5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/1

1.

„marker ADN” înseamnă locusul dintr-o moleculă care, în mod tipic, conține informații variabile de la un individ la altul;

2.

„rezultat al analizei ADN” înseamnă o literă sau un cod numeric creat pe baza analizei unuia sau a mai multor loci din ADN și utilizat în scopul raportării. De exemplu, rezultatul analizei ADN D3S1358 14-15, D21S11 28-30 înseamnă că subiectul este de tip 14-15 în raport cu markerul ADN D3S1358 și de tip 28-30 în raport cu markerul ADN D21S11;

3.

„Sistemul standard european (ESS)” înseamnă setul de markeri ADN enumerați în anexa 1;

4.

„marker ESS” înseamnă un marker ADN care face parte din Sistemul standard european (ESS); și

5.

„rezultat al analizei ESS” înseamnă un rezultat al analizei ADN creat prin utilizarea markerilor ADN sus-menționați care fac parte din ESS.

1.

În cadrul analizei ADN în criminalistică, statele membre sunt invitate să utilizeze cel puțin markerii ADN enumerați în anexa 1 care alcătuiesc ESS, pentru a facilita schimbul de rezultate ale analizelor ADN. În cazul în care sunt disponibile informații din loci suplimentari, statele membre sunt îndemnate să furnizeze aceste informații în cadrul schimbului de date ADN.

2.

Statele membre sunt invitate să elaboreze rezultatele analizelor ESS în conformitate cu tehnologia ADN testată și aprobată, bazată pe studiile științifice efectuate în cadrul Grupului de lucru pentru ADN al Rețelei europene a institutelor de științe criminalistice (ENFSI). Statele membre ar trebui să poată să specifice, în urma unei solicitări, cerințele de calitate și testele de competență pe care le utilizează.

1.

În cadrul schimbului de rezultate ale analizelor ADN, statele membre sunt îndemnate să limiteze analiza rezultatelor ADN la zonele de cromozomi care nu conțin nicio expresie genetică, și anume despre care nu se știe că ar furniza informații cu privire la caracteristicile ereditare specifice.

2.

Conform cunoștințelor existente în prezent, markerii ADN din anexa 1 nu conțin informații cu privire la caracteristici ereditare specifice. Dacă dezvoltarea științifică va permite să se stabilească, în legătură cu orice marker ADN recomandat de prezenta rezoluție, că acesta ar oferi informații privind caracteristicile ereditare specifice, se recomandă statelor membre să nu mai utilizeze respectivul marker în cadrul schimbului de rezultate ale analizelor ADN. Statelor membre li se recomandă, de asemenea, să fie pregătite pentru a șterge orice rezultate ale analizelor ADN pe care le-ar fi putut primi, în cazul în care s-ar dovedi că aceste rezultate ale analizelor ADN conțin informații cu privire la caracteristici ereditare specifice.

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/4

(1)

Articolul 152 din tratat prevede că acțiunea comunitară, care completează politicile naționale, are în vedere îmbunătățirea sănătății publice, prevenirea bolilor și afecțiunilor umane, precum și îndepărtarea pericolelor pentru sănătatea umană.

(2)

În conformitate cu articolul 137 din tratat, Comunitatea sprijină și completează activitățile statelor membre, printre altele, în domeniul îmbunătățirii, în special, a mediului de lucru pentru a proteja sănătatea și siguranța lucrătorilor.

(3)

Expunerea la fumul de tutun din mediul ambiant (FTMA) – cunoscut și sub denumirea de „fum de tutun secundar” – reprezintă o sursă răspândită de mortalitate, morbiditate și dizabilități în Uniunea Europeană.

(4)

Potrivit unor estimări prudente, 7 300 de adulți, inclusiv 2 800 de nefumători, au decedat în 2002 în Uniunea Europeană ca urmare a expunerii la FTMA la locul de muncă. Decesul a încă 72 000 de persoane adulte, inclusiv 16 400 de nefumători, a fost asociat expunerii la FTMA la domiciliu.

(5)

Expunerea la fumul de tutun secundar este deosebit de periculoasă pentru copii și adolescenți și ar putea crește riscul ca aceștia să înceapă să fumeze.

(6)

FTMA a fost clasificat în categoria substanțelor cunoscute ca fiind cancerigene pentru om de către Agenția Internațională de Cercetare în Domeniul Cancerului a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și în categoria agenților cancerigeni profesionali de către Finlanda și Germania.

(7)

Fiecare cetățean are dreptul la un nivel ridicat de protecție a sănătății și ar trebui protejat împotriva expunerii la fumul de tutun.

(8)

Politicile naționale bazate pe voluntariat s-au dovedit ineficiente în ceea ce privește reducerea expunerii la fumul de tutun. Adoptarea unei legislații cu caracter obligatoriu, aplicată și monitorizată corect, este un mijloc eficace de a proteja în mod adecvat cetățenii împotriva riscurilor fumului de tutun secundar pentru sănătate.

(9)

Pentru o eficacitate optimă a legislației privind mediile fără fum de tutun, aceasta trebuie însoțită de măsuri cum ar fi campaniile de sensibilizare, sprijin pentru sevrajul tabagic, avertismente puternice privind sănătatea pe ambalajele produselor din tutun și alte reglementări privind produsele din tutun.

(10)

Societatea civilă are un rol important în ceea ce privește susținerea legislației privind mediile fără fum de tutun și contribuția la respectarea acesteia.

(11)

Politicile antifumat ar trebui să dispună de instrumente adecvate pentru a pune în aplicare abordarea multisectorială legată de controlul tutunului.

(12)

Este necesară o cooperare consolidată între statele membre pentru a facilita schimbul de informații și de cele mai bune practici și pentru a dezvolta un sistem de monitorizare standardizat la nivelul UE.

(13)

Rezoluția Consiliului și a miniștrilor sănătății din statele membre reuniți în cadrul Consiliului la 18 iulie 1989 cu privire la interzicerea fumatului în spații accesibile publicului (3) a invitat statele membre să ia măsuri de interzicere a fumatului în anumite spații închise accesibile publicului și să extindă interdicția privind fumatul la toate mijloacele de transport public.

(14)

Recomandarea 2003/54/CE a Consiliului din 2 decembrie 2002 privind prevenirea fumatului și inițiativele de îmbunătățire a controlului tutunului (4) a invitat statele membre să pună în aplicare dispoziții legislative și/sau alte măsuri eficiente care să ofere protecție împotriva expunerii la FTMA în locurile de muncă închise, spațiile publice închise, precum și în mijloacele de transport public.

(15)

Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (5), deși nu se referă în mod explicit la fumul de tutun, se aplică tuturor riscurilor legate de sănătatea și siguranța lucrătorilor (6).

(16)

În Planul său de acțiune privind mediul și sănătatea (2004-2010) (7), Comisia s-a angajat să „dezvolte acțiuni menite să îmbunătățească calitatea aerului interior”, îndeosebi prin „încurajarea interzicerii fumatului la toate locurile de muncă prin recurgerea atât la mecanisme legale, cât și la inițiative de promovare a sănătății la nivel european, precum și la nivelul statelor membre”.

(17)

Consultarea lansată prin intermediul Cărții verzi a Comisiei „Către o Europă fără fum de tutun: opțiuni privind politicile comunitare” (8) (denumită în continuare „Cartea verde”) a demonstrat existența unui sprijin semnificativ atât pentru politicile cuprinzătoare antifumat în toate locurile de muncă și spațiile publice închise, cât și pentru măsuri ulterioare la nivel comunitar în vederea promovării mediilor fără fum de tutun în ansamblul statelor membre.

(18)

La 30 și 31 mai 2007, în cadrul Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori a avut loc un schimb de opinii cu privire la opțiunile politice la nivelul UE referitoare la mediile fără fum de tutun. Consiliul a primit favorabil Cartea verde a Comisiei și a evidențiat necesitatea unor orientări comunitare pentru a promova în continuare mediile fără fum de tutun la nivelul UE, precum și a unui sprijin comunitar pentru măsurile naționale și o coordonare a acestora.

(19)

În rezoluția sa de la 24 octombrie 2007 cu privire la Cartea verde, Parlamentul European a invitat statele membre să introducă legi cuprinzătoare antifumat în termen de doi ani și a invitat Comisia să prezinte o propunere legislativă relevantă până în 2011 în cazul unor progrese nesatisfăcătoare. De asemenea, Comisia este invitată să propună o modificare a cadrului legislativ actual pentru a clasifica FTMA drept agent cancerigen și pentru a obliga angajatorii să se asigure că nu se fumează la locul de muncă.

(20)

Articolul 8 din Convenția-cadru a OMS pentru controlul tutunului (CCCT), semnată în iunie 2003 de către toți membrii OMS și ratificată până în prezent de 167 de părți, inclusiv Comunitatea și 26 dintre statele sale membre, creează o obligație juridică pentru părțile sale de a adopta și a pune în aplicare în anumite domenii ale jurisdicției naționale existente, astfel cum sunt stabilite în legislația națională, și de a promova în mod activ la alte niveluri de jurisdicție adoptarea și implementarea unor măsuri eficiente pentru a proteja cetățenii împotriva expunerii la fumul de tutun secundar în toate locurile de muncă închise, mijloacele de transport public și spațiile publice închise și, după caz, alte spații publice.

(21)

Cea de-a doua conferință a părților la CCCT din iulie 2007 a adoptat orientări cu privire la protecția împotriva expunerii la fumul de tutun (9) pentru a ajuta părțile să își îndeplinească obligațiile în temeiul articolului 8 din convenție. Fiecare dintre părți ar trebui să depună eforturi pentru a pune în aplicare orientările în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a convenției pentru partea în cauză.

(22)

Articolul 14 din Convenția-cadru a OMS creează o obligație juridică pentru părțile sale de a elabora și a difuza orientări adecvate, globale și integrate, bazate pe dovezi științifice și pe cele mai bune practici și de a adopta măsuri eficiente în vederea promovării sevrajului tabagic și a tratamentului adecvat al dependenței de tutun. În cadrul celei de-a treia conferințe a părților la Convenția-cadru a OMS, s-a decis instituirea unui grup de lucru pentru elaborarea de orientări în vederea punerii în aplicare a articolului respectiv.

(23)

Strategia europeană pentru controlul tutunului, adoptată de Comitetul regional al OMS pentru Europa în septembrie 2002, a recomandat ca statele membre să asigure dreptul cetățenilor la un mediu fără fum de tutun, printre altele, interzicând fumatul în spații publice, locuri de muncă și mijloace de transport public, interzicând fumatul în exteriorul tuturor instituțiilor de învățământ pentru minori, al tuturor instituțiilor de furnizare a asistenței medicale și în cadrul unor evenimente publice, precum și clasificând FTMA drept agent cancerigen.

(24)

Prezenta recomandare nu aduce atingere legislației comunitare de stabilire a cerințelor minime pentru protecția securității și sănătății lucrătorilor, adoptată în temeiul articolului 137 din tratat, Directivei 2001/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2001 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare și vânzare a produselor din tutun (10) și Deciziei 2003/641/CE a Comisiei din 5 septembrie 2003 privind utilizarea fotografiilor color sau a altor ilustrații ca avertismente referitoare la sănătate pe pachetele de țigări (11),

1.

să asigure o protecție eficientă împotriva expunerii la fumul de tutun în locurile de muncă închise, mijloacele de transport public și spațiile publice închise și, după caz, alte spații publice, astfel cum se prevede la articolul 8 din Convenția-cadru a OMS pentru controlul tutunului (CCCT) și pe baza orientărilor anexate privind protecția contra expunerii la fumul de tutun, adoptate în cadrul celei de-a doua conferințe a părților la CCCT, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a CCCT pentru statul membru respectiv sau cel târziu în termen de trei ani de la adoptarea prezentei recomandări;

2.

să elaboreze și/sau să consolideze strategii și măsuri vizând reducerea expunerii copiilor și adolescenților la fumul de tutun secundar;

3.

să completeze politicile antifumat prin măsuri de sprijin, printre care se pot număra:

4.

să elaboreze, să pună în aplicare, să actualizeze și să reexamineze periodic strategii, planuri sau programe multisectoriale globale de control al tutunului, care să abordeze, printre altele, problema protecției împotriva fumului de tutun în toate spațiile accesibile publicului larg sau locurile cu o utilizare colectivă, indiferent de regimul de proprietate sau dreptul de acces;

5.

să ofere instrumente adecvate pentru punerea în aplicare a strategiilor, politicilor de control al tutunului și programelor naționale, pentru a asigura o protecție eficientă împotriva expunerii la fumul de tutun;

6.

să comunice Comisiei, dacă este posibil în termen de șase luni de la adoptarea prezentei recomandări, puncte focale naționale pentru controlul tutunului, pentru a asigura schimbul de informații și de cele mai bune practici, precum și coordonarea politicilor cu alte state membre;

7.

să coopereze îndeaproape între ele și cu Comisia în scopul stabilirii unui cadru coerent de definiții, criterii și indicatori pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări;

8.

să monitorizeze și să evalueze eficiența măsurilor politice utilizând indicatorii menționați anterior;

9.

să informeze Comisia cu privire la măsurile legislative și de alt tip adoptate pentru a da curs prezentei recomandări și cu privire la rezultatele monitorizării și ale evaluării,

1.

să raporteze cu privire la punerea în aplicare, funcționarea și impactul măsurilor propuse, pe baza informațiilor furnizate de statele membre;

2.

în situația unei posibile revizuiri a Directivei 2001/37/CE, să aibă în vedere toate măsurile privitoare la produse care urmăresc reducerea atractivității produselor din tutun și a pericolului de a crea dependență pe care acestea îl prezintă.

3.

să analizeze aspectele juridice și baza de constatări cu privire la impactul ambalajelor neutre, inclusiv asupra funcționării pieței interne.

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/15

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32009M5691. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/16

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/17

1.

Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei Europene privind calificarea faptelor ca acorduri și/sau practici concertate în sensul articolului 81 din tratat și al articolului 53 din Acordul privind SEE.

2.

Comitetul consultativ este de acord cu Comisia Europeană că acordul și/sau practicile concertate au ca obiect restricționarea concurenței.

3.

Comitetul consultativ este de acord cu Comisia Europeană că acordul și/sau practicile concertate au fost puse în aplicare de către părți.

4.

Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei Europene în ceea ce privește durata încălcării pentru fiecare destinatar.

5.

Comitetul consultativ este de acord cu proiectul de decizie al Comisiei Europene în ceea ce privește concluzia potrivit căreia acordul și practicile concertate între destinatari puteau avea un efect considerabil asupra schimburilor comerciale dintre statele membre ale UE și între părțile contractate din SEE.

6.

Comitetul consultativ este de acord cu proiectul de decizie al Comisiei Europene în ceea ce privește destinatarii deciziei, în mod specific în ceea ce privește imputarea răspunderii societăților-mamă ale grupurilor în cauză.

7.

Comitetul consultativ recomandă publicarea avizului său în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/18

1.

Comitetul consultativ este de acord cu Comisia Europeană în ceea ce privește necesitatea impunerii unei amenzi asupra destinatarilor proiectului de decizie.

2.

Comitetul consultativ este de acord cu raționamentul Comisiei Europene în ceea ce privește cuantumul de bază al amenzilor.

3.

Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei Europene în ceea ce privește circumstanțele atenuante și agravante (altele decât aspectul vizat de întrebarea 4).

4.

Comitetul consultativ este în majoritate de acord cu Comisia Europeană în ceea ce privește faptul că există circumstanțe excepționale care justifică o reducere a amenzilor pentru cooperarea efectivă în afara Comunicării din 2002 privind clemența, astfel cum se prevede în proiectul de decizie.

5.

Comitetul consultativ este în majoritate de acord cu raționamentul Comisiei Europene în ceea ce privește cuantumul reducerii amenzilor pentru cooperare efectivă în afara Comunicării din 2002 privind clemența.

6.

Comitetul consultativ este de acord cu Comisia Europeană în ceea ce privește aplicarea Comunicării din 2002 privind clemența.

7.

Comitetul consultativ cere Comisiei să țină seama de toate punctele invocate în timpul discuției.

8.

Comitetul consultativ recomandă publicarea avizului său în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/19

—

Comisia se bazează pe informații autoincriminatoare prezentate de un solicitant de clemență, deși cererea acestuia a fost respinsă.

Comunicarea din 2002 privind clemența prevede că un solicitant de imunitate poate retrage probele dezvăluite în scopul cererii sale de imunitate, în cazul în care aceasta nu este acceptată (2). Deoarece solicitantul în cauză nu a făcut uz de această posibilitate, Comisia a avut libertatea de a utiliza respectivele probe fără a încălca drepturile la apărare.

—

Comisia se bazează pe probe pe care le-a confiscat în timpul unei inspecții într-un caz diferit (dar relaționat).

Ancheta mea a arătat că aceleași probe au fost ulterior prezentate în mod voluntar în legătură cu o cerere de clemență și ca răspuns la o cerere de informare în cazul de față. În consecință, faptul că aceste probe fuseseră confiscate, de asemenea, de către Comisie în timpul inspecțiilor într-un caz diferit nu poate conduce la o încălcare a drepturilor la apărare.

—

Părțile europene au fost informate cu privire la sfera exactă a investigației într-o etapă inițială a procedurilor, în timp ce părțile japoneze au fost informate în acest sens doar odată cu notificarea CO.

În această privință, menționez că investigația, pe lângă convenția tacită, vizase inițial și un anumit comportament din interiorul UE la care nu se presupunea că au participat părțile japoneze. Faptul că părțile europene au fost informate cu privire la sfera redusă a investigației împotriva lor nu implică nicio discriminare și în mod cert nu reprezintă o încălcare a drepturilor părților japoneze la apărare.

—

Contrar principiului egalității de tratament, anumite documente din dosar au fost divulgate unui solicitant de clemență înainte de notificarea CO, dar nu și celorlalte părți în cadrul procedurilor.

În opinia mea, serviciul relevant al Comisiei nu este împiedicat să discute anumite informații cu părțile în timpul investigației, în scopul unei înțelegeri mai bune și pentru ca investigația să poată avansa. Acest aspect se aplică în principal în cazul solicitanților de clemență. În orice caz, informațiile specifice au fost ulterior puse la dispoziția tuturor părților în timpul procedurii privind accesul la dosar. În consecință, această divulgare într-o etapă inițială a procedurilor nu putea încălca principiul egalității de tratament sau împiedica drepturile la apărare ale celorlalte părți.

—

Una dintre părți a susținut că nu a primit niciodată o confirmare scrisă de primire a cererii sale de clemență, care a fost ulterior respinsă. Partea susține, de asemenea, că serviciul relevant al Comisiei nu a prezentat cu claritate în scrisoarea sa de respingere a clemenței data la care a efectuat o comparație între informațiile furnizate și informațiile deja aflate la dispoziția Comisiei.

În temeiul Comunicării din 2002 privind clemența (3), un solicitant de clemență primește o confirmare scrisă a datei la care cererea este primită. În consecință, lipsa unei astfel de confirmări constituie o neregulă procedurală. În plus și în special în absența unei astfel de confirmări, consider că și faptul că în scrisoarea de respingere a clemenței nu s-a specificat în mod clar data comparației constituie o neregulă procedurală. Cu toate acestea și fără a formula o concluzie cu privire la un eventual efect decisiv pe care l-ar fi avut asupra statutului de clemență al solicitantului prezența datei efectuării comparației, consider că niciuna dintre aceste nereguli procedurale nu este de așa natură încât să reprezinte o încălcare a drepturilor la apărare.

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/21

(1)

Decizia se adresează unui număr de nouă persoane juridice care aparțin unui număr de șapte întreprinderi, pentru încălcarea articolului 81 din tratat și a articolului 53 din Acordul privind SEE. De la 9 iunie 1999 până la 15 mai 2003, destinatarii au participat la o încălcare unică și continuă cuprinzând întregul teritoriu SEE (astfel cum era constituit în perioada încălcării), constând într-un acord prin care aceștia au convenit asupra repartizării piețelor prin intermediul unei convenții tacite (denumită în continuare „CT”) între producătorii europeni și japonezi de transformatoare de a-și respecta reciproc piețele locale și de a nu efectua vânzări pe aceste piețe.

(2)

Decizia are la bază cererile de clemență depuse de Siemens și Fuji, cooperarea AREVA T & D și Hitachi, probele colectate în timpul inspecțiilor, precum și răspunsurile la mai multe cereri de informații.

(3)

Comunicarea privind obiecțiunile a fost adoptată la 20 noiembrie 2008, iar audierea orală a avut loc la 17 februarie 2009. Comitetul consultativ privind practicile restrictive și pozițiile dominante a emis un aviz favorabil la 18 septembrie și 2 octombrie 2009, iar Comisia a adoptat decizia la 7 octombrie 2009.

(4)

Cazul se referă la o încălcare a articolului 81 din Tratatul CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE în sectorul transformatoarelor.

(5)

Comportamentul anticoncurențial vizează transformatoarele, autotransformatoarele și bobinele în derivație cu o gamă de tensiune mai mare sau egală cu 380 kV. Un transformator este un component electric important, a cărui funcție este de a reduce sau de a majora tensiunea într-un circuit electric. Transformatoarele sunt vândute ca echipamente autonome sau ca parte a substațiilor electrice la cheie. Decizia vizează toate transformatoarele, vândute ca produse autonome sau incluse în proiecte la cheie, însă exclude transformatoarele vândute ca parte a substațiilor electrice pe bază de instalații de comutație cu izolație în gaz care au făcut deja obiectul deciziei Comisiei din 24 ianuarie 2007 în cazul COMP/F/38.899 – Instalații de comutație cu izolație în gaz.

(6)

Încălcarea a durat de la 9 iunie 1999 până la 15 mai 2003. Părțile la încălcare au încheiat un acord verbal cuprinzând întreg teritoriul SEE (astfel cum era constituit în perioada încălcării), prin care au convenit asupra repartizării piețelor prin intermediul unei convenții tacite între producătorii europeni și japonezi de a-și respecta reciproc piețele locale și de a nu efectua vânzări pe aceste piețe.

(7)

În acest scop, părțile au organizat întâlniri o dată sau de două ori pe an. Întâlnirile au avut loc în Europa și Asia, respectiv în Malaga, Singapore, Barcelona, Lisabona, Tokyo, Viena și Zurich, în scopul reafirmării respectării acordului. Fiecărui membru al cartelului i s-a atribuit un cod secret. Aceste fapte sunt confirmate de mai multe documente din perioada respectivă și declarații ale societăților.

(8)

ABB Ltd, AREVA T & D SA, ALSTOM (Société Anonyme), Siemens AG, Siemens Aktiengesellschaft Österreich, Fuji Electrics Holdings Co., Ltd, Hitachi Ltd, Hitachi Europe Ltd și Toshiba Corporation sunt destinatarii deciziei.

(9)

Durata încălcării pentru toți destinatarii, cu excepția Siemens Aktiengesellschaft Österreich, este de la 9 iunie 1999 la 15 mai 2003. Pentru Siemens Aktiengesellschaft Österreich, durata este de la 29 mai 2001 la 15 mai 2003.

(10)

Decizia aplică Orientările din 2006 privind amenzile.

(11)

Cuantumul de bază al amenzii a fost stabilit ca proporție din valoarea vânzărilor de transformatoare ale fiecărei întreprinderi în zona geografică relevantă pe parcursul anului 2001 („suma variabilă”), înmulțită cu numărul de ani de încălcare, plus o sumă suplimentară calculată, de asemenea, ca proporție din valoarea vânzărilor, pentru descurajarea acordurilor orizontale de stabilire a prețurilor („taxa de intrare”).

(12)

Ținând seama de natura încălcării, de cota comună de piață a tuturor întreprinderilor în cauză, de sfera geografică a încălcării și de punerea în aplicare, atât suma variabilă, cât și taxa de intrare au fost stabilite la 16 %.

(13)

Deoarece încălcarea a avut o durată de aproximativ patru ani, suma variabilă a fost înmulțită cu 4.

(14)

Recidiva este o circumstanță agravantă pentru ABB Ltd (a fost luată în considerare o decizie anterioară privind un cartel), conducând la o majorare cu 50 % a amenzii.

(15)

Decizia concluzionează, de asemenea, că în acest caz există circumstanțe excepționale care justifică acordarea unei reduceri de 18 % din amendă atât pentru Hitachi, cât și pentru AREVA T & D, pentru cooperarea efectivă a acestora în afara Comunicării din 2002 privind clemența. Această reducere nu se aplică fostei societăți mamă a AREVA T & D, ALSTOM.

(16)

Decizia ține seama de nevoia de a se asigura că amenzile au un efect disuasiv suficient; în acest sens, amenda care va fi impusă societăților Siemens și Hitachi este înmulțită cu 1,2, iar amenda pentru Toshiba este înmulțită cu 1,1.

(17)

În ceea ce privește aplicarea Comunicării din 2002 privind clemența, societății Siemens i se acordă imunitate integrală în ceea ce privește amenzile, iar amenda pentru Fuji este redusă cu 40 %. Cererile de clemență ale ABB, AREVA T & D și Hitachi au fost respinse, deoarece acestea nu au oferit o valoare adăugată în comparație cu informațiile aflate deja la dispoziția Comisiei.

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/23

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/28

A.

Punct situat în colțul de sud-est al casei aflate la cota 457, la 420 de metri NE de Contrada Grotte Rosse.

B.

Punct situat în colțul de nord-vest al casei aflate la cota 648 în Contrada Paricchia.

C.

Punct situat în colțul de sud-est al casei proprietatea lui C. Ingiulla, aflate la cota 615, la 400 de metri nord-vest de Chiusa di Don Ascenzio.

D.

Punct situat la bifurcare drumului dintre S. Maria Licodia și Ragalna Ovest în direcția Villaggio S. Francesco, care coincide cu vârful „B” al autorizației „Paternò”.

E.

Punct situat pe clopotnița bisericii S. Maria della Croce din Regalbuto, care coincide cu vârful „A” al autorizației „Paternò”.

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/30

1.

La data de 26 noiembrie 2009, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderile Daimler AG („Daimler”, Germania) și Aabar Investments PJSC („Aabar”, Emiratele Arabe Unite), filială controlată exclusiv de International Petroleum Investment Company („IPIC”, Emiratele Arabe Unite), dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul Consiliului, controlul în comun asupra întreprinderii over Brawn GP („Brawn”, Regatul Unit), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301 sau 22967244) sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5659 – Daimler AG/IPIC/Brawn GP, la următoarea adresă:

5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 296/31