15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/1

A.

întrucât munca nedeclarată reprezintă un fenomen complex aflat în plină amploare în statele membre, având în vedere că acesta este influențat de multipli factori economici, sociali, instituționali, juridici și culturali;

B.

întrucât munca nedeclarată reprezintă o caracteristică îngrijorătoare și persistentă a pieței europene a muncii, care riscă să afecteze economiile statelor membre și sustenabilitatea financiară a modelului social european prin obstrucționarea creșterii economice și a politicilor bugetare și sociale; întrucât aceasta este, în egală măsură, responsabilă de distorsiunile concurenței pe piața internă, deoarece creează o concurență neloială față de alte state sau alte întreprinderi;

C.

întrucât munca nedeclarată este factorul principal care stă la originea dumpingului social și constituie, prin urmare, una dintre problematicele fundamentale în ceea ce privește modernizarea dreptului comunitar al muncii;

D.

întrucât munca neasigurată generează o concurență neloială între lucrătorii asigurați și cei neasigurați, ceea ce are ca rezultat o și mai accentuată degradare a drepturilor lucrătorilor;

E.

întrucât sectoarele cele mai afectate de munca nedeclarată sunt cele cu utilizare intensivă a forței de muncă, precum agricultura, construcțiile, serviciile de menaj, hoteliere și de alimentație publică, caracterizate prin precaritatea locurilor de muncă și prin condiții salariale nefavorabile;

F.

întrucât munca nedeclarată este favorizată, de asemenea, de reorganizarea industrială, prin înființarea de lanțuri de subcontractanți, ceea ce determină o creștere a numărului de lucrători independenți, care, în anumite cazuri, rămân nedeclarați;

G.

întrucât munca nedeclarată este încurajată într-o măsură și mai mare de nivelurile înalte ale șomajului, sărăciei și muncii temporare și precare, având în vedere faptul că, într-un asemenea climat, lucrătorii sunt obligați să renunțe la orice asigurare sau la alte drepturi;

H.

întrucât poate exista o legătură între imigrația ilegală și munca nedeclarată și acesta este un alt motiv pentru care statele membre și Comisia trebuie să continue să ia în considerare o abordare comună privind imigrația, precum și posibilitatea deschiderii mai multor rute de migrație legală în Uniunea Europeană pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să lucreze;

I.

întrucât imigranții sau, cel puțin, persoanele care se află într-o situație ilegală, sunt mai expuși riscului de a deveni lucrători nedeclarați și de a munci în condiții precare;

J.

întrucât resortisanții țărilor terțe angajați ilegal se află într-o situație cu atât mai vulnerabilă cu cât, în cazul în care sunt reținuți, riscul de a fi returnați în țara de origine este mai ridicat;

K.

întrucât numeroase state membre se confruntă cu penurii cronice de lucrători capabili și dornici să efectueze mai ales munci necalificate, de exemplu în sectorul agricol și în cel horticol;

L.

întrucât persoanele care prestează servicii casnice, deseori desfășoară muncă nedeclarată, și sunt, într-o proporție importantă, lucrători imigranți, dintre care un mare număr se află într-o situație ilegală, iar o parte dintre aceste persoane sunt victime ale traficului în vederea exploatării și victime ale muncii forțate;

M.

întrucât munca nedeclarată nu este inclusă în baza de impozitare și subminează finanțarea și distribuția asigurărilor sociale și a serviciilor publice, limitând, de asemenea, capacitatea statelor membre de a oferi servicii sociale;

N.

întrucât munca nedeclarată privează fondurile de asigurări de surse importante de venituri;

O.

întrucât lucrătorii care desfășoară activități nedeclarate nu dispun de asigurări sociale, de sănătate sau contra accidentelor și sunt expuși, prin urmare, unor riscuri și pierderi financiare semnificative;

P.

întrucât, în cazul muncii nedeclarate, nu se poate verifica dacă se respectă măsurile de protecție a siguranței și sănătății la locul de muncă, expunând lucrătorii la riscuri ridicate și permițând angajatorilor să nu-și asume nicio răspundere;

Q.

întrucât, pentru a combate în mod eficient munca clandestină și ilegală, este indispensabil ca mecanismele de supraveghere și sancționare să fie consolidate prin intervenția coordonată a inspectoratelor teritoriale de muncă, a autorităților fiscale și a partenerilor sociali;

R.

întrucât munca nedeclarată are consecințe negative pentru toți pilonii Strategiei de la Lisabona: ocuparea deplină a forței de muncă, calitatea și productivitatea muncii, coeziunea socială,

1.

salută abordarea adoptată de Comisie și solicită, de asemenea, intensificarea luptei împotriva muncii nedeclarate și a economiei subterane, care afectează economia, nu oferă protecție lucrătorilor, sunt în detrimentul consumatorilor, reduc veniturile fiscale și duc la o concurență neloială între întreprinderi, chiar dacă amploarea acestor efecte variază de la un stat membru la altul;

2.

își exprimă profunda preocupare față de amploarea muncii nedeclarate, care reprezintă 20 % din PIB în anumite state membre;

3.

solicită statelor membre să aibă în vedere îmbunătățirea stimulentelor pentru munca reglementată, care pot include extinderea categoriei veniturilor neimpozabile și, ca încurajare pentru angajatori, reducerea costurilor aferente încadrării legale în muncă, altele decât cele salariale;

4.

salută inițiativa Comisiei de a include munca nedeclarată în rândul priorităților politice ale Uniunii care necesită intervenții importante la nivel comunitar și național;

5.

încurajează statele membre să continue reformele din sistemele fiscale și de asigurări sociale și să reducă astfel sarcina fiscală suportată de forța de muncă;

6.

constată totuși că există anumite dificultăți legate de concretizarea orientărilor politice comunitare privind munca nedeclarată în instrumente juridice și instituționale bine definite, care să poată fi transpuse în măsuri concrete în fiecare stat membru;

7.

observă gradul ridicat de asimetrie dintre instrumentele pe care Comunitatea le poate utiliza pentru a pune în aplicare politici privind munca de calitate și cele utilizate pentru a pune în aplicare politici care vizează garantarea libertăților pieței;

8.

consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate necesită o abordare de ansamblu, care să acopere aspecte privind monitorizarea și controlul, cadrul economic și instituțional, dezvoltarea sectorială și teritorială și să implice o acțiune concertată la mai multe niveluri și participarea tuturor părților interesate (autorități publice, parteneri sociali, întreprinderi și lucrători);

9.

constată corelația existentă între dezvoltarea economico-productivă întârziată și răspândirea muncii nedeclarate; consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate ar trebui integrată în politicile economice și de ocupare a forței de muncă urmate în temeiul Strategiei de la Lisabona; mai mult decât atât, consideră că, pentru a se asigura că strategia de combatere a muncii nedeclarate este eficientă și conduce la obținerea de rezultate pozitive, ar trebui realizate studii precise care să analizeze factorii macroeconomici decisivi și relația dintre piețe, modelele de producție și răspândirea pe scară largă a muncii nedeclarate;

10.

solicită, prin urmare, ca acțiunea comunitară în cadrul luptei împotriva muncii nedeclarate să fie mai proactivă și mai incisivă, astfel încât să garanteze că modernizarea dreptului muncii în Uniune nu se limitează doar la un nivel pur teoretic, ci este transpusă în politici eficace și de o înaltă calitate și că îmbunătățirea calității locurilor de muncă poate fi realizată, în fiecare caz, în conformitate cu obiectivul „muncii de calitate”;

11.

consideră că eradicarea muncii nedeclarate depinde, într-o mare măsură, de eficacitatea standardelor de muncă și a reglementărilor din domeniul fiscalității și al asigurărilor sociale, ceea ce presupune necesitatea de a spori resursele și de a consolida măsurile luate de diversele autorități naționale responsabile de aceste domenii și de a îmbunătăți coordonarea acestora și schimbul de informații între ele;

12.

solicită o strategie pentru combaterea muncii nedeclarate bazată pe o coordonare și o cooperare administrativă solide și eficiente între autoritățile guvernamentale însărcinate cu aplicarea legii, inspectoratele de muncă și partenerii sociali și autoritățile din domeniul asigurărilor sociale și din domeniul fiscal;

13.

subliniază că, în sistemele juridice interne ale statelor membre, există diverse definiții ale muncii nedeclarate și că o definiție comună la nivelul tuturor statelor membre ar contribui la eliminarea incertitudinilor legate de studiile statistice cu privire la acest fenomen; constată, în această privință, că definiția utilizată în raportul Comisiei, care face distincția între activități legale și ilegale, poate fi utilizată ca punct de plecare, având în vedere faptul că amploarea fenomenului este diferită din punct de vedere calitativ și cantitativ de la un stat membru la altul;

14.

subliniază faptul că măsurile adoptate în lupta împotriva muncii nedeclarate vor evidenția, de asemenea, neregularitățile privind relațiile de muncă declarate bazate pe contracte legale;

15.

îndeamnă statele membre să pună în aplicare într-un mod mai eficient dreptul muncii și standardele de muncă în vigoare, elaborate în vederea combaterii muncii nedeclarate; consideră că Uniunea ar putea îndeplini un rol mai important în promovarea unei coordonări și a unei cooperări mai strânse și mai bune la nivel național între inspectorii de muncă și cei din domeniul protecției sociale;

16.

constată că eliminarea economiei informale nu se poate realiza fără introducerea unor mecanisme stimulative adecvate; consideră că statele membre ar trebui să raporteze, în cadrul graficului de performanțe al Strategiei de la Lisabona, realizările materializate ca urmare a reducerii amplorii economiei informale;

17.

invită Comisia să prezinte propuneri în vederea elaborării unei serii de metode general acceptate de măsurare a muncii nedeclarate, bazate pe o rețea de date repartizate pe criterii de gen și sector, având în vedere diferențele semnificative constatate în numeroase sectoare în ceea ce privește măsura în care bărbații și, respectiv, femeile sunt angajați ca lucrători nedeclarați, precum și efectul indirect asupra diferențelor de salarizare dintre bărbați și femei;

18.

subliniază faptul că este esențial să se instituie la nivel comunitar, în strânsă colaborare cu statele membre, o platformă de colectare a informațiilor necesare în vederea creării unei baze de date fiabile cu privire la situația muncii nedeclarate în Uniunea Europeană, care să acorde atenția cuvenită dimensiunii de gen și, mai ales, situației femeilor;

19.

subliniază faptul că femeile nu sunt suprareprezentate în ceea ce privește munca nedeclarată, dar constituie o proporție mai mare decât bărbații în anumite sectoare de activitate „tradițional feminine”, ca, de exemplu, serviciile casnice, industria hotelieră, sectorul alimentației publice și al îngrijirilor de sănătate, caracterizate prin niveluri scăzute de calificare, siguranță a locului de muncă și salarizare, precum și printr-o protecție socială mai scăzută sau inexistentă, ceea ce le plasează adesea într-o poziție deosebit de vulnerabilă;

20.

invită Comisia să ia în considerare crearea unei baze de date care să țină evidența diferitelor abordări și metodologii utilizate de statele membre pentru cuantificarea muncii nedeclarate, având drept scop promovarea schimbului de bune practici și a transferului de cunoștințe, precum și evaluarea fezabilității și a transferabilității măsurilor aplicate;

21.

invită Comisia să elaboreze politici care să prevadă atât măsuri generale, cât și măsuri sectoriale de prevenire a muncii nedeclarate, cu asocierea deplină a partenerilor sociali și acordând o atenție deosebită celor mai afectate sectoare, cum ar fi industria hotelieră și a alimentației publice, agricultura, serviciile casnice și sectorul construcțiilor; atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra situației specifice a sectorului serviciilor de îngrijiri la domiciliu, caracterizat printr-o concentrare semnificativă de femei care sunt resortisante ale unor țări terțe și, în numeroase cazuri, nu au rezidența legală în Uniune;

22.

constată că munca nedeclarată poate fi prevenită prin recunoașterea, în cadrul acordurilor bilaterale și trilaterale încheiate între statele membre și între partenerii sociali, a standardelor și condițiilor naționale de siguranță la locul de muncă, și că aceste eforturi ar putea fi sprijinite prin cooperarea și schimbul de informații între partenerii sociali;

23.

solicită statelor membre reducerea atractivității economice a muncii nedeclarate, prin asigurarea unui grad maxim de simplitate, transparență și accesibilitate a sistemelor de impozitare și protecție socială, alături de politici eficiente de creare de locuri de muncă mai numeroase și de calitate superioară;

24.

invită Comisia să propună statelor membre un statut-cadru pentru soții sau membrii familiilor care colaborează în cadrul întreprinderilor familiale, statut care le-ar putea asigura acestora afilierea obligatorie la un sistem de securitate socială, astfel cum a solicitat anterior Parlamentul prin Rezoluția sa din 21 februarie 1997 referitoare la situația soților care colaborează cu lucrătorii independenți (15);

25.

subliniază faptul că gestionarea unei familii reprezintă o întreprindere familială în sine și că ar trebui avute în vedere recunoașterea muncii familiale atipice și integrarea acesteia într-un sistem de asigurări sociale;

26.

consideră că orice reformă a politicilor economice și a sistemelor de impozitare și de protecție socială din statele membre, realizată de statele membre, ar trebui integrată și ar trebui să ia în considerare cauzele principale ale muncii nedeclarate;

27.

solicită statelor membre să prevadă stimulente puternice pentru cei care se angajează să transforme munca nedeclarată în locuri de muncă integrate în economia oficială și consideră, în acest context, că contractele atipice pot, pe de o parte, să ajute lucrătorii să scape de munca ilegală și, pe de altă parte, să contribuie la asigurarea unei mai mari stabilități a locurilor de muncă;

28.

invită statele membre să introducă amenzi severe pentru angajatorii care, în pofida tuturor stimulentelor oferite, continuă să utilizeze munca nedeclarată;

29.

încurajează statele membre să utilizeze instrumentele politice pe care le au la dispoziție, instrumente ce combină măsurile preventive cu sancțiunile vizând să transforme munca nedeclarată în muncă legală și, acolo unde este posibil, să coordoneze utilizarea acestor instrumente pentru a atinge un grad mai mare de coerență pe piața internă, în integralitatea ei;

30.

constată rolul important pe care l-au jucat partenerii sociali în multe state membre în lupta împotriva muncii nedeclarate și solicită Comisiei și statelor membre să sprijine și să încurajeze într-o mai mare măsură organizațiile patronale și sindicatele în această luptă; constată cu îngrijorare că lucrătorii care desfășoară o muncă nedeclarată descoperă adesea că nu sunt protejați de o legislație importantă în domeniul sănătății și al siguranței muncii și nici de legislația privind salariul minim și că le este refuzată opțiunea de a deveni membri ai unui sindicat; solicită, în special, o mai bună punere în aplicare a legislației existente privind salariul minim în fiecare stat membru și solicită statelor membre care nu au prevăzut, până în prezent, un salariu minim decent, să aibă în vedere adoptarea unui astfel de salariu, pe baza negocierilor cu partenerii sociali și în conformitate cu practicile naționale;

31.

solicită, pe baza experiențelor acumulate în mai multe state membre, evaluarea și promovarea, în acord cu partenerii sociali de la nivelul corespunzător, a unor noi măsuri privind munca licită, astfel încât să se permită, în limitele legale, persoanelor implicate în activități nedeclarate să-și reglementeze situația în conformitate cu cele mai bune practici normative actuale care s-au dovedit eficace;

32.

atrage atenția asupra sistemului bonurilor pentru servicii, care există în Belgia, Germania și Franța și în cadrul căruia gospodăriile au posibilitatea de a achiziționa servicii la domiciliu la un preț mai mic, garantând totodată plata cotizațiilor la protecția socială și a impozitelor prin intermediul bonurilor;

33.

își exprimă convingerea fermă că aducerea relațiilor de muncă nedeclarate în sfera legală presupune, fără excepție, obligația de a plăti contribuții, cu condiția ca statele membre să poată lua măsuri pentru a facilita efectuarea plăților necesare de către angajatori;

34.

invită statele membre să aibă în vedere abordări specifice fiecărui sector atunci când întreprind acțiuni politice în vederea regularizării muncii nedeclarate;

35.

salută inițiativa Comisiei de a aduce în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene acele state membre care nu au integrat încă în legislația națională recunoașterea automată a calificărilor obținute în noile state membre; invită statele membre să-și onoreze neîntârziat obligațiile;

36.

solicită statelor membre care au aplicat regimuri tranzitorii privind libera circulație a lucrătorilor în Uniunea Europeană să își deschidă piața forței de muncă pentru lucrătorii din toate noile state membre, având în vedere că restricțiile, chiar și cele parțiale, de acces pe piața forței de muncă, în afară de faptul că sunt contrare principiilor fundamentale ale Uniunii Europene și spiritului european, determină recurgerea într-o măsură și mai importantă la munca nedeclarată și creează dezechilibre teritoriale; consideră, în acest context, că aplicarea principiului egalității de drepturi între lucrători și contracararea concurenței neloiale și a dumpingului social sunt de o importanță determinantă;

37.

consideră că, în cazul lucrătorilor care beneficiază de dreptul la libera circulație, munca nedeclarată poate fi consecința necunoașterii dispozițiilor aplicabile, motiv pentru care solicită statelor membre să organizeze campanii de informare publică orientate către lucrători și angajatori pentru a asigura o mai bună sensibilizare a acestora cu privire la dispozițiile respective;

38.

consideră că simplificarea sau reducerea costurilor și a procedurilor administrative, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii, ar putea determina angajatorii să apeleze într-o mai mică măsură la munca nedeclarată și ar promova activitatea antreprenorială în Europa;

39.

invită autoritățile naționale competente să încurajeze utilizarea administrației electronice și a înregistrării on-line și să facă schimb de bune practici pentru a reduce costurile și complexitatea procedurilor de înregistrare și a celor administrative pentru întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, reducând, de exemplu, numărul de formulare fiscale, prin intermediul unor introduceri unice de date, al unor fișe unice de plată și al unor ghișee unice;

40.

consideră că este necesar să se instituie în mod direct inspecții și sancțiuni eficiente și aplicabile la fața locului și să se acorde statelor membre marja de manevră necesară pentru a limita volumul de muncă nedeclarată;

41.

solicită ca societățile contractante să poarte răspunderea comună pentru eventualele nereguli fiscale comise de subcontractanții cu care sunt legați printr-un acord direct de subcontractare;

42.

subliniază că numărul cazurilor de muncă nedeclarată în cadrul unor lanțuri de subcontractanți ar putea fi redus prin intermediul unui sistem de dispoziții naționale care să oblige entitățile contractante și executanții proiectelor să acționeze într-un mod responsabil și echitabil;

43.

invită statele membre, partenerii sociali și alți actori fundamentali de pe piața muncii să încurajeze utilizarea responsabilității sociale a întreprinderilor și a altor metode similare pentru a combate munca nedeclarată;

44.

invită statele membre să utilizeze metode inovatoare, bazate pe indicatori și parametri de referință specifici diverselor sectoare economice, pentru a combate munca nedeclarată și eroziunea fiscală; invită Comisia să sprijine schimbul de bune practici între statele membre în combaterea muncii nedeclarate;

45.

reamintește că o politică bazată în mod exclusiv pe măsuri represive, care nu este susținută printr-o mai bună coordonare între statele membre, ar putea să concentreze munca nedeclarată în statele membre cele mai puțin structurate și în cadrul economiilor celor mai puțin reglementate;

46.

pledează cu fermitate în favoarea încheierii de acorduri la nivel regional, național și local care să ofere un răspuns progresiv și sectorial la munca ilegală și să încurajeze măsurile care oferă soluții eficace în beneficiul întregii societăți;

47.

invită, în acest sens, Comisia să propună statelor membre și actorilor sociali și economici implicați în lupta împotriva muncii nedeclarate un „pact pentru declararea muncii nedeclarate”, elaborat astfel încât să permită declararea treptată a activităților nedeclarate; consideră că un astfel de pact ar trebui să prevadă o perioadă tranzitorie limitată, în care nu se va recurge la sancțiuni, dar la expirarea căreia ar trebui, totuși, să intre în vigoare mecanisme de sancționare mai stricte;

48.

solicită o intervenție mai activă pentru a combate acest fenomen în cazul tuturor întreprinderilor care au făcut angajări nedeclarate, indiferent de locul în care își desfășoară activitatea, și constată că aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului de recunoaștere reciprocă a sancțiunilor financiare (16) ar putea ameliora situația;

49.

solicită respectarea mai strictă și aplicarea mai eficace a dreptului la muncă și a normelor în vigoare în domeniul ocupării forței de muncă, ca unul dintre mijloacele de promovare a agendei privind munca decentă și de aplicare a dreptului comunitar, în special a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (17), din prima zi de detașare, pe baza unei interpretări congruente a directivei care să inverseze tendința actuală de interpretare diferențiată în ceea ce privește tratamentul rezervat lucrătorilor, astfel încât să se reducă aceste diferențe și să se instituie standarde minime;

50.

invită statele membre să revizuiască Directiva 96/71/CE și să consolideze cooperarea administrativă și schimburile de informații între autoritățile naționale competente (inspecția muncii, autoritățile fiscale și cele din domeniul securității sociale), astfel încât să prevină munca nedeclarată și să soluționeze problemele din acest domeniu;

51.

pledează pentru crearea unor legături mai apropiate între inspectoratele naționale de muncă și pentru adoptarea unor măsuri care să încurajeze schimburile de bune practici la nivel comunitar, ca răspuns la munca nedeclarată;

52.

solicită statelor membre să introducă proceduri de inspecție mai riguroase și controale mai stricte, având în vedere faptul că acestea au devenit mai puțin severe în unele țări;

53.

își exprimă speranța că Uniunea va îndeplini un rol mai important în promovarea unei mai bune și mai strânse cooperări și coordonări între inspectoratele de muncă, printr-o consolidare a resurselor economice și tehnologice ale serviciilor de inspecție, prin intensificarea măsurilor care permit colaborarea inspectoratelor de muncă și prin dezvoltarea sistemelor TIC pentru utilizarea lor în comun, în conformitate cu legislația privind protecția datelor; în acest context, invită Comisia să realizeze un studiu de fezabilitate privind înființarea unui tip de structură comunitară permanentă pentru cooperarea transfrontalieră, care să canalizeze eforturile depuse de statele membre în combaterea muncii nedeclarate;

54.

solicită o mai bună cooperare și repartizare a informațiilor între statele membre, în cadrul eforturilor depuse pentru studierea fenomenul muncii nedeclarate, precum și pentru indicarea rezultatelor obținute și a celor care nu au fost prevăzute;

55.

invită Comisia să examineze dacă sistemele instituite prin Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (18), inclusiv ghișeele unice, ar putea fi utile și funcționale în cadrul luptei împotriva muncii nedeclarate;

56.

salută instituirea unui comitet la nivel înalt, având drept misiune acordarea de asistență statelor membre pentru identificarea și schimbul de bune practici în ceea ce privește controalele și îmbunătățirea legislației pentru lucrătorii detașați;

57.

se declară în favoarea unei intervenții mai ferme față de munca neasigurată, precum și a unor măsuri care să încurajeze cooperarea și schimburile de opinii și de bune practici între sindicatele din UE;

58.

consideră că este necesar ca angajatorii, lucrătorii, utilizatorii potențiali ai muncii nedeclarate și toate organizațiile sociale să beneficieze de o mai bună informare în legătură cu riscurile și costurile legate de munca nedeclarată și cu avantajele care decurg din eliminarea acesteia sau din asigurarea regularizării muncii respective;

59.

invită Comisia și statele membre să lanseze o campanie de informare adresată angajatorilor și lucrătorilor, care să atragă atenția asupra normelor și reglementărilor comunitare minime aplicabile și asupra efectelor negative pe care munca nedeclarată le are asupra finanțelor publice, sistemelor naționale de asigurări sociale, concurenței loiale, performanței economice, precum și asupra lucrătorilor înșiși;

60.

solicită campanii permanente de prevenire a muncii nedeclarate, însoțite de inițiative de informare și sensibilizare la nivel comunitar, național și local, cu participarea partenerilor sociali, a autorităților publice, a camerelor de comerț, a centrelor de ocupare a forței de muncă, a instituțiilor școlare, a consiliilor locale, precum și a diverselor sisteme de control și de sancționare;

61.

consideră că astfel de campanii permanente ar trebui să însoțească diversele măsuri adoptate în scopul de a înrădăcina o cultură a legalității și în scopul promovării muncii de calitate, precum și o cultură antreprenorială legală; solicită statelor membre, autorităților naționale competente și structurilor societății civile să își unească eforturile și să creeze condițiile pentru ca munca nedeclarată să nu mai fie tolerată și să schimbe modul în care este perceput acest fenomen de către opinia publică;

62.

subliniază că statele membre trebuie să aloce mai multe fonduri publice pentru sensibilizarea publicului, inclusiv, printre altele, din Fondul Social European sau din Programul comunitar pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială — PROGRESS; sugerează că activitățile de sensibilizare ar trebui să pună în lumină sancțiunile, costurile, riscurile muncii nedeclarate și avantajele muncii declarate, această sensibilizare corespunzând obiectivelor principale ale Strategiei de la Lisabona privind creșterea și ocuparea forței de muncă; invită partenerii sociali să joace un rol activ în cadrul acestui proces;

63.

solicită semnarea de către toate statele membre a Convenției internaționale privind protejarea drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;

64.

consideră că, pentru a combate fenomenul muncii nedeclarate, ar trebui să se instituie instrumente de programare la nivel local și comunitar, care să permită, în același timp, urmărirea politicilor de asistență și de dezvoltare economico-socială și adoptarea unor măsuri de supraveghere și a unor sancțiuni;

65.

solicită Comisiei să evalueze posibilitatea ca lupta împotriva muncii nedeclarate să fie însoțită de politici financiare care să susțină planurile regionale și locale;

66.

invită Comisia să elaboreze un instrument-pilot destinat statelor membre, care să se bazeze pe bunele practici existente în unele state membre și pe modelele similare celui dezvoltat de proiectul 2 Plus din Luxemburg (cofinanțat de Fondul Social European în cadrul programului Obiectivul 3), destinat să limiteze munca nedeclarată, făcând-o mai puțin atractivă prin următoarele demersuri:

67.

consideră că ar fi oportun să se studieze și să se evalueze posibilitatea de canalizare a ajutoarelor de stat scutite de obligația de notificare spre soluționarea fenomenului muncii nedeclarate, prin intermediul unei interpretări mai largi a expresiei „creare de locuri de muncă” și în raport cu sensul de „creare de locuri de muncă legale”; observă că munca nedeclarată nu echivalează cu un loc de muncă veritabil și că, prin urmare, orice stimulent destinat să asigure regularizarea muncii nedeclarate ar putea constitui un „ajutor pentru crearea de locuri de muncă”;

68.

atrage atenția asupra poziției generale mai precare a femeilor pe piața muncii, având adesea drept cauză obligațiile de familie ale acestora, care împiedică accesul pe piața muncii oficiale și favorizează acceptarea unor activități mai slab remunerate sau nedeclarate, aducând astfel atingere dreptului la muncă decentă, drept care este apărat cu fermitate de către OIM, în special în cazul femeilor casnice, al imigrantelor clandestine și al femeilor care combină uneori o activitate slab remunerată cu o activitate nedeclarată; insistă cu privire la consecințele negative ale acestor aspecte asupra perspectivelor de evoluție a carierei profesionale și asupra planurilor de pensii ale femeilor, precum și asupra bunei funcționări a pieței muncii și a capacității de finanțare a sistemelor de securitate socială;

69.

consideră că o politică de recunoaștere a concediilor de maternitate și a concediilor parentale ca timp petrecut în câmpul muncii și de remunerare a acestor concedii va atenua consecințele negative ale constrângerilor familiale și va contribui la evoluția carierei profesionale a femeilor, precum și la buna funcționare a pieței muncii;

70.

solicită finanțarea de proiecte de cercetare în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă și de activități promoționale, care au drept obiectiv prevenirea și diseminarea culturii sănătății și a siguranței la locul de muncă, cu o mențiune specială pentru sectoarele în care riscurile de accident ating nivelurile cele mai ridicate și în care munca nedeclarată cunoaște cea mai mare răspândire;consideră că relația dintre accidentele la locul de muncă și munca ilegală ar trebui studiată pe baza datelor privind accidentele mortale;

71.

apreciază că o politică de formare adecvată constituie o primă etapă a luptei împotriva muncii nedeclarate;

72.

propune încheierea unui acord la nivel național, regional și local, cu participarea instituțiilor sociale și a asociațiilor patronale, care să aibă drept scop asumarea unui angajament în vederea monitorizării și eliminării treptate a fenomenului muncii nedeclarate;

73.

salută eforturile întreprinse de către Comisie în vederea stabilirii de sancțiuni împotriva angajatorilor resortisanților țărilor terțe cu ședere ilegală, dar regretă absența unor măsuri destinate să combată exploatarea resortisanților țărilor terțe cu ședere legală în Uniune;

74.

subliniază impactul semnificativ asupra muncii nedeclarate al propunerii Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului în care se prevede stabilirea unor sancțiuni împotriva angajatorilor resortisanților țărilor terțe cu ședere ilegală și își exprimă îngrijorarea cu privire la punerea în aplicare a unor măsuri represive înainte de stabilirea unui cadru comun de norme și politici privind accesul legal pe piața muncii;

75.

ia act de progresele conținute în propunerea de directivă a Consiliului privind instituirea unei proceduri unice de solicitare a acordării unui permis unic care să autorizeze resortisanții țărilor terțe să își stabilească reședința și să muncească pe teritoriul unui stat membru și definirea unei baze comune de drepturi pentru lucrătorii provenind din țări terțe care se află în ședere legală pe teritoriul unui stat membru (COM(2007)0638), dar regretă totuși drumul lung care rămâne de parcurs înainte de a putea garanta drepturile conferite prin articolele 27-34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

76.

solicită statelor membre să adopte măsuri menite să atenueze situația deosebit de vulnerabilă a imigranților care prestează o muncă nedeclarată;

77.

consideră că subiectul angajării imigranților aflați într-o situație ilegală constituie o problemă complexă, care nu poate fi rezolvată doar prin măsuri punitive împotriva angajatorilor, ci necesită, de asemenea, măsuri transversale de amploare; consideră, în această privință, că trebuie respectate în special liniile directoare ale OIM cu privire la acordarea de asistență lucrătorilor migranți, pentru a asigura respectarea drepturilor acestora;

78.

consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate necesită o abordare de ansamblu, care trebuie să țină seama de necesitățile protecției și promovării drepturilor lucrătorilor imigranți, legali sau ilegali, care sunt exploatați de către angajatori;

79.

consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate prestate de imigranții ilegali nu poate fi condusă într-un mod eficace fără a deschide canalele de migrație legală pentru a garanta Uniunii forța de mună necesară provenită din țări terțe, fie că este cazul lucrătorilor cu un înalt nivel de calificare, cât și al celor mai puțin calificați;

80.

consideră că lupta împotriva economiei informale, aflate în plină creștere, și, în special, împotriva exploatării lucrătorilor imigranți aflați în situație ilegală, se poate baza nu doar pe o politică de repatriere, ci și pe instrumente și mecanisme de prevenire și de combatere a exploatării lucrătorilor imigranți, conținând dispoziții privind recunoașterea și respectarea drepturilor fundamentale ale omului;

81.

solicită tuturor statelor membre să semneze și să ratifice de urgență Convenția Consiliului Europei privind combaterea traficului cu ființe umane;

82.

solicită statelor membre să definească sau să consolideze măsurile legislative adecvate pentru a încuraja imigranții care sunt victime ale exploatării să-și declare situația, fapt ce ar facilita, în special, combaterea mai eficace a muncii nedeclarate;

83.

pledează pentru recurgerea la proceduri combinate de inspecții financiare, fiscale și de muncă, pentru a combate munca nedeclarată;

84.

invită Comisia să încurajeze cooperarea administrativă și schimbul de bune practici în materie de combatere a economiei informale la nivelul Comunității;

85.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/11

A.

întrucât Consiliul European de la Nisa din 7-9 decembrie 2000 a stabilit ca obiectiv pentru UE realizarea unei reduceri semnificative și măsurabile a sărăciei și a excluderii sociale până în anul 2010; întrucât ar trebui îmbunătățite progresele în vederea realizării acestui obiectiv;

B.

întrucât Consiliul European de la Lisabona din 23-24 martie 2000 a stabilit ca obiectiv eliminarea sărăciei în rândul copiilor în Europa, până în 2010;

C.

întrucât la Consiliul European de la Nisa din 7-9 decembrie 2000 s-a solicitat statelor membre să asigure o continuare a acțiunilor ca urmare a recomandării din 1992 cu privire la resursele minime garantate de sistemele de protecție socială;

D.

întrucât Recomandarea 92/441/CEE a Consiliului recunoaște „dreptul fundamental al persoanei la resurse suficiente și asistență socială pentru a putea duce o existență compatibilă cu demnitatea umană”;

E.

întrucât Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989 recunoaște dreptul lucrătorilor la „o remunerație echitabilă”; întrucât în 1993 Parlamentul European și Comisia au abordat necesitatea unor politici coordonate privind salariile minime în vederea punerii în aplicare a dreptului lucrătorilor la un salariu „suficient pentru a le permite un standard de viață decent”;

F.

întrucât în 2001, când Uniunea și-a asumat angajamentul de a combate sărăcia și excluziunea socială, în Uniune 55 de milioane de persoane se aflau la limita sărăciei din punctul de vedere al veniturilor (15 % din populația UE-15); întrucât în 2005 acest număr a ajuns la 78 de milioane (16 % din populația UE-25);

G.

întrucât femeile sunt într-o poziție defavorizată atunci când se pune problema eliminării sărăciei, datorită diferențelor persistente de salarizare între femei și bărbați;

H.

întrucât, în lipsa oricărui transfer social, riscul de sărăcie în Uniune, mai ales în rândul femeilor, ar crește de la 16 % la 40 %, sau la 25 %, dacă se exclude plata pensiilor;

I.

întrucât femeile au un traseu profesional mai scurt, mai lent și mai prost plătit, ceea ce crește riscul de sărăcie, mai ales în cazul femeilor peste 65 de ani (21 %, cu 5 puncte procentuale mai mult decât bărbații);

J.

întrucât copiii și tinerii reprezintă aproape o treime din populația Uniunii Europene și întrucât 19 milioane de copii sunt expuși pericolului sărăciei, mulți dintre ei fiind separați de familiile lor datorită gradului de sărăcie al acestora; întrucât există o relație complexă între sărăcie, educația oferită de părinți și bunăstarea copiilor în diferite situații sociale, inclusiv protecția copiilor împotriva tuturor formelor de abuz;

K.

întrucât în special sărăcia extremă și excluziunea socială constituie o încălcare a tuturor drepturilor omului;

L.

întrucât o parte semnificativă din populația Uniunii rămâne în continuare exclusă din punct de vedere social, deoarece o persoană din cinci locuiește în condiții care nu corespund normelor în vigoare și în fiecare zi aproape 1, 8 milioane de persoane sunt găzduite în adăposturile specializate pentru persoanele fără locuință, 10 % dintre europeni locuiesc într-o gospodărie în care nimeni nu lucrează, șomajul de lungă durată se apropie de 4 %, 31 de milioane de lucrători, adică 15 % au salarii foarte mici, 8 % dintre lucrători, adică 17 milioane, deși au un loc de muncă, trăiesc în sărăcie din punctul de vedere al veniturilor, proporția abandonului școlar depășește 15 % și „decalajul digital” este resimțit în continuare (44 % dintre cetățenii UE nu au cunoștințe informatice și nici aptitudini de utilizare a internetului);

M.

întrucât sărăcia și inegalitatea afectează femeile în mod disproporționat; întrucât venitul mediu al femeilor este doar de 55 % din cel al bărbaților; întrucât femeile sunt afectate grav și în mod disproporționat de sărăcie la bătrânețe; întrucât lipsa accesului la servicii de înaltă calitate mărește în mod inacceptabil riscul de sărăcie pentru femei;

N.

întrucât autoritățile regionale și locale au deja o responsabilitate considerabilă de a furniza servicii și prestații publice generale dar, în același timp, sunt restricționate de presiunea bugetelor publice;

O.

întrucât investiția în copii și tineri contribuie la creșterea prosperității economice a tuturor și la întreruperea ciclului pauperizării și întrucât este fundamental să se prevină problemele și să se intervină imediat după ce acestea au fost identificate, pentru a menține șansele de viață ale copiilor;

P.

întrucât sărăcia și șomajul au fost legate de o stare de sănătate precară și un acces limitat la îngrijiri medicale din cauza unor factori precum un regim alimentar necorespunzător, condiții de trai necorespunzătoare în zonele dezavantajate, condiții improprii de locuit și stres;

Q.

întrucât efectele inegalității, sărăciei, excluderii sociale și ale lipsei de perspective sunt interdependente, impunând o strategie coerentă la nivelul statelor membre, concentrată nu numai pe creșterea veniturilor și a prosperității, dar și pe abordarea unor chestiuni precum accesul la un loc de muncă, educație, servicii medicale, societatea informațională, cultură și transporturi, precum și oportunitățile generațiilor viitoare;

R.

întrucât, în perioada 2000-2005, conform datelor din statisticile Uniunii Europene privind venitul și condițiile de viață (EU-SILC), inegalitatea veniturilor în Uniune (raportul S80/S20) a crescut semnificativ de la 4,5 la 4,9, astfel încât în 2005 cei mai bogați 20 % dintre cetățenii Uniunii au un venit de aproape cinci ori mai mare decât restul de 80 % din populație;

S.

întrucât pedeapsa cu închisoarea fără o reabilitare și educație corespunzătoare duce deseori la intensificarea excluderii sociale și la creșterea șomajului;

T.

întrucât 16 % din totalul populației active a Uniunii suferă de un handicap (Eurostat 2002); întrucât nivelul șomajului în rândul persoanelor cu handicap, care include persoanele cu probleme de sănătate mentală, persoanele în vârstă și minoritățile etnice din Uniune, continuă să fie inacceptabil de ridicat; întrucât 500 000 de persoane cu handicap trăiesc încă în mari instituții închise de tip rezidențial,

1.

salută abordarea Comisiei privind incluziunea activă; consideră că obiectivul principal al politicilor de incluziune socială activă trebuie să fie punerea în aplicare a drepturilor fundamentale pentru a le permite cetățenilor să ducă o viață demnă și să participe activ în societate și pe piața muncii;

2.

consideră că politicile de incluziune socială activă trebuie să aibă un impact decisiv asupra eradicării sărăciei și excluziunii sociale, atât pentru cei care au un loc de muncă („lucrătorii săraci”) cât și pentru cei care nu au un loc de muncă remunerat; este de acord cu Comisia în ceea ce privește faptul că o abordare mai cuprinzătoare în vederea asigurării unei incluziuni sociale active ar trebui să se bazeze pe următoarele principii comune:

3.

consideră că Recomandarea 92/441/CEE trebuie extinsă și actualizată ca urmare a bilanțului analizei realității sociale din Uniune și a abordării cuprinzătoare care a fost propusă în vederea asigurării unei incluziuni sociale active, precum și că respectiva recomandare ar trebui să țină seama în mod corespunzător de apariția unor noi riscuri sociale legate de schimbările demografice și de economia bazată pe cunoaștere și servicii;

4.

sprijină opinia Comisiei conform căreia o abordare mai cuprinzătoare în vederea asigurării unei incluziuni sociale active ar trebui, de asemenea, să acorde o atenție deosebită eradicării sărăciei infantile, eliminării inegalităților în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale și rezultatele din domeniul sănătății, combaterii sărăciei și excluziunii sociale legate de pensiile publice și private și de pensionare, precum și oferirii unei îngrijiri pe termen lung decente și de înaltă calitate;

5.

subliniază faptul că majoritatea statelor membre din UE-27, dar nu toate, au programe de venituri minime; încurajează statele membre să asigure programe de venituri minime garantate pentru incluziunea socială și le îndeamnă să facă schimb de cele mai bune practici; recunoaște că, dacă există dispoziții în domeniul asistenței sociale, statele membre au datoria să se asigure că cetățenii le înțeleg și sunt capabili să-și reclame drepturile;

6.

regretă profund că unele state membre par a nu respecta Recomandarea 92/441/CEE a Consiliului, care recunoaște „dreptul fundamental al persoanei la resurse suficiente și asistență socială pentru a putea duce o existență compatibilă cu demnitatea umană”;

7.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia asistența socială se află deja sub nivelul riscului de sărăcie în majoritatea statelor membre; insistă asupra faptului că obiectivul central al programelor de venituri minime trebuie să fie acela de a asigura ieșirea din sărăcie și o existență demnă tuturor; invită Comisia să examineze dacă un venit minim garantat pentru toți ar putea fi un instrument eficient de combatere a sărăciei;

8.

invită Comisia să prezinte un raport detaliat în care să indice dacă prestațiile sociale în statele membre (între altele, programele de venituri minime și indemnizațiile conexe, prestațiile de șomaj, de invaliditate și de urmaș, programele de pensii legale și suplimentare, pensiile anticipate) furnizează venituri superioare pragului de risc de sărăcie din Uniune, stabilit la 60 % din venitul median egalizat național;

9.

sugerează faptul că Comisia ar trebui să aibă în vedere instituirea unei metode comune de calcul al nivelului minim de subzistență și al costului vieții (un coș de bunuri și servicii) pentru a asigura măsurători comparabile ale pragului de sărăcie și pentru a defini criteriile pentru intervenția socială necesară;

10.

subliniază că femeile comportă un risc mai mare decât bărbații de a deveni extrem de sărace; subliniază că tendința persistentă de feminizare a sărăciei în societățile europene contemporane demonstrează că sistemele actuale de protecție socială, precum și spectrul larg de politici sociale, economice sau de ocupare a forței de muncă din Uniune nu sunt concepute pentru a acoperi necesitățile și diferențele existente la nivelul muncii femeilor; atrage atenția că, în Europa, sărăcia în rândul femeilor și excluderea lor socială necesită răspunsuri specifice, multiple și care să cuprindă o perspectivă de gen la nivelul politicilor;

11.

subliniază că sistemele care asigură un venit minim corespunzător sunt o cerință esențială pentru o Uniune Europeană care are la bază dreptatea socială și egalitatea de șanse pentru toți; invită statele membre să garanteze un venit minim corespunzător pentru perioadele de șomaj sau cele între angajări, acordându-se o atenție specială categoriilor de femei care au responsabilități suplimentare;

12.

invită Consiliul să aprobe un obiectiv european privind regimurile de venituri minime și sistemele de contribuție de înlocuire a veniturilor care să ofere un ajutor pentru venit cel puțin egal cu 60 % din venitul median egalizat național și, în plus, să stabilească un calendar privind data realizării acestui obiectiv de către toate statele membre;

13.

consideră că riscul sărăcirii este mai ridicat în cazul femeilor decât în cel al bărbaților, mai ales la bătrânețe, pentru că sistemele de asigurări sociale se bazează de multe ori pe principiul angajării remunerate fără întrerupere; solicită un drept individualizat la un venit minim corespunzător, care să nu fie condiționat de contribuțiile făcute pe perioada angajării;

14.

considera că sărăcia ce afectează persoanele care dețin deja un loc de muncă reprezintă o stare de lucruri nedreaptă și solicită concentrarea eforturilor în direcția remedierii acestei situații, astfel încât remunerația în general și salariul minim în special — fie că sunt stabilite prin lege, fie prin convenție colectivă de muncă — să împiedice sărăcia din punctul de vedere al veniturilor și să asigure un nivel de trai decent;

15.

invită Consiliul să aprobe un obiectiv european privind salariile minime (stabilite prin legi, convenții colective de muncă la nivel național, regional sau sectorial), care să prevadă o remunerație egală cu cel puțin 60 % din salariul mediu respectiv (național, sectorial, etc.) și, în plus, să stabilească un calendar privind data realizării acestui obiectiv de către toate statele membre;

16.

subliniază faptul că programele de venituri minime ar trebui să fie completate de un pachet de măsuri de sprijin pentru a facilita incluziunea socială, pachet care trebuie să cuprindă facilități privind incluziunea socială, spre exemplu accesul la locuință, precum și sprijin pentru educație, formare și recalificare profesională și învățare pe parcursul întregii vieți, precum și o bună gestionare economică și existența unor sisteme de ajutoare pentru venit pentru a contribui la acoperirea cheltuielilor persoanelor singure și ale familiilor, astfel încât să fie asigurată satisfacerea nevoilor de trai, dar și a celor pentru învățarea de-a lungul vieții, în special pentru persoanele singure, familiile monoparentale și cele numeroase;

17.

invită statele membre să analizeze rețeaua adesea complexă și confuză de sisteme de ajutoare pentru venit, indiferent de natura lor specifică (fie programele de venituri minime și indemnizațiile conexe, fie sistemele de contribuție de înlocuire a veniturilor sau altele), în vederea îmbunătățirii accesibilității, eficacității și eficienței acestora;

18.

consideră că statele membre ar trebui să ofere indemnizații suplimentare destinate grupurilor dezavantajate (precum persoanele cu handicap sau care suferă de boli cronice, familiile monoparentale sau familiile cu mulți copii) care să acopere costurile suplimentare în ceea ce privește, printre altele, asistența personală, utilizarea unor facilități specifice și îngrijirea medicală și socială, stabilindu-se, printre altele, un nivel accesibil al prețului medicamentelor pentru categoriile defavorizate social; subliniază necesitatea asigurării unor cuantumuri decente ale pensiilor pe caz de boală și pentru limită de vârstă;

19.

recunoaște faptul că venitul este distribuit inegal între persoanele care desfășoară activități independente, că un sfert dintre acestea trăiesc sub pragul sărăciei și că, prin urmare, trebuie să se ofere mai mult sprijin instituționalizat întreprinzătorilor pentru a evita cercul vicios al sărăciei;

20.

subliniază importanța unei abordări cuprinzătoare privind siguranța materială și bunăstarea copiilor, având ca fundament prevederile Convenției ONU privind drepturile copilului, astfel încât familiile, și în special cele numeroase, să beneficieze de venituri suficiente pentru a asigura copiilor condiții de locuit și de hrană, precum și accesul la servicii medicale, sociale și educaționale decente, în vederea unei dezvoltări armonioase atât din punct de vedere fizic, cât și din acela al personalității; recunoaște, cu toate acestea, că nevoile fundamentale ale copiilor ar trebui să primeze în fața considerațiilor financiare ale statelor membre;

21.

invită instituțiile UE, statele membre și asociațiile societății civile organizate să se asigure că participarea copiilor este organizată mereu în conformitate cu principiile fundamentale ale participării sigure și semnificative;

22.

atrage atenția asupra următoarelor dimensiuni ale abordării cuprinzătoare:

23.

invită Comisia să ia în considerare sărăcia infantilă și excluziunea socială în contextul mai larg al elaborării politicilor UE care includ imigrația, handicapul, discriminarea, protecția copiilor față de toate formele de maltratare și abuz, persoanele care se ocupă de îngrijirea copiilor și a adulților,egalitatea de gen, sprijinul familial, incluziunea socială activă, îngrijirea și educarea copiilor mici, învățarea pe parcursul întregii vieți și concilierea vieții profesionale, a vieții private și a celei de familie;

24.

invită Comisia și statele membre să pună în aplicare în mod eficient principiul „plată egală pentru muncă de valoare socială egală”, să întreprindă o analiză specifică și o reformă a sistemelor de protecție socială și să elaboreze orientări UE în vederea reformării acestor sisteme dintr-o perspectivă a egalității de gen, inclusiv individualizarea drepturilor la asigurări sociale, adaptând protecția socială și serviciile la structurile familiale în continuă schimbare, și asigurându-se că sistemele de protecție socială răspund mai bine situației precare a femeilor și acoperă nevoile grupurilor cele mai vulnerabile de femei;

25.

solicită Comisiei să îmbunătățească analiza comparativă și monitorizarea în cadrul metodei deschise de coordonare, să stabilească indicatori comuni și să colecteze date comparabile de înaltă calitate și statistici pe termen lung privind situația copiilor, care să acopere toate aspectele unei abordări cuprinzătoare a combaterii sărăciei infantile și a excluziunii sociale, inclusiv condițiile de locuit ale copiilor și ale familiilor, pentru a putea monitoriza bunăstarea copiilor;

26.

încurajează Eurostat să stabilească o legătură cu setul de indicatori care este în curs de elaborare în vederea monitorizării impactului activităților UE asupra drepturilor și situației copiilor, comandat de Agenția Uniunii Europene pentru drepturi fundamentale; atrage atenția asupra necesității unui efort comun din partea Comisiei, a Agenției pentru drepturi fundamentale și a statelor membre, care să coopereze cu agențiile ONU în domeniu, cu organizațiile internaționale și cu centrele de cercetare, în vederea îmbunătățirii colectării de date statistice comparabile privind situația copiilor în Uniune, o necesitate prevăzută și în rezoluția sa mai sus menționată din 16 ianuarie 2008; solicită statelor membre să adopte toate măsurile posibile în vederea respectării recomandării cuprinse în raportul Comitetului pentru protecție socială privind sărăcia și bunăstarea în rândul copiilor din Europa, adoptat la 17 ianuarie 2008, în care se subliniază că statele membre trebuie să își revizuiască sursele de date disponibile la nivel național și regional, cu privire la copiii aflați în situații dificile;

27.

îndeamnă statele membre să instituie sisteme preventive de detectare a situațiilor critice precum pierderea iminentă a locuinței de către părinți, abandonul școlar brusc al copiilor sau cazurile de abuz cărora părinții le-au fost victime în timpul propriei copilării; invită statele membre să ducă o politică activă care să vizeze prevenirea abandonului școlar al copiilor prin intermediul unor mecanisme de sprijin pentru grupurile supuse riscurilor;

28.

îndeamnă acele state membre care încă nu au făcut acest lucru să delege autorităților locale competența de a crea și gestiona sisteme de sprijin pentru copiii aflați în dificultate, în scopul de a garanta gradul înalt de eficiență al acestora;

29.

sprijină opinia Comisiei conform căreia cele mai bune rezultate în combaterea sărăciei infantile sunt obținute prin asigurarea unui echilibru între obiectivul diversității structurilor familiale moderne și cel al drepturilor copilului;

30.

solicită Comisiei să promoveze o combinație bine echilibrată de politici care să dispună de resurse corespunzătoare și să se bazeze pe obiective și scopuri clare, ținând seama de contextul național specific și axându-se pe o intervenție timpurie;

31.

invită statele membre să consolideze procesul de învățare reciprocă și monitorizarea politicilor eficiente sau ineficiente de combatere a sărăciei infantile și a excluziunii sociale;

32.

subliniază importanța unor politici familiale integrate și cuprinzătoare care să depășească scopul incluziunii active și să abordeze toate aspectele legate de bunăstarea copiilor și a familiilor, precum și să elimine sărăcia infantilă și excluziunea socială din Uniune;

33.

invită statele membre să facă schimb de bune practici în ceea ce privește participarea copiilor și să promoveze implicarea copiilor în deciziile care le afectează viitorul, deoarece aceasta este cea mai bună metodă de a privi lucrurile din perspectiva unui copil;

34.

salută angajamentul Comisiei și al statelor membre de a respecta Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; invită Comisia și statele membre să stabilească o legătură clară între chestiunile referitoare la drepturile copiilor și cele referitoare la combaterea sărăciei infantile și a excluziunii, deoarece sărăcia infantilă și privațiunile cu care se confruntă copiii constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului; încurajează statele membre ca, în pregătirea strategiilor lor de incluziune socială, să țină seama de recomandările Comitetului instituit prin Convenția ONU ca răspuns la rapoartele de punere în aplicare primite de la statele părți și la rapoartele alternative primite de la organizații neguvernamentale;

35.

subliniază faptul că părinții singuri nu trebuie să fie dezavantajați față de cuplurile cu copii în ceea ce privește serviciile și exonerările;

36.

îndeamnă statele membre să elaboreze strategii naționale pentru reducerea și eradicarea sărăciei infantile bazate pe o abordare diferențiată care ține seama de variațiile nivelului de sărăcie în funcție de regiune și de vârsta avută în vedere;

37.

invită statele membre să garanteze faptul că toți copiii și familiile, inclusiv cei care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială, au acces la servicii de îngrijire socială de calitate care reflectă perfect impactul sărăciei asupra familiilor, inclusiv creșterea riscului de abuz și maltratare a copiilor, precum și a efectelor acestora;

38.

este de acord cu Comisia că a avea un loc de muncă reprezintă cea mai bună șansă de evitare a sărăciei și a excluziunii sociale, dar că acest lucru nu reprezintă întotdeauna o garanție, deoarece, conform statisticilor oficiale, 8 % dintre lucrătorii din Uniune sunt expuși riscului sărăciei; prin urmare, invită Comisia și statele membre să pună în aplicare în mod eficient Directiva 2000/78/CE;

39.

invită statele membre să pună în aplicare mai eficient legislația comunitară existentă în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale;

40.

atrage atenția că 20 de milioane de persoane din Uniune, mai ales femei, sunt afectați de sărăcie deși dețin un loc de muncă, adică 6 % din totalul populației, iar 36 % din populația încadrată în muncă riscă să devină săracă; solicită statelor membre să se pună de acord în vederea unor măsuri legislative care să asigure un salariu minim, acesta fiind un element integral al incluziunii active;

41.

atrage atenția că proporția de angajați cu jumătate de normă în Uniune este de 31 % în cazul femeilor și 7, 4 % pentru bărbați; subliniază că angajarea într-un loc de muncă cu jumătate de normă reprezintă deseori, în cazul femeilor, o activitate nesemnificativă și marginală, prost plătită și cu protecție socială insuficientă; constată că femeile sunt așadar, mult mai expuse riscului de a deveni sărace, mai ales la bătrânețe, deoarece pensiile care rezultă din angajarea cu fracțiune de normă nu sunt, cel mai adesea, suficiente pentru un trai independent;

42.

consideră că pentru incluziunea activă pe piața muncii a grupurilor celor mai dezavantajate sunt necesare măsuri specifice precum:

43.

consideră că politicile privind munca rentabilă ar trebui să abordeze problema capcanei locurilor de muncă slab remunerate și a ciclului remunerație slabă/șomaj, la nivelul treptei celei mai scăzute a pieței muncii, în care persoanele trec de la locuri de muncă nesigure, slab plătite, de slabă calitate și productivitate la șomaj și/sau inactivitate; subliniază că necesitatea flexibilității ajutorului de șomaj și a ajutoarelor sociale trebuie abordată cu prioritate; consideră că sistemele de protecție socială ar trebui să motiveze în mod activ oamenii să caute noi oportunități de angajare, promovând, în același timp, deschiderea spre schimbare prin atenuarea pierderilor de venit și prin oferirea unor posibilități de educație; îndeamnă responsabilii politici să utilizeze conceptul de flexisecuritate în cadrul politicilor de rentabilizare a muncii;

44.

solicită statelor membre să reanalizeze politicile care favorizează activitatea profesională bazate pe reguli de eligibilitate și pe condiții prea stricte pentru beneficiarii ajutoarelor, și obligă cetățenii să accepte locuri de muncă de slabă calitate, care nu le asigură acestora un nivel de trai decent;

45.

propune să se ajungă la un echilibru între responsabilitatea individuală a persoanelor și asistența socială acordată pentru a permite tuturor să ducă o viață demnă și să participe la viața socială;

46.

subliniază poziția Consiliului conform căreia politicile active privind piața muncii ar trebui să promoveze „munca de bună calitate” și ascensiunea socială și să ofere bazele pentru obținerea unor locuri de muncă stabile și lucrative, însoțite de o protecție socială adecvată și de o remunerație și de condiții de muncă decente;

47.

subliniază potențialul economiei sociale, al întreprinderilor sociale, al sectorului non-profit și al sectorului public de ocupare a forței de muncă de a oferi oportunități de încadrare în muncă și medii de muncă asistate pentru grupurile vulnerabile, element care ar trebui analizat și sprijinit pe deplin de statele membre și de politicile comunitare (Fondul Social European, Fondurile regionale și de coeziune etc.);

48.

este de acord cu Comisia că, pentru persoanele care nu pot munci din diferite motive (cum ar fi handicapuri severe, vârsta sau incapacitatea, impactul sărăciei persistente și transmise din generație în generație și/sau discriminarea, responsabilitățile familiale sau de îngrijire excesive sau privațiunile cu care se confruntă zona locală), politicile de incluziune activă trebuie să ofere ajutoare pentru venit și măsuri de sprijin în scopul de a împiedica sărăcia și excluziunea socială, precum și de a permite acestor persoane să ducă o existență demnă și să participe la viața socială;

49.

solicită statelor membre să reducă presiunea fiscală nu numai asupra veniturilor mici, ci și asupra celor medii, pentru a evita încadrarea angajaților la un nivel redus de salarizare, precum și pentru a descuraja munca nedeclarată;

50.

atrage atenția asupra schimbărilor sociale din Europa, care duc la schimbarea compunerii tradiționale a menajului; solicită luarea în considerare a acestor schimbări în vederea eliminării barierelor la accesul pe piața muncii pentru un partener inactiv profesional în cadrul unui cuplu locuind împreună, dar necăsătorit;

51.

consideră că economia socială și întreprinderile sociale trebuie să asigure condiții de muncă și salarii decente și să sprijine, de asemenea, egalitatea de gen și politicile de combatere a discriminării (cum ar fi reducerea disparităților salariale de gen, respectarea acordurilor colective și a salariilor minime, precum și asigurarea egalității de tratament);

52.

constată că, deși există tendințe salutare de creștere a participării la învățământul superior, statele membre trebuie încurajate să mențină și să introducă forme de învățământ profesional; îndeamnă statele membre să elaboreze politici coerente privind stagiile, care să ofere garanții minime și salarii decente, precum și să combată tendințele actuale de a deghiza locuri de muncă sub forma unor stagii neremunerate;

53.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze o abordare coerentă la nivelul sistemelor de învățământ din Uniune a procesului de orientare profesională, pe baza acelorași formule de antrenare în care publicul tânăr să-și poată forma deprinderi de disciplină a muncii în domeniile pentru care optează pentru carieră; subliniază că sistemele de formare ar trebui să se axeze pe recunoașterea reciprocă a diplomelor de studii și a atestatelor profesionale și ar trebui să includă și formări lingvistice pentru eliminarea barierelor de comunicare în cadrul Uniunii; consideră că măsurile de reconversie ar trebui să păstreze un echilibru între sănătatea emoțională și cea ocupațională pentru a nu resimți demersul de reconversie profesională ca un handicap sau ca o barieră în calea dezvoltării profesionale;

54.

atrage atenția asupra necesității de a promova incluziunea activă a tinerilor, a persoanelor în vârstă și a imigranților în cadrul tuturor eforturilor de a crea o piață a muncii care să favorizeze inserția; solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să elaboreze în regim de urgență un set de măsuri concrete menite să contracareze fenomenul muncii nedeclarate, pe cel al muncii forțate a copiilor și pe acela al exploatării abuzive a angajaților și să evite confuzia între migrația economică și solicitarea de azil, precum și confuzia între aceste două concepte și imigrația ilegală; invită statele membre să propună legi de prevenire a exploatării lucrătorilor vulnerabili de către șefii de rețele mafiote și să semneze și să ratifice Convenția ONU privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale familiilor acestora;

55.

salută opinia Comisiei conform căreia regimurile de securitate socială obligatorii și complementare, serviciile de sănătate și serviciile sociale de interes general trebuie să aibă un rol preventiv și de coeziune socială, să faciliteze incluziunea socială și să apere drepturile fundamentale; subliniază necesitatea asigurării dezvoltării unei asistențe pe termen lung de înaltă calitate, accesibile și la un preț rezonabil pentru persoanele nevoiașe, precum și necesitatea acordării de sprijin persoanelor care oferă asistența; invită statele membre să identifice și să soluționeze problemele întâmpinate de îngrijitori, care sunt deseori obligați să rămână în afara pieței muncii;

56.

împărtășește opinia Comisiei conform căreia toate serviciile de interes general, inclusiv industriile de rețea, precum transporturile, telecomunicațiile, furnizarea de energie și alte utilități publice și servicii financiare, ar trebui să joace un rol important în asigurarea coeziunii sociale și teritoriale și ar trebui să contribuie la realizarea incluziunii active;

57.

subliniază că accesul la bunuri și servicii ar trebui să fie un drept al oricărui cetățean al Uniunii și salută, prin urmare, propunerea de către Comisie a unei directive orizontale care să completeze Directiva 2000/78/CE și să acopere toate formele de discriminare pe baza criteriilor stabilite la articolul 13 din Tratatul CE, care ar trebui să ajute la combaterea discriminării în alte domenii în afară de cel al ocupării forței de muncă, inclusiv cea bazată pe handicap, vârstă, religie, credință sau orientare sexuală; consideră, în același timp, că trebuie realizate progrese suplimentare în ceea ce privește punerea în aplicare a actualelor directive comunitare din domeniul anti-discriminării;

58.

încurajează statele membre să ia în considerare, pentru grupurile vulnerabile, tarife sociale prestabilite în domeniul energiei și al transporturilor în comun, precum și facilități pentru obținerea de microcredite, pentru a promova incluziunea activă și acces gratuit la serviciile medicale și de educație pentru persoanele aflate în dificultate materială;

59.

încurajează Comisia și statele membre să consolideze obligațiile de serviciu universal (spre exemplu în sectorul serviciilor de telecomunicații și poștale) în scopul de a îmbunătăți accesibilitatea și prețul rezonabil pentru serviciile esențiale și de a consolida, de asemenea, obligațiile specifice de serviciu public pentru a aborda problemele grupurilor vulnerabile și defavorizate din societate;

60.

invită Consiliul să aprobe un angajament european pentru eliminarea, până în 2015, a problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă și solicită statelor membre să dezvolte politici integrate pentru a garanta accesul la locuințe de calitate și la prețuri rezonabile pentru toți; solicită statelor membre să elaboreze „planuri de urgență pentru iarnă”, în cadrul unei strategii mai cuprinzătoare privind persoanele fără adăpost, precum și să înființeze agenții având drept misiune oferirea de locuințe și accesul la acestea pentru grupurile care se confruntă cu discriminări; sugerează colectarea de date comparabile privind amploarea problemelor persoanelor fără adăpost și a condițiilor precare de locuit; solicită Comisiei să elaboreze o definiție-cadru europeană a persoanelor fără adăpost și să furnizeze rapoarte anuale privind măsurile luate și progresul înregistrat în statele membre în direcția soluționării problemei persoanelor fără adăpost;

61.

invită statele membre să reducă cu 50 % sărăcia infantilă până în 2012, o astfel de reducere urmând a fi cuantificată prin utilizarea unor indicatori care nu sunt exclusiv de natură economică, ca un prim angajament în vederea eliminării sărăciei infantile în Uniune și să aloce resurse suficiente pentru a permite realizarea acestui obiectiv; consideră că indicatorii utilizați pentru cuantificarea acestei reduceri ar trebui să ia în considerare în special copiii proveniți din familii care trăiesc în condiții de sărăcie extremă;

62.

subliniază importanța promovării serviciilor integrate care răspund multiplelor fațete ale sărăciei și ale excluziunii sociale, abordând, de exemplu, legătura dintre sărăcie și lipsa de adăpost, violență, sănătatea fizică și mintală, nivelurile de educație, integrarea în societate și în comunitate, lipsa accesului la tehnologiile și infrastructurile informaționale și accentuarea decalajului digital;

63.

invită statele membre să adopte o abordare a politicilor în care sănătatea este omniprezentă și să dezvolte politici sociale și de sănătate integrate pentru a combate inegalitățile în furnizarea de asistență medicală, prevenirea și rezultatele din domeniul sănătății, în special în ceea ce privește grupurile vulnerabile și grupurile cel mai greu accesibile;

64.

invită Comisia și statele membre să promoveze activitățile de voluntariat și să contribuie la integrarea socială a persoanelor care au pierdut contactul cu piața muncii sau nu mai participă la aceasta;

65.

salută atenția acordată de Comisie îmbunătățirii accesibilității (disponibilitate și prețul rezonabil) și calității serviciilor (participarea utilizatorilor, monitorizarea, evaluarea rezultatelor, condiții bune de muncă, egalitatea la angajare și la furnizarea serviciilor, coordonarea și integrarea serviciilor, precum și infrastructura fizică adecvată);

66.

invită statele membre să îmbunătățească coordonarea serviciilor publice, în special legăturile dintre serviciile pentru copii și cele pentru adulți; îndeamnă statele membre să introducă programe de asistență pentru părinți în diferite domenii în care sărăcia determină o carență de cunoștințe în ceea ce privește educația copiilor și să garanteze faptul că liniile telefonice de asistență pentru copii dispun de suficiente resurse; subliniază faptul că serviciile publice pentru copii și familii trebuie să garanteze că există structurile, stimulentele, sistemele de gestionare a performanțelor, sursele de finanțare și forța de muncă adecvate, că forța de muncă aflată în contact direct cu aceștia dispune de calificările, cunoștințele și încrederea adecvate pentru a furniza o prevenire și o intervenție timpurie mai bune și că serviciile publice răspund nevoilor utilizatorilor, în special cei care provin din familii vulnerabile;

67.

solicită statelor membre să acorde mai multă importanță faptului că reducerea alocațiilor pentru servicii specifice, cum ar fi banii pentru masă, materialele didactice gratuite și transport școlar, precum și pentru activități fundamentale de petrecere a timpului liber și oportunități educative în afara școlii, ar putea determina o excluziune socială directă, în special pentru copiii proveniți din familii vulnerabile din punct de vedere social; subliniază necesitatea ca statele membre să asigure șanse egale de integrare tuturor copiilor prin promovarea unei politici active în domeniul sportului în școli și prin sprijinirea accesului la tehnologii informaționale; invită Comisia să integreze serviciile pentru copii, cum ar fi centrele de îngrijire a copiilor, transportul și alimentația școlare, în cadrul listei serviciilor sociale de interes general;

68.

salută renunțarea la plasamentul în instituții al persoanelor cu handicap, dar observă că acest lucru necesită promovarea asigurării unor servicii cuprinzătoare de sprijin și de îngrijire de înaltă calitate bazate pe comunitate, care să favorizeze un mod de viață independent, dreptul la asistență personală, dreptul de a-și controla propriul buget și dreptul la participare deplină în societate;

69.

subliniază necesitatea ca statele membre să promoveze dezvoltarea și punerea în aplicare la nivel local, regional și național, a unor strategii globale privind îmbătrânirea;

70.

consideră că trebuie depuse mai multe eforturi atât la nivelul statelor membre, cât și la nivel comunitar pentru identificarea, studierea și combaterea violenței domestice și a abuzului împotriva copiilor și a persoanelor vârstnice;

71.

invită statele membre să adopte o abordare mai constructivă a politicilor antidrog care să se concentreze mai degrabă asupra educației și tratamentului dependenței, decât asupra sancțiunilor penale;

72.

invită statele membre să acorde prioritate măsurilor de sănătate publică care urmăresc să combată ferm inegalitatea existentă în legătură cu problemele de sănătate și a accesului la asistență medicală a multor minorități etnice;

73.

constată că, în toate statele membre, abuzul de alcool și consumul de droguri pot duce la infracționalitate, șomaj și excludere socială; consideră, prin urmare, inacceptabil faptul că numeroase persoane nu beneficiază de acces la tratament și consiliere decât în sistemul penitenciar;

74.

subliniază faptul că există numeroase forme de handicap, inclusiv probleme de mobilitate, deficiențe de vedere, de auz, probleme de sănătate mentală, boli cronice și dificultăți de învățare; evidențiază faptul că persoanele cu handicap multiplu se confruntă cu probleme excepționale, la fel ca persoanele expuse la discriminări multiple;

75.

face apel la destigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mentală și a persoanelor cu dificultăți de învățare, la promovarea sănătății mentale și a bunăstării, prevenirii tulburărilor psihice și alocării unor resurse mai importante tratamentului și îngrijirii;

76.

invită statele membre să aplice legislația în domeniul combaterii traficului de ființe umane și a discriminării și, în mod special, să semneze, să ratifice și să pună în aplicare Convenția Consiliului Europei privind acțiunile de combatere a traficului de ființe umane;

77.

îndeamnă toate statele membre să garanteze o politică de acordare a azilului bazată pe drepturile omului, în conformitate cu Convenția ONU privind statutul refugiaților și cu alte prevederi relevante din domeniul legislației drepturilor omului, acționând în același timp pentru eliminarea dependenței solicitanților de azil de ajutoare, prin acordarea dreptului la muncă și introducerea unor căi legale de imigrare;

78.

regretă faptul că Raportul comun privind protecția socială și incluziunea socială pentru anul 2008 nu prevede o concentrare strategică suficientă vizând eliminarea sărăciei și a excluziunii sociale;

79.

împărtășește opinia Comisiei conform căreia abordarea incluziunii active trebuie să promoveze un proces integrat de punere în aplicare la nivel comunitar, național, regional și local în care să fie implicate toate părțile interesate (parteneri sociali, ONG-uri, autorități locale și regionale etc.) și trebuie, de asemenea, să asigure participarea activă a persoanelor defavorizate în cadrul elaborării, gestionării, punerii în aplicare și evaluării strategiilor;

80.

subliniază necesitatea instituirii unui set unitar de măsuri la nivel european, menite să preîntâmpine și să sancționeze abuzurile de orice fel asupra minorităților, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în vârstă, impunându-se acțiuni concrete pentru a diminua gradul de vulnerabilitate al acestor categorii sociale, inclusiv din punct de vedere material;

81.

solicită Consiliului și Comisiei să restabilească o concentrare strategică clară asupra obiectivului de eliminare a sărăciei și de promovare a incluziunii sociale, în cadrul Agendei sociale a Uniunii pentru perioada 2008-2012; solicită un angajament mai explicit în cadrul viitorului ciclu privind metoda deschisă de coordonare a protecției sociale și a incluziunii sociale, în favoarea unei strategii comunitare noi, dinamice și eficiente care să instituie obiective semnificative, instrumente și mecanisme eficiente de monitorizare orientate către combaterea sărăciei, a excluziunii sociale și a inegalităților; invită Consiliul și Comisia să abordeze problemele privind diferitele procese de coordonare (Strategia de la Lisabona, Strategia UE pentru dezvoltare durabilă, metoda deschisă de coordonare în domeniul protecției sociale și al incluziunii sociale), astfel încât să asigure un angajament clar în vederea eradicării sărăciei și promovării incluziunii sociale în cadrul tuturor acestor procese;

82.

invită Comisia, Comitetul pentru protecție socială și statele membre să stabilească obiective generale și obiective specifice pentru egalitatea de gen, în vederea combaterii sărăciei și a excluderii sociale, inclusiv un set de măsuri menite să sprijine grupurile de femei care se confruntă cu un risc mai mare de a deveni sărace sau de a fi excluse social, cum ar fi familiile netradiționale și familiile monoparentale, femeile imigrante, cele refugiate sau cele care aparțin unui grup etnic minoritar, femeile în vârstă și cele cu handicap;

83.

încurajează partenerii sociali să-și continue eforturile privind integrarea persoanelor defavorizate pe piața muncii, începute deja prin analiza comună a partenerilor sociali și prin programul lor de lucru pentru perioada 2006-2008; consideră că este necesară o mai bună gestionare pentru a coordona, pe de o parte, acele activități ale partenerilor sociali legate de piața muncii și, pe de altă parte, dialogul civil pe o scară mai largă (ONG-uri etc.) privind incluziunea socială dincolo de ocuparea forței de muncă;

84.

sprijină opinia Comisiei conform căreia, în ceea ce privește Recomandarea 92/441/CEE și metoda deschisă de coordonare în domeniul protecției sociale și al incluziunii sociale, trebuie să existe indicatori corespunzători și sisteme naționale cuprinzătoare de colectare și analiză a datelor (cum ar fi date statistice privind venitul mediu disponibil, consumul casnic, nivelul prețurilor, salariul minim, programele de venituri minime și indemnizațiile conexe); consideră că monitorizarea și evaluarea implementării strategiilor privind incluziunea socială și rapoartele de progres ale statelor membre ar trebui să stabilească dacă dreptul fundamental la resurse și asistență socială suficiente pentru a trăi în condiții demne este respectat în fiecare stat membru, precum și la nivel regional;

85.

salută Comunicarea Comisiei „Un angajament reînnoit în favoarea unei Europe sociale: consolidarea metodei deschise de coordonare în materie de protecție socială și de incluziune socială” (COM(2008)0418), care își propune să consolideze MDC socială prin îmbunătățirea vizibilității și a metodelor de lucru ale acesteia și prin consolidarea interacțiunii sale cu alte politici; salută în mod special propunerile Comisiei de fixare a unor obiective privind reducerea sărăciei (a sărăciei în general, a sărăciei infantile, a celor care ocupă un loc de muncă și a sărăciei constante pe termen lung), a unui nivel minim de salariu asigurat prin pensii și a accesului la îngrijiri medicale de calitate (reducerea mortalității infantile, îmbunătățirea sănătății și creșterea speranței de viață etc.);

86.

invită statele membre să adopte măsuri eficiente în vederea îndeplinirii obiectivelor de la Barcelona privind serviciile de îngrijire a copilului; solicită Comisiei și statelor membre să formuleze recomandări cu privire la modul în care pot fi realizate necesitățile în materie de servicii de îngrijire în Europa (în special organizarea și finanțarea serviciilor de îngrijire pentru copii și alte persoane dependente), care să includă obiective și indicatori preciși cu scopul de oferi în cadrul Uniunii facilități de îngrijire a copiilor pentru 90 % din copii, de la naștere până la vârsta obligatorie de școlarizare, precum și un nivel suficient de îngrijire pentru alte persoane dependente, până în 2015; subliniază că toate serviciile ar trebui să aibă un preț rezonabil, să fie accesibile și de bună calitate, astfel încât creșterea copiilor și îngrijirea persoanelor dependente să nu mai constituie pentru femei „un factor de sărăcie”;

87.

subliniază faptul că persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii ar trebui să beneficieze mai mult de pe urma programelor comunitare precum FSE și inițiativa EQUAL; invită Comisia să evalueze contribuția fondurilor structurale la atingerea obiectivelor metodei deschise de coordonare pe baza unor indicatori de incluziune socială și să încurajeze folosirea posibilităților pe care le oferă noul Regulament privind FSE și programul Progress pentru sprijinirea măsurilor de incluziune activă și pentru a analiza posibilitățile de alocare a anumitor sume din FSE sau de rezervare a unui buget specific pentru inițiativele comunitare în acest domeniu; consideră că acest lucru va favoriza, de asemenea, crearea unor rețele de bune practici în domeniul combaterii sărăciei și va încuraja schimburile de experiență între statele membre;

88.

invită Comisia și statele membre să se angajeze în luarea unor măsuri eficiente în contextul Anului European de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, ceea ce ar trebui să reprezinte un pas important în eforturile pe termen lung de combatere a sărăciei;

89.

invită Comisia să sprijine participarea semnificativă și sigură a copiilor în toate chestiunile care îi privesc, garantând faptul că toți copiii au șanse egale de a fi implicați;

90.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor și Comitetului pentru protecție socială.

15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/26

A.

întrucât emitenții din UE au obligația de a aplica standardele internaționale de contabilitate situațiilor lor financiare consolidate,

1.

constată că IASCF a propus înființarea unui grup de monitorizare; consideră că acest grup de monitorizare ar trebui să aibă dreptul să recomande candidați pentru funcția de administratori și să fie responsabil pentru aprobarea administratorilor selecționați în urma unei proceduri de nominalizare convenite;

2.

invită grupul de monitorizare să se implice în stabilirea agendei IASB, astfel încât să se garanteze transparența și responsabilitatea; recunoaște că procesul ulterior de stabilire a standardelor de contabilitate ar trebui să nu facă obiectul niciunui amestec nejustificat și să se desfășoare pe baza unei depline consultări a tuturor părților interesate, inclusiv a investitorilor;

3.

își exprimă rezerva în ceea ce privește oportunitatea înființării grupului de monitorizare în această etapă, înainte de lansarea celei de-a doua faze a procesului de consultare din cadrul procedurii de revizuire a guvernării IASB și fără o analiză clară a raportului ce urmează a fi stabilit între grupul de monitorizare și IASCF în statutul acesteia din urmă;

4.

consideră că grupul de monitorizare ar trebui să reflecte echilibrul celor mai semnificative zone monetare și manifestări ale diversității culturale din lume, interesele economiilor dezvoltate și a celor emergente, precum și ale instituțiilor internaționale care se supun unor cerințe de responsabilitate în fața autorităților publice, și ar trebui să joace un rol activ în promovarea transparenței raportării financiare, a dezvoltării și a funcționării eficiente a piețelor de capital, precum și în evitarea prociclicității, în asigurarea stabilității piețelor financiare și în prevenirea riscurilor sistemice; consideră că și Comitetul de supraveghere bancară de la Basel ar trebui inclus în grupul de monitorizare; constată și aprobă propunerea conform căreia grupul de monitorizare ar trebui să cuprindă, la început, următorii membri:

5.

deplânge faptul că Parlamentul European nu a fost consultat cu privire la înființarea unui grup consultativ pentru contabilitatea internațională;

6.

consideră că autoritățile de reglementare a piețelor financiare din UE ar trebui, de asemenea, să fie reprezentate în grupul de monitorizare; subliniază că nicio organizație nu ar trebui să fie reprezentată în cadrul grupului de monitorizare de mai mult de un delegat;

7.

evidențiază structura instituțională complexă a grupului de monitorizare; evidențiază necesitatea unor mecanisme de cooperare eficiente în cadrul grupului de monitorizare pentru a asigura buna funcționare și îndeplinirea principalelor responsabilități ale acestuia; subliniază, în acest context, că membrii grupului de monitorizare trebuie să aibă competențe suficiente pentru a se putea garanta responsabilitatea politică a acestora;

8.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că unii dintre membrii propuși ai grupului de monitorizare nu cer emitenților naționali să aplice IFRS; consideră că apartenența la grupul de monitorizare ar trebui să devină efectivă numai după ce se angajează să introducă IFRS ca standard național; subliniază că nicio țară nu ar trebui să fie reprezentată în cadrul grupului de monitorizare de mai mult de un delegat;

9.

constată că IASCF propune de asemenea extinderea IASB cu doi membri la 16 membri; consideră că o astfel de extindere este acceptabilă, deoarece aceasta ar putea rezulta într-un IASB mai echilibrat, în special dacă propunerea IASCF este modificată astfel încât să garanteze un tratament similar al celor mai semnificative zone monetare de pe glob;

10.

solicită încheierea unui memorandum de înțelegere între Parlament, Consiliu și Comisie, astfel încât să fie stabilite condițiile în care legiuitorii pot fi asociați în activitatea grupului de monitorizare, în cazul în care un astfel de grup este înființat în această etapă;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene și Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/28

A.

întrucât, după eliberarea, de către autoritățile bieloruse, între 16 și 20 august 2008, a prizonierilor politici dl Alexander Kazulin, dl Sergei Parsiukevici și dl Andrei Kim, în prezent nu mai există, în închisorile din Belarus, prizonieri politici recunoscuți la nivel internațional;

B.

întrucât eliberarea prizonierilor politici a fost văzută de UE ca un pas important în direcția adoptării de către Belarus a valorilor fundamentale ale democrației, respectului față de drepturile omului și statului de drept, și că aceasta a constituit una din condițiile preliminare pentru revizuirea măsurilor restrictive aplicate în prezent anumitor figuri politice de marcă din Belarus, precum și pentru reinstituirea treptată a relațiilor cu Belarus;

C.

întrucât Președintele Alexander Lukașenko a cerut în mod public la 10 iulie 2008 ca alegerile să se desfășoare într-o manieră deschisă și democratică, reiterând aceasta și în timpul unei apariții televizate la 29 august 2008, când a promis că alegerile vor fi mai corecte ca niciodată;

D.

întrucât desfășurarea democratică și aspectul pluralist al alegerilor parlamentare programate pentru 28 septembrie 2008 au fost considerate de UE ca o altă posibilitate pentru Belarus de a-și demonstra respectul pentru valorile democratice și standardele europene;

E.

întrucât, în acest context, UE a salutat desfășurarea observatorilor OSCE/Oficiul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR), a subliniat importanța garantării unui acces efectiv al acestora la toate etapele procesului electoral, printre care și numărarea voturilor, și a subliniat în mod deosebit importanța garantării drepturilor opoziției atât cu privire la dreptul de a candida în alegeri, cât și la cel de acces la comisiile de monitorizare electorală și la mass-media;

F.

întrucât UE, în situația în care alegerile s-ar fi desfășurat fără incidente, era pregătită să înceapă revizuirea măsurilor restrictive împotriva liderilor din Belarus și să ia măsuri pozitive și concrete care să conducă la un reangajament treptat cu Belarus;

G.

întrucât nu a fost luată în considerare solicitarea Forțelor Democratice Unite din Belarus de a se organiza un dialog deschis cu guvernul pe tema procesului electoral; întrucât candidații opoziției au pus sub semnul întrebării corectitudinea procesului electoral, datorită lipsei lor de încredere în desfășurarea procesului votării și a comportamentului predictibil la numărarea voturilor;

H.

întrucât Misiunea de observare a alegerilor din partea OSCE a afirmat, în concluziile sale preliminare, că, deși s-au putut constata o serie de mici îmbunătățiri, alegerile de la 28 septembrie 2008, care au avut loc într-un mediu strict controlat, cu o campanie abia vizibilă și au fost marcate de o lipsă de transparență în numărarea voturilor și în centralizarea rezultatelor de la diferitele secții electorale, în cele din urmă, nu au respectat standardele democratice recunoscute pe plan internațional;

I.

întrucât opoziția, care nu a obținut niciunul din cele 110 locuri, a denunțat alegerile ca reprezentând o farsă, exprimându-și temerile că „flirtul” președintelui Lukașenko cu democrația s-a încheiat și cerând UE și Statele Unite să nu recunoască rezultatele alegerilor;

J.

întrucât Lidia Iarmoșina, președinta Biroului electoral central din Belarus, a declarat că alegerile au fost „libere și corecte”;

K.

întrucât, în seara din ziua alegerilor, aproximativ 800 de suporteri ai opoziției au protestat la Minsk,

1.

își exprimă mulțumirea cu privire la faptul că prizonierii politici dl Alexander Kazulin, dl Sergei Parsiukevici și dl Andrei Kim au fost eliberați; se așteaptă, cu toate acestea, ca cei trei să se bucure de toate drepturile civice garantate tuturor cetățenilor din Belarus de Constituția Republicii Belarus;

2.

își exprimă regretul în legătură cu faptul că evoluția semnificativă la care sperase UE, în interesul poporului bielorus, cu privire la dezvoltarea democratică a acestei țări nu s-a concretizat și că, în ciuda câtorva mici îmbunătățiri, alegerile parlamentare de la 28 septembrie 2008 din Belarus nu au respectat în cele din urmă standardele internaționale;

3.

consideră ca parlamentul ales în Belarus are o legitimitate democratică îndoielnică;

4.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că marșul organizat de opoziție la Minsk la 28 septembrie 2008 a fost etichetat drept o încălcare flagrantă a ordinii publice de către ministrul de interne, precum și la faptul că există informații conform cărora datele despre marș vor fi înaintate Parchetului general în vederea unei analize juridice; solicită autorităților bieloruse să respecte dreptul fundamental al libertății de asociere și pe cel al libertății de expresie, așa cum sunt definite în constituția bielorusă;

5.

evidențiază faptul că, deși UE a luat act de eliberarea recentă a mai multor activiști din opoziția democratică și speră că organizarea alegerilor se va îmbunătăți, organizarea în continuare de alegeri care nu sunt libere și corecte va reprezenta un nou obstacol pentru Belarus și va continua să-i afecteze în mod serios relațiile cu Uniunea Europeană;

6.

solicită guvernului bielorus să confirme declarațiile cu privire la disponibilitatea de a-și îmbunătăți cooperarea cu UE și de a crea condiții mai favorabile de începere a discuțiilor dintre UE și Belarus;

7.

invită în acest context guvernul din Belarus să facă pași în direcția organizării în viitor de alegeri cu adevărat democratice, în concordanță cu standardele democratice internaționale, prin introducerea unei serii de schimbări în legea și practica electorală, cum ar fi:

8.

îndeamnă guvernul din Belarus să respecte drepturilor omului, prin:

pentru a pune capăt izolării auto-impuse a țării de restul Europei și pentru îmbunătățirea considerabilă a relațiilor UE-Belarus;

9.

reamintește că la 21 noiembrie 2006 Uniunea Europeană și-a declarat disponibilitatea de a-și reînnoi relațiile cu Belarus și cu poporul acestei țări, în cadrul Politicii europene de vecinătate, imediat ce guvernul bielorus va demonstra că sunt respectate valorile democratice și drepturile fundamentale ale poporului său;

10.

solicită Consiliului și Comisiei să continue dialogul cu Belorus și să conceapă o politică față de această țară care să fie pozitiv condiționată strict pe baza unei abordări graduale, care să cuprindă parametri de evaluare, calendare de execuție, o clauză de revizuire și resurse financiare adecvate;

11.

solicită Consiliului și Comisiei să ia în considerare o revizuire selectivă și o posibilă suspendare a măsurilor restrictive existente, în beneficiul cetățenilor obișnuiți și pentru promovarea dezvoltării unei societăți libere;

12.

invită Consiliul și Comisia să nu ridice interdicția de viză aplicată celor direct implicați în încălcarea standardelor electorale democratice și a drepturilor omului; solicită luarea în considerare a suspendării parțiale a acestei sancțiuni pe o durată de șase luni în cazul altor oficiali, cu condiția ca, în această perioadă, legea restrictivă cu privire la mass-media, adoptată la sfârșitul lui iunie 2008, să fie modificată înainte de implementarea sa integrală;

13.

invită Consiliul și Comisia să ia măsuri suplimentare pentru facilitarea și liberalizarea procedurilor de acordare a vizelor pentru cetățenii din Belarus, deoarece un asemenea demers este esențial pentru realizarea principalului obiectiv al politicii UE în privința Belarus, adică facilitarea și intensificarea contactelor dintre popoare și democratizarea țării; le solicită insistent, în acest context, să examineze posibilitatea scăderii costului vizei pentru cetățenii bieloruși care intră pe teritoriul Schengen, aceasta fiind unica modalitate de a împiedica accentuarea izolării statului Belarus și a cetățenilor săi; solicită autorităților bieloruse să nu mai emită vize de ieșire pentru cetățenii săi, mai ales pentru copii și studenți;

14.

solicită Consiliului și Comisiei să ia în considerare aplicarea selectivă a Instrumentului european de vecinătate și de parteneriat (2) și a Instrumentului european pentru drepturile omului și democrație (3), acordând mai mult sprijin societății civile din Belarus și, mai ales, să crească ajutorul financiar acordat mass mediei independente, ONG-urilor și studenților bieloruși care studiază în străinătate; salută sprijinul financiar acordat de Comisie „Universității Europene de Științe Umaniste” din Vilnius (Lituania); solicită Consiliului și Comisiei să invite guvernul bielorus ca, în semn de bunăvoință și ca exprimare a dorinței de schimbare, să permită Universității Europene de Științe Umane, în exil la Vilnius, să se întoarcă în mod legal în Belarus și să se restabilească în condiții adecvate, în vederea viitoarei sale dezvoltări în Minsk; invită Consiliul și Comisia să acorde sprijin financiar canalului de televiziune independent din Belarus, Belsat;

15.

invită Consiliul și Comisia să elaboreze măsuri care să conducă la îmbunătățirea climatului de afaceri, a comerțului, investițiilor, infrastructurii pentru transport și a cooperării transfrontaliere între UE și Belarus, astfel încât să contribuie la binele și prosperitatea cetățenilor bieloruși, precum și la posibilitatea acestora de a comunica cu UE și de a călători în UE în acest context;

16.

regretă decizia autorităților din Belarus de a refuza în repetate rânduri, pe parcursul ultimilor ani, acordarea vizelor pentru deputații din Parlamentul European și pentru parlamentarii naționali; invită autoritățile bieloruse să nu creeze și alte obstacole ce ar împiedica delegația Parlamentului European pentru relațiile cu Belarus să viziteze țara;

17.

salută voința națiunii bieloruse de a garanta independența și integritatea teritorială a țării sale;

18.

salută poziția de până acum a autorităților bieloruse de a nu recunoaște, în pofida unor presiuni enorme, independența unilaterală declarată de către Osetia de Sud și Abhazia;

19.

condamnă faptul că Belarus este singura țară din Europa în care încă mai există pedeapsa cu moartea, care este contrară valorilor europene;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Adunărilor Parlamentare ale OSCE și Consiliului Europei, Secretariatului Comunității Statelor Independente, precum și Parlamentului și Guvernului din Belarus.

15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/31

A.

întrucât reuniunea ministerială din cadrul OMC pentru finalizarea Rundei de dezvoltare de la Doha („Runda de la Doha”) au fost întrerupte la sfârșitul lui iulie 2008;

B.

întrucât negocierile au eșuat în iulie 2008 la Geneva; întrucât s-au realizat unele progrese privind anumite aspecte, în timp ce alte aspecte importante pentru finalizarea ansamblului de modalități nu au fost tratate în acordul-cadru;

C.

întrucât interesele țărilor în curs de dezvoltare, în special ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, precum și angajamentul tuturor membrilor OMC de a se implica în „Runda de la Doha” ar trebui să constituie elementele centrale ale negocierilor;

D.

întrucât eșecul Rundei de la Doha ar contribui la actuala stare de nesiguranța economică la nivel mondial și ar putea ridica semne de întrebare cu privire la credibilitatea sistemului comercial multilateral, ceea ce ar determina o orientare asupra acordurilor comerciale bilaterale și regionale,

1.

își exprimă profunda dezamăgire și îngrijorare cu privire la impasul care a intervenit în cadrul reuniuniii ministeriale ale OMC din iulie 2008;

2.

își reafirmă sprijinul deplin pentru o abordare multilaterală în politica comercială și pentru o Organizație Mondială a Comerțului care să poată garanta un rezultat complet, ambițios și echilibrat pentru schimburile comerciale internaționale, respectând în totalitate Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale Organizației Națiunilor Unite;

3.

își exprimă convingerea că, în contextul actual, caracterizat printr-o criză economică și financiară, finalizarea cu succes a Rundei de la Doha ar putea reprezenta un element de stabilitate;

4.

consideră că orice s-ar întâmpla în ceea ce privește evoluția ADD, OMC, alături de celelalte organizații internaționale, trebuie să abordeze urgent și în mod consecvent noile provocări la nivel mondial în care comerțul joacă un rol, precum securitatea alimentară, energia, ajutorul pentru comerț și schimbările climatice;

5.

este pe deplin conștient de dificultățile principiului angajamentului unic; recunoaște progresele realizate până în prezent în cadrul negocierilor, care ar trebui să ofere o bază importantă și consolidată în scopul continuării Rundei de la Doha în cadrul viitoarei reuniuni și obținerii unui rezultat favorabil;

6.

invită UE și SUA, precum și țările din G20, în calitate de noi actori economici importanți, să își asume responsabilitățile în cadrul negocierilor în curs, să respecte pe deplin spiritul „Rundei de la Doha” și să depună toate eforturile pentru încheierea unui acord cât mai curând posibil; subliniază încă o dată importanța unei diferențieri între țările în curs de dezvoltare și țările emergente;

7.

invită India și SUA să găsească o soluție politică la problema condițiilor de aplicare a mecanismului de salvgardare special (MSS) pentru a asigura un echilibru just între preocupările comerciale și cele privind securitatea alimentară pentru a putea permite o continuare a negocierilor din cadrul ADD în Geneva și în ceea ce privește celelalte aspecte existente;

8.

invită țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare avansate să adere la inițiativa „Totul, cu excepția armelor” și să ofere țărilor celor mai puțin dezvoltate un acces la piață fără taxe și fără contingente; subliniază de asemenea importanța ajutorului pentru comerț;

9.

consideră că nevoia de dezvoltare, în special în ceea ce privește țările cel mai puțin dezvoltate, ar trebui să aibă prioritate în negocierile ADD, accentul fiind pus întotdeauna pe dezvoltare;

10.

consideră că dificultățile cu care se confruntă ADD evidențiază necesitatea ca, după finalizarea Rundei de la Doha, să se abordeze de urgență problema reformei OMC pentru a consolida eficiența și transparența organizației și pentru a îmbunătăți legitimitatea democratică, responsabilitatea, transparența, caracterul inclusiv și integrarea sa în structura mai largă a guvernanței globale; consideră că parlamentarii ar trebui să realizeze un control mai strict și mai eficient în domeniul comerțului internațional;

11.

reafirmă necesitatea acordării unei asistențe tehnice specifice și a consolidării capacităților pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare să se implice în mod eficient în cadrul ADD;

12.

invită Comisia și Consiliul să încheie un acord în spiritul Tratatului de la Lisabona pentru a garanta participarea deplină a Parlamentului la negocierile comerciale internaționale purtate de UE;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Directorului General al OMC.

15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/33

A.

întrucât problema deficitului de apă și a secetei nu se limitează la Uniunea Europeană din punct de vedere geografic, având repercusiuni la nivel internațional și reprezentând o problemă globală; întrucât deja există conflicte internaționale privind apa și pericolul ca numărul acestora să crească este din ce în mai mare;

B.

întrucât apa este esențială pentru viață și reprezintă un bun comun care nu ar trebui redus la un simplu produs; întrucât asigurarea accesului echitabil la aprovizionarea cu apă pentru toți, inclusiv pentru generațiile viitoare, ar trebui să fie principiul de bază pentru toate politicile în domeniul apei;

C.

întrucât deficitul de apă și seceta reprezintă o provocare majoră, cu impact semnificativ socio-economic și asupra mediului în UE; întrucât impactul economic total al secetei la nivelul UE de-a lungul ultimilor 30 de ani este estimat la 100 de miliarde de euro;

D.

întrucât deficitul de apă și seceta afectează deja mai multe părți ale UE, iar o cincime a populației UE locuiește în țări unde resursele de apă reprezintă motiv de îngrijorare;

E.

întrucât deșertificarea care afectează țările din Comunitate în măsuri diferite sărăcește mediul înconjurător și conduce la degradarea solurilor și, în consecință, la pierderea valorii agricole a acestora;

F.

întrucât deficitul de apă și seceta nu sunt la fel de grave în toate regiunile UE, fiind mai pronunțate în statele membre aflate mai la sud;

G.

întrucât există diferențe regionale importante în ceea ce privește modul de manifestare a problemelor provocate de deficitul de apă și de secete; întrucât ar fi cel mai bine ca măsurile pentru soluționarea acestor probleme să se bazeze pe o abordare regională;

H.

întrucât în ultimii 30 de ani deficitul de apă și seceta s-au manifestat din ce în ce mai frecvent și au fost din ce în ce mai grave, fiind de așteptat ca schimbarea climatică să agraveze situația, contribuind la creșterea numărului de fenomene hidrologice extreme în UE și în afara acesteia, afectând probabil atât calitatea, cât și cantitatea resurselor de apă;

I.

întrucât tendințele în folosirea apei nu sunt durabile, deoarece UE continuă să irosească 20 % din apa sa din cauza ineficienței;

J.

întrucât seceta gravă, însoțită de precipitații reduse, crește riscul incendiilor forestiere, astfel cum au dovedit-o incendiile devastatoare care au cuprins recent sudul Europei;

K.

întrucât nu există o evaluare cuprinzătoare și exactă din punct de vedere tehnic și științific a situației cantității de apă în UE; întrucât datele disponibile la nivel regional și cele privind variațiile sezoniere sunt foarte limitate;

L.

întrucât deficitul de apă poate fi rezultatul cauzelor naturale, al activităților umane sau al interacțiunii acestora, fie printr-o utilizare excesivă a resurselor naturale, fie prin degradarea calității apei; întrucât utilizarea necorespunzătoare a apei reprezintă una dintre cauzele deșertificării;

M.

întrucât turismul crește și mai mult cererea de apă, în special pe timpul perioadei de vară și în zonele de coastă din sudul Europei;

N.

întrucât sensibilizarea și buna informare a cetățenilor sub diferite forme, de exemplu prin intermediul campaniilor de informare și de educare, sunt esențiale pentru facilitarea schimbării comportamentului și a practicilor și pentru crearea unei culturi a economiei de apă și a utilizării eficiente a apei;

O.

întrucât alimentarea publică cu apă este un serviciu public esențial, legat de sănătatea publică și care nu ar trebui perturbat;

P.

întrucât deficitul de apă și seceta reprezintă o problemă complexă de mediu și ar trebui reglementată ca atare, în strânsă legătură cu și luând în considerare alte aspecte legate de mediu;

Q.

întrucât agricultura, ca sector productiv, este grav afectată de efectele deficitului de apă și ale secetei, având, în același timp, un rol important în gestionarea durabilă a resurselor de apă disponibile;

R.

întrucât în UE agricultura multifuncțională joacă un rol important pentru conservarea peisajului, a biodiversității și a purității apei și, drept urmare, necesită sprijin financiar pentru anumite măsuri, precum și consiliere științifică privind gestionarea apei;

S.

întrucât deficitul de apă și seceta reprezintă factori importanți, care contribuie la accentuarea creșterii prețurilor la materiile prime agricole; întrucât este necesară garantarea stabilității aprovizionării cu alimente;

T.

întrucât în agricultură este nevoie de mari cantități de apă și, drept urmare, aceasta depinde de aprovizionarea cu apă, agricultura trebuie inclusă ca actor responsabil în sistemele de gestionare regională integrată a apei, în ceea ce privește folosirea echilibrată a apei, stoparea risipirii apei, adaptarea peisajului și a planificării culturilor, precum și protecția apei împotriva poluării;

U.

întrucât seceta favorizează de asemenea, proliferarea anumitor dăunători fitosanitari, ducând la o scădere considerabilă a recoltei;

V.

întrucât Cel de-al patrulea raport al Comisiei privind coeziunea economică și socială (COM(2007)0273) identifică schimbările climatice, în special seceta și deficitul de apă, ca reprezentând una dintre noile provocări cu implicații teritoriale considerabile, pe care trebuie să le soluționeze politica de coeziune și care au afectat, până în prezent, 11 % din populație și 17 % din teritoriul UE,

1.

salută comunicarea și sprijină primul set de opțiuni propuse în cadrul politicii de acțiune, dar regretă că domeniul lor de aplicare este limitat doar la nivelul statelor membre și al UE; reamintește că deficitul de apă și seceta reprezintă o problemă de dimensiuni internaționale și că trebuie luate măsuri ținându-se seama de acest lucru;

2.

subliniază faptul că caracterul transregional și transfrontalier al bazinelor hidrografice poate avea un impact transfrontalier considerabil asupra regiunilor aflate în amonte și în aval și, prin urmare, este indispensabil ca statele membre, precum și autoritățile regionale și locale să coopereze în ceea ce privește problema deficitului de apă și a secetelor, asigurând o utilizare durabilă și echitabilă a resurselor hidrografice; consideră că, având în vedere caracterul specific al problemei deficitului de apă și a secetelor, este necesară o acțiune coordonată atât la nivelul UE și al statelor membre, cât și la nivelul administrațiilor regionale și locale;

3.

regretă că această comunicare este limitată la promovarea unor obiective generale, propunând doar un număr limitat de măsuri precise, fără un calendar concret de implementare a acestora în regiuni amenințate de deficitul de apă și de secetă; regretă atât absența unor obiective realiste și a constrângerilor de timp pentru atingerea acestora, cât și faptul că nu s-a accentuat deloc necesitatea unei cooperări strânse cu autoritățile naționale, locale și regionale; invită Comisia să prezinte un program în desfășurare, în special un raport privind progresele în 2009, precum și revizuirea și dezvoltarea strategiei Uniunii Europene;

4.

subliniază importanța regiunilor ca factor de promovare a inovațiilor tehnologice în domeniul apei, având în vedere că eficiența apei va deveni un factor de competitivitate din ce în ce mai important; prin urmare, îndeamnă autoritățile regionale să utilizeze cooperarea interregională națională și internațională, schimburile de informații și parteneriatele strategice pentru a organiza o gestiune eficientă a apei la nivel regional;

5.

solicită autorităților regionale și locale să profite de posibilitățile mari oferite de fondurile structurale și să investească în ameliorarea sau reînnoirea infrastructurilor și tehnologiilor existente (în special în regiuni în care resursele de apă sunt irosite din cauza scurgerilor din conductele de apă), inclusiv, în special, a tehnologiilor curate care facilitează utilizarea eficientă a apei și care pot fi corelate cu gestionarea integrată a resurselor de apă (GIR), mai ales pentru a face față provocării eficienței hidrice (din punct de vedere al economiilor și al reutilizării) în sectorul industrial și cel agricol, dar și la nivelul consumatorilor autohtoni;

6.

insistă, în acest context, că atribuirea fondurilor destinate infrastructurilor trebuie să vizeze punerea în aplicare de măsuri axate pe ameliorarea gestionării apei și aprovizionarea cu apă de calitate în conformitate cu necesitățile existente;

7.

reamintește că ar trebui favorizată o abordare bazată pe cerere în gestionarea resurselor de apă; consideră, cu toate acestea, că UE trebuie să adopte o abordare globală în gestionarea resurselor de apă, combinând măsurile de gestionare a cererii, măsurile pentru optimizarea resurselor existente în cadrul circuitului apei și măsurile pentru crearea de noi resurse și că abordarea necesită integrarea considerentelor de mediu, sociale și economice;

8.

observă că măsurile bazate pe ofertă ar trebui de asemenea luate în considerare, în vederea obținerii celei mai eficiente soluții din punct de vedere economic și al protecției mediului, a optimizării echilibrului dintre cerere și ofertă și a asigurării alimentării publice neîntrerupte cu apă, inclusiv în condiții de secetă, în conformitate cu principiul dezvoltării durabile; consideră că ar trebui încurajate măsurile pentru stabilirea unei ierarhii eficiente a utilizărilor apei, iar construirea de ramificații pentru transportul apei pe distanțe lungi nu ar trebui să constituie soluția la problema deficitului de apă; cu toate acestea, subliniază importanța pe care o pot avea măsurile bazate pe ofertă pentru regiunile cele mai afectate de deficitul de apă și de secetă, care pot lua forma unor opțiuni tradiționale, precum construirea unei infrastructuri pentru a dirija cursurile de apă sau a unor soluții alternative și inovatoare precum reutilizarea durabilă a apei reziduale sau desalinizarea;

9.

subliniază contribuția adusă de agricultorii europeni în lupta împotriva eroziunii solului și a deșertificării și solicită recunoașterea rolului decisiv al producătorilor europeni pentru menținerea acoperirii cu vegetație a regiunilor afectate de secete prelungite sau amenințate de nisip transportat de vânt; subliniază efectele benefice pe care le au în special culturile permanente, livezile și viile, pajiștile, pășunile și pădurile pentru captarea apei;

10.

subliniază importanța problemei gestionării apei în zonele montane și invită Comisia să încurajeze autoritățile locale și regionale să dezvolte o relație de solidaritate între utilizatorii din aval și cei din amonte;

11.

reamintește de legătura dintre schimbările climatice, deficitul de apă și secetă și asistența teritorială integrată având drept scop menținerea și conservarea resurselor de apă locale și își exprimă îngrijorarea în legătură cu posibilul lor impact asupra sănătății publice; solicită să fie luat în considerare impactul asupra resurselor de apă, atunci când sunt elaborate politicile pentru combaterea schimbărilor climatice; solicită să fie realizat un studiu detaliat privind relația dintre dezvoltarea biocombustibililor și disponibilitatea resurselor de apă; solicită, de asemenea, să fie realizată o evaluare specifică a instalațiilor cu un consum ridicat al resurselor de apă; subliniază nevoia de a integra problema apei în politicile UE și de a o aborda într-o manieră coerentă, folosind toate instrumentele financiare și juridice ale UE; subliniază că toate nivelurile politice (cel național, cel regional și cel local) ar trebui să se implice în acest proces;

12.

consideră că ar trebui stabilită o legătură între deficitul de apă, secetă și schimbările climatice și strategiile specifice pentru acestea, având în vedere că preocupările privind adaptarea la schimbările climatice trebuie integrate ca priorități în punerea în aplicare a DCA;

13.

îndeamnă Comisia și statele membre să recunoască faptul că despădurirea și urbanizarea agresivă contribuie la diminuarea resurselor de apă; invită statele membre și autoritățile competente să țină cont de aspectele privind apa în amenajarea teritoriului, mai ales în legătură cu dezvoltarea activităților economice în bazinele hidrografice sensibile, inclusiv în insule și în regiunile ultraperiferice; subliniază că aprovizionarea cu apă, indiferent de natura consumului, trebuie să se facă întotdeauna în conformitate cu principiul tarifării echitabile a apei, prin aceasta companiile fiind încurajate în special să utilizeze apa mai eficient;

14.

subliniază faptul că revizuirea priorităților bugetului comunitar ar trebui să acorde o importanță mai mare măsurilor de mediu și, în special, politicilor menite să combată efectele schimbărilor climatice, printre care și seceta și deficitul de apă, asigurând disponibilitatea resurselor suplimentare necesare;

15.

solicită Comisiei să ia în considerare legătura intersectorială dintre impactul social și economic al schimbărilor climatice asupra amenajării teritoriului și costurile pentru energie legate de schimbările climatice; încurajează UE să realizeze toate evaluările privind eficiența apei utilizând indicatori obiectivi și economici;

16.

recunoaște faptul că deficitul de apă și secetele produc efecte directe asupra coeziunii economice, sociale și teritoriale; consideră că acestui aspect ar trebui să i se acorde atenția cuvenită la elaborarea viitoarei politici de coeziune și că toate măsurile bugetare, precum și alte instrumente necesare trebuie să fie disponibile în acest scop;

17.

subliniază faptul că situația economică a unei regiuni, competitivitatea și posibilitățile de dezvoltare a acesteia sunt determinate de aspectele de mediu complexe menționate în comunicare;

18.

recunoaște importanța DCA pentru stabilirea unui cadru ce are ca scop obținerea unei „stări bune” a tuturor apelor europene, promovând cooperarea interregională, utilizarea durabilă a apei și protecția resurselor de apă disponibile și, în același timp, contribuind la atenuarea efectelor produse de inundații și secete și solicită Comisiei și tuturor statelor membre să pună în aplicare în întregime dispozițiile acesteia și să garanteze că măsurile privind deficitul de apă și seceta nu au efecte negative asupra obiectivelor privind calitatea apei;

19.

subliniază necesitatea de a clarifica definiția „secetei prelungite” (în contextul DCA) și a implicațiilor sale în vederea atingerii obiectivelor de mediu din DCA în perioadele de secetă și ulterior acestor perioade; subliniază că deficitul de apă și seceta sunt legate între ele dar sunt diferite și că, în privința lor, ar trebui adoptate strategii diferențiate;

20.

subliniază că există o legătură strânsă între secetă, eroziunea solului, deșertificare și incendiile forestiere;

21.

consideră că planurile de gestionare a bazinelor hidrografice cerute de DCA ar trebui să includă de asemenea gestionarea secetei și a altor catastrofe hidrometeorologice și să stabilească măsuri de gestionare a crizelor adaptate la nevoile concrete ale bazinelor hidrografice amenințate de deficitul de apă și de secete, inclusiv coordonarea transfrontalieră, participarea publică și sistemele de avertizare rapidă care să funcționeze la diferite niveluri, de exemplu, la nivel european, național, regional sau local; subliniază necesitatea de a evita crearea barierelor pe cursul natural al râurilor în încercarea de a diminua inundațiile și încurajează efectuarea unui studiu de impact aprofundat cu privire la întreruperea debitului cursurilor naturale de apă;

22.

subliniază rolul pădurilor în circuitul apei și importanța unui amestec echilibrat de păduri, pășuni și teren pentru culturi, pentru gestionarea durabilă a apei; subliniază în special rolul solurilor cu un conținut organic ridicat și al rotației adaptate a culturilor; avertizează că utilizarea din ce în ce mai intensă a terenului reprezintă o amenințare la adresa agriculturii, a siguranței alimentare și a gestionării durabile a apei;

23.

subliniază faptul că deșertificarea este strâns legată de economia în domeniul pădurilor; îndeamnă la o mai mare utilizare a împăduririi pentru a reduce și a atenua debitele extreme ale apelor de suprafață și subterane și pentru a combate degradarea și eroziunea solului;

24.

recomandă ca mecanismul european de protecție civilă să prevadă intervenții în situații de criză cauzate de secetă severă;

25.

subliniază importanța reevaluării cantităților disponibile de apă subterană în UE și a normelor care reglementează utilizarea acestora, principalul obiectiv fiind asigurarea utilizării raționale a resurselor de apă subterană în conformitate cu necesitățile fiecărei țări vizate;

26.

constată că problema neepurării apelor uzate în numeroase regiuni nu este abordată în comunicare;

27.

subliniază faptul că nu trebuie pierdută din vedere necesitatea de a proteja apele subterane, pentru ca acestea să poată fi incluse în gestiunea globală a resurselor hidrografice;

28.

solicită Consiliului, statelor membre și autorităților regionale și locale să țină cont în celelalte politici sectoriale de elementele expuse în comunicare, pentru a evita efectele contraproductive în ceea ce privește protecția resurselor de apă;

29.

subliniază faptul că, în întreaga lume, experiența a dovedit că abaterea unui râu conduce la daune ireparabile la nivelul condițiilor ecologice și hidromorfologice, ceea ce ar putea însemna ca oamenii și întreprinderile să fie nevoite să se mute, perturbându-se astfel coeziunea economică și socială; invită statele membre să prevină orice fel de deteriorare a bazinelor lor hidrografice și să respecte în întregime cerințele stabilite la articolele 1 și 4 din DCA și invită Comisia să acorde finanțare din fondurile europene numai pentru proiectele care îndeplinesc în totalitate aceste cerințe;

30.

îndeamnă Consiliul să adopte fără întârziere o decizie referitoare la propunerea de regulament de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene (COM(2005)0108), pentru a îmbunătăți definirea criteriilor și a evenimentelor eligibile, inclusiv a perioadelor de secetă, cu scopul de a atenua pagubele cauzate de catastrofele naturale într-un mod mai eficient, flexibil și rapid, având în vedere, de asemenea, că Parlamentul a adoptat deja poziția sa la 18 mai 2006 (4);

31.

salută faptul că economisirea apei reprezintă prima prioritate a Comisiei, ca răspuns la deficitul de apă și la secete; în acest context, îndeamnă Comisia să se asigure că modul în care sunt utilizate fondurile structurale nu intră în contradicție cu această prioritate, să integreze gestionarea durabilă a apei ca un criteriu care trebuie respectat în cadrul proiectelor și, înainte de a acorda finanțări din fondurile structurale, să obțină dovezi în ceea ce privește utilizarea opțiunilor de economisire a apei de către autoritățile locale și regionale și respectarea, de către acestea, a cerințelor cuprinse în DCA;

32.

consideră că este necesar ca, atunci când un curs de apă trece prin mai multe state membre, să se stabilească o cooperare interregională și transnațională pentru gestionarea integrată a cursurilor de apă, în special în ceea ce privește activitățile agricole;

33.

reamintește că aproape 20 % din apa din UE se pierde din cauza ineficienței utilizării apei și subliniază nevoia de investiții majore pentru îmbunătățirea progresului tehnic în toate sectoarele economice (insistând asupra celor mai intensive utilizări ale apei și asupra sectoarelor în care potențialul de economisire a apei este foarte ridicat); observă că gestionarea ineficientă a apei este o problemă care influențează deficitul de apă și care poate avea mai multe efecte negative în perioade de secetă fără însă a o cauza, întrucât seceta este un fenomen natural;

34.

propune Comisiei, având în vedere că problema deficitului de apă și a secetelor este strâns legată de problematica irosirii apei, încorporarea criteriului de utilizare economică a apei în sistemul de condiții care trebuie îndeplinite pentru acordarea de subvenții din fondurile comunitare;

35.

încurajează UE să sprijine schimbul de bune practici, tehnologia și inovația care contribuie la un consum mai mic de apă și energie și care vizează îmbunătățirea utilizării eficiente a apei;

36.

invită Comisia, având în vedere că pierderile datorate scurgerilor din rețelele publice de alimentare cu apă din centrele urbane pot depăși 50 %, să ia în calcul posibilitatea promovării unei rețele de orașe pentru a încuraja utilizarea durabilă a apei în vederea schimbului de bune practici precum reutilizarea, economisirea și o utilizare mai eficientă a apei, precum și a derulării în comun a unor proiecte demonstrative pilot; invită, de asemenea, autoritățile locale să îmbunătățească rețelele de alimentare pentru distribuția apei scoase din uz;

37.

subliniază că 40 % din apa folosită în UE ar putea fi economisită; solicită luarea unor măsuri concrete și oferirea de stimulente financiare pentru promovarea unei utilizări eficiente și durabile a apei; solicită, de asemenea, instalarea extinsă a contoarelor care să măsoare consumul de apă pentru încurajarea economisirii, a reutilizării și a utilizării eficiente și raționale a apei; încurajează cele mai afectate state membre să folosească o parte din fondurile structurale pentru proiecte în vederea îmbunătățirii utilizării și economisirii apei; încurajează autoritățile responsabile de bazinele hidrografice să efectueze o analiză costuri-beneficii a măsurilor alternative de gestionare a apei în toate sectoarele;

38.

subliniază necesitatea de a combate pierderile și de a echilibra utilizările apei, în special prin reutilizare, având în vedere valorile multiple ale acesteia: biologice, sociale, de mediu, simbolice, culturale și cele referitoare la peisaj și turism;

39.

reamintește că articolul 9 alineatul (1) din DCA menționează că „Statele membre iau în considerare principiul recuperării costurilor serviciilor (…) în conformitate, în special, cu principiul «poluatorul plătește»” și „se asigură că, până în 2010, politica de stabilire a prețului apei constituie o motivație adecvată pentru ca utilizatorii să utilizeze resursele de apă în mod eficient (…) [și că] diferitele tipuri de destinații finale ale apei (…) contribuie în mod adecvat la recuperarea costurilor serviciilor de alimentare cu apă”;

40.

consideră că, în timp ce politicile de gestionare a apei trebuie să se bazeze pe principiul „poluatorul plătește”, acestea ar trebui să fie însoțite de măsuri pentru a pune capăt pierderilor importante care au loc din cauza instalațiilor defectuoase și a recoltelor și sistemelor agricole necorespunzătoare;

41.

subliniază că în ceea ce privește utilizarea mai eficientă a apei în anumite țări se poate înregistra un progres considerabil în sectorul agricol; speră ca evaluarea stării de sănătate a politicii agricole comune să ia această chestiune în considerare și să propună măsuri concrete care să promoveze utilizarea mai durabilă a apei, oferind stimulente pentru a mobiliza cele mai bune tehnologii și practici disponibile și în special sprijin pentru dezvoltarea rurală prin eco-condiționalitate, aplicarea principiului „poluatorul plătește” și a principiului „utilizatorul plătește”, precum și a programelor de dezvoltare rurală; consideră că Uniunea Europeană ar trebui să sprijine măsurile pentru îmbunătățirea gestionării apei în agricultură, promovând modernizarea sistemelor de irigații pentru a reduce consumul de apă și pentru a stimula cercetarea în acest domeniu;

42.

subliniază rolul pe care îl au programele de mediu din cadrul celui de-al doilea pilon al PAC în stabilirea stimulentelor pentru practicile agricole de protejare a durabilității și a purității resurselor de apă;

43.

subliniază faptul că producerea de biocombustibili va mări cererea de cantități mari de apă și accentuează necesitatea de a monitoriza atent impactul utilizării biocombustibililor și de a revizui în mod regulat politicile Uniunii Europene și cele naționale privind biocombustibilii;

44.

subliniază faptul că principalii utilizatori ai apei (precum centralele electrice) nu consumă apă ci o evacuează în circuit, după utilizarea acesteia în procesele lor; subliniază că, procedând astfel, aceștia au un efect puternic asupra disponibilității apei de suprafață, asupra sistemelor ecologice și a sănătății publice, prin creșterea temperaturii apei; subliniază necesitatea de a ține seama de aceste efecte;

45.

reamintește că consumatorii joacă un rol foarte important în vederea utilizării durabile a resurselor de apă în UE, prin urmare solicită UE să lanseze o campanie publică de informare și educare a cetățenilor, care să vizeze sensibilizarea acestora față de problema apei și care să îi încurajeze să ia măsuri concrete;

46.

reamintește Comisiei faptul că, prin definirea unei politici eficiente de tarifare a apei, care să reflecte adevărata valoare a acesteia, poate încuraja consumatorii să economisească apa într-o mai mare măsură;

47.

subliniază rolul preponderent al autorităților regionale și locale, precum și al organizațiilor societății civile, în ceea ce privește campaniile de sensibilizare și organizarea de activități educaționale;

48.

invită Comisia, precum și regiunile și orașele din statele membre să favorizeze apariția în UE a unei culturi bazate pe economisirea apei, prin promovarea sistemelor de captare a apei de ploaie și prin lansarea unor campanii de sensibilizare a cetățenilor cu privire la importanța economisirii apei, de exemplu prin programe educaționale adecvate; invită Comisia să încurajeze schimbul de bune practici între regiuni, orașe și organizații ale societății civile în ceea ce privește măsurile care vizează economia de apă (inclusiv epurarea apei de ploaie și a apelor uzate), creșterea eficienței apei și gestionarea riscului de secetă;

49.

consideră că este necesară promovarea campaniilor de informare, sensibilizare și formare pentru producători, în scopul unei contribuții active la gestionarea durabilă a resurselor de apă;

50.

consideră că un sistem de etichetare a produselor în ceea ce privește consumul de apă, care există deja în ceea ce privește eficiența energetică, ar fi un instrument adecvat pentru obținerea unui consum mai durabil al apei, dar subliniază că:

51.

îndeamnă ca, acolo unde este cazul, criteriile de performanță în ceea ce privește apa să facă parte din standardele de construcție a clădirilor;

52.

încurajează toate părțile implicate să dezvolte o schemă voluntară de etichetare a gestionării durabile a apei și să elaboreze programe voluntare de economisire a apei în diferite sectoare economice (de exemplu agricultură, turism, industria de prelucrare);

53.

consideră că apa trebuie să rămână un bun public și un element fundamental al suveranității statelor, care ar trebui să fie accesibil tuturor „la prețuri sociale și ecologice” echitabile, avându-se în vedere în mod deosebit situația specifică a fiecărei țări și a diferitelor sisteme agricole existente, precum și rolul social pe care îl are activitatea agricolă;

54.

solicită Comisiei să ia în considerare posibilitatea ca în 2009 să finanțeze un proiect pilot care să cuprindă cercetarea, supravegherea și monitorizarea dezvoltării unor activități de prevenire care să oprească deșertificarea și formarea stepei în Europa, prevenind astfel eroziunea, deflația, pierderile agricole și cele legate de biodiversitate, crescând protecția și fertilitatea solului și capacitatea acestuia de a reține apa și de a sechestra cărbunele; reiterează importanța stabilirii unor date sigure și transparente, astfel încât politicile să fie într-adevăr eficiente;

55.

salută instituirea Observatorului european al secetei și a sistemului de avertizare rapidă în privința secetei; subliniază importanța unei discuții extinse privind obiectivele fundamentale, bugetul și organizarea acestuia;

56.

invită Comisia să promoveze intrarea în funcțiune a Observatorului european al secetei în cadrul Agenției Europene de Mediu și subliniază că aceasta ar trebui să urmărească completarea datelor naționale cu informații sezoniere standard, regionale și locale, privind precipitațiile și consumul transsectorial, pentru a favoriza un proces decizional solid și strategic;

57.

subliniază importanța solului bogat în humus, a unui sistem adaptat de rotație a culturilor și a unei combinații echilibrate de păduri, pajiști și terenuri cultivabile pentru gestionarea durabilă a apei; avertizează că intensificarea utilizării terenului reprezintă o amenințare la adresa agriculturii, a siguranței aprovizionării cu produse alimentare și a gestionării durabile a apei;

58.

invită Comisia să susțină statele membre în procesul de reîmpădurire a zonelor care au fost afectate de secetă și incendii ciclice, bazându-se pe respectul pentru bioclimă și pe caracteristicile ecologice ale acestora și își exprimă speranța că se va acorda o importanță deosebită reabilitării peisajului rural și urban, acordându-se atenția cuvenită particularităților locale;

59.

consideră că deficitul de apă și secetele ciclice au accentuat flagelul incendiilor și gravitatea acestora, sporind fragilitatea și riscul de distrugere a multor specii caracteristice pădurilor din țările din sudul Europei, pentru care, de multe ori, pădurile reprezintă principala resursă naturală;

60.

subliniază faptul că planificarea referitoare la modelul agricol european ar trebui să aibă în vedere atât cele mai frecvente și mai grave pericole pentru mediu, cât și deficitul de apă și seceta și că, în acest context, un mecanism eficient de gestionare a crizelor ar trebui să reprezinte un element esențial al PAC;

61.

consideră că este necesară o reevaluare a valorii din punct de vedere ecologic a pădurilor și a producției agricole, în contextul schimbărilor climatice, în care este absolut nevoie de echilibrarea creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră cu o creștere a acoperirii cu păduri, al căror rol ca absorbanți de carbon trebuie avut în vedere la elaborarea tuturor politicilor privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

62.

sprijină angajamentul Comisiei de a continua să pună accentul pe provocarea pe care o presupune deficitul de apă și seceta la nivel internațional, în special în cadrul Convenției Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării și al Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice;

63.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/41

A.

întrucât Comisia a publicat o comunicare la 10 octombrie 2007 intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană” (COM(2007)0575) („Cartea albastră”);

B.

întrucât la 14 martie 2008, Înaltul Reprezentant si Comisia Europeană, au adresat Consiliului European, un document de politică intitulat „Schimbările climatice și securitatea internațională”;

C.

întrucât importanța geopolitică și strategică a regiunii arctice este în creștere, fapt simbolizat prin steagul rusesc care, în august 2007, a fost înfipt pe fundul Oceanului Arctic sub Polul Nord;

D.

având în vedere Convenția ONU privind dreptul mării (UNCLOS), care nu a fost încă ratificată de către Senatul SUA și care nu a fost elaborată având în vedere în mod specific circurmstanțele actuale ale schimbărilor climatice și consecințele speciale ale topirii gheții din regiunea arctică;

E.

întrucât conferința recentă a parlamentarilor din regiunea arctică a întrunit reprezentanți aleși din Parlamentul European, Canada, Danemarca, Groenlanda, Islanda, Finlanda, Norvegia, Suedia, Rusia și SUA, pentru a discuta problemele legate de siguranța maritimă, serviciile de sănătate, protecția mediului și dezvoltarea durabilă;

F.

întrucât regiunea arctică în prezent nu este reglementată de nicio normă și niciun regulament multilateral elaborate în mod specific deoarece nu s-a presupus niciodată că aceasta va deveni o cale maritimă navigabilă sau o zonă de exploatare comercială;

G.

întrucât traficul maritim în apele regiunii arctice a crescut exponențial în ultimii ani datorită interesului crescut pentru forările în larg și trecerii tot mai frecvente a navelor de croazieră, precum și perspectivelor oferite de Pasajul de Nord-Vest;

H.

întrucât regiunea arctică ar putea conține aproximativ 20 % din rezervele mondiale nedescoperite de petrol și gaze;

I.

întrucât Declarația de la Ilulissat a fost adoptată de „țările A5” (Danemarca, Canada, Norvegia, Rusia și SUA) în mai 2008;

J.

întrucât Comisia a participat pe deplin la conferința pe tema „Regiunea Arctică: preocuparea noastră comună”, organizată de către Consiliul nordic de miniștri la Ilulissat (Groenlanda) la 9 și 10 septembrie 2008, și întrucât Parlamentul ia act de concluziile formulate de președinte în privința acestei conferințe;

K.

întrucât conferința menționată anterior privind regiunea arctică s-a axat, de asemenea, pe schimbările climatice din regiune, efectele acestora asupra populațiilor indigene și posibile căi de adaptare la aceste efecte;

L.

întrucât rata încălzirii globale este mult mai ridicată în regiunea arctică decât în restul lumii, prezentând o creștere de 2° C în ultimii o sută de ani în comparație cu media de 0, 6° C în restul lumii;

M.

întrucât schimbările survenite în condițiile climatice din zona arctică au atins măsura în care, de exemplu, populația inuită nu mai poate practica vânatul în mod tradițional, deoarece gheața a devenit prea subțire pentru a le susține săniile, iar fauna sălbatică, cum ar fi urșii polari, morsele și vulpile, riscă să își piardă o parte considerabilă din habitat;

N.

întrucât trei dintre statele membre ale UE și încă două state printre vecinii săi cei mai apropiați, care participă la piața internă prin intermediul Acordului SEE, sunt state arctice, ceea ce înseamnă că UE și statele asociate acesteia reprezintă, din punct de vedere numeric, mai mult de jumătate dintre membrii Consiliului Arctic,

1.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la efectele produse de schimbările climatice asupra sustenabilității vieții populațiilor indigene din regiune, atât în ceea ce privește mediul în general (topirea calotei glaciare și a permafrostului, creșterea nivelului mării, inundațiile), cât și habitatul natural (retragerea calotei glaciare cauzează probleme pentru obiceiurile de hrănire ale ursului polar) și subliniază că orice decizii internaționale legate de aceste aspecte trebuie să implice și să țină seama pe deplin de toate populațiile și națiunile din regiunea arctică;

2.

reamintește faptul că pe parcursul secolului al XX-lea, temperatura aerului în regiunea arctică a crescut cu aproximativ 5°C și că această creștere este de zece ori mai rapidă decât media temperaturii la suprafață observată la nivel global; subliniază faptul că se prevede că în următorii o sută de ani va avea loc o încălzire suplimentară de aproximativ 4-7°C în regiunea arctică; prin urmare, consideră că a trecut vremea diagnosticelor și că a venit vremea acțiunii;

3.

subliniază că speciile și societățile arctice au dezvoltat modalități de adaptare foarte specializate la condițiile vitrege de la poli și astfel acestea au devenit extrem de vulnerabile la schimbările dramatice ale acestor condiții; este foarte preocupat pentru soarta morselor, a urșilor polari, a focilor și a altor mamifere marine care sunt dependente de gheața marină pentru a se odihni, pentru a se hrăni, pentru a vâna și pentru a se înmulți și care sunt amenințate în mod deosebit de schimbările climatice;

4.

salută declarația de încheiere adoptată în cadrul Conferinței parlamentarilor din regiunea arctică, care s-a desfășurat la Fairbanks la 14 august 2008;

5.

salută faptul că Nordul Îndepărtat este inclus în politica UE privind „Dimensiunea nordică”, însă consideră că gradul de conștientizare a importanței regiunii arctice într-un context global trebuie accentuat în continuare prin formularea unei politici UE autonome privind regiunea arctică;

6.

evidențiază semnificația regiunii arctice pentru clima globală în această privință și își exprimă speranța că sprijinul acordat în prezent activităților de cercetare în această regiune va continua și după Anul Polar Internațional;

7.

așteaptă cu mult interes comunicarea ce urmează a fi prezentată în curând de Comisie cu privire la politica pentru regiunea arctică și își exprimă speranța că aceasta va reprezenta baza unei politici UE semnificative privind regiunea arctică; invită Comisia să abordeze în cadrul comunicării sale cel puțin următoarele aspecte:

8.

invită Comisia Europeană să acorde un loc în agenda sa politicii energetice și de securitate din regiunea arctică, iar în comunicarea sa viitoare privind regiunea arctică să propună, în special, teme și proceduri de cooperare potrivite între UE și statele arctice în mod deosebit în domeniile schimbărilor climatice, dezvoltării durabile, siguranței aprovizionării cu energie și siguranței maritime;

9.

atrage atenția asupra faptului că regiunea arctică merită o examinare specială, în virtutea impactului pe care îl exercită asupra climei mondiale și a mediului său natural unic, în cadrul elaborării de către UE a poziției sale pentru COP 15 din cadrul Conferinței ONU privind schimbările climatice care urmează să aibă loc la Copenhaga în 2009;

10.

consideră că traficul maritim din regiune (atât cel legat de turism, cât și cel legat de forările din larg) nu beneficiază de niciun fel de norme internaționale minime privind siguranța, precum cele existente pentru alte ape internaționale, nici în ceea ce privește protecția vieții umane, nici referitoare la protecția mediului, și îndeamnă Comisia să asigure fără întârziere modificarea în mod corespunzător a reglementărilor Organizației Maritime Internaționale (OMI);

11.

evidențiază aspectele externe ale politicii din domeniul energetic și rolul pe care îl joacă regiunea arctică în elaborarea politicii energetice pentru Europa (PEE), astfel cum a propus Consiliul European din martie 2007;

12.

sprijină Consiliul Arctic în ceea ce privește menținerea regiunii arctice ca o regiune cu tensiuni reduse, deschisă cooperării internaționale în domeniul cercetării, astfel încât să se permită dezvoltarea completă, într-un cadru de mediu durabil, a potențialului acesteia ca viitoare regiune furnizoare de energie;

13.

rămâne în special preocupat de cursa permanentă pentru resursele naturale din regiunea arctică, care ar putea duce la riscuri legate de securitatea UE și la instabilitate internațională generalizată;

14.

îndeamnă Comisia să adopte un rol proactiv în regiunea arctică, asumându-și, cel puțin ca prim pas, un „statut de observator” în cadrul Consiliului Arctic și consideră că Comisia ar trebui să înființeze un birou specializat pe problemele Arcticii;

15.

propune Comisiei să fie pregătită să dea curs deschiderii negocierilor internaționale menite să ducă la adoptarea unui tratat internațional pentru protejarea regiunii arctice, care să aibă ca sursă de inspirație Tratatul anctarctic, astfel cum a fost completat de Protocolul de la Madrid din 1991,, dar care să respecte diferențele fundamentale pe care le presupune faptul că regiunea arctică este populată, precum și drepturile și nevoile care decurg de aici, ale populațiilor și națiunilor din regiunea arctică; consideră, cu toate acestea, că un astfel de tratat ar putea, ca punct minim de plecare, să abordeze cel puțin regiunea nepopulată și nerevendicată din centrul Oceanului Arctic;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernelor Norvegiei, Islandei, Rusiei, Canadei și Statelor Unite, precum și părților care participă la cooperarea regională.

15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/44

A.

întrucât anumite state membre nu au transmis în termenul prevăzut informațiile privind activitățile de control și punere în aplicare în intervalul 2003-2004, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, astfel încât raportul Comisiei privind punerea în aplicare a regulamentului respectiv în intervalul de timp menționat, (COM(2007)0622), a fost prezentat cu o întârziere de un an și jumătate;

B.

întrucât numărul mediu al infracțiunilor constatate a rămas constant, deși numărul total de încălcări ale dispozițiilor înregistrate în unele state membre a crescut semnificativ, pe fondul tendinței de creștere a frecvenței încălcării dispozițiilor privind pauzele zilnice și perioadele de repaus și al scăderii numărului de încălcări referitoare la durata de conducere;

C.

întrucât următorul raport bienal va trebui să includă, pentru prima dată, informații referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2002/15/CE;

D.

întrucât este în interesul general ca dispozițiile referitoare la timpul de lucru, durata de conducere și perioada de repaus, atât pentru lucrătorii mobili cât și pentru șoferii independenți, să fie aplicate în mod corect;

E.

întrucât obiectul Directivei 2002/15/CE constă în stabilirea cerințelor minime legate de organizarea timpului de lucru în vederea îmbunătățirii protecției sănătății și siguranței persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier și creșterea siguranței rutiere, precum și alinierea condițiilor de concurență;

F.

întrucât Directiva 2002/15/EC a intrat în vigoare la 23 martie 2002, acordând statelor membre trei ani, până la 23 martie 2005, pentru a pune în aplicare dispozițiile acesteia și, cu toate acestea, o mare parte a statelor membre nu au transpus dispozițiile acesteia în timpul perioadei de tranziție de trei ani;

G.

întrucât, la doi ani de la sfârșitul perioadei de tranziție pentru transpunerea Directivei 2002/15/CE, unele state membre nu au transpus încă totalitatea dispozițiilor acesteia;

H.

întrucât șoferii independenți sunt excluși din sfera de aplicare a Directivei 2002/15/CE până cel mai devreme la 23 martie 2009;

I.

întrucât raportul Comisiei privind consecințele excluderii șoferilor independenți din sfera de aplicare a Directivei 2002/15/CE prezintă avantajele și dezavantajele atât a includerii, cât și a excluderii șoferilor independenți, fără a ajunge însă la o concluzie finală;

J.

întrucât Parlamentul s-a referit în numeroase ocazii la importanța corectării practicii incorecte din industrie de a-i clasifica în mod fals pe mulți dintre angajați ca șoferi independenți;

K.

întrucât este important să se elimine disparitățile dintre statele membre și să se asigure o concurență onestă în sectorul transportului rutier prin includerea șoferilor independenți;

L.

întrucât este important ca sfera de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 să păstreze un caracter consecvent în privința duratei de conducere și perioadei de repaus, fără să se facă nicio distincție între șoferi;

M.

întrucât restricțiile aplicate timpului de lucru în sectorul transportului rutier prezintă mari avantaje în privința siguranței traficului rutier dacă sunt incluși șoferii independenți;

N.

întrucât includerea șoferilor independenți nu-i va distrage pe aceștia de la capacitatea sau necesitatea de a îndeplini sarcini administrative sau de conducere pentru compania acestora, dat fiind că, în sensul Directivei 2002/15/CE, timpul de lucru este limitat la activitățile direct legate de transportul rutier;

O.

întrucât actorii sociali reprezentați în Comitetul Economic și Social European sunt în general de acord în privința includerii lucrătorilor independenți, pentru asigurarea unui tratament egal pentru toți lucrătorii din sector, prevenirea distorsionării concurenței și promovarea unor condiții de lucru mai bune;

P.

întrucât Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în mod clar că articolul 71 din Tratatul CE oferă un temei juridic suficient pentru aplicarea Directivei 2002/15/CE lucrătorilor independenți, în mod deosebit pentru faptul că contribuie la obiectivele siguranței rutiere și la apropierea condițiilor de concurență;

Q.

întrucât comunicarea și raportul Comisiei privind consecințele excluderii șoferilor independenți din sfera de aplicare a Directivei 2002/15/CE, menționate mai sus, reflectă preocuparea continuă cauzată de întârzierea, observată în unele state membre, în transpunerea și aplicarea acesteia, precum și a altor dispoziții legislative din domeniul social, aplicabile sectorului transportului rutier;

R.

întrucât, chiar dacă unele state membre nu au transpus încă Directiva 2002/15/CE, rapoartele de aplicare bienale trebuie să fie transmise în conformitate cu calendarul stabilit în cadrul acesteia,

1.

regretă faptul că există, în continuare, discrepanțe semnificative în legătură cu aplicarea și asigurarea respectării Regulamentului (CEE) nr. 3820/85; constată că statele membre trebuie să-și intensifice eforturile pentru a asigura o punere în aplicare eficientă și uniformă a dispozițiilor sociale îmbunătățite;

2.

își exprimă îngrijorarea pentru neajunsurile și întârzierile înregistrate în transpunerea și aplicarea Directivei 2002/15/CE în unele state membre; solicită clarificări și observații în termenul cel mai scurt din partea acestor state membre referitor la motivele care stau în calea aplicării acesteia, împreună cu informații asupra obstacolelor care mai rămân;

3.

evidențiază faptul că Directiva 2002/15/CE stabilește cerințe minime iar transpunerea acestora nu trebuie să ducă la un nivel inferior de protecție pentru lucrători sau la o respectare deficientă a condițiilor mai favorabile din anumite state membre, ca urmare a legislației generale a muncii sau acordurilor colective;

4.

invită statele membre să grăbească procesul de transpunere și să facă toate eforturile pentru a pune în aplicare legislația socială în sectorul transporturilor rutiere, pentru a respecta în mod adecvat interesele generale ale siguranței rutiere și ale sănătății și siguranței șoferilor și pentru a oferi un cadru clar pentru o concurență onestă;

5.

invită Comisia să elaboreze rapoartele de aplicare obligatorii la fiecare doi ani, în conformitate cu Directiva 2002/15/CE, chiar dacă unele state membre nu au transpus încă dispozițiile Directivei în legislația națională;

6.

este îngrijorat de numărul ridicat de încălcări înregistrate în medie, în mod constant, în special în domeniul transportului de persoane și așteaptă din partea statelor membre o mai bună aplicare a dispozițiilor; solicită statelor membre să accelereze adoptarea inițiativelor comune pentru stimularea schimburilor de informații și de personal și să efectueze controale concertate;

7.

invită Comisia să demonstreze fermitate maximă în abordarea încălcărilor de către statele membre ale dispozițiilor din legislația comunitară referitoare la domeniul social din sectorul transportului rutier, să prevadă măsuri de constrângere în cazul nerespectării dispozițiilor și să ia măsuri preventive, pe cale judiciară dacă este necesar, pentru a se asigura de respectarea strictă a legislației comunitare;

8.

solicită Comisiei să prezinte, în cadrul procedurii de comitologie prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 561/2006, până în octombrie 2008, orientări pentru definirea și clasificarea uniformă a încălcărilor;

9.

invită Comisia să acorde prioritatea care se cuvine dimensiunii sociale a siguranței rutiere, sănătății si siguranței șoferilor și a celorlalți participanți la traficul rutier, precum și tuturor celorlalte considerente la elaborarea versiunii finale a evaluării de impact în contextul propunerii de modificare a dispozițiilor Directivei 2002/15/CE, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (1);

10.

invită Comisia ca, la elaborarea versiunii finale a evaluării de impact susmenționată, să țină seama de condițiile de lucru dificile ale șoferilor de camion care conduc în Europa, rezultate din lipsa de acces la zone de repaus corespunzătoare, în ciuda faptului că articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 subliniază în mod implicit importanța existenței, de-a lungul rețelei de autostrăzi a Uniunii, a unui număr suficient de zone de repaus sigure și păzite pentru șoferii profesioniști; invită, prin urmare, Comisia să urmărească derularea proiectului-pilot lansat de Parlamentul European privind zonele de parcare sigure și păzite, ținând seama de măsurile recomandate în avizul Comitetului Economic și Social European privind „Politica europeană în materia siguranței rutiere și conducătorii auto profesioniști — parcări sigure și păzite” (8);

11.

invită Comisia ca, la elaborarea versiunii finale a evaluării de impact susmenționată, să ia în considerare pe deplin poziția și argumentele Parlamentului, care vizează includerea deplină în sfera de aplicare a Directivei 2002/15/CE a șoferilor independenți;

12.

invită Comisia ca, la elaborarea versiunii finale a evaluării de impact susmenționată, să țină seama de opinia generală din cadrul sectorului transporturilor, potrivit căreia șoferii independenți ar trebui să fie incluși și consideră că ar fi deosebit de dificil din punct de vedere juridic să se identifice și urmărească lucrătorii „fals” independenți, fără a se mai menționa și dificultățile practice și birocratice care ar trebui să fie depășite pentru a se împiedica exploatarea pe scară largă a acestui concept, în scopul ocolirii restricțiilor privind timpul de lucru;

13.

invită Comisia să prezinte măsurile adecvate cu suficient de mult timp înainte pentru a se asigura că Directiva 2002/15/CE, în totalitatea sa și incluzând toate elementele sale, poate intra pe deplin în vigoare la 23 martie 2009 și că sfera de aplicare a acesteia este extinsă pentru a-i include pe lucrătorii independenți;

14.

invită Comisia să se asigure că evaluarea impactului este efectuată de urgență, astfel încât o analiză obiectivă să poată fi încheiată fără amânare pentru a se putea lua în considerare dacă este cazul să se aducă modificări, și care ar trebui să fie acestea;

15.

invită Comisia să revizuiască sistemul de controale în trafic efectuate de fiecare stat membru și să prezinte Parlamentului un raport privind situația acestora; invită Comisia ca, în măsura în care se descoperă tipuri de controale ce limitează libera circulație a mărfurilor sau a persoanelor, să revizuiască legislația existentă și să propună modificarea acesteia, pentru a asigura un sistem uniform de controale în trafic;

16.

solicită Comisiei și statelor membre să prezinte într-un ritm mai rapid informațiile și rapoartele privind punerea în aplicare bazate pe acestea, pentru a se putea demara fără alte întârzieri eventualele corecturi legislative care se dovedesc necesare în urma analizării punerii în aplicare;

17.

consideră că cifrele referitoare la contravenții confirmă o dată în plus convingerea sa că se impun de urgență adaptări legislative; prin urmare, având în vedere Directiva 2006/22/CE, intrată în vigoare în mai 2006, și Regulamentul (CE) nr. 561/2006, în vigoare din aprilie 2007, își exprimă încrederea că se va ajunge la o aplicare mai uniformă și mai strictă a dispozițiilor în viitor;

18.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/48

A.

întrucât în prezent are loc o revizuire a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE și se așteaptă o propunere privind agențiile de rating al creditelor;

B.

întrucât Comisia nu a abordat o serie de solicitări anterioare ale Parlamentului, inclusiv cele adresate în rezoluțiile menționate mai sus și întrucât anexa include o listă de recomandări pentru a îmbunătăți supravegherea funcționării piețelor financiare;

C.

întrucât supravegherea financiară nu a evoluat în același ritm cu integrarea piețelor și evoluția globală a piețelor financiare, impunând o actualizare a sistemelor actuale de reglementare și supraveghere pentru a face față mai bine riscurilor sistemice, a asigura stabilitatea financiară, a îndeplini obiectivele Uniunii Europene și a contribui la îmbunătățirea guvernării financiare globale;

D.

întrucât orice sugestie legislativă făcută de Parlament ar trebui să se bazeze pe principii și recomandările incluse în anexă ar trebui să fie dezvoltate în cooperare cu autoritățile de supraveghere, participanții la piețele financiare și alte organe relevante;

E.

întrucât numărul entităților paneuropene, care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, este în creștere; întrucât legăturile create între numeroase autorități naționale au mărit complexitatea și au cauzat neclaritate în delimitarea responsabilităților, în special în ceea ce privește supravegherea macroprudențială și gestionarea crizelor;

F.

întrucât criza financiară actuală, declanșată de creditele ipotecare cu nivel ridicat de risc acordate în SUA și de produsele derivate din acestea, s-a extins la nivel mondial din cauza integrării sporite a piețelor, ceea ce evidențiază și mai mult faptul că modalitățile actuale de reglementare și supraveghere a piețelor financiare nu sunt suficient de convergente nici la nivelul UE, nici la nivel internațional; întrucât este oportună, în consecință, o reformă a modalităților de reglementare și supraveghere a piețelor financiare;

G.

întrucât criza a condus la o limitare drastică a creditelor, care a determinat scumpirea creditelor pentru mulți dintre actorii pieței; întrucât tulburările actuale de pe piețele financiare afectează creșterea economică și ocuparea forței de muncă;

H.

întrucât activitățile de intermediere de pe piața de capital și apariția unor noi tipuri de vehicule financiare au adus beneficii, dar, în același timp, au generat noi factori de risc sistemic la nivel global;

I.

întrucât modelul de emitere și distribuire a consolidat concurența și a distribuit riscul; întrucât, cu toate acestea, modelul respectiv a redus stimulentele în favoarea evaluării și monitorizării riscului și a condus la nerespectarea obligației de diligență în anumite cazuri;

J.

întrucât practicile inadecvate, precum gestionarea necorespunzătoare a riscurilor, acordarea de împrumuturi într-un mod iresponsabil, îndatorarea excesivă (efectul multiplicator), nerespectarea obligațiilor de diligență și retragerea bruscă de lichidități reprezintă riscuri importante la adresa instituțiilor financiare și pot afecta stabilitatea financiară;

K.

întrucât tehnicile inovative, concepute pentru a reduce riscurile la nivel microeconomic și care sunt în conformitate cu reglementările actuale, ar putea conduce la concentrarea riscurilor și la apariția riscurilor sistemice;

L.

întrucât ar trebui evitat arbitrajul prejudiciabil între sistemele de reglementare;

M.

întrucât, dată fiind natura transfrontalieră din ce în ce mai pronunțată a serviciilor bancare și nevoia de a răspunde într-o manieră coordonată în fața unor situații de criză, precum și nevoia de a aborda în mod eficace problematica riscurilor sistemice, este necesar ca divergențele existente între regimurile naționale de la nivelul statelor membre să fie diminuate pe cât de mult posibil; întrucât este necesar să se depășească faza studiilor întreprinse de Comisie în această privință și să se modifice, cât mai repede posibil, Directiva 94/19/CE, pentru a se garanta același nivel de protecție pentru depozitele bancare de pe întregul teritoriu al UE, în vederea menținerii stabilității financiare precum și a încrederii deponenților, precum și cu scopul de a evita denaturarea concurenței;

N.

întrucât trebuie asigurate niveluri adecvate de transparență față de public, investitori și autoritățile de supraveghere;

O.

întrucât sistemele de compensare care reflectă performanțele personale și corporative nu ar trebui să recompenseze riscurile excesive pe termen scurt în detrimentul randamentului și prudenței necesare pe termen lung;

P.

întrucât conflictele de interese, care pot fi generate de modelul economic utilizat de instituții financiare, agenții de rating al creditelor, firme de audit și cabinete de avocatură, trebuie soluționate și monitorizate;

Q.

întrucât carențele agențiilor de rating al creditelor în ceea ce privește produsele structurate complexe și interpretarea greșită a sensului rating-urilor de către participanții la piață au condus la apariția unor importante efecte externe negative, precum și a unui climat de suspiciune pe piață; întrucât procedurile agențiilor de rating al creditelor trebuie revizuite;

R.

întrucât soluțiile de autoreglementare propuse de agențiile de rating al creditelor nu sunt încă testate și sunt, probabil, insuficiente pentru a îndeplini rolul important pe care îl au în sistemul financiar;

S.

întrucât integrarea pieței, deși este în general benefică, ar trebui să fie însoțită de o abordare integrată adecvată în ceea ce privește supravegherea, care ar reduce, de asemenea, birocrația inutilă și ar respecta politicile de reglementare mai eficiente;

T.

întrucât Comisia ar trebui să realizeze un studiu de impact cuprinzător pentru o propunere legislativă;

U.

întrucât la nivelul Uniunii Europene se resimte nevoia unor modalitățile de reglementare și supraveghere mai coerente și mai eficace, aplicate în mod corespunzător, dar nu excesiv de împovărătoare, pentru a reduce riscul unor viitoare crize financiare și pentru a garanta condiții egale de concurență de la o țară la alta, precum și între toți participanții la piață; întrucât Uniunea Europeană ar trebui să își asume un rol de lider la nivel internațional și ar trebui să asigure aplicarea consecventă și convergența propriilor reglementări și modalități de supraveghere;

V.

întrucât este necesară o revizuire globală a actualelor mecanisme de reglementare și supraveghere în vigoare în UE, însoțită de măsuri de îmbunătățire a cooperării la nivel mondial dintre autoritățile de reglementare în ceea ce privește cadrul de adecvare a capitalului, transparența și guvernarea drept condiții prealabile fundamentale pentru elaborarea coordonată a unor mecanisme de reglementare și supraveghere eficiente;

W.

întrucât modul de abordare a supravegherii ar trebui să fie adaptat la caracteristicile specifice domeniului și la aspectele sale care sunt deja reglementate; întrucât obiectivele supravegherii pieței financiare și cele ale supravegherii prudențiale a anumitor instituții variază;

X.

întrucât propunerile viitoare ar trebui să țină seama de negocierile privind propunerea Solvabilitate II și de revizuirea Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE;

Y.

întrucât cooperarea în domeniul supravegherii trebuie să țină cont de aspectele supravegherii care implică țări terțe în cazul grupurilor internaționale deoarece mare parte dintre grupurile financiare importante din Uniunea Europeană, dacă nu toate, au interese în țări terțe;

Z.

întrucât, în urma concluziilor Consiliului din 3 iunie 2008, 4 decembrie 2007 și 9 octombrie 2007, este în curs de desfășurare un program important de lucrări având ca obiectiv realizarea unor îmbunătățiri specifice ale modalităților de cooperare în domeniul supravegherii la nivelul UE; întrucât la nivelul Uniunii Europene și la nivel mondial sunt, de asemenea, în curs de desfășurare programe cuprinzătoare de lucru care au ca obiectiv înțelegerea cauzelor care au determinat tulburările de pe piață și găsirea unor soluții adecvate;

AA.

întrucât ar trebui constituit, până în toamna anului 2008, un grup de experți care să reunească diferiți actori interesați, cum ar fi autorități de supraveghere, autorități de reglementare și reprezentanți ai industriei, care să elaboreze o viziune asupra supravegherii pe termen mai lung; întrucât acest grup ar trebui să aibă ca sarcină elaborarea unui proiect și a unei foi de parcurs pentru o reformă mai radicală pe termen lung având ca scop integrarea instituțională completă; întrucât dincolo de arhitectura supravegherii financiare, grupul ar putea, de asemenea, să abordeze probleme precum un set unic de norme pentru supravegherea financiară, un sistem de garantare a depozitelor și un regim comun privind insolvabilitatea care să fie proporționale cu un sistem financiar și de supraveghere integrat,

1.

solicită Comisiei să îi prezinte, în temeiul articolului 44, al articolului 47 alineatul (2), al articolului 55, al articolului 95, al articolului 105 alineatul (6), al articolului 202, al articolului 211 sau al articolului 308 din Tratatul CE, până la data de 31 decembrie 2008, o propunere legislativă sau mai multe propuneri legislative care să reglementeze aspectele prezentate în recomandările detaliate în anexă;

2.

confirmă faptul că recomandările respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățenilor;

3.

consideră că, dacă este cazul, implicațiile financiare ale propunerii sau propunerilor solicitate ar trebui să fie acoperite prin intermediul creditelor de la bugetul UE;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă.

15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/56

A.

întrucât sănătatea reprezintă unul dintre lucrurile cele mai de preț, întrucât țelul nostru este sănătatea pentru toți și întrucât trebuie să garantăm un nivel ridicat de sănătate;

B.

întrucât articolul 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene condamnă, printre altele, toate discriminările care au la bază criteriul genului, al rasei, al culorii, al originilor etnice sau sociale și articolul 35 prevede că toate lumea are dreptul să acceadă la sistemul de prevenire în domeniul sănătății și să beneficieze de îngrijiri medicale, precum și faptul că se asigură un nivel ridicat al protecției sănătății;

C.

întrucât efectul pozitiv al evoluțiilor din domeniul sănătății este faptul că din ce în ce mai mulți oameni trăiesc din ce în ce mai mult;

D.

întrucât incidența tot mai mare a cancerului, a diabetului, a afecțiunilor cardiovasculare, a bolilor reumatice, a tulburărilor mintale, a problemelor legate atât de excesul de greutate și obezitate, cât și de subnutriție și alimentație necorespunzătoare și a HIV/SIDA, calitatea slabă a mediului înconjurător și reapariția anumitor afecțiuni asociate cu inegalitățile sociale din ce în ce mai mari, precum și noile provocări pun tot mai mult în pericol sănătatea în Uniunea Europeană și în afara acesteia, ducând astfel la sporirea nevoii de prevenire, de servicii de asistență medicală și îngrijire formale și informale, precum și a celei de refacere în urma maladiilor;

E.

întrucât noile posibile pericole, de dimensiuni transnaționale, pentru sănătate ca de exemplu, pandemiile, noile forme de maladii transmisibile, maladiile tropicale și terorismul biologic și consecințele schimbărilor climatice și ale globalizării, în special asupra apei, alimentației, sărăciei crescânde și a migrării, precum și pericolele actuale, precum poluarea mediului, devin din ce în ce mai grave;

F.

întrucât sistemele solidare de sănătate reprezintă un element esențial al modelului social european, iar serviciile sociale și de sănătate de interes general sunt învestite cu o misiune de interes general, aducând astfel o contribuție majoră la justiția socială și la coeziunea socială;

G.

întrucât îmbătrânirea populației modifică graficul incidenței diferitelor boli ducând astfel la o sporire a nevoii de servicii de asistență medicală și îngrijire formale și informale și punând sub presiune capacitatea de susținere a sistemelor de sănătate și întrucât în această situație trebuie acordată o atenție deosebită sprijinului pentru cercetare și inovare, atât de către sectorul public, cât și de către cel privat și întrucât sunt necesare politici solide care să ofere sprijin pentru primele etape ale vieții, în mod deosebit în unele state membre;

H.

întrucât între statele membre și în interiorul acestora există mari discrepanțe în domeniul asistenței medicale;

I.

întrucât cetățenii așteaptă acțiuni concertate și eficiente în domeniul sănătății;

J.

întrucât trebuie respectate, în același timp, competențele statelor membre în domeniul sănătății și libertatea lor de a decide ce tip de servicii de sănătate consideră că sunt potrivite, în strictă conformitate cu principiul subsidiarității, respectând inclusiv diferitele sisteme de administrare și abordările specifice alese de statele membre pentru a integra furnizarea de servicii publice și private de asistență medicală;

K.

întrucât în eventualitatea unor preocupări pe motive etice, rămâne de competența statelor membre de a decide dacă un anumit serviciu reprezintă sau nu un serviciu de sănătate;

L.

întrucât sănătatea și siguranța la locul de muncă este o ramură a sănătății în care UE are un mandat clar pentru a acționa;

M.

întrucât există sectoare în care statele membre nu pot acționa singure în mod eficient și întrucât UE s-a angajat să realizeze o politică de sănătate comună care să ofere valoare adăugată (de exemplu, schimbul de informații și bune practici);

N.

întrucât investițiile în domeniul sănătății sunt esențiale pentru dezvoltarea umană și au un impact indirect asupra diferitelor sectoare ale economiei;

O.

întrucât există o lipsă de claritate în legătură cu numărul diferitelor abordări și programe de lucru în domeniul sănătății;

P.

întrucât multe oportunități de prevenire a bolilor rămân neexplorate;

Q.

întrucât pe măsură ce rezistența la antibiotice crește, acestea devin din ce în ce mai nefolositoare, întrucât gradele de rezistență variază la nivelul UE, ca o consecința a diferitelor atitudini în ceea ce privește modul de utilizare și de controlare a antibioticelor (un consum de antibiotice de trei până la patru ori mai mare în unele state membre față de altele), întrucât rezistența la antibiotice este o problemă europeană, având în vedere că au loc mișcări frecvente ale populației, inclusiv în scopuri turistice, crescând astfel riscul răspândirii bacteriilor rezistente și, drept urmare, ar trebui monitorizată utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor și încurajată utilizarea cu prudență a acestora, întrucât Centrul european de prevenire și control al bolilor (CEPCB) reprezintă agenția potrivită pentru a coordona aceste activități;

R.

întrucât 40 % din cheltuielile medicale sunt legate de moduri de viață nesănătoase (cauzate de consumul de alcool și tutun, de sedentarism și de o alimentație de proastă calitate);

S.

întrucât protecția eficientă a sănătății și siguranța la locul de muncă pot preveni accidentele profesionale, împiedica apariția bolilor profesionale și reduce numărul de persoane cu invaliditate permanentă din motive profesionale;

T.

întrucât Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (15) nu protejează suficient cetățenii UE împotriva expunerii la substanțe toxice pentru reproducere la locul de muncă;

U.

întrucât subnutriția, care afectează un număr semnificativ de cetățeni ai UE, inclusiv aproximativ 40 % dintre pacienții din spitale și între 40 % și 80 % dintre persoanele în vârstă din centrele de îngrijire, costă sistemele de asistență medicală europene sume similare cu cele necesitate de problema obezității și a excesului de greutate;

V.

întrucât sănătatea nu este influențată numai de alcool, tutun, sedentarism, alimentație și alți factori externi similari, ar trebui acordată o mai mare atenție dimensiunilor psihosomatice ale multor afecțiuni și cauzelor mai profunde care duc la creșterea numărului de persoane afectate de depresie și de alte tulburări mintale;

W.

întrucât statele membre ar trebui să promoveze în continuare asistența acordată persoanelor care suferă de afecțiuni cronice și/sau au un handicap, pentru a le permite acestora să se integreze în societate în cel mai înalt grad posibil;

X.

întrucât în multe state membre, cererea tot mai mare de servicii de asistență medicală creează necesitatea urgentă de a întreprinde măsuri active de recrutare și reținere a personalului medico-sanitar, precum și de a furniza servicii pentru a sprijini rudele și prietenii care acordă îngrijire neremunerată celor aflați în întreținere;

Y.

întrucât, în cadrul strategiei UE privind sănătatea, ar trebui acordată mai multă atenție îngrijirii pe termen lung cu ajutorul noilor tehnologii, îngrijirii acordate persoanelor care suferă de boli cronice și serviciilor de îngrijire la domiciliu pentru persoanele în vârstă și persoanele cu handicap fizic sau mental, precum și serviciilor pentru persoanele care le îngrijesc și întrucât, în acest context, ar trebui create sinergii între serviciile de sănătate și cele sociale,

1.

salută Cartea albă a Comisiei, menționată mai sus, referitoare la o strategie UE în domeniul sănătății pentru perioada 2008-2013 și susține valorile, principiile, obiectivele strategice și acțiunile specifice menționate în aceasta;

2.

invită Comisia să revizuiască activitatea existentă în domeniul sănătății pentru a determina ce tip de activitate conferă valoare Comunității și statelor membre; ca parte a acestei activității solicită Comisiei să determine care metode și practici de lucru optimizează activitatea statelor membre în domeniul sănătății și care ar trebui să fie mai bine coordonate;

3.

consideră că, ținând cont de existența a noi pericole pentru sănătate, se impune necesitatea de a considera sănătatea ca o chestiune politică fundamentală în Tratatul de la Lisabona, ceea ce include nevoia de a oferi cetățenilor accesul la asistență medicală decentă de cea mai înaltă calitate posibilă, pentru a garanta o mână de lucru sănătoasă și competitivă;

4.

deplânge faptul că în Cartea albă nu se stabilesc obiective specifice cuantificabile și măsurabile, a căror realizare ar putea avea rezultate tangibile și recomandă adoptarea unor astfel de obiective;

5.

subliniază faptul că asistența medicală trebuie sprijinită prin politici eficiente în toate domeniile și la toate nivelurile în statele membre și în UE („Sănătatea în toate politicile”) și la nivel mondial;

6.

subliniază importanța majoră a recunoașterii dreptului bărbaților și femeilor de a hotărî într-o mai mare măsură în ceea ce privește propria sănătate și îngrijirile medicale de care beneficiază, precum și a dreptului copiilor la protecția deplină a sănătății, în numele valorilor generale ale universalității, egalității și solidarității;

7.

observă că, potrivit OMS, afecțiunile cronice și în mod deosebit atacurile cerebrale și afecțiunile cardiace ajung progresiv din urmă bolile infecțioase;

8.

recomandă, ca parte a eforturilor de prevenire a maladiilor, adoptarea pe scară largă a practicii realizării studiilor de impact asupra sănătății, întrucât impactul asupra sănătății umane al deciziilor organismelor cu putere decizională la diferite niveluri, inclusiv la cel al autorităților locale și regionale și la cel al parlamentelor naționale, este măsurabil;

9.

subliniază că planurile de acțiune ar trebui să puncteze, în special, cauzele anumitor maladii și necesitatea reducerii și prevenirii epidemiilor și pandemiilor; subliniază faptul că există și probleme legate de genul persoanei în cauză, cum ar fi cancerul de prostată, în cazul bărbaților și cancerul de col uterin la femei și că ar trebui dezvoltate politici specifice în această privință;

10.

recomandă extinderea mandatului CEPCB și la bolile netransmisibile;

11.

propune Comisiei să-și fixeze ca obiectiv prioritar reducerea nedreptăților din domeniul sănătății care pot fi evitate și a diferențelor dintre statele membre și în interiorul acestora, precum și dintre diferite categorii sociale și segmente ale populației, inclusiv în rândul bărbaților și al persoanelor cu probleme psihice; pe deasupra, solicită statelor membre sa pună în aplicare pe deplin legislația comunitară de acest tip, cum ar fi Directiva privind transparența (16);

12.

accentuează ideea că printre acțiunile menite să reducă nedreptățile din domeniul sănătății ar trebui incluse promovarea specifică, educația publică și programele de prevenire;

13.

consideră că eforturile de prevenire a bolilor și campaniile de vaccinare, atunci când există produse eficiente, ar trebui accelerate semnificativ; prin urmare, îndeamnă Comisia să elaboreze un plan ambițios de acțiuni de prevenire pentru întreaga perioadă de 5 ani; consideră că cheltuielile în domeniul sănătății, în special pentru prevenirea și diagnosticarea timpurile a bolilor, nu reprezintă numai un cost, ci și o investiție care ar putea fi evaluată după criteriul ani de viață sănătoasă, indicatorul structural de la Lisabona;

14.

subliniază faptul că sănătatea reprezintă o stare de bine generală din punct de vedere fizic, mintal și social, și nu simpla absență a unei boli sau a unei infirmități;

15.

accentuează faptul că accesul la informații de încredere, independente și comparabile, despre comportamentele sănătoase, despre boli și opțiunile de tratamente reprezintă o cerință preliminară pentru o strategie eficientă de prevenire a bolilor;

16.

accentuează faptul că dorința de a preveni bolile nu trebuie să conducă la un climat social care să împiedice nașterea copiilor cu boli cronice sau handicapuri; solicită Comisiei să promoveze acordarea de asistență concretă pentru părinții copiilor cu boli cronice și/sau cu handicap;

17.

subliniază, în plus, că pentru a promova investițiile în sănătate, este vital să se măsoare eficiența investițiilor efectuate până în prezent și să se publice constatările;

18.

subliniază importanța desfășurării unor programe bine organizate, cuprinzătoare și eficiente de depistare a bolilor pentru a facilita descoperirea timpurie și tratamentul imediat al bolilor, reducându-se astfel mortalitatea și morbiditatea asociate;

19.

consideră că drepturile cetățenilor de a avea acces la servicii medicale și responsabilitatea acestora în ceea ce privește propria sănătate ar trebui să fie fundamentale, având în vedere că Uniunea Europeană impune standarde înalte în ceea ce privește sănătatea și siguranța alimentară și solicită continuarea investițiilor în cercetare în domeniul informării cu privire la sănătate, pentru a identifica strategiile cele mai adecvate de abordare a acestei probleme în cadrul diferitelor grupuri ale populației; încurajează toate categoriile sociale să ducă o viață sănătoasă;

20.

subliniază faptul că conceptul de „viață sănătoasă” (și anume o alimentație sănătoasă, lipsa abuzului de droguri și o activitate fizică suficientă) trebuie completat cu o dimensiune psihosocială (și anume o abordare echilibrată față de muncă și viața de familie); precizează faptul că un stil de viață sănătos include o bună sănătate mintală și fizică și că aceștia reprezintă, de asemenea, factori importanți pentru menținerea unei economii competitive;

21.

așteaptă din partea Comisiei să acorde o atenție deosebită durabilității sistemelor de sănătate precum și, în acest context, rolului și responsabilității industriei farmaceutice;

22.

salută intenția Comisiei de a stabili un set de valori de sănătate fundamentale, de a înființa un sistem de indicatori de sănătate (la nivel național și sub-național) și de a promova programe de educație sanitară și programe destinate prevenirii problemelor de sănătate;

23.

subliniază că interdicția de a transforma corpul uman și părțile acestuia în sursă de câștig financiar, după cum se menționează la articolul 3 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ar trebui considerată drept un principiu director în domeniul sănătății, în special în domeniul donării și transplantului de celule, de țesuturi și de organe;

24.

Salută intenția Comisiei, în spiritul ideii „sănătate pentru toți”, de promovare a sănătății și de prevenire a bolilor în rândul tuturor categoriilor de vârstă; subliniază necesitatea de a evidenția problemele de sănătate esențiale, cum ar fi alimentația, obezitatea, malnutriția, activitatea fizică, consumul de alcool, droguri și tutun și riscurile de mediu, inclusiv la locul de muncă și acasă, în conformitate cu principiul egalității între bărbați și femei, și oferind sprijin pentru o îmbătrânire lipsită de boli și reducând povara bolilor cronice;

25.

îndeamnă Comisia să abordeze în mod mai general nutriția și să considere malnutriția, împreună cu obezitatea, o prioritate cheie în domeniul sănătății și să le includă, ori de câte ori este posibil, în cercetarea, educația și inițiativele de promovare a sănătății cu finanțare comunitară și în parteneriatele la nivelul UE;

26.

solicită Comisiei și statelor membre să colaboreze în cadrul strategiei UE privind sănătatea în vederea elaborării unor orientări vizând o definiție comună a handicapului, care ar putea include persoanele suferind de boli cronice sau cancer și, în acest timp, solicită statelor membre care nu au procedat astfel să acționeze cât mai rapid cu putință pentru a include aceste persoane în definiția națională a handicapului;

27.

în plus, solicită să se acorde prioritate asigurării accesului egal al persoanelor cu handicap la îngrijiri medicale și acordării de finanțare care să reflecte această preocupare prioritară;

28.

solicită să se ia măsuri eficiente pentru combaterea rezistenței la antibiotice, inclusiv măsuri care să garanteze că antibioticele sunt vândute doar cu prescripție medicală, orientări care să conducă la scăderea numărului de prescrieri de antibiotice pentru a limita prescrierea de antibiotice la cazurile în care folosirea lor este cu adevărat necesară, eforturi de a îmbunătăți testele marker pentru a încuraja o utilizare mai precaută a antibioticelor și, unde este cazul, coduri de igienă; solicită să se acorde o atenție specială bacteriei Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA); relevă faptul că Centrul european pentru prevenire și control al bolilor ar trebui să monitorizeze și să evalueze aplicarea orientărilor și a codurilor;

29.

atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra necesității de a sprijini cercetarea și promovarea prevenirii, diagnosticării timpurii și a tratamentului potrivit pentru bolile cronice, pentru a asigura bunăstarea și calitatea vieții persoanelor aflate în suferință;

30.

recunoaște rolul extrem de important al îngrijitorilor în cadrul sistemului de sănătate și al serviciilor medicale și, prin urmare, solicită să se acorde atenție politicilor care îi sprijină pe îngrijitori și care protejează sănătatea acestora, precum și sănătatea celor pe care aceștia îi îngrijesc;

31.

constată că, pentru a facilita mobilitatea personalului medico-sanitar și a asigura siguranța pacienților în întreaga UE, schimbul de informații dintre statele membre și organismele acestora de reglementare a personalului medico-sanitar este esențial;

32.

solicită, în cadrul strategiei UE privind sănătatea, schimburi mai eficiente de cele mai bune practici în UE, în toate domeniile asistenței medicale, în special în ceea ce privește programele de depistare, diagnostic și tratament al bolilor grave precum cancerul;

33.

consideră că UE ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a proteja personalul medico-sanitar de accidente și vătămări la locul de muncă, în cazurile în care necesitatea măsurilor este demonstrată din punct de vedere științific sau medical;

34.

îndeamnă Comisia să includă substanțele toxice pentru reproducere în viitoarea sa propunere de modificare a Directivei 2004/37/CE;

35.

susține acțiunile recomandate în rezoluția mai sus-menționată din 15 ianuarie 2008 și îndeamnă Comisia să respecte avizul Parlamentului, să ia măsurile recomandate și să propună inițiativele necesare, care ar trebui să cuprindă:

36.

regretă că, în ciuda cererilor repetate și specifice ale Parlamentului, Comisia nu a propus încă modificarea Directivei 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (17) în vederea contracarării riscurilor grave suportate de personalul medical care lucrează cu ace și obiecte medicale tăioase; solicită Comisiei să accelereze finalizarea evaluării de impact prin intermediul licitației (2007/S 139-171103) și solicită adoptarea unei modificări corespunzătoare cu mult timp înaintea încheierii legislaturii în curs, în conformitate cu rezoluția mai sus-menționată din 6 iulie 2006;

37.

consideră că aplicarea deficitară a legislației comunitare în materie de mediu are, de asemenea, un impact negativ asupra stării de sănătate a cetățenilor UE;

38.

subliniază faptul că, în anumite situații, cetățenii UE se confruntă cu probleme de sănătate cum ar fi poluarea aerului, care reprezintă o amenințare considerabilă la adresa sănătății și care afectează dezvoltarea corespunzătoare a copiilor, reducând speranța de viață în UE (18);

39.

consideră că măsurile de promovare a unui mod de viață sănătos în familii, în școli, în spitale, în centrele de îngrijire, la locul de muncă și în locurile de agrement sunt esențiale pentru succesul acțiunilor de prevenire a bolilor și pentru o bună sănătate mintală; recunoaște că familia este de o importanță vitală în stabilirea unui model de „mod de viață sănătos”, care este adesea reprodus mai târziu în viață;

40.

aduce în atenția Comisiei și a statelor membre articolul 3 al Convenției ONU privind drepturile copilului, care solicită organelor legislative să se preocupe în mod fundamental de interesele copiilor, o modalitate de realizare a acestui lucru fiind elaborarea de prevederi privind concediul de maternitate și cel parental, protecția sănătății și accesul la serviciile de sănătate în timpul maternității, ținând seama mai ales de efectele prezenței și afecțiunii părinților și de cele ale alăptatului asupra dezvoltării fizice și mentale a sugarului;

41.

subliniază necesitatea îmbunătățirii sistemului de îngrijiri medicale și a informării femeilor însărcinate și care alăptează, asupra riscurilor consumului de alcool, de droguri sau a fumatului în timpul sarcinii și alăptării;

42.

subliniază necesitatea creșterii nivelului de cunoștințe în rândul publicului privind sănătatea reproductivă și sexuală, pentru a preveni sarcinile nedorite și transmiterea bolilor sexuale, precum și reducerea problemelor sociale și de sănătate provocate de infertilitate;

43.

sprijină acțiunile specifice pe tipuri de boli și consideră că, pentru a fi mai eficiente, trebuie găsite metode de lucru și o organizare adecvate, în vederea îmbunătățirii cooperării interinstituționale;

44.

solicită Comisiei și statelor membre să considere că participarea la integrarea politicilor sociale și de sănătate (furnizarea de servicii de sănătate relevante pe plan social) ar putea contribui la o abordare modernă a promovării și protecției sănătății, în special pentru categoriile cele mai vulnerabile ale populației, cum ar fi copiii mici și alte persoane care nu sunt independente;

45.

consideră că UE ar trebui să își concentreze din ce în ce mai mult eforturilor sale legate de programele de cercetare asupra unor categorii de pacienți importante, dar adesea neglijate, cum ar fi persoanele cu probleme de sănătate mintală și bărbații;

46.

invită Comisia și statele membre să cerceteze în continuare, în cadrul acestei strategii, sinergiile dintre cercetarea științifică și tehnologică, în special în ceea ce privește noile tipuri de cercetare în acele domenii medicale care sunt în prezent subfinanțate, pe de o parte, și dezvoltarea unor noi sectoare medicale și terapii, pe de altă parte, pentru a permite accesul tuturor la aceste terapii, deoarece acestea pot avea un impact foarte benefic asupra stării de sănătate a cetățenilor UE și pot spori eficiența sistemului;

47.

salută abordarea propusă de către Comisie pentru combaterea eficientă a contrafacerii de medicamente și încurajează Comisia să promoveze ideea unei convenții pe această temă sau anexarea unui protocol adițional la Convenția ONU împotriva criminalității organizate transnaționale (Convenția de la Palermo);

48.

solicită Comisiei și statelor membre să înființeze de centre de excelență pentru fiecare grup de boli importante, care să servească drept punct de referință, informare și orientare pentru pacienți și familiile acestora, pentru doctori, personalul medical, pentru domeniul în sine și pentru alte persoane;

49.

subliniază că, în multe state membre, autoritățile locale și regionale de sănătate sunt adesea responsabile pentru planificarea, gestionarea, funcționarea și dezvoltarea sectorului sanitar și poartă, de asemenea, în multe cazuri, răspunderea financiară pentru acest sector, dispunând de o cunoaștere și o înțelegere profunde ale sectorului sanitar, fiind parteneri esențiali la elaborarea și implementarea politicii în domeniul sănătății;

50.

solicită Comisiei și statelor membre să țină seama de impactul pozitiv recunoscut al curelor termale în perioada de convalescență și în ceea ce privește menținerea sănătății umane;

51.

solicită Comisiei să sprijine dezvoltarea e-sănătății, a noilor tehnologii sanitare și a inovațiilor de dispozitive medicale centrate pe nevoile utilizatorilor;

52.

salută propunerea Comisiei de a înființa un mecanism de cooperare structurată la nivelul UE și de a stabili o cooperare mai strânsă cu părțile implicate, cu participarea societății civile; accentuează necesitatea de a include organizațiile patronale și salariale în acest parteneriat;

53.

solicită statelor membre, împreună cu autoritățile regionale și locale, să folosească mecanisme de cooperare pentru a îmbunătăți schimbul de bune practici; solicită Comisiei să aibă o atitudine proactivă în realizarea de orientări și recomandări bazate pe astfel de bune practici;

54.

este de acord cu faptul că măsurile luate în conformitate cu Strategia trebuie susținute prin instrumentele financiare existente până la finele cadrului financiar actual (2007-2013), fără consecințe bugetare suplimentare;

55.

solicită Comisiei să recomande statelor membre să includă prioritățile ce trebuie urmate în cadrul altor proiecte, care nu se limitează la domeniul sănătății publice, atunci când formulează strategiile naționale de sănătate;

56.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

15.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 9/65

A.

întrucât comunicarea reprezintă un element important atât al democrației reprezentative, cât și al democrației participative;

B.

întrucât unul dintre punctele forte ale democrației UE este legat de structurile de comunicare de la nivel european, care leagă instituțiile cu cetățenii;

C.

întrucât experiența câștigată la alegerile și referendumurile europene care au avut loc în trecut sugerează că este mai probabilă participarea persoanelor care dețin informații și care sunt interesate de aspectele legate de UE, în vreme ce probabilitatea participării în rândul persoanelor mai puțin informate și interesate este mai mică; întrucât acest fapt a fost încă o dată confirmat de cercetările efectuate în urma referendumului din Irlanda;

D.

întrucât comunicarea privind Uniunea Europeană necesită un angajament politic al instituțiilor UE și al statelor membre la toate nivelurile,

1.

aprobă declarația comună despre parteneriatul pentru comunicarea privind Europa, anexată prezentei decizii, și hotărăște anexarea acestei declarații la Regulamentul său de procedură; solicită publicarea declarației în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie și anexa Consiliului și Comisiei.