21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/1

A.

întrucât schimbările climatice amenință în mod serios acțiunile de diminuare a sărăciei, de apărare a drepturilor omului, a păcii și securității, de asigurare a aprovizionării cu apă și alimente și de atingere a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) în multe țări în curs de dezvoltare;

B.

întrucât în unele țări în curs de dezvoltare au loc defrișări de păduri în favoarea culturilor destinate biocarburanților;

C.

întrucât țările industrializate poartă o responsabilitate istorică pentru schimbările climatice și au obligația morală de a susține țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de adaptare la consecințele acestora;

D.

întrucât țările în curs de dezvoltare au contribuit în măsura cea mai mică la schimbările climatice, dar vor suferi consecințele acestora în mod considerabil, mai ales în ceea ce privește insecuritatea aprovizionării cu apă și alimente provocate de secetă, deșertificare, ridicarea nivelului mărilor, noile provocări pentru agricultură, noile riscuri pentru sănătate, evenimentele meteorologice extreme și presiunile migratoare; întrucât țările în curs de dezvoltare vor deține mijloacele cele mai reduse de a face față acestor consecințe;

E.

întrucât în multe țări industrializate s-a acordat, recent, o atenție deosebită măsurilor pentru adaptarea la schimbările climatice și pentru reducerea riscurilor și întrucât aceleași nevoi urgente au fost neglijate, în mare măsură, în țările cu venituri reduse;

F.

întrucât importurile în UE de lemn provenit din activități forestiere ilegale și neviabile încurajează în mod considerabil defrișările și, conform estimărilor, creează costuri anuale în valoare de miliarde de euro pentru țările sărace;

G.

întrucât aproximativ 20 % din cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră sunt cauzate de defrișări, care duc la o pierdere anuală estimată de 13 milioane de hectare de păduri tropicale; întrucât defrișările din zona tropicală reprezintă o amenințare serioasă la adresa biodiversității și a mijloacelor de subzistență a peste un miliard de persoane sărace care trăiesc în aceste păduri și depind de resursele lor;

H.

întrucât consecințele concrete ale schimbărilor climatice trebuie să fie, adesea, abordate la nivel local de către autoritățile locale; întrucât corelarea adecvată între nivelul internațional, național și local de elaborare a politicilor reprezintă, prin urmare, o provocare de importanță deosebită în ceea ce privește dezvoltarea unor strategii eficiente de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora; întrucât este necesar să se realizeze modificări structurale la scară largă, fără a se renunța la o abordare orientată spre comunitățile locale, axată pe necesitatea de reducere a sărăciei;

I.

întrucât amenințările la adresa securității pe care le reprezintă schimbările climatice sunt luate în considerare din ce în ce mai serios, precum conflictele pentru accesul la resursele naturale limitate, catastrofele naturale provocate de schimbările climatice și fluxurile de migrație la scară largă; întrucât strategiile de dezvoltare concepute pentru a aborda în paralel provocările reprezentate de schimbările climatice și cele legate de securitate se vor dovedi esențiale în asigurarea unui răspuns eficient și adaptat în țările în curs de dezvoltare;

J.

întrucât eforturile internaționale în domeniul adaptării la schimbările climatice și al reducerii riscurilor de catastrofe (RRC) au fost, până la ora actuală, limitate, fragmentate, nesatisfăcător coordonate și, în multe cazuri, greu accesibile țărilor în curs de dezvoltare, ceea ce este în totală contradicție cu obiectivele stabilite în Consensul european privind dezvoltarea și în Declarația de la Paris;

K.

întrucât măsurile de adaptare la schimbările climatice, de RRC și consolidarea capacităților pentru dezvoltare trebuie să fie strâns legate, dar până în prezent au fost insuficient integrate în cadrul agențiilor de cooperare pentru dezvoltare și al instituțiilor internaționale; întrucât o abordare comună și coerentă ar avea un rol vital pentru punerea în aplicare cu succes a Alianței mondiale împotriva schimbărilor climatice (AMSC);

L.

întrucât este necesară formarea de echipe pluridisciplinare de gestionari în domeniul crizelor, specialiști în dezvoltare, planificatori, experți climatologi și în domeniul adaptării la schimbările climatice, care să stabilească un set de bune practici pentru dezvoltarea regională;

M.

întrucât luarea de măsuri timpurii în materie de adaptare la schimbările climatice și de RRC reprezintă, în mod clar, o soluție rentabilă; întrucât previziunile arată că un dolar cheltuit pe o acțiune de RRC are capacitatea de a economisi până la șapte dolari în intervențiile de urgență, reprezentând, de asemenea, un argument solid în favoarea plății anticipate a sumelor destinate ajutorului;

N.

întrucât, în consecință, orice încercare de a contabiliza de două ori finanțările acordate de Uniunea Europeană pentru atingerea ODM și promisiunile făcute în cadrul CCONUSC ar trebui respinsă;

O.

întrucât orice întârziere în adoptarea unor decizii ferme privind măsurile necesare pentru atenuarea efectelor și a cauzelor schimbărilor climatice va determina costuri mult mai ridicate;

P.

întrucât majoritatea problemelor legate de mediu, inclusiv cele generate de schimbările climatice, tind să se agraveze odată cu creșterea și expansiunea populației, în timp ce dinamica populației, în termeni de creștere, distribuție și compoziție reprezintă o parte integrantă a procesului de dezvoltare, deoarece afectează și este afectată, în același timp, de schimbările de mediu; întrucât Conferința internațională din 1994 privind populația și dezvoltarea de la Cairo a subliniat cu claritate avantajele multiple pe care le implică politicile specializate în domeniu, orientate preponderent spre comunitățile locale, fără caracter coercitiv, însă, cu toate acestea, aspectele legate de populație au rămas, până în prezent, în mare măsură neincluse în planurile de dezvoltare sau de adaptare la schimbările climatice;

Q.

întrucât integrarea eficientă a măsurilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora în politicile de dezvoltare implică intervenții în politicile din domeniul hidrologic, al agriculturii, al gestionării resurselor forestiere, al sănătății, infrastructurii, educației și populației;

R.

întrucât reducerea corupției ar spori eficiența eforturilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora;

S.

întrucât Raportul de progrese din 2007 a Planului de acțiune al UE privind schimbările climatice și dezvoltarea mai sus menționat arată că progresele înregistrate în domeniul integrării schimbărilor climatice în politicile de dezvoltare ale Uniunii Europene, în special în documentele de strategie ale țărilor și ale regiunilor, au fost insuficiente și mult prea lente;

T.

întrucât există, la ora actuală, o carență enormă în ceea ce privește finanțarea acțiunilor de adaptare în țările în curs de dezvoltare; întrucât, în timp ce costurile anuale de adaptare estimate se situează între 50 și 80 de miliarde de dolari pe an, suma totală a fondurilor acordate prin mecanisme de finanțare multilaterale s-a ridicat, la jumătatea anului 2007, la mai puțin de 0, 5 % din sumele preconizate;

U.

întrucât, deși UE și-a stabilit obiectivul de a deveni un lider în lupta împotriva schimbărilor climatice, bugetul UE nu reflectă prioritatea acordată politicilor și măsurilor adoptate de Uniune în ceea ce privește lupta împotriva schimbărilor climatice;

V.

întrucât o parte din finanțările destinate AMSC vor proveni din Fondul European de Dezvoltare (FED) și Programul tematic privind resursele naturale (ENRTP) (în conformitate cu articolul 13 din Instrumentul comunitar de dezvoltare (ICD) (3));

W.

întrucât FED a fost folosit, în principal, pentru a finanța noi inițiative; întrucât Comisia ar trebui să își respecte angajamentul de a găsi noi surse de finanțare pentru a menține FED; întrucât Comisia sa pentru dezvoltare a concluzionat, în numeroase rânduri, că FED ar trebui să fie integrat în bugetul UE pentru a asigura controlul democratic asupra modului în care acesta este utilizat;

X.

întrucât, în conformitate cu articolul 21 privind adoptarea unor documente de strategie și a unor programe orientative multianuale și cu articolul 35 alineatul (2) din ICD, Parlamentul European are dreptul să controleze acțiunile Comisiei, după cum se prevede la articolele 5 și 8 din Decizia nr. 1999/468/CE;

Y.

întrucât mecanismul de dezvoltare nepoluantă (MDN) s-a dovedit, până în prezent, insuficient de adaptat pentru a răspunde nevoilor celor mai sărace țări în materie de investiții în tehnologii nepoluante: mai puțin de 3 % din totalitatea proiectelor MDN s-au desfășurat în Africa, iar aproape 90 % din reducerile certificate de emisii au fost acordate proiectelor realizate în China, India, Coreea și Brazilia,

1.

salută inițiativa Comisiei de lansare a unei AMSC, care reprezintă o recunoaștere importantă a efectelor pe care schimbările climatice le au asupra dezvoltării; totuși, invită Comisia să clarifice mai bine valoarea adăugată specifică a AMSC; în acest context, subliniază că coordonarea și cooperarea cu alți actori principali trebuie să fie o parte integrantă a programului de lucru al AMSC, astfel încât să asigure o complementaritate optimă între inițiativele întreprinse;

2.

consideră că AMSC reprezintă un pilon important al acțiunii externe a UE privind schimbările climatice și constituie o platformă complementară care susține actualul proces în contextul Convenției Cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice și a Protocolului de la Kyoto, cu rolul de a realiza progrese în punerea în aplicare a acestora și a acordurilor conexe;

3.

reamintește concluziile alarmante ale Documentului mai sus menționat intitulat Schimbările climatice și securitatea internațională, în care se atrăgea atenția asupra faptului că schimbările climatice măresc riscurile la adresa securității UE, amenințând să reprezinte o sarcină suplimentară pentru state și regiuni ale lumii deja instabile și expuse conflictelor și subminând eforturile de atingere a ODM ale ONU;

4.

ia act de faptul că eforturile de combatere a schimbărilor climatice trebuie să se bazeze nu numai pe un elan politic, ci și pe societatea civilă, atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare; consideră că ar trebui lansate campanii publice de informare și adoptate programe de educație în școli și universități, pentru a pune la dispoziția cetățenilor atât analize și evaluări cu privire la situația schimbărilor climatice, cât și pentru a propune reacții corespunzătoare în special în ceea ce privește schimbarea obiceiurilor de viață, în vederea reducerii emisiilor;

5.

subliniază că o coordonare și o colaborare mai bună între Comisie și statele membre este de o importanță majoră în domeniul politicii UE privind schimbările climatice și dezvoltarea, deoarece AMSC reprezintă o ocazie unică de a îndeplini principiile care stau la baza Consensului european și a Declarației de la Paris, precum și a programului de acțiune al Conferinței internaționale privind populația și dezvoltarea din 1994 de la Cairo; mai mult, este convins că unul din rolurile principale ale AMSC ar trebui să fie acela de a oferi un „centru de informare” pentru inițiativele statelor membre;

6.

invită UE să asigure un loc esențial schimbărilor climatice în dezvoltarea politicii sale de cooperare; consideră că lupta împotriva schimbărilor climatice ar trebui să abordeze cauzele structurale și solicită o evaluare sistematică a riscurilor legate de schimbările climatice, care să țină seama de toate aspectele referitoare la planificarea politicilor și la procesul decizional, referitoare printre altele la comerț, agricultură și siguranța alimentară, atât în UE, cât și în țările în curs de dezvoltare;

7.

subliniază că AMSC ar trebui să adopte măsuri concrete pentru a asigura o abordare coerentă a impactului schimbărilor climatice asupra dezvoltării, inclusiv asupra agriculturii UE, a politicii comerciale și de pescuit, pe de o parte, și, pe de altă parte, a problemelor legate de subvențiile la export, cum ar fi ajutorul condiționat, povara datoriei, creditele la export și utilizarea în scopuri comerciale a ajutorului alimentar, privatizarea și liberalizarea forțate ale sectoarelor economice vitale;

8.

subliniază faptul că, având în vedere că Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice, care beneficiază de 60 milioane de euro pentru perioada 2008–2010, trebuie să completeze procesul actual al CCONUSC, orice suprapunere referitoare la măsurile luate ar trebui evitată, iar fondurile ar trebui concentrate asupra măsurilor care aduc valoarea adăugată cea mai ridicată; consideră că, odată încheiat un acord privind schimbările climatice pentru perioada ulterioară anului 2012, obiectivele și finanțările Alianței mondiale împotriva schimbărilor climatice trebuie revizuite în funcție de rezultate;

9.

consideră că fondurile neprevăzute în CCONUSC nu pot fi apreciate ca parte a îndeplinirii de către țările dezvoltate a angajamentelor asumate în cadrul convenției menționate;

10.

consideră că cele 60 de milioane de euro atribuite AMSC până în prezent nu sunt suficiente; solicită Comisiei să fixeze un obiectiv de finanțare a AMSC pe termen lung de cel puțin 2 miliarde de euro pe an până în 2010 și de 5-10 miliarde euro pe an până în 2020;

11.

invită Comisia să ofere informații detaliate privind mecanismele financiare actuale în materie de schimbări climatice și dezvoltare la nivel național și internațional; invită Comisia, pe baza acestor informații, să propună fără întârziere măsurile necesare pentru mărirea sprijinului financiar al UE în ceea ce privește schimbările climatice și dezvoltarea, garantând o cât mai bună coordonare și complementaritate cu inițiativele deja existente;

12.

subliniază că, pentru a acorda importanța cuvenită schimbărilor climatice, este necesar să se pună la dispoziție noi fonduri prin intermediul unor linii bugetare diferite și al unor noi surse de finanțare, precum fondurile pentru ajutor umanitar, drept răspuns la catastrofele provocate de schimbările climatice, fondurile aferente politicii externe și de securitate comune (PESC) și instrumentul de stabilitate, în contextul politicii de securitate preventive sau ca răspuns la amenințările la adresa securității sau la conflictele provocate de schimbările climatice, alte fonduri pentru acțiuni externe când este cazul, precum și taxele ecologice, parteneriatele de tip public-privat și alte mecanisme inovatoare de finanțare create în acest scop;

13.

ia act cu interes de concluziile Președinției Consiliului European din 19 și 20 iunie 2008 și implicațiile bugetare ale acestora; consideră că nu se poate răspunde acestor cerințe bugetare decât apelându-se la mijloacele prevăzute de Acordul Interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (4); subliniază încă o dată că ar trebui să se prevadă credite noi pentru noile misiuni;

14.

constată că, în acest cadru, ajutorul oficial pentru dezvoltare al Uniunii Europene se situează încă sub obiectivul de 0, 56 % din venitul național brut al Uniunii Europene până în 2010 și că este dificil de imaginat că Uniunea Europeană va fi în măsură să își îndeplinească toate angajamentele fără a recurge la noi resurse inovatoare;

15.

invită Comisia să mărească finanțarea imediată pentru AMSC, lucru care s-ar putea realiza inițial, în regim de urgență, prin intermediul ENRTP și cel de-al zecelea FED; subliniază, cu aceeași ocazie, urgența acordării de fonduri suplimentare de asistență neguvernamentală pentru dezvoltare în vederea adaptării și dezvoltării de mecanisme de finanțare inovatoare în acest scop;

16.

reamintește Comisiei că, dacă fondurile pentru finanțarea AMSC sunt asigurate prin ENRTP sau prin FED, acestea ar trebui, în calitate de fonduri de dezvoltare, să fie folosite numai pentru acțiuni compatibile cu asistența pentru dezvoltare, astfel cum sunt definite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE (CAD); insistă asupra faptului că acestea ar trebui să reprezinte o sursă de finanțare care poate fi utilizată doar o singură dată și că o viitoare completare trebuie asigurată din surse alternative;

17.

invită Comisia să se asigure că finanțarea AMSC prin intermediul ENRTP și al FED nu se realizează în detrimentul altor obiective importante de cooperare pentru dezvoltare, cum ar fi cele referitoare la educație, sănătate, egalitatea de gen sau accesul la apă;

18.

subliniază că statele membre trebuie să-și asume o răspundere mult mai mare pentru finanțarea activităților proprii de dezvoltare și alinierea acestora la AMSC;

19.

invită Comisia și statele membre să găsească un acord cu privire la alocarea a cel puțin 25 % din veniturile estimate obținute în cadrul sistemului UE de comercializare a emisiilor în următoarea perioadă tranzacții, în vederea finanțării AMSC și a altor măsuri legate de schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare, inclusiv a eforturilor de protejare a pădurilor și de reducere a emisiilor cauzate de defrișări și de degradarea pădurilor;

20.

invită Comisia să folosească viitoarea revizuire a bugetului UE drept oportunitate pentru a reevalua prioritățile globale ale UE în materie de cheltuieli și pentru a aloca fonduri suplimentare pentru schimbările climatice și dezvoltare în general și pentru AMSC în special, inclusiv prin realocarea de fonduri aferente politicii agricole comune (PAC);

21.

solicită Comisiei și statelor membre să pună în practică imediat ideea unui mecanism global de finanțare a schimbărilor climatice, după modelul Mecanismului internațional de finanțare în favoarea vaccinărilor și al conceptului referitor la ajutorul pentru planificarea anticipată, pentru a se garanta alocarea AMSC a unor sume importante într-o perioadă de timp relativ scurtă;

22.

solicită Comisiei să invite sectorul privat să devină un partener apropiat al AMSC, luând în considerare faptul că fondurile publice ar putea să joace un rol de catalizator prin stimularea investițiilor și prin facilitarea accesului la piețe și la tehnologie; încurajează în mod special Comisia să investească în dezvoltarea de modele de parteneriat de tip public/privat în domenii-cheie precum asigurarea securității aprovizionării cu apă și a infrastructurii în zone vulnerabile, unde carențele de finanțare la ora actuală sunt considerabile, având în vedere că schimbările climatice afectează numeroase domenii politice (precum accesul la apă, sănătatea publică, furnizarea de energie etc.), care necesită intervenția statului și a autorităților locale; reamintește faptul că prioritatea UE ar trebui să fie consolidarea capacității de acțiune publică în aceste domenii;

23.

invită Comisia să stabilească parteneriate cu sectorul asigurărilor private și să caute metode de dezvoltare a proiectelor-pilot de asigurări pentru a finanța adaptarea sau RRC, în domeniul asigurărilor naționale și regionale, cât și în cel al asigurărilor individuale;

24.

regretă că implicarea guvernelor, a societății civile și a autorităților locale ale țărilor în curs de dezvoltare a fost în general neadecvată de-a lungul procesului de planificare a AMSC; solicită Comisiei să se asigure că luarea de decizii pe durata proceselor de elaborare, punere în aplicare, distribuire a fondurilor și evaluare se face în parteneriat cu părțile interesate;

25.

invită Comisia să utilizeze AMSC pentru sprijinirea și consolidarea capacităților țărilor partenere de a identifica, gestiona și reduce amenințările la adresa securității provocate de schimbările climatice și încurajează Comisia să aloce fonduri suplimentare în acest scop; invită, de asemenea, Comisia să garanteze că Direcția Generală pentru relații externe participă pe deplin la întregul proces de programare și punere în aplicare a AMSC, pentru garantarea unei coerențe optime între politica de cooperare pentru dezvoltare, schimbările climatice și politica externă și de securitate;

26.

invită Comisia să utilizeze AMSC pentru inițierea unor dezbateri atât cu comunitatea de donatori, cât și cu țările partenere, pe tema consolidării pregătirii și a planificării de urgență pentru a face față migrației pe scară largă, în eventualitatea în care anumite regiuni devin nelocuibile din cauza schimbărilor climatice;

27.

insistă asupra faptului că AMSC trebuie însoțită de mecanisme eficiente de raportare, inclusiv de indicatori detaliați de înregistrare a progresului și de scheme de urmărire;

28.

consideră că o valoare adăugată și competență specifică adusă de AMSC ar putea fi stabilirea unei legături între măsurile locale de adaptare și cadrele climei globale și politicile generale de dezvoltare; salută, în acest context, componenta „dialog politic” a AMSC, care constituie un pas important către punerea în legătură a programului de reducere a sărăciei și a ODM cu programul pentru schimbări climatice; subliniază totuși că AMSC va avea succes numai în măsura în care face parte dintr-o strategie globală la nivelul UE pentru negocierile de după 2012, în cadrul căreia sprijinul viguros în favoarea reducerii efectelor schimbărilor climatice și a activităților de adaptare din țările în curs de dezvoltare constituie o prioritate maximă;

29.

încurajează Comisia să utilizeze dialogul politic și preconizata sa declarația comună planificată între UE, pe de o parte, și țările cele mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare, pe de altă parte, ca forum în vederea promovării ideii de „contract global”, în care cooperarea pentru dezvoltare și activitățile legate de schimbările climatice sunt strâns integrate și în care să se acorde atenție, în mod explicit, preocupărilor populației, astfel cum se preconizează în inițiativa pentru un plan Marshall la nivel global;

30.

subliniază necesitatea accelerării eforturilor de integrare a adaptării la schimbările climatice, a RRC și a măsurilor demografice și de sănătate reproductivă în cadrul ajutorului pentru dezvoltare atât din partea a Comisiei, cât și a statelor membre, mai ales în etapa de punere în aplicare, întrucât, dintr-o perspectivă sistemică, aceste domenii sunt absolut fundamentale; solicită Comisiei să profite de următoarea revizuire intermediară a documentelor strategice de țară pentru a realiza progrese în acest domeniu;

31.

insistă asupra faptului că Comisia, în paralel cu AMSC, trebuie să dezvolte în continuare măsurile ca urmare a raportului de progrese din 2007 al Planului de acțiune al UE privind schimbările climatice și dezvoltarea, care conține multe elemente importante care nu trebuie pierdute din vedere, inclusiv crearea unor „centre de informare” pe teren în vederea îmbunătățirii coordonării și a accesului la informații;

32.

subliniază că elaborarea și punerea în aplicare a programelor naționale de acțiune privind adaptarea (PNAA) prin intermediul Fondului global de mediu (FGM) a suferit o serie de deficiențe cauzate de o finanțare neadecvată, de subestimarea costurilor de adaptare, de legăturile insuficiente cu dezvoltarea umană, de birocrație excesivă a mijloacelor de acces și de un profil centrat pe proiecte; invită Comisia să soluționeze pe deplin aceste deficiențe în cadrul furnizării de asistență în implementarea PNAA prin intermediul AMSC în țările cele mai puțin dezvoltate și în statele insulare mici în curs de dezvoltare; în acest context, salută intenția Comisiei de consolidare a capacităților instituțiilor de guvernanță prin programare, cu ajutorul sprijinului bugetar;

33.

subliniază că buna utilizare a sprijinului bugetar pentru adaptarea la schimbările climatice orientată spre dezvoltare depinde de folosirea pe scară largă a tuturor mijloacelor din cadrul acordurilor privind sprijinul bugetar, inclusiv dialogurile privind politicile prioritare, monitorizarea pe termen lung și asistența tehnică pentru stabilirea și executarea bugetului; insistă asupra necesității implicării active a societății civile și a comunităților locale; îndeamnă, de asemenea, Comisia să fie pregătită pentru a lua măsuri complementare acolo unde sprijinul bugetar se dovedește inadecvat sau unde nu reușește să vină în ajutorul populațiilor sărace și foarte vulnerabile;

34.

invită Comisia să garanteze că studiile planificate ale AMSC cu privire la adaptarea la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare sunt realizate dintr-o perspectivă cu adevărat ascendentă, sunt destinate persoanelor sărace și cele mai vulnerabile, se desfășoară în funcție de nevoile comunităților locale și sunt realizate în colaborare cu persoanele afectate; subliniază importanța comunicării rezultatelor obținute în urma studiilor grupurilor sale țintă, prin intermediul unor canale media accesibile;

35.

invită Comisia să aloce resurse substanțiale cercetării factorilor economici ai adaptării în țările în curs de dezvoltare, incluzând o mai bună înțelegere a viitoarelor costuri ale restructurării necesare a politicilor în materie de comerț, agricultură și securitate și a instituțiilor competente în aceste domenii; recunoaște că lacunele de cunoștințe în acest domeniu diminuează eficiența măsurilor și a cheltuielilor de adaptare, atât din partea actorilor publici, cât și privați;

36.

subliniază importanța transferului de cunoștințe și tehnologie — inclusiv de tehnologie în domeniul reducerii riscurilor de catastrofe — în favoarea țărilor partenere în AMSC; în acest scop, invită Comisia să promoveze o bibliotecă virtuală pe internet, care să conțină date relevante privind adaptările la schimbările climatice și să încurajeze un program de schimb între specialiștii în domeniul adaptărilor la schimbările climatice din țările partenere;

37.

reafirmă importanța coerenței politicilor și invită Comisia să abordeze problematica integrării schimbărilor climatice în eforturile de reducere a sărăciei cu ocazia revizuirii bugetare a Uniunii Europene, precum și a evaluării intermediare a diverselor instrumente ale dezvoltării;

38.

invită Comisia să acorde o atenție sporită impactului schimbărilor climatice asupra agriculturii și silviculturii și adaptării acestor sectoare la schimbările climatice; invită Comisia să utilizeze AMSC în sprijinirea dezvoltării unor politici agricole solide din punct de vedere al mediului, acordând prioritate garantării siguranței alimentare a populației; invită, de asemenea, Comisia să contribuie la crearea unui cadru instituțional și financiar adecvat persoanelor sărace din mediul rural ale căror venituri depind de agricultură;

39.

subliniază că agricultura în țările sărace în curs de dezvoltare este afectată în mod direct și grav de schimbările climatice, ceea ce poate avea consecințe dramatice asupra siguranței alimentare; invită, prin urmare, Comisia să utilizeze AMSC pentru dezvoltarea unor politici agricole și a unor metode de producție care să răspundă mai bine nevoilor populației locale și care să constituie o soluție pe termen lung la problema creșterii prețurilor la produsele alimentare; încurajează în special Comisia să sprijine soluțiile inovatoare de tipul creării de „centuri verzi” în jurul orașelor, pentru a satisface nevoile alimentare de bază ale populațiilor urbane din țările în curs de dezvoltare;

40.

salută intenția Comisiei de a propune o strategie europeană pentru RRC, un pas important în procesul de reunire a eforturilor în domeniul RRC cu cele din domeniul dezvoltării și adaptării la schimbările climatice; în acest context, invită Comisia să clarifice modalitățile prin care AMSC poate facilita această integrare pe plan practic;

41.

subliniază că strategia de RRC nu va reuși să obțină rezultate notabile fără un plan de acțiune concret și fără o redirecționare majoră a alocațiilor bugetare care să asigure finanțarea pe termen lung a măsurilor de RRC și de adaptare și care să fie parte componentă a sprijinului obișnuit pentru dezvoltare, în locul unui sprijin umanitar pe termen scurt, lipsit de priorități bine definite, cum este cazul la ora actuală;

42.

subliniază nevoia importantă de resurse umane suplimentare în cadrul EuropeAid și al delegațiilor UE, pentru a se garanta punerea în aplicare cu succes a AMSC; invită Comisia să aloce resurse substanțiale în acest domeniu în bugetul UE pentru 2009; într-o perspectivă mai largă invită, de asemenea, Comisia să acorde resurse mult mai importante pentru pregătirea personalului din Direcțiile Generale de resort ale Comisiei și din delegațiile sale în domeniul adaptării la schimbările climatice și al RRC, punând accentul pe consolidarea cunoștințelor practice;

43.

subliniază că, în măsura în care AMSC presupune măsuri de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, țările cele mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare au nevoie de consolidarea capacității și de sprijin tehnic pentru a fi în măsură să intensifice participarea la mecanismul de dezvoltare nepoluantă; invită, de asemenea, Comisia să se angajeze activ în negocieri privind schimbările climatice, în scopul consolidării mecanismului de dezvoltare nepoluantă, garantării adiționalității și a coerenței cu obiectivele legate de dezvoltare și climat; invită în continuare Comisia să nu se concentreze în mod exclusiv asupra MDN, ca mijloc unic de acțiune, ci să propună acțiuni alternative de susținere, mai adaptate țărilor celor mai sărace, acordând prioritate atât activităților de utilizare a terenurilor, cât și celor de schimbare a utilizării terenurilor, silviculturii și tehnologiilor cu emisii reduse de carbon;

44.

invită Comisia să dezvolte în mod urgent inițiative politice ambițioase complementare, mai ales în domeniul protecției silvice și marine, al utilizării durabile a resurselor naturale și al cooperării în materie de tehnologii de atenuare, sectoare în care nevoile financiare depășesc cu mult sumele alocate în prezent prin intermediul AMSC; solicită în mod special acțiunea fermă a UE, în termeni de sprijin financiar, asistență tehnică, transfer de tehnologii și cooperare în favoarea țărilor în curs de dezvoltare pentru a facilita utilizarea, în stadiul cel mai incipient cu putință, a tehnologiilor cu emisii reduse de gaze cu efect de seră și a metodelor de producție ecologice;

45.

invită Comisia să își revizuiască propunerea privind criteriile de durabilitate pentru biocarburanți, stabilind o serie de cerințe mai stricte în ceea ce privește avantajele pentru climat și ecosisteme, luând, de asemenea, în considerare, efectele modificărilor indirecte ale utilizării terenurilor și consecințele asupra dezvoltării comunităților locale; subliniază că criteriile de durabilitate nu trebuie să devină noi măsuri protecționiste, ci trebuie concepute în cadrul unui dialog cu țările în curs de dezvoltare;

46.

consideră că Fondul mondial pentru eficiență energetică și energie regenerabilă reprezintă, în acest context, un instrument remarcabil care ar putea juca un rol important în cadrul proiectelor privind eficiența energetică și în promovarea energiei din surse regenerabile în țările în curs de dezvoltare;

47.

invită Comisia să dezvolte urgent un program de lucru cuprinzător care să vizeze reducerea defrișărilor și a degradării pădurilor în țările în curs de dezvoltare, inclusiv pentru promovarea acordurilor de parteneriat voluntare în cadrul programelor pentru aplicarea legislației forestiere, guvernare și comerț și să prezinte propuneri concrete cu privire la mecanismele de finanțare în cadrul Conferinței părților la Convenția privind schimbările climatice (COP 14), care va avea loc la Poznan, în decembrie 2008; reafirmă importanța acestui tip de mecanisme, cu efect compensator nu numai în cazul emisiilor de gaze cu efect de seră evitate, dar și al biodiversității și al avantajelor pădurilor în cadrul procesului de dezvoltare;

48.

regretă faptul că Comisia nu a prezentat încă propuneri clare și riguroase, în vederea interzicerii importului de lemn și de produse din lemn provenite din activități forestiere ilegale pe piața UE; invită Comisia să prezinte rapid propuneri în acest sens;

49.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/10

A.

întrucât interesul și bunăstarea cetățenilor se află în centrul politicilor naționale și regionale europene și întrucât un nivel sporit de guvernare și parteneriat, având ca scop atingerea unei mai bune coordonări și cooperări între diferitele autorități, va fi în avantajul tuturor cetățenilor Uniunii;

B.

întrucât soluțiile practice așteptate de concetățenii noștri în domeniul serviciilor publice (cum ar fi transporturile publice, apa potabilă, locuințele sociale și educația) nu pot fi obținute decât pe baza unei bune guvernări la nivelul a două sisteme complementare: pe de o parte, sistemul instituțional, care prevede repartizarea competențelor și a bugetelor între stat și autoritățile regionale și locale, și, pe de altă parte, sistemul de parteneriat, care reunește diverși actori publici și privați aflați pe un teritoriu determinat și care sunt interesați de aceeași problematică;

C.

întrucât ar trebui să se atragă atenția asupra definiției „parteneriatului” inclusă în regulamentul general privind fondurile structurale, conform căruia fiecare stat membru trebuie să organizeze

„un parteneriat cu autoritățile și organismele cum sunt:

D.

întrucât parteneriatul, care ar trebui să ia în considerare toate comunitățile și grupurile relevante, poate aduce avantaje și valoare adăugată aplicării politicii de coeziune prin intermediul unei legitimități sporite, a transparenței garantate și a unei mai bune absorbții a fondurilor, și întrucât parteneriatul ar trebui evaluat de asemenea în funcție de valoarea socială și civică pe care o reprezintă;

E.

întrucât o participare cât mai largă a diferiților parteneri la elaborarea programelor operaționale asigură realizarea unui document care ține seama de toate caracteristicile specifice ale unei anumite zone și care satisface cel mai bine nevoile și cerințele acesteia;

F.

întrucât un parteneriat mai strâns cu universitățile și institutele de învățământ superior și tehnic, precum și implicarea sectorului privat, pot fi avantajoase pentru strategiile din cadrul Agendei de la Lisabona și pentru politicile UE în materie de cercetare și inovare;

G.

întrucât există o corelație incontestabilă între capitalul social, sub forma voluntariatului activ, și dezvoltarea economică regională, acesta fiind un factor important în reducerea disparităților regionale;

H.

întrucât o participare largă a partenerilor menționați în regulamentul general privind fondurile structurale, precum și o mai bună cooperare între actorii implicați în punerea în aplicare a programelor și a proiectelor finanțate din fondurile structurale și din Fondul de coeziune permit creșterea eficacității politicii de coeziune și a efectului de pârghie al acesteia;

I.

întrucât o abordare integrată trebuie nu doar să ia în considerare aspectele economice, sociale și de mediu ale dezvoltării teritoriale, dar și să permită coordonarea intereselor diverșilor actori vizați, ținând seama de caracteristicile teritoriale specifice, pentru a fi în măsură să răspundă provocărilor care apar la nivel local și regional;

J.

întrucât o mai bună coordonare între diversele politici publice, la toate nivelurile administrative implicate, și o guvernare eficace sunt indispensabile pentru progresul dezvoltării teritoriale durabile;

K.

întrucât conceptul de abordare integrată este considerat, în prezent, drept o necesitate și a venit momentul ca acest concept să fie pus în aplicare în practică;

L.

întrucât politicile structurale au constituit a doua parte ca mărime din bugetul Uniunii Europene în perioada de programare 2000-2006 și reprezintă politicile principale ale Uniunii Europene în perioada 2007-2013;

M.

întrucât este indicat să se asigure o cooperare mai eficientă și o mai mare transparență în relațiile dintre diferitele autorități și instituții publice și organisme private, pentru toți actorii implicați, fără ca aceasta să implice neapărat transferul de competențe juridice și înființarea unor noi autorități, această cooperare contribuind la creșterea eficienței fiecăreia dintre aceste entități;

N.

întrucât ar trebui să se ia în considerare participarea autorităților regionale și locale la etape cât mai timpurii cu putință ale negocierilor pe marginea legislației comunitare și, în special, în cadrul negocierilor pe marginea viitorului pachet de reglementare privind politica de coeziune;

O.

întrucât conceptul de „zone de concentrare a populației și a forței de muncă” constă în luarea în considerare a unităților administrative de bază la nivelul cărora se pot aborda în mod corespunzător problemele care apar în legătură cu elementele fundamentale ale vieții de zi cu zi a cetățenilor (transporturi, servicii publice, calitatea vieții, locurile de muncă și activitățile economice locale, siguranță etc.);

P.

întrucât guvernarea eficace poate fi facilitată prin intermediul amenajării adecvate a teritoriului;

Q.

întrucât cunoașterea „managementului de proiect” de către actorii responsabili de punerea în aplicare a politicii de coeziune reprezintă un factor-cheie pentru îmbunătățirea și facilitarea guvernării;

R.

întrucât este oportun să se profite de pe urma experiențelor reușite ale noilor metode de guvernare și de parteneriat, inclusiv de pe urma celor deja aplicate cu succes în cadrul programelor finanțate din fondurile europene, precum metoda LEADER și subvenția globală (conform articolelor 42 și 43 din regulamentul general privind fondurile structurale);

S.

întrucât existența unor structuri și strategii de comunicare adecvate în toate stadiile de concepere, aplicare și evaluare a politicilor, definite în strânsă colaborare cu autoritățile regionale și locale și prin care se promovează difuzarea informației în toate sectoarele societății, contribuie la creșterea transparenței și stimulează participarea generală precum și sentimentul de apartenență al populației locale;

1.

solicită statelor membre și autorităților regionale și locale să utilizeze pe deplin diferitele fonduri comunitare (fonduri structurale, programul-cadru comunitar pentru cercetare și dezvoltare, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală) destinate promovării dezvoltării regionale și urbane, cu scopul de a facilita finanțarea integrată;

2.

invită autoritățile naționale, regionale și locale să utilizeze într-un mod mai intens abordarea integrată în perioada de programare actuală;

3.

propune, în cadrul viitoarei politici de coeziune, instituirea obligativității principiului de abordare integrată; consideră că aplicarea acestui principiu trebuie să se întreprindă într-un termen bine stabilit;

4.

propune, în scopul simplificării și al eficientizării, să se evalueze fezabilitatea fuziunii diverselor fonduri europene, în special a Fondului european de dezvoltare regională, a Fondului social european, a Fondului de coeziune și a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, în cadrul viitoarei politici de coeziune pentru perioada de după 2013;

5.

constată că existența unor proceduri transparente și clare este un factor al bunei guvernări și, prin urmare, invită Comisia și statele membre să examineze fără întârziere, sub rezerva unui calendar fix ce urmează să fie stabilit de Comisie, în colaborare cu autoritățile regionale și locale și luând în considerare sugestiile și opiniile potențialilor beneficiari, cum pot fi simplificate și raționalizate procedurile și cum pot fi împărțite mai clar responsabilitățile de punere în aplicare a politicii de coeziune, în scopul reducerii presiunii birocratice asupra persoanelor și organismelor implicate;

6.

invită Comisia să promoveze utilizarea articolului 56 din regulamentul general privind fondurile structurale, care permite efectuarea de contribuții în natură la proiectele co-finanțate de UE;

7.

invită Comisia să realizeze și să prezinte Parlamentului un bilanț al punerii în aplicare a principiului de parteneriat de către statele membre în cadrul procesului de elaborare a cadrelor naționale strategice de referință și a programelor operaționale, prin care să identifice factorii care determină succesul sau eșecul guvernării, și să examineze, de asemenea, în ce măsură au fost luate în considerare observațiile și sugestiile partenerilor în etapa de elaborare a programelor operaționale;

8.

invită Comisia să elaboreze un ghid care să conțină o definiție clară și criterii de evaluare și să stabilească instrumentele, mijloacele și bunele practici (printre altele pentru selecția de parteneri) care să faciliteze punerea în aplicare a unor parteneriate efective, în conformitate cu articolul 11 din regulamentul general privind fondurile structurale, respectându-se totodată cadrul instituțional propriu fiecărui stat membru;

9.

constată că procesul de parteneriat nu poate funcționa decât cu participarea unor parteneri care dispun de capacitățile și resursele necesare și solicită autorităților de management să contribuie la consolidarea acestor capacități, transmițând partenerilor, într-o etapă timpurie și în conformitate cu articolul 11 din regulamentul general privind fondurile structurale, aceleași informații pe care le au la dispoziție și autoritățile și alocând resurse financiare adecvate, destinate asistenței tehnice pentru punerea în aplicare a principiului parteneriatului, de exemplu pentru formare, pentru dezvoltarea capitalului social și pentru a conferi un caracter mai „profesional” activităților din cadrul parteneriatului;

10.

își exprimă regretul în legătură cu faptul că în cadrul perioadei de programare actuale nu a fost rezervată, în cadrul fondurilor structurale, nicio sumă minimă cuantificabilă pentru punerea în aplicare a principiului parteneriatului; invită Consiliul și Comisia să rezerve în cadrul legislației viitoare o sumă minimă cuantificabilă din fondurile structurale pentru punerea în aplicare a principiului parteneriatului;

11.

ia act de rolul important pe care voluntariatul îl joacă în cadrul procesului de parteneriat și invită statele membre și Comisia să sprijine și să faciliteze importanta activitate a voluntarilor, prin care aceștia contribuie la acest proces, precum și implicarea mai puternică a persoanelor și a organizațiilor la nivel local în democrația locală, într-un parteneriat pe mai multe niveluri;

12.

reamintește obligația de a se organiza o consultare publică a cetățenilor și a organizațiilor ce reprezintă societatea civilă cu privire la programare, în vederea reflectării propunerilor acestora, și subliniază faptul că participarea societății civile contribuie la legitimitatea procesului de luare a deciziilor; constată că participarea opiniei publice la faza pregătitoare a programelor operaționale pentru perioada 2007-2013 nu a fost la nivelul așteptărilor; invită, prin urmare, Comisia să definească bunele practici și să faciliteze aplicarea acestora pentru a asigura o mai mare participare a cetățenilor înainte de viitoarea perioadă de programare;

13.

invită autoritățile de management să informeze partenerii cu privire la forma și nivelul la care sunt luate în considerare sugestiile formulate de aceștia în cadrul diferitelor etape de programare a fondurilor structurale;

14.

reamintește că parteneriatul poate contribui la eficacitatea, eficiența, legitimitatea și transparența în toate fazele de programare și punere în aplicare a fondurilor structurale și poate spori gradul de angajament pentru rezultatele programelor, precum și de asumare a acestora; solicită, prim urmare, statelor membre și autorităților de management să implice partenerii mai profund și mai din timp în toate etapele programării și punerii în aplicare a fondurilor structurale pentru a utiliza mai eficient experiența și cunoștințele acestora;

15.

îndeamnă statele membre să asigure, prin realizarea de parteneriate public-privat, o mai bună cooperare între sectorul public și cel privat în ceea ce privește punerea în aplicare a fondurilor structurale, dat fiind că avantajele potențiale oferite de parteneriatele public-privat sunt încă în mare măsură neexploatate;

16.

constată că noile state membre nu au respectat pe deplin principiul parteneriatului și, prin urmare, introducerea acestuia ar putea fi consolidată treptat;

17.

solicită ca în următoarele regulamente privind fondurile structurale să fie incluse dispoziții specifice, în temeiul cărora aplicarea principiului parteneriatului să devină obligatorie din punct de vedere juridic, precum și criterii ce pot fi ușor verificate;

18.

invită statele membre să desfășoare în cel mai scurt termen acțiunile concrete ale primului program de acțiune pentru punerea în aplicare a Agendei teritoriale a Uniunii Europene, în special în cadrul rubricii 3.1, pentru a consolida guvernarea la mai multe niveluri;

19.

sugerează includerea dimensiunii guvernării în cadrul rubricii 4.1 a primului program de acțiune pentru punerea în aplicare a Agendei teritoriale a Uniunii Europene, prin care se solicită Observatorul în rețea al amenajării teritoriului european (ORATE) să elaboreze noi indicatori privind coeziunea teritorială;

20.

consideră că succesul unei guvernări la mai multe niveluri trebuie să se bazeze pe o abordare ascendentă; invită, în acest context, autoritățile locale și regionale să cerceteze posibilități de a-și intensifica cooperarea și contactele cu autoritățile naționale și cu Comisia și recomandă organizarea de reuniuni regulate între funcționarii din cadrul autorităților naționale, regionale și locale;

21.

încurajează statele membre să descentralizeze punerea în aplicare a politicii de coeziune, pentru a permite o bună funcționare a sistemului de guvernare la mai multe niveluri, cu respectarea principiilor parteneriatului și al subsidiarității, și le invită să ia măsurile legislative și bugetare necesare în materie de descentralizare;

22.

evidențiază faptul că, la nivel regional și local, capacitatea administrativă, precum și stabilitatea și continuitatea acesteia, constituie o condiție prealabilă pentru absorbția eficientă a fondurilor și pentru garantarea unui impact maxim al acestora; invită statele membre să asigure existența unor structuri administrative și a unor resurse umane adecvate din punct de vedere al recrutării, remunerării, formării, precum și sub aspectul resurselor, procedurilor, al transparenței și al accesibilității;

23.

solicită curților de conturi naționale să joace un rol mai determinant în cadrul mecanismelor de control, pentru a asigura utilizarea corespunzătoare a fondurilor, îndeplinindu-și în acest fel responsabilitățile cu eficacitate și având un rol mai activ;

24.

încurajează statele membre să delege gestionarea fondurilor structurale către autoritățile regionale și locale, pe baza unor termeni și criterii asupra cărora s-a căzut de acord în prealabil și pe care autoritățile respective trebuie să le respecte, pentru a le implica într-o mai mare măsură, prin intermediul unor structuri de coordonare formale, în procesul de elaborare și punere în aplicare a programelor operaționale sau, cel puțin, să le acorde subvenții globale; recomandă utilizarea pe deplin a posibilităților oferite prin intermediul subvențiilor globale, pentru a permite autorităților locale și regionale să dețină un rol activ în mecanismul de guvernare la mai multe niveluri;

25.

solicită statelor membre care nu și-au adaptat încă legislația națională astfel încât să permită punerea în aplicare a Grupului european de cooperare teritorială (GECT) să ia această măsură în cel mai scurt termen;

26.

solicită Comisiei să identifice, efectuând o analiză pentru a determina nivelul NUTS cel mai pertinent, zona în care, pe baza experiențelor acumulate, ar putea să se pună cel mai bine în aplicare o politică integrată de dezvoltare a teritoriilor, care ar putea constitui baza pentru proiecte viitoare, în special;

27.

salută recunoașterea într-o măsură din ce în ce mai mare de care se bucură autoritățile regionale și locale precum și consolidarea principiului subsidiarității prin Tratatul de la Lisabona; invită instituțiile europene să analizeze, începând chiar din momentul de față, consecințele concrete ale unor astfel de evoluții;

28.

constată că în cadrul Consiliului nu există nicio entitate destinată în mod special politicii de coeziune având drept misiune asigurarea unei monitorizări strategice a acestei politici, care reprezintă cel mai important post bugetar al Uniunii Europene, și solicită statelor membre să prevadă, în cadrul Consiliului, sesiuni specifice ale miniștrilor responsabili cu politica de coeziune;

29.

salută crearea în cadrul Comisiei a unor grupuri inter-servicii, precum cele consacrate „politicii urbane” și „abordării integrate”; solicită Comisiei să extindă această abordare ce implică mai multe servicii și să informeze Parlamentul și Comitetul Regiunilor cu regularitate în legătură cu rezultatele lucrărilor grupurilor menționate;

30.

se angajează să analizeze adaptarea Regulamentului de procedură al Parlamentului European pentru a permite organizarea unei activități transversale consacrate tematicilor care implică mai multe comisii parlamentare (prin intermediul unor grupuri temporare sau de alt tip), în special în cadrul lucrărilor grupului de lucru pentru reforma parlamentară;

31.

invită Comitetul Regiunilor să-și intensifice acțiunile destinate dezvoltării practicii guvernării, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ;

32.

solicită statelor membre și Comisiei să sprijine dezvoltarea acțiunilor de formare în domeniul guvernării și al parteneriatului, împreună cu toate instituțiile de învățământ și de formare profesională publice și private, pentru a răspunde marilor provocări de la nivel comunitar;

33.

invită statele membre să utilizeze în mod adecvat planificarea teritoriului pentru a favoriza o dezvoltare regională echilibrată;

34.

invită reprezentanții aleși și funcționarii administrațiilor centrale, regionale și locale, precum și partenerii implicați în gestionarea programelor operaționale din cadrul politicii de coeziune în conformitate cu articolul 11 din regulamentul general privind fondurile structurale, să utilizeze resursele financiare disponibile în cadrul acestor programe pentru asistență tehnică pentru a urma acțiuni de formare profesională în ceea ce privește formele de guvernare specifice acestor programe, în special „managementul de proiect”; invită, de asemenea, Comisia să solicite statelor membre să prezinte în mod detaliat modul în care au utilizat programele financiare specifice;

35.

consideră că rețelele europene de schimb de bune practici ar trebui să-și extindă anvergura în materie de guvernare și de parteneriat, să accentueze mai puternic învățămintele politice și strategice extrase din ciclurile de programare anterioare și să asigure accesul public la schimburile de experiență în toate limbile UE, contribuind astfel la aplicarea efectivă a bunelor practici;

36.

salută inițiativa Președinției franceze a UE de a lansa un proces de elaborare a unui cadru de referință pentru sustenabilitatea urbană și solidaritatea socială și solicită ca acest cadru de referință să ia în considerare dimensiunea guvernării și a parteneriatului;

37.

propune crearea unui program similar programului ERASMUS, destinat organelor alese ale administrației publice regionale și locale;

38.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/16

A.

întrucât cadrul de reglementare din Uniunea Europeană trebuie să se inspire din criteriile de claritate și de eficacitate;

B.

întrucât îmbunătățirea procedurilor normative poate contribui la realizarea obiectivelor Uniunii Europene;

C.

întrucât principiile subsidiarității și proporționalității reprezintă principii fundamentale ale dreptului primar, în măsura în care Comunitatea nu deține competența legislativă exclusivă, principii ce trebuie neapărat respectate;

D.

întrucât aplicarea corectă a principiilor subsidiarității și proporționalității contribuie în mod fundamental la consolidarea autorității și eficienței legislației comunitare, precum și la aducerea deciziilor mai aproape de cetățeni și prin aceasta, în cele din urmă, la un grad sporit de acceptare a Uniunii Europene de către populație și întrucât aceste principii sunt indispensabile pentru legitimarea temeiului juridic și a domeniului de aplicare ale acțiunii comunitare, pentru că se permite statelor membre să își exercite propriile competențe legislative, în spiritul colaborării între diferitele niveluri de guvernare și, prin urmare, să își consolideze certitudinea juridică;

E.

întrucât, în prezent, procedura legislativă comunitară se supune principiilor subsidiarității și proporționalității, care necesită stabilirea procedurilor de coordonare cu autoritățile naționale legislative, executive și judiciare, pentru a garanta atât necesitatea, cât și legalitatea acțiunii Uniunii Europene;

F.

întrucât Comisia insistă asupra unei serii de aspecte importante destinate să îmbunătățească reglementarea în Uniune, cum ar fi evaluarea de impact, reducerea costurilor administrative și a obstacolelor inutile, precum și simplificarea, îmbunătățirea și actualizarea normelor în vigoare;

G.

întrucât Comisia consideră important, în această privință, să se stabilească un dialog deschis cu partenerii sociali și cu legislatorii naționali;

H.

întrucât, în „Primul raport de activitate privind strategia pentru simplificarea cadrului de reglementare” (COM(2006)0690), Comisia a anunțat aproximativ 50 de inițiative de codificare pentru 2006 și că doar 36 au fost transmise efectiv Parlamentului și că, pe de altă parte, pentru 2007 au fost anunțate 200 de inițiative de codificare și doar 21 au fost prezentate legiuitorului;

I.

întrucât, în Programul flexibil privind simplificarea anexat la „Al doilea raport de activitate privind strategia pentru simplificarea cadrului de reglementare” mai sus citat, Comisia consideră ca echivalente revizuirea și reformularea actelor în vigoare în anumite domenii (eficiența energetică a clădirilor, aviația civilă etc.);

J.

întrucât Comisia s-a angajat să prezinte un program de acțiune destinat reducerii cu 25 % până în 2012 a sarcinilor administrative pe care le suportă întreprinderile din UE și întrucât, în acest scop, a propus o serie de acțiuni rapide privind diferite sectoare legislative,

1.

sprijină obiectivul Comisiei de îmbunătățire a calității legislației comunitare și de reducere a sarcinii legislative, inclusiv abrogarea legislației inutile, care stânjenește creșterea și inhibă inovarea; subliniază că într-o serie de domenii este nevoie de eforturi și mai mari pentru a garanta că se obține beneficiul economic maxim din legislația privind piața internă;

2.

promovează o legislație bazată pe principii și pe respectarea, cu precădere, a aspectului calitativ, și nu al celui cantitativ; consideră dezbaterea pe tema „o mai bună legiferare” drept o bună oportunitate de a reflecta asupra legislației ca proces orientat către realizarea unor obiective politice clar definite, prin îmbunătățirea legislației comunitare pentru a favoriza astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă, precum și prin angajarea tuturor părților implicate și asocierea acestora în toate stadiile procesului, de la cel de pregătire până la cel de aplicare;

3.

subliniază importanța principiilor subsidiarității și proporționalității în cadrul eforturilor depuse în vederea unei mai bune reglementări pentru statele membre și ceilalți actori implicați, cu scopul de a reduce poverile birocratice inutile, cât și de a contribui la o mai bună înțelegere, în rândul cetățenilor UE, a acelor măsuri care, potrivit celor două principii, nu pot fi luate decât la nivelul comunitar;

4.

susține eforturile depuse de Comisie pentru realizarea simplificării acquis-ului comunitar;

5.

salută îmbunătățirea procedurilor de consultare a părților interesate realizate de către Comisie în vederea elaborării propunerilor sale legislative și ia act de reacțiile în general pozitive ale părților interesate cu ocazia evaluării modului în care Comisia le încurajează participarea;

6.

regretă faptul că, în ciuda ameliorării procedurilor sale, Comisia continuă să elaboreze documente diverse privind „simplificarea unei mai bune legiferări” care conțin liste diferite de inițiative de simplificare, fapt care împiedică existența unei imagini de ansamblu asupra strategiei sale; insistă asupra faptului că trebuie să se evite proliferarea acestor documente; solicită Comisiei întocmirea unui document anual unic; subliniază necesitatea unei evaluări politice și a unei bune cooperări la nivelul Uniunii Europene, în special prin eforturile Parlamentului, ale Consiliului și ale Comisiei;

7.

consideră că evaluările de impact obiective constituie un instrument important în aprecierea propunerilor Comisiei și susține, prin urmare, un control extern și independent al punerii în aplicare a evaluărilor de impact;

8.

consideră că studiile de impact și consultările au un rol esențial în elaborarea unor proiecte de legislație comunitară mai bune și că acestea nu ar trebui să constituie o complicație birocratică sau un obstacol care nu-i permite Comisiei să acționeze, ci ar trebui să sprijine instituirea unui cadru juridic sănătos, care conduce la dezvoltare în Uniunea Europeană;

9.

subliniază necesitatea unor analize de rentabilitate care să reflecte structura costurilor de reglementare, în cazul transpunerii directivelor în legislația națională și schimbă cadrul normativ în care își desfășoară activitatea întreprinderile și persoanele; este conștient, însă, că asemenea analize de rentabilitate nu înlocuiesc dezbaterile politice privind argumentele pro și contra unei anumite legislații;

10.

este de părere că, pentru a îmbunătăți calitatea în elaborarea legislației, Parlamentul și Consiliul ar trebui, totodată, să țină seama de studiul de impact al Comisiei, precum și de propriile studii de impact, atunci când propun amendamente;

11.

consideră, în continuare, că evaluările de impact obiective trebuie să se bazeze și pe o consultare în timp util și cuprinzătoare a părților implicate; solicită Comisiei să includă în evaluările sale de impact un număr suficient de scenarii și opțiuni strategice, inclusiv opțiunea de a nu întreprinde nimic, în cazul în care această opțiune este cea mai adecvată, ca fundament pentru soluții rentabile și durabile;

12.

speră că includerea unei estimări a costurilor administrative în evaluările de impact va contribui la îmbunătățirea calității;

13.

subliniază importanța evaluării politice realizate, la nivelul Uniunii Europene, de către instanțele reprezentative ale cetățenilor, cum ar fi Parlamentul, sau de colectivitățile locale și sociale, cum ar fi Comitetul Regiunilor și, respectiv, Comitetul Economic și Social European;

14.

își exprimă rezerva privind oportunitatea de a încuraja auto-reglementarea și coreglementarea care pot, în final, să conducă la o „abstinență legislativă” de natură să favorizeze doar grupurile de presiune și actorii puternici ai vieții economice; subliniază, prin urmare, concluzia Comisiei conform căreia reglementările continuă să reprezinte modul cel mai simplu de realizare a obiectivelor UE și de a oferi certitudine juridică întreprinderilor și cetățenilor; solicită Comisiei să dezvolte o abordare mai coerentă în această privință;

15.

subliniază că măsurile nelegislative ar trebui să respecte echilibrul puterilor și rolurile aferente ale instituțiilor; dorește să contribuie în mod înțelept și coerent la asemenea măsuri, bazându-se pe experiența sa; subliniază necesitatea recunoașterii politice a unor asemenea măsuri inovatoare;

16.

consideră că sistemul normativ formal al Uniunii Europene trebuie consolidat conform termenilor cuprinși în tratate și trebuie să se evite dificultățile create de normele informale fără caracter obligatoriu;

17.

salută luarea de către Comisie a unor măsuri menite să pună capăt întârzierilor înregistrate în traducerea în noile limbi ale Uniunii a textelor aflate în curs de codificare; regretă faptul că, deși a anunțat în jur de 50 de inițiative de codificare pentru 2006 și în jur de 200 pentru 2007, Comisia nu a transmis Parlamentului decât 36 și, respectiv, 21 de propuneri;

18.

solicită Comisiei să respecte listele cu codificările și reformările publicate, prezentând legiuitorului, în măsura posibilului, toate inițiativele anunțate și justificându-le pe cele care au fost omise; subliniază că bunăvoința Parlamentului European a fost demonstrată prin reforma adusă articolelor 80 și 80a din Regulamentul său de procedură, care permit supunerea acestor inițiative de simplificare unei proceduri de adoptare mai rapide și mai simple;

19.

reamintește, de asemenea, Comisiei că inițiativele de codificare și de reformare sunt adoptate de Parlamentul European în termene rezonabile și, chiar dacă există întârzieri mai mari în ceea ce privește celelalte inițiative de simplificare, această situație se datorează faptului că aceste inițiative constituie propuneri legislative ordinare, care sunt supuse ca atare procedurii normale de adoptare și termenelor obișnuite;

20.

își confirmă dorința ca Comisia să adopte reformarea drept tehnică legislativă ordinară, chiar și atunci când se propune „revizuirea” textelor în vigoare, pentru a dispune, pentru fiecare inițiativă, de o viziune completă asupra textului, inclusiv asupra modificărilor punctuale, indicând în mod clar părțile noi și cele care rămân neschimbate;

21.

solicită, de asemenea, Comisiei să aibă în vedere în continuare faptul că, atunci când nu este posibilă reformarea, tehnica legislativă ordinară ar trebui să prevadă codificarea, în cel mult șase luni, a modificărilor succesive ale actului legislativ în cauză; consideră că, în conformitate cu Acordul interinstituțional „Pentru o mai bună legiferare” (5), ar putea fi înființate structuri specifice, împreună cu Consiliul și Comisia, prin care să fie prevăzută participarea corespunzătoare a părților interesate, în vederea promovării simplificării;

22.

reamintește că instrumentele juridice neobligatorii ambigue și ineficiente pot avea și au efecte negative asupra dezvoltării dreptului Uniunii Europene și asupra echilibrului între instituții și că ar trebui, prin urmare, să fie utilizate cu mare prudență, în măsura în care este prevăzut astfel în tratate și în niciun caz prin evitarea repartizării competențelor instituite prin legislația primară, garantând în orice caz certitudinea juridică;

23.

felicită decizia Comisiei de a transmite noile sale propuneri și documente de consultare direct parlamentelor naționale pentru a le solicita avizul în așa-numita fază ascendentă a dreptului comunitar, anticipând astfel dispozițiile Tratatului de la Lisabona; susține cu tărie importanța acestei forme de colaborare pentru îmbunătățirea calității și aplicării legislației comunitare, în special a principiilor subsidiarității și proporționalității;

24.

este de părere că transpunerea ar trebui să fie monitorizată temeinic și proactiv pentru a se evita interpretările divergente și supralegiferarea; dorește ca, în procesul de transpunere, Comisia să joace, alături de autoritățile de control și de grupurile de experți, un rol activ, atât la nivel comunitar, cât și la nivel național, deoarece analizele făcute din timp pot preveni apariția de întârzieri și de sarcini inutile în cazul întreprinderilor; invită Comisia să analizeze ce alte măsuri ar mai putea fi luate pentru evitarea supralegiferării, inclusiv prin introducerea unui drept al cetățenilor la acțiune directă; solicită efectuarea unor „studii de impact de urmărire”, care să analizeze modul în care deciziile sunt puse efectiv în aplicare, la nivel național și local; sprijină folosirea într-o măsură din ce în ce mai adecvată a regulamentelor; sugerează, din nou, ca Parlamentul să stabilească o procedură de transpunere și de control adecvată, în strânsă cooperare cu partenerii săi naționali;

25.

consideră că este necesară, în vederea îmbunătățirii eficienței relațiilor cu parlamentele naționale, o elaborare comună a condițiilor impuse de principiile subsidiarității și proporționalității; subscrie fără rezervă la inițiativa Comisiei privind includerea unei serii standard de întrebări în această privință, în scopul redactării expunerilor de motive care însoțesc propunerile Comisiei, după cum se prevede în anexa 3 din documentul de lucru al Comisiei (SEC(2007)0737);

26.

salută anunțarea de către Comisie a revizuirii acquis-ului comunitar privind dreptul societăților comerciale, contabilitatea și auditul și așteaptă propuneri concrete în acest sens în cel mai scurt timp;

27.

reafirmă necesitatea de a reduce sarcinile administrative inutile pe care le suportă întreprinderile pentru a se adapta la obligațiile de informare prevăzute atât de legislația europeană, cât și de dispozițiile naționale aplicabile; subliniază cu insistență faptul că obiectivul Comisiei de a reduce poverile administrative cu 25 % până în anul 2012 ar trebui să fie un obiectiv net, ceea ce înseamnă că reducerile obținute în anumite domenii nu trebuie anulate de noi poveri administrative în alte domenii; susține promovarea utilizării tehnologiilor informației și comunicării; în acest sector, solicită Comisiei să examineze și să încerce să reducă sarcinile administrative care ar putea afecta în general toate părțile interesate, chiar dacă nu este vorba de întreprinderi;

28.

subliniază faptul că, și în cadrul interacțiunii Comisiei cu cetățenii, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a realiza simplificarea, de exemplu în domeniul achizițiilor publice, al serviciilor financiare, al programelor de cercetare, al normelor aplicabile ajutoarelor de stat și al cererilor de finanțare din partea Comunității;

29.

reamintește importanța utilizării judicioase a „clauzelor de reexaminare” pentru a garanta în continuare relevanța legislației;

30.

își confirmă disponibilitatea de a menține și de a consolida colaborarea cu Consiliul și Comisia pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor și întreprinderilor în ceea ce privește simplificarea legislației comunitare, în special în ceea ce privește propunerile de acțiuni rapide destinate reducerii sarcinilor administrative; subliniază, cu toate acestea, că simplificarea procedurilor decizionale care vizează reducerea termenelor trebuie să respecte cerințele privind procedurile prevăzute în tratate;

31.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/21

A.

întrucât eficiența politicilor UE este determinată, în mare măsură, de implementarea lor la nivel național, regional și local; întrucât respectarea legislației comunitare de către statele membre trebuie să fie strict controlată și monitorizată, pentru a garanta obținerea efectelor pozitive dorite asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor;

B.

întrucât o monitorizare corespunzătoare a aplicării dreptului comunitar presupune nu doar evaluarea transpunerii în termeni cantitativi, ci și evaluarea calității transpunerii și a practicilor adoptate în aplicarea dreptului comunitar în statele membre;

C.

întrucât, după ce a crescut constant în ultimii ani, atingând 2 653 de cazuri de încălcare a dreptului comunitar, numărul procedurilor introduse de Comisie a scăzut ușor, la 2 518, în 2006; întrucât aderarea celor 10 state membre nu pare să fi avut vreo influență asupra numărului cazurilor de încălcare înregistrate;

D.

întrucât, în ceea ce privește UE-25, numărul acțiunilor în constatarea lipsei notificării măsurilor de transpunere introduse în 2006 a scăzut cu 16 % față de 2005, de la 1. 079 la 904 de cauze, datorită reducerii numerice a directivelor care își aveau termenul de transpunere în anul respectiv, de la 123 în 2005 la 108 în 2006 și a unei notificări mai prompte din partea statelor membre;

E.

întrucât statisticile pentru anul 2006 citate de către Comisie arată că instanțele din numeroase state membre sunt reticente în privința utilizării procedurii chestiunilor preliminare prevăzute la articolul 234 din Tratatul CE; întrucât acest lucru ar putea avea drept cauză o înțelegere încă insuficientă a dreptului comunitar;

F.

întrucât principiul egalității în fața legii ar impune ca cetățenii Uniunii să se bucure de egalitate nu numai în ceea ce privește legislația Uniunii Europene, dar și în ceea ce privește legislația naționale de aplicare a acesteia; întrucât ar fi deci de dorit ca, în contextul expirării termenelor de transpunere a act legislativ european, statele membre, în afară de mențiunea explicită din dispozițiile de transpunere, să publice în Monitorul Oficial dispozițiile naționale de aplicare a actului legislativ în cauză, precum și autoritățile naționale responsabile de aplicarea acestora;

G.

întrucât plângerile cetățenilor nu au doar un rol simbolic în construirea unei „Europe a cetățenilor”, ci constituie și un mijloc cuantificabil și eficient de monitorizare a aplicării dreptului comunitar;

H.

întrucât petițiile adresate Parlamentului constituie o modalitate importantă de a detecta încălcările dreptului comunitar în statele membre, și întrucât în ultimii ani numărul petițiilor a crescut considerabil, ajungând la aproape 1 000 în 2006;

I.

întrucât problemele ridicate cel mai des în petiții sunt legate de recunoașterea calificărilor educaționale și profesionale, de fiscalitate, de libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre și de discriminare;

J.

întrucât, în 2006, numărul plângerilor prezentate Ombudsmanului European a rămas la 3 830; întrucât 75 % din plângeri nu intră în sfera de competențe a Ombudsmanului, referindu-se la chestiuni care intră în domeniul de competență al autorităților naționale sau regionale din statele membre și întrucât, ca și în anii precedenți, 70 % din anchetele deschise de Ombudsman priveau Comisia;

K.

întrucât principiul nediscriminării constituie unul dintre fundamentele procesului de integrare europeană, este direct legat de funcționarea pieței interne și, în special, de principiul libertății liberei circulații a persoanelor, serviciilor, bunurilor și capitalurilor și garantează egalitatea în drepturi și egalitatea de șanse pentru toți cetățenii Uniunii;

L.

întrucât cetățenia Uniunii, așa cum prevede Tratatul de la Maastricht, garantează cetățenilor dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre, precum și o serie de drepturi politice, și întrucât instituțiile UE sunt garantele acestor drepturi;

M.

întrucât termenul limită pentru transpunerea Directivei 2004/38/CE, prin care se generalizează dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre, a fost stabilit pentru 30 aprilie 2006;

N.

întrucât studenții întâmpină în continuare dificultăți privind libera circulație sau accesul la învățământul superior în alte state membre ale Uniunii Europene, cum ar fi barierele administrative sau sistemele de cote (care discriminează studenții străini care doresc să se înscrie la universități) și întrucât Uniunea Europeană nu poate interveni decât în cazurile de discriminare bazată pe naționalitate;

O.

întrucât articolul 39 din Tratatul CE prevede că libera circulație a lucrătorilor implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă si de ocupare a forței de muncă, și întrucât dreptul comunitar derivat prevede o serie de reglementări pentru combaterea eficace a acestui tip de discriminare;

P.

întrucât există o legătură directă între măsura în care statele membre implementează dreptul comunitar, inclusiv în ceea ce privește protecția mediului, și capacitatea lor de a absorbi fonduri pentru investițiile esențiale, infrastructură și proiecte de modernizare,

1.

salută comunicarea menționată mai sus a Comisiei din 5 septembrie 2007 și angajamentul Comisiei de a îmbunătăți actualele metode de lucru în vederea acordării unei poziții prioritare și a accelerării manevrării și managementului procedurilor existente; deplânge totodată lipsa unui răspuns și a unei reacții din partea Comisiei la rezoluția Parlamentului din 21 februarie 2008, menționată mai sus, prin care Parlamentul solicita Comisiei să furnizeze informații exacte privind diferite aspecte ale aplicării dreptului comunitar, cu o mențiune specială referitoare la punerea la punct a noii metode de lucru menționate anterior;

2.

își exprimă temerea că noua metodă de lucru care prevede trimiterea plângerilor primite de Comisie statului membru în cauză (responsabil in primis de aplicarea necorespunzătoare a dreptului comunitar) poate conduce la o diminuare a rolului instituțional al Comisiei care, în calitatea sa de gardian al tratatelor, veghează la aplicarea dreptului comunitar, astfel cum se prevede la articolul 211 din Tratatul CE; ia act de faptul că Comisia este în ultimă instanță singurul forum căruia pot să se adreseze cetățenii pentru a denunța aplicarea necorespunzătoare a dreptului comunitar; cere insistent Comisiei ca, până în noiembrie 2008, să prezinte Parlamentului un prim raport referitor la procedurile adoptate și la rezultatele obținute în primele șase luni de desfășurare a proiectului pilot lansat la 15 aprilie 2008, la care participă 15 state membre;

3.

subliniază că, în temeiul articolului 211 din Tratatul CE, Comisia este instituția responsabilă de garantarea aplicării dispozițiilor tratatului și a măsurilor adoptate de instituții în conformitate cu acestea și, în conformitate cu articolul 226, are competența de a lua măsuri împotriva statelor membre care nu îndeplinesc obligațiile prevăzute în tratat;

4.

invită insistent Comisia să generalizeze aplicarea principiului conform căruia orice corespondență prin care se denunță o încălcare a dreptului comunitar trebuie înregistrată ca plângere, cu excepția cazului în care aceasta are loc în circumstanțele excepționale prevăzute la punctul 3 din anexa la Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu reclamantul în materie de încălcări ale dreptului comunitar (COM(2002)0141); solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la modul în care va fi respectat acest principiu odată cu aplicarea noii metode; invită insistent Comisia să informeze și să consulte Parlamentul cu privire la orice schimbare a criteriilor excepționale care justifică neînregistrarea plângerilor;

5.

constată că principalele probleme legate de procedura aplicabilă la încălcarea dreptului comunitar sunt durata acesteia (în medie, 20, 5 luni de la înregistrarea în termen a dosarului până la expedierea actului de sesizare a Curții de Justiție în temeiul articolului 226 din Tratatul CE) și utilizarea limitată a articolului 228; invită Comisia să depună eforturi în vederea scurtării perioadei relativ lungi de analizare a plângerilor sau petițiilor și a identificării unor soluții practice la problemele prezentate, hotărând de la caz la caz dacă nu ar fi de preferat să se recurgă la metode alternative, ca SOLVIT, care continuă să nu fie promovată suficient;

6.

constată o creștere semnificativă a numărului de încălcări, asociate cu neconformarea persistentă la hotărârile Curții, revizuite în 2006, și subliniază două cazuri în care unor state membre le-au fost impuse sancțiuni financiare; solicită Comisiei să aplice articolul 228 din Tratatul CE cu mai mare fermitate, pentru a asigura executarea corespunzătoare a hotărârilor Curții de Justiție;

7.

solicită Comisiei ca, în ceea ce privește problema persistentă a statelor membre care nu respectă termenele de transpunere a directivelor, să furnizeze o listă a directivelor cu cea mai mică rată de implementare, însoțită de precizări cu privire la motivele probabile pentru aceasta;

8.

salută eforturile depuse de unele Direcții Generale ale Comisiei, în special DG Mediu, pentru îmbunătățirea controalelor de conformitate prevăzute de directivele în cauză, dar se declară nemulțumit de răspunsurile Comisiei privind confidențialitatea studiilor de conformitate; reiterează solicitarea adresată Comisiei de a publica pe site-ul său internet studiile realizate la cererea mai multor Direcții Generale cu privire la evaluarea conformității cu legislația comunitară a măsurilor naționale de aplicare;

9.

atrage atenția asupra insuficientei cooperări cu Curtea de Justiție de către instanțele naționale din majoritatea statelor membre, care au încă rețineri în a aplica principiul întâietății dreptului comunitar; atrage, de asemenea, atenția asupra rolului extrem de important al procedurii chestiunilor preliminare în aplicarea dreptului comunitar;

10.

subliniază, în această privință, eforturile Comisiei de a identifica domeniile în care ar fi utilă o formare suplimentară în drept comunitar a judecătorilor, profesioniștilor din domeniul juridic și funcționarilor de la nivel național;

11.

consideră că acordurile privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar și cooperarea strânsă între Comisie, Consiliu, Ombudsmanul European și comisiile competente din Parlamentul European sunt esențiale pentru a asigura adoptarea unor măsuri eficiente în toate cazurile în care un petiționar a semnalat o încălcare a dreptului comunitar și își pot exercita de deplin drepturile;

12.

subliniază că, deși puține petiții (patru în 2006) au adus la lumină încălcări reale ale dreptului comunitar, acestea rămân o sursă indispensabilă de informații privind cerințele esențiale ale cetățenilor în Europa și trebuie folosite de către Comisie ca un indicator pentru măsurile sale legislative;

13.

subliniază necesitatea unei mai bune informări a cetățenilor, pentru ca toți cei care doresc să înainteze o plângere să fie orientați către organismul cel mai în măsură să trateze chestiunea respectivă, fie la nivel național, fie la nivel comunitar; consideră că în interiorul instituțiilor UE ar trebui stimulată cultura administrației și a serviciilor de calitate, pentru ca cetățenii să fie tratați corespunzător și să beneficieze pe deplin de drepturile lor;

14.

sugerează Comisiei să ia în continuare în considerare posibilitatea de a solicita reprezentanțelor sale în statele membre să urmărească și să monitorizeze aplicarea pe teren;

15.

subliniază necesitatea luării în considerare a ideii discutate mai sus de a crea un punct de acces comun pentru toate plângerile cetățenilor și pentru toate problemele referitoare la controlul aplicării legislației comunitare, având în vedere că cetățeanul se confruntă în prezent cu nenumărate opțiuni (petiții, plângeri, Ombudsman, SOLVIT etc.) și, prin urmare, un sistem de raportare centralizat ar putea da rezultate mai precise și cu respectarea termenelor prevăzute;

16.

salută faptul că rapoartele anuale ale Comisiei privind aplicarea dreptului comunitar sunt însoțite de anexe care completează informațiile din raport și oferă statistici esențiale;

17.

recunoaște faptul că, în ceea ce privește monitorizarea aplicării dreptului comunitar, comisiile permanente ale Parlamentului ar trebui să joace un rol mult mai activ; își exprimă convingerea că acestea ar trebui să beneficieze de suficient sprijin administrativ pentru a îndeplini acest rol în mod eficient; solicită Grupului de lucru privind reforma parlamentară, Comisiei pentru bugete și altor organe relevante ale Parlamentului să examineze posibilitatea înființării, în cadrul secretariatului fiecărei comisii, a unui grup operativ care să garanteze monitorizarea permanentă și eficace a aplicării legislației comunitare.

18.

solicită o cooperarea mai strânsă între Parlamentul European și parlamentele naționale, în vederea promovării și a creșterii gradului de monitorizare efectivă a aplicării dreptului comunitar la nivel național, regional și local; consideră că parlamentelor naționale le revine un rol important în monitorizarea aplicării dreptului comunitar, putând, astfel, contribui la creșterea legitimității Uniunii Europene și la apropierea acesteia de populație;

19.

reamintește că, în conformitate cu Protocolul privind rolul parlamentelor naționale anexat la Tratatul de la Amsterdam, politicile referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție trebuie să facă obiectul unui angajament special din partea parlamentelor naționale și a Conferinței comisiilor de afaceri europene (COSAC); subliniază că această implicare trebuie să se producă atât în faza ascendentă a procesului de luare a deciziilor, cât și faza de aplicare a legislației europene, astfel încât legiuitorul european și cel național să poată adopta măsurile de actualizare necesare în domeniile care țin și rămân de competență partajată; solicită, prin urmare, comisiilor parlamentare competente naționale și europene să stabilească contacte permanente privind chestiunile legislative specifice, prin punerea în comun a tuturor informațiilor utile, în vederea realizării unui proces legislativ transparent și eficient la nivel național și european; se declară în favoarea organizării unor reuniuni specifice între legiuitorii europeni, precum cele care au avut loc la 6 aprilie 2008 cu reprezentanții parlamentelor naționale cu ocazia revizuirii Deciziei-cadru privind lupta împotriva terorismului, care a permis evaluarea nu numai a dificultăților de aplicare a legislației europene în vigoare, ci și a pertinenței propunerilor de modificare înaintate spre examinare Consiliului;

20.

subliniază faptul că dispozițiile din Tratatul de la Lisabona referitoare la monitorizarea respectării principiului subsidiarității ar conferi parlamentelor naționale un rol mult mai important în procesul legislativ comunitar;

21.

subliniază faptul că conceptul de cetățenie extinde substanțial sfera principiului nediscriminării;

22.

constată o creștere a numărului de hotărâri ale Curții de Justiție întemeiate pe conceptul de cetățenie a UE și referitoare la dreptul la liberă circulație, conform căruia un stat membru nu trebuie să-i trateze pe acei cetățeni ai săi care și-au valorificat dreptul de a se deplasa și își au domiciliul în alt stat membru, într-un mod mai puțin favorabil decât pe cei care nu au făcut acest lucru;

23.

solicită statelor membre să respecte drepturile care derivă din cetățenia UE, inclusiv a dreptului de a vota și a candida la alegerile pentru Parlamentul European, drept ce va avea o importanță deosebită la alegerile din 2009;

24.

subliniază faptul că Parlamentul a primit petiții care semnalau încălcări ale Directivei 2004/38/CE de către unele state membre; atrage atenția asupra faptului că această directivă are o importanță capitală pentru asigurarea libertății de circulație a cetățenilor UE pe teritoriul statelor membre; subliniază faptul că Comisia urmează să prezinte, în a doua jumătate a anului 2008, un raport privind implementarea acestei directive;

25.

solicită Comisiei să monitorizeze atent transpunerea directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE și a conformității legislației de transpunere adoptate de statele membre cu dispozițiile acestor directive, și să continue să exercite presiuni asupra statelor membre, prin proceduri pentru încălcarea sau nerespectarea dreptului comunitar, pentru ca acestea să-și îndeplinească obligația de a transpune complet și cât mai repede directivele; consideră că este de datoria comisiei competente a Parlamentului să participe la monitorizarea continuă a modului în care statele membre își respectă obligațiile care le revin în conformitate cu aceste directive;

26.

salută adoptarea de către Comisie, la 2 iulie 2008, așa cum prevede strategia politică anuală pentru 2008, a propunerii (COM(2008)0426) de directivă orizontală de aplicare a principiului egalității de tratament și în afara contextului ocupării forței de muncă, asigurând accesul egal la bunuri, servicii, locuințe, educație, protecție socială și avantaje sociale, și consideră că aceasta ar constitui o completare importantă a actualului pachet anti-discriminare;

27.

invită insistent Comisia să efectueze o analiză cuprinzătoare a cazurilor în care statele membre aplică restricții nebazate pe naționalitate asupra accesului la educație al studenților din alte țări, pentru a se asigura că studenții pot circula liber și sunt tratați în mod egal în cadrul sistemelor de învățământ superior din statele membre respective;

28.

solicită în special statelor membre celor mai eligibile pentru acordarea fondurilor structurale în conformitate cu cadrul financiar multianual 2007-2013 să alinieze rapid legislația națională la standardele UE, mai ales în domeniul protecției mediului și să creeze proceduri de ofertare transparente față de cetățeni, pentru a utiliza eficient fondurile structurale disponibile și a stimula dezvoltarea economică și socială la nivel regional;

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție, Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/27

A.

întrucât eforturile depuse de Parlament și Comisie în vederea creării unui cadru de funcționare, obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru agențiile europene de reglementare nu au dat niciun rezultat;

B.

întrucât nu s-a înregistrat niciun progres substanțial asupra proiectului de acord interinstituțional din 2005 din cauza refuzului instituțional și politic al Consiliului, și întrucât Comisia a decis să își retragă propunerea de încheiere a unui acord interinstituțional și să o înlocuiască cu invitația de a participa la un dialog interinstituțional, care să aibă ca rezultat o abordare comună;

C.

întrucât, chiar dacă la prima vedere agențiile de reglementare pot fi asimilate unor „microinstituții”, acestea au totuși un impact major la nivelul guvernării europene;

D.

considerând este necesară în continuare definirea cel puțin a caracteristicilor structurale de bază ale agențiilor de reglementare, în măsura în care acest lucru a devenit un parametru para-instituțional al Uniunii Europene;

E.

întrucât Comisia propune crearea unui grup de lucru interinstituțional însărcinat cu definirea unui cadru comun de funcționare a agențiilor de reglementare, precum și cu definirea competențelor respective ale fiecărei instituții a Uniunii Europene în raport cu aceste agenții;

F.

întrucât Comisia trebuie să realizeze o evaluare orizontală a agențiilor de reglementare până în 2009-2010 și să prezinte, în cel mai scurt timp, Parlamentului și Consiliului un raport privind concluziile acestei evaluări;

G.

întrucât trebuie salutată decizia Comisiei de a nu propune crearea unor noi agenții atâta timp cât grupul de lucru interinstituțional nu și-a încheiat lucrările;

H.

întrucât Comisia ar trebui să nu se îndepărteze de la principiile directoare ale proiectului de acord interinstituțional din 2005 privind modificările care trebuie aduse actelor fundamentale în temeiul cărora funcționează agențiile de reglementare existente, astfel încât acestea să fie compatibile cu noua abordare;

I.

întrucât există deja un cadru comun de reglementare (3) pentru agențiile executive, cărora le-a fost încredințată o misiune de gestionare a programelor comunitare pentru o perioadă limitată în timp,

1.

consideră că propunerea Comisiei este o inițiativă lăudabilă și se declară dispus să participe, prin intermediul reprezentanților săi, la lucrările grupului de lucru interinstituțional, însă consideră că „abordarea comună” este sub așteptările sale în ceea ce privește încheierea acordului interinstituțional; constată că aceasta nu exclude dezvoltarea altor forme de înțelegere ca rezultat al activității grupului de lucru;

2.

invită Consiliul să contribuie de asemenea, în calitatea sa de ramură a autorității bugetare, în mod constructiv la lucrările acestui grup de lucru;

3.

solicită Consiliului și Comisiei să stabilească, în cel mai scurt timp și de comun acord cu Parlamentul, programul de lucru al grupului interinstituțional, pentru ca lucrările acestuia din urmă să poată începe în toamna anului 2008;

4.

consideră că programul de lucru al grupului interinstituțional ar trebui să cuprindă, printre altele, următoarele puncte:

5.

regretă absența unei strategii generale pentru crearea agențiilor UE; ia act de faptul că noi agenții sunt create de la caz la caz, ceea ce conduce la apariția unui mozaic opac de agenții de reglementare, agenții executive și alte organisme comunitare, fiecare în parte reprezentând o creație sui generis;

6.

ia act de poziția Comisiei conform căreia crearea agențiilor de reglementare, care deseori este realizată cu concursul Parlamentului, reprezintă expresia cooperării dintre statele membre, și funcționarea acestora depinde de interoperabilitate și exercitarea competențelor, acestea neputând fi încredințate exclusiv instituțiilor UE fără a suscita obiecții din punctul de vedere al caracterului centralizat;

7.

invită Consiliul și Comisia să conlucreze cu Parlamentul pentru a stabili un cadru clar, comun și coerent cu privire la poziția pe care o vor avea agențiile în cadrul guvernării UE;

8.

este de părere că trebuie garantată transparența agențiilor de reglementare, în special în ceea ce privește funcționarea acestora, publicarea și accesul la informații, precum și programarea acțiunilor și răspunderea pentru acestea;

9.

consideră că prioritatea cadrului comun convenit pentru a se ajunge la o înțelegere interinstituțională trebuie să vizeze raționalizarea funcționării sale și optimizarea valorii adăugate a agențiilor de reglementare prin crearea unei mai mari transparențe, a unui control democratic vizibil și a unei eficiențe sporite;

10.

consideră că este indispensabilă stabilirea unor norme și principii minime comune referitoare la structura, modul de funcționare și controlul tuturor agențiilor de reglementare, indiferent de natura lor;

11.

consideră că trebuie să se asigure participarea la activitatea agențiilor de reglementare prin structurarea în mod formal a procesului de consultare și dialog cu părțile interesate;

12.

consideră că diversitatea culturală și funcțională a agențiilor ridică mari probleme în ceea ce privește parametrii de reglementare, buna guvernare și raporturile instituționale în materie de centralizare-descentralizare;

13.

susține faptul că principiile bunei administrări trebuie să fie garantate de o abordare comună privind procesele de selecție a personalului, întocmirea bugetului și administrarea resurselor, precum și gestionarea eficientă și evaluarea performanțelor;

14.

va examina dacă inițiativa Comisiei de a amâna propunerea de înființare a unor noi agenții de reglementare include și cele două propuneri în prezent în suspendare în domeniile energiei și al telecomunicațiilor;

15.

subliniază necesitatea instaurării unui control parlamentar asupra constituirii și modului de funcționare a agențiilor de reglementare, care va trebui să se bazeze în special pe:

16.

invită Comisia să prezinte în timp util concluziile evaluării orizontale a agențiilor de reglementare, înainte de sfârșitul perioadei 2009-2010, astfel încât concluziile sale să poată fi luate în considerare de către grupul de lucru interinstituțional;

17.

solicită Comisiei să elaboreze criterii care să permită compararea rezultatelor și să stabilească reguli clare pentru încheierea mandatului agențiilor în cazul obținerii unor rezultate slabe;

18.

solicită Președintelui și Conferinței președinților să acorde prioritate constituirii grupului de lucru propus de Comisie și consideră oportun ca Parlamentul să fie reprezentat în cadrul acestui grup de președinții sau raportorii Comisiei pentru afaceri constituționale, ai Comisiei pentru bugete și ai altor două comisii cu experiență practică în cea ce privește controlul activității agențiilor de reglementare;

19.

reiterează faptul că, în cadrul proiectului de acord interinstituțional din 2005, atât Parlamentul, cât și Comisia au solicitat includerea în actul de bază a unei decizii privind sediul unei agenții;

20.

dorește să reitereze importanța asigurării sistematice la nivel interinstituțional a aplicării procedurii prevăzute la punctul 47 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (4) (AII din 17 mai 2006) și subliniază necesitatea de a asigura monitorizarea adecvată a Declarației comune din 13 iulie 2007 a Parlamentului, Consiliului și Comisiei cu privire la agențiile descentralizate;

21.

este convins că elaborarea unei proceduri detaliate de aplicare a respectivei prevederi constituie o necesitate absolută; consideră că o astfel de procedură ar putea oferi oportunitatea de a include unele dintre aspectele importante cuprinse în proiectul de acord interinstituțional din 2005 care a fost blocat, poate împreună cu anumite adaptări aduse regulamentului financiar cadru pentru agenții (5);

22.

concluzionează că, dacă în urma efectuării acestor exerciții de evaluare rezultă faptul că rentabilitatea și eficiența administrării descentralizate nu este garantată, Uniunea Europeană nu ar trebui să ezite să inverseze tendința actuală de externalizare a sarcinilor Comisiei și ar trebui să stabilească norme clare privind încheierea mandatului agențiilor descentralizate;

23.

sprijină intenția Comisiei de a nu mai propune înființarea vreunei alte noi agenții descentralizate până la terminarea procesului de evaluare, mai ales în contextul în care marjele disponibile în cadrul actualului cadru financiar multianual ar face foarte dificilă, pentru moment, finanțarea oricărui nou organism comunitar, fără a recurge la o realocare de proporții;

24.

are în vedere, din punct de vedere bugetar, următoarele aspecte esențiale ca priorități în activitatea grupului de lucru interinstituțional privind viitorul agențiilor UE:

25.

reamintește, în acest sens, definiția noțiunii de „agenție” stabilită în cadrul discuției tripartite din 7 martie 2007, când s-a căzut de acord ca, în scopul aplicării punctului 47 din AII din 17 mai 2006, definiția noțiunii de „agenție” să se determine în funcție de criteriul dacă înființarea sa a avut loc în temeiul articolului 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (6) (Regulamentul financiar);

26.

dorește să sublinieze importanța pe care o acordă unei terminologii generale clare și coerente în privința agențiilor, terminologie ce ar trebui stabilită pentru uzul general; reamintește că „agențiile de reglementare” reprezintă numai o subcategorie a agențiilor descentralizate;

27.

consideră drept importantă dezbaterea problemelor privind calendarul, precum și a aspectelor legale și procedurale ce ar putea decurge în cazul în care nu s-ar ajunge în timp util la un acord privind finanțarea unei noi agenții, în temeiul punctului 47 din AII din 17 mai 2006, în paralel cu deciziile luate de legislator; consideră la fel de importantă discutarea unor măsuri procedurale de salvgardare pentru a asigura implicarea deplină a autorității bugetare în toate aspectele ce au impact asupra bugetului, cum ar fi extinderea listei de sarcini a agențiilor;

28.

reamintește că Parlamentul a solicitat încă din 2005 în rezoluția sa menționată anterior efectuarea de evaluări obligatorii cost-beneficiu înainte de a propune înființarea unei noi agenți, evaluări ce ar trebui să se concentreze mai ales asupra chestiunii dacă „opțiunea înființării unei agenții (inclusiv costurile probabile de control și coordonare) este mai rentabilă decât îndeplinirea sarcinilor relevante de către serviciile Comisiei”, precum și asupra altor aspecte, cum ar fi mandatul și metodele de lucru ale agenției sau gradul său de independență față de Comisie, care adeseori prezintă un interes deosebit pentru legislator;

29.

subliniază necesitatea unei exercitări coordonate și periodice a evaluării și controlului — cu evitarea paralelismelor și a suprapunerilor — în verificarea valorii adăugate generate de agențiile descentralizate existente, ce nu mai intră sub incidența punctului 47 din AII din 17 mai 2006; consideră că acest lucru intervine ca urmare a activităților întreprinse anterior, ce au avut drept rezultat declarația comună privind agențiile comunitare, convenită cu ocazia trialogului din 18 aprilie 2007, conform căreia a fost convenită evaluarea periodică a agențiilor comunitare existente, punându-se îndeosebi accentul pe rentabilitatea lor și explicându-se în detaliu criteriile folosite pentru selecția agențiilor evaluate;

30.

observă că analiza întreprinsă ar trebui să ia în calcul câteva aspecte fundamentale privind rentabilitatea și ar putea fi desfășurată, printre altele, în conformitate cu următoarele criterii:

31.

subliniază că, având în vedere impactul agențiilor asupra bugetului, Comisia trebuie să demonstreze în mod convingător că guvernanța europeană prin intermediul agențiilor este opțiunea cea mai rentabilă, eficientă și adecvată pentru aplicarea politicilor europene în prezent și în viitorul apropiat;

32.

insistă asupra necesității de a se adopta norme comune minime cu referire, printre altele, la rolul și responsabilitatea politică a Comisiei în legătură cu agenția, sprijinul ce urmează a fi acordat de țările-gazdă și luarea la timp și în mod transparent a deciziei privind sediul agențiilor, aspecte ce ar putea fi incluse deja în regulamentul de instituire al agențiilor;

33.

reamintește faptul că acțiunile agențiilor trebuie să fie reglementate de linii clare de răspundere, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului financiar; atrage atenția asupra obligațiilor agențiilor cu privire la procedura de descărcare de gestiune;

34.

consideră, de asemenea, de cea mai mare importanță, definirea unor norme comune privind prezentarea bugetelor agențiilor cu scopul de a face mai transparenți și mai comparabili indicatorii bugetari, cum ar fi ratele de execuție a bugetelor agențiilor sau cotele individuale ce constituie veniturile și cheltuielile; consideră că s-ar putea să fie necesar ca prezentarea generală a subvențiilor acordate agențiilor în bugetul UE să fie adaptată la sarcinile și rolurile noii generații de agenții;

35.

subliniază că, conform cifrelor furnizate de Comisie în comunicarea sa menționată anterior, în prezent există 29 de agenții de reglementare care au aproximativ 3 800 de angajați, cu un buget anual de aproximativ 1 100 milioane euro, inclusiv contribuția comunitară de aproximativ 559 milioane euro;

36.

insistă ca procesul de auditare/descărcare de gestiune să fie proporțional cu bugetul global al agențiilor; constată, în special, că resursele de care dispune Curtea de Conturi Europeană nu au crescut în ultimii ani proporțional cu numărul de agenții;

37.

își reiterează dorința exprimată la punctul 7 din rezoluțiile sale din 22 aprilie 2008 privind descărcarea de gestiune privind execuția bugetului agențiilor, ca performanța agențiilor să fie în mod regulat (și ad-hoc) auditată de către Curtea de Conturi Europeană sau de către alt auditor independent; consideră că aceasta nu ar trebui să se limiteze la elementele tradiționale specifice gestiunii financiare și utilizării corespunzătoare a banilor publici, ci ar trebui să vizeze și eficiența și eficacitatea administrativă și să includă o evaluare a gestiunii financiare a fiecărei agenții;

38.

consideră că toate agențiile ar trebui să prezinte, împreună cu schema de personal, o trecere în revistă a personalului lor permanent și temporar și a experților naționali, precum și să indice orice modificări față de cele două exerciții anterioare;

39.

atrage atenția asupra Raportului special nr. 5/2008 al Curții de Conturi Europene privind buna gestiune financiară a agențiilor, o atenție deosebită fiind acordată auditurilor de performanță;

40.

solicită Comisiei să comaseze funcțiile administrative ale agențiilor mai mici pentru a crea masa critică necesară pentru a permite agențiilor să respecte în mod adecvat normele actuale privind achizițiile publice, precum și Regulamentul financiar și Statutul funcționarilor (7);

41.

îndeamnă Comisia să examineze critic solicitările bugetare ale agențiilor, deoarece majoritatea agențiilor nu utilizează fondurile solicitate;

42.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/33

A.

întrucât în iulie 2005 CPI a emis un mandat de arestare pe numele lui Joseph Kony, președintele și comandantul suprem al ARD, mandat care cuprinde 33 de capete de acuzare privind crime împotriva umanității și crime de război, care a fost modificat în septembrie 2005; întrucât au fost emise mandate de arestare și împotriva celorlalți comandanți ai ARD, printre care Vincent Otti, Okot Odhiambo și Domic Ongwen;

B.

întrucât printre cele 33 de capete de acuzare împotriva lui Joseph Kony se numără 12 crime de război și crime împotriva umanității, inclusiv omucidere, viol, sclavie, sclavie sexuală și acte inumane de provocare a unor răni și suferințe fizice grave și 21 de crime de război printre care omucidere, tratamentul cu cruzime al civililor, atacarea deliberată a populației civile, jaf, provocarea violurilor și recrutarea forțată a copiilor;

C.

întrucât ARD luptă în regiune din 1986 în mod vădit împotriva Guvernului Ugandei;

D.

întrucât o rebeliune armată devastează nordul Ugandei din 1986, în prezent sub numele de ARD;

E.

întrucât în august 2006 Guvernul Ugandei și ARD au semnat un Acord de încetare a ostilităților;

F.

întrucât în 2005, în momentele de maximă intensitate a violențelor, circa 1, 6 milioane de persoane erau strămutate și locuiau în tabere interne, iar zeci de mii de copii erau nevoiți să doarmă în centre urbane în fiecare noapte pentru protecție; întrucât, deși din 2006 jumătate din persoanele strămutate intern s-au putut întoarce la casele lor sau în apropierea acestora, situația rămâne critică pentru multe dintre aceste persoane, care sunt reticente să se întoarcă în absența unui acord de pace definitiv;

G.

întrucât este profund îngrijorat de consecințele dezastruoase ale acestui conflict, care s-a soldat cu răpirea a peste 20 000 de copii și cu suferințe umane imense, în special în rândul civililor, precum și cu încălcări grave ale drepturilor omului, strămutarea masivă a populației și prăbușirea structurilor sociale și economice; întrucât răpirea copiilor și utilizarea lor drept sclavi sexuali sau soldați constituie o crimă de război și o crimă împotriva umanității;

H.

întrucât ARD este acuzată de a fi comis numai în 2008 între 200 și 300 de răpiri în Republica Centrafricană, în Sudanul de Sud și în Republica Democratică Congo, provocând aceleași violențe unei noi generații de victime;

I.

întrucât în iulie 2008 ARD a atacat Armata de eliberare a Sudanului la Nabanga și a ucis 22 dintre soldații acesteia;

J.

întrucât Joseph Kony în repetate rânduri nu s-a prezentat la Juba și până acum a refuzat să semneze Acordul de pace definitiv până când mandatele de arestare emise de CPI și alte aspecte din acord nu vor fi soluționate de Grupul comun de legătură; întrucât Acordul de pace definitiv a fost negociat de trimisul special al Secretarului General al ONU pentru ARD — zonele afectate, fostul președinte al Mozambicului, Joaquim Chissano;

K.

întrucât Joseph Kony s-a folosit de răgazul din timpul procesului de pace pentru a regrupa și reorganiza forțele ARD în Republica Democratică Congo;

L.

întrucât, din cauza incapacității autorităților de a-l aresta pe Joseph Kony și pe ceilalți comandanți ai ARD, în prezent ARD își sporește forțele prin răpiri;

M.

întrucât în septembrie 2008, potrivit UNICEF, ARD ar fi răpit 90 de elevi congolezi din orașele Kiliwa și Duru din Republica Democratică Congo și a atacat numeroase alte zone, provocând strămutarea unui număr mare de persoane;

N.

întrucât CPI are un rol esențial în scopul prevenirii și stopării comiterii de crime grave care sunt de competența sa, fiind un mijloc esențial de promovare a respectării dreptului internațional umanitar și a drepturilor omului și contribuind astfel la garantarea libertății, securității, justiției și statului de drept, precum și la menținerea păcii și la consolidarea securității internaționale;

O.

întrucât domeniul de jurisdicție al CPI acoperă crimele cele mai grave din punctul de vedere al comunității internaționale, în special genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război comise după 1 iulie 2002;

P.

întrucât în temeiul Statutului de la Roma statele părți s-au angajat să urmărească în justiție aceste crime în jurisdicția lor națională și să sprijine intervenția CPI în cazul în care statele naționale nu reușesc să-și îndeplinească obligațiile;

Q.

întrucât toate statele membre ale UE, cu excepția Republicii Cehe, au ratificat Statutul de la Roma;

R.

întrucât, în conformitate cu acordul de cooperare menționat anterior încheiat între UE și CPI, pentru a facilita îndeplinirea obligației de cooperare și asistență, părțile, printre altele, au convenit să stabilească contacte periodice adecvate între CPI și punctul de contact al UE pentru Curte;

S.

întrucât UE și statele sale membre ar trebui să facă toate eforturile pentru ca un număr cât mai mare de state să participe în cadrul CPI, acordând atenție acestui obiectiv în cursul negocierilor (atât bilaterale, cât și multilaterale) și al dialogului politic cu țările terțe și cu organizațiile regionale;

T.

întrucât CPI ar trebui să fie integrată în relațiile externe ale UE, iar ratificarea și aplicarea Statutului de la Roma ar trebui să fie una dintre temele dialogurilor politice și privind drepturile omului (în special în cadrul summiturilor și al altor reuniuni al nivel înalt) cu țările terțe, inclusiv în contextul cooperării pentru dezvoltare, ca de exemplu în cadrul Acordului de la Cotonou,

1.

solicită Guvernului Ugandei și guvernelor țărilor învecinate, în special Republicii Democratice Congo, să coopereze în totalitate cu CPI în cadrul anchetelor și a urmăririlor penale ale acesteia; invită în special la cooperare în scopul arestării și predării fără întârziere a lui Joseph Kony și a celorlalte persoane puse sub acuzare de CPI;

2.

regretă profund încetarea eforturilor în vederea arestării lui Joseph Kony și a celorlalte persoane puse sub acuzare de CPI; reamintește Guvernului Ugandei că, în calitate de parte semnatară a Statutului de la Roma al CPI, are obligația de a coopera în totalitate cu aceasta;

3.

ia act de faptul că Statutul de la Roma prevede că, după ce persoanele au fost predate CPI, Guvernul Ugandei poate solicita returnarea cauzelor către instanțele ugandeze, cu condiția ca CPI să ajungă la concluzia că instanțele ugandeze sunt capabile și dispuse să ancheteze și să urmărească penal în mod autentic suspecții din cadrul ARD vizați de mandatele de arestare;

4.

solicită insistent Guvernului Ugandei să evite încheierea cu ARD a oricărui acord care ar eluda legislația internațională;

5.

solicită insistent statelor membre ale UE, Uniunii Africane (UA) și în special statelor vecine ale Ugandei să abordeze în mod coerent executarea mandatelor de arestare;

6.

solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor răpite de ARD, în special a copiilor, care riscă să ajungă sclavi sexuali sau să fie forțați să lupte pentru ARD;

7.

invită comunitatea internațională să investigheze acuzațiile recente referitoare la abuzurile ARD din Republica Centrafricană, Republica Democratică Congo și Sudanul de Sud, inclusiv presupusele anchete nepublicate ale ONU privind abuzurile comise în Republica Centrafricană și să facă publice rezultatele investigațiilor;

8.

solicită guvernelor din regiune, Misiunii Organizației Națiunilor Unite în Republica Democratică Congo (MONUC) și celorlalte guverne cu rol de observatori internaționali în cadrul negocierilor pentru pace să depisteze și să facă publice deplasările ARD printr-o monitorizare intensificată a zonelor de frontieră, precum și să urmărească și să interzică aprovizionarea cu arme și alte provizii a ARD; solicită elaborarea unor planuri eficace pentru executarea mandatelor de arestare emise de CPI, cu riscuri minime pentru populația civilă și fără utilizarea unei forțe excesive, făcând apel inclusiv la MONUC;

9.

solicită statelor membre, în special celor care au fost implicate în Uganda și în procesul de pace de la Juba, să-și coordoneze eforturile cu autoritățile regionale, Secretariatul ONU și forțele de menținere a păcii în scopul executării mandatelor de arestare emise de CPI pe numele liderilor ARD;

10.

atrage atenția asupra faptului că justiția este un scop comun care trebuie împărtășit de UE și de UA;

11.

reamintește că, în conformitate cu Statutul de la Roma, statele părți s-au angajat să pună capăt impunității cu privire la crimele cele mai grave din punctul de vedere al comunității internaționale și să contribuie la prevenirea acestor crime; are convingerea că CPI și instanțele ad hoc contribuie la procesul de reconciliere și de pace;

12.

își exprimă îngrijorarea cu privire la absența unor eforturi clare de a evita deturnarea ajutoarelor internaționale în favoarea ARD, permițându-i astfel lui Joseph Kony să se reînarmeze; solicită insistent întreruperea rețelelor de aprovizionare a ARD; solicită Guvernului Sudanului să nu mai acorde sprijin financiar și militar ARD;

13.

solicită UE și donatorilor internaționali să sprijine dezarmarea, demobilizarea și reintegrarea foștilor soldați din cadrul ARD, reîntoarcerea persoanelor strămutate intern și despăgubirea victimelor;

14.

salută contactele apropiate și periodice dintre înalți funcționari ai CPI și UE; ia act de sprijinul ferm al UE cu privire la participarea și punerea în aplicare a Statutului de la Roma; subliniază că rolul de lider al UE este esențial pentru realizarea mandatului CPI;

15.

are convingerea că, pe termen lung, CPI contribuie la prevenirea unor noi atrocități; subliniază că nearestarea lui Joseph Kony are drept rezultat continuarea atrocităților și a încălcărilor drepturilor omului; subliniază că pacea și reconcilierea nu pot fi realizate fără a se face dreptate victimelor;

16.

recomandă ca Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE să monitorizeze îndeaproape situația din nordul Ugandei și încălcările drepturilor omului comise de ARD;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, reprezentantului special al UE pentru Regiunea marilor lacuri, reprezentantului special al UE pentru Uniunea Africană, Guvernului Ugandei, guvernelor statelor membre ale UE și ale membrilor Consiliului de Securitate al ONU, instituțiilor Uniunii Africane și procurorului CPI.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/38

A.

întrucât traficul cu copii încă persistă ca problemă, în condițiile în care peste două milioane de copii sunt traficați anual pentru muncă forțată și exploatare sexuală;

B.

întrucât dezvoltarea noilor tehnologii de comunicații intensifică traficul cu copii, îngreunând gestionarea acestui fenomen;

C.

întrucât autoritățile naționale și ONG-urile din statele membre încă nu acționează eficient împotriva traficului cu copii, din cauza insuficientei cooperări transfrontaliere, lipsei de formare specializată sau aplicării neadecvate a normelor juridice existente,

1.

solicită statelor membre să recunoască lupta împotriva traficului cu copii ca pe un obiectiv prioritar în politicile naționale vizând protecția copilului;

2.

solicită Parlamentului European și Consiliului să furnizeze resursele necesare în cadrul strategiei Comisiei privind promovarea și protejarea drepturilor copilului;

3.

solicită statelor membre să continue să coopereze în mod activ și să efectueze schimburi de cunoștințe și experiență cu autoritățile UE și ONG-urile competente, în scopul prevenirii și combaterii traficului cu copii și să acorde asistența necesară victimelor acestui tip de trafic;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor, Consiliului și Comisiei.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/40

A.

întrucât UE este într-o situație critică legată de criza financiară, provocările generate de schimbările climatice și de necesitatea instituirii unei structuri instituționale clar definite;

B.

întrucât actuala criză financiară, care a fost declanșată de creditele ipotecare cu nivel ridicat de risc din SUA și printre cauzele căreia se numără, printre altele, o politică monetară prea expansionistă practicată de mulți ani de către Rezerva Federală a SUA, lipsa transparenței piețelor financiare, îndatorarea excesivă a instituțiilor financiare, supravegherea defectuoasă a piețelor financiare, slaba calitate a rating-urilor și ipotezele greșite privind evoluția prețurilor proprietăților imobiliare, s-a răspândit în întreaga lume ca urmare a integrării tot mai accentuate a piețelor;

C.

întrucât, deși inovațiile de pe piața financiară pot fi utile, astfel de produse financiare trebuie să fie reglementate și transparente, astfel încât să se asigure un echilibru echitabil între eficiență și stabilitate, și întrucât piețele financiare ar trebui să fie în slujba economiei reale;

D.

întrucât instrumentele existente nu au reușit să limiteze impactul crizelor financiare astfel încât să reducă la minim costurile colective și să evite riscurile, și întrucât la nivelul UE, trebuie asigurat un grad de supraveghere coerent al piețelor financiare europene, din ce în ce mai integrate; întrucât stabilitatea financiară și gestionarea crizei implică însă și alți actori decât autoritățile de supraveghere;

E.

întrucât concluziile Președinției consacrate crizei financiare nu fac referire la rolul Parlamentul European în calitate de colegiuitor pentru punerea în aplicare a deciziilor Consiliului European;

F.

întrucât procedurile parlamentare pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona au fost încheiate în 24 de state membre; întrucât reformele instituționale din Tratatul de la Lisabona se impun de urgență pentru a garanta că Uniunea Europeană funcționează armonios și în mod echilibrat și că există un control democratic deplin;

G.

întrucât pentru evenimentele politice importante din 2009, în special alegerile europene și constituirea unei noi Comisii Europene, e nevoie de claritate în legătură cu dispozițiile instituționale care se vor aplica;

H.

întrucât, pe scena mondială, UE joacă un rol major în materie de combatere a schimbărilor climatice, atât prin rolul de lider asumat în cadrul negocierilor internaționale, cât și prin reducerile substanțiale pe care ne-am angajat să le realizăm în cele 27 de state membre; întrucât, în această privință, Consiliul European din 8 și 9 martie 2007 s-a angajat să realizeze reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puțin 20 % până în anul 2020, eventual de 30 %, în cazul încheierii unui acord internațional cuprinzător;

I.

întrucât lupta împotriva schimbărilor climatice este o preocupare și un obiectiv de primă importanță pentru Uniunea Europeană și ar trebui să beneficieze de o abordare cuprinzătoare la nivel internațional;

J.

întrucât îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona-Göteborg și a pachetului legislativ privind schimbările climatice și energia necesită investiții pe termen lung și întrucât, din acest punct de vedere, Banca Europeană de Investiții (BEI) trebuie să joace un rol mai important,

1.

subliniază cu fermitate importanța unui răspuns rapid și extrem de coordonat al politicilor europene macroeconomice, pentru a contribui la resuscitarea creșterii economice la nivel mondial; remarcă, totodată, că principiile pactului de stabilitate și de creștere nu trebuie subminate și că statele membre ar trebui să-și fixeze ca obiectiv consolidarea fiscală;

2.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația piețelor financiare și solicită o consolidare a măsurilor de coordonare pentru a restabili încrederea pe piață;

3.

salută concluziile Președinției care a ratificat măsurile hotărâte în cadrul Eurogrupului la 12 octombrie 2008 ca un prim pas coordonat și important spre reinstaurarea încrederii pe piețe, spre intensificarea împrumuturilor interbancare și spre majorarea fondurilor proprii ale băncilor, care le-ar permite acestora să continue să acorde împrumuturi societăților și gospodăriilor; consideră că aceste măsuri erau necesare pentru a limita actuala criză financiară;

4.

consideră că este crucial ca statele membre să-și manifeste angajamentul hotărât și capacitatea de gestionare eficientă a crizei pentru a restabili o situație stabilă a pieței, premisă a restabilirii încrederii; consideră că prima reuniune din istorie a șefilor de stat și de guvern din zona euro, care adoptă decizii în această calitate, trebuie să evolueze în continuare;

5.

constată că actuala criză are implicații dincolo de piețele financiare, în special în ceea ce privește viabilitatea întreprinderilor, locurile de muncă, veniturile personale și IMM-urile și că impactul său ar fi fost imprevizibil dacă autoritățile naționale, Banca Centrală Europeană (BCE) și alte bănci centrale nu ar fi introdus măsuri în vederea restabiliri încrederii în sistemul financiar;

6.

subliniază necesitatea de a acționa pentru stabilitatea financiară și împotriva riscului sistemic; solicită Comisiei și Consiliului să revitalizeze agenda de la Lisabona și să adapteze programele naționale de reformă în această perioadă de perturbări economice până la sfârșitul anului pentru a proteja locurile de muncă și veniturile cetățenilor UE;

7.

este convins că un mediu macroeconomic durabil și orientat către creștere este necesar; reamintește importanța capitală a accesului continuu la credite al cetățenilor și IMM-urilor, precum și a investițiilor în infrastructura UE, pentru a evita reducerea dramatică a creșterii economice și a gradului de ocupare a forței de muncă; subliniază rolul pe care BEI l-ar putea juca în această privință;

8.

este hotărât să sprijine măsuri care pot readuce lichidități pe piață astfel încât să se poată restabili facilitățile de credit acordate întreprinderilor și persoanelor; este conștient de necesitatea de a asigura contribuabilii că orice măsuri adoptate vor reflecta preocupările acestora și constată că restabilirea stabilității financiare este esențială pentru creșterea economică ulterioară; invită statele membre să revizuiască funcționarea actualului sistem financiar, în cazul în care sunt cu adevărat dispuse să restaureze încrederea în piețele financiare și să abordeze criza financiară la nivel global;

9.

salută călduros reacția promptă și cuprinzătoare a Comisiei privind aplicarea normelor în materie de ajutoare de stat măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare; solicită Comisiei, în contextul monitorizării stricte a măsurilor de urgență, să înființeze o echipă interdisciplinară, care să includă specialiști din partea DG Concurență, din partea supervizorilor comitetelor de nivelul 3 și din partea Sistemului European al Băncilor Centrale, pentru a întruni cunoștințele și tehnicile necesare și pentru a garanta judecăți echilibrate, imparțiale și de înaltă calitate în toate statele membre;

10.

apreciază hotărârea Comisiei de înființare a unui grup la nivel înalt în vederea elaborării unei arhitecturi de supraveghere solide și durabile, care să permită o mai bună coordonare și integrare intersectorială și transfrontalieră; subliniază cât de important este ca acestuia să-i fie conferit un mandat precis, într-un interval de timp scurt, incluzând obligația de a raporta Consiliului, Comisiei și Parlamentului European;

11.

aprobă înființarea unei „unități pentru criza financiară” și solicită Consiliului să își dea mai rapid acordul în ceea ce privește modalitățile de funcționare și cooperarea sa cu grupul la nivel înalt înființat; critică cu fermitate absența Parlamentului din această celulă de criză; sprijină crearea unui sistem mai puternic de alertă timpurie, care să fie gestionat de Comisie și de BCE și înzestrat cu atribuții de coordonare și de aplicare, din care ar trebui să facă parte comitetele de nivelul 3;

12.

aprobă decizia Consiliului de a consolida rolul BEI de împrumutător și împrumutat;

13.

este preocupat de riscurile la care sunt expuse piețele financiare dat fiind mărimea pachetelor de măsuri de sprijin acordate de stat și consideră important faptul că, în interesul contribuabililor și al bugetelor statelor membre, de fiecare dată când se cheltuiesc bani publici pentru salvarea unei instituții financiare, măsura respectivă să fie însoțită de mecanisme de supraveghere publică, o mai bună guvernanță, limitări ale remunerațiilor, de obligația strictă de a răspunde în fața autorităților publice și de strategii de investiții pentru economia reală;

14.

invită Consiliul să colaboreze cu Parlamentul și invită Comisia să se folosească de dreptul său de inițiativă și să propună măsuri care să consolideze cadrul de reglementare și de supraveghere al UE, precum și gestionarea crizelor la nivelul cadrului de reglementare UE;

15.

subliniază necesitatea unei analize atente a cauzelor actualei crize financiare, în special eficiența supravegherii și conformitatea cu normele existente; își reiterează solicitările privind măsuri legislative privind în special reglementarea și supravegherea activităților bancare, rolul agențiilor de rating a creditului, securizarea și supravegherea acesteia, fondurile speculative și alte tipuri de instituții noi, rolul îndatorării, cerințele în materie de transparență, normele care reglementează dizolvarea, compensația pe piețele extrabursiere (OTC) și mecanismele de prevenire a crizelor; salută propunerea Comisiei de ridicare a nivelului minim de protecție a depozitelor bancare și își reiterează angajamentul de a o analiza prompt;

16.

reiterează necesitatea consolidării procesului Lamfalussy, conform cerințelor formulate în rezoluția sa din 9 octombrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere (1), inclusiv supravegherea de către colegii a celor mai mari grupuri financiare transfrontaliere, precum și formularea unui statut juridic clar și lărgirea prerogativelor comitetelor de nivelul 3, ca modalitate de îmbunătățire a supravegherii în UE și de facilitare a dialogului internațional și a coordonării politicilor în materie;

17.

subliniază faptul că o criză care depășește jurisdicțiile naționale nu poate fi abordată doar în mod individual de către autoritățile naționale și că în crizele transfrontaliere, cooperarea și încrederea reciprocă dintre autoritățile de control sunt esențiale; îndeamnă Comisia și autoritățile naționale responsabile să elaboreze propuneri adecvate comune în vederea gestionării eficiente a crizei pentru a fi analizate ulterior de către Parlament; atrage atenția asupra importanței existenței unei coordonării strânse la nivelul UE în cadrul reuniunii la nivelul statelor G8 și crede cu tărie în necesitatea unei abordări globale a crizei, care ar promova crearea unei noi ordini financiare internaționale, prin reforma instituțiilor înființate în urma Acordului de la Breton Woods;

18.

salută inițiativa de a promova cât mai curând o conferință internațională în care să se discute acțiunile privind reglementarea și supravegherea care trebuie luate pentru a răspunde actualei crize; este convins că UE trebuie să joace un rol determinant în cadrul discuțiilor privind viitoarea arhitectura financiară internațională; solicită Consiliului European și Comisiei să includă și Parlamentul European în cadrul acestui proces;

19.

îndeamnă Comisia să înainteze fără nicio altă amânare propunerea sa de revizuire a Directivei 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (2);

20.

își reiterează respectul față de rezultatele referendumului din Irlanda și față de rezultatele procedurilor de ratificare din celelalte state membre și consideră că este posibil să fie luate în considerare preocupările exprimate de poporul irlandez, pentru a se ajunge la o soluție acceptabilă pentru toți înainte de alegerile europene; își declară disponibilitatea de a oferi guvernului și parlamentului irlandez întregul ajutor de care ar avea nevoie pentru a prezenta un set de propuneri menite să conducă la o mai bună informare și la lărgirea consensului în opinia publică irlandeză cu privire la viitorul Irlandei în cadrul unei Uniuni Europene reformate și consolidate, în acord cu partenerii din UE ai Irlandei;

21.

invită Consiliul European să definească la viitoarea reuniune o metodă și un calendar care să-i permită să atingă acest rezultat;

22.

consideră că obiectivele climatice ale UE după anul 2012 nu ar trebui puse la îndoială ca urmare a crizei financiare internaționale din prezent; se angajează să coopereze îndeaproape cu Consiliul și Comisia pentru a ajunge la un acord eficient și viabil cu privire la pachetul privind energia și schimbările climatice în cel mai scurt timp posibil; subliniază totuși faptul că este esențial pentru industria UE, angajați și consumatori ca măsurile preconizate în vederea atingerii acestor obiective să fie atent evaluate în ceea ce privește implicațiile lor asupra competitivității sectoriale și generale a întreprinderilor din UE; reamintește Consiliului că este vorba de o procedură de codecizie, în cazul căreia este necesară majoritatea calificată;

23.

invită Consiliul să mențină obiectivele ambițioase propuse de a atinge un procent obligatoriu de 20 % de energie regenerabilă durabilă în consumul total final al Comunității și un procent obligatoriu de 10 % de energie din surse durabile regenerabile în sectorul transporturilor din fiecare stat membru până la 2020;

24.

reamintește acordul Consiliului European de a adopta un obiectiv de reducere cu 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră în cazul în care se ajunge la un acord internațional, cu condiția ca și alte țări dezvoltate să se angajeze să realizeze o reducere comparabilă de emisii și ca țările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic să contribuie în mod adecvat la acest obiectiv în funcție de responsabilitățile și posibilitățile lor respective;

25.

reamintește că este esențial pentru industria UE ca măsurile de flexibilitate necesare să fie aplicate în sectoarele cele mai expuse delocalizării/relocării și scăderii competitivității;

26.

atrage atenția asupra faptului că potențialul captării și stocării dioxidului de carbon de a contribui la reducerea substanțială a CO2 în sectorul energiei și la nivelul instalațiilor industriale a fost recunoscut, printre alții, de Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice; invită, prin urmare, Consiliul să asigure punerea la dispoziție a unei finanțări adecvate, astfel încât cele 12 proiecte de demonstrare pe care le-a solicitat să poată să-și demareze operațiunile până în 2015;

27.

reamintește necesitatea includerii propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 produse de vehiculele utilitare ușoare (COM(2007)0856) ca una dintre propunerile legislative din cadrul pachetului privind schimbările climatice și energia;

28.

solicită asumarea unui angajament politic ferm pentru a susține trecerea la o economie UE cu emisii reduse de carbon, în paralel cu utilizarea sporită a surselor autohtone, cu producerea descentralizată a energiei și cu măsurile de reducere a consumului de energie pentru a promova sursele de energie regenerabilă, eficiența energetică și alte surse energetice cu emisii scăzute de carbon, pentru a diversifica în continuare sursele de energie și pentru a reduce dependența de combustibilii fosili importați, întrucât aceste schimbări reprezintă răspunsul cel mai potrivit la creșterea prețurilor petrolului; sprijină prioritatea ca aceste măsuri strategice să fie urmate în mod obligatoriu de angajamente financiare ferme în sectorul cercetării și dezvoltării;

29.

invită Consiliul și Comisia să urmărească cu hotărâre recomandările Parlamentului care vizează o politică energetică comună europeană externă, în special prin promovarea unității UE în negocierile cu furnizorii de energie și cu țările de tranzit și prin apărarea intereselor UE în ansamblu, precum și prin dezvoltarea unei diplomații energetice eficiente, adoptarea unor mecanisme mai eficiente de reacție la situațiile de criză și asigurarea diversificării furnizorilor de energie; reamintește necesitatea adoptării unei strategii în acest scop, împreună cu instrumentele necesare pentru aplicarea sa; solicită acordarea unei atenții speciale pentru stabilirea interconexiunilor necesare care lipsesc, în special în partea de est a Europei;

30.

salută invitațiile lansate de Consiliu de a se consolida și completa infrastructurile de importanță critică; solicită Comisiei să pună în practică rețelele transeuropene de energie și să stabilească un plan prioritar de interconectare, fără a neglija infrastructura de recepționare și regazeificare a gazului natural lichefiat și infrastructura de stocare; salută atenția specială acordată regiunilor izolate ale UE; subliniază importanța dezvoltării în continuare a infrastructurii europene de interconectare și de rețele, pentru a introduce pe piețe cantități tot mai mari de energie electrică eoliană generată în largul mării; constată că interconexiunile transfrontaliere vor necesita măsuri speciale, precum finanțare preferențială sau scutiri fiscale; ia act de faptul că adăugarea verigilor lipsă din rețelele transeuropene va îmbunătăți siguranța aprovizionării cu energie și va contribui totodată la finalizarea pieței interne;

31.

evidențiază necesitatea consolidării cooperării cu țările vecine din regiunea Mării Negre în cadrul unui sistem instituțional și multilateral, care să includă aspecte legate de siguranța aprovizionării cu energie și a tranzitării acesteia, precum și transparența funcționării pieței;

32.

atrage atenția asupra faptului că siguranța aprovizionării cu energie este o prioritate pentru Uniunea Europeană; subliniază în această privință că dezvoltarea unor proiecte comune în cadrul UE privind sursele de energie regenerabile trebuie să aibă un rol esențial în garantarea aprovizionării cu energie, asigurând în același timp realizarea obiectivelor de la Lisabona și a celor de la Göteborg;

33.

subliniază faptul că eficiența energetică este nu doar modalitatea cea mai rentabilă de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, ci și un factor care influențează în mod pozitiv economia, diminuând facturile pentru combustibil și sporind puterea de cumpărare a altor bunuri și servicii; solicită statelor membre să accelereze procesul de aplicare a politicilor de îmbunătățire a eficienței energetice și a legislației existente;

34.

consideră că o piață internă pe deplin funcțională este de o importanță primordială pentru siguranța aprovizionării; constată că piața energetică a UE nu este încă finalizată pe deplin și că punerea în practică pe deplin a acesteia este stringent necesară; salută inițiativa finalizării pachetului legislativ privind piața energetică internă înainte de încheierea mandatului parlamentar; invită Consiliul să inițieze negocieri cu Parlamentul cu privire la pachetul legislativ respectiv, bazate pe înțelegerea politică atinsă la 10 octombrie 2008 în cadrul Consiliului Energie;

35.

salută inițiativa Președinției franceze referitoare la Pactul european cu privire la imigrare și azil, în măsura în care acesta promovează o abordare coerentă și echilibrată a migrației în cadrul dublului său obiectiv: de a promova canalele legale de migrație, combătând în același timp migrația ilegală; în acest context, consideră că o politică comună privind imigrarea ar trebui să se bazeze pe presupunerea că migranții sunt membri individuali ai societății și potențiali cetățeni; este de părere că, în plus, statele membre ar trebui să încerce să dezvolte politici clare și eficiente privind includerea și integrarea socială; consideră, prin urmare, că acestea trebuie să fie însoțite de propuneri legislative concrete;

36.

se declară de acord cu Consiliul cu privire la faptul că Pactul european cu privire la imigrare și azil ar trebui să ofere un cadru de acțiune viitoarelor Președinții;

37.

consideră că nu poate exista o soluție armată la conflictele din Caucaz și condamnă ferm acțiunile tuturor acelora care au recurs la forță și violență pentru a schimba situația din teritoriile separatiste georgiene Osetia de Sud și Abhazia;

38.

reamintește acțiunile militare disproporționate ale Rusiei de la începutul lui august 2008 din Georgia și incursiunea în profunzime pe teritoriul acesteia, precum și decizia sa unilaterală de a recunoaște independența Abhaziei și a Osetiei de Sud;

39.

solicită Rusiei să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei, precum și inviolabilitatea granițelor acesteia, recunoscute de către toate statele membre ale Uniunii Europene;

40.

subliniază faptul că UE trebuie să-și revizuiască politica față de Rusia, în cazul în care Rusia nu își îndeplinește angajamentele asumate în conformitate cu acordurile din 12 august și 8 septembrie 2008;

41.

salută poziția Consiliului privind situația din Georgia; reamintește angajamentele asumate în cadrul acordurilor din 12 august și 8 septembrie 2008; subliniază faptul că retragerea trupelor ruse din zonele adiacente Osetiei de Sud și Abhaziei reprezintă un o măsură suplimentară esențială; solicită să fie asigurată întoarcerea operativă și în condiții de siguranță a refugiaților, însoțită de desfășurarea pe teren a observatorilor UE; deplânge eșecul negocierilor dintre Rusia și Georgia, care au avut loc la Geneva la 15 octombrie 2008;

42.

regretă în plus că misiunea Uniunii Europene de monitorizare (EUMM) în Georgia nu are permisiunea de a intra pe teritoriul celor două regiuni separatiste unde Rusia intenționează să desfășoare 7 600 de soldați din trupe armate permanente, înlocuind contingentele de proporții reduse rusești de menținere a păcii, desfășurate în ambele teritorii după încheierea acordurilor de încetare a focului din 1992-1994;

43.

așteaptă cu nerăbdare concluziile conferinței donatorilor internaționali în ceea ce privește Georgia, care urmează să aibă loc la 22 octombrie 2008; salută angajamentul Comisiei de a oferi Georgiei sprijin ridicat politic, financiar și practic; solicită Comisiei să prezinte și să pună rapid în practică măsuri care să aibă ca scop reabilitarea și recuperarea zonelor de conflict și să îmbunătățească asistența umanitară, vizând reinstalarea persoanelor afectate de război și punerea la dispoziție a adăposturilor pentru aceștia, înainte de venirea iernii;

44.

ia act de faptul că toate chestiunile rămase trebuie rezolvate la conferința internațională de pace de la Geneva, în special în ceea ce privește situația din prezent și cea viitoare din Osetia de Sud și Abhazia și, în mod deosebit, prezența militară continuă a Rusiei în Akhalgori și Perevi, în Osetia de Sud și Valea Kodori, în Abhazia, iar până atunci relațiile dintre UE și Rusia nu pot fi complet aduse pe un făgaș normal;

45.

reamintește autorităților rusești că în situația prezentă este important să se asigure că persoanele și ONG-urile care sunt implicate în apărarea drepturilor omului și a drepturilor civile pot activa fără a fi intimidate, în conformitate cu angajamentele Rusiei față de Consiliul Europei;

46.

solicită Consiliului și Comisiei să ia în considerare aplicarea selectivă a Instrumentului european de vecinătate și parteneriat și a Instrumentului european pentru drepturile omului și democrație față de Belarus, oferind un sprijin mai ferm societății civile belaruse; subliniază că opoziția democratică din Belarus trebuie implicată pe deplin în dialogul dintre UE și Belarus;

47.

invită Consiliul și Comisia să lanseze un dialog real cu autoritățile belaruse, care să se bazeze pe o abordare treptată incluzând anumite condiții, cu criterii de evaluare a performanțelor, calendare, clauze de revizuire și mijloace financiare adecvate;

48.

salută sprijinul Consiliului European pentru „parteneriatul estic” care este în curs de elaborare de către Comisie în vederea consolidării relațiilor Uniunii Europene cu vecinii săi din est; subliniază că acest parteneriat trebuie să aibă un conținut concret și tangibil, în special în ceea ce privește libera circulație și liberul schimb, și să beneficieze de resurse financiare suficiente în cadrul bugetului UE;

49.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/46

1.

adresează Consiliului următoarele recomandări și observații:

În ceea ce privește aspectele procedurale

În ceea ce privește domeniul de aplicare și obiectivele

În ceea ce privește protecția datelor

2.

invită statele membre și parlamentele naționale care examinează în prezent acest acord și/sau acordul cu SUA (Belgia, Republica Cehă, Spania, Ungaria, Țările de Jos, Polonia) să ia în considerare observațiile și recomandările exprimate mai sus;

3.

reamintește Consiliului că, în cazul în care Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, toate acordurile privind PNR vor trebui revizuite cu participarea, în condiții echitabile, a Parlamentului European;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, cu titlu informativ, Comisei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului din Australia.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/50

A.

întrucât Tratatul CE recunoaște drepturile fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în constituțiile statelor membre și în diferite convenții și tratate internaționale, ca referințe de bază pentru dreptul comunitar și practica UE;

B.

întrucât Tratatul CE stabilește o serie de principii; întrucât unul din principalele obiective ale Comunității este piața internă cu dimensiune socială, care se caracterizează prin înlăturarea obstacolelor din calea liberei circulații a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor între statele membre;

C.

întrucât unul dintre aceste principii îl constituie recunoașterea drepturilor constituționale fundamentale ale cetățenilor, inclusiv dreptul de înființa sindicate, dreptul la grevă și dreptul de a negocia acorduri colective;

D.

întrucât principiile fundamentale ale pieței interne includ libertatea de mișcare a lucrătorilor, libertatea de stabilire și libertatea de a furniza servicii;

E.

întrucât, în conformitate cu articolul 39 din Tratatul CE, libera circulație a lucrătorilor implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă;

F.

întrucât restricțiile impuse în ceea ce privește libertățile fundamentale sunt posibile în temeiul Tratatului CE, în măsura în care acestea urmăresc scopuri legitime, compatibile cu tratatul, sunt justificate de un interes public major, pot atinge obiectivele stabilite și nu depășesc ceea ce este necesar pentru a le atinge; întrucât, în același timp, în conformitate cu articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute de respectiva cartă poate fi impusă numai dacă este proporțională, necesară și răspunde obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți;

G.

întrucât CJCE recunoaște dreptul de a recurge la acțiuni colective ca drept fundamental care face parte integrantă din principiile generale de drept comunitar; întrucât acest drept va fi de altfel consacrat în tratat, dacă se va ratifica Tratatul de la Lisabona;

H.

întrucât Comisia a atras atenția în mai multe rânduri asupra importanței pe care o are cadrul național existent al legislației privind ocuparea forței de muncă și a contractelor colective pentru protecția drepturilor lucrătorilor;

I.

întrucât raportul Comisiei din 2006 intitulat „Raporturile de muncă în Europa” arată că contractele colective foarte avansate pot avea o influență pozitivă asupra integrării sociale;

J.

întrucât, în conformitate cu articolul 136 al Tratatului CE, Comunitatea și statele membre „au ca obiective … îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă, permițând armonizarea acestora în condiții de progres”; și întrucât, în scopul realizării acestui obiectiv, articolul 140 din Tratatul CE prevede că este responsabilitatea Comisiei să promoveze o strânsă cooperare între statele membre în domeniul politicilor sociale, mai ales în chestiuni care privesc dreptul de asociere și negociere colectivă între angajatori și lucrători;

K.

întrucât, potrivit preambulului Directivei privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, promovarea prestării transnaționale de servicii necesită un climat de concurență liberă și loială și măsuri care să garanteze respectarea drepturilor lucrătorilor și în conformitate cu cadrul juridic referitor la legislația națională privind ocuparea forței de muncă și a raporturilor de muncă în statele membre;

L.

întrucât Directiva privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii prevede clar la considerentul 12 că „întrucât dreptul comunitar nu împiedică statele membre să extindă domeniul de aplicare a legislațiilor lor naționale sau a contractelor colective de muncă încheiate de partenerii sociali la orice persoană care desfășoară o muncă salariată, inclusiv cu caracter temporar, pe teritoriul lor, chiar dacă angajatorul își are sediul într-un alt stat membru” și că „întrucât dreptul comunitar nu interzice statelor membre să garanteze respectarea acestor norme prin mijloacele corespunzătoare”;

M.

întrucât obiectivul Directivei privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, acela de a asigura un climat de concurență loială și măsuri care să garanteze respectarea drepturilor lucrătorilor, este important, într-un context în care prestarea transnațională de servicii se extinde, pentru protecția lucrătorilor respectivi, respectându-se totodată cadrul legislației în domeniul ocupării forței de muncă și al raporturilor de muncă din statele membre, cu condiția să nu se aducă atingere legislației comunitare;

N.

întrucât, în conformitate cu Directiva privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, legislațiile statelor membre trebuie să stipuleze un nucleu de norme obligatorii pentru protecția minimă a lucrătorilor detașați care să fie respectate în țara gazdă fără a împiedica aplicarea condițiilor de angajare mai favorabile pentru lucrători;

O.

întrucât articolul 3 alineatul (8) din Directiva privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii oferă posibilitatea implementării directivei fie prin dispoziții legislative, fie prin acorduri colective care au fost declarate ca fiind general aplicabile tuturor întreprinderilor similare din ramura industrială respectivă, sau care au fost încheiate de către organizațiile cele mai reprezentative la nivel național, ale angajatorilor sau ale angajaților, și care se aplică pe întreg teritoriul național; întrucât CJCE afirmă, de asemenea, că deoarece scopul Directivei în cauză nu este acela de a armoniza sistemele pentru stabilirea condițiilor de angajare în statele membre, acestea sunt libere să aleagă la nivel național un sistem care nu este menționat expres în Directivei privind detașarea;

P.

întrucât dispozițiile principale de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii constau din norme obligatorii la nivel internațional stabilite de comun acord de către statele membre; întrucât dispozițiile de ordine publică de la articolul 3 alineatul (1) constau la rândul lor din norme obligatorii la nivel internațional, dar de așa natură încât statele membre le pot defini în legislația națională; întrucât articolul 3 alineatul (10) este important pentru statele membre deoarece le permite să ia în considerație mai multe aspecte ale pieței muncii, ale politicilor sociale, precum și alte chestiuni referitoare la protecția lucrătorilor, respectând totodată principiul egalității de tratament;

Q.

întrucât mobilitatea lucrătorilor a avut o mare contribuție la angajarea forței de muncă, la prosperitate și la integrarea europeană, oferindu-le cetățenilor oportunități noi de a-și dezvolta cunoștințele și experiențele și de a avea standarde de viața mai bune;

R.

întrucât articolul 28 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră dreptul de negociere colectivă și de acțiune colectivă;

S.

întrucât Directiva privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii a oferit posibilitatea ca peste un milion de lucrători să muncească în străinătate în condiții de siguranță și securitate fără probleme sau conflicte;

T.

întrucât aplicarea uniformă și respectarea dispozițiilor Directivei privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor sale și, în special, respectarea acordurilor privind negocierile colective existente în statele membre;

U.

întrucât articolul 3 alineatul (1) litera (a) din directiva privind serviciile specifică clar că nu intenționează să înlocuiască și nici nu aduce atingere Directivei privind detașarea lucrătorilor;

V.

întrucât, în legătură cu libera circulație a mărfurilor, în Regulamentul (CE) nr. 2679/98 a fost introdusă următoarea clauză (cunoscută și sub numele de „clauza Monti”); articolul 2: „Prezentul regulament nu poate fi interpretat ca aducând atingere în vreun fel exercitării drepturilor fundamentale, așa cum sunt acestea recunoscute în statele membre, inclusiv dreptului la sau libertății de a intra în grevă. Aceste drepturi pot include dreptul sau libertatea de a întreprinde anumite acțiuni care țin de sistemele de raporturi industriale specifice din statele membre”;

W.

întrucât articolul 1 alineatul (7) din directiva privind serviciile prevede că: „Prezenta directivă nu afectează exercitarea drepturilor fundamentale astfel cum sunt recunoscute în statele membre și în legislația comunitară. Aceasta nu afectează nici dreptul de a negocia, de a încheia și de a pune în aplicare convenții colective și de a desfășura acțiuni sindicale în conformitate cu legislațiile și practicile naționale respectând dreptul comunitar.”;

X.

întrucât Consiliul European a definit principii în vederea creării unor modele pentru piața muncii care combină un grad ridicat de securitate cu un nivel înalt de flexibilitate, așa numitul model de flexisecuritate; întrucât este recunoscut faptul că o parte semnificativă dintr-un model reușit de flexisecuritate include parteneri sociali puternici care să aibă o putere semnificativă în negocierile colective;

Y.

întrucât este rolul CJCE să interpreteze dreptul comunitar în lumina drepturilor și libertăților fundamentale și să asigure respectarea legii în interpretarea și punerea în aplicare a Tratatului CE;

Z.

întrucât este de competența instanțelor naționale să decidă, de la caz la caz, în ce măsură criteriile prin care restricționarea libertăților fundamentale este considerată compatibilă cu dreptul comunitar sunt îndeplinite;

AA.

întrucât dreptul de a întreprinde acțiuni colective și dreptul de a încheia acorduri colective este un drept fundamental care face parte integrantă din principiile generale ale dreptului comunitar; întrucât, în acest context, CJCE nu ar trebui să se bazeze pe o declarație a Consiliului și Comisiei din data de 24 septembrie 1996, care nu a fost adoptată de Parlamentul European în calitate de colegiuitor, care ar duce la limitarea interpretării conceptelor de „prevederi ale politicilor publice” și „prevederi naționale indispensabile ordinii politice” numai la normele imperative prevăzute în legislație;

AB.

întrucât hotărârea CJCE din 21 septembrie 1999 în cauza C-67/96, Albany International BV (20), în domeniul dreptului concurenței, a oferit sindicatelor un grad mai mare de libertate în ceea ce privește problemele legate de piața muncii;

AC.

întrucât s-a constatat că au existat opinii și interpretări divergente în cadrul CJCE și între Curte și avocații generali în diferite cauze referitoare la Directiva privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, în special în cauzele mai sus menționate Laval și Rüffert; întrucât, atunci când astfel de opinii și interpretări sunt divergente, ar putea fi necesară o clarificare din perspectiva echilibrului dintre drepturile și libertățile fundamentale,

1.

subliniază faptul că libertatea de a presta servicii este unul din elementele fundamentale ale proiectului european; consideră totuși că aceasta ar trebui să fie echilibrată, pe de o parte din perspectiva drepturilor fundamentale și ale obiectivelor sociale stabilite în tratate și pe de alta din perspectiva dreptului partenerilor publici și sociali de a asigura nediscriminarea, egalitatea de tratament și îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă; reamintește că negocierea colectivă și acțiunile colective reprezintă drepturi fundamentale recunoscute în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și că egalitatea de tratament este un principiu fundamental al Uniunii Europene;

2.

consideră că orice cetățean al UE ar trebui să aibă dreptul de a lucra oriunde în Uniunea Europeană, ceea ce implică dreptul său la egalitate de tratament; prin urmare, regretă că acest drept nu este aplicat uniform pe teritoriul UE; consideră că aranjamentele de tranziție încă în funcțiune trebuie revizuite într-un mod riguros de către Comisie, pentru a vedea dacă ele sunt într-adevăr necesare în prevenirea tulburărilor de pe piețele naționale ale muncii, și că, acolo unde nu se întâmplă acest lucru, acestea trebuie înlăturate cât de repede posibil;

3.

subliniază că libertatea de a oferi servicii nu este în contradicție și nu este superioară dreptului fundamental al partenerilor sociali de a promova dialogul social și de a recurge la acțiuni colective, mai ales că acest drept este un drept constituțional în câteva state membre; atrage atenția că intenția clauzei Monti a fost aceea de a proteja drepturile consituționale fundamentale în contextul pieței interne; reamintește totodată că libera circulație a lucrătorilor este una din cele patru libertăți ale pieței interne;

4.

salută Tratatul de la Lisabona și faptul că Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene urmează să devină obligatorie din punct de vede juridic; observă că aceasta include dreptul sindicatelor de a negocia și de a încheia acorduri colective la nivelurile respective și de a recurge la acțiuni colective în caz de conflict de interese pentru apărarea intereselor lor, inclusiv de a organiza greve;

5.

subliniază că libertatea de a presta servicii nu este superioară drepturilor fundamentale din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și mai ales dreptului sindicatelor de a recurge la acțiuni colective, ținând cont în special de faptul că acesta este un drept constituțional în câteva state membre; atrage așadar atenția că hotărârile mai sus menționate ale CJCE în cazurile Rüffert, Laval și Viking demonstrează necesitatea clarificării faptului că libertățile economice, așa cum sunt prevăzute în tratat, se interpretează astfel încât să nu aducă atingere exercitării drepturilor sociale fundamentale, așa cum au fost recunoscute în statele membre și de către legislația comunitară, inclusiv dreptul de a negocia, încheia și aplica contracte colective și dreptul de a recurge la acțiuni colective, și să nu afecteze autonomia partenerilor sociali când aceste drepturi fundamentale sunt exercitate în vederea îndeplinirii intereselor sociale și a protecției lucrătorilor;

6.

subliniază că Directiva privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii permite autorităților și partenerilor sociali să se ocupe de condițiile de angajare cele mai favorabile pentru lucrători, în funcție de diferitele tradiții ale statelor membre;

7.

subliniază că în considerentul 22 al Directivei privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii se stipulează că directiva nu aduce atingere legislației statelor membre referitoare la acțiunile colective de apărare a intereselor ocupațiilor și profesiilor, ceea ce este confirmat în articolul 137 alineatul (5) din TCE;

8.

subliniază așadar necesitatea de proteja și de consolida principiile egalității de tratament și al plății egale pentru muncă egală în același loc de muncă, după cum prevăd articolele 39 și 12 din Tratatul CE; consideră că, în cadrul libertății de a presta servicii sau a libertății de stabilire, naționalitatea angajatorului, a angajaților sau a lucrătorilor detașați nu poate justifica inegalitățile la nivelul condițiilor de muncă, remunerației sau exercitării drepturilor fundamentale, cum ar fi dreptul la grevă;

9.

subliniază cât este de important să nu fie afectate negativ modelele de pe piața muncii care reușesc în prezent să combine un nivel înalt de flexibilitate pe piața muncii cu un grad ridicat de securitate și că, dimpotrivă, ar trebui să se promoveze în continuare acest demers;

10.

constată că efectul orizontal al anumitor prevederi din Tratatul CE depinde de îndeplinirea unor condiții specifice, inter alia condiția ca acestea să acorde drepturi unei persoane interesate în conformitate cu obligațiile prevăzute; își exprimă preocuparea că, în circumstanțele specifice ale hotărârilor date recent de CJCE, efectul orizontal al articolului 43 din Tratatul CE a fost identificat în mod corespunzător și consideră că aceasta ar putea conduce la mai multe cauze introduse înaintea CJCE;

11.

salută faptul că, în conformitate cu principiile și tradițiile Uniunii Europene, multe state membre, în cooperare cu partenerii sociali, au pus în practică standarde ridicate pentru condițiile de muncă, care au condus la îmbunătățirea condițiilor de muncă ale lucrătorilor și au consolidat creșterea economică și competitivitatea;

12.

consideră că intenția legiuitorului, în cazul directivei privind detașarea lucrătorilor și a directivei privind serviciile, este incompatibilă cu interpretări care ar putea incita la concurență neloială între întreprinderi; constată că societățile care semnează și care respectă acorduri colective ar putea avea un dezavantaj competitiv față de societățile care refuză să facă acest lucru;

13.

consideră că aplicarea și respectarea corecte ale dispozițiilor Directivei privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii sunt fundamentale pentru a garanta atingerea obiectivelor sale, și anume de a facilita prestarea de servicii, garantând în același timp protecția adecvată a lucrătorilor, precum și pentru respectarea pe deplin a acordurilor privind negocierile colective existente în statele membre în care sunt detașați lucrătorii în cadrul respectivei directive;

14.

consideră, de asemenea, că libertatea de a presta servicii peste granițe, în cadrul pieței interne, este consolidată și mai mult prin garantarea faptului că furnizorii de servicii, naționali sau străini, sunt supuși acelorași condiții economice și de piață, în locul în care sunt oferite serviciile;

15.

promovează activ competitivitatea bazată pe cunoaștere și inovare, după cum este stipulat în Strategia de la Lisabona;

16.

pune sub semnul întrebării introducerea unui principiu al proporționalității pentru dreptul de a recurge la acțiuni împotriva întreprinderilor care, atunci când fac uz de dreptul de stabilire sau de dreptul de a presta servicii în afara granițelor, încalcă intenționat condițiile de angajare; consideră că nu trebuie să existe dubii cu privire la folosirea acțiunilor colective organizate pentru susținerea egalității de tratament și asigurarea condițiilor decente de muncă;

17.

subliniază că libertățile fundamentale ale UE nu pot fi interpretate ca acordând întreprinderilor dreptul de a se sustrage sau eluda legislația și practicile naționale în domeniul social și al ocupării forței de muncă, sau pentru a impune o concurență neloială în ceea ce privește salariile și condițiile de muncă; consideră așadar, că acțiunile transfrontaliere care pot contraveni condițiilor de angajare din țara gazdă trebuie sa fie proporționale și nu se pot justifica automat prin dispozițiile TCE referitoare la libera circulație a serviciilor sau la libertatea de stabilire;

18.

subliniază că legislația comunitară trebuie să respecte principiul nediscriminării; subliniază în continuare că legiuitorul comunitar trebuie să garanteze că nu se creează obstacole nici în calea acordurilor colective (de exemplu cele care implementează principiul plății egale pentru muncă egală pentru toți lucrătorii de la locul respectiv de muncă, indiferent de naționalitatea lor sau a angajatorului lor, în locul unde este prestat serviciul) nici în cazul acțiunilor colective organizate în sprijinul unui asemenea acord care este în conformitate cu practicile sau cu legislațiile naționale;

19.

recunoaște faptul că hotărârile CJCE în cazurile Laval, Rüffert și Luxemburg au pus mari probleme cu privire la cum trebuie interpretate directivele referitoare la armonizarea minimă;

20.

ia act de faptul că considerentele de ordin social menționate la articolele 26 și 27 din directiva privind achizițiile publice dau statelor membre posibilitatea de a crea condiții pentru o concurență loială, stabilind termeni și condiții de angajare care depășesc normele obligatorii de protecție minimă;

21.

consideră că temeiul juridic limitat al liberei circulații din Directiva privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii a condus la interpretarea acesteia ca o invitație explicită la concurență neloială în ceea ce privește salariile și condițiile de muncă; consideră, prin urmare, că temeiul juridic al Directivei privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii ar putea fi extinsă pentru a include și o trimitere la libera circulație a lucrătorilor;

22.

subliniază că situația curentă poate determina ca lucrătorii din țările gazdă să simtă presiunea provenită din concurența salariilor mici; consideră așadar că trebuie asigurată, în toate statele membre, implementarea coerentă a Directivei privind detașarea lucrătorilor;

23.

reamintește faptul că nouă state au ratificat convenția 94 OIM; regretă că și hotărârile judecătorești nu au luat suficient în considerație Convenția 94 OIM și este îngrijorat de faptul că aplicarea acestei convenții în statele membre respective poate intra în conflict cu aplicarea Directivei privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii; invită Comisia să clarifice urgent această situație și să continue să promoveze ratificarea acestei convenții pentru a consolida și mai mult dezvoltarea clauzelor sociale în reglementările referitoare la achizițiile publice, ceea ce constituie însuși scopul Directivei privind achizițiile publice;

24.

constată că nu s-a recunoscut faptul că, în baza convențiilor OIM 87 și 98, nu se pot justifica restricțiile privitoare la dreptul de a organiza acțiuni colective și la drepturile fundamentale prin motivații care țin de sănătate, ordine publică sau de alți factori asemănători;

25.

invită statele membre să pună în aplicare corespunzător Directiva privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii; atrage atenția că legislația referitoare la piața muncii și normele privind negocierile și acordurile colective sunt în competența statelor membre și a partenerilor sociali; subliniază în acest sens că este sarcina statelor membre să îmbunătățească și să folosească pe deplin măsurile de prevenire, de monitorizare și de aplicare, în conformitate cu principiul subsidiarității;

26.

consideră că legislația comunitară existentă prezintă atât lipsuri, cât și neconcordanțe și de aceea este predispusă la interpretări ale Directivei privind detașarea lucrătorilor, interpretări care nu au fost în intenția legiuitorului comunitar, care a căutat să echilibreze libertatea de a presta servicii și protecția drepturilor lucrătorilor; invită Comisia să pregătească propunerile legislative necesare care să sprijine în viitor prevenirea conflictelor datorate interpretării;

27.

salută așadar Declarația din 3 aprilie 2008 prin care Comisia s-a angajat nu numai să continue să combată concurența bazată pe standarde sociale reduse, dar a și subliniat că libertatea de a presta servicii nu vine în contradicție și nu este în nici un fel superioară dreptului fundamental la grevă și dreptului de afiliere la un sindicat; încurajează implementarea imediată a Concluziilor Consiliului din 9 iunie 2008 de remediere a deficiențelor apărute în cursul implementării, prevenirea altor situații problematice și a abuzurilor și crearea unui climat care să inspire încredere reciprocă și siguranță; solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze o cooperare mai strânsă între statele membre, autoritățile naționale și Comisie în ceea ce privește schimbul de bune practici și instrumente de monitorizare; consideră ca aceasta ar fi o modalitate eficientă de a combate abuzurile;

28.

constată faptul că este important ca normele privind piața muncii din UE să fie transparente și echivalente pentru toți, dar și faptul că diferitele tradiții politice fac foarte dificilă existența unui model unic al pieței muncii; prin urmare, consideră că, în cazul în care anumite state membre sunt afectate în mod deosebit, ar trebui să se realizeze, la nivel național, o evaluare detaliată a impactului hotărârilor judecătorești menționate anterior, în consultare cu partenerii sociali;

29.

salută anunțul Comisiei conform căruia aceasta este pregătită să reanalizeze impactul pieței interne asupra drepturilor muncii și a negocierii colective;

30.

propune ca acest lucru să nu excludă o revizuire parțială a Directivei privind detașarea lucrătorilor; consideră că orice revizuire a respectivei directive ar trebui să aibă loc în urma unei analize detaliate la nivel național a provocărilor reale cu care se confruntă diferitele modele de acorduri colective; revizuirea, în cazul în care este considerată utilă, ar trebui să vizeze în special aspecte precum condițiile de muncă aplicabile, nivelurile salarizării, principiul egalității de tratament al lucrătorilor în contextul liberei circulații a serviciilor, respectarea diferitelor modele de muncă, precum și durata detașării;

31.

consideră că nu trebuie periclitată exercitarea drepturilor fundamentale, așa cum sunt recunoscute în statele membre, în convențiile OIM și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul de a negocia, de a încheia și de a aplica contracte colective și dreptul de a organiza acțiuni colective;

32.

atrage atenția că trebuie clarificat faptul că Directiva privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și alte directive nu interzic statelor membre și partenerilor sociali să solicite condiții mai favorabile, care să conducă la egalitate de tratament al lucrătorilor, precum și faptul că s-au dat asigurări că legislația comunitară poate fi implementată pe baza tuturor modelelor existente referitoare la piața muncii;

33.

solicită Comisiei să implementeze deciziile Consiliului referitoare la stabilirea cât mai rapidă a unui sistem electronic de schimb de informații, ceea ce ar permite statelor membre acțiuni mai eficiente în combaterea abuzurilor;

34.

Solicită statelor membre și Comisiei să adopte măsuri pentru a combate abuzurile, mai ales în ceea ce privește activităților acelor „societăți fantomă”, care nu sunt angajate în nicio activitate comercială reală și eficientă în țara gazdă, dar care au fost create, uneori direct de contractantul principal în țara gazdă cu scopul unic de a desfășura activități în țara gazdă cu scopul de a eluda aplicarea integrală a normelor și reglementărilor din țara gazdă în materie de salarii și condiții de muncă; solicită Comisiei să instituie norme clare cu privire la combaterea societăților fantomă în codul său de conduită pentru întreprinderi din cadrul Directivei privind serviciile;

35.

reafirmă faptul că drepturile fundamentale sociale nu se subordonează drepturilor economice în cadrul ierarhiei drepturilor fundamentale; solicită așadar o reafirmare la nivelul dreptului primar, al echilibrului dintre drepturile fundamentale și libertățile economice, pentru a evita o concurență în direcția scăderii standardelor sociale;

36.

salută poziția comună a Consiliului referitoare la noua Directivă privind agențiile de lucru temporar care urmează să instituie tratamentul nediscriminatoriu din prima zi de angajare, cu excepția cazului în care partenerii sociali hotărăsc altfel;

37.

invită Comisia să prezinte comunicarea îndelung așteptată privind negocierea colectivă transnațională, care propune stabilirea unui cadru legislativ pentru acordurile colective transnaționale;

38.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/58

A.

întrucât a doua rundă de convorbiri dintre Uniunea Europeană și Vietnam s-a desfășurat la Hanoi în perioada 20-21 octombrie 2008;

B.

întrucât la 25 august 2008 a avut loc o audiere privind Vietnamul, Laosul și Cambodgia a Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European;

C.

întrucât următoarea reuniune în cadrul dialogului privind drepturile omului dintre Troica UE și Vietnam este programată pentru decembrie 2008;

D.

întrucât articolul 1 din Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Republica Socialistă Vietnam prevede că „respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice constituie baza cooperării dintre părți și a dispozițiilor prezentului acord și reprezintă un element esențial al acordului”,

E.

întrucât în Vietnam libertatea de întrunire este strict restricționată: în septembrie 2008 guvernul vietnamez a inițiat cea mai dură represiune din ultimele decenii împotriva protestatorilor catolici pașnici participanți la veghi de rugăciune în Hanoi pentru a solicita retrocedarea proprietăților bisericești confiscate de guvernul vietnamez;

F.

întrucât în Vietnam libertatea presei este strict restricționată: în 2008, un număr de ziariști vietnamezi au fost arestați sau penalizați ca urmare a publicării de informații privind corupția în rândul autorităților, iar la 19 septembrie 2008, Ben Stocking, directorul biroului Associated Press din Hanoi, a fost arestat și bătut de poliție ca urmare a relatării privind un miting pașnic al catolicilor vietnamezi din Hanoi;

G.

întrucât minoritățile etnice din platourile înalte din nord și centru sunt în continuare victime ale discriminărilor, confiscărilor de terenuri și încălcării libertății religioase și culturale; întrucât nici organizațiile neguvernamentale independente și nici jurnaliștii străini nu au acces nerestricționat către platourile înalte centrale pentru a evalua situația reală a montagnarzilor, în special a celor repatriați în mod forțat din Cambodgia; întrucât, din 2001, peste 300 de montagnarzi au fost condamnați la închisoare ca urmare a desfășurării de activități politice sau religioase pașnice;

H.

întrucât, în ciuda apelurilor constante și repetate din partea comunității internaționale, patriarhul suprem al Bisericii budiste unificate a Vietnamului, Thich Quang Do (în vârstă de 79 de ani), laureat în 2006 al Premiului Rafto pentru apărătorii drepturilor omului, a fost încarcerat în numeroase ocazii din 1982 și se află încă în arest la domiciliu;

I.

întrucât guvernul vietnamez nu a recunoscut încă Biserica budistă unificată a Vietnamului, cea mai mare organizație de budiști din Vietnam;

J.

întrucât Vietnamul a pus în aplicare legislație pentru limitarea libertății de acces la internet, utilizând filtre și controale ale conținutului, și a arestat numeroși dizidenți care acționează pe internet pentru că au folosit internetul pentru a-și face cunoscute opiniile cu privire la drepturile omului și democrație sau pentru că au participat la discuții online pe teme legate de democrație; întrucât la 10 septembrie 2008 Nguyen Hoang Hai, scriitor pe internet și activist pentru democrație, cunoscut sub pseudonimul literar Điu Cày, a fost condamnat la închisoare;

K.

întrucât membri ai minorității khmerilor (khmer krom) din sudul Vietnamului au fost victime ale persecuțiilor religioase și ale confiscării de terenuri; întrucât autoritățile au caterisit aproximativ 20 de călugări budiști khmeri krom pentru participarea în februarie 2007 la un protest pașnic prin care solicitau o mai mare libertate religioasă și i-au condamnat la închisoare pe cinci dintre aceștia; întrucât autoritățile l-au pus pe călugărul khmer krom Tim Sakhorn sub arest la domiciliu după ce acesta a fost eliberat din închisoare în iunie 2008; întrucât autoritățile au făcut uz excesiv de forță împotriva fermierilor khmeri krom care solicitau rezolvarea conflictelor legate de terenuri,

1.

subliniază faptul că dialogul privind drepturile omului dintre Uniunea Europeană și Vietnam trebuie să aducă îmbunătățiri concrete în Vietnam; invită Consiliul și Comisia să reevalueze politica de cooperare cu Vietnamul, având în vedere articolul 1 din Acordul de cooperare din 1995, care prevede că această cooperare se bazează pe respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale;

2.

invită Comisia să stabilească criterii clare pentru evaluarea actualelor proiecte de dezvoltare din Vietnam pentru a garanta respectarea de către acestea a clauzei privind democrația și drepturile omului, cuprinsă în acordul mai sus menționat;

3.

invită Comisia și Consiliul să prezinte părții vietnameze — în cadrul negocierilor în curs de desfășurare pentru un nou acord de parteneriat și cooperare între UE și Vietnam, care va conține o clauză explicită privind democrația și drepturile omului, însoțită de un mecanism de punere în aplicare a acestei clauze– nevoia de încetare a violărilor sistematice ale democrației și drepturilor omului care au loc în prezent, înainte de încheierea acordului, și să solicite în mod deosebit guvernului vietnamez următoarele:

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor statelor membre ale ASEAN, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și guvernului și parlamentului Vietnamului.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/61

A.

întrucât pirateria pe mare reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare pentru viața și siguranța oamenilor, în special în largul coastelor Somaliei și Cornului Africii, inclusiv pentru ajutorul umanitar acordat unei populații de aproximativ 3 500 000 de persoane care au nevoie de asistență;

B.

întrucât, în plus, au apărut deja plângeri referitoare la înmulțirea actelor de piraterie în alte regiuni ale lumii, cum ar fi canalul Mozambic, anumite ape din aproprierea Indiei sau Caraibelor;

C.

întrucât conflictul continuu și instabilitatea politică din Somalia au condus la acte de piraterie și jaf armat;

D.

întrucât, în ultimul an, atacurile criminale asupra navelor comunitare de pescuit, comerciale și de pasageri s-au înmulțit ca număr și frecvență în apele internaționale din apropierea coastelor africane, punând în pericol viețile echipajelor și având un impact negativ semnificativ asupra comerțului internațional;

E.

întrucât trecerea nestingherită a navelor ce navighează legal în scopuri comerciale în larg este o condiție prealabilă absolută a comerțului internațional;

F.

întrucât pirateria este o amenințare imediată pentru marinari ale căror mijloace de trai depind de exercitarea în condiții de siguranță și de legalitate a activității lor comerciale și a profesiei lor pe mare;

G.

întrucât pescarii din UE ce pescuiesc în larg au fost ținte ale piraților, iar amenințarea reprezentată de piraterie a condus la îndepărtarea cu sute de kilometri de coasta somaleză a unui număr semnificativ de nave de pescuit din UE sau la reducerea activității lor de pescuit în regiune;

H.

întrucât o serie de victime ale pirateriei erau cetățeni obișnuiți care își desfășurau pașnic activitățile la bordul unor nave de agrement în largul apelor Cornului Africii;

I.

întrucât aceste acte de piraterie rezultă în parte din violența și instabilitatea politică din Somalia, dar și contribuie la acestea și la consecințele lor concomitente pentru populația civilă a Somaliei în ceea ce privește expunerea la amenințări, lipsa dezvoltării și întreruperea ajutoarelor alimentare și a altor eforturi umanitare și au repercusiuni și asupra restului regiunii Cornului Africii;

J.

întrucât în 2007 s-a raportat faptul că 20 de membri ai echipajelor au fost uciși, 153 au fost răniți sau atacați și 194 răpiți;

K.

întrucât pentru a reacționa față de agravarea acestui fenomen Consiliul de Securitate al ONU elaborează în momentul de față o nouă rezoluție, care vizează mobilizarea comunității internaționale pentru o mai bună aplicare a instrumentelor de represiune și de prevenire prevăzute în dreptul mării și în cadrul rezoluțiilor Consiliului de Securitate,

1.

invită guvernul de tranziție federal al Somaliei ca, în colaborare cu ONU și Uniunea Africană, să trateze pirateria și jaful armat comise în largul coastelor somaleze împotriva navelor care transportă ajutoare umanitare drept acte criminale ale căror autori trebuie arestați conform legislației internaționale în vigoare;

2.

ia act de Acțiunea comună a Consiliului 2008/749/PESC care instituie o acțiune de coordonare militară în sprijinul Rezoluției 1816(2008) a Consiliului de Securitate al ONU denumită EU NAVCO;

3.

solicită statelor membre în Consiliul de Securitate al ONU să reînnoiască autorizațiile acordate în Rezoluția 1816 (2008), în conformitate cu intenția prezentată în Rezoluția 1838 (2008);

4.

invită Comisia să caute modalități de asigurare a protecției împotriva pirateriei pentru navele sub pavilion UE și pentru alte nave de pescuit care își desfășoară activitatea în apele internaționale din nord-vestul Oceanului Indian, eventual printr-o cooperare cu Comisia pentru tonul din Oceanul Indian;

5.

regretă faptul că Parlamentul European nu a fost consultat de către Consiliu cu privire la decizia de a lansa această operațiune în cadrul Politicii Europene de Securitate și Apărare (PESA) și îndeamnă Consiliul să furnizeze Parlamentului European informații privind sfera de aplicare a acestei operațiuni și sarcinile precise pe care Celula de coordonare a UE din cadrul Consiliului European și le va asuma în sprijinul misiunii maritime în cadrul PESA: EU NAVCO;

6.

invită Consiliul să facă o distincție clară între mandatul viitor al PESA și sarcinile împotriva pirateriei îndeplinite de statele sale membre în cadrul operațiunii „Libertate durabilă-Cornul Africii” destinată contracarării activităților teroriste; solicită orientări clare pentru detenția și condamnarea piraților capturați; invită Consiliul să evite orice implicare a EU NAVCO în conflictul actual din Somalia; solicită o coordonare eficientă cu alte nave din regiune, mai ales cele ale SUA și Rusiei;

7.

îndeamnă Consiliul și Comisia să caute să se asigure că instrumentele juridice ale Organizației Maritime Internaționale care vizează pirateria și jaful armat sunt revizuite și actualizate cât mai curând cu putință pentru a pune în urmărire și pentru a condamna autorii acestor crime;

8.

invită Consiliul și Comisia să încurajeze statele costiere și toate statele membre ale UE să ratifice Protocolul din 2005 la Convenția privind reprimarea actelor ilicite împotriva siguranței navigației maritime;

9.

invită statele membre care nu au inclus încă în ordinea juridică națională dispozițiile relevante din Convenția ONU privind dreptul mării și din Convenția privind reprimarea actelor ilicite împotriva siguranței navigației maritime să o facă fără întârziere, întrucât acestea permit stabilirea în mod clar a jurisdicțiilor și, prin urmare, permit urmărirea penală în condiții de siguranță juridică în cazul reținerii piraților sau a autorilor atacurilor armate de pe mare;

10.

salută intenția Comisiei de a îmbunătăți coordonarea agențiilor europene care se ocupă cu supravegherea maritimă, în special în ceea ce privește prevenirea activităților ilegale (traficul de ființe umane și traficul de droguri și imigrarea ilegală), acordând o atenție specială apelor internaționale; îndeamnă Consiliul să nu pună pe picior de egalitate provocarea reprezentată de terorism și chestiunile legate de imigrarea ilegală și traficul de ființe umane și de droguri;

11.

salută inițiativa Comisiei de a încuraja negocierile pentru o mai bună gestionare a utilizării spațiului maritim împreună cu țările terțe și sprijină cu tărie cooperarea sporită cu țările vecine pentru protecția mărilor în afara jurisdicțiilor naționale;

12.

condamnă categoric comerțul cu arme și muniții desfășurat cu grupurile organizate care comit acte de piraterie; solicită organizațiilor internaționale competente să recomande măsuri adecvate pentru a împiedica ajungerea armelor în mâinile acestor grupuri de pirați;

13.

invită Comisia să furnizeze Parlamentului European informații despre orice decizii pe care le-ar putea lua cu privire la finanțarea unor proiecte privind rutele maritime critice din Cornul Africii, strâmtoarea Bab al Mandab și Golful Aden;

14.

invită Comisia să analizeze modalitățile în care se poate acorda sprijin practic Agendei Sana'a/Dar es Salaam a Organizației Maritime Internaționale (OMI), în special instituirii unui Centru sau unui sistem maritim de informare regional pentru aceasta;

15.

salută progresele obținute de Consiliul European în ceea ce privește elaborarea unei operațiuni navale a UE de combatere a pirateriei care vizează garantarea securității navelor de transport de marfă care tranzitează coridorul naval din golful Aden;

16.

regretă că acțiunea Consiliului nu vizează zonele de pescuit din acea regiune și solicită luarea de măsuri rapide în acest sens;

17.

solicită Comisiei să instituie cu prima ocazie, în cadrul noii politici maritime integrate, un sistem comunitar pentru cooperare și coordonare reciprocă care ar permite navelor care navighează în apele internaționale sub pavilionul unui stat membru protejarea navelor de pescuit și a celor comerciale din statele membre;

18.

salută, prin urmare, adoptarea unui amendament în prima lectură a Parlamentului la bugetul general al Uniunii pentru 2009, cu scopul de a crea o nouă linie bugetară destinată finanțării unui proiect-pilot care să analizeze posibilitățile de finanțare, de gestionare și de coordonare a unui plan de acțiune comunitar care să aibă drept scop protejarea navelor comunitare care tranzitează sau care operează în zone amenințate de pirateria internațională;

19.

îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine activ, în cadrul ONU și OMI, inițiativa promovată de mai multe state membre de a extinde dreptul de urmărire pe mare și pe cale aeriană până în apele teritoriale ale statelor costiere, dacă țările implicate sunt de acord, precum și de a elabora un mecanism de asistență coordonată împotriva cazurilor de piraterie pe mare; solicită Comisiei și statelor membre să contribuie în mod activ la adoptarea unei noi rezoluții a ONU, întrucât Rezoluția 1816 (2008) va expira la data de 2 decembrie 2008;

20.

dorește ca ONU și Comisia, pe măsură ce asigură siguranța convoaielor și exercită dreptul de urmărire a agresorului, să ia în calcul cooperarea și normalizarea relațiilor politice cu statele din regiune, cu scopul de a le permite acestora să prevină și să combată mai eficient delicvența maritimă și numeroasele aspecte care o generează;

21.

invită Consiliul și statele membre să explice obiectivele operațiunii navale militare a UE în cadrul Rezoluției 1816(2008) a Consiliului de Securitate al ONU pentru reprimarea actelor de jaf armat și piraterie în largul coastelor Somaliei; recunoaște faptul că Rezoluțiile 1816(2008) și 1838 (2008) ale Consiliului de Securitate ale ONU au fost redactate în temeiul capitolului VII din Carta ONU ca singura modalitate de a legitima folosirea forței; subliniază cu toate acestea faptul că, în nici un caz, actele de piraterie nu ar trebui considerate drept acte de război; îndeamnă Consiliul European să considere pirateria drept un act criminal potrivit legislației internaționale în vigoare;

22.

solicită Consiliului să ia măsurile necesare pentru a identifica și distruge rețelele de crimă organizată care profită de pe urma acestor acte;

23.

solicită atât Comisiei, cât și comunității internaționale, să utilizeze toate mijloacele umane și financiare necesare pentru a contribui la instaurarea unui regim democratic și stabil în Somalia pentru a combate în mod eficient și pe termen lung pirateria în largul mării;

24.

invită Consiliul și statele membre să adopte reguli de angajare clare și incontestabile din punct de vedere juridic pentru forțele navale care participă la operațiunile respective;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

21.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 15/64

1.

ia act de progresul realizat de Comisie în ceea ce privește eliminarea cerințelor de reconciliere pentru emitenții din UE în țările terțe; ia act de faptul că s-au luat măsuri în direcția recunoașterii principiilor contabile general acceptate din Statele Unite (US GAAP) și a standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS) astfel cum au fost adoptate la nivelul UE;

2.

consideră că GAAP din țările terțe ar trebui să fie considerate echivalente cu IFRS adoptate prin Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, în cazul în care investitorii sunt în măsură să ia aceleași decizii indiferent dacă li se pun la dispoziție situații financiare bazate pe IFRS sau pe GAAP din țara terță în cauză și în cazul în care asigurările și acțiunile de audit la nivel de entitate sunt suficiente pentru ca investitorii să se poată baza pe ele;

3.

consideră că autoritățile de reglementare ar trebui să mențină un dialog activ cu omologii lor internaționali în ceea ce privește punerea în practică și respectarea în mod consecvent a IFRS și să consolideze cooperarea și schimbul de informații;

4.

constată că IFRS emise de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB) reprezintă o bază solidă pentru activitățile autorităților de reglementare care vizează convergența la nivel mondial a standardelor de contabilitate; consideră că aplicarea pe plan mondial a unor standarde internaționale de contabilitate ar putea îmbunătăți transparența și comparabilitatea situațiilor financiare, ceea ce ar aduce beneficii substanțiale atât societăților, cât și investitorilor;

5.

consideră că asigurarea convergenței standardelor de contabilitate reprezintă o sarcină importantă, dar subliniază că obiectivul final trebuie să fie adoptarea IFRS de către fiecare jurisdicție, cu respectarea propriului cadru democratic și juridic;

6.

salută Regulamentul (CE) nr. 1569/2007, care prevede o definiție a echivalenței și stabilește un mecanism pentru determinarea echivalenței GAAP dintr-o țară terță; subliniază faptul că Regulamentul (CE) nr. 1569/2007 prevede că decizia Comisiei trebuie să permită emitenților comunitari să utilizeze IFRS adoptate în baza Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 în țara terță respectivă;

7.

ia notă de faptul că SUA recunoaște doar situațiile financiare întocmite în conformitate cu IFRS adoptate de IASB; recunoaște, cu toate acestea, că SUA au prevăzut o scurtă perioadă de tranziție în cursul căreia situațiile financiare elaborate în conformitate cu IFRS adoptate prin Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 sunt de asemenea acceptate fără a face obiectul unor cerințe de reconciliere;

8.

subliniază că anumite țări terțe nu au declarat încă în mod clar și public de când ar urma ca IFRS să se aplice emitenților din țările respective;

9.

consideră că proiectul de regulament al Comisiei și proiectul de decizie a Comisiei trebuie să țină seama de condițiile impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1569/2007 și prin prezenta rezoluție;

10.

salută calendarele propuse de curând de anumite țări terțe privind trecerea la IFRS; invită Comisia să monitorizeze respectarea acestor calendare, pentru a elimina recunoașterea echivalențelor la datele prevăzute pentru trecerea la IFRS;

11.

ia act de faptul că au fost făcute propuneri pentru a consolida guvernarea IASB;

12.

ia act de raportul Comisiei din 22 aprilie 2008 privind progresele realizate în vederea eliminării cerințelor de reconciliere și eforturile autorităților din țările terțe care sunt responsabile pentru adoptarea standardelor de contabilitate de a asigura convergența cu IFRS;

13.

propune următoarele modificări la proiectul de regulament al Comisiei:

14.

propune următoarele modificări la proiectul de decizie a Comisie: