Parlamentul European
SESIUNEA 2008-2009
Ședintele dintre 22 și 24 aprilie 2008
TEXTE ADOPTATE
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 154 E, 19.6.2008.
Textele adoptate la data de 22 aprilie 2008 privind descărcările de gestiune referitoare la exercițiul financiar 2006 au fost publicate în JO L 88, 31.3.2009.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/1

Donarea și transplantul de organe: acţiuni politice la nivelul Uniunii Europene

P6_TA(2008)0130

Rezoluţia Parlamentului European din 22 aprilie 2008 privind donarea și transplantul de organe: acţiuni politice la nivelul Uniunii Europene (2007/2210(INI))

(2009/C 259 E/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 152 alineatul (4) litera (a) din Tratatul CE,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu întitulată „Donarea și transplantul de organe: Acţiuni politice la nivelul UE”, COM(2007)0275 și documentul de lucru însoţitor al serviciilor Comisiei, intitulat: „Rezumatul evaluării impactului” SEC(2007)0705,

—	având în vedere Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obţinerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea ţesuturilor și a celulelor umane (1),

—	având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulaţie a acestor date (2),

—	având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (3),

—

având în vedere Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman (4),

—	având în vedere Principiile Directoare ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind transplanturile de organe umane,

—	având în vedere Convenţia Consiliului Europei privind drepturile omului și biomedicina și protocolul adiţional al acestuia privind transplantul de organe și ţesuturi de origine umană,

—	având în vedere raportul Consiliului Europei „Lipsa de organe: Situaţia actuală și strategiile pentru îmbunătăţirea donării de organe” (1999),

—	având în vedere raportul Consiliului Europei „Ghidul privind asigurarea siguranţei și calităţii organelor, ţesuturilor și celulelor (5)”,

—	având în vedere documentul emis în urma primei reuniuni a experţilor naţionali privind donările și transplanturile de organe la nivel comunitar (6), ţinută în Bruxelles la 13 septembrie 2007,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranţă alimentară și avizul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și cel al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie și afaceri interne (A6-0090/2008),

întrucât în Uniunea Europeană nevoia de transplant de organe au crescut în mod constant și mai rapid decât numărul organelor donate, întrucât în UE există liste de așteptare cuprinzând mai mult de 60 000 de pacienţi care au nevoie de transplant și întrucât un număr considerabil de pacienţi mor din cauza lipsei cronice de organe, întrucât creșterea numărului de donatori nu conduce la reducerea listelor de așteptare;

B.	întrucât traficul de organe, mercantilismul și „turismul pentru transplanturi”, care sunt incompatibile cu respectarea demnităţii umane, se dezvoltă rapid; întrucât există o legătură între lipsa de organe și traficul de organe, fiind necesare mai multe informaţii privind traficul de organe;

C.	întrucât siguranţa este adesea ignorată în cazul practicilor ilegale de transplantare de organe în scop comercial, ceea ce poate pune în pericol viaţa atât a donatorului cât și a primitorului;

întrucât patru state membre încă nu au ratificat Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, cinci state membre nu au ratificat Protocolul adiţional privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de fiinţe umane, în special al femeilor și copiilor („Protocolul de la Palermo”), nouă state membre nu au ratificat Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor și pornografia infantilă, iar 17 state membre nu au ratificat Convenţia Consiliului Europei privind acţiunea împotriva traficului cu fiinţe umane;

întrucât, deși, potrivit estimărilor actuale, nivelul traficului de organe este redus în comparaţie cu toate celelalte forme de trafic, traficul de organe și ţesuturi devine într-o măsură din ce în ce mai mare o problemă mondială, atât în cadrul cât și în afara frontierelor naţionale, și care este întreţinută de cerere (în UE, numărul estimat de cazuri este de 150-250 pe an);

întrucât traficul de organe și ţesuturi este o formă a traficului de fiinţe umane, care duce la încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului, în special a demnităţii umane și a integrităţii fizice, și care poate afecta încrederea cetăţenilor în sistemul legal de transplant și poate agrava lipsa donărilor voluntare de organe și ţesuturi;

G.	întrucât calitatea, siguranţa, eficacitatea și transparenţa sunt esenţiale pentru ca societatea să se poată bucura de avantajele oferite de transplantul terapeutic;

În prezent, transplantul de organe este singurul tratament disponibil în cazul insuficienţei hepatice, pulmonare sau cardiace, în stadiu terminal, și prezintă cel mai bun raport preţ-eficienţă în cazul insuficienţei renale în stadiu terminal; întrucât transplantul de organe oferă posibilitatea de a salva vieţi omenești și de a asigura o calitate superioară a vieţii;

întrucât există diferenţe importante între statele membre și în cadrul statelor membre privind tarifele pentru transplanturi, sursa de recoltare (donator în viaţă sau decedat), și chiar și discrepanţe privind cerinţele de calitate și siguranţă minimă aferente donării și transplantului de organe iar organizarea activităţii de transplantare variază de la un stat membru la altul, ceea ce determină existenţa unor norme diferite în ţările UE;

J.	întrucât în statele membre există cadre juridice diferite (unele care presupun existenţa acordului prealabil (opt-in) sau a refuzului explicit (opt-out)), iar experienţele din diferite state membre arată că impactul sistemului juridic asupra numărului donatorilor este destul de limitat;

K.	întrucât deseori ca alternativă la transplant se propune terapia intensivă, neplăcută pentru pacient și care reprezintă o povară pentru sistemele de sănătate, precum și pentru rudele și persoanele care îngrijesc pacienţii;

L.	întrucât donarea și transplantul de organe sunt chestiuni delicate și complexe care înglobează aspecte nu numai medicale, ci și juridice și etice, pentru dezvoltarea lor fiind necesară participarea totală a societăţii civile;

M.	întrucât utilizarea organelor străine în scop terapeutic implică riscul transmiterii de boli infecţioase și de altă natură;

N.	întrucât o serie de organe fac deja obiectul schimburilor între statele membre și întrucât există deja diferite organizaţii europene de schimb de organe (de exemplu, Scandiatransplant, Eurotransplant);

O.	întrucât experienţele existente (cum ar fi modelul spaniol, proiectul belgian GIFT, DOPKI și Alianţa pentru donarea și transplantul de organe (Alliance-O)) indică rezultate pozitive și ar trebui luate în considerare;

P.	întrucât sensibilizarea publicului, informarea cu date concrete și pozitive, precum și competenţele avansate de comunicare ale personalului calificat au un rol important în creșterea disponibilităţii de a dona organe,

întrucât este necesar să se introducă măsuri eficace de sănătate publică pentru facilitarea detectării și acordării timpurii de îngrijiri în cazul bolilor cronice ce cauzează insuficienţe ale organelor, cum ar fi insuficienţa renală cronică, în vederea reducerii în viitor a numărului de persoane ce au nevoie de transplanturi de organe,

1. salută Comunicarea Comisiei menţionată anterior, care propune o abordare integrată, organizată în jurul a trei piloni, care este binevenită;

Instrumentul juridic

2. așteaptă cu interes propunerea de directivă a Comisiei, de stabilire a cerinţelor de calitate și siguranţă legate de donarea, procurarea, testarea, conservarea, transportul și distribuţia organelor pe cuprinsul UE, precum și resursele necesare pentru a îndeplini aceste cerinţe de calitate și siguranţă; subliniază totuși că viitorul cadru legislativ nu ar trebui să creeze proceduri administrative greoaie suplimentare pentru statele membre sau pentru furnizorii de servicii, nici să pună în pericol utilizarea celor mai bune practici existente sau a acelor practici adaptate la condiţiile și împrejurările dominante din fiecare stat membru sau să conţină cerinţe care ar duce la scăderea numărului donatorilor potenţiali și existenţi;

3. pune în lumină faptul că noua directivă ar trebui să completeze și să consolideze eforturile depuse de statele membre, în vederea obţinerii unei metode active și eficiente de coordonare, fără a împiedica introducerea sau menţinerea unor măsuri mai stricte;

4. subliniază că directiva ar trebui să ia în considerare progresele realizate în domeniul medicinei;

Cooperarea între statele membre

5. își exprimă preocuparea în legătură cu insuficienţa organelor umane disponibile pentru transplant pentru a satisface nevoile pacienţilor; consideră că atenuarea crizei organelor și a donatorilor este principala provocare cu care se confruntă statele membre UE în domeniul transplanturilor de organe; reamintește că în prezent mii de pacienţi din Europa sunt înscriși pe liste de așteptare, iar rata mortalităţii în rândul acestora este deosebit de mare;

6. ia act totuși de faptul că alocarea organelor ar trebui să fie bazată pe capacitatea medicală a pacienţilor de a accepta un organ; consideră că nu ar trebui tolerată discriminarea bazată pe handicapuri care nu au nicio relevanţă în privinţa șanselor pacientului de a accepta un organ;

7. subliniază că donarea de organe este un dar; prin urmare, subliniază că, deși găsirea unei soluţii la lipsa acută de organe din Europa este extrem de importantă, trebuie totuși deopotrivă respectată și protejată libera alegere de a dona sau nu un organ;

8. ia act de diferenţele considerabile legate de sursa de recoltare a organelor (donatori decedaţi sau în viaţă) în cadrul UE, diferenţele considerabile între statele membre în privinţa succesului obţinut în încercarea de a mări baza de donatori, discrepanţele între statele membre în ceea ce privește cerinţele de calitate și siguranţă, diferenţele de organizare a activităţii de donare și transplantare și diferenţele privind educarea și formarea personalului medical și paramedical; consideră că discrepanţele pot fi puse parţial pe seama unei combinaţii de factori economici, structurali, administrativi, culturali, etici, religioși, istorici, sociali și juridici, cu toate că factorul esenţial pare să fie modul în care este organizat întreg procesul prin care se ajunge la donare și transplant;

9. consideră cu tărie, prin urmare, că există un important potenţial de punere în comun a experienţelor statelor membre, pentru a spori numărul donatorilor și uniformiza accesul la transplant în cadrul UE; prin urmare, așteaptă cu interes planul de acţiune al Comisiei privind consolidarea cooperării între statele membre în vederea:

—	creșterii numărului de organe disponibile;

—	sporirii eficienţei sistemelor de transplant și a accesibilităţii acestora;

—	creșterii gradului de sensibilizare a opiniei publice;

—	asigurării calităţii și a siguranţei;

10. în consecinţă, subliniază că instituirea unor sisteme operative bine structurate și promovarea modelelor de succes în statele membre și între acestea și, dacă este cazul, la nivel internaţional, sunt de o importanţă primordială; sugerează că sistemele operative ar trebui să fie constituite din un cadru legal adecvat, infrastructură tehnică și logistică, sprijin psihologic și organizatoric și o structură organizatorică adecvată, la nivel spitalicesc și supra-spitalicesc, susţinută de un personal de o înaltă calificare, dublat de dispoziţii clare în privinţa trasabilităţii, precum și un sistem de alocare și distribuire a organelor echitabil și eficient;

Creșterea numărului de organe disponibile

11. amintește că modelul juridic adoptat ţine de competenţa fiecărui stat membru; subliniază că în UE există două modele, fiecare cu variante diferite; consideră că nici adaptarea, nici armonizarea sistemelor juridice nu sunt necesare; invită statele membre să adopte legislaţie care să permită numirea unui reprezentant legal care să decidă în ceea ce privește donarea, după moartea unei persoane;

12. solicită statelor membre să exploateze la maximum potenţialul donărilor post-mortem; prin urmare, îndeamnă statele membre să investească masiv pentru îmbunătăţirea sistemului organizatoric prin:

—	sensibilizarea, educarea și formarea personalului medical și paramedical,

—

finanţarea acordată spitalelor pentru ca acestea să numească coordonatori interni de transplanturi (medici care lucrează în cadrul unităţilor de terapie intensivă, asistaţi de o echipă medicală), a căror sarcină să fie identificarea activă a donatorilor potenţiali și contactarea familiilor acestora,

—	implementarea de programe de îmbunătăţire a calităţii în fiecare spital sau grup de spitale din UE, în legătură cu care există date concrete privind posibilitatea donării de organe;

13. solicită statelor membre, în vederea creșterii numărului de organe disponibile, să evalueze recurgerea la donatorii „marginali” (donatorii mai în vârstă sau care suferă de anumite boli), luând în considerare aspectele privind calitatea și siguranţa;

14. consideră că transplanturile pot fi efectuate folosindu-se un organ suboptimal; în această situaţie, echipa de transplant este cea care ia hotărâri, de comun acord cu pacientul sau familia acestuia, în legătură cu folosirea organelor în cazul pacienţilor individuali, pe baza unei analize a riscurilor și a beneficiilor;

15. solicită statelor membre care autorizează donările de la donatorii în viaţă să ia în considerare aspectele privind calitatea și siguranţa; subliniază totuși că donările de la donatorii în viaţă trebuie considerate complementare faţă de donările post-mortem;

16. recunoaște că, în cazul în care baza de donatori ar cuprinde și „donatorii marginali”, medicii pot fi preocupaţi de probabilitatea mai mare de respingere a organe și de pierderea progresivă a funcţiilor organelor transplantate, și, prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să promoveze metode de prevenire și tratament al respingerii organelor transplantate, astfel încât medicii să poată folosi cu încredere organele „donatorilor marginali”;

17. recunoaște că biotehnologia oferă deja soluţii privind riscul respingerii organelor transplantate, de exemplu prin tratamente care reduc rata respingerii contribuie astfel la creșterea numărului de organe disponibile; afirmă că aceasta ar contribui la promovarea includerii „donatorilor marginali” în baza de donatori, reducând riscurile legate de programele care includ astfel de donatori;

18. solicită statelor membre să elimine, înainte de ianuarie 2010, normele juridice care rezervă dreptul de a folosi organele recoltate exclusiv în statul membru de provenienţă al donatorilor;

19. solicită statelor membre să adopte măsurile necesare în domeniile privind educarea și formarea, munca în echipă și remuneraţiile chirurgilor specializaţi în transplanturi;

20. subliniază importanţa finanţării obţinerii organelor și, respectiv, a transplantului, în cadrul unei linii bugetare dedicate acestui scop, astfel încât spitalele să nu fie descurajate în practicarea transplantului;

21. subliniază necesitatea de a se garanta că donarea de organe își menţine caracterul strict necomercial;

22. susţine măsurile care își propun să protejeze donatorii în viaţă, atât din punct de vedere medical, cât și psihologic și social și să se asigure că donarea de organe este efectuată în mod altruist și voluntar, interzicând plăţile între donatori și beneficiari, limitând strict orice fel de plăţi la compensaţia aferentă acoperirii cheltuielilor și a inconvenientelor legate de donare; solicită statelor membre să asigure păstrarea anonimatului donatorilor decedaţi și în viaţă, care nu sunt legaţi genetic sau emoţional de primitor, în cazul în care legislaţia permite astfel de donări; îndeamnă statele membre să definească condiţiile în care se pot acorda aceste compensaţii;

23. îndeamnă statele membre să adopte sau să menţină dispoziţii legale stricte privind transplantul de la donatorii în viaţă fără legături de rudenie cu primitorii, pentru a asigura transparenţa sistemului de transplant și pentru a elimina orice posibilitate de vânzare ilicită de organe sau de constrângere a donatorilor; astfel, donările provenind de la donatorii în viaţă fără legături de rudenie cu primitorii fiind permise numai în condiţiile stipulate în legislaţia naţională și în urma autorizării primite de la un organism adecvat independent;

24. îndeamnă statele membre să garanteze că donatorii în viaţă nu vor fi supuși discriminării, în special de către sistemele de asigurări de sănătate;

25. îndeamnă statele membre să garanteze rambursarea costurilor de protecţie socială ale donatorilor în viaţă;

26. consideră că în viitor, cu condiţia garantării trasabilităţii, biotehnologia poate oferi cercetătorilor posibilitatea de a genera organe din ţesuturi și celule existente, fie chiar de la pacienţii respectivi, fie de la alţi donatori de ţesuturi; solicită Comisiei să promoveze cercetările în această direcţie, care sunt în general efectuate de către IMM-uri din UE în curs de dezvoltare din domeniul biotehnologiei, în cadrul structurilor culturale și etice constituite în statele membre, precum și prin Carta drepturilor fundamentale și prin Convenţia Consiliului Europei privind drepturile omului și biomedicina;

27. constată că mai multe studii clinice efectuate pe oameni au demonstrat eficienţa tratamentului cu celule stem adulte în mai multe terapii bazate pe înlocuirea celulelor;

Eficienţa și accesibilitatea sistemelor de transplant

28. ia act de faptul că, deși mai multe state membre au introdus înregistrarea obligatorie a activităţilor de transplant și deși există, de asemenea, anumite registre întocmite pe bază voluntară, nu există un sistem cuprinzător care să colecteze datele privind diferitele tipuri de transplant și rezultatele acestora; recomandă ferm crearea de registre naţionale de monitorizare a situaţiei donatorilor în viaţă, a situaţiei pacienţilor care au beneficiat de transplant și a procedurilor de transplant; subliniază că registrele trebuie actualizate periodic; subliniază importanţa comparabilităţii datelor din statele membre;

29. solicită Comisiei să recomande statelor membre anumite orientări în ceea ce privește înscrierea în registre, pentru a asigura că persoanele înscrise furnizează anumite informaţii privind antecedentele medicale și pentru a asigura calitatea și siguranţa organelor donatorului, deoarece înscrierea nu reprezintă simplul act de a înregistra un nume, ci implică consecinţe atât pentru donator, cât și pentru primitor;

30. invită Comisia să faciliteze elaborarea unui nucleu de norme tehnice și etice pentru gestionarea aspectelor legate de siguranţa, calitatea și eficacitatea donării de organe în contextul donării și al transplantului, ce poate constitui un model pentru statele membre; solicită Comisiei să pună bazele unui mecanism UE care să promoveze activităţile de coordonare a donării și transplantului de organe între statele membre;

31. consideră că un avantaj suplimentar al colaborării între statele membre, care nu este suficient pus în lumină în comunicarea Comisiei menţionată anterior, este potenţialul benefic al schimbului de organe între statele membre în privinţa oportunităţilor medicale și tehnice, având totuși în vedere întotdeauna limitările geografice ale acestor schimburi și efectele potenţiale asupra viabilităţii organelor; în acest context, subliniază rezultatele pozitive ale sistemelor internaţionale; consideră că schimbul de organe poate fi foarte util, mai ales în cazul procedurilor de transplant dificile (cum ar fi cazurile pacienţilor sensibilizaţi sau cazurile urgente sau cele ale pacienţilor aflaţi într-o situaţie specială și pentru care este greu de găsit un donator potrivit);

32. invită Comisia să realizeze în colaborare cu statele membre un studiu privind toate aspectele legate de transplantul de organe de care beneficiază cetăţenii din afara UE care sunt rezidenţi ai statelor membre și să elaboreze un cod de conduită care să stabilească regulile și condiţiile conform cărora organele care provin de la donatori decedaţi din UE să poată fi alocate rezidenţilor care nu au cetăţenie UE;

33. subliniază necesitatea bunei cooperări dintre corpul medical și autorităţile competente, întrucât aduce un plus de valoare; solicită Comisiei să favorizeze alianţele dintre organizaţiile naţionale pentru transplanturi din statele membre, ceea ce implică cooperarea la nivel juridic, etic și tehnic; recunoaște că în medicina transplanturilor există situaţii care nu pot fi rezolvate în mod corespunzător în statele membre cu o bază de donatori limitată; este încredinţat de avantajele clare pe care le-ar putea aduce cooperarea europeană, în special pentru statele membre mici;

34. solicită crearea unui card UE de donator de organe, care să completeze sistemele naţionale existente;

35. consideră că este necesară o cooperare internaţională pentru a promova disponibilitatea și siguranţa; în acest context, evidenţiază faptul că ar fi oportună adoptarea de norme generale care să reglementeze cele mai bune practici medicale, tehnicile de diagnosticare și de conservare; solicită statelor membre să promoveze în mod activ o astfel de cooperare și să aplice acest sistem de norme generale;

Creșterea gradului de conștientizare a opiniei publice

36. subliniază importanţa creșterii gradului de conștientizare a publicului în privinţa donării de organe și a transplanturilor, pentru a facilita identificarea donatorilor de organe, sporind astfel numărul de organe disponibile; prin urmare, solicită Comisiei, statelor membre și societăţii civile să sporească în mod considerabil promovarea donării de organe, de exemplu, în rândul tinerilor, în școli; recomandă, în această privinţă, apelarea la personalităţi cunoscute (cum ar fi sportivi și sportive) și utilizarea pachetelor educaţionale;

37. subliniază că informaţiile privind donarea și transplantul de organe ar trebui furnizate într-un mod transparent, imparţial și neautoritar, luând în considerare nu doar aspectele privind donările de organe, și anume faptul că donarea poate implica donarea mai multor organe, precum și donări de ţesuturi;

38. subliniază că alegerea de a dona sau nu un organ este dreptul exclusiv al donatorului și că donarea de organe trebuie considerată un dar oferit de o fiinţă umană altei fiinţe umane; subliniază că acest lucru trebuie să se reflecte în limbajul folosit, evitându-se termenii economici, care sugerează considerarea organelor ca mărfuri disponibile pe piaţa internă;

39. solicită Comisiei să ia în considerare dezvoltarea și extinderea site-ului internet european consacrat donării de organe (7), precum și a celui aparţinând Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) (8), în toate statele membre și în toate limbile oficiale, în vederea reunirii tuturor datelor și informaţiilor privind donarea și transplantul de organe;

40. solicită Comisiei și statelor membre să promoveze o zi a donatorului și recomandă adoptarea unor acţiuni care să sublinieze rezultatele pozitive și importanţa transplantului;

41. este încredinţat că informarea publicului atât la nivel local, cât și la nivel regional, este un mod foarte eficace de a mări numărul de organe disponibile; solicită Comisiei, statelor membre și organizaţiilor societăţii civile, bisericilor și comunităţilor religioase și umanitare să ia parte la acest efort de sensibilizare a publicului în chestiunea donării de organe, ţinând cont totodată de particularităţile culturale ale fiecărui stat membru; subliniază importanţa rolului pe care îl au, în promovarea donării de organe, donatorii înscriși în registre, care își încurajează rudele și prietenii să devină, la rândul lor, donatori;

42. recunoaște că este important să se amelioreze abilităţile de comunicare ale cadrelor medicale, de exemplu prin elaborarea de ghiduri privind informarea; subliniază necesitatea unei atitudini profesionale faţă de comunicare, precum și necesitatea consultării experţilor din acest domeniu; ar trebui acordată o atenţie deosebită atât conţinutului mesajului, cât și celor mai bune modalităţi de a trata chestiunile cele mai controversate; subliniază importanţa întâlnirilor periodice cu reprezentanţii mass-media pentru promovarea rezultatelor pozitive și a importanţei transplantului;

43. susţine crearea unei linii de asistenţă telefonică privind transplantul, cu un număr unic, care să fie administrată de o organizaţie naţională privind transplanturile, dacă există, și la care să răspundă 24 ore pe zi personal format în mod corespunzător și cu experienţă, care poate furniza rapid informaţii medicale și juridice corecte și pertinente tuturor părţilor implicate;

44. solicită Comisiei să sprijine un studiu internaţional în domeniul donării și transplantului de organe pentru a aborda impactul etniei, ţării de origine, religiei, nivelului de educaţie și mediului socio-economic asupra deciziei de a dona organe; solicită Comisiei și statelor membre să difuzeze rapid rezultatele cercetării, în vederea informării publicului și a schimbării prejudecăţilor;

Îmbunătăţirea calităţii și siguranţei

45. recunoaște că asigurarea calităţii și siguranţei donării și transplantului de organe este de o importanţă vitală; subliniază că această îmbunătăţire va avea un impact notabil asupra reducerii riscurilor asociate transplantului, reducând astfel efectele adverse; recunoaște că acţiunile în direcţia calităţii și siguranţei ar putea avea un efect asupra numărului de organe disponibile și viceversa; solicită Comisiei să sprijine statele membre să-și dezvolte capacitatea de a crea și ameliora regulamente naţionale și un cadru de reglementare pentru creșterea calităţii și siguranţei, fără ca aceasta să aibă un impact negativ asupra disponibilităţii organelor de transplant;

46. recunoaște necesitatea de a monitoriza și a evalua starea posttransplant și postdonare; subliniază că ar trebui promovată o metodologie comună de analizare a datelor, pe baza celor mai bune practici folosite la ora actuală de statele membre, pentru a optimiza comparabilitatea rezultatelor între statele membre;

47. solicită statelor membre să extindă perioadele de monitorizare a pacienţilor la mai mulţi ani, sau, de preferinţă, pe durata vieţii pacientului și/sau a funcţionării organului transplantat;

48. solicită Comisiei să aloce fonduri, în cadrul celui de-al Şaptelea program-cadru al Comunităţilor Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activităţi de demostrare (2007-2013), pentru promovarea cercetării privind unele tehnici de diagnosticare mai bune și mai sensibile, care să permită detectarea rapidă și eficientă a unor boli grave cum ar fi HIV/SIDA, hepatita și altele, deoarece un aspect important al transplantului este asigurarea protecţiei faţă de diverși factori negativi sau agenţi prezenţi în organele donatorului;

Traficul de organe

49. atrage atenţia asupra legăturii dintre lipsa de organe și traficul de organe, prin faptul că traficul de organe afectează credibilitatea sistemului în opinia potenţialilor donatori voluntari și neremuneraţi; subliniază că orice exploatare comercială a organelor este lipsită de etică și contravine celor mai elementare valori umane; subliniază că orice donare de organe motivată de interese financiare degradează gestul de a dărui un organ, transformându-l într-o marfă, ceea ce constituie o încălcare a demnităţi umane, contravine articolului 21 din Convenţia privind drepturile omului și biomedicina și este interzis în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a UE;

50. solicită Comisiei ca, în ceea ce privește ţările terţe, să combată traficul de organe și ţesuturi, care ar trebui să facă obiectul unei interdicţii universale, care să includă și transplantul de organe și ţesuturi de la minori, de la persoanele cu handicap mental sau de la prizonierii executaţi; solicită Comisiei și statelor membre să sensibilizeze comunitatea internaţională cu privire la această chestiune;

51. consideră că, pentru a lupta împotriva traficului de organe din cele mai sărace regiuni ale lumii, trebuie adoptată o strategie pe termen lung de eradicare a inegalităţilor sociale care stau la baza unor asemenea practici; subliniază că, pentru a lupta împotriva practicii de vindere a organelor pentru bani (în special în ţările în curs de dezvoltare), trebuie stabilite mecanisme care să asigure trasabilitatea, pentru a se împiedica introducerea acestor organe în UE;

52. solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru a împiedica „turismul pentru transplanturi”, de exemplu, prin elaborarea de orientări pentru a-i proteja pe donatorii cei mai săraci și mai vulnerabili, astfel încât să nu cadă victime traficului de organe, adoptarea de măsuri care să ducă la creșterea numărului de organe procurate în mod legal, precum și prin partajarea înregistrărilor din listele de așteptare între organizaţiile de schimburi de organe existente, pentru a se evita existenţa mai multor liste; solicită Comisiei să promoveze în cadrul spaţiului de libertate, securitate și justiţie o abordare comună care își propune să colecteze informaţii privind legislaţiile naţionale în domeniul traficului de organe și să identifice principalele probleme și eventualele soluţii; în acest scop, subliniază că ar trebui instituit un sistem de urmărire a circulaţiei materialului uman și de stabilire a persoanelor responsabile;

53. îndeamnă statele membre să modifice Codul penal, dacă este necesar, pentru a garanta urmărirea penală corespunzătoare a persoanelor vinovate de trafic de organe și prevederea unor sancţiuni aplicabile personalului medico-sanitar implicat în transplantul de organe provenite din trafic, și să depună, în același timp, toate eforturile necesare pentru a descuraja eventualii primitori să caute organe și ţesuturi provenite din trafic; subliniază faptul că ar trebui să se aibă în vedere instituirea răspunderii penale pentru cetăţenii UE care cumpără organe în interiorul sau în exteriorul Uniunii;

54. solicită statelor membre să adopte toate măsurile necesare pentru a împiedica personalul medico-sanitar să faciliteze traficul de organe și ţesuturi (de exemplu, prin îndrumarea unui pacient către un serviciu străin de transplant care ar putea fi implicat în trafic) și pentru a împiedica furnizorii de asigurări de sănătate să încurajeze activităţile care favorizează direct sau indirect traficul de organe, de exemplu rambursarea costurilor suportate pentru obţinerea unui transplant ilegal de organe;

55. consideră că statele membre ar trebui să asigure formarea profesională pentru agenţiile naţionale de control, precum și pentru personalul medical în ceea ce privește traficul de organe, astfel încât fiecare caz cunoscut să fie raportat poliţiei;

56. solicită statelor membre care încă nu au făcut acest lucru să semneze, să ratifice și să pună în aplicare Convenţia Consiliului Europei cu privire la acţiunea împotriva traficului de fiinţe umane și Protocolul de la Palermo;

57. Regretă că Europol nu a prezentat un studiu privind vânzarea și traficul de organe, Europol afirmând că nu există cazuri documentate; face referire la rapoarte ale Consiliului Europei și ale OMS care oferă dovezi clare că comerţul cu organe constituie o problemă și pentru statele membre ale UE și solicită Comisiei și Europol să îmbunătăţească monitorizarea cazurilor de trafic de organe și să tragă concluziile necesare;

58. solicită Comisiei și Consiliului să actualizeze planul de acţiune privind traficul cu fiinţe umane, în care să includă și un plan de acţiune pentru combaterea traficului de organe, astfel încât să faciliteze cooperarea mai strânsă a autorităţilor responsabile;

59. solicită, în plus, ca planul de acţiune să se refere la date corecte și verificate privind cantităţile, tipurile și originea organelor supuse traficului ilegal;

* *

60. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, OMS, Consiliului Europei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 102, 7.4.2004, p. 48.

(2) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(3) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.

(4) JO L 121, 1.5.2001, p. 34.

(5) Ediţia a treia, 2007.

(6) SANCO C6 EFZ/gsc D (2007) 360346.

(7) www.eurodonor.org și/sau www.eurocet.org.

(8) www.transplant-observatory.org.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/9

Contribuţia voluntariatului la coeziunea economică și socială

P6_TA(2008)0131

Rezoluţia Parlamentului European din 22 aprilie 2008 privind contribuţia activităţii de voluntariat la coeziunea economică și socială (2007/2149(INI))

(2009/C 259 E/02)

Parlamentul European,

—	având în vedere cel de-al patrulea raport privind coeziunea economică și socială (COM(2007)0273),

—	având în vedere Decizia nr. 1904/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire pentru perioada 2007-2013 a programului „Europa pentru cetăţeni” pentru promovarea cetăţeniei europene active (1),

—	având în vedere Decizia nr.1719/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de instituire a programului „Tineretul în acţiune” pentru perioada 2007-2013 (2),

—	având în vedere Decizia Consiliului nr. 2006/144/CE din 20 februarie 2006 privind orientările strategice ale Comunităţii pentru dezvoltare rurală (perioada de programare 2007-2013) (3),

—	având în vedere Decizia nr. 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune (4),

—

având în vedere Rezoluţia Consiliului și a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, din 13 noiembrie 2006, privind punerea în aplicare a obiectivelor comune de participare și de informare a tinerilor în vederea promovării angajamentului civic european activ al acestora (5),

—	având în vedere comunicarea Comisiei, intitulată „Promovarea participării depline a tinerilor în domeniul educaţiei, al ocupării forţei de muncă și în societate” (COM(2007)0498),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Viitorul demografic al Europei — transformarea unei provocări în oportunitate” (COM(2006)0571),

—	având în vedere Recomandarea nr. 2001/613/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iulie 2001 privind mobilitatea în interiorul Comunităţii a studenţilor, a persoanelor în curs de formare profesională, a voluntarilor, a cadrelor didactice și formatorilor (6),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 13 martie 2007 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor: un nou parteneriat (7),

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor privind contribuţia activităţii de voluntariat la coeziunea economică și socială (8),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind activitatea de voluntariat: rolul și impactul acesteia în societatea europeană (9),

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor privind rolul organizaţiilor de voluntari — o contribuţie în folosul unei societăţi europene (10),

—	având în vedere articolele 158 și 159 din Tratatul CE,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0070/2008),

A.	întrucât există estimări cu rezultate fiabile, care arată că mai bine de 100 de milioane de cetăţeni ai UE desfășoară acţiuni de voluntariat (11);

întrucât constatările iniţiale, obţinute în urma punerii în aplicare a Îndrumarului privind instituţiile non-profit (INP) editat de ONU (UN Handbook on Non Profit Institutions), arată că, în medie, INP-urile au un aport economic de 5 % din PIB și că timpul acordat activităţilor de voluntariat, chiar și în cazul unei estimări prudente, reprezintă mai bine de un sfert din această valoare (12);

întrucât voluntariatul este o forţă importantă, care alimentează societatea civilă și consolidează solidaritatea — una dintre valorile centrale ale UE — și constituie, de asemenea, o componentă esenţială de sprijin a programelor de dezvoltare a comunităţilor, în special în acele state membre care tocmai ies dintr-o perioadă de tranziţie post-comunistă;

D.	întrucât un studiu recent, al cărui obiect au fost organizaţiile din toată Europa care folosesc voluntari, a demonstrat că valoarea adăugată generată este importantă: fiecare 1 EUR cheltuit de aceste organizaţii pentru a susţine voluntarii a produs un randament mediu între 3 și 8 EUR (13);

E.	întrucât este necesar să fie recunoscut pe deplin aportul foarte important al activităţilor de voluntariat la formarea capitalului social;

F.	întrucât finanţarea durabilă, în special finanţarea în scopuri administrative, este de o importanţă fundamentală pentru organizaţiile de voluntari și pentru activitatea de voluntariat în general;

G.	întrucât raportul recent al Fundaţiei europene pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă și de muncă a identificat capitalul social ca element-cheie în procesul de elaborare a politicilor pentru stimularea dezvoltării economice în mediul rural (14);

H.	întrucât concluzia principală a unui studiu recent, al cărui obiect a fost succesul programului Urban în Aarhus, este că cetăţenii locali și efortul de voluntariat au fost factori esenţiali pentru aplicarea reușită a programului (15);

întrucât voluntariatul nu numai că are o valoare economică măsurabilă, dar ar putea duce și la economii semnificative pentru serviciile publice; întrucât, în acest context, este important ca activitatea de voluntariat să fie percepută ca o activitate complementară serviciilor publice și nu drept un substitut;

J.	întrucât activitatea de voluntariat contribuie la dezvoltarea personală și socială a voluntarului, exercitând și un impact pozitiv asupra comunităţii respective, cum ar fi asupra relaţiilor personale;

întrucât voluntarii joacă un rol important în ceea ce privește realizarea obiectivului Strategiei de la Lisabona de coeziune socio-economică prin contribuţia lor la integrarea financiară, de exemplu prin înfiinţarea de asociaţii de credit reglementate și de cooperative financiare nonprofit administrate și gestionate de voluntari;

L.	întrucât responsabilitatea socială a întreprinderilor este atât o forţă motrice importantă pentru afaceri, cât și un element esenţial al modelului social european;

M.	întrucât există o legătură între activitatea de voluntariat și dezvoltarea durabilă;

N.	întrucât este important să se promoveze și sprijine cele mai bune practici de gestionare a activităţii voluntarilor în cadrul organizaţiilor care apelează la voluntari;

O.	întrucât activitatea de voluntariat duce la implicarea directă a cetăţenilor în dezvoltarea locală și, astfel, poate avea un rol important în stimularea societăţii civile și a democraţiei;

P.	întrucât, în rezoluţia sus-menţionată a Consiliului privind angajamentul civic activ, Consiliul încurajează o participare mai amplă a tinerilor în viaţa civică, structurile participative și activitatea de voluntariat;

Q.	întrucât schimbările demografice din Europa determină existenţa unui număr mai mare de voluntari potenţiali mai în vârstă;

R.	întrucât activitatea de voluntariat poate exercita efecte pozitive asupra sănătăţii umane (16); întrucât acest efect benefic asupra sănătăţii poate fi resimţit la orice vârstă și poate ajuta la prevenirea afecţiunilor fizice și mentale;

S.	întrucât activităţii de voluntariat îi revine un rol în sprijinirea iniţiativelor de dezvoltare locală și în facilitarea punerii în aplicare reușite a unei serii de iniţiative finanţate de Comunitate, cum ar fi programele LEADER, INTERREG și PEACE,

1. încurajează statele membre, precum și autorităţile regionale și locale să recunoască valoarea activităţii de voluntariat în promovarea coeziunii sociale și economice; de asemenea, le încurajează să desfășoare activităţi în parteneriat cu organizaţiile de voluntari și să întreprindă consultări semnificative cu acest sector în vederea elaborării unor planuri și strategii pentru recunoașterea, valorizarea, susţinerea, facilitarea și încurajarea activităţii de voluntariat; de asemenea, îndeamnă statele membre să creeze un cadru instituţional stabil pentru participarea organizaţiilor non-guvernamentale (ONG-urilor) la dezbaterile publice;

2. solicită experţilor Comisiei implicaţi să facă o distincţie clară între organizaţiile de voluntari și ONG-uri, ale căror activităţi nu sunt organizate pe baza aceluiași tip de voluntariat, și solicită o investigaţie pan-europeană cuprinzătoare în ceea ce privește natura, nivelul și mecanismele interne ale participării sociale, inclusiv ale participării în regim de voluntariat și finanţarea în acest scop;

3. invită statele membre, precum și autorităţile regionale și locale, să depună eforturi efective pentru a ajuta organizaţiile de voluntari să aibă acces la fonduri suficiente și durabile, atât administrative, cât și destinate unor proiecte specifice, fără a le impune demersuri administrative și proceduri birocratice excesive, dar păstrând totodată mecanismele de control necesare asupra modului în care sunt cheltuiţi banii publici;

4. îndeamnă atât statele membre, cât și autorităţile regionale și locale, să sprijine crearea în fiecare localitate a unor servicii de voluntari pentru situaţii de urgenţă, pentru a asigura o reacţie rapidă la catastrofele naturale și la accidente;

5. atrage atenţia Comisiei asupra faptului că principiul de parteneriat, consfinţit atât în orientările strategice ale Comunităţii pentru dezvoltare rurală (perioada de programare 2007-2013), cât și în orientările strategice comunitare în materie de coeziune, nu este respectat în toate cazurile la nivel naţional (17)și, prin urmare, îndeamnă Comisia să întreprindă acţiunile administrative și instituţionale corespunzătoare pentru a garanta că propriile sale politici, proceduri și protocoale sunt respectate și aplicate efectiv în timpul consultărilor și negocierilor pe marginea Fondurilor Structurale și în timpul operaţiunilor ulterioare;

6. recomandă tuturor statelor membre să întocmească „conturi satelit” periodice pentru INP-uri și solicită includerea activităţii de voluntariat în aceste „conturi satelit”, astfel încât factorii de decizie să poată ţine seama de INP-uri la elaborarea politicilor; invită Comisia să analizeze felul în care voluntariatul ar putea fi inclus, în calitate de categorie specială, în conturile statistice ale EUROSTAT;

7. sprijină cu fermitate opinia conform căreia activităţile de voluntariat nu ar trebui să înlocuiască munca remunerată;

8. invită Comisia să depună eforturi pentru instituirea unui mecanism pentru toate fondurile comunitare, prin care activitatea de voluntariat să poată fi recunoscută ca o contribuţie la proiectele cofinanţate, și să elaboreze mecanisme cu ajutorul cărora ar putea fi evaluată, cu o precizie acceptabilă, valoarea economică a muncii de voluntariat; salută eforturile depuse de unele direcţii generale ale Comisiei în vederea adoptării unei abordări mai flexibile faţă de acceptarea activităţilor de voluntariat ca o contribuţie echivalentă cu fondurile UE în cazul proiectelor co-finanţate;

9. invită Comisia să promoveze oportunităţi pentru voluntarii mai în vârstă și să elaboreze un program pentru „Persoanele în vârstă în acţiune”, dat fiind numărul tot mai mare de asemenea persoane cu multă experienţă, dornice să activeze ca voluntari, programe care ar putea completa programul „Tineretul în acţiune” și s-ar putea desfășura în paralel cu acesta și o invită, de asemenea, să promoveze programe specifice pentru activităţi de voluntariat inter-generaţii, precum și pentru activităţi de mentorat;

10. încurajează statele membre să promoveze și să ușureze activitatea de voluntariat în toate comunităţile, atât în cele reale cât și în cele virtuale, cum ar fi voluntariatul familial sau voluntariatul în grupurile marginalizate sau în grupurile care, în mod tradiţional, nu se implică în asemenea activităţi, și să sublinieze importanţa deosebită a organizării activităţii de voluntariat astfel încât aceasta să fie compatibilă cu viaţa familială și profesională;

11. încurajează societăţile și alţi operatori din sectorul privat ca, în cadrul strategiei lor de responsabilitate socială a întreprinderilor, să sprijine financiar iniţiativele care promovează și consolidează voluntariatul și îndeamnă statele membre ca, în contextul activităţilor de voluntariat ale întreprinderilor, să furnizeze stimulente pentru sectorul privat, astfel încât acesta să finanţeze și să sprijine sectorul voluntariatului, ajutând astfel la asigurarea transferului abilităţilor și a cunoștinţelor comerciale de la sectorul privat către sectorul public și la îmbunătăţirea calităţii vieţii la nivel local prin încurajarea găsirii de soluţii pentru problemele locale folosind mijloace proprii;

12. invită Comisia să îmbunătăţească, cu ajutorul YOUTHPASS, printr-o legătură cu EUROPASS, recunoașterea activităţii de voluntariat ca o activitate ce permite dobândirea de competenţe și abilităţi, asigurând, totodată, faptul că activitatea de voluntariat nu este percepută ca o alternativă a instruirii formale, ci ca o completare a acesteia; în plus, solicită elaborarea unor măsuri la nivel naţional și local pentru a crește mobilitatea voluntarilor;

13. invită Comisia și statele membre să ancheteze motivele întârzierii adoptării propusei Carte europene a voluntarilor, care ar trebui să definească rolul organizaţiilor de voluntari și să stabilească drepturile și responsabilităţile acestora; recomandă evaluări anuale la nivel de omologi pentru a evalua munca de voluntariat depusă de statele membre, precum și în sectoare și organizaţii specifice;

14. recomandă Comisiei și statelor membre să înfiinţeze o bază de date europeană care să furnizeze informaţii de bază cu privire la organizaţiile de voluntari, precum și detalii cu privire la cele mai bune practici, care ar furniza orientări folositoare pentru îmbunătăţirea sistemelor de voluntariat;

15. solicită autorităţilor competente să garanteze ca voluntarii beneficiază de o acoperire adecvată prin asigurări împotriva accidentelor și asigurări de răspundere civilă în contextul activităţilor lor de voluntariat, precum și acoperirea oricăror cheltuieli convenite realizate de voluntari în contextul activităţilor lor de voluntariat;

16. invită Comisia, statele membre și autorităţile regionale și locale să promoveze voluntariatul prin educaţie la toate nivelurile, creând oportunităţi pentru activitatea de voluntariat în primele stadii ale ciclului educaţional, astfel încât să fie perceput ca o contribuţie normală la viaţa comunităţii, precum și să continue promovarea acestui tip de activităţi odată cu înaintarea în vârstă a elevilor/studenţilor, pentru a facilita „învăţarea simţului serviciului” ajutând elevii/studenţii să lucreze în parteneriat cu grupuri de voluntari/comunitare, în contextul programului lor de obţinere a diplomei/licenţei, în scopul de a încuraja dezvoltarea legăturilor dintre sectorul voluntariatului și sectorul educaţiei la toate nivelurile și de a promova voluntariatul și de a recunoaște învăţarea prin voluntariat ca parte a învăţării de-a lungul vieţii;

17. invită Comisia, în contextul revizuirii programate pentru 2010 a prevederilor TVA privind organismele publice și scutirile de natură socială, să analizeze, împreună cu statele membre, puternicele argumentele sociale în favoarea introducerii de scutiri de TVA pentru organizaţiile de voluntariat înregistrate în statele membre la achiziţiile destinate îndeplinirii obiectivelor lor, și, de asemenea, să analizeze argumentele pentru scutirea de TVA, în cazuri specifice, a bunurilor și serviciilor donate organizaţiilor de voluntariat;

18. invită statele membre să creeze, respectând totodată principiul subsidiarităţii, o infrastructură durabilă pentru activităţile de voluntariat, care să abordeze aspecte precum finanţarea de bază a organizaţiilor de voluntari;

19. recomandă ca anul 2011 să fie declarat Anul European al Voluntariatului;

20. recunoaște diversitatea activităţilor de voluntariat în statele membre, însă încurajează statele membre, precum și autorităţile regionale și locale, să înveţe unii de la alţii, atunci când este posibil, prin intermediul schimburilor de bune practici;

21. invită Comisia să înfiinţeze programe de sprijin pentru organizarea unor sisteme mai eficiente de cooperare și de dezvoltare a legăturilor reciproce între organizaţiile de voluntari și să consolideze programele internaţionale de schimb de voluntari care, în anumite cazuri, ar putea contribui la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului; propune, în special, înfiinţarea de programe care să contribuie la stimularea din nou a activităţilor de voluntari din statele membre în care activitatea de voluntariat a ajuns să fie asociată cu acţiunile obligatorii;

22. recomandă promovarea proiectelor de voluntariat la nivel transfrontalier;

23. invită Comisia să privească cu înţelegere situaţia voluntarilor în toate politicile și domeniile legislative;

24. invită părţile interesate, organizaţiile de voluntari și mass-media locale și regionale vizate să informeze în mod adecvat cetăţenii cu privire la posibilităţile de angajare în activităţi de voluntariat, oferind și instruirea corespunzătoare, acordând o atenţie deosebită grupurilor sociale vulnerabile și marginalizate și nevoilor regiunilor periferice și inaccesibile;

25. îndeamnă Comisia să elaboreze, în cadrul creat de Planul D pentru Democraţie, Dialog și Dezbateri, un Plan V pentru Valorizarea, Validarea și asigurarea Vizibilităţii Voluntarilor;

26. solicită Comisiei să revizuiască politica de eliberare a vizelor pentru participanţii din ţări terţe la programele de voluntariat recunoscute ale UE, în vederea introducerii unui regim mai flexibil de eliberare a vizelor, în special în cazul voluntarilor din ţările vecine ale UE;

27. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European.

(1) JO L 378, 27.12.2006, p. 32.

(2) JO L 327, 24.11.2006, p. 30.

(3) JO L 55, 25.2.2006, p. 20.

(4) JO L 291, 21.10.2006, p. 11.

(5) JO C 297, 7.12.2006, p. 6.

(6) JO L 215, 9.8.2001, p. 30.

(7) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 45.

(8) JO C 105, 25.4.2008, p. 11.

(9) JO C 325, 30.12.2006, p. 46.

(10) JO C 180, 11.6.1998, p. 57.

(11) Raportul Eurobarometru. Analiza realităţii sociale (februarie 2007).

(12) Raport editat de Universitatea Johns Hopkins, Evaluarea societăţii civile și a activităţii de voluntariat (Measuring Civil Society and Volunteering). Septembrie 2007. www.jhu.edu/ccss.

(13) Voluntariatul dă rezultate (Volunteering works), Institute for volunteering research and volunteering, Anglia, septembrie 2007.

(14) A se vedea Mandl, I., Oberholzner, T., & Dörflinger, C. Fundaţia europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă și de muncă (European Foundation for Living and Working Conditions). http://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2007/18/en/1/ef0718en.pdf.

(15) Vestergaard Poulsen, L., De la un cartier defavorizat la o comunitate durabilă, rezumat în limba engleză (From Deprived Neighbourhood to Sustainable Community, English Summary). Programul Urban II în Aarhus 2002-2007.

(16) A se vedea Beneficiile privind sănătatea ale activităţii de voluntariat — o sinteză a cercetărilor recente (The Health Benefits of Volunteering — A Review of Recent Research), Corporation for National and Community Service, 2007.

(17) A se vedea Societatea civilă ca partener în cadrul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene (Civil Society as a Partner in European Union Structural Funds), European Citizen Action Service. Noiembrie 2004.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/14

Raportul anual al BEI (2006)

P6_TA(2008)0132

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2008 privind raportul anual al Băncii Europene de Investiţii pentru 2006 (2007/2251(INI))

(2009/C 259 E/03)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 266 și 267 din Tratatul CE privind Banca Europeană de Investiţii (BEI) și având în vedere protocolul nr. 11 privind statutul BEI (1),

—	având în vedere articolul 248 din Tratatul CE privind rolul Curţii de Conturi,

—	având în vedere Tratatul de la Lisabona semnat la 13 decembrie 2007 de către șefii de stat și de guvern ai ţărilor membre ale Uniunii Europene,

—	având în vedere Rezoluţia sa din 15 februarie 2007 privind raportul anual al BEI pentru 2005 (2),

—	având în vedere Decizia 2007/247/CE a Consiliului din 19 aprilie 2007 privind participarea Comunităţii la majorarea de capital al Fondului European de Investiţii (3),

—	având în vedere hotărârea Curţii de Justiţie din 10 iulie 2003 privind competenţa Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) de investigare a BEI (4),

—	având în vedere Decizia 2006/1016/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 (5) prin care se acordă BEI un nou mandat prin care aceasta este autorizată să acorde finanţare de până la 12, 4 miliarde EUR ţărilor învecinate cu Uniunea Europeană,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenţei financiare comunitare în domeniul reţelelor transeuropene de transport și energetice (6) și Decizia 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea program-cadru al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (7), (care se referă la mecanismul de finanţare cu partajarea riscurilor (RSFF)),

—	având în vedere semnarea, la 11 ianuarie 2008 a acordului de cooperare între BEI și Comisie pentru stabilirea unui instrument de garantare a împrumuturilor în cazul proiectelor privind reţeaua transeuropeană de transport (LGTT),

—	având în vedere Decizia 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovaţie și competitivitate (2007-2013) (8),

—	având în vedere cel de-al patruzeci și nouălea raport anual al BEI pentru 2006 și politica sa privind divulgarea din 28 martie 2006,

—	având în vedere „Principiile europene pentru mediu”, lansate în 2006 de către BEI,

—	având în vedere planul de activitate al băncii pe 2007-2009, astfel cum a fost aprobat de Consiliul de Administraţie la reuniunea sa din 12 decembrie 2006,

—	având în vedere discursul lui Philippe Maystadt, președintele BEI, în faţa Comisiei pentru control bugetar la 11 septembrie 2007,

—	având în vedere situaţiile financiare ale exerciţiului 2006 care au fost aprobate și care fac obiectul unui raport de audit favorabil al unui auditor independent și al comitetului de audit al BEI,

—	având în vedere studiul privind noile instrumente financiare pentru infrastructurile și serviciile europene de transport (9),

—

având în vedere lucrările și concluziile colocviului care a avut loc la Clermont-Ferrand (Franţa), la 14 decembrie 2007, pe tema: „amenajarea și dezvoltarea teritoriului în Uniunea Europeană: provocarea pe care o reprezintă investiţiile în Uniune și finanţarea acestora: locul Băncii Europene de Investiţii”,

—	având în vedere progresul înregistrat de către BEI în cadrul revizuirii politicilor și procedurilor sale antifraudă, în curs de desfășurare,

—	având în vedere Declaraţia de la Paris privind eficienţa ajutoarelor, adoptată la 2 martie 2005 și Consensul european privind dezvoltarea (10),

—	având în vedere articolul 45 și articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A6-0079/2008),

A.	întrucât BEI are misiunea de a contribui, prin intermediul pieţelor de capital și al fondurilor proprii, la dezvoltarea echilibrată și fără impedimente a pieţei interne;

B.	având în vedere rolul BEI în dezvoltarea armonioasă a întregii Uniuni Europene și în reducerea diferenţelor de dezvoltare între diversele regiuni, inclusiv a regiunilor ultraperiferice;

C.	întrucât valoarea capitalului subscris al BEI se ridica la 163,7 miliarde EUR la 31 decembrie 2006, din care statele membre au eliberat 8,2 miliarde EUR;

D.	întrucât statutul BEI prevede că totalitatea împrumuturilor și a garanţiilor acordate de BEI nu trebuie să depășească 250 % din valoarea capitalului subscris;

E.	întrucât BEI nu se supune obligaţiilor din acordul Basel II, dar a hotărât să își impună în mod voluntar normele prevăzute în acest acord în măsura în care acestea se aplică activităţii sale;

având în vedere acordul comisiei de supraveghere a sectorului financiar din Luxemburg pentru urmărirea îndeaproape a politicilor de gestionare a riscurilor BEI, dar numai în calitate de organ informal și cu rol pur consultativ, lăsând în sarcina BEI definirea cadrului de aplicare a acordului Basel II în funcţie de propriile necesităţi;

întrucât BEI a transformat aprovizionarea energetică sigură, competitivă și durabilă într-una dintre priorităţile sale, care se adaugă la următoarele: coeziune economică și socială, sprijin pentru cercetare, tehnologie și inovaţie, reţele transeuropene în domeniile transport și energie, durabilitate pe termen lung a mediului, combaterea schimbărilor climatice și sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri);

H.	având în vedere nevoile importante ale Uniunii Europene în materie de finanţare a infrastructurii, evaluate la 600 miliarde EUR (9);

I.	având în vedere rolul primordial al BEI în dezvoltarea reţelelor transeuropene prin furnizarea de diverse instrumente și mecanisme;

J.	având în vedere dificultăţile cu care se confruntă Uniunea Europeană în finanţarea proiectelor de anvergură europeană, de exemplu proiectul Galileo;

K.	având în vedere calitatea resurselor umane din cadrul BEI, în special în materie de inginerie financiară și de asistenţă pentru elaborarea proiectelor;

L.	având în vedere rolul extrem de important jucat de către BEI în finanţarea proiectelor în ţările în curs de dezvoltare,

Observaţii generale

1. felicită BEI pentru raportul său de activitate pentru 2006 și o încurajează să își continue acţiunile în favoarea dezvoltării economiei europene, pentru a asigura creșterea, crearea de locuri de muncă, coeziunea interregională și socială;

2. salută transparenţa și cooperarea deplină a BEI cu Parlamentul European;

3. solicită o sesiune de informare, organizată cel puţin anual, între BEI și Comisia pentru control bugetar a Parlamentului European privind execuţia facilităţii de investiţie a Fondului European de Dezvoltare (FED), în paralel cu procedura de descărcare de gestiune pentru FED;

Control bugetar și gestionare

4. invită BEI să ia toate măsurile pentru a păstra ratingul AAA, care garantează activitatea băncii și cele mai bune rate pentru creditele acordate și să își adapteze politica prudenţială în acest sens, fără a neglija totuși investiţiile pe termen foarte lung;

5. subliniază că BEI practică o politică de „toleranţă zero” faţă de fraudă și corupţie; salută creșterea numărului de anchete, precum și colaborarea consolidată cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF); de asemenea, solicită BEI ca, atunci când adoptă politica și procedurile sale antifraudă, să includă măsuri vizând:

i)	un mecanism administrativ de excludere pentru întreprinderile pe care BEI sau alte bănci multilaterale de dezvoltare le găsesc vinovate de corupţie;

ii)	o politică de protecţie pentru persoanele care denunţă nereguli și

iii)	o revizuire a orientărilor existente privind achiziţiile publice;

6. salută existenţa unui birou de reclamaţii, care primește și procesează reclamaţiile externe, precum și a unui mecanism de recurs pentru reclamaţiile adresate prin intermediul Ombudsmanului European; salută și sprijină activ dialogul dintre Ombudsmanul European și BEI; solicită BEI să își revizuiască în consecinţă mecanismul intern de soluţionare a reclamaţiilor și să emită noi orientări privind mecanismul de recurs pentru reclamaţii care să se aplice tuturor operaţiunilor finanţate de BEI;

7. salută dorinţa de transparenţă a BEI, în cadrul politicii sale privind divulgarea informaţiilor și punerea la dispoziţia marelui public a numeroase informaţii, inclusiv prezentarea anuală a listelor cu proiectele finanţate, cu informaţii concise privind respectivele proiecte; încurajează BEI să dezvolte activităţile din cadrul serviciului său „Evaluarea operaţiunilor”, care realizează evaluarea ex post a unui eșantion reprezentativ de proiecte și programe;

Mecanisme pentru controalele contabile și prudenţiale și de evaluare a rezultatelor

8. remarcă opinia de audit extern favorabilă și concluziile raportului anual al comitetului de audit; reiterează dorinţa sa ca BEI să se supună acelorași reguli prudenţiale ca și instituţiile de credit și unui veritabil control prudenţial și, în același timp, constată că aceste reguli par a nu se aplica instituţiilor financiare internaţionale de același tip;

9. solicită crearea unei misiuni independente de reglementare care să vegheze la calitatea situaţiei financiare a BEI, și care să asigure evaluarea exactă a rezultatelor bancii precum și respectarea regulilor de bună conduită profesională; recomandă punerea în aplicare a acestui demers, în paralel cu consolidarea comitetului de audit independent al BEI;

10. sugerează ca BEI să sesizeze Comitetul european al inspectorilor bancari (CEIB) în vederea obţinerii unui aviz privind această misiune de control care va trebui să precizeze cine ar putea să iniţieze această misiune, în așteptarea înfiinţării unui organism european autentic de reglementare bancară; propune să se ia în considerare orice soluţie, ca de exemplu: intervenţia CEIB, intervenţia unui organism de reglementare naţional sau intervenţia unor organisme naţionale de reglementare, prin rotaţie anuală;

11. salută eforturile BEI depuse pentru încorporarea standardelor contabile IFRS (International Financial Reporting Standards sau standarde internaţionale de raportare financiară) în situaţiile sale consolidate, precum și în conturile Fondului European de Investiţii (FEI) aplicate pentru prima dată în exerciţiul financiar 2006;

12. împărtășește, cu condiţia ca toate informaţiile să fie puse la dispoziţia terţilor, reticenţele BEI în a precipita aplicarea standardelor contabile IFRS la conturile statutare, atâta timp cât nu se ajunge la un consens larg între statele membre privind, în special, contabilitatea la valoarea reală, care poate conduce la o mare incertitudine în stabilirea rezultatelor financiare neconsolidate ale BEI;

13. recomandă, totuși, o supraveghere din punct de vedere tehnic a acestui aspect care va deveni crucial în termeni de prezentare, de aprobare și de utilizare a rezultatelor contabile odată cu dezvoltarea operaţiunilor de capital de risc, de finanţare a IMM-urilor și cu ingineria financiară necesară pe care UE va trebui să o aplice pentru finanţarea infrastructurilor sale;

14. ia act de alegerile de ordin metodologic efectuate de către BEI pentru evaluarea riscurilor de credit, care vizează să atenueze inconvenientele datorate lipsei de experienţă în materie de pierderi aferente creditelor, atrăgând atenţia asupra necesităţii de a introduce măsuri preventive pentru minimizarea riscurilor și pentru protejarea maximă a resurselor financiare, în vederea asigurării realizării obiectivelor politicii europene;

15. ia act de eforturile depuse pentru depășirea acestor dificultăţi pe baza tehnicilor de transpunere a parametrilor interni și externi și dorește să fie informat cu privire la noua metodologie care a fost introdusă pentru ratingul acordat clienţilor BEI și pentru aprecierea riscurilor de credit; remarcă, în ceea ce privește operaţiunile de securizare, că abordarea simplificată utilizată la ora actuală va putea fi revizuită în viitor;

16. dorește, în ceea ce privește aplicarea acordului Basel II, ca BEI să își poată demonstra capacitatea de a face faţă misiunii care îi revine privind fondurile proprii, în valoare de 33,5 miliarde EUR, și să păstreze cel mai bun rating, și anume AAA;

Strategie și obiective

17. salută orientările din noua strategie 2007-2009, care include sporirea valorii adăugate, majorarea progresivă a preluării riscului, printre altele în cadrul activităţilor în favoarea IMM-urilor și a colectivităţilor locale, utilizarea unor noi instrumente financiare și intensificarea cooperării cu Comisia; susţine fără rezerve planul de activitate al BEI pentru perioada 2007-2009;

Noi priorităţi strategice și instrumente

18. salută includerea promovării unei energii sigure, competitive și durabile printre axele majore ale planului de activitate al băncii, inclusiv a surselor de energie regenerabile și alternative și solicită dezvoltarea unor criterii ecologice de finanţare, compatibile cu obiectivele strategice ale UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

19. salută faptul că dezvoltarea durabilă rămâne o cerinţă fundamentală pentru BEI; felicită BEI pentru excelentele sale rezultate în materie de activitate de creditare în domeniul protecţiei mediului și al coeziunii sociale și economice; încurajează BEI să continue consolidarea politicilor sale sociale și de mediu, să își amelioreze în continuare și să își actualizeze standardele existente, în special în ceea ce privește activitatea sa de creditare externă; solicită BEI să clarifice obiectivele și metodologia procesului său de evaluare, să integreze un număr mai mare de factori sociali și de mediu în operaţiunile sale și să asigure concordanţa acestor activităţi, în special a celor de pe continentul african, cu Consensul european privind dezvoltarea și cu îndeplinirea Obiectivelor ONU de Dezvoltare ale Mileniului; solicită BEI să se angajeze activ alături de societatea civilă, în special prin intermediul unor proceduri de consultare

20. felicită BEI pentru contractele–cadru semnate cu Comisia: MFPR și LGTT; încurajează Comisia și BEI să continue dezvoltarea instrumentelor comune în sprijinul politicilor UE, depunând eforturi pentru a mobiliza mai mult capitalul privat, pentru a asigura realizarea tuturor obiectivelor prioritare ale BEI;

Finanţarea marilor proiecte de infrastructură

21. reamintește că, deși activităţile BEI sunt complementare cu cele întreprinse de sectorul privat, BEI trebuie să evite orice concurenţă cu sectorul privat în vederea identificării unui efect de pârghie optim pentru finanţarea proiectelor europene;

22. reiterează încurajarea adresată BEI de a acorda prioritate finanţării reţelelor transeuropene, în special a infrastructurilor transfrontaliere care permit interconectarea reţelelor naţionale, ceea ce constituie un element esenţial pentru dezvoltarea unei economii de piaţă centrate pe coeziunea socială; solicită BEI, în ceea ce privește finanţarea reţelelor de transport transeuropene (RTE), să acorde prioritate proiectelor de infrastructură sau de transport cu o amprentă de carbon redusă sau negativă;

23. sugerează încredinţarea de către Comisie Băncii Europene de Investiţii, având în vedere calitatea resurselor sale umane, imparţialitatea și experienţa sa în finanţarea marilor infrastructuri, a unei misiuni de reflecţie strategică privind finanţarea infrastructurilor, luând în considerare nevoia unei dezvoltări regionale echilibrate, fără a exclude nicio ipoteză: subvenţii, vărsarea sumelor subscrise de către statele membre la capitalul BEI, împrumuturi (dintre care împrumuturi BEI, finanţate prin împrumuturi speciale acordate de către statele membre (11)), instrumente inovatoare cum ar fi GPTT și MFPR, inginerie financiară adaptată proiectelor pe termen lung fără rentabilitate imediată, dezvoltarea sistemelor de garanţie, înfiinţarea unei secţiuni de investiţii în cadrul bugetului UE, consorţii financiare la nivelul puterilor de talie europeană, naţională și locală, parteneriate public-privat etc.;

Ajutor acordat IMM-urilor

24. invită BEI să asigure punerea unui capital de risc suficient la dispoziţia IMM-urilor care întâmpină dificultăţi în atragerea capitalurilor de risc; salută lansarea iniţiativei comune „resurse europene comune pentru întreprinderile mici și mijlocii” (Joint European Resources to Medium Enterprises — JEREMIE), dezvoltată în 2005 de către Direcţia Generală Politică Regională a Comisiei și de către BEI, pentru a permite un acces mai bun al întreprinderilor la dispozitivele de inginerie financiară și încurajează dezvoltarea programului Competitivitate și Inovare (CIP) în cadrul priorităţilor Agendei de la Lisabona;

25. reamintește că Parlamentul a aprobat participarea UE la majorarea capitalului FEI, pentru a pune la dispoziţia FEI mijloacele de care are nevoie pentru a-și continua misiunea și pentru a pune în aplicare politica de coeziune economică și socială;

26. susţine necesitatea de a răspunde mai bine problemelor de pe piaţă privind finanţarea IMM-urilor și încurajează Comisia, BEI și FEI să continue diversificarea instrumentelor financiare comunitare din amonte (de exemplu, transferul de tehnologie) și din aval (de exemplu, finanţarea de tip mezanin) privind capitalul de risc, precum și să favorizeze dezvoltarea microcreditului în Europa, în cadrul noii iniţiative europene privind dezvoltarea microcreditelor în sprijinul creșterii și ocupării forţei de muncă (COM(2007)0708);

Sprijin pentru organizarea proiectelor

27. subliniază rolul experienţei BEI în organizarea proiectelor, în special prin programele din cadrul asistenţei comune pentru elaborarea proiectelor în regiunile europene (Joint Assistance to Support Projects in European Regions — programul JASPERS); reamintește că o valoare adăugată a BEI constă în capacitatea sa de inginerie privind organizarea finanţării proiectelor și parteneriatelor public-privat, în special în cadrul Centrului naţional de experienţă pentru parteneriatele public-privat (EPEC) și solicită BEI să comunice mai bine cu responsabilii de proiect de la nivel local privind chestiunile legate de suportul tehnic pe care banca îl poate oferi;

28. felicită BEI pentru deschiderea de noi birouri în statele membre, care vor permite ca BEI să aibă o mai bună vizibilitate și să existe o mai mare apropiere între responsabilii de proiect pentru facilitarea realizării proiectelor și va sprijini BEI în crearea de relaţii strânse cu organizaţiile, instituţiile și autorităţile locale în ceea ce privește evoluţia favorabilă a politicii UE privind dezvoltarea regională echilibrată, precum și implicarea mai rapidă a ţărilor care au aderat la UE începând cu 2004;

Operaţiuni în afara Uniunii Europene

29. remarcă cu satisfacţie concluziile favorabile ale revizuirii activităţilor Facilităţii euro-mediteraneene de investiţie și de parteneriat (FEMIP); având în vedere această revizuire, salută apelul lansat de către Consiliul în vederea continuării majorării FEMIP pentru consolidarea parteneriatului euro-mediteranean; în acest cadru, speră că mandatul de instituţie de creditare acordat BEI pentru perioada 2007-2013, completat de resursele bugetare corespunzătoare, va permite accelerarea procesului de integrare economică regională;

30. solicită BEI să acţioneze în conformitate cu principiile Declaraţiei de la Paris privind eficienţa ajutoarelor, menţionată anterior, și să asigure concordanţa cu Consensul european privind dezvoltarea, în special prin furnizarea de ajutoare eficiente, sporind responsabilitatea reciprocă și adoptând indicatori de măsurare a progresului;

31. consideră că FEMIP trebuie să rămână pivotul în jurul căruia să se articuleze orice iniţiativă europeană în favoarea unei noi ambiţii privind dezvoltarea Bazinului Mediteranean;

32. încurajează BEI să continue politica sa de emisiuni de acţiuni în diverse monede, inclusiv în monedele ţărilor emergente, continuând totodată să se protejeze împotriva riscurilor legate de schimbul valutar;

* *

33. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Băncii Europene de Investiţii, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Protocoale anexate la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

(2) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 544.

(3) JO L 107, 25.4.2007, p. 5.

(4) Cauza C-15/00, Comisia/BEI, Rec. 2003, p. I-07281.

(5) JO L 414, 30.12.2006, p. 95.

(6) JO L 162, 22.6.2007, p. 1.

(7) JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

(8) JO L 310, 9.11.2006, p. 15.

(9) PE 379 207, IP/B/TRAN/IC/2006-184.

(10) Declaraţia comună a Consiliului și a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul European”— Consensul european privind dezvoltarea (JO C 46, 24.2.2006, p. 1).

(11) Articolul 6 din Statutul BEI.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/22

Carte verde privind rolul societăţii civile în cadrul politicilor împotriva stupefiantelor din Uniunea Europeană

P6_TA(2008)0169

Rezoluţia Parlamentului European din 23 aprilie 2008 referitoare la Cartea verde privind rolul societăţii civile în cadrul politicilor împotriva stupefiantelor din Uniunea Europeană (2007/2212(INI))

(2009/C 259 E/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere recomandarea sa din 15 decembrie 2004, adresată Consiliului și Consiliului European, referitoare la strategia UE împotriva stupefiantelor (2005-2012) (1),

—	având în vedere Cartea verde a Comisiei din 26 iunie 2006 privind rolul societăţii civile în cadrul politicilor împotriva stupefiantelor din Uniunea Europeană (COM(2006)0316),

—	având în vedere raportul și răspunsurile primite cu privire la rezultatele consultării deschise desfășurate în conformitate cu Cartea verde menţionată mai sus, publicate la 18 aprilie 2007 (2),

—	având în vedere titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29 și articolul 31 alineatul (1) litera (e),

—	având în vedere instrumentele internaţionale, europene și naţionale de protecţie a drepturilor omului, a libertăţilor fundamentale și, în particular, de protecţie a dreptului la viaţă și la sănătate,

—

având în vedere Convenţia unică a ONU privind stupefiantele din 30 martie 1961, modificată prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972; având în vedere Convenţia ONU privind substanţele psihotrope din 21 februarie 1971 și Convenţia ONU privind traficul ilicit de stupefiante și substanţe psihotrope din 19 decembrie 1988,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1920/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 privind Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (3), de reformare a legislaţiei anterioare,

—	având în vedere raportul pe anul 2 007 al Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (4),

—

având în vedere Decizia nr. 1150/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 septembrie 2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, a programului specific „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” în cadrul programului general „Drepturile fundamentale și justiţia” (5), în special articolele 2-7,

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Raportul 2006 asupra stadiului progreselor punerii în aplicare a Planului de acţiune al Uniunii Europene în materie de droguri (2005-2008) din 21 decembrie 2006 (SEC(2006)1803),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 decembrie 2007 privind Raportul 2007 asupra stadiului progreselor punerii în aplicare a Planului de acţiune al Uniunii Europene în materie de droguri (2005-2008) (COM(2007)0781),

—	având în vedere Planul de acţiune al Uniunii Europene în materie de droguri (2005-2008), adoptat de Consiliu în iunie 2005 (6),

—	având în vedere Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor și controlul în ceea ce privește noile substanţe psihoactive (7),

—	având în vedere strategia UE împotriva stupefiantelor (2005-2012), însușită de Consiliul European din 16-17 decembrie 2004 (8),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 privind precursorii drogurilor (9),

—	având în vedere Declaraţia politică privind stupefiantele și rezoluţiile adoptate în sesiunea specială a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNGASS) din 8 și 10 iunie 1998,

—	având în vedere activităţile ONU și, în special, cea de a 51-a sesiune a Comisiei pentru stupefiante, care a avut loc la Viena în perioada 10-14 martie 2008 (10),

—

având în vedere Cartea albă privind guvernarea europeană (COM(2001)0428) și comunicările Comisiei intitulate „Spre o cultură consolidată a consultării și a dialogului — Principii generale și standarde minime aplicabile consultărilor angajate de către Comisie cu părţile interesate” (COM(2002)0704) și „Obiective strategice 2005-2009; Europa 2010: Parteneriat pentru reînnoirea europeană: Prosperitate, solidaritate și securitate” (COM(2005)0012),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie și afaceri interne și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6–0073/2008),

întrucât este necesară promovarea unui dialog mai intens la scară europeană între și cu diferitele organisme ale societăţii civile (la nivel transnaţional, naţional, regional și local), în vederea îmbunătăţirii formulării, aplicării și evaluării deciziilor în domeniul politicii în materie de stupefiante atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul UE;

B.	întrucât organizarea, la nivel european, a grupărilor societăţii civile a adus o valoare adăugată incontestabilă din punctul de vedere al organizaţiilor societăţii civile la nivel naţional, regional și local;

C.	întrucât societatea civilă poate oferi o experienţă deosebit de bogată în aspecte specifice ale politicii în materie de stupefiante, precum prevenirea, culegerea informaţiilor, sprijinul pentru persoanele care sunt pe cale de a se vindeca de dependenţă și reintegrarea socială;

D.	întrucât obiectivul prioritar al strategiei UE împotriva stupefiantelor pentru 2005-2012 este acela de a furniza informaţii corecte și de a consolida rolul societăţii civile în ceea ce privește stupefiantele;

E.	întrucât Cartea verde privind rolul societăţii civile în cadrul politicilor împotriva stupefiantelor din Uniunea Europeană și Forumul societăţii civile în materie de stupefiante reprezintă un prim pas concret spre atingerea obiectivului menţionat;

F.	întrucât majoritatea organizaţiilor care au participat la consultarea organizată de Comisie au primit favorabil ideea unei structurări tematice a reţelelor existente;

întrucât, pentru instituirea unei relaţii bazate pe consultare permanentă și pe încurajarea schimbului de informaţii și de cele mai bune practici, este importantă crearea unei mai puternice sinergii între societatea civilă și instituţiile și organele UE, acordând o atenţie specială contribuţiilor știinţifice;

H.	întrucât trebuie subliniată importanţa deosebită pe care o au acţiunea și consolidarea rolului organizaţiilor societăţii civile implicate în cooperarea cu ţările terţe, ca și în ceea ce privește promovarea unor strategii alternative, durabile, de abordare a problematicii stupefiantelor;

I.	întrucât orice structură de dialog sau de consultare organizată cu anumite reţele cu privire la chestiuni specifice ar trebui să înglobeze un mediu deschis precum internetul, bazându-se în același timp pe consultarea deschisă a tuturor părţilor interesate;

întrucât rolul important pe care îl poate juca societatea civilă în această chestiune ar trebui să completeze și să consolideze responsabilitatea considerabilă a statelor membre și a organizaţiilor internaţionale de a coopera în lupta împotriva producerii și traficului de stupefiante, așa cum se întâmplă în cazul terorismului;

K.	întrucât o mai mare implicare a instituţiilor Uniunii Europene alături de societatea civilă în ceea ce privește politicile în materie de stupefiante ar ajuta la evaluarea adecvată a strategiilor actuale;

L.	întrucât termenul „stupefiante” se referă la substanţele narcotice și la cele psihotrope, astfel cum sunt ele definite în convenţiile ONU menţionate mai sus;

M.	întrucât consumul de stupefiante prezintă riscuri specifice pentru sănătatea tinerelor și a femeilor, în special în ceea ce privește sarcina și transmiterea HIV/SIDA;

N.	întrucât numărul bărbaţilor care participă la programe de tratament tinde să fie mai mare decât cel al femeilor, acestea reprezentând în prezent circa 20 % din participanţii la astfel de programe în UE,

întrucât au fost identificate diferenţe semnificative de nivel și de mod de consum între bărbaţi și femei, întrucât studii știinţifice au arătat diferenţe importante între sexe în ceea ce privește o serie de factori psihologici și psihosociali asociaţi cu evoluţia dependenţei, comportamentul de risc și cel de căutare de asistenţă,

1. recunoaște rolul fundamental al societăţii civile din punctul de vedere al susţinerii dezvoltării, punerii în aplicare, evaluării și monitorizării politicii împotriva stupefiantelor; subliniază cu precădere valoarea sa adăugată în aplicarea actualei politici împotriva stupefiantelor, constând în experienţa de teren pe care a dobândit-o, în capacitatea sa de inovare și în potenţialul său în materie de schimb de informaţii și de cele mai bune practici, testate știinţific și documentate;

2. invită guvernele statelor membre, organizaţiile neguvernamentale, societatea civilă și asociaţiile profesionale și cele de părinţi să realizeze ample campanii de informare privind:

—	riscurile și daunele fizice și psihice provocate de stupefiante, în special la tinerele fete, la femeile însărcinate sau care alăptează și la copii,

—	sănătatea mamelor și transmiterea stupefiantelor de la mamă la făt,

—	programele existente pentru tratarea minorilor și a delicvenţilor dependenţi de stupefiante,

—	asistenţa pentru părinţii ai căror copii sunt dependenţi de stupefiante;

3. recunoaște că bisericile și comunităţile religioase au fost foarte active în lupta împotriva stupefiantelor și, prin urmare, experienţele acestora ar trebui să fie luate în considerare la elaborarea, aplicarea și evaluarea politicilor în materie de stupefiante;

4. insistă asupra consolidării rolului societăţii civile în elaborarea unei politici în materie de stupefiante caracterizată printr-o abordare europeană, ceea ce constituie principalul obiectiv al strategiei UE împotriva stupefiantelor 2005-2012;

5. subliniază importanţa internetului pentru asigurarea unei metode transparente și coerente de schimb de informaţii privind elaborarea și aplicarea strategiei UE în materie de stupefiante pentru 2005-2012, facilitând implicarea și garantând participarea societăţii civile (inclusiv a utilizatorilor și a diverselor comunităţi) în aplicarea planului de acţiune amintit mai sus — la toate nivelurile, precum și în Forumul societăţii civile pentru combaterea stupefiantelor — îmbunătăţind accesul la și eficienţa programelor de prevenire și de sensibilizare;

6. subliniază importanţa majoră a parteneriatului cu mass-media, inclusiv cu mijloacele de informare electronice, în difuzarea informaţiilor știinţifice referitoare la riscurile consumului de stupefiante asupra sănătăţii fizice și psihice, în special pentru tinere și femeile însărcinate; încurajează mass-media să devină principalul partener în campaniile împotriva stupefiantelor, dată fiind influenţa sa asupra tinerei generaţii;

7. salută implementarea programului specific „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” pe perioada 2007-2013 și reamintește că implicarea societăţii civile în aplicarea și dezvoltarea strategiei UE împotriva stupefiantelor (2005-2012) constituie obiectivul specific al acestuia;

8. deplânge întârzierea cu care au fost puse în aplicare fondurile acordate în cadrul programului;

9. solicită Comisiei să ia în considerare, în cadrul noii Strategii privind sănătatea 2008-2013, impactul diferit al consumului de stupefiante asupra femeilor, în special în ceea ce privește finanţarea campaniilor de informare împotriva stupefiantelor desfășurate de organizaţiile societăţii civile;

Forumul — dimensiunea structurală

10. subliniază importanţa înfiinţării Forumului societăţii civile pentru combaterea stupefiantelor, ca prim pas către o implicare mai concretă și constructivă a asociaţiilor constituite de societatea civilă europeană în activităţile UE legate de politicile pentru prevenirea consumului de stupefiante și lupta împotriva stupefiantelor;

11. își exprimă regretul pentru faptul că procesul de selecţie a participanţilor la Forumul societăţii civile în materie de stupefiante a fost perceput de anumite asociaţii ca fiind lipsit de transparenţă și invită Comisia Europeană să caute o cale de remediere a acestei situaţii, sperând ca, în viitor, extinderea Forumului să se realizeze într-un mod mai transparent;

12. consideră că Forumul societăţii civile în materie de stupefiante trebuie să includă, nu să excludă, și să reprezinte un spectru larg și echilibrat de opinii;

13. subliniază că scopul Forumului societăţii civile în materie de stupefiante nu este crearea unei adunări în care să se exprime diverse ideologii, ci dialogul și contactul direct cu asociaţiile reprezentative ale luptei împotriva stupefiantelor atât la nivelul prevenirii, cât și la cel al reabilitării, precum și găsirea mijloacelor practice de a susţine elaborarea și implementarea politicilor de prevenire și combatere a consumului de stupefiante, pe baza experienţei reușitelor obţinute, precum și efectuarea unei analize a problemelor transfrontaliere din cadrul Uniunii Europene, generate de diferenţele dintre legislaţiile naţionale, în special în zonele de frontieră;

14. solicită statelor membre să efectueze, în colaborare cu reprezentanţii societăţii civile, schimburi de cele mai bune practici aplicate în prezent în lupta împotriva stupefiantelor și în acţiunile de prevenire și informare adresate copiilor și tinerilor, și să le încurajeze dezvoltarea;

15. deplânge participarea redusă la acest forum a organizaţiilor reprezentând noile state membre; insistă asupra necesităţii ca societatea civilă din noile state membre să fie sensibilizată și să se implice în mai mare măsură, dată fiind importanţa acestor ţări în cadrul Uniunii Europene lărgite;

16. regretă neparticiparea la Forumul societăţii civile în materie de stupefiante, din decembrie 2007, a reţelelor neguvernamentale naţionale și transnaţionale, reprezentând în special asociaţiile de femei, mame și tinere fete, precum și a organizaţiilor activând în domeniul sănătăţii sexuale și reproductive; solicită Comisiei să încurajeze activ participarea acestor organizaţii, dar și a altora care au o experienţă importantă legată de stupefiante și de abuzul de stupefiante, pentru a oferi servicii de specialitate accesibile și disponibile pe scară largă;

17. sprijină Comisia în eforturile pe care le depune pentru a găsi un rol pe care l-ar putea juca Forumul societăţii civile în materie de stupefiante în cadrul politicii Uniunii privind stupefiantele, pentru a clarifica obiectivele finale urmărite prin consultarea acestuia;

18. consideră că Forumul societăţii civile în materie de stupefiante ar trebui să aibă un mandat clar, obiective bine definite, proceduri transparente și planuri de lucru realizabile, cu o contribuţie reală la procesul de elaborare a politicilor;

19. își exprimă speranţa ca dialogul cu societatea civilă să aibă un impact tangibil asupra procesului decizional al UE; consideră, cu toate acestea, că societăţii civile ar trebui să i se confere un statut oficial în raport cu obiectivele stabilite în cadrul Strategiei UE împotriva stupefiantelor 2005-2012 și a iniţiativelor viitoare, inter alia prin:

—	participarea oficială, alături de alte organisme independente, a Forumului la evaluarea Planului de acţiune pentru 2005-2008, care va fi efectuată de Comisie în 2008;

—	relaţii mai aprofundate și mai transparente cu statele membre, în vederea unei reale cooperări între Forum și statele membre;

—	prezenţa permanentă a Forumului la reuniunile organizate de președinţia UE cu coordonatorii naţionali pentru problemele legate de stupefiante;

—	contacte permanente cu Parlamentul și organizarea de către acesta a unei conferinţe anuale împreună cu Forumul, cu alte grupuri interesate și cu instituţiile UE care activează în domeniul stupefiantelor și evaluarea rezultatelor obţinute;

—	o puternică sinergie între activităţile Forumului și cele ale Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), care și-ar putea rezerva o secţiune din raportul anual pentru activităţile societăţii civile din UE;

20. solicită OEDT să colecteze statistici privind consumul de stupefiante în rândurile femeilor din Uniunea Europeană, să analizeze tendinţele acestuia și să ia în considerare efectele diferenţiate asupra bărbaţilor și femeilor în raportul său anual, în vederea unei mai bune informări și pentru a face societatea civilă europeană mai conștientă de această problemă;

21. încurajează legătura tematică între reţelele existente, fie în cadrul Forumului societăţii civile în materie de stupefiante, fie sub forma unor grupuri de lucru sau a unor sub-grupuri organizate în cadrul acestuia;

22. solicită un angajament financiar mai important din partea Uniunii Europene, supus controlului bugetar, în sprijinul activităţilor legate de proiectele actuale și de iniţiativele viitoare din domeniu;

23. invită statele membre, acolo unde este posibil, să extindă domeniul de aplicare al dispoziţiilor privind finanţarea de stat către serviciile prestate de către organizaţiile civile profesionale care se conformează criteriilor adecvate de asigurare a calităţii, nu doar în cazul serviciilor din domeniul sănătăţii și al serviciilor sociale, ci și în cazul serviciilor de diminuare a consecinţelor negative și al serviciilor de asistenţă a toxicomanilor de tipul „low-threshold”; consideră că, în acest mod, va fi posibil să se garanteze că funcţionarea serviciilor este planificabilă și durabilă și că se conformează standardelor de calitate;

24. subliniază importanţa pentru societate a găsirii de fonduri pentru susţinerea organizaţiilor voluntare și a asociaţiilor de părinţi care sunt implicate în combaterea abuzului de stupefiante, în special în rândul tinerilor;

Societatea civilă — dimensiunea internă

25. subliniază importanţa acţiunilor desfășurate de societatea civilă pentru atingerea obiectivelor stabilite în strategia Uniunii Europene împotriva stupefiantelor (2005-2012), în special în domeniul politicilor de prevenire, informare și gestionare a problematicii asociate toxicodependenţei, precum și în ceea ce privește monitorizarea aplicării corecte a acestor politici;

26. îndeamnă toate părţile implicate, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la acela al statelor membre, să acorde o atenţie mărită experienţei novatoare cu care societatea civilă ar putea contribui la atingerea obiectivelor definite în strategia UE împotriva stupefiantelor 2005-2012, acordând o atenţie specială iniţiativelor de sensibilizare a opiniei publice, precum și politicilor de diminuare a daunelor, de sprijinire a celor care sunt pe cale de vindecare de dependenţă și politicilor de reintegrare socială;

27. acordă importanţă intensificării dialogului la nivelul UE cu organizaţiile care-i reprezintă pe toxicomani, ca aspect necesar al oricărui răspuns la provocările reintegrării sociale, precum și sprijinirii persoanelor care sunt pe cale de a se vindeca de dependenţă;

28. solicită Comisiei și statelor membre să promoveze, cu cooperarea societăţii civile, accesul egal la programe, acoperirea grupurilor asimilate și grupurilor marginalizate și să acţioneze în sensul instituirii capacităţii necesare pentru a asigura durabilitatea și eficienţa programelor puse în aplicare;

29. invită statele membre și Comisia să promoveze iniţiativele societăţii civile care vizează:

—	consolidarea prevenirii și a informării cu privire la riscurile legate de consumul de stupefiante și substanţe psihotrope la locul de muncă și în rândul tinerilor;

—	tratarea toxicomanilor din închisori;

—

stabilirea, cu ajutorul organizaţiilor sociale și sindicale, a unor planuri detaliate de prevenire a consumului de stupefiante și substanţe psihotrope în cartierele urbane expuse riscului, în special în rândul tinerilor, planuri care să răspundă necesităţilor fizice și psihice ale populaţiei din aceste zone;

—

organizarea de campanii de prevenire și informare privind stupefiantele și efectele lor nocive asupra sănătăţii și a vieţii sociale, în colaborare cu organizaţiile părinţilor, tinerilor, profesorilor și cu oamenii de știinţă, campanii care să se desfășoare în școli și să vizeze diferite grupuri demografice;

—	punerea în palicare a politicilor de reducere a efectelor nocive prin contacte directe pe stradă și în cartierele sărace ale orașelor;

—	crearea și materializarea unor proiecte speciale de reintegrare pentru copiii străzii și familiile defavorizate din punct de vedere social;

30. atrage atenţia asupra îngrijorării crescânde pentru faptul că femeile nu au acces la îngrijirile necesare din cauza lipsei sprijinului economic și social și mai ales a obligaţiilor legate de creșterea copiilor, care au fost identificate ca posibil factor care împiedică femeile să apeleze la serviciile de tratament al dependenţei de stupefiante; subliniază faptul că serviciile care includ și îngrijirea copiilor au o proporţie mai mare de femei printre clienţii lor decât cele care nu oferă astfel de facilităţi;

31. invită Comisia și statele membre să acorde o atenţie deosebită zonelor de graniţă, care se confruntă deseori cu efectele diferenţelor dintre legislaţiile naţionale privind stupefiantele;

32. susţine organizaţiile societăţii civile în acţiunea lor, în deplină conștiinţă de cauză, de luptă împotriva consumului de stupefiante și derivate ale acestora de către minori;

33. invită Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale să efectueze o analiză a efectelor politicilor împotriva stupefiantelor, evaluând atât eficienţa lor, cât și dacă și în ce măsură acestea au depășit limitele sau au reprezentat o încălcare a drepturilor individuale;

34. subliniază necesitatea de a baza politicile în materie de stupefiante pe dovezi știinţifice solide, obţinute prin colaborare cu societatea civilă în domeniul cercetărilor în materie de stupefiante, recunoscând în același timp nevoia de a elabora politici obiective bazate pe cercetare și de a desfășura activităţi bazate pe dovezi, în special cele care vizează prevenirea și reducerea daunelor aduse sănătăţii;

35. invită statele membre să intensifice activităţile comune și serviciile executive comune între serviciile de aplicare a legii și organizaţiile societăţii civile, în special la nivelul comunităţii locale;

Societatea civilă — dimensiunea externă

36. recunoaște importanţa rolului societăţii civile în cadrul dimensiunii externe a politicii europene în materie de stupefiante și relevă faptul că, la nivel mondial, Uniunea Europeană este principalul finanţator de programe și acţiuni externe de combatere a stupefiantelor;

37. solicită aprofundarea și sprijinirea unei strategii externe a UE care să aibă un impact durabil, concret și practic asupra situaţiei din regiunile în care se produc materiile prime pentru stupefiante;

38. subliniază experienţa organizaţiilor europene implicate în promovarea reconversiei plantaţiilor locale pentru culturi în scopuri terapeutice sau alte scopuri medicale, reamintind, în același timp, că activitatea de cultivare trebuie controlată strict și constant;

39. invită Comisia și statele membre să caute mijloace de colaborare cu organizaţiile societăţii civile ale UE implicate în promovarea substanţelor derivate din frunzele de coca exclusiv în scopuri legale, ca modalitate de a contribui efectiv (prin extragerea materiei prime) la acţiunile internaţionale împotriva traficului de stupefiante, asigurând, în același timp, siguranţa folosirii acestor substanţe;

40. invită Comisia și statele membre să urmeze recomandărea sa din 25 octombrie 2007, adresate Consiliului, privind producerea de opium în scopuri medicale în Afganistan (11) și să susţină iniţiativele societăţii civile care cooperează cu ţările producătoare de stupefiante în lupta acestora împotriva stupefiantelor și posibilele sale efecte pozitive pentru procesul de democratizare din aceste ţări; subliniază importanţa promovării, de exemplu, a unor sisteme pilot precum „mac pentru medicină”, care propun reconversia unor plantaţiilor ilegale de mac pentru producţia industrială, legală, de calmante pe bază de opium și luarea în considerare a avantajelor care pot fi obţinute din acordarea de licenţe de utilizare a recoltelor de mac în scopuri medicale, precum și determinarea modului de a realiza acest lucru și a exercitării unor controale sub responsabilitatea ONU;

41. invită Comisia să identifice, împreună cu societatea civilă, posibilităţile de combatere a plantaţiilor ilegale de mac prin pulverizare cu substanţe care nu sunt dăunătoare pentru oameni, animale sau mediu;

42. invită Comisia și statele membre să-și asigure beneficiul cooperării cu institutele de cercetare ale statelor membre, cu organizaţiile știinţifice și revistele medicale, precum și cu centrele de studii, asociaţiile, institutele specializate și organizaţiile societăţii civile care, în anii din urmă, au reprezentat un punct de referinţă pentru politicile de combatere a traficului de stupefiante și pentru analiza situaţiei geo-politice și a fluxurilor economice care derivă din comerţul internaţional cu substanţe stupefiante;

43. acordă importanţă promovării cooperării dintre asociaţiile din UE și reţelele internaţionale de asociaţii împotriva stupefiantelor, pentru a încuraja schimbul de experienţă și de informaţii;

44. ia act de experienţa Comitetului de ONG-uri de la Viena privind substanţele stupefiante(„Vienna NGOs Committee on Narcotic Drugs”), un comitet de ONG-uri care reprezintă societatea civilă pe lângă Oficiul ONU pentru combaterea traficului de droguri și prevenirea criminalităţii (UNODC) și speră că activităţile viitoare ale unui astfel de comitet vor fi caracterizate de o participare mai mare a organizaţiilor și a persoanelor fizice, ţinând seama de propuneri ca „Beyond 2008”, o iniţiativă a cărei obiectiv principal este acela de a promova rolul societăţii civile în revizuirea, la fiecare zece ani, a parametrilor stabiliţi în 1998 la Sesiunea Specială a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNGASS) privind stupefiantele; propune stabilirea unei consultări similare între asociaţiile europene, în vederea revizuirii strategiei Uniunii Europene împotriva stupefiantelor după 2012;

45. este de părere că, pentru a ţine seama în cadrul viitoarei strategii de învăţămintele experienţei de până acum — la zece ani de la UNGASS privind stupefiantele, al cărei principal obiectiv a fost „o lume fără stupefiante” în decurs de zece ani — este necesar să se iniţieze o evaluare a rezultatelor reale ale politicilor actuale în materie de stupefiante, pentru a determina care strategii au avut succes;

* *

46. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, precum și, spre informare, Consiliului European, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre, Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie, Consiliului Europei, Organizaţiei Naţiunilor Unite și agenţiilor sale specializate.

(1) JO C 226 E, 15.9.2005, p. 233.

(2) http://ec.europa.eu/justice_home/news/consulting_public/emn/news_contributions_emn_en.htm

(3) JO L 376, 27.12.2006, p. 1.

(4) http://www.emcdda.europa.eu/html.cfm/index407EN.html

(5) JO L 257, 3.10.2007, p. 23.

(6) JO C 168, 8.7.2005, p. 1.

(7) JO L 127, 20.5.2005, p. 32.

(8) Doc. 15074/1/04.

(9) JO L 47, 18.2.2004, p. 1.

(10) http://www.unodc.org/documents/commissions/CND-Session51/CND-51_Info_Participants.pdf

(11) Texte adoptate, P6_TA(2007)0485.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/29

Punerea în aplicare a programării celui de-al 10-lea Fond European de Dezvoltare

P6_TA(2008)0171

Rezoluţia Parlamentului European din 23 aprilie 2008 privind punerea în aplicare a programării celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare (2007/2138(INI))

(2009/C 259 E/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere Acordul de parteneriat dintre statele membre ale grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou, la 23 iunie 2000 (1), (Acordul de la Cotonou),

—

având în vedere Acordul intern dintre reprezentanţii guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea asistenţei comunitare corespunzătoare Cadrului financiar multianual pentru perioada 2008-2013 și în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE și cu alocarea de asistenţă financiară destinată ţărilor și teritoriilor de peste mări cărora li se aplică dispoziţiile din partea a patra a Tratatului CE (2),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 617/2007 al Consiliului din 14 mai 2007 privind punerea în aplicare a celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare în cadrul Acordului de parteneriat ACP-CE (3),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A6-0042/2008),

întrucât punerea în aplicare a celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare (FED) depindea de finalizarea procesului de ratificare (de către toate statele membre ale UE și de către două treimi din ţările din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), până la 30 noiembrie 2007, pentru a asigura intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2008 [articolul 93 alineatul (3) din Acordul de la Cotonou];

B.	întrucât „clauza de caducitate” a celui de-al zecelea FED nu mai permite utilizarea fondurilor rămase din cadrul precedentelor FED;

C.	având în vedere angajamentul Comisiei de a garanta că totalitatea fondurilor celui de-al nouălea FED vor fi angajate înainte de 31 decembrie 2007;

D.	întrucât FED rămâne, până în prezent, în afara bugetului UE, în pofida cererilor Parlamentului European pentru includerea sa în buget;

E.	întrucât lipsa unui control oficial din partea Parlamentului European și a parlamentelor naţionale asupra FED, ca urmare a neincluderii sale în bugetul UE, constituie un deficit de democraţie;

având în vedere studiul realizat de Comisie în 64 de ţări din ACP privind implicarea actorilor fără caracter statal în programarea celui de-al zecelea FED, care arată că a existat, în toate cazurile, o activitate de informare, dar că nu a existat o autentică participare decât în jumătate din ţările studiate;

având în vedere lansarea unui nou parteneriat strategic Africa-UE și a unui plan de acţiune pentru perioada 2008-2010, bazate pe „principii precum unitatea Africii, interdependenţa dintre Africa și Europa, aproprierea și responsabilitatea comună, respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept, precum și dreptul la dezvoltare”, în cadrul reuniunii la nivel înalt UE-Africa de la Lisabona (desfășurată între 8 și 9 decembrie 2007), și adoptarea cu această ocazie a unei declaraţii comune a Parlamentului European și a Parlamentului panafrican în care se solicită întărirea rolului parlamentelor în cadrul noii strategii;

H.	având în vedere angajamentele politice asumate de UE și de statele membre în legătură cu ajutorul pentru dezvoltare, în special cel destinat Africii, precum și în legătură cu eficacitatea acestui ajutor;

I.	având în vedere angajamentul UE de a-și spori ajutorul pentru comerţ până la nivelul maxim de 2 000 000 000 EUR pe an până în 2010 (1 000 000 000 aflat în sarcina Comisiei, 1 000 000 000 în sarcina statelor membre);

având în vedere repartizarea orientativă a creditelor celui de-al zecelea FED, dintre care aproximativ 30 % sunt alocate sprijinului bugetar general, 30 % infrastructurii, 15 % guvernării (inclusiv păcii și securităţii), 8 % agriculturii și dezvoltării rurale, 8 % sectoarelor sociale și coeziunii sociale, restul fiind repartizat, în special, între dezvoltarea economică, sprijinul instituţional și mediu;

K.	întrucât partea creditelor din cel de-al zecelea FED alocată sectoarelor învăţământului și sănătăţii a înregistrat o ușoară scădere comparativ cu cel de-al nouălea FED,

Importanţa și obiectivele celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare

1. subliniază importanţa provocării pe care o reprezintă punerea în aplicare a FED în perioada 2008-2013, în special din perspectiva angajamentelor politice asumate de UE și statele membre cu privire la ajutorul pentru dezvoltare, actuala evoluţie către un parteneriat reînnoit între Europa și Africa, precum și cu privire la contribuţia Uniunii Europene la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) în 2015;

2. subscrie pe deplin obiectivului principal al cooperării prevăzut la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 617/2007, și anume „eradicarea sărăciei în ţările și regiunile partenere, în contextul dezvoltării durabile și, în special, îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului”; acordă o maximă importanţă faptului că aceste obiective prioritare se concretizează prin intermediul tuturor instrumentelor și modalităţilor de punere în aplicare prevăzute de acest regulament și regretă faptul că dispoziţiile privind documentele de strategie naţională și documentele de strategie regională se bazează pe o interpretare restrictivă a acestor obiective;

3. solicită ca punerea în aplicare a FED să se înscrie, de asemenea, în cadrul angajamentelor internaţionale ale UE prevăzute la articolul 177 alineatul (3) din Tratatul CE;

4. insistă, în ceea ce privește punerea în aplicare a FED, asupra necesităţii respectării recomandărilor Programului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) privind utilizarea asistenţei publice pentru dezvoltare și, în cel mai rău caz, a excluderii din cadrul programării a oricărei acţiuni care nu respectă criteriile aplicabile asistenţei publice pentru dezvoltare (APD), stabilite de către Comitetul de Asistenţă pentru Dezvoltare (CAD) al Organizaţiei pentru Cooperare și Dezvoltare Economică; solicită modificarea în consecinţă a articolului 2 alineatul (3) din regulamentul (CE) nr. 617/2007;

5. salută dorinţa de simplificare și de armonizare, care a reprezentat principala preocupare a procesului de elaborare a acestui nou regulament (CE) nr. 617/2007; consideră că această dorinţă de aliniere la condiţiile Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) (4) trebuie să contribuie la consolidarea rolului Parlamentului în procesul de monitorizare și control al punerii în aplicare a FED;

6. sprijină integrarea Fondului European de Dezvoltare (FED) în bugetul Uniunii Europene pentru a consolida coerenţa, transparenţa și eficienţa cooperării pentru dezvoltare și pentru a garanta controlul democratic asupra acesteia; subliniază faptul că integrarea FED în buget constituie, în același timp, un răspuns pertinent la problemele recurente legate de caracterul greoi și lent al procesului interguvernamental de ratificare; solicită Consiliului să prevadă înscrierea în buget a FED în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei a cadrului financiar din 2009;

7. salută eliminarea prevăzută de Tratatul de la Lisabona a alineatului (3) al articolului 179 din Tratatul CE, care excludea FED din domeniul de aplicare al Tratatului CE, deschizând astfel calea către includerea FED în cadrul bugetului UE;

8. reiterează importanţa acordată coerenţei politicilor pentru dezvoltare și angajamentelor europene care vizează garantarea faptului că obiectivele politicii de dezvoltare nu vor fi contrazise de alte politici comunitare care au un impact asupra acestei politici (precum politica comercială, de mediu, în materie de securitate, cea agricolă etc.);

9. solicită Comisiei să acorde o atenţie sporită exodului masiv al forţei de muncă calificate din ţările ACP către UE și să propună măsuri corespunzătoare pentru a facilita menţinerea sau reîntoarcerea în ţara de origine;

10. își reiterează angajamentul faţă de principiile aproprierii și participării, care constituie nucleul Acordului de la Cotonou și al Consensului european privind dezvoltarea (5);

Calendar

11. invită ţările ACP care nu au întreprins încă acest demers să ratifice Acordul intern și Acordul de la Cotonou revizuit, astfel încât cel de-al zecelea Fond European de Dezvoltare să fie pus în aplicare cât mai curând posibil;

12. ia act de angajamentul asumat de Comisie cu privire la angajarea totalităţii fondurilor celui de-al nouălea FED înainte de data limită de 31 decembrie 2007; solicită Comisiei să ia toate măsurile corespunzătoare pentru ca niciun credit să nu intre sub incidenţa „clauzei de caducitate” și pentru a garanta continuitatea finanţărilor;

13. subliniază faptul că acest calendar obligatoriu nu a permis asocierea deplină a societăţilor civile și a parlamentelor naţionale la programare și insistă asupra necesităţii de a corecta aceste deficienţe ale procesului de consultare în faza de punere în aplicare;

Documente de strategie și domenii de acţiune prioritare

14. subliniază, în scopul realizării obiectivelor stabilite la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 617/2007, necesitatea de a acorda prioritate, în cadrul programării, măsurilor destinate reducerii sărăciei, precum și de a acorda o importanţă deosebită domeniilor legate de ODM, precum sectoarele sociale — în special sistemul sanitar public și învăţământul elementar; subliniază necesitatea de a aplica tuturor cheltuielilor din cadrul politicii europene de dezvoltare, inclusiv Fondului European de Dezvoltare, angajamentul asumat în cadrul ICD de a consacra 20 % din fonduri sistemului sanitar și învăţământului elementar până în 2009, pentru a asigura coerenţa FDE;

15. ia act de intenţia Comisiei de a îndeplini acest obiectiv prin intermediul sprijinului bugetar, dar regretă faptul că nu a fost elaborată nicio strategie globală, în colaborare cu statele beneficiare, pentru includerea domeniilor sănătăţii și educaţiei printre priorităţile documentelor de strategie naţională; solicită ca această problemă să fie reexaminată în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei, pentru a îndeplini obiectivul de 20 %;

16. subliniază faptul că o reducere durabilă a sărăciei nu poate fi realizată decât în condiţiile unei dezvoltări economice, sociale și ecologice durabile; subliniază, de asemenea, că toate măsurile luată în cadrul FED ar trebui să se înscrie, prin urmare, într-un proces de dezvoltare având drept obiectiv crearea unei economii solide, care să protejeze mediul și care să permită tuturor cetăţenilor să beneficieze de servicii sociale de bază;

17. subliniază că dezvoltarea durabilă nu poate fi niciodată realizată pe deplin în condiţii de război, tensiuni sociale sau instabilitate politică; consideră, prin urmare, că ar trebui să se acorde prioritate, de asemenea, consolidării democraţiei și eforturilor de a menţine sau de a sprijini pacea, statul de drept, instituţiile stabile și democratice, precum și respectarea deplină a drepturilor omului;

18. consideră că documentele de strategie naţională trebuie să fie supuse unui control democratic și, în consecinţă, nu pot fi elaborate și puse în aplicare în absenţa controlului parlamentar; consideră că transmiterea documentelor de strategie naţională către Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE (APP) aduce o contribuţie importantă la îndeplinirea obiectivului aproprierii înscris în Acordul de la Cotonou și constituie o etapă pozitivă în direcţia atribuirii unei puteri instituţionale Parlamentului European și APP, în cadrul comitologiei; solicită Comisiei să garanteze că APP dispune de mijloacele financiare necesare pentru a-și finaliza activitatea privind documentele de strategie naţională iar opiniile APP fac obiectul unui raport de monitorizare al Comisiei;

19. regretă faptul că Regulamentul (CE) nr. 617/2007 nu prevede nicio procedură explicită de consultare sau de participare a Parlamentului European, a parlamentelor naţionale, a autorităţilor locale sau a actorilor fără caracter statal în cadrul elaborării, monitorizării și evaluării documentelor de strategie naţională; solicită Consiliului și Comisiei să integreze în mod sistematic aceste consultări în cadrul programării;

Aspecte legate de egalitatea între femei și bărbaţi

20. regretă faptul că problema egalităţii între femei și bărbaţi nu a fost menţinută printre domeniile de acţiune specifică; solicită ca această decizie să fie reexaminată în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a FED, de comun acord cu statele partenere ACP;

21. invită Comisia să își respecte angajamentele în ceea ce privește egalitatea dintre femei și bărbaţi consfinţite în cadrul unor documente de strategie fundamentale, precum Consensul european privind dezvoltarea, Strategia comună UE-Africa și, desigur, Acordul de la Cotonou și să garanteze astfel includerea problematicii legate de gen printre priorităţile politice ale parteneriatului ACP-UE și acordarea unei importanţe și a unei finanţări corespunzătoare în cadrul unei abordări integrate a aspectelor legate de egalitatea între femei și bărbaţi (gender mainstreaming); solicită insistent ca vizibilitatea problematicii legate de gen să fie consolidată, prin introducerea unui capitol distinct și a unor indicatori specifici în cadrul raportului anual elaborat de către Comisie, pentru a asigura o monitorizare mai bună și un control mai strict al progreselor realizate;

Sprijin bugetar

22. consideră că sprijinul bugetar poate contribui în mod eficient la eradicarea sărăciei și la îndeplinireaODM, în special în cazul în care fondurile sunt alocate preponderent sectorului sanitar și învăţământului elementar; împărtășește dorinţa Comisiei de a transforma sprijinul bugetar într-o pârghie care să vizeze creșterea părţii din bugetele naţionale destinate acestor sectoare;

23. reamintește că eficienţa și legitimitatea sprijinului bugetar depind de respectarea strictă a anumitor condiţii prealabile, în special, pe de o parte, de o mai bună coordonare între donatori și, pe de altă parte, de respectarea normelor democratice, a principiilor bunei guvernări și de existenţa unui mecanism de gestionare a finanţelor publice controlat de către un parlament ales în mod democratic în statele beneficiare; solicită Comisiei să se asigure de respectarea strictă a acestor condiţii prealabile înainte de a lansa orice program de sprijin bugetar;

24. salută angajamentul Comisiei de a stabili o legătură directă între sprijinul bugetar și progresele în realizarea ODM și de a promova realizarea ODM prin intermediul unor „contracte ODM”, care să prevadă o finanţare garantată pe o perioadă mai lungă, contribuind astfel la consolidarea previzibilităţii ajutorului;

25. solicită ca o evaluare a sprijinului bugetar, realizată pe baza unor indicatori fiabili, transparenţi și care să permită măsurarea progreselor realizate în cadrul ODM, să facă obiectul unui raport anual prezentat Parlamentului European, APP, parlamentelor naţionale și actorilor fără caracter statal;

26. solicită alocarea unor resurse specifice, în cadrul sprijinului bugetar, pentru consolidarea capacităţilor de control bugetar ale tuturor parlamentelor din statele ACP;

Tranșa de stimulare

27. își reiterează angajamentul de a promova buna guvernare și se declară pregătit să subscrie principiului acordării unei „prime pentru buna guvernare”, în cadrul dialogului politic stabilit la articolul 8 din Acordul de la Cotonou, cu condiţia ca criteriile de alocare și modalităţile de punere în aplicare ale acestei prime să fie clare și transparente;

28. constată că mai multe dintre criteriile definite de Comisie pentru repartizarea tranșei de stimulare au în vedere în principal interesele Nordului și își exprimă opoziţia împotriva oricărei forme de condiţionare a acordării asistenţei în funcţie de criterii care nu ţin în mod exclusiv de buna guvernare;

29. își exprimă preocuparea cu privire la modul în care sunt interpretate criteriile legate de guvernarea economică și socială; își exprimă opoziţia faţă de impunerea unor „criterii ascunse” în domeniul economic și social și consideră că o analiză a legislaţiei și a politicilor publice în aceste domenii nu poate conduce la stabilirea unor exigenţe în materie de liberalizare și de dereglementare; recomandă completarea diferitelor profiluri de guvernare cu criterii legate de existenţa și de calitatea serviciilor publice; reamintește că poziţia satelor sau a regiunilor ACP privind decizia finală de a participa sau nu la Acordurile de parteneriat economic (APE) nu poate constitui un criteriu;

30. solicită Comisiei să clarifice procesul de luare a deciziilor care caracterizează repartizarea fondurilor din tranșa de stimulare și să prezinte propuneri pentru a garanta informarea Parlamentului European și a actorilor fără caracter statal în legătură cu acest domeniu;

Integrarea regională, asistenţa pentru comerţ și Acordurile de parteneriat economic

31. reamintește angajamentul asumat de Uniunea Europeană de a-și majora asistenţa pentru comerţ până la suma de 2 000 000 000 EUR pe an și să consacre 50 % din această asistenţă suplimentară statelor ACP, această majorare trebuind să fie susţinută prin intermediul unor fonduri suplimentare acordă o importanţă deosebită respectării angajamentului asumat de Uniunea Europeană în ceea ce privește asistenţa pentru comerţ și solicită Comisiei și Consiliului să prezinte informaţii în legătură cu stadiul actual al angajamentelor Uniunii Europene și ale statelor membre în vederea îndeplinirii acestui obiectiv;

32. insistă ca finanţările acordate în cadrul programelor integrate regionale să se adreseze în mod echitabil tuturor statelor sau regiunilor ACP, indiferent de poziţia statelor privind decizia finală de a participa sau nu la Acordurile de parteneriat economic; își exprimă opoziţia faţă de orice formă de condiţionare a atribuirii creditelor în cadrul programelor regionale integrate în funcţie de participarea la APE;

33. își reiterează solicitarea privind utilizarea fondurilor adiţionale FED pentru a răspunde necesităţilor specifice legate de adaptarea economiilor ţărilor ACP la APE;

Participare

34. subliniază faptul că examinarea a posteriori a descărcării de gestiune pentru FED efectuată de către Parlamentul European constituie un control democratic insuficient și solicită Consiliului să îi atribuie, până la integrarea FED în bugetul Uniunii Europene, un rol instituţional în toate etapele procesului de monitorizare și de evaluare a programării;

35. regretă formularea deosebit de vagă și de ambiguă a regulilor care definesc rolul actorilor implicaţi în programarea asistenţei comunitare (a se vedea articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 617/2007); solicită ca Parlamentul European, parlamentele naţionale, autorităţile locale și actorii nestatali reprezentativi să participe la procesul de programare, la monitorizarea și la controlul punerii în aplicare a FED;

36. invită parlamentele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene și ale statelor ACP să exercite un control parlamentar strict asupra autorităţilor executive în ceea ce privește programarea FED; solicită Comisiei să se asigure că parlamentele naţionale sunt consultate în mod activ în toate etapele de elaborare și de monitorizare a documentelor de strategie;

37. își reafirmă sprijinul acordat solicitării formulate de APP, cu ocazia celei de-a noua sesiuni, desfășurată în aprilie 2005, de a aloca un procent corespunzător din creditele FED educaţiei și formării politice a deputaţilor și a liderilor politici, economici și sociali, în interesul unei consolidări durabile a bunei guvernări, a statului de drept, a structurilor democratice și a interacţiunii dintre guvern și opoziţie în cadrul unor democraţii pluraliste bazate pe alegeri libere;

Monitorizarea și evaluarea rezultatelor

38. solicită consultarea, în 2010, a Parlamentului European, a parlamentelor naţionale și a actorilor fără caracter statal în ceea ce privește revizuirea la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a FED și informarea Parlamentului European asupra rezultatelor evaluării la jumătatea perioadei a facilităţii pentru investiţii;

39. ia act cu satisfacţie de elaborarea de către Comisie a unui raport anual privind punerea în aplicare a asistenţei acordate în cadrul FED, raport transmis Parlamentului European; va da dovadă de cea mai mare vigilenţă, examinând acest raport anual, în ceea ce privește efectele asistenţei asupra eradicării sărăciei și în ceea ce privește contribuţia asistenţei la îndeplinireaODM; solicită ca acest raport să fie transmis, de asemenea, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, parlamentelor naţionale și actorilor fără caracter statal;

40. salută intenţia Comisiei și a Băncii Europene de Investiţii (BEI) de a evalua periodic rezultatele, acordând o atenţie deosebită progreselor realizate pe calea îndeplinirii ODM, și de a reuni „toate părţile implicate, inclusiv actorii fără caracter statal, în faza de evaluare a asistenţei acordate de Comunitate”, ceea ce implică, evident, Parlamentul European, parlamentele naţionale și Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE; solicită Comisiei să clarifice care vor fi modalităţile în care se vor realiza aceste evaluări, precum și frecvenţa acestora;

41. subliniază că, într-un context de criză sau de conflict, experienţa și profesionismul deputaţilor și al reprezentanţilor societăţii civile se dovedesc a fi cu atât mai indispensabile și solicită Comisiei să îi consulte înainte de a adopta măsurile speciale prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 617/2007;

Eficienţa asistenţei

42. salută referirea făcută la Declaraţia de la Paris privind eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare și insistă ca programarea FED să se facă în conformitate cu recomandările respectivei declaraţii; subliniază totuși că instituirea unui parteneriat echilibrat, de la egal la egal, între UE și ACP nu se poate baza exclusiv pe armonizarea și alinierea finanţatorilor, ci trebuie să promoveze în primul rând obligaţiile reciproce și controlul reciproc, în special în materie de guvernare;

43. încurajează Comisia să-și pună în aplicare intenţia de a monitoriza în detaliu progresul realizat în acest domeniu și de a elabora un raport specific în vederea pregătirii Reuniunii la nivel înalt de la Accra din septembrie 2008; solicită ca evaluarea eficienţei asistenţei să facă obiectul unui raport periodic, prezentat Parlamentului European;

44. recunoaște că eforturile Comisiei în vederea accelerării plăţilor au permis o îmbunătăţire semnificativă a gradului de execuţie a FED; subliniază totuși faptul că mai trebuie făcute eforturi în acest sens și invită statele membre să contribuie mod activ în acest domeniu; solicită Comisiei să supună atenţiei Parlamentului European și a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE un raport financiar trimestrial privind cheltuirea fondurilor;

45. se declară întru totul de acord cu dorinţa Comisiei de a spori previzibilitatea ajutorului în cadrul punerii în aplicare a FED;

Instrumentul financiar pentru pace în Africa

46. sprijină cu fermitate instituirea unui instrument financiar pentru pace în Africa și solicită ca normele de gestionare a acestui instrument să transpună în fapte o consolidare a parteneriatului politic între UE și Uniunea Africană în conformitate cu orientările noii strategii comune UE-Africa;

47. subliniază faptul că Instrumentul financiar pentru pace în Africa trebuie considerat ca fiind un instrument al PESC și că acesta nu se înscrie în cadrul dezvoltării în conformitate cu criteriile CAD; în acest sens, își exprimă regretul profund în ceea ce privește decizia Consiliului din 11 aprilie 2006, care prevede finanţarea instrumentului financiar pentru pace prin intermediul FED;

48. solicită Comisiei și Consiliului să prevadă o finanţare alternativă, cel târziu în urma evaluării prin care se va revizui, în 2010, procedura de finanţare a Instrumentului financiar pentru pace în Africa; solicită să fie consultat în cadrul acestei evaluări;

49. solicită consultarea Parlamentului European și a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind programul de acţiune 2008-2010 și în legătură cu raportul de activitate anual referitor la utilizarea fondurilor, întocmit de Comisie;

Cofinanţări și consecvenţa în raport cu celelalte instrumente

50. aprobă posibilitatea, deschisă de programarea celui de-al zecelea FED, de a cofinanţa proiecte de dezvoltare împreună cu statele membre sau cu alţi finanţatori;

51. recomandă introducerea acestei posibilităţi și pentru alte instrumente financiare ale Uniunii Europene și își reiterează solicitarea privind constituirea unui nou cadru financiar panafrican, programabil și previzibil, având ca sursă FED, instrumentele tematice ale ICD și fondurile din cadrul Instrumentului politicii europene de vecinătate (IPEV) pentru finanţarea și susţinerea punerii în aplicare a noii strategii comune UE-Africa;

52. solicită instituirea unor programe comune ACP-UE, pe baza cofinanţărilor, pentru a oferi răspunsuri comune la marile provocări la nivel mondial, precum accesul la bunurile publice mondiale sau schimbările climatice, contribuind astfel la consolidarea parteneriatului politic din cadrul Acordului de la Cotonou;

* *

53. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. Acord modificat prin acordul semnat la 25 iunie 2005 (JO L 209, 11.8.2005, p. 27).

(2) JO L 247, 9.9.2006, p. 32.

(3) JO L 152, 13.6.2007, p. 1.

(4) Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanţare a cooperării pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p. 41).

(5) Declaraţia comună a Consiliului, a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European, și a Comisiei referitoare la politica de dezvoltare a Uniunii Europene, intitulată „Consensul european” (JO C 46, 24.2.2006, p. 1).

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/35

Raportul de progrese pentru anul 2007 privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia

P6_TA(2008)0172

Rezoluţia Parlamentului European din 23 aprilie 2008 referitoare la raportul de progrese pentru anul 2007 privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (2007/2268(INI))

(2009/C 259 E/07)

Parlamentul European,

—	având în vedere concluziile Președinţiei Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, la care li s-a promis tuturor statelor din Balcanii de Vest că vor deveni membre ale Uniunii Europene,

—	având în vedere Rezoluţiile 817(1993) din 7 aprilie 1993 și 845 (1993) din 18 iunie 1993 ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite,

—	având în vedere Decizia Consiliului European din 16 decembrie 2005 de a acorda Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei statutul de ţară candidată la aderarea la UE și concluziile Președinţiei Consiliilor Europene din 15-16 iunie 2006 și din 14-15 decembrie 2006,

—	având în vedere Acordul interimar din 1995 între Republica Elenă și Fosta Republică Iugoslavă Macedonia,

—	având în vedere concluziile celei de-a patra reuniuni a Consiliului de Stabilizare și Asociere UE — Fosta Republică Iugoslavă Macedonia din 24 iulie 2007,

—	având în vedere Declaraţia UE-Balcanii de Vest aprobată la Salzburg la 11 martie 2006,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2008 către Parlamentul European și Consiliu intitulat „Balcanii de Vest: consolidarea perspectivei europene” (COM(2008)0127),

—	având în vedere Decizia 2008/212/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, priorităţile și condiţiile cuprinse în Parteneriatul pentru aderarea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (1),

—	având în vedere Raportul de progrese pentru anul 2007 al Comisiei din 6 noiembrie 2007 privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (SEC(2007)1432),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 13 decembrie 2006 privind Comunicarea Comisiei cu privire la strategia de extindere și principalele provocări 2006-2007 (2),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 12 iulie 2007 privind raportul intermediar de activitate 2006 al Fostei Republici Iugoslave Macedonia (3),

—	având în vedere recomandările Comisiei parlamentare mixte UE — Fosta Republică Iugoslavă Macedonia din 29-30 ianuarie 2007 și 26-27 noiembrie 2007,

—	având în vedere Rezoluţia sa din 24 octombrie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei privind facilitarea eliberării vizelor de scurtă ședere (4),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 24 octombrie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului cu privire la încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Fosta Republică Iugoslavă Macedonia privind readmisia (5),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0059/2008),

întrucât Fostei Republice Iugoslave Macedonia i s-a acordat, încă din 2005, statutul de ţară candidată la aderarea la UE, dar până acum nu s-a stabilit o dată pentru începerea negocierilor de aderare; întrucât prelungirea acestei situaţii crește starea de frustrare și nesiguranţă, dat fiind ritmul susţinut al reformelor din ultima vreme impus de autorităţile de la Skopje;

întrucât Declaraţia UE/Balcanii de Vest, care a fost unanim aprobată, la Salzburg, la 11 martie 2006, de toţi miniștrii afacerilor externe din Uniunea Europeană și de omologii lor din statele Balcanilor de Vest; reiterează importanţa unor bune relaţii de vecinătate și a găsirii unor soluţii reciproc acceptabile la problemele majore cu ţările vecine;

C.	întrucât un stat membru, Grecia, și Fosta Republică Iugoslavă Macedonia sunt în cursul unui proces de negociere, care are loc sub egida ONU, pentru a ajunge la o soluţie reciproc acceptabilă cu privire la problema denumirii acestei ţări candidate,

1. salută reînnoirea consensului politic cu privire la aderarea acestei ţări la Uniunea Europeană și progresul considerabil realizat de la ultimul raport de progrese, publicat de către Comisie în noiembrie 2007;

2. salută în mod special adoptarea legii privind procurorii, a legii privind Consiliul procurorilor și a legii privind Comisia pentru relaţii intercomunitare, în care sunt enumerate legile ce urmează a fi adoptate prin dublă majoritate (prin aplicarea principiului Badinter), precum și decizia privind numirea ultimului membru restant din Consiliul Judiciar;

3. salută crearea Consiliului Naţional pentru Integrare Europeană — al cărui scop este obţinerea unei susţineri interpartinice pentru reformele legate de integrarea în UE și care este condus de către liderul opoziţiei — ca forţă motrice a procesului de aderare la UE; observă că acest Consiliu Naţional stabilește priorităţile instituţionale ale ţării în faza pregătitoare a negocierilor, alocând exact structurile instituţionale, resursele umane și fondurile de la buget necesare; încurajează guvernul și parlamentul să menţină ritmul reformelor și să continue dialogul, în mod susţinut, periodic și constructiv, cu toţi actorii implicaţi, în spiritul cooperării și al consensului, cu privire la chestiunile esenţiale de pe agenda europeană a ţării;

4. salută eforturile susţinute și realizările guvernului și parlamentului în implementarea Acordului-cadru de la Ohrid, precum și recunoașterea din ce în ce mai clară a caracterului multietnic al statului; salută angajamentul guvernului și parlamentului de a continua promovarea relaţiilor interetnice, care a avut drept rezultat adoptarea de texte legislative, precum amendamentele la legea sărbătorilor legale, adoptate pe 8 februarie 2007, care enumeră diverse zile de sărbătoare etnice și religioase, precum și mărirea creditelor bugetare destinate promovării valorilor culturale și a tradiţiilor comunităţilor nemajoritare; subliniază necesitatea de a ameliora reprezentarea — echitabilă — a membrilor grupurilor nemajoritare, mai ales în administraţia publică, poliţie și armată și salută acordul la care s-a ajuns în ceea ce privește alegerea celor 45 de proiecte de lege care pot fi adoptate doar cu majoritate Badinter;

5. salută elanul politic reînnoit cu privire la integrarea europeană a Fostei Republici Iugoslave Macedonia, generat de un puternic angajament afirmat de către toate forţele politice; salută dialogul periodic constructiv dintre liderii celor patru partide principale de opoziţie (VMRO-DPMNE, SDSM, DPA și DUI), care a dus la adoptarea unei serii de legi, precum și a unor măsuri importante pentru viitoarea integrare în UE;

6. salută faptul că, în conformitate cu Acordul-cadru de la Ohrid, sunt angajaţi mai mulţi reprezentanţi ai minorităţilor etnice în serviciile publice și speră ca Acordul-cadru de la Ohrid va continua să fie implementat într-un mod coerent;

7. recomandă liderilor principalelor partide de opoziţie reprezentate în parlament să-și continue eforturile pentru a progresa în chestiunile cu privire la care nu au ajuns încă la un acord, cum ar fi folosirea limbilor și planurile sociale pentru victimele conflictului din 2001;

8. salută faptul că în 2007 s-au realizat progrese semnificative în combaterea crimei organizate și a corupţiei, a traficului de fiinţe umane și a celui de droguri; solicită guvernului să continue implementarea legislaţiei anti-corupţie și a reformei sistemului judiciar, urmărind consolidarea independenţei și a ansamblului capacităţilor acestuia din urmă;

9. apreciază guvernul pentru progresele realizate în domeniul economic, menţinând stabilitatea macroeconomică; salută politica fiscală și consolidarea disciplinei fiscale, care a dus la creșterea veniturilor în bugetul statului; salută ameliorarea mediului de afaceri și acţiunile vizând înlăturarea obstacolelor juridice și administrative pentru firmele nou înfiinţate;

10. se așteaptă la adoptarea unei noi legislaţii bancare, conformă cu acquis-ul comunitar, subliniază importanţa adoptării unei noi legi privind Banca Naţională, care să consolideze independenţa acesteia, precum și capacităţile administrative de supervizare;

11. își exprimă îngrijorarea faţă de rata încă ridicată a șomajului și solicită insistent guvernului să remedieze această situaţie; atrage atenţia în special asupra situaţiei din satele de la frontiera cu Kosovo, unde găsirea unei soluţii la problema șomajului este esenţială pentru a oferi populaţiei șansa de a obţine venituri legale;

12. reamintește necesitatea implementării neîntrerupte a Acordului-cadru de la Ohrid, acesta fiind un instrument de promovare a instaurării încrederii între naţiuni, care constituie cheia stabilităţii în regiune;

13. reamintește că Legea din 2005 privind folosirea drapelelor permite ca o comunitate minoritară care este majoritară în cadrul unei municipalităţi să folosească drapelul său; ia act cu reţinere de faptul că decizia din 24 octombrie 2007 a Curţii Constituţionale a confirmat dreptul unei comunităţi de a arbora drapelul său alături de cel al drapelului de stat, că a extins dreptul de a arbora drapelul etnic la toate comunităţile etnice dintr-o municipalitate și că a recunoscut dreptul etnicilor albanezi de a utiliza drapelul naţional albanez ca simbol al apartenenţei lor etnice; subliniază necesitatea unei clarificări din partea Curţii, a limitelor acestui drept, întrucât aceasta a considerat că drapelul comunităţii și cel naţional au sensuri diferite, hotărând că drapelul unei comunităţi nu poate fi arborat permanent, de exemplu nu poate fi arborat în timpul vizitelor oficiale de stat și nici pe clădirile statului; solicită părţilor să discute această problemă în spiritul Acordului-cadru de la Ohrid și a normelor internaţionale;

14. salută măsurile luate de guvern pentru a urma recomandările Comisiei din Raportul de progrese pentru 2007 privind această ţară și pentru a adopta planul naţional revizuit de adoptare a acquis-ului, în conformitate cu priorităţile propuse în parteneriatul de aderare 2008;

15. salută eforturile depuse de către administraţia publică pentru pregătirea negocierilor de aderare la UE; solicită autorităţilor să continue reforma administraţiei publice pentru a realiza depolitizarea acesteia, pentru a-i garanta profesionalismul, competenţa și eficienţa și să se abţină de la orice acţiune care ar putea pune în pericol capacitatea administrativă deja creată;

16. consideră că una dintre încercările căreia trebuie să-i facă faţă toate forţele politice și comunităţile etnice din Fosta Republică Iugoslavă Macedonia este necesitatea de a demonstra că ţara s-a eliberat de conflictele care erau văzute într-un mod negativ atât pe plan intern cât și extern și care depășeau limitele normale ale diferenţelor politice, inclusiv boicotarea instituţiilor guvernului ales în mod democratic, precum și că ţara este pregătită pentru procesul de integrare în Uniunea Europeană;

17. sprijină iniţiativa Centrului pentru Democraţie și Reconciliere în Sud-estul Europei, cu sediul la Salonic, și a Fundaţiei Soros de a publica manuale de istorie a Balcanilor, atât în albaneză, cât și în macedoneană, destinate profesorilor de istorie și elevilor de gimnaziu, manuale care prezintă diferite perspective asupra trecutului comun, oferind o viziune echilibrată și promovând reconcilierea;

18. ia act de faptul că proiectul de lege privind revizuirea codului electoral, care prevede mărirea numărului de locuri în parlament cu 13, în interesul reprezentării minorităţilor etnice mici și a resortisanţilor domiciliaţi în străinătate, a fost examinat la 27 septembrie 2007; își exprimă îngrijorarea faţă de faptul că proiectul de lege ar putea avea drept efect eludarea aplicării principiului majorităţii Badinter, avută în vedere în Acordul-cadru de la Ohrid; subliniază faptul că respectarea principiului „pacta sunt servanda” este esenţial pentru consolidarea încrederii reciproce; consideră, de aceea, că ar fi de dorit să se ajungă la un larg consens, care să includă și reprezentanţi albanezi, cu privire la revizuirea codului electoral și speră că vor continua consultările pentru a-l obţine;

19. își exprimă speranţa că vor fi respectate toate prevederile legii electorale, inclusiv articolul 27 privind numirea președintelui Comitetului electoral; își exprimă speranţa că coaliţia aflată la guvernare va asigura organizarea de alegeri anticipate corecte și democratice, în conformitate cu constituţia și legea electorală;

20. atrage atenţia asupra discriminării continue împotriva comunităţii rrome, în special în domeniile educaţiei, protecţiei sociale, sănătăţii, locuinţelor și ocupării forţei de muncă; speră că strategia naţională referitoare la rromi va fi implementată curând, respectând obiectivele declarate;

21. salută intrarea în vigoare a acordurilor cu Fosta Republică Iugoslavă Macedonia privind facilitarea vizelor și readmisia; observă, cu toate acestea, că accesul pe teritoriul ţărilor UE reprezintă o problemă majoră pentru cetăţenii Fostei Republici Iugoslave Macedonia și pentru cetăţenii ţărilor din Balcanii de Vest, în general; subliniază faptul că în privinţa acestei ţări trebuie să existe norme de acces echivalente cu cele aplicate Croaţiei; este favorabil, de aceea, lansării de către Comisia, la 20 februarie 2008, a unui dialog pe tema eliberării vizelor, cu scopul de a stabili o foaie de parcurs în vederea eliminării acestora și invită Comisia și guvernele statelor membre să efectueze prompt și fără întârziere finalizarea și punerea în aplicare a foii de parcurs privind liberalizarea deplină a vizelor;

22. salută, în această privinţă, introducerea de către guvern a pașapoartelor cu elemente biometrice de securitate, crearea sistemului naţional de informare privind vizele și a Centrului pentru vize, precum și implementarea sistemului integrat de gestionare a frontierelor;

23. salută adoptarea noii legi privind statutul juridic al bisericilor, comunităţilor și grupurilor religioase, care urmează să fie pusă în aplicare începând cu luna mai a anului 2008, care va permite să se pună capăt, odată pentru totdeauna, reclamaţiilor din partea micilor comunităţi religioase, în special a acelora care au apărut și s-au dezvoltat în ultimele decenii, ca urmare a activităţilor de prozelitism din străinătate sau prin separarea de bisericile existente, potrivit cărora nu li se permite construirea, deţinerea sau utilizarea de clădiri ca lăcașuri de cult;

24. salută iniţierea reușită a celei de-a doua faze a descentralizării fiscale în iulie 2007, când 42 din cele 84 municipalităţi au intrat în acest proces, urmate apoi de încă nouă;

25. subliniază necesitatea luării unor măsuri suplimentare pentru a promova drepturile femeilor, în special în ceea ce privește egalitatea de șanse; insistă, cu toate acestea, asupra faptului că protecţia femeilor împotriva tuturor formelor de violenţă trebuie crescută;

26. subliniază faptul că este de dorit, conform legii privitoare la activităţile de radiodifuziune și televiziune, adoptată în noiembrie 2005, să se menţină independenţa radioteleviziunii publice faţă de instituţiile statului, să se încurajeze dezvoltarea diversităţii de opinie și, în același timp, să se împiedice obstrucţionarea altor mijloace de informare în masă de către autorităţile guvernamentale; îndeamnă autorităţile să asigure conformitatea, la nivel public, cu normele UE și cu cele ale Consiliului Europei, combătând proliferarea discursurilor impregnate de ură, în special în mass-media, îndreptate împotriva statelor vecine;

27. observă că sprijinul unilateral pentru anumite produse media, de exemplu prin campanii guvernamentale și publicitate realizată de firme subvenţionate de stat, conduce la o denaturare a concurenţei în domeniu, cauzând prejudicii altor mijloacemedia, inclusiv a celor care au o atitudine critică faţă de guvern;

28. salută începerea pregătirilor pentru implementarea legii poliţiei, a cărei aplicare integrală și efectivă reprezintă o provocare de maximă importanţă și o prioritate majoră a Asociaţiei europene;

29. constată că ar trebui intensificate eforturile în materie de protejare a calităţii apei, în temeiul noii legi privind apa; atrage atenţia în mod special asupra necesităţii imperioase de a proteja calitatea apelor și a controlului poluării râului Vardar, care traversează aproape întreaga ţară și continuă, sub numele de Axíos, pe teritoriul Greciei, unde aduce reziduuri periculoase, precum și a lacurilor transfrontaliere Ohrid, Prespa și Dojran, și subliniază necesitatea încheierii unor acorduri cu privire la acest aspect — și de a asigura aplicarea lor efectivă — cu ţările vecine Albania și Grecia;

30. ia act de adoptarea legii privind gestionarea deșeurilor, care a dus la realizarea unor progrese în gestionarea azbestului, în colectarea gunoaielor, precum și a deșeurilor de bifenili policloruraţi și de materii prime;

31. atrage atenţia asupra necesităţii de a îmbunătăţi atitudinea generală faţă de mediu și invită autorităţile Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei să-și continue eforturile de armonizare a legislaţiei sale în materie de mediu cu standardele UE;

32. ia act de faptul că, la 7 noiembrie 2007, a avut loc o operaţiune de amploare a poliţiei în împrejurimile satului Brodec, la nord de Tetovo, cu scopul de a captura un număr de presupuși criminali, în care șase membri ai așa-numitei bande Brodec au fost uciși, iar 13 persoane din sat au fost reţinute de Ministerul de Interne; constată că a fost găsit în Brodec armament ușor și greu, inclusiv mitraliere și rachete antiaeriene; subliniază că, conform informaţiilor furnizate de Misiunea de monitorizare a UE și de OSCE, operaţiunea s-a desfășurat în mod profesionist și eficient, fără victime din rândurile civililor sau ale poliţiei; salută faptul că guvernul a declarat public că va reconstrui moscheea și infrastructurile afectate; își exprimă îngrijorarea faţă de faptul că, conform unor mărturii, deţinuţii ar fi fost maltrataţi în momentul arestării; solicită, în acest context, Ombudsmanului să ancheteze cu privire la aceste evenimente și subliniază că toate problemele importante legate de operaţiunea de poliţie din Brodec ar trebui abordate de o manieră deschisă, transparentă și coerentă din punct de vedere juridic;

33. salută progresele realizate în ceea ce privește legislaţia din domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, dar subliniază necesitatea unor eforturi mai susţinute în vederea aplicării legislaţiei adoptate;

34. salută participarea activă a Fostei Republici Iugoslave Macedonia în cadrul procesului de cooperare din Europa de Sud-est și contribuţia sa la crearea Consiliului de cooperare regională; salută, de asemenea, poziţia sa constructivă cu privire la statutul Kosovo; cu toate acestea, își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierea demarcării tehnice a frontierei cu Kosovo și consideră că aceasta ar trebui să se realizeze conform propunerii dlui Martti Ahtisaari, fost Trimis Special al ONU pentru statutul Kosovo; salută cooperarea activă cu Kosovo în chestiuni legate de comerţ, de frontiere și de poliţie și faptul că, în același timp, menţine relaţii bune cu Serbia; salută semnarea unor acorduri de liber schimb cu aceste două ţări vecine și recomandă o politică similară în relaţiile cu Albania, Bulgaria și Grecia, în special în domeniul transporturilor și telecomunicaţiilor;

35. salută contribuţia Fostei Republici Iugoslave Macedonia la misiunea UE Althea din Bosnia — Herzegovina, recunoaște rolul său în stabilitatea regională și își exprimă sincerele condoleanţe ţării și familiilor celor 11 membri ai forţelor de menţinere a păcii, care și-au găsit un sfârșit tragic în urma prăbușirii unui elicopter militar din Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, la 12 ianuarie 2008;

36. regretă semnarea și ratificarea de către Fosta Republică Iugoslavă Macedonia a Acordului bilateral privind imunitatea cu autorităţile SUA, care acordă cetăţenilor săi dreptul de a nu se supune jurisdicţiei Tribunalului Penal Internaţional de la Haga; subliniază faptul că acest act contravine normelor și politicilor UE, care vizează în totalitate susţinerea Tribunalului Penal Internaţional, precum și principiilor directoare ale UE în privinţa acordurilor bilaterale privind imunitatea; solicită guvernului și parlamentului Fostei Republici Iugoslave Macedonia să modifice legislaţia ţării astfel încât aceasta să fie conformă cu principiile și normele statelor membre UE;

37. constată că sunt necesare mai multe investiţii pentru dezvoltarea infrastructurilor de legătură cu ţările vecine, ceea ce ar contribui la dezvoltarea economică și stabilitatea întregii regiuni, și solicită guvernului să finalizeze cât mai repede legătura feroviară dintre Skopje și Sofia;

38. ia act de dizolvarea parlamentului la 11 aprilie 2008 și anunţarea de alegeri anticipate pentru iunie 2008 și își exprimă speranţa că autorităţile vor depune toate eforturile pentru a reduce orice întârziere posibilă în pregătirile necesare pentru iniţierea negocierilor de aderare înainte de sfârșitul anului 2008;

39. salută cooperarea bilaterală tot mai strânsă, precum și contactele interpersonale, dintre Fosta Republică Iugoslavă Macedonia și Grecia; constată cu satisfacţie că, de la adoptarea susmenţionatei rezoluţii a Parlamentului din 12 iulie 2007, în regiune au continuat discuţiile bilaterale sub egida ONU, cu participarea Trimisului Special Matthew Nimitz, a cărui misiune a fost găsirea unei soluţii acceptabile pentru ambele părţi la problema legată de denumirea ţării; ia act de evoluţia dinamică a negocierilor, solicită ambelor părţi să profite de ocazia de a relua imediat negocierile în lumina progreselor semnificative recent realizate și să ajungă la o soluţie de compromis, astfel încât această problemă să nu continue să reprezinte un obstacol în calea primirii Fostei Republici Iugoslave Macedonia ca membru în organizaţiile internaţionale, conform dispoziţiilor Acordului interimar din 1995, care este încă în vigoare;

40. amintind concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relaţii Externe din 10 decembrie 2007, subliniază importanţa cooperării regionale, a bunelor relaţii de vecinătate și necesitatea de a găsi soluţii reciproc acceptabile la problemele majore, în vederea apropierii de UE;

41. apreciază eforturile guvernului Fostei Republici Iugoslave Macedonia de a crea comisii mixte pentru educaţie și istorie, împreună cu statele membre UE vecine, pentru a identifica și remedia eventualele discrepanţe și interpretări eronate ale istoriei, care ar putea provoca neînţelegeri, și îndeamnă autorităţile să încurajeze sărbătorirea împreună cu ţările vecine a evenimentelor culturale și istorice legate de trecutul comun;

42. constată că, deși această ţară a realizat progrese semnificative din 2005, când a devenit ţară candidată, rămâne singura dintre cele trei ţări candidate care nu a început încă negocierile de aderare; consideră că această situaţie ar trebui să ia sfârșit; invită Fosta Republică Iugoslavă Macedonia să întreprindă reformele necesare; face trimitere la lista de opt repere stabilită de Comisie, care decurg din priorităţile esenţiale cuprinse în noul Acord de parteneriat și speră că urmărirea acestora va conduce la deschiderea negocierilor de aderare cu această ţară înainte de sfârșitul anului 2008, ceea ce va contribui la creșterea stabilităţii și la conturarea mai clară a perspectivelor europene ale Balcanilor de Vest; solicită Consiliului să evalueze progresul înregistrat, cu ocazia următoarei reuniuni la vârf și, în măsura în care este posibil, să decidă în privinţa unei date pentru iniţierea negocierilor de aderare;

43. salută pregătirile guvernului pentru implementarea instrumentului de preaderare (IPA), care au facilitat semnarea acordului de finanţare pentru IPA 2007 și a Acordului-cadru pentru 2007-2013; reafirmă importanţa instrumentului pentru aderarea la UE; solicită atât guvernului, cât și Comisiei să accelereze pregătirile pentru a permite implementarea rapidă a unui sistem de gestionare a IPA, în vederea unei mai mari eficienţe și a aproprierii procesului la nivel local;

44. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Fostei Republici Iugoslave Macedonia.

(1) JO L 80, 19.3.2008, p. 32.

(2) JO C 317 E, 23.12.2006, p. 480.

(3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0352.

(4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0454.

(5) Texte adoptate, P6_TA(2007)0453.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/41

Politica Chinei și efectele ei asupra Africii

P6_TA(2008)0173

Rezoluţia Parlamentului European din 23 aprilie 2008 privind politica Chinei și efectele ei asupra Africii (2007/2255(INI))

(2009/C 259 E/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere dialogul politic între Uniunea Europeană și China, care a fost iniţiat în mod oficial în 1994, ca recunoaștere a statutului Chinei de viitoare putere mondială și a obligaţiilor internaţionale de mare amploare care decurg din aceasta,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „O politică pe termen lung privind relaţiile dintre Europa și China” (COM(1995)0279) și Rezoluţia Parlamentului din 12 iunie 1997 privind Comunicarea Comisiei referitoare la o politică pe termen lung privind relaţiile dintre Europa și China (1),

—	având în vedere Declaraţia mileniului a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) din 8 septembrie 2000,

—	având în vedere declaraţia de la Beijing cu ocazia Forumului pentru cooperarea sino-africană (FOCAC) și programul său de cooperare sino-africană pentru dezvoltare economică și socială din octombrie 2000,

—	având în vedere declaraţia de la Cairo (2000) privind Reuniunea la nivel înalt Africa-Europa desfășurată sub egida Organizaţiei Unităţii Africane (OUA) și a UE,

—	având în vedere raportul din 2001 al Organizaţiei pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „Linii directoare ale CAD: strategii de dezvoltare durabilă, ghid pentru cooperarea în scopul dezvoltării”,

—

având în vedere Actul constitutiv al Uniunii Africane (UA), care a fost adoptat la 11 iulie 2000 și a intrat în vigoare la 26 mai 2001 și documentul liderilor africani din octombrie 2001 intitulat „Noul parteneriat pentru dezvoltarea Africii” (NEPAD), care a fost declarat program al UA cu ocazia primei reuniuni la nivel înalt a acesteia,

—	având în vedere documentele strategice ale Chinei privind UE (2003) (2) și politica africană (2006) (3),

—	având în vedere documentul strategic al Comisiei intitulat „Interese comune și provocări în relaţiile dintre UE și China — către un parteneriat matur” (COM(2003)0533), însușit de Consiliul European la 13 octombrie 2003,

—	având în vedere parteneriatul strategic dintre UE și China lansat în 2003,

—	având în vedere Planul de acţiune de la Addis Abeba al FOCAC, publicat în decembrie 2003,

—	având în vedere Planul strategic 2004-2007 al Comisiei Uniunii Africane, adoptat la 7 iulie 2004 cu ocazia celei de-a treia Reuniuni la nivel înalt a șefilor de stat și de guvern africani de la Addis Abeba, Etiopia,

—	având în vedere declaraţia de la Paris privind eficienţa ajutoarelor, însușită la 2 martie 2005 de numeroase ţări europene și africane, precum și de China, în urma Forumului la nivel înalt privind eficienţa ajutoarelor,

—	având în vedere angajamentele luate de G8 la Gleneagles, la 8 iulie 2005,

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 19 decembrie 2005„UE și Africa: către un parteneriat strategic”,

—

având în vedere concluziile adoptate de Consiliul Afaceri Generale și Relaţii Externe (CAGRE) în cadrul reuniunii sale din 3 octombrie 2005 în care exprimă sprijinul UE pentru instituirea unui tratat internaţional privind comerţul cu arme în cadrul ONU, care ar stabili standarde comune obligatorii privind comerţul mondial cu arme convenţionale (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „UE-China: parteneri mai apropiaţi, responsabilităţi sporite” (COM(2006)0631) și documentul de lucru al Comisiei care însoţește această comunicare, intitulat „Parteneri mai apropiaţi, responsabilităţi sporite: un document strategic privind comerţul și investiţiile dintre UE și China — concurenţă și parteneriat” (COM(2006)0632),

—	având în vedere cea de-a 9-a Reuniune la nivel înalt între UE și China, care a avut loc în Finlanda în septembrie 2006 și declaraţia comună adoptată la sfârșitul acesteia,

—	având în vedere concluziile CAGRE privind China, adoptate la 11 decembrie 2006,

—	având în vedere Carta ONU și Rezoluţia 1674(2006) a Consiliului de Securitate al ONU privind protecţia civililor în timpul conflictelor armate,

—	având în vedere Programul de acţiune al ONU pentru prevenirea, combaterea și eradicarea comerţului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor, sub toate aspectele sale (5),

—	având în vedere Declaraţia comună a Consiliului și a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european” (6) (2006),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 7 septembrie 2006 privind relaţiile dintre UE și China (7),

—	având în vedere Parteneriatul strategic Africa-UE, Strategia comună și Planul de acţiune comun Africa-UE (2007); având în vedere Parteneriatul Africa-UE pentru comerţ și integrare regională, precum și pentru știinţă, societate informaţională și spaţiu,

—	având în vedere lansarea Parteneriatului UE-Africa pentru infrastructură (2007), care reflectă necesitatea investiţiilor în conexiunile de infrastructură (transport, energie, apă și TIC) pentru facilitarea dezvoltării durabile,

—	având în vedere declaraţia Forumului de afaceri UE-Africa cu ocazia celei de-a doua reuniuni la nivel înalt UE-Africa (2007),

—

având în vedere raportul la jumătatea perioadei din 2 007 al ONU privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), care indică faptul că Africa subsahariană nu este pe cale să îndeplinească niciunul dintre ODM și că ritmul actual al eforturilor realizate în vederea reducerii sărăciei în Africa ar trebui dublat dacă se dorește realizarea, până în 2015, a ODM de reducere la jumătate a numărului populaţiei care trăiește în sărăcie extremă,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „De la Cairo la Lisabona — Parteneriatul Strategic UE-Africa”, (COM(2007)0357) și documentul comun elaborat de Comisie și Secretariatul Consiliului intitulat „Dincolo de Lisabona: asigurarea bunei funcţionări a parteneriatului strategic UE-Africa” (SEC(2007)0856),

—	având în vedere documentul strategic de ţară al UE privind China (2007-2013) și Programul indicativ multianual 2007-2010 (8), prin care se alocă 128 de milioane EUR pentru ajutorul oferit de UE Chinei în domeniul cooperării pentru dezvoltare,

—	având în vedere Declaraţia comună din cadrul celei de-a 10-a Reuniuni la nivel înalt China-UE, adoptată la Beijing la 28 noiembrie 2007,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0080/2008),

A.	întrucât dezvoltarea durabilă în Africa poate fi favorizată sau afectată, în mod semnificativ, de activităţile puterilor în curs de dezvoltare, cum ar fi China;

B.	întrucât statele africane sunt, în principal, responsabile de impactul politic, social, economic și de mediu pe care îl are prezenţa cetăţenilor străini, precum și a organizaţiilor și instituţiilor guvernamentale străine pe teritoriile acestora;

C.	întrucât atât UE, cât și China sunt hotărâte să contribuie la pacea, securitatea și dezvoltarea durabilă în Africa;

D.	întrucât UE ocupă primul loc în acordarea de ajutor Africii și este cel mai mare partener comercial al acesteia; întrucât China a anunţat o creștere a cooperării economice și a angajamentelor de acordare de ajutor și poate deveni cel mai important partener comercial al Africii până în 2010;

E.	întrucât o strategie africană de dezvoltare durabilă trebuie să garanteze că implicarea actorilor non-africani nu subminează dezvoltarea; întrucât, din acest motiv, salută crearea unui Grup operativ al UA privind parteneriatele strategice ale Africii cu puterile emergente;

întrucât iniţiativele care favorizează dialogul cu Africa sunt binevenite, precum reuniunile la nivel înalt China-Africa și UE-Africa, FOCAC, Parteneriatul UE-Africa, fondurile UE-Africa pentru pace, energie și apă, precum și Parteneriatul UE-Africa pentru infrastructură, dialogurile purtate în contextul Acordului de la Cotonou (9) și orice alt dialog care a avut loc între UE sau China și organizaţiile africane;

întrucât, în noiembrie 2006, la Beijing, a avut loc a treia reuniune a FOCAC, în cadrul căreia s-a adoptat o declaraţie care proclamă înfiinţarea unui „nou tip de parteneriat strategic” între China și Africa; întrucât această cooperare răspunde provocării globalizării economice și promovează dezvoltarea comună, dar exclude anumite state africane care au recunoscut Taiwanul;

întrucât China are responsabilitatea specială de a contribui la pacea și securitatea mondială, în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU; întrucât UE salută angajamentele Chinei din cadrul diverselor cadre multilaterale, precum cele de sub egida ONU, Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale, Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) și a Protocolului de la Kyoto;

întrucât UE se angajează să crească nivelul de asistenţă oficială pentru dezvoltare (ODA) la 0, 7 % din PIB până în 2015 (0,56 % până 2010) și să aloce cel puţin 50 % din ODA UE Africii; întrucât ODA UE include un cuantum de 20 de miliarde de euro destinat Africii subsahariene, provenit din cel de-al 10-lea Fond European de Dezvoltare (2008-2013); întrucât UE a alocat 350 de milioane de euro Instrumentului financiar pentru pace în Africa și 5,6 miliarde de euro Parteneriatului UE-Africa pentru infrastructură 2008-2013; întrucât contribuţia UE la misiunile internaţionale de menţinere a păcii în Africa, la Fondul global de combatere a SIDA, tuberculozei și malariei, precum și la alte iniţiative internaţionale cu relevanţă pentru dezvoltarea continentului, este dintre cele mai importante;

întrucât prezenţa și interesele Chinei în Africa sunt în creștere; întrucât China a devenit un donator net pentru Africa subsahariană în 2005, iar de atunci a sporit angajamentele de asistenţă, cu promisiunea de a dubla până în 2009 ajutorul acordat Africii, faţă de nivelul din 2006; întrucât China și-a luat angajamentul de a crea un fond de dezvoltare China-Africa de 5 miliarde USD, în vederea încurajării societăţilor chineze de a investi în Africa;

K.	întrucât apariţia Chinei ca un alt posibil finanţator reprezintă o provocare la adresa condiţiei puse de UE guvernelor africane de a efectua reforme politice;

întrucât China a scos din sărăcie extremă 400 de milioane dintre cetăţenii săi în ultimii 25 de ani, având astfel o experienţă semnificativă în acest domeniu, care ar putea fi utilă ţărilor africane; întrucât China se confruntă totuși în prezent cu inegalităţi sociale și economice mai mari, precum și cu o degradare alarmantă a mediului, în timp ce drepturile politice și libertăţile fundamentale continuă să fie grav restricţionate și se înregistrează în continuare carenţe în ceea ce privește dreptul muncii și un nivel insuficient de responsabilizare a factorilor de decizie;

M.	întrucât implicarea sporită a Chinei în cadrul cooperării pentru dezvoltare cu statele africane este de salutat, în special ajutorul acordat construcţiei de spitale, școli și unei mai bune infrastructuri de transport;

N.	întrucât, dată fiind creșterea economică a Chinei și interesul său legitim de dezvoltare, sporirea nevoilor sale de resurse naturale și energetice devine o realitate, la fel ca și procurarea acestor resurse din ţările în curs de dezvoltare, în special din Africa;

O.	întrucât statele africane bogate în resurse dobândesc o mai bună poziţie de piaţă datorită cererii din China și a altor părţi interesate;

P.	întrucât este de dorit ca implicarea Chinei în Africa să nu privească doar naţiunile care prezintă interes din punct de vedere al politicii energetice, ci, de asemenea, să se analizeze posibilitatea cooperării cu toate statele africane;

întrucât, în cursul ultimilor patru ani, China a contribuit în proporţie de 40 % la creșterea totală a cererii de petrol la nivel mondial; întrucât 30 % din importurile de petrol brut ale Chinei provin din Africa; întrucât, după toate indiciile, dependenţa Chinei de importurile de petrol, minerale și alte materii prime va continua să crească și se estimează că, până în 2010, 45 % din necesarul de petrol al Chinei va proveni din importuri; întrucât cererea în creștere de energie și dorinţa de a-și extinde importurile de energie au determinat China să caute furnizori de petrol în statele africane;

întrucât importurile de petrol ale Chinei au crescut de cinci ori între 1995 și 2005, China ocupă locul al doilea în clasamentul mondial al importatorilor de petrol și se află la egalitate cu UE în ceea ce privește importurile de resurse din Africa; întrucât CNPC (o companie petrolieră de stat din China) controlează aproximativ 60-70 % din producţia de petrol din Sudan; întrucât, în 2006, Angola a fost cel mai mare furnizor de petrol al Chinei; întrucât aproximativ 28 % din consumul de petrol și de gaz al Chinei sunt asigurate din importurile provenind din Africa subsahariană; întrucât se preconizează o creștere a exporturilor de petrol din Africa destinate Chinei;

întrucât exploatarea resurselor naturale ale Africii de către ţări sau societăţi străine poate contribui la procesul de dezvoltare, dar poate duce și la epuizarea resurselor, la subminarea guvernării, la crearea de condiţii propice corupţiei, în special acolo unde cultura corupţiei este deja larg răspândită, la agravarea inegalităţilor sociale, la dificultăţi de stabilitate macroeconomică și poate genera sau exacerba conflicte, ameninţând în mod grav reducerea sărăciei și dezvoltarea durabilă;

întrucât aproape 9 % din importurile Uniunii Europene provin din Africa, jumătate dintre acestea fiind produse energetice, 23 % produse finite, iar 11 % produse agricole și alimentare; întrucât Africa absoarbe 8,3 % din exporturile Uniunii Europene, 78 % din volumul acestor exporturi fiind reprezentate de utilaje, produse chimice și bunuri finite; întrucât Africa de Sud este cel mai mare partener comercial al Uniunii Europene (atât în ceea ce privește exporturile, cât și importurile); întrucât schimburile comerciale europene cu Africa cunosc o scădere continuă, deși UE rămâne primul partener comercial;

întrucât Uniunea Europeană reprezintă cel mai important partener comercial al Chinei și cel mai important investitor în China și întrucât China este al doilea partener comercial al UE ca importanţă; întrucât dialogul cu China privind reformele democratice, respectarea drepturilor omului și statul de drept nu ar trebui să treacă în planul secund în favoarea relaţiilor comerciale și economice;

întrucât China a înregistrat o creștere economică explozivă în ultimii ani, cu o rată anuală medie de 9 % și a devenit un exportator de o importanţă majoră; întrucât revenirea Chinei în rândul celor mai puternice economii ale lumii a adus schimbări de substanţă în ceea ce privește statu-quoul circuitelor comerciale și de pe pieţele internaţionale; întrucât, pentru a asigura resursele necesare acestei expansiuni, China a devenit un importator net de petrol, precum și de multe alte materii prime și produse de bază, iar cererea de pe piaţa chineză a generat creșteri puternice de preţuri la toate tipurile de materii prime minerale și agricole;

W.	întrucât China are dreptul să acţioneze pe pieţele internaţionale în concurenţă loială cu UE și cu statele membre ale acesteia;

întrucât dezvoltarea economică rapidă a Chinei în ultimii douăzeci de ani a avut un impact semnificativ asupra schimburilor comerciale UE-China și a relaţiilor economice în general; volumul total al schimburilor comerciale bilaterale a crescut de peste șaizeci de ori din 1978, reprezentând 210 miliarde de euro în 2005; excedentul balanţei schimburilor comerciale bilaterale înregistrat de UE în anii 1980 s-a transformat într-un deficit a cărui valoare a ajuns la 106 miliarde de euro în 2005; acesta este cel mai ridicat deficit al balanţei schimburilor comerciale înregistrat de Uniunea Europeană; în prezent, China este cel de-al doilea partener comercial al Uniunii Europene, după Statele Unite ale Americii; încheierea de către Uniunea Europeană, în 2000, a unui acord bilateral de acces pe piaţă cu China a reprezentat o etapă fundamentală a procesului de aderare a Chinei la OMC, aderare care a modificat fluxurile comerciale globale în diverse moduri;

întrucât aproximativ 3,6 % din importurile Chinei provin din Africa și Africa absoarbe 2,8 % din exporturile Chinei; întrucât valoarea schimburilor comerciale ale Chinei cu Africa a crescut de la 2 miliarde USD în 1999 la aproximativ 39,7 miliarde de USD în 2005; întrucât China este, în prezent, cel de-al treilea partener al Africii în ceea ce privește importanţa schimburilor comerciale; întrucât Africa este, în mod evident, pe cale de a deveni frontiera economică a Chinei, care dă dovadă de o eficacitate remarcabilă în combinarea strategiilor „asistenţă contra petrol” cu instrumente de politică externă;

întrucât este estimată o creștere a volumului schimburilor comerciale între Africa și China de la 4 miliarde USD în 1995, la 55 de miliarde USD în 2006, iar China urmărește să obţină o creștere de 100 de miliarde USD până în 2010; întrucât, în mai 2007, Exim Bank China și-a anunţat intenţia de a pune la dispoziţie, în următorii trei ani, 20 de miliarde USD pentru finanţarea schimburilor comerciale cu Africa și a infrastructurii acestui continent; întrucât China s-a angajat să furnizeze Africii 3 miliarde USD sub formă de împrumuturi preferenţiale și 2 miliarde sub formă de credite preferenţiale de consum, în următorii trei ani; întrucât China a promis că-și va deschide și mai mult pieţele pentru Africa, prin creșterea de la 190 la peste 440 a numărului de articole exportate în China cărora nu li se aplică taxe, provenite din ţările africane cele mai slab dezvoltate care au stabilit relaţii diplomatice cu China, precum și prin instituirea unui număr de trei până la cinci zone de cooperare economică și comercială în Africa, în următorii trei ani;

AA.	întrucât calitatea de membru al OMC implică o serie de drepturi și de obligaţii atât pentru UE, cât și pentru China; întrucât numeroase dintre aceste obligaţii nu sunt aplicate sau transpuse în mod corespunzător de către partea chineză;

AB.	întrucât implicarea Chinei în Africa nu trebuie considerată doar din punctul de vedere al asigurării de resurse energetice și de materii prime, ci și din cel al asigurării de resurse alimentare, deoarece China preconizează importuri crescânde de alimente în viitor;

AC.	întrucât viitoarele relaţii dintre Europa și Africa vor fi influenţate de succesul, respectiv de insuccesul încheierii de acorduri de parteneriat economic;

AD.	întrucât China acordă statelor africane, în loc de asistenţă pentru dezvoltare, credite cu risc de îndatorare ridicată;

AE.	întrucât, graţie activităţilor Chinei, se acordă o importanţă crescândă aspectului crucial al îmbunătăţirii și finanţării infrastructurii în Africa;

AF.	întrucât, potrivit estimărilor OECD, 50 % din numărul total de proiecte de lucrări publice din Africa sunt realizate de contractanţi chinezi; întrucât proiectele chineze în Africa angajează în majoritatea cazurilor lucrători chinezi;

AG.	întrucât, prin trimiterea de forţă de muncă proprie în Africa, China garantează accesul pe termen lung al comercianţilor chinezi pe piaţa africană, astfel influenţând economiile naţionale africane;

AH.	întrucât este și în interesul chinezilor să obţină pentru propriile investiţii un anumit grad de siguranţă investiţională și juridică în economiile naţionale în declin, prin sprijinirea unei bune guvernări;

AI.

întrucât firmele chineze cu capital de stat își pot asuma riscuri ridicate pentru investiţiile efectuate în Africa; întrucât firma chineză de energie CNOOC Ltd. a anunţat că va achiziţiona 45 % din acţiunile unui zăcământ de petrol situat în largul coastelor Nigeriei, contra sumei de 2,27 miliarde USD;

AJ.	întrucât, în 2007, China a înfiinţat China Investment Corporation Ltd, cu active în valoare de 200 de miliarde USD, care se situează, în prezent, pe locul 6 în topul celor mai mari fonduri suverane de investiţii pe plan mondial;

AK.

întrucât China a devenit deja sau este pe punctul de a deveni ţara cu cele mai mari emisii de dioxid de carbon (CO2) din lume, iar poporul chinez este victima directă a unor asemenea emisii; întrucât și UE generează unul dintre cele mai ridicate volume de emisii de CO2 din lume, iar europenii se confruntă, de asemenea, cu impactul acestor emisii; întrucât angajamentele din cadrul Summitului G8+5 din 2007, de la Heiligendamm, includ un obiectiv de reducere cu 50 % a emisiilor, până în 2050, și întrucât China și UE au stabilit alte obiective privind reducerea emisiilor și energiile regenerabile; întrucât se estimează că Africa este continentul care va suferi cel mai mult ca urmare a degradării mediului, despăduririi și schimbărilor climatice;

AL.	întrucât China are meritul de a fi aderat la Protocolul de la Kyoto și la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariţie (CITES); întrucât China dispune de o experienţă semnificativă în combaterea defrișării și a deșertificării;

AM.

întrucât se estimează că mai mult de jumătate din activităţile de exploatare forestieră, în special în regiunile vulnerabile, inclusiv în Africa Centrală, sunt ilegale; întrucât China este acuzată de a purta cea mai mare răspundere pentru recentele creșteri ale numărului activităţilor ilegale de exploatare forestieră din întreaga lume; întrucât, de exemplu, 90 % din exporturile de cherestea din Guineea Ecuatorială către China sunt estimate a fi ilegale;

AN.

întrucât China proclamă cele „Cinci principii ale coexistenţei pașnice”, ca piatră de hotar a „politicii sale externe independente pentru pace”, bazată pe principiul „neintervenţiei”, care, așa cum este perceput în ţările africane, nu este neutru, în aceste ţări exprimându-se critici la adresa Chinei sau chiar sentimente de ostilitate faţă de China; întrucât lucrători chinezi din industria minieră și petrolieră au fost atacaţi, răpiţi sau chiar uciși în Zambia, Nigeria și Etiopia; întrucât China dorește să fie percepută ca o putere mondială responsabilă și are meritul de a-și fi folosit influenţa în vederea încurajării guvernului sudanez să accepte un grup hibrid ONU/UA în Darfur; întrucât China, în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate, poate juca un rol cheie în prevenirea, medierea și rezolvarea conflictelor;

AO.

întrucât China, în pofida progresului realizat în privinţa anumitor drepturi și libertăţi sociale și economice, continuă să dea dovadă de lipsă de respect faţă de unele dintre drepturile fundamentale ale omului, inclusiv faţă de dreptul la viaţă și la un proces echitabil, libertatea de exprimare și asociere, precum și alte drepturi sociale, economice și culturale, inclusiv drepturile lucrătorilor; întrucât lipsa de respect pentru drepturile omului poate fi, în special, remarcată în ceea ce privește atitudinea Chinei faţă de locuitorii Tibetului; întrucât aceasta afectează imaginea și acţiunile Chinei în afara graniţelor, în special în Africa, unde dezvoltarea și buna guvernare nu pot progresa fără responsabilitatea democratică, respectarea drepturilor omului și statul de drept;

AP.	întrucât China are meritul de a fi respectat cerinţele minime ale sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind comerţul internaţional cu diamante brute și de a fi stabilit linii directoare privind un comportament responsabil din partea societăţilor din sectorului cherestelei;

AQ.

întrucât China are meritul de a fi ratificat Convenţia ONU împotriva corupţiei, deși corupţia rămâne o problemă gravă în China, care afectează în mod dramatic capacitatea de a îndeplini, atât la nivelul provinciilor, cât și la nivel local, obiectivele și standardele politice stabilite de guvernul central; întrucât aceste practici au un impact asupra ţărilor africane în care China și societăţile chineze investesc, adesea încurajând corupţia și ajutând la îmbogăţirea și menţinerea la guvernare a regimurilor corupte, subminând astfel buna guvernare, responsabilitatea și statul de drept; întrucât respectarea strictă a Convenţiei ONU împotriva corupţiei este esenţială pentru promovarea bunei guvernări, a responsabilităţii și a statului de drept;

AR.

întrucât exportatorii de armament chinezi, europeni și de altă origine întreţin conflictele armate din Africa, subminând, astfel, în mod dramatic dezvoltarea; întrucât Codul UE de conduită privind exportul de armament nu are încă valoare obligatorie pentru statele membre, iar acestea exercită un control neadecvat asupra armelor ilegale exportate sau tranzitate prin Africa;

AS.	întrucât China poartă o răspundere deosebită, în calitatea de exportator de armament de primă importanţă la nivel mondial și ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU;

AT.

întrucât există o lipsă de transparenţă în privinţa exporturilor chineze de arme convenţionale și de arme de calibru mic și armament ușor; întrucât Amnesty International a acuzat de curând China că duce o politică „periculos de permisivă” în privinţa exporturilor de armament; întrucât China este responsabilă pentru transferuri semnificative de armament către ţări aflate în conflict, încălcând chiar embargourile ONU în cazul Darfur-ului, Liberiei și Republicii Democrate Congo;

AU.	întrucât China are meritul de a fi cel de-al doilea mare furnizor, dintre membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate, de forţe ONU de menţinere a păcii și are deja peste 3 000 de militari angajaţi în misiunile de menţinere a păcii din Africa,

1. subliniază necesitatea de a consolida impactul politicilor UE în Africa, în special prin asigurarea realizării promisiunilor și a angajamentelor; în acest context, subliniază importanţa Tratatului de la Lisabona pentru creșterea eficienţei și a coerenţei relaţiilor externe ale UE, ţinând cont așa cum se cuvine de problemele și de politicile în materie de dezvoltare;

2. îndeamnă UE să dezvolte o strategie coerentă pentru a răspunde noilor provocări create de finanţatorii în curs de afirmare ai Africii, cum ar fi China, inclusiv printr-o abordare coordonată din partea diferitelor state membre și a instituţiilor UE; subliniază că un astfel de răspuns nu trebuie să încerce să imite metodele și obiectivele Chinei, deoarece o astfel de abordare nu ar fi neapărat compatibilă cu valorile, principiile și interesele pe termen lung ale UE; constată că un astfel de răspuns ar trebui inclus în dialogul dintre UE și UA și în relaţiile cu toţi partenerii africani; subliniază că UE ar trebui să iniţieze un dialog cu China pe tema politicilor de dezvoltare, pentru a discuta împreună metodele și obiectivele, dar că trebuie să-și păstreze propria abordare a cooperării pentru dezvoltare;

3. îndeamnă UE ca și în cazul concurenţei cu alte naţiuni finanţatoare să-și păstreze standardele ridicate privind sprijinirea unei bune guvernări și respectarea drepturilor omului; solicită Uniunii Europene să se remarce în această competiţie prin oferte calitativ superioare, cum ar fi construirea de instalaţii moderne și ecologice de prelucrare a materiilor prime în ţara de origine, precum și angajarea și formarea de lucrători locali; constată că astfel de oferte ar trebui, de asemenea, incluse în dialogul dintre UE și UA și în relaţiile cu toţi partenerii africani, în special în cazul aplicării Strategiei comune UE-Africa și a planului său de acţiune;

4. salută disponibilitatea Chinei de a coopera concret cu ţările africane, fără a le arăta condescendenţă; ia act de faptul că o astfel de cooperare are un caracter pragmatic; regretă, în acest context, cooperarea Chinei cu regimurile represive din Africa; subliniază că ar fi de preferat ca această cooperare să fie supusă unor condiţii politice și ca drepturile omului și standardele de mediu să joace un rol mai important;

5. invită UE și China să dezbată, să elaboreze și să-și formuleze, ori de câte ori este posibil, strategiile privind Africa, în vederea unui angajament responsabil, menit să încurajeze dezvoltarea durabilă și atingerea ODM; subliniază importanţa stabilirii unor dialoguri constructive, într-un cadru multilateral, cu toate părţile interesate de pe continent, în special UA și NEPAD; în acest context, solicită UE să asigure că Forumul pentru un parteneriat african implică toţi donatorii și investitorii principali, în special China;

6. îndeamnă UE și China să își mărească sprijinul pentru NEPAD ca forţă motrice a unei strategii de dezvoltare durabilă pentru Africa și, de asemenea, să sprijine organizaţiile regionale africane, OUA, Parlamentul Panafrican, precum și parlamentele și guvernele naţionale africane în eforturile lor destinate consolidării rolului lor conducător și a participării la o astfel de strategie; invită UE să contribuie la consolidarea capacităţii africane de a asigura o coerenţă între finanţatori și investitori și de a garanta că investiţiile străine contribuie la promovarea dezvoltării durabile;

7. subliniază faptul că este dispus să iniţieze un dialog cu Congresul naţional al poporului chinez, cu Parlamentul Panafrican și cu parlamentele naţionale africane în vederea promovării dezvoltării durabile și a consolidării competenţelor de control;

8. invită UE să încurajeze China să își asume responsabilităţile pe care le are în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, în special „responsabilitatea de a proteja”, recunoscând că prezenţa însăși a Chinei în Africa, independentă de orice intenţie conformă „politicii de neamestec în treburile interne”, are un impact real în ţările-gazdă, inclusiv un impact politic;

9. invită UE să ia în considerare punctele de vedere exprimate de statele africane, precum și de UA, în analiza impactului Chinei asupra Africii; subliniază faptul că UE ar trebui să evite generalizările în privinţa rolului Chinei, ar trebui să adopte o atitudine deschisă și constructivă în acest sens și nu ar trebui să încerce să impună modele și viziuni europene;

Dezvoltare durabilă

10. invită UE să urmărească iniţierea unui dialog între Africa, UE și China, în beneficiul tuturor părţilor, pe baza nevoilor Africii și în interesul ţărilor și popoarelor africane, pentru a crește eficienţa și coerenţa cooperării pentru dezvoltare, a explora în mod concret căile de cooperare și a aprofunda parteneriatele, evitând domeniile de acţiune separate; propune ca UE, UA și China să înfiinţeze un forum de consultare permanent, pentru a crește coerenţa și eficienţa diverselor activităţi din cadrul cooperării pentru dezvoltare; invită UE, China și Africa să stabilească un cadru global pentru realizarea unor proiecte operaţionale concrete privind probleme comune, precum adaptarea la schimbările climatice, energiile regenerabile, agricultura, apa și sănătatea;

11. invită UE și statele membre să își strângă relaţiile cu ţările africane prin respectarea angajamentelor luate în materie de asistenţă și prin acordarea unui statut prioritar ODM; salută creșterea de 6 % a ajutorului CE și de 2,9 % a ajutorului acordat de 15 state membre în 2006, faţă de anul anterior, însă regretă faptul că ODA, acordată de cele 15 state membre tuturor regiunilor, scade ca parte din venitul naţional brut (VNB) de la 0,44 % ODA/VNB, în 2005, la 0,43 % ODA/VNB în 2006; regretă, de asemenea, că, în 2006, patru state membre nu au reușit să îndeplinească obiectivul individual de 0,33 % din VNB și că acestea nu ar fi fost singurele care să eșueze în acest sens dacă facilităţile acordate la plata datoriilor și alte elemente care nu corespund fondurilor disponibile pentru ţările în curs de dezvoltare ar fi fost deduse din indicatorii ODA;

12. reamintește că obiectivul final al oricăror politici de dezvoltare, fie că sunt aplicate de UE, fie de China, ar trebui să fie reducerea și eradicarea sărăciei;

13. invită UE să consolideze angajamentele de asistenţă necondiţionată și să încurajeze China să ofere partenerilor africani o asistenţă necondiţionată, asigurându-se că condiţiile economice asociate subvenţiilor sau creditelor internaţionale nu vor aduce atingere dezvoltării durabile; în acest context, îndeamnă UE să determine China să contribuie la dezvoltarea pieţei muncii locale din Africa, în loc să apeleze la mii de lucrători chinezi;

14. invită UE să încurajeze China să își folosească expertiza în materie de sănătate pentru a susţine iniţiativele destinate îmbunătăţirii sistemelor de sănătate publică din Africa, în vederea garantării dezvoltării durabile și a sprijinirii iniţiativelor care urmăresc combaterea pandemiilor asociate sărăciei care fac ravagii în Africa, în special HIV/SIDA, malaria și tuberculoza;

15. invită UE să se angajeze într-un dialog constructiv, în cadrul Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare al OECD (CAD), cu noii donatori care nu fac parte din CAD, inclusiv China, dialog care să-i încurajeze să adopte orientările și standardele CAD sau coduri echivalente și să respecte principiile Declaraţiei de la Paris privind eficienţa ajutoarelor;

16. îndeamnă UE să încurajeze China să înfiinţeze o instituţie specializată în acordarea de asistenţă, destinată îmbunătăţirii expertizei și independenţei asistenţei chineze și să se angajeze să respecte transparenţa informării cu privire la atribuirea fondurilor pentru asistenţă; invită UE să asiste China în dezvoltarea acestei expertize, în cazul în care i se solicită acest lucru;

17. încurajează UE și statele africane să invite reprezentanţi chinezi să participe la reuniunile bilaterale și multilaterale de coordonare a donatorilor;

18. invită UE să încurajeze China să participe la rezolvarea provocărilor legate de situaţia demografică din Africa; în acest context, subliniază că rata creșterii demografice este superioară ratei de creștere economică în multe regiuni africane și că măsurile pentru a schimba această situaţie includ îmbunătăţirea sănătăţii sexuale și reproductive, așa cum se menţionează în raportul ONU cu privire la Conferinţa internaţională privind populaţia și dezvoltarea din 1994;

19. subliniază că orice parteneriat internaţional în favoarea dezvoltării trebuie să fie axat pe populaţie deoarece dezvoltarea durabilă nu este posibilă decât prin consolidarea societăţii civile; subliniază că femeile și minorităţile sau grupurile vulnerabile ar trebui să fie în mod special susţinute și considerate ca fiind actori esenţiali ai dezvoltării și că libertatea de asociere, ca și libertatea și pluralitatea mass-mediei sunt condiţii primordiale pentru dezvoltare și ar trebui să fie sprijinite prin acest tip de parteneriate;

20. solicită UE și statelor membre să se adreseze unui public mai larg în Africa și UE prin prezenţa, vizitele și dialogurile iniţiate de înalţi reprezentaţi ai guvernelor europene;

Energie și resurse naturale

21. consideră că, având în vedere implicarea Chinei în Africa, ar trebui să se acorde mai multă atenţie cooperării cu Africa în domeniul politicii energetice externe a UE; își dorește o cooperare activă în domeniul politicii energetice între Africa și UE;

22. recunoaște importanţa unei administrări transparente a resurselor naturale prin mobilizarea resurselor financiare indispensabile dezvoltării și reducerii sărăciei, prin asigurarea stabilităţii aprovizionării, ca și prin prevenirea conflictelor și a instabilităţii legate de resurse în ţările bogate în resurse; invită UE să încurajeze ţările africane bogate în resurse să adere la iniţiativa pentru transparenţa industriilor extractive (EITI), oferind acesteia un sprijin politic, financiar și tehnic susţinut, pentru a acorda, printre altele, societăţii civile posibilitatea de a participa efectiv, în mod liber, la EITI; îndeamnă UE să încurajeze activ guvernul Chinei și companiile chineze să sprijine EITI; invită UE să recomande extinderea domeniului de acţiune al EITI, astfel încât aceasta să se aplice și altor resurse naturale, cum ar fi lemnul, și să ţină cont de veniturile publice în legătură cu creditele garantate cu resurse naturale;

23. consideră că este extrem de important ca UE să invite toate puterile politice și investitorii internaţionali care își desfășoară activitatea în Africa să respecte cu stricteţe normele de protecţie socială și de protecţie a mediului stabilite în 2002 de Banca Mondială cu privire la industriile extractive;

24. invită UE să promoveze activ transparenţa veniturilor generate de resursele naturale, nu numai în ceea ce privește colectarea lor, dar și în ceea ce privește cheltuirea lor, susţinând iniţiativele care vizează consolidarea transparenţei bugetare în ţările africane; îndeamnă UE să promoveze, pe lângă toţi finanţatorii, „creditele responsabile”, solicitând ţărilor beneficiare bogate în resurse care au antecedente de proastă administrare și de corupţie, să ia măsuri concrete în vederea ameliorării transparenţei administrării veniturilor și supunând acordarea oricărei asistenţe neumanitare respectării acestei condiţii; solicită UE să aplice articolele 96 și 97 ale Acordului de la Cotonou într-un mod mai consecvent în cazul ţărilor bogate în resurse și să iniţieze în paralel un dialog cu China și alţi finanţatori, pentru a crește eficienţa măsurilor corespunzătoare printr-o abordare coordonată; subliniază faptul că UE ar trebui să conducă prin puterea exemplului, făcând din propriile programe și proiecte de dezvoltare un model de transparenţă și bună guvernare;

25. îndeamnă UE să promoveze desfășurarea unor controale internaţionale mai stricte privind comerţul ilegal cu cherestea și fildeș; invită UE să promoveze principiile subliniate în Planul de acţiune al UE privind aplicarea legislaţiei forestiere, guvernanţa și schimburile comerciale (FLEGT) și să încurajeze China să adopte principii similare în ceea ce privește propriile importuri de cherestea din Africa, în vederea stopării comerţului ilegal cu cherestea și pentru a promova gestionarea durabilă a fondului forestier; invită Comisia să prezinte fără întârziere propuneri care să interzică toate importurile de cherestea și de produse din lemn provenite din surse ilegale în UE, pentru a descuraja utilizarea, de către China, a cherestelei din Africa de provenienţă ilegală pentru exporturile sale de mobilă; încurajează Comisia să extindă negocierile cu privire la acordurile de parteneriat pe bază de voluntariat cu ţările terţe; invită UE să sprijine consolidarea unor iniţiative similare, precum planuri de acţiune privind aplicarea legislaţiei forestiere, guvernanţa și schimburile comerciale pentru Africa și Asia;

26. invită UE să recomande ca adoptarea unor convenţii internaţionale privind explorarea și extragerea resurselor energetice să fie condiţionată de includerea unor dispoziţii cu privire la transparenţa procedurilor de acordare a licenţelor și a unor condiţii contractuale care să determine fluxurile fiscale ale guvernelor, precum și a unei clauze cu privire la investirea unui anumit procentaj din beneficii în dezvoltarea comunităţii locale;

27. invită UE și China să rezolve problema comerţului ilegal de resurse naturale prin acţiuni coordonate, care ar trebui să includă o definiţie convenită de comun acord a elementelor care constituie „resurse de conflict” și numirea unui grup internaţional de experţi însărcinaţi cu elaborarea unor abordări multilaterale destinate soluţionării acestei problematici;

28. invită UE și China să investească mai mult în energiile regenerabile, ca modalitate de luptă împotriva degradării mediului și a schimbărilor climatice, dar și ca modalitate de prevenire a conflictele legate de penuria de resurse, precum petrolul;

Comerţ, investiţii și infrastructură

29. subliniază că o diversificare a comerţului în general este un factor-cheie pentru realizarea unei creșteri economice fiabile în toate statele africane; subliniază că exporturile de produse ale Chinei către Africa nu ar trebui să împiedice dezvoltarea industriilor africane sau să distrugă competitivitatea acestor industrii;

30. invită UE și China să ofere Africii posibilitatea de a ieși din capcana furnizării de materii prime și să sprijine transformarea acesteia dintr-o regiune furnizoare de materii prime într-o regiune care prelucrează materiile prime și furnizează servicii; în această privinţă, îndeamnă UE să încurajeze toţi factorii implicaţi, în special statele membre și finanţatorii în curs de dezvoltare, cum ar fi China, să își diversifice activităţile comerciale și investiţiile, să realizeze transferuri de tehnologie către Africa, să consolideze regulile internaţionale de comerţ echitabil, să lărgească accesul produselor africane la piaţa mondială, să reducă taxele vamale aplicate produselor prelucrate care provin din Africa, să promoveze dezvoltarea sectorului privat și accesul acestuia la fonduri, să promoveze facilităţile comerciale, să încurajeze integrarea regională în Africa și să faciliteze fluxurile de expedieri de fonduri provenind de la rezidenţii africani;

31. invită UE să își mărească impactul economic asupra dezvoltării Africii prin reformarea propriei sale politici agricole comune și prin facilitarea accesului produselor africane pe piaţa comunitară; invită UE și China să dea o mai mare atenţie oportunităţilor de dezvoltare ale sectorului agricol african în cazul reformării propriilor politici agricole, să faciliteze importul de produse agricole din Africa, iar în cazul exporturilor agricole să evite cu stricteţe să pericliteze dezvoltarea producţiei agricole din Africa, care asigură hrană și locuri de muncă;

32. invită UE și China să pledeze pentru un comerţ mondial echitabil în scopul armonizării politicilor comerciale și de dezvoltare, să crească în mod semnificativ procentul profitului înregistrat de producători și de angajaţi de pe urma comerţului mondial cu bunuri, să ofere produselor africane un acces mai larg pe pieţele mondiale și să scadă taxele vamale pe produsele finite din Africa; invită guvernul Chinei și UE să elaboreze o strategie în domeniul exporturilor, care să nu împiedice producţia de bunuri în Africa în condiţii ecologice și sociale durabile;

33. invită China ca, în cazul acordării de credite, să ia în considerare acei factori care au condus la crize ale datoriilor în multe ţări în curs de dezvoltare și să nu repete greșelile anterioare ale creditorilor;

34. salută pasul făcut de China către îmbunătăţirea legislaţiei sociale și a drepturilor lucrătorilor de la 1 ianuarie 2008, ca rezultat al presiunii din partea OMC și a opiniei publice internaţionale și subliniază faptul că adoptarea, de către China, a unei legislaţii sociale mai stricte ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra modului în care China acţionează în Africa;

35. subliniază că este important pentru Africa să își dezvolte propria strategie în privinţa Chinei; observă că o astfel de strategie este de mare importanţă pentru consolidarea naturii reciproce a relaţiilor comerciale între China și Africa; subliniază că această strategie trebuie să se concentreze pe o mai mare participare a muncitorilor africani în proiectele chineze în Africa, o mai mare disponibilitate a Chinei de a transfera tehnologie și un acces mai ușor pe pieţele chineze pentru exporturile africane tipice, cum ar fi cafea, cacao și bunuri din piele;

36. recomandă Comisiei să insiste, în cadrul actualelor negocieri purtate cu China, asupra unui nou capitol comercial al Acordului de parteneriat și cooperare (APC), a unei formulări care să confere un caracter de obligativitate normelor fundamentale de protecţia muncii stabilite de OIM, a responsabilităţii întreprinderilor pe plan social și de mediu, a dispoziţiilor privind combaterea practicilor de dumping social și la nivelul mediului, a recomandărilor OIM privind condiţiile decente de muncă, precum și asupra respectării cerinţelor ce decurg din convenţiile internaţionale privind drepturile omului;

37. subliniază importanţa angajării de forţă de muncă locală în condiţii financiare echitabile, în cazul realizării de investiţii în infrastructură și fabrici; recomandă o implicare sporită în domeniul calificării lucrătorilor prin intermediul burselor și a migraţiei circulare; recomandă o implicare sporită a diasporei africane, care dispune de membri înalt calificaţi, precum și facilitarea transferurilor de bani către Africa din partea africanilor care trăiesc în străinătate;

38. este conștient de rolul deosebit de benefic care le revine, în general, tehnologiilor de informare și comunicare (TIC) în susţinerea creșterii, competitivităţii și a creării de locuri de muncă; recomandă Comisiei să reorienteze actualele programe africane și europene, astfel încât să se acorde un rol mai important consolidării capacităţilor TIC ale IMM-urilor, prin intermediul parteneriatelor public-privat, pentru a asigura că instituţiile și politicile sunt concepute cu scopul de a facilita investiţiile, inovarea și transferul de tehnologie;

39. îndeamnă UE și China să sprijine UA și NEPAD în realizarea de studii de impact asupra mediului și în examinarea potenţialului de creștere al proiectelor de investiţii străine în favoarea săracilor în Africa, în special în domeniul energiei și al infrastructurii, precum și pentru dezvoltarea unui sistem mai transparent de atribuire a contractelor și de cheltuieli publice; subliniază importanţa unei planificări pe termen lung a cheltuielilor publice efectuate de ţările africane ca urmare a beneficiilor obţinute ca urmare a recentei creșteri a preţurilor la produsele de bază, a veniturilor obţinute din activităţile de explorare în sectorul energetic și a fluxurilor de investiţii străine și recomandă UE și Chinei să sprijine dezvoltarea competenţelor administrative corespunzătoare;

40. invită UE să se angajeze în proiecte comune cu China, în Africa, în domeniul explorării energetice, al transportului și al infrastructurii, în scopul dezvoltării, alături de AU și NEPAD, a unui set comun de norme privind contractele și investiţiile;

41. invită UE și China să investească în formare și educaţie în Africa, deoarece lucrătorii calificaţi reprezintă baza unei dezvoltări independente;

42. invită UE să depășească cadrul actualului forum economic UE-Africa și să dezvolte un plan de acţiune coerent, pentru a stimula și diversifica investiţiile europene în Africa;

43. recunoaște că investiţiile economice europene se confruntă, în Africa, cu un dezavantaj concurenţial la originea căruia se află subvenţiile, declarate sau disimulate, de care beneficiază proiectele și ofertele prezentate de guvernul chinez (sau de către întreprinderi cu capital integral de stat), costurile superioare ocazionate de respectarea standardelor sociale și economice, pe care competitorii chinezi nu le pun în aplicare, ajutorul condiţionat acordat de China, care împiedică participarea companiilor europene cu titlul de parteneri la proiectele finanţate din ajutoarele oferite de statul chinez, precum și accesul limitat al întreprinderilor europene la instrumentele de finanţare și acoperire a riscului investiţional;

Protecţia mediului

44. constată impactul ecologic al prezenţei Chinei în Africa; îndeamnă China să se comporte ca un protector al mediului, atât în China, cât și în Africa;

45. invită UE să încurajeze organismele chineze de credit la export, inclusiv Exim Bank, să evalueze în mod sistematic impactul asupra mediului al proiectelor de infrastructură din Africa, cum ar fi barajele, șoselele și minele;

46. salută iniţiativa Comisiei de a lansa o Alianţă mondială pentru lupta împotriva schimbărilor climatice, alături de ţările cele mai slab dezvoltate și de statele mici insulare în curs de dezvoltare, în special pentru a consolida cooperarea privind adaptarea la schimbările climatice; solicită UE să invite China să-și aducă contribuţia la aspectele esenţiale ale programului de lucru al Alianţei, precum dialogul privind reducerea riscurilor de producere a dezastrelor și dezvoltarea capacităţii de adaptare la schimbările climatice, care reprezintă domenii vitale de cooperare, având în vedere poziţia Chinei de donator și investitor major în Africa, adesea cu investiţii la scară largă în proiecte de infrastructură, care tind să fie vulnerabile în special la schimbările climatice;

47. solicită o creștere a fondurilor destinate adaptării la schimbările climatice, pe baza unui sistem în care obligaţia de a contribui depinde atât de emisiile produse în trecut, cât și de capacitatea economică și în care fondurile nu sunt deturnate de la bugetele existente destinate asistenţei; în acest context, îndeamnă UE să promoveze o acţiune internaţională consolidată, coordonată și complementară pentru punerea la dispoziţie a resurselor financiare și a investiţiilor necesare pentru a sprijini acţiunile de atenuare și adaptare în Africa, în special prin facilitarea accesului la resurse financiare adecvate, previzibile și durabile, acordarea unui sprijin financiar și tehnic destinat dezvoltării capacităţilor de evaluare a costurilor de adaptare, în vederea acordării de asistenţă în determinarea necesităţilor financiare, precum și alocarea unor noi resurse suplimentare, inclusiv finanţări publice, în condiţii favorabile; îndeamnă ca orice sprijin financiar să fie accesibil cu un minimum de formalităţi administrative; insistă asupra necesităţii unei monitorizări eficiente a rezultatelor;

48. invită UE să se angajeze în discuţii multilaterale cu statele membre ale UA, cu China și cu societatea civilă în privinţa ameninţărilor mondiale în materie de degradare a mediului și de schimbări climatice și să facă presiuni în favoarea angajamentelor din cadrul Planului de acţiune de la Bali, semnat cu ocazia celei de-a 13-a reuniuni a Conferinţei părţilor (COP-13) de la Bali, la 15 decembrie 2007, pentru definirea unui cadru post-2012;

49. invită UE să preia conducerea în procesul de atenuare a schimbărilor climatice prin lansarea unui „program accelerat” care să furnizeze, pe lângă actualele capitole bugetare pentru asistenţă, un sprijin financiar pe scară largă destinat dezvoltării și utilizării de tehnologii energetice ecologice, atât în economiile emergente, cât și în ţările în curs de dezvoltare; recunoaște totuși necesităţile diferite ale acestora; invită, în special, UE să acorde finanţări care să permită transferul de tehnologii ieftine, ecologice, către ţările africane; este de părere că o finanţare sporită a transferului de tehnologii este un pas fundamental către ajungerea până în 2009 la un acord asupra cadrului post-2012 privind schimbările climatice la nivel mondial;

50. îndeamnă UE și China să se asigure că, în conformitate cu dispoziţiile Planului de acţiune de la Bali, proiectele lor în Africa, în special cele privind explorarea energetică, sunt durabile din punct de vedere ecologic și compatibile cu Planul de acţiune de la Bali;

51. este de părere că o parte a responsabilităţii în privinţa creșterii cererii chineze de resurse naturale provenite din Africa, precum și a emisiilor crescute de CO2 în ţările în curs de dezvoltare, în urma delocalizării industriilor poluante, cade pe umerii comerţului și consumului din ţările occidentale; invită UE să abordeze problema echităţii în privinţa schimbărilor climatice și a schimburilor comerciale, ca parte a programului de cooperare trilaterală cu China și Africa; invită, de asemenea, UE să consolideze măsurile de promovare a consumului responsabil din punct de vedere social și ecologic (inclusiv etichetarea produselor, care să indice impactul ecologic de-a lungul întregului ciclu de viaţă al produsului respectiv, de la extracţia resurselor naturale, la producţie și transport);

52. îndeamnă UE să promoveze o cooperare internaţională sporită, în special cu China, pentru a sprijini aplicarea urgentă a măsurilor de adaptare, în special prin procese de evaluare a vulnerabilităţii, stabilirea de măsuri prioritare, procese de evaluare a necesităţilor financiare, strategii de dezvoltare a capacităţilor și de răspuns, integrarea măsurilor de adaptare în planificarea sectorială și naţională, programe și proiecte specifice, mijloace de stimulare a aplicării măsurilor de adaptare, precum și alte mijloace care să permită adaptarea dezvoltării la schimbările climatice, luând în considerare necesităţile imediate ale ţărilor în curs de dezvoltare, vulnerabile la efectele negative ale schimbărilor climatice, precum cele din Africa, care sunt în special afectate de secetă, deșertificare și inundaţii;

53. invită UE să consolideze dialogul cu Africa și China și să dezvolte metode comune de abordare a problemelor ecologice mondiale, precum defrișarea, deșertificarea și fragmentarea, reducerea sau pierderea biodiversităţii și a fertilităţii solului, precum și poluarea apei și a aerului; invită UE să promoveze eficienţa energetică, tehnologiile ecologice, sistemele de gestionare a riscului și de avertizare timpurie, precum și o industrializare și un consum responsabile;

Buna guvernare și drepturile omului

54. îndeamnă autorităţile chineze ca, în relaţiile cu Africa, să respecte principiile democraţiei, bunei guvernări și ale drepturilor omului;

55. invită UE să acţioneze în conformitate cu valorile, principiile și angajamentele sale prevăzute în Acordul de la Cotonou în cadrul relaţiilor sale cu guvernele africane care împiedică democraţia și încalcă drepturile omului prin refuzarea efectuării unui control al ajutoarelor, al sprijinului financiar sau al investiţiilor; îndeamnă UE să se asigure că, în astfel de cazuri, asistenţa umanitară sau alte tipuri de asistenţă sunt oferite prin intermediul organizaţiilor locale ale societăţii civile și contribuie la consolidarea mijloacelor de acţiune ale unor asemenea organizaţii; invită UE să îndemne pe alţi finanţatori majori, cum ar fi China, semnatari ai convenţiilor internaţionale privind drepturile omului ale ONU, să acţioneze în aceeași manieră;

56. subliniază că, în pofida importanţei principiilor suveranităţii, proprietăţii și alinierii, investiţiile necondiţionate realizate de China în ţările africane prost guvernate de regimuri opresive contribuie la perpetuarea abuzurilor în domeniul drepturilor omului și, deci, la întârzierea procesului democratic și împiedică recunoașterea bunei guvernări, inclusiv a statului de drept și a controlului corupţiei; în acest context, subliniază că este important ca UE să sprijine mai mult guvernele, instituţiile și actorii societăţii civile care promovează buna guvernare, statul de drept și respectarea drepturilor omului în Africa, în special parlamentele naţionale, sistemele pluripartite, organizaţiile de dezvoltare și de protecţie a drepturilor omului, mass-media independentă, precum și organismele de combatere a corupţiei;

57. invită UE să solicite tuturor finanţatorilor și ţărilor beneficiare de asistenţă să respecte liniile directoare și standardele de transparenţă stabilite de instituţiile financiare internaţionale; îndeamnă UE să convingă autorităţile chineze să încurajeze băncile naţionale să adopte principiile Equator privind standardele sociale și de mediu;

58. îndeamnă UE să încurajeze China să adopte în mod voluntar dispoziţiile Convenţiei OCDE privind combaterea corupţiei și să asigure punerea ei în practică, nu numai în China, dar și în cadrul relaţiilor acesteia cu ţările africane;

59. invită UE să încurajeze toate statele membre și China să contribuie la iniţiativele mondiale actuale, pentru a facilita recuperarea bunurilor, în conformitate cu secţiunea V din Convenţia ONU privind corupţia, inclusiv Iniţiativa de recuperare a bunurilor furate, lansată recent de Banca Mondială și de Biroul ONU pentru droguri și criminalitate (ONUDC);

60. invită UE să încurajeze China să ratifice convenţiile OIM, pe care nu le-a adoptat încă și să garanteze aplicarea acestora în ţările în curs de dezvoltare, oriunde există investiţii, companii, experţi sau lucrători chinezi, în special în Africa;

61. invită UE să încurajeze elaborarea unor coduri de conduită internaţionale și obligatorii din punct de vedere juridic privind buna guvernare, condiţiile sigure și echitabile de muncă, responsabilitatea socială corporativă și practicile de protecţie a mediului și să sprijine responsabilitatea corporativă;

Pace și securitate

62. invită UE transforme Codul său de conduită privind exporturile de armament într-un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic;

63. invită UE să încurajeze China să își sporească transparenţa în ceea ce privește regimul naţional de control al exportului de armament, în special prin garantarea transmiterii de informaţii exhaustive privind exporturile sale în Registrul ONU privind exportul de armament convenţional și prin consolidarea dispoziţiilor de control care reglementează exportul de armament, în vederea blocării transferului de arme către ţări și regiuni, în special din Africa, unde drepturile omului și legislaţia internaţională în domeniul drepturilor omului sunt sistematic încălcate;

64. invită UE să își menţină embargoul privind vânzarea de armament către China atâta timp cât China continuă să furnizeze arme forţelor armate și grupurilor înarmate din diferite ţări, multe dintre acestea din Africa, care alimentează și perpetuează conflictele și comit încălcări grave ale drepturilor omului;

65. invită UE și China să își suspende orice tranzacţii comerciale cu arme cu acele guverne care sunt vinovate de încălcări ale drepturilor omului, care sunt implicate în conflicte sau sunt pe punctul de a intra în război, cum ar fi guvernele din Kenya, Zimbabwe, Sudan, Ciad, Republica Democratică Congo, Etiopia, Eritreea și Somalia; invită UE și China să pună capăt, să prevină și să interzică transferul de arme către forţe armate neguvernamentale care ameninţă drepturile omului, stabilitatea politică și dezvoltarea durabilă pe continentul african;

66. invită UE să continue să pledeze în favoarea negocierii, la nivelul ONU, a unui tratat internaţional privind comerţul cu arme convenţionale, care să fie obligatoriu din punct de vedere juridic;

67. invită UE și China să sprijine iniţiativele coordonate de Africa, precum constituirea unei forţe de rezervă și utilizarea organizaţiilor regionale ca fundament al securităţii;

68. invită UE să încurajeze China să își sporească în continuare participarea la misiunile de pace desfășurate de ONU și de UA în Africa și să își mărească contribuţia trimiţând, dacă este cazul și în conformitate cu mandatele ONU, forţe combatante;

69. invită UE să asocieze China la elaborarea unor abordări comune privind securitatea persoanelor, în special în domeniul dezarmării convenţionale, dezarmării, demobilizării și reintegrării (DDR), al trasabilităţii armelor, deminării și reformei sectorului de securitate (RSS); îndeamnă la asumarea unor angajamente în privinţa problemelor de securitate netradiţionale, precum prevenirea dezastrelor naturale, refugiaţii, persoanele strămutate și migranţii din motive climatice sau economice, drogurile și bolile transmisibile;

* *

70. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului Republicii Populare Chineze și Congresului naţional al poporului chinez, Uniunii Africane, NEPAD, Parlamentului Panafrican și Forumului pentru cooperarea sino-africană.

(1) JO C 200, 30.6.1997, p. 158.

(2) Beijing, octombrie 2003, http://www.china-un.ch/eng/xwdt/t88637.htm.

(3) Beijing, 12 ianuarie 2006, http://www.gov.cn/misc/2006-01/12/content_156490.htm.

(4) Consiliul Uniunii Europene, cea de-a 2678-a reuniune, Luxemburg, 3 octombrie 2005.

(5) Documentul ONU A/Conf. 192/15, iulie 2001, http://disarmament.un.org/cab/poa.html

(6) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(7) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 219.

(8) http://ec.europa.eu/external_relations/china/csp/index.htm

(9) Acord de parteneriat între membrii Grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou, la 23 iunie 2000 (JO L 317, 15.12.2000, p. 3). Acord modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2006 a Consiliului de Miniștri ACP-CE (JO L 247, 9.9.2006, p. 22).

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/56

Strategia politică anuală a Comisiei pentru 2009

P6_TA(2008)0174

Rezoluţia Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind Strategia politică anuală a Comisiei pentru 2009

(2009/C 259 E/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei privind Strategia politică anuală pentru 2009 (COM(2008)0072),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei privind Programul legislativ și de lucru pentru 2008 (COM(2007)0640),

—	având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât dialogul structurat al Parlamentului cu Comisia reprezintă o etapă interinstituţională importantă, atât pentru punerea în aplicare a Programului legislativ și de lucru pentru 2008, cât și pentru stabilirea și elaborarea Programului legislativ și de lucru pentru 2009;

B.	întrucât, prin urmare, este vital ca dialogul structurat să se realizeze în timp util, pentru a permite concentrarea atenţiei spre definirea obiectivelor strategice esenţiale ale Uniunii Europene pentru 2009,

Creștere și locuri de muncă

1. subliniază, încă o dată, importanţa punerii în aplicare ferme a Strategiei de la Lisabona, subliniind interdependenţa progreselor înregistrate în domeniul economic, social și al mediului în crearea unei economii durabile, dinamice și inovatoare;

2. salută sprijinul mult așteptat pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), care vine în întâmpinarea viitorului Act european privind întreprinderile mici; consideră că Act european privind întreprinderile mici reprezintă o strategie foarte importantă pentru sprijinirea IMM-urilor; constată, în plus, că pentru sprijinirea IMM-urilor în modul cel mai adecvat, este nevoie de legislaţie și de un cadru financiar; avertizează, totuși, împotriva utilizării inadecvate a acestor instrumente pentru a închide pieţele naţionale, reducând astfel competitivitatea europeană și posibilitatea de alegere a consumatorilor; îndeamnă, din nou, Comisia să prezinte o propunere legislativă privind statutul societăţii private europene;

3. salută o monitorizare mai sistematică și integrată a pieţelor mărfurilor și serviciilor esenţiale, în vederea identificării problemelor existente; constată că această monitorizare poate include anchete în domeniul concurenţei și nu ar trebui să fie în detrimentul IMM-urilor sau al varietăţii produselor și serviciilor din cadrul pieţei interne; constată intenţia Comisiei de a armoniza legislaţia sectorială în domeniul pieţei interne a mărfurilor cu noul cadru legislativ, dar invită Comisia, din nou, să monitorizeze punerea în aplicare și respectarea legislaţiei sectoriale de către statele membre și reamintește necesitatea unei revizuiri globale, care să cuprindă și revizuirea Directivei 2001/95/CE (1) privind siguranţa generală a produselor; solicită urmărirea continuă a transpunerii directivelor-cheie privind piaţa internă, în special a Directivei 2006/123/CE (2) privind serviciile în cadrul pieţei interne, precum și dezvoltarea, în continuare, a instrumentelor pieţei interne;

4. salută măsurile adoptate în urma analizei pieţei unice din anul 2007, printre care și iniţiativa privind parteneriatele comune între Comisie și statele membre pentru a garanta punerea în aplicare și respectarea legislaţiei privind piaţa internă; ia act de propunerile de modificare a câtorva dintre directivele „noua abordare”, pentru a monitoriza piaţa internă a mărfurilor; invită Comisia să ia, în continuare, măsuri pentru a ameliora cooperarea cu statele membre în acest domeniu; regretă, totuși, lipsa unei armonizări concrete a propunerilor legislative privind piaţa internă; subliniază importanţa recunoașterii reciproce și a armonizării focalizate pe piaţa internă, cu scopul de a definitiva realizarea pieţei interne a mărfurilor și serviciilor;

5. consideră că realizarea obiectivelor ambiţioase ale Strategiei de la Lisabona necesită o nouă abordare a dezvoltării și a promovării cercetării; solicită o primă evaluare a punerii în aplicare a celui de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare (PC7), înainte de prima evaluare la jumătatea perioadei, precum și evaluarea activităţii Consiliului European de Cercetare până în acest moment;

6. subliniază rolul esenţial al asigurării stabilităţii pieţelor financiare și al consolidării încrederii consumatorilor în contextul prezentei crize financiare; constată că actuala criză relevă necesitatea dezvoltării, de către Uniunea Europeană, a unor măsuri de supraveghere pentru a spori transparenţa investitorilor, pentru a stabili standarde de evaluare mai bune, pentru a îmbunătăţi supravegherea prudenţială și a evalua rolul agenţiilor de rating; solicită Comisiei să colaboreze strâns cu Parlamentul în activitatea sa de elaborare a foii de parcurs convenite de către Consiliul ECOFIN în decembrie 2007, pentru a consolida procesul Lamfalussy, legislaţia privind serviciile financiare și procesele de transpunere și punere în aplicare; consideră că revizuirea specifică a Directivei 2006/48/CE (3) privind iniţierea și exercitarea activităţii instituţiilor de credit și a Directivei 2006/49/CE (4) privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii și al instituţiilor de credit ar trebui să amelioreze supravegherea prudenţială și gestionarea riscurilor în cazul instituţiilor financiare, sporind astfel încrederea între actorii de pe piaţă; reamintește importanţa crucială a unei reprezentări unice și mai eficiente a UE în cadrul instituţiilor financiare internaţionale și regretă absenţa unei propuneri în acest scop;

7. salută, de asemenea, hotărârea Comisiei de a progresa în activitatea desfășurată în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul, întrucât integrarea în acest sector este, încă, minimă, iar concurenţa trebuie consolidată în anumite domenii pentru a oferi beneficii concrete consumatorilor; solicită Comisiei să monitorizeze în mod riguros punerea în aplicare a a Directivei 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori;

8. constată eforturile Comisiei de a atinge obiectivele privind rata de ocupare a forţei de muncă stabilite prin Strategia de la Lisabona; încurajează Comisia să continue să dezvolte o abordare comună a flexicurităţii, care ar trebui să promoveze, pe de o parte, o mai mare flexibilitate pe piaţa forţei de muncă, iar pe de alta, siguranţa lucrătorilor, garantând, de asemenea, o punere în aplicare echilibrată a celor patru piloni al flexicurităţii, ceea ce poate fi necesar pentru a obţine rezultate economice mai bune;

9. subliniază faptul că Parlamentul va examina consecinţele hotărârii recente a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene în cauzeleC-438/05 (5), C-341/05 (6)și C-346/06 (7), începând printr-o dezbatere în plen, urmând apoi prezentarea unui raport al Parlamentului privind provocările în domeniul negocierilor colective;

10. regretă faptul că Comisia a acordat o importanţă mai scăzută aspectelor legate de cultură și de educaţie în cadrul Strategiei politice anuale pentru 2009; solicită Comisiei să consolideze spaţiul european al educaţiei pentru toţi, mai ales prin ameliorarea calităţii, a eficienţei și a accesibilităţii educaţiei și sistemelor de formare profesională la nivelul UE; subliniază faptul că ar trebui să se acorde o atenţie deosebită învăţării pe parcursul întregii vieţi, prin dezvoltarea mobilităţii studenţilor, a competenţelor lingvistice și a educaţiei adulţilor; subliniază importanţa diversităţii culturale, mai ales în domeniul conţinutului digital;

11. salută viitoarea comunicare a Comisiei privind dialogul între universităţi și întreprinderi care a fost anunţată, cu scopul de a asigura că universităţile europene sunt în măsură să concureze cu cele mai renumite universităţi din lume; susţine iniţiativa Comisiei de a publica o carte verde privind industriile culturale și creative și subliniază necesitatea de a dezvolta în continuare acţiunile UE în acest domeniu, care contribuie în mod semnificativ la crearea de locuri de muncă și la creșterea economică; subliniază că acţiunile UE ar trebui să aibă drept obiectiv, de asemenea, consolidarea identităţii culturale și a diversităţii;

12. subliniază faptul că ar trebui acordată o mai mare importanţă drepturilor pasagerilor, în special protecţiei pasagerilor care parcurg distanţe lungi cu autobuzul și autocarul, precum și a pasagerilor care utilizează transportul feroviar și naval; subliniază importanţa dezvoltării cu succes a sistemelor de gestionare a traficului și îndeamnă Comisia să continue să acţioneze în vederea dezvoltării Sistemului european pentru gestionarea traficului aerian (SESAR) și a Sistemului european de gestionare a traficului feroviar (ERTMS);

Schimbările climatice și o Europă durabilă

13. sprijină ferm Comisia în dezvoltarea politicii energetice pentru Europa, cu scopul de a obţine independenţa energetică și de a consolida solidaritatea între statele membre; se angajează să coopereze îndeaproape cu Consiliul și Comisia pentru a ajunge la un acord efectiv și viabil cu privire la pachetul privind energia și schimbările climatice în cel mai scurt timp posibil; invită Comisia să furnizeze, cât de curând posibil, o analiză cât mai serioasă și mai obiectivă a posibilelor implicaţii economice și sociale ale creșterii preţurilor la energie, pentru a orienta cât mai bine procesul decizional legislativ în cadrul Parlamentului și Consiliului; constată, de asemenea, că Uniunea Europeană trebuie să continue să demonstreze că dezvoltarea și creșterea economică pot fi reconciliate în cadrul unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon; reamintește, în plus, nevoia de a garanta faptul că obiectivele referitoare la protecţia mediului și la schimbările climatice sunt incluse în toate politicile și programele financiare ale UE;

14. este conștient de faptul că succesul acestei strategii depinde, de asemenea, de capacitatea Uniunii Europene de a convinge partenerii internaţionali, în special principalii actori, să adopte o asemenea strategie; subliniază, prin urmare, faptul că UE ar trebui să acţioneze în mod unitar și să dea dovadă de solidaritate în acest domeniu; ia act de recentul raport al Înaltului Reprezentant și al Comisiei către Consiliul European intitulat „Schimbările climatice și securitatea internaţională” (8) și subliniază necesitatea unei abordări comune a aspectelor legate de energie, schimbări climatice și afaceri externe; regretă lipsa unei strategii anuale și pe termen lung pentru o politică europeană externă în domeniul energetic;

15. salută dorinţa Comisiei de reducere a emisiilor provenind din transportul de mărfuri și invită Comisia să prezinte o propunere legislativă privind includerea transportului maritim și pe căi navigabile interioare în sistemul de comercializare a cotelor de emisii; salută, de asemenea, în acest context, dezvoltarea unei noi politici maritime și intenţia de a prezenta o propunere privind reforma organizării comune a pieţelor de produse pescărești și de acvacultură, dar îndeamnă Comisia să clarifice modul în care intenţionează să redistribuie 6 milioane EUR în cadrul politicii de pescuit; solicită Comisiei să adauge acţiunilor-cheie prevăzute pentru 2009 în cadrul programului pentru o Europă durabilă un nou capitol privind reforma organizării comune a pieţelor de produse pescărești și de acvacultură;

16. consideră că politica de coeziune ar trebui să rămână o politică comunitară, în conformitate cu tratatul și cu principiul solidarităţii și, prin urmare, respinge toate încercările de a renaţionaliza această politică; consideră că în viitor trebuie să se garanteze resursele financiare necesare pentru politica de coeziune, pentru a face faţă noilor provocări care se prevăd, care au un impact teritorial major; remarcă faptul că trebuie să se abordeze, în plus faţă de problematica legată de coeziunea economică și socială, și provocările rezultate din schimbările demografice, concentrarea urbană, segregare, mișcările de migraţie, adaptarea necesară la globalizare, schimbările climatice, necesitatea de a garanta aprovizionarea cu energie și procesul lent pentru recuperarea întârzierilor de dezvoltare din zonele rurale;

17. remarcă faptul că în 2009 se vor pune în aplicare modificările legislative convenite în contextul evaluării „stării de sănătate” a PAC și se așteaptă ca poziţia Parlamentului să fie integral luată în considerare; salută anunţul Comisiei conform căruia în 2009 vor fi prezentate o serie de propuneri pentru reducerea birocraţiei și speră că acestea vor viza și agricultorii, în special în ceea ce privește eco-condiţionalitatea; salută intenţia Comisiei de a promova o producţie de calitate în agricultură și se așteaptă să joace un rol activ în elaborarea unor propuneri concrete; regretă faptul că Strategia politică anuală 2009 nu ţine seama de preocupările crescânde legate de siguranţa alimentară;

Transpunerea în realitate a politicii comune în domeniul imigraţiei

18. salută angajamentul Comisiei de a elabora o politică comună în domeniul imigraţiei și subliniază faptul că un „pact european privind politica în domeniul migraţiei” ar trebui să abordeze, pe de o parte, aspecte legate de combaterea imigraţiei ilegale, gestionarea imigraţiei legale și o politică mai ambiţioasă privind integrarea în sfera de competenţă a UE și, pe de altă parte, aspecte legate de lansarea unei politici europene privind azilul pe baza unor propuneri ce urmează a fi prezentate de Comisiei înainte de sfârșitul anului; consideră că revizuirea Regulamentului (CE) nr. 343/2003 (9) de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe (Regulamentul Dublin II) constituie o prioritate;

19. subliniază faptul că protecţia frontierelor este, de asemenea, o prioritate și, în acest context, va analiza propunerile recente privind registrul UE de nume al pasagerilor, Sistemul european de supraveghere a frontierelor, sistemul de intrare/ieșire și evaluarea Frontex, insistând în același timp asupra unor norme stricte de protecţie a datelor;

20. subliniază faptul că este deosebit de important să se accelereze punerea integrală în aplicare a Sistemului de informaţii Schengen (SIS II) și a Sistemului de informaţii privind vizele (VIS); subliniază, de asemenea, necesitatea de a consolida agenţia Frontex, care este dependentă de un angajament din partea statelor membre de a-i furniza personal și echipamente;

Cetăţenii ca primă prioritate

21. își reiterează solicitarea de revizuire a celor opt directive sectoriale care ar fi trebuit analizate în contextul revizuirii normelor din domeniul protecţiei consumatorilor și al lucrărilor asupra instrumentelor orizontale de stabilire a principiilor pieţei interne în vederea finalizării pieţei interne; subliniază că este nevoie în mod constant de dispoziţii legislative concrete în domeniul marcajului CE și al marcajelor de securitate; încurajează Comisia să ia măsuri pentru garantarea și aplicarea normelor de siguranţă a produselor de consum;

22. solicită să se ia mai multe iniţiative în domeniul justiţiei civile pentru a asigura cadrul legal generator de echilibru care ar putea garanta siguranţa și accesul la justiţie; ar dori să se realizeze progrese suplimentare în ceea ce privește Cadrul comun de referinţă, una dintre cele mai semnificative activităţi pre-legislative, și subliniază că în cadrul acestui proiect este necesară o cooperare strânsă între Parlament, Consiliu și Comisie;

23. consideră că nu este logic să se interzică discriminarea într-un domeniu, atât timp cât ea este permisă în altele; așteaptă propunerea Comisiei pentru o directivă exhaustivă de combatere a discriminării în conformitate cu articolul 13 din Tratatul CE, astfel cum este prevăzut în programul de lucru al Comisiei pentru 2008, și subliniază faptul că trebuie respectate competenţele statelor membre în acest domeniu;

24. așteaptă propunerea Comisiei privind asistenţa medicală transfrontalieră și subliniază faptul că trebuie respectate competenţele statelor membre în acest domeniu; așteaptă cu nerăbdare pactul privind sănătatea mintală și își reiterează, de asemenea, angajamentul de a contribui la îmbunătăţirea serviciilor de sănătate în Europa, inclusiv sprijinul pentru o strategie UE privind lupta împotriva cancerului, a bolilor cardiovasculare, a altor boli grave răspândite și a bolilor rare;

25. deplânge faptul că strategia politică în domeniul sănătăţii publice este în continuare vagă; încurajează Comisia să își intensifice eforturile pentru eliminarea inegalităţilor din domeniul sănătăţii generate de factori sociali, economici și de mediu, pentru a promova stiluri sănătoase de viaţă și pentru a îmbunătăţi informaţiile privind sănătatea, precum și pentru a-și îmbunătăţi capacităţile de coordonare și reacţie rapidă în cazul unor ameninţări globale la adresa sănătăţii; reamintește Comisiei, în ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricţiile aplicabile produselor chimice (REACH) (10), că aplicarea în mod adecvat a legislaţiei este un factor critic de succes; solicită Comisiei se desfășoare acţiunile pregătitoare adecvate pentru sarcinile ce îi vor reveni în temeiul REACH;

26. solicită să se depună eforturi suplimentare pentru combaterea criminalităţii organizate, în special a criminalităţii cibernetice, și înseamnă Comisia să accelereze ritmul în lupta împotriva flagelului reprezentat de traficul de fiinţe umane; solicită ca politicile antiteroriste să fie definite exhaustiv și îndeamnă Comisia să prezinte o propunere vizând să protejeze și să promoveze interesele victimelor terorismului și să elaboreze propuneri prin care să se asigure un nivel mai ridicat de pregătire împotriva atacurilor biologice;

27. invită Comisia să analizeze ce măsuri tranzitorii ar trebui luate pentru adoptarea legislaţiei în domeniul justiţiei și afacerilor interne până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; subliniază faptul că, începând din 2009, Tratatul de la Lisabona conferă Parlamentului un nou rol în ceea ce privește politicile referitoare la spaţiul de libertate, securitate și justiţie, precum și la încheierea acordurilor internaţionale din acest domeniu; subliniază că acest lucru implică revizuirea anumitor dispoziţii legislative privind structura actuală a pilonilor precum și revizuirea statutului Europol și Eurojust;

28. salută propunerea Comisiei privind drepturile copilului și protecţia acestora; remarcă faptul că strategia Comisiei privind politica pentru abordarea integratoare a dimensiunii de gen este foarte generală; prin urmare, se așteaptă ca Comisia să stabilească de urgenţă detaliile iniţiativelor care urmează a fi lansate în 2009; solicită Comisiei să se asigure că programul Daphne III devine operaţional la timp;

Europa ca partener mondial

29. salută importanţa acordată în Strategia politică anuală pregătirilor pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; remarcă faptul că va fi nevoie de pregătiri atât pe plan intern, cât și în ceea ce privește relaţiile Comisiei cu Parlamentul și cu Consiliul; subliniază importanţa unor pregătiri adecvate pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în special în ceea ce privește înfiinţarea Serviciul european pentru acţiune externă în cooperare cu Parlamentul;

30. subliniază importanţa apărării și promovării drepturilor omului și a respectării statului de drept la nivel mondial, în special în numeroasele ţări în care se încalcă drepturile omului;

31. subliniază că este important ca negocierile de aderare cu Croaţia să se încheie cât mai curând posibil, pentru a da un semnal regiunii mai largi a Balcanilor de Vest că viitorul său este alături de Uniunea Europeană, cu condiţia să îndeplinească condiţiile necesare;

32. îndeamnă Comisia să contribuie pe deplin la revizuirea Strategiei europene de securitate;

33. solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape aplicarea tuturor condiţiilor prevăzute în Planul global de soluţionare a statutului provinciei Kosovo și să insiste să se pună bazele unui stat multietnic; îndeamnă Comisia să găsească, împreună cu Consiliul, modalităţile necesare de coordonare pentru ca diverșii actori din cadrul UE prezenţi în Kosovo să exprime puncte comune de vedere; invită Comisia să sprijine și să încurajeze, prin intermediul Procesului de stabilizare și asociere, progresele realizate de statele din Balcanii de Vest pe calea spre aderarea la UE;

34. subliniază că este necesară o Strategie UE privind regiunea Mării Baltice pentru a intensifica cooperarea cu ţările din respectiva zonă și pentru a le accelera integrarea și solicită Comisiei să prezinte un plan pentru realizarea Sinergiei Mării Negre;

35. solicită să se ia măsuri suplimentare pentru consolidarea politicii europene de vecinătate și pentru a-i conferi mai multă relevantă pentru ţările vizate; subliniază faptul că Uniunea Europeană trebuie să își menţină angajamentul de a respecta valorile democratice și statul de drept în relaţiile cu ţările respective; îndeamnă Comisia să sprijine includerea unei componente parlamentare în politica de vecinătate în zona de est prin înfiinţarea unei Adunări parlamentare UE-Vecinătatea de est care să grupeze deputaţi în Parlamentul European și membri ai parlamentelor ţărilor vecine din est;

36. deplânge lipsa unor propuneri specifice ale Comisiei pentru noi modalităţi de realizare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, astfel încât acestea să fie îndeplinite până în 2015; îndeamnă Comisia să se asigure că Uniunea Europeană va continua să ofere și va extinde în 2009, în măsura posibilităţilor, ajutorul umanitar oferit, în special ajutoarele alimentare pentru ţările în curs de dezvoltare; consideră că finalizarea cu succes a Agendei de dezvoltare de la Doha rămâne una dintre priorităţile comerciale ale Uniunii Europene, dar regretă faptul că strategia politică nu prevede încă lansarea unei dezbateri privind agenda de dezvoltare post-Doha a OMC; consideră că orice acord de liber schimb ar trebui să includă un capitol ambiţios privind dezvoltarea durabilă, inclusiv ratificarea și punerea în aplicare a principalelor convenţii ale OIM, precum și norme esenţiale de mediu;

Aplicare, gestionare și o mai bună reglementare

37. afirmă că, în ceea ce privește obiectivul de a asigura o mai bună reglementare, evaluarea independentă de impact, punerea în aplicare și monitorizarea legislaţiei comunitare, precum și raportarea în acest sens ar trebui să constituie o prioritate; consideră, cu toate acestea, că Comisia are sarcina principală de a ajuta statele membre să realizeze acest obiectiv; subliniază faptul că Parlamentul ar trebui să se implice mai mult în monitorizarea aplicării legislaţiei comunitare și faptul că este necesară o cooperare interinstituţională mai strânsă în legătură cu procedurile de comitologie;

38. sprijină propunerile Comisiei care vizează reducerea sarcinilor administrative și își reiterează hotărârea de a atinge obiectivul de reducere cu 25 % a sarcinilor administrative până în 2012, precum și sprijinul în acest sens, și îndeamnă la obţinerea unor rezultate tangibile cât mai curând posibil; reamintește că aceasta este o prioritate cheie, în special pentru IMM-uri, și constituie o contribuţie esenţială pentru realizarea obiectivelor stabilite prin Strategia de la Lisabona; reamintește că toată legislaţia trebuie să urmărească acest obiectiv; atrage atenţia, cu toate acestea, că simplificarea, codificarea și reformarea acquis-ului existent nu ar trebui să se facă în detrimentul obiectivelor politice;

39. subliniază faptul că priorităţile politice ar trebui să fie transpuse în noi priorităţi bugetare, astfel încât Uniunea Europeană să poată să realizeze acţiuni concrete;

40. așteaptă din partea Comisiei să lucreze la calitatea declaraţiilor naţionale (26 de state membre au prezentat un rezumat al cheltuielilor UE în conformitate cu punctul 44 din Acordul interinstituţional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (11) și articolul 53b din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (12)), astfel încât ele să poată fi utilizate de Curtea de Conturi și ar dori să primească foarte devreme un raport privind calitatea rezumatelor și propuneri pentru îmbunătăţirea ei; subliniază, de asemenea, importanţa punerii în aplicare a deciziilor de descărcare de gestiune pentru bugetul general aferent exerciţiului financiar 2006, în special a Planului de acţiune privind fondurile structurale și a monitorizării utilizării fondurilor UE în acţiuni externe;

Comunicarea privind Europa

41. invită Comisia să concentreze acest proiect în jurul cetăţenilor; îndeamnă Comisia să își concentreze eforturile în continuare pe dezvoltarea unei politici eficiente de comunicare pentru a furniza cetăţenilor mijloacele necesare pentru a înţelege mai bine Uniunea Europeană, în special în anul de desfășurare a alegerilor europene; subliniază că este important ca dreptul de iniţiativă al cetăţenilor, prevăzut de Tratatul de Lisabona, să fie aplicat cât mai curând posibil; reamintește Comisiei că s-a angajat, în contextul propunerii de regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (13) privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, să asigure o transparenţă mai mare și să faciliteze accesul la documente;

* *

42. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 11, 15.1.2002, p. 4.

(2) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.

(3) JO L 177, 30.6.2006, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2008/24/CE (JO L 81, 20.3.2008, p. 38).

(4) JO L 177, 30.6.2006, p. 201. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2008/23/CE (JO L 76, 19.3.2008, p. 54).

(5) „Viking” (International Transport Workers' Federation și Finnish Seamen's Union), hotărârea din 11 decembrie 2007.

(6) Laval, hotărârea din 18 decembrie 2007.

(7) Rüffert, hotărârea din 3 aprilie 2008.

(8) S133/08.

(9) JO L 50, 25.2.2003, p. 1.

(10) JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(11) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. Acord modificat prin Decizia 2008/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 6, 10.1.2008, p. 7).

(12) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1525/2007 (JO L 343, 27.12.2007, p. 9).

(13) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/64

Reuniunea la nivel înalt Uniunea Europeană — America Latină și Caraibe

P6_TA(2008)0177

Rezoluţia Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind cea de-a V-a reuniune la nivel înalt Uniunea Europeană — America Latină și Caraibe de la Lima

(2009/C 259 E/11)

Parlamentul European,

—

având în vedere declaraţiile celor patru reuniuni la nivel înalt ale șefilor de stat și de guvern din America Latină și Caraibe și din Uniunea Europeană, desfășurate până în prezent la Rio de Janeiro ( 28-29 iunie 1999), Madrid ( 17-18 mai 2002), Guadalajara ( 28-29 mai 2004) și Viena ( 12–13 mai 2006),

—	având în vedere comunicatul comun al celei de-a XIII-a reuniuni ministeriale între Grupul de la Rio și Uniunea Europeană, care a avut loc în Santo Domingo, Republica Dominicană, pe 20 aprilie 2007,

—	având în vedere comunicatul comun al reuniuni ministeriale a Dialogului de la San Jose între troika Uniunii Europene și miniștrii ţărilor din America Centrală, care a avut loc în Santo Domingo, Republica Dominicană, pe 19 aprilie 2007,

—	având în vedere actul final al celei de-a XVII-a Conferinţe interparlamentare Uniunea Europeană — America Latina care a avut loc la Lima, de pe 14 pe 16 iunie 2005,

—	având în vedere rezoluţiile din 15 noiembrie 2001 privind un parteneriat global și o strategie comună pentru relaţiile între Uniunea Europeană și America Latină (1) și din 27 aprilie 2006 privind un parteneriat consolidat între Uniunea Europeană și America Latină (2),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 29 noiembrie 2007 privind comerţul și schimbările climatice (3),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 11 octombrie 2007 privind uciderea femeilor (feminicidul) în America Centrală și în Mexic și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen (4),

—	având în vedere rezoluţiile din 20 decembrie 2007 ale Adunării Parlamentare Euro-Latino-Americane,

—	având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât este mai necesar ca niciodată să se continue adâncirea parteneriatului strategic biregional proclamat în cadrul ultimelor patru reuniuni la nivel înalt ale șefilor de stat și de guvern din America Latină și Caraibe (ALC) și UE, desfășurate anterior;

B.	întrucât, deși s-au realizat progrese importante în acest sens, rămân încă multe de făcut, atât în ceea ce privește aspectele politice și de securitate, cât și cele sociale, comerciale și bugetare ale parteneriatului;

întrucât parteneriatul strategic trebuie să favorizeze o mai mare apropiere între societăţile implicate, să îmbunătăţească nivelul de dezvoltare socială a acestora și să contribuie în mod decisiv la o reducere drastică a sărăciei și inegalităţilor sociale în ALC, obiectiv la care trebuie să contribuie atât creșterea economică care a avut loc în regiune în ultimii ani, cât și schimburile, toate tipurile de asistenţă și transferul de experienţe în materie de coeziune socială pe care le poate oferi Uniunea Europeană,

1. își reiterează angajamentul de a sprijini activitatea diferitelor organisme de integrare regională în UE și ALC și de a face tot posibilul pentru ca reuniunea la nivel înalt de la Lima care va avea loc în 16 și 17 mai 2008 să constituie un progres real pentru parteneriatul strategic; mulţumește co-președinţiei peruane și slovene a reuniunii la nivel înalt, președinţiei slovene a UE, Comisiei și Consiliului pentru eforturile lor susţinute în acest sens;

Principii și priorităţi ale parteneriatului strategic biregional

2. își reafirmă sprijinul pentru o abordare biregională și pentru privilegierea parteneriatului strategic biregional, considerat a fi cel mai bun mijloc de salvgardare a principiilor, valorilor și intereselor comune ale partenerilor de ambele părţi ale Oceanului Atlantic;

3. reiterează, în același timp, valabilitatea Declaraţiei Politice privind valorile și poziţiile comune ale ambelor regiuni (Compromisul de la Madrid) din 17 mai 2002, realizată cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Madrid (2002), precum și sprijinul comun pentru multilateralism, integrare regională și coeziune socială reafirmat în cadrul reuniunilor la nivel înalt de la Guadalajara (2004) și Viena (2006).

4. propune o viziune strategică de ansamblu pentru parteneriat strategic, care să nu se limiteze la propuneri sau acţiuni izolate și care să aibă drept obiectiv final crearea, în jurul anului 2012, a unei zone euro-latino-americane de parteneriat global interregional care să includă un veritabil parteneriat strategic în domeniul politic, economic, social, cultural, precum și urmărirea în comun a obiectivului unei dezvoltări durabile;

5. recomandă ca aspectele politice și de securitate ale parteneriatului să se bazeze pe un dialog politic periodic, sectorial și efectiv și pe o Cartă euro-latino-americană pentru pace și securitate care, pe baza Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), să permită elaborarea în comun de propuneri politice, strategice și de securitate;

6. subliniază faptul că pentru a avea relaţii comerciale și economice între parteneri, avantajoase pentru ambele părţi, acestea trebuie:

—

să contribuie la diversificarea și modernizarea sistemelor naţionale de producţie latino-americane, foarte dependente încă de o serie limitată de produse de export, multe dintre acestea primare sau semi-primare, cu alternative tehnologice eficiente și cu efecte pozitive asupra creării de locuri de muncă și majorării veniturilor pe familie;

—

să treacă de la un nivel strict comercial spre unul economic, având în vedere asimetriile dintre economiile ambelor regiuni și accentul care trebuie pus pe aspectele sociale și de mediu, introducând planuri de transfer și formare privind tehnologiile ecologice și regenerabile, prin intermediul unor investiţii mixte biregionale și a unor sisteme de producţie comune;

—	să insiste asupra importanţei de a asigura principiul certitudinii juridice și a necesităţii de a crea un cadru adecvat și propice pentru investiţii;

—	să ţină cont de diferenţele între nivelurile de dezvoltare relativă, ceea ce trebuie să determine introducerea de către UE a unor modalităţi de tratament special diferenţiat (TSD), în special cu ţările care au nivelul cel mai redus de dezvoltare economică și socială;

—	să stimuleze integrarea latino-americană;

7. sprijină agenda propusă de reuniunea de la Lima și organizarea sa în jurul a două domenii tematice: pe de o parte problemele legate de sărăcie, inegalitate și integrare și, pe de altă parte, cele legate de dezvoltarea durabilă și chestiunile aferente privind mediul, schimbările climatice și energia;

8. reamintește că instituirea, după reuniunea anterioară la nivel înalt de la Viena, a Adunării Parlamentare Euro-Latino-Americane (EuroLat) drept instituţie parlamentară a parteneriatului strategic implică o importantă consolidare a legitimităţii democratice a parteneriatului și a cadrului său instituţional, care să integreze funcţiile de dezbatere, control și monitorizare a problemelor referitoare la parteneriatul strategic care intră în competenţa Adunării;

9. recomandă reuniunii la nivel înalt de la Lima să reitereze adeziunea UE și ALC la principiile și valorile democraţiei pluraliste și reprezentative, la libertatea de exprimare și libertatea presei, la respectarea drepturilor omului și respingerea oricărei forme de dictatură sau autoritarism;

Acţiuni comune pentru obţinerea unui multilateralism eficient

10. evidenţiază avantajele pe care sprijinul comun acordat multilateralismului le poate aduce partenerilor euro-latino-americani, care reunesc mai mult de un miliard de persoane, reprezintă o treime din statele membre ale ONU și mai mult de o pătrime din comerţul mondial;

11. propune ca parteneriatul strategic să se bazeze pe obiective realiste și programe comune motivate de sprijinul comun pentru multilateralim (Protocolul de la Kyoto, Curtea Penală Internaţională, lupta împotriva pedepsei cu moartea și a terorismului, rolul fundamental al sistemului ONU etc.);

12. recomandă iniţierea unor acţiuni comune în toate acele domenii și forumuri care împărtășesc în mod clar principiile, valorile și interesele comune, inclusiv pacea colectivă și sistemul de politică de securitate din cadrul ONU, protecţia drepturilor omului, politicile de protecţie a mediului, dezvoltarea, participarea societăţii civile în cadrul procesului de guvernare globală și reforma sistemului financiar și comercial internaţional și a instituţiilor acestuia (grupul Bancii Mondiale, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC));

13. subliniază faptul că abordarea multilaterală este mai potrivită pentru a face faţă problemelor și provocărilor comune care îi afectează pe partenerii euro-latino-americani, cum ar fi combaterea terorismului, a traficului de droguri, a crimei organizate, a corupţiei și a spălării de bani, a traficului de persoane, inclusiv mafiile care profită și beneficiază de pe urma imigraţiei ilegale, a schimbărilor climatice sau legate de problemele privind securitatea energetică;

14. își reiterează convingerea că lupta împotriva terorismului trebuie să se desfășoare cu respectarea strictă a drepturilor omului, a libertăţilor civile și a statului de drept; solicită eliberarea necondiţionată și imediată a tuturor persoanelor răpite în Columbia și în primul rând a bolnavilor; această eliberare trebuie să se producă printr-o decizie unilaterală a FARC sau a oricărei alte organizaţii responsabile de răpiri sau, în lipsa acesteia, în contextul unui acord de schimb umanitar urgent;

15. sprijină repetatele rezoluţii ale ONU, ale reuniunii la nivel înalt ALC-UE și ale Parlamentului European în care sunt respinse toate acele măsuri coercitive, cum ar fi cele conţinute în prevederile legilor extrateritoriale, care, prin caracterul lor unilateral și extrateritorial, contravin dreptului internaţional, distorsionează comerţul între partenerii euro-latino-americani și pun în pericol sprijinul comun acordat de aceștia multilateralismului;

Încurajarea cu fermitate a integrării regionale și a acordurilor de asociere

16. consideră că încheierea și punerea eficientă în aplicare a unor acorduri de asociere între UE și ALC complete, ambiţioase și echilibrate, care să contribuie la respectarea drepturilor omului, a drepturilor economice și sociale ale populaţiei și la o dezvoltare durabilă reciprocă, precum și la reducerea inegalităţilor sociale, în completare la multilateralismul OMC, constituie un obiectiv strategic într-un context internaţional tot mai interdependent și caracterizat prin creștere economică, prin apariţia unor noi puteri economice și prin multiplicarea provocărilor pe plan mondial dar și prin apariţia unor importante și extinse crize economice care pot fi atenuate sau remediate în mod semnificativ prin intermediul integrării regionale;

17. propune, prin urmare, ca, în domeniul economic și comercial, crearea zonei euro-latino-americane de asociere globală interregională să se bazeze pe un model compatibil cu OMC și cu integrarea regională, și care să fie aplicat în două etape:

a)	o primă etapă caracterizată prin încheierea în cel mai scurt timp posibil a negocierilor privind acordurile de asociere interregională UE-Mercosur, UE- Comunitatea Andină și UE-America Centrală, precum și dezvoltarea acordurilor de asociere deja existente UE-Mexic și UE-Chile,

o a doua etapă, care ar trebui să se finalizeze în 2012, destinată realizării unui acord de asociere globală interregională și care să prevadă libera circulaţie a persoanelor și liberul schimb biregional prin intermediul dezvoltării, pe de o parte, a acordurilor de integrare regională în ALC și, pe de altă parte, a procesului de parteneriat al Uniunii cu toate ţările și grupurile regionale;

18. propune ca reuniunea la nivel înalt de la Lima să solicite realizarea unui studiu de fezabilitate și de dezvoltare durabilă și socială privind acordul de asociere globală interregională pentru crearea Zonei euro-latino-americane de parteneriat global interregional propusă;

Agenda Lima privind eradicarea sărăciei, inegalităţii și excluziunii

19. solicită reuniunii la nivel înalt de la Lima ca respectiva agendă să includă adoptarea unei serii limitate de angajamente clare, concrete și verificabile privind toate aceste teme, capabile să încurajeze, prin ele însele, parteneriatul strategic și să îmbunătăţească substanţial nivelul de trai al cetăţenilor de o parte și de alta a Oceanului Atlantic; recomandă să se acorde o atenţie deosebită reducerii inegalităţilor sociale și integrării grupurilor care se află în prezent la marginea societăţii și cărora le lipsesc oportunităţile și, în primul rând, integrării comunităţilor indigene;

20. solicită participanţilor la reuniunea la nivel înalt ALC-UE să includă în mod sistematic în acordurile biregionale Declaraţia drepturilor popoarelor indigene adoptată de Adunarea Generală a ONU la 13 septembrie 2007;

21. consideră că este esenţial ca cele două regiuni să includă obiectivul privind coeziunea socială în mod permanent, coerent și practic în toate iniţiativele și programele lor comune; afirmă că cei doi parteneri euro-latino-americani lucrează împreună la un proiect solidar în care economia de piaţă și coeziunea socială nu trebuie să se opună, ci să fie complementare;

22. recomandă ca Agenda Lima privind eradicarea sărăciei, inegalităţii și excluziunii să includă măsuri concrete precum:

—	acţiuni comune care vizează ţelul comun de atingere până în 2015 a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și care să includă și dimensiunea de gen, pentru a veni în sprijinul femeilor și pentru a apăra drepturile acestora;

—

o utilizare a Instrumentului de finanţare a cooperării pentru dezvoltare (5) al Uniunii în concordanţă cu necesităţile reale de la faţa locului, deoarece afectează în mare măsură ţările în curs de dezvoltare și cu venituri medii pentru care cooperarea în domeniul tehnologiei, al învăţământului superior și al inovaţiilor și cooperarea economică au o importanţă deosebită;

—

utilizarea progresivă a resurselor provenind din cadrul Instrumentului de finanţare pentru promovarea democraţiei și a drepturilor omului la scară mondială (6) a Uniunii pentru ajutoare și programe care au ca scop îmbunătăţirea guvernării, a instituţiilor democratice și a situaţiei drepturilor omului în ALC;

—	deschiderea către ţările latino-americane a programelor UE din domeniul formării, educaţiei, cooperării știinţifice și tehnice, culturii, sănătăţii și migraţiei;

—	sprijinirea programelor de reformă instituţională și fiscală;

—	crearea unui Fond de solidaritate biregională;

—	mărirea resurselor bugetare alocate astfel încât să se afle la înălţimea declaraţiilor ambiţioase care au fost făcute;

23. solicită partenerilor adoptarea unor politici solide și eficiente în materie de guvernare democratică, afaceri sociale, finanţe publice și fiscalitate, având obiectivul de a spori coeziunea socială și de a reduce sărăcia, inegalitatea și marginalizarea;

24. consideră că educaţia și investiţiile în capitalul uman constituie baza coeziunii sociale, a dezvoltării economice și sociale și a mobilităţii sociale; reamintește sprijinul său ferm la crearea unui „spaţiu comun al învăţământului superior ALC-UE”; subliniază că atât în ALC cât și în UE statul trebuie să garanteze accesul la educaţie, precum și la alte bunuri publice (sănătate, apă, securitate);

25. consideră că este esenţial să se încurajeze politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii în favoarea ALC, astfel încât, menţinându-se importanţa cheie a luptei împotriva sărăciei și a inegalităţilor sociale, să se adopte o abordare diferenţiată care să ia în considerare condiţiile inegale economice și sociale și nivelul de dezvoltare al ţărilor din ALC;

26. consideră necesară, din același motiv, depășirea unei abordări axate exclusiv pe asistenţă în cooperarea pentru dezvoltare cu ALC, punând accentul, în schimb, pe cooperarea în domeniul tehnologiei, al învăţământului superior și al inovaţiilor, utilizând resursele pe care cel de-al Şaptelea program-cadru pentru activităţi de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (7) le pune la dispoziţie în acest domeniu;

Dezvoltarea unor formule de colaborare în domeniul politicilor de migraţie

27. propune reuniunii la nivel înalt un dialog biregional sistematic privind migraţia, care să garanteze protecţia drepturilor omului în rândul lucrătorilor migranţi, indiferent de situaţia acestora, precum și dezvoltarea și aprofundarea cooperării în domeniul liberei circulaţii a persoanelor cu ţările latino-americane de origine și de tranzit, pe baza acelorași criterii generale și echilibrate, cum este deja cazul ţărilor africane, mediteraneene și vecine situate la est și sud-est de Uniune;

28. solicită ca problemele privind imigraţia ilegală și posibilităţile de migraţie legală să ocupe un loc prioritar în cadrul acestui dialog, în special în relaţia cu ţările de origine și/sau de tranzit din care provin imigranţii ilegali;

29. propune să se studieze, până în 2012, dispoziţii și norme comune cu caracter general pentru a facilita libera circulaţie nu doar a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor, ci și a persoanelor, creând progresiv un parteneriat cât mai cuprinzător posibil, în interesul ambelor părţi și al abordării globale preconizate de ONU în materie de migraţie;

30. reamintește necesitatea de a reduce costurile excesive actuale ale transferului de fonduri către ţara de origine a lucrătorilor imigranţi, precum și de a sprijini reîntoarcerea acelora care o doresc cu ajutorul unor programe care să le protejeze toate drepturile, precum și demnitatea și calitatea umană;

31. solicită Comisiei să prezinte o comunicare care să ofere ţărilor din America Latină și din Caraibe priorităţile, instrumentele și prevederile conţinute în Abordarea globală a migraţiei, stabilită în cadrul Concluziilor Președinţiei Consiliului European din 15 și 16 decembrie 2005 și completată în cadrul Concluziilor Președinţiei Consiliului European din 14 și 15 decembrie 2006;

Agenda Lima privind dezvoltarea durabilă, în special mediul înconjurător, schimbările climatice și energia

32. recomandă ca în agenda politică a UE și a ţărilor ALC să se acorde prioritate cooperării în materie de schimbări climatice și politicilor pentru prevenirea încălzirii globale; reamintește că cei mai săraci și în special comunităţile indigene sunt primele victime ale schimbărilor climatice și ale unui mediu degradat;

33. reamintește că alianţa între UE și ALC în acest domeniu are o mare importanţă, dacă avem în vedere interesul ambelor părţi de a promova dezvoltarea durabilă și echilibrul în materie de mediu și, prin urmare, recomandă sprijinirea reciprocă a iniţiativelor privind mediul ale celor două părţi pe plan internaţional;

34. invită partenerii latino-americani, în cazul în care există opinii diferite privind detaliile măsurilor de luptă împotriva schimbărilor climatice (de exemplu în ceea ce privește traficul aerian), să dea dovadă de o atitudine constructivă și să nu blocheze complet iniţiativele sub nicio formă;

35. recomandă partenerilor euro-latinoamericani să colaboreze în vederea aderării la Protocolul de la Kyoto a statelor care emit mari cantităţi de gaze cu efect de seră și care nu sunt încă semnatare ale acestuia, precum și în vederea consolidării și coordonării poziţiilor în cadrul negocierii instrumentelor internaţionale privind reducerea încălzirii globale și, de asemenea, în vederea încurajării comercializării cotelor de emisii de gaze cu efect de seră între cele două regiuni;

36. consideră că este indispensabilă conjugarea dezvoltării economice și a dezvoltării durabile; sprijină în acest context dublul efort depus de ţările cele mai defavorizate de a reduce emisiile poluante și, în același timp, de a progresa și ameliora bunăstarea socială;

37. solicită crearea de mecanisme comune și cooperarea la nivelul organizaţiilor internaţionale din ALC (precum Organizaţia Tratatului pentru Cooperarea în Amazon), pentru a decide și a finanţa protejarea și dezvoltarea durabilă a marilor rezerve naturale ale planetei, precum regiunea Amazonului, situate pe teritoriul a diverse state latino-americane;

38. invită Comisia să sprijine promovarea politicilor în materie de mediu în ţările din ALC; consideră că trebuie să fie consolidate cooperarea și nivelul celor mai bune practici și că acest lucru trebui să se reflecte, de asemenea, în finanţarea acordată de UE și în politica sa de asistenţă pentru dezvoltare;

39. solicită reuniunii la nivel înalt de la Lima să elaboreze iniţiative comune în domenii precum schimbărilor climatice, deșertificarea, energia (în special energiile regenerabile și biocarburanţii), apa, biodiversitatea, pădurile și gestionarea produselor chimice pe baza Foii de parcurs adoptată la 15 decembrie 2007 cu ocazia celei de-a XIII-a Conferinţe a ONU privind schimbarea climatică, desfășurate la Bali;

40. solicită reuniunii la nivel înalt de la Lima să abordeze, să studieze și să aducă posibile soluţii la criza alimentară mondială;

Consolidarea mecanismelor instituţionale de promovare și de prevedere

41. recomandă de asemenea:

a)	crearea unei Fundaţii Euro-Latino-Americane pentru promovarea dialogului între parteneri, având caracter public-privat, similară celor existente pentru alte zone geografice, cum ar fi Asia sau Marea Mediterană; solicită Comisiei să elaboreze o propunere concretă în acest sens,

b)	crearea unui Centru bioregional de prevenire a conflictelor care să vizeze detectarea din timp a cauzelor unor potenţiale conflicte violente și armate și găsirea celui mai bun mod de a le preveni și a împiedica posibila lor escaladare,

c)	reamintește propunerea sa de creare a unui Observator al Migraţiei, însărcinat cu monitorizarea permanentă și in detaliu a tuturor aspectelor legate de fluxurilor de migraţie în regiunea euro-latino-americană;

42. consideră că este indispensabil să se consolideze dimensiunea parlamentară a parteneriatului strategic, sprijinind petiţia latino-americană care estimează la 150 numărul de membri ai Adunării Parlamentare Euro-Latino-Americane necesar pentru a facilita includerea în cadrul acesteia a Parlamentului Mercosur, recent constituit;

* *

43. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie președinţiei celei de-a V-a reuniuni la nivel înalt ALC-UE, Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre și parlamentelor tuturor ţărilor din America Latină și din Caraibe, Adunării Parlamentare Euro-Latino-Americane, Parlamentului Americii Latine, Parlamentului Americii Centrale, Parlamentului Andin și Parlamentului Mercosur.

(1) JO C 140 E, 13.6.2002, p. 569.

(2) JO C 296 E, 6.12.2006, p. 123.

(3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0576.

(4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0431.

(5) Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006, de instituire a Instrumentului de finanţare a cooperării pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p. 41).

(6) Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanţare pentru promovarea democraţiei și drepturilor omului la scară mondială (JO L 386, 29.12.2006, p. 1).

(7) JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/73

Diversitatea biologică și biosecuritatea

P6_TA(2008)0179

Rezoluţia Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind pregătirile în vederea reuniunilor COP-MOP pe tema diversităţii biologice și a biosecurităţii, care vor avea loc la Bonn, Germania

(2009/C 259 E/13)

Parlamentul European,

—	având în vedere cea de-a noua conferinţă a părţilor (COP9) la Convenţia ONU privind diversitatea biologică (CBD), care va avea loc în perioada 19–30 mai 2008 la Bonn, Germania,

—	având în vedere cea de-a patra reuniune a părţilor (MOP4) la Protocolul de la Cartagena privind biodiversitatea (BSP), care va avea loc în perioada 12–16 mai 2008 la Bonn, Germania,

—	având în vedere rezoluţia sa din 22 mai 2007 privind stoparea pierderii biodiversităţii până în 2010 (1),

—	având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

întrucât CBD constituie cel mai mare acord mondial privind protecţia biodiversităţii, având ca obiect conservarea și utilizarea durabilă a biodiversităţii și partajarea justă și echitabilă a avantajelor care rezultă din utilizarea resurselor genetice, și întrucât a fost semnat de 190 de părţi, inclusiv cele 27 de state membre și Comunitatea Europeană;

B.	întrucât părţile la CBD s-au angajat să reducă semnificativ ritmul pierderii biodiversităţii până în 2010 și să creeze o reţea mondială de zone protejate terestre, până în 2010, și maritime, înainte de 2012;

C.	întrucât credibilitatea CBD va depinde de capacitatea sa de a atinge aceste obiective;

întrucât credibilitatea UE, în contextul CBD, este afectată de insuficienta punere în aplicare a legislaţiei și a politicilor sale interne în materie de biodiversitate, cum ar fi Directivele „Păsări” (2) și „Habitate” (3), de insuficienţa măsurilor practice destinate realizării angajamentului său de a pune capăt pierderii biodiversităţii până în 2010 pe teritoriul său, de reticenţa sa de a participa la negocieri bazate pe texte cu privire la crearea unui instrument cu valoare juridică privind accesul și partajarea avantajelor, și de lipsa disponibilităţii sale în ceea ce privește furnizarea unei noi finanţări suplimentare destinate punerii în aplicare a Convenţiei în ţările în curs de dezvoltare;

E.	întrucât pierderea biodiversităţii pădurilor, nivelurile de defrișare și perturbările climatice au căpătat asemenea proporţii încât nu se poate aștepta până după anul 2012 pentru a lua măsuri de amploare în scopul combaterii defrișării și a degradării pădurilor;

F.	întrucât deficienţele notabile în punerea în aplicare a programelor de lucru aferente CBD trebuie soluţionate;

întrucât ultima conferinţă a părţilor la CBD a realizat un progres în favoarea consolidării rolului reprezentanţilor populaţiilor indigene și ai comunităţilor locale în cadrul viitoarelor negocieri privind accesul și partajarea avantajelor, precum și în ceea ce privește dreptul acestora de a stabili priorităţile pe teritoriul lor, astfel cum se prevede în Declaraţia din 2007 a ONU privind drepturile popoarelor indigene;

H.	întrucât în cursul ultimei reuniuni a conferinţei părţilor la CBD, părţile au fost invitate să își dubleze eforturile în vederea îmbunătăţirii aplicării reglementărilor forestiere și reglării problematicii privind schimburile comerciale în acest domeniu;

întrucât în cadrul ultimei reuniuni a conferinţei părţilor la CBD s-a reafirmat aplicarea principiului precauţiei în ceea ce privește tehnologia de restricţionare a utilizării de material genetic (Genetic Use Restriction Technology) și s-a recomandat neaprobarea testelor de teren și a utilizării comerciale;

J.	întrucât situaţia diversităţii biologice mondiale se va agrava în continuare din cauza schimbărilor climatice, ducând la o degradare a ecosistemelor și la dispariţia anumitor specii și având repercusiuni asupra dezvoltării umane și a eradicării sărăciei;

K.	întrucât, conform estimărilor, aproximativ 20 % din emisiile de carbon la nivel mondial sunt cauzate de defrișare și de degradarea pădurilor;

întrucât CBD și Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) furnizează cadrul juridic internaţional care guvernează protecţia mediului marin în ansamblul său; întrucât, cu toate acestea, nu există niciun acord global și obligatoriu din punct de vedere juridic care să garanteze, în toate zonele maritime, inclusiv apele internaţionale din marea liberă, respectarea efectivă a angajamentelor luate;

M.	întrucât CBD sprijină în mod esenţial lucrările Adunării Generale a ONU (AGONU) referitoare la zonele maritime protejate care nu se află sub jurisdicţie naţională, prin furnizarea de informaţii știinţifice și, după caz, tehnice, și de consiliere cu privire la diversitatea biologică maritimă,

1. este profund preocupat de pierderea continuă a biodiversităţii și de amprenta ecologică tot mai accentuată a UE, ale cărei repercusiuni asupra biodiversităţii se extind cu mult dincolo de frontierele UE;

2. invită Comisia și statele membre să manifeste putere de impulsionare și să dea dovadă de convingere, convenind măsuri concrete de protecţie a biodiversităţii, atât la nivel intern, cât și internaţional, și facilitând aplicarea acestora;

3. solicită statelor membre, Comisiei și celorlalte părţi la CBD să înfiinţeze un grup știinţific internaţional privind biodiversitatea pentru a acorda consultanţă părţilor la Convenţie și pentru a stabili o hartă mondială detaliată a zonelor protejate de mare valoare;

4. recunoaște valoarea reţelei europene a zonelor protejate Natura 2000, care participă în mod esenţial la eforturile UE de îndeplinire a angajamentelor sale internaţionale și interne în materie de biodiversitate, precum și contribuţia sa majoră la reţeaua mondială a zonelor protejate; invită Comisia și statele membre să garanteze o aplicare integrală a Directivelor „Păsări” și „Habitate”, și se opune ferm oricărei tentative vizând reducerea gradului lor de protecţie;

5. consideră că dezbaterile din cadrul Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), pe tema reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de defrișare și de degradarea pădurilor în ţările în curs de dezvoltare trebuie să se inspire din Convenţia privind diversitatea biologică și să fie compatibile cu obiectivele CBD și cu obiectivul păstrării biodiversităţii forestiere;

6. în plus, solicită depunerea unor eforturi suplimentare pentru îmbunătăţirea sinergiilor dintre CBD, Convenţia ONU privind combaterea deșertificării (UNCCD) și UNFCCC în domeniul schimbărilor climatice și al adaptării;

7. îndeamnă Comisia Europeană și statele membre:

—	să garanteze că deciziile luate de conferinţa părţilor (COP 9) vizează aplicarea programului de lucru al CBD pentru zonele protejate, consolidarea aplicării obiectivelor pentru 2010 și, în special, a programului de lucru al CBD cu privire la diversitatea biologică forestieră;

—	să sprijine financiar iniţiativa LifeWeb, al cărei scop este corelarea angajamentelor voluntare asumate de părţi pentru desemnarea și gestionarea zonelor protejate cu angajamentele voluntare asumate de donatori pentru o finanţare și cofinanţare direcţionate;

—

să joace un rol de lider în negocierile în vederea adoptării unui regim internaţional de acces și de partajare a avantajelor resurselor genetice, care să fie just, echitabil și obligatoriu din punct de vedre juridic; consideră că este esenţial ca COP 9 să realizeze progrese în identificarea elementelor principale ale acestui regim și să asigure o deplină conformitate cu legislaţia naţională din ţările furnizoare pentru a asigura existenţa unor măsuri eficiente împotriva biopiratajului;

—	să consolideze sinergiile și legăturile dintre UNFCCC și CBD, în scopul optimizării beneficiilor comune în privinţa atenuării schimbărilor climatice, protecţiei biodiversităţii și dezvoltării umane durabile;

—	să considere că una din primele priorităţi ale COP 9 ar trebui să fie menţinerea și utilizarea durabilă a biodiversităţii;

—

să garanteze recunoașterea caracterului absolut necesar al unei gestionări și finanţări eficiente a zonelor protejate și a reţelei dintre acestea, și adoptarea unor mecanisme financiare inovatoare și permanente, în măsura în care ele contribuie la menţinerea și la utilizarea durabilă a biodiversităţii;

—

să realizeze o evaluare de impact europeană cu privire la secete și la penuria de apă, cauzate de schimbările climatice, și a efectelor acestora asupra habitatului faunei sălbatice, punând accentul pe zonele în care își fac cuibul păsările migratoare și promovând cooperarea internaţională pentru protecţia păsărilor migratoare și a zonelor umede sezoniere, care le furnizează acestora apă și hrană;

—

să garanteze că COP 9 invită părţile la iniţierea unui dialog și ajungerea la un acord cu privire la principiile comune și criteriile de bună gestionare forestieră, pe baza progreselor deja înregistrate de diversele procese regionale „Aplicarea legislaţiei forestiere, guvernare și comerţ” (FLEGT/T) și de tratatul amazonian;

—

să garanteze că COP 9 ajunge la un acord pentru ca părţile să iniţieze negocieri privind crearea unui mecanism mondial de reglementare a tăierii lemnului și a comerţului cu lemn, în scopul combaterii tăierii ilegale și al promovării utilizării durabile a resurselor forestiere, și că COP 9 invită părţile să adopte legislaţii naţionale care să împiedice punerea în vânzare, pe piaţă, a lemnului și a produselor din lemn obţinute prin tăierea ilegală și distructivă;

—

să garanteze că COP 9 recomandă părţilor să realizeze o integrare sporită a consecinţelor schimbărilor climatice asupra biodiversităţii forestiere și a iniţiativelor vizând găsirea unui răspuns la acestea în strategiile și planurile de acţiune naţionale în favoarea biodiversităţii, precum și în programele forestiere naţionale și alte strategii legate de pădure, și să sprijine cercetarea pentru o mai bună înţelegere a repercusiunilor schimbărilor climatice asupra biodiversităţii forestiere;

—	să garanteze accelerarea punerii în aplicare a angajamentelor actuale în favoarea unei mai bune conservări și a unei gestionări durabile a biodiversităţii marine, în vederea protejării acesteia de practicile distructive;

—

să garanteze că COP 9 adoptă ansamblul de criterii știinţifice propuse pentru identificarea zonelor marine care trebuie protejate și pentru crearea unor reţele reprezentative de zone marine protejate, conform recomandărilor atelierului de experţi pentru criterii ecologice și sisteme de clasificare biogeografice pentru zonele marine care trebuie protejate;

—

să garanteze că COP 9 recomandă părţilor să acţioneze în favoarea unei gestionări integrate a biodiversităţii marine în zonele din afara competenţei teritoriale naţionale, în scopul aplicării criteriilor fixate și extinderii reţelelor naţionale și regionale din zonele marine protejate la apele internaţionale care nu se află sub o jurisdicţie naţională;

—	să încurajeze statele să înceapă negocierile pe marginea unui acord de punere în aplicare a convenţiei UNCLOS pentru protecţia biodiversităţii marine în zonele care nu se află sub o jurisdicţie naţională, în scopul garantării unei gestionări integrate pe termen lung;

—

să garanteze că COP 9 adoptă o decizie finală vizând interzicerea tuturor tehnologiilor de tip „terminator” (prin care seminţele din generaţia a doua a plantelor modificate genetic devin sterile) și cad de acord asupra unui moratoriu privind eliberarea în mediul înconjurător, inclusiv privind testele de teren, și utilizarea comercială a arborilor modificaţi genetic;

—	să asigure transmiterea de către COP 9 a recomandărilor privind biodiversitatea maritimă și de coastă elaborate de atelierul de experţi menţionat mai sus Grupului de lucru ad-hoc deschis și neoficial al AGONU;

—	să joace un rol de prim plan în cadrul reuniunii părţilor la Protocolul de la Cartagena, pentru a garanta crearea unui regim de responsabilitate obligatoriu din punct de vedere juridic și cu o sferă de aplicare extinsă;

—	să garanteze că COP 9 abordează de urgenţă efectele negative ale producţiei de biomasă destinată producţiei de energie, în special cele ale producţiei de biocarburanţi, asupra biodiversităţii și a comunităţilor indigene și locale;

—

să promoveze punerea deplină în aplicare a principiilor directoare ale CBD privind speciile alogene invadatoare și, în acest sens, să adopte dispoziţii comunitare care să asigure o abordare globală a provocării pe care aceste specii alogene invadatoare o prezintă pentru habitatele și speciile din Uniunea Europeană;

—

să promoveze punerea în aplicare a Programului de lucru privind zonele protejate, în special a obiectivului 2.2 de sporire și garantare a implicării comunităţilor indigene și locale și a altor actori în desemnarea și gestionarea zonelor protejate, precum și sensibilizarea cu privire la iniţiativele în favoarea reducerii efectelor negative și a adaptării, și consolidarea cooperării dintre administraţii și proprietarii de terenuri;

—	să încurajeze și să sprijine regimurile de certificare pentru o exploatare durabilă a pădurilor și a altor culturi, incluzând biocarburanţii și plantarea arborilor în zonele de creștere a animalelor;

8. salută iniţiativa adoptată la COP9 de a se purta un dialog la nivel înalt cu parlamentarii și își exprimă sprijinul pentru implicarea parlamentarilor ca grup esenţial în vederea aplicării efective a celor trei obiective ale Convenţiei;

9. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor părţilor la Convenţia ONU privind diversitatea biologică.

(1) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 117.

(2) JO L 103, 25.4.1979, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 368).

(3) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/77

Spre o reformă a Organizaţiei Mondiale a Comerţului

P6_TA(2008)0180

Rezoluţia Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind „Spre o reformă a Organizaţiei Mondiale a Comerţului” (2007/2184(INI))

(2009/C 259 E/14)

Parlamentul European,

—

având în vedere Rezoluţiile sale din 15 decembrie 1999 privind cea de-a treia Conferinţă ministerială a Organizaţiei Mondiale a Comerţului de la Seattle (1), din 25 octombrie 2001 privind deschiderea și democraţia în comerţul internaţional (2), din 13 decembrie 2001 privind reuniunea OMC din Qatar (3), din 25 septembrie 2003 privind cea de-a cincea conferinţă ministerială a Organizaţiei Mondiale a Comerţului de la Cancun (4), din 12 mai 2005 privind evaluarea Rundei Doha ca urmare a deciziei Consiliului general al OMC din 1 august 2004 (5), din 1 decembrie 2005 privind pregătirea celei de-a șasea Conferinţe ministeriale a Organizaţiei Mondiale a Comerţului de la Hong Kong (6) și din 4 aprilie 2006 privind evaluarea Rundei Doha ca urmare a Conferinţei ministeriale a OMC de la Hong Kong (7),

—

având în vedere declaraţiile finale ale sesiunilor Conferinţei parlamentare privind Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) adoptate la Geneva la 18 februarie 2003, la Cancun la 12 septembrie 2003, la Bruxelles la 26 noiembrie 2004, la Hong Kong la 15 decembrie 2005 și la Geneva la 2 decembrie 2006,

—	având în vedere Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului,

—	având în vedere declaraţiile din cadrul Conferinţei ministeriale a OMC, adoptate la Doha la 14 noiembrie 2001 și la Hong Kong la 18 decembrie 2005,

—	având în vedere raportul din ianuarie 2005 al Consiliului consultativ prezidat de Peter Sutherland privind viitorul OMC (8),

—	având în vedere Raportul OMC pe 2004 asupra comerţului mondial,

—	având în vedere punctul 56 din Declaraţia de la Hong Kong, cu privire la măsurile necesare pentru a asigura implicarea deplină și asistenţa agenţiilor-cheie ale ONU, inclusiv a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), în cadrul proceselor care se desfășoară la OMC și al negocierilor actuale,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerţ internaţional, avizul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0104/2008),

întrucât OMC joacă un rol esenţial în rândul organizaţiilor multilaterale care contribuie la guvernanţa economică internaţională, la o mai bună gestionare a globalizării și la o distribuţie mai echitabilă a beneficiilor acesteia, și care trebuie să își unească eforturile pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare durabilă ale Mileniului;

întrucât, atunci când actuala rundă de negocieri a OMC a fost lansată la Doha, Qatar, în 2001, aceasta a fost denumită în mod oficial „Agenda de dezvoltare de la Doha”, subliniind obiectivul prioritar de a ajuta ţările sărace și în curs de dezvoltare să beneficieze mai mult de pe urma liberalizării comerţului;

C.	întrucât UE acordă o importanţă primordială conservării acquis-ului sistemului comercial multilateral și este în continuare intens angajată în vederea succesului Rundei Doha;

D.	întrucât, în ciuda dificultăţilor întâmpinate pe parcursul negocierilor, se fac în continuare eforturi în vederea încheierii cu succes a acestei runde, eforturi care trebuie încurajate;

E.	întrucât diversele negocieri comerciale bilaterale și regionale iniţiate recent de UE cu numeroși parteneri din întreaga lume constituie o completare și nu o alternativă la încheierea Rundei Doha;

F.	întrucât, în plus faţă de preocupările imediate privind încheierea rundei și a criticilor privind diversele poziţii referitoare la diferitele subiecte în discuţie, este necesar să înceapă deja pregătirile pentru etapa următoare a Rundei Doha;

întrucât Consiliul consultativ prezidat de Peter Sutherland a realizat încă din 2004 o analiză importantă privind viitorul OMC și provocările instituţionale cu care se confruntă această instituţie; întrucât, cu toate acestea, nu s-au luat măsuri concrete ca urmare a recomandărilor conţinute în raportul adresat de Consiliul consultativ Directorului general al OMC în ianuarie 2005;

H.	întrucât în prezent este urgent să se relanseze această dezbatere, ţinând cont de ultimele evoluţii, și să se revizuiască fundamental mai multe aspecte privind funcţionarea OMC pentru a spori atât eficacitatea cât și legitimitatea acestei organizaţii;

I.	întrucât această dezbatere instituţională în cadrul OMC, solicitată de Parlamentul European, nu este în niciun fel incompatibilă cu continuarea și, eventual, încheierea Rundei Doha,

1. își reiterează apelul adresat tuturor părţilor implicate, în special ţărilor cu economii emergente, de a da dovadă de flexibilitate pentru deblocarea Rundei Doha și de a ajunge la un acord complet, echilibrat și favorabil atât relansării comerţului internaţional și creșterii mondiale, cât și dezvoltării ţărilor mai puţin dezvoltate de pe planetă;

2. estimează, de altfel, că este mai necesar ca oricând să se reia reflecţia asupra procesului decizional, mandatului, funcţionării și viitorului OMC, în vederea unei eventuale reforme a acestei organizaţii;

3. solicită Comisiei să prezinte imediat ce este posibil, la Geneva, o iniţiativă fermă pentru relansarea acestei dezbateri; invită Comisia, în această privinţă, să îi contacteze neoficial pe ceilalţi membri ai OMC care ar putea să sprijine o astfel de iniţiativă și pe directorul general al acestei organizaţii și să îi prezinte un raport, înainte de sfârșitul anului 2008, cu privire la rezultatul acestor consultări;

4. salută iniţierea unei reforme profunde a OMC și reiterează importanţa schimburilor comerciale, care constituie un instrument eficient de dezvoltare și reducere a sărăciei; subliniază importanţa multilateralismului ca mecanism destinat promovării comerţului liber și echitabil și realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului stabilite de Organizaţia Naţiunilor Unite;

5. consideră că o OMC puternică, bazată pe un sistem comercial internaţional echitabil și reglementat, oferă ţărilor în curs de dezvoltare posibilităţi de eliminare a sărăciei; regretă faptul că resursele limitate constituie un dezavantaj pentru ţările în curs de dezvoltare în procesul de negociere; subliniază faptul că UE ar trebui să sprijine consolidarea secretariatului OMC și suplimentarea resurselor pentru asistenţă tehnică, mai ales în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare, membre ale OMC, pentru a le sprijini în soluţionarea unor aspecte specifice;

6. subliniază că OMC este singura organizaţie globală cu atribuţii de reglementare care nu face parte din familia organizaţiilor ONU și că acţiunea de reglementare a OMC se limitează la domeniul politicii comerciale; solicită Comisiei să includă această dilemă structurală ca prioritate în cadrul agendei de reformă a OMC;

7. estimează că aceste acţiuni ar trebui să vizeze, în primul rând, obiectivele finale ale sistemului comercial multilateral, în încercarea de a asigura cooperarea reciprocă și coerenţa cu acţiunile desfășurate de alte organizaţii internaţionale; consideră că este necesar, în special, să se consolideze coordonarea activităţilor OMC cu cele desfășurate în cadrul OIM, al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie și Agricultură (FAO), al Programului de Mediu al Organizaţiei Naţiunilor Unite (PNUM), al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ și Dezvoltare (UNCTAD) și Protocolului de la Kyoto privind energiile regenerabile pentru a garanta o coerenţă sporită în cadrul proceselor decizionale ale acestor organizaţii; în acest sens, susţine acordarea statutului de observator OIM în cadrul OMC și crearea unui „Comitet pentru comerţ și condiţii de muncă decente”, după modelul „Comitetului pentru comerţ și mediu”;

8. solicită o examinare detaliată a problemei unei mai bune integrări a preocupărilor necomerciale în domeniul de aplicare al normelor OMC, pentru a permite membrilor să urmărească obiective politice legitime, păstrându-și, în același timp, accesul pe piaţă; subliniază, în acest sens, faptul că eforturile pentru adoptarea unor standarde internaţionale ar trebui să fie sprijinite cu fermitate de către UE și că ţărilor în curs de dezvoltare ar trebui să li se acorde asistenţa necesară pentru a se conforma acestor standarde;

9. solicită examinarea, în cadrul ONU, în colaborare cu OMC, a noilor relaţii care urmează a fi stabilite între organizaţiile multilaterale, pentru a se asigura coerenţa acţiunilor acestora, precum și a diferitelor acorduri și convenţii internaţionale pentru promovarea dezvoltării durabile și eradicarea sărăciei;

10. consideră că cea mai dificilă condiţie pentru asigurarea coerenţei între sistemul ONU și OMC va fi necesitatea ca aceasta din urmă să garanteze faptul că normele comerciale respectă pe deplin legislaţia privind drepturile omului, precum și standardele sociale și de mediu;

11. susţine o abordare bazată pe stimulente cu privire la respectarea standardelor sociale și de mediu de către ţările membre ale OMC, dar solicită, de asemenea, examinarea măsurilor compatibile luate de OMC pentru soluţionarea problemei dumpingului social și ecologic;

12. susţine realizarea unei analize a problemelor sociale, de gen și de mediu, inclusiv a celor legate de ocuparea forţei de muncă, drepturile lucrătorilor și prevederile conexe în cadrul viitorului Mecanism de examinare a politicilor comerciale ale membrilor OMC;

13. invită participanţii la dezbatere să analizeze limitele abordării negocierilor comerciale în „Runde” de lungă durată, care implică toţi membrii OMC în dezbateri privind o gamă vastă de subiecte pe baza unui „angajament unic”; recunoaște meritele istorice ale acestei abordări în ceea ce privește punerea în aplicare și dezvoltarea sistemului comercial multilateral și în ceea ce privește crearea condiţiilor pentru o liberalizare progresivă, pentru angajamente reciproce și în beneficiul tuturor părţilor implicate; consideră totuși că, pe viitor, în domeniile în care s-a progresat suficient, (cum este cazul facilitării schimburilor comerciale, în prezent) ar putea să se utilizeze alte formule, mai flexibile și mai eficace;

14. consideră că structura instituţională a OMC ar putea fi îmbunătăţită prin separarea activităţilor legate de negocierea de noi reguli și noi angajamente de cele legate de aplicarea acordurilor existente; subliniază importanţa acestui ultim tip de activităţi, care nu ar trebui, în nici un caz, să fie dezavantajate în ceea ce privește resursele și atenţia politică din partea membrilor OMC;

15. sugerează că pertinenţa și aplicabilitatea normelor comerciale multilaterale în vigoare ar trebui să fie supuse unui reevaluări periodice, în vederea eventualei adaptări a acestora;

16. solicită redefinirea rolului și formatului Conferinţei ministeriale; constată deja că membrii OMC au tendinţa de a privilegia modalităţi neoficiale de coordonare și de luare a deciziilor la aceste nivel și constată că, în 2007, nu a fost convocată nicio reuniune a Conferinţei ministeriale, în ciuda dispoziţiilor exprese din Acordul de la Marrakech privind frecvenţa acestor reuniuni; invită membrii OMC să tragă concluziile ce se impun din această evoluţie;

17. reiterează importanţa dimensiunii parlamentare a OMC în vederea întăririi legitimităţii democratice și a transparenţei negocierilor desfășurate în cadrul OMC; subliniază importanţa activităţii desfășurate de Conferinţa parlamentară privind OMC, organizată în colaborare de Parlamentul European și Uniunea Interparlamentară (UIP), activitate care ar putea fi intensificată;

18. reamintește că deputaţii, în calitate de reprezentanţi aleși ai cetăţenilor, au un rol important de jucat în cadrul negocierilor comerciale și, în special, în cadrul negocierilor desfășurate la nivelul OMC;

19. insistă asupra necesităţii înfiinţării unei adunări parlamentare a OMC cu competenţe consultative, având în vedere lipsa de responsabilitate și legitimitate democratică a OMC; salută lansarea oricăror reforme care urmăresc consolidarea cooperării membrilor parlamentelor naţionale cu OMC;

20. invită membrii OMC să ofere suficient sprijin deputaţilor lor, pentru ca aceștia să poată participa la dezvoltarea unei dimensiuni parlamentare a OMC; îndeamnă Comisia să prezinte, în acest scop, o serie de iniţiative în cadrul OMC; subliniază faptul că, până la asumarea acestei responsabilităţi de către OMC, dimensiunea parlamentară a acesteia va fi asigurată de către Conferinţa parlamentară privind OMC, organizată în comun de către Parlamentul European și de către UIP;

21. solicită introducerea unui sistem mai democratic de luare a deciziilor în cadrul OMC, care să ia în considerare punctele de vedere ale tuturor membrilor, care includ ţări aflate în diverse stadii de dezvoltare;

22. consideră că nu este nici realist, nici de dorit să se repună în discuţie principiul consensului în procesul decizional din cadrul OMC, principiu care garantează, spre deosebire de votul majoritar (sau de cel ponderat), egalitatea tuturor membrilor; consideră, cu toate acestea, că ar putea fi explorate diverse soluţii pentru a facilita, de la caz la caz, obţinerea consensului respectiv;

23. recunoaște importanţa propunerilor prezentate în raportul Sutherland menţionat anterior privind o abordare plurilaterală care, în situaţiile în care nu se ajunge la un consens, prevede posibilitatea încheierii unor acorduri de participare (opt-in) și retragere (opt-out), dar își reiterează angajamentul faţă de multilateralism și atrage atenţia asupra faptului că abordarea plurilaterală nu prezintă în mod automat beneficii pentru ţările în curs de dezvoltare și ar putea adânci decalajul dintre ţările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare;

24. observă că în cadrul OMC a crescut numărul grupurilor informale care reunesc un număr mai mic sau mai mare de membri OMC având anumite interese comune, sectoriale sau regionale, și rolul adeseori util pe care aceste grupuri îl joacă în sintetizarea poziţiilor și găsirea unor compromisuri; invită membrii OMC să reflecteze la posibilitatea de a reglementa mai bine constituirea și funcţionarea unor astfel de grupuri, din motive de transparenţă și de eficacitate, și de a pune la dispoziţia acestora mijloacele necesare pentru a-și desfășura activitatea;

25. reamintește că participarea egală și efectivă a tuturor membrilor, mai ales a ţărilor celor mai puţin dezvoltate, trebuie să constituie o prioritate în cadrul oricărei reforme a sistemului comercial multilateral;

26. consideră că este fundamentală consolidarea participării active a ţărilor în curs de dezvoltare, astfel încât acestea să se simtă reprezentate pe deplin în procesul de negociere și să fie în măsură să-și identifice, să-și exprime și să-și apere interesele comerciale, de exemplu prin introducerea unui sistem de reprezentare mai curând pe bază de coaliţii decât pe bază de grupuri fixe de ţări, și prin alocarea de resurse suficiente dezvoltării cunoștinţelor și a capacităţilor tehnice ale acestor ţări; subliniază că resursele adecvate sunt, de asemenea, necesare ţărilor în curs de dezvoltare pentru a pune în aplicare în mod eficient normele OMC și pentru a se adapta la reforme, integrându-se, astfel, mai bine în sistemul comercial internaţional;

27. solicită depunerea de eforturi pentru a consolida participarea și reprezentarea ţărilor în curs de dezvoltare în cadrul Consiliilor Executive, precum și pentru a consolida sistemele interne ale acestora de raportare, de asigurare a transparenţei și bunei guvernări;

28. salută propunerea avansată în cadrul raportului Sutherland menţionat anterior de a include, cu titlu de drept contractual al ţărilor celor mai puţin dezvoltate, unele dispoziţii privind finanţarea asistenţei tehnice, care să le permită ţărilor respective să participe într-un mod semnificativ la sistemul de schimburi comerciale multilaterale; subliniază importanţa vitală, pentru ţările în curs de dezvoltare, a dezvoltării de capacităţi, în scopul perfecţionării abilităţilor lor de negociere, al identificării nevoilor și strategiilor și al îndeplinirii angajamentelor asumate faţă de OMC;

29. consideră că chestiunea recurentă a creării unui „consiliu restrâns” sau a unui „comitet director” al OMC, care să pregătească și să faciliteze luarea unor decizii prin consens la nivelul Consiliului General, ar merita să fie analizată cu mai multă atenţie; se întreabă, totuși, cum poate fi garantată reprezentativitatea pentru fiecare caz în parte și subliniază că este necesar ca în cadrul unui astfel de organism să fie asigurate responsabilitatea faţă de toţi membrii OMC și transparenţa internă;

30. subliniază rolul esenţial al secretariatului OMC și consideră important faptul că, în cadrul secretariatului, sunt reprezentate în mod proporţional ţările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, pentru ca acesta să-și poată îndeplini mai eficient mandatul;

31. dorește să fie examinat cu atenţie rolul secretariatului și cel al directorului general al OMC; își pune problema limitelor puse de o aplicare prea strictă a principiului gestionării sistemului de către guvernele membrilor OMC (conceptul de member-driven organisation); consideră că este necesar să se consolideze mijloacele și resursele de ordin financiar și uman ale secretariatului OMC; constată totuși că acordarea puterii de iniţiativă organelor OMC pentru a promova interesul „colectiv” ridică probleme de legitimitate democratică, de responsabilitate și transparenţă;

32. sugerează că s-ar putea acorda o oarecare libertate secretariatului OMC de a lua iniţiative de interes instituţional, a propune formule de compromis în caz de blocaj și chiar de a prezida lucrările anumitor organe, astfel încât să se asigure continuitatea și imparţialitatea; subliniază că este necesar ca astfel de propuneri să fie însoţite de o reflecţie profundă asupra modalităţilor de recrutare a personalului secretariatului și asupra caracterului adecvat sau nu al resurselor sale pentru misiunile care îi sunt încredinţate;

33. își exprimă convingerea că absenţa unui grad suficient de diferenţiere între ţările în curs de dezvoltare, în ciuda largii diversităţi pe care o prezintă nivelurile lor de dezvoltare economică și nevoile lor specifice, ar putea constitui un obstacol în calea adoptării unor măsuri eficace în favoarea acestor ţări, în conformitate cu obiectivul proclamat al Rundei Doha și este în detrimentul ţărilor în curs de dezvoltare, pentru care aceste măsuri sunt cele mai necesare; îndeamnă ţările în curs de dezvoltare mai avansate să își asume partea lor de responsabilitate începând chiar cu runda actuală de negocieri și să aducă, în cadrul negocierilor, contribuţii proporţionale cu nivelul de dezvoltare și competitivitatea lor (sectorială);

34. consideră că redefinirea tratamentului special și diferenţiat (TSD) este fundamentală pentru rolul OMC din perspectiva problematicii dezvoltării; această redefinire ar trebui să includă o nouă diferenţiere între ţările în curs de dezvoltare în cadrul OMC și o abordare a TSD bazată mai degrabă pe nevoile de dezvoltare ale fiecărei ţări în parte decât pe categorii de ţări; recomandă utilizarea unor criterii de diferenţiere eficiente, care să nu ia în considerare doar creșterea PNB, ci și indicatori precum indicele de vulnerabilitate economică și indicele de comerţ și dezvoltare;

35. consideră că ar trebui examinată cu atenţie problema împărţirii pe categorii sau subcategorii atât a ţărilor în curs de dezvoltare, cât și a tuturor celorlalţi membri OMC, pe baza unor criterii obiective care să nu fie asociate exclusiv cu produsul naţional brut, în vederea unei posibile aplicări diferenţiate a acordurilor existente sau în curs de negociere;

36. consideră că transparenţa în elaborarea și aplicarea politicilor comerciale reprezintă o solicitare legitimă din partea societăţii, a cetăţenilor și a deputaţilor; salută progresele reale realizate de OMC în materie de transparenţă externă, de la crearea sa în 1995, precum și eficacitatea politicii sale de comunicare; subliniază că este important ca agenţii economici și toţi actorii interesaţi din cadrul societăţii civile să aibă acces permanent la informaţii de calitate cu privire la normele comerciale multilaterale și la aplicarea lor efectivă sau cu privire la orice derogare din partea membrilor OMC;

37. este de acord cu ideile susţinute de directorul general al OMC, care vizează consolidarea mecanismelor privind „transparenţa activă”, precum și urmărirea și supravegherea eficace a aplicării normele și a angajamentelor asumate de membrii OMC în vederea punerii lor în practică integral și cu eficienţă; invită OMC să își continue eforturile în acest domeniu și pe membrii săi să îi asigure resurse suficiente în acest sens;

38. reamintește că Acordul privind reglementarea diferendelor face, încă din 1997, obiectul unor negocieri având drept scop clarificarea unora dintre normele sale și ameliorarea aplicării acestora; deplânge faptul că, timp îndelungat, aceste negocieri nu au dat rezultate; sprijină propunerea UE cu privire la consolidarea autonomiei organelor de soluţionare a diferendelor;

39. susţine ca, în cadrul procedurii de soluţionare a diferendelor, reuniunile de fond cu părţile, reuniunile grupurilor speciale și ale organul de recurs, având în vedere caracterul judiciar al procedurii, să se desfășoare pe viitor în public, după modelul ședinţelor instanţelor judecătorești, precum și ca documentele, în special comunicările părţilor sau ale experţilor, să fie puse la dispoziţia publicului, cu excepţia unor cazuri rare și justificate corespunzător;

40. consideră că, în general, mecanismul de reglementare a diferendelor din cadrul OMC și-a îndeplinit bine rolul până în prezent, dar că ar fi necesare anumite ajustări, în special în ceea ce privește punerea în practică a recomandărilor sau a deciziilor organului de reglementare a diferendelor; se declară în favoarea acordării unui caracter judiciar sistemului de reglementare a diferendelor, care a sporit credibilitatea angajamentelor OMC, plasând membrii OMC într-o mai mare măsură pe poziţie de egalitate;

41. subliniază necesitatea de a garanta că modul în care Organul de reglementare a diferendelor interpretează normele OMC ia în considerare, într-o măsură corespunzătoare, legislaţia internaţională în vigoare în domeniul social și în materie de mediu și, dacă este cazul, invită Comisia și toţi membrii OMC să modifice normele OMC în această privinţă;

42. are în vedere posibilitatea de a prevedea sancţiuni împotriva ţărilor care refuză să își alinieze legislaţia sau măsurile cu obligaţiile ce le revin și în beneficiul ţărilor lezate de astfel de dispoziţii legislative sau măsuri neconforme, în special atunci când este vorba de economii mici care nu pot să recurgă în mod credibil la măsuri de retorsiune;

43. invită membrii OMC să profite de oportunitatea de a organiza o dezbatere mai extinsă asupra unei eventuale reforme a acestei organizaţii pentru a continua și a încheia procesul de revizuire a Acordului privind reglementarea diferendelor;

44. consideră că, în cadrul OMC, integrarea pozitivă ar trebui să fie promovată, de asemenea, în relaţiile dintre membrii organizaţiei, în paralel cu reducerea sau eliminarea barierelor comerciale (integrare negativă);

45. consideră că în programul unei astfel de dezbateri ar trebui să fie inclusă și chestiunea aderării la organizaţie; deplânge faptul că anumite negocieri de aderare la OMC se prelungesc uneori peste orice termen rezonabil din cauza blocajului impus numai de unul sau un număr redus de membri;

46. invită membrii OMC să reflecteze la ideea unui statut special de preaderare pentru ţările candidate care, deși nu și-au încheiat negocierile bilaterale de acces pe piaţă cu principalii lor parteneri din cadrul organizaţiei, se angajează să își asume de îndată toate obligaţiile care le revin ca urmare a aplicării regulilor existente; insistă asupra faptului că decizia de a acorda sau nu unei ţări calitatea de membru al OMC ar trebui să fie luată întotdeauna pe baza unor considerente strict comerciale;

47. consideră că iniţiativa UE „Totul, în afară de arme” constituie un bun exemplu privind accesul pe piaţă al ţărilor celor mai slab dezvoltate;

48. reamintește articolul XXXVIII alineatul (2) litera (a) din Acordul General pentru Tarife și Comerţ (GATT) din 1994, nepus încă în aplicare, care prevede angajamentul tuturor membrilor OMC de a stabiliza și a îmbunătăţi condiţiile de piaţă pentru produsele primare care prezintă un interes special pentru ţările membre în curs de dezvoltate, și consideră că aplicarea unor măsuri decisive cu privire la acest articol reprezintă o trăsătură importantă a unei OMC reformate;

49. subliniază că dezbaterea privind viitorul OMC ar trebui să fie un exerciţiu eminamente politic a cărui finalizare va cere un angajament profund și multă hotărâre din partea membrilor OMC; lasă la latitudinea acestora din urmă decizia privind organul OMC în cadrul căruia ar trebui să aibă loc aceste lucrări, precum și privind rolul pe care și l-ar putea asuma directorul general; solicită, în schimb, ca parlamentele membrilor OMC să fie implicate în acest proces prin intermediul unei contribuţii a Conferinţei parlamentare privind OMC;

50. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale ţărilor candidate, guvernelor și parlamentelor celorlalţi membri OMC, precum și OMC.

(1) JO C 296, 18.10.2000, p. 121.

(2) JO C 112 E, 9.5.2002, p. 326.

(3) JO C 177 E, 25.7.2002, p. 290.

(4) JO C 77 E, 26.3.2004, p. 393.

(5) JO C 92 E, 20.4.2006, p. 397.

(6) JO C 285 E, 22.11.2006, p. 126.

(7) JO C 293 E, 2.12.2006, p. 155.

(8) „Viitorul OMC — abordarea schimbărilor instituţionale în noul mileniu”, raportul Consiliului consultativ adresat Directorului General Supachai Panitchpakdi (OMC, ianuarie2005).

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/83

Acord de liber schimb între CE și Consiliul de Cooperare din Golf

P6_TA(2008)0181

Rezoluţia Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind Acordul de liber schimb între CE și Consiliul de cooperare al Golfului

(2009/C 259 E/15)

Parlamentul European,

—	având în vedere Rezoluţia sa din 13 iulie 1990 privind semnificaţia acordului de liber-schimb care urmează să fie încheiat între CEE și Consiliul de cooperare al Golfului (CCG) (1),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 22 mai 2007 privind Europa globală — aspecte externe ale competitivităţii (2),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toţi (3),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Europa globală: concurenţa la nivel mondial. O contribuţie la strategia UE de creștere economică și ocupare a forţei de muncă” (COM(2006)0567),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o abordare europeană comună în domeniul fondurilor suverane de investiţii (COM(2008)0115),

—	având în vedere Acordul economic dintre statele CCG, adoptat la 31 decembrie 2001 la Muscat, Sultanatul Oman și Declaraţia de la Doha a CCG din 21 decembrie 2002 privind instituirea uniunii vamale a Consiliului de cooperare al statelor arabe din Golf,

—	având în vedere articolul 188 C și articolul 188 N alineatul (6) literele (a) și (v) din Tratatul de la Lisabona, în temeiul cărora, înainte de a încheia orice acord internaţional care vizează domenii care fac obiectul procedurii legislative ordinare, Consiliul solicită aprobarea Parlamentului,

—	având în vedere rapoartele anuale ale Parlamentului European privind drepturile omului,

—	având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

întrucât UE ar trebui să acorde în continuare prioritate unui sistem comercial multilateral reglementat, instituit prin intermediul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), care constituie cadrul optim pentru elaborarea unor norme corecte și echitabile de comerţ internaţional și pentru asigurarea respectării acestora;

B.	întrucât respectarea și promovarea drepturilor omului sunt de o importanţă fundamentală pentru orice acord care urmează să fie încheiat de UE cu orice ţară;

întrucât CCG se situează pe locul al șaselea în clasamentul celor mai importante pieţe de export ale Uniunii Europene, iar UE este principalul partener comercial al CCG; întrucât exporturile UE către CCG se caracterizează prin diversitate, principala pondere având-o (în proporţie de 56 % în 2006) utilajele și echipamentele de transport, iar importurile UE din CCG constau, în principal, din combustibili și produse derivate;

D.	întrucât ţările CCG beneficiază în prezent de un acces preferenţial pe piaţa Uniunii Europene, în cadrul sistemului de preferinţe generalizate (SPG) al Uniunii Europene;

întrucât întreprinderile europene continuă să se confrunte, în statele CCG, cu bariere serioase în calea schimburilor comerciale; întrucât plafonul de 50 % impus participaţiilor în cadrul întreprinderilor locale constituie, în mod deosebit, un factor de descurajare pentru numeroase întreprinderi din UE care doresc să realizeze investiţii în aceste ţări,

1. consideră că un acord comercial cu CCG constituie un element util care completează sistemul multilateral al OMC, cu condiţia ca acesta să urmărească obiective mult mai ambiţioase decât reducerile tarifare, să abordeze condiţiile calitative asociate comerţului și să includă prevederi concrete privind drepturile sociale, drepturile omului și standardele de mediu;

2. având în vedere necesitatea adoptării unor modele comerciale mai durabile în scopul combaterii schimbărilor climatice, consideră că accesul la resursele energetice trebuie reglementat în mod multilateral, mecanism care nu trebuie să fie subminat prin încheierea unor acorduri comerciale bilaterale care concurează pentru a obţine cele mai favorabile condiţii de acces;

3. își exprimă preocuparea faţă de întârzierea procesului de negociere, dar ia act cu interes de progresele importante realizate în 2007; invită ambele părţi să realizeze, înainte de reuniunea ministerială la nivel înalt UE-CCG din 26 mai 2008, progrese substanţiale în cadrul negocierilor privind punctele rămase în suspensie;

4. solicită instituţiilor UE și CCG să-și consolideze dialogul politic și social în paralel cu dezvoltarea și extinderea relaţiilor economice;

Reciprocitatea accesului pe piaţă

5. subliniază importanţa fundamentală a accesului pe piaţă, pe lângă reducerea sau eliminarea contingentelor și a tarifelor vamale, precum și a liberalizării barierelor netarifare;

6. solicită Comisiei să definească cu atenţie măsuri în domeniul standardelor pentru produse (susţinând dezvoltarea de competenţe și schimbul de resurse umane); readuce în atenţie faptul că obiectivul final al standardelor convenite îl constituie aplicarea acestora, ceea ce necesită includerea unor prevederi privind mecanismul de soluţionare a litigiilor;

7. consideră că aplicarea eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală reprezintă o prioritate; solicită încheierea unui acord de liber schimb (ALS) în cadrul căruia cooperarea știinţifică și tehnică și proprietatea intelectuală să constituie componente fundamentale;

8. își exprimă preocuparea în legătură cu posibilele denaturări ale concurenţei cauzate, în mai multe state ale CCG, de subvenţiile publice sau de orice alte avantaje legate de accesul la materii prime la preţuri inferioare celor practicate la nivel mondial și plătite de operatorii din UE; consideră că ALS ar trebui să reitereze actualele reguli ale OMC privind subvenţiile și măsurile compensatorii;

9. își exprimă preocuparea faţă de evoluţia asimetrică a investiţiilor transfrontaliere, având în vedere scăderea înregistrată de investiţiile UE în regiunea CCG, în timp ce investiţiile CCG în UE au crescut; propune, prin urmare, îmbunătăţirea cooperării în ceea ce privește politica în domeniul concurenţei;

10. insistă asupra necesităţii eliminării tuturor subvenţiilor la export într-un termen scurt; de asemenea, ar trebui să se acorde prioritate restricţiilor cantitative;

Aspecte sectoriale

11. subliniază importanţa îmbunătăţirii, prin intermediul acordului, a liberalizării serviciilor și a investiţiilor, precum și a achiziţiilor publice, respectând în același timp necesitatea de a asigura servicii publice universale, accesibile și durabile, la preţuri accesibile și de înaltă calitate, pentru toată lumea;

12. consideră că acordul ar trebui să caute să promoveze o mai mare transparenţă și răspundere în ceea ce privește investiţiile făcute de fondurile suverane de investiţii;

13. își exprimă preocuparea faţă de barierele netarifare, precum restricţiile impuse serviciilor pentru întreprinderi, domeniu în care o reducere a obligaţiilor nejustificate ar putea permite firmelor din CCG să aibă acces la servicii bancare, de asigurări și de asistenţă juridică mai ieftine și mai performante;

14. salută Comunicarea Comisiei menţionată anterior privind o abordare comună la nivel european a fondurilor suverane de investiţii, în special propunerea ca aceste activităţi de investiţii să fie reglementate printr-un cod de conduită; subliniază importanţa evaluării participării acestor fonduri la activităţile unor sectoare europene sensibile;

15. solicită includerea unei clauze care să oblige producătorii din industria petrochimică din CCG să își încorporeze materiile prime la preţurile practicate la nivel internaţional; consideră că accesul la materii prime contra unor preţuri scăzute ar trebui asimilat categoriei subvenţiilor care provoacă denaturarea concurenţei echitabile și considerat, prin urmare, dumping, în conformitate cu OMC;

16. solicită Comisiei să promoveze utilizarea euro în cadrul viitoarelor schimburi comerciale dintre statele membre ale UE și CCG;

Dezvoltare durabilă

17. subliniază că clauzele aplicabile privind drepturile omului constituie o componentă fundamentală a ALS încheiate cu orice ţară sau regiune, iar acestea trebuie incluse în acord cu titlul de clauză suspensivă;

18. consideră că un capitol ambiţios consacrat dezvoltării durabile reprezintă o componentă fundamentală a acordului și reamintește că obiectivul final îl constituie punerea în aplicare a standardelor convenite; este de părere că, pentru atingerea acestui obiectiv, este necesar ca acest capitol să se înscrie în sfera de aplicare a mecanismului standard de soluţionare a diferendelor;

19. consideră că ratificarea și punerea pe deplin în aplicare de către statele membre ale CCG a cadrului instituit de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei și de Convenţia internaţională privind protecţia drepturilor tuturor muncitorilor migranţi și a membrilor familiilor acestora ar trebui să joace un rol fundamental în garantarea faptului că acordul de liber-schimb va fi însoţit de standarde sociale, de transparenţă și în domeniul combaterii corupţiei;

20. insistă asupra respectării principiilor democraţiei și a drepturilor fundamentale instituite prin Declaraţia universală a drepturilor omului a ONU din 10 decembrie 1948, astfel încât acestea să stea la baza politicilor interne și internaţionale ale părţilor; încurajează eforturile întreprinse de către statele membre ale CCG în vederea eliminării discriminării faţă de femei, îndeosebi pe piaţa muncii;

21. speră ca, prin intermediul acordului, părţile să-și asume angajamentul de a ratifica convenţiile de bază ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) și de a asigura punerea în aplicare concretă a acestora; îndeamnă Comisia să examineze modalităţile de încurajare a ţărilor care își îmbunătăţesc normelor de muncă, în special în ceea ce-i privește pe lucrătorii migranţi, care constituie majoritatea mâinii de lucru în cea mai mare parte a statelor CCG;

22. propune instituirea unui mecanism în cadrul căruia organizaţiile recunoscute pentru drepturile omului, precum și cele ale lucrătorilor și angajatorilor să poată solicita o acţiune, iar aceste cereri să fie tratate într-o perioadă de timp determinată și să se poată concretiza sub forma unor dispoziţii de monitorizare și de revizuire continue, pentru a exercita o presiune constantă asupra celor care încalcă drepturile lucrătorilor;

23. solicită Comisiei să prezinte o evaluare actualizată a impactului asupra durabilităţii, în special cu privire la măsurile care se pot dovedi necesare pentru a reduce impactul negativ asupra anumitor grupuri sau sectoare;

24. solicită Comisiei să analizeze schimbarea modelelor comerciale, produsă în urma liberalizării reciproce și, în special, impactul asupra pierderii avantajelor preferenţiale prevăzute de sistemul generalizat de preferinţe (SPG), în scopul stabilirii nivelurilor optime de reducere a tarifelor vamale;

25. subliniază că, pe lângă ALS, ar trebui încurajată cooperarea dintre UE și CCG, în special în domenii precum dezvoltarea durabilă, combaterea schimbărilor climatice și eficienţa energetică, incluzând prevederi referitoare la energia regenerabilă și programul Galileo;

26. invită ambele părţi să confirme domeniile de cooperarea intensificată în cadrul actualului parteneriat euromediteranean și, în special, în domeniul investiţiilor străine directe;

Rolul PE

27. speră ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare înainte de încheierea negocierilor, drept urmare fiind necesar acordul Parlamentului pentru acest tip de acord; invită Comisia să pună mandatul de negociere din 2001 la dispoziţia Parlamentului;

* *

28. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale ţărilor CCG, precum și Secretarului General al CCG.

(1) JO C 231, 17.9.1990, p. 216.

(2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0196.

(3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0206.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/86

Cartea verde privind instrumentele de piaţă utilizate în scopuri aferente politicii de mediu și altor politici conexe

P6_TA(2008)0182

Rezoluţia Parlamentului European din 24 aprilie 2008 referitoare la Cartea verde privind instrumentele de piaţă utilizate în scopuri aferente politicii de mediu și altor politici conexe (2007/2203(INI))

(2009/C 259 E/16)

Parlamentul European,

—	având în vedere Cartea verde privind instrumentele de piaţă utilizate în scopuri aferente politicii de mediu și altor politici conexe (COM(2007)0140),

—	având în vedere concluziile Președinţiei cu ocazia Consiliului European de la Bruxelles ( 8-9 martie 2007), inclusiv politica energetică pentru Europa din Anexa I,

—	având în vedere raportul Agenţiei Europene de Mediu „Folosirea pieţei pentru o politică de mediu rentabilă” (nr. 1/2006),

—	având în vedere articolele 2 și 6 din Tratatul CE, conform cărora cerinţele privind protecţia mediului trebuie să fie integrate în diversele sectoare ale politicii comunitare pentru asigurarea dezvoltării activităţilor economice durabile pentru mediu,

—	având în vedere articolul 175 din Tratatul CE,

—	având în vedere Decizia nr. 2179/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998 privind reexaminarea programului Comunităţii Europene de politică și de acţiune în materie de mediu și de dezvoltare durabilă, „Către o dezvoltare durabilă” (1),

—	având în vedere revizuirea strategiei UE în favoarea dezvoltării durabile,

—	având în vedere al șaselea program de acţiune pentru mediu,

—	având în vedere rezoluţiile sale referitoare la strategiile tematice privind mediul urban (2), reciclarea deșeurilor (3) utilizarea durabilă a resurselor naturale (4), și utilizarea durabilă a pesticidelor (5),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 15 noiembrie 2007 privind limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius — calea de urmat pentru Conferinţa de la Bali privind schimbările climatice și după aceasta (6),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranţă alimentară și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0040/2008),

întrucât datele privind schimbările climatice indică necesitatea de a întreprinde acţiuni energice pentru limitarea efectelor acestui fenomen; întrucât Consiliul European a stabilit drept obiectiv minim reducerea emisiilor de CO2 cu 20 % în 2020 și cu 60 % în 2050; întrucât Consiliul European a fixat de asemenea obiectivul ca un procent de 20 % din consumul de energie să fie reprezentat de energiile regenerabile și ca eficienţa energetică să crească cu 20 % până în anul 2020;

B.	întrucât în Rezoluţia sa din 15 noiembrie 2007, menţionată mai sus, Parlamentul subliniază faptul că ţările industrializate trebuie să-și asume angajamentul de a reduce emisiile lor de CO2 cu cel puţin 30 % până în 2020 și cu 60-80 % până în 2050, în raport cu nivelurile din 1990;

C.	întrucât există diverse surse de poluare și riscul epuizării resurselor naturale;

D.	întrucât există un risc important de dispariţie a numeroase specii de animale sau plante, iar obiectivul stabilit de către UE este de a stopa pierderea biodiversităţii până în 2010;

E.	întrucât se constată, în cadrul Uniunii, o creștere din ce în ce mai mare a traficului asociat transportului, în special a transportului de mărfuri și, în consecinţă, o creștere a consumului de energie;

F.	întrucât instrumentele de piaţă reprezintă mijloace importante de punere în aplicare a principiului „poluatorul plătește” și, într-un sens mai larg, pentru a ţine seama, în mod rentabil, de costurile ascunse ale producţiei și ale consumului pentru sănătatea publică și mediu;

G.	întrucât există diferenţe semnificative între statele membre, atât în materie de taxe de mediu (între 2 % și 5 % din PIB), cât și în materie de utilizare a instrumentelor de piaţă și întrucât proporţia sumelor provenind din taxele de mediu din PIB-ul statelor membre a scăzut în ultimii cinci ani;

H.	întrucât taxele pe energie reprezintă în medie 76 % din taxele de mediu, iar taxele pe transport reprezintă 21 %;

I.	întrucât consumatorii casnici suportă cea mai mare parte din taxele de mediu, deși alte sectoare economice reprezintă cei mai mari consumatori de energie și apă și cei mai importanţi utilizatori de servicii de transport;

J.	întrucât reforma subvenţiilor dăunătoare mediului poate contribui la abordarea schimbărilor climatice, promovarea dezvoltării durabile și menţinerea competitivităţii internaţionale a UE;

K.	întrucât răspunsul la previziunile privind impactul global al schimbărilor climatice nu trebuie să se limiteze la disocierea creșterii economice de tipurile de producţie și de consum, ci să includă o schimbare a modelului nostru de dezvoltare socio-economică;

întrucât indicatorii economici actuali al PIB-ului nu mai permit evaluarea corectă a realităţii sociale, economice și ecologice, și întrucât aceștia nu ţin seamă de consecinţele activităţilor umane asupra mediului, care trebuie abordate; întrucât este necesar să se utilizeze, în calculul bogăţiei produse, noi indicatori de mediu, pentru ca asemenea schimbări să fie mai bine luate în considerare,

Critici aduse cărţii verzi

1. salută referirea la principiul „poluatorul plătește”, dar regretă legătura slabă sau inexistentă cu acest principiu constatată în elaborarea și dimensionarea instrumentelor actuale ale politicii de mediu; subliniază faptul că, prin includerea cheltuielilor de depoluare și de reparare a daunelor apărute în procesul de producţie, principiul „poluatorul plătește” permite definirea preţului real al unui produs; remarcă faptul că, în urma integrării externalităţilor, costul final al producţiei poluante sau al produselor poluante se dovedește a fi, de fapt, mai ridicat, deoarece prevenirea este mai puţin costisitoare decât repararea sau refacerea;

2. regretă absenţa unui studiu aprofundat asupra avantajelor unei diferenţieri între instrumentele de piaţă orientate către consumator și cele orientate către producător;

3. subliniază faptul că principiul „poluatorul plătește” nu se poate limita la a constrânge consumatorii finali, în special consumatorii casnici, să plătească;

4. critică faptul că, în principal, cartea verde se concentrează asupra poluărilor atmosferice și asupra încălzirii climatice, neglijând, în general, celelalte efecte negative asupra mediului pe care le au procesele de producţie și de distribuţie, precum și comportamentul consumatorilor;

5. împărtășește opinia Comisiei asupra diversităţii instrumentelor de piaţă și asupra distincţiei dintre taxe și tarife, acestea din urmă constând, în mod normal, într-o plată efectuată pentru un serviciu sau un cost clar definite; subliniază necesitatea de a dispune atât de instrumente cu caracter stimulator, cât și de instrumente cu caracter disuasiv pentru realizarea obiectivelor în materie de protecţie a mediului și sănătăţii, precum și a celor legate de strategia de dezvoltare durabilă;

6. critică faptul că dimensiunea internaţională este tratată numai sumar și că măsuri de reducere la maximum a distorsiunilor concurenţei între regiuni și sectoare industriale nu au fost încă introduse;

Măsuri

7. salută Cartea verde; îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie clară privind utilizarea instrumentelor de piaţă în vederea evaluării costurilor provocate de daunele aduse mediului și a corectării disfuncţionalităţilor existente pe piaţă, care să cuprindă impozitarea, revizuirea sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisii (ETS), comerţul și politica în materie de tehnologie;

8. invită Comisia ca, în cadrul definirii strategiei de aplicare a instrumentelor de piaţă, să examineze și să elaboreze un raport detaliat privind eficienţa instrumentelor de reglementare în domeniul mediului aplicate în prezent de UE, în vederea stabilirii domeniilor în care înlocuirea legislaţiei existente cu instrumente de piaţă ar fi justificată;

9. solicită Comisiei să utilizeze un studiu comparativ privind instrumentele de piaţă existente, în scopul evaluării eficienţei acestora și al încurajării de schimburi de bune practici între statele membre;

10. invită Uniunea Europeană să facă diferenţa între bogăţia economică brută pe cap de locuitor și bogăţia economică, socială și ecologică netă, ca indicator al progresului real; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să analizeze mai atent posibilitatea de măsurare a creșterii economice prin utilizarea indicatorilor „ecologici” (7) care ţin seama de bogăţia pierdută, consecinţă a daunelor aduse mediului;

11. recunoaște faptul că internalizarea totală a costurilor de mediu reprezintă o condiţie prealabilă esenţială pentru instituirea unei concurenţe loiale între diferitele întreprinderi și pentru acordarea unor stimulente economice mai performante pentru a promova procese de producţie mai curate și un comportament mai ecologic al consumatorilor, precum și pentru a încuraja inovaţia în materie de tehnologii mai ecologice;

12. recunoaște faptul că absenţa internalizării costurilor de mediu este echivalentă cu subvenţionarea activităţilor cu impact negativ asupra mediului;

13. subliniază faptul că existenţa în statele membre a unui număr mare de subvenţii cu efect negativ asupra mediului duce la agravarea poluării și subminează în măsură semnificativă eficienţa principiului „poluatorul plătește”;

Principii

14. subliniază faptul că principiul „poluatorul plătește” reprezintă unul dintre pilonii politicii europene în materie de mediu, care presupune internalizarea costurilor externe în preţurile pieţii, pentru ca acestea să reflecte costurile reale de producţie sau costurile daunelor provocate mediului și sănătăţii; observă că aplicarea principiului „poluatorul plătește” lasă mult de dorit în majoritatea statelor membre;

15. constată că instrumentele de piaţă cuprind o diversitate de mijloace destinate unor scopuri specifice, cum ar fi: permisele comercializabile, introduse pentru a obţine reduceri ale poluării (precum emisiile de CO2); taxele de mediu, destinate să schimbe preţurile și, prin aceasta, comportamentul producătorilor și al consumatorilor; tarifele de mediu (având ca scop acoperirea costurilor serviciilor de mediu), subvenţiile de mediu (destinate să sprijine dezvoltarea de tehnologii mai ecologice) etc.;

16. recunoaște faptul că, în ceea ce privește politica de mediu, instrumentele de piaţă reprezintă unul dintre mijloacele cele mai eficiente de a atinge obiectivele corespunzătoare, cu costuri rezonabile; subliniază totuși că aceste instrumente trebuie completate cu alte măsuri, cum ar fi normele de eficienţă, obiectivele în materie de emisii etc.;

17. observă că instrumentele de piaţă vor juca un rol-cheie în atingerea obiectivului UE de asigurare, până în 2020, a unei cote de 20 % de energie regenerabilă din ansamblul consumului de energie;

18. consideră că tranziţia spre o dezvoltare durabilă și o economie fără emisii de CO2 necesită combinarea unor instrumente de descurajare (cum ar fi taxele, redevenţele) și de mijloace de stimulare (de exemplu, sistemele de comercializare);

19. subliniază faptul că dezvoltarea de combinaţii de instrumente va contribui la optimizarea utilizării instrumentelor de piaţă; în acest context, consideră că instrumentele de piaţă pot să contribuie într-un mod semnificativ la atingerea obiectivelor agendei de la Lisabona;

20. consideră că măsurile de politică energetică și de mediu, luate în cadrul unui plan de ansamblu atât la nivelul UE, cât și la nivel naţional, trebuie să fie în acord cu obiectivele stabilite la Lisabona și Göteborg;

21. consideră că instrumentele de piaţă constituie un mijloc adecvat și eficient de internalizare a externalităţilor, care ar trebui utilizate mult mai frecvent și care pot completa dar nu înlocui instrumentele administrative;

22. subliniază faptul că aplicarea instrumentelor de piaţă în scopul reducerii poluării și a efectelor negative asupra mediului trebuie să se bazeze pe eficacitatea acestora din punct de vedere ecologic; consideră că efectele cu caracter social ale aplicării instrumentelor de piaţă ar trebui compensate prin măsuri specifice, cum ar fi stabilirea de preţuri minime, reducerea de taxe, acordarea de subvenţii etc., în favoarea consumatorilor casnici cu venituri reduse; consideră, de asemenea, necesară adoptarea de măsuri destinate să sancţioneze consumul excesiv;

23. reamintește faptul că Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricităţii (8) („Directiva privind impozitarea energiei”) prevede că, în anumite condiţii, impozitarea poate fi în întregime sau parţial înlocuită de instrumente de piaţă alternative, în special, ETS al UE;

24. insistă asupra rolului important al taxelor de mediu pentru atingerea obiectivelor de mediu;

25. consideră că instrumentele comunitare de piaţă nu se pot limita la sistemele de schimb de drepturi de emisii sau de cote de emisii și că trebuie examinate alte sisteme posibile, cum ar fi introducerea eventuală a unei taxe pe CO2, în paralel cu reducerea subvenţiilor pentru sursele de energie fosile;

26. subliniază că taxele de mediu nu ar trebui considerate, în primul rând, un mijloc de mărire a veniturilor fiscale, ci mai degrabă un mijloc de prevenire a poluării sau a degradării mediului și, prin urmare, de creștere a bunăstării societăţii la un cost rezonabil; insistă asupra faptului că impunerea de taxe pentru factorii negativi, ca de exemplu poluarea, ar trebui compensată prin reducerea taxelor pentru factorii pozitivi, ca de exemplu munca;

27. reamintește că, în ciuda unanimităţii în materie fiscală, tratatele oferă posibilitatea cooperării consolidate și că există metoda deschisă de coordonare; prin urmare, invită statele membre să facă progrese în materie de taxe de mediu la nivel european, pentru a împiedica orice formă de dumping fiscal;

28. observă că o mai bună coordonare la nivelul UE privind taxele ecologice și schimbul de bune practici vor favoriza reforma; sprijină, în special, propunerile referitoare la acordarea statelor membre a dreptului de a reduce cotele de TVA sau de a oferi credite fiscale pentru produsele eficiente din punct de vedere energetic și pentru materialele care permit economisirea de energie; subliniază, însă, că statele membre ar trebui să aleagă măsurile adecvate propriilor sisteme fiscale;

29. constată beneficiile reformelor privind taxele ecologice; invită statele membre să pună în aplicare astfel de reforme, pentru a diminua, printre altele, penuria energetică și pentru a sprijini tehnologiile cu emisii scăzute de carbon, economiile de energie, eficienţa energetică și tehnologiile regenerabile;

30. susţine reducerea impozitării forţei de muncă la nivel naţional, dar subliniază că aceasta nu este legată numai de reforma fiscalităţii din domeniul mediului;

31. consideră că modularea preţurilor este o modalitate de schimbare a modelelor de producţie și de consum și de stimulare a utilizatorilor de a alege moduri de transport potrivite și mai ecologice, de exemplu prin reducerea preţurilor în sectorul transportului public; consideră că orice creștere datorată utilizării instrumentelor de piaţă trebuie să fie previzibilă și să ţină seama, dacă este cazul, de situaţiile specifice din fiecare stat membru; cu toate acestea, subliniază că impactul unei astfel de măsuri privind preţurile poate fi limitat de elasticitatea redusă a anumitor sectoare și de comportamentul anumitor categorii de consumatori;

32. subliniază necesitatea de a dispune de date exacte privind costurile sociale și de mediu în raport cu ciclul total de viaţă al produselor și serviciilor; invită Comisia să propună metode de evaluare a acestor costuri;

33. salută conferinţa „Dincolo de PIB”, organizată recent de Comisia Europeană, Parlamentul European, OCDE, Fondul Mondial pentru Natură (WWF) și Clubul de la Roma, precum și concluziile esenţiale formulate în cadrul acesteia; subliniază importanţa completării PIB-ului cu alţi indicatori, pentru a se putea măsura în mod mai echilibrat bunăstarea și progresul societăţii, în special în ceea ce privește efectele exercitate de creșterea economică asupra atmosferei și a ecosistemelor;

34. consideră că instrumentele de piaţă pot contribui la promovarea cercetării și a inovaţiei în domeniul ecologiei deoarece, prin impozitarea produselor și a serviciilor care nu respectă mediul sau nu ţin seama de normele ecologice, producătorii sunt îndemnaţi să investească în cercetare, în vederea elaborării de produse și servicii mai eficiente din punct de vedere energetic;

Instrumentele adecvate fiecărui sector

35. recunoaște, cu toate acestea, că, în forma sa actuală, sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră are o sferă de aplicare prea îngustă în raport cu multiplele surse de gaze cu efect de seră și cu sectoarele implicate și că statele membre și Comisia vor trebui să efectueze îmbunătăţirile necesare optimizării sistemului ETS al UE în cea de-a treia fază a proiectului, începând cu 2013;

36. îndeamnă Comisia să consolideze sistemul ETS al UE prin instituirea unui plafon supus unei reduceri treptate, aplicat tuturor marilor poluatori ca mijloc principal de realizare a obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2020;

37. subliniază, în consecinţă, necesitatea urgentă de a revizui sistemul ETS al UE pentru a putea remedia efectiv deficienţele întâlnite în timpul perioadei de probă, inclusiv profiturile necuvenite ale companiilor, rezultate din active dobândite în urma atribuirii gratuite de cote de CO2, ca de exemplu, în cazul marilor producători de energie; subliniază că sprijinul puternic acordat principiului „poluatorul plătește”, în cadrul strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene, implică faptul că sistemul comunitar ETS trebuie să se bazeze în primul rând pe scoaterea la licitaţie a drepturilor de emisie și stabilirea unui plafon pentru totalitatea emisiilor compatibil cu obiectivul UE de reducere a emisiilor cu 30 % până în 2020, la care se adaugă limite cantitative și criterii calitative privind utilizarea creditelor de proiect din cadrul Mecanismului pentru dezvoltarea curată/punerea în aplicare comună;

38. subliniază, în acest sens, importanţa încurajării dezvoltării pieţei mondiale a emisiilor de CO2 pentru obţinerea rentabilă de reduceri necesare ale emisiilor în proporţie semnificativă;

39. consideră că utilizarea pe scară mai largă a instrumentelor de piaţă în sectorul transporturilor este deosebit de importantă pentru internalizarea integrală a costurilor legate de mediu și de aspectele sociale ale tuturor mijloacelor de transport; este de părere că rata scăzută a internalizării în cazul transportului rutier are efecte negative asupra competitivităţii altor mijloace de transport, de exemplu transportul feroviar, precum și promovarea unor tehnologii mai eficiente și mai ecologice;

40. salută propunerea Comisiei de a include sectorul transportului aerian în sistemul comunitar ETS, însă consideră necesară adoptarea unor măsuri paralele și complementare, cum ar fi o taxă asupra cherosenului și taxe asupra emisiilor de oxizi de azot (NOX), pentru a face faţă impactului asupra schimbărilor climatice exercitat de acest sector;

41. solicită de urgenţă Comisiei să prezinte, înainte de 2009, un propunere legislativă de reducere a emisiilor de gaze aferente transporturilor maritime, deoarece, în prezent, acestea nu fac obiectul niciunei legislaţii comunitare sau internaţionale în domeniu;

42. consideră că impozitarea energiei ar trebui să rămână un instrument secundar și complementar de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, destinat exclusiv emisiilor care nu pot fi influenţate, în mod direct sau indirect, de sistemul ETS al UE;

43. subliniază că sectoarele transportului și construcţiilor reprezintă o mare parte a cererii de energie și a emisiilor de CO2, neacoperită de sistemul ETS UE;

44. consideră că revizuirea directivei privind impozitarea energiei ar trebui realizată rapid și simultan cu cea privind impozitarea vehiculelor grele pentru transport de marfă (9) (directiva privind Eurovigneta), pentru a evita suprapunerea măsurilor care urmăresc același obiectiv și pentru a modifica impozitarea în materie de mediu, în vederea reorientării rapide spre un comportament ecologic în diferitele sectoare economice, printre altele prin internalizarea costurilor externe;

45. consideră că este necesar ca aplicarea directivei privind Eurovigneta să fie obligatorie în toate statele membre și ca aceasta să fie modificată pentru a permite internalizarea costurilor externe prin tarifarea infrastructurilor, în special cele ale transportului rutier; consideră că, pentru a evita transferul traficului către drumurile la care nu face referire directiva privind Eurovigneta, domeniul de aplicare al acesteia ar trebui extins asupra întregii reţele rutiere;

46. subliniază necesitatea de a aplica utilizării de instrumente de piaţă principii de reglementare mai bune și de a evita instrumentele complexe și care se suprapun; susţine modificarea Directivei privind impozitarea energiei care ar garanta că participanţii la sistemul ETS al UE nu plătesc de două ori pentru emisiile lor, atât prin comercializare, și prin impozitare;

47. consideră că, în cadrul revizuirii legislaţiei privind impozitarea produselor energetice, valoarea minimă a taxelor pe transporturile în scop industrial sau comercial ar trebui majorată; sprijină diferenţierea în impozitare în funcţie de componenta energetică și cea de mediu, bazate pe nivelul de emisii de CO2;

48. invită Comisia și statele membre să evalueze derogările și scutirile cuprinse în directiva privind impozitarea produselor energetice și să examineze ce sursă de energie fosilă ar trebui să fie scutită de taxe în viitor, respectând totodată domeniul de aplicare și spiritul directivei și evitând efortul dublu rezultat din aplicarea altor sisteme de impozitare sau de schimb;

49. solicită utilizarea pe scară mai extinsă a instrumentelor de piaţă pentru atingerea, în statele membre și în UE, a obiectivelor politicii de mediu, în general, și pentru internalizarea costurilor externe, în special; în acest sens, este necesar totuși să se aibă în vedere garantarea faptului că suveranitatea statelor membre în materie fiscală nu cauzează distorsiuni ale concurenţei; propune, de exemplu, utilizarea unor instrumente de piaţă mai eficiente în scopul promovării eficienţei energetice și a unei mai bune izolaţii termice a clădirilor;

50. invită statele membre să consolideze politicile naţionale de stimulare a sectorului construcţiilor pentru a facilita o reducere a cererii de energie și a emisiilor de CO2; subliniază importanţa susţinerii dezvoltării clădirilor pasive sau pozitive din punct de vedere energetic;

51. propune ca mecanismele de compensare, inspirate din acelea cuprinse în Protocolul de la Kyoto și susceptibile să ofere stimulente financiare, să fie deschise finanţării acţiunilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice în sectorul locuinţelor și în utilizarea combustibililor fosili din transporturile urbane;

Instrumente și sectoare specifice

52. consideră că reforma subvenţiilor care afectează mediul nu trebuie să se limiteze la PAC; consideră că în acest domeniu sectorul transporturilor, mai ales al celor rutiere, necesită măsuri specifice și hotărâte; invită Comisia să propună rapid o foaie de parcurs privind eliminarea progresivă dar rapidă a subvenţiilor dăunătoare mediului, în conformitate cu decizia Consiliului European referitoare la revizuirea strategiei privind dezvoltarea durabilă;

53. împărtășește opinia Comisiei conform căreia eliminarea subvenţiilor dăunătoare mediului constituie o măsură complementară esenţială pentru a atinge dezvoltarea durabilă și, în special, obiectivele susţinute de șefii de stat și de guvern din UE referitoare la programul integrat privind schimbările climatice și energia;

54. așteaptă din partea Comisiei ca revizuirea orientărilor comunitare privind ajutoarele de stat pentru protecţia mediului să ia în mod real în considerare necesitatea de a influenţa modurile de producţie, de circulaţie, de transport și de consum și de a reduce cantitatea de deșeuri;

55. reamintește reglementările comunitare în materie de deșeuri, dar regretă că acestea nu au abordat problema volumului deșeurilor din Uniunea Europeană; invită Comisia Europeană și statele membre să reflecteze la un cadru legislativ în materie de impozitare a deșeurilor pentru a împiedica producerea de deșeuri și pentru a reduce pe termen mediu nivelul de deșeuri produse în cadrul UE;

56. salută atenţia acordată instrumentelor de piaţă în aplicarea directivei-cadru privind apa (DCA) (10) și consideră extrem de importantă internalizarea costurilor aferente extragerii apelor de suprafaţă, degradării calităţii apei și staţiilor de tratare la stabilirea preţului apei; subliniază faptul că DCA poate constitui o referinţă în definirea instrumentelor de piaţă pentru mediu; îndeamnă Comisia să examineze aplicarea acesteia în statele membre și să utilizeze strategia comună de aplicare a DCA, precum și bazinele fluviale pilot pentru a studia și a promova cele mai bune practici; îndeamnă statele membre să-și intensifice eforturile pentru punerea în aplicare corectă a directivei-cadru privind apa, în special pentru a garanta că orice consum de apă va face obiectul unei evaluări economice cuprinzând costurile de utilizare a resursei și costurile de mediu, aceste criterii servind mai ales la stabilirea tarifelor pentru apă;

57. invită Comisia și statele membre să introducă un sistem de taxe sau de redevenţe în vederea reducerii cantităţii de pesticide utilizate și a încurajării folosirii de pesticide mai puţin toxice și mai puţin nocive pentru mediu și sănătate;

58. consideră că aplicarea unui cote reduse a TVA-ului asupra produselor ecologice trebuie încadrată strict pentru a garanta consumatorilor beneficii reale și trebuie însoţită de dispozitive complementare, cum ar fi eticheta ecologică, pentru a permite crearea unui sistem care să permită compararea cu ușurinţă a produselor;

59. recunoaște dificultăţile legate de crearea instrumentelor de piaţă în scopul creșterii sau menţinerii biodiversităţii și a serviciilor asociate ecosistemelor, precum și în scopul rezolvării problemelor de mediu cu caracter local; invită Comisia să reflecteze în continuare asupra evaluării costurilor generate de pierderea biodiversităţii și asupra eventualei utilizări a instrumentelor de piaţă, fără a pierde din vedere că protejarea sau ameliorarea biodiversităţii într-o zonă anume nu trebuie să aibă ca efect pierderea biodiversităţii într-o altă zonă, ca urmare a influenţelor pe plan local pe care aceste acţiuni le-ar putea avea;

60. în acest context, ia notă cu interes de sistemele de comercializare a cotelor de emisie de NOX și de SO2 instituite de anumite state membre în vederea soluţionării cât mai rentabile a problemelor create de acest tip de poluanţi atmosferici; subliniază că orice sistem de comercializare a cotelor de emisie de NOX și SO2 trebuie să ţină cont de condiţiile locale de producere a acestor emisii și să se limiteze la zone geografice strict delimitate;

61. solicită Comisiei să prevadă în iniţiativele sale menţinerea mecanismelor actuale adoptate de către statele membre pentru a susţine dezvoltarea energiilor regenerabile; consideră că ar trebui, înainte de acordarea de stimulente financiare pentru biocarburanţi, să se solicite evaluări complementare pentru a se determina dacă aceștia sunt produși de o manieră durabilă din punct de vedere al mediului;

62. subliniază că instrumentele de piaţă ar trebui concepute astfel încât să nu afecteze în mod negativ competitivitatea industriilor confruntate cu concurenţa internaţională, cum ar fi industriile mari consumatoare de energie, pentru a evita pierderea vânzărilor datorată importurilor, precum și eventuala delocalizare a producţiei și, implicit, apariţia problemelor de mediu în afara Uniunii Europene;

63. solicită Comisiei să elaboreze un studiu de fezabilitate privind introducerea unei „cărţi CO2” pentru persoane fizice și IMM-uri, în care să fie menţionate consumul de energie și cantitatea de gaze cu efect de seră produsă de aceștia;

64. salută apariţia unor instrumente financiare, în afară de sistemele de impozitare și de comercializare a certificatelor de emisii, în special o mai mare disponibilitate a investiţiilor ecologice/etice, precum obligaţiunile ecologice, care asigură un nivel mai bun de informare și duce la diversificarea pieţei pentru investitori;

65. recunoaște rolul fondurilor de capital de risc și privat în sprijinirea investiţiilor în domeniul tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon;

Dimensiunea internaţională

66. constată că economiile europene reprezintă peste 35 % din piaţa mondială a produselor ecologice comercializate și că întreprinderile europene sunt, prin urmare, bine poziţionate pentru a beneficia de pe urma unei economii mondiale ecologice, acest fapt compensând, cel puţin parţial, impactul asupra PIB-ului;

67. susţine instituirea unui instrument de ajustare la frontiere în scopul evitării, printre altele, a eventualelor „scurgeri de carbon” care ar putea afecta negativ obligaţia de reducere a emisiilor de CO2 și a menţinerii competitivităţii economice a Uniunii; invită Comisia să se bazeze pe studiile realizate în anumite state membre în elaborarea raportului destinat Parlamentului European privind posibila adoptare a acestui instrument; susţine totuși că măsurile de ajustare frontaliere nu ar trebui introduse decât dacă eforturile de obţinere a unui acord la nivel internaţional privind reducerile obligatorii de emisii de CO2 eșuează;

68. consideră că, pentru a putea fi acceptat pe plan internaţional, un astfel de instrument ar trebui să ia în considerare cele mai bune tehnici disponibile și să fie favorabil ţărilor terţe, în special ţărilor în curs de dezvoltare;

69. recunoaște că etaloanele internaţionale obligatorii și angajamentele care să cuprindă toate sectoarele vulnerabile la concurenţă ar fi preferabile posibilei adoptări de ajustări ale taxelor vamale pentru a compensa distorsiunile dintre partenerii comerciali;

* *

70. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 275, 10.10.1998, p. 1.

(2) Rezoluţia Parlamentului European din 26 septembrie 2006 privind o strategie tematică pentru mediul urban (JO C 306 E, 15.12.2006, p. 182).

(3) Rezoluţia Parlamentului European din 13 februarie 2007 referitoare la o strategie tematică privind reciclarea deșeurilor (JO C 287 E, 29.11.2007, p. 168).

(4) Rezoluţia Parlamentului European din 25 aprilie 2007 referitoare la o strategie tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale (JO C 74 E, 20.3.2008, p. 660).

(5) Rezoluţia Parlamentului European din 24 octombrie 2007 referitoare la o strategie tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor (Texte adoptate, P6_TA(2007)0467).

(6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0537.

(7) Indicatori de mediu sau indicatori care iau în considerare mediul, cum ar fi IBED (Indicateur du bien-être durable) sau ISEW (Indicator of Sustainable Enonomic Welfare), TPI.

(8) JO L 283, 31.10.2003, p. 51.

(9) Directiva 93/89/CEE a Consiliului din 25 octombrie 1993 privind aplicarea de către statele membre a taxelor pe anumite vehicule utilizate pentru transportul rutier de marfă, precum și a taxelor și a drepturilor de utilizare percepute pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 279, 12.11.1993, p. 32).

(10) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/94

Standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) și guvernarea IASB

P6_TA(2008)0183

Rezoluţia Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) și guvernarea Consiliului pentru standarde internaţionale de contabilitate (IASB) (2006/2248(INI))

(2009/C 259 E/17)

Parlamentul European,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate (1),

—	având în vedere Rezoluţia sa din 4 iulie 2006 privind recentele evoluţii și perspective în legătură cu dreptul societăţilor comerciale (2),

—	având în vedere primul raport al Comisiei destinat Comitetului european pentru valori mobiliare (ESC) și Parlamentului European privind convergenţa dintre standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) și principiile contabile general acceptate (GAAP) ale unor ţări terţe,

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind evoluţia guvernării Consiliului pentru standarde internaţionale de contabilitate (IASB) și a Fundaţiei Comitetului pentru standarde internaţionale de contabilitate (IASCF) din iulie 2007,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 10 iulie 2007 privind guvernarea și finanţarea IASB și a celui din 11 iulie 2006 privind finanţarea Consiliului pentru standarde internaţionale de contabilitate,

—	având în vedere raportul BCE din 19 decembrie 2006, intitulat „Evaluarea standardelor de contabilitate din perspectiva stabilităţii financiare”,

—	având în vedere scrisoarea Grupului consultativ pentru raportarea financiară europeană (EFRAG) adresată IASB privind proiectul de standard de raportare financiară pentru întreprinderile mici și mijlocii (IFRS pentru IMM-uri),

—

având în vedere scrisorile din 3 octombrie 2007 din partea președintelui Comisiei pentru afaceri economice și monetare în urma consultării Agenţiei SUA pentru valori mobiliare și operaţiuni bursiere (SEC), adresate Comisiei și președinţilor comisiilor corespondente din cadrul Congresului Statelor Unite,

—	având în vedere declaraţia Comisiei, a Agenţiei serviciilor financiare din Japonia, a Organizaţiei internaţionale a comisiilor de valori mobiliare (IOSCO) și a SEC din 7 noiembrie 2007cu privire la activităţile de consolidare a guvernării IASCF,

—	având în vedere decizia SEC din 21 decembrie 2007 privind IFRS pentru emitenţii străini,

—

având în vedere A patra directivă a Consiliului 78/660/CEE din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale (3) și A șaptea directivă a Consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (4) (a patra și a șaptea directivă privind dreptul societăţilor comerciale),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0032/2008),

A.	întrucât conceptul de IFRS a fost creat în scopul realizării unor standarde reale de raportare financiară la nivel mondial, pentru societăţile cotate la bursă,

B.	întrucât din ianuarie 2005, societăţile din Uniunea Europeană cotate la bursă au obligaţia de a aplica standardele internaţionale de contabilitate la întocmirea situaţiilor financiare consolidate,

C.	întrucât prin Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 IASCF/IASB a fost ridicat, de facto, la rangul de organ legislativ,

D.	își reafirmă poziţia exprimată la punctele 37–39 din rezoluţia sa din 4 iulie 2006 menţionată anterior privind recentele evoluţii și perspective în legătură cu dreptul societăţilor comerciale,

întrucât Uniunea Europeană, de la adoptarea IFRS, a acumulat cunoștinţe și experienţă care trebuie utilizate în discuţiile privind dezvoltarea ulterioară a IASCF/IASB; întrucât este posibil ca jurisdicţiile care nu au renunţat la propriile standarde de contabilitate și au iniţiat doar procese de convergenţă să nu posede aceeași competenţă sau experienţă;

F.	întrucât scurgerea a 17 luni înainte de numirea noului președinte al IASCF ridică semne de întrebare asupra eficacităţii procesului actual de selecţie și numire a membrilor acestui organism;

G.	întrucât Uniunea Europeană trebuie să evolueze de la o atitudine reactivă la o atitudine proactivă în relaţia cu IASCF/IASB;

H.	întrucât criza creditelor ipotecare riscante(„subprime”) a aruncat o nouă lumină asupra mizei reprezentate de normele contabile, în special asupra noţiunilor de „valoare justă” și de „tranzacţii interpieţe” pentru stabilitatea financiară,

Organizaţii internaţionale transparente și responsabile

1. este ferm convins că standarde contabile mondiale de înaltă calitate trebuie dezvoltate;

2. ia act de faptul că IASCF este un organism privat de autoreglementare care a primit rolul de legiuitor în Uniunea Europeană în temeiul Regulamentul (CE) nr. 1606/2002; recunoaște existenţa anumitor preocupări conform cărora IASCF/IASB este posibil să nu aibă transparenţă și responsabilitate, ca urmare a faptului că nu se află sub controlul niciunui guvern ales în mod democratic, iar instituţiile UE nu au stabilit procedurile și practicile privind consultarea și decizia democratică, care reglementează în mod obișnuit propriile lor procese legislative; salută totuși faptul că IASCF și IASB au încercat să remedieze aceste deficienţe, printre altele, prin reuniuni bianuale, în cadrul cărora IASCF analizează activitatea IASB, prin evaluări ale impactului noilor standarde și prin introducerea unei declaraţii formalizate de feedback pentru comentariile primite în urma unor consultări publice etc.;

3. consideră că, în lipsa unor soluţii satisfăcătoare privind problemele legate de instituirea și controlul IASCF/IASB, ar trebui lansată o dezbatere cu privire la condiţiile de integrare a IASCF/IASB în sistemul de guvernare internaţională, de exemplu Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia pentru Cooperare Economică și Dezvoltare și Banca Mondială;

4. subliniază necesitatea ca organismele care stabilesc standarde internaţionale să aibă în componenţa lor mai mulţi reprezentanţi cu experienţă europeană, legitimând astfel o reală abordare internaţională și răspunzând nevoii de reprezentare echilibrată a ponderii pe care o are Uniunea Europeană, care constituie, de departe, cea mai vastă zonă economică, cu cele mai multe întreprinderi care aplică IFRS; consideră că toţi membrii în consiliile de administraţie/mandatarii IASCF/IASB ar trebui să provină din ţările care au aderat sau intenţionează să adere la IFRS; sprijină introducerea unei dispoziţii privind o reprezentare echilibrată pe criterii geografice în componenţa IASCF, conform propunerii mandatarilor;

5. observă dimensiunea teoretică din ce în ce mai pronunţată a proiectelor IASB, care sunt deja atât de complexe și de teoretice, încât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), mai ales, nu reușesc întotdeauna să le respecte;

6. observă, în plus, că anumite aspecte practice legate de afaceri sunt inadecvat reflectate de IASB; consideră că, din perspectiva utilizatorului, este important ca prezentarea contabilităţii sub forma situaţiei financiare să permită folosirea sa și în alte scopuri, cum ar fi furnizarea de informaţii financiare investitorilor, monitorizarea performanţelor sau gestiunea financiară;

7. sprijină o dezbatere deschisă și continuă privind standardele de contabilitate; în acest sens, consideră că IASB ar trebui să consolideze procesul de consultare cu părţile interesate, astfel încât opiniile tuturor utilizatorilor IFRS și investitorilor să fie luate în considerare;

8. consideră însă că guvernarea și responsabilitatea trebuie îmbunătăţite prin următoarele măsuri:

(a)

crearea unui organism public de control, care să implice toţi factorii publici interesaţi ai IASCF/IASB, incluzând cu precădere forurile legislative și organismele de control; crearea unui organism care să permită actorilor reprezentativi de pe piaţă, inclusiv autorilor și utilizatorilor din jurisdicţiile unde IFRS sunt obligatorii, să prezinte anual organelor de conducere ale IASCF/IASB un raport privind funcţionarea standardizării contabile internaţionale;

(b)

un astfel de organism de control ar putea fi însărcinat cu selecţia și numirea mandatarilor, printr-o procedură transparentă care să garanteze atât competenţele candidaţilor, cât și o reprezentare geografică echilibrată a tuturor părţilor interesate; aceasta ar conferi o mai mare transparenţă procesului de numire și ar spori în mod semnificativ legitimitatea mandatarilor;

(c)

garanţii că se va îmbunătăţi componenţa IASB, Consiliului consultativ pentru standarde (SAC) și a Comitetului pentru interpretarea standardelor internaţionale de raportare financiară și că mandatarii se asigură de faptul că procesul de numire este transparent și ţine seama în mod corespunzător de interesele diferitelor părţi implicate;

(d)	o mai largă participare a mandatarilor la controlul IASB și al planului său de lucru, în special în privinţa modului de elaborare a planului de lucru și de atribuire a mandatelor IASB;

(e)	garanţii, în statutul IASCF, că IASB elaborează soluţii contabile care nu sunt doar corecte din punct de vedere tehnic, ci reflectă ceea ce este necesar și posibil din punctul de vedere al tuturor utilizatorilor (investitori, organisme de control) și autorilor situaţiilor financiare;

(f)	evaluări de impact pentru toate proiectele, în vederea analizării costurilor și avantajelor (inclusiv pentru firmele utilizatoare) ale proiectelor de texte și, mai ales, pentru a scoate în evidenţă consecinţele lor asupra stabilităţii financiare;

9. constată că, în declaraţia din 7 noiembrie 2007menţionată mai sus, la fel cum a procedat în aprilie 2006, când a semnat o foaie de parcurs cu autorităţile americane, Comisia încearcă să impună soluţii intr-o situaţie în care, pentru o mai bună eficacitate și legitimitate, este recomandat un proces deschis de cooperare și dezbatere, la derularea căruia își propune să contribuie prezenta rezoluţie;

10. îndeamnă ca măsurile de îmbunătăţire a răspunderii și guvernării IASCF/IASB să nu creeze o birocraţie exagerată și să asigure că aspectele tehnice nu sunt inutil politizate;

11. consideră că, înainte de a se angaja în elaborarea unui standard, IASB trebuie să ţină cont de nevoile și informaţiile pertinente de care utilizatorii (auditori, investitori, organisme de control) consideră că au nevoie;

12. îndeamnă IASB să efectueze studii de impact în rândul tuturor părţilor implicate, înainte de adoptarea unui nou standard, ţinând cont de diversitatea geografică și structura pieţelor; salută anunţul mandatarilor IASCF conform căruia aceștia vor include în raportul lor anual pe 2007 rezultatele evaluărilor ulterioare punerii în aplicare și declaraţiile de feedback;

13. solicită ca elaborarea și modificarea unui standard de contabilitate să fie permisă doar dacă s-a stabilit că este în mod clar necesar și util și după ce a fost realizat un proces detaliat de consultare preliminară;

14. consideră că, în acest domeniu, dreptul de iniţiativă al Comisiei trebuie combinat cu o procedură adecvată de consultare prealabilă;

15. împărtășește opinia Consiliului că măsurile adoptate pentru îmbunătăţirea structurii de guvernare a IASB trebuie aplicate conform unui plan de lucru adecvat; este de opinia că același lucru este valabil și pentru măsurile propuse de Parlamentul European;

16. consideră că Parlamentul European ar trebui să fie consultat în mod serios în timp util privind programul de lucru, precum și în stabilirea priorităţilor și conducerea proiectelor noi de definire a standardelor; solicită, în acest context, consultarea Parlamentului European în această chestiune, încă din faza iniţială;

17. este de părere că structura de finanţare a IASCF/IASB, bazată în prezent într-o mare măsură pe contribuţii voluntare, printre altele, din partea unor întreprinderi și firme de audit, ridică semne de întrebare; invită în acest context IASB și IASCF să examineze în special modul în care poate fi modificat sistemul de finanţare, astfel încât să asigure, în primul rând, că toate grupurile de utilizatori contribuie în mod corespunzător la finanţare, în al doilea rând, că nu se ajunge la un conflict de interese între finanţatori și utilizatori și, în al treilea rând, că există acces universal la standardele de contabilitate; solicită Comisiei să examineze dacă și în ce condiţii poate contribui la finanţare;

18. consideră că o finanţare transparentă și stabilă a IASB și a IASCF are o importanţă decisivă; solicită Comisiei să analizeze dacă și în ce mod se poate ajunge la o metodă uniformă de finanţare UE;

Aplicarea IFRS în Uniunea Europeană

19. consideră că este esenţial ca Uniunea Europeană să se exprime mai coerent pentru a se asigura că exercită o influenţă maximă, în toate stadiile procesului de elaborare, interpretare și aplicare a standardelor de contabilitate;

20. constată contribuţia importantă adusă de IFRS, datorită facilitării comparaţiei situaţiilor financiare între ţări diferite, între concurenţi din același sector de activitate și între sectoare diferite de activitate;

21. ia notă de avantajele IFRS, care nu numai că privesc aspectele tehnice legate de contabilitate, dar aduc, de asemenea, beneficii pieţelor de capital și Uniunii Europene în calitate de lider mondial;

22. constată că masa rotundă iniţiată de Comisie în 2004 la începutul prezentei legislaturi, pe tema aplicării coerente a IFRS în Uniunea Europeană (5), nu a răspuns așteptărilor privind capacitatea de a exprima clar punctul de vedere și interesele UE;

23. subliniază faptul că succesul IFRS depinde de coerenţa în adoptarea și punerea în aplicare a acestora, dar reamintește că este vorba de standarde bazate pe principii și că, astfel, realizarea coerenţei nu ar trebui urmărită în detrimentul evaluării profesionale;

24. împărtășește opinia Consiliului potrivit căreia concluziile mesei rotunde menţionate mai sus trebuie luate în considerare într-o măsură mai mare în activitatea IASB referitoare la standarde;

25. constată că în procesul comunitar de omologare sunt implicaţi numeroși actori; subliniază în special faptul că Comisia primește contribuţii din partea unor actori ale căror competenţe se suprapun în mod evident; subliniază că această suprapunere oferă un potenţial de creștere a eficienţei și a transparenţei;

26. consideră că forumurile în cadrul cărora Comunitatea are posibilitatea să își facă cunoscută opinia (Comitetul de reglementare contabilă sau EFRAG), nu îi permit să interacţioneze de la egal la egal cu statele care deţin structuri întemeiate în jurul unor autorităţi centrale de reglementare și de control (de exemplu, Comitetul pentru standardele de contabilitate financiară și SEC pentru Statele Unite, Comitetul pentru standardele de contabilitate și Agenţia pentru servicii financiare în Japonia);

27. este de părere că o structură a UE simplificată, care să aibă în vedere structurile contabile naţionale ar putea, mai ales dacă, după caz, s-ar desfiinţa anumite organisme, contribui la simplificarea și prin aceasta, la consolidarea rolului pe care ar trebui să-l joace Uniunea Europeană la nivel mondial; solicită Comisiei să elaboreze și să prezinte o propunere, consultând Parlamentul, statele membre și Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţei valorilor mobiliare (CERVM), pentru crearea unei structuri la nivelul Uniunii, care să constituie un interlocutor legitim pe plan internaţional și care să garanteze interpretarea și aplicarea uniformă a normelor;

28. își exprimă mulţumirea în legătură cu modalitatea în care și-a exercitat autoritatea în acest domeniu și subliniază că, în urma modificării procedurii de comitologie, Parlamentul va fi și mai implicat în elaborarea și omologarea IFRS; constată însă că Parlamentul participă oficial doar la ultima etapă a procedurii de omologare; solicită garanţii, în vederea economisirii de timp, că Parlamentul va fi consultat în mod serios în acest proces din momentul elaborării programului de lucru al IASB și al analizării unui nou proiect de standard de contabilitate, cu scopul de a evita apariţia unei variante specifice UE a IFRS sau necesitatea unor modificări ulterioare;

29. este de părere că ar fi în dezavantajul companiilor cotate la bursă din UE dacă s-ar folosi părţi din IFRS altfel decât în ultimă instanţă;

30. este de părere că trebuie să se acorde o atenţie deosebită cel puţin următoarelor:

(a)	cadrul IASB (baza conceptuală pentru activitatea IASB); subliniază în acest context că situaţiile financiare nu se întocmesc doar pentru investitorii de pe piaţa de capital, ci și pentru numeroși alţi actori, de exemplu creditori, angajaţi, autorităţi, proprietari și clienţi;

(b)	marca IAS/IFRS (prezentarea situaţiilor financiare); subliniază că IASB ar trebui să prezinte soluţii care ţin seama de necesităţile diverselor jurisdicţii care au impus obligativitatea IFRS;

(c)

IAS 32 și IAS 39: solicită IASB să includă în IAS 32 o definiţie a „fondurilor proprii”, care să permită tuturor tipurilor de întreprinderi, în mod special societăţilor cooperative și parteneriatelor, să declare capitalul vărsat de acţionari drept fonduri proprii în bilanţ și să adopte o soluţie pentru contabilitatea de acoperire, bazată pe practica reală a gestionării riscului din instituţiile bancare;

(d)	combinaţiile de întreprinderi (contabilitatea pentru achiziţionarea unei alte întreprinderi); subliniază că este necesar ca IASB să găsească soluţii privind domeniul de aplicare a principiului valorii juste;

(e)	evaluarea la valoarea justă; consideră că IASB ar trebui să își bazeze decizia pe rezultatele obţinute în urma consultării și, ţinând cont de consecinţele previzibile ale unui astfel de proces, să limiteze domeniul de aplicare a principiului valorii juste;

(f)

concesiunile de servicii (acorduri prin care o întreprindere, concesionarul, în baza unui contract încheiat cu un concedent, de regulă un guvern, primește dreptul și își asumă obligaţia de a presta servicii publice); subliniază, în acest context, că este necesar să se găsească soluţii echilibrate; precum și

(g)	raportarea performanţelor (descrierea și prezentarea tuturor modificărilor constatate la active și pasive în urma unor tranzacţii sau a altor evenimente, cu excepţia celor legate de tranzacţii cu proprietari); subliniază, în acest context, că este necesar să se găsească soluţii echilibrate;

31. consideră că aplicarea principiului valorii juste poate fi costisitoare pentru întreprinderi și poate duce la evaluări nerealiste, de exemplu în lipsa unor evaluări pe pieţe efective, aplicarea principiului valorii juste poate indica cu mai puţină exactitate valoarea reală a întreprinderilor; consideră, de asemenea, că trebuie să se aibă în vedere faptul că aplicarea principiului evaluării la valoarea justă nu duce întotdeauna la evaluări realiste în cazul activelor și pasivelor financiare;

32. consideră că, în privinţa legăturilor potenţiale dintre IFRS și impozitare, elaborarea, intrarea în vigoare și interpretarea acestor standarde ar putea avea un impact imens asupra statelor membre;

33. apreciază practica lansată de la începutul legislaturii de către Comisia pentru afaceri economice și monetare, care a organizat o dată pe an o audiere a președintelui IASB și întâlniri informale cu membrii IASCF și solicită ca, în viitor, președinţii IASB și IASCF să prezinte Parlamentului un raport anual cu privire la toate chestiunile relevante pentru Parlament (inclusiv programul de lucru, deciziile privind personalul, finanţarea și orice standardele controversate);

34. își exprimă îngrijorarea, cu toate că sprijină intenţia IASB de îmbunătăţire a standardelor existente, cu privire la faptul că ajustările permanente, chiar minore, pot genera cheltuieli importante și pot determina modificări costisitoare în cadrul societăţilor mari; consideră că orice modificare ar trebui să aibă loc doar în cazul în care, în urma unei analize cost-beneficiu, aceasta se dovedește necesară,

IFRS pentru IMM-uri

35. ia act de faptul că, la elaborarea proiectului de IFRS pentru IMM-uri, IASB efectuează o consultare largă, precum și studii de teren; solicită ca, în viitor, rezultatelor obţinute din astfel de consultări și studii de teren să li se acorde mai multă atenţie decât s-a acordat acestui proiect IFRS pentru IMM-uri; subliniază faptul că acest lucru este necesar dacă Uniunea Europeană intenţionează să ia în considerare IFRS pentru IMM-uri sau să adopte standarde UE pentru IMM-uri în scopul convergenţei cu IFRS pentru IMM-uri;

36. subliniază că în rândul IMM-urilor este larg răspândită opinia conform căreia IFRS propuse de IASB sunt mult prea complicate pentru acestea și că, în plus, în multe locuri se face referire la ansamblul IFRS; consideră că obligaţiile privind anexele sunt prea cuprinzătoare și că sarcina în raport cu cerinţa de a furniza informaţii, este disproporţionată faţă de orice beneficiu care ar rezulta; este preocupat de faptul că proiectul a fost elaborat avându-se în vedere IMM-uri de dimensiuni relativ importante (peste cincizeci de angajaţi) și remarcă faptul că majoritatea acestora sunt de mărime mai mică; ia act de faptul că IMM-urile sunt îngrijorate, de asemenea, de perspectiva modificării standardelor de către IASB la fiecare doi ani; remarcă totuși că ar putea fi o tranziţie opţională oportună pentru IMM-urile mai mari, care se dezvoltă, dar subliniază faptul că nu trebuie să constituie o etapă spre o armonizare forţată;

37. consideră că promovarea (sau încurajarea) aplicării voluntare a IFRS nu este lipsită de riscuri; consideră, de asemenea, că dacă unele state membre decid să aplice IMM-urilor IFRS în varianta finală adoptată de IASB, acest lucru ar duce la fragmentarea pieţei interne și ar putea chiar dăuna contabilităţii IMM-urilor de pe întreg teritoriul Uniunii Europene;

38. subliniază că IASB nu a primit niciun mandat politic pentru a elabora IFRS pentru IMM-uri; constată că procedura de omologare se aplică numai standardelor internaţionale de contabilitate și interpretărilor pentru societăţile cotate la bursă; constată, de asemenea, că procedura de omologare nu trebuie utilizată pentru recunoașterea IFRS pentru IMM-uri;

39. propune să se evalueze mai întâi dacă IMM-urile din Uniunea Europeană vor profita de pe urma unui standard elaborat de IASB; ia act de faptul că, în general, IASB se consideră a fi un organism de stabilire a standardelor în interesul investitorilor pe piaţa de capital; recunoaște faptul că în „baza concluziilor”, IASB confirmă faptul că cerinţele pentru IMM-uri sunt diferite de cele pentru investitorii pe piaţa de capital; se întreabă dacă există în prezent un echilibru adecvat în IASB referitor la IMM-uri; recunoaște totuși că pot veni cereri din alte regiuni ale lumii, în sensul elaborării unui standard pentru IMM-uri și propune să se efectueze o evaluare mai precisă a acestor cereri; subliniază faptul că aceasta nu aduce prejudicii acceptării de către UE a unui standard ulterior;

40. subliniază că, pentru conturile anuale ale IMM-urilor din Uniunea Europeană, cadrul legal este reprezentat de a patra și a șaptea directivă privind dreptul societăţilor comerciale și că rămâne de clarificat în ce raport se află IFRS pentru IMM-uri, propuse de IASB, cu a patra și a șaptea directivă privind dreptul societăţilor comerciale; consideră că a patra și a șaptea directivă în materie de drept al societăţilor comerciale ar putea constitui baza pentru cerinţele contabile ale IMM-urilor din Uniunea Europeană, inclusiv parteneriatele;

41. consideră că Uniunea Europeană ar trebui să evalueze cu atenţie avantajele adeziunii la un standard IFRS pentru IMM-uri sau ale elaborării propriei sale soluţii independente și globale pentru IMM-uri; consideră, în plus, că orice astfel de soluţie comunitară s-ar integra în cadrul conceptual al IFRS, fără a obliga IMM-urile să folosească IFRS integral;

42. consideră că un cerinţele privind contabilitatea în cazul IMM-urilor din Uniunea Europeană trebuie să corespundă nevoilor utilizatorilor; recomandă, în acest context, o reanalizare în detaliu a necesităţilor utilizatorilor;

43. în lumina celor de mai sus, încurajează Comisia să continue activităţile de simplificare a dreptului societăţilor comerciale, a contabilităţii și auditării IMM-urilor, prin intermediul actelor legislative pertinente, în special a patra și a șaptea directivă privind dreptul societăţilor comerciale;

44. subliniază că normele contabile au o influenţă foarte mare asupra dreptului comercial, în ansamblul său, iar un nou IFRS pentru IMM-uri va avea efecte semnificative asupra IMM-urilor, și, în special, va avea un impact considerabil asupra legislaţiei naţionale privind fiscalitatea întreprinderilor; atrage atenţia asupra faptului că un IFRS pentru IMM-uri, stabilit pe baza principiului „valorii juste”, se opune principiului menţinerii capitalului, dominant în alte jurisdicţii, și nu servește întotdeauna (din punct de vedere fiscal) interesele IMM-urilor;

45. consideră că un IFRS pentru IMM-uri trebuie să aibă în vedere faptul că în Uniunea Europeană există diferite tipuri de întreprinderi (de exemplu parteneriate și cooperative); consideră, prin urmare, că un astfel de IFRS trebuie să conţină o definiţie clară a „fondurilor proprii”, care să ţină seama de nevoile speciale ale IMM-urilor;

46. regretă că proiectul de IFRS pentru IMM-uri nu ţine suficient cont de faptul că destinatarii situaţiilor contabile ale IMM-urilor sunt în principal acţionari particulari, creditori, parteneri de afaceri și angajaţi și nu investitori anonimi, ca în cazul întreprinderilor de stat, și că acești destinatari sunt interesaţi mai curând de stabilirea unei relaţii de afaceri pe termen lung, decât într-o investiţie pe termen scurt;

47. solicită Comisiei să iniţieze o procedură de consultare detaliată privind cadrul de reglementare contabil în Uniunea Europeană pentru IMM-uri în aceleași condiţii cu propunerile legislative ordinare și să-și retragă angajamentul de a implementa și de a adopta un standard IFRS pentru IMM-uri, în felul acesta împiedicând aplicarea în paralel de standarde în Uniunea Europeană, înaintea de încheierea procedurii interne a UE; încurajează Comisia să ia în considerare oportunitatea reducerii sarcinii administrative pentru IMM-uri în domeniul contabilităţii și al auditului;

48. recunoaște totuși că există o nevoie generală de simplificare a contabilităţii și a măsurilor de audit pentru IMM-uri, reamintind în același timp faptul că IMM-urile creează locuri de muncă și contribuie la creșterea economică;

Foaie de parcurs pentru convergenţă și echivalenţă

49. reamintește că scopul ultim al tuturor factorilor internaţionali implicaţi este adoptarea IFRS; recunoaște tensiunea dintre intenţia de a obţine o convergenţă maximă și dorinţa de a păstra prerogativele depline ale Uniunii Europene de a se abate de la consensul care poate fi obţinut la nivel mondial; subliniază că devierile de la standardele existente la nivel mondial trebuie limitate la minimul necesar atât în Uniunea Europeană, cât și în alte părţi ale lumii; consideră că ţările terţe ar trebui să dialogheze cu Uniunea Europeană în ansamblu și nu să trateze cele 27 de state membre în mod diferit, iar procesele actuale de convergenţă cu sistemele existente pot fi acceptate doar ca faze intermediare;

50. ia act de importanţa și utilitatea stabilirii unor standarde mondiale, precum și a convergenţei și recunoaște că, la nivel mondial, convergenţa standardelor de contabilitate se produce într-un ritm tot mai alert;

51. sprijină ideea convergenţei și echivalenţei; subliniază însă faptul că realizarea convergenţei cu standardele unor ţări terţe trebuie să se bazeze pe o evaluare prealabilă a avantajelor și a impactului unei astfel de schimbări pentru autorii și utilizatorii situaţiilor financiare în UE, în special pentru IMM-uri, și invită IASB să aibă în vedere acest lucru în demersurile sale;

52. constată că lucrările privind convergenţa avansează și vede în acest fapt riscul de a se lua în considerare în acest proces mai ales situaţia economică și cadrul legislativ privind dreptul societăţilor din ţările terţe mari, în timp ce structurile comunitare ar juca un rol mai puţin important;

53. ia act de faptul că SEC a avansat o propunere la 20 iunie 2007 de recunoaștere a situaţiilor financiare ale emitenţilor străini, fără a fi necesară o reconciliere, în măsura în care acestea au fost întocmite în baza versiunii engleze a IFRS, adoptată de IASB; subliniază că obiectivul este ca IFRS preluate în legislaţia UE trebuie să fie recunoscute de SEC;

54. salută progresele înregistrate în Foaia de parcurs privind contabilitatea UE-SUA și recenta declaraţie a SEC, prin care emitenţii străini sunt autorizaţi să-și prezinte situaţiile financiare în conformitate cu IFRS, fără să le adapteze la GAAP ale SUA; sprijină abordarea descrisă de Comisie în scrisoarea către SEC din 26 septembrie 2007;

55. reamintește că hotărârea Uniunii Europene de a solicita tuturor întreprinderilor cotate la bursă să aplice IFRS la întocmirea situaţiilor financiare consolidate de la începutul anului 2005 a contribuit în mare măsură la creșterea interesului faţă de IFRS la nivel mondial;

56. reamintește că președintele SUA, președintele în exerciţiu al Consiliului European și președintele Comisiei Europene au semnat la 30 aprilie 2007 o Declaraţie comună UE-SUA, în urma reuniunii la nivel înalt, care conţine următorul text referitor la problema informaţiei financiare: „Pieţe financiare. Promovarea și crearea condiţiilor pentru recunoașterea principiilor contabile general acceptate din SUA și ale standardelor internaţionale de raportare financiară în ambele jurisdicţii, fără a fi necesară o reconciliere, până în 2009 sau dacă acest lucru este posibil, mai devreme”;

57. reamintește chestiunea importantă privind competenţele diferitelor jurisdicţii care aplică IFRS în ceea ce privește stabilirea unei interpretări definitive a acestora, ceea ce prezintă riscul unor interpretări contradictorii; subliniază că numai autorităţile și instanţele judecătorești europene sunt competente să dea o interpretare definitivă IFRS specifice UE și invită Comisia să se asigure că această situaţie rămâne neschimbată; Comisia, împreună cu statele membre și Parlamentul, trebuie să dezvolte un sistem care să garanteze că IFRS sunt interpretate și aplicate în mod uniform pe teritoriul Uniunii Europene;

* *

58. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţei valorilor mobiliare, Fundaţiei Comitetului pentru standarde internaţionale de contabilitate și Consiliului pentru standarde internaţionale de contabilitate.

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 114.

(3) JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(4) JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

(5) Masa rotundă cuprinde reprezentanţi ai IASB, ai Comitetului autorităţilor europene de reglementare a pieţei valorilor mobiliare, ai EFRAG, ai Fédération des Experts Comptables Européens (FEE), ai Businesseurope, ai firmelor de audit și ai Comisiei; este un forum de discuţii asupra unor probleme cheie, fără a se oferi în niciun fel o interpretare a standardelor existente.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/106

Ciad

P6_TA(2008)0186

Rezoluţia Parlamentului din 24 aprilie 2008 European privind situaţia din Ciad

(2009/C 259 E/20)

Parlamentul European,

—	având în vedere Rezoluţiile Parlamentului European din 27 septembrie 2007 privind operaţiunea PESA în Ciad și în Republica Centrafricană (1) și din 13 decembrie 2007 privind Ciadul oriental (2),

—	având în vedere Decizia 2008/101/PESC a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind lansarea operaţiei militare a Uniunii Europene în Republica Ciad și în Republica Centrafricană (EUFOR CIAD/RCA) (3),

—	având în vedere Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU nr. 1778 (2007) din 25 septembrie 2007, care prevede desfășurarea unei forţe internaţionale multidimensionale de pace în Ciadul oriental și nord-estul Republicii Centrafricane (RCA), inclusiv misiunea EUFOR CIAD/RCA în cadrul PESA,

—	având în vedere Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU nr. 1769 (2007) din 31 iulie 2007 care prevede instituirea, pentru o perioadă iniţială de 12 luni, a unei operaţiuni hibride Uniunea Africană/Organizaţia Naţiunilor Unite (UA/ONU) în Darfur (UNAMID),

—

având în vedere acordul politic semnat între președinţia Ciadului și opoziţia neînarmată din N'Djamena la 13 august 2007 în vederea susţinerii procesului democratic din Ciad de către toate partidele politice din Ciad relevante, atât de la guvernare, cât și din opoziţie, și în vederea pregătirii alegerilor legislative programate pentru 2009,

—	având în vedere acordul de neagresiune dintre Ciad și Sudan, semnat la nivel de șefi de stat, la 13 martie 2008 la Dakar, în marja Summit-ului Organizaţiei Conferinţei Islamice și sub egida președintelui Abdoulaye Wade (Senegal) și a președintelui Omar Bongo (Gabon),

—	având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE de la Cotonou (4), în special capitolul privind asistenţa umanitară și de urgenţă,

—	având în vedere convenţiile și instrumentele internaţionale din domeniul drepturilor omului,

—	având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât este îngrijorat de faptul că, din 3 februarie, nu s-au mai obţinut informaţii despre Ibni Oumar Mahamat Saleh, purtătorul de cuvânt al Coaliţiei partidelor politice din opoziţia democratică, și despre alţi prizonieri politici;

B.	întrucât este îngrijorat de arestarea unor simpatizanţi ai partidelor și liderilor de opoziţie ca urmare a încercării rebelilor de a-l înlătura pe președintele Idriss Déby Itno în februarie 2008;

C.	întrucât președintele Déby s-a folosit de actualul conflict cu opoziţia înarmată ca pretext pentru a aresta lideri ai opoziţiei civile pașnice;

întrucât forţele de securitate ciadiene s-au făcut vinovate de execuţii extrajudiciare, tortură, arestări arbitrare și nu au fost pedepsite, iar luptătorii pentru drepturile omului și jurnaliștii au riscat în continuare să fie arestaţi, judecaţi pe nedrept și încarceraţi, încălcându-li-se dreptul la libera exprimare;

E.	întrucât președintele ciadian a profitat de starea de urgenţă pentru a abroga, printr-un ordin, legea din 1994 privind libertatea presei și, prin urmare, corespondenţii presei internaţionale se confruntă cu mari dificultăţi în îndeplinirea sarcinii lor de a informa;

F.	întrucât decretul prezidenţial de creare a comisiei de anchetă pentru evenimentele din 2 și 3 februarie 2008 nu a asigurat independenţa acestei comisii;

întrucât este preocupat de situaţia securităţii în partea de est a Ciadului, care s-a deteriorat din 2006 ca urmate a confruntărilor dintre forţele ciadiene de securitate și rebelii ciadieni și ca urmare a incursiunilor miliţiilor Janjaweed și a grupurilor înarmate din Sudan, la care se adaugă actele de banditism și atacurile asupra organizaţiilor umanitare;

H.	întrucât pentru a soluţiona această criză este necesar să se înlăture cauzele sale profunde într-un proces de reconciliere care să includă toate partidele politice și să fie sprijinit de populaţie, astfel încât să se instaureze un climat de pace, securitate și dezvoltare;

I.	întrucât noul prim-ministru ciadian, Youssouf Saleh Abbas, a afirmat că aplicarea acordului din 13 august 2007 menţionat anterior, sprijinit de Uniunea Europeană, este prioritară;

J.	întrucât Coaliţia partidelor politice din opoziţia democratică, principalul partid de opoziţie, a răspuns favorabil principiului unui guvern de largă deschidere;

K.	întrucât la începutul lunii aprilie 2008 au avut loc noi confruntări între armata guvernamentală și forţele armate rebele din regiunea Adé;

L.	întrucât au fost demarate la Tripoli negocieri între reprezentanţii guvernului și reprezentanţii forţelor rebele;

M.	întrucât 250 000 de sudanezi s-au refugiat în 12 tabere din estul Ciadului; întrucât în februarie 2008 s-a înregistrat un nou val de refugiaţi, de cel puţin 12 000 de persoane, ca urmare a escaladării tensiunilor în Darfur;

întrucât Ciadul adăpostește, de asemenea, peste 57 000 de refugiaţi din RCA, marea lor majoritate aflându-se în patru tabere din sudul ţării; întrucât, pe lângă acești refugiaţi, Ciadul numără aproximativ 180 000 de persoane strămutate intern în Ciadul oriental, persoane care și-au părăsit locuinţele și continuă să o facă din cauza violenţei interetnice; întrucât operaţiunea EUFOR ar putea contribui la crearea condiţiilor necesare pentru întoarcerea persoanelor strămutate intern, dar această întoarcere nu ar trebui să se facă pripit;

întrucât, având în vedere actuala situaţie umanitară și de securitate, desfășurarea misiunii EUFOR autorizate de Consiliul de Securitate al ONU a devenit esenţială, nu în ultimul rând în contextul responsabilităţii ONU și a UE de a proteja civilii din această regiune prin toate mijloacele necesare, de a oferi asistenţă umanitară și de a asigura securitatea personalului umanitar;

P.	întrucât câteva grupuri rebele ocupă în continuare o parte a teritoriului ciadian și sunt prezente de ambele părţi ale frontierei ciado-sudaneze;

Q.	întrucât Ciadul a acuzat Sudanul că ar fi încălcat acordul de neagresiune antrenându-i și înarmându-i pe rebeli pentru a lansa noi atacuri împotriva guvernului ciadian; întrucât guvernul sudanez neagă orice implicaţii în acţiunile rebelilor;

R.	întrucât grupul de contact înfiinţat în temeiul acordului de pace semnat la Dakar la 13 martie 2008 cu ocazia Summit-ului Conferinţei Islamice a trebuit să se reunească deja pentru a analiza acuzaţiile guvernului ciadian conform cărora guvernul sudanez ar sprijini rebeliunea ciadiană;

S.	întrucât UE și-a demonstrat disponibilitatea de a acţiona în calitate de mediator în acest conflict;

întrucât peste 4,5 milioane de oameni din Darfur și din Ciadul oriental au nevoie de ajutor umanitar, iar confruntările continue îngreunează operaţiunile Programului Alimentar Mondial (PAM) în Ciadul oriental, împiedicând accesul la unele dintre taberele de refugiaţi și întârziind livrările de alimente către altele;

U.	întrucât conflictul din Sudan s-a extins și în Ciad și, drept consecinţă, civilii din Ciad au căzut victime unor încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi arderea și jefuirea satelor din est, precum și unor violenţe împotriva femeilor, inclusiv violuri;

V.	întrucât situaţia politică instabilă și conflictul armat din Ciad agravează situaţia refugiaţilor din Darfur, în special având în vedere ameninţările recente ale guvernului ciadian de a expulza orice noi refugiaţi din Darfur;

W.	întrucât până în prezent au fost asigurate mai puţin de 20 % din cele 290 de milioane USD solicitate în Apelul umanitar pentru Ciad lansat în 2008 de opt agenţii ale ONU și 14 organizaţii neguvernamentale;

X.	întrucât PAM se confruntă acum cu provocarea descurajantă de a livra în avans, înainte de începerea sezonului ploios, rezerve de alimente pentru șase luni către taberele de refugiaţi și taberele persoanelor strămutate intern;

Y.	întrucât creșterea rapidă a preţurilor la alimente constituie o altă provocare cu care se confruntă PAM, ceea ce înseamnă că agenţia va avea nevoie de un sprijin mai însemnat în lunile următoare pentru a satisface necesarul de alimente în această regiune;

întrucât protecţia copilului trebuie să constituie o prioritate esenţială și întrucât copiii din Ciad sunt victime ale unor încălcări grave ale drepturilor omului: recrutare și exploatare de către forţele și grupările armate, răpiri în diferite scopuri, trafic de fiinţe umane, viol și alte violenţe sexuale, în special împotriva fetelor,

AA.	întrucât doar 20 % din copii merg la școală în Ciad, în timp ce aproximativ 7 000–10 000 de copii (sub 18 ani) sunt consideraţi soldaţi-copii,

1. își exprimă solidaritatea cu populaţia Ciadului, în special cu victimele conflictului actual;

2. își exprimă îngrijorarea profundă privind situaţia lui Ibni Oumar Mahamat Saleh, despre care nu s-au primit informaţii de la arestarea sa în 3 februarie 2008; consideră autorităţile din Ciad direct responsabile pentru starea de sănătate a acestuia și le cere să ia măsurile necesare pentru eliberarea sa neîntârziată;

3. condamnă persecutarea și arestarea arbitrară a politicienilor din opoziţie și a ziariștilor; invită guvernul Ciadului să clarifice situaţia tuturor politicienilor din opoziţie și a ziariștilor aflaţi încă în detenţie, să rezolve cazurile acestora în conformitate cu principiile ce stau la baza statului de drept, să înceteze arestările arbitrare, precum și să pună capăt impunităţii și să-i trimită în justiţie pe toţi cei care sunt responsabili pentru încălcarea drepturilor omului;

4. subliniază faptul că guvernul Ciadului are o obligaţie la nivel internaţional să informeze familiile prizonierilor politici despre locul unde se află aceștia;

5. solicită guvernului ciadian să respecte toate instrumentele internaţionale privind drepturile omului la care Ciadul este semnatar;

6. subliniază faptul că niciun membru al parlamentului nu ar trebui trimis la închisoare fără ridicarea anterioară a imunităţii sale;

7. subliniază nevoia ca politica în Ciad să devină mai reprezentativă din punct de vedere etnic și geografic; subliniază că criza din regiunea Darfur nu este responsabilă pentru toate problemele din Ciad, aceasta fiind o situaţie umanitară care a apărut în ultimii șase ani; subliniază faptul că Ciadul a avut propriile probleme interne de peste patru decenii; denunţă orice încercare făcută de guvernul Ciadului de a folosi Sudanul și regiunea Darfur drept un paravan pentru a ascunde disensiunile politice din Ciad, prelungind starea de neliniște politică în această ţară;

8. solicită tuturor părţilor, în special guvernului, să își onoreze angajamentele de a se asigura că alegerile programate pentru 2009 vor fi libere și corecte, în conformitate cu standardele internaţionale;

9. reamintește că nu se poate găsi o soluţie durabilă fără un proces real de reconciliere naţională și fără un dialog global, cu participarea tuturor factorilor implicaţi, în vederea unei păci corecte și globale fondată pe statul de drept și o democraţie veritabilă; ia act de intenţia exprimată de noul prim-ministru de a aplica acordurile din 13 august 2007;

10. reafirmă că trebuie lansat un dialog real și cuprinzător în Ciad, cât mai curând posibil; subliniază importanţa implicării grupurilor rebele în procesul politic și încurajează toate părţile, inclusiv guvernul ciadian și UE, să găsească modalităţi de negociere cu opoziţia armată în momentul în care aceasta este de acord să înceteze focul complet și necondiţionat;

11. solicită Uniunii Africane să faciliteze un dialog cuprinzător orientat spre un proces de pace global și pregătirea alegerilor democratice;

12. invită UE să continue monitorizarea punerii în aplicare a acordului din 13 august 2007, cu scopul de a relua urgent un proces de reconciliere politică, respectând normele democratice;

13. reafirmă opoziţia sa de principiu împotriva oricărei încercări a forţelor armate de a prelua puterea; condamnă cu fermitate activităţile armate continue ale grupărilor rebele din Ciad;

14. recunoaște utilitatea misiunii EUFOR CIAD/RAC în cadrul PESA în garantarea, cu imparţialitate și în cea mai strictă neutralitate, a securităţii taberelor de refugiaţi și de persoane strămutate, precum și a securităţii organizaţiilor umanitare; regretă că, din punct de vedere al trupelor participante la misiune, EUFOR nu reflectă suficient diversitatea Uniunii Europene și invită statele membre care nu au participat încă să pună la dispoziţie trupe și materialele necesare, pentru a garanta caracterul european al misiunii; invită statele membre și Consiliul să ia în considerare perspectivele de gen și drepturile omului în organizarea misiunii;

15. subliniază că aceste forţe trebuie să deţină și să utilizeze toate mijloacele necesare, în deplină conformitate cu drepturile internaţionale ale omului și cu dreptul internaţional umanitar, pentru protejarea civililor aflaţi în pericol; îndeamnă toate forţele implicate în conflict să respecte drepturile omului și dreptul umanitar, să oprească toate atacurile asupra refugiaţilor, persoanelor strămutate intern și asupra civililor în zonele respective și să permită agenţiilor umanitare să ajute populaţia civilă aflată în suferinţă;

16. reamintește preocuparea sa profundă privind situaţia umanitară și de securitate din ce în ce mai gravă din Ciad și invită comunitatea internaţională să își intensifice ajutorul acordat în cadrul Apelului umanitar pentru Ciad din 2008; subliniază faptul că este nevoie urgent de contribuţiile donatorilor pentru a asigura finalizarea aprovizionării în lunile viitoare, astfel încât hrana să ajungă în Ciadul de est la timp; subliniază că o astfel de finanţare este necesară cu cel puţin un an înainte pentru a putea acoperi astfel de nevoi urgente;

17. este profund îngrijorat de impactul negativ al acestei crize umanitare asupra stabilităţii regionale; sugerează iniţierea cât mai rapidă a unei conferinţe regionale internaţionale pentru a rezolva complexitatea relaţiilor Ciadului cu ţările învecinate ale acestuia;

18. invită, în acest context, guvernele Ciadului și ale Sudanului să respecte și să menţină pactul de neagresiune din 13 martie 2008;

19. invită guvernul Ciadului și al Sudanului să oprească imediat tot sprijinul acordat grupărilor armate din Darfur și Ciadul de est, să își îndeplinească angajamentul de a împiedica grupările armate să traverseze graniţa comună, să rezolve diferenţele prin dialog politic și să ia toate măsurile necesare pentru a stabiliza situaţia actuală;

20. solicită ca încălcările drepturilor omului, crimele împotriva umanităţii, violenţa sexuală împotriva femeilor și copiilor, precum și recrutarea forţată a bărbaţilor și a copiilor din taberele de refugiaţi și de persoane strămutate intern să fie identificate, raportate, condamnate și pedepsite în conformitate cu dispoziţiile internaţionale privind drepturile omului;

21. susţine Misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Centrafricană și în Ciad (MINURCAT), care are atribuţia de a sprijini sistemul judiciar și cel penitenciar din Ciad și de a forma poliţia ciadiană pentru protecţia umanitară, care are ca scop menţinerea ordinii în taberele de refugiaţi și de persoane strămutate intern;

22. subliniază importanţa campaniilor de informare a opiniei publice conţinând mesaje clare, astfel încât EUFOR să poată sensibiliza nu numai populaţia locală, dar și ONG-urile, cu privire la obiectivul prezenţei sale în regiune;

23. își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că trupele EUFOR nu au fost încă trimise în zona Guereda, una din cele mai complicate regiuni din punct de vedere al disputelor etnice și al afluxului de refugiaţi; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că această zonă a fost lăsată expusă într-o anumită măsură și solicită insistent să se trimită cât mai curând posibil trupe EUFOR pentru a asigura securitatea în această zonă periculoasă;

24. subliniază faptul că orice soluţie la problema persoanelor strămutate intern în Ciad trebuie să ia în considerare atât populaţia locală, cât și guvernul; sugerează că proiectele de reconciliere ar trebui să includă atât persoanele strămutate intern, cât și populaţia locală;

25. salută faptul că reconstrucţia și reabilitarea zonelor care primesc persoane strămutate și refugiate sunt prevăzute în al zecelea Fond European pentru Dezvoltare;

26. subliniază faptul că drepturile omului trebuie introduse în sistemele educaţionale din Ciad și că planurile de acţiune privind educaţia în domeniul drepturilor omului pentru învăţământul primar și gimnazial trebuie să fie puse în aplicare cât mai curând posibil; remarcă faptul că EUFOR s-ar putea implica să împiedice recrutarea copiilor de către grupările rebele, colaborând cu liderii comunităţii pentru a-i sensibiliza cu privire la pericolul în care se află copii lor;

27. solicită liberarea tuturor copiilor sub 18 ani din toate forţele armatei naţionale a Ciadului, inclusiv din miliţiile de auto-apărare și din toate celelalte grupări paramilitare care primesc sprijin din partea guvernului ciadian, și trimiterea acestora în familiile lor sau la agenţii corespunzătoare pentru protecţia copilului;

28. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Uniunii Africane, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, copreședinţilor Adunării parlamentare mixte ACP-UE și președinţilor, guvernelor și parlamentelor Ciadului, Republicii Centrafricane și ale Sudanului.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0419.

(2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0630.

(3) JO L 34, 8.2.2008, p. 39.

(4) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/111

Cooperarea transfrontalieră în domeniul combaterii terorismului și criminalităţii transfrontaliere *

P6_TA(2008)0128

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2008 referitoare la iniţiativa Republicii Federale Germania în vederea adoptării unei decizii a Consiliului privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/…/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalităţii transfrontaliere (11563/2007 — 11045/1/2007 — C6-0409/2007 — 2007/0821(CNS))

(2009/C 259 E/21)

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

—	având în vedere iniţiativa Republicii Federale Germania (11563/2007 și 11045/1/2007),

—	având în vedere articolul 34 alineatul (2) litera (c) din Tratatul UE,

—	având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0409/2007),

—	având în vedere articolele 93 și 51, și articolul 41 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie și afaceri interne (A6-0099/2008),

1. aprobă iniţiativa Republicii Federale Germania astfel cum a fost modificată;

2. invită Consiliul să modifice textul în consecinţă;

3. solicită Consiliului și Comisiei ca, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să acorde prioritate oricăror propuneri ulterioare de modificare a deciziei în conformitate cu Declaraţia nr. 50 referitoare la articolul 10 din Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii care urmează să fie anexate Tratatului privind Uniunea Europeană, Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene și Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice;

4. este decis să examineze toate propunerile viitoare de modificare în regim de urgenţă în conformitate cu procedura menţionată la alineatul (3) și în strânsă cooperare cu parlamentele naţionale.

5. invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

6. solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenţionează să modifice în mod substanţial iniţiativa Republicii Federale Germania;

7. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului și Comisiei precum și guvernului Republicii Federale Germania.

TEXT PROPUS DE REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA

AMENDAMENT

Amendamentul 1

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Considerentul 3a (nou)

(3a)

Pentru stabilirea unor norme minimale referitoare la disponibilitatea asistenţei juridice acordată persoanelor în statele membre este necesar ca decizia-cadru privind drepturile procedurale în cadrul procedurilor penale pe întreg teritoriul Uniunii Europene să fie adoptată de Consiliu cât mai curând posibil.

Amendamentul 2

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Considerentul 3b (nou)

(3b)

În lipsa unui instrument juridic adecvat privind protecţia datelor în cadrul celui de al treilea pilon, se impune instituirea normelor de protecţie a datelor stabilite în Decizia 2008/…/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalităţii transfrontaliere. Odată aprobat, instrumentul juridic cu caracter general ar trebui aplicat în întregul spaţiu al cooperării poliţienești și judiciare în materie penală, cu condiţia ca gradul de protecţia a datelor pe care îl oferă să fie corespunzător și, în orice caz, cu nimic inferior celui prevăzut de Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal a Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 și de protocolul său adiţional privind autorităţile de control și fluxul transfrontalier al datelor din 8 noiembrie 2001.

Amendamentul 3

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Considerentul 3c (nou)

(3c)

Categoriile speciale de date privind originea rasială sau etnică, opiniile politice, credinţele religioase sau filosofice, apartenenţa la un partid sau la o uniune sindicală, orientarea sexuală sau sănătatea ar trebui procesate doar dacă este absolut necesar, în funcţie de caracteristicile fiecărui caz în parte și cu garanţii specifice.

Amendamentul 4

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Considerentul 3d (nou)

(3d)	În vederea eficientizării cooperării poliţienești, ar trebui să fie posibilă constituirea rapidă și fără impedimente birocratice a unor echipe mixte de intervenţie.

Amendamentul 5

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Considerentul 4a (nou)

(4a)	Prevederile prezentei decizii sunt în conformitate cu Avizul Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor din 19 decembrie 2007,

Amendamentul 6

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Articolul 2 — litera -a (nouă)

(-a)

date cu caracter personal'înseamnă informaţiile referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă („persoană vizată”); o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un număr de identificare sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;

Amendamentul 11

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Articolul 2 — litera e

(e)	„partea necodată a ADN-ului” înseamnă zone de cromozomi care nu conţin nicio expresie genetică, adică cele despre care nu se cunoaște că ar furniza o informaţie referitoare la proprietăţile funcţionale ale unui organism ;

(e)

„partea necodată a ADN-ului” înseamnă zone de cromozomi care nu conţin nicio expresie genetică, adică cele despre care nu se cunoaște că ar furniza informaţii cu privire la caracteristicile ereditare specifice; fără a aduce atingere progreselor știinţifice, nu se furnizează nicio informaţie din partea necodată a ADN-ului;

Amendamentul 18

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Articolul 3a (nou)

Articolul 3a

Cereri privind persoane achitate sau scoase de sub acuzare

În conformitate cu capitolele 3 și 4 din prezenta decizie, rapoartele referitoare la profilul ADN sau la datele dactiloscopice ale unor persoane achitate sau scoase de sub acuzare pot face obiectul unui schimb numai dacă baza de date este precis delimitată, iar categoria de date supuse cercetării este clar definită în legislaţia naţională.

Amendamentul 19

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Articolul 8 — alineatul 1 — litera a

(a)	codul de stat membru al statului membru solicitant,

(a)	codul de stat membru al statului membru solicitant și codul autorităţii naţionale consultante;

Amendamentul 20

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Articolul 17 — alineatul 3 — punctul i

(i)	competenţele pe care le pot exercita agenţii și alţi funcţionari ai statului (statelor) membru(e) de origine în statul membru gazdă pe parcursul operaţiunii;

(i)	competenţele pe care le pot exercita agenţii și alţi funcţionari ai statului (statelor) membru(e) de origine în statul membru gazdă pe parcursul operaţiunii; respectivele competenţe includ, în special, dreptul de supraveghere, urmărire, reţinere și interogatoriu;

Amendamentul 21

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Articolul 18 — alineatul 1

(1) Detaliile suplimentare privind punerea în aplicare din punct de vedere tehnic și administrativ a Deciziei 2007/…/JAI sunt prevăzute în anexa la prezenta decizie. Anexa poate fi modificată de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată.

(1) Detaliile suplimentare privind punerea în aplicare din punct de vedere tehnic și administrativ a Deciziei 2008/…/JAI sunt prevăzute în anexa la prezenta decizie. Anexa poate fi modificată de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată, după consultarea Parlamentului European, în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) litera (c) și articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Amendamentul 22

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Articolul 20 — alineatul 1

(1) Consiliul ia deciziile menţionate la articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2007/…/JAI pe baza unui raport de evaluare care se bazează pe chestionarul prevăzut la capitolul 4 din anexa la prezenta decizie.

(1) Consiliul ia deciziile menţionate la articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/…/JAI pe baza unui raport de evaluare întocmit pornind de la chestionarul prevăzut la capitolul 4 din anexa la prezenta decizie. Autorităţile independente de protecţie a datelor din statele membre interesate sunt pe deplin implicate în procedura de evaluare stabilită în capitolul 4 din anexa la prezenta decizie.

Amendamentul 23

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Articolul 21 — alineatul 1

(1) Se efectuează anual o evaluare a aplicării din punct de vedere administrativ, tehnic și financiar a schimbului de date în conformitate cu capitolul 2 din Decizia 2007/…/JAI. Evaluarea se referă la acele state membre care aplică deja Decizia 2007/…/JAI la momentul evaluării și se realizează cu privire la categoriile de date pentru care s-a început schimbul de date între statele membre în cauză. Evaluarea se bazează pe rapoarte ale statelor membre respective.

(1) Se efectuează anual o evaluare a aplicării din punct de vedere administrativ, tehnic și financiar a schimbului de date în conformitate cu capitolul 2 din Decizia 2008/…/JAI … O astfel de evaluare include o analiză a consecinţelor ce decurg din diferenţele existente între tehnicile și criteriile de colectare și stocare a datelor ADN în statele membre. De asemenea, evaluarea include și o examinare a rezultatelor din perspectiva proporţionalităţii și eficacităţii schimbului transfrontalier de diferite tipuri de date ADN. Evaluarea se referă la acele state membre care aplică deja Decizia 2008/…/JAI la momentul evaluării și se realizează cu privire la categoriile de date pentru care s-a început schimbul de date între statele membre în cauză. Evaluarea se bazează pe rapoarte ale statelor membre respective.

Amendamentul 24

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Articolul 21 — alineatul 2a (nou)

(2a) Secretariatul General al Consiliului transmite în mod regulat Parlamentului European și Comisiei rezultatele evaluării schimbului de date sub forma unui raport, astfel cum este menţionat în capitolul 4 punctul 2.1 din anexa la prezenta decizie.

Amendamentul 25

Iniţiativa Republicii Federale Germania

Anexa la Iniţiativă — Capitolul 1 — punctul 1.1 — subpunctul 3

Norme de includere

Profilurile ADN puse la dispoziţie de statele membre pentru căutare și comparare, precum și profilurile ADN trimise pentru căutare și comparare trebuie să conţină cel puţin șase loci și pot conţine alţi loci sau blancuri, în funcţie de disponibilitate. Profilurile ADN de referinţă trebuie să conţină cel puţin șase din cei șapte loci ESS/ISSOL. Pentru a ameliora precizia corespondenţelor, se recomandă ca toate alelele disponibile să fie conservate în baza de date indexată de profiluri ADN.

Norme de includere

Profilurile ADN puse la dispoziţie de statele membre pentru căutare și comparare, precum și profilurile ADN trimise pentru căutare și comparare trebuie să conţină cel puţin șase loci și trebuie să conţină blancuri suplimentare , în funcţie de disponibilitate. Profilurile ADN de referinţă trebuie să conţină cel puţin șase din cei șapte loci ESS/ISSOL. Pentru a ameliora precizia corespondenţelor, toate alelele disponibile sunt stocate în baza de date indexată de profiluri ADN și utilizate la căutare și comparare. Fiecare stat membru pune în aplicare, cât mai curând posibil, orice ESS de loci nou adoptat de UE.

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/116

Statutul Ombudsmanului European

P6_TA(2008)0129

Proiect de decizie a Parlamentului European adoptat la 22 aprilie 2008 de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994 privind statutul și condiţiile generale pentru exercitarea funcţiilor Ombudsmanului (2006/2223(INI))

(2009/C 259 E/22)

Proiectul de decizie următor a fost adoptat (1) și transmis Consiliului și Comisiei în conformitate cu articolul 195 alineatul (4) din Tratatul CE și articolul 107d alineatul (4) din Tratatul Euratom:

(1) Votul asupra propunerii de rezoluţie (A6-0076/2008) a fost amânat până la finalizarea procedurii în conformitate cu articolul 195 alineatul (4) din Tratatul CE și articolul 107d alineatul (4) din Tratatul Euratom.

Decizia Parlamentului European de modificare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994 privind statutul și condiţiile generale pentru exercitarea funcţiilor Ombudsmanului

PARLAMENTUL EUROPEAN,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 195 alineatul (4),

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, în special articolul 107d alineatul (4),

având în vedere Rezoluţia sa din … privind o propunere de decizie a Parlamentului European de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994 privind statutul și condiţiile generale pentru exercitarea funcţiilor Ombudsmanului,

având în vedere avizul Comisiei,

cu aprobarea Consiliului,

întrucât:

1)	Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (1) recunoaște dreptul la bună administrare ca drept fundamental al cetăţenilor Uniunii;

2)	încrederea cetăţenilor în capacitatea Ombudsmanului de a efectua o anchetă riguroasă și imparţială în presupuse cazuri de administrare defectuoasă este fundamentală pentru succesul acţiunilor acestuia;

3)	este de dorit ca statutul Ombudsmanului să fie adaptat, în scopul eliminării oricărei posibile incertitudini referitoare la capacitatea acestuia de a efectua anchete meticuloase și imparţiale în presupuse cazuri de administrare defectuoasă;

4)	este de dorit ca statutul Ombudsmanului să fie adaptat pentru a permite posibile evoluţii ale prevederilor legale sau ale jurisprudenţei referitoare la intervenţia organelor, oficiilor și agenţiilor Uniunii Europene într-o procedură pe rolul Curţii de Justiţie;

este de dorit ca statutul Ombudsmanului să fie adaptat pentru a se ţine seama de schimbările intervenite în ultimii ani în ceea ce privește rolul instituţiilor și organelor UE în lupta împotriva fraudelor care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, în special crearea Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), astfel încât să permită Ombudsmanului să notifice acelor instituţii sau organe orice informaţie aflată în domeniul lor de competenţă;

este de dorit să se ia măsurile necesare pentru a permite Ombudsmanului să își dezvolte cooperarea cu instituţii similare la nivel naţional sau internaţional, precum și cu instituţii naţionale sau internaţionale al căror domeniu lor de activitate este mai larg decât cel al Ombudsmanului European, cum ar fi protecţia drepturilor omului, având în vedere faptul că o asemenea cooperare poate contribui în mod pozitiv la ameliorarea eficienţei acţiunilor acestuia;

7)	Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui și Oţelului (CECO) a expirat în 2002,

DECIDE:

Articolul 1

Referirea 1, considerentul 3, articolul 1 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) paragrafele 1 și 5, articolul 4 și articolul 5 din Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom se modifică după cum urmează:

STATUTUL OMBUDSMANULUI

PROPUNERE DE MODIFICARE

Amendamentul 1

Referirea 1

având în vedere Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene, în special articolul 195 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene , articolul 20d alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui și Oţelului și articolul 107d alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice,

având în vedere Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene, în special articolul 195 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene și articolul 107d alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice,

Amendamentul 2

Considerentul 3

întrucât Ombudsmanul, care poate acţiona și din proprie iniţiativă, trebuie să poată dispune de toate elementele necesare exercitării funcţiilor sale; întrucât, în acest scop, instituţiile și organele comunitare sunt obligate să furnizeze Ombudsmanului, la cererea acestuia, informaţiile pe care le solicită , cu excepţia cazurilor în care există motive justificate în mod corespunzător ce impun păstrarea secretului și fără a aduce atingere obligaţiei Ombudsmanului de a nu le divulga; întrucât autorităţile statelor membre sunt obligate să furnizeze Ombudsmanului toate informaţiile necesare, cu excepţia cazului în care aceste informaţii sunt reglementate fie de acte cu putere de lege sau norme administrative privind secretul, fie de acte care împiedică transmiterea acestora; întrucât, în cazul în care nu i se acordă asistenţa dorită, Ombudsmanul informează Parlamentul European cu privire la aceasta, iar Parlamentului European îi revine sarcina de a întreprinde demersurile adecvate;

întrucât Ombudsmanul, care poate acţiona și din proprie iniţiativă, trebuie să poată dispune de toate elementele necesare exercitării funcţiilor sale; întrucât, în acest scop, instituţiile și organele comunitare sunt obligate să furnizeze Ombudsmanului, la cererea acestuia, informaţiile pe care le solicită și fără a aduce atingere obligaţiei Ombudsmanului de a nu le divulga și de a trata informaţiile sau documentele clasificate în conformitate cu norme strict echivalente celor în vigoare în instituţiile sau organele în cauză ; întrucât instituţiile sau organele care furnizează informaţii sau documente clasificate informează Ombudsmanul cu privire la o astfel de clasificare; întrucât Ombudsmanul și instituţiile și organele în cauză ar trebui să ajungă la un acord în ceea ce privește modalităţile practice de transmitere a informaţiilor sau documentelor clasificate; întrucât autorităţile statelor membre sunt obligate să furnizeze Ombudsmanului toate informaţiile necesare, cu excepţia cazului în care aceste informaţii sunt reglementate fie de acte cu putere de lege sau norme administrative privind secretul, fie de acte care împiedică transmiterea acestora; întrucât, în cazul în care nu i se acordă asistenţa dorită, Ombudsmanul informează Parlamentul European cu privire la aceasta, iar Parlamentului European îi revine sarcina de a întreprinde demersurile adecvate;

Amendamentul 3

Articolul 1 alineatul (1)

(1)

Statutul și condiţiile generale de exercitare a funcţiilor Ombudsmanului se stabilesc prin prezenta decizie, în conformitate cu articolul 195 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene , articolul 20d alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui și Oţelului și articolul 107d alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

(1)

Statutul și condiţiile generale de exercitare a funcţiilor Ombudsmanului se stabilesc prin prezenta decizie, în conformitate cu articolul 195 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene și articolul 107d alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

Amendamentul 4

Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf

(2)

Instituţiile și organele comunitare sunt obligate să furnizeze Ombudsmanului informaţiile pe care acesta le solicită și îi permit accesul la dosarele în cauză. Acestea pot refuza furnizarea informaţiilor și a accesului la dosarele în cauză numai pentru motive ce ţin de păstrarea secretului, justificate în mod corespunzător.

(2)

Instituţiile și organele comunitare sunt obligate să furnizeze Ombudsmanului informaţiile pe care acesta le solicită și îi permit accesul la dosarele în cauză. Accesul Ombudsmanului la informaţii sau documente clasificate, în special la documente sensibile în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (2), este condiţionat de respectarea de către acesta a unor norme strict echivalente celor în vigoare în instituţia sau organul în cauză.

Instituţiile și organele care furnizează informaţii sau documente clasificate, astfel cum se menţionează la primul paragraf, informează Ombudsmanul cu privire la o astfel de clasificare.

Pentru punerea în aplicare a normelor prevăzute la primul paragraf, Ombudsmanul poate ajunge la un acord cu instituţiile sau organele în ceea ce privește modalităţile practice de acces la informaţiile clasificate și la celelelate informaţii care fac obiectul obligaţiei de păstrare a secretului profesional.

Amendamentul 5

Articolul 3 alineatul (2) al cincilea paragraf

Funcţionarii și ceilalţi agenţi ai instituţiilor și organelor comunitare sunt obligaţi să depună mărturie la cererea Ombudsmanului; aceștia se exprimă în numele și în conformitate cu instrucţiunile administraţiei de care aparţin și sunt obligaţi să păstreze secretul profesional.

Funcţionarii și ceilalţi agenţi ai instituţiilor și organelor comunitare sunt obligaţi să depună mărturie la cererea Ombudsmanului; aceștia sunt obligaţi să respecte dispoziţiile pertinente din Statutul funcţionarilor, în special obligaţia de a păstra secretul profesional.

Amendamentul 6

Articolul 4

(1)

Ombudsmanul și personalul acestuia — căruia i se aplică dispoziţiile articolului 287 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene , ale articolului 47 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui și Oţelului și ale articolului 194 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice — sunt obligaţi să nu divulge informaţiile și documentele care le-au fost aduse la cunoștinţă în timpul anchetelor efectuate. De asemenea, Ombudsmanul și personalul acestuia au obligaţia de confidenţialitate cu privire la orice informaţie care ar putea cauza prejudicii autorului plângerii sau oricărei alte persoane în cauză, fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (2).

(1)

Ombudsmanul și personalul acestuia — căruia i se aplică dispoziţiile articolului 287 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene și ale articolului 194 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice — sunt obligaţi să nu divulge informaţiile și documentele care le-au fost aduse la cunoștinţă în timpul anchetelor efectuate. De asemenea, Ombudsmanul și personalul acestuia au obligaţia de a nu divulga nicio informaţie clasificată și niciun document furnizat Ombudsmanului ca document sensibil în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 sau ca document care intră în domeniul de aplicare al legislaţiei comunitare privind protecţia datelor cu caracter personal, și nicio informaţie care ar putea cauza prejudicii autorului plângerii sau oricărei alte persoane în cauză, fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (2).

Ombudsmanul și personalul acestuia tratează cererile unor terţi privind accesul la documentele obţinute de Ombudsman în cursul anchetelor în conformitate cu condiţiile și limitele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, în special articolul 4.

(2)

În cazul în care, în cadrul unei anchete, Ombudsmanul ia cunoștinţă de fapte pe care le consideră aflate sub incidenţa dreptului penal, acesta informează imediat autorităţile naţionale competente prin intermediul reprezentanţelor permanente ale statelor membre pe lângă Comunităţile Europene, precum și, dacă este necesar, instituţia comunitară de care depinde funcţionarul sau agentul în cauză, aceasta putând pune în aplicare articolul 18 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunităţile Comunităţilor Europene. De asemenea, Ombudsmanul poate informa instituţia sau organul comunitar în cauză cu privire la faptele care pun în discuţie, din punct de vedere disciplinar, comportamentul unuia dintre funcţionarii sau agenţii acestora.

(2)

În cazul în care, în cadrul unei anchete, Ombudsmanul ia cunoștinţă de fapte pe care le consideră aflate sub incidenţa dreptului penal, acesta informează imediat autorităţile naţionale competente prin intermediul reprezentanţelor permanente ale statelor membre pe lângă Comunităţile Europene sau instituţia sau organul comunitar competent; dacă este necesar, Ombudsmanul informează, de asemenea, instituţia sau organul comunitar de care depinde funcţionarul sau agentul în cauză, acestea putând pune în aplicare articolul 18 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunităţile Comunităţilor Europene. De asemenea, Ombudsmanul poate informa instituţia sau organismul comunitar în cauză cu privire la faptele care pun în discuţie, din punct de vedere disciplinar, comportamentul unuia dintre funcţionarii sau agenţii acestora.

Amendamentul 7

Articolul 5

În măsura în care această cooperare poate contribui la întărirea eficienţei anchetelor și la mai buna protejare a drepturilor și intereselor persoanelor care îi adresează plângeri, Ombudsmanul poate coopera cu autorităţile de același tip, existente în anumite state membre, cu respectarea legislaţiilor naţionale aplicabile. Ombudsmanul nu poate solicita, pe această cale, documente la care nu ar avea acces în conformitate cu dispoziţiile articolului 3.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la

Pentru Parlamentul European

Președintele

(1) JO C 303, 14.12.2007, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

29.10.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 259/129

Ajustarea cadrului financiar multianual

P6_TA(2008)0170

Rezoluţia Parlamentului European din 23 aprilie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Acordului interinstituţional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară în ceea ce privește cadrul financiar multianual (COM(2008)0152 — C6-0148/2008 — 2008/2083(ACI))

(2009/C 259 E/28)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0152),

—	având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1), în special punctul 48,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0157/2008),

1. aprobă decizia anexată la prezenta rezoluţie;

2. încredinţează Președintelui sarcina de a semna decizia, împreună cu Președintele Consiliului, și de a dispune publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3. încredinţează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie, inclusiv anexa, Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. Acord modificat prin Decizia 2008/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 6, 10.1.2008, p. 7).

ANEXA I

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI DIN 29 APRILIE 2008 DE MODIFICARE A ACORDULUI INTERINSTITUŢIONAL DIN 17 MAI 2006 PRIVIND DISCIPLINA BUGETARĂ ŞI BUNA GESTIUNE FINANCIARĂ ÎN CEEA CE PRIVEŞTE AJUSTAREA CADRULUI FINANCIAR MULTIANUAL

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1), în special punctul 48,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Ca urmare a întârzierilor înregistrate în adoptarea anumitor programe operaţionale din cadrul rubricilor 1b și 2, o sumă de 2 034 milioane EUR, în preţuri curente, provenind din sumele alocate pentru fondurile structurale, Fondul de Coeziune, dezvoltarea rurală, Fondul european pentru pescuit nu a putut fi angajată în 2007, nici reportată pentru exerciţiul 2008. În temeiul punctului 48 din Acordul interinstituţional, această sumă trebuie transferată în exerciţiile financiare ulterioare prin creșterea plafoanelor corespunzătoare de cheltuieli ale creditelor de angajament.

(2)	Anexa I la Acordul interinstituţional privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară ar trebui să fie modificată în consecinţă (2),

DECID:

Articol unic

Anexa I la Acordul interinstituţional privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară se înlocuiește cu anexa la prezenta decizie.

Adoptată la Bruxelles, 29 aprilie 2008

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. Acord modificat prin Decizia 2008/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (OJ L 6, 10.1.2008, p. 7).

(2) În acest scop, valorile din cadrul preţurilor curente sunt modificate în preţuri corespunzătoare anului 2004.

ANEXA II

CADRUL FINANCIAR 2007-2013

(milioane EUR — preţuri constante 2004)

CREDITE DE ANGAJAMENT

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

Total 2007-2013

1.	Creștere durabilă

50 865

53 262

54 071

54 860

55 400

56 866

58 256

383 580

1a	Competitivitate pentru creștere și ocupare a forţei de muncă

8 404

9 595

10 209

11 000

11 306

12 122

12 914

75 550

1b	Coeziune pentru creștere și ocuparea forţei de muncă

42 461

43 667

43 862

43 860

44 094

44 744

45 342

308 030

2.	Conservarea și gestionarea resurselor naturale

51 962

54 685

54 017

53 379

52 528

51 901

51 284

369 756

din care: cheltuielile de piaţă și plăţi directe

43 120

42 697

42 279

41 864

41 453

41 047

40 645

293 105

3.	Cetăţenie, libertate, securitate și justiţie

1 199

1 258

1 380

1 503

1 645

1 797

1 988

10 770

3a	Libertate, securitate și justiţie

600

690

790

910

1 050

1 200

1 390

6 630

Cetăţenie

599

568

590

593

595

597

598

4 140

4.	UE ca actor mondial

6 199

6 469

6 739

7 009

7 339

7 679

8 029

49 463

5.	Administraţie (1)

6 633

6 818

6 973

7 111

7 255

7 400

7 610

49 800

6.	Compensări

419

191

190

800

TOTAL CREDITE DE ANGAJAMENT

117 277

122 683

123 370

123 862

124 167

125 643

127 167

864 169

în procentaj din VNB

1,08 %

1,09 %

1,07 %

1,05 %

1,03 %

1,02 %

1,01 %

1,048 %

TOTAL CREDITE DE PLATĂ

115 142

119 805

112 182

118 549

116 178

119 659

119 161

820 676

ca procentaj din VNB

1,06 %

0,97 %

1,00 %

0,97 %

0,95 %

1,00 %

Marjă disponibilă

0,18 %

0,27 %

0,24 %

0,27 %

0,29 %

0,24 %

Plafonul de resurse proprii ca procentaj din VNB

1,24 %

(1) Cheltuielile cu pensiile incluse în plafonul acestei rubrici sunt calculate net de contribuţiile personalului la regimul respectiv de pensii, în limita a 500 milioane EUR la nivelul preţurilor din 2004, pentru perioada 2007-2013.

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.CE2009.259.rum
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 259E

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 52 29 octombrie 2009

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUȚII
	Parlamentul European
	Marți, 22 aprilie 2008
2009/C 259E/01	Donarea și transplantul de organe: acțiuni politice la nivelul Uniunii Europene Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2008 privind donarea și transplantul de organe: acțiuni politice la nivelul Uniunii Europene (2007/2210(INI))	1

2009/C 259E/02	Contribuția voluntariatului la coeziunea economică și socială Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2008 privind contribuția activității de voluntariat la coeziunea economică și socială (2007/2149(INI))	9

2009/C 259E/03	Raportul anual al BEI (2006) Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2008 privind raportul anual al Băncii Europene de Investiții pentru 2006 (2007/2251(INI))	14

2009/C 259E/04	Soluționarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă Declarația Parlamentului European privind soluționarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă	19

	Miercuri, 23 aprilie 2008
2009/C 259E/05	Carte verde privind rolul societății civile în cadrul politicilor împotriva stupefiantelor din Uniunea Europeană Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2008 referitoare la Cartea verde privind rolul societății civile în cadrul politicilor împotriva stupefiantelor din Uniunea Europeană (2007/2212(INI))	22

2009/C 259E/06	Punerea în aplicare a programării celui de-al 10-lea Fond European de Dezvoltare Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2008 privind punerea în aplicare a programării celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare (2007/2138(INI))	29

2009/C 259E/07	Raportul de progrese pentru anul 2007 privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2008 referitoare la raportul de progrese pentru anul 2007 privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (2007/2268(INI))	35

2009/C 259E/08	Politica Chinei și efectele ei asupra Africii Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2008 privind politica Chinei și efectele ei asupra Africii (2007/2255(INI))	41

	Joi, 24 aprilie 2008
2009/C 259E/09	Strategia politică anuală a Comisiei pentru 2009 Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind Strategia politică anuală a Comisiei pentru 2009	56

2009/C 259E/10	Naufragiul navei New Flame și consecințele acestuia asupra Golfului Algeciras Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind naufragiul navei New Flame și consecințele acestuia asupra Golfului Algeciras	61

2009/C 259E/11	Reuniunea la nivel înalt Uniunea Europeană — America Latină și Caraibe Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind cea de-a V-a reuniune la nivel înalt Uniunea Europeană — America Latină și Caraibe de la Lima	64

2009/C 259E/12	Situația din Birmania Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind situația din Birmania	70

2009/C 259E/13	Diversitatea biologică și biosecuritatea Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind pregătirile în vederea reuniunilor COP-MOP pe tema diversității biologice și a biosecurității, care vor avea loc la Bonn, Germania	73

2009/C 259E/14	Spre o reformă a Organizației Mondiale a Comerțului Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind Spre o reformă a Organizației Mondiale a Comerțului (2007/2184(INI))	77

2009/C 259E/15	Acord de liber schimb între CE și Consiliul de Cooperare din Golf Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind Acordul de liber schimb între CE și Consiliul de cooperare al Golfului	83

2009/C 259E/16	Cartea verde privind instrumentele de piață utilizate în scopuri aferente politicii de mediu și altor politici conexe Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 referitoare la Cartea verde privind instrumentele de piață utilizate în scopuri aferente politicii de mediu și altor politici conexe (2007/2203(INI))	86

2009/C 259E/17	Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și guvernarea IASB Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și guvernarea Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) (2006/2248(INI))	94

2009/C 259E/18	Zimbabwe Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind Zimbabwe	101

2009/C 259E/19	Drepturile femeii în Iran: cazul lui Khadijeh Moghaddam Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind drepturile femeii în Iran	103

2009/C 259E/20	Ciad Rezoluția Parlamentului din 24 aprilie 2008 European privind situația din Ciad	106

	III Acte pregătitoare
	Parlamentul European
	Marți, 22 aprilie 2008
2009/C 259E/21	Cooperarea transfrontalieră în domeniul combaterii terorismului și criminalității transfrontaliere * Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2008 referitoare la inițiativa Republicii Federale Germania în vederea adoptării unei decizii a Consiliului privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/…/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (11563/2007 — 11045/1/2007 — C6-0409/2007 — 2007/0821(CNS))	111

2009/C 259E/22	Statutul Ombudsmanului European Proiect de decizie a Parlamentului European adoptat la 22 aprilie 2008 de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (2006/2223(INI))	116

	Decizia Parlamentului European de modificare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului,	116
	Miercuri, 23 aprilie 2008
2009/C 259E/23	Protocol la Acordul de stabilizare și asociere dintre CE și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, pentru a ține seama de aderarea Bulgariei și a României la UE *** Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei privind semnarea unui protocol la Acordul de stabilizare și asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (16731/2007 — COM(2007)0623 — C6-0093/2008 — 2007/0218(AVC))	121

2009/C 259E/24	Aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate, stabilite între companiile maritime de linie (consorții) (versiune codificată) * Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2008 privind propunerea de regulament al Consiliului privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate stabilite între companiile maritime de linie (consorții) (versiune codificată) (COM(2007)0753 — C6-0475/2007 — 2007/0265(CNS))	121

2009/C 259E/25	Mediere în materie civilă și comercială ***II Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2008 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (15003/5/2007 — C6-0132/2008 — 2004/0251(COD))	122

2009/C 259E/26	Programele europene de radionavigație prin satelit (EGNOS și Galileo) ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2008 privind propunerea modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind continuarea punerii în aplicare a programelor europene de radionavigație prin satelit (EGNOS și Galileo) (COM(2007)0535 — C6-0345/2007 — 2004/0156(COD))	123

	Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2008 privind adoptarea Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind continuarea punerii în aplicare a programelor europene de radionavigație prin satelit (EGNOS și Galileo)	124
2009/C 259E/27	Extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2003/109/CE la beneficiarii unei protecții internaționale * Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind modificarea Directivei 2003/109/CE în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii unei protecții internaționale (COM(2007)0298 — C6-0196/2007 — 2007/0112(CNS))	126

2009/C 259E/28	Ajustarea cadrului financiar multianual Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară în ceea ce privește cadrul financiar multianual (COM(2008)0152 — C6-0148/2008 — 2008/2083(ACI))	129

	Joi, 24 aprilie 2008
2009/C 259E/29	Bugetul 2009, Secțiunea III — Comisia: cadrul bugetar și prioritățile pentru 2009 Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind cadrul bugetar și prioritățile pentru 2009 (2008/2024(BUD))	132