23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/1

---

Impactul turismului în regiunile de coastă — aspecte ale dezvoltării regionale

P6_TA(2008)0597

Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2008 referitoare la impactul turismului în regiunile de coastă: aspecte legate de dezvoltarea regională (2008/2132(INI))

(2010/C 45 E/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională (1),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) (2),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 de înființare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (3),

—	având în vedere regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (4),

—	având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (5),

—	având în vedere Decizia nr.1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (6),

—	având în vedere poziția sa din 23 octombrie 2008 cu privire la Poziția comună a Consiliului privind adoptarea unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind tarifele de aeroport (7),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2000 intitulată „Managementul integrat al zonelor de coastă: o strategie pentru Europa” (COM(2000)0547,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2007 intitulată „Agenda pentru un turism european durabil și competitiv” (COM(2007)0621),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 17 martie 2006 intitulată „O nouă politică a UE în domeniul turismului: consolidarea parteneriatului pentru turism în Europa” (COM(2006)0134), precum și Rezoluția Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 (8) referitoare la acest subiect,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2007 intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană” (COM(2007)0575), precum și Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2008 (9), referitoare la acest subiect,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 23 ianuarie 2008„De două ori 20 până în 2020. Șansa oferită Europei de schimbările climatice” (COM(2008)0030),

—	având în vedere Cartea verde din 7 iunie 2006 intitulată „Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune: o viziune europeană privind oceanele și mările” (COM(2006)0275),

—	având în vedere concluziile președinției Consiliului European din 14 decembrie 2007,

—	având în vedere declarația comună tripartită din 20 mai 2008, a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei prin care se instituie „Ziua maritimă europeană”, care urmează a fi sărbătorită la 20 mai în fiecare an,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru transport și turism (A6-0442/2008),

A.	întrucât pe teritoriul UE există șase macrozone de coastă, și anume: zona Atlanticului, a Mării Baltice, a Mării Negre, a Mării Mediterane, a Mării Nordului și regiunile ultraperiferice, fiecare având resurse teritoriale și concepte diferite în materie de turism;

B.	întrucât un procent semnificativ al populației europene este repartizată de-a lungul a 89 000 km de litoral european;

C.	întrucât se acceptă definiția „zonelor de coastă” folosită în contextul politicii maritime a UE, conform căreia acestea sunt zone sau regiuni aflate pe o distanță de 50 km în linie dreaptă de la țărm;

D.	întrucât regiunile de coastă au o mare importanță pentru Uniunea Europeană deoarece în interiorul acestora se concentrează un procentaj important de activități economice;

E.	având în vedere definiția gestiunii integrate a zonelor de coastă și rolul jucat de turism în realizarea acestui obiectiv;

F.	întrucât de pe urma dezvoltării armonioase a regiunilor de coastă beneficiază nu doar persoanele care își au reședința în zonele de coastă, ci toate persoanele care locuiesc în UE;

G.

întrucât turismul, fiind în general principala activitate în aceste regiuni și având contribuții pozitive la dezvoltarea socială și economică în ceea ce privește creșterea PIB și a gradului de ocupare a forței de muncă, poate avea și efecte negative asupra teritoriului, din cauza caracterului sezonier al activității și a utilizării muncii necalificate, a lipsei integrării între coastă și interiorul continentului, a slabei diversificări economice sau a degradării patrimoniului natural și cultural;

H.	întrucât în diferitele programe operaționale pentru perioada 2007-2013 nu se menționează nicăieri în mod specific zonele de coastă, ceea ce conduce la o insuficiență de date socio-economice și financiare comparabile și fiabile referitoare la turismul litoral;

I.

întrucât, în absența unor date comparative fiabile referitoare la turismul litoral, este posibil ca puterea economică a acestui sector să fie subestimată, ceea ce duce la o subevaluare a importanței din punct de vedere economic a conservării mediului marin și la o situație în care investițiile nu sunt optimizate pentru realizarea acestui obiectiv;

J.	întrucât, în absența informațiilor referitoare la fondurile UE investite în zonele de coastă, este dificil să se cuantifice incidența reală a Fondurilor structurale asupra turismului litoral;

K.	întrucât turismul se află la intersecția mai multor politici ale UE, care influențează în mod considerabil capacitatea acestuia de a contribui la coeziunea socială și teritorială;

L.	întrucât, din punct de vedere calitativ, fondurile structurale pot contribui la dezvoltarea regiunilor de coastă prin revitalizarea economiilor locale, stimularea investițiilor private și promovarea unui turism durabil;

M.	întrucât incidența acestora este vizibilă în cea mai mare măsură în zone precum micile insule ale regiunilor ultraperiferice sau în zonele de coastă în care turismul reprezintă principala activitate economică;

N.	întrucât regiunile de coastă sunt puternic influențate de poziția lor geografică și necesită o strategie structurată care să țină seama de caracteristicile lor specifice, de principiul subsidiarității și de nevoia de coerență între sectoare în cadrul procesului decizional;

O.

întrucât, în plus, regiunile de coastă sunt adeseori regiuni îndepărtate, cum ar fi insulele mici, regiunile ultraperiferice sau zonele de coastă dependente într-o mare măsură de turism și cu un grad scăzut de accesibilitate în afara sezonului, în care, pentru a stimula coeziunea teritorială, va trebui să se îmbunătățească infrastructurile, să se dezvolte legături regulate între coastă și interior și, prin intermediul strategiilor de marketing teritorial și al dezvoltării economice integrate, care generează investiții, să se promoveze menținerea activității economice în afara sezonului turistic;

P.	întrucât, deși se confruntă cu probleme similare, zonele de coastă nu dispun de instrumente specifice care să le permită să beneficieze de o abordare structurată și de o mai bună comunicare între principalii actori, care, de cele mai multe ori, lucrează în mod separat și izolat;

Q.	întrucât soluții integrate la problemele reale pot fi găsite și puse în aplicare, la nivel local și regional, de către autoritățile publice în cooperare cu sectorul privat și ținând seama atât de interesele de mediu, cât și de cele ale comunității;

R.	întrucât elaborarea de instrumente politice specifice va contribui la strategii de dezvoltare mai integrate și durabile, sporind competitivitatea economică prin conservarea resurselor naturale și culturale, prin satisfacerea nevoilor sociale și prin promovarea unor modele de turism responsabil;

S.

întrucât astfel de instrumente ar putea îmbunătăți calitatea pieței muncii în aceste zone și ar putea reduce caracterul sezonier al anumitor activități, prin conjugarea unor diferite forme de turism și a altor activități maritime sau litorale, ceea ce ar permite concilierea ofertei cu exigențele și așteptările înalte ale turismului modern și crearea de locuri de muncă calificate;

T.

întrucât obiectivul cooperării teritoriale stabilit la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1080/2006, poate avea o contribuție reală la prioritățile menționate mai sus, prin finanțarea proiectelor de cooperare și dezvoltarea unor rețele de parteneriat între actorii din sector și zonele de coastă, subliniind, în acest context, faptul că este important să se utilizeze Gruparea europeană de cooperare teritorială, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1082/2006, ca instrument de favorizare a creării unor cooperări stabile în domeniul dezvoltării durabile a regiunilor de coastă, cooperări la care să participe parteneri locali și sociali,

1.   subliniază faptul că turismul este un factor esențial pentru dezvoltarea socială și economică a zonelor de coastă ale UE și este strâns legat de obiectivele Strategiei de la Lisabona; de asemenea, subliniază faptul că obiectivele Strategiei de la Göteborg ar trebui avute în vedere într-un mod mai riguros în cadrul activităților turismului litoral;

2.   încurajează statele membre să elaboreze strategii specifice și să integreze planuri la nivel național și regional pentru a contrabalansa caracterul sezonier al turismului în regiunile de coastă și pentru a asigura o ocupare mai stabilă a forței de muncă și o mai bună calitate a vieții pentru comunitățile locale; subliniază, în acest context, importanța extinderii activităților sezoniere tradiționale în activități desfășurate pe întreaga durată a anului printr-o diversificare a produselor turistice și utilizarea unor forme de turism alternativ (de exemplu turismul de afaceri, cultural, medical, sportiv, agricol și turismul legat de mare); constată că diversificarea produselor și serviciilor va contribui la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă, precum și la reducerea efectelor ecologice, economice și sociale negative;

3.   subliniază necesitatea garantării drepturilor lucrătorilor din acest sector prin promovarea unor locuri de muncă de calitate și a unor acțiuni de calificare profesională, ceea ce implică, printre altele, o formare profesională adaptată, utilizarea mai extinsă a contractelor pe termen lung și un nivel de remunerare salarială echitabil și demn, precum și îmbunătățirea condițiilor de muncă;

4.   solicită elaborarea unei abordări integrate a turismului litoral în contextul politicii maritime și al politicilor din domeniile coeziunii, pescuitului, mediului, transporturilor, energiei, protecției sociale și sănătății ale UE, astfel încât să se creeze sinergii și să se evite acțiunile inconsecvente; recomandă Comisiei să ia în considerare dezvoltarea durabilă a turismului litoral în cadrul unei astfel de abordări integrate, în special în contextul politicii maritime a UE, ca un obiectiv strategic al programului său de lucru pentru 2010-2015, precum și în contextul evaluării intermediare a cadrului financiar pentru 2007-2013;

5.   invită statele membre să asigure participarea deplină a autorităților regionale și locale responsabile de turism și dezvoltare regională din zonele de coastă, precum și a partenerilor economici, sociali și din domeniul protecției mediului, la toate structurile permanente înființate în contextul acestor politici și la programele de cooperare transfrontalieră care se desfășoară și în respectivele regiuni;

6.   subliniază legătura fundamentală care există între calitatea infrastructurilor și prosperitatea unei regiuni turistice și, prin urmare, solicită autorităților competente să elaboreze planuri de optimizare a infrastructurilor locale, atât în interesul turiștilor, cât și al localnicilor; în acest sens, recomandă călduros ca statele membre cu ieșire la mare să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că noile proiecte menite să amelioreze infrastructurile, inclusiv rafinăriile de petrol și alte instalații, sunt construite întotdeauna prin utilizarea celor mai moderne tehnologii, pentru a asigura reducerea utilizării energiei și a emisiilor de carbon și sporirea eficienței energetice prin utilizarea surselor de energie regenerabile;

7.   încurajează Comisia, statele membre și regiunile să promoveze mijloace de mobilitate durabile la nivelul transportului public local, precum și piste pentru cicliști și căi pietonale, în special în regiunile de coastă transfrontaliere, și să sprijine, în acest scop, schimburile de bune practici;

8.   recomandă Comisiei să adopte o abordare globală și uniformă a turismului litoral atât în cadrul coeziunii teritoriale, cât și în cel al strategiei sale pentru o politică maritimă integrată, în special în cazul insulelor, al statelor membre insulare, al regiunilor ultraperiferice și al celorlalte zone de coastă, având în vedere în special gradul ridicat de dependență al acestor zone față de turism;

9.   încurajează puternic Comisia Europeană și statele membre să includă turismul litoral pe lista priorităților stabilite în orientările strategice pentru următoarea perioadă de programare a fondurilor structurale, precum și în cadrul politicilor regiunilor de coastă ale UE și să elaboreze o strategie inovatoare capabilă să integreze oferta turismului litoral;

10.   salută, prin urmare, participarea regiunilor de coastă la programele și proiectele INTERREG IV B și C, destinate cooperării transnaționale și interregionale în domeniul turismului și le invită să utilizeze efectiv inițiativele și instrumentele comunitare existente pentru regiunile de coastă (cum ar fi Strategiile pentru Marea Mediterană și pentru Marea Baltică și Sinergia pentru Marea Neagră); recomandă călduros Comisiei să ia în considerare, într-o mai mare măsură, regiunile de coastă în cadrul noilor programe INTERREG pentru următoarea perioadă de programare;

11.   ia act de opinia Comitetului Regiunilor cu privire la instituirea unui fond european pentru zonele de coastă și invită Comisia să analizeze, în contextul următorului cadru financiar, modalitățile pentru o mai bună coordonare a tuturor instrumentelor financiare viitoare care se vor aplica măsurilor luate în regiunile de coastă;

12.   recomandă dezvoltarea unui pilon al cunoașterii, ca parte a dezvoltării integrate a zonelor de coastă, prin crearea unei rețele europene sectoriale sub egida Institutului European de Inovare și Tehnologie instituit prin Regulamentul (CE) nr. 294/2008 și a celui de-al șaptelea program-cadru prevăzut în Decizia nr. 1982/2006/CE;

13.   recomandă statelor membre cu deschidere la mare să aplice această abordare integrată la nivel de program, atunci când selectează și pun în practică proiecte care privesc litoralul, adoptând metoda intersectorialității și promovând, în special, crearea unor parteneriate de tip public-privat pentru a reduce presiunea asupra autorităților locale vizate;

14.   salută prioritățile stabilite de Comisie în materie de turism litoral și maritim în Agenda pentru un turism european competitiv și durabil, menționată anterior; sugerează includerea pe portalul, recent creat, al destinațiilor turistice din Europa a unor informații specifice privind destinațiile și rețelele litorale, în special cele mai puțin cunoscute și difuzate, pentru a le promova dincolo de frontierele UE, incluzând, de asemenea, nivelurile regionale și locale;

15.   în acest sens, invită Comisia să adopte turismul litoral și turismul acvatic ca domeniu de excelență pentru 2010 în cadrul proiectului său pilot „Destinații europene de excelență”;

16.   deplânge faptul că actuala lipsă de transparență în ceea ce privește cheltuielile UE în zonele de coastă face imposibilă cuantificarea nivelului investițiilor sau analizarea impactului inițiativelor care beneficiază de sprijin în regiunile respective; salută, în acest context, Cartea verde privind dispozițiile prevăzute de viitoarea politica maritimă referitoare la crearea unei baze de date pentru regiunile maritime, care va include informații privind beneficiarii tuturor fondurilor comunitare (inclusiv ai fondurilor structurale) și invită Comisia să realizeze acest demers în cel mai scurt timp; subliniază importanța acestei inițiative pentru asigurarea transparenței în acest domeniu; invită Comisia să activeze instrumentele adecvate pentru ca aceste informații să devină disponibile în scopul analizei și al statisticilor și îndeamnă statele membre să își îndeplinească obligațiile privind publicarea beneficiarilor finali, oferind astfel o imagine globală a proiectelor existente;

17.   invită Comisia, statele membre și regiunile să elaboreze împreună un catalog complet, care să fie disponibil pe internet, al proiectelor finanțate din zonele litorale, dând astfel posibilitatea regiunilor să învețe din experiența celorlalți și permițând mediului academic, comunităților din regiunile de coastă și altor părți interesate să identifice, să aducă la cunoștința publicului și să maximizeze transferul de bune practici către comunitățile locale; recomandă în acest sens crearea unui forum în cadrul căruia părțile interesate să poată intra în contact și să-și împărtășească bunele practici și a unui grup de lucru format din reprezentanți ai statelor membre pentru elaborarea de planuri de acțiune privind turismul litoral și promovarea schimbului de experiențe la nivel instituțional;

18.   invită Comisia să utilizeze acest catalog de pe internet pentru a arăta cetățenilor care sunt avantajele pe care le oferă UE regiunilor de coastă, legitimând astfel finanțările UE și proiectând o imagine pozitivă a UE;

19.   invită Comisia să se asigure că elaborarea continuă de către Eurostat a unei baze de date socioeconomice pentru regiunile de coastă ale UE include date fiabile, omogene și actualizate despre turism, acestea fiind fundamentale pentru facilitarea procesului decizional în sectorul public și pentru a permite realizarea de comparații între regiuni sau între sectoare; recomandă statelor membre cu deschidere la mare să acționeze urgent pentru a pune în aplicare registrul satelit pentru turism pe teritoriul lor;

20.   subliniază faptul că există o strânsă legătură între mediul înconjurător și turismul litoral; subliniază faptul că politicile de dezvoltare a turismului ar trebui să includă măsuri practice, în conformitate cu orientările generale în materie de protecție și gestiune a mediului; salută, prin urmare, consacrarea „dezvoltării durabile” în articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 (privind fondurile structurale în perioada 2007-2013) ca unul dintre principiile esențiale de utilizat la punerea în aplicare a tuturor intervențiilor structurale, a cărui aplicare trebuie verificată în mod corespunzător prin activități de monitorizare adecvate; recomandă introducerea unei dispoziții similare în regulamentele referitoare la următoarea perioadă de programare; subliniază faptul că acest lucru poate contribui în mod semnificativ la promovarea ecoturismului;

21.   reamintește faptul că regiunile de coastă resimt în mod special efectele schimbărilor climatice, precum și ale creșterii nivelului mărilor, eroziunii litoralului și creșterii frecvenței și violenței furtunilor; solicită insistent, prin urmare, elaborarea de către regiunile de coastă a unor planuri de prevenire a riscurilor legate de schimbările climatice;

22.   subliniază efectele schimbărilor climatice asupra turismului litoral; îndeamnă, prin urmare, Comisia, pe de o parte, să integreze în mod logic obiectivele comunitare de reducere a emisiilor de CO2 în politica de transport și de turism și, pe de altă parte, să încurajeze măsurile destinate protejării turismului litoral durabil împotriva efectelor schimbărilor climatice;

23.   subliniază, în acest context, importanța evaluării potențialului turismului de a contribui la protecția și conservarea mediului; constată faptul că turismul ar putea reprezenta un mijloc simplu de sensibilizare la valorile de protecție a mediului, prin intermediul unei acțiuni comune a autorităților naționale și regionale, pe de o parte, și a operatorilor turistici și a gestionarilor de hoteluri și restaurante, pe de altă parte; consideră, prin urmare, că aceste eforturi ar trebui direcționate în favoarea regiunilor de coastă, având în vedere profilul cu precădere turistic al acestora;

24.   subliniază necesitatea ca, în cadrul dezvoltării turismului, să se asigure în permanență protecția caracteristicilor istorice și a patrimoniului arheologic și să se conserve tradițiile și, în general, moștenirea culturală, prin promovarea implicării active a comunităților locale;

25.   solicită acordarea de stimulente pentru promovarea dezvoltării durabile, astfel încât să se poată conserva patrimoniul cultural și natural, precum și structurile sociale ale regiunilor de coastă;

26.   invită Comisia să se asigure că executarea activă și în conformitate cu directiva-cadru privind Strategia pentru mediul marin reprezintă o condiție pentru a primi finanțare din partea UE pentru proiecte legate de litoral care au impact asupra mării;

27.   solicită Comisiei să utilizeze toate instrumentele de evaluare adecvate pentru a controla punerea în aplicare a acestui principiu în zonele de coastă pe parcursul întregii perioade de programare în curs, precum și repartizarea responsabilităților între diferitele niveluri de decizie;

28.   subliniază faptul că presiunea asupra zonelor de coastă creată de intervențiile excesive la nivelul infrastructurilor este în detrimentul dezvoltării și atractivității turismului litoral, în timp ce aceste aspecte ar putea fi promovate prin servicii turistice de mare calitate, esențiale pentru competitivitatea regiunilor de coastă și pentru promovarea locurilor de muncă și a calificărilor de bună calitate; invită regiunile de coastă să încurajeze investițiile alternative, cum ar fi investițiile în serviciile bazate pe tehnologiile informației și comunicațiilor, în potențialul produselor locale tradiționale și în formarea de bună calitate pentru lucrătorii din sectorul turismului; solicită, de asemenea, elaborarea unor programe de formare pentru a se crea o rezervă de lucrători calificați, capabili să facă față complexității și diversității sporite a nevoilor sectorului turismului;

29.   solicită statelor membre să dezvolte politici adecvate de urbanism și amenajare a spațiului, compatibile cu peisajul de coastă;

30.   subliniază faptul că principalul avantaj comparativ al produsului turistic al UE îl reprezintă nivelul de calitatea ridicat al acestuia; invită statele membre, dar și autoritățile regionale și locale să pună în valoare și să îmbunătățească și mai mult calitatea serviciilor lor turistice, în special din punct de vedere al siguranței oferite, al infrastructurilor, care trebuie să fie complete și moderne, al responsabilității sociale a întreprinderilor implicate și al activităților economice, care trebuie să respecte mediul;

31.   invită Comisia să includă în politica sa pentru clustere maritime serviciile și sectoarele de producție relevante pentru turismul litoral, permițând astfel o interacțiune benefică între cei care utilizează marea ca pe o resursă pentru creșterea competitivității, a durabilității și a contribuției la dezvoltarea economică a zonelor de coastă; consideră, în continuare, că îngrijirile medicale, bunăstarea, infrastructura educațională, tehnologică și sportivă ar trebui incluse, în calitate de servicii legate de litoral, în cadrul clusterelor maritime, ca elemente cheie pentru dezvoltarea zonelor de coastă;

32.   subliniază importanța accesibilității pentru dezvoltarea regiunilor de coastă; prin urmare, solicită Comisiei și autorităților naționale și regionale care au competențe asupra litoralului să creeze modalități prin care să asigure mijloace optime de acces pe cale terestră, aeriană sau maritimă; își reiterează apelul către factorii de decizie menționați anterior, având în vedere poluarea des întâlnită în multe regiuni și orașe portuare, de a spori stimulentele pentru aprovizionarea navelor din porturi pe cale terestră; invită statele membre să analizeze posibilitatea unor măsuri, cum ar fi reducerea tarifelor de aeroport, respectând întotdeauna procedura stabilită în poziția sa din 23 octombrie 2008, menționată anterior, pentru a mări atractivitatea și pentru a promova competitivitatea zonelor de coastă; în același sens, subliniază necesitatea unei respectări mai atente a normelor privind siguranța aviatică și a aeroporturilor, inclusiv îndepărtarea depozitelor de carburant din preajma aeroporturilor, dacă este necesar;

33.   invită statele membre și autoritățile regionale să promoveze actualizarea instalațiilor porturilor și aeroporturilor din regiunile de coastă și insulare pentru a face față necesităților turismului, ținând seama în mod corespunzător de posibilitățile existente în materie de mediu și de respectare a esteticii și a mediului natural;

34.   subliniază faptul că coeziunea teritorială este o noțiune orizontală la nivelul întregii UE, care poate consolida legăturile dintre litoral și interiorul continentului, prin influența reciprocă și complementaritatea existentă între zonele de coastă și cele din interior (de exemplu, conectând activitățile legate de litoral cu turismul rural și urban, ameliorând gradul de accesibilitate extrasezonieră pentru turism și îmbunătățind profilul produselor locale și încurajând diversificarea acestora); indică faptul că în Cartea verde, citată anterior, privind o viitoare politică maritimă se menționează în mod explicit regiunile insulare, recunoscându-se faptul că acestea se confruntă cu provocări speciale în materie de dezvoltare create de dezavantajele lor naturale permanente; subliniază faptul că regiunile de coastă, în general, se confruntă cu probleme similare și invită Comisia să țină seama de nevoia de a asigura legătura dintre turismul litoral și gestionarea integrată a zonelor de coastă și amenajarea teritoriului în cazul mărilor în aplicarea în viitor a coeziunii teritoriale;

35.   îndeamnă, de asemenea, autoritățile regionale și locale din zonele de coastă să încurajeze elaborarea unor planuri integrate de marketing teritorial împreună cu partenerii lor, în contextul relațiilor de vecinătate atât pe mare cât și pe uscat, să promoveze echitatea la dezvoltarea turismului și în cadrul călătoriilor în vederea sporirii competitivității în sectorul turismului, fără a aduce atingere competitivității globale;

36.   încurajează regiunile litorale să participe la proiecte de cooperare interregională, cum ar fi, de exemplu, cele din cadrul temei IV din inițiativa „Regiunile și schimbarea economică”, cu obiectivul de a crea noi rețele tematice de turism litoral și de a le consolida pe cele existente, precum și de a asigura schimbul de cunoștințe și de bune practici;

37.   recomandă autorităților publice naționale, regionale și locale competente să promoveze proiecte strategice pentru turismul litoral în cadrul programelor lor de cooperare, acordând asistență tehnică pentru pregătirea proiectelor, disponibilizând o cantitate adecvată de fonduri pentru finanțarea acestor acțiuni, acordând prioritate utilizării fondurilor structurale pentru a dezvolta în regiunile de coastă un turism durabil și care să respecte mediul, atât în domeniul convergenței și competitivității, cât și în domeniul ocupării forței de muncă; consideră că, în acest context, o atenție specială ar trebui acordată operațiunii care vizează dezvoltarea comunicațiilor și a tehnologiei informației;

38.   invită Comisia să organizeze cel puțin un eveniment specific, în cursul anului următor, de preferință la 20 mai, Ziua maritimă europeană, care să se concentreze pe turismul litoral, pentru a se facilita comunicarea și a se încuraja contactele între parteneri și schimbul de bune practici, de exemplu în ceea ce privește punerea în aplicare a modelului integrat de management al calității al UE; în acest context, încurajează toți actorii să-și prezinte proiectele finanțate din fonduri comunitare legate direct sau indirect de turismul litoral;

39.   consideră că promovarea turismului nautic, prin stimularea activităților economice legate de acest sector, poate contribui la crearea unor obiceiuri durabile și a unei conștiințe active din punct de vedere ecologic în rândul cetățenilor Uniunii; prin urmare, invită statele membre să încurajeze investițiile realizate în acest scop în zonele lor de coastă;

40.   invită, de asemenea, Comisia, să elaboreze un ghid practic al finanțărilor UE în domeniul turismului litoral, pentru a oferi orientare părților interesate în faza de căutare de fonduri;

41.   recunoaște contribuția majoră adusă de creșterea turismului de croazieră la dezvoltarea comunităților din zonele de coastă, dacă se găsește un echilibru între riscuri și avantaje și între costurile fixe ale investițiilor terestre și flexibilitatea necesară operatorilor de croazieră și dacă aspectele legate de mediu sunt luate în considerare în mod corespunzător;

42.   invită Comisia să sprijine comunitățile din zonele de coastă care doresc să adopte cele mai bune practici și să maximizeze valoarea adăugată pe care o aduce, în special, turismul de croazieră și, în general, turismul litoral;

43.   invită regiunile litorale să înființeze și să sprijine agenții de dezvoltare regionale sau locale, care ar contribui la crearea de rețele de specialiști, instituții, experți și administrații în cadrul aceleiași zone, precum și între state membre, și ar oferi consultare și informații potențialilor beneficiari atât din sectorul public, cât și din sectorul privat;

44.   recomandă statelor membre cu deschidere la mare să aibă în vedere, în contextul postfinanțării, durabilitatea proiectelor de cooperare, nu numai din punct de vedere financiar, ci și din punctul de vedere al continuității cooperării dintre parteneri și al interconectării cu serviciile locale relevante;

45.   recomandă statelor membre cu ieșire la mare să asigure un grad ridicat de vizibilitate pentru proiectele selectate și să simplifice procedurile de acces la finanțare, pentru a atrage finanțare privată pentru turismul litoral și pentru a facilita realizarea unor parteneriate între autoritățile publice și actorii din sectorul privat, în special IMM-urile; recomandă promovarea avantajelor recreative ale turismului maritim și litoral în contextul asigurării unei flore și faune sănătoase (promovarea ecoturismului, a pescuitului turistic, a observării balenelor); consideră că aceste obiective ar putea fi concretizate în contextul Zilei maritime europene, sărbătorită la 20 mai;

46.   invită organizațiile de protecție a mediului, sectoarele economice care au legătură cu mediul marin, organizațiile culturale, comunitatea științifică, entitățile societății civile și populația locală să ia parte la toate etapele proiectelor, inclusiv la activitățile de monitorizare, pentru a asigura durabilitatea pe termen lung a acestora;

47.   în final, invită Comisia să evalueze periodic măsura în care dezvoltarea regională a zonelor de coastă este influențată de finanțările comunitare, în vederea propagării bunelor practici și a sprijinirii rețelelor de parteneriat care leagă diferiții actori, prin intermediul unui centru de monitorizare pentru turismul litoral durabil;

48.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Comitetului Regiunilor.

---

(1)  JO L 210, 31.7.2006, p. 1.

(2)  JO L 210, 31.7.2006, p. 19.

(3)  JO L 97, 9.4.2008, p. 1.

(4)  JO L 210, 31.7.2006, p. 25.

(5)  JO L 164, 25.6.2008, p. 19.

(6)  JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

(7)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0517.

(8)  JO C 297 E, 20.11.2008, p. 184.

(9)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0213.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/9

---

Competențe mediatice într-o lume digitală

P6_TA(2008)0598

Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2008 referitoare la competența mediatică în lumea digitală (2008/2129(INI))

(2010/C 45 E/02)

Parlamentul European,

—	având în vedere Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale din 2005,

—

având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (1), și îndeosebi considerentul 37 din Directiva 2007/65/CE și articolul 26 din Directiva 89/552/CEE),

—	având în vedere Decizia nr. 854/2005/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de instituire a unui program comunitar multianual de promovare a utilizării, în condiții de mai mare siguranță, a Internetului și a noilor tehnologii on-line (2),

—	având în vedere Decizia nr.1718/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a unui program de sprijin pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007) (3),

—	având în vedere Recomandarea 2006/952/CE Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și a demnității umane, precum și dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii audiovizuale și de informare on-line (4),

—	având în vedere Recomandarea 2006/962/CE Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele cheie pentru învățarea de-a lungul vieții (5),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2007, intitulată „O abordare europeană a competenței mediatice în mediul digital”(COM(2007)0833),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Pluralismul mediatic în statele membre ale Uniunii Europene” (SEC(2007)0032),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iunie 2005, intitulată „i2010 — O societate informațională europeană pentru creștere și ocuparea forței de muncă” (COM(2005)0229),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 noiembrie 2002 privind concentrarea mass-media (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 6 septembrie 2005 privind aplicarea articolelor 4 și 5 din Directiva 89/552/CEE („Televiziunea fără frontiere”), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE, pentru perioada 2001-2002 (7),

—	având în vedere rezoluția din 27 aprilie 2006 privind trecerea de la radiodifuziunea analogică la cea digitală: o oportunitate pentru politica europeană a audiovizualului și diversitatea culturală (8),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 22 mai 2008 privind competențele interculturale (9) și privind abordarea europeană privind competența mediatică în mediul digital (10),

—	având în vedere Declarația UNESCO de la Grünwald, din 1982, privind educația în domeniul mass-media,

—	având în vedere Agenda UNESCO de la Paris, din 2007 — „Douăsprezece recomandări pentru educația în domeniul mass-media”,

—	având în vedere Recomandarea REC(2006)12 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre privind pregătirea copiilor pentru noul mediu al informației și comunicațiilor,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A6-0461/2008),

A.

întrucât mass-media influențează mediul politic și viața socială de zi cu zi; întrucât un grad ridicat de concentrare a mass-mediei poate periclita pluralismul în acest domeniu și întrucât competența mediatică constituie, prin urmare, un element central pentru cultura politică și participarea activă a cetățenilor Uniunii;

B.

întrucât toate tipurile de mass-media audiovizuale sau în formă imprimată, clasice și digitale, se combină și are loc o convergență a diferitelor forme de mass-media din punct de vedere tehnic și al conținutului și întrucât, datorită tehnologiilor inovatoare, noile mass-media au o răspândire tot mai mare în toate domeniile, implicând un rol tot mai activ din partea utilizatorilor de mass-media, iar comunitățile sociale, blogurile și jocurile video reprezintă și acestea mijloace de comunicare;

C.

întrucât internetul reprezintă prima și principala sursă de informare pentru utilizatorii de mass-media tineri, întrucât abilitățile acestora privind utilizarea internetului sunt adaptate nevoilor lor specifice, fără a exista o ordine din punct de vedere sistematic, și întrucât adulții, pe de altă parte, se informează în primul rând prin intermediul radioului, al televiziunii, al ziarelor și al revistelor; întrucât competența mediatică trebuie, prin urmare, să corespundă, în actualul peisaj mediatic, atât provocărilor lansate de noile mass-media, având în vedere în special posibilitățile de interacționare și participare creativă aferente acestora, cât și cunoștințelor presupuse de mass-media tradiționale, ce reprezintă în continuare principala sursă de informații pentru cetățeni;

D.	întrucât noile tehnologii de comunicare pot sufoca utilizatorul neavizat cu o avalanșă de informații nediferențiate în funcție de relevanță, excesul cantitativ putând constitui o problemă la fel de mare ca lipsa informației;

E.	întrucât o bună formare în utilizarea tehnologiei informației și a acelor mass-media care respectă drepturile și libertățile individuale îmbunătățește în mod semnificativ calificarea profesională individuală și contribuie, pe plan social, la realizarea obiectivelor de la Lisabona;

F.

întrucât accesul pe scară largă la tehnologii de comunicare dă oricui posibilitatea de a transmite astfel informații și de a le difuza în toată lumea, fiecare cetățean fiind astfel un potențial jurnalist, competențele în domeniul mass-media devenind astfel necesare nu doar pentru înțelegerea informației, ci și pentru capacitatea de a produce și a distribui conținut media și întrucât cunoștințele informatice nu determină în mod automat competențe mediatice sporite;

G.

întrucât, pe fundalul dezvoltării rețelelor de telecomunicații și al progresului înregistrat de tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), se constată diferențe mari între statele membre, dar și între regiuni, în special zonele îndepărtate și cele rurale, ceea ce ascunde pericolul unei adânciri continue a decalajului digital în cadrul Uniunii Europene;

H.

întrucât școlile au un rol esențial în formarea aptitudinilor de comunicare și de discernământ ale oamenilor, întrucât există mari disparități în ceea ce privește educația în domeniul mass-media și gradul de integrare și utilizare a TIC în sistemul educațional între statele membre și diferitele regiuni și întrucât educația în domeniul mass-media poate să fie efectuată în primul rând de către cadre didactice care au o educație și o formare corespunzătoare în acest domeniu;

I.

întrucât educația în domeniul mass-media are un rol esențial în atingerea unui nivel înalt de competență mediatică, o parte importantă a educației politice, care sprijină oamenii să își consolideze comportamentul de cetățeni activi și să conștientizeze mai mult drepturile și obligațiile pe care le au; întrucât, în plus, cetățenii bine informați și maturi din punct de vedere politic, constituie fundamentul unei societăți pluraliste și întrucât, prin crearea de conținuturi și produse mass-media proprii, se dobândesc capacități care permit o înțelegere mai profundă a principiilor și valorilor conținuturilor mass-media produse de profesioniști;

J.	întrucât activitatea pedagogică privind mass-media este mai puțin răspândită în rândul persoanelor în vârstă decât în rândul tinerilor și întrucât acestea manifestă adeseori anumite temeri sau inhibiții față de noile tipuri de mass-media;

K.	întrucât amenințările la adresa securității datelor personale sunt din ce în ce mai subtile și mai numeroase, acestea prezentând un grad ridicat de risc pentru utilizatorii neavizați;

L.	întrucât competența mediatică reprezintă o calificare indispensabilă în societatea informatică și a comunicațiilor;

M.

întrucât mass-media creează oportunități privind comunicarea la nivel mondial și deschiderea către lume, în calitatea acestora de piloni ai societăților democratice și mediatori ai cunoașterii și informațiilor, și întrucât noile mijloace de comunicare în masă digitale oferă posibilitatea de a participa și de a fi creativ, facilitând astfel o îmbunătățire a participării cetățenilor la procesele politice;

N.	întrucât datele disponibile în acest moment nu sunt suficiente pentru a avea o imagine exactă a nivelului de competență mediatică în cadrul Uniunii Europene;

O.	întrucât importanța decisivă a competenței mediatice a fost evidențiată și de către UNESCO, spre exemplu în Declarația de la Grünwald referitoare la educația în domeniul mass-media (1982) și în Agenda de la Paris — douăsprezece recomandări pentru educația în domeniul mass-media (2007),

Elemente esențiale

1.   salută comunicarea Comisiei mai sus-menționată privind o abordare europeană a competenței mediatice în mediul digital, constată însă necesitatea unei ameliorări a formulării unui concept european de promovare a competenței mediatice, îndeosebi în ceea ce privește includerea mass-media clasice și importanța educației privind mass-media;

2.   salută Concluziile Consiliului din 22 mai 2008; așteaptă ca statele membre să se pronunțe în mod explicit în favoarea promovării competenței mediatice și propune consolidarea comitetului de contact compus din reprezentanți ai statelor membre și menționat în Directiva 89/552/CEE, prin participarea unor experți în educație;

3.   îndeamnă Comisia să adopte o recomandare și să dezvolte un plan de acțiune privind competența mediatică, precum și să organizeze, în cursul anului 2009, o întâlnire a comitetului de contact privind serviciile mass-media audiovizuale cu obiectivul de a realiza schimburi de informații și de a colabora cât mai eficient în mod regulat;

4.   solicită autorităților responsabile cu reglementarea mijloacelor de comunicare audiovizuale și electronice să coopereze la diferite niveluri pentru îmbunătățirea competenței mediatice, recunoaște nevoia specială de dezvoltare la nivel național atât a unor coduri de conduită, cât și a unor inițiative comune de reglementare și subliniază că este necesar ca toate părțile interesate să fie implicate în promovarea studierii sistematice și a analizei regulate a diverselor fațete și dimensiuni ale competenței mediatice;

5.   recomandă Comisiei să recurgă la grupul de experți în domeniul competenței mediatice (Media Literacy Expert Group) în contextul dezbaterii aspectelor referitoare la educație și recomandă ca grupul de experți să mărească regularitatea reuniunilor și să se consulte periodic cu reprezentanții tuturor statelor membre;

6.   constată că o contribuție activă la promovarea competenței mediatice poate fi asigurată, pe lângă factorii decizionali, jurnaliști, organismele de radio și televiziune și companiile din domeniul mass-media, în primul rând de către micile organisme locale, cum ar fi bibliotecile, centrele de formare a adulților, centrele culturale și mass-media, cele de dezvoltare și perfecționare profesională, precum și acele mass-media destinate cetățenilor (de exemplu, canalele publice);

7.   solicită Comisiei, cu privire la articolul 26 din Directiva 89/552/CEE, să conceapă indicatori ai competenței mediatice în vederea unei promovări pe termen lung a acesteia în Uniunea Europeană;

8.   constată că competența mediatică înseamnă a poseda capacitatea de a utiliza în mod autonom diversele mass-media, de a înțelege diferitele aspecte și conținuturi ale mass-media și de a le valorifica în mod critic, de a le comunica în contexte de mare diversitate, precum și de a crea și de a difuza conținuturi mediatice; constată, de asemenea, faptul că, în contextul nenumăratelor surse disponibile, este esențială capacitatea de a filtra și a extrage în mod structurat informațiile provenite din fluxul de date și imagini pus la dispoziție de noile mass-media;

9.   subliniază faptul că educația în domeniul mass-media reprezintă un element cheie al politicii de informare a consumatorului, al abordării în cunoștință de cauză a chestiunilor legate de dreptul de proprietate intelectuală, al participării democratice active a cetățenilor și al promovării dialogului intercultural;

10.   încurajează Comisia să intensifice politica sa de promovare a competenței mediatice în cooperare cu toate organismele Uniunii, precum și cu autoritățile locale și regionale și să consolideze cooperarea cu UNESCO și cu Consiliul Europei;

Grupuri-țintă și obiective

11.   subliniază că activitățile de educație în domeniul mass-media trebuie să includă toți cetățenii — copii, tineri, adulți, persoane în vârstă și persoane cu handicap;

12.   subliniază că dezvoltarea competenței mediatice începe în cercul familial, prin îndrumări cu privire la modul în care se aleg serviciile din domeniul mass-media, evidențiind importanța educației în domeniul mass-media destinată părinților, care joacă un rol determinant în formarea deprinderilor copiilor legate de utilizarea mass-media, și continuă în cadrul școlar și pe parcursul învățării de-a lungul vieții și este consolidată prin activitatea autorităților naționale, guvernamentale, și de reglementare și prin munca depusă de actorii și instituțiile din domeniul mass-media;

13.   consideră că obiectivele educației în domeniul mass-media sunt utilizarea competentă și creativă a mass-media și a conținutului acestora, analiza critică a produselor mass-media, înțelegerea funcționării industriei mediatice și producerea autonomă de conținut mass-media;

14.   recomandă ca educația în domeniul mass- media să includă aspectele legate de importanța respectării drepturilor de proprietate intelectuală, în special în ceea ce privește internetul, de securitatea datelor și de dreptul la autonomie privind activitatea de informare; subliniază necesitatea ca noii utilizatori cu competențe mediatice să fie conștienți de potențialele riscuri la adresa securității informaționale, a securității datelor personale sau de riscurile legate de actele de violență cibernetică;

15.   observă faptul că publicitatea reprezintă o componentă importantă a serviciilor prestate de mass-media în prezent; subliniază faptul că competența mediatică ar trebui să furnizeze și criterii de evaluare a instrumentelor și practicilor utilizate în cadrul publicității;

Asigurarea accesului la tehnologiile informației și comunicațiilor

16.   invită factorii de decizie europeni să reducă decalajul digital dintre statele membre și dintre zonele urbane și rurale, prin dezvoltarea unei infrastructuri informaționale și de comunicații și, îndeosebi, prin instalarea de conexiuni în bandă largă în regiunile mai puțin dezvoltate;

17.   constată faptul că printre serviciile publice de interes general se numără și instalarea de conexiuni în bandă largă, ce ar trebui să se caracterizeze printr-o ofertă generoasă și de înaltă calitate, precum și prin prețuri accesibile și solicită ca fiecare cetățean să aibă posibilitatea de a utiliza o conexiune cu bandă largă la costuri reduse;

Educația privind mass-media în școli și ca parte componentă a perfecționării cadrelor didactice

18.   subliniază că educația în domeniul mass-media ar trebui să facă parte din educația formală, la care au acces toți copiii și că ar trebui să fie parte integrantă din programa școlară la toate etapele din învățământ;

19.   solicită includerea competenței mediatice, ca a noua competență-cheie, în cadrul european de referință privind învățarea de-a lungul vieții din Recomandarea 2006/962/CE;

20.   recomandă ca educația în domeniul mass-media să fie orientată, pe cât posibil, asupra aspectelor practice și să fie corelată cu materiile economice, politice, literare, sociale, artistice și informatico-tehnice și sugerează că soluția o reprezintă crearea unei materii specifice denumite „educația în domeniul mass-media”, precum și o abordare interdisciplinară, combinată cu proiecte extrașcolare;

21.   recomandă instituțiilor de învățământ, ca mijloc de formare practică a competențelor mediatice, să încurajeze realizarea de producții media (tipărite, audiovizuale și în formatul noilor mass-media), în care să fie implicați atât elevii, cât și cadrele didactice;

22.   solicită Comisiei ca, la elaborarea anunțată a indicatorilor competenței mediatice, să includă atât calitatea cursurilor școlare, precum și formarea cadrelor didactice în domeniu;

23.   constată că, pe lângă aspectele pedagogice și de formare a conștiinței politice, un rol decisiv îl joacă și dotarea cu noile tehnologii și accesul la acestea și subliniază necesitatea îmbunătățirii substanțiale a infrastructurii școlare pentru a facilita astfel accesul tuturor elevilor la computere, internet, precum și la o educație corespunzătoare;

24.   subliniază că educația în domeniul mass-media are o importanță deosebită în școlile speciale, întrucât, în cazul a numeroase tipuri de handicap, mass-media au un rol deosebit în surmontarea problemelor de comunicare;

25.   recomandă integrarea de module obligatorii de pedagogie privind mass-media în instruirea cadrelor didactice la toate treptele de formare pentru a realiza o educație intensivă; solicită, prin urmare, autorităților naționale competente să sensibilizeze toate cadrele didactice cu privire la utilizarea mijloacelor de educare audiovizuale și la problemele aferente educației în domeniul mass-media;

26.   subliniază necesitatea schimbului periodic de informații, de cele mai bune practici și, în domeniul educației, de metode pedagogice între statele membre;

27.   solicită Comisiei să dedice o parte a programului ce urmează să continue programul MEDIA 2007 promovării competenței mediatice, deoarece, în forma sa actuală, programul are o contribuție modestă la promovarea competenței mediatice; sprijină, de asemenea, eforturile Comisiei privind elaborarea unui nou program denumit „Media Mundus” în vederea consolidării cooperării internaționale în domeniul audiovizual; solicită integrarea mai semnificativă a competenței mediatice în alte programe de sprijin din UE, îndeosebi în programele „Lifelong Learning”, „eTwinning”, „Safer Internet”, precum și în Fondul Social European;

Educația privind mass-media a persoanelor mai în vârstă

28.   subliniază că educația în domeniul mass-media adresată persoanelor mai în vârstă trebuie să fie oferită în locurile unde se găsesc acestea, de exemplu în cadrul asociațiilor, al căminelor de bătrâni și de îngrijire a acestora, în cadrul grupurilor de petrecere a timpului liber și de hobby, la sediul organizațiilor sau cercurilor de persoane în vârstă;

29.   constată că rețelele digitale oferă îndeosebi persoanelor în vârstă posibilitatea de a participa la viața cotidiană prin intermediul comunicării și de a-și conserva autonomia un timp cât mai lung;

30.   reamintește faptul că, în cazul educației în domeniul mass-media destinate persoanelor în vârstă, trebuie luate în considerare experiențele și concepțiile de viață ale acestora, precum și felul în care acestea se raportează la mass-media;

*

* *

31.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

(1)  JO L 332, 18.12.2007, p. 27.

(2)  JO L 149, 11.6.2005, p. 1.

(3)  JO L 327, 24.11.2006, p. 12.

(4)  JO L 378, 27.12.2006, p. 72.

(5)  JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(6)  JO C 25 E, 29.1.2004, p. 205.

(7)  JO C 193 E, 17.8.2006, p. 117.

(8)  JO C 296 E, 6.12.2006, p. 120.

(9)  JO C 141, 7.6.2008, p. 14.

(10)  JO C 140, 6.6.2008, p. 8.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/15

---

Cerințele de capital (plan de punere în aplicare)

P6_TA(2008)0607

Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2008 referitoare la proiectul de directivă a Comisiei de modificare a unor anexe la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește normele tehnice referitoare la administrarea riscurilor

(2010/C 45 E/03)

Parlamentul European,

—	având în vedere Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare) (1), în special articolul 150 alineatul (1),

—	având în vedere proiectul de directivă a Comisiei de modificare a unor anexe la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește normele tehnice referitoare la administrarea riscurilor;

—

având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește băncile afiliate instituțiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, dispozițiile de supraveghere și gestionarea crizelor, prezentată de Comisie la 1 octombrie 2008 (COM(2008)0602) [propunerea de revizuire a directivei privind cerințele de capital (CRD)],

—	având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating al creditelor, prezentată de Comisie la 12 noiembrie 2008 (COM(2008)0704) [propunerea de regulament privind agențiile de rating al creditelor (CRA)],

—	având în vedere articolul 5a alineatul(3) litera (b) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (2),

—	având în vedere articolul 81 alineatul (2) și articolul 4 litera (b) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât Comisia și-a prezentat propunerea de revizuire a CRD;

B.

întrucât Comisia a prezentat, de asemenea, un proiect de directivă de modificare a unor anexe la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește normele tehnice referitoare la administrarea riscurilor, care include dispoziții privind divulgarea informațiilor de către instituțiile externe de evaluare a creditului (ECAI);

C.	întrucât Comisia și-a prezentat ulterior propunerea de regulament CRA;

D.	întrucât cerințele privind divulgarea informațiilor și transparența care se impun ECAI și CRA ar trebui să fie abordate în mod coerent și consecvent;

E.	întrucât cerințele privind divulgarea informațiilor impuse ECAI de către Comisie depășesc o adaptare tehnică și întrucât acestea necesită o examinare adecvată de către Parlament și ar trebui abordate în conformitate cu procedura de codecizie;

F.

întrucât coerența și consecvența sus-menționate, precum și examinarea adecvată de către Parlament fac necesară abordarea dispozițiilor privind divulgarea informațiilor de către ECAI în conformitate cu procedura de codecizie, fie în cadrul unei propuneri de revizuire a CRD, fie în cadrul unei propuneri de regulament privind CRA;

G.	întrucât Parlamentul sprijină restul modificărilor tehnice,

1.   se opune adoptării proiectului de directivă a Comisiei de modificare a unor anexe la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește normele tehnice referitoare la administrarea riscurilor;

2.   consideră că acest proiect de directivă a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Directiva 2006/48/CE;

3.   invită Comisia să retragă proiectul de măsură și să prezinte comitetului un alt proiect;

4.   propune ca proiectul de directivă să fie modificat după cum urmează:

TEXTUL PROPUS DE COMISIE	MODIFICAREA
Modificarea 1 Proiect de directivă — act de modificare Articolul 1 — punctul 3 Directiva 2006/48/CE Anexa VI — partea 2 — punctul 7
(3) La anexa VI, partea 2, punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:	eliminat
„7. Autoritățile competente iau măsurile necesare pentru a se asigura că principiile metodologiei utilizate de instituția externă de evaluare a creditului pentru formularea evaluărilor de credit sunt disponibile public, astfel încât să permită tuturor utilizatorilor potențiali să decidă dacă aceste evaluări sunt obținute într-o manieră corespunzătoare. În plus, autoritățile competente trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în ceea ce privește evaluările de credit referitoare la pozițiile din securitizare, instituția externă de evaluare a creditului (ECAI) se obligă să furnizeze în permanență informații concise privind structura tranzacției, performanța activelor din portofoliu și modul în care aceasta influențează evaluarea de credit. Aceste informații concise trebuie să fie disponibile tuturor instituțiilor de credit care utilizează evaluările de credit în scopul articolului 96”.

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

(1)  JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

(2)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/17

---

Anuare profesionale înșelătoare

P6_TA(2008)0608

Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2008 referitoare la anuarele profesionale înșelătoare (Petițiile 0045/2006, 1476/2006, 0079/2003, 0819/2003, 1010/2005, 0052/2007, 0306/2007, 0444/2007, 0562/2007 și altele) (2008/2126(INI))

(2010/C 45 E/04)

Parlamentul European,

—	având în vedere Petițiile 0045/2006, 1476/2006, 0079/2003, 0819/2003, 1010/2005, 0052/2007, 0306/2007, 0444/2007, 0562/2007 și altele,

—	având în vedere deliberările anterioare ale Comisiei pentru petiții privind petiția 0045/2006 și altele,

—	având în vedere Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (versiune codificată) (1),

—	având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (2),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (3),

—	având în vedere Directiva 98/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (4),

—

având în vedere studiul intitulat „Practici înșelătoare ale societăților editoare de anuare în contextul legislației actuale și viitoare privind piața internă destinate protejării consumatorilor și IMM-urilor” (IP/A/IMCO/FWC/2006-058/LOT4/C1/SC6), solicitat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor,

—	având în vedere articolul 192 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru petiții și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0446/2008),

A.

întrucât Parlamentul a primit peste 400 de petiții din partea întreprinderilor mici (care reprezintă doar o mică parte din numărul acestora) care susțin că au fost victime ale publicității înșelătoare practicate de editorii de anuare profesionale și au suferit, prin urmare, din cauza stresului psihic, a sentimentelor de culpabilitate, a rușinii, a frustrării și au înregistrat pierderi financiare;

B.

întrucât aceste plângeri evidențiază larga răspândire și concertarea modelului practicilor comerciale înșelătoare la care recurg anumiți editori de anuare profesionale, practici care afectează mii de întreprinderi cu o structură transfrontalieră care-și desfășoară activitatea, prin urmare, în două sau mai multe state membre ale Uniunii Europene și dincolo de frontierele acesteia, și au un impact financiar considerabil asupra mediului de afaceri; întrucât nu există niciun mecanism administrativ sau instrument juridic care să permită agențiilor naționale de aplicare a legii să coopereze la nivel transfrontalier;

C.	întrucât caracterul înșelător al acestor practici devine mai evident atunci când este vorba despre practici în format electronic răspândite prin intermediul internetului (a se vedea Petiția nr. 0079/2003);

D.

întrucât practicile comerciale denunțate constau, în general, în abordarea întreprinderilor, în general prin intermediul serviciilor poștale, de către o societate editoare de anuare profesionale care le invită să completeze sau să actualizeze numele și datele de contact ale firmei, dându-le falsa impresie că ar urma să figureze gratuit într-un anuar profesional întrucât semnatarii descoperă ulterior că, în realitate, au încheiat, fără să fi avut această intenție, un contract prin care sunt obligați, în general pe o durată de minimum trei ani, să figureze într-un anuar profesional contra unei sume anuale de aproximativ 1 000 de euro;

E.

întrucât formularele utilizate în cadrul acestui tip de practici sunt, în general, confuze și greu de înțeles, dând întreprinderilor destinatare impresia greșită că ar urma să figureze gratuit într-un anuar profesional, dar convingându-le, în realitate, să semneze contracte nedorite de publicitate în anuare profesionale;

F.	întrucât statele membre nu dispun nici de legislație comunitară specifică, nici de legislație națională în ceea ce privește relațiile de afaceri ale societăților editoare de anuare și întrucât statele membre sunt libere să adopte legi și mai ample;

G.

întrucât Directiva 2006/114/CE se aplică și tranzacțiilor între întreprinderi și definește „publicitatea înșelătoare” drept „orice publicitate care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora li se adresează sau care iau contact cu aceasta și care, datorită caracterului înșelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din aceste motive, aduce atingere sau poate aduce atingere unui concurent”; întrucât interpretările diferite ale caracterului „înșelător” par totuși a reprezenta un obstacol practic major în combaterea acestor practici la care recurg societățile editoare de anuare profesionale în cadrul relațiilor cu alte întreprinderi;

H.

întrucât Directiva 2005/29/CE interzice practica includerii în materialul promoțional a unei facturi sau a unui document similar de plată, „astfel încât consumatorul are impresia greșită că a comandat deja produsul comercializat”; întrucât directiva respectivă nu se aplică însă practicilor înșelătoare între întreprinderi și nu poate, prin urmare, oferi, în forma sa actuală, niciun sprijin petiționarilor; întrucât directiva respectivă nu exclude însă un sistem de norme naționale privind practicile comerciale neloiale, care să se aplice în egală măsură consumatorilor și întreprinderilor, indiferent de împrejurări;

I.

întrucât Directiva 2005/29/CE nu exclude posibilitatea ca statele membre să extindă, prin legislația națională, domeniul de aplicare al acesteia și asupra întreprinderilor; întrucât acest lucru ar duce însă la niveluri diferite de protecție pentru întreprinderile care sunt victime ale practicilor înșelătoare la care recurg societățile editoare de anuare profesionale în diferite state membre;

J.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 definește „încălcarea intracomunitară” drept „orice act sau altă omisiune contrară legilor care protejează interesele consumatorilor ( …) care aduce atingere sau poate aduce atingere intereselor colective ale consumatorilor dintr-unul sau mai multe state membre, altele decât cel în care actul sau omisiunea în cauză își are originea sau a avut loc ori pe teritoriul căruia este stabilit comerciantul sau furnizorul responsabil sau în care se găsesc dovezile sau activele privind actul sau omisiunea respectivă” întrucât directiva respectivă nu se aplică însă practicilor înșelătoare între întreprinderi și nu poate, prin urmare, oferi în forma sa actuală niciun sprijin petiționarilor;

K.

întrucât cea mai mare parte a petiționarilor denunță anuarul profesional cunoscut sub denumirea de „European City Guide” cu sediul la Valencia (Spania), ale cărui activități au făcut obiectul unor măsuri administrative și juridice, dar și alți editori de anuare similare, precum „Construct Data Verlag”, „Deutscher Adressdienst GmbH” și „NovaChannel” sunt, la rândul lor, citați; întrucât alte societăți editoare de anuare profesionale recurg totuși la practici comerciale legale;

L.

întrucât țintele acestor practici comerciale înșelătoare sunt, în principal, întreprinderile mici, dar profesiunile liberale și chiar organizațiile non-profit, cum ar fi organizațiile neguvernamentale, organizațiile de caritate, școlile, bibliotecile și cluburile sociale locale, precum cluburile muzicale, sunt la rândul lor vizate;

M.

întrucât societățile din domeniul editării de anuare profesionale își au adesea sediul într-un alt stat membru decât cel al victimelor, fapt ce îngreunează demersurile prin care acestea solicită protecție din partea autorităților naționale, deoarece caracterul înșelător cunoaște interpretări diferite de la un stat membru la altul; întrucât victimele nu beneficiază decât rareori de compensații în temeiul cadrelor juridice naționale și din partea autorităților din domeniul protecției consumatorului, acestea invocând argumentul potrivit căruia legea este menită să apere consumatorii, nu întreprinderile; întrucât, fiind întreprinderi mici, majoritatea victimelor nu dispun, în numeroase cazuri, de resursele necesare pentru a recurge la o cale de atac eficientă prin introducerea de acțiuni în justiție și întrucât mecanismele de autoreglementare pentru anuare sunt puțin relevante, deoarece nu sunt luate în considerare de cei care fac publicitate înșelătoare;

N.

întrucât victimele acestor practici sunt urmărite cu strictețe de societățile editoare de anuare profesionale, în mod direct sau prin intermediul agențiilor de recuperare a creanțelor la ale căror servicii apelează, în vederea achitării sumelor prevăzute de contracte; întrucât victimele se plâng că aceste procedee induc un climat de anxietate și le fac să se simtă amenințate și sfârșesc, în numeroase cazuri și în pofida voinței lor, prin a plăti pentru a evita noi acte de hărțuire;

O.	întrucât, cu câteva excepții, victimele care refuză să plătească nu au fost decât rareori urmărite în justiție;

P.

întrucât, pentru a combate acest fenomen, mai multe state membre au adoptat inițiative, în special de sensibilizare, printre întreprinderile care au fost probabil afectate și întrucât aceste inițiative includ schimbul de informații, consilierea, sesizarea autorităților publice de punere în aplicare a legii și, în anumite cazuri, existența unui registru de plângeri;

Q.

întrucât din anul 2000, Austria și-a modificat Legea privind practicile comerciale neloiale, iar, în prezent, Secțiunea 28a din legea respectivă prevede că este interzis, în cadrul operațiunilor comerciale sau în scopuri de concurență, să se facă publicitate pentru înscrierea în anuare, cum ar fi Pagini Aurii, liste de abonați telefonici sau alte liste similare, prin intermediul unui formular de plată, al unui ordin de plată, al unei facturi, al unor oferte de corectare sau prin alt mod similar sau să se ofere direct astfel de înscrieri fără a se preciza fără echivoc și, de asemenea, prin procedee grafice și clare, că scopul exclusiv al reclamei este acela de ofertă de contract;

R.	întrucât astfel de practici au fost aplicate timp de mai mulți ani, au afectat un număr important de persoane, au avut un impact financiar semnificativ asupra pieței interne și au distorsionat-o,

1.   își exprimă îngrijorarea față de problematica semnalată de petiționari, care pare să cunoască o largă răspândire, să prezinte un caracter transfrontalier și să aibă un important impact financiar, în special asupra întreprinderilor mici;

2.   consideră că, dat fiind caracterul transfrontalier al acestei situații, instituțiilor comunitare le revine responsabilitatea de a le oferi victimelor o cale de atac adecvată, astfel încât validitatea contractelor încheiate pe baza unei publicități înșelătoare să poată fi contestată în mod eficient, aceste acte să poată fi anulate sau reziliate, iar victimele să poată obține rambursarea sumelor achitate;

3.   îndeamnă victimele să semnaleze autorităților naționale cazurile de escrocherie comercială și invită statele membre să furnizeze întreprinderilor mici și mijlocii cunoștințele necesare pentru ca acestea să poată depune plângeri la autoritățile guvernamentale și neguvernamentale, prin garantarea unor căi de comunicare deschise și a faptului că victimele știu că pot cere consiliere, astfel încât acestea să poată consulta experții competenți înainte de a achita sumele care le sunt solicitate de societățile editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare; îndeamnă statele membre să creeze și să mențină o bază de date centralizată care să conțină astfel de plângeri;

4.   deplânge faptul că, în pofida largii răspândiri a acestei practici, legislația comunitară și cele naționale nu par să fie în măsură să ofere un mijloc semnificativ de protecție și o cale de atac eficientă sau că nu sunt puse în aplicare în mod corespunzător la nivel național; regretă faptul că autoritățile naționale par, de asemenea, incapabile să ofere o soluție;

5.   salută eforturile depuse de numeroase organizații antreprenoriale europene și naționale în vederea sensibilizării membrilor lor și le invită să-și intensifice eforturile, în colaborare cu organizațiile locale, în primul rând pentru a reduce numărul victimelor anuarelor profesionale care recurg la practici înșelătoare; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, prin urmare, unele dintre aceste organizații au fost date în judecată de societățile editoare de anuare profesionale înșelătoare menționate în activitățile lor de sensibilizare, pe baza unor acuzații de presupusă calomnie sau a unor acuzații asemănătoare;

6.   salută măsurile luate de anumite state membre, precum Italia, Spania, Țările de Jos, Belgia și Regatul Unit, dar, în special, de Austria, în încercarea de a împiedica societățile editoare de anuare profesionale să recurgă la practici înșelătoare; consideră, cu toate acestea, că aceste eforturi rămân insuficiente și că este în continuare nevoie de o coordonare a controlului la un nivel internațional;

7.   invită Comisia și statele membre să-și intensifice eforturile, în deplină cooperare cu organizațiile antreprenoriale naționale și europene reprezentative, în vederea sensibilizării opiniei publice în legătură cu această problematică, pentru a permite unui număr mai mare de persoane să dispună de informațiile și mijloacele necesare pentru se apăra împotriva publicității înșelătoare care îi poate determina să încheie contracte de publicitate nedorite;

8.   invită Comisia să soluționeze problema escrocheriilor comerciale în cadrul inițiativei sale de „Lege privind întreprinderile mici pentru Europa”, astfel cum s-a propus în comunicarea sa intitulată „O piață unică pentru Europa secolului XXI”, și să implice Rețeaua întreprinderilor europene, rețeaua SOLVIT și portalurile DG-urilor competente ca mijloace suplimentare de furnizare a informațiilor și de asistență privind aceste aspecte;

9.   regretă că Directiva 2006/114/CE, care se aplică tranzacțiilor între întreprinderi, precum cele din acest caz, se dovedește fie insuficientă în a oferi o cale de atac eficientă, fie nu este pusă în aplicare în mod corespunzător de statele membre; solicită Comisiei să prezinte, până în decembrie 2009, un raport privind fezabilitatea și posibilele efecte ale modificării Directivei 2006/114/CE, astfel încât aceasta să includă o listă „neagră” sau „gri” a practicilor care trebuie considerate înșelătoare;

10.   reamintește că revine Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor, sarcina de a garanta aplicarea în mod corespunzător și eficient a Directivei 2006/114/CE, deși nu dispune de nicio putere de a o aplica în mod direct persoanelor fizice sau societăților comerciale; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că statele membre transpun în totalitate și în mod eficient Directiva 2005/29/CE, astfel încât să se garanteze protecția în toate statele membre și să influențeze forma instrumentelor juridice și procedurale existente, după cum a procedat în cazul Directivei 84/450/CEE, care a furnizat instrumente Austriei, Spaniei și Țărilor de Jos, îndeplinindu-și, astfel, datoria de gardian al tratatului în ceea ce privește protecția întreprinderilor, asigurându-se totodată că nu sunt încălcate dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii;

11.   solicită Comisiei să urmărească mai strict punerea în aplicare a Directivei 2006/114/CE, în special în statele membre în legătură cu care există informații că pe teritoriul lor se află sediul companiilor editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare, mai ales în Spania, unde își are sediul compania editoare de anuare profesionale cel mai des denunțată de petiționari, și în Republica Cehă și Slovacia, unde a fost pronunțată o hotărâre judecătorească de condamnare a victimelor, într-un mod care ridică semne de întrebare în legătură cu punerea în aplicare a Directivei 2006/114/CE în țările respective; solicită Comisiei să îi prezinte un raport cuprinzând constatările efectuate;

12.   regretă faptul că Directiva 2005/29/CE nu se aplică tranzacțiilor între întreprinderi și că statele membre par reticente față de extinderea sferei de aplicare a acesteia; constată totuși că statele membre pot extinde în mod unilateral sfera de aplicare a propriei legislații naționale privind protecția consumatorilor, astfel încât să integreze tranzacțiile între întreprinderi, și le încurajează în mod activ să întreprindă acest demers și, de asemenea, să asigure cooperarea dintre autoritățile statelor membre, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 2006/2004, pentru a permite identificarea unor activități transfrontaliere de acest tip desfășurate de societăți editoare de anuare profesionale cu sediul în UE sau în țări terțe; de asemenea, solicită Comisiei să prezinte, până în decembrie 2009, un raport privind fezabilitatea și posibilele efecte ale extinderii sferei de aplicare a Directivei 2005/29/CE la contractele dintre întreprinderi, având în vedere mai ales punctul 21 din anexa I la aceasta;

13.   salută exemplul oferit de Austria, care a integrat, în legislația națională, o interdicție specifică vizând anuarele profesionale care recurg la practici înșelătoare și, având în vedere caracterul transfrontalier al acestei probleme, invită Comisia să prezinte, pe baza modelului austriac, propuneri legislative de extindere a sferei de aplicare a Directivei 2005/29/CE, astfel încât să se interzică în mod explicit publicitatea în anuarele profesionale, cu excepția informării fără echivoc și prin procedee clare și grafice a clienților potențiali în legătură cu faptul că o astfel de reclamă constituie o ofertă de contract în schimbul unei remunerații;

14.   constată că legislația națională este adesea inadecvată și nu oferă căi de atac împotriva societăților editoare de anuare profesionale care își au sediul în alte state membre și îndeamnă, prin urmare, Comisia să faciliteze o cooperare transfrontalieră mai activă între autoritățile naționale pentru a le permite să ofere victimelor căi de atac mai eficiente;

15.   regretă că Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 nu se aplică în cazul tranzacțiilor dintre întreprinderi și nu poate constitui, prin urmare, un mijloc de combatere a anuarelor profesionale care recurg la practici înșelătoare; invită Comisia să propună o lege care să extindă în mod corespunzător sfera de aplicare a acestuia;

16.   salută exemplul Belgiei, unde toate victimele practicilor înșelătoare au posibilitatea de a intenta o acțiune în justiție în țara lor de reședință;

17.   constată că experiența austriacă demonstrează că dreptul victimelor de a intenta în justiție acțiuni colective împotriva societăților editoare de anuare prin intermediul asociațiilor profesionale sau al unor organisme asemănătoare pare a fi o cale de atac eficientă, care ar putea fi reluată în contextul inițiativelor examinate în prezent de DG COMP din cadrul Comisiei referitoare la acțiunile în despăgubiri în urma încălcării normelor comunitare privind concurența și de DG SANCO privind căile colective de atac pentru consumatori la nivel european;

18.   îndeamnă statele membre să garanteze că victimele publicității înșelătoare dispun de o autoritate națională ușor identificabilă, care să le poată oferi posibilitatea de a depune plângeri și de a recurge la o cale de atac, chiar în cazuri, precum cele în speță, în care victimele publicității înșelătoare sunt întreprinderi;

19.   solicită Comisiei să elaboreze orientări regrupând practicile optime în materie, destinate autorităților naționale însărcinate cu aplicarea legii, care să poată fi urmate în cazurile de publicitate înșelătoare care le sunt aduse în atenție;

20.   solicită Comisiei să continue cooperarea internațională cu țările terțe și organizațiile internaționale competente pentru a împiedica societățile editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare cu sediul în țări terțe să aducă prejudicii întreprinderilor care își au sediul în Uniunea Europeană;

21.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor naționale și parlamentelor statelor membre.

---

(1)  JO L 376, 27.12.2006, p. 21.

(2)  JO L 149, 11.6.2005, p. 22.

(3)  JO L 364, 9.12.2004, p. 1.

(4)  JO L 166, 11.6.1998, p. 51.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/23

---

Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)

P6_TA(2008)0624

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010) (2008/2098(INI))

(2010/C 45 E/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolele 18, 136, 145, 149 și 150 ale acestuia,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2007 intitulată „Mobilitatea, un instrument pentru locuri de muncă mai multe și mai bune: Planul de Acțiune European privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)” (COM(2007)0773),

—	având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (1),

—	având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (2),

—	având în vedere Decizia 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass) (3),

—	având în vedere Regulamentul (CEE) nr.1408/71 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (4),

—

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaților, persoanelor care desfășoară activități independente și familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (5),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 iunie 2007 intitulată „Către principii comune ale flexisecurității: Locuri de muncă mai numeroase și mai bune prin flexibilitate și securitate”(COM(2007)0359,

—	având în vedere Raportul final din 25 ianuarie 2007 privind implementarea Planului de acțiune al Comisiei pentru aptitudini si mobilitate (COM(2007)0024),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2002 privind Planul de acțiune pentru aptitudini si mobilitate (COM(2002)0072),

—	având în vedere studiul economic din 2007 pentru Uniunea Europeană al OECD „Înlăturând obstacolele din calea mobilității geografice a forței de muncă”, și în special capitolul 8 al acestuia,

—	având în vedere propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari pe teritoriul Europei (COM(2008)0424),

—	având în vedere Ghidul EURES pentru perioada 2007-2010 (EURES Guideline) adoptat in iunie 2006,

—	având în vedere raportul de activitate al EURES 2004-2005 prezentat de către Comisie la 16 martie 2007, intitulat „Spre o piață unică europeană a muncii: contribuția EURES” (COM(2007)0116),

—	având în vedere rezoluția sa din 5 septembrie 2007, adoptată ca urmare a întrebării cu solicitare de răspuns oral B6-0136/2007 privind Raportul de activitate EURES 2004-2005 intitulat „Spre o piață unică europeană a muncii” (6),

—	având în vedere rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre care s-au întrunit în cadrul ședinței Consiliului din 14 decembrie 2000 privind Planul de acțiune asupra mobilității (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți (8),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată „Agenda Socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” (COM(2008)0412),

—	având în vedere sondajul special Eurobarometru nr. 261 din 2006 privind Politica europeană socială și cea privind forța de muncă, conform căruia cetățenii UE consideră că mobilitatea are o importanță tot mai mare,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru cultură și educație, al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, al Comisiei pentru petiții (A6-0463/2008),

A.	întrucât libera circulație și ședere și libertatea de stabilire sunt drepturi instituite prin articolele 18 și 43 din Tratatul CE iar încurajarea mobilității în domeniile educației și formării profesionale este prevăzută în articolele 149 și 150;

B.	întrucât mobilitatea lucrătorilor este un instrument cheie pentru realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona, dar se află încă la un nivel redus în UE chiar și în rândul femeilor;

C.

întrucât mobilitatea în condiții de siguranță la nivelul UE a forței de muncă constituie unul din drepturile fundamentale conferit prin tratat cetățenilor UE și unul din pilonii esențiali ai modelului social european, precum și una din cele mai importante modalități prin care pot fi atinse obiectivele Strategiei de la Lisabona;

D.

întrucât legislația comunitară privind coordonarea și punerea în aplicare a sistemelor de securitate socială ar trebui să fie adaptate, dacă este necesar, pentru a reflecta noi forme de mobilitate și pentru a garanta că lucrătorii migranți din UE nu se confruntă cu o pierdere a protecției oferite de asigurările sociale;

E.	întrucât, în prezent, aproximativ 2 % din cetățenii activi locuiesc și muncesc într-un alt stat membru decât cel din care provin și întrucât femeile reprezintă aproximativ 48 % din numărul total al migranților din UE;

F.

întrucât Comisia a înființat un grup de experți la nivel înalt pentru creșterea mobilității europenilor, având ca obiectiv principal identificarea măsurilor care pot fi luate pentru creșterea mobilității în rândul tinerilor, îmbunătățirea asistenței pentru mobilitate în formarea profesională și o creștere a mobilității artiștilor, a managerilor și a voluntarilor;

G.	întrucât mobilitatea reprezintă un element important în cadrul Agendei sociale reînnoite, iar Agenda stabilește oportunitățile de realizare a acesteia și impune principiile de acces și solidaritate;

H.	întrucât piața dinamică a muncii prezintă provocări serioase lucrătorilor și în special femeilor cu copii, forțându-le să facă compromisuri între viața profesională și cea de familie;

I.	întrucât adaptarea insuficientă a sistemelor de securitate socială din statele membre creează dificultăți femeilor în ceea ce privește, de exemplu, sarcina, creșterea copiilor și posibilitățile de dezvoltare profesională;

J.

întrucât libera circulație a lucrătorilor a fost și rămâne una dintre cele patru libertăți fundamentale consfințite în tratat; întrucât pentru a garanta libera circulație a lucrătorilor au fost făcute progrese semnificative în legislația comunitară, mai ales în chestiunea asigurărilor sociale, fapt ce a facilitat circulația lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene; întrucât toate barierele administrative și juridice care persistă și împiedică mobilitatea transnațională trebuie înlăturate; întrucât trebuie întreprinse eforturi suplimentare pentru a asigura că lucrătorii își cunosc drepturile și că și le pot cere;

K.

întrucât, deoarece garantarea mobilității implică facilitarea unor aspecte care țin de întreaga gamă de nevoi și activități ale lucrătorilor și familiilor acestora, în multe din rezoluțiile sale, Parlamentul a indicat obstacolele din calea mobilității și a dreptului la rezidență al cetățenilor UE în afara țărilor de origine și a propus căi de soluționare care fac posibilă îndepărtarea acestor obstacole;

L.

întrucât experiența a arătat că identificarea obstacolelor și avansarea unor propuneri nu au fost suficiente pentru a îndepărta acele bariere sau a elimina definitiv problemele care împiedică libera circulație și mobilitatea; întrucât, în trecut, numeroase documente ale instituțiilor europene au reiterat aceste probleme și au propus măsuri corective, însă acestea nu au fost întotdeauna implementate;

M.	întrucât Parlamentul a constatat în aceste cazuri că disponibilitatea de a implementa măsurile necesare nu este totdeauna pe măsura importanței pentru cetățean a eliminării barierelor administrative sau juridice din calea mobilității;

N.

întrucât Parlamentul și-a exprimat în numeroase ocazii opinia în această privință care afectează în mod direct viața cetățenilor UE; întrucât Parlamentul, în calitatea sa de instituție aleasă în mod direct și democratic de către cetățeni, va continua să lucreze în mod activ pentru rezolvarea tuturor problemelor întâlnite de cetățean atunci când este vorba de exercitarea dreptului la mobilitate pe teritoriul Uniunii Europene;

O.

întrucât ideea de cetățenie europeană a resortisanților statelor membre își datorează în parte forța, posibilității de a ocupa un loc de muncă în cadrul pieței interne și întrucât, prin urmare, nu doar interesele economice ar trebui să fie forța motrice din spatele mobilității, ci și obiectivul de a le permite cetățenilor Uniunii să se considere într-o mai mare măsură ca atare,

1.   salută inițiativa Comisiei și reafirmă importanța centrală a mobilității atât pe piața muncii, cât și între state membre sau regiuni diferite, pentru consolidarea pieței europene a muncii și pentru realizarea obiectivelor de la Lisabona; sprijină lansarea Planului de acțiune și dorește să fie informat periodic cu privire la monitorizarea implementării acțiunilor din acesta;

2.   salută intenția Comisiei de a promova mobilitatea în condiții echitabile, inclusiv prin combaterea angajării clandestine și a dumpingului social;

3.   salută propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari pe teritoriul Europei, însă regretă faptul că aceasta nu a acordat Parlamentului timpul necesar pentru emiterea unui aviz cu privire la această propunere înainte de adoptarea recomandării;

4.   ia act de faptul că Anul european al voluntariatului ar fi un instrument eficient de aplicare a măsurilor incluse în recomandarea Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari în Europa;

5.   consideră că Uniunea Europeană trebuie să sprijine includerea conceptului mobilității forței de muncă în toate aspectele politicilor comunitare și îndeosebi în ceea ce privește realizarea pieței interne, protecția lucrătorilor și norme privind lucrătorii detașați și protecția împotriva locurilor de muncă nesigure, care ar putea afecta mobilitatea în cadrul UE sau combate discriminarea; invită Comisia să trateze domeniul mobilității muncii ca o politică transversală prioritară, implicând astfel toate domeniile relevante ale politicilor europene și autoritățile de la toate nivelurile din statele membre;

6.   subliniază faptul că mobilitatea forței de muncă este bazată pe principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor în cadrul pieței interne, așa cum este prevăzut în Tratatul CE;

7.   invită Comisia să elaboreze, în vederea promovării în continuare a mobilității forței de muncă, o strategie pe termen lung care să țină seama de cerințele pieței muncii, de tendințele economice și de perspectivele extinderii UE, deoarece doar o strategie pe termen lung poate să garanteze libera circulație a lucrătorilor, fără conflicte, și să abordeze în mod adecvat fenomenul migrației valorilor;

8.   invită Comisia să ia în considerare nevoile specifice ale forței feminine de lucru de toate vârstele ce dorește să își exercite dreptul la mobilitate și să includă măsuri concrete pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestora în cele patru domenii ale Planului de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă;

9.   îndeamnă Comisia să acorde prioritate uniformizării practicilor și cooperării administrative pentru a permite crearea de sinergii între instituțiile și autoritățile naționale a căror interacțiune este decisivă în rezolvarea eficientă a problemelor dintre statele membre; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să combată cu fermitate toate barierele juridice și administrative, precum și obstacolele din calea mobilității la nivel european, național, regional sau local, cum ar fi nerecunoașterea experiențelor legate de mobilitate la evaluarea carierei profesionale sau în domeniul securității sociale și a pensiilor, în special în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii;

10.   consideră că Planul de acțiune al Comisiei atinge chestiunile principale legate de mobilitate, însă mai multe acțiuni sunt de dorit în special în ceea ce privește realizarea unei legături mai puternice între sistemele educaționale și piața muncii, oferind o mai bună informare în materie de mobilitate, menținând competențele lingvistice dobândite de lucrători și familiile acestora aflați în pregătire pentru mobilitate, prin intermediul învățării limbilor străine și, nu în ultimul rând, prin intermediul sistemelor de învățare și pregătire profesională;

11.   invită statele membre să promoveze în mod activ predarea limbilor străine, în special în cazul adulților, având în vedere că barierele lingvistice sunt una dintre principalele piedici din calea mobilității lucrătorilor și a familiilor acestora;

12.   consideră că statele membre ar trebui să se asigure că drepturile în domeniul muncii și convențiile colective ale cetățenilor care aleg să se mute într-un alt stat membru sunt respectate pe deplin, fără discriminare între cetățenii acelui stat membru și resortisanții altor state și consideră că, în acest scop, măsurile luate de Comisie ar trebui să se axeze asupra garantării faptului că cetățenii migranți beneficiază de egalitate de tratament și nu sunt transformați într-o forță de muncă ieftină;

13.   pentru a crea legături mai strânse între formare și piața muncii, îndeamnă Comisia și statele membre să prezinte această chestiune în fața comitetelor consultative sectoriale; consideră că întreprinderile și ramurile profesionale ar putea furniza în mod regulat informații cu privare la sectoarele profesionale cele mai deschise mobilității;

14.   Consideră că mobilitatea pe termen lung a muncii în toate domeniile poate avea un rol decisiv în promovarea obiectivelor de creștere economică și ocupare a forței de muncă consacrate prin Strategia de la Lisabona dacă este dublată de protejarea securității sociale a lucrătorilor și a drepturilor sindicatelor, în conformitate cu tradițiile și obiceiurile statelor membre; este de părere că o creștere a mobilității europene a forței de muncă, însoțită de condiții de muncă adecvate, cu programe de educație și de sisteme de protecție socială, poate fi răspunsul la o serie de evoluții actuale și poate contribui la intensificarea semnificativă a eforturilor în acest sens în contextul globalizării economiei, îmbătrânirii populației și transformării rapide a piețelor muncii; subliniază faptul că trebuie avute în vedere aspectele sociale, economice și de mediu ale mobilității;

15.   este convins că garantarea mobilității muncii constituie o modalitate corespunzătoare de consolidare atât a dimensiunii economice cât și sociale a Strategiei de la Lisabona și ar trebui instituită în modul cel mai bun posibil, de atingere a obiectivelor din cadrul Agendei sociale reînnoite și de abordare a unei serii de provocări, printre care se regăsesc globalizarea, schimbările și restructurările industriale, progresul tehnologic, schimbările demografice, și integrarea lucrătorilor migranți; este convins, de asemenea, că mobilitatea între cariere și ramuri economice (mobilitatea ocupațională) le permite angajaților să își reînnoiască și să își adapteze cunoștințele și competențele, aceștia putând astfel beneficia de noi oportunități de carieră;

16.   reafirmă faptul că mobilitatea muncii este un instrument cheie pentru funcționarea eficientă a pieței interne, prin intermediul obiectivelor Strategiei de la Lisabona și a celor opt principii adoptate în privința flexisecurității în comunicarea Comisiei din 27 iunie 2007; invită, prin urmare, statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune accentul pe flexisecuritate pe de o parte și pentru a proteja securitatea lucrătorilor, pe de cealaltă parte, ținând seama de principiile fundamentale ale oportunităților, accesului și solidarității prevăzute de Agenda socială reînnoită;

17.   invită statele membre și factorii implicați să ia în considerare și să înlăture obstacolele din calea mobilității lucrătorilor de gen feminin, oferind, printre altele acces echitabil la locuri de muncă calificate și la poziții de vârf, salarizare egală, timp de lucru flexibil, servicii adecvate de îngrijire medicală și de îngrijire a copiilor, facilități educaționale de bună calitate pentru copii, transferabilitatea drepturilor de pensie și eliminarea stereotipurilor de gen;

18.   recomandă ca statele membre și autoritățile regionale și locale să promoveze activ formele speciale de angajare, programele educaționale și de formare, precum și programele de învățare la distanță și de învățare a limbilor străine, pentru a crea o piață a muncii mai favorabilă pentru femei și pentru a permite reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie;

19.   invită statele membre să includă mobilitatea forței de muncă și mobilitatea geografică ca prioritate în cadrul programelor lor naționale de ocupare a forței de muncă și de învățare de-a lungul vieții;

20.   constată cu îngrijorare că unele state membre mențin restricții pe piața muncii pentru lucrătorii din noile state membre ale Uniunii Europene, chiar dacă analizele economice și datele statistice nu justifică aceste restricții și nu alimentează temerile cetățenilor și ale guvernelor; solicită Consiliului să garanteze o implicare mai mare și o supraveghere mai bună din partea instituțiilor europene, îndeosebi a Parlamentului, în ceea ce privește procesul de autorizare și justificare de către statele membre a perioadelor tranzitorii ce privesc accesul pe piața muncii a cetățenilor din noile state membre, încă din primul an de la aderare;

21.   subliniază că mobilitatea lucrătorilor nu ar trebui interpretată de unii angajatori ca o oportunitate de reducere a salariilor, a securității sociale sau, în general, de degradare a calității condițiilor de muncă; îndeamnă statele membre să ia măsurile necesare nu doar pentru a elimina toate formele de discriminare, ci și pentru a garanta cele mai bune condiții posibile pentru activitățile desfășurate de lucrătorii migranți și de familiile acestora;

22.   ia notă cu îngrijorare de unele inițiative ale statelor membre de a modifica cadrul juridic intern în privința imigrației, și de a interpreta și aplica principiul liberei circulații a forței de muncă de o manieră contrară literei și spiritului normelor comunitare în vigoare; cere renunțarea imediată la asemenea practici și încurajează statele membre să instituie programe complexe de integrare a cetățenilor Uniunii care își exercită dreptul la libera circulație pe teritoriul lor, în cooperare cu statul membru de origine, acolo unde este necesar;

23.   invită statele membre și Comisia să lucreze împreună la elaborarea, la implementarea, monitorizarea și evaluarea unor programe de reintegrare socială pentru cetățenii și familiile lor care se întorc în statele de origine după ce au muncit o perioada in alt stat membru;

24.   recunoaște faptul că, în timp ce mobilitatea poate oferi o soluție în cazul deficitului de forță de muncă în țările de destinație, aceasta poate provoca un deficit al forței de muncă în țările din care provin lucrătorii; atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra faptului că, în fiecare țară, populația inactivă oferă un potențial semnificativ de forță de muncă, a cărei mobilizare necesită, în egală măsură, resurse din partea UE și a statelor membre;

25.   atrage atenția Comisiei asupra faptului că în interiorul Uniunii Europene rămân în continuare numeroase bariere de ordin administrativ și legislativ în calea mobilității forței de muncă, precum și în chestiunea recunoașterii reciproce a diplomelor de orice nivel și a experienței profesionale; își reafirmă angajamentul pentru soluționarea acestor chestiuni și cere Comisiei supravegherea atentă a restricțiilor incompatibile cu legislația comunitară și luarea de măsuri împotriva acestora;

26.   încurajează statele membre să realizeze, înainte de punerea în aplicare a noilor acte naționale în domeniul îngrijirilor medicale și al sănătății publice, precum și al sistemelor social și fiscal, un studiu de impact frontalier pentru a evidenția în avans orice probleme care vor avea consecințe asupra mobilității forței de muncă;

27.   consideră că lucrătorii transfrontalieri ocupă o poziție deosebită în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă la nivel european;

28.   îndeamnă statele membre să accelereze procesul implementării cadrului comun pentru calificări (Cadrul European de Calificări -CEC); consideră că, deși alinierea la acest sistem de referință este prevăzută pentru 2010, implementarea sa accelerată în toate statele membre ar putea reduce din obstacolele pe care le întâmpină lucrătorii în prezent;

29.   salută inițiativa Comisiei în ceea ce privește EUNetPaS (Rețeaua Uniunii Europene pentru siguranța pacienților), care reprezintă un prim pas către încurajarea statelor membre și a părților interesate din UE în vederea intensificării cooperării în domeniul siguranței pacientului; observă totuși că, la nivelul UE, există încă diferențe în reglementările aplicate în cazul specialiștilor din domeniul sănătății în statele membre și solicită Comisiei să încurajeze statele membre și autoritățile lor de reglementare a specialiștilor din domeniul sănătății să facă schimb de informații și să instituie sisteme de acreditare standardizate pentru profesioniștii din domeniul sănătății, în vederea garantării siguranței pacientului la nivelul UE;

30.   ia act de faptul că lipsa unui cadru comun pentru compararea, transferul și recunoașterea calificărilor profesionale la nivel european reprezintă o barieră importantă în calea mobilității transfrontaliere; salută inițiativa Comisiei privind crearea Sistemului european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP);

31.   solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că reprezentanții angajatorilor și ai ramurilor profesionale sunt implicați cât de curând posibil în punerea în aplicare a CEC pentru ca sistemul de recunoaștere a calificărilor să poată fi aplicat pe piața muncii;

32.   invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să inițieze discuții în vederea armonizării grilei de salarii cu diferitele niveluri de calificări definite de CEC pentru ca mobilitatea lucrătorilor să fie garantată prin niveluri de remunerare corespunzătoare calificării lor;

33.   încurajează autoritățile din domeniul educației să conlucreze în mod proactiv în materie de recunoaștere reciprocă a calificărilor — obținute din educație formală, informală și non-formală — și a profesiilor care corespund standardelor stabilite de statele membre; consideră de importanță crucială ca statele membre să folosească pe deplin cadrul european de calificări și să monitorizeze în mod corespunzător inițiativele viitoare privind Sistemul european de credite pentru învățământul și formarea profesională, astfel încât clasificarea în cadrul nivelurilor sistemului de educație națională și a programului de învățare pe tot parcursul vieții să permită lucrătorilor mobili să-și continue formarea; susține angajamentul Comisiei de a dezvolta Europass pentru a facilita înțelegerea calificărilor de către angajatori; subliniază valoarea serviciilor Euraxess;

34.   regretă că în unele state membre nu se acordă suficientă prioritate și finanțare dezvoltării și punerii în aplicare a strategiilor de educație continuă; încurajează statele membre să utilizeze în mod mai activ modalitățile de finanțare oferite de fondurile structurale și, în special, de Fondul social european, pentru a dezvolta și pune în aplicare astfel de sisteme;

35.   invită Comisia să reducă obstacolele de natură legislativă și administrativă și subliniază nevoia unei îmbunătățiri în ceea ce privește recunoașterea și acumularea drepturilor de securitate socială și portabilitatea pensiilor;

36.   consideră că portabilitatea prevederilor în materie de securitate socială este mai bine coordonată în temeiul Regulamentului (CEE) nr.1408/71 și al Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (9), precum și al acordurilor bilaterale;

37.   îndeamnă statele membre să pună în aplicare pe deplin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (care urmează a fi aplicat din 2009), precum și legislația aferentă în domeniul securității sociale și referitoare la plata oricărui tip de indemnizații; invită statele membre și Comisia să procedeze de urgență la rezolvarea problemelor recurente ridicate în petiții și plângeri privind securitatea socială, pensiile și serviciile medicale; sprijină planurile Comisiei privind introducerea unei versiuni electronice a cardului european de asigurare de sănătate; sugerează că ar trebui să se facă o revizie electronică a formularului E106;

38.   solicită Comisiei să revizuiască politica de eliberare a vizelor pentru participanții din țări terțe la programele de voluntariat recunoscute ale UE, în vederea introducerii unui regim mai flexibil de eliberare a vizelor, în special în cazul voluntarilor din țările vecine ale UE;

39.   consideră că, având în vedere noile forme ale mobilității, este nevoie de o analiză a legislației în vigoare cu privire la actualitatea acestor prevederi și modurile adecvate de adaptare la noile condiții flexibile de pe piața europeană a muncii, ținând seama nu doar de necesitatea de a proteja drepturile lucrătorilor, ci și de analizarea problemelor suplimentare cu care se confruntă lucrătorii migranți și familiile acestora; consideră în același timp că trebuie efectuată o analiză a gradului real de implementare în toate statele membre a actelor comunitare privind libera circulație a muncii și a dreptului la rezidență al lucrătorilor și familiilor lor; consideră că, în cazurile relevante, ar trebui elaborate recomandări pentru îmbunătățirea cadrului legislativ și operațional;

40.   dorește să aducă în discuție problema sistemului de asigurări sociale, făcând referire, printre altele, la accesul la serviciile de sănătate, și faptul că mobilitatea forței de muncă poate, în unele cazuri, să ducă la pierderea beneficiilor asigurărilor sociale; invită Comisia să examineze măsura în care Regulamentul (CE) nr. 883/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 și practicile administrative conexe necesită să fie adaptate pentru a răspunde modelelor în schimbare și noilor forme de mobilitate a forței de muncă, inclusiv mobilității pe termen scurt a forței de muncă;

41.   consideră că Comisia ar trebui să examineze efectele inhibitoare asupra mobilității, care rezultă din lipsa de coordonare între acordurile privind impozitarea și noul regulament privind securitatea socială (Regulamentul (CE) nr. 883/2004);

42.   sprijină Comisia în planurile sale de acțiune în vederea îmbunătățirii propunerii sale de directivă privind cerințele minime pentru creșterea mobilității lucrătorilor, îmbunătățind modul de dobândire și de păstrare a drepturilor de pensie suplimentare, deoarece, ținând seama de extinderea tot mai mare a schemelor de pensii ocupaționale, trebuie elaborate norme privind portabilitatea favorabile lucrătorilor; solicită prin urmare Comisiei să prezinte o propunere revizuită privind portabilitatea pensiilor ocupaționale;

43.   consideră că mobilitatea lucrătorilor de ambele sexe cu familii (adică copii și rude aflate în întreținere) depinde în mare măsură de disponibilitatea și accesibilitatea serviciilor (cum ar fi structuri de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă, instituții de învățământ, centre de zi, servicii speciale); consideră, în același timp, că mobilitatea forței de muncă ar trebui să stimuleze dezvoltarea personală și să îmbunătățească calitatea vieții și a muncii;

44.   consideră totuși că propunerea de a îmbunătăți schimburile de informații și bune practici dintre autoritățile naționale, precum și cea privind versiunea electronică a cardului de asigurare de sănătate european ar trebui puse în aplicare asigurând protejarea corespunzătoare a datelor; statele membre trebuie să garanteze faptul că datele personale nu sunt utilizate în alte scopuri decât cele legate de securitatea socială, cu excepția cazului în care persoana în cauză și-a dat în mod expres acordul; solicită mai multe informații referitoare la această inițiativă și la modul în care poate contribui la creșterea mobilității muncii; solicită Comisiei să analizeze și să contribuie la posibilitatea de a avea în curând un card unic european care să cuprindă totalitatea informațiilor referitoare la contribuțiile plătite și drepturile sociale ale individului din toate statele membre în care a fost desfășurată activitatea profesională;

45.   sprijină acțiunile rețelei TRESS și solicită ca aceasta să investigheze în continuare diferitele modele de mobilitate în perspectiva unei adaptări a legislației comunitare; solicită Comisiei să includă în această rețea angajatori și sindicate, întrucât de multe ori aceștia sunt cei care sprijină lucrătorii în chestiunile legate de îndeplinirea condițiilor legale privind asigurările sociale sau în obținerea unor documente necesare angajării; subliniază faptul că este nevoie ca bazele de date cuprinse în EURES să fie cât mai simplu de accesat și actualizate în mod periodic și că trebuie garantat un acces cât mai larg la acestea; consideră că rețeaua EURES ar trebui să colaboreze structural și instituțional cu rețeaua TRESS;

46.   sprijină în continuare contribuția rețelei EURES la facilitarea mobilității lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene; recomandă includerea în serviciile EURES a unor informații privind rețelele și portalurile de internet specifice anumitor sectoare, precum și colaborarea cu alți furnizori de informație, în special organisme specializate din statele membre, privind oportunitățile de muncă din Uniunea Europeană, făcând în special referire la autoritățile naționale din domeniul muncii, care pot oferi în mod direct consultanță personalizată celor aflați în căutarea unui loc de muncă;

47.   consideră că proiectele transfrontaliere EURES ar trebui să acorde prioritate realizării unor studii de impact transfrontaliere și/sau organizării de seminarii pentru ca intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea să se poată realiza în mod eficient și concret;

48.   susține obiectivele anunțate în componenta trei a Planului de acțiune pentru mobilitatea muncii, care urmăresc întărirea capacității instituționale a EURES; subliniază diversitatea forței de muncă și nevoia de a avea servicii adaptate tuturor categoriilor de lucrători, pe lângă cele enunțate în programul Comisiei, și anume persoanele în vârstă și cu handicap care sunt defavorizate, dar care prezintă potențial din punctul de vedere al pieței muncii, cei care dispun de un statut juridic special în comparație cu ceilalți lucrători, liber-profesioniștii, lucrătorii care își reiau activitatea după o pauză etc.; subliniază că toate informațiile disponibile prin intermediul rețelei EURES ar trebui să fie accesibile persoanelor cu handicap;

49.   invită statele membre să pună la dispoziție prin intermediul autorităților lor din domeniul muncii, în vederea intensificării mobilității, un interlocutor unic pentru toți lucrătorii, inclusiv pentru cei care intenționează să lucreze în străinătate, pentru ca aceștia să poată obține informații dintr-o sursă unică cu privire la posibilitățile de a lucra în afara țării, la factorii administrativi, drepturile sociale și condițiile juridice;

50.   susține ideea transformării EURES într-un portal unic de informare cu privire la mobilitate, care ar funcționa ca un birou de informare centralizat unde potențiali lucrători mobili pot obține informații referitoare la toate aspectele privind mobilitatea locurilor de muncă — nu doar referitoare la ofertele de muncă, asigurările sociale, asistența medicală, pensii și recunoașterea calificărilor, ci și la aspectele lingvistice, locuințe, angajarea soților/soțiilor, educația copiilor și integrarea în țara de destinație în general; subliniază faptul că, după caz, aceste servicii ar trebui extinse în beneficiul resortisanților din țări terțe, inclusiv al celor care nu au obținut încă statutul de rezident pe termen lung;

51.   sprijină pe deplin mecanismele de informare existente, dar în același timp sugerează ca toate site-urile pertinente, portaluri etc. să fie verificate în ceea ce privește eficiența și, dacă este necesar, să fie reorganizate, armonizate sau regrupate pentru a fi mai ușor de utilizat;

52.   atrage atenția asupra accesului la rețeaua EURES a cetățenilor din mediul rural, din regiuni insulare, montane și periferice; invită Comisia și statele membre să facă accesibilă informația disponibilă pe acest portal și acestor categorii ale populației;

53.   consideră bugetul suplimentar de 2 milioane EUR alocat unor proiecte de mobilitate inovatoare până în 2013 ca fiind relativ scăzut, raportat la nevoia de informare a cât mai multor cetățeni europeni cu privire la mobilitatea muncii în cadrul UE și la obiectivele stabilite în documentele diverselor programe pentru sprijinirea mobilității forței de muncă în Uniune;

54.   subliniază necesitatea unor statistici comparabile și viabile cu privire la fluxurile de mobilitate în cazul lucrătorilor, studenților, profesorilor și cercetătorilor pentru a îmbunătăți expertiza Comisiei în materie de mobilitate, precum și monitorizarea de către aceasta a Planului de acțiune menționat mai sus;

55.   consideră că, în momentul de față, există un deficit în ceea ce privește informarea populației asupra potențialelor beneficii profesionale și pe planul carierei pe care o perioadă de muncă în străinătate le poate aduce, precum și cu privire la condițiile de angajare și de securitate socială pentru munca în străinătate și modul în care aceasta promovează integrarea culturală europeană; susține Comisia în demersul său de a informa cetățenii despre aceste aspecte;

56.   subliniază programul de stagii pentru persoane cu handicap al Parlamentului European, inițiat în 2007, precum și programul de stagii pentru persoane cu handicap al Comisiei, care va demara în toamna anului 2008; consideră că astfel de măsuri pozitive promovează mobilitatea persoanelor cu handicap și pot avea o contribuție semnificativă în ceea ce privește integrarea lor în muncă; invită statele membre să sprijine și să promoveze cele mai bune practici în acest sens la nivel național, regional și local;

57.   atrage atenția asupra faptului că statele membre ar trebui să promoveze bunele practici, schimbul de bune practici și sisteme de învățare reciproce pentru acțiunile de mobilitate, finanțate prin Fondul de coeziune european și în special prin Fondul Social European;

58.   consideră că, pe lângă serviciile on-line, ar trebui studiate și puse în practică în statele membre și în regiunile UE instrumente suplimentare de informare cu scopul de a difuza pe scară largă informațiile referitoare la mobilitatea locurilor de muncă în cadrul statelor membre; consideră că ar trebui creat un centru de informare privind mobilitatea locurilor de muncă legat de EURES pentru a oferi fără întârziere lucrătorilor informații în legătură cu chestiuni specifice în limba națională și cel puțin într-o a doua limbă europeană;

59.   sprijină în continuare acțiuni precum târgurile de locuri de muncă, zilele europene dedicate popularizării oportunităților de muncă de pe tot teritoriul UE, sau parteneriatul european privind mobilitatea locurilor de muncă; consideră însă că bugetul alocat acestor acțiuni este restrâns în raport cu obiectivele de popularizare a acțiunilor europene din acest domeniu;

60.   subliniază necesitatea realizării unei distincții clare între mobilitatea specifică artiștilor și cea a lucrătorilor Uniunii Europene în general, ținând seama de natura activităților legate de spectacolul viu și de caracterul lor neregulat și imprevizibil, determinat de un sistem special de angajare;

61.   recunoaște caracterul special al unor meserii din domenii precum cultura sau sportul, pentru care mobilitatea, atât geografică, cât și între meserii este o caracteristică inerentă; invită Comisia și statele membre să analizeze cu atenție aceste situații și să aplice măsurile necesare în special în ceea ce privește drepturile sociale ale lucrătorilor din aceste domenii, astfel încât mobilitatea lor să nu fie împiedicată prin măsuri administrative;

62.   salută inițiativa Comisiei de a lua măsuri și în cadrul Planului său de acțiune în vederea îmbunătățirii situației resortisanților țărilor terțe; recomandă ca o politică integrată a mobilității forței de muncă ar trebui să țină întotdeauna seama de migrația cetățenilor din țările terțe;

63.   subliniază necesitatea unei cooperări strânse între autoritățile naționale cu scopul de a identifica și de a elimina inegalitățile din domeniul justiției și cel fiscal, respectând în același timp competențele naționale;

64.   consideră că este esențială creșterea gradului de sensibilizare privind posibilitatea de a depune reclamații și petiții referitoare la obstacolele din calea mobilității locurilor de muncă și la încălcarea legislației comunitare în materie;

65.   sprijină și încurajează punerea în practică a conceptului de mobilitate echitabilă și solicită Comisiei să asigure aplicarea lui, spre exemplu prin implicarea organizațiilor de angajați și angajatori pentru a combate munca nedeclarată și degradarea condițiilor de muncă;

66.   invită întreprinderile să sprijine mobilitatea lucrătorilor, de exemplu prin intermediul flexibilității timpului de lucru sau al muncii la distanță;

67.   solicită Comisiei să identifice instrumente prin intermediul cărora să elimine obstacolele complexe care pot împiedica lucrătorii să opteze pentru un loc de muncă în străinătate, precum dificultatea găsirii unui loc de muncă pentru partener, soț sau soție, costurile ridicate ale delocalizării, barierele lingvistice, diferența de remunerare dintre femei și bărbați, riscul pierderii unor avantaje fiscale sau pierderea cotizațiilor la sistemul național de pensii, de asigurare de sănătate sau de șomaj; subliniază importanța învățării de-a lungul vieții, acordând o atenție deosebită importanței învățării limbilor străine, care este esențială pentru a răspunde cererilor în continuă schimbare de pe piața muncii;

68.   salută intenția Comisiei de a da curs propunerii sale prezentate în 2005 și propunerii sale modificate din 2007 pentru elaborarea unei directive care să prevadă cerințele minime pentru creșterea mobilității lucrătorilor prin intermediul dobândirii și conservării drepturilor la pensie suplimentară;

69.   invită Comisia și statele membre să faciliteze mobilitatea grupurilor vulnerabile ale populației și să contribuie la înlăturarea obstacolelor cu care acestea se confruntă, prin crearea mai multor locuri de muncă de calitate, prin combaterea discriminării, a noilor forme de excluziune socială, prin sprijinirea egalității de gen, a familiei, și prin garantarea eficientă a accesului la un loc de muncă, servicii de cazare și transport;

70.   subliniază că femeile cu copii dispun de o mobilitate mai redusă decât bărbații și solicită luarea măsurilor corespunzătoare pentru remedierea acestui dezechilibru;

71.   sprijină SOLVIT ca instrument pentru rezolvarea rapidă a problemelor pe piața internă precum și a problemelor legate de mobilitatea lucrătorilor; recomandă să fie puse la dispoziție mai multe resurse pentru SOLVIT;

72.   invită Comisia și statele membre să promoveze programe de sprijin al mobilității tinerilor profesioniști; consideră că aceste programe de sprijin al mobilității tinerilor profesioniști trebuie să se sprijine pe relația dintre angajator și angajat și să recunoască valoarea adăugată adusă de experiența, aptitudinile și competențele, inclusiv cunoștințele lingvistice dobândite în afara țării de rezidență;

73.   consideră, ținând seama de faptul că mobilitatea studenților și a profesorilor reprezintă un element esențial al mobilității forței de muncă, că ar trebui acordată o mai mare importanță unor inițiative precum Procesul de la Bologna și programele Erasmus, Leonardo da Vinci și alte programe de acest gen atunci când este vorba de punerea în aplicare a Planul de acțiune european privind mobilitatea forței de muncă;

74.   felicită Comisia pentru inițiativa sa de a realiza consultări cu toate părțile angajate în promovarea mobilității europene a forței de muncă; consideră că acest dialog va duce la sporirea transparenței, la stimularea creării de rețele, a schimbului de bune practici și a abordărilor inovatoare pentru impulsionarea mobilității, la accelerarea punerii în practică a unei mobilități corespunzătoare, precum și la consolidarea principiilor și a valorilor aflate la baza lor;

75.   recunoaște contribuțiile pe care le-au avut programele Comenius, Erasmus și Leonardo, prin intermediul cărora tinerii au avut posibilitatea de a studia în străinătate, și subliniază importanța lor din punctul de vedere al mobilității profesionale ulterioare; invită Comisia să examineze posibilitatea extinderii accesului la aceste programe, ținând seama îndeosebi de nevoile speciale ale grupurilor dezavantajate;

76.   face apel la un angajament ferm din partea școlilor și universităților europene și din partea guvernelor în vederea unei impulsionări semnificative a mobilității forței de muncă, de exemplu prin participarea acestora la rețeaua părților interesate, menționată de Comisie în comunicarea sa;

77.   consideră că cooperarea dintre companiile private și publice și instituțiile de învățământ ar trebui consolidată;

78.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

(1)  JO L 255, 30.9.2005, p. 22.

(2)  JO L 158, 30.4.2004, p. 77.

(3)  JO L 390, 31.12.2004, p. 6.

(4)  JO L 149, 5.7.1971, p. 2.

(5)  JO L 74, 27.3.1972, p. 1.

(6)  JO C 187 E, 24.7.2008, p. 159.

(7)  JO C 371, 23.12.2000, p. 4.

(8)  JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.

(9)  JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/33

---

Învățarea de-a lungul vieții în serviciul cunoștințelor, creativității și inovației — implementarea „programului de lucru Educație și formare profesională 2010”

P6_TA(2008)0625

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la învățarea continuă în serviciul cunoașterii, creativității și inovației — implementarea programului de lucru „Educație și formare profesională 2010” (2008/2102(INI))

(2010/C 45 E/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 149 și 150 din Tratatul CE,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2007 intitulată „Învățarea continuă în serviciul cunoașterii, creativității și inovației: proiect de raport comun al Consiliului și al Comisiei pentru 2008 privind implementarea Programului de lucru Educație și formare profesională 2010” (COM(2007)0703), precum și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei (SEC(2007)1484),

—	având în vedere programul detaliat de lucru privind urmărirea obiectivelor sistemelor de educație și formare din Europa (1) și raportul intermediar ulterior privind progresele realizate în implementarea acestuia,

—	având în vedere rezoluția Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind educația și formarea ca factori esențiali ai Strategiei de la Lisabona (2),

—	având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue (3),

—	având în vedere rezoluția Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind noile competențe pentru noile locuri de muncă (4),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 28 august 2007 intitulat „Către politici și practici bazate pe cunoaștere în domeniul educației și formării” (SEC(2007)1098),

—	având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Cadrului european de calificări pentru învățarea continuă (5),

—	având în vedere Recomandarea 2006/143/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene în domeniul asigurării calității în învățământul superior (6),

—	având în vedere Carta Europeană pentru mobilitate (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în educație (8),

—	având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele cheie pentru învățarea continuă (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2008 privind formarea adulților: „Niciodată nu este prea târziu să înveți” (10),

—	având în vedere rezoluția din 23 septembrie 2008 privind procesul de la Bologna și mobilitatea studenților (11),

—	având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind îmbunătățirea calității pregătirii profesorilor (12),

—	având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 13-14 martie 2008,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0455/2008),

A.	întrucât, până în 2010, Uniunea Europeană ar trebui să devină lider mondial în materie de calitate a sistemelor de învățământ și formare, acestea constituind un factor de maximă importanță pentru desăvârșirea Procesului de la Lisabona;

B.	întrucât în procesul de consolidare a autonomiei și responsabilității universităților s-au înregistrat progrese, iar sprijinul ce li se acordă în acest context trebuie intensificat;

C.	întrucât sistemele de educație și cele de formare profesională au menirea de a oferi egalitate de șanse pentru femei și bărbați;

D.

întrucât integrarea perspectivei egalității de gen în politicile de educație și de formare este indispensabilă succesului Strategiei de la Lisabona, care are ca obiectiv, printre altele rezolvarea inegalității între femei și bărbați pe piața europeană a muncii și, mai ales, atingerea unei rate de angajare a femeilor de 60 % până în 2010;

E.	întrucât statele membre trebuie să continue reforma sistemelor lor naționale de învățământ și formare, prin conlucrare și schimb de cele mai bune practici;

F.	întrucât atingerea obiectivelor de la Lisabona și consolidarea triunghiului cunoașterii presupune implementarea fermă a instrumentelor și strategiilor coerente și cuprinzătoare de învățare de-a lungul vieții convenite de Parlamentul European și Consiliu;

G.	întrucât Europa are nevoie de niveluri mai ridicate de calificare, iar creativitatea și activitățile novatoare trebuie promovate pe tot parcursul procesului de învățământ și formare;

H.	întrucât se impune luarea unor măsuri care să asigure, în viitor, specializarea necesară în domeniul mediului înconjurător și în cel social, de exemplu promovând în toate formele de învățământ abordarea extinsă a problematicii legate de schimbarea climatică și de alte aspecte ambientale;

I.	întrucât programele de învățământ ar trebui să contribuie la dezvoltarea personală a studenților incluzând predarea cunoștințelor despre drepturile omului și valorile europene;

J.	întrucât calitatea și eficacitatea sistemelor de învățământ și formare și accesul cetățenilor la acestea trebuie considerate drept obiective politice majore la nivel european;

K.	întrucât învățământul și formarea trebuie să fie permanent corelate cu posibilitățile, specificul și necesitățile locale și regionale;

1.   salută Comunicarea Comisiei menționată mai sus, din 12 noiembrie 2007 și ameliorările prezentate;

2.   remarcă necesitatea sprijinirii acțiunilor desfășurate în domeniul învățământului și formării prin măsuri complementare coerente, de natură socio-economică, în vederea îmbunătățirii standardului general de viață al cetățenilor europeni;

3.   subliniază necesitatea integrării migranților și minorităților (în special a rromilor) și a acțiunilor îndreptate către includerea grupurilor cu nevoi speciale (în primul rând, a femeilor, a persoanelor cu handicap și a celor în vârstă) la toate nivelurile și sferele sistemului de învățământ; consideră că migranților ar trebui să le fie acordat un sprijin suplimentar, în timp ce minoritățile etnice și rromii ar trebui asistați de personal calificat, aparținând aceleiași minorități sau care — cel puțin — vorbesc limba maternă a acestora;

4.   subliniază importanța sportului în cadrul învățământului și formării și necesitatea de a-i acorda acestuia o atenție deosebită, de exemplu prin intensificarea practicării educației fizice și sportului în toate etapele de învățământ, de la nivel preșcolar la universitate, și solicită ca planurile de învățământ să prevadă cel puțin trei ore de sport pe săptămână, iar școlile să fie sprijinite pentru ca, în funcție de posibilități, să depășească această cerință minimă;

5.   subliniază rolul cheie al familiei și al mediului social în toate aspectele educației și formării;

6.   observă că educația are un rol primordial în dezvoltarea socială și personală atât a femeilor, cât și a bărbaților; subliniază, așadar, importanța consolidării educației și a formării profesionale ca baze fundamentale pentru îndeplinirea obiectivului promovării egalității între femei și bărbați;

7.   își exprimă regretul că sistemele de învățământ nu stimulează mai mult fetele să se orienteze către trasee și formări profesionale în care bărbații sunt în mod tradițional supra-reprezentați, dar și invers; își exprimă aprecierea cu privirea la măsurile în favoarea egalității de gen și îndeamnă statele membre să lanseze programe destinate femeilor în care să li se propună posibilități de orientare profesională cât mai diverse precum și o continuare ulterioară a acestora pe piața muncii;

8.   subliniază că inegalitățile de șanse între femei și bărbați, existente la nivelul învățământului și al educației de-a lungul vieții de calitate, sunt mai accentuate în zonele izolate și în regiunile defavorizate geografic și social; invită, așadar, la o promovare mai activă a inițiativelor educative în cadrul politicii regionale;

9.   constată sub-reprezentarea constantă a femeilor în anumite domenii de studiu, la toate nivelele, precum și în sectorul de cercetare; încurajează, de aceea, întreprinderea unor măsuri practice și luarea de acțiuni pozitive pentru a remedia această situație;

10.   constată că cei care și-au întrerupt studiile, mai ales tinerele mame, pot suferi discriminări și solicită adoptarea unor sisteme mai flexibile, care să faciliteze reluarea studiilor sau a formării profesionale după nașterea unui copil și să reconcilieze perioada de studii cu viața profesională și cea de familie;

11.   remarcă necesitatea de a îmbunătății calitatea programelor și a predării la toate nivelurile, a asigurărilor sociale ale corpului didactic și de a acorda o mai mare atenție mobilității și pregătirii lor continue;

12.   subliniază că alfabetizarea mediatică și cunoașterea TIC ar trebui să fie încurajate substanțial și recomandă ca educația mediatică să constituie o parte integrantă a planurilor de învățământ la toate nivelurile de școlarizare, precum și ca personalului didactic și persoanelor în vârstă să le fie oferite module pedagogice în domeniul mediilor de informare;

13.   relevă că trebuie să fie facilitată tranziția între sisteme de învățământ și formare diferite și dintre învățământul oficial, neoficial și informal;

14.   îndeamnă insistent Consiliul să monitorizeze implementarea practică a politicilor europene în materie de educație și învățământ în fiecare dintre statele membre; consideră că guvernele naționale ar trebui să stabilească în mod transparent obiective proprii în domeniu și să introducă legislația adecvată, precum și măsurile pertinente care să asigure atingerea standardelor europene și, în special, să asigure implementarea instrumentelor adoptate la nivel european, cum este recomandarea mai sus-menționată privind competențele cheie pentru învățarea continuă, Cadrul european de calificări și Europass (13);

Învățământul preșcolar

15.   subliniază necesitatea majorării resurselor destinate îmbunătățirii condițiilor materiale și de spațiu, precum și formării permanente a personalului, în vederea ridicării calității învățământului preșcolar și a creșterii resurselor de investit, întrucât accesul universal la un învățământ preșcolar de calitate constituie o modalitate adecvată de a deschide accesul la învățarea continuă pentru toți copiii, cu precădere pentru cei proveniți din medii sociale defavorizate și din cadrul minorităților etnice;

16.   insistă asupra importanței dezvoltării aptitudinilor de bază la copii, a învățării limbii materne sau a limbii țării lor de reședință și a dobândirii cât mai de timpuriu a aptitudinilor de citire și scriere;

17.   are convingerea că învățarea unei a doua limbi trebuie să înceapă în acest stadiu timpuriu; dar că, în cazul copiilor mici, studiul limbilor trebuie organizat prin joacă și fără presiuni;

18.   solicită statelor membre să instituie obligativitatea învățământului preșcolar.

Învățământul primar și secundar

19.   accentuează necesitatea acordării unei atenții speciale acelora care, în caz contrar, ar putea abandona ulterior sistemul de învățământ; consideră că ar trebui adoptate măsuri și programe speciale urmărind reducerea incidenței abandonului școlar și că, în cazurile în care acesta este inevitabil și continuă să se producă, persoanele în cauză ar trebui sprijinite, oferindu-li-se posibilitatea reintegrării în societate și modalități adecvate de educație pe care să le adopte;

20.   subliniază că învățământul primar și secundar ar trebui să doteze copiii cu calitățile care să le permită să gândească independent, creator și novator și să-i transforme în cetățeni înzestrați cu capacitate proprie de reflecție și cu o perspectivă critică față de media;

21.   subliniază importanța planurilor de învățământ pentru școlile din toate statele membre, care ar trebui să includă cursuri urmărind promovarea și dezvoltarea creativității și a spiritului novator al copiilor;

22.   consideră că programele și cuprinsul acestora trebuie să fie actualizate permanent, astfel încât să rămână pertinente, punând accentul pe rolul calităților antreprenoriale și pe voluntariat, și subliniază că — dacă doresc să înregistreze progrese semnificative în ceea ce privește atingerea obiectivelor strategiei de la Lisabona în cadrul programului „Educație și formare 2010” și să promoveze învățarea de-a lungul vieții în Uniunea Europeană — toate statele membre trebuie să acorde o atenție sporită și să aloce mai multe resurse pregătirii corpului didactic;

23.   are convingerea că copiii ar trebui să învețe o a doua limbă străină cât mai de timpuriu posibil;

24.   încurajează puternic învățarea limbilor străine de la o vârstă fragedă și includerea predării unei limbi străine în programa școlară din învățământul primar; subliniază faptul că, pentru atingerea acestui obiectiv, este deosebit de important să se investească fonduri suficiente în recrutarea și formarea profesorilor de limbi străine;

25.   consideră că dezvoltarea talentului propriu, a capacităților specifice și a abilităților naturale ale elevilor trebuie să constituie, în acest stadiu al educației, un obiectiv major; relevă că aceste capacități ar putea constitui ulterior o bază în ceea ce privește activitatea lucrativă și ocuparea unui loc de muncă;

26.   subliniază că elevilor care nu au dobândit sau nu dobândesc aptitudini de bază trebuie să le fie acordată o atenție deosebită, la fel ca și celor excepțional dotați, astfel ca aceștia să-și poată dezvolta în cel mai înalt grad capacitățile și talentul care depășesc media;

27.   recomandă statelor membre să îmbunătățească substanțial calitatea pregătirii academice și profesionale a personalului didactic, a formării acestuia și a procesului de învățare de-a lungul vieții.

28.   încurajează ferm promovarea unei perfecționări profesionale continue și coerente a cadrelor didactice pe tot parcursul carierei; este de părere că tuturor cadrelor didactice ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-și actualiza regulat competențele și calificările, precum și cunoștințele pedagogice;

29.   propune introducerea cât mai rapidă în programele de învățământ a unor module de cetățenie a Uniunii care să formeze o nouă generație în spiritul valorilor Uniunii în domenii precum drepturile omului, multiculturalitate, toleranță, mediu, schimbări climatice;

Educație și formarea profesionale (EFP)

30.   remarcă necesitatea ridicării calității și atractivității EFP;

31.   relevă că EFP trebuie să fie mai bine corelat și mai coerent integrat atât în economia europeană, cât și în economiile naționale, în scopul unei mai bune coordonări între procesul de învățământ și piața muncii;

32.   insistă asupra intensificării substanțiale a mobilității (nu numai a celei geografice, ci și a mobilității între EFP și învățământul superior) elevilor și a personalului didactic;

Învățământ superior

33.   consideră că programele universitare ar trebui modernizate, pentru a satisface necesitățile socio-economice actuale și viitoare;

34.   recomandă ca instituțiile de învățământ superior să dezvolte cu prioritate programe interdisciplinare, la granița dintre științe, pentru a forma specialiști capabili să rezolve problemele tot mai complexe ale lumii de astăzi;

35.   subliniază că interesul manifestat de studenți și elevi pentru conținutul și programele de studiu în domeniul tehnic, al științelor naturii și al protecției mediului trebuie intensificat;

36.   invită statele membre să sprijine efectiv parteneriatele dintre universități și societățile comerciale, precum și cu numeroasele părți interesate existente la nivel național, regional și local;

37.   remarcă faptul că cooperarea dintre instituțiile europene de învățământ superior trebuie substanțial îmbunătățită ca și, în măsura posibilului, transferabilitatea titlurilor de studiu;

38.   subliniază necesitatea îmbunătățirii substanțiale a calității activității profesorilor și lectorilor din învățământul superior, precum și a actualizării constante a programelor utilizate, conținutului acestora și metodelor de lucru;

39.   sugerează corelarea Institutului European pentru Inovare și Cercetare cu Procesul de la Bologna și includerea acestuia în cadrul reformei învățământului superior european;

40.   recomandă insistent ca statele membre să îmbunătățească mobilitatea elevilor și a cadrelor didactice, inclusiv mobilitatea între țări, programe de studiu și discipline; subliniază, în acest context, importanța implementării Cartei europene a calității pentru mobilitate, în scopul creării unui veritabil spațiu european de învățare și formare continuă și al promovării cooperării economice, sociale și regionale;

Învățarea de-a lungul vieții

41.   consideră că angajatorii ar trebui încurajați să perfecteze aranjamente în ceea ce privește învățământul și formarea angajaților lor, inclusiv prin stimulente acordate pentru participarea muncitorilor necalificați la programele de învățare de-a lungul vieții;

42.   remarcă necesitatea acordării unei atenții deosebite persoanelor provenind dintr-un mediu social dezavantajos, persoanelor cu nevoi speciale, tinerilor care s-au aflat în instituții de reeducare și foștilor deținuți;

43.   subliniază că, în primul rând, femeile trebuie să fie încurajate să participe la cursuri de formare și perfecționare și — în acest context — trebuie oferite și promovate inclusiv programe speciale de facilitare a învățării de-a lungul vieții;

44.   subliniază că o încurajare specială trebuie acordată muncitorilor necalificați și celor în vârstă, acestora trebuind să li se ofere stimulente pentru a participa la programe de învățare continuă;

45.   solicită ca programele de educație destinate adulților, precum și cele de învățare de-a lungul vieții să acorde o atenție specială persoanelor cele mai defavorizate pe piața muncii, mai ales tineriilor, femeilor, în special cele din mediul rural, și persoanelor în vârstă;

46.   atrage atenția asupra luării în considerare a faptului că educația parentală pentru femei și bărbați este fundamentală pentru binele persoanelor, pentru lupta împotriva sărăciei și pentru coeziunea socială; dorește, în acest sens, instituirea unor programe polivalente de învățare de-a lungul vieții și de formare profesională a educatorilor care se ocupă de parentalitate, în cadrul educației și învățării;

47.   subliniază că titlurile de studiu și cunoștințele dobândite în cadrul procesului de învățare de-a lungul vieții ar trebui substanțial diversificate și recunoscute cu ușurință și că, în acest scop, trebuie accelerată și implementarea Cadrului european de calificări și a Europass, ca instrumente de promovare a învățării de-a lungul vieții;

48.   consideră că atât autoritățile europene, cât și cele naționale, ar trebui să acorde finanțări mai mari pentru măsurile de promovare a mobilității, în toate etapele procesului de învățare de-a lungul vieții;

49.   solicită recunoașterea și fructificarea avantajelor oferite de Carta europeană de calitate pentru mobilitate, precum și punerea lor în practică de către statele membre, iar din partea Comisiei, o revizuire a implementării acestora în statele membre;

50.   insistă asupra necesității ca tuturor celor care învață și muncitorilor cu familii să le fie asigurate cât mai multe servicii sociale și structuri de sprijin (de exemplu, instituții pentru îngrijirea copiilor);

51.   consideră că în procesul de implementare a programului de lucru „Educația și formarea profesională 2010” ar trebui integrate și recunoscute și serviciile de voluntariat;

52.   are convingerea că schimburile de opinii și învățarea/predarea reciproce între persoane aparținând unor grupuri de vârstă diferite ar trebui intensificate;

53.   accentuează faptul că programele de învățare de-a lungul vieții trebuie să sprijine spiritul antreprenorial, permițându-le cetățenilor să constituie IMM-uri și să satisfacă atât necesitățile de ordin social, cât și pe cele economice;

54.   atrage atenția asupra necesității de a înființa servicii de informare și orientare în materie de învățare de-a lungul vieții pentru persoanele aparținând tuturor grupurilor de vârstă, facilitând în acest fel atingerea obiectivelor menționate mai sus;

*

* *

55.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

(1)  JO C 142, 14.6.2002, p. 1.

(2)  JO C 300, 12.12.2007, p. 1.

(3)  JO L 327, 24.11.2006, p. 45.

(4)  JO C 290, 4.12.2007, p. 1.

(5)  JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

(6)  JO L 64, 4.3.2006, p. 60.

(7)  JO L 394, 30.12.2006, p. 8.

(8)  JO C 282 E, 6.11.2008, p. 131.

(9)  JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(10)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0013.

(11)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0423.

(12)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0422.

(13)  Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass) (JO L 390, 31.12.2004, p. 6).

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/39

---

Poziția Consiliului referitoare la revizuirea Regulamentului OLAF

P6_TA(2008)0632

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 privind poziția Consiliului referitoare la revizuirea Regulamentului OLAF

(2010/C 45 E/07)

Parlamentul European,

—	având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (1),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (COM(2006)0244) și poziția sa din 20 noiembrie 2008 (2) cu privire la propunerea respectivă,

—	având în vedere întrebarea orală adresată Consiliului privind poziția Consiliului referitoare la revizuirea Regulamentului OLAF (O-0116/2008),

—	având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât, în cei 10 ani de la înființarea sa ca birou operațional menit să protejeze interesele financiare ale Comunității în anul 1999, OLAF a dobândit o valoroasă experiență în combaterea fraudei și a corupției;

B.	întrucât cadrul de reglementare al OLAF ar trebui îmbunătățit pornindu-se de la experiența operațională dobândită de acesta;

C.	întrucât cele două ramuri ale autorității legislative a UE ar trebui să coopereze strâns în cadrul procedurii de codecizie pentru a adapta cadrul de reglementare al combaterii fraudei la necesitățile actuale;

D.	întrucât Parlamentul a încheiat prima sa lectură referitoare la modificarea Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 (Regulamentul OLAF) cu o largă majoritate la 20 noiembrie 2008,

1.   consideră că se impune de urgență clarificarea cadrului de reglementare a OLAF în vederea îmbunătățirii în continuare a eficacității investigațiilor antifraudă și pentru a se asigura independența OLAF, luându-se pe deplin în considerare experiența câștigată de la înființarea OLAF în locul UCLAF în 1999;

2.   reamintește Consiliului că poziția Parlamentului din 20 noiembrie 2008, menționată anterior, va avea ca rezultat îmbunătățirea eficacității și a calității investigațiilor OLAF prin intermediul consolidării garanțiilor procedurale, a rolului Comisiei de supraveghere, a prezumției de nevinovăție, a dreptului la apărare a persoanelor investigate și a drepturilor persoanelor care transmit informații, adoptarea de norme de investigare clare și transparente, precum și îmbunătățirea cooperării cu autoritățile naționale competente și cu instituțiile UE;

3.   îndeamnă președințiile franceză și cehă să ofere un calendar al negocierilor cu Parlamentul, pe baza Regulamentului (CE) nr. 1073/1999, confirmând astfel că se depun toate eforturile posibile pentru a asigura adoptarea promptă a unei poziții comune de către Consiliu și evitarea oricăror întârzieri nejustificate;

4.   consideră că poziția Consiliului de adoptare a unei simple consolidări a celor trei temeiuri juridice existente în cazul investigațiilor OLAF nu constituie un argument valid pentru nedeschiderea imediată a negocierilor privind Regulamentul (CE) nr. 1073/1999, deoarece simpla consolidare nu va conduce la îmbunătățirea cadrului juridic al investigațiilor antifraudă desfășurate de OLAF și va constitui, prin urmare, o pierdere semnificativă de timp în eforturile de accelerare a combaterii fraudei; își exprimă opțiunea pentru reformarea legislației UE antifraudă, inclusiv a Regulamentelor (CE) nr. 1073/1999, (CE, Euratom) nr. 2185/96 și (CE, Euratom) nr. 2988/95, care ar trebui să se bazeze pe o formă revizuită a Regulamentului (CE) nr.1073/1999;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, comisiilor competente ale parlamentelor statelor membre, Curții Europene de Conturi și organismelor de audit naționale din statele membre.

---

(1)  JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0553.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/41

---

Evaluarea și dezvoltarea viitoare a agenției FRONTEX și a sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)

P6_TA(2008)0633

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 privind evaluarea și dezvoltarea viitoare a Agenției FRONTEX și a sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) (2008/2157(INI))

(2010/C 45 E/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată „Raport cu privire la evaluarea și dezvoltarea viitoare a agenției FRONTEX” (COM(2008)0067),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată „Analizând crearea unui sistem european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)” (COM(2008)0068),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană” (COM(2008)0069),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (1),

—	având în vedere Pactul european privind imigrarea și azilul, adoptat la 7 iulie 2008 la Paris de către statele membre și aprobat de Consiliul European din 15-16 octombrie 2008,

—	având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 15-16 decembrie 2005 privind „abordarea globală a problematicii migrației: priorități de acțiune axate asupra Africii și a Mării Mediteraneene”, reluate în Concluziile Președinției Consiliului European din 14-15 decembrie 2006,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenție rapidă la frontieră (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 26 septembrie 2007 privind prioritățile politice în cadrul luptei împotriva imigrației clandestine a resortisanților din țările terțe (3),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0437/2008),

A.

întrucât combaterea imigrației ilegale și, mai precis, gestionarea integrată a tuturor frontierelor UE trebuie să se desfășoare în cadrul unei abordări globale și armonizate a fenomenelor migratorii, luând în considerare, de asemenea, organizarea migrației legale, integrarea imigranților legali și cooperarea cu țările de origine și de tranzit;

B.	întrucât problema imigrației ilegale constituie o provocare comună europeană și, prin urmare, necesită o politică comună europeană;

C.	întrucât aceste fenomene migratorii se vor perpetua atâta timp cât vor persista decalajele de dezvoltare între diferitele regiuni ale lumii; întrucât, din acest motiv, ar trebui organizată gestionarea fluxurilor migratorii în sinergie cu politicile de dezvoltare și cooperare cu țările terțe;

D.	atrage atenția asupra faptului că Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) nu reprezintă un panaceu pentru toate problemele provocate de migrația ilegală;

E.

întrucât supravegherea frontierelor externe ale Uniunii constituie un element cheie în lupta împotriva imigrației ilegale, care trebuie însoțit de politici represive complementare vizând eradicarea surselor imigrației, precum combaterea muncii fără forme legale, în special prin adoptarea directivei care prevede sancțiuni împotriva angajatorilor de resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (COM(2007)0249), precum și împotriva rețelelor de criminalitate organizată specializate în traficul de persoane;

F.	întrucât se înregistrează o rată ridicată a mortalității asociată imigrării ilegale și trebuie desfășurate campanii de informare în cooperare cu țările de origine și de tranzit cu privire la riscurile și consecințele fatale ale acestui tip de imigrare;

G.

întrucât, deși sarcina controlului frontierelor incumbă fiecărui stat membru pentru partea de frontieră care-i revine, presiunea migratorie exercitată asupra frontierelor estice și sudice ale Uniunii necesită dezvoltarea și organizarea unui spirit de răspundere comună și de solidaritate obligatorie între statele membre, astfel încât să faciliteze asocierea resurselor materiale și umane care pot fi mobilizate pentru combaterea acestui fenomen;

H.	întrucât obiectivul pe termen lung al acestor instrumente (FRONTEX, EUROSUR, Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC), sistemul de înregistrare a intrărilor/ieșirilor) este instituirea treptată a unui sistem european integrat de gestionare a frontierelor;

I.	întrucât primele rezultate cuantificabile ale FRONTEX de la intrarea în funcțiune în octombrie 2005 sunt disponibile, și întrucât este necesar să se instituie o strategie pe termen mediu și lung, care a devenit indispensabilă în acest stadiu al dezvoltării sale;

J.	întrucât FRONTEX este un organism comunitar din primul pilon, supus principiilor controlului democratic și transparenței depline și, ca atare, are obligația de a respecta și de a promova valorile fundamentale ale Uniunii;

K.	întrucât operațiunile de coordonare axate pe informații, desfășurate de FRONTEX, se bazează pe analize de risc și evaluări ale amenințărilor, efectuate în condiții de confidențialitate;

L.

întrucât strategia de dezvoltare a FRONTEX ar trebui să constituie ocazia de a testa viabilitatea principiului „solidarității obligatorii” între statele membre, principiu la care s-a apelat deja în cadrul Regulamentului (CE) nr. 863/2007, care coordonează capacitățile de reacție rapidă ale Uniunii în caz de urgență, pentru a selecta modul adecvat pentru a asigura punerea necondiționată la dispoziție a resurselor materiale, enumerate în registrul centralizat al echipamentelor tehnice și umane (CRATE — Centralised Records of Available Technical Equipment) și resursele umane necesare pentru a permite FRONTEX să acționeze în mod eficient;

M.	întrucât Parlamentul a sprijinit în mod constant FRONTEX și a votat în favoarea creșterii semnificative a bugetului acesteia pentru a-i permite să dispună de resurse financiare suficiente în vederea îndeplinirii sarcinilor acesteia;

N.

întrucât FRONTEX a inițiat misiuni maritime pe coasta statelor membre din sud, al căror succes a variat în funcție de nivelul de cooperare a țărilor terțe din care pleacă imigranții; întrucât misiunea Hera din Insulele Canare a avut succes și a condus la o reducere semnificativă a numărului de sosiri, întrucât, cu toate acestea, misiunea Nautilus din zona centrală mediteraneană nu a fost eficientă, având în vedere faptul că numărul de sosiri a crescut, în loc să scadă;

O.	întrucât zonele fierbinți de imigrare din regiunile maritime sudice impun patrularea continuă de către misiunile maritime care sunt derulate în mod permanent;

P.

întrucât orice acțiune întreprinsă de FRONTEX ar trebui, în orice situație, să respecte în continuare normele de drept internațional, mai ales cele legate de dreptul maritim și drepturile omului, demnitatea persoanei umane și a refugiaților, în principal dreptul la azil, precum și cele legate de principiul nereturnării;

Q.

întrucât acțiunile FRONTEX ar trebui să ia în considerare necesitatea de a lua măsurile de precauție și de a prevedea mijloacele necesare respectării persoanelor celor mai vulnerabile, a femeilor și, mai ales, a femeilor însărcinate, a copiilor, în special a minorilor neînsoțiți, a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu diverse handicapuri sau boli grave;

R.	întrucât dimensiunea umanitară a acțiunii FRONTEX trebuie consolidată prin asigurarea unei securități juridice maxime, atât în cadrul operațiunilor de salvare pe care agenția are sarcina de a le îndeplini, cât și în cadrul operațiunilor comune de returnare la care trebuie să contribuie;

S.

întrucât, datorită succesului de care se bucură, operațiunile de pregătire a personalului specializat implicat în funcționarea FRONTEX merită să fie continuate, dar și, mai ales, extinse spre personalul din țările terțe care cooperează zilnic cu FRONTEX în vederea pregătirii acestora pentru operațiuni de salvare pe mare și de recuperare a corpurilor în caz de naufragiu;

T.

întrucât controalele de la frontieră nu se concentrează doar asupra trecerilor neautorizate ale frontierelor, ci și asupra altor aspecte ale infracționalității transfrontaliere, precum traficul de ființe umane, traficul de stupefiante sau comerțul ilegal de arme; contribuind astfel la creșterea securității interne în ansamblu;

U.

întrucât acțiunile întreprinse de FRONTEX nu pot fi eficace fără o politică UE de gestionare a frontierelor care să incorporeze noile sisteme UE propuse de control al frontierelor, precum Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC), sistemul de înregistrare a intrărilor/ieșirilor sau sistemul de procesare rapidă,

1.   invită statele membre să examineze problematica migrației utilizând o abordare globală, care să impulsioneze într-un mod la fel de energic intensificarea controalelor la frontierele Uniunii, lupta împotriva imigrației ilegale și returnarea în țările de origine a imigranților ilegali, combaterea muncii fără forme legale și a traficului de persoane, dar și, în egală măsură, organizarea imigrației legale și luarea unor măsuri care să faciliteze integrarea imigranților legali, consolidarea unui parteneriat global cu țările terțe care să favorizeze o relație pozitivă între migrație și dezvoltare, precum și constituirea unei politici omogene la nivel comunitar în materia protecției drepturilor omului;

2.   consideră că FRONTEX constituie un instrument esențial în strategia globală a Uniunii privind imigrația și invită Comisia să prezinte propuneri de revizuire a mandatului agenției pentru a-i consolida rolul și a o eficientiza;

3.   subliniază că este cât se poate de necesar ca FRONTEX să se poată baza, atât pentru coordonarea operațiunilor sale punctuale comune, cât și pentru misiunile permanente, pe disponibilitatea mijloacelor puse la dispoziție de statele membre, în special prin CRATE; regretă faptul că unele state membre nu au demonstrat până acum suficientă disponibilitate pentru a oferi resursele necesare agenției FRONTEX și le invită să acționeze în acest sens;

4.   salută adoptarea Pactului european privind imigrarea și azilul de către Consiliul European și apelurile acestuia privind consolidarea FRONTEX;

5.   subliniază că FRONTEX ar trebui să integreze măsurile de control al traficului de ființe umane în activitatea sa, în special la frontierele externe ale Uniunii;

6.   îndeamnă, în acest scop, statele membre să oficializeze cât mai repede un sistem de „solidaritate obligatorie și irevocabilă”, în funcție de fezabilitate și de nevoile actuale specifice ale fiecărei țări participante, care să permită FRONTEX, în pregătirea și executarea misiunilor sale, să elimine orice incertitudine cu privire la amploarea precisă a mijloacelor pe care se poate baza în timp real;

7.   solicită instituirea unor patrule de supraveghere comune permanente și operaționale pe toată durata anului în toate zonele unde există riscuri serioase, mai ales la țărmul mării unde există riscul de pierderi de vieți omenești, dreptul la viață fiind primul drept fundamental inviolabil;

8.   subliniază importanța armonizării legislației CE cu alte dispoziții de drept internațional aplicabile în acest domeniu, astfel încât UE să poată contribui eficient la eforturile necesare pentru a ajuta refugiații în dificultate;

9.   invită statele membre să-și asume cât mai curând posibil angajamentul de a conferi o formă concretă acestui principiu al solidarității, sporind în special mijloacele materiale pe care le pun la dispoziția FRONTEX, în special în termeni de resurse de suprafață, și oferind, în practică, asigurări privind disponibilitatea necondiționată a resurselor respective în timp util;

10.   invită FRONTEX să transmită un raport Parlamentului și Consiliului în care să expună în principal utilizarea concretă și disponibilitatea reală a materialelor enumerate în baza CRATE și să evidențieze, dacă este cazul, dificultățile întâlnite și să prezinte informații complete cu privire la care state membre oferă resurse și care nu;

11.   invită statele membre, în cazul unor lipsuri persistente de mijloace disponibile, să prevadă cu promptitudine o modificare semnificativă a bugetului FRONTEX pentru a îi permite îndeplinirea misiunilor și, eventual, să analizeze aspectele juridice ale închirierii și/sau achiziționării în viitor de materiale în acest scop;

12.   reamintește că, de la înființarea FRONTEX, Parlamentul, în calitate de autoritate bugetară, a majorat deja bugetul acesteia și va monitoriza executarea corectă, precum și adaptarea acestuia în funcție de evoluția atribuțiilor FRONTEX;

13.   subliniază că cooperarea UE cu țările terțe trebuie să se întemeieze pe respectarea obligațiilor internaționale cu privire la protecția refugiaților și a solicitanților de azil și, în special, a prevederilor Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților (1951);

14.   salută importantele eforturi de cooperare care au fost depuse de cvasitotalitatea țărilor terțe cu care FRONTEX lucrează în mod curent, eforturi aflate la baza unor rezultate cât se poate de benefice, precum cele obținute în insulele Canare; regretă, însă, că cooperarea în domeniul imigrației este foarte deficitară în alte țări, cum ar fi cel al Turciei și cel al Libiei;

15.   îndeamnă Uniunea să includă, ca parte a negocierilor sale cu țările terțe, necesitatea de a coopera mai strâns cu țările terțe în domeniul imigrației și invită țările terțe cu care cooperarea este insuficientă, respectiv, inexistentă, să depună toate eforturile posibile pentru a facilita activitatea FRONTEX, în special prin asigurarea unei cooperări mai eficiente din partea serviciilor de punere în aplicare;

16.   invită Comisia și statele membre să-și dubleze eforturile pentru a ajunge la un nivel mai ridicat de cooperare din partea țărilor terțe, în special prin negocierea acordurilor de readmisie; consideră că imigrația ar trebui să formeze o parte intrinsecă a oricăror negocieri ale acordurilor cu țările terțe care sunt țări de origine sau țări de tranzit;

17.   subliniază necesitatea ca FRONTEX, în cooperare cu țările terțe, să țină seama în mod corespunzător de opiniile acelor state membre care au acumulat cea mai multă experiență în abordarea aspectelor referitoare la imigrația ilegală în legătură cu țările în cauză; participarea unei țări terțe la orice operațiune comună a statelor membre, coordonată de FRONTEX trebuie să fie supusă aprobării statului membru care găzduiește operațiunea;

18.   solicită ca mandatul agenției FRONTEX să includă în mod explicit obligația de a respecta normele internaționale în domeniul drepturilor omului și datoria față de solicitanții de azil în cadrul operațiunilor de salvare pe mare, iar cooperarea cu Înaltul Comisariat al ONU pentru refugiați (UNHCR) și alte organizații neguvernamentale relevante să fie oficializate în cadrul mandatului;

19.   este îngrijorat de faptul că resortisanții țărilor terțe ar putea să nu aibă la dispoziție mijloace adecvate pentru a urmări dacă datele cu caracter personal care îi privesc, acumulate în cadrul „rețelei de sisteme” planificate a UE, sunt tratate în conformitate cu principiile juridice privind protecția datelor aplicabile în cadrul UE; solicită Comisiei să clarifice în ce măsură datele personale vor fi puse la dispoziția administrațiilor din țările terțe;

20.   solicită ca atribuțiile FRONTEX să fie extinse astfel încât aceasta să poată fi încurajată să desfășoare proiecte și operațiuni în țări terțe, printre altele pentru a consolida eficiența acordurilor de lucru și a identifica necesitățile de consolidare instituțională în ceea ce privește gestionarea frontierelor în țările terțe;

21.   solicită FRONTEX să-și consolideze și să-și asume rolul cheie în sprijinirea operațiunilor de returnare comune și în toate aspectele referitoare la aceste proceduri; invită statele membre, ca în spiritul solidarității, să implice agenția FRONTEX în planificarea și organizarea zborurilor de returnare comune, precum și în identificarea necesităților pentru returnările comune;

22.   invită statele membre să permită o revizuire a mandatului FRONTEX pentru a elimina lacunele legislative de natură să împiedice agenția să acționeze, stabilind în principal condițiile juridice precise ale intervențiilor sale de salvare pe mare, dar și cele cu privire la contribuția sa la operațiunile de returnare, precum și la posibilitatea ca țările terțe să apeleze la echipamentele sale, în special prin intermediul eventualelor proiecte pilot de care acestea ar beneficia;

23.   invită Comisia să evalueze complet activitățile FRONTEX în ceea ce privește impactul lor asupra libertăților și drepturilor fundamentale, inclusiv „responsabilitatea de a proteja”;

24.   solicită pregătirea personalului FRONTEX cu privire la diversele dimensiuni de gen ale activității agenției;

25.   consideră că extinderea, în acest mod, a atribuțiilor FRONTEX, împreună cu contribuția sa la lupta de zi cu zi împotriva imigrației ilegale ar putea justifica o dezvoltare structurală a capacităților sale logistice și administrative, cu respectarea principiului proporționalității;

26.   consideră în special că, în timp ce ritmul evenimentelor și mijloacele puse la dispoziție nu justifică deocamdată creșterea numărului agențiilor descentralizate, ar putea fi luată în considerare în această etapă creării a două antene distincte, una care să coordoneze activitatea la frontierele terestre, iar alta operațiunile maritime; reamintește că, ținând cont de faptul că rutele terestre de migrare de la frontiera de est vor reprezenta din ce în ce mai mult o provocare din ce în ce mai mare în viitor, acestea ar trebui abordate cu o atenție mult mai mare, odată cu creșterea resurselor pentru realizarea acestui lucru;

27.   invită Comisia și statele membre să analizeze fezabilitatea unui sistem de supraveghere a frontierelor UE;

28.   subliniază necesitatea continuării operațiunilor de pregătire a personalului mobilizat în cadrul operațiunilor agenției FRONTEX, în special în domeniul dreptului maritim, al dreptului de azil și al drepturilor fundamentale, destinate inclusiv personalului din țările terțe vizate, după ce mandatul său va fi extins; în acest scop, încurajează FRONTEX să coopereze cu alte instituții, cum ar fi Organizația Internațională pentru Migrație, Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale și UNHCR, organismul ONU responsabil pentru dreptul mării, ONG-uri, precum și cu alte ONG-uri și asociații cu experiență și know-how în aceste domenii;

29.   invită Comisia să organizeze campanii de informare cu privire la cele mai bune practici din statele membre cu privire la riscurile imigrației ilegale;

30.   salută procesul de reflecție actual organizat de Consiliu în vederea instituirii sistemului de supraveghere a frontierelor EUROSUR, care urmărește să asigure exploatarea la maximum a tuturor dispozitivelor de supraveghere, în principal prin extinderea ariei actuale de acoperire, care nu cuprinde, în acest moment, decât o parte din zonele în care este necesară organizarea de operațiuni;

31.   insistă, prin urmare, asupra necesității imediate de actualizare a sistemelor naționale de supraveghere și interconectarea acestora în rețea, precum și ca, pentru asigurarea coerenței, sarcina grupării instrumentelor disponibile să fie încredințată FRONTEX, mai ales în ceea ce privește gestionarea Rețelei de informare și coordonare securizate, conectate la internet, pentru serviciile de gestionare a migrării ale statelor membre (ICONET) (4) și reluarea activității Centrului pentru informare, discuții și schimb de date privind trecerea frontierelor și imigrație (CIREFI), astfel cum se menționează în concluziile Consiliului din 30 noiembrie 1994;

32.   subliniază necesitatea realizării de progrese în ceea ce privește cooperarea FRONTEX în materie de analiză a riscurilor cu alte agenții europene, precum și cu alte organisme internaționale și autorități de control la frontieră din țările terțe, în special în contextul eliminării rețelelor de traficanți și aducerii în fața justiției a persoanelor care fac trafic de imigranți ilegali; consideră, de asemenea, că este esențial să existe un mecanism care să-i permită agenției FRONTEX să transfere informații-cheie celor care le pot utiliza în mod optim;

33.   invită statele membre să garanteze că nevoile concrete ale serviciilor responsabile cu controalele la frontiere primesc atenția cuvenită în cadrul activităților de cercetare;

34.   consideră că obiectivul unui sistem integrat de gestionare a frontierelor UE este legitim și este de acord asupra importanței continuării dezvoltării unei politici comune UE privind gestionarea frontierelor; subliniază, totuși, necesitatea unei evaluări și analize a sistemelor existente și a celor în curs de pregătire înainte de trecerea la noile etape de construcție, așa cum a propus Comisia în comunicarea sa menționată anterior intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”; insistă în continuare asupra unui plan global care să prevadă arhitectura generală a strategiei UE privind frontierele, precum și detaliile referitoare la programele și sistemele care ar urma să funcționeze colectiv și la modul în care ar putea fi optimizate relațiile dintre programele înrudite;

35.   invită FRONTEX să ia inițiativa creării unui mediu comun de utilizare a informațiilor între autoritățile naționale competente pentru a optimiza colectarea, analiza și difuzarea datelor sensibile; solicită Forumului European de Cercetare și Inovare în Domeniul Securității (ESRIF — European Security Research and Innovation Forum) să-și aducă contribuția la realizarea acestui obiectiv, acordând prioritate, în cadrul activităților sale, aplicațiilor comune destinate perfecționării și inovării în domeniul instrumentelor de supraveghere;

36.   solicită întărirea controlului democratic asupra FRONTEX de către Parlamentului European și invită FRONTEX să informeze Parlamentul European cu privire la negocierile în vederea încheierii de acorduri cu țările terțe, să prezinte evaluări tactice cu accent pe anumite regiuni de frontieră, să facă publice rapoartele de evaluare privind operațiunile comune și alte misiuni coordonate, analize de risc, studii de fezabilitate și statistici privind tendințele de migrare; subliniază faptul că controlul democratic al activităților FROTEX ar consolida, printre altele, legitimitatea acesteia; cu toate acestea, informațiile publicate în aceste rapoarte nu ar trebui să conțină date confidențiale care ar putea afecta operațiunile aflate în desfășurare;

37.   solicită Comisiei să clarifice amploarea sprijinului logistic pentru supravegherea frontierelor, care urmează să fie acordat țărilor terțe vecine, astfel cum se menționează la etapa 3 din faza 1 a EUROSUR;

38.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Biroului Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați și Organizației Internaționale pentru Migrație.

---

(1)  JO L 349, 25.11.2004, p. 1.

(2)  JO L 199, 31.7.2007, p. 30.

(3)  JO C 219 E, 28.8.2008, p. 223.

(4)  Decizia 2005/267/CE a Consiliului din 16 martie 2005 (JO L 83, 1.4.2005, p. 48).

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/47

---

Impactul contrafacerii asupra comerțului internațional

P6_TA(2008)0634

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional (2008/2133(INI))

(2010/C 45 E/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „Impactul economic al contrafacerii și pirateriei”, publicat în 2007,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2005 intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona — politica modernă a IMM-urilor pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă” (COM(2005)0551),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2006 intitulată „Europa în contextul globalizării: Concurența în lume — o contribuție la strategia Uniunii Europene pentru creștere și locuri de muncă” (COM(2006)0567),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2007 intitulată „Europa în contextul globalizării: un parteneriat mai puternic pentru obținerea accesului pe piață pentru exportatorii europeni” (COM(2007)0183),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2008 privind strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2007 privind Europa globală: aspecte externe ale competitivității (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 iunie 2008 privind implementarea politicii comerciale prin norme și proceduri eficace în materie de import și de export (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2006 privind relațiile economice transatlantice UE-Statele Unite (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 octombrie 2006 privind relațiile economice și comerciale dintre UE și Mercosur în vederea încheierii unui acord de asociere interregional (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2007 privind relațiile comerciale și economice cu Coreea (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2008 privind relațiile comerciale și economice cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind perspectivele relațiilor comerciale dintre Uniunea Europeană și China (8),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2006 intitulată „Europa în contextul globalizării: parteneri mai apropiați, responsabilități sporite” (COM(2006)0631) și documentul de lucru care o însoțește, intitulat „Parteneri mai apropiați, responsabilități sporite — document de strategie privind relațiile comerciale și de investiții dintre UE și China: concurență și parteneriat” (COM(2006)0632),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3286/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind adoptarea procedurilor comunitare în domeniul politicii comerciale comune în vederea asigurării exercitării de către Comunitate a drepturilor care îi sunt conferite de normele comerțului internațional, în special de cele instituite sub egida Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (9) (regulamentul privind obstacolele în calea comerțului),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 intitulată „O strategie a drepturilor de proprietate industrială pentru Europa” (COM(2008)0465),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 februarie 2001 intitulată „Program de acțiune: accelerarea luptei împotriva HIV/SIDA, a paludismului și a tuberculozei în contextul reducerii sărăciei” (COM(2001)0096),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2003 intitulată „Actualizarea programului de acțiune comunitară: accelerarea luptei împotriva HIV/SIDA, a paludismului și a tuberculozei în contextul reducerii sărăciei — Aspecte politice rămase nesoluționate și provocări viitoare” (COM(2003)0093),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 octombrie 2004 intitulată „Elaborarea unui cadru politic european coerent pentru acțiunile externe care vizează combaterea HIV/SIDA, a paludismului și a tuberculozei” (COM(2004)0726),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 816/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind acordarea de licențe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în țări cu probleme de sănătate publică (10),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 980/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate (11) (Regulamentul SPG),

—	având în vedere raportul Comisiei din 19 mai 2008 referitor la activitățile vamale comunitare privind contrafacerea și pirateria — rezultate la frontierele europene 2007,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) (12),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 aprilie 2008 intitulată „Strategie privind evoluția uniunii vamale” (COM(2008)0169),

—	având în vedere propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsurile penale menite să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală din 26 aprilie 2006 (COM(2006)0168),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 privind cea de-a patruzecea aniversare a Uniunii vamale (13),

—	având în vedere Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (14),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală (15),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, precum și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0447/2008),

A.

întrucât este necesar să se lupte în mod eficient împotriva fenomenului contrafacerii pentru realizarea obiectivelor de pe agenda revizuită de la Lisabona, indiferent dacă este vorba de dimensiunea internă sau de aspectele externe, enunțate de Comisie în Comunicarea sa din 18 aprilie 2007, menționată anterior;

B.	întrucât Uniunea Europeană este cel de-al doilea importator mondial de bunuri și servicii și întrucât piața sa unică, datorită faptului că este larg deschisă și transparentă, oferă posibilități însemnate, dar este, de asemenea, expusă unui veritabil risc de a fi invadată de produse contrafăcute;

C.	întrucât economia UE s-a specializat în produse de înaltă calitate, cu valoare adăugată mare, adesea protejate de mărci comerciale, brevete sau indicații geografice, care, prin însăși natura lor, se află printre produsele cele mai susceptibile de a fi contrafăcute;

D.	întrucât încălcările grave ale drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) constituie bariere comerciale netarifare care face mai dificil și mai costisitor accesul la piețele externe, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM) care dispun de mijloace și resurse limitate;

E.	întrucât competitivitatea europeană depinde în mod tradițional de calitatea forței sale de muncă și, din ce în ce mai des, în special pentru IMM-uri, de cercetare și dezvoltare, de inovare și de DPI aferente;

F.	întrucât DPI, inclusiv indicațiile geografice și denumirile de origine, nu sunt întotdeauna protejate în mod eficient de către partenerii comerciali ai Uniunii Europene;

G.	întrucât există un număr ridicat și din ce în ce mai mare de tipuri de produse contrafăcute, care nu se mai limitează la produsele de lux și de înaltă calitate, ci includ și produse de uz comun, cum ar fi jucăriile, medicamentele, produsele cosmetice și produsele alimentare;

H.

întrucât un sondaj recent al OCDE estima că operațiunile comerciale internaționale legate de încălcările DPI se ridicau în 2005 la o valoare de 150 miliarde EUR, la care ar trebui adăugată valoarea tranzacțiilor naționale și a produselor contrafăcute și piratate care sunt distribuite prin intermediul internetului;

I.

întrucât, în 2007, volumul de bunuri confiscate de autoritățile vamale ale Uniunii Europene care încălcau DPI a înregistrat o creștere de 17 % într-un an, această creștere fiind de 264 % în cazul produselor cosmetice și de igienă personală, de 98 % în cazul jucăriilor și de 51 % în cazul medicamentelor;

J.

întrucât fenomenul contrafacerii și pirateriei are repercusiuni dramatice asupra economiei Uniunii Europene și asupra ansamblului sistemului socioeconomic comunitar, de vreme ce afectează impulsul spre inovare, îngreunează investițiile externe directe, conduce la dispariția unor locuri de muncă calificate din industrie și pune bazele unei economii clandestine controlate de crima organizată, paralelă cu sistemul oficial;

K.

întrucât raportul din 2007 al OCDE menționat anterior, precum și raportul ulterior al OECD pentru faza a doua intitulat „Piratarea conținutului digital”, pun accentul pe extinderea la scară globală, precum și pe creșterea rapidă și impactul economic negativ al piratării conținutului digital asupra deținătorilor de DPI;

L.	întrucât contrafacerea dă naștere la grave probleme de mediu, atât din cauza lipsei de conformitate a normelor calitative ale produselor contrafăcute, cât și din cauza costurilor ridicate generate de eliminarea și distrugerea acestor produse;

M.	întrucât accesul la procedurile de combatere a produselor contrafăcute este complicat, costisitor și laborios, în special pentru IMM-uri;

N.

întrucât piața unică garantează consumatorului european posibilitatea de a alege liber, în mod transparent și sigur, produsele pe care le cumpără, iar contrafacerea, dacă nu este combătută în mod corect, poate să dăuneze nu doar principiului încrederii legitime, pe care se bazează ansamblul sistemului, ci și să constituie o gravă amenințare pentru securitatea, sănătatea și, în cazuri extreme, pentru viața însăși a consumatorilor și întrucât, în aceste condiții, trebuie să se protejeze mai bine drepturile consumatorilor;

O.	întrucât inițiativele de creștere a gradului de informare a consumatorilor privind riscurile pe care le prezintă pentru sănătate și securitate și, în general, privind consecințele achiziționării de produse contrafăcute, reprezintă un instrument eficace de combatere a contrafacerii;

P.	întrucât ar trebui întreprinse acțiuni mai severe împotriva falsificatorilor de produse care au un impact direct asupra sănătății publice;

Q.

întrucât diferențele care persistă în legislația statelor membre în materie de DPI, în special în ceea ce privește măsurile penale care vizează obligativitatea de a respecta aceste drepturi, slăbesc poziția de negociere a Uniunii Europene și pot submina eforturile depuse până în prezent pentru combaterea în mod mai eficace a acestui fenomen la scară internațională;

R.

întrucât procedura simplificată stabilită la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 în state membre cum ar fi Portugalia, Grecia, Ungaria, Țările de Jos și Lituania, care permite distrugerea unor cantități mari de bunuri contrafăcute într-o perioadă scurtă de timp și cu un cost relativ scăzut, este foarte eficientă;

S.	întrucât reuniunea G8 la nivel înalt de la St. Petersburg din 2006 a recunoscut natura globală a problemei reprezentate de contrafacere și piraterie și a subliniat nevoia de a îmbunătăți cooperarea dintre țările G8, țările terțe și instituțiile internaționale competente;

T.	întrucât reuniunea la nivel înalt G8 din Heiligendamm care a avut loc ulterior a instituit un grup de acțiune în domeniul DPI pentru a combate contrafacerile și pirateria ca parte din „Procesul de la Heiligendamm” (16);

U.	întrucât, în 2007, Uniunea Europeană, Japonia și Statele Unite au anunțat deschiderea negocierilor pentru finalizarea unui nou acord multilateral care să amelioreze aplicarea DPI și să combată fenomenul contrafacerii și al pirateriei (acord comercial împotriva contrafacerii-ACIC);

V.

întrucât încheierea în condiții favorabile a acordului ACIC va crea posibilitatea de a stabili standarde comune pentru protecția civilă și administrativă, o mai bună cooperare interinstituțională și cooperarea cu sectorul privat, precum și încorporarea asistenței tehnice, pentru a face respectarea DPI mai simplă, mai sigură și mai puțin costisitoare;

W.

întrucât este indispensabil să se stabilească o distincție netă între medicamentele generice, ale căror distribuție și vânzare trebuie încurajate, atât în Uniunea Europeană, cât și în țările în curs de dezvoltare, și medicamentele contrafăcute care, pe de o parte constituie un pericol pentru sănătatea publică iar, pe de altă parte, reprezintă cauza a importante pierderi economice pentru întreprinderile din sectorul în cauză, fiind, în același timp, de natură să întârzie perfecționarea de noi produse, fără a aduce neapărat beneficii populațiilor din țările cele mai puțin dezvoltate, întrucât, în plus, medicamentele contrafăcute reprezintă doar o parte din medicamentele ilegale;

X.	întrucât, în ceea ce privește produsele care au un impact direct asupra sănătății publice, internetul și rețelele de distribuție implicate în comerțul paralel contribuie din plin la răspândirea produselor contrafăcute care sunt periculoase pentru sănătatea publică;

Y.

întrucât Uniunea Europeană depune eforturi continue pentru armonizarea măsurilor de executare a legislației DPI, în special printr-o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsurile penale care vizează garantarea aplicării drepturilor de proprietate intelectuală din 12 iulie 2005 (COM(2005)0276), iar acest proces nu ar trebui ocolit prin negocieri comerciale care sunt în afara domeniului de aplicare al proceselor decizionale comunitare normale;

Z.

întrucât este de asemenea de importanță crucială să se garanteze că măsurile de executare a DPI sunt dezvoltate astfel încât să nu împiedice inovațiile sau concurența, să nu submineze limitările și excepțiile la DPI sau datele cu caracter personal, să nu restrângă circulația liberă a informațiilor și să nu împovăreze excesiv comerțul legitim;

AA.	întrucât Uniunea Europeană și-a demonstrat angajamentul de a consolida DPI în mod eficace și echilibrat prin adoptarea unui set de directive în domeniu după o examinare minuțioasă efectuată în decursul a mulți ani de Parlamentul European și de Consiliu;

AB.	întrucât este esențial ca atunci când sunt examinate măsurile juridice să se recunoască diferența de fond care există între drepturile de proprietate intelectuală și materială și, în mod corespunzător, între încălcarea acestor drepturi și furt;

AC.	întrucât toate încălcările proprietății intelectuale aduc prejudicii schimburilor comerciale și întreprinderilor, dar încălcările săvârșite la scară comercială au efecte mai numeroase și mai ample;

AD.

întrucât, în ceea ce privește brevetele pentru produsele farmaceutice, încălcările dreptului de autor și ale dreptului asupra mărcilor constituie infracțiuni săvârșite cu intenție, în timp ce încălcările drepturilor privind brevetele sunt soluționate de la caz la caz, pe baza argumentelor de fond expuse în procedurile civile inițiate în cazurile de încălcare a drepturilor privind brevetele,

Cadrul multilateral

1.   consideră că sistemul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) are scopul de a contribui la o mai mare recunoaștere a DPI pe plan internațional, prin prevederea unui nivel convenit de norme de protecție prin intermediul Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), consolidarea dialogului între statele membre și diverse organisme cum ar fi Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) și Organizația Mondială a Vămilor (OMV), precum și punerea în practică a unui mecanism de prevenire și de reglementare a diferendelor;

2.   invită Comisia să vegheze, în cadrul Consiliului TRIPS, pentru ca normele minime transpuse în dreptul național să fie însoțite de măsuri eficiente de aplicare și de prevenire a încălcărilor; consideră că flexibilitatea prevăzută de Acordul TRIPS și confirmată prin Declarația de la Doha privind Acordul TRIPS și sănătatea publică ar trebui menținută în măsura în care vizează garantarea unui echilibru corect între interesele deținătorilor de drepturi și cele ale utilizatorilor finali;

3.   solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European propuneri în vederea garantării faptului că operațiunile de export, de tranzit și de transbordare sunt tratate în mod corespunzător de Acordul TRIPS și să analizeze dacă se impun și alte modificări ale acordului pentru a asigura un echilibru echitabil între interesele proprietarilor și interesele utilizatorilor potențiali ai DPI, ținând seama în special de nivelul de dezvoltare al părților implicate și stabilind o distincție între țările producătoare, țările de tranzit și țările în care sunt utilizate bunurile contrafăcute sau piratate;

4.   salută progresele înregistrate de Uniunea Europeană în privința programelor de asistență tehnică care au ajutat la consolidarea DPI în țările emergente și în cele în curs de dezvoltare și subliniază importanța de a continua acest tip de programe în vederea obiectivului benefic care poate fi atins prin aceste programe, în special în ceea ce privește dezvoltarea economică durabilă și rolul lor important în combaterea contrafacerilor;

5.   solicită Comisiei și statelor membre să realizeze, pentru a extinde programele de educație a consumatorilor în Europa și în țările în curs de dezvoltare, acțiuni precise însoțite de o finanțare adecvată, pentru a evita riscurile asociate produselor contrafăcute potențial periculoase;

6.   sprijină soluțiile prezentate la cea de-a 12-a sesiune a Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare în cadrul inițiativei „Africa creativă”, care consideră că industriile creative sunt un factor esențial pentru creșterea economică a țărilor subdezvoltate și reafirmă rolul vital al proprietății intelectuale pentru dezvoltarea durabilă a acestor regiuni;

7.   invită Comisia și statele membre să propună și să sprijine redactarea unui protocol privind contrafacerile la Convenția internațională Organizației Națiunilor Unite privind crima organizată (Convenția de la Palermo);

8.   subliniază faptul că, în anumite economii emergente, fabricarea de bunuri contrafăcute și piratate a atins proporții alarmante; deși apreciază măsurile de cooperare puse în aplicare până în prezent, consideră că se impun acțiuni speciale pentru consolidarea cooperării dintre autoritățile vamale, judiciare și de poliție și țările implicate, precum și pentru favorizarea armonizării legislațiilor naționale cu dreptul comunitar;

9.   invită Comisia să introducă, în mod similar prevederilor instituite prin articolul 3 alineatul (2) (17) din Directiva 2004/48/CE, garanții la nivel internațional pentru a asigura că eventualele măsuri suplimentare de protejare a patentelor nu sunt utilizate astfel încât să împiedice comerțul legitim;

10.   încurajează Comisia și statele membre să-și consolideze cooperarea cu țările partenere din zona euro-mediteraneană în cadrul programului Euromed — Piață și să promoveze în zona euro-mediteraneană o abordare comună cu privire la legislație, proceduri și aplicare privind cooperarea în domeniul vamal și acțiunile de combatere a contrafacerilor și a pirateriei pentru a facilita comerțul dintre țările partenere din zona euro-mediteraneană;

11.   are convingerea că pentru consolidarea luptei împotriva contrafacerii este necesară, de asemenea, sesizarea mai frecventă și mai bine orientată a organului de soluționare a diferendelor din cadrul OMC care, împreună cu instanțele naționale și comunitare, este în măsură să ofere o mai mare protecție a industriei și a consumatorilor europeni prin consolidarea unei jurisprudențe care acordă conținutului și sferei Acordului TRIPS o mai mare importanță;

12.   reafirmă că orice armonizare a dreptului material trebuie să respecte suveranitatea națională și tratatele internaționale din domeniu;

ACIC și alte inițiative bilaterale și regionale ale UE

13.   solicită Comisiei ca, în paralel cu negocierile multilaterale, să se angajeze în lupta împotriva contrafacerii și pirateriei promovând în același timp acordurile bilaterale, regionale și multilaterale care vizează apropierea legislațiilor și aplicarea eficientă a acestora și care prevăd, de altfel, mecanisme performante de soluționare a diferendelor, precum și un regim de sancționare în caz de nerespectare a obligațiilor menționate mai sus;

14.   invită Comisia și statele membre să negocieze ACIC în condiții de transparență deplină față de cetățenii UE, în special în ceea ce privește definițiile termenilor „contrafacere” și „piratare”, precum și sancțiunile penale prevăzute; consideră că trebuie evaluat impactul social al acordului, precum și impactul asupra libertăților civile; sprijină constituirea unui grup de acțiune care să examineze punerea în aplicare a acordului, prin promovarea subiectului respectiv în cadrul dialogului dintre Uniunea Europeană și țările terțe și în cadrul măsurilor de cooperare cu țările respective;

15.   consideră că nu este încă sigur că tratatul CE oferă un temei juridic pentru măsuri comunitare care să prevadă natura și nivelul sancțiunilor penale și că, prin urmare, este posibil ca Comisia să nu aibă competența de a negocia, în numele Comunității, un acord internațional care să stabilească natura și nivelul măsurilor penale care trebuie adoptate împotriva persoanelor care încalcă legislația privind drepturile de autor și mărcile;

16.   subliniază că în toate acordurile viitoare referitoare la controlul respectării drepturilor de proprietate intelectuală, cazurile de utilizare pentru scopuri personale non-profit trebuie să fie distinse de comercializarea intenționată și frauduloasă a produselor contrafăcute și piratate;

17.   solicită Comisiei să negocieze cu țările terțe înființarea de grupuri de acțiune pentru combaterea contrafacerilor;

18.   solicită Comisiei să garanteze că ACIC nu va acorda autorităților publice acces la calculatoare și la alte dispozitive electronice personale;

19.   salută interesul crescând al numeroase state membre ale OMC față de ACIC și consideră că ar trebui depuse eforturi pentru includerea în negocieri a economiilor emergente cum ar fi China, India și Brazilia, precum și a blocurilor comerciale regionale ca de exemplu Mercosur, CARICOM și ASEAN, invitându-le ca începând de acum să se angajeze să respecte drepturile de proprietate intelectuală în teritoriile lor;

20.   invită Comisia să evite pericolul existenței unor contradicții între ACIC, acordul TRIPS și alte tratate internaționale din domeniul DPI;

21.   invită Comisia să se asigure că ACIC se concentrează doar asupra măsurilor de asigurare a aplicării DPI și asupra unor chestiuni de fond în materie de DPI cum ar fi domeniul de aplicare al protecției, al limitărilor și al excepțiilor, răspunderea în secundar și răspunderea intermediarilor;

22.   invită Comisia să se asigure că ACIC nu este folosit ca instrument pentru modificarea cadrului european existent în materie de asigurare a aplicării DPI, ci că reflectă pe deplin echilibrul stabilit prin diversele directive din domeniu adoptate de Parlamentul European și de Consiliu, în special dispoziția de la considerentul 2 din Directiva 2004/48/CE;

23.   solicită Comisiei și Consiliului să precizeze rolul și competența comitetului de la articolul 133 și a celorlalte comitete implicate în negocierea ACIC;

24.   consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare anumite critici severe la adresa ACIC, apărute în cadrul negocierilor în curs, în special faptul că ar putea permite deținătorilor de mărci comerciale și de drepturi de autor să intervină, fără aplicarea procedurii juridice corecte, în viața privată a unor persoane suspectate de a fi încălcat DPI, că ar putea da naștere la și mai multe acuzații de încălcare a drepturilor de autor necomerciale și a mărcilor comerciale, că ar putea consolida tehnologiile de administrare a drepturilor digitale în detrimentul normelor de utilizare echitabilă, că ar putea institui o procedură de soluționare a litigiilor în afara structurile existente în cadrul OMC și că ar putea forța toți semnatarii să acopere costurile legate de respectarea drepturilor de autor și de contrafacerea mărcilor comerciale;

25.   în acest context, invită Comisia să asigure un proces continuu și transparent de consultare publică și să sprijine beneficiile pe care un asemenea proces le aduce tuturor țărilor care participă la negociere, precum și să asigure că Parlamentul este informat periodic și complet cu privire la statutul negocierilor;

26.   reamintește că Tratatul CE include derogări pentru negocierea și încheierea acordurilor privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală care se referă la comerțul cu servicii culturale și audiovizuale; atrage atenția asupra faptului că, în astfel de cazuri, negocierea și încheierea de acorduri se înscriu în cadrul competențelor partajate între Comunitate și statele membre; semnalează, de asemenea, faptul că, pe lângă o decizie a Comunității adoptată în conformitate cu dispozițiile pertinente ale Tratatului CE, negocierea unor astfel de acorduri necesită aprobarea tuturor statelor membre, iar acordurile astfel negociate trebuie să fie încheiate în comun de Comunitate și statele membre;

27.   readuce în atenția Comisiei, în contextul negocierilor pentru ACIC, articolul 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care se referă la protecția datelor personale, precum și Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (18);

28.   consideră că articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (19) nu ar trebui să prevaleze asupra interesului opiniei publice pentru publicarea proiectelor pregătitoare ale ACIC, inclusiv a rapoartelor privind evoluția negocierilor, precum și asupra mandatului de negociere al Comisiei, și îndeamnă Consiliul să pună în aplicare articolul 255 din Tratatul CE astfel încât să asigure accesul cât mai larg posibil la documente, cu condiția să se ia măsurile de securitate necesare, după cum prevede legislația din domeniul protecției datelor;

29.   constată cu regret că protejarea DPI în Turcia nu respectă încă standardele UE și trebuie, deci revizuită; subliniază că Turcia va deveni un candidat credibil pentru aderare doar când se va afla în poziția de a transpune acquis-ul comunitar și de a garanta respectarea deplină a DPI pe teritoriul său;

Relațiile UE — China

30.   invită autoritățile chineze să-și intensifice eforturile și să urmărească mai energic în justiție pe cei care încalcă DPI și, în acest context, salută schimbarea de atitudine a organismelor juridice, care au recunoscut recent drepturile de proprietate intelectuală ale cetățenilor Uniunii Europene pe teritoriul chinez și au condamnat societățile comerciale locale care au încălcat drepturile respective;

31.   reafirmă nevoia de a consolida cooperarea cu autoritățile vamale chineze și de a garanta acordarea de asistență și de sprijin din partea serviciilor administrative europene corespunzătoare;

32.   subliniază faptul că 60 % dintre produsele contrafăcute confiscate de autoritățile vamale comunitare sunt produse în China; solicită Comisiei, precum și autorităților chineze, să prezinte cât mai curând un plan de acțiune pentru combaterea contrafacerilor;

Măsuri de sprijin extern în lupta împotriva contrafacerii

33.   recomandă introducerea unui mecanism eficace de supraveghere a eventualelor încălcări ale DPI protejate prin diverse acorduri, acest mecanism fiind legat de instrumente de stimulare comercială în caz de angajare concretă în lupta împotriva contrafacerii și pirateriei;

34.   reamintește că Regulamentul SPG prevede, printre altele, posibilitatea suspendării temporare a preferințelor pentru partenerii care recurg la practici comerciale neloiale; consideră că, în cazuri deosebit de grave de încălcare a proprietății intelectuale, cum ar fi cazurile care constituie o amenințare gravă la adresa siguranței și sănătății publice, Comisia ar trebui să reflecteze în mod serios la utilizarea acestui instrument disuasiv;

35.   consideră că Regulamentul privind obstacolele în calea comerțului poate fi de mare ajutor pentru întreprinderile europene care se confruntă cu probleme de acces pe piețele externe, din cauza încălcării drepturilor de proprietate intelectuală și invită Comisia să încurajeze și să faciliteze utilizarea acestuia, în special de către IMM-uri;

36.   este de părere că o cooperare îmbunătățită între Uniunea Europeană și statele membre în țările terțe poate garanta schimburi mai eficiente de informații, o mai bună folosire a resurselor disponibile și un impact mai mare asupra măsurilor de combatere a contrafacerilor atât în ceea ce privește acțiunile politico-diplomatice, cât și aspectele mai degrabă tehnice;

37.   invită Comisia să facă din „echipa de acces pe piață” a delegațiilor UE un punct de reper real pentru întreprinderile comunitare (în special IMM-urile) care suferă de pe urma încălcării drepturilor de proprietate intelectuală;

Aspecte legislative și organizaționale

38.   ia act de numeroasele eforturi depuse de Comisie în vederea consolidării proprietății intelectuale în Uniunea Europeană și solicită să se investească mai mult în lupta împotriva fenomenului contrafacerii și în armonizarea legislațiilor în vigoare în statele membre;

39.   observă că nu există o definiție armonizată la nivel comunitar a conceptului de „contrafacere” și „piratare” și că definițiile statelor membre diferă;

40.   observă răspândirea îngrijorătoare în special a fenomenului contrafacerii și al pirateriei, într-o economie globalizată, precum și implicațiile grave pe care le are asupra competitivității Uniunii Europene și asupra întreprinderilor, creatorilor și consumatorilor săi; invită, prin urmare, statele membre să furnizeze consumatorilor informații suficiente privind pericolele reprezentate de contrafaceri și de piraterie, în special riscurile considerabile pentru consumatori în materie de sănătate și siguranță pe care le prezintă produsele contrafăcute, inclusiv medicamentele;

41.   solicită Comisiei să realizeze o investigație specială a riscurilor pentru sănătate și siguranță legate de contrafaceri pentru a analiza dacă este nevoie de măsuri suplimentare;

42.   invită Comisia să întreprindă toate eforturile necesare pentru a conveni asupra unor sancțiuni minime comune pentru încălcările grave ale DPI;

43.   consideră că este necesară o armonizare a legislațiilor naționale existente în materie de combatere a contrafacerilor pentru a asigura aplicarea eficace și sistematică a viitorului acord ACIC;

44.   insistă asupra necesității unei mai bune coordonări la nivel comunitar a serviciilor însărcinate cu combaterea fenomenului contrafacerii și a creșterii numărului acțiunilor comunitare realizate în acest domeniu, dat fiind că fragmentarea măsurilor de sancționare este în detrimentul pieței interne și slăbește poziția Uniunii Europene în negocierile sale comerciale; de asemenea, subliniază faptul că sectorul public și cel privat ar trebui să-și consolideze cooperarea pentru a asigura că măsurile de combatere a contrafacerilor sunt mai active, mai dinamice și mai eficace;

45.   subliniază nevoia de a dezvolta cursuri adecvate de formare continuă pentru personalul vamal, magistrați și alte profesii implicate și de a încuraja statele membre să înființeze echipe specializate în combaterea contrafacerii;

46.   constată că, în Cartea sa albă privind sportul din iulie 2007, Comisia a recunoscut că viabilitatea economică a exploatării drepturilor sportive depinde de existența unor mijloace eficace de protecție împotriva activităților persoanelor care încalcă DPI atât la nivel național, cât și la nivel internațional și solicită ca părerile deținătorilor de drepturi sportive să fie luate în seamă pentru orice acțiune de combatere a contrafacerilor și a pirateriei digitale;

47.   recomandă continuarea perfecționării și o mai bună coordonare a procedurilor vamale comunitare pentru a limita în mod substanțial intrarea pe piața unică a produselor contrafăcute sau piratate; de asemenea, invită Comisia să transmită Parlamentului și Consiliului o propunere în vederea furnizării către Uniunea Europeană și statele sale membre de date statistice la nivel european cu privire la fenomenul contrafacerii;

48.   invită Comisia să țină seama de aspectele specifice ale utilizării internetului în calitate de canal de distribuție pentru produsele contrafăcute și să măsoare impactul acestuia asupra economiilor statelor membre prin dezvoltarea unor instrumente statistice care să facă posibilă o reacție coordonată;

49.   solicită Comisiei să instituie sau să faciliteze crearea unui serviciu de asistență pentru IMM-uri, preferabil integrate cu alte servicii de asistență, pentru a acorda asistență tehnică IMM-urilor cu privire la procedurile pentru gestionarea produselor contrafăcute;

50.   consideră extrem de important ca industria europeană să nu ezite să sprijine și să ajute pe cont propriu acțiunile pe care instituțiile europene le vor pune în practică; consideră, în special, că este esențial ca IMM-urile să beneficieze de condiții care să le permită să își protejeze în mod eficient drepturile, în special în caz de încălcare a DPI în țările terțe;

51.   solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze inițiativele care vizează creșterea gradului de informare a consumatorului cu privire la consecințele cumpărării de produse contrafăcute; subliniază rolul important pe care sectorul comercial trebuie să-l joace în aceste inițiative;

52.   consideră că, din motive de trasabilitate, ar trebui luate măsuri pentru a încuraja măsurile luate de sector în vederea folosirii tehnologiile moderne pentru a distinge mai ușor între produsele originale și cele contrafăcute și invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a promova și institui astfel de măsuri constructive cu caracter permanent;

53.   îndeamnă statele membre care nu au pus încă în aplicare Directiva 2004/48/CE să facă acest lucru fără întârziere;

54.   subliniază necesitatea respectării celor patru libertăți fundamentale ale pieței interne și a îmbunătățirii funcționării acesteia;

55.   invită Comisia să culeagă, din statele membre, date referitoare la problemele de sănătate suferite de consumatori din cauza produselor contrafăcute și la plângerile consumatorilor privind produsele contrafăcute; invită Comisia să se asigure că autoritățile din toate statele membre au acces la aceste date;

56.   insistă în această privință asupra necesității unei mobilizări a tuturor actorilor implicați pentru a consolida eficacitatea instrumentelor de combatere a contrafacerii și a pirateriei pe piața internă;

57.   invită statele membre să consolideze serviciile vamale de pe teritoriul național și să creeze un serviciu, identificabil de către terți (state membre, state terțe, instituții comunitare, întreprinderi și persoane fizice, printre altele), care să combată contrafacerea și să ofere informații referitoare la această problemă;

58.   reamintește statelor membre importanța existenței unui brevet comunitar și a unui sistem jurisdicțional pentru brevete ca mod de a garanta respectarea drepturilor de proprietate intelectuală ale utilizatorilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene, permițând în acest fel întreprinderilor inovatoare să-și protejeze pe cât posibil invențiile și să beneficieze într-o mai mare măsură de acestea;

59.   invită statele membre să sporească acțiunile de sensibilizare și informare în procesul de combatere a contrafacerii și a pirateriei în zonele turistice, precum și în cadrul expozițiilor și târgurilor;

60.   atrage atenția asupra importanței armonizării DPI și a brevetelor naționale și comunitare existente în procesul de combatere a contrafacerii și invită statele membre să încurajeze întreprinderile să-și protejeze serviciile și produsele prin înregistrarea de mărci, desene și modele, brevete și altele pentru o mai bună respectare a DPI;

61.   invită Comisia să elaboreze un tablou de bord care să măsoare performanța serviciilor vamale din statele membre pentru a intensifica combaterea contrafacerii și să creeze o rețea de schimb rapid de informații privind produsele contrafăcute, pe baza unor puncte naționale de contact și a unor instrumente moderne de schimb de informații;

62.   invită statele membre să intensifice coordonarea dintre serviciile lor vamale și să aplice în mod uniform în Uniunea Europeană normele comunitare în materie de taxe vamale;

63.   invită statele membre să elaboreze, împreună cu Comisia, o strategie comună pentru distrugerea produselor contrafăcute;

64.   solicită Comisiei să promoveze aplicarea în toate statele membre a procedurii simplificate prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003;

65.   atrage atenția, în plus, asupra faptului că unele dintre aspectele semnificative ale contrafacerii (imitațiile de produse/încălcarea drepturilor de marcă comise la scară comercială) sunt diferite de cele ale pirateriei (încălcarea drepturilor de autor la scară comercială) și că ar trebui să se ia în considerare eventualitatea tratării acestora în mod independent și separat, acordându-se o atenție specială necesității imediate de a aborda aspectele legate de sănătatea și siguranța publică, care au un caracter predominant în cazul contrafacerii;

66.   aderă, în ceea ce privește domeniul sănătății publice, la definiția medicamentelor contrafăcute elaborată de Organizația Mondială a Sănătății: „un medicament care este în mod deliberat etichetat fraudulos în ceea ce privește identitatea și/sau sursa. Contrafacerea poate afecta nu doar produsele de marcă, dar și pe cele generice, iar printre produsele contrafăcute se pot regăsi produse care conțin componentele corecte, produse care nu conțin componentele corecte, care nu conțin principii active, care nu conțin suficiente principii active sau al căror ambalaj este falsificat”;

67.   subliniază importanța respectării drepturilor fundamentale, cum ar fi protecția vieții private și a datelor, în cadrul adoptării măsurilor pentru a combate contrafacerea și pirateria;

Considerații finale

68.   invită Comisia ca, împreună cu Consiliul și statele membre, să definească o linie politică clară, coerentă și ambițioasă care, în paralel cu acțiuni interne în sectorul vamal, să coordoneze și să orienteze acțiunile „externe” ale Uniunii Europene și ale statelor membre în lupta împotriva contrafacerii și pirateriei;

69.   invită Comisia să promoveze măsuri care să vină în completarea standardelor legislative și, în special, să promoveze creșterea gradului de informare a cetățenilor europeni cu privire la pericolele contrafacerii, care să vizeze schimbarea atitudinii oamenilor cu privire la contrafacere și piraterie;

70.   consideră că ideea instituirii unui tablou de bord internațional privind contrafacerile ar trebui examinată de Comisie; acesta ar trebui modelat după tabloul de bord al pieței interne și ar trebui să menționeze țările care se află sub nivelul mediu în ceea ce privește combaterea produselor contrafăcute;

71.   îndeamnă Consiliul și Comisia să permită Parlamentului să joace un rol mai important în lupta împotriva contrafacerilor; consideră, în special, că este oportun ca Uniunea Europeană să își promoveze prezența politică atât în cadrul reuniunilor internaționale specializate cum ar fi Congresul mondial privind lupta împotriva contrafacerii și pirateriei, cât și în cadrul organizațiilor internaționale care luptă pentru protejarea proprietății intelectuale;

72.   invită Comisia și Consiliul să îl țină la curent în mod corespunzător cu diferitele acțiuni din acest domeniu și să îl implice în aceste acțiuni; consideră că, în spiritul Tratatului de la Lisabona, ACIC ar trebui ratificat de Parlamentul European prin procedura de aviz conform;

*

* *

73.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și țărilor candidate.

---

(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0053.

(2)  JO C 102 E, 24.4.2008, p. 128.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0247.

(4)  JO C 298 E, 8.12.2006, p. 235.

(5)  JO C 308 E, 16.12.2006, p. 182.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2007)0629.

(7)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0195.

(8)  JO C 233 E, 28.9.2006, p. 103.

(9)  JO L 349, 31.12.1994, p. 71.

(10)  JO L 157, 9.6.2006, p. 1.

(11)  JO L 169, 30.6.2005, p. 1.

(12)  JO L 145, 4.6.2008, p. 1.

(13)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0305.

(14)  JO L 157, 30.4.2004, p. 45.

(15)  JO L 196, 2.8.2003, p. 7.

(16)  Declarația reuniunii la nivel înalt, intitulată „Growth and Responsibility in the World Economy” (Creștere și responsabilitate în economia mondială), 7 iunie 2007, reuniunea la nivel înalt G8 din Heiligendamm.

(17)  Articolul 3 alineatul (2) prevede că: „Măsurile, procedurile și mijloacele de reparație trebuie să fie de asemenea eficiente, proporționale și disuasive și să fie aplicate astfel încât să se evite crearea unor obstacole în calea comerțului legal și să se ofere protecție împotriva folosirii lor abuzive.”.

(18)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(19)  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/58

---

Cerințele în materie de contabilitate ale întreprinderilor mici și mijlocii și în special ale microîntreprinderilor

P6_TA(2008)0635

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la cerințele în materie de contabilitate ale întreprinderilor mici și mijlocii și în special ale microîntreprinderilor

(2010/C 45 E/10)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 192 paragraful al doilea și 232 paragraful al doilea din Tratatul CE,

—	având în vedere Acordul-cadru din 26 mai 2005 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie (1),

—	având în vedere rezoluția sa din 21 mai 2008 referitoare la simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului (2),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008, intitulată „Gândește mai întâi la scară mică” — „Un «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2008)0394),

—	având în vedere avizul din 10 iulie 2008 al Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind costurile administrative, intitulat: „Reducerea costurilor administrative; domeniu prioritar — dreptul societăților comerciale /conturile anuale”,

—

având în vedere Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 decembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificarea Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului în ceea ce privește anumite cerințe de prezentare a informațiilor impuse întreprinderilor mijlocii și obligația de a întocmi conturi consolidate (3),

—	având în vedere Declarația Comisiei privind Obligațiile contabile ale întreprinderilor mijlocii, făcută în fața Parlamentului, la ședința plenară din 18 decembrie 2008,

—	având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât normele contabile actuale prevăzute prin a Patra Directivă a Consiliului 78/660/CEE din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (4) (a patra directivă privind dreptul societăților comerciale) și a Șaptea Directivă a Consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul articolul 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (5) (a șaptea directivă privind dreptul societăților comerciale) reprezintă adesea o povară pentru întreprinderile mici și mijlocii și în special pentru microîntreprinderi (întreprinderi foarte mici);

B.	întrucât, în avizul său mai sus menționat, Grupul la nivel înalt al părților interesate independente privind costurile administrative invitase deja Comisia să scutească microîntreprinderile de la aplicarea directivelor în materie de contabilitate,

1.   reamintește Comisiei faptul că, chiar dacă un sistem contabil coerent și armonizat în Uniunea Europeană facilitează schimburile comerciale în cadrul pieței interne, normele contabile actuale împovărează în mod excesiv microîntreprinderile, în această situație aflându-se, de exemplu, micii comercianți cu amănuntul sau societățile specializate în obiecte de artizanat; faptul că, în cazul în care aceste întreprinderi își desfășoară activitatea în principal la nivel local sau regional într-un singur stat membru, acestea nu au niciun impact transfrontalier asupra pieței interne sau asupra concurenței în UE și că, prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a scuti, pe deplin sau în mod parțial, aceste întreprinderi de la îndeplinirea obligațiilor contabile legale;

2.   invită Comisia să prezinte o propunere legislativă care să permită statelor membre de a scuti de la aplicarea celei de-a patra și celei de-a șaptea directive privind dreptul societăților comerciale întreprinderile care, la data bilanțului, nu depășesc limitele fixate de două din următoarele trei criterii:

—	totalul bilanțului: 500 000 EUR

—	cuantumul net al cifrei de afaceri: 1 000 000 EUR

—	numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10

dacă activitățile de afaceri ale acestor întreprinderi se desfășoară la nivel local sau regional într-un stat membru;

3.   invită Comisia să își continue eforturile de revizuire a celei de a patra și a celei de-a șaptea directive privind dreptul societăților comerciale și să prezinte un cadru contabil european uniform până la sfârșitul lui 2009, în vederea stimulării simplificării și armonizării dreptului societăților și îndeosebi a normelor contabile din cadrul pieței interne; reamintește Comisiei faptul că standardele uniforme vor reduce costurile administrative pentru toate întreprinderile mici și mijlocii și vor crește transparența pentru toate părțile implicate, precum și faptul că simplificarea va fi, de asemenea, puternic stimulată și prin introducerea structurată la nivel european a tehnologiei XBRL (Extensible Business Reprting Language);

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

---

(1)  JO C 117 E, 18.5.2006, p. 125.

(2)  Texte_adoptate, P6_TA(2008)0220.

(3)  Texte_adoptate, P6_TA(2008)0631.

(4)  JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(5)  JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/60

---

Actul autentic european

P6_TA(2008)0636

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind actul autentic european (2008/2124(INI))

(2010/C 45 E/11)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 192 al doilea paragraf din Tratatul CE,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2005 intitulată „Programul de la Haga: zece priorități pentru următorii cinci ani: Parteneriat pentru reînnoirea europeană în domeniul libertății, securității și justiției” (COM(2005)0184),

—	având în vedere studiul comparativ efectuat de Comisia pentru afaceri juridice cu privire la documentele autentice,

—	având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0451/2008),

A.

întrucât, în comunicarea mai sus menționată cu privire la Programul de la Haga, Comisia a subliniat printre prioritățile sale necesitatea de a garanta un veritabil spațiu european în cadrul justiției civile, și, în special, în ceea ce privește recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești; întrucât, în vederea creșterii încrederii reciproce în cadrul Uniunii Europene, programul respectiv identifica drept prioritate esențială în următorii ani aplicarea în continuare a principiului recunoașterii reciproce, care reprezintă o modalitate concretă de protecție a drepturilor cetățenilor și de garantare a posibilității de exercitare a acestora într-o Europă fără frontiere;

B.	întrucât Programul de la Haga prevede ca prioritate esențială continuarea punerii în aplicare a programului de recunoaștere reciprocă, implementarea acestuia trebuind să fie finalizată până în 2011;

C.	întrucât circulația cetățenilor pe teritoriul Uniunii se intensifică în mod constant; întrucât, prin urmare, se multiplică situațiile juridice care privesc două sau mai multe state membre;

D.

întrucât Comisia a recunoscut în comunicarea privind Programul de la Haga că, în domeniul justiției civile, un aspect fundamental care trebuie avut în vedere privește recunoașterea reciprocă a actelor cu caracter public; întrucât, din acest motiv, promovarea recunoașterii reciproce și a executării actelor autentice, astfel cum sunt definite în hotărârea Unibank (1) apare ca o chestiune necesară și urgentă;

E.	întrucât o abordare sectorială și neomogenă a legislației comunitare în materie nu este satisfăcătoare (2);

F.	întrucât este necesară protejărea cetățenilor europeni dincolo de frontierele naționale, în raporturile familiale și patrimoniale;

G.	întrucât întreprinderile au din ce în ce mai multe sedii în străinătate și activități intracomunitare care presupun o circulație mai importantă a actelor autentice privind constituirea și funcționarea întreprinderilor;

H.	întrucât este esențial să fie creat un cadru juridic clar și cuprinzător la nivelul Uniunii care să garanteze cetățenilor și agenților economici securitatea și predictibilitatea situațiilor juridice și a operațiunilor efectuate de reprezentanții autorităților publice;

I.

întrucât crearea unui adevărat spațiu juridic european se bazează, în domeniul judiciar, pe recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor judiciare pronunțate de o instanță judecătorească sau administrativă și în cel extrajudiciar pe recunoașterea transfrontalieră a actelor autentice primite de o autoritate judecătorească sau funcționari publici însărcinați cu autentificarea actelor juridice;

J.	întrucât regulamentele existente în materia recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești se aplică actelor autentice, dacă acestea emană de la autoritățile publice;

K.

întrucât caracteristica fundamentală a actului autentic este forța sa probantă, care este superioară forței probante a actului sub semnătură privată și întrucât aceasta, care se impune judecătorului, este recunoscută în mod constant de legislațiile statelor membre, datorită încrederii de care se bucură actele astfel întocmite, în cadrul operațiunilor juridice efectuate de către un funcționar public împuternicit în acest scop sau de către o autoritate publică (3);

L.

întrucât o condiție prealabilă necesară pentru ca un act autentic să aibă forță probantă o constituie recunoașterea caracterului autentic al acestuia, în sensul că emană de la un funcționar public împuternicit cu întocmirea actelor autentice sau de la o autoritate publică; întrucât principiul încrederii reciproce în justiția statelor membre justifică suprimarea, în viitor, a procedurilor de verificare a autenticității, cu excepția situației în care există o îndoială serioasă cu privire la veridicitatea actului;

M.

întrucât respectarea legislației statului membru pe teritoriul căruia trebuie încheiat actul juridic în vederea producerii de efecte presupune, cu toate acestea, garantarea faptului că recunoașterea forței probante nu presupune faptul că actul autentic străin se bucură, în virtutea faptului că este recunoscut în statul membru de origine, de o forță probantă superioară forței probante atribuite actelor autentice din statul membru respectiv; întrucât domeniul material de aplicare a regulamentului solicitat ar trebui să acopere aspectele esențiale ale dreptului civil și comercial, cu excepția anumitor materii bine definite;

N.

întrucât diferențele privind structura și organizarea sistemelor de registre funciare publice în domeniul proprietății imobiliare, precum și diferențele privind natura și gradul de încredere publică cu privire la acestea impun excluderea transferului drepturilor reale imobiliare dintr-un viitor instrument comunitar, dată fiind legătura strânsă între modul de întocmire a unui act autentic, pe de o parte, și înscrierea în registrul funciar, pe de altă parte;

O.

întrucât, în materia recunoașterii hotărârilor judecătorești pe teritoriul Uniunii, o astfel de excludere înseamnă a atribui competență exclusivă instanțelor în a căror circumscripție se află imobilul pentru orice acțiune care privește drepturile reale imobiliare și instanțelor în a căror circumscripție se află registrul funciar pentru orice acțiune privind validitatea înscrierii în registrul funciar (4);

P.

întrucât noțiunea de act autentic nu există în sistemele de common-law, în special în Anglia, Țara Galilor sau în țările nordice; întrucât, deși în Anglia și Țara Galilor există avocați (solicitors) care îndeplinesc funcția de notari publici, precum și profesia de notar (scrivener notaries), acești juriști nu pot încheia acte autentice, ci doar legalizează semnături și că, prin urmare, în adoptarea oricărei legislații privind actele autentice europene, ar trebui luate măsuri pentru a nu se produce nici o confuzie în acest sens; întrucât ar trebui luate măsuri de precauție care să garanteze faptul că actele autentice nu pot fi utilizate în scopul eludării regulilor de procedură prevăzute de sistemele juridice din țările respective, în țările în care astfel de acte nu pot fi întocmite de resortisanții acestor țări (de exemplu, procedura de certificare); întrucât, în plus, în vederea sensibilizării juriștilor din statele membre în care nu există acte în formă autentică, Comisia ar trebui să inițieze o campanie de informare corespunzătoare și ar trebui depuse toate eforturile pentru a garanta că membrii profesiei juridice din sistemul de common-law cunosc activitatea desfășurată de funcționarii publici din sistemul de drept continental și de posibilele avantaje pe care le prezintă pentru clienții lor — în special cu privire la certitudinea juridică — utilizarea actelor încheiate în formă autentică în tranzacțiile pe care le propun spre încheiere în țările în care este utilizat acest instrument; întrucât acest lucru subliniază necesitatea exprimată de Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului în mai multe rânduri de a crea rețele transeuropene de practicieni ai dreptului, de a iniția campanii de informare și documente de informare și formări comune, pe care Comisia este chemată să le promoveze;

Q.

întrucât regulamentul solicitat nu poate fi aplicat nici materiilor privind legea aplicabilă care fac obiectul altor instrumente comunitare, nici celor cu privire la competența, organizarea și structura autorităților și funcționarilor publici, inclusiv cu privire la procedura de autentificare, care este de competența statelor membre,

1.   consideră că principiul încrederii reciproce în dreptul aplicat în Comunitate justifică suprimarea, în viitor, a procedurilor de verificare a valabilității transfrontaliere a actului autentic; consideră că nu poate fi refuzată recunoașterea actului autentic care în scopul producerii de efecte pe teritoriul statului membru de destinație, cu excepția situațiilor în care există îndoieli serioase și justificate cu privire la caracterul autentic, sau dacă recunoașterea contravine ordinii publice din statul membru de destinație;

2.   solicită Comisiei să înainteze, în temeiul articolului 65 litera (a) și a articolului 67 alineatul 5 a doua liniuță din Tratatul CE, o propunere legislativă privind recunoașterea reciprocă și executarea actelor autentice;

3.   subliniază faptul că recunoașterea nu poate avea drept consecință acordarea mai multor efecte actului juridic străin față de un act juridic național;

4.   își exprimă dorința ca regulamentul solicitat să se aplice tuturor actelor autentice în materie civilă și comercială, cu excepția actelor care se referă la imobile și care trebuie sau pot să facă obiectul unei înscrieri sau mențiuni într-un registru funciar public;

5.   specifică faptul că regulamentul solicitat nu poate fi aplicat nici aspectelor ce țin de legea aplicabilă obiectului actului autentic, nici celor privind competența, organizarea și structura autorităților și funcționarilor publici, inclusiv privind procedura de autentificare;

6.   constată că, în acest context, recomandările detaliate în anexă respectă principiile subsidiarității și proporționalității și drepturile fundamentale ale cetățenilor;

7.   consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

8.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă, Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

---

(1)  Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 17 iunie 1999 în cauza C-260/97, Rec. 1999, p. I-3715.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului (JO L 12, 16.1.2001, p. 1); Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului (JO L 338, 23.12.2003, p. 1); Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Consiliului (JO L 143, 30.4.2004, p. 15).

(3)  Concluziile avocatului general La Pergola din 2 februarie 1999 în cauza Unibank mai sus citată, punctul 7.

(4)  A se vedea articolul 22 punctele 1 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

---

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/63

---

EJustiție

P6_TA(2008)0637

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 conținând recomandări către Comisia privind e-justiția (2008/2125(INI))

(2010/C 45 E/12)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 192 al doilea paragraf din Tratatul CE,

—	având în vedere lucrările Grupului de lucru al Consiliului pentru procesarea datelor juridice (e-Justiție),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 mai 2008 intitulată „Către o strategie europeană în domeniul e-justiție” (COM(2008)0329),

—	având în vedere lucrările în curs pe această temă ale Comisiei Europene, în cadrul Consiliului Europei, pentru eficientizarea justiției (CEPEJ),

—	având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0467/2008),

A.	întrucât Consiliul a decis, în 2007, să înceapă lucrările în vederea încurajării la nivel european a utilizării tehnologiilor informației și comunicării (TIC) în domeniul justiției, în special prin crearea unui portal european;

B.

întrucât, pentru că numărul persoanelor implicate în litigii transfrontaliere în Europa este estimat la 10 milioane, folosirea mai extinsă a tehnologiilor informației (TI) este esențială pentru a asigura un acces mai bun la justiție al cetățenilor, precum și pentru a raționaliza și simplifica procedurile judiciare și a reduce termenele procedurale și costurile operaționale ale litigiilor transfrontaliere;

C.

întrucât definiția e-justiției este cuprinzătoare, acoperind utilizarea tehnologiilor electronice în domeniul justiției, sfera de aplicare a acestei definiții nu este neapărat legată de conceptul de e-justiție astfel cum este interpretat de Comisie în comunicarea menționată anterior din 30 mai 2008 și de Grupul de lucru al Consiliului pentru e-justiție;

D.

întrucât, dacă sunt aplicate corect, TI pot contribui semnificativ la îmbunătățirea accesibilității și eficienței sistemului juridic și judiciar european; întrucât, dat fiind gradul din ce în ce mai mare de integrare al pieței interne și mobilitatea în creștere pe teritoriul european, provocările inerente cu care se confruntă sistemul judiciar transfrontalier, precum limba, distanța și necunoașterea sistemelor judiciare, vor căpăta probabil amploare; întrucât, cu toate acestea, soluționarea acestor probleme poate fi într-o oarecare măsură facilitată prin utilizarea adecvată a TIC, ameliorând astfel accesul la justiție al cetățenilor europeni și contribuind la creșterea eficienței pieței unice;

E.

întrucât, după cum se subliniază în raportul CEPEJ privind utilizarea TIC în sistemele judiciare europene, aplicarea tehnologiilor electronice în domeniul justiției nu are întotdeauna un efect pozitiv și, pentru a obține rezultate satisfăcătoare, acțiunea trebuie întreprinsă la nivel instituțional și strategic;

F.

întrucât, pe termen mai lung, utilizarea TI în soluționarea litigiilor va necesita schimbări fundamentale în dreptul procedural și în modul de elaborare și redactare a legislației, iar un acces eficient la lege și justiție va necesita interconectarea registrelor (registre de comerț și registre de societăți, cadastrale și de testamente etc.); întrucât Parlamentul s-a ocupat deja de comptibilizarea accesului la justiție cu utilizarea TI în cadrul legislației privind litigiile minore, titlurile executorii europene și medierea; întrucât utilizarea TI trebuie încurajată în toate domeniile, inclusiv la prezentarea, distribuirea și notificarea actelor, furnizarea de probe și procesarea cererilor de asistență juridică, fiind necesară cuprinderea acesteia în toate propunerile legislative viitoare; întrucât se pot deja preconiza măsuri în domeniile actelor electronice, al transparenței patrimoniului debitorilor și al probelor;

G.

întrucât ideea de a crea un portal/o rețea destinat(ă) e-justiției este salutară, dar este necesar să fie luate, fără greș, în considerare atât nevoile cetățenilor UE, cât și cele ale profesioniștilor din domeniul dreptului, și să se faciliteze accesul la justiție prin punerea la dispoziție a unor mijloace de acces la informații transparente și ușor de utilizat; întrucât relația dintre cetățenii UE și autoritățile publice naționale ar trebui, prin urmare, facilitată, iar victimele infracțiunilor, suspecții și „utilizatorii justiției” în general ar trebui să beneficieze de instrumentele juridice ale UE în viața lor de zi cu zi; întrucât, în același timp, pentru a fi cu adevărat eficient, portalul/rețeaua ar trebui inclus(ă) cu titlul de proiect-pilot în cadrul rețelelor transeuropene menționate la articolul 154 din Tratatul CE și dezvoltat(ă) cu ajutorul soluțiilor de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA), după cum s-a afirmat în comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2008 (COM(2008)0583);

H.

întrucât, doar 50 % din cetățenii europeni au acces la internet, dezvoltarea și aplicarea serviciilor de e-justiție ar trebui să fie însoțite de respectarea absolută a principiilor de transparență, egalitate în fața legii și control public și ar trebui, cel puțin pe durata perioadei tranzitorii, să aibă caracter suplimentar și opțional, în raport cu practicile dezvoltate în statele membre până în prezent;

I.

întrucât portalurile existente sunt depășite, aglomerate și greu de utilizat și întrucât trebuie folosiți cei mai buni specialiști în TI pentru a îmbunătăți accesul la informație, sisteme electronice și registre; întrucât un portal unic al justiției europene, cu acces diferențiat pentru magistrați și funcționarii publici și profesioniștii din acest sector și din altele, precum și pentru cetățeni ar trebui să ofere un sistem de gestionare a identității, care să separe spațiul destinat cetățenilor de cel rezervat profesioniștilor; întrucât, deși este esențial să se creeze și să se amelioreze o rețea judiciară europeană, principala preocupare trebuie să fie, mai mult ca niciodată, accesul la justiție al cetățenilor și societăților;

J.

întrucât realizarea obiectivului creării unui spațiu european de justiție cunoaște o anumită întârziere, provocată de numărul redus al autorităților judiciare care au acces la acțiunile de formare judiciară organizate de UE, iar instrumentele electronice și-ar putea aduce o contribuție semnificativă la propagarea pe scară largă a unei culturi judiciare europene, care constituie baza viitorului spațiu european de justiție;

K.

întrucât trebuie acordată atenție disparităților semnificative în ceea ce privește cunoștințele de drept comunitar ale judecătorilor naționali din statele membre, evidențiate de Parlamentul European în rezoluția sa din 9 iulie 2008 privind rolul judecătorului național în sistemul jurisdicțional al Uniunii Europene (1);

L.	întrucât se impune abordarea fără întârziere a chestiunilor esențiale în domeniul de e-justiție, inclusiv cea a limbii;

M.

întrucât ministerele de justiție au optat pentru o abordare descentralizată a dezvoltării e-justiției la nivel european, în care există o anumită coordonare centrală care permite utilizarea în comun a informației la nivel european, dând posibilitatea operării independente a sistemelor naționale și evitând dificultățile inerente creării unui nou sistem centralizat de e-justiție al UE, și întrucât unele state membre s-au angajat într-o cooperare bilaterală; întrucât Grupul de lucru al Consiliului a ajuns la concluzia că inițiativele legate de e-justiție nu ar trebui să fie obligatorii pentru statele membre, pentru a nu le obliga să introducă noi sisteme naționale sau să facă schimbări majore în cele existente;

N.

întrucât tehnologiile informaționale s-au dovedit a fi un instrument eficient în combaterea criminalității transnaționale, fapt evidențiat de rezultatele obținute, de exemplu, de Sistemul de informații Schengen și evoluțiile sale ulterioare; întrucât utilizarea unor tehnologii de vârf în prevenirea și combaterea criminalității transnaționale ar trebui valorificată la maximum, iar proiecte precum Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare ar trebui să se bucure de cel mai larg sprijin posibil, inclusiv din punct de vedere financiar;

O.

întrucât actualul sistem de obținere a probelor în materie penală din alte state membre se bazează în continuare pe instrumentele lente și ineficiente oferite de asistența reciprocă în materie penală; întrucât, acolo unde este cazul și numai dacă prin aceasta nu este afectată poziția juridică a persoanei care depune mărturie, utilizarea unor tehnici precum videoconferința ar reprezenta un progres important în ceea ce privește strângerea probelor de la distanță;

P.	întrucât crearea unui spațiu european de justiție atrage după sine și consolidarea drepturilor fundamentale și a garanțiilor procedurale ale cetățenilor UE, iar această strategie ar trebui implementată cu respectarea deplină a celor mai înalte standarde de protecție a datelor;

Q.	întrucât măsurile legislative destinate să asigure o mai bună cunoaștere a sistemelor de justiție penală ale celorlalte state membre ar trebui completate prin punerea la dispoziție on-line a acestor cunoștințe,

1.   aprobă planurile Comisiei, în special propunerea de a promova un cadru european de interoperabilitate (CEI) în cadrul programului IDABC și al activității în desfășurare cu privire la e-semnătură și e-identitate;

2.   invită Comisia să completeze spațiul european de justiție, libertate și securitate cu un spațiu de e-justiție prin:

a)	adoptarea de măsuri concrete în vederea realizării unui spațiu european de e-justiție;

b)	Identificarea clară a aspectelor care fac obiectul acțiunii UE, utilizându-se, de exemplu, o definiție diferită sau adăugându-se acronimul UE la termenul de e-justiție făcându-se astfel referință la „e-justiția UE” sau la „justiția UE”;

c)

lansând portalul/rețeaua de e-justiție și răspunzând, în același timp, atât nevoilor cetățenilor Uniunii Europene, cât și ale celor care exercită profesii juridice, și garantând punerea la dispoziție a unor mijloace transparente și ușor de utilizat pentru accesul la informații, care să valorifice, în special, rețelele transeuropene menționate la articolul 154 din tratatul CE și dezvoltate prin intermediul ISA;

d)	utilizând pe scară largă instrumentele electronice în dezvoltarea unei culturi judiciare europene;

e)	valorificând pe deplin potențialul noilor tehnologii pentru a preveni și a combate criminalitatea transnațională;

f)	consolidarea și furnizarea imediată de instrumente care să permită ameliorarea procesului de aducere de probe în alte state membre, precum videoconferința;

g)	consolidarea drepturilor fundamentale, a garanțiilor procedurale în procedurile penale, precum și protecția datelor ca parte integrantă a elaborării și implementării planului de acțiune privind UE-justiția;

3.   consideră că activitatea instituțiilor ar trebui să fie orientată într-o mai mare măsură spre cetățean;

4.   salutând entuziasmul statelor membre pentru crearea de proiecte bilaterale care pot fi extinse mai târziu astfel încât să includă toate statele membre și să ofere așadar, produsul optim pentru toată Uniunea, avertizează asupra posibilului efect de fragmentare al unei asemenea abordări și își exprimă încrederea că se va evita acest lucru;

5.   solicită Comisiei să acorde atenția necesară dezvoltării instrumentelor de e-learning destinate magistraților, în cadrul e-justiție;

6.   confirmă faptul că aceste recomandări respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățeanului;

7.   consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

8.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă, Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

---

(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0352.

---

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/71

---

Protecția juridică a adulților: implicații transfrontaliere

P6_TA(2008)0638

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind protecția juridică a adulților: implicații transfrontaliere (2008/2123(INI))

(2010/C 45 E/13)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 192 paragraful al doilea din Tratatul CE,

—	având în vedere Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap,

—	având în vedere Propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (COM(2008)0530),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 10 mai 2005, intitulată „Programul de la Haga: zece priorități pentru următorii cinci ani: un parteneriat pentru reînnoirea europeană în domeniul libertății, al securității și al justiției” (COM(2005)0184),

—	având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6–0460/2008),

A.	întrucât în cadrul Comunicării cu privire la programul de la Haga, Comisia a susținut printre prioritățile sale necesitatea de a garanta un autentic spațiu european în ceea ce privește justiția civilă și, nu în ultimul rând, în ceea ce privește recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești;

B.	întrucât au avut loc activități și consultări în acest cadru cu privire la hotărârile referitoare la patrimoniul familial, succesiuni sau testamente, în vederea pregătirii unor noi propuneri legislative;

C.	întrucât trebuie favorizate în egală măsură recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești sau administrative adoptate cu privire la persoanele care fac obiectul unor măsuri de protecție;

D.	întrucât trebuie acordată atenție situațiilor, deseori caracterizate de fragilitate și vulnerabilitate, în care se află persoanele care fac obiectul măsurilor de protecție, precum și rapidității necesare cu care trebuie tratate cererile de cooperare, de informare sau de recunoaștere și executare;

E.	întrucât au apărut situații în care aplicarea protecției juridice privește două sau mai multe state membre;

F.	întrucât au apărut, de asemenea, situații în care chestiunea protecției juridice implică două sau mai multe state membre și implică state membre și state care nu sunt membre ale UE, în special din cauza fluxurilor migratorii tradiționale (fostele colonii, Statele Unite și Canada);

G.	întrucât au apărut probleme generate de circulația sporită dintre statele membre de unde pleacă un număr ridicat de pensionari, inclusiv adulți vulnerabili, și statele membre în care există un aflux de pensionari;

H.

întrucât toate statele membre ale UE au ajuns la un acord privind necesitatea protecției juridice a adulților vulnerabili și principiile care o reglementează, în cadrul Recomandării Consiliului Europei nr. R (99) 4 a Comitetului de miniștri către statele membre privind principiile referitoare la protecția juridică a adulților fără capacitate de exercițiu, adoptată la 23 februarie 1999;

I.	întrucât protecția juridică a adulților vulnerabili trebuie să constituie o temelie a dreptului la libera circulație a persoanelor;

J.	întrucât în prezent, există disparități între legile statelor membre în domeniul măsurilor de protecție;

K.	întrucât trebuie avute în vedere prevederile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

L.

întrucât dispozițiile Convenției de la Haga pot contribui la obiectivul privind crearea unui spațiu de justiție, libertate și securitate, facilitând recunoașterea și executarea hotărârilor de pronunțare a unei măsuri de protecție, stabilirea legii aplicabile și cooperarea dintre autoritățile centrale;

M.	întrucât ar fi oportun să se adopte măsuri specifice și adecvate de cooperare între statele membre, care ar putea să se inspire din instrumentele acestei convenții;

N.	întrucât ar putea fi elaborate formulare comunitare unice pentru a facilita informarea cu privire la hotărârile de protecție, precum și circulația, recunoașterea și executarea acestor hotărâri;

O.	întrucât ar putea fi elaborat un formular unic la scara Uniunii Europene în cazul mandatului de reprezentare a persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercițiu, pentru a garanta eficiența acestuia în toate statele membre;

P.	întrucât ar putea fi introduse mecanisme pentru identificarea, înregistrarea și utilizarea cu ușurință a împuternicirilor depline în toată Uniunea Europeană;

1.   salută angajamentul Președinției franceze referitor la situația adulților vulnerabili și a protecției juridice transfrontaliere a acestora; felicită statele membre care au semnat și ratificat Convenția de la Haga și încurajează statele membre care încă nu au semnat-o sau nu au ratificat-o să facă acest lucru;

2.   solicită Comisiei să-i prezinte, imediat după ce s-a obținut o experiență suficientă cu privire la funcționarea Convenției de la Haga, pe baza articolului 65 din Tratatul CE, o propunere legislativă cu privire la consolidarea cooperării dintre statele membre, precum și la îmbunătățirea recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești referitoare la protecția persoanelor majore, a mandatelor de reprezentare a persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercițiu și a împuternicirilor depline, în conformitate cu recomandările detaliate stabilite mai jos;

3.   invită Comisia să verifice punerea în aplicare a Convenției de la Haga și transpunerea ei în statele membre și să prezinte un raport Parlamentului și Consiliului, în timp util, care să cuprindă rezumatul problemelor și al celor mai bune practici în ceea ce privește aplicarea ei în practică, precum și care să conțină, dacă este necesar, propuneri de prevederi comunitare care să completeze sau să aducă precizări privind modalitatea în care trebuie aplicată Convenția;

4.   solicită Comisiei să evalueze posibilitatea aderării Comunității la Convenția de la Haga; sugerează că aceasta ar constitui un domeniu de cooperare consolidată între statele membre;

5.   solicită statelor membre care încă nu au semnat sau nu au ratificat Convenția, să adere la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ceea ce ar spori protecția adulților vulnerabili de pe teritoriul UE;

6.   solicită Comisiei să finanțeze un studiu comparativ al legislației statelor membre privind adulții vulnerabili și măsurile de protecție, pentru a confirma situațiile în care pot apărea probleme juridice și care sunt măsurile necesare la nivelul UE și al statelor membre pentru a soluționa astfel de probleme; consideră că studiul ar trebui să ia în considerare și chestiunea adulților cu handicap intelectual instituționalizați, sub aspectul tutelei și al capacității acestora de a-și exercita drepturile juridice; solicită Comisiei să organizeze o serie de conferințe destinate membrilor profesiilor juridice direct implicate în astfel de cazuri și să ia în considerare în cadrul viitoarei legislații rezultatele studiului, precum și avizul profesioniștilor;

7.   invită statele membre să se asigure că măsurile de protecție sunt proporționale cu situația adulților vulnerabili în cauză astfel încât cetățenii individuali ai UE să nu fie decăzuți dintr-un drept juridic pe care au capacitatea să îl exercite în continuare;

8.   solicită statelor membre să adopte măsuri care să protejeze adulții vulnerabili împotriva furturilor de identitate sau a fraudelor și a altor infracțiuni telefonice sau informatice, inclusiv măsuri juridice care să sporească protecția datelor cu caracter personal ale adulților vulnerabili și/sau să limiteze accesul la acestea;

9.   sprijină crearea unor mecanisme sigure, supuse normelor solide de protecție a datelor cu caracter personal și normelor referitoare la limitarea accesului, pentru schimbul de cele mai bune practici și de alte informații între statele membre privind măsurile de protecție care sunt în vigoare în prezent, inclusiv posibilitatea schimbului de informații privind statutul de protecție al unui adult vulnerabil între sistemele judiciare din statele membre;

10.   reamintește Comisiei și statelor membre că nu toți adulții vulnerabili sunt în această situație din cauza vârstei înaintate și solicită adoptarea unor măsuri pentru a consolida nu doar protecția juridică și drepturile adulților vulnerabili vârstnici, ci și a adulților care sunt vulnerabili din cauza unui handicap fizic și/sau mintal, precum și luarea în considerare a necesităților acestora, prin adoptarea de măsuri sociale viitoare care să le garanteze acestora drepturile juridice;

11.   confirmă faptul că aceste recomandări respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățeanului;

12.   consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

13.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă, Comisiei și Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/74

---

Perspectivele de dezvoltare în materie de instaurare a păcii și de reconstrucție națională în situații de postconflict

P6_TA(2008)0639

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la perspectivele de dezvoltare în materie de instaurare a păcii și de reconstrucție națională în situații de postconflict (2008/2097(INI))

(2010/C 45 E/14)

Parlamentul European,

—	având în vedere Convenția de la Haga din 1907, cele patru Convenții de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale I și II ale acestora din 1977,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—	având în vedere ansamblul convențiilor Organizației Națiunilor Unite (ONU) asupra drepturilor omului și protocoalele opționale ale acestora,

—	având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 și cele două protocoale opționale ale acestuia,

—	având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite din 1945, în special articolele 1 și 25, și articolele 39 și 41 de la capitolul VII,

—	având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului din 1950 și cele cinci protocoale ale acesteia,

—	având în vedere Declarația Mileniului a ONU din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) drept criterii stabilite de comun acord de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei,

—

având în vedere Rezoluția 60/1 din 24 octombrie 2005 a Adunării Generale a ONU privind concluziile Summitului Mondial din 2005 și, în special, punctele 138-140 ale acesteia referitoare la responsabilitatea de a proteja popoarele împotriva genocidului, a crimelor de război, a epurării etnice și a crimelor împotriva umanității,

—

având în vedere intervențiile ONU de instaurare și de menținere a păcii în Congo (1962), Namibia (1988), El Salvador (1992), Cambodgia (1992), Somalia (1992), Iugoslavia — Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina (1992-2002), Haiti (1994), Slavonia de Est (1995- 1998), Kosovo (1999), Sierra Leone (1999), Timorul de Est (1999), precum și misiunile conduse de SUA și Regatul Unit în Irak (2003) și misiunea condusă de NATO FIAS în Afganistan (2001),

—

având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2006 a Consiliului de Miniștri ACP-UE (2) („Acordul de la Cotonou”),

—

având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european”, semnată la 20 decembrie 2005 (3), în special problemele cu caracter intersectorial enumerate în partea a II-a secțiunea 3.3: democrația, buna guvernanță, drepturile omului, drepturile copiilor și ale popoarelor indigene, ecologia durabilă, egalitatea de gen și combaterea HIV/SIDA,

—	având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei: „Consensul european privind ajutorul umanitar” (4),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (5) [„Instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare” (ICD)],

—	având în vedere Parteneriatul strategic Africa-UE: O strategie comună Africa — UE, adoptată la Summitul UE-Africa din decembrie 2007,

—	având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe (CAGRE) din 19 noiembrie 2007 privind Balcanii de Vest,

—	având în vedere concluziile CAGRE din 16 iunie 2008 privind orientările UE referitoare la situația copiilor implicați în conflictele armate,

—	având în vedere concluziile CAGRE din 13 noiembrie 2006 privind promovarea egalității de gen și integrarea dimensiunii genului în gestionarea crizelor,

—	având în vedere concluziile CAGRE din 21 și 22 noiembrie 2005 privind strategia UE pentru Africa,

—	având în vedere cadrul politic al Uniunii Africane (UA) privind reconstrucția și dezvoltarea postconflict, aprobat de statele membre UA cu ocazia Summitului de la Banjul din 25 iunie — 2 iulie 2006,

—

având în vedere cele zece principii de implicare internațională adecvată în statele și situațiile fragile, sprijinite de către Grupul statelor fragile din Comitetul de asistență pentru dezvoltare (CAD) al Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), și aprobate la Reuniunea la nivel înalt a CAD din 3-4 aprilie 2007 de la Paris,

—	având în vedere orientările OCDE/CAD privind guvernanța și reforma sectorului de securitate,

—	având în vedere Strategia europeană de securitate, aprobată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

—	având în vedere definiția justiției de tranziție, inclusă în raportul din 2004 al Secretarului General al ONU privind statul de drept și justiția de tranziție în societățile aflate în situații de conflict și postconflict (6),

—	având în vedere resursele de finanțare de 12 milioane de euro prevăzute de Comisia Europeană în cadrul instrumentului de stabilitate pentru a oferi asistență tribunalelor ad-hoc și inițiativelor justiției de tranziție din întreaga lume,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2007, intitulată „Către un răspuns al UE la situațiile de fragilitate — intervenția în medii dificile pentru dezvoltare durabilă, stabilitate și pace” (COM(2007)0643),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind reacția UE în situații de fragilitate în țările în curs de dezvoltare (7),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei privind prevenirea conflictelor COM(2001)0211 și Programul UE pentru prevenirea conflictelor violente, adoptat în cadrul Consiliului European de la Goteborg din 15 și 16 iunie 2001,

—	având în vedere Declarația Președinției UE la ONU privind statul de drept și justiția de tranziție în societățile aflate în situații de conflict și postconflict din 6 octombrie 2004,

—	având în vedere conceptul UE de sprijin pentru dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR), aprobat de Consiliul Uniunii Europene la 11 decembrie 2006,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 aprilie 2001, intitulată „Legătura dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare — Evaluare” (COM(2001)0153),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2007 privind situația relațiilor UE-Africa (8),

—	având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE nr. 3937/07 și Raportul din iulie 2007 al Comisiei sale pentru afaceri politice privind buna guvernare, transparența și responsabilitatea referitoare la exploatarea resurselor naturale în țările ACP (9),

—	având în vedere Rezoluția nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea și Rezoluția nr. 1820 privind violența sexuală împotriva civililor în situații de conflict,

—	având în vedere „Proiectul de strategie comună UE-Africa”, adoptat cu ocazia celei de-a opta reuniuni a Troicii ministeriale UE-Africa din 15 mai 2007 de la Bruxelles,

—	având în vedere articolele 177-181 din Tratatul CE,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, precum și cel al Comisiei pentru afaceri externe (A6-0445/2008),

A.

întrucât jumătate dintre țările care ies dintr-o situație de conflict se reîntorc la aceasta în termen de cinci ani și întrucât se estimează că 340 de milioane dintre oamenii aflați în sărăcie extremă în lume trăiesc în state fragile, ceea ce înseamnă că absența ostilităților nu determină în mod automat refacerea unei stabilități și a unei dezvoltări durabile;

B.	întrucât ODM au fost stabilite ca obiective coerente, cu un calendar precis, pentru eradicarea sărăciei pe termen lung; întrucât, până în 2010, jumătate din populația cea mai săracă a lumii va fi probabil cea din statele care cunosc sau riscă să cunoască conflicte violente (10);

C.	întrucât construcția unor state stabile și de durată necesită crearea unui serviciu public bazat pe merite și răspunzător pentru acțiunile sale, independent de interferențele politice și de corupție;

D.	întrucât, pentru a crea condiții stimulative pentru pace și dezvoltare, este absolut necesar ca sectorul de securitate să fie transparent, fiabil și profesionist;

E.	întrucât reforma sectorului de securitate (RSS) ar trebui să se concentreze asupra furnizării unui serviciu public eficace și legitim, care este transparent, receptiv la nevoile populației și răspunzător în fața autorității civile;

F.	întrucât proliferarea armelor de calibru mic și a armamentului ușor favorizează conflictele și delictele, întrucât, în 2006, trei sferturi dintre victimele înregistrate ale minelor terestre au fost civili (11);

G.

întrucât conflictele violente, pe lângă faptul că au un impact tragic asupra dezvoltării și drepturilor omului, descurajează investitorii străini și reduc substanțial creșterea economică, descurajând investițiile economice și investițiile în servicii de bază (potrivit unui raport recent (12), conflictele armate reduc în medie economia unei națiuni africane cu 15 %), în timp ce un sector privat sănătos poate furniza, în cele din urmă, baza pentru venituri durabile pentru un guvern legitim;

H.	întrucât stabilitatea pe termen lung poate fi atinsă numai printr-o implicare incluzivă a tuturor părților interesate, inclusiv a femeilor și a minorităților, în procesul de instaurare a păcii, reconciliere națională și reconstrucție;

I.

întrucât comisiile pentru adevăr și reconciliere pot ajuta societățile să facă față sechelelor provocate de abuzurile în masă, pot facilita dialogul între comunități și alte părți cu care s-au aflat în conflict în trecut și pot contribui la înfăptuirea dreptății, precum și la luarea de măsuri de reparare și de reformă care vor reduce probabilitatea unui viitor conflict;

J.	întrucât cadrul instituțional care face posibilă dezvoltarea societății civile își are originea în libertatea de asociere și exprimare și în dezvoltarea unei mass-media libere, protejate prin lege;

K.	întrucât un stat durabil care funcționează normal necesită de asemenea o societate civilă puternică pentru a-și proteja populația de abuzuri de putere și o presă liberă care să contracareze acțiunile unui executiv atotputernic;

L.

întrucât statele aflate în situații de fragilitate trebuie să fie încurajate să permită organizațiilor neguvernamentale (ONG-urilor) să opereze liber, fără a fi supuse în mod inutil legislației privind înregistrarea sau unor procese birocratice care împiedică dezvoltarea unei societăți civile cu adevărat eficiente;

M.	întrucât o țară în curs de dezvoltare găzduiește anual în medie 260 de vizite ale donatorilor, iar în 2006, în toate țările în curs de dezvoltare, donatorii au gestionat 70 000 de tranzacții de ajutorare, valoarea medie a proiectelor fiind de numai 1,7 milioane USD;

N.

întrucât, în evaluarea inter pares OCDE/CAD 2007 a politicii CE de cooperare pentru dezvoltare, se afirmă că UE ar trebui „să folosească sistematic analiza conflictelor ca parte a programelor și proiectelor la nivel de țară […] pentru a ameliora impactul acestora și a se asigura că nu au efecte negative”;

O.

întrucât Comisia, ca urmare a Comunicării privind reacția UE în situații de fragilitate, a concluziilor ulterioare ale Consiliului și a rezoluției Parlamentului, trebuie să pregătească planul de implementare în 2009, luând în considerare experiența și informațiile obținute din „cazurile-pilot” și ca mijloc de a evalua eficiența diferitelor instrumente ale UE, în vederea optimizării lor în domeniul securității și a dezvoltării;

P.

întrucât, pe lângă desemnarea a șase state-pilot (Burundi, Guinea Bissau, Haiti, Sierra Leone, Timorul de Est și Yemen), discuțiile purtate de Comisie, Consiliu și Parlamentul European, precum și societatea civilă în cadrul acțiunilor desfășurate ca urmare a comunicării susmenționate privind reacția UE în situații de fragilitate, nu au permis încă punerea în practică a unor măsuri concrete la fața locului;

Q.	întrucât întreprinderile europene sunt prezente și au interese în zonele de conflict,

1.   sprijină „responsabilitate de a proteja”, astfel cum a fost afirmată de ONU, în vederea restaurării, și nu a subminării suveranității statului și subliniază că UE și statele membre ar trebui să se considere legate de aceasta; subliniază că „responsabilitatea de a proteja” ar trebui considerată ca o modalitate de a promova securitatea umană; cu accent pe faptul că responsabilitatea de bază pentru prevenirea genocidelor, crimelor de război, epurării etnice și crimelor împotriva umanității și împotriva unui popor îi revine statului însuși, reafirmă responsabilitate fiecărui guvern de a-și proteja proprii cetățeni; consideră, totuși, că în cazurile în care guvernele nu pot sau nu doresc să ofere o astfel de protecție, responsabilitatea de a lua măsurile adecvate devine o responsabilitate colectivă a comunității internaționale lărgite; observă, de asemenea, că o astfel de măsură ar trebui să fie atât preventivă, cât și de reacție și că ar trebui să implice uzul de forță armată coercitivă doar ca ultimă soluție; recunoaște că aceasta înseamnă o modalitate nouă de aplicare importantă a principiului securității umane;

2.   solicită aplicarea declarației Secretarului General al ONU, Kofi Annan, inclusă în raportul său către Adunarea generală din 2000: „suveranitatea statutului implică responsabilitate și statului însuși îi revine responsabilitatea de bază de a-și apăra propriul popor; atunci când un popor suferă grav de pe urma unui război civil, a unei insurecții sau a destructurării statului, iar statul respectiv nu poate sau nu dorește să pună capăt sau să evite această suferință, responsabilitatea internațională de a proteja primează asupra principiului neintervenției”;

3.   consideră că există două etape ale restaurării păcii și reconstrucției statale: etapa de stabilizare în care accentul est pus pe siguranță, lege și ordine, precum și pe furnizarea unor servicii de bază, și etapa a doua, de reconstrucție, care se concentrează pe guvernanță și instituțiile care o realizează, cu condiția ca:

a)	etapa a doua să nu aibă loc înainte ca țara să fie stabilă, pentru că instituțiile create înainte de stabilizare vor reflecta caracterul conflictului și nu ceea ce țara necesită pentru o pace stabilă și durabilă;

b)	în etapa de reconstrucție, este foarte important să se ajungă la un compromis pentru a respecta normele și așteptările cetățenilor națiunii respective și nu idealurile forțelor de intervenție;

c)

pe măsură ce etapa de reconstrucție evoluează, forțele de intervenție vor trebui să predea instituțiile autorităților naționale; în acest moment pot avea loc eventuale răsturnări de situație care trebuie acceptate, cu condiția ca acestea să nu împiedice în mod fundamental progresul înregistrat de țara respectivă;

4.   subliniază importanța abordării cauzelor principale ale conflictelor în dialogurile politice ale Uniunii Europene cu țările terțe și în programele de cooperare pentru dezvoltare, astfel încât să se creeze mecanisme în măsură să dea semnale timpurii de alarmă cu privire la statele aflate în curs de destructurare, prin analizarea posibililor factori predictivi și a unor indicatori de violență civilă precum: divizările istorice, diferendele etnice și tribale, conflictele religioase, inechitatea și sărăcia; în acest context, subliniază în special nevoia de a aloca noi fonduri pentru adaptare și protecția mediului, drept mijloace de prevenire a escaladării conflictelor legate de climă și mediu;

5.   invită Comisia să desemneze prevenirea conflictului drept problemă cu caracter intersectorial în cooperarea pentru dezvoltare și să integreze sensibilitatea la conflicte și analiza conflictelor în politicile existente și în cele noi, în documentele de strategie naționale și regionale, precum și în toate instrumentele financiare corespunzătoare pentru cooperarea externă;

6.   reamintește că pacea nu înseamnă doar absența războiului și că nu există pace fără justiție și, mai ales, că sfârșitul ostilităților nu înseamnă neapărat siguranță pentru bărbați și femei; reamintește din nou rolul important al femeilor în prevenirea și rezolvarea conflictelor și în consolidarea păcii; subliniază, de asemenea, cât de importantă este asigurarea participării lor echitabile și a angajamentului lor deplin la toate eforturile de menținere și de promovare a păcii și a securității;

7.   crede cu tărie că trebuie depuse toate eforturile pentru a asigura standarde minime pentru serviciile de bază pentru populațiile afectate de conflicte, în special în ceea ce privește accesul la alimente, apă potabilă și instalații sanitare, medicamente și îngrijiri medicale (inclusiv sănătatea reproductivă), precum și siguranța personală; în viitorul imediat, preocupările privind durabilitatea trebuie să urmeze furnizării de bunuri și servicii de bază;

8.   consideră că în situațiile de postconflict trebuie să existe o coordonare între activitățile de consolidare a păcii, activitățile de ajutor umanitar și cele de dezvoltare, în conformitate cu cadrul strategic „Legătura dintre ajutoarele de urgență, reabilitare și dezvoltare” și pentru a asigura coerența legăturii între securitate și dezvoltare;

9.   consideră că este necesară luarea în considerare a dimensiunii genului în problema refugiaților și a persoanelor strămutate intern, inclusiv în proiectarea taberelor de refugiați;

10.   subliniază nevoia de a intensifica coordonarea civil-militară; consideră că, în situațiile de postconflict, tranziția de la securitatea militară la cea civilă trebuie să aibă loc cât mai repede posibil și că forțele internaționale ar trebui să fie suplimentate în mod treptat și înlocuite de o forță de poliție civilă națională și regională, pregătită în mod profesionist, acordându-se prioritate aplicării corecte a statului de drept și a procedurilor administrative în ceea ce privește toate grupurile implicate în conflict;

11.   subliniază necesitatea găsirii unui echilibru între componenta civilă și cea militară a ajutoarelor pentru dezvoltare pentru a se garanta funcționarea infrastructurii de bază și a serviciilor guvernamentale, fără a se neglija cerințele pentru reconstrucție, reabilitare și relansare a proceselor democratice și economice;

12.   solicită promovarea drepturilor omului prin sprijinul acordat pentru pregătirea armatei și poliției în domeniul drepturilor omului (inclusiv campanii privind drepturile omului și drepturile civile pentru grupurile de populație afectate); solicită ținstruirea personalului în materie de norme internaționale privind menținerea ordinii și poliția militară; solicită elaborarea unui cod de conduită pentru personalul de securitate care să delimiteze domeniile de responsabilitate între poliție și armată, crearea de birouri, de mediatori și comisii pentru drepturile omului, precum și pregătirea autorităților locale și a funcționarilor publici în domeniul drepturilor omului;

13.   subliniază necesitatea vitală a dezvoltării în continuare a capacității militare a politicii europene de securitate și apărare (PESA) pentru a permite Uniunii Europene și statelor membre să-și aducă o mai bună contribuție la stabilizarea și dezvoltarea societăților aflate în situații de postconflict;

14.   consideră că este deosebit de important ca, pentru contracararea instabilității și a problemelor cu care se confruntă societatea în urma unui conflict, să se recurgă la o combinație de măsuri civile și militare; subliniază faptul că, în lipsa garanțiilor de securitate pe care le aduc, la fața locului, forțele de menținere a păcii, nu poate fi asigurată condiția fundamentală prealabilă instaurării stabilității în societățile divizate de conflicte, respectiv siguranța persoanelor și a bunurilor acestora;

15.   subliniază importanța reformei sectorului de securitate (RSS) și a proceselor de dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR) drept factori-cheie pentru asigurarea păcii pe termen lung și a dezvoltării durabile; invită Consiliul și Comisia să accelereze punerea în aplicare, la fața locului, a cadrului politicii comunitare pentru reforma sectorului de securitate și a conceptului UE de dezarmare, demobilizare și reintegrare pentru a crește relevanța, coerența și eficiența activităților UE în aceste domenii; solicită o creștere a finanțării comunitare pentru reforma sectorului de securitate și pentru dezarmare, demobilizare și reintegrare, acordându-se o atenție deosebită țărilor în care UE a trimis deja misiuni PESA; solicită ca toate activitățile finanțate de Comunitate privind RSS și DDR cu scopul de a sprijini misiunile PESA într-o situație de conflict sau postconflict, să fie luate în considerare cât mai curând posibil în elaborarea operațiunilor, și anume în etapa de anchetă sau pe parcursul elaborării conceptului de gestionare a crizelor/conceptului de operațiune;

16.   subliniază faptul că RSS poate fi un instrument eficient de consolidare a diplomației și a apărării, reducând în același timp amenințările la adresa securității pe termen lung, prin sprijinul acordat pentru construirea unor societăți stabile, prospere și pașnice; consideră că RSS trebuie să implice reorganizarea și reforma instituțiilor și a funcțiilor ministeriale cheie pentru a menține și a supraveghea siguranța și securitatea statului gazdă și a populației sale;

17.   solicită UE ca, în sprijinul acordat reformei sectorului de securitate în situații de postconflict, să includă perspectiva genului, asigurând formarea în acest domeniu, precum și expertiza în materie de constituție, alegeri, poliție și sistem judiciar;

18.   consideră că foștii lideri combatanți trebuie să renunțe pe deplin la violență înainte de a fi integrați în structuri instituționale oficiale care încurajează împărțirea puterii, asigurând, în același timp, informarea activă a actorilor publici și a celorlalți actori relevanți, precum și implicarea lor în toate dezbaterile asupra acordurile de împărțire a puterii;

19.   subliniază importanța adoptării unei perspective ce ia în considerare genul în cazul negocierilor și aplicării acordurilor de pace pentru a promova astfel protecția constituțională a drepturilor femeii;

20.   invită Comisia Europeană și Consiliul, ca urmare a faptului că majoritatea victimelor sunt ucise în situațiile de conflict cu arme de calibru mic și armament ușor (SALW), să dea curs de urgență deciziei Curții de Justiție a Comunităților Europene din 20 mai 2008 privind competența Comunității în combaterea proliferării armelor de calibru mic și a armamentului ușor (13) prin accelerarea aplicării strategiei europene de combatere a acumulării ilicite și a traficării armelor mici și a armamentului ușor, precum și a munițiilor aferente acestora și prin accelerarea planificării ajutoarelor comunitare, și anume Fondul European de Dezvoltare și instrumentul de stabilitate pentru programe la fața locului legate de SALW; solicită ca instituțiile financiare multilaterale și regionale să ia măsuri, acolo unde este cazul, pentru a stabili programe privind SALW în cadrul eforturilor de reconstrucție și reabilitare în zonele postconflict și pentru a rezolva problemele care țin de guvernanță, pentru a consolida legislația și pentru a îmbunătăți capacitatea operațională a organelor de aplicare a legii în ceea ce privește SALW; solicită Consiliului și Comisiei să continue promovarea elaborării unui tratat internațional, obligatoriu din punct de vedere juridic, privind comerțul cu arme în toate cadrele bilaterale și multilaterale;

21.   consideră că întoarcerea voluntară a refugiaților și a persoanelor strămutate intern (PSI) trebuie să constituie o prioritate majoră, asigurându-li-se un mediu de viață decent, în special prin furnizarea de servicii medicale și de învățământ (inclusiv campanii de alfabetizare pentru femei) și oferirea unor șanse de angajare; consideră că acestea trebuie să aibă loc prin intermediul dialogului între grupuri, al educației pentru pace, al însoțirii internaționale, al luptei împotriva prejudiciilor și al formării cu privire la diversitate, al angajamentului foștilor combatanți față de comunitate și al proceselor având ca obiect abordarea revendicărilor funciare și vindecarea traumelor; în cazul în care profilul etnic sau religios este compatibil, consideră că PSI ar trebui distribuite pe teritoriul țării și restabilite în satele sau orașele de origine, și nu concentrate în grupuri mari care pot genera conflicte și acte de violență;

22.   insistă asupra faptului că este necesară garantarea reluării și continuării procesului de educație și formare a femeilor după terminarea conflictelor; consideră că, în acest sens, trebuie promovată activ reluarea învățământului pe parcursul procesului de reconstrucție a țării;

23.   subliniază ferm necesitatea consultării și sprijinirii organizațiilor locale de femei precum și a rețelelor internaționale de femei pentru pace; recomandă garantarea sprijinului financiar și politic, a formării, a consolidării capacităților si asistenței tehnice, inclusiv în ceea ce privește negocierile de pace și rezolvarea pașnică a conflictelor;

24.   consideră că statele membre au o obligație morală de a oferi adăpost refugiaților din zonele de conflict; consideră că această obligație poate fi îndeplinită doar prin repartizarea contribuțiilor între statele membre; consideră, în plus, că statele membre ar trebui să îi asiste în mod activ pe refugiații care doresc să se întoarcă în țările de origine după terminarea conflictelor violente;

25.   susține importanța vitală a politicilor de migrație echitabile care vizează țările în curs de dezvoltare; constată că migrația poate fi transformată într-o forță pozitivă în procesul de dezvoltare, în special prin intermediul sumelor trimise de migranții locuind în UE, prin reducerea exodului de creiere, prin facilitarea migrației de întoarcere și prin prevenirea traficului de ființe umane;

26.   subliniază faptul că trebuie luate măsuri pentru a promova reunificarea familiilor și reintegrarea copiilor afectați de conflictele armate, precum și pentru a asigura accesul la programe educaționale, formare profesională și asistență psihologică, luând în considerare nevoile specifice ale fetelor;

27.   solicită aplicarea eficientă a propunerii Comisiei pentru dezarmarea, demobilizarea și reintegrarea foștilor combatanți, inclusiv reintegrarea combatanților în societatea civilă prin oferirea de hrană, corturi, pături, îngrijire medicală și haine civile, asigurarea transportului foștilor soldați în comunitățile de origine sau către o destinație la alegere, organizarea de programe de sprijin pentru pensionarea responsabililor politici sau militari, acordarea de locuințe pentru foștii soldați și sisteme de ajutor salarial, cursuri de educație civică pentru foștii soldați și programe de recuperare psihologică pentru foștii combatanți, cu o alocare specifică de resurse suplimentare pentru sisteme de angajare și programe de creare de locuri de muncă;

28.   subliniază faptul că programele de dezarmare, demobilizare și reintegrare ar trebui să includă dispoziții specifice pentru fostele combatante;

29.   subliniază că lupta împotriva fenomenului copiilor-soldați și al celui al fetelor înrolate în cadrul forțelor armate și supuse abuzurilor sexuale se alătură eforturilor de a îmbunătăți viața cotidiană a femeilor care trăiesc în regiuni aflate în faza de consolidare a păcii și în faza de reconstrucție postconflict;

30.   consideră că dezarmarea, demobilizarea și reintegrarea ar trebui să contribuie, de asemenea, la dezvoltarea socio-economică și să sprijine financiar programele privind satisfacerea nevoilor imediate;

31.   consideră că asumarea la nivel local a procesului de consolidare a păcii este un instrument esențial pentru asigurarea stabilității pe termen lung;

32.   consideră că donatorii internaționali ar trebui să țină seama de circumstanțele regionale și locale atunci când elaborează o politică de reconstrucție a stabilității și democrației, pornind de la experiența acumulată în promovarea dezvoltării în societățile post-conflictuale;

33.   subliniază că o strategie de reconciliere adecvată trebuie să țină seama de rolul femeii în procesul de consolidare a păcii; subliniază faptul că programele de reconciliere trebuie să includă circumstanțele specifice ale copiilor afectați de conflictele armate;

34.   consideră că legitimitatea statului poate fi construită doar printr-o guvernare adecvată și eficace; subliniază că instituțiile, procesele electorale, înregistrarea alegătorilor și registrele electorale, identificarea alegătorilor și mecanismele anticorupție trebuie să fie concepute într-un mod cât se poate de transparent și de responsabil, dat fiind că sunt o condiție preliminară pentru apărarea statului de drept, a drepturilor omului, a instituțiilor democratice și a demnității populației, precum și pentru dezvoltarea economică, investiții și comerț;

35.   consideră că astfel de factori, precum statul de drept, gestionarea corectă a banilor, o piață liberă, o administrație publică competentă și eficace, puteri executive, legislative și juridice independente și necoruptibile, constituie soluția care permite persoanelor și comunităților să contribuie la prosperitatea națiunii lor prin eforturile și inițiativa lor;

36.   solicită crearea unui „ghișeu unic” pentru investitori în vederea încurajării sectoarelor prioritare care pot atrage investiții străine directe, creând locuri de muncă în afara sectoarelor agricole tradiționale, prin sprijinirea dezvoltării codurilor de investiții nerestrictive și a zonelor industriale libere;

37.   invită Comisia să creeze o unitate pentru dereglementare care poate oferi consultanță statelor după un conflict privind modalitatea de structurare a infrastructurii lor economice, pentru a elimina controalele birocratice care opresc sau întârzie crearea de întreprinderi mici, deschiderea de conturi bancare, înregistrarea terenurilor sau a întreprinderilor; capitalurile de risc ar trebui descurajate atunci când este posibil, iar stimulentele fiscale pentru crearea de întreprinderi ar trebui aplicate în special prin programe de sprijin bugetar;

38.   consideră că este crucială implicarea femeilor în activități economice în societățile ieșite din conflicte pentru a sprijini emanciparea lor socio-economică și capacitatea lor de a desfășura activități economice, subliniază rolul pozitiv jucat de programele de micro-credit;

39.   consideră că asumarea și implicarea la nivel local în programele europene de cooperare pentru dezvoltare pot fi consolidate prin implicarea parlamentelor naționale, inclusiv prin interacțiune și consolidarea capacităților între Parlamentul European și parlamentele țărilor partenere, inclusiv prin sisteme de sprijin pentru Tehnologia Informației și Comunicațiilor și capacități tehnologice care pot crea roluri electorale exemplare, acordarea de cărți de identitate în cazurile în care nu există certificate de naștere și alte documente de dovedire a cetățeniei;

40.   subliniază necesitatea de a acorda asistență autorităților locale prin intermediul unei formări profesionale adecvate și al schimbului de experiență; reamintește, în acest sens, angajamentul Parlamentului European față de principiile și practicile democrației parlamentare;

41.   subliniază că, atunci când au loc alegeri într-o țară aflată într-o situație de postconflict, participarea femeilor ar trebui sprijinită la toate nivelurile prin cote de reprezentare adecvate și programe speciale;

42.   subliniază importanța monitorizării independente a transparenței și a responsabilității în utilizarea resurselor, care pot juca un rol important în situațiile de postconflict atunci când sunt reinvestite în construirea statului; subliniază, de asemenea, importanța luptei împotriva tuturor formelor de risipă, fraudă și corupție prin mecanisme anticorupție adecvate, cu sprijinul vigilent al societății civile;

43.   subliniază nevoia de a continua punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției pentru a evita situația în care sursele de finanțare ilegale alimentează conflicte și pun în pericol stabilizarea situațiilor de postconflict, întrucât corupția stă la baza ineficienței instituțiilor, amplifică marginalizarea socială, distorsionează procesul decizional și afectează asigurarea serviciilor de bază;

44.   subliniază că sprijinirea comunităților locale, a familiilor, a organizațiilor societății civile, inclusiv a organizațiilor de femei, a organizațiilor care acordă microcredite și a rețelelor locale reprezintă o condiție preliminară pentru orice politică reușită în domeniul dezvoltării; prin urmare, invită Comisia Europeană și statele membre să acorde sprijin politic și financiar actorilor locali care luptă pentru pace și drepturile omului, inclusiv în perioadele de criză, în special prin instrumentul de stabilitate al UE și componenta sa de reacție în situații de criză;

45.   subliniază că, în situațiile de postconflict, înregistrarea titlurilor de proprietate și reglementarea drepturilor de proprietate funciară trebuie să fie efectuată în conformitate cu legislația internațională privind drepturile omului pentru a evita aproprierea ilegală a terenurilor de către guverne, întreprinderi private sau elite din conducere, de cele mai multe ori în detrimentul celor mai săraci și al celor mai vulnerabili, inclusiv al persoanelor repatriate și al PSI; subliniază, în continuare, că trebuie depuse eforturi pentru a consolida instanțele judecătorești, astfel încât acestea să asigure respectarea legislației privind drepturile de proprietate și legislației comerciale, în special în țările în care femeile au un statul juridic inferior sau nu dispun de drepturi fundamentale de proprietate;

46.   își reiterează angajamentul de a proteja drepturile femeilor și copiilor în situații de posconflict, având ca obiectiv final luarea măsurilor necesare pentru emanciparea femeii — o cerință indispensabilă realizării unei păci și unei stabilități de durată;

47.   consideră că multe țări în curs de dezvoltare dispun de resursele naturale de bază pentru a-și asigura propria dezvoltare, însă gestionarea proastă și practicile corupte în ceea ce privește resurse naturale precum petrolul, apa, cheresteaua și diamantele pot readuce țările în situații de conflict; deplânge implicarea diverșilor actori (locali, regionali, internaționali și transnaționali) în deturnarea și exploatarea acestor resurse; îndeamnă statele membre să promoveze și să sprijine buna gestionare a tuturor resurselor naturale, precum și să ia măsuri împotriva exploatării și traficului cu resurse naturale, în special în cazurile în care acestea contribuie la izbucnirea, escaladarea sau continuarea conflictului armat;

48.   recunoaște realizările Procesului de la Kimberley, ale Inițiativei pentru transparență în industriile extractive și ale programului Forest, Law Enforcement, Governance and Trade (Păduri, aplicarea legii, guvernanță și comerț), solicită atât consolidarea acestora, cât și aplicarea lor mai eficientă;

49.   reiterează concluziile documentului privind schimbările climatice și securitatea internațională, prezentate Consiliului European la 14 martie 2008 de către Înaltul Reprezentant al UE și de Comisia Europeană (14), în care se avertiza că există riscul ca schimbările climatice să devină o povară suplimentară pentru țările și regiunile caracterizate deja prin fragilitate și expunere la conflicte, generând noi fluxuri migratorii și agravând amenințările la adresa securității UE; îndeamnă Comisia să acorde atenția cuvenită considerentelor legate de schimbările climatice în eforturile sale de restabilire a păcii;

50.   consideră că dreptatea este esențială pentru victimele conflictelor și că instanțele naționale, atât timp cât sistemul judiciar funcționează în mod independent și imparțial, pot fi mai bine calificate decât tribunalele internaționale pentru crime de război pentru a garanta asumarea proceselor judiciare naționale și pedepsirea infractorilor; în acest cadru propune, în contextele postconflict, analizarea posibilității de a realiza un registru cu încălcările anterioare ale drepturilor omului care au fost comise pe perioada conflictului;

51.   solicită consolidarea sistemelor judiciare prin pregătirea judecătorilor și a procurorilor generali, prin organizarea de conferințe pe tema reformei judiciare, prin sisteme independente de numire în funcții juridice, prin remunerarea corespunzătoare a personalului din aparatul judiciar, prin acordarea de echipamente instanțelor judecătorești, prin îmbunătățirea administrației judiciare, prin arhivarea dosarelor, prin gestionarea bugetului și a personalului, precum și prin achiziționarea de tehnologie modernă, inclusiv de calculatoare pentru urmărirea cazurilor;

52.   solicită acordarea de asistență juridică pentru grupurile vulnerabile, minoritățile etnice, țăranii fără pământ și alte grupuri marginalizate, precum și pregătirea în domeniul asistenței judiciare pentru ameliorarea accesului la sistemul judiciar asigurat de ONG-urile cu experiență;

53.   consideră că este crucial să se pună capăt impunității violențelor sexuale șca aceste infracțiuni să fie excluse, pe cât posibil, din măsurile de amnistie și să se garanteze că toate victimele violențelor sexuale, mai ales femeile și fetele tinere, se bucură de o protecție egală în fața legii și de același acces la justiție; având în vedere dificultatea accesului la justiție cu care se confruntă femeile și copiii în numeroase societăți, consideră că ar trebui să se prevadă dispoziții specifice ori de câte ori este necesar;

54.   subliniază necesitatea asigurării unui acces deplin al femeilor care au fost victime ale violenței sexuale la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă precum și la programe destinate sprijinirii acestor femei în lupta contra stigmatelor cu care se confruntă;

55.   salută adoptarea Rezoluției 1820 a Consiliului de Securitate al ONU, în special recunoașterea faptului că violența sexuală constituie o amenințare la adresa păcii și a securității internaționale;

56.   subliniază importanța luării în considerare a nevoilor speciale ale copiilor, în special cele ale fetelor, în situațiile de postconflict, mai ales în ceea ce privește educația;

57.   salută interacțiunea dintre UE și Tribunalul Penal Internațional (TPI); subliniază că sprijinul UE este esențial pentru realizarea mandatului TPI; consideră că este absolut indispensabil ca toate statele să semneze și să ratifice statutul de la Roma pentru ca sistemul TPI să devină mai funcțional, mai coerent și mai consecvent; îndeamnă UE și statele membre ale UA să execute toate mandatele de arestare emise de TPI în mod consecvent și imediat, în toate situațiile de conflict;

58.   solicită insistent statelor membre să continue lupta împotriva impunității, drept mijlocul cel mai eficace de prevenire a viitoarelor încălcări ale drepturilor omului, inclusiv prin sprijinirea funcționării instanțelor create la nivel internațional;

59.   subliniază că pacea durabilă depinde în multe sensuri de implicarea comunității locale și de asumarea de către aceasta a procesului de pace — un proces care poate fi considerat legitim doar dacă femeile sunt implicate în mod egal și dacă le este recunoscut rolul esențial în cadrul funcției lor sociale importante, în producția alimentară și aprovizionarea familiilor lor, în special în țările în curs de dezvoltare; solicită ca femeile să fie sprijinite în mod special și recunoscute drept actori esențiali ai promovării păcii și stabilității, având în vedere că femeile și copii reprezintă 80 % din refugiați, și subliniază că rolul comunității internaționale în sprijinirea rețelelor societății civile care fac legătura dintre inițiativele locale, naționale și internaționale este crucial pentru procesul de pace;

60.   solicită crearea unor comisii permanente pentru pace care să includă membri influenți din toate părțile beligerante pentru a preveni izbucnirea violențelor la scară largă;

61.   consideră că organizațiile relevante ale societății civile pot servi drept mediatori pentru dialogul între grupurile aflate în conflict, atunci când este combinat cu acțiuni de formare în domeniul soluționării pe cale pașnică a conflictelor și al păcii; sprijină crearea de oportunități pentru dialog prin organizarea de conferințe naționale, discuții la mese rotunde între părțile beligerante, reuniuni în grup restrâns cu reprezentanți ai populației locale, formare în domeniul medierii pentru ONG-urile locale și cetățenii în vârstă ai comunității, precum și pentru liderii instituțiilor tradiționale;

62.   invită statele membre ca, în continuarea proiectelor de dezvoltare, să numească mai întâi un partener principal din statele în cauză pentru a eficientiza mecanismele de raportare (chiar dacă fondurile pentru proiect vin din partea unui alt stat membru) și pentru a realiza o coordonare și o coerență la nivelul donatorilor; inclusiv stabilirea normelor contabile pentru cerințele de publicitate în ceea ce privește parlamentele naționale, autoritățile locale și organizațiile internaționale;

63.   consideră că trebuie încurajată o participare mai largă și o prezență mai mare a femeilor în mass-media și în toate forumurile publice care le permit să își exprime ideile;

64.   reamintește că înregistrarea nașterii este un drept fundamental al omului și al cetățeanului; subliniază că înregistrarea nașterilor are o importanță crucială în special în timpul și după un conflict armat, contribuind la protejarea copiilor împotriva încălcării drepturilor lor, și trebuie considerată un aspect esențial al dezvoltării;

65.   subliniază necesitatea unei abordări sensibile la conflict pe parcursul întregului ciclu de planificare, punere în aplicare, monitorizare și evaluare a programelor de dezvoltare pentru a eficientiza la maxim consecințele pozitive și pentru a reduce la minim consecințele negative asupra dinamicii conflictului; subliniază importanța analizării sistematice a conflictelor și înțelegerii factorilor-cheie care le cauzează; consideră că introducerea unor valori de referință constituie un instrument util pentru evaluarea impactului acțiunilor de cooperare pentru dezvoltare;

66.   solicită ca statele învecinate cu zonele de conflict să fie implicate în mod activ în planul pentru dezvoltare și reconstrucție postconflict, împreună cu comunitatea internațională;

67.   invită Consiliul și Comisia să adopte o abordare regională pentru rezolvarea situației din fiecare țară;

68.   își exprimă intenția de continua să participe activ la lucrările organizate de Comisie ca urmare a Comunicării sale privind reacția UE la situații de fragilitate; atrage atenția Consiliului și Comisiei asupra faptului că este urgent ca aceste lucrări, prea lente până în prezent, să conducă în mod rapid la măsuri concrete ce vor fi puse în aplicare la fața locului în domenii importante precum sănătatea și educația și solicită Comisiei să informeze pe deplin Parlamentul cu privire la măsurile ulterioare întreprinse în urma rezultatelor obținute din studiile de caz ale țărilor și în special în privința utilizării rezultatelor obținute în vederea identificării și conceperii acțiunilor ulterioare;

69.   consideră că este necesar ca toate delegațiile CE în țările terțe să includă un centru responsabil cu egalitatea de gen cu un mandat, competențe și resurse adecvate;

70.   subliniază nevoia urgentă a populațiilor din țările fragile de a constata o evoluție pozitivă a situației și a statului lor și invită, astfel, Consiliul și Comisia să nu neglijeze vizibilitatea acțiunilor desfășurate pe teren;

71.   sprijină programul UE pentru prevenirea conflictelor violente, precum și măsurile privind dezvoltarea și securitatea incluse în planul de acțiune UE pe 2009 și îndeamnă Comisia să acorde o înaltă prioritate implementării măsurilor care vizează consolidarea păcii;

72.   subliniază importanța dezvoltării capacității personalului CE de a realiza o programare bazată pe sensibilitatea la conflict cu ajutorul unor orientări specializate, în special prin elaborarea, pentru personalul implicat, a unui ghid scurt și adaptat referitor la sensibilitatea la conflict, care să se bazeze pe sistemele de evaluare a impactului păcii și al conflictului și pe pachetul de resurse privind sensibilitatea la conflict;

73.   consideră că, pentru a rezolva eficient provocările tranziției postconflict, intervențiile trebuie să fie făcute la timp, să fie flexibile și predictibile;

74.   subliniază faptul că toate misiunile UE (echipele de mediere și negociere, forțele de poliție și de menținere a păcii) trebuie să includă consilieri pe probleme de gen, acțiuni de formare referitoare la integrarea unei perspective a genului, precum și participarea femeilor la toate nivelurile, în proporție de cel puțin 40 %, inclusiv la nivelurile cele mai înalte de conducere;

75.   invită Comisia să continue cercetările privind integrarea unei perspective a genului în misiunile externe ale UE;

76.   subliniază necesitatea integrării unei perspective de gen în activitățile de cercetare pe tema păcii, de prevenire și soluționare a conflictelor, în operațiunile de menținere a păcii și de reabilitare și reconstrucție în perioada postconflictuală, în instrumentele financiare, în documentele de strategie naționale/regionale și în planificarea tuturor intervențiilor externe;

77.   sprijină mandatul reprezentanților speciali ai UE, ca instrument principal al acesteia în medierea unei soluționări politice și încurajarea unei stabilități politice durabile în societățile postconflictuale;

78.   încurajează Uniunea Europeană să dezvolte practicile optime aplicabile în problematici care necesită o cooperare extinsă a actorilor politici, militari, umanitari și din domeniul dezvoltării în materie de prevenire a conflictelor, mediere, menținere a păcii, respectare a drepturilor omului, statul de drept, asistență umanitară, reconstrucție și dezvoltare pe termen lung;

79.   solicită dezvoltarea unui plan de acțiune european pentru punerea în aplicare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) și solicită Comisiei Europene să îndemne țările partenere și statele membre ale Uniunii Europene să dezvolte planuri de acțiune naționale; propune revizuirea orientărilor UE privind apărarea drepturilor omului și PESA pentru asigurarea conformității depline cu rezoluțiile 1325 și 1820 ale CSONU;

80.   subliniază obligația Comisiei de a sprijini eforturile țărilor partenere în dezvoltarea capacităților democratice interne de monitorizare (control parlamentar și capacități de audit) atunci când asistența comunitară este oferită prin intermediul sprijinului bugetar; îndeamnă Comisia să îndeplinească această obligație într-un mod mai serios și mai consistent; subliniază faptul că entitățile împuternicite de control parlamentar și instituțiile de audit sunt un factor major în realizarea unui impact durabil asupra sprijinului bugetar al UE; solicită crearea unor mecanisme de monitorizare și supraveghere ale societății civile, care să aibă competența de a monitoriza utilizarea și impactul sprijinului bugetar al UE;

81.   invită băncile de investiții, inclusiv Banca Europeană de Investiții, să garanteze că împrumuturile acordate de acestea și investițiile lor în țările aflate în situații de postconflict respectă drepturile omului și standardele de mediu și nu alimentează tensiuni;

82.   salută activitatea nou createi Comisii ONU pentru instaurarea păcii; atrage atenția asupra necesității de a coopera cu partenerii internaționali, în special ONU, în chestiuni legate de ajutoare; îndeamnă statele membre să se asigure că sistemul ONU are suficiente resurse și că acesta este responsabil pentru sprijinul acordat proceselor din țările în care sunt implicate Comisia ONU pentru instaurarea păcii și alte organisme ONU;

83.   subliniază că ajutorul pentru dezvoltare este un element esențial pentru consolidarea păcii și prevenirea conflictelor în statele fragile, dar că ajutorul pentru dezvoltare și pentru rezolvarea conflictelor nu poate conține în niciun caz o componentă militară;

84.   recomandă înăsprirea codului de conduită pentru personalul ONU aflat în zone postconflict și solicită toleranță zero în cazurile de violență sexuală comisă de forțele de menținere a păcii sau de personalul ONG-urilor;

85.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, Secretarului General al ONU, Comisiei ONU pentru instaurarea păcii, Comisiei Uniunii Africane, Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

---

(1)  JO L 317, 15.12.2000, p. 3.

(2)  JO L 247, 9.9.2006, p. 22.

(3)  JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(4)  JO C 25, 30.1.2008, p. 1.

(5)  JO L 378, 27.12.2006, p. 41.

(6)  (S/2004/616).

(7)  JO C 282 E, 6.11.2008, p. 460.

(8)  JO C 263 E, 16.10.2008, p. 633.

(9)  JO C 254, 26.10.2007, p. 17.

(10)  Conform calculelor Departamentului pentru dezvoltare internațională, bazate pe estimările Băncii Mondiale din „Global Economic Prospects 2006: Economic implications of Remittances and Migration”, World Bank, Washington 14.11.2005.

(11)  Landmine Monitor Report 2007: Toward a Mine-Free World.

(12)  Safer World, Oxfam, Raportul IANSA, octombrie 2007- Africa's Missing Billions.

(13)  Cauza C-91/05, Comisia c. Consiliu.

(14)  S113/08.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/86

---

Zimbabwe

P6_TA(2008)0640

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 privind situația din Zimbabwe

(2010/C 45 E/15)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Zimbabwe, cea mai recentă fiind cea din 10 iulie 2008 (1),

—

având în vedere Poziția comună 2008/135/PESC a Consiliului din 18 februarie 2008 de reînnoire a măsurilor restrictive împotriva Zimbabwe (2), care a reînnoit, până la 20 februarie 2009, măsurile restrictive împotriva Zimbabwe, impuse în temeiul Poziției comune 2004/161/PESC a Consiliului din 19 februarie 2004 (3), Regulamentul (CE) nr. 1226/2008 al Comisiei din 8 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 314/2004 privind anumite măsuri restrictive în ceea ce privește Zimbabwe (4), și concluziile Consiliului European din 11-12 decembrie 2008 referitoare la Zimbabwe, în care a fost exprimată o puternică îngrijorare cu privire la înrăutățirea situației umanitare în Zimbabwe,

—	având în vedere rezoluția privind situația din Zimbabwe, adoptată de Adunarea parlamentară ACP — UE la 28 noiembrie 2008,

—	având în vedere raportul misiunii parlamentare panafricane de observare a alegerilor privind alegerile armonizate din Republica Zimbabwe din 29 martie 2008,

—	având în vedere Rezoluția privind Zimbabwe adoptată la cea de-a 11-a Reuniune la nivel înalt a Uniunii Africane de la Sharm el-Sheikh din 30 iunie-1 iulie 2008,

—	având în vedere acordul din 15 septembrie 2008 dintre Frontul Patriotic — Uniunea Națională Africană din Zimbabwe (FP-UNAZ) și cele două formațiuni ale Mișcării pentru Schimbare Democratică (MSD), referitor la rezolvarea problemelor cu care se confruntă Zimbabwe,

—	având în vedere Tratatul Comunității de Dezvoltare a Africii de Sud (SADC) și protocoalele la acesta, inclusiv Protocolul electoral SADC,

—	având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Zimbabwe se confruntă cu o criză umanitară de proporții, care afectează 5, 1 milioane de oameni — echivalentul a aproape jumătate din populație — ce suferă de foame, și întrucât, în această țară, o epidemie de holeră, izbucnită ca urmare a lipsei apei potabile și a insuficienței serviciilor sanitare, a ucis cel puțin 783 de persoane și a infectat mai mult de 16 400, iar peste 300 000 de oameni, foarte slăbiți din cauza lipsei de hrană, se află în mare pericol de a fi și ei infectați;

B.

întrucât autoritățile din Zimbabwe au afirmat clar că nu pot pune capăt crizei umanitare și că nu vor înceta represiunea violentă a oponenților lor; întrucât există o legătură evidentă între catastrofa umanitară și criza guvernului provocată de incapacitatea lui Robert Mugabe de a organiza alegeri corecte și credibile și de a respecta acordul politic din 15 septembrie 2008 privind principiul formării unui guvern de unitate națională în vederea soluționării crizei, în ciuda încercărilor de mediere ale președintelui Africii de Sud, Thabo Mbeki;

C.	întrucât se estimează că rata inflației din această regiune este de câteva milioane la sută, fiind cea mai mare din lume, și întrucât 80 % din populație trăiește cu mai puțin de 1 USD pe zi, fără a avea acces la utilități de bază precum apa și hrana;

D.	întrucât, conform organizației umanitare medicale internaționale, Médecins Sans Frontières, cel puțin 1, 4 milioane de oameni riscă să fie contaminați de holeră dacă epidemia nu este oprită prin eliminarea cauzelor sale primeare; întrucât epidemia începe să cuprindă și Africa de Sud și Botswana;

E.	întrucât crizele economice, politice și sociale au afectat în mod deosebit femeile și fetele, în special ele riscând să se îmbolnăvească de holeră, dată fiind sarcina lor de a îngriji bolnavii acasă;

F.	întrucât, în ultimii zece ani, speranța de viață în Zimbabwe a scăzut de la 60 de ani pentru ambele sexe, la 37 de ani pentru bărbați și 34 de ani pentru femei, iar peste 1,7 milioane de oameni din această țară sunt infectați cu HIV;

G.

întrucât, pe lângă criza politică și urgența sanitară, și situația drepturilor omului se înrăutățește în Zimbabwe, în ultima vreme având loc un val fără precedent de răpiri ai apărătorilor drepturilor omului, cum ar fi Jestina Mukoko, a cărei dispariție fiind doar un episod al campaniei de hărțuiri și intimidări ale activiștilor în domeniul drepturilor omului, dusă de persoane bănuite de a lucra pentru autoritățile din Zimbabwe;

H.

întrucât, conform UNICEF, se estimează că doar 40 % dintre cadrele didactice din țară sunt în activitate și doar o treime dintre elevi vin la școală; întrucât profesorii, ca și doctorii și infirmierii, au declanșat periodic greve, exercitându-și dreptul de a demonstra pașnic, greve care au fost violent reprimate de poliție;

I.	întrucât s-a refuzat accesul pe teritoriul Zimbabwe al unor personalități cu o lungă carieră, printre care fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan, fostul președinte al SUA, Jimmy Carter și cunoscutul avocat pentru drepturile femeii și ale copilului, Graça Machel;

J.	întrucât o serie de lideri africani, printre care arhiepiscopul Desmond Tutu, președintele Botswanei, Ian Khama și prim-ministrul Keniei, Raila Odinga, au solicitat dlui Mugabe să se retragă;

K.

întrucât, la 8 decembrie 2008, în timpul celebrării celei de-a 60-a aniversări a Declarației Universale a Drepturilor Omului, Președintele Sarkozy a solicitat — în numele UE — dlui Mugabe să se retragă, afirmând că dl Mugabe „a luat prizonier poporul din Zimbabwe” și că „oamenii din Zimbabwe au dreptul la libertate, securitate și respect”;

L.	întrucât Zimbabwe este foarte aproape de a îndeplini criteriile pentru a se invoca declarația, aprobată în cadrul summitului ONU în septembrie 2005, conform căreia există o responsabilitate internațională de a proteja populațiile victime ale crimelor împotriva umanității,

1.   își exprimă profunda îngrijorare pentru catastrofa umanitară din Zimbabwe, epidemia de holeră, foametea și refuzul categoric al regimului Mugabe de a acționa în vederea stopării crizei; solicită Consiliului și Comisiei să-și reafirme angajamentul față de poporul din Zimbabwe, prin intermediul unui program substanțial și pe termen lung de ajutor umanitar;

2.   ia act de faptul că UE tocmai a acordat un ajutor de 10 milioane EUR și solicită autorităților din Zimbabwe să ridice toate restricțiile impuse agențiilor umanitare și să permită distribuirea ajutoarelor umanitare în conformitate cu principiile umanității, neutralității, imparțialității și independenței;

3.   sprijină cu tărie eforturile delegației compuse din personalități internaționale cu o lungă carieră, menționate anterior, de a aplana criza umanitară din Zimbabwe; consideră că este complet inacceptabil ca membrilor acestui grup să li se refuze viza de către regimul Mugabe, dat fiind faptul că aceste personalități doreau să-și folosească influența pentru a mări ajutorul imediat și cel pe termen lung pentru această țară, punând astfel capăt suferinței cumplite a populației din Zimbabwe;

4.   condamnă ferm folosirea în continuare a violenței de către regimul Mugabe împotriva membrilor și susținătorilor MSD; este revoltat de recentul val de răpiri ale apărătorilor drepturilor omului și solicită eliberarea imediată a Jestinei Mukoko, directorul Proiectului pentru pace în Zimbabwe, a lui Zacharia Nkomo, fratele celebrului avocat pentru drepturile omului Harrison Nkomo, a lui Broderick Takawira, coordonator regional al Proiectului pentru pace în Zimbabwe, a lui Pascal Gonzo, șofer în serviciul Proiectului pentru pace în Zimbabwe, precum și a altor persoane, membri ai MSD sau activiști ai societății civile, și solicită ca autorii acestor răpiri să fie aduși în fața justiției;

5.   salută extinderea de curând a listei UE de persoane cu interdicții din regimul Mugabe și solicită adăugarea altor personaje cheie, loiale regimului, cum ar fi Florence Chitauro, fostă ministră FP-UNAZ, care se pare că locuiește la Londra, refuză să condamne regimul Mugabe și călătorește nestingherită între Londra și Zimbabwe;

6.   solicită Consiliului de securitate al ONU să examineze posibilitatea de a impune sancțiuni precise (interdicții de călătorie și blocarea patrimoniului) dlui Mugabe și persoanelor implicate activ în violențe sau încălcarea drepturilor omului; solicită, în special, Chinei, Rusiei și Africii de Sud să promoveze măsuri drastice împotriva regimului Mugabe în Consiliul de Securitate al ONU și să comunice guvernelor africane că nu mai intenționează să susțină regimul Mugabe;

7.   salută integritatea de care au dat dovadă guvernele Keniei, Botswanei și Zambiei, condamnând regimul Mugabe și își exprimă dezamăgirea profundă pentru faptul că multe alte guverne africane sunt încă dispuse să treacă cu vederea abuzurile acestui regim;

8.   subliniază faptul că poporul din Zimbabwe are nevoie disperată de o schimbare politică și condamnă refuzul lui Robert Mugabe de a implementa acordul semnat la 15 septembrie 2008 de a acorda portofolii ministeriale cheie partidului lui Morgan Tsvangirai și de a demara reforma politică;

9.   își exprimă îngrijorarea profundă pentru faptul că nevoia disperată a populației din Zimbabwe de o schimbare democratică imediată și radicală continuă să fie ignorată de regimul Mugabe, opresiv, manipulator și care își urmărește doar propriile interese;

10.   solicită creșterea de urgență a presiunii din partea țărilor africane și a instituțiilor regionale, inclusiv a SADC și, în special, a Uniunii Africane ca garant al acordului din 15 septembrie 2008, precum și din partea personalităților africane, pentru a asigura o soluție echitabilă și justă la criza din Zimbabwe, având la bază alegerile credibile din martie 2008 și pentru a monitoriza toate acordurile politice într-un mod echilibrat;

11.   solicită Consiliului să încurajeze Uniunea Africană să pregătească trupe pentru o intervenție activă, având drept scop protecția populației civile din Zimbabwe;

12.   solicită Consiliului să-și păstreze vigilența în raport cu posibilele consecințe pentru regiune ale ignorării deliberate a FP-UNAZ și ale guvernării defectuoase care destabilizează Zimbabwe;

13.   își exprimă profunda îngrijorare pentru situația în regiune a refugiaților din Zimbabwe și regretă actele de violență din țările vecine împotriva refugiaților din Zimbabwe; solicită Comisiei să sprijine țările vecine, aplicând programe de asistență financiară și materială pentru refugiați;

14.   face apel la toți actorii și la comunitatea internațională să fie pregătiți să sprijine refacerea economică și socială a Zimbabwe, după ce se va fi format un guvern care să reflecte cu adevărat voința poporului acestei țări, la toate nivelurile, și după ce vor exista semne vizibile ale reinstaurării respectării democrației, drepturilor omului și statului de drept;

15.   solicită Consiliului și statelor membre să-și intensifice acțiunea diplomatică în Africa, pentru a sprijini activ schimbarea în Zimbabwe;

16.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor statelor membre ale G8, guvernelor și parlamentelor Republicii Zimbabwe și Republicii Africa de Sud, Secretarului General al Commonwealth-ului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, președinților Comisiei și Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Secretarului General al SADC, guvernelor statelor membre ale SADC și Forumului Parlamentar al SADC.

---

(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0364.

(2)  JO L 43, 19.2.2008, p. 39.

(3)  JO L 50, 20.2.2004, p. 66.

(4)  JO L 331, 10.12.2008, p. 11.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/89

---

Nicaragua

P6_TA(2008)0641

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la atacurile asupra apărătorilor drepturilor omului, a democrației și a statului de drept

(2010/C 45 E/16)

Parlamentul European,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului a ONU din 1948,

—	având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966,

—

având în vedere Acordul de dialog politic și de cooperare din 15 decembrie 2003 între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republicile Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua și Panama, pe de altă parte, și Acordul-cadru de cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Republicile Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua și Panama (1),

—	având în vedere Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului,

—	având în vedere rapoartele realizate de echipa de experți UE referitoare la alegerile locale care au avut loc la 9 noiembrie 2008 în Nicaragua,

—	având în vedere declarațiile comisarului Benita Ferrero Waldner privind evenimentele care au avut loc în Nicaragua după alegerile locale și regionale din 9 noiembrie 2008,

—	având în vedere negocierile în curs pentru semnarea unui Acord de asociere între Uniunea Europeană și America Centrală,

—	având în vedere declarația de presă a celor 27 de state membre ale Uniunii Europene din 22 octombrie 2008 referitoare la apărătorii și organizațiile pentru apărarea drepturilor omului,

—	având în vedere cea de-a șasea rundă de negocieri pentru Acordul de asociere UE — America Centrală, care urmează să se desfășoare la Bruxelles pe 26 și 27 ianuarie 2009,

—	având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât au existat suspiciuni de fraudă în legătură cu rezultatele alegerilor locale din 9 noiembrie 2008, invocate în rapoartele echipei de experți ai UE, în care se menționa lipsa de voință a autorităților din Nicaragua de a organiza un veritabil proces democratic; întrucât în timpul alegerilor au existat agresiuni, îndreptate, în special, împotriva mijloacelor de comunicare, și întrucât aceste agresiuni au provocat polarizare și conflicte;

B.	întrucât ONU, UE, SUA, precum și un număr de ONG-uri din Nicaragua și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu gradul de transparență a alegerilor;

C.

întrucât rezoluțiile Consiliului Electoral Suprem din 11 iunie 2008, pe de-o parte, au anulat personalitatea juridică a Mișcării de Renovare Sandinistă (MRS) și, pe de alta, au afirmat că Partidul Conservator nu a îndeplinit cerințele pentru a se putea prezenta la alegerile municipale din noiembrie 2008, împiedicând, astfel, participarea acestor partide la alegeri;

D.	întrucât, de câteva luni, organizațiile pentru apărarea drepturilor omului și membrii acestora, jurnaliștii și reprezentanții mijloacelor de comunicare au suferit numeroase atacuri și acte de hărțuire din partea unor persoane, sectoare publice sau organisme care au legături cu puterea de stat;

E.

întrucât propunerea ministrului adjunct pentru cooperare din Nicaragua de instituire a unui mecanism de impozitare comună („joint taxation”) pentru sprijinul financiar primit de ONG-uri și pentru investigarea mai multor ONG-uri pentru o presupusă neîndeplinire a cerințelor legale, cum ar fi acuzațiile de deturnare de fonduri (funds' triangulation) aduse împotriva a 17 organizații care militează pentru respectarea drepturilor omului;

F.

având în vedere că cercetările penale efectuate împotriva celor care apără drepturile sexuale și reproductive, inclusiv a celor care au ajutat o fată violată când a fost asistată la efectuarea unui avort în scopul salvării vieții, într-un moment în care avortul în scopuri terapeutice nu constituia infracțiune;

G.	întrucât dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să facă parte integrantă din politica externă a UE;

H.	întrucât UE și partenerii săi, atunci când adoptă acorduri cu țările terțe care includ o clauză referitoare la drepturile omului, își asumă responsabilitatea ca standardele internaționale privind drepturile omului să fie respectate și întrucât aceste clauze sunt reciproce;

I.	întrucât Nicaragua s-a cufundat într-o stare de sărăcie acută în ultimele două decenii;

1.   își exprimă regretul profund privind modul în care a fost condus procesul electoral al alegerilor locale din 9 noiembrie 2008 și consideră că rezultatele acestora sunt lipsite de legitimitate democratică;

2.   regretă că atmosfera de suspiciune de fraudă din anumite localități a provocat demonstrații și ciocniri între suporterii partidelor politice care au avut ca rezultat rănirea unor persoane și au agravat și mai mult o criza politică deja profundă;

3.   solicită guvernului din Nicaragua să ia măsuri urgente pentru calmarea situației existente și cere autorităților din Nicaragua să respecte activitatea organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului;

4.   regretă numeroasele atacuri și acte de hărțuire la care sunt supuse organizațiile de apărarea a drepturilor omului, membrii acestora, jurnaliștii independenți și reprezentanții Delegației Comisiei Europene în Nicaragua în ultimele luni, din partea unor persoane, sectoare politice și organisme care au legături cu puterile statului;

5.   solicită partidelor politice să condamne actele de violență comise de susținătorii lor;

6.   regretă că două partide politice nu putut să participe la alegerile locale și își exprimă îngrijorarea cu privire la evoluția consolidării democratice și a guvernanței în Nicaragua, mai ales în ceea ce privește procesele de includere și de participare activă;

7.   îndeamnă guvernul din Nicaragua și autoritățile statului să protejeze libertatea de exprimare și independența justiției, garantând așadar păstrarea bazelor democratice ale țării și, de asemenea, să se asigure că Nicaragua ratifică Statutul de la Roma care înființează Tribunalul Penal Internațional cât de curând posibil;

8.   salută declarația de presă a celor 27 de state membre UE, din data de 22 octombrie 2008, prin care au fost condamnate atacurile împotriva organizațiilor drepturilor omului și ale apărătorilor acestora;

9.   reamintește că la negocierile pentru Acordul de parteneriat economic dintre UE și țările Americii Centrale, trebuie să i se reamintească republicii Nicaragua de necesitatea de a respecta principiile statului de drept, a democrației și a drepturilor omului, principii apărate și promovate de UE;

10.   solicită statelor membre UE să ase asigure că situația din Nicaragua va figura pe agenda tuturor întâlnirilor cu autoritățile din Nicaragua, atât la nivel bilateral cât și multilateral;

11.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Adunării parlamentare euro-latino-americane, Parlamentului Central American, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Nicaragua.

---

(1)  JO L 63, 12.3.1999, p. 39.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/92

---

Rusia: agresiuni impotriva apărătorilor drepturilor omului și procesul privind asasinarea Annei Politkovskaya

P6_TA(2008)0642

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la agresiunile împotriva apărătorilor drepturilor omului din Rusia și la procesul privind asasinarea Anei Politkovskaya

(2010/C 45 E/17)

Parlamentul European,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Rusia și, în special, cea din 25 octombrie 2006 privind relațiile dintre Rusia și UE ca urmare a asasinării ziaristei ruse Anna Politkovskaya (1) și cea din 19 iunie 2008 referitoare la Summitul UE — Rusia din 26-27 iunie 2008, de la Khanty-Mansiysk (2),

—	având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și Federația Rusă, care a intrat în vigoare în 1997 și a fost prelungit până când va fi înlocuit de un nou acord,

—	având în vedere negocierile în curs de desfășurare în vederea unui nou acord care să asigure un nou cadru cuprinzător pentru relațiile UE-Rusia și relansarea acestor negocieri, în cadrul ultimei reuniuni la nivel înalt UE-Rusia, care a avut loc la Nisa, la 14 noiembrie 2008,

—	având în vedere declarația Președinției în numele Uniunii Europene privind percheziția birourilor organizației Memorial din Sankt Petersburg, efectuată la 4 decembrie 2008,

—	având în vedere raportul pentru anul 2008 al Biroului pentru instituții democratice și drepturile omului (BIDDO), referitor la apărătorii drepturilor omului,

—	având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât Rusia este un stat membru al Consiliului Europei și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), care s-a angajat să respecte pe deplin drepturile omului și drepturile cetățenești;

B.	întrucât există preocupări importante legate de situația apărătorilor drepturilor omului și de dificultățile cu care se confruntă ONG-urile care acționează în domeniul promovării drepturilor omului;

C.

întrucât numeroase plângeri ale unor cetățeni ruși au fost adresate Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, ale cărei hotărâri confirmă plângerea privind faptul că există încălcări grave ale drepturilor omului în unele cazuri, precum și comportament arbitrar din partea autorităților publice ruse;

D.	întrucât la 28 octombrie 2008, Otto Messmer, liderul Ordinului Iezuit rus, și Victor Betancourt, un preot din Ecuador, au fost uciși în mod brutal în apartamentul lor din Moscova;

E.	întrucât la jumătatea lunii octombrie 2008, o cunoscută avocată rusă, Karinna Moskalenko, care a reprezentat cu succes 30 de cetățeni ruși în fața Curții pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, a fost victima unei tentative de otrăvire prin plasarea de mercur în autovehiculul său, la Strasbourg;

F.	întrucât la 31 august 2008, Magomed Evloev, proprietarul unui site internet independent din Ingușeția, a fost ucis în timp ce era reținut de poliție;

G.

întrucât numeroase atentate la viața apărătorilor drepturilor omului, inclusiv împotriva liderului opoziției din Ingușeția, Akhmed Kotiev, a apărătorului drepturilor omului din Ingușeția, Zurab Tsechoev, a militantului pentru drepturile omului, Dmitrii Kraiukhin din orașul Orel și a militantului pentru drepturile omului Stanislav Dmitrievski din Nizhni Novgorod, au fost înregistrate în perioada iulie-octombrie 2008;

H.

întrucât la 4 decembrie 2008, polițiști cu cagule pe cap, de la Procuratura generală rusă au întreprins un raid la birourile din Sankt Petersburg ale Centrului de informare și cercetare „Memorial”, care efectuează de 20 de ani cercetări privind represiunea stalinistă în Uniunea Sovietică; întrucât în urma acestui raid au fost confiscate discuri dure și CD-uri care conțineau baze de date integrale despre mii de victime; întrucât nu există un inventar al documentației confiscate; întrucât avocaților organizației Memorial nu li s-a permis să aibă acces la sedii;

I.	întrucât cercetarea penală și procesul în urma asasinării ziaristei Anna Politkovskaya generează importante preocupări privind transparența și respectarea statului de drept; întrucât acest asasinat brutal nu a fost pe deplin anchetat și soluționat într-un mod satisfăcător;

J.	întrucât autoritățile ruse încă refuză să coopereze în cadrul cercetărilor privind asasinarea lui Aleksander Litvinenko la Londra, prin otrăvire cu poloniu radioactiv;

K.	întrucât poliția a reprimat brutal o manifestație de protest anti-Kremlin, organizată de grupul de opoziție al lui Garry Kasparov „Cealaltă Rusie”, la 14 decembrie 2008, la Moscova, reținând demonstranți și târându-i în dube; întrucât au fost arestați în jur de 100 de demonstranți;

L.

întrucât la 3 decembrie 2008, 17 grupuri ruse din domeniul drepturilor omului au solicitat Uniunii Europene la Viena nu doar continuarea intensificării rolului consultărilor UE-Rusia pe tema drepturilor omului, ca o chestiune prioritară, ci și abordarea celor mai urgente cazuri în cadrul reuniunilor la nivel înalt UE-Rusia,

1.   exprimă condamnarea fermă a atacurilor împotriva apărătorilor drepturilor omului din Rusia, inclusiv a avocaților care reprezintă drepturile cetățenilor, și solicită autorităților ruse de la toate nivelurile să protejeze și să garanteze integritatea fizică a acestora;

2.   subliniază că drepturile omului, statul de drept și democrația trebuie să rămână chestiunile centrale pentru evoluția ulterioară a relațiilor UE-Rusia; subliniază importanța unui schimb de opinii constant cu Rusia pe tema drepturilor omului, ca parte a consultărilor UE-Rusia în domeniul drepturilor omului, și solicită ca formatul acestor reuniuni să fie îmbunătățit, astfel încât să fie implicate ministerele de resort, autoritățile judiciare și reprezentanții societății civile ruse;

3.   consideră că respectul pentru drepturile omului, statul de drept și democrație ar trebui să fie o parte integrantă a noului acord-cadru în curs de negociere;

4.   solicită autorităților ruse să respecte toate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și să ratifice fără întârziere protocolul privind reforma Curții; de asemenea, îndeamnă Federația Rusă să ratifice cel de al 14-lea Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului;

5.   condamnă percheziția birourilor organizației Memorial, din Sankt Petersburg, din 4 decembrie 2008; solicită autorităților ruse și Procuraturii generale din Sankt Petersburg să înapoieze fără întârziere Centrului de informare și cercetare „Memorial” cele 11 discuri dure și CD-uri confiscate în timpul raidului poliției din 4 decembrie 2008 și care conțin date inestimabile referitoare la mai mult de 50 000 de victime ale represiunii din epoca stalinistă;

6.   atrage atenția asupra intensificării tendințelor de violență, care, conform datelor Biroului pentru Drepturile Omului din Moscova, au cauzat asasinarea a mai mult de 100 de persoane în 2008, pe baza rasei, a naționalității, a religiei sau a orientării sexuale și asupra lipsei unei condamnări efective de către autoritățile ruse a acestor crime motivate de ură;

7.   constată cu îngrijorare recentele acțiuni de reabilitare a regimului stalinist și subliniază că Rusia poate institui o veritabilă cultură democratică numai prin acceptarea trecutului său tragic;

8.   este alarmat de atentatul din octombrie la viața avocatei din domeniul drepturilor omului, Karinna Moskalenko, și a familiei sale și face apel la autoritățile franceze și ruse să identifice autorii și mobilurile acestora;

9.   este convins că activitățile avocaților din domeniul drepturilor omului implicați în cauze de încălcări prezumate ale drepturilor omului, care trebuie să își asume un risc personal ridicat pentru a-și continua activitatea, ar trebui să beneficieze de cel mai mare respect, să fie apărate de către stat și sprijinite de comunitatea internațională;

10.   este în continuare profund îngrijorat de legislația privind extremismul, care poate afecta libera circulație a informației și poate conduce la restricționarea în continuare din partea autorităților ruse a libertății de exprimare a apărătorilor drepturilor omului;

11.   constată că s-au împlinit doi ani de la asasinarea ziaristei ruse independente Anna Politkovskaya, care a devenit un simbol pentru libertatea presei; atrage atenția cu privire la rezoluția sa menționată anterior din 25 octombrie 2006 și aduce un omagiu curajului și activității acestui simbol de onestitate și conștiinciozitate, a cărei muncă de o viață necesită sprijin și recunoaștere constante;

12.   își exprimă consternarea cu privire la faptul că procesul nu este deschis decât pentru un număr restrâns de ziariști și închis pentru reporterii de televiziune; solicită instanței să respecte integral hotărârea completului și să deschidă procesul pentru toți ziariștii și toată presa; se așteaptă ca instanța să determine nu doar cine a comis și a cine a participat la uciderea Annei Politkovskaya, ci și cine este comanditarul acesteia;

13.   salută crearea, în 2006, a punctului focal al BIDDO pentru apărătorii drepturilor omului, care monitorizează situația apărătorilor pe teritoriul aflat sub incidența OSCE; încurajează cu tărie instituțiile UE să concretizeze sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului, instituind puncte focale pentru apărători în toate cele trei instituții, pentru a coordona astfel mai eficient acțiunile lor cu cele ale celorlalte organizații internaționale și europene;

14.   îți exprimă îngrijorarea în legătură cu abuzurile constante și pe scară largă asupra recruților din forțele armate ruse și solicită autorităților ruse să ancheteze și să îi condamne pe vinovați, precum și să elimine practicile abuzive din cadrul forțelor armate și să dea dovadă de determinare pentru a moderniza cultura predominantă;

15.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Federației Ruse, OSCE și Consiliului Europei.

---

(1)  JO C 313 E, 20.12.2006, p. 271.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0309.

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/95

---

Modificarea Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară

P6_TA(2008)0617

Decizia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la un proiect de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (2008/2320(ACI))

(2010/C 45 E/18)

Parlamentul European,

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1), în special punctul 25,

—	având în vedere propunerea Comisiei de proiect de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2008)0834),

—	având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la un proiect de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (2),

—	având în vedere articolul 120 alineatul (1) și articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A6-0509/2008),

A.	întrucât Comisia pentru bugete recomandă aprobarea propunerii de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 menționat anterior;

B.	întrucât propunerea de modificare nu generează niciun motiv de preocupare în ceea ce privește tratatele și Regulamentul de procedură al Parlamentului,

1.   aprobă modificarea Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (2007-2013) anexată la prezenta decizie;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie și anexa sa, spre informare, Consiliului și Comisiei.

---

(1)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0618.

---

---

23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/97

---

Modificarea Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară

P6_TA(2008)0618

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la un proiect de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (2008/2325(INI))

(2010/C 45 E/19)

Parlamentul European,

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1) (AII), în special punctul 25,

—	având în vedere rezultatele reuniunii de conciliere din 21 noiembrie 2008 cu Consiliul,

—	având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0834),

—	având în vedere poziția sa din 4 decembrie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de creare a unui mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare (2),

—	având în vedere articolul 45 și anexa VI secțiunea IV punctele 1 și 2 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0504/2008),

A.

întrucât Parlamentul European sprijină cu fermitate inițiativa Comisiei de a crea un nou mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare („mecanismul alimentar”), inițiativă care a fost de asemenea aprobată de Consiliul European din 19 și 20 iunie 2008;

B.	întrucât, la reuniunea de concertare din 21 noiembrie 2008, Parlamentul European și Consiliul au aprobat finanțarea „mecanismului alimentar” cu o sumă totală de 1 miliard EUR, pe o perioadă de trei ani;

C.	întrucât propunerea inițială a Comisiei prevedea finanțarea „mecanismului alimentar” din marja de la rubrica 2 din cadrul financiar multianual (CFM), dar această abordare a fost respinsă atât de Parlamentul European, cât și de Consiliu;

D.	întrucât Parlamentul European a considerat că cea mai adecvată soluție ar fi revizuirea plafonului de la rubrica 4 din CFM, dar Consiliul a respins această opțiune;

E.	întrucât cele două ramuri ale autorității bugetare au convenit în final să finanțeze „mecanismul alimentar” printr-o combinație optimă dintre rezerva pentru ajutor de urgență, instrumentul de flexibilitate, și redistribuirea, în cadrul rubricii 4, a unor sume de la instrumentul pentru stabilitate;

F.

întrucât acest acord prevede ca rezerva pentru ajutor de urgență să contribuie la finanțarea „mecanismului alimentar” cu o sumă totală de 340 milioane EUR, din care 22 milioane EUR din creditele încă disponibile în bugetul 2008, 78 milioane din creditele înscrise în bugetul pentru anul 2009 și 240 milioane EUR prin intermediul unei creșteri excepționale a valorii rezervei pentru ajutor de urgență care urmează să fie înscrisă în buget în 2008;

G.	întrucât această creștere necesită modificarea punctului 25 din AII pentru a majora fondurile disponibile în cadrul rezervei pentru ajutor de urgență pentru 2008 la 479 218 000 EUR (la prețurile curente);

H.	întrucât această modificare necesită aprobarea celor două ramuri ale autorității bugetare, ceea ce implică acordul unanim al tuturor statelor membre în cadrul Consiliului;

1.   salută modificarea punctului 25 din AII astfel cum este anexat deciziei sale din 18 decembrie 2008 (3), care majorează fondurile disponibile în cadrul rezervei pentru ajutor de urgență pentru 2008 la 479 218 000 EUR (la prețurile curente);

2.   își reiterează totuși preocupările cu privire la faptul că rubrica 4 a fost supusă unei presiuni permanente ca urmare a marjei disponibile limitate, ceea ce face necesară mobilizarea unor mecanisme excepționale pentru a răspunde unor situații urgente și neprevăzute; solicită o evaluare detaliată a necesității de a majora sumele disponibile în cadrul acestei rubrici pentru a asigura desfășurarea în bune condiții a activităților care pot fi programate pe termen lung în acest domeniu și pentru a garanta capacitatea Uniunii de a-și juca pe deplin rolul de actor global pe scena internațională;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

---

(1)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0576.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0617.

---