta a încălcat principiul transparenței, care este prevăzut la articolul 15 din TFUE și la articolul 89 din regulamentul financiar.

În al treilea aspect al motivului, reclamanta pretinde că Oficiul pentru Publicații a aplicat în mod incoerent criterii tehnice de atribuire nedeterminate, excluzând în fapt orice transparență a procesului de evaluare.

În al patrulea aspect al motivului, reclamanta susține că Oficiul pentru Publicații, încălcând articolele 15 și 296 din TFUE, articolul 89 din regulamentul financiar, precum și cerințele procedurale generale constituite de obligația de a motiva și de obligația de transparență, nu a prezentat o motivare adecvată și neechivocă în ceea ce privește evaluarea ofertelor, motivarea deciziei fiind, în opinia acesteia, contradictorie și viciată de erori vădite de apreciere.

În plus, reclamanta susține că, având în vedere că decizia este viciată de încălcarea dreptului european, Oficiul pentru Publicații a comis o greșeală pentru care este responsabil în temeiul articolului 340 TFUE. În mod concret, reclamanta susține că, din cauza deciziei de a atribui contractul societății Post Luxembourg iar nu reclamantei, a suferit un prejudiciu important care constă în pierderea unei posibilități de a i se atribui contractul și care include toate cheltuielile pe care le-a efectuat pentru a pregăti și a redacta oferta, precum și pentru a-și apăra poziția.

(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/39

Recurs introdus la 21 decembrie 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 7 octombrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-3/08, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-515/09 P)

2010/C 51/74

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	În orice caz: anularea în întregime și fără nicio excepție a ordonanței atacate;

—	declararea faptului că acțiunea în primă instanță în cadrul căreia a fost emisă ordonanța atacată era perfect admisibilă în întregime și fără nicio excepție;

—	în principal: admiterea în întregime și fără nicio excepție a cererilor recurentului cuprinse în acțiunea în primă instanță;

—	obligarea pârâtei la restituirea către recurent a tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de acesta, aferente tuturor procedurilor derulate până în prezent în cauza de qua;

—	în subsidiar: trimiterea cauzei de qua spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice, care, într-o compunere diferită, să se pronunțe din nou pe fond cu privire la aceasta.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 7 octombrie 2009, emisă în cauza F-3/08. Această ordonanță a respins ca vădit nefondată acțiunea având ca obiect anularea deciziei prin care Comisia a refuzat să trimită traducerea în limba italiană a unei decizii precedente, precum și obligarea Comisiei la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul care ar fi fost suferit ca urmare a acestui refuz. De asemenea, ordonanța atacată l-a obligat pe recurent, în temeiul articolului 94 litera (a) din Regulamentul de procedură al TFP, la plata către Tribunal a sumei de 1 000 EUR.

În susținerea pretențiilor sale recurentul invocă următoarele motive:

—	lipsă absolută a motivării, precum și deformare și denaturare a faptelor, în măsura în care se referă la afirmațiile TFP privind posibilitatea recurentului de a înțelege cuprinsul respectivei scrisori în versiunea lingvistică în care i-a fost notificată;

—	nerespectarea normei legale referitoare la dreptul oricărei persoane de a se adresa unei instituții comunitare utilizând oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii și de a primi un răspuns în aceeași limbă;

—	interpretare și aplicare eronată a articolului 94 din Regulamentul de procedură al TFP.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/40

Recurs introdus la 21 decembrie 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 7 octombrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-122/07, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-516/09 P)

2010/C 51/75

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	În orice caz: anularea în întregime și fără nicio excepție a ordonanței atacate;

—	declararea faptului că acțiunea în primă instanță în cadrul căreia a fost emisă ordonanța atacată era perfect admisibilă în întregime și fără nicio excepție;

—	în principal: admiterea în întregime și fără nicio excepție a cererilor recurentului cuprinse în acțiunea în primă instanță;

—	obligarea pârâtei la restituirea către recurent a tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de acesta, aferente tuturor procedurilor derulate până în prezent în cauza de qua;

—	în subsidiar: trimiterea cauzei de qua spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice, care, într-o compunere diferită, să se pronunțe din nou pe fond cu privire la aceasta.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 7 octombrie 2009, emisă în cauza F-122/07. Această ordonanță a respins în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată acțiunea având ca obiect în principal anularea deciziei prin care Comisia a respins cererea recurentului prin care solicita desfășurarea unei anchete referitoare la diverse fapte petrecute în anii 2001 și 2003, precum și obligarea Comisiei la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul care ar fi fost suferit astfel.

În susținerea pretențiilor sale, recurentul invocă denaturarea și deformarea faptelor în ordonanța atacată, precum și o incorectă interpretare și aplicare a obligației de motivare a actelor.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/40

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2009 — Alstom/Comisia

(Cauza T-517/09)

2010/C 51/76

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Alstom (Levallois Perret, Franța) (reprezentanți: J. Derenne și A. Müller-Rappard, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei din 7 octombrie 2009 a Comisiei în cazul COMP/39.129 — Transformatoare de putere; și

—	anularea Deciziei din 10 decembrie 2009 a Contabilului Comisiei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, Alstom solicită, pe de o parte, anularea Deciziei C(2009) 7601 final adoptate de Comisie la 7 octombrie 2009 — Transformatoare de putere, referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE) și a articolului 53 EEE, privind o înțelegere pe piața europeană a transformatoarelor de putere, și, pe de altă parte, anularea deciziei Contabilului Comisiei din 10 decembrie 2009 prin care i se refuză întreprinderii Alstom să constituie o garanție financiară pe durata procedurii introduse prin prezenta cerere.

În susținerea cererii sale de anulare a Deciziei Comisiei din 7 octombrie 2009, reclamanta invocă trei motive întemeiate:

—

pe o încălcare a normelor de drept aplicabile solidarității întrucât Comisia ar fi considerat că sunt responsabile în mod solidar pentru aceeași încălcare două întreprinderi pe care Comisia nu ar fi putut, în mod individual și autonom, să le considere ca fiind în mod direct și formal responsabile de încălcare;

—

pe o încălcare a articolului 296 TFUE prin aceea că decizia atacată ar fi viciată:

—	de o motivare insuficientă în ceea ce privește existența unei afectări a comerțului între statele membre;

—	de o lipsă a motivării în ceea ce privește afirmația Comisiei potrivit căreia Alstom nu a răsturnat prezumția de responsabilitate a societății mamă pentru comportamentul filialei și nu a demonstrat autonomia filialei;

—	de o contradicție a motivelor în ceea ce privește răspunderea cumulată a întreprinderilor Alstom și Alstom T&D SA;

—

pe o încălcare a articolului 101 TFUE coroborat cu normele privind răspunderea societăților-mamă pentru încălcările comise de filialele acestora, întrucât Comisia s-ar fi întemeiat pe o jurisprudență care ar încălca dreptul Uniunii Europene și care ar trebui așadar să fie înlăturată pentru motivul că ar fi creat, în mod pretorian, un principiu de prezumție absolută, care nu este întemeiat pe autonomia sau pe comportamentul avut în cadrul pieței, ci pe legături economice, juridice și organizaționale, caracteristici generale inerente oricărui grup de societăți.

În susținerea cererii de anulare a deciziei Contabilului din 10 decembrie 2009, reclamanta invocă următoarele motive întemeiate pe:

—

lipsa de temei legal întrucât decizia de a respinge cererea de constituire a unei garanții pentru durata procedurii în anulare a Deciziei Comisiei din 7 octombrie 2009 nu ar fi întemeiată în drept nici pe Regulamentul financiar nr. 1605/2002 al Consiliului (1), nici pe Regulamentul de aplicare a acestuia nr. 2342/2002 al Comisiei, modificat prin Regulamentul nr. 1248/2006 (2);

—	pe o încălcare a principiului protecției încrederii legitime prin aceea că decizia Contabilului ar încălca speranțele întemeiate, născute din practica anterioară a Comisiei;

—

pe o încălcare a principiului egalității prin aceea că noul mod de abordare utilizat de Contabilul Comisiei, fără o măsură prealabilă de publicitate și fără măsuri tranzitorii, ar plasa Alstom într-o situație inegală față de debitorii amenzilor care ar fi putut constitui o garanție financiară înaintea acestei modificări a modului de abordare;

—	pe o încălcare a obligației de a corecta în mod public o eroare de interpretare în cazul în care Tribunalul s-ar pronunța în sensul că practica din trecut a Comisiei nu respecta reglementarea financiară aplicabilă.

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1248/2006 al Comisiei din 7 august 2006 de modificare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2342/2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 227, p. 3, Ediție specială, 01/vol. 6, p. 172)

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/41

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2009 — Toshiba/Comisia

(Cauza T-519/09)

2010/C 51/77

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Toshiba Corp. (reprezentanți: J. MacLennan, Solicitor, A. Schulz, J. Jourdan și P. Berghe, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei Europene referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE (articolul 101 TFUE) și a articolului 53 din Acordul privind SEE, în cazul COMP/39.129 — Transformatoare, în măsura în care o privește pe reclamantă;

—	anularea amenzii aplicate reclamantei;

—	cu titlu subsidiar, în cazul în care decizia atacată este menținută în totalitate sau în parte, reducerea amenzii aplicate reclamantei;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură;

—	dispunerea oricărei alte măsuri necesare în vederea executării hotărârii Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei din 7 octombrie 2009 (cazul COMP/39.129 — Transformatoare) în măsura în care Comisia a considerat că reclamanta este răspunzătoare pentru încălcarea articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE, prin participarea la împărțirea piețelor în temeiul unui Gentlemen’s Agreement încheiat între producătorii de transformatoare europeni și cei japonezi, în vederea respectării piețelor naționale respective și în vederea abținerii de a vinde pe aceste piețe. În subsidiar, reclamanta solicită reducerea amenzii care i-a fost aplicată.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

În primul rând, potrivit reclamantei, Comisia nu a dovedit corespunzător cerințelor legale existența unui Gentlemen’s Agreement și participarea reclamantei la acesta sau chiar a vreunei înțelegeri sau practici concertate între producătorii de transformatoare europeni și cei japonezi.

În al doilea rând, reclamanta invocă faptul că nu a fost demonstrată de către Comisie competența cu privire la pretinsul Gentlemen’s Agreement, chiar dacă existența sa ar fi dovedită, quod non. Reclamanta afirmă că, ținând seama de barierele foarte ridicate de acces, o astfel de înțelegere nu era capabilă să aibă un efect imediat și substanțial asupra concurenței din UE sau o influență asupra configurării schimburilor dintre statele membre.

În al treilea motiv prezentat cu titlu subsidiar, potrivit reclamantei, Comisia a săvârșit o eroare în decizia adoptată cu privire la durata încălcării și la participarea reclamantei la această încălcare. În opinia reclamantei, Comisia nu a dovedit că anumite reuniuni au avut vreun obiect sau vreun efect anticoncurențial și că prin participarea la acestea reclamanta ar fi încălcat dreptul european al concurenței.

Cu titlu mai subsidiar, reclamanta susține în al patrulea motiv, că, prin stabilirea cuantumului de bază al amenzii, Comisia a săvârșit o eroare de drept și de fapt. În primul rând, potrivit reclamantei, Comisia a săvârșit o eroare prin alegerea anului de referință pentru calcularea valorii vânzărilor reclamantei, îndepărtându-se astfel de la metodologia prevăzută de Orientările privind calcularea amenzilor. În plus, în opinia reclamantei, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin ignorarea barierelor foarte ridicate de acces la piața europeană și prin presupunerea că Toshiba ar fi putut obține pe piața SEE o cotă de piață egală cu cota sa pe piața mondială. De asemenea, potrivit reclamantei, Comisia a interpretat în mod greșit punctul 18 din Orientările privind calcularea amenzilor pentru a justifica estimarea valorii vânzărilor reclamantei pe piața SEE pe baza vânzărilor sale mondiale, în loc să examineze numai piețele afectate de pretinsa încălcare.

În consecință, reclamanta consideră că amenda care i-a fost aplicată este disproporționată.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/42

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2009 — Areva T&D/Comisia

(Cauza T-521/09)

2010/C 51/78

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Areva T&D (Paris, Franța) (reprezentanți: A. Schild și C. Simphal, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta se referă la Areva T&D SA; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta cerere, formulată de Areva T&D SAS are ca obiect anularea Deciziei Comisiei Europene C(2009) 7601 final din 7 octombrie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE) și a articolului 53 EEE — Cauza COMP/39.129 — Transformatori de putere.

Reclamanta invocă patru motive în susținerea acțiunii sale în anulare.

Primul motiv privește încălcarea obligației de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE. Reclamanta consideră că nu s-a motivat de către Comisie delegarea competenței sale de sancționare ca urmare a aplicării unei sancțiuni în solidar în privința Areva T&D SA, și nici adăugarea unei condiții suplimentare față de condițiile prevăzute de Comunicarea din 19 februarie 2002 pentru a putea beneficia de imunitate la amendă.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta critică Comisia pentru că a încălcat articolul 101 alineatul (1) TFUE și în special normele juridice privind imputabilitatea încălcărilor dreptului concurenței. În opinia reclamantei, Comisia nu putea imputa Areva T&D SA răspunderea pentru practicile anticoncurențiale anterioare cesionării Alstom T&D SA de către Alstom. Astfel, la momentul faptelor, Alstom T&D SA nu era o societate autonomă, ci o societate controlată de societatea-mamă a sa, Alstom. În consecință, Comisia ar fi trebuit să considere, în aplicarea principiilor referitoare la imputabilitatea încălcărilor în caz de cesiune a unei întreprinderi, că numai societate-mamă de la momentul faptelor în cauză, în speță Alstom, putea fi considerată răspunzătoare pentru practicile anticoncurențiale anterioare cesiunii. Reclamanta consideră în plus că prin reținerea răspunderii Areva T&D SA, Comisia a încălcat principiile generale de drept al securității juridice și al individualității și personalității pedepselor.

Prin cel de al treilea motiv, reclamanta consideră că Comisia a încălcat articolul 101 alineatul (1) TFUE și în special normele de drept aplicabile solidarității. Reclamanta susține că Comisia nu putea obliga Areva T&D SA și Alstom la plata amenzii în solidar în măsura în care acestea nu mai formau, la data deciziei, o unitate economică. În sfârșit, reclamanta consideră că prin aplicarea unei sancțiuni în solidar în privința Alstom și a Areva T&D SA, decizia Comisiei încalcă două principii generale din dreptul Uniunii, și anume principiul egalității de tratament și principiul securității juridice.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta impută Comisiei faptul că a încălcat articolul 101 alineatul (1) TFUE și în special normele impuse prin Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2002 privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cazurile referitoare la înțelegeri (1). Reclamanta susține de asemenea că prin refuzul de a acorda Areva T&D SA beneficiul imunității, Comisia a încălcat principiile generale de drept al încrederii legitime și al securității juridice.

(1) JO C 45, p. 3.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/43

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2009 — Gemmi Furs/OAPI — Lemmi-Fashion (GEMMI)

(Cauza T-522/09)

2010/C 51/79

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Gemmi Furs Oy (Loviisa, Finlanda) (reprezentant: J. Tanhuanpää, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Lemmi-Fashion Vertriebsgesellschaft mbH & Co. Bekleidungs KG (Fritzlar, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei din 21 octombrie 2009 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) emise în cauza R 1372/2008-4;

—	respingerea opoziției formulate de cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

—	înregistrarea mărcii comunitare în cauză „GEMMI” pentru toate produsele incluse în clasa 25, în conformitate cu cererea de înregistrare a mărcii comunitare depuse de reclamantă;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei, inclusiv a celor efectuate în procedura desfășurată în fața camerei de recurs și

—	obligarea celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei, inclusiv a celor efectuate în procedura desfășurată în fața camerei de recurs, în cazul în care aceasta va deveni parte în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca „GEMMI” pentru produse din clasele 18, 24 și 25.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca înregistrată în Germania „LEMMI” pentru produse din clasa 25; înregistrarea internațională a mărcii „LEMMI fashion” pentru produse din clasa 25; marca anterioară neînregistrată „LEMMI”, utilizată în comerț în Germania pentru îmbrăcăminte.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în totalitate.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată și respinge cererea de înregistrare a mărcii comunitare în cauză pentru produse din clasa 25.

Motivele invocate:

Încălcarea normei 19 alineatul (2) litera (a) punctele (i) și (ii) din Regulamentul nr. 2868/95 (1) al Comisiei, întrucât camera de recurs nu a studiat în mod corect și/sau suficient dovada existenței drepturilor anterioare; încălcarea normei 22 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95, întrucât camera de recurs nu a evaluat în mod corect și/sau suficient dovada utilizării prezentată; încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs, pe de o parte, nu a evaluat în mod corect asemănarea mărcilor în cauză și, pe de altă parte, nu a evaluat în mod corect nivelul de atenție al publicului relevant; încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs nu i-a dat reclamantei posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la dovezile prezentate pentru a demonstra existența unor drepturi anterioare; încălcarea principiului protecției încrederii legitime, a principiului egalității de tratament și a principiului legalității.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995 L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/44

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2009 — Smart Technologies ULC/OAPI (WIR MACHEN DAS BESONDERE EINFACH)

(Cauza T-523/09)

2010/C 51/80

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Smart Technologies ULC (Calgary, Canada) (reprezentant: M. Edenborough, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 29 septembrie 2009 în cauza R 554/2009-2;

—

în subsidiar, modificarea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 29 septembrie 2009 în cauza R 554/2009-2, pentru a declara că marca comunitară în cauză are suficient caracter distinctiv astfel încât față de înregistrarea sa nu poate fi invocată nicio obiecție în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „WIR MACHEN DAS BESONDERE EINFACH” pentru produse din clasa 9.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare a mărcii comunitare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară în măsura în care Camera de recurs a considerat în mod eronat că marca comunitară în cauză nu putea fi înregistrată ca urmare a pretinsei lipse a oricărui caracter distinctiv.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/44

Acțiune introdusă la 24 decembrie 2009 — Meredith/OAPI (BETTER HOMES AND GARDENS)

(Cauza T-524/09)

2010/C 51/81

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Meredith Corporation (Des Moines, Statele Unite) (reprezentanți: R. N. Furneaux și E. A. Hardcastle, Solicitors)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 23 septembrie 2009 în cauza R 517/2009-2, în măsura în care respinge cererea de înregistrare a mărcii comunitare în cauză pentru servicii din clasa 36 și în consecință admiterea cererii pentru aceste servicii;

—	admiterea cererii reclamantei, și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care acesta le contestă și respingerea cererii sale.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „BETTER HOMES AND GARDENS” pentru bunuri și servicii din clasele 16, 35 și 36.

Decizia examinatorului: respinge în parte cererea de înregistrare a mărcii comunitare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, în măsura în care, în mod eronat, camera de recurs nu a aplicat un criteriu corespunzător pentru a stabili dacă marca are sau nu caracter distinctiv în vederea diferențierii de bunurile și serviciile pentru care se solicită înregistrarea.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/45

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2009 — Hubei Xinyegang Steel/Consiliul

(Cauza T-528/09)

2010/C 51/82

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd (reprezentanți: F. Carlin, barrister, N. Niejahr, Q. Azau și A. MacGregor, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Regulamentului (CE) nr. 926/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile anumitor țevi și tuburi fără sudură, din fier sau oțel, originare din Republica Populară Chineză (1) în măsura în care instituie taxe antidumping la exporturile realizate de către reclamantă și percepe taxe provizorii instituite la aceste exporturi sau, în subsidiar, anularea regulamentului menționat, în măsura în care percepe taxele provizorii impuse reclamantei;

—	obligarea Consiliului la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamanta solicită anularea Regulamentului (CE) nr. 926/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile anumitor țevi și tuburi fără sudură, din fier sau oțel, originare din Republica Populară Chineză, în măsura în care o privește pe reclamantă.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă trei motive.

În primul rând, aceasta pretinde că, întrucât a identificat „produsele în cauză” prin definirea de categorii de produse prea simplificate, Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere a situației de fapt. În plus, potrivit susținerilor reclamantei, Comisia a realizat o comparație neadecvată cu produsele originare din SUA.

În al doilea rând, reclamanta invocă încălcarea de către Consiliu a articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază (2) prin eliminarea tratamentului individual al reclamantei prin regulamentul atacat, deși acest tratament i-a fost inițial acordat reclamantei de Comisie în cursul procedurii administrative anterioare publicării regulamentului provizoriu (3).

În al treilea rând, reclamanta susține încălcarea de către Consiliu a articolului 9 alineatul (4) și a articolului 10 alineatul (2) din regulamentul de bază, prin instituirea unei taxe definitive și prin decizia de a percepe definitiv taxa provizorie instituită la exporturile „produselor în cauză” realizate de reclamantă către UE, întrucât aceste decizii se întemeiază pe erori vădite de apreciere în ceea ce privește existența unei amenințări cu prejudiciu material.

(1) JO L 262, p. 19.

(2) Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223).

(3) Regulamentul (CE) nr. 289/2009 al Comisiei din 7 aprilie 2009 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile anumitor țevi și tuburi fără sudură, din fier sau oțel, originare din Republica Populară Chineză (JO L 94, p. 48).

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/45

Acțiune introdusă la 5 ianuarie 2010 — De Lucia/OAPI — Galbani (De Lucia La natura pratica del gusto)

(Cauza T-2/10)

2010/C 51/83

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Domenico De Lucia SpA (San Felice a Cancello, Italia) (reprezentant: S. Cutolo, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Egidio Galbani SpA (Melzo, Italia)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei din 15.10.2009 a Camerei întâi de recurs a OAPI în cauza R 37/2009-1.

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Reclamanta.

Marca comunitară vizată: Marcă figurativă care conține elementul verbal „De Lucia/La natura pratica del gusto” (cerere de înregistrare nr. 4 962 346), pentru produse din clasele 29, 30 și 31.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Egidio Galbani S.p.A.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: Marca verbală comunitară „LUCIA” (nr. 620 716), pentru produse din clasele 29 și 30; marca figurativă comunitară care conține elementul verbal „Galbani-Santa Lucia” (nr. 2 302 677), pentru produse din clasa 29; marca figurativă națională (înregistrare italiană nr. 67 470) și internațională (nr. 256 299) „LUCIA”, pentru produse din clasa 29; marca figurativă națională (înregistrare italiană nr. 597 377), internațională (nr. 601 651) și comunitară (nr. 70 185) „Santa Lucia”, pentru produse din clasele 29 și 30; marca verbală națională (înregistrare italiană nr. 131 028) și internațională (nr. 256 299) „Santa Lucia”, pentru produse din clasa 29, marca comunitară verbală „Santa Lucia” (nr. 70 128), pentru produse din clasele 29 și 30.

Decizia diviziei de opoziție: Admite în parte opoziția, în măsura în care privește anumite produse din clasa 31.

Decizia camerei de recurs: Admite recursul numai cu privire la „tutun” (clasa 31) și autorizează înregistrarea pentru acest produs.

Motivele invocate: Aplicarea greșită a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, precum și lipsa și/sau insuficiența motivării cu privire la cererea de aplicare a articolului 12 litera (a) din regulamentul menționat.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/46

Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2010 — Al Saadi/Comisia

(Cauza T-4/10)

2010/C 51/84

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Faraj Faraj Hassan Al Saadi (Leicester, Regatul Unit) (reprezentanți: J. Jones, barrister, Arani Muddassar, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantului

—	Anularea Regulamentului (CE) nr. 954/2009 al Comisiei din 13 octombrie 2009, în măsura în care îl privește pe reclamant;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul cererii sale, reclamantul solicită, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Regulamentului (CE) nr. 954/2009 al Comisiei din 13 octombrie 2009 (1) de modificare pentru a 114-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului (2) de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii, în temeiul căruia reclamantul a fost inclus pe lista persoanelor și a entităților ale căror fonduri și resurse financiare sunt înghețate.

Numele reclamantului a fost inițial inclus în Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului prin Regulamentul (CE) nr. 2049/2003 al Comisiei din 20 noiembrie 2003 (3), care a fost ulterior înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 46/2008 al Comisiei din 18 ianuarie 2008 (4). Prin Hotărârea din 3 decembrie 2003 pronunțată în cauzele conexate Hassan/Consiliul și Comisia (C-399/06 P) și Ayadi/Consiliul (C-403/06 P) (5), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a anulat Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 46/2008, în măsura în care îl privește pe reclamant.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul invocă următoarele motive:

În primul rând, reclamantul susține că regulamentul atacat încalcă dreptul său la apărare, inclusiv dreptul de a fi ascultat și dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă și că acesta nu remediază încălcarea acestor drepturi. Se arată că, în plus, Comisia nu a prezentat probe care să justifice înghețarea activelor reclamantului, împiedicându-l astfel să se apere cu privire la aceste probe.

Reclamantul consideră că, în al doilea rând, Comisia nu a oferit motive concludente pentru menținerea înghețării activelor reclamantului, cu încălcarea obligației ce îi revine potrivit articolului 296 TFUE.

În al treilea rând, reclamantul susține că, atunci când a decis să adopte regulamentul atacat, Comisia nu a efectuat o evaluare a tuturor faptelor și probelor relevante și, prin urmare, a comis o eroare vădită de apreciere. De asemenea, reclamantul pretinde că nu a fost niciodată implicat în vreo formă de activitate în legătură cu terorismul, astfel încât nu este necesară nicio formă de sancțiune financiară sau de măsură preventivă împotriva sa.

În al patrulea rând, reclamantul arată că restricțiile nelimitate cu privire la dreptul de proprietate al reclamantului impuse prin regulamentul atacat echivalează cu o ingerință disproporționată și inadmisibilă cu privire la dreptul reclamantului la respectarea proprietății, ingerință care nu se întemeiază pe probe concludente.

(1) Regulamentul (CE) nr. 954/2009 al Comisiei din 13 octombrie 2009 de modificare pentru a 114-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii (JO 2009 L 269, p. 20).

(2) Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului de interzicere a exportului anumitor mărfuri și servicii către Afganistan, de întărire a interdicției de zbor și de extindere a înghețării fondurilor și a altor resurse financiare în ceea ce-i privește pe talibanii din Afganistan (JO 2002 L 139, p. 9, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 189).

(3) Regulamentul (CE) nr. 2049/2003 al Comisiei din 20 noiembrie 2003 de efectuare a celei de-a douăzeci și cincea modificări a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului (JO 2003 L 303, p. 20, Ediție specială, 18/vol. 2, p. 114).

(4) Regulamentul (CE) nr. 46/2008 al Comisiei din 18 ianuarie 2008 de modificare pentru a 90-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii (JO 2008 L 16, p. 11).

(5) Hotărârea Curții din 3 decembrie 2009, Hassan/Consiliul și Comisia (C-399/06 P) și Ayadi/Consiliul (C-403/06 P), nepublicată încă în Repertoriu.

27.2.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 51/47

Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2010 — Sviluppo Globale/Comisia

(Cauza T-6/10)

2010/C 51/85

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Sviluppo Globale GEIE (Roma, Italia) (reprezentanți: F. Sciaudone, R. Sciaudone și A. Neri, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziilor din 10 noiembrie 2009 și din 26 noiembrie 2009;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată, pe de o parte, împotriva deciziei Comisiei din 10 noiembrie 2009 prin care Comisia a respins oferta depuse de consorțiul ITAK (în care reclamanta este membru și responsabilă să desfășoare toate activitățile de gestiune și de administrare a consorțiului însuși) în cadrul procedurii de cerere de ofertă EUROPEAID/127843/D/SER/KOS având ca obiect prestarea de servicii de asistență autorităților vamale și fiscale din Kosovo și, pe de altă parte, împotriva deciziei Comisiei din 26 noiembrie 2009 referitoare la cererea consorțiului ITAK de acces la documentele privind respectiva procedură de cerere de ofertă.

În susținerea cererii de anulare a deciziei din 10 noiembrie 2009, reclamanta invocă următoarele motive:

—	încălcarea obligației de motivare, în măsura în care Comisia nu a furnizat niciodată informații cu privire la caracteristicile și avantajele ofertei alese;

—

încălcarea obligațiilor care îi revin Comisiei în temeiul punctului 2.4.15 din „Ghidul practic al procedurilor contractuale în cadrul acțiunilor externe” al Comunităților Europene, precum și a obligației de diligență în acțiunea administrativă care revenea Comisiei. Se reține în această privință că pârâta nu a răspuns în fapt la criticile formulate potrivit modalităților prevăzute la punctul 2.4.15 din Ghidul practic;

—	o eroare vădită de apreciere a calităților ofertei tehnice prezentate de consorțiul ITAK, întrucât comisia de evaluare a considerat insuficientă și neadecvată din punct de vedere tehnic o ofertă prezentată de trei administrații (fiscale și vamale) din trei state membre ale Uniunii Europene;

—

o eroare vădită de apreciere a calităților ofertei tehnice declarate câștigătoare. Trebuie afirmat în această privință că, în fapt, comisia de evaluare a atribuit un punctaj extrem de ridicat ofertei prezentate de un consorțiu de experți informatici cu un team leader care în trecut a obținut aprecieri negative din partea Comisiei.

În susținerea cererii de anulare a deciziei din 26 noiembrie 2009, reclamanta invocă următoarele motive:

—	încălcarea articolului 7 din Regulamentul nr. 1049/2001 (1), întrucât Comisia nu a soluționat cu promptitudine cererea de acces, nu a trimis nicio confirmare de primire și a considerat că poate pur și simplu să ignore cererea;

—

încălcarea articolului 8 din Regulamentul nr. 1049/2001, în măsura în care Comisia nu a soluționat cu promptitudine cererea de confirmare prezentată de consorțiul ITAK, nu a trimis, nici în această împrejurare, nicio confirmare de primire și, în sfârșit, a considerat că poate să răspundă la cerere după expirarea termenului prevăzut pentru răspuns;

—	încălcarea principiilor generale privind accesul la documente prevăzut de Regulamentul nr. 1049/2001 și de jurisprudența aferentă. În special, Comisia nu a furnizat nici informații care fuseseră transmise anterior reclamantei;

—	în ultimul rând, reclamanta invocă încălcarea de către pârâtă a articolului 4 alineatele (2)(3) și (6) din Regulamentul nr. 1049/2001.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2010.051.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 51

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 53 27 februarie 2010

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2010/C 051/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 37, 13.2.2010	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2010/C 051/02	Cauza C-284/05: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Finlanda (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale)	2

2010/C 051/03	Cauza C-294/05: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Regatul Suediei (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Import de echipamente militare și de produse cu dublă utilizare civilă și militară cu scutire de taxe vamale)	3

2010/C 051/04	Cauza C-372/05: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale)	3

2010/C 051/05	Cauza C-387/05: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Italiană (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Import de material cu dublă utilizare civilă și militară cu scutire de taxe vamale)	4

2010/C 051/06	Cauza C-409/05: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Elenă (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale)	5

2010/C 051/07	Cauza C-461/05: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Regatul Danemarcei (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale)	5

2010/C 051/08	Cauza C-239/06: Hotărârea Curții (Marea cameră) din 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Italiană (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Import de echipamente militare cu scutire de taxe vamale)	6

2010/C 051/09	Cauza C-45/08: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 23 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van beroep te Brussel — Belgia) — Spector Photo Group NV, Chris Van Raemdonck/Commissie voor het Bank-, Financie- en Assurantiewezen (CBFA) (Directiva 2003/6 — Utilizări abuzive ale informațiilor privilegiate — Utilizarea de informații privilegiate — Sancțiuni — Condiții)	6

2010/C 051/10	Cauza C-227/08: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Audiencia Provincial de Salamanca — Spania) — Eva Martín Martín/EDP Editores SL (Directiva 85/577/CEE — Articolul 4 — Protecția consumatorilor — Contracte negociate în afara spațiilor comerciale — Drept de reziliere — Obligația comerciantului de informare — Nulitatea contractului — Măsuri adecvate)	7

2010/C 051/11	Cauza C-248/08: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Elenă [Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 — Articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (c), articolul 5 alineatul (2) litera (c), articolul 6 alineatul (2) litera (b), articolele 10-15, 17, 18 și 26 — Subproduse de origine animală — Deșeuri — Îngropare fără tratare prealabilă — Lipsa unor controale oficiale — Instalații care asigură securitatea și gestionarea subproduselor de origine animală — Exploatare — Lipsa unei aprobări — Incinerarea materialelor cu riscuri specificate — Lipsa unor procedee corespunzătoare]	8

2010/C 051/12	Cauza C-305/08: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 23 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Consorzio Nazionale Interuniversitario per le Scienze del Mare (CoNISMa)/Regione Marche [Contracte de achiziții publice de servicii — Directiva 2004/18 — Noțiunile executant de lucrări, furnizor și prestator de servicii — Noțiunea operator economic — Universități și institute de cercetare — Consorțiu (consorzio) constituit din universități și din autorități publice — Obiectiv statutar principal nelucrativ — Admiterea la participarea la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice]	8

2010/C 051/13	Cauza C-376/08: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 23 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia — Italia) — Serrantoni Srl, Consorzio stabile edili scrl/Comune di Milano [Contracte de achiziții publice de lucrări — Directiva 2004/18/CE — Articolele 43 CE și 49 CE — Principiul egalității de tratament — Grupuri de întreprinderi — Interdicția de a participa la aceeași procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice, în mod concurent, a unui consorzio stabile (grup stabil) și a unei societăți făcând parte din acesta]	9

2010/C 051/14	Cauzele conexate C-410/08 și C-412/08: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Baden Württemberg — Germania) — Swiss Caps AG/Hauptzollamt Singen (Tariful vamal comun — Nomenclatură combinată — Clasificare tarifară — Pozițiile 1515, 1517, 2106 și 3004 — Capsule de gelatină — Uleiuri de pește, de germeni de grâu și de cernușcă — Noțiunea de ambalaj)	9

2010/C 051/15	Cauza C-455/08: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 23 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Irlanda (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE — Contracte de achiziții publice de bunuri și de lucrări — Procedură privind calea de atac împotriva unei decizii de atribuire a unui contract de achiziții — Garanția unei căi de atac eficiente — Termen minim care trebuie respectat între notificarea deciziei de atribuire a contractului de achiziții ofertanților eliminați și semnarea acestui contract de achiziții)	10

2010/C 051/16	Cauza C-505/08: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 17 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 2005/36/CE — Recunoașterea calificărilor profesionale — Netranspunere în termenul prevăzut)	11

2010/C 051/17	Cauza C-586/08: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 17 decembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Italia) — Angelo Rubino/Ministero dell’Università e della Ricerca (Directiva 2005/36/CE — Recunoașterea diplomelor — Noțiunea profesie reglementată — Selectare a unui număr predefinit de persoane pe baza unei evaluări comparative, care conferă un titlu având o validitate limitată în timp — Aptitudine științifică națională — Cadru didactic universitar)	11

2010/C 051/18	Cauza C-120/09: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 1999/31/CE — Depozite de deșeuri — Noțiunile depozitare subterană, gaz generat de depozitul de deșeuri și eluat — Obligația de a determina nivelurile de declanșare începând de la care se poate considera că depozitul de deșeuri are efecte adverse semnificative asupra calității apelor subterane — Netranspunerea în termenul prevăzut în ceea ce privește Regiunea Valonă)	12

2010/C 051/19	Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 9 noiembrie 2009 (cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Italia) — Roche SpA (C-450/07), Federazione nazionale unitaria dei Titolari di Farmacia italiani (Federfarma) (C 451/07)/Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA), Ministero della Salute (cauzele conexate C-450/07 și C-451/07) [Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Directiva 89/105/CEE — Transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman — Articolul 4 — Blocare a prețurilor — Reducere a prețurilor]	12

2010/C 051/20	Cauza C-281/08 P: Ordonanța Curții din 24 noiembrie 2009 — Landtag Schleswig-Holstein/Comisia Comunităților Europene (Recurs — Acțiune în anulare — Acces la documente — Capacitatea unui parlament regional de a sta în justiție)	13

2010/C 051/21	Cauza C-353/08: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 9 noiembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Italia) — A. Menarini — Industrie Farmaceutiche Riunite Srl, FIRMA Srl, Laboratori Guidotti SpA, Menarini International Operations Luxembourg SA, Istituto Lusofarmaco d'Italia SpA, Malesi Istituto Farmacobiologico SpA/Ministero della Salute, Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA) [Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Directiva 89/105/CEE — Transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman — Articolul 4 alineatul (1) — Blocarea prețurilor — Reducerea prețurilor]	13

2010/C 051/22	Cauza C-553/08 P: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 2 decembrie 2009 — Powerserv Personalservice GmbH, fostă Manpower Personalservice GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) [Recurs — Marcă comunitară — Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și articolul 51 alineatele (1) și (2) — Cerere de declarare a nulității — Recurs incident — Marca comunitară verbală MANPOWER — Motive absolute de refuz — Caracter descriptiv — Caracter distinctiv dobândit prin utilizare]	14

2010/C 051/23	Cauzele conexate C-561/08 P și C-4/09 P: Ordonanța Curții din 23 octombrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Gerasimos Potamianos (C-561/08 P), Gerasimos Potamianos/Comisia Comunităților Europene (C-4/09 P) (Recurs — Funcție publică — Agent temporar — Nereînnoirea unui contract cu durată determinată — Act cauzator de prejudiciu)	15

2010/C 051/24	Cauza C-85/09 P: Ordonanța Curții din 29 octombrie 2009 — Portela — Comércio de artigos ortopédicos e hospitalares, Lda/Comisia Comunităților Europene (Recurs — Răspundere extracontractuală — Cerere de reparare a prejudiciului suferit ca urmare a diferite omisiuni ale Comisiei în aplicarea Directivei 93/42/CEE — Lipsa unei legături de cauzalitate între omisiunile invocate și prejudiciul suferit de recurentă în cadrul comercializării de termometre numerice defectuoase — Recurs vădit nefondat)	15

2010/C 051/25	Cauza C-143/09: Ordonanța Curții din 17 septembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Fővárosi Bíróság — Republica Ungară) — Pannon GSM Távközlési Rt./Nemzeti Hírközlési Hatóság Tanácsa [Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Aderare la Uniunea Europeană — Directiva 2002/22/CE — Aplicare în timp — Competența Curții]	16

2010/C 051/26	Cauza C-198/09: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 9 noiembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Italia) — IFB Stroder Srl/Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA) [Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Directiva 89/105/CEE — Transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman — Articolul 4 — Blocarea prețurilor — Reducerea prețurilor]	16

2010/C 051/27	Cauza C-333/09: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 27 noiembrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil de prud’hommes de Caen — Franța) — Sophie Noël/SCP Brouard Daude, lichidator în cadrul lichidării judiciare a Pronuptia Boutiques Province SA, Centre de Gestion et d’Étude AGS IDF EST (Trimitere preliminară — Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale — Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice — Principiul egalității de tratament — Licențiere din motive economice — Lipsa unei legături cu dreptul comunitar — Necompetență vădită a Curții)	17

2010/C 051/28	Cauza C-443/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Ordinario di Cosenza (Italia) la 13 noiembrie 2009 — C.C.I.A.A. di Cosenza/Grillo Star srl Fallimento	18

2010/C 051/29	Cauza C-504/09 P: Recurs introdus la 4 decembrie 2009 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 23 septembrie 2009 în cauza T-183/07, Polonia/Comisia	18

2010/C 051/30	Cauza C-517/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Collège d'autorisation et de contrôle du Conseil supérieur de l'audiovisuel (Belgia) la 11 decembrie 2009 — RTL Belgium SA (fostă TVI SA)	19

2010/C 051/31	Cauza C-522/09: Acțiune introdusă la data de 15 decembrie 2009 — Comisia Europeană/România	20

2010/C 051/32	Cauza C-525/09: Acțiune introdusă la 17 decembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză	21

2010/C 051/33	Cauza C-526/09: Acțiune introdusă la 17 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Portugheză	21

2010/C 051/34	Cauza C-529/09: Acțiune introdusă la 18 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei	21

2010/C 051/35	Cauza C-531/09: Acțiune introdusă la 18 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Portugheză	22

2010/C 051/36	Cauza C-532/09 P: Recurs introdus la 18 decembrie 2009 de Vladimir Ivanov împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 30 septembrie 2009 în cauza T-166/08, Ivanov/Comisia	22

2010/C 051/37	Cauza C-533/09: Acțiune introdusă la 18 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Portugheză	23

2010/C 051/38	Cauza C-538/09: Acțiune introdusă la 21 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei	23

2010/C 051/39	Cauza C-539/09: Acțiune introdusă la 21 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania	24

2010/C 051/40	Cauza C-540/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Regeringsrätten (Suedia) la 21 decembrie 2009 — Skandinaviska Enskilda Banken AB Momsgrupp/Skatteverket	24

2010/C 051/41	Cauza C-544/09 P: Recurs introdus la 22 decembrie 2009 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 6 octombrie 2009 în cauza T-21/06, Republica Federală Germania/Comisia Comunităților Europene	25

2010/C 051/42	Cauza C-553/09 P: Recurs introdus la 23 decembrie 2009 de BCS SpA împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) pronunțate la 28 octombrie 2009 în cauza T-137/08 — BCS SpA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)	26

2010/C 051/43	Cauza C-40/10: Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2010 — Comisia Europeană/Consiliul Uniunii Europene	27

2010/C 051/44	Cauza C-466/08: Ordonanța președintelui Curții din 17 noiembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cipru	27

2010/C 051/45	Cauza C-544/08: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 4 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Cehă	27

2010/C 051/46	Cauza C-548/08: Ordonanța președintelui Curții (Camera a opta) din 12 noiembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei	28

2010/C 051/47	Cauza C-15/09: Ordonanța președintelui Curții (Camera a cincea) din 26 noiembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cehă	28

2010/C 051/48	Cauza C-42/09: Ordonanța președintelui Curții din 2 decembrie 2009 — Comisia europeană/Republica Italiană	28

2010/C 051/49	Cauza C-171/09: Ordonanța președintelui Curții (Camera a opta) din 2 decembrie 2009 — Comisia Europeană/Republica Franceză	28

2010/C 051/50	Cauza C-183/09: Ordonanța președintelui Curții din 30 noiembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă	28

2010/C 051/51	Cauza C-184/09: Ordonanța președintelui Curții din 20 noiembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei	28

2010/C 051/52	Cauza C-192/09: Ordonanța președintelui Curții din 11 noiembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Țărilor de Jos	28

2010/C 051/53	Cauza C-206/09: Ordonanța președintelui Curții din 18 noiembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană	29

2010/C 051/54	Cauza C-207/09: Ordonanța președintelui Curții din 7 decembrie 2009 — Comisia europeană/Republica Slovacă	29

2010/C 051/55	Cauza C-220/09: Ordonanța președintelui Curții din 12 noiembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Malta	29

2010/C 051/56	Cauza C-252/09: Ordonanța președintelui Curții din 19 noiembrie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză	29

	Tribunalul
2010/C 051/57	Cauzele conexate T-355/04 și T-446/04: Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2010 — Co-Frutta/Comisia [Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Documente referitoare la piața comunitară a importurilor de banane — Respingere implicită a cererii de acces urmată de o respingere expresă a acesteia — Acțiune în anulare — Admisibilitate — Excepție privind protecția intereselor comerciale ale unui terț — Respectarea termenelor — Acord prealabil al statului membru — Obligația de motivare]	30

2010/C 051/58	Cauza T-252/07, 271/07 și 272/07: Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2010 — Sungro și alții/Consiliul și Comisia [Răspundere extracontractuală — Politica agricolă comună — Modificare a schemei de sprijin comunitar pentru bumbac — Titlul IV capitolul 10a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, introdus prin articolul 1 punctul 20 din Regulamentul (CE) nr. 864/2004 — Anularea dispozițiilor în cauză printr-o hotărâre a Curții — Legătură de cauzalitate]	30

2010/C 051/59	Cauza T-460/07: Hotărârea Tribunalului din 20 ianuarie 2010 — Nokia/OAPI — Medion (LIFE BLOG) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de marcă comunitară verbală LIFE BLOG — Marca națională verbală anterioară LIFE — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] — Refuz parțial al înregistrării]	31

2010/C 051/60	Cauza T-355/08: Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2010 — De Fays/Comisia (Recurs — Recurs incident — Funcție publică — Funcționari — Concedii — Concediu medical — Absență nemotivată constatată ca urmare a unui control medical — Scădere din durata concediului anual — Pierderea beneficiului remunerării)	31

2010/C 051/61	Cauza T-254/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 22 decembrie 2009 — Associazione Giùlemanidallajuve/Comisia (Pretinse încălcări ale articolelor 81 CE și 82 CE — Plângere — Acțiune în constatarea abținerii de a acționa — Luare de poziție a Comisiei prin care se pune capăt abținerii de a acționa — Nepronunțarea asupra fondului)	32

2010/C 051/62	Cauza T-71/09: Ordonanța Tribunalului din 5 ianuarie 2010 — Química Atlântica/Comisia [Acțiune în constatarea abținerii de a acționa — Precizare a poziției — Acțiune în despăgubiri — Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului — Inadmisibilitate]	32

2010/C 051/63	Cauza T-95/09 R II: Ordonanța președintelui Tribunalului din 15 ianuarie 2010 — United Phosphorus/Comisia (Măsuri provizorii — Directiva 91/414/CEE — Decizie privind neincluderea napropamidului în anexa I la Directiva 91/414 — Prelungirea unei măsuri de suspendare a executării)	32

2010/C 051/64	Cauza T-446/09 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 8 ianuarie 2010 — Escola Superior Agrária de Coimbra/Comisia (Măsuri provizorii — Programul Life — Rambursarea unei părți din sumele plătite — Ordin de recuperare — Notă de debit — Cerere de suspendare a executării — Prejudiciu financiar — Circumstanțe excepționale — Lipsa urgenței)	33

2010/C 051/65	Cauza T-464/09: Acțiune introdusă la 20 noiembrie 2009 — Comisia Europeană/New Acoustic Music Association și Anna Hildur Hildibrandsdottir	33

2010/C 051/66	Cauza T-486/09: Acțiune introdusă la 4 decembrie 2009 — Republica Polonă/Comisia Europeană	34

2010/C 051/67	Cauza T-498/09 P: Recurs introdus la 9 decembrie 2009 de Petrus Kerstens împotriva Hotărârii pronunțate la 29 septembrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-102/07, Kerstens/Comisia	35

2010/C 051/68	Cauza T-502/09: Acțiune introdusă la 11 decembrie 2009 — Inovis/OAPI — Sonaecom (INOVIS)	35

2010/C 051/69	Cauza T-503/09: Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Cybergun/OAPI — Umarex Sportwaffen (AK 47)	36

2010/C 051/70	Cauza T-505/09: Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Carlyle/OAPI — Mascha & Regner Consulting (CAFE CARLYLE)	36

2010/C 051/71	Cauza T-506/09: Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Carlyle/OAPI — Mascha & Regner Consulting (THE CARLYLE)	37

2010/C 051/72	Cauza T-513/09: Acțiune introdusă la 22 decembrie 2009 — Baena Grupo/OAPI — Neuman și Galdeano del Sel (desene sau modele industriale)	37

2010/C 051/73	Cauza T-514/09: Acțiune introdusă la 31 decembrie 2009 — De Post NV/Comisia	38

2010/C 051/74	Cauza T-515/09 P: Recurs introdus la 21 decembrie 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 7 octombrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-3/08, Marcuccio/Comisia	39

2010/C 051/75	Cauza T-516/09 P: Recurs introdus la 21 decembrie 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 7 octombrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-122/07, Marcuccio/Comisia	40

2010/C 051/76	Cauza T-517/09: Acțiune introdusă la 21 decembrie 2009 — Alstom/Comisia	40

2010/C 051/77	Cauza T-519/09: Acțiune introdusă la 23 decembrie 2009 — Toshiba/Comisia	41

2010/C 051/78	Cauza T-521/09: Acțiune introdusă la 21 decembrie 2009 — Areva T&D/Comisia	42

2010/C 051/79	Cauza T-522/09: Acțiune introdusă la 21 decembrie 2009 — Gemmi Furs/OAPI — Lemmi-Fashion (GEMMI)	43

2010/C 051/80	Cauza T-523/09: Acțiune introdusă la 23 decembrie 2009 — Smart Technologies ULC/OAPI (WIR MACHEN DAS BESONDERE EINFACH)	44

2010/C 051/81	Cauza T-524/09: Acțiune introdusă la 24 decembrie 2009 — Meredith/OAPI (BETTER HOMES AND GARDENS)	44

2010/C 051/82	Cauza T-528/09: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2009 — Hubei Xinyegang Steel/Consiliul	45

2010/C 051/83	Cauza T-2/10: Acțiune introdusă la 5 ianuarie 2010 — De Lucia/OAPI — Galbani (De Lucia La natura pratica del gusto)	45

2010/C 051/84	Cauza T-4/10: Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2010 — Al Saadi/Comisia	46

2010/C 051/85	Cauza T-6/10: Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2010 — Sviluppo Globale/Comisia	47

2010/C 051/86	Cauza T-219/09: Ordonanța Tribunalului din 18 decembrie 2009 — Balfe și alții/Parlamentul European	48

2010/C 051/87	Cauza T-245/09: Ordonanța Tribunalului din 5 ianuarie 2010 — Shell Hellas/Comisia	48

2010/C 051/88	Cauza T-251/09: Ordonanța Tribunalului din 5 ianuarie 2010 — Société des Pétroles Shell/Comisia	48

2010/C 051/89	Cauza T-438/09: Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2009 — Serifo/Comisia și Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură	48