15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/1

A.

întrucât în Cartea sa verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) Comisia a exprimat opinia potrivit căreia mecanisme alternative de gestionare pot avea un rol complementar semnificativ în gestionarea pescuitului comunitar;

B.

întrucât Comisia a inițiat o dezbatere privind gestionarea bazată pe drepturile de pescuit (GBD);

C.

întrucât mai multe părți interesate și-au adus deja contribuția la această dezbatere;

D.

întrucât au mai fost efectuate studii ale GBD, dar nici unul dintre ele nu a luat în considerare toate statele membre costiere ale UE;

E.

întrucât, totuși, mai multe studii au examinat funcționarea și efectele unor sisteme, atât din cadrul UE, cât și din exterior, care permit transferul de drepturi de pescuit în schimbul unei valori economice;

F.

întrucât Comisia a lansat acum o licitație în vederea efectuării unui studiu;

G.

întrucât Comisia a afirmat că nu are în prezent planuri de modificare a sistemelor de gestionare actuale, însă și-a exprimat totodată intenția de a introduce modificări în modul de funcționare a PCP și, prin urmare, este în căutare de alternative viabile;

H.

întrucât sistemele actuale de gestionare a pescuitului din cadrul Uniunii Europene, în special sistemul de TAC și cote, nu oferă soluții pentru problemele cu care se confruntă sectorul, fiind necesară și de o importanță fundamentală organizarea unor dezbateri ample pe acest subiect, în cadrul cărora să se evalueze aspectele pozitive și cele negative ale posibilei adoptări a unor noi sisteme de gestionare;

I.

întrucât, prin urmare, este important să se examineze posibile căi de îmbunătățire a funcționării PCP, în special prin intermediul politicii de gestionare a pescuitului, ale cărei deficiențe actuale sunt evidente;

J.

întrucât schimbările nu vor duce la îmbunătățiri decât în cazul în care garantează exploatarea resurselor într-o manieră care să asigure condiții economice, de mediu și sociale durabile,

1.

salută inițierea de către Comisie a unei dezbateri privind gestionarea bazată pe drepturile de pescuit (GBD) ca etapă prealabilă modificării necesare a politicii de gestionare actuale;

2.

consideră că resursele biologice marine reprezintă un bun public comun;

3.

consideră că drepturile la care se face referire nu ar trebui înțelese ca drepturi de proprietate, ci ca un fel de uzufruct sau un drept de recoltă, supus, după caz, unor limitări corespunzătoare;

4.

recunoaște, însă, că există sisteme de GBD, identificabile în mod separat, care se bazează pe perspective diferite:

5.

salută lansarea de către Comisie a unei licitații pentru a permite efectuarea unui studiu complet cu privire la diversele sisteme de gestionare;

6.

consideră că perioada stabilită pentru dezbateri este prea scurtă și solicită extinderea acesteia, pentru a se garanta explorarea și studierea adecvată a diverselor posibilități disponibile, precum și a efectelor acestora;

7.

recunoaște, totuși, chiar înaintea unui asemenea studiu, că există, în mod evident, o mare varietate de astfel de sisteme, precum și că majoritatea acestora, dacă nu toate, utilizează o formă sau alta de GBD, largo sensu; recunoaște, de asemenea, că experimentele cu privire la gestionarea prin intermediul drepturilor de pescuit, efectuate în statele membre care au aplicat astfel de sisteme, au produs efecte pozitive din multe puncte de vedere, de exemplu în ceea ce privește reducerea capacității;

8.

consideră la fel de evident faptul că, la nivel comunitar și cel puțin în unele state membre, formele de GBD utilizate sunt hibride, atât în ceea ce privește alocarea și transferabilitatea drepturilor/măsura în care drepturile sunt comercializabile, cât și modalitatea de definire a sferei de aplicabilitate a acestora;

9.

constată gradul de complexitate implicat și dificultățile pe care acesta le ridică în fața unei tranziții către un sistem unitar, fie acesta realizat prin armonizarea practicilor statelor membre, fie prin administrarea sa la nivel comunitar;

10.

consideră, cu toate acestea, că dificultățile nu sunt insurmontabile, astfel cum este demonstrat prin faptul că GBD a fost introdusă în multe dintre țările și regiunile care au cele mai pronunțate interese în materie de pescuit din lume, și că trebuie examinată cel puțin posibilitatea includerii acestui sistem în cadrul PCP, dat fiind că acesta s-ar putea dovedi foarte util la gestionarea anumitor flote comunitare;

11.

consideră necesar să fie constatate efectele pe care anumite schimbări, în special introducerea la nivel comunitar a unor cote transferabile individuale, le-ar putea avea în ceea ce privește:

12.

consideră că aceste preocupări trebuie tratate înainte de orice apropiere de un sistem unic, de exemplu posibilitatea, așa cum o demonstrează precedentele existente, de stabilire a unei limite asupra acumulării de drepturi de pescuit;

13.

consideră că trebuie accentuate, de asemenea, aspectele pozitive ale GBD, asupra cărora există un acord destul de general, printre care se numără și următoarele:

14.

își mai pune problema dacă un sistem unic de GBD ar fi în general adecvat pentru diferitele tipuri de pescuit;

15.

atrage atenția, în acest context, asupra cerințelor diferite pentru pescuitul unei singure specii și pescuitul mai multor specii, precum și asupra situației speciale a flotelor artizanale;

16.

consideră, în legătură cu flotele artizanale, că pentru acestea trebuie elaborate dispoziții separate, fie prin utilizarea criteriilor legate de distanța geografică de la coastă, fie prin rezervarea unei părți a cotelor pentru aceste flote;

17.

salută, prin urmare, faptul că Comisia nu intenționează în prezent să aducă modificări actualelor sisteme de gestionare;

18.

consideră, cu toate acestea, că ar trebui analizate mai profund avantajele și dezavantajele diferitelor sisteme GBD;

19.

consideră necesară prevenirea denaturărilor economice din sectorul pescuitului care se produc în detrimentul micilor proprietari de nave, în special al celor care reprezintă pescuitul artizanal;

20.

recunoaște faptul că astfel de sisteme pot promova eficiența economică, cu condiția ca acestea să fie concepute în mod corespunzător; atrage atenția asupra faptului că eficiența economică reprezintă unul dintre obiectivele oricărei politici economice și că este în interesul PCP să asigure existența unui sector al pescuitului rentabil, care să devină tot mai puțin dependent de fondurile publice;

21.

consideră că, dat fiind faptul că pescuitul reprezintă o politică comună, mecanismele de GBD ar trebui adoptate la nivel Comunitar, fapt ce ar face posibilă o îmbunătățire a gestionării resurselor piscicole;

22.

consideră că eficiența economică are valoare în măsura în care promovează obiectivele PCP;

23.

solicită, prin urmare, Comisiei să se asigure că orice studiu cu privire la GBD pe care îl inițiază are în vedere:

24.

îndeamnă Comisia să acorde o perioadă mai îndelungată pentru dezbaterile cu privire la această chestiune;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, consiliilor consultative regionale și Comitetului consultativ pentru pescuit și acvacultură.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/5

a)

dialogul dintre guvernul chinez și trimișii lui Dalai Lama (15 februarie 2007) (1),

b)

reuniunea la nivel înalt UE-China și dialogul privind drepturile omului UE/China (13 decembrie 2007) (2),

c)

relațiile dintre UE și China (7 septembrie 2006) (3),

d)

funcționarea dialogurilor și a consultărilor cu țările terțe cu privire la drepturile omului (6 septembrie 2007) (4),

A.

întrucât cea de-a 49-a aniversare a revoltei naționale tibetane împotriva administrației chineze a condus la demonstrații de amploare ale călugărilor și călugărițelor din Tibet, precum și ale simplilor cetățeni tibetani, care au manifestat în semn de protest față de represiunea chineză;

B.

întrucât, potrivit autorităților chineze, 20 de persoane și-au pierdut viața; întrucât, potrivit altor surse, cel puțin 140 de tibetani au murit în ciocnirile respective, iar zeci de persoane au fost arestate;

C.

întrucât guvernul chinez a declarat starea de urgență, iar în Lhasa, precum și în alte orașe, magazinele și templele au fost închise, sute de ofițeri de poliție înarmați și de militari fiind deplasați în Tibet din restul Chinei;

D.

întrucât Sfinția Sa Dalai Lama a calificat această reacție excesivă din partea Chinei drept „un genocid cultural”, și, în același timp, i-a îndemnat pe tibetani „să continue acțiunile nonviolente și să nu se abată de la această cale, indiferent cât de gravă ar putea fi situația” (5); întrucât Sfinția Sa Dalai Lama nu a cerut independența Tibetului, ci o soluție de compromis, sub forma unei veritabile autonomii culturale și politice și a unei reale libertăți de credință, poziție care se bucură de sprijinul Parlamentului European;

E.

întrucât nu se poate ajunge la o soluție durabilă decât prin mijloace pașnice și printr-un dialog sincer;

F.

întrucât, cu excepția unei călătorii oficiale a presei internaționale, organizate de guvernul chinez, presei internaționale i-a fost refuzat accesul în Tibet pentru a relata în legătură cu evenimentele din regiune, iar toți jurnaliștii au fost expulzați; întrucât călătoria presei internaționale menționată anterior a fost supusă unor controale stricte, iar jurnaliștilor participanți le-au fost refuzate contactele nerestricționate cu poporul tibetan;

G.

întrucât se pare că guvernul chinez blochează paginile străine de internet în interiorul Chinei și cenzurează programele străine de televiziune având drept subiect situația din Tibet;

H.

exprimându-și convingerea în legătură cu faptul că organizarea Jocurilor Olimpice la Beijing reprezintă o oportunitate excepțională pentru China de a se deschide către lume și vice-versa, precum și de a demonstra că este capabilă să își onoreze promisiunile în ceea ce privește promovarea drepturilor fundamentale pentru toți cetățenii chinezi, fără a face nicio diferențiere;

I.

întrucât dialogul dintre UE și China pe tema drepturilor omului, instituit în 2000, nu a oferit rezultatele așteptate,

1.

condamnă cu fermitate acțiunile represive brutale întreprinse de forțele chineze de securitate împotriva manifestanților tibetani, precum și toate actele de violență, indiferent de autorii acestora, care s-au produs pe străzile orașului Lhasa precum și în alte localități din Tibet și transmite sincere condoleanțe familiilor victimelor;

2.

invită guvernul chinez să garanteze acordarea îngrijirilor medicale corespunzătoare tibetanilor răniți și acordarea de asistență juridică pentru tibetanii arestați; lansează un apel prin care solicită autorităților să prezinte o evidență a persoanelor deținute, să le trateze în conformitate cu legislația internațională privind drepturile omului și să nu recurgă, în nicio împrejurare, la tortură; solicită eliberarea imediată a celor care au protestat în mod pașnic, exercitându-și dreptul legitim la libertatea de exprimare;

3.

critică tratamentul adesea discriminator rezervat minorităților etnice chineze, altele decât etnia Han; invită China să-și respecte angajamentele cu privire la drepturile omului și ale minorităților și statul de drept; îndeamnă China să nu se folosească de Jocurile Olimpice din 2008 arestând dizidenți, jurnaliști și activiști pentru drepturile omului pentru a împiedica demonstrațiile și relatările pe care autoritățile le consideră incomode la adresa lor; solicită, în acest sens, eliberarea imediată a lui Hu Jia, activist important pentru drepturile omului, condamnat la trei ani și jumătate de închisoare sub acuzația de activitate subversivă;

4.

solicită efectuarea, sub auspiciile ONU, a unei anchete deschise și independente privind recentele revolte și represiuni din Tibet; îndeamnă autoritățile chineze să emită o invitație permanentă pentru Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și pentru organismele ONU să viziteze Tibetul;

5.

salută apelul la demonstrații nonviolente adresat de către Sfinția Sa Dalai Lama poporului tibetan și faptul că Sfinția Sa a respins apelurile la independența Tibetului și a propus, în schimb, calea de mijloc pe care o reprezintă acordarea unei veritabile autonomii culturale și politice, precum și a libertății de credință; își reiterează angajamentul cu privire la integritatea teritorială a Chinei;

6.

solicită autorităților chineze să permită mass-media și diplomaților, în special reprezentanților Uniunii Europene, accesul în Tibet; îndeamnă autoritățile chineze să pună capăt fără întârziere cenzurii și blocajului impus paginilor de internet de știri și informații din străinătate; solicită eliberarea tuturor jurnaliștilor, a utilizatorilor de internet și a dizidenților care acționează pe internet aflați în detenție în China din cauza faptului că și-au exercitat dreptul la informare;

7.

își exprimă îngrijorarea cu privire la marginalizarea economică crescândă a poporului tibetan în Tibet, care se confruntă cu un număr tot mai mare de lucrători migranți chinezi care merg în Tibet și ocupă locuri de muncă tibetane și pământ tibetan; semnalează discriminările majore din sistemul educațional în cadrul căruia copiii tibetani învață limba lor maternă ca a doua limbă;

8.

invită China să își respecte propriile angajamente asumate în mod public cu privire la drepturile omului și ale minorităților, democrație și statul de drept, aduse la cunoștință cu ocazia deciziei Comitetului Internațional Olimpic (CIO) de a permite Chinei să organizeze Jocurile Olimpice;

9.

îndeamnă China să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (ONU, 1966) fără nicio întârziere suplimentare și, în orice caz, înainte de Jocurile Olimpice; invită Beijingul să instituie un moratoriu asupra pedepsei cu moartea, după cum se solicită în Rezoluția Adunării Generale a ONU 62/149 din 18 decembrie 2007 privind instituirea unui moratoriu asupra folosirii pedepsei cu moartea;

10.

regretă eșecul înregistrat de cele șase runde de convorbiri dintre autoritățile chineze și Sfinția Sa Dalai Lama și solicită deschiderea, fără condiții prealabile, a unui dialog constructiv în vederea ajungerii la un acord politic global, care să ofere, de asemenea, modalități durabile de soluționare a problematicii autonomiei culturale și politice a Tibetului, a libertății religioase și a acordării unor veritabile drepturi ale minorităților poporului tibetan, precum și comunităților din alte provincii chineze învecinate;

11.

invită Consiliul și, în special, Președinția să urmărească îndeaproape evoluțiile din regiune și să garanteze adoptarea, de către UE, a unei poziții comune coerente, precum și punerea în aplicare corespunzătoare a deciziilor luate în temeiul respectivei poziții comune; consideră că reprezentanții diplomatici ai UE la Beijing ar trebui să își asume inițiativa de a vizita regiunea, în scopul informării Consiliului în legătură cu situația actuală;

12.

își reiterează, în această privință, apelul lansat Consiliului de a numi un emisar special pentru situația din Tibet, în scopul de a facilita dialogul dintre părți și de a urmări îndeaproape negocierile, odată ce acestea vor fi reluate;

13.

își declară sprijinul față de declarația în care Sfinția Sa Dalai Lama își exprimă opinia că Jocurile Olimpice reprezintă o ocazie favorabilă semnificativă pentru libertatea întregului popor chinez;

14.

invită președinția în exercițiu a UE să depună eforturi în vederea adoptării unei poziții comune a UE privind prezența șefilor de guvern și de stat și a Înaltului Reprezentant al UE la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, luând în considerare posibilitatea de a nu asista la ceremonie în cazul în care dialogul dintre autoritățile chineze și Sfinția Sa Dalai Lama nu este reluat;

15.

îndeamnă Republica Populară Chineză să pună capăt controlului și judecării sportivilor olimpici în funcție de opiniile lor politice, precum și amenințărilor de interzicere a participării sportivilor respectivi la Jocurile Olimpice în cazul în care aceștia exprimă un punct de vedere diferit de poziția oficială adoptată de guvernul chinez;

16.

așteaptă cu interes vizita Sfinției Sale Dalai Lama la Parlamentul European, programată în ultima parte a anului 2008, ocazie cu care invitatul se va adresa deputaților reuniți în ședință plenară și solicită Conferinței Președinților să studieze posibilitatea devansării datei vizitei;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor țărilor candidate, Președintelui și Prim-ministrului Republicii Populare Chineze, Președintelui Congresului Național al Poporului Chinez, Comitetului Internațional Olimpic și Sfinției Sale Dalai Lama.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/7

A.

întrucât Croația se află într-o etapă avansată pe drumul către aderarea la Uniunea Europeană, îndeplinind în continuare criteriile de la Copenhaga și implementând cu succes Acordul de stabilizare și asociere;

B.

întrucât Croația este un stat european democratic care sprijină integrarea europeană și este angajată în depășirea diferendelor existente și realizarea reconcilierii între popoare, toate acestea implicând delegarea de puteri în anumite politici cheie, și întrucât Croația a depus în acest sens eforturi substanțiale și încununate cu succes, care s-au concretizat în rezultate vizibile;

C.

întrucât procesul de aderare a Croației la UE are largi implicații regionale fiind perceput ca un test al angajamentelor luate de UE în Balcanii de Vest, și întrucât acesta poate reprezenta un stimulent important pentru toate țările interesate;

D.

întrucât Croația continuă să respecte criteriile politice de la Copenhaga, este considerată ca având o economie funcțională și continuă să pună în aplicare Acordul de stabilizare și de asociere fără dificultăți majore;

E.

întrucât angajamentul ferm al Croației în negocierile de aderare a dat roade și a avut un efect pozitiv în procesul de integrare a Croației și a altor țări din regiune;

F.

întrucât în ultimii doi ani de negociere Croația a realizat progrese substanțiale și apreciabile în majoritatea domeniilor din corpusul legislației comunitare;

G.

întrucât este nevoie de eforturi și mai mari, precum și de un angajament politic reînnoit pentru a rezolva câteva din sectoarele cele mai problematice, în care sunt necesare reforme profunde înaintea aderării Croației la Uniunea Europeană,

H.

întrucât în concluziile Consiliului European din 2003 din Salonic se menționează că viitorul tuturor țărilor din Balcanii de Vest este, într-adevăr, în interiorul Uniunii Europene, după cum au confirmat o serie de rezoluții ale Parlamentului;

I.

întrucât declarația prezentată de UE și de țările din Balcanii de Vest, aprobată în unanimitate de miniștrii de afaceri externe ai Uniunii Europene și ai țărilor din Balcanii de Vest la 11 martie 2006, în Salzburg, subliniază necesitatea găsirii unor soluții acceptabile pentru toți în ceea ce privește problemele încă nerezolvate cu țările vecine,

1.

felicită autoritățile croate pentru rezultatele pozitive obținute până acum, mai ales în ceea ce privește numărul capitolelor de negociere care au fost deschise;

2.

consideră că obiectivul negocierilor de aderare în curs este de a ajunge la un acord în ceea ce privește măsurile care pot fi necesare pentru facilitarea integrării, țara candidată trebuind să-și asume un angajament clar privind acceptarea și implementarea acquis-ului, precum și aderarea la obiectivele politice ale tratatelor, și că aceste negocieri nu ar trebui folosite ca mijloc de rezolvare a unor dispute politice bilaterale care nu intră sub incidența acquis-ului și nu fac parte din obiectivele procesului;

3.

salută progresele importante realizate de Croația în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor specifice, care permit deschiderea unor noi capitole, și sprijină guvernul și parlamentul croat îneforturile lor pentru a reuși să îndeplinească obiectivele specifice și pentru celelalte capitole;

4.

constată cu satisfacție că cea mai mare parte a legislației croate a fost aliniată la standardele UE, dar reamintește autorităților croate că acum este absolut esențial să accelereze procesul de dezvoltare a capacității administrative necesare punerii în aplicare a noii legislații; invită, în acest sens, autoritățile croate să demareze acest proces și să coopteze societatea civilă în procesul de monitorizare a punerii sale în aplicare;

5.

îndeamnă Croația să accelereze procesul de reformă a administrației publice la nivelul serviciilor locale și regionale de autoadministrare, precum și să asigure resursele și pregătirea necesară pentru punerea în aplicare a reformelor;

6.

salută pașii făcuți în domeniul extrem de important al reformei judiciare, dar împărtășește opinia Comisiei, aceea că sunt necesare și mai multe progrese, mai ales în ceea ce privește:

7.

felicită autoritățile croate pentru efortul lor susținut în urmărirea judiciară imparțială a crimelor de război din Croația, le îndeamnă să fie în continuare foarte atente pentru a evita riscul unor hotărâri judecătorești influențate de considerente etnice și să se asigure că se iau toate măsurile pentru protejarea integrității procesului judiciar; solicită, în acest context, să fie luate în mod urgent măsuri suplimentare de protecție a martorilor, printre care adoptarea unor dispoziții juridice mai ferme;

8.

salută cooperarea continuă și deplină a Croației cu Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII); este preocupat, însă, de impactul negativ avut asupra opiniei publice de către hotărârile TPII în cazul crimelor de război de la Vukovar;

9.

în acest context, solicită autorităților croate să garanteze îndeplinirea strictă a condițiilor cu privire la eliberarea provizorie a inculpaților incriminați de către TPII;

10.

salută întărirea mandatului Biroului pentru prevenirea corupției și a crimei organizate (USKOK), precum și numărul mare de cazuri de corupție care sunt instrumentate și așteaptă investigarea cu succes a cazurilor de corupție la nivel înalt; solicită menținerea acestor eforturi în vederea eradicării corupției (în unele cazuri aceasta fiind inacceptabil de mare) deoarece subminează dezvoltarea economică a țării;

11.

felicită Croația pentru remarcabila Lege constituțională a Minorităților Naționale (LCMN) și apreciază eforturile întreprinse în vederea facilitării integrării minorităților în viața socială și politică;

12.

salută decizia importantă de a numi un reprezentant al minorității sârbe în calitate de prim-ministru adjunct, responsabil cu dezvoltarea regională, reconstrucția și integrarea refugiaților;

13.

încurajează guvernul și parlamentul să continue eforturile depuse în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare și prejudecăți, inclusiv în ceea ce privește comunitatea rromă; solicită în acest context adoptarea de către guvern a unei strategii globale anti-discriminare, precum și punerea ei efectivă în aplicare la nivel local și național;

14.

reamintește încă odată nevoia de a asigura punerea efectivă în aplicare a CMN, mai ales în ceea ce privește predarea bilingvă în școli și bilingvismul în administrația publică, precum și în cazul garanțiilor că în viitoarele locuri de muncă din domeniile judiciar și al administrației publice minoritățile vor fi reprezentate corespunzător; invită Comisia să se asigure că se acordă suficientă atenție punerii în aplicare a prevederilor CMN, în cadrul Instrumentului de preaderare (IPA);

15.

consideră că măsurile internaționale menite să construiască un sentiment de încredere reprezintă un element esențial în asigurarea stabilității țării și a spațiului balcanic înconjurător;

16.

consideră că sistemul de învățământ croat trebuie nu doar să păstreze și să promoveze tradițiile culturale și sociale ale fiecărei comunități naționale, ci și să stimuleze în mod activ o mai mare integrare și coeziune în cadrul societății croate;

17.

solicită reintegrarea durabilă a refugiaților de război și subliniază necesitatea dezvoltării și punerii în aplicare la timp a măsurilor care vizează locuințele, ocuparea forței de muncă și aspectele sociale în cazul refugiaților, chestiuni care sunt direct proporționale cu amploarea problemei;

18.

constată cu satisfacție nivelul de creștere constant al economiei croate; își exprimă speranța că această creștere va da naștere unui număr mai mare de posibilități de ocupare a forței de muncă; apreciază activitatea depusă de HitroRez în vederea reducerii birocrației în lumea afacerilor și așteaptă rezultate similare și în alte sectoare;

19.

salută reformele întreprinse în domeniul protecției mediului; invită guvernul să conceapă măsuri și politici care să contracareze efectele negative ale schimbărilor climatice, în conformitate cu obiectivele UE; solicită crearea unui dialog intersectorial mai cuprinzător în vederea asigurării unei dezvoltări ecologice durabile;

20.

îndeamnă autoritățile croate să reevalueze eficiența sistemului curent de măsuri pentru protejarea mediului, inclusiv construirea unor stații de tratare a apei din regiunile de coastă, colectarea diferențiată a deșeurilor și instalații de valorificare a acestora, desființarea gropilor de gunoi neautorizate, precum și să intensifice coordonarea între instituțiile responsabile; solicită, de asemenea, în acest context, organizarea unei campanii de sensibilizare a atenției publice cu privire la problemele de mediu;

21.

salută programul economic de pre-aderare al Croației și constată că acesta preconizează adoptarea în martie 2008 a mult-așteptatului Program național de restructurare a industriei de construcții navale; reamintește autorităților croate că progresul în acest domeniu este atât o cerință a Acordului de stabilizare și asociere, dar și un element de o importanță crucială în negocierile de aderare; invită Comisia să faciliteze, prin intermediul IPA, punerea în aplicare a programului de restructurare;

22.

insistă ca noua legislație să fie pusă rapid în aplicare, acest lucru garantând nivelul de pregătire în vederea aderării, nivel bazat pe fapte și nu doar pe legislația adoptată, mai ales în ceea ce privește reforma judiciară, lupta împotriva corupției și reformele economice;

23.

solicită guvernului croat să se asigure că cererile de ofertă publice sunt făcute în conformitate cu legislația comunitară;

24.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu criticile recente ale Comisiei referitoare la modul în care sunt gestionate fondurile UE de către autoritățile croate și le îndeamnă să rezolve urgent, cu ajutorul Comisei, problemele administrative identificate pentru a face posibilă ridicarea suspendării temporare privind contractarea în cadrul programului PHARE 2006 (în valoare de 68, 5 milioane EUR) și restabilirea alocării inițiale pentru exercițiul financiar 2008 în cadrul componentei 1 a IPA, care a fost redusă cu 5 milioane EUR;

25.

în ceea ce privește chestiunile bilaterale încă nesoluționate, reamintește părților implicate de principiul pacta sunt servanda;

26.

salută hotărârea din 13 martie 2008 a Parlamentului Croației de a nu aplica zona ecologică și de protecție a pescuitului statelor membre UE, până la convenirea unui acord în spiritul UE; își exprimă încrederea că, având în vedere faptul că acest aspect a fost rezolvat în mod definitiv, vor putea fi luate decizii rapide în privința deschiderii de noi capitole;

27.

salută disponibilitatea demonstrată de Croația în rezolvarea problemelor restante cu privire la frontiera cu Muntenegru, după cum o dovedește acordul semnat de cei doi prim-miniștri la 12 martie 2008;; salută, de asemenea, acordul neoficial încheiat la care au ajuns în principiu Primul Ministru al Croației și cel al Sloveniei în problema arbitrajului și solicită ambelor părți să pună în aplicare acest acord și să întărească rezultatul arbitrajului printr-o decizie clară a parlamentelor celor două state;

28.

reamintește faptul că rezolvarea problemelor legate de frontiere este una dintre prioritățile Croației, clar definite în Parteneriatul pentru aderare; își exprimă, în acest context, îngrijorarea cu privire la demararea, în octombrie 2007, a lucrărilor de construcție a podului Pelješac, în pofida faptului că Bosnia și Herțegovina și-au manifestat opoziția datorită nedelimitării clare a granițelor maritime; ia act de faptul că lucrările de construcție la acest proiect sunt deocamdată suspendate și invită cele două state să soluționeze de comun acord această problemă;

29.

felicită Croația pentru progresele permanente din domeniul cooperării regionale și, în același timp, o îndeamnă să continue pe această cale și în domeniul relațiilor de bună vecinătate, întrucât ambele domenii sunt esențiale pentru integrarea europeană;

30.

invită Croația să-și păstreze atitudinea constructivă și să continue să joace un rol pozitiv în regiune pentru a sprijini și întări consolidarea Bosniei și Herțegovina;

31.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei că, prin eforturile susținute ale Croației, alături de sprijinul continuu din partea instituțiilor europene, negocierile de aderare ar trebui să fie încheiate în 2009;

32.

invită, în acest context, Comisia să-și intensifice eforturile și să mărească resursele alocate pentru pregătirea, analizarea și finalizarea materialelor care servesc ca bază a negocierilor, astfel încât UE să poată reacționa în mod rapid și eficient la progresele realizate de Croația în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor specifice inițiale și finale;

33.

îndeamnă autoritățile croate să implice grupurile societății civile (ONG-urile, comunitatea academică, uniunile sindicale) în procesul de aderarea la UE;

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Croației.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/11

A.

întrucât, conform estimărilor Agenției internaționale de cercetare în domeniul cancerului (IARC), unul din trei europeni este diagnosticat cu cancer în timpul vieții și unul din patru europeni moare din cauza acestei boli;

B.

întrucât în Uniunea Europeană, în 2006, s-au înregistrat aproape 2, 3 milioane de noi cazuri de cancer și peste 1 milion de decese datorate cancerului; întrucât majoritatea deceselor au fost înregistrate la persoane cu cancer pulmonar, cancer colorectal și cancer la sân;

C.

întrucât cancerul este cauzat de diverși factori în multiple stadii și, prin urmare, este nevoie de o nouă paradigmă de prevenire a cancerului, care să ia în considerare, în egală măsură, cauzele legate de modul de viață și cauzele profesionale și ambientale, de o manieră care să reflecte efectele combinării cauzelor, mai degrabă decât să se concentreze asupra cauzelor izolate;

D.

întrucât, conform unui studiu recent, realizat la inițiativa sindicatelor, cel puțin 8 % dintre decesele anuale asociate cancerului sunt provocate în mod direct de expunerea la substanțe cancerigene la locul de muncă; întrucât această expunere ar putea fi prevenită prin înlocuirea substanțelor cancerigene cu substanțe mai puțin nocive; întrucât angajatorii au obligația legală de a înlocui substanțele cancerigene dacă acest lucru este posibil dar, din păcate, aceste dispoziții legale sunt aplicate și impuse într-un mod deficitar, ceea ce este inacceptabil;

E.

întrucât substanțele chimice cu efecte endocrine nocive pot juca un rol important în apariția cancerului, cum ar fi cancerul mamar sau cancerul testicular, și, ca atare, necesită măsuri specifice;

F.

întrucât îmbătrânirea populației în UE este unul din motivele care conduc la creșterea incidenței cazurilor de cancer pe întreg teritoriul UE;

G.

întrucât rata mortalității la persoanele bolnave de cancer este mai mare în noile state membre decât în UE 15;

H.

întrucât diferențele surprinzătoare și inacceptabile la nivelul calității serviciilor oferite de centrele pentru tratarea cancerului, al programelor de screening, al ghidurilor de bune practici bazate pe rezultate anterioare, al centrelor de radioterapie și al accesului la medicamente împotriva cancerului explică diferențele mari pe teritoriul Europei în ceea ce privește rata de supraviețuire de cinci ani în majoritatea cazurilor de cancer;

I.

întrucât, prin Declarația sa menționată anterior privind necesitatea unei strategii cuprinzătoare de control al cancerului, Parlamentul European solicită Consiliului și Comisiei să elaboreze o strategie cuprinzătoare de control al cancerului care să abordeze cei patru factori de bază de control al cancerului: a) profilaxia, b) depistarea în fază precoce, c) diagnosticarea, tratamentul și monitorizarea și d) îngrijirea paliativă;

J.

întrucât, pe parcursul desfășurării Planurilor de acțiune împotriva cancerului elaborate de Comisie („Europa împotriva cancerului”, cel mai recent acoperind perioada 1996-2002), s-a înregistrat, în multe țări, o scădere a mortalității cauzate de diverse forme comune de cancer;

K.

întrucât OMS estimează că cel puțin o treime din toate cazurile de cancer pot fi prevenite și că prevenirea reprezintă cea mai rentabilă strategie pe termen lung pentru controlul cancerului; întrucât o altă treime din cazurile de cancer ar putea fi tratate dacă ar fi detectate în fază incipientă și tratate adecvat;

L.

întrucât siliciul cristalin a fost inclus de OMS în clasa 1 de substanțe cancerigene și întrucât 3, 2 milioane de lucrători din UE sunt expuși la această substanță în cel puțin 75 % din timpul lor de lucru; întrucât se estimează că 2, 7 % din decesele datorate cancerelor pulmonare/bronhice sunt cauzate de expunerea la siliciu cristalin la locul de muncă;

M.

întrucât, conform datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică(OCDE), în prezent, un procent în medie de doar 3 % din bugetul total pentru sănătate al țărilor OCDE este alocat pentru prevenire, în comparație cu 97 % pentru asistență medicală și tratament; întrucât acest dezechilibru imens trebuie rectificat de urgență, cu atât mai mult cu cât cel puțin o treime din totalul cazurilor de cancer pot fi prevenite;

N.

întrucât se estimează că 25 % din totalul deceselor provocate de cancer în Uniunea Europeană pot fi puse pe seama fumatului; întrucât fumatul provoacă, la nivel mondial, între 80 % și 90 % din decesele prin cancer pulmonar;

O.

întrucât un program național de control al cancerului bine conceput și administrat scade incidența cazurilor de cancer și mortalitatea, în unele cazuri cu mai mult de 70 % și îmbunătățește viața pacienților cu cancer, indiferent de problemele legate de resurse cu care se poate confrunta o anumită țară;

P.

întrucât implementarea la nivel național a unor programe de depistare eficace, destinate populației, desfășurate în conformitate cu orientările europene, în cazul în care acestea există deja, îmbunătățește simțitor calitatea și accesibilitatea depistării, diagnosticării și tratamentului cancerului în rândul populației, asigurând astfel un control mai eficient al cancerului;

Q.

întrucât întocmirea unor registre naționale privind cazurile de cancer în toate statele membre este esențială pentru a dispune de date comparabile privind cancerul;

R.

întrucât, în prezent, în Uniunea Europeană există importante diferențe calitative inacceptabile în ceea ce privește screeningul, depistarea precoce și monitorizarea cancerului, în special în privința procedurilor de diagnosticare utilizate și integrarea acestor proceduri în politica de sănătate a statelor membre, și întrucât programele de testare în vederea depistării cancerului fac posibil un diagnostic timpuriu, care contribuie la o reducere semnificativă a costurilor asociate bolii;

S.

întrucât oncologia nu este recunoscută ca specialitate medicală în toate statele membre și întrucât este necesar să se asigure o formare continuă în domeniul medical;

T.

întrucât EudraCT, baza de date europeană pentru testele clinice efectuate de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMEA), nu este deschisă publicului larg, pacienții întâmpinând probleme în identificarea testelor care corespund stării lor clinice specifice;

U.

întrucât complexitatea cancerului implică o comunicare îmbunătățită între profesioniștii diverși și numeroși care sunt implicați în tratamentul pacienților cu cancer; întrucât îngrijirea psihosocială a pacienților cu cancer poate îmbunătăți calitatea vieții acestora;

V.

întrucât, în prezent, pacienții care suferă de cancer nu au acces în mod egal la informații medicale și întrucât aceștia au nevoie să dețină în cel mai scurt timp, în fiecare stadiu al bolii, mai multe informații;

1.

invită Comisia, Consiliul și statele membre să ia măsuri adecvate în ceea ce privește prevenirea, depistarea precoce, diagnosticul și tratamentul cancerului, inclusiv îngrijirile paliative, pentru a reduce implicațiile acestuia, care se anunță din ce în ce mai importante în contextul schimbărilor demografice care vor avea loc în următorii ani, inclusiv dispoziții în vederea unei finanțări adecvate a unor acțiuni coordonate și a construirii unei capacități corespunzătoare;

2.

invită Comisia să înființeze un grup de acțiune interinstituțional al UE de combatere a cancerului, constituit din reprezentanți ai Comisiei, ai Consiliului și ai Parlamentului European, care să se întrunească în mod periodic pentru a aduna și a face schimb de bune practici de prevenire (inclusiv reducerea expunerii la substanțe cancerigene la locul de muncă și în mediul înconjurător, precum și la alte substanțe ce contribuie la apariția cancerului), screening și tratament al cancerului, și pentru a coordona și îmbunătăți activitățile de control al cancerului în Europa; subliniază faptul că acest grup de acțiune al UE ar trebui, în special, să promoveze atât noi măsuri, cât și proiectele de screening deja existente, capabile să contribuie la creșterea cu cel puțin 50 % până în 2018, în toate statele membre, a procentului populației care participă la acțiunile de screening;

3.

salută inițiativa Comisiei de a adopta o comunicare privind cancerul și o comunicare privind bolile rare, amândouă programate pentru perioada următoare a acestui an;

4.

solicită Comisiei să revizuiască în mod periodic Codul european împotriva cancerului și să-l promoveze prin campanii de sensibilizare, informare și educare destinate unor grupuri de populație specifice;

5.

îndeamnă statele membre să introducă în legislație obligația ținerii unei evidențe a cazurilor de cancer folosind o terminologie europeană standardizată, pentru a face posibilă evaluarea la nivelul populației a programelor de prevenire, screening și tratament și a ratelor de supraviețuire, precum și compararea datelor între statele membre;

6.

îndeamnă Comisia să revizuiască recomandarea existentă privind screeningul pentru depistarea cancerului, astfel încât aceasta să ia în considerare evoluția rapidă a noilor tehnologii și să includă:

7.

solicită Comisiei să adopte o abordare dinamică, flexibilă și continuă în lupta împotriva cancerului, bazată pe progresele științifice, și să instituie în acest scop:

8.

invită Comisia să sprijine, în cadrul celui de-al doilea Program de acțiune în domeniul sănătății publice, rețelele naționale de date privind cancerul, pentru a efectua un studiu la nivelul UE referitor la inegalitățile în ceea ce privește incidența și supraviețuirea în cazurile de cancer;

9.

îndeamnă guvernele Republicii Cehe și Italiei, care nu au ratificat încă Convenția-cadru pentru controlul tutunului, care a intrat în vigoare în februarie 2005, să o ratifice;

10.

solicită Comisiei și tuturor statelor membre să elaboreze și să sprijine elaborarea unor protocoale și orientări stricte în momentul punerii în aplicare a Convenției-cadru pentru controlul tutunului a OMS și să se asigure că există resurse pentru acordarea de asistență țărilor cu venituri mici, în vederea îndeplinirii obligațiilor impuse de Convenție;

11.

solicită Comisiei să acționeze în calitatea sa de gardian al tratatului, demarând de urgență acțiuni juridice legale împotriva tuturor statelor membre care nu pun pe deplin în aplicare Directiva 2004/37/CE;

12.

invită Comisia să adopte inițiative legislative, atunci când este cazul, și să încurajeze și să sprijine inițiativele care implică un număr mare de părți interesate, în vederea prevenirii cancerului prin reducerea expunerii la substanțe cancerigene la locul de muncă și în mediul ambiant, precum și a promovării unui stil de viață sănătos, în special în ceea ce privește factorii cu risc major, cum ar fi tutunul, alcoolul, obezitatea, alimentația nesănătoasă și lipsa activității fizice și expunerea la soare, acordând o atenție deosebită copiilor și adolescenților;

13.

solicită Comisiei și statelor membre să sprijine și să pună în aplicare politici cuprinzătoare de control al consumului de tutun, inclusiv crearea de locuri unde fumatul este interzis și intervenții pentru renunțarea la fumat, ca metode de reducere a incidenței fumatului, prevenind astfel un număr mare de decese din cauza cancerului, în conformitate cu rezoluția din 24 octombrie 2007 privind Cartea verde intitulată „Către o Europă fără fum de tutun: opțiuni privind politicile comunitare” (13), ale cărei recomandări trebuie puse în aplicare integral acum;

14.

solicită Comisiei, statelor membre și Agenției Europene pentru Produse Chimice să adopte de urgență, până la 1 iunie 2008, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice (14), o listă cu substanțele care prezintă un risc foarte ridicat, inclusiv substanțele cancerigene, pentru a permite punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (2) din REACH, în temeiul căruia consumatorii au posibilitatea de a solicita informații privind substanțele cancerigene din produsele de consum, putând astfel evita aceste produse, dacă doresc acest lucru;

15.

solicită Comisiei să încurajeze și să sprijine inițiativele de stopare a importurilor de produse care conțin substanțe chimice cancerigene; în plus, solicită adoptarea de măsuri la nivelul UE pentru o monitorizare mai strictă a alimentelor care conțin substanțe chimice, inclusiv pesticide;

16.

solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că, pentru efectuarea studiilor extinse de biomonitorizare umană la nivelul UE, sunt disponibile suficiente resurse în vederea monitorizării substanțelor cancerigene, precum și a altor substanțe ce contribuie la apariția cancerului, permițând astfel evaluarea eficienței politicii aplicate;

17.

îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze campaniile de informare privind screeningul pentru depistarea cancerului în rândul publicului larg și a tuturor furnizorilor de servicii de sănătate, precum și schimbul de bune practici cu privire la utilizarea măsurilor profilactice sau de depistare precoce, cum ar fi integrarea, în condiții de cost avantajoase, a testelor pentru papilloma virus de depistare a cancerului de col uterin și vaccinarea împotriva acestui virus pentru a proteja femeile tinere împotriva cancerului de col uterin, sau testul pentru antigenul specific de prostată pentru depistarea precoce a cancerului de prostată la bărbații cu vârsta de peste 50 de ani;

18.

solicită Comisiei să inițieze o discuție cu Consiliul în vederea promovării și a punerii în aplicare eficiente a recomandării privind screeningul pentru depistarea cancerului; îndeamnă, în acest sens, statele membre care nu au făcut încă acest lucru, să pună în aplicare recomandarea, să instituie proceduri pentru adoptarea tuturor modificărilor viitoare ale acesteia și să elaboreze programe de screening în rândul populației, în conformitate cu orientările europene privind asigurarea calității;

19.

solicită Comisiei să garanteze suportul științific și profesional pe termen mediu și lung pentru sprijinirea adecvată și corespunzătoare a statelor membre în vederea respectării recomandării Consiliului privind screeningul pentru depistarea cancerului, a monitorizării, evaluării și coordonării activităților pilot și a îmbunătățirii continue a calității;

20.

solicită Comisiei să sprijine dezvoltarea programelor comunitare de acreditare/certificare în ceea ce privește screeningul pentru depistarea cancerului, diagnosticarea și tratarea acestuia, pe baza orientărilor comunitare privind asigurarea calității, care ar putea, de asemenea, servi ca exemplu pentru alte domenii ale serviciilor de sănătate;

21.

invită statele membre să asigure existența, la nivel național, a unor echipe multidisciplinare de medici oncologi, care să ofere tratament individual în condiții optime tuturor pacienților, și să îmbunătățească formarea medicilor oncologi și a profesioniștilor din serviciile de sănătate pentru ca aceștia să poată identifica nevoile psihosociale ale pacienților în vederea îmbunătățirii calității vieții și a reducerii anxietății și depresiei în cazul pacienților bolnavi de cancer;

22.

îndeamnă Comisia și statele membre să recunoască oncologia ca specialitate medicală și să asigure formarea continuă a specialiștilor în oncologie medicală, în conformitate cu ghidurile stabilite;

23.

solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze și să promoveze îngrijirea paliativă și să elaboreze ghiduri pentru aplicarea acesteia;

24.

invită Comisia să se asigure că legislația comunitară prevede măsuri stimulative atât pentru industria farmaceutică, cât și pentru cercetători, pentru a încuraja activitățile de cercetare curente și pentru a garanta crearea de noi generații de medicamente și tratamente, pentru lupta împotriva cancerului și controlul acestuia;

25.

invită Comisia să asigure, prin intermediul rețelelor de profesioniști din domeniul sănătății, răspândirea bunelor practici de tratament și îngrijire, pentru ca cetățenii să aibă acces la cel mai bun tratament disponibil;

26.

invită Comisia să utilizeze resurse din Fondurile structurale și din cel de-al șaptelea Program-cadru de cercetare pentru a crea și finanța rețele de referință pentru tipurile rare de cancer și cele dificil de tratat, cu scopul de a reuni resursele și experiența și de a îmbunătăți modalitățile de diagnostic și tratament;

27.

îndeamnă Comisia să aloce fonduri în cadrul celui de-al șaptelea Program-cadru de cercetare pentru a încuraja cercetarea și inovațiile în domeniile profilaxiei primare, al screeningului și al depistării precoce, precum și în ceea ce privește crearea de noi medicamente și tratamente împotriva cancerului;

28.

invită Consiliul și Comisia să stabilească un standard european pentru evaluarea noilor abordări terapeutice și de diagnostic inovative și identificarea celor mai bune practici clinice și medicale;

29.

solicită Comisiei să aloce fonduri în cadrul celui de-al șaptelea Program-cadru în vederea stimulării cercetării privind cazurile de cancer în rândul copiilor;

30.

îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că medicamentele pentru tratarea cancerului sunt disponibile în egală măsură în toate statele membre, pentru toți pacienții care au nevoie de ele;

31.

încurajează Comisia și statele membre să examineze, în cadrul Forumului farmaceutic la nivel înalt, modul în care medicamentele inovatoare pentru tratarea cancerului, capabile să salveze vieți, pot fi puse mai rapid la dispoziția pacienților prin accelerarea procedurii de autorizare a comercializării prin intermediul procedurii centralizate europene, și să conceapă un sistem de prețuri supus respectării unor condiții, precum și modalități de rambursare, având în vedere că datele privind eficiența acestor medicamente sunt adunate de la pacienți în cadrul lor de viață real;

32.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European și Consiliului, cel mai târziu până în iunie 2008, o propunere care să cuprindă informații calitative, obiective, viabile și fără scop promoțional cu privire la medicamente, din surse multiple;

33.

invită Comisia să revizuiască Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman (15) (directiva privind testele clinice) pentru a încuraja cercetarea academică în domeniul cancerului, în special cercetarea privind screeningul pentru cancer și depistarea precoce, recunoscând totodată impactul costurilor asupra sectorului necomercial al cercetării, și să lărgească accesul pacienților și al publicului larg la informațiile privind testele clinice în desfășurare și cele încheiate;

34.

solicită statelor membre și Comisiei să colaboreze pentru a elabora orientări care să propună criterii pentru definirea comună a handicapului, care poate include persoanele care suferă de boli cronice și de cancer și, în acest timp, statele membre care nu au inclus încă aceste persoane în definiția națională a handicapului, să acționeze rapid pentru ca, eventual, să realizeze acest lucru;

35.

invită Comisia să întocmească o cartă pentru protecția la locul de muncă a pacienților bolnavi de cancer și a persoanelor care suferă de boli cronice, pentru a solicita întreprinderilor să creeze condițiile necesare pentru ca pacienții să își poată continua activitatea profesională în timpul tratamentului și pentru a putea reveni la activitățile profesionale obișnuite;

36.

încurajează statele membre să adopte carte naționale ale drepturilor pacienților, în conformitate cu orientările europene, și să includă participarea și experiența pacienților în elaborarea politicilor din domeniul sănătății;

37.

solicită statelor membre și Comisiei Europene să elaboreze și să consolideze inițiative care să ofere sprijin persoanelor afectate direct sau indirect de cancer, în special prin demararea și dezvoltarea unor programe de asistență psihologică și sprijin, în întreaga Uniune, pentru persoanele care au supraviețuit cancerului;

38.

solicită Comisiei să pună la dispoziția bolnavilor de cancer mai multe informații, prin încurajarea inițiativelor care au ca scop informarea pacienților cu privire la opțiunile lor de tratament și modalitățile în care pot beneficia de tratamentele respective;

39.

încurajează noile state membre să utilizeze într-o mai mare măsură Fondurile structurale pentru îmbunătățirea infrastructurii din serviciile de sănătate, sprijinind, de exemplu, punerea în aplicare a recomandării Consiliului privind screeningul pentru depistarea cancerului;

40.

sprijină președinția slovenă a UE, care consideră cancerul una din prioritățile sale în 2008 și solicită tuturor președințiilor viitoare să considere în continuare combaterea cancerului o prioritate;

41.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/18

A.

întrucât Europa nu se află încă pe calea către o veritabilă dezvoltare durabilă;

B.

întrucât Comisia recunoaște că s-au înregistrat doar progrese limitate în privința problemelor fundamentale de integrare a aspectelor de mediu în alte domenii de politici și de îmbunătățire a aplicării legislației comunitare;

C.

întrucât Comisia atrage atenția asupra faptului că multe presiuni de natură ecologică de fapt se intensifică: emisiile globale de gaze cu efect de seră sunt în creștere, pierderea biodiversității se accelerează, poluarea continuă să aibă un efect important asupra sănătății publice, cantitatea de deșeuri produse în cadrul Uniunii Europene continuă să crească și amprenta ecologică a Europei este în creștere continuă; întrucât acest fapt aduce în discuție efectele contraproductive, din punct de vedere ecologic, ale altor politici majore ale UE;

D.

întrucât este improbabilă realizarea unei dezvoltări durabile atât timp cât aspectele de mediu nu sunt pe deplin integrate în toate domeniile de politici principale;

E.

întrucât un mediu curat și sănătos este esențial pentru bunăstarea oamenilor și pentru condiții sociale prielnice;

F.

întrucât politicile bine elaborate în materie de mediu pot contribui, de asemenea, la atingerea altor obiective, precum creșterea competitivității, stimularea creșterii economice, crearea de noi locuri de muncă, stimularea inovației și promovarea progresului științific prin dezvoltarea de tehnologii noi și sigure;

1.

consideră că este regretabilă amânarea cu aproape un an a examinării la jumătatea perioadei a celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu și deplânge faptul că, în ansamblu, Uniunea Europeană nu este în grafic cu punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în programul de acțiune, contrar afirmațiilor Comisiei din cadrul propriei sale examinări la jumătatea perioadei; reamintește faptul că, spre deosebire de precedentul program, al șaselea program comunitar de acțiune a fost adoptat prin procedura de codecizie, în conformitate cu articolul 251 din Tratatul CE; solicită Uniunii Europene să facă tot posibilul pentru atingerea obiectivelor stabilite în PAM 6, având în vedere că neatingerea acestora ar afecta credibilitatea UE, printre altele, în rândul publicului care este interesat de situația mediului;

2.

ia act de faptul că utilizarea strategiilor tematice, ca nou instrument procedural, a mărit importanța procesului prelegislativ și a creat noi oportunități pentru implicarea părților interesate și abordarea mai strategică a politicii legislative a UE; totuși, își exprimă regretul că strategiile tematice au mărit durata procesului de elaborare a politicii în materie de mediu, prin amânarea formulării unor propuneri concrete privind politica respectivă și adoptarea măsurilor care decurg din aceasta;

3.

consideră că, având în vedere importanța politicilor în materie de mediu pentru industrie și faptul că în general autoritățile responsabile cu punerea acestora în aplicare sunt primăriile și autoritățile locale, este necesar ca acest lucru să fie luat în considerare în momentul elaborării legislației și că opiniile reprezentanților industriei, ai micilor întreprinderi și ai autorităților locale trebuie să fie reprezentate și ascultate în cadrul organelor consultative;

4.

consideră că este esențială consolidarea poziției celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu, drept dimensiunea de mediu a strategiei pentru dezvoltare durabilă a UE;

5.

consideră că, în cadrul UE, competențele trebuie definite și alocate în mod clar și atrage atenția asupra faptului că examinarea intermediară a Comisiei arată că există confuzie și ambiguitate internă în ceea ce privește competențele Comisiei și ale statelor membre; subliniază că atât limitele competențelor respective ale acestora cât și responsabilitățile care le revin trebuie stabilite și explicate, pentru a asigura asumarea acestor responsabilități în continuare;

6.

atrage atenția asupra faptului că strategiile tematice sunt ineficiente în cazul în care coincid, în plan temporal, cu dosare legislative voluminoase, fiind eficiente înainte de apariția documentului legislativ relevant sau singure;

7.

subliniază legătura directă dintre starea mediului și sănătatea umană; în vederea punerii în aplicare a strategiei de integrare a aspectelor legate de sănătate în toate politicile („Health in all policies”), invită Comisia să realizeze studii care să evidențieze relația de tip cauză-efect dintre modificarea calității mediului și starea de sănătate a populației;

8.

consideră că UE a acționat în mod consecvent pentru atingerea obiectivelor diplomatice de mediu stabilite în cel de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu; reamintește, totuși, faptul că UE nu a reușit să își îndeplinească angajamentele privind obiectivele și acțiunile prioritare pentru stoparea schimbărilor climatice; își exprimă deosebita îngrijorare privind creșterea emisiilor în sectorul transporturilor și faptul că efectul măsurilor utilizate în tentativa de a ameliorara eficiența energetică se manifestă lent; reamintește Comisiei să publice o comunicare privind obiective de mediu cantitative pentru un sistem de transport durabil; speră ca statele membre să-și îndeplinească obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite în Protocolul de la Kyoto, până în 2012;

9.

deplânge faptul că, probabil, obiectivul stopării declinului biodiversității până în 2010 nu va fi atins și faptul că strategiile propuse pentru protejarea mediului marin și a solului nu vor da rezultate concrete de mediu până în 2012; constată că sunt necesare eforturi mai mari pentru a sprijini integrarea politicii în materie de biodiversitate în cadrul politicilor din alte domenii; atrage atenția asupra necesității unei finanțări corespunzătoare a programului Natura 2000 și a altor obiective prioritare care sunt în strânsă legătură cu acesta;

10.

consideră că, referitor la substanțele chimice, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice (15) reprezintă un progres în reducerea riscurilor pentru om și mediu, însă trebuie să demonstreze că va reduce aceste riscuri în mod eficient și într-o măsură semnificativă, și regretă faptul că regulamentul nu respectă în toate privințele obiectivele stabilite în cel de-al șaselea program de acțiune pentru mediu; consideră că este regretabil faptul că strategia tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor a fost întârziată considerabil și faptul că măsurile luate pentru îmbunătățirea calității aerului și a mediului urban și pentru reducerea zgomotului nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor programului de acțiune pentru mediu; îndeamnă Comisia să prezinte, cât mai curând posibil, o propunere de revizuire a directivei privind plafoanele naționale de emisii (16) consideră că este necesar să se asigurare aplicarea deplină a directivei privind zgomotul ambiental (17);

11.

întrucât calitatea aerului din spațiile interioare afectează sănătatea, îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine acțiunile întreprinse de Organizația Mondială a Sănătății în materie de calitate a aerului din spațiile interioare și invită Comisia să propună, cât mai curând posibil, măsuri legislative concrete privind calitatea aerului din spațiile interioare;

12.

constată faptul că, în privința obiectivelor pentru protecția apei stabilite în cel de-al șaselea program de acțiune pentru mediu, nu există decalaje majore; invită totuși Comisia să asigure aplicarea deplină a Directivei-cadru privind apa (18) și să reevalueze integrarea angajamentelor UE în materie de protecție a apei în cadrul altor politici; îndeamnă, în plus, Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere de directivă privind reducerea cantității de fosfor în agricultură și în detergenți în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (19);

13.

consideră necesară punerea în aplicare a unei noi politici privind apele, axată pe economisirea și gestionarea durabilă a resurselor hidrologice;

14.

consideră că este regretabil faptul că strategiile tematice privind resursele naturale și deșeurile au diluat obiectivele celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu; regretă faptul că nu s-au stabilit obiective concrete, la nivelul UE, pentru disocierea creșterii economice de utilizarea resurselor prin orientarea către un model durabil de producție și consum; este de acord că sunt necesare mai multe acțiuni privind deșeurile biologice pentru a încuraja evitarea depozitării acestora și pentru a garanta aplicarea celor mai bune opțiuni de procesare, precum cele bazate pe atenuarea schimbărilor climatice; continuă să încurajeze promovarea unor forme nepoluante de gestionare a deșeurilor și a unor măsuri mai severe de descurajare a depozitării de deșeuri care poluează mediul;

15.

invită Comisia și statele membre să adopte toate măsurile necesare în vederea exploatării raționale și eficiente a resurselor naturale, fără a pune în pericol biodiversitatea;

16.

reamintește că aplicarea deplină și corectă a legislației în vigoare este o prioritate maximă și consideră că legislația obligatorie rămâne esențială pentru abordarea provocărilor din domeniul mediului; solicită Comisiei să-și consolideze activitățile legate de calitatea sa de gardian al tratatului; solicită, prin urmare, și autorității bugetare a UE să acorde Comisiei toate resursele financiare și umane necesare pentru a garanta realizarea, în toate statele membre, a celei mai eficiente monitorizări a punerii în aplicare și a asigurării aplicării legislației în vigoare;

17.

evidențiază necesitatea punerii în aplicare eficiente și exacte a legislației comunitare din domeniul mediului și recomandă adoptarea unor măsuri speciale de sprijinire a regiunilor care întâmpină dificultăți în punerea în practică a acestui aspect al acquis-ului comunitar; încurajează autoritățile statelor membre să elaboreze strategii de transpunere pentru a defini cu claritate rolurile și responsabilitățile autorităților naționale, regionale și locale în transpunerea și aplicarea corectă a legislației comunitare din domeniul mediului;

18.

totuși, își exprimă îngrijorarea privind propunerile mai multor interlocutori care susțin reducerea și atenuarea reglementărilor comune sau chiar înlocuirea acestora cu acorduri voluntare sau cu alte măsuri neobligatorii; reafirmă, așadar, că o mai bună reglementare ar trebui să se concentreze asupra normelor și standardelor neechivoce și transparente bazate pe legislația referitoare la obiectivele stabilite și pe o mai bună asigurare a aplicării acesteia;

19.

salută propunerile Comisiei de consolidare a executării legislației în materie de mediu la nivel național, prin îmbunătățirea accesului la justiție și utilizarea armonizată a legislației de sancționare; constată că aspectele preventive ale legislației de sancționare contribuie la îmbunătățirea executării legilor și la o mai bună protejare a mediului;

20.

solicită în continuare elaborarea și revizuirea politicilor comunitare de mediu într-un mod care să insiste mai degrabă pe stabilirea obiectivelor, decât pe descrierea mijloacelor, dând statelor membre și agricultorilor libertatea să găsească cele mai eficace și eficiente mijloace pentru atingerea obiectivelor dorite;

21.

consideră că Comisia ar trebui să asigure deplina punere în aplicare a directivelor privind habitatele și păsările; recomandă, cu respectarea principiului subsidiarității, o fiscalitate care să promoveze cele mai bune acțiuni și care să acționeze ca factor descurajant asupra activităților poluante;

22.

atrage atenția Comisiei, totuși, asupra faptului că nu este suficient să se facă cunoscute consecințele penale în fiecare caz pentru împiedicarea unor comportamente ilegale și în același timp poluante; subliniază, prin urmare, importanța prevederii de sancțiuni a posteriori în dreptul penal, în special pentru aruncarea ilegală a reziduurilor periculoase pe teritoriul altor țări;

23.

salută Cartea verde privind instrumentele de piață utilizate în scopuri aferente politicii de mediu și altor politici conexe, prezentată de Comisie; consideră că este necesară o utilizare mai largă a instrumentelor de piață, având în vedere impactul tuturor proceselor de producție și distribuție și al modelelor de consum asupra mediului;

24.

este de părere că sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii (ETS) nu a dus încă la o reducere a emisiilor de CO2 din cauza alocării unor cote de emisii extrem de generoase; atrage atenția asupra faptului că UE s-a angajat să-și reducă, până în 2020, emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 20 % față de nivelul din 1990; insistă asupra necesității prevederii în cadrul ETS, pentru perioada de după 2012, a unui plafon suficient de drastic, a scoaterii tuturor cotelor la licitație și a unei limite calitative și cantitative asupra utilizării reducerilor certificate de emisii (CER) și a unităților de reducere a emisiilor (ERU);

25.

constată totuși faptul că rolul eco-impozitării rămâne modest și nu indică o tendință de creștere; invită Comisia și statele membre să depună eforturi suplimentare pentru reformarea impozitului ecologic, incluzând un transfer al sarcinii fiscale de la impozitarea care frânează bunăstarea (de ex. impozitarea forței de muncă) către impozitarea care susține bunăstarea (de ex. impozitarea activităților dăunătoare mediului, precum utilizarea resurselor și poluarea); reamintește că, în ciuda unanimității în materie fiscală, tratatele oferă posibilitatea cooperării consolidate și atrage atenția asupra existei metodei deschise de coordonare;

26.

ia act de faptul că a fost accelerată eliminarea subvențiilor dăunătoare mediului; totuși, consideră că este inacceptabil că nu s-au luat măsuri concrete pentru reforma subvențiilor dăunătoare mediului în viitorul apropiat și, prin urmare, invită Comisia să prezinte, până la sfârșitul lui 2008, propuneri concrete pentru eliminarea treptată, pe parcursul următorilor cinci ani, a tuturor subvențiilor dăunătoare mediului;

27.

îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze o integrare mai puternică și mai coerentă a politicii în materie de mediu în toate domeniile de elaborare a politicilor UE; solicită integrarea aspectelor privind protecția mediului și protecția sănătății în toate politicile și implicarea regiunilor și a administrațiilor locale în acest efort, în vederea punerii în aplicare a abordării „sănătate în toate politicile”, abordare proclamată la nivelul Uniunii Europene; deplânge atât lipsa integrării acestor aspecte în diferitele cadre juridice în materie de mediu și în pregătirea noii legislații, precum și lipsa integrării lor în legislația care are alte obiective principale decât protecția mediului;

28.

consideră că pentru obținerea unor rezultate concrete privind integrarea aspectelor de mediu în alte sectoare economice, este necesară elaborarea unor obiective și calendare obligatorii; subliniază, în același timp, responsabilitatea agenților economici din anumite sectoare industriale în atingerea unor rezultate pe termen lung în cadrul politicilor în materie de climă și energie;

29.

subliniază că o politică eficientă în domeniul mediului este legată fundamental de îmbunătățirea calității vieții și, în acest context, pune în lumină importanța dimensiunii regionale pentru implementarea celui de-al șaselea PAM, în special pentru acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; subliniază importanța campaniilor de sensibilizare a opiniei publice cu privire la obiectivele celui de-al șaselea plan de acțiune pentru mediu și la procesul de implementare a acestuia;

30.

subliniază faptul că, în cadrul programelor de dezvoltare regională, este necesar să se țină seama de programul NATURA 2000, pentru a putea concilia principiul protecției biodiversității europene cu dezvoltarea și îmbunătățirea calității vieții populației; consideră că trebuie lansată, în acest context, o amplă campanie de informare și promovare a bunelor practici, pentru a arăta cum pot fi conciliate aceste două principii, în aparență contradictorii;

31.

accentuează necesitatea îmbunătățirii coordonării rețelelor de actori locali și regionali pentru a răspândi și aplica cele mai bune practici în regiunile mai slab dezvoltate; susține promovarea cooperării transfrontaliere atât între statele membre, cât și cu țările și regiunile învecinate cu UE, cum ar fi regiunea Mării Negre și cea a Mării Baltice, precum și spațiul mediteranean, în special pentru a preveni poluarea transfrontalieră;

32.

își exprimă îngrijorarea cu privire la constatările unei serii de studii independente (20)  (21)  (22)  (23), care arată că orientările Comisiei privind evaluarea impactului nu sunt respectate integral de direcțiile generale ale Comisiei, că evaluarea și cuantificarea impactului economic au fost accentuate în detrimentul impactului de mediu, social și internațional, că evaluarea costurilor legislației se face într-o măsură mult mai mare decât evaluarea beneficiilor și că preocupările pe termen scurt prevalează asupra celor pe termen lung; consideră că un dezechilibru atât de puternic în evaluările de impact este contraproductiv în raport atât cu politica de mediu însăși, cât și cu integrarea acesteia în alte politici ale UE; invită Comisia să întreprindă măsuri pentru rectificarea acestor deficiențe persistente;

33.

salută puternicul angajament al Comisiei față de consolidarea dimensiunii internaționale a politicii în materie de mediu; consideră că este necesar să se garanteze integrarea politicii în materie de mediu în toate acțiunile externe ale UE și să se amelioreze guvernarea internațională în materie de mediu; încurajează Comisia și statele membre să continue promovarea unor politici și a unor cerințe ambițioase în materie de mediu, de exemplu, prin promovarea transferului de tehnologie și schimbul de practici recomandate cu țările în curs de dezvoltare;

34.

subliniază că Uniunea Europeană trebuie să promoveze „diplomația climatică” în mod mai intens și mai coerent în cadrul relațiilor comerciale pe care le are cu țări care nu sunt obligate de acorduri multilaterale privind protecția mediului, cum ar fi Statele Unite, China și India, care, din diverse motive, nu aplică Protocolul de la Kyoto; de asemenea, invită Comisia să acorde asistență țărilor în curs de dezvoltare prin intermediul tuturor mecanismelor disponibile în implementarea de tehnologii durabile și eficiente;

35.

recomandă adăugarea unei clauze de durabilitate în OMC, care să prevadă o serie de principii ale politicii de mediu, cum ar fi principiul precauției și principiul „poluatorul plătește”, în baza cărora să se poată evalua măsuri de natură comercială, astfel încât reglementările comerciale să nu submineze protecția mediului, iar reglementările de mediu să nu poată fi folosite în scopuri protecționiste;

36.

solicită Consiliului și Comisiei să utilizeze negocierile comerciale bilaterale și regionale pentru a obține angajamente comerciale cu beneficii ecologice directe; consideră că Uniunea Europeană trebuie, împreună cu statele membre, să intensifice dialogul cu țările cu economii emergente, astfel încât dezbaterile pe teme de interes comun, cum ar fi schimbările climatice, gestiunea deșeurilor și exploatarea ilegală a lemnului, să fie concretizate prin punerea în aplicare a unor programe comune; sprijină propunerea Comisiei de creare a unui Forum al dezvoltării durabile, deschis participării societății civile, cu includerea unei părți importante dedicate aspectelor climatice, în toate acordurile comerciale, și solicită aplicarea acestui principiu în cadrul negocierilor în curs;

37.

invită Comisia și statele membre să promoveze o exploatare mai pragmatică și orizontală a inovării și a noilor tehnologii în toate politicile UE, astfel încât aceste elemente să joace un rol fundamental în consolidarea protecției mediului; subliniază necesitatea introducerii fără întârziere a unei abordări de tip „Top Runner” (cea mai bună tehnologie disponibilă), un instrument mai ambițios de ameliorare continuă a modelelor de producție și consum, pentru a garanta că, în viitor, toate produsele de piață din UE vor fi concepute, produse și folosite în conformitate cu criterii de durabilitate;

38.

reamintește că investițiile în tehnologiile inovatoare, ecologice, precum și în ecodesign, în eficiența energetică la utilizatorii finali și în performanța energetică a clădirilor, sunt extrem de benefice pe termen lung, în ciuda eventualelor costuri ridicate pe termen scurt și subliniază necesitatea ca autoritățile regionale să încurajeze întreprinderile să profite din plin de pe urma unor astfel de investiții;

39.

încurajează Comisia și statele membre să adopte norme într-adevăr ecologice privind achizițiile publice, pentru a promova inovarea și modelele durabile de producție și consum;

40.

solicită Comisiei să sprijine autoritățile naționale, regionale și locale în organizarea unor achiziții publice comune cu respectarea principiului durabilității, punând la dispoziție un cadru clar care să faciliteze definirea obiectivelor măsurabile și a criteriilor de calitate;

41.

invită Comisia să își dubleze eforturile pentru atingerea obiectivului de 20 % în materie de surse de energie regenerabile și de 10 % în materie de consum de biocarburanți, ținând cont de faptul că aprovizionarea cu alimente în Europa și în exteriorul acesteia nu trebuie să fie pusă în pericol de culturile energetice; subliniază că mecanismul de durabilitate, în prezent în curs de elaborare, ar trebui să aplice cele mai stricte criterii de durabilitate în privința biocarburanților;

42.

subliniază că agricultura din UE se concentrează tot mai mult pe obținerea de produse alimentare sigure și de calitate, pentru a proteja sănătatea cetățenilor Uniunii;

43.

încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale ale acestora să găsească cea mai bună utilizare a noilor posibilități de investiții oferite de fondurile structurale și de noile programe aferente politicii de vecinătate a UE și să garanteze că programele lor operaționale și proiectele susținute din fondurile structurale contribuie la o mai bună implementare a legislației comunitare în domeniul mediului și la realizarea obiectivului pe termen lung al dezvoltării durabile pe tot cuprinsul Uniunii Europene, în acord cu celelalte priorități tematice;

44.

consideră că, este esențial să fie îmbunătățită aplicarea principiului substituției, care ține seama de disponibilitatea, accesibilitatea beneficiile și costul produselor de substituție; atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că trebuie să se țină seama de proiectare, de procesele de producție și utilizare care permit folosirea produselor ce nu reprezintă un risc pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu, sau care prezintă un astfel de risc scăzut;

45.

atrage atenția asupra faptului că, dacă se dorește o reglementare mai bună, ar trebui revizuite suprapunerile din cadrul legislației, care creează o povară birocratică și subminează competitivitatea;

46.

consideră că abordarea filosofică aplicată procesului de revizuire este lipsită de gândire critică și nu analizează cauzele întârzierilor; este de părere că numai analizând și reflectând asupra cauzelor acestor întârzieri se pot întreprinde măsuri adecvate pentru viitor;

47.

atrage atenția asupra faptului că, dacă se dorește într-adevăr îmbunătățirea metodologiei legislative și formularea unor norme pragmatice care să poată fi aplicate cu ușurință de autoritățile responsabile, de întreprinderi și de cetățeni, se impune în mod imperativ extinderea interacțiunii dintre instituțiile și organismele comunitare și societatea civilă pentru a răspunde la întrebările acesteia și pentru a lua în considerare deciziile și opiniile regiunilor, primăriilor, sectoarelor industriale afectate și asociațiilor aferente; subliniază, de asemenea, că trebuie luate în considerare costurile pe termen scurt ale transformării echipamentelor existente;

48.

subliniază faptul că sunt necesare noi modalități de evaluare a nivelului de bunăstare, bazate pe valori realiste pentru serviciile ecologice; consideră că PIB-ul, întrucât nu mai poate reflecta toate aspectele și necesitățile societății moderne, nu mai reprezintă un instrument adecvat pentru evaluarea bunăstării și a dezvoltării; încurajează UE să dezvolte în continuare și să utilizeze ca instrument politic un indicator nou care să integreze impactul negativ al progresului economic asupra mediului și sănătății noastre și care să contribuie la decuplarea creșterii economice de presiunea exercitată asupra mediului; consideră că acest nou indicator ar trebui să promoveze dezvoltarea unei societăți integrate și să încurajeze o mai bună integrare a aspectelor privind mediul în alte politici;

49.

invită Comisia să abordeze protecția sănătății umane ca problemă de prim rang în cadrul priorităților în domeniul protecției mediului;

50.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să joace un rol de lider în crearea unor opțiuni politice care să ducă la schimbări comportamentale radicale ale modelelor de consum și producție;

51.

subliniază importanța sprijinirii consumatorilor în vederea adoptării unui comportament mai responsabil care — dincolo de cadrul juridic național — ar putea avea o influență pozitivă în ceea ce privește amploarea și seriozitatea angajamentelor în domeniul mediului asumate de către actorii de pe piață;

52.

consideră că informarea adecvată a cetățenilor trebuie considerată o prioritate; susține cu tărie dezvoltarea unui sistem de etichetare clar și cuprinzător, având în vedere că ar aduce o contribuție importantă, ajutând consumatorul să „ia decizia corectă”;

53.

solicită cu insistență realizarea unei evaluări a rezultatelor celui de-al șaselea PAM, înaintea finalizării propunerii pentru cel de-Al șaptelea PAM;

54.

consideră că evaluarea celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu ar trebui să fie realizată de către un organism extern, independent de Comisie;

55.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/25

A.

întrucât cultura reprezintă atât un bun public și un scop în sine pentru dezvoltarea individului și a societății, funcționând ca un instrument care contribuie la creșterea economică, la ocuparea forței de muncă și la coeziunea socială, precum și la dezvoltarea regională și locală, așa cum demonstrează studiile științifice recente, în special studiul privind economia culturii în Europa, realizat de KEA European Affairs pentru Comisia Europeană;

B.

întrucât industriile culturale nu ar putea nici să existe, nici să contribuie la îmbogățirea valorii culturale și economice europene, în absența aportului permanent de noi conținuturi, în toate domeniile artistice, din partea unor comunități înfloritoare de creatori, fie ei cineaști, compozitori, autori, artiști plastici sau designeri;

C.

întrucât industriile culturale sunt industrii care oferă operelor intelectuale o valoare economică adăugată, generând în același timp noi valori pentru indivizi și societate; întrucât aceste industrii culturale includ industriile tradiționale, precum industriile cinematografiei, muzicii și publicisticii, mass-mediei și industriile din sectorul de creație precum modă și design, industriile din domeniul turismului, artelor și informației;

D.

întrucât, în conformitate cu definiția dată de Convenția UNESCO privind diversitatea culturală, industriile culturale includ toate sectoarele în care se combină creația, producția și comercializarea de bunuri și servicii, iar trăsătura lor distinctă constă în conținutul lor intangibil și cu caracter cultural; întrucât produsul industriilor culturale este în mod tipic protejat de drepturile de proprietate intelectuală;

E.

întrucât sunt necesare totuși o mai mare recunoaștere, garantarea unui statut juridic aparte, precum și un sprijin mai susținut pentru ansamblul industriilor culturale și din domeniul creației, inclusiv pentru microîntreprinderi și IMM, precum și pentru artiștii individuali, pentru a ajuta aceste sectoare să-și dezvolte pe deplin propriul potențial și, de asemenea, să contribuie la îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

F.

întrucât industriile culturale produc și difuzează o gamă largă de produse culturale menite să informeze, să educe și să contribuie la divertismentul cetățenilor, bazate din ce în ce mai mult pe noi tehnologii și noi formate digitale și audiovizuale, și întrucât Uniunea Europeană trebuie să-și asume un rol de promovare și reglementare în ceea ce privește aceste produse, garantând o remunerație corectă și adecvată creatorilor de produse originale, prin intermediul unei protecții adecvate și eficiente a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, asigurând astfel viabilitatea industriilor culturale europene;

G.

întrucât în cadrul societății de astăzi a informației și a tehnologiei digitale apar noi forme de producție, distribuție și consum, care dau naștere la noi produse și servicii culturale care trebuie protejate împotriva pirateriei, dar care, de asemenea, au nevoie în general de modele antreprenoriale și economice adecvate, care să asigure accesibilitatea, deschiderea și diversitatea produselor cu un conținut cultural, păstrându-le în același timp caracterul lor specific, în comparație cu produsele obișnuite comerciale și garantând o remunerație echitabilă tuturor categoriilor de deținători de drepturi pentru utilizarea conținutului cultural protejat de drepturile de autor;

H.

întrucât produsele și serviciile culturale prezintă particularități care le disting de alte produse și servicii, iar acestea trebuie luate în considerare la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor Uniunii Europene;

I.

întrucât protecția adecvată și eficientă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe reprezintă un mijloc esențial pentru creatori de a obține, în cadrul exploatării comerciale a operelor lor, o remunerație corespunzătoare eforturilor lor creatoare și întrucât această protecție este, prin urmare, indispensabilă pentru supraviețuirea industriilor culturale;

J.

întrucât industriile culturale și comunitatea creatorilor contribuie în mod esențial la promovarea diversității culturale, la asigurarea posibilității de a alege a consumatorului, la sporirea diversității antreprenoriale, la democratizarea accesului la cultură, la consolidarea identității și integrării europene și la promovarea dialogului intercultural;

K.

întrucât industriile culturale contribuie într-o măsură semnificativă la dezvoltarea și coeziunea locală și regională, deoarece reprezintă un pol de atracție pentru investiții în turism, creează noi categorii de produse comerciale și de servicii „cu caracter local” și, prin crearea de noi locuri de muncă și de noi posibilități de dezvoltare economică, contribuie la evitarea marginalizării sociale a regiunilor îndepărtate sau defavorizate;

L.

întrucât autorii se află, de asemenea, la baza activităților industriilor culturale și întrucât se cuvine, prin urmare, să se creeze pentru aceștia un cadru economic, juridic și social care să poată asigura dezvoltarea potențialului lor creator;

M.

întrucât este necesar să se realizeze o legătură strânsă între cultură, educație și formare, în vederea consolidării capacităților de creație și de producție din sectorul cultural;

N.

întrucât experiența „capitalelor europene ale culturii” ilustrează în mod concret aportul sectorului cultural la viața economică și socială a orașului și la bunăstarea locuitorilor săi;

O.

întrucât ajutorul de stat și alte subvenții în beneficiul sectorului creației ar trebui văzute ca o investiție și nu un lux și trebuie evaluate în egală măsură, în conformitate cu normele UE privind concurența, Protocolul anexat la Tratatul de la Amsterdam privind sistemul de radiodifuziune publică din statele membre, articolul 151 din Tratatul CE, precum și Convenția UNESCO privind diversitatea culturală;

P.

întrucât ar trebui să se încurajeze investițiile private și publice, precum și mecenatul, în sectorul cultural;

Q.

întrucât fenomenul de concentrare din sectorul industriilor culturale reprezintă un risc pentru diversitate și pentru oferta de bunuri culturale pentru consumatori;

R.

întrucât creativitatea este o condiție a dezvoltării inovării în Europa, iar întreprinderile tehnologice europene ar avea de câștigat lucrând în simbioză cu creatorii în cadrul grupărilor de întreprinderi („clusters”);

S.

întrucât este necesar să se acorde un sprijin mai mare întreprinderilor mici și microîntreprinderilor, stimulării rețelelor acestora, precum și lucrătorilor din cadrul acestor întreprinderi, care contribuie substanțial la crearea prosperității într-o economie și întrucât creatorii ar trebui să fie sprijiniți să-și dezvolte pregătirea de antreprenori creatori și încurajați să se întrețină din creativitate;

T.

întrucât fragmentarea sectorului creației în Europa, care nu se explică decât în parte prin motive de ordin lingvistic sau de identitate națională, precum și absența unor industrii culturale care să aibă o dimensiune cu adevărat europeană, poate reprezenta un obstacol în îndeplinirea rolului care îi revine Europei în lume în domeniul cultural;

U.

întrucât diversitatea culturală și libera circulație a ideilor se înscriu în originalitatea, pluralitatea de identități și egalitatea între bărbați și femei;

V.

întrucât egalitatea între bărbați și femei reprezintă una dintre valorile esențiale ale Uniunii Europene care se transmite prin cultură și întrucât această transmitere a valorilor favorizează integrarea europeană;

W.

întrucât, în sectorul industriilor culturale, reprezentarea echilibrată a bărbaților și a femeilor este departe de a reprezenta o realitate;

X.

întrucât femeile ocupă posturi de răspundere în industria culturală, cel mai adesea în cadrul IMM-urilor sau în cazul în care acestea își înființează propria afacere;

Y.

întrucât, în sectorul cheie al industriei culturale (telecomunicații, internet, mass media, comerț electronic și software), participarea femeilor se dovedește a fi extrem de scăzută la doar 30 % și doar 20 % dintre noile întreprinderi din acest sector sunt înființate de femei,

1.

salută faptul că atât Consiliul cât și Comisia sunt gata să recunoască rolul central jucat de cultură și creativitate ca factori importanți pentru promovarea cetățeniei europene, apropierea culturii de cetățenii europeni și îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona, consolidându-și astfel importanța în dezvoltarea proiectului european;

2.

subliniază faptul că, în contextul „economiei post-industriale” actuale, competitivitatea Uniunii va trebui să fie consolidată, de asemenea, de domeniile culturii și creativității; în acest context, invită Comisia și statele membre să elaboreze în mod prioritar politici axate nu doar pe inovare antreprenorială, ci și pe inovarea de la nivelul acțiunilor culturale și al economiei creației;

3.

constată că industriile culturale sunt furnizori importanți de servicii cu valoare adăugată, care reprezintă baza unei economii dinamice a cunoașterii și, prin urmare, trebuie să fie recunoscute ca o contribuție importantă la competitivitate în Uniunea Europeană;

4.

consideră că industriile culturale, care constituie o importantă sursă de creare de locuri de muncă în Uniunea Europeană, trebuie îndeosebi să exploateze talentul creator; îndeamnă statele membre să încurajeze modalități noi și inovatoare de învățare de-a lungul vieții, care să contribuie la dezvoltarea talentului creator;

5.

invită Consiliul și Comisia să definească în mod clar în ce constă o viziune europeană a culturii, a creativității și a inovării, precum și să elaboreze măsuri politice structurate în vederea promovării dezvoltării efective a industriilor europene din domeniul creației, pe care să le integreze în cadrul unei veritabile strategii europene în domeniul cultural; consideră că o prioritate majoră în acest sens este definirea identității sectorului industriilor și întreprinderilor culturale;

6.

invită, prin urmare, Comisia să asigure colectarea datelor statistice sistematice în acest domeniu, pentru ca Uniunea și statele membre să poată dispune de elemente statistice coerente și comparabile, necesare pentru elaborarea unor politici adecvate, orientate spre promovarea sectorului cultural și creator;

7.

încurajează statele membre să includă formări pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial în programele naționale de învățământ gimnazial și superior, în special în domeniile consacrate studiilor umaniste, artelor și culturii;

8.

solicită Comisiei și Înaltului reprezentant pentru politica externă și de securitate comună să integreze mai bine și mai eficient dimensiunea culturală a Europei, în mod specific industriile culturale, precum și creatorii, în relațiile externe ale Uniunii Europene, precum și în cadrul Politicii europene de vecinătate și în marile foruri de dialog cu alte regiuni ale lumii;

9.

consideră că dezvoltarea industriilor culturale depinde într-o mare măsură de posibilitățile oferite de o mobilitate transfrontalieră și că, din acest motiv, trebuie abordate problemele legate de mandatul european de arestare și definite norme concrete în acest domeniu, și își reafirmă, în această privință, cererile formulate în rezoluția susmenționată privind statutul social al artiștilor;

10.

salută ideea promovării mobilității persoanelor, bunurilor și serviciilor din sectorul creației, respectând normele și principiile prevăzute de Convenția UNESCO privind diversitatea culturală și invită Comisia să prezinte Parlamentului o Carte verde pe această temă, care să reflecte specificitatea acestui sector reprezentând o valoare atât culturală, cât și economică;

11.

subliniază necesitatea elaborării unui model social și economic care să ofere o plasă de siguranță adecvată întreprinzătorilor din domeniul creației, în special celor independenți, în domeniul culturii și al economiei creației în care s-au înregistrat până în prezent procentaje ridicate de încadrare cu normă redusă și condiții de muncă instabile;

12.

consideră că gestiunea bine organizată, colectivă, transfrontalieră a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și modelele economice care respectă drepturile tuturor deținătorilor de drepturi sunt esențiale pentru a permite exploatarea la maximum a potențialului creativ, garantând în același timp remunerarea echitabilă a tuturor categoriilor de deținători de drepturi;

13.

reamintește Comisiei de rezoluția menționată mai sus, din 13 martie 2007, și solicită o abordare comunitară care să țină seama de particularitățile erei digitale, de conservarea diversității culturale europene, de părțile implicate care joacă un rol modest și de repertoriile locale, pe baza principiului egalității de tratament;

14.

solicită Comisiei să procedeze sistematic și cât mai rapid cu putință la aplicarea în întregime a articolului 151 alineatul (4) din Tratatul CE, pentru ca sectorul cultural și cultura să fie luate în considerare în toate celelalte politici comunitare, în special în cele privind piața internă, concurența, comerțul, întreprinderile și cercetarea și dezvoltarea, și să țină mai bine seama de specificitatea sectorului cultural la punerea în aplicare a acestor politici, precum și în cadrul politicii externe la încheierea de tratate internaționale în conformitate cu Convenția UNESCO privind diversitatea culturală, adoptând un rol proactiv și îmbunătățind cooperarea internațională;

15.

invită Comisia și statele membre să pună în aplicare Convenția UNESCO privind diversitatea culturală și să țină seama pe deplin de principiile enunțate în aceasta, atât în politicile sale interne, cât și externe;

16.

invită Comisia să elaboreze o structură menită să consolideze coordonarea activităților și politicilor care au un impact asupra sectorului cultural și al creației, precum și să creeze un grup de lucru pentru cultură și economia creației, în vederea analizării mai amănunțite a contribuției directe a culturii și creativității asupra inovării, a creșterii economice și a dezvoltării sociale în Uniunea Europeană; precum și să propună măsuri concrete în cooperare cu Parlamentul, în contextul politicilor comunitare;

17.

îndeamnă Comisia, în lumina evoluțiilor rapide ale tehnologiilor și piețelor, și pentru a garanta că industriile culturale și creatorii profită de pe urma dezvoltării platformelor numerice, să reanalizeze din punct de vedere cultural și economic chestiunea critică a proprietății intelectuale și să îi invite pe toți cei implicați în acest domeniu, în special operatorii de telecomunicații și furnizorii de acces la internet, să găsească împreună soluții echitabile pentru factorii interesați mai mari și mai mici, în vederea găsirii unui echilibru între posibilitățile de acces la activități și informații culturale și proprietatea intelectuală, astfel încât să se asigure remunerarea echitabilă, reală a tuturor categoriilor de deținători de drepturi, o alegere reală pentru consumatori, precum și diversitatea culturală; atrage atenția în acest sens asupra faptului că incriminarea consumatorilor care nu încearcă realizarea unui profit nu este soluția cea mai bună pentru a combate pirateria digitală;

18.

invită Comisia să ia măsuri în vederea prevenirii, educării și sensibilizării consumatorilor, în special a tinerilor din școli, cu privire la valoarea proprietății intelectuale și a creativității în general, precum și să încurajeze consumatorii să respecte proprietatea intelectuală;

19.

solicită în mod special Comisiei să sprijine eforturile depuse în vederea introducerii de noi modele antreprenoriale în era digitală, care să permită consumatorului să beneficieze de avantajele noilor tehnologii, păstrându-se în același timp dreptul legitim la remunerarea creației artistice și culturale;

20.

invită Comisia să recunoască faptul că, odată cu apariția internetului, modalitățile clasice de utilizare a produselor și serviciilor culturale s-au schimbat complet și că este esențial să se asigure accesul neîngrădit la conținuturile culturale online, precum și la diversitatea de expresii culturale, dincolo de simpla logică industrială și comercială, prin garantarea, în plus, a unei remunerații echitabile distribuite tuturor categoriilor de deținători de drepturi;

21.

consideră că o reformă a drepturilor de proprietate intelectuală este crucială pentru promovarea creativității și încurajarea dezvoltării operelor culturale; recomandă „Paris Accord” drept cadru în vederea stabilirii unui echilibru corect între interesele creatorilor și cele ale consumatorilor;

22.

solicită Comisiei și statelor membre să pună la dispoziție mijloacele necesare pentru a permite asigurarea respectului și protecției proprietății intelectuale;

23.

solicită Comisiei și statelor membre să recunoască că internetul reprezintă o platformă vastă pentru expresia culturală, accesul la cunoștințe și participarea democratică la procesul de creație europeană, construind punți între generații cu ajutorul societății informaționale; invită astfel Comisia și statele membre să evite adoptarea de măsuri care contravin drepturilor omului și libertăților civile, principiilor proporționalității, eficacității și efectului de descurajare, precum întreruperea accesului la internet;

24.

îndeamnă Comisia ca, în cadrul luptei împotriva pirateriei, să responsabilizeze toți actorii implicați, inclusiv consumatorii, și să elaboreze campanii de sensibilizare și de educare;

25.

consideră că finanțarea adecvată a industriilor culturale și din domeniul creației, precum și a comunităților creatoare este esențială, și solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare, recomandând forme mixte de finanțare și de garantare a siguranței financiare și promovând un cadru fiscal și de reglementare favorabil industriilor culturale, precum și comunităților din domeniul creației, în special aplicarea creditelor fiscale și a ratelor reduse de TVA pentru toate produsele culturale, inclusiv pentru operele online;

26.

subliniază importanța pe care o au, pentru sectorul european al creației, infrastructurile gratuite în domeniul informațiilor, cum ar fi WorldWideWeb, infrastructuri fondate pe modele de participare deschisă și standarde deschise, și solicită Comisiei să prezinte o strategie privind infrastructuri de informații mai deschise și interoperabile;

27.

consideră că este necesar ca Fondurile structurale, programele destinate IMM-urilor, precum și cel de-al Șaptelea program-cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (2007-2013) să acorde un loc special și finanțare suficientă dezvoltării industriilor culturale și din domeniul creației, inclusiv IMM-urilor și întreprinderilor artistice individuale în domeniu, și își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta un studiu referitor la impactul finanțărilor din Fondurile structurale și al Șaptelea program-cadru asupra sectorului cultural și educațional;

28.

reiterează importanța obiectivelor Băncii Europene de Investiții din cadrul Inițiativei pentru inovare 2010 (i2i) și solicită clasificarea lor în funcție de priorități; încurajează Comisia și statele membre să exploreze noi modalități de a oferi asistență financiară pentru înființarea și dezvoltarea IMM-urilor în sectoarele culturii și creației (de exemplu, prin intermediul celui de-al Șaptelea program-cadru); încurajează utilizarea Fondurilor structurale pentru sprijinirea artelor tradiționale, a patrimoniului și a industriilor culturale și inovatoare; invită Comisia să monitorizeze aceste activități și să sprijine difuzarea de bune practici;

29.

solicită Comisiei să promoveze accesul la industriile culturale în ceea ce privește programele de asistență tehnică pentru țările terțe, în special pentru China, India și America Latină;

30.

solicită Comisiei să încurajeze și să sprijine parteneriatele între sectorul industriilor culturale și sectoarele tehnologiilor informației și ale comunicării, pentru a promova sinergia între creativitate și inovare, în contextul strategiei de la Lisabona;

31.

solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a elabora un program similar programului MEDIA, să completeze procedurile pentru aplicarea inițiativei privind biblioteca digitală europeană, să stimuleze și să sprijine industriile muzicii, teatrului și publicisticii, pentru a facilita distribuirea transnațională a operelor și, în prealabil, să elaboreze, în cadrul programului „Cultura”, un mecanism care să permită industriilor culturale non-audiovizuale să aibă acces la finanțări comunitare pentru acțiuni de promovare a cărții (printre altele, prin intermediul standurilor comune la târgurile de carte) și, de asemenea, să promoveze muzica și formarea profesională;

32.

invită Comisia și statele membre să mărească cuantumul ajutoarelor pentru traduceri, având în vedere că bugetele alocate programelor culturale europene nu pot îndeplini obiectivele ambițioase urmărite;

33.

consideră că este necesar să se încurajeze sectorul industriilor culturale și din domeniul creației, prin îmbunătățirea sistemelor de calificare, învățare și formare, în special prin încercarea de a-i forma pe cei care studiază disciplinele culturale și artistice la orice nivel, în așa fel încât să fie pregătiți pentru viața profesională, precum și prin stimularea unei mai bune sinergii între întreprinderile din sector și școli și prin încurajarea colaborării mai strânse dintre școlile și instituțiile statelor membre care sunt deja active în acest domeniu; consideră că este necesar, de asemenea, să se înregistreze mai multe progrese cu privire la recunoașterea reciprocă a diplomelor de studii în domeniul artelor;

34.

subliniază natura specifică a anumitor ocupații și cunoștințe din sectoarele culturale, ale creației și artizanale, în care trebuie asigurată continuitatea prin mecanisme adecvate de transfer al cunoașterii;

35.

invită Comisia și statele membre să ia măsurile adecvate pentru punerea în valoare a cunoștințelor tradiționale, în vederea încurajării mobilității și a facilitării accesului la locurile de muncă din UE al profesioniștilor sectoarelor vizate;

36.

invită statele membre să acorde o atenție deosebită nivelurilor salariale ale femeilor în industriile culturale, pentru a se asigura că sistemele de remunerare nu duc la discriminări salariale bazate pe sex;

37.

subliniază rolul important pe care îl joacă industriile culturale în lupta împotriva stereotipurilor legate de sex, promovarea egalității între bărbați și femei și schimbarea mentalităților; invită statele membre să încurajeze industriile culturale să transmită aceste idei prin intermediul inițiativelor lor;

38.

invită statele membre și autoritățile lor locale să asigure o mai bună comunicare între industriile de creație și organismele financiare prin dezvoltarea serviciilor de consultanță în materie de gestiune a întreprinderii, consiliere financiară, informare și formare pentru întreprinderile mici, antreprenorii și lucrătorii din sectorul cultural și al creației;

39.

acordă o mare importanță prevederilor Directivei 2007/65/CE și invită statele membre să asigure transpunerea sa în timp util, precum și Comisia să pună la dispoziția Parlamentului European informații cu privire la punerea în aplicare a acestei directive;

40.

subliniază oportunitățile create de tehnologiile în bandă largă de mare viteză disponibile în cele mai îndepărtate locuri și de noile tehnologii fără fir pentru dezvoltarea și difuzarea unor servicii și a unui conținut cultural nou și inovator, atât în zonele rurale, cât și în zonele urbane ale fiecăruia dintre cele 27 de state membre; în plus, invită statele membre să acorde prioritate dezvoltării de rețele în bandă largă în zonele rurale și periferice, în vederea depășirii decalajului digital; constată că progresul tehnologic îi oferă consumatorului un acces mai rapid la conținutul cultural;

41.

reamintește Comisiei și statelor membre poziția adoptată de acestea până în prezent în cadrul negocierilor comerciale internaționale, cu privire la serviciile audiovizuale și le invită să continue pe viitor, în cadrul negocierilor OMC — GATS, să nu facă nicio propunere de liberalizare a serviciilor audiovizuale și să nu prezinte nicio solicitare de a primi derogare de la aplicarea clauzei națiunii celei mai favorizate;

42.

salută înființarea în 2007 a premiului anual pentru film al Parlamentului European (PRIX LUX), ca mijloc de consolidare a politicii culturale, de promovare a diversității culturale și lingvistice, de păstrare a tradiției culturale și de sprijinire a schimburilor culturale; solicită ca acest premiu să ia în considerare, în special, participarea și creativitatea femeilor, în vederea recunoașterii contribuției acestora la dezvoltarea și progresul cinematografiei europene;

43.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și UNESCO și Consiliului Europei.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/32

A.

întrucât, fără a nega faptul că este în întregime de dorit să se adopte cea mai deschisă atitudine posibilă față de orice altă cultură, Uniunea Europeană are o îndatorire foarte specială de a proteja bogăția culturală a Europei, care implică faptul că patrimoniul cultural european, în toate dimensiunile sale, trebuie protejat prin orice mijloace și făcut cunoscut atât în interiorul, cât și în afara Uniunii;

B.

întrucât arta și cultura sunt mijloace care permit exprimarea și conștientizarea mai puternică a dezvoltării personale și sociale și care dau posibilitatea persoanelor și comunităților să intre în relație cu propriul patrimoniu și cu propria memorie și să-și conceptualizeze viitorul individual și colectiv;

C.

întrucât arta și cultura deschid noi forme de dialog, creează spații de înțelegere culturală și permit persoanelor și grupurilor să-și depășească propriile poziții identitare;

D.

întrucât, ca spațiu al schimburilor, al dezbaterilor, al creativității și al producerii ideilor, artele și cultura încurajează angajamentul civic și participarea;

E.

întrucât patrimoniul cultural european, înțeles în diversitatea expresiilor sale și ca sinteză a principalelor sale surse, cum ar fi, de exemplu, antichitatea greacă și romană și cea iudeo-creștină, a așezat Europa, de-a lungul istoriei, în avangarda tuturor continentelor și s-a dovedit a fi un motor incomparabil de inovare, de dezvoltare și de progres, care s-a răspândit în toate direcțiile și continuă, și astăzi, să fie un punct de referință esențial de umanism, îmbogățire și animație spirituală, de democrație, de toleranță și de cetățenie;

F.

întrucât, într-o lume din ce în ce mai globalizată, caracteristicile specifice și marcante care constituie nucleul bogăției culturale europene reprezintă o adevărată valoare adăugată al cărui rol identitar este vital pentru Europa și pentru Uniune, pentru a-i da acesteia posibilitatea de a înțelege lumea, pentru a-i garanta coeziunea, a-i marca unicitatea și a-i permite afirmarea în fața altor popoare;

G.

întrucât flexibilitatea și mobilitatea sunt indisociabil legate de exercitarea profesiunilor artistice;

H.

întrucât producțiile artistice reunesc atât artiști europene, cât și din afara Europei, a căror mobilitate este frânată de politicile naționale de solicitare de vize persoanelor care se deplasează în interiorul UE;

I.

întrucât expresiile specifice ale influenței exercitate de patrimoniul cultural european, de-a lungul istoriei, asupra altor continente, trebuie să dea naștere unor acțiuni speciale care să pună în evidență acești factori de construire a civilizației, a înțelegerii mutuale și a unui demers constructiv care să reunească popoarele reprezentate de astfel de forme de expresie;

J.

întrucât autoritățile locale și regionale joacă un rol extrem de important pentru dezvoltarea și consolidarea culturii, în special prin intermediul protejării patrimoniului cultural și prin promovarea inovării artistice în regiunile lor respective, ceea ce reprezintă un factor care merită o atenție specială în cadrul agendei europene pentru cultură într-o lume în curs de globalizare;

K.

întrucât imigranții din afara Europei, turiștii și alți vizitatori sunt obligați să respecte patrimoniul cultural european, care deține un statut privilegiat în statele membre;

L.

întrucât, pe de o parte, creatorii, artiștii și industriile culturale din Europa au un rol decisiv în crearea unei identități culturale europene, în împărtășirea valorilor comune și în dezvoltarea continuă a cetățeniei europene care depășește conceptul de stat-națiune și recunoaște, în același timp, diversitatea culturală pe plan european, național, regional și lingvistic;

M.

întrucât, pe de altă parte, creatorii, artiștii și industriile culturale din Europa au, de asemenea, o reală influență asupra veniturilor economice, a surselor bunăstării și creării de locuri de muncă în UE;

N.

întrucât, ca urmare a progresului tehnologic, produsele culturale sunt din ce în ce mai mult obținute, diseminate și consumate pe cale digitală, iar politicile trebuie să țină seama de această evoluție;

O.

întrucât industriile culturale europene se află într-un spațiu protejat din punct de vedere al reglementărilor comerciale, ceea ce reflectă percepția europeană conform căreia produsele și serviciile culturale diferă de celelalte tipuri de bunuri și servicii, necesitând reglementări specifice;

P.

întrucât muzeele și instituțiile culturale cele mai importante din Uniunea Europeană desfășoară, din ce în ce mai mult, schimburi importante din punct de vedere economic cu instituții echivalente din alte părți ale lumii, ceea ce creează venituri substanțiale care depășesc cadrul veniturilor obținute din turism;

Q.

întrucât patrimoniul istoric, cultural și arheologic al statelor membre UE merită o protecție maximă împotriva riscurilor de exporturi ilegale și comerț ilicit în general, așa cum este prevăzut în Convenția privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate a bunurilor culturale din 14 noiembrie 1970 și în alte instrumente internaționale din domeniu;

R.

întrucât UE trebuie să demonstreze solidaritate în protejarea patrimoniului cultural al statelor terțe, mai ales al celor cu un sector cultural slab dezvoltat, și să prevină în mod activ importurile ilegale de bunuri culturale, protejate în țările de origine;

S.

întrucât balanța comercială a UE în ceea ce privește bunurile și serviciile culturale este nefavorabilă;

T.

întrucât globalizarea economică și constituirea industriilor culturale la scară mondială constituie o provocare pentru diversitatea lingvistică și culturală, care reprezintă, ea-însăși, o valoare în sine, de unde rezultă importanța definirii unui demers european comun pentru a face față acestor provocări;

U.

întrucât industria turismului și serviciile aferente se află la intersecția dintre comerțul internațional și cultură și, în relația dintre UE și țările terțe, pot constitui un instrument potrivit pentru punerea în valoare a destinațiilor culturale europene, asociată cu beneficii comerciale pozitive care ar putea contribui astfel la garantarea unei durabilități sociale, culturale și de mediu;

V.

întrucât nu există suficiente statistici relevante și de încredere privind comerțul internațional cu bunuri și servicii culturale,

W.

întrucât tehnologiile digitale trebuie înțelese ca o nouă modalitate de răspândire a produselor și a serviciilor culturale în întreaga lume, ceea ce poate contribui la aprofundarea înțelegerii interculturale cu condiția accesului liber și echitabil și a respectării diferențelor culturale și lingvistice;

X.

întrucât noile tehnologii media, printre care portalurile și serviciile de internet cu sursă deschisă (open source), precum și dezvoltarea lor, acumulează o cantitate sporită de conținut pentru a deveni competitive;

Y.

întrucât aceste evoluții constituie provocări fără precedent care necesită o nouă reflecție privind modul de gestionare și reglementare a problemelor ce afectează protecția drepturilor de proprietate intelectuală, pirateria și digitalizarea neautorizată, ținându-se cont de necesitatea unui echilibru între accesul echitabil la produsele și serviciile culturale și noile forme de creații artistice și intelectuale;

Z.

întrucât contrafacerea și pirateria produselor culturale duc la pierderea locurilor de muncă în UE și subminează competitivitatea industriilor culturale și calitatea produselor, ceea ce afectează în mod deosebit acele state membre care obțin cea mai mare parte a veniturilor din producerea de bunuri culturale și din utilizarea acestora în scop lucrativ;

AA.

întrucât Comisiei i s-a conferit competența, în ultimă instanță, de a proteja drepturile de proprietate intelectuală ale industriilor europene în toate forurile internaționale, precum și în raport cu parteneri comerciali care nu beneficiază de legislație adecvată în acest domeniu;

AB.

întrucât cultura este în mod specific inclusă în acordurile de liber schimb (ALS) ale UE și în alte instrumente comerciale;

AC.

întrucât cultura și limba reprezintă motoare ale dezvoltării regionale și contribuie în mod semnificativ la atragerea de noi investiții, în special în regiunile subdezvoltate, care dispun de puține resurse naturale sau atracții turistice, și întrucât artiștii și instituțiile culturale au un rol decisiv în definirea identității regiunilor și în creșterea atractivității lor, precum și în procesul de integrare europeană;

AD.

întrucât cultura, în calitate de sector care creează locuri de muncă și favorizează creșterea economică, este importantă în mod deosebit pentru dezvoltarea orașelor (în special de dimensiuni mici și mijlocii) și a zonelor rurale și întrucât, în sfera socială, identitatea culturală este un factor important de integrare și de creștere a coeziunii sociale la nivel regional și în comunitățile locale;

AE.

întrucât politicile de coeziune și de dezvoltare rurală fac posibilă acordarea de sprijin pentru restaurarea patrimoniului cultural și promovarea profesiilor artistice în scopul creșterii atractivității regiunilor;

AF.

întrucât IMM-urile și capitalul privat ar trebui să joace un rol din ce în ce mai important în sectorul cultural și ar trebui să contribuie la punerea în practică a proiectelor și măsurilor în acest domeniu, îndeosebi prin intermediul parteneriatelor public-privat (PPP),

1.

salută comunicarea Comisiei privind agenda europeană pentru cultură și susține obiectivele stabilite; ia act de faptul că a subliniat, în diferite ocazii, rolul esențial al culturii pentru punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona și stabilirea unui nou pilon privind guvernanța globală și dezvoltarea durabilă;

2.

de asemenea, salută faptul că mai sus-menționata comunicare a Comisiei a fost primită în mod pozitiv de către Consiliu, așa cum o ilustrează rezoluția Consiliului din 16 noiembrie 2007;

3.

subliniază că autoritățile locale, regionale și naționale joacă un rol-cheie în dezvoltarea și consolidarea culturii, în special în protejarea patrimoniului cultural, precum și în promovarea inovației artistice și a industriilor creative;

4.

salută abordarea de către Comisie a problemei mobilității artiștilor și a profesioniștilor din domeniul culturii;

5.

subliniază necesitatea promovării apariției și a mobilității tinerilor artiști europeni;

6.

regretă că agenda europeană pentru cultură într-o lume în curs de globalizare nu conține nicio mențiune referitoare la marele număr de parteneriate dintre orașe, autorități locale și regiuni;

7.

subliniază faptul că sectorul cultural joacă un rol important în atingerea obiectivelor noii Strategii de la Lisabona și atrage atenția asupra importanței culturii pentru crearea unui mediu de viață pozitiv și dinamic, în special prin oportunitățile uriașe pentru dezvoltarea economică a multor regiuni create de turismul cultural;

8.

subliniază faptul că, în conformitate cu articolul 151 din tratat, acțiunea în sectorul cultural nu trebuie să submineze diversitatea culturală și identitățile naționale, ci trebuie să îmbrace forma politicilor de cooperare și a acordurilor de parteneriat între statele membre; de asemenea, subliniază rolul regiunilor Uniunii Europene ca forum important pentru cooperarea culturală;

9.

este preocupat de faptul că comunicarea nu a reușit să clarifice problema actuală creată de neînțelegerea conceptului de cultură în ceea ce privește artele contemporane și tradiționale, patrimoniul european și industriile creative profitabile și cele orientate spre profit; în plus, obiectivele stabilite în agendă prezintă, în general, cultura ca având o importantă valoare socială, economică, politică și o valoare mai general „instrumentală”, dar nu includ conceptul de „cultură” ca valoare în sine (cultura que cultura);

10.

este preocupat de faptul că dezbaterea privind dialogul cultural și intercultural și conceptul de „cultură” este adesea interpretată mai degrabă ca un element care unește popoarele decât ca un moderator al diferențelor; în acest context, ar dori să îl citeze pe Jean Monnet, care afirma că: acești tineri „inițiați în frumuseți și valori aparținând diferitelor culturi și care nu încetează să privească la propria țară cu dragoste și mândrie, vor deveni europeni”;

11.

consideră că articolul 151 alineatul (4) din tratat trebuie să fie pus în aplicare complet și într-o manieră coerentă, caracteristicile specifice ale sectorului cultural și, nu în ultimul rând potențialul său creativ și inovator și semnificația sa socială trebuie luate în considerare din punct de vedere cultural și economic, astfel încât cultura să își poată asuma pe deplin locul său just în cadrul Tratatului de la Lisabona;

12.

consideră că obiectivul Comisiei de a dezvolta, în continuare, dialogul cu societatea civilă în cadrul sectorului cultural este crucial pentru elaborarea unei agende europene pentru cultură coerente și că numai prin intermediul unui astfel de dialog structurat politicile europene pot reflecta cu adevărat realitățile și solicitările artiștilor europeni și ale operatorilor culturali;

13.

invită Comisia să propună recomandări pentru protecția sistemelor de administrare a drepturilor digitale, care să ia în considerare, în egală măsură, cerințele pieței interne a UE și Convenția UNESCO privind diversitatea culturală;

14.

subliniază faptul că productivitatea și creativitatea artiștilor trebuie să fie garantată într-o manieră durabilă, dar că acest lucru presupune o situație socială sigură pentru artiști, inclusiv un cadru juridic corespunzător pentru domenii precum cel fiscal, al muncii, al securității sociale și al legislației privind drepturilor de autor;

15.

invită Comisia și statele membre să dea un suflu nou Convenției UNESCO privind diversitatea culturală și să ia pe deplin în considerare principiile fundamentale ale convenției în politicile sale interne și externe;

16.

reamintește Comisiei obligația Comunității de a pune în aplicare Convenția UNESCO privind diversitatea culturală în exercitarea competențelor de care se bucură în politicile acoperite de convenție, în special în politica comercială comună, politicile de cooperare pentru dezvoltare, cooperarea economică, financiară și tehnică cu țările terțe, libera circulație a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor, concurența și piața internă, inclusiv proprietatea intelectuală (7);

17.

consideră că programele comunitare existente în domeniul culturii nu reflectă în întregime dimensiunile patrimoniului cultural european comun și invită Comisia, prin urmare, să propună elaborarea de programe specifice în vederea creșterii creativității artistice și protejării legăturilor, pe scară largă și la nivel mai profund, cu acele bunuri și valori, atât materiale cât și imateriale, care constituie patrimoniul cultural european și să permită acestor bunuri și valori să interacționeze, în conformitate cu concepția umanistă a identităților și a diferențelor, în cadrul operelor artistice actuale, permițând astfel ca acestea să fie cunoscute și împărtășite;

18.

subliniază că programele din sectorul cultural vor avea o contribuție importantă la consolidarea coeziunii, a unei convergențe reale, a creșterii economice, a dezvoltării durabile, a inovării, a ocupării forței de muncă și a competitivității;

19.

subliniază că UE are un rol esențial de jucat în vederea luării măsurilor concrete care să permită impulsionarea mobilității artiștilor europeni și extracomunitari;

20.

solicită introducerea unei vize specifice destinate artiștilor pentru a le permite acestora să poată accepta imediat, atunci când li se oferă, un contract profesional de foarte scurtă durată;

21.

reafirmă importanța strategică a programului cultural atractiv al Uniunii Europene, „Capitalele culturale europene”, care impulsionează în mod semnificativ dezvoltarea socială și economică a orașelor și a regiunilor prin introducerea unei valori adăugate europene;

22.

solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită cooperării intensive și eficiente dintre capitalele europene ale culturii din perioada 2007-2011 și Cultural Cities Net 2010, care reunește peste 20 de orașe din Ungaria, Germania și Turcia, care doresc să colaboreze în vederea elaborării obiectivelor lor în domeniul culturii europene, pentru ca acestea din urmă să coopereze cu capitalele culturale la pregătirile realizate pentru 2010 și pentru ca acestea să își prezinte proiectele simultan, pe scară largă și în cele mai diverse locuri;

23.

insistă asupra faptului că mobilitatea și flexibilitatea sunt singurele mijloace care permit atât asigurarea supraviețuirii activității creatoare în statele membre, cât și consolidarea identității culturale europene;

24.

recomandă Consiliului și Comisiei elaborarea unui program în vederea consolidării prestigiului patrimoniului clasic european și contribuțiilor istorice ale culturilor naționale, de-a lungul secolelor și sub toate aspectele, un astfel de program trebuind să existe în paralel și să fie complementar programului-cadru „Cultura” pentru 2007-2013, și să ia, de asemenea, în considerare necesitățile viitoare ale sectorului cultural;

25.

invită Comisia să își intensifice politicile de sprijinire a traducerii literare din cadrul programului „Cultura”(2007-2013);

26.

invită Comisia să elaboreze un program destinat dezvoltării și promovării în lume a limbilor europene și a rolului lor în creația culturală de pe alte continente, în vederea facilitării atât a cunoașterii și a înțelegerii mutuale, cât și a interacțiunii culturale generate și vehiculate de aceste limbi în dimensiunile lor extraeuropene;

27.

invită Comisia să întărească și să promoveze schimburile culturale internaționale, dobândirea de aptitudini culturale, precum și multilingvismul în rândul cetățenilor Uniunii Europene;

28.

subliniază că, ca urmare a desemnării anului 2008 drept „An European al Dialogului Intercultural”, Uniunea Europeană ar trebui să pună în practică valorile dialogului intercultural, să se deschidă ea însăși către alte culturi și să promoveze și să dezvolte oportunități de cooperare, propunând țărilor terțe o serie interesantă de programe culturale, în special celor care participă la politica europeană de vecinătate, a căror implicare în programe culturale comune ar avea o influență mobilizatoare extrem de importantă;

29.

propune ca Parlamentul, Consiliul, Comisia și statele membre să se angajeze în vederea stabilirii de condiții cu adevărat favorabile pentru cultură șicreația culturală, pe toate planurile vieții Uniunii și, în special, în ceea ce privește familia, școala, învățarea continuă, comunicarea în societate și universul tehnologiilor digitale;

30.

susține faptul că proiectele culturale specifice trebuie să fie promovate, în continuare, la nivel european, biblioteca europeană digitală fiind un astfel de exemplu; solicită ca biblioteca să fie creată cât mai repede;

31.

sprijină numeroasele acorduri de parteneriat cultural între orașe, comunități și regiuni, care sunt de o mare importanță pentru dezvoltarea socială a regiunilor și pentru promovarea inovației culturale; invită Comisia și statele membre să ofere tot sprijinul posibil inițiativelor culturale locale, regionale și interregionale, acestea fiind un factor esențial ce permite procesului de integrare regională și europeană să răspundă provocărilor mondiale;

32.

subliniază că predarea artelor și a literaturii joacă un rol important în perfecționarea personalității tinerilor, trezindu-le și dezvoltându-le vocațiile și permițându-le să se bucure pe deplin de bunurile și valorile culturale;

33.

subliniază necesitatea de a introduce în programele școlare din toate statele membre un curs comun de istorie a Uniunii Europene care să promoveze identitatea și cultura europeană în contextul globalizării;

34.

insistă asupra faptului că este important să se construiască, atât în școli cât și în societate, legături inovatoare între cultură, cercetare, știință și tehnologie și să fie create programe care să acopere aceste domenii;

35.

invită Comisia să pună la dispoziție măsuri care să permită identificarea sectoarelor aflate în situație de criză în cadrul industriilor culturale europene, concentrându-se în mod special asupra pieței editurilor a cărei evoluție a pus în pericol creația literară de calitate în avantajul succeselor comerciale, iar în ceea ce privește universul creației muzicale, acesta se confruntă cu amenințarea difuzării planetare a tehnologiilor digitale, prin procese de concentrare a gestionării drepturilor colective și prin piraterie;

36.

invită Comisia și statele membre să utilizeze mijloacele necesare în vederea asigurării respectării și protejării drepturilor de proprietate literară și artistică, în special în contextul digital;

37.

consideră că ar trebui puse baze solide pentru crearea unei adevărate diplomații culturale și invită statele membre și instituțiile Comunității să consolideze dimensiunea culturală a reprezentanțelor lor diplomatice și să adopte inițiative structurate și periodice în favoarea culturii europene;

38.

invită statele membre și instituțiile Comunității să încurajeze inițiativele destinate dezvoltării turismului cultural;

39.

recomandă Consiliului și Comisiei să elaboreze și să promoveze, în toate statele membre, o listă a „locurilor de pelerinaj cultural”, în vederea punerii în practică a unor inițiative și evenimente specifice care să aibă loc în mod regulat în aceste monumente și lăcașuri cu importantă influență culturală;

40.

consideră că ar trebui creată o siglă a patrimoniului european în vederea punerii în valoare a dimensiunii europene a bunurilor și monumentelor culturale, a siturilor memoriale, a locurilor comemorative, care sunt mărci ale istoriei și patrimoniului Europei;

41.

recomandă Consiliului și Comisiei să sprijine și să promoveze programul Consiliului Europei intitulat „Itinerarii Culturale Europene”, lansat în 1987, deoarece itinerariile în chestiune reprezintă rețele exemplare incluzând regiuni și comunități locale care reprezintă o marcă a patrimoniului și istoriei comune ale Europei;

42.

propune Consiliului și Comisiei elaborarea unui program de sponsorizare a artelor europene și desemnarea unui „Mecena european al artelor”, în vederea stabilirii de parteneriate eficiente între sectorul public și sectorul privat, în cadrul obiectivelor acțiunii preconizate de Comisie;

43.

propune, de asemenea, ca prestigioase premii europene, decernate în mod sistematic, să fie create pentru fiecare domeniu al creației culturale;

44.

sugerează, de asemenea, ca vizibilitatea premiilor existente să fie mărită, iar efectele acestora, evaluate;

45.

sugerează ca, în perspectiva aniversării bicentenarului nașterii lui Frederic Chopin, compozitor strălucit care a avut o contribuție incontestabilă la cultura mondială, anul 2010 ar trebui să fie desemnat drept „Anul European Frederic Chopin”;

46.

sugerează că anul 2011 ar trebui desemnat drept „Anul European al Clasicilor Greci și romani”, în vederea atragerii atenției popoarelor Uniunii asupra acestui patrimoniu cultural esențial, aflat astăzi în primejdia de a fi dat uitării;

47.

recomandă ca, în interesul promovării valorilor culturale europene și pentru ilustrarea angajamentului său în favoarea culturii, Comisia, în colaborare cu statele membre, ar trebui să organizeze și să sprijine, în mod regulat, un an european care să comemoreze o personalitate europeană, o activitate artistică sau un eveniment cultural;

48.

sugerează necesitatea de a se ameliora promovarea, accesul și popularizarea acestor măsuri;

49.

semnalează Consiliului necesitatea revizuirii imperioase și urgente a mijloacelor bugetare propuse în comunicarea Comisiei și a celor deja existente;

50.

îndeamnă Comisia și Consiliul să garanteze că normele care reglementează relațiile comerciale, atât la nivel bilateral, cât și la nivel multilateral, sunt transparente, echitabile, deschise și orientate către accesul la piață; reiterează, de asemenea, faptul că aceste norme trebuie să permită industriilor culturale europene să își dezvolte întregul potențial, în special în sectorul audiovizual, muzical și editorial;

51.

invită Comisia să revizuiască mecanismele de control vamal și de schimb de informații cu statele membre, pentru a se asigura de maxima lor eficiență în combaterea exporturilor și importurilor ilegale de opere de artă și alte bunuri culturale protejate;

52.

invită Comisia să ia măsurile adecvate pentru inițierea unei revizii detaliate a protecției drepturilor de proprietate intelectuală, în scopul unei mai bune reconcilieri între protecția deținătorilor drepturilor de proprietate și accesul liber și echitabil la produsele și bunurile culturale în acquis-ul comunitar, normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și acordurile bilaterale ale UE, în scopul eradicării cauzelor primare ale contrafacerii și pirateriei;

53.

invită Comisia să facă uz de prerogativele sale pentru a garanta că toți partenerii comerciali își respectă obligațiile care derivă din acordurile încheiate în cadrul OMC și din legislația comercială internațională, inclusiv posibila activare a instrumentelor de soluționare a conflictelor, prevăzute în acordurile internaționale;

54.

invită Comisia să creeze un set de indicatori și de instrumente fiabile și coerente pentru măsurarea și evaluarea comerțului internațional al produselor culturale;

55.

având în vedere că turismul cultural reprezintă un segment în continuă creștere al industriei culturale mondiale, invită Comisia să includă în cadrul acordurilor UE de politică comercială clauze referitoare la diseminarea și comercializarea de produse cu valoarea istorică și culturală;

56.

invită Comisia și statele membre să ia în considerare, din ce în ce mai mult, clauzele ALS ale UE și alte intrumente de comerț care abordează comerțul produselor culturale, atunci când monitorizează aplicarea acestor acorduri comerciale;

57.

subliniază importanța stimulării fluxului transfrontalier de produse culturale prin intermediul unei mobilități îmbunătățite a artiștilor și a lucrătorilor din sectorul cultural; consideră că mobilitatea transfrontalieră a culturii și artelor europene are un rol important în răspândirea valorilor europene, precum și în menținerea și dezvoltarea diversității culturale și a dialogului intercultural;

58.

invită Comisia să identifice posibilele bariere netarifare impuse de către țări terțe comercializării anumitor bunuri și servicii culturale europene și, după caz, să întreprindă măsuri pentru eliminarea acestora;

59.

subliniază, în acest sens, că Uniunea Europeană ar trebui să sprijine și să faciliteze accesul țărilor în curs de dezvoltare la piața sa de produse și servicii culturale, acordând o atenție deosebită impactului pozitiv pe care aceasta îl poate avea asupra creării de locuri de muncă și a dezvoltării tehnologice a industriilor culturale din aceste țări;

60.

invită Comisia să propună acțiuni culturale și evenimente specifice de promovare a culturii europene în țările în curs de dezvoltare, oferind, în același timp, prioritate accesului la cultură în politicile sale de dezvoltare;

61.

sprijină integrarea sistematică a dimensiunii culturale și a diferitelor componente ale culturii în toate politicile, proiectele și programele externe și de dezvoltare ca un mijloc de ameliorare a eforturilor diplomatice ale Comisiei și a viabilității și durabilității tuturor activităților de cooperare ale UE, precum și ca mijloc de accelerare a măsurilor de sensibilizare a publicului cu privire la importanța laturii culturale a activităților de dezvoltare;

62.

salută crearea unor programe speciale, cu caracter interdependent, de cooperare culturală cu unele țări partenere din regiunea PEV, din Asia și din altă parte, precum Fondul cultural pentru India;

63.

salută propunerea Comisiei de a crea un Fond cultural UE-ACP, ca o contribuție comună a UE la procesul de producere și difuzare de bunuri culturale în țările ACP și ia act de faptul că al 10-lea Fond European de Dezvoltare prevede fonduri inițiale la care se vor adăuga contribuții din partea statelor membre;

64.

invită Comisia să promoveze respectarea acordurilor internaționale și a altor instrumente juridice care sunt relevante în materie de drepturi culturale, pentru a garanta libertatea culturală și a proteja diversitatea și manifestările acesteia în contextul planurilor de liberalizare a pieței care amenință diversitatea culturală în țările în curs de dezvoltare;

65.

solicită Comisiei să promoveze schimburile culturale între UE și țări și regiuni terțe;

66.

solicită Comisiei să promoveze includerea politicii culturale în politicile de cooperare pentru dezvoltare, în special în ceea ce privește interacțiunea acesteia cu politicile sociale și economice;

67.

invită Comisia să garanteze că toate programele și proiectele sale de cooperare țin cont de cultura locală și contribuie la sporirea accesului populației la cultură și la modalități de expresie culturală, contribuind, în același timp, la reducerea sărăciei și a excluderii sociale; subliniază importanța educației, inclusiv a promovării includerii culturii în programele de învățământ de la toate nivelurile din țările în curs de dezvoltare;

68.

reamintește Comisiei că dezvoltarea patrimoniului cultural este indisolubil legată de posibilitatea publicului de a se folosi și de a se bucura de acesta și că, ținând seama de caracterul perisabil al patrimoniului cultural, acesta ar trebui gestionat într-un mod durabil; consideră, de asemenea, că este necesar ca gestionarea patrimoniului cultural să fie viabilă din punct de vedere economic și să contribuie, astfel, la ameliorarea situației socio-economice a populației;

69.

sprijină implicarea dinamică a UE în activitatea organizațiilor internaționale din domeniul culturii, precum și în proiectul Organizației Națiunilor Unite, „Alianța civilizațiilor”.

70.

recunoaște importanța planurilor pentru o agendă culturală europeană, constată însă că, în comunicarea Comisiei privind această agendă, nu se specifică nici detalii legate de finanțarea acesteia, nici un plan practic de folosire a metodei deschise de coordonare; invită Comisia să prezinte aceste detalii într-un timp cât mai scurt;

71.

subliniază rolul important al autorităților locale și regionale în promovarea și încurajarea culturii în regiunile lor, mai ales în sfera patrimoniului cultural și în calitate de susținători ai inovației artistice, de instituții responsabile pentru organizarea și finanțarea manifestărilor și inițiativelor culturale, precum și a educației și a formării și în calitate de organizatori de festivaluri și reuniuni culturale;

72.

recomandă ca statele membre să implice autoritățile locale și regionale nu numai în procesul de monitorizare a rezultatelor, ci și în acela de punere în aplicare a oricăror noi agende culturale ale UE, astfel încât politica culturală pusă în aplicare în realitate să reflecte așteptările și nevoile specifice ale regiunilor;

73.

atrage atenția asupra necesității de a promova diversitatea culturală și de a acorda culturii un rol semnificativ în cadrul dialogului purtat nu numai între diferitele state, ci și între regiuni din întreaga lume, promovând schimburile interculturale și integrând cultura în programele de dezvoltare; susține ideea abordării integrate privind crearea de strategii culturale, care să includă toate sectoarele și toți factorii care influențează în mod direct sau indirect dezvoltarea culturii;

74.

subliniază rolul important pe care îl are turismul cultural în creșterea economică și crearea bogăției la nivel regional, precum și în mărirea valorii patrimoniului cultural european și faptul că asociațiile culturale regionale și cei activi în domeniul politicii culturale trebuie să fie implicați în acest proces;

75.

regretă faptul că Comisia nu acordă suficientă atenție acordurilor de înfrățire dintre orașe, municipalități și regiuni, în condițiile în care acestea constituie, de mulți ani, un excelent forum de cooperare culturală și schimburi de informații;

76.

invită Comisia să promoveze, la nivel european, cele mai bune practici în domeniul culturii, atrăgând atenția asupra faptului că cele mai multe dintre aceste practici se formează la nivel regional; sugerează organizarea de conferințe tematice și instituirea de baze de date cu acces public care să conțină cele mai bune practici, disponibile în toate limbile oficiale ale UE;

77.

ținând cont de actualul An European al Dialogului Intercultural, subliniază rolul pe care îl pot avea regiunile în calitate de focar cultural; invită Comisia să prezinte propuneri concrete de activități pentru 2008 și să implice activ regiunile în procesul de planificare și de desfășurare a acestor activități;

78.

este de acord cu Comisia că diversitatea culturală și lingvistică a UE reprezintă un avantaj competitiv major; reamintește statelor membre că predarea limbilor străine și programele educaționale și de schimb cultural în cadrul și în afara Uniunii Europene au nevoie de susținere continuă; reamintește rolul emisiunilor TV în domeniul schimbului intercultural;

79.

invită Comisia să sprijine inițiativele culturale din cadrul proiectelor de cooperare regională, inclusiv la nivelul orașelor de dimensiuni mici și mijlocii, printre altele în cadrul programului Interreg IV C, și să integreze dimensiunea culturală în inițiativa „Regiuni pentru schimbare economică”;

80.

invită statele membre să sprijine cultura la nivel regional prin investiții în infrastructura culturală, prin intermediul fondurilor structurale și să elaboreze programe regionale în materie de dezvoltare culturală prin consultări cu sectorul cultural și cel educațional, precum și cu societatea civilă;

81.

invită Comisia și statele membre să stabilească principii simple, transparente și precise cu privire la punerea în practică a PPP, astfel încât acestea să devină un instrument eficient de finanțare a proiectelor culturale la nivel regional și să favorizeze o implicare mai activă a IMM-urilor;

82.

salută propunerea Comisiei de a crea un fond cultural UE-ACP, ca o contribuție a UE la procesul de difuzare a bunurilor culturale ale țărilor ACP și țărilor și teritoriile de peste mări (TTPM); consideră că ar trebui să existe inițiative similare mai ales pentru țările vizate de politica de vecinătate;

83.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și UNESCO și Consiliului Europei.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/41

A.

întrucât, conform contribuției grupului de lucru II la RE4 al IPCC, se prognozează că aproape toate regiunile europene vor fi afectate negativ de unele aspecte ale impactului viitor al schimbărilor climatice; întrucât acest impact va pune probleme multor sectoare economice, reprezentând în același timp o amenințare suplimentară pentru biodiversitatea europeană și un obstacol în calea dezvoltării sociale;

B.

întrucât observarea științifică regională de pe toate continentele și din multe oceane prezintă dovezi conform cărora natura este afectată de schimbările climatice în cea mai mare măsură din cauza creșterilor de temperatură, dar și a altor influențe climatice în schimbare; întrucât această creștere a temperaturii care a fost observată este cauzată de activitatea umană și influențează sistemele fizice și biologice;

C.

întrucât UE ar trebui să ia în considerare măsura în care adaptarea la schimbările climatice poate deschide calea spre un nou model de creștere și dezvoltare economică care să protejeze mediul, să sporească ocuparea forței de muncă și să ofere o nouă dimensiune politicilor sociale;

D.

întrucât schimbările climatice reprezintă o problemă care afectează societățile moderne în întregimea lor și, prin urmare, toate nivelurile de guvernare, de la nivelul UE și al autorităților publice până la nivelul individual al cetățenilor, pot și ar trebui să joace un rol important în măsurile de adaptare;

E.

întrucât măsurile de adaptare în scopul prevenirii pagubelor sunt necesare nu numai ca o reacție la impactul viitor al climei în Europa și în lume, ci trebuie să fie dezvoltate și aplicate deja pentru a contracara consecințele regionale și locale ale nivelului actual al încălzirii globale, cauzat de emisiile istorice de gaze cu efect de seră; întrucât o astfel de adaptare necesită o abordare cu adevărat interdisciplinară și includerea aspectelor sociale, economice și de mediu în sens larg;

F.

întrucât există numeroase studii și modele la scară regională sau locală privind impactul probabil al schimbărilor climatice; întrucât din multe din aceste studii lipsește o examinare echivalentă a dimensiunii socio-economice și a consecințelor previzibile asupra populațiilor afectate;

G.

întrucât monitorizarea schimbărilor climatice la nivelul UE și coordonarea măsurilor de soluționare a acestora ar trebui fixate drept o prioritate, astfel încât să se faciliteze o strategie comună față de această problemă;

H.

întrucât investițiile publice și private în activitățile de cercetare și de dezvoltare din domeniul schimbărilor climatice vor fi esențiale pentru asigurarea eficienței optime a eforturilor de adaptare la schimbările climatice și de limitare a creșterii temperaturii;

I.

întrucât cercetările naționale privind schimbările climatice trebuie coordonate cu cercetările efectuate sub egida celui de-al Șaptelea program-cadru;

J.

întrucât adaptarea la schimbările climatice s-a aflat mai puțin în centrul dezbaterilor publice ca urmare a faptului că s-a pus accentul în principal pe măsurile de diminuare necesare pentru limitarea încălzirii globale;

K.

întrucât obiectivul fixat de UE de a limita încălzirea globală la 2 °C ar însemna totuși un scenariu de încălzire a Europei, marcat de schimbări climatice regionale extreme, diferitele consecințe asupra populațiilor afectate, economiei locale și regionale și a mediului ducând la intensificarea suplimentară a inegalităților existente și a diferențelor regionale în ceea ce privește resursele și bunurile în Europa;

L.

întrucât cercetarea precondițiilor și înțelegerii fenomenelor meteorologice extreme ar trebui intensificată, aceasta fiind baza necesară pentru măsurile preventive, inclusiv punerea în aplicare a unor sisteme de alertă rapidă, și acțiunile de evitare a deceselor și pagubelor pentru oameni, bunuri, biodiversitate și mediu, în viitor, și întrucât trebuie create instrumente de evaluare a eficienței unor astfel de măsuri;

M.

întrucât o abordare a mecanismelor de adaptare doar pe baza analizei costurilor și beneficiilor nu pare să fie adecvată, deoarece se prevede că și în Europa cei mai săraci vor fi cei mai afectați, pentru că, în general, aceștia nu beneficiază de suficiente asigurări, informații și mobilitate pentru a putea reacționa la schimbările de mediu;

N.

întrucât o abordare ascendentă cu implicarea comunităților afectate de consecințele negative ale schimbărilor climatice, care să prezinte tehnicile prin care au combătut cu succes aceste consecințe, ar fi un indicator util pentru UE, astfel încât să funcționeze ca o platformă în promovarea de strategii, dezvoltarea de programe de sprijin corespunzătoare și conducerea politicilor de coordonare prin rețele și parteneriate științifice, regionale sau locale;

O.

întrucât o componentă-cheie a modului de a reacționa la impactul schimbărilor climatice este intensificarea și îmbunătățirea educării profesionale și publice în ceea ce privește măsurile de adaptare;

P.

întrucât este evident că schimbările climatice afectează atingerea obiectivelor de dezvoltare și amenință evoluția prosperă a Europei, dar au un impact mult mai puternic asupra țărilor în curs de dezvoltare; întrucât problema finanțării măsurilor de adaptare trebuie să fie evaluată mai detaliat atât în UE, cât și în ceea ce privește acordarea de sprijin țărilor în curs de dezvoltare;

Q.

întrucât, în conformitate cu principiul integrării, adaptarea la schimbările climatice trebuie să fie inclusă în procesul de luare a deciziilor, după chestiuni precum modalitățile și sectoarele în care trebuie investit; întrucât dezbaterile din cursul acestui proces de luare a deciziilor trebuie să implice atât părțile interesate la nivel local și regional, cât și factorii de decizie;

R.

întrucât Cartea verde privind adaptarea la schimbările climatice nu recunoaște în mod precis excepțiile geografice și climatice și de dezvoltare reprezentate de regiunile ultraperiferice ale UE, în care vulnerabilitățile pot fi diferite de cele prognozate pentru continentul european, și nici nu analizează în mod precis condițiile climatice ale zonelor urbane sau ale părților dens populate ale Europei;

S.

întrucât este probabil ca schimbările climatice să afecteze acele regiuni care, datorită caracteristicilor lor topografice, depind în mod special de dinamica naturii (printre altele zonele glaciale și regiunile montane), expunând astfel economia locală, cultura și populația în întregimea sa unor presiuni și costuri de adaptare ridicate, putând în același timp să crească și mai mult inegalitățile regionale;

T.

întrucât Europa de Sud și bazinul Mării Mediteraneene sunt două dintre cele mai vulnerabile zone din Europa, confruntându-se deja cu deficitul de apă, secete și incendii forestiere;

U.

întrucât succesul strategiilor de adaptare pentru contracararea schimbărilor climatice inevitabile va necesita sprijinul sectoarelor educației și comunicării, prin implicarea mass-mediei și participarea cetățenilor la chestiunile privind mediul;

V.

întrucât Organizația Mondială a Sănătății estimează că 60 000 de decese pe an pot fi deja atribuite unor catastrofe naturale legate de climă; întrucât cel mai recent raport al IPCC evidențiază impactul schimbărilor climatice asupra sănătății publice; întrucât există o îngrijorare deosebită în ceea ce privește propagarea bolilor tropicale și a vectorilor acestora în regiunile temperate; întrucât, ca o consecință deosebită a acestora, unitățile de îngrijire medicală pentru grupurile cele mai vulnerabile ale societății vor trebui, probabil, să se adapteze în cea mai mare măsură la schimbările climatice;

W.

întrucât schimbările climatice vor continua să provoace daune serioase ecosistemelor deja vulnerabile și aflate în pericol și vor afecta biodiversitatea europeană; întrucât astfel de daune se vor face cel mai grav simțite în mod indirect prin degradarea ecosistemelor fundamentale pentru bunăstarea umană; întrucât, prin urmare, protejarea ecosistemelor reprezintă baza unei strategii UE de adaptare; întrucât solul este cel mai mare rezervor terestru de carbon organic, iar practicile neadaptate de gestionare a solului contribuie la reducerea acestui rezervor; întrucât este necesar să se inverseze această tendință și să se garanteze că măsurile adecvate de menținere și, dacă este cazul, de mărire a cantității de carbon organic din sol să facă parte integrantă din strategia UE de adaptare;

1.

salută Cartea verde privind adaptarea la schimbările climatice și procesul de consultare a părților interesate;

2.

subliniază importanța unei strânse interconexiuni între eforturile de adaptare și diminuare, astfel încât să se utilizeze sinergia în scopul limitării consecințelor schimbărilor climatice; invită Comisia să examineze modalitățile de echilibrare a ambelor eforturi pentru a îmbunătăți eficiența amândurora cu scopul de crea o strategie holistică clară;

3.

recunoaște că, deși chestiunile sunt prezentate în funcție de sector în Cartea verde privind adaptarea la schimbările climatice, multe din aceste sectoare se află într-o relație de strânsă interdependență; consideră că impactul asupra unui sector și deciziile de adaptare luate în acesta au adesea implicații pentru alte sectoare și, prin urmare, solicită Comisiei să țină seama de aceste interacțiuni în punerea în aplicare a măsurilor de adaptare;

4.

enunță necesitatea unei modelări științifice mai detaliate și a unor studii după o metodă bazată pe riscuri pentru a analiza, înțelege și anticipa mai bine impactul uman și social al schimbărilor climatice în contextul obiectivului UE de limitare la 2 °C și dimensiunea adaptărilor locale sau regionale necesare;

5.

solicită Comisiei să realizeze un studiu privind economia adaptării, pentru a crea scenarii care să stabilească un bilanț al costurilor și al beneficiilor adaptării și pentru a stimula și anticipa acțiunile economice; subliniază importanța adoptării unei abordări sectoriale ascendente care să țină seama de diferențele dintre habitatele naturale europene, cum ar fi zonele muntoase sau regiunile insulare; invită Comisia să realizeze un grafic al schimbărilor în ocuparea forței de muncă atât în sectoarele în ascensiune, cât și în cele în declin;

6.

invită Comisia să coordoneze și să sprijine pregătirea științifică a unei baze de date europene comune privind vulnerabilitățile, din care să reiasă modul în care vor fi afectate grupurile sociale și patrimoniul cultural și național european și cum ar putea reacționa societățile la consecințele schimbărilor climatice în viitor; consideră că ar trebui, de asemenea, înființate baze de date care să includă alte informații importante privind activitățile și politicile de adaptare precum indici, politici și măsuri etc.;

7.

invită Comisia să coordoneze rețelele existente de monitorizare a datelor de mediu și, unde este cazul, să le combine cu structuri noi, cu scopul de a crea baze de date conținând măsurători omogene ce pot fi folosite la producerea unor modele care să faciliteze identificarea acțiunii cel mai urgent necesare la nivel continental, regional și local;

8.

invită Comisia să examineze modalitățile de dezvoltare aprofundată și de sprijinire a unei rețele paneuropene de universități, de parteneri sociali, de organizații ale societății civile, de organisme operaționale, în special serviciile meteorologice naționale care dispun de numeroase informații, și de factori de decizie locali sau regionali, în scopul promovării parteneriatelor intersectoriale privind adaptarea, pentru a face schimb de cunoștințe și politici, precum și pentru dezvoltarea instrumentelor de măsurare a succesului măsurilor adoptate și comunicarea sau difuzarea către public a descoperirilor și scenariilor științifice privind adaptările necesare la schimbările climatice;

9.

consideră că, în scopul eficientizării cercetărilor privind impactul schimbărilor climatice, cercetările realizate sub egida celui de-al șaptelea program-cadru ar trebui coordonate cu cercetările realizate la nivel național (în special cu programele de observare a Pământului din spațiu);

10.

consideră că UE trebuie să depună eforturi importante pentru a spori dezvoltarea tehnologică în domeniul adaptării, cu scopul de a ne sprijini propria economie și de a transfera aceste tehnologii către țările în curs de dezvoltare; consideră că dezvoltarea unor tehnologii eficiente, sigure și ieftine reprezintă una din formele esențiale de adaptare la schimbările climatice și că următoarea conferință/reuniune a părților de la Poznan (COP 14) ar trebui să se axeze pe această chestiune;

11.

solicită Comisiei să includă adaptarea la schimbările climatice în legislația pe care o elaborează sau o modifică și în toate strategiile și proiectele de finanțare actuale și viitoare, cu efecte teritoriale, în scopul limitării efectelor schimbărilor climatice; propune Comisiei să realizeze o analiză cuprinzătoare a instrumentelor financiare europene existente și a utilizării acestora la măsurile de adaptare la schimbările climatice, în cadrul sferei inițiale de aplicare a acestora, și să indice domeniile care necesită o finanțare suplimentară;

12.

îndeamnă insistent Consiliul să ajungă cât mai curând la o decizie referitoare la propunerea de regulament de instituire a Fondul de Solidaritate al UE (FSUE), luând în considerare faptul că Parlamentul a adoptat deja o poziție în acest sens la 18 mai 2006 (6); consideră că regulamentul propus care, printre alte măsuri, coboară pragul de mobilizare a FSUE, va facilita abordarea pagubelor cauzate de catastrofe naturale sau produse de om într-un mod mai eficient, mai flexibil și mai rapid; insistă asupra importanței unui astfel de instrument financiar, în special în condițiile în care se prognozează o creștere a numărului de catastrofe naturale în viitor și datorită schimbărilor climatice;

13.

invită Comisia să aibă în vedere includerea unor măsuri financiare de adaptare pentru politicile regionale și fondurile structurale în următorul cadru financiar pe termen lung și, de asemenea, să propună alocarea unor resurse suplimentare în scopul de a găsi soluții inovatoare de abordare a schimbărilor climatice;

14.

reamintește că orientările strategice pentru politica de coeziune UE formulează în mod explicit necesitatea de a consolida sinergiile dintre mediu și creșterea economică; afirmă că programele de politică regională investesc în infrastructură în domeniile apei, deșeurilor, calității aerului, biodiversității, promovării planificării exploatării terenurilor, transportului public; subliniază că acestea contribuie la respectarea angajamentelor privind clima și stimulează măsuri de prevenire a riscurilor prin politici de gestionare publică inovatoare, de exemplu, monitorizarea preventivă; exprimă, de asemenea, necesitatea ca statele membre și Comisia să consolideze nevoia de coordonare a organizării protecției civile și a planificării pentru situații de urgență; face referire, în acest sens, la lucrările programului ONU privind strategia internațională pentru reducerea dezastrelor;

15.

subliniază necesitatea ca statele membre să utilizeze fondurile pentru dezvoltare rurală pentru a intensifica adaptarea la schimbările climatice în agricultură și silvicultură; reamintește rolul pe care materia organică din sol îl joacă în ceea ce privește fertilitatea solului și capacitatea sa de reținere a apei, precum și în calitate de puțuri de carbon, și invită Comunitatea să adopte și să sprijine practici adecvate de gestionare a solului care să mențină nivelurile de materii organice din sol în toate solurile europene, aceasta fiind o cale eficientă de adaptare la temperaturile în creștere și la schimbarea regimului de precipitații; subliniază necesitatea unor măsuri adecvate de prevenire a crizelor și de gestionare a riscurilor atât la nivel comunitar, cât și național și regional, deoarece numărul crizelor va crește cu siguranță în viitor, având în vedere, în mod special, un efort sistematic de gestionare a terenurilor care să garanteze perioade mai lungi de reținere a apei și un număr mai redus de incendii forestiere; consideră că gestionarea riscurilor ar trebui să devină o parte integrantă și explicită a politicii UE de coeziune;

16.

invită Comisia să propună un cadru UE de planificare pentru adaptare și pregătire; evidențiază nevoia de a ține seama cum se cuvine de principiul subsidiarității pentru abordarea consecințelor schimbărilor climatice prin măsuri concrete de adaptare, deoarece regiunile și entitățile locale din Europa vor avea o capacitate mai mare de a oferi răspunsuri politice la propriile experiențe; subliniază, totuși, necesitatea coerenței și coordinării planurilor de adaptare la nivelul UE;

17.

subliniază rolul-cheie pe care îl joacă comunitățile locale în combaterea schimbărilor climatice și solicită, prin urmare, punerea în aplicare a unor strategii de dezvoltare urbană, regională și rurală integrate și durabile, care să țină pe deplin seama de măsurile care vizează diminuarea și adaptarea; solicită, de asemenea, studii științifice pentru a analiza tipurile de infrastructură care pot facilita abordarea schimbărilor climatice;

18.

solicită o mai strânsă cooperare și schimburi de bune practici cu și între autoritățile regionale și locale în realizarea de construcții, gospodărirea comunală și serviciile ce vizează neutralizarea emisiilor de CO2 în domeniile respective, cum ar fi sistemele de încălzire a cartierelor, serviciile de reciclare îmbunătățite, transportul public integrat, clădirile cu un consum eficient de energie și apă, mărirea producției și utilizarea energiei alternative și intensificarea furnizării de informații publice privind consumul de energie;

19.

subliniază faptul că sectorul agricol este unul dintre cele mai vulnerabile la schimbările climatice, dar care, în același timp, a fost acuzat de deteriorarea mediului; consideră că măsurile de adaptare în acest sector trebuie să tindă spre reducerea vulnerabilității și sporirea durabilității atât din punct de vedere ecologic, cât și economic;

20.

subliniază faptul că adaptarea treptată a sectorului agricol la noile nevoi provocate de schimbările climatice ar trebui examinată în cadrul „evaluării stării de sănătate a PAC”;

21.

subliniază faptul că sectorul agricol se poate adapta la schimbările climatice și poate diminua efectele acestora prin punerea în aplicare a unei legislații care să consolideze durabilitatea și să promoveze noi căi de utilizare și gestionare a apei și a altor resurse naturale;

22.

subliniază importanța identificării de către statele membre și Comisie a infrastructurii de transporturi cu cea mai mare vulnerabilitate la schimbările condițiilor climatice și care necesită eforturi și investiții suplimentare pentru a se garanta continuarea funcționării și siguranța acesteia;

23.

salută rezultatul semnificativ al MOP 3 din Bali, și anume operaționalizarea Fondului pentru adaptare, ce reunește proiecte concrete de adaptare cu metode de finanțare prin intermediul unei contribuții percepute proiectelor din cadrul Mecanismului de Dezvoltare Curată (MDC) inițiate în țările în curs de dezvoltare care sunt părți la Protocolul de la Kyoto; subliniază faptul că această decizie pozitivă de a finanța adaptarea în țările în curs de dezvoltare independent de donatori a fost luată înainte de adoptarea Planului de acțiune de la Bali;

24.

subliniază necesitatea garantării faptului că, în cadrul evaluării impactului asupra mediului, toate permisele de construcție și planurile urbanistice țin seama de diferitele scenarii de adaptare pentru a împiedica investiții în infrastructuri incompatibile; accentuează faptul că în multe cazuri ar fi mai adecvat să nu fie dezvoltate zonele vulnerabile sau ca zone dezvoltate să fie redate naturii mai degrabă decât să se construiască sisteme de protecție ca pregătire pentru efectele negative ale climei;

25.

consideră că este imperativă cooperarea în scopul susținerii zonelor mai sărace ale Europei și a țărilor în curs de dezvoltare, având în vedere faptul că aceste zone vor fi probabil cel mai puternic afectate de schimbările climatice, dar cel mai puțin capabile să suporte consecințele acestora; regretă că Cartea verde privind adaptarea la schimbările climatice nu se referă îndeajuns la nevoia de cooperare privind adaptarea între UE și țările în curs de dezvoltare; evidențiază în special nevoia de transferuri de tehnologie și de consolidare a capacităților; în acest context, salută inițiativa Comisiei de a lansa o alianță mondială împotriva schimbărilor climatice, dar subliniază că în prezent aceasta duce o lipsă marcantă de fonduri;

26.

recunoaște o relație de condiționalitate între obiectivele de dezvoltare și diminuarea și adaptarea la schimbările climatice; subliniază faptul că schimbările climatice trebuie integrate în toate activitățile de cooperare pentru dezvoltare ale UE, inclusiv programele de parteneriat existente, cum ar fi dialogul EUROMED sau parteneriatul UE-Africa în domeniul energiei; subliniază, de asemenea, importanța deosebită a consolidării parteneriatelor cu țările în curs de dezvoltare pentru a intensifica eforturile de evitare a despăduririlor, ceea ce presupune atât avantaje de limitare a creșterii temperaturii, cât și de adaptare la schimbările climatice;

27.

solicită dezvoltarea în cadrul politicilor UE a unor instrumente financiare semnificative și previzibile, cum ar fi sistemul de comercializare a emisiilor (ETS), pentru a susține țările în curs de dezvoltare în procesul de adaptare la impactul schimbărilor climatice, cât și pentru a furniza fonduri pentru politicile de adaptare din statele membre;

28.

reamintește faptul că schimbările climatice ar putea accelera diminuarea accesului la resursele naturale; invită Comisia să prevadă măsuri suplimentare de adaptare la noile provocări legate de garantarea securității aprovizionării cu alimente și energie;

29.

invită Comisia să examineze la nivel european, ținând seama de contextul internațional, modalitățile de includere în planurile de dezvoltare și negocierile bugetare a adaptărilor necesare pentru a face față schimbărilor climatice; invită Comisia să examineze modalitățile de aplicare a acestor măsuri politicilor sectoriale pentru a dirija finanțarea și investițiile publice și private; subliniază faptul că o astfel de includere trebuie să acopere domeniile științelor, integrării, sensibilizării, informării, cooperării și monitorizării și să urmeze clar criterii a căror respectare să fie controlată în mod regulat pentru a se justifica continuarea acordării sprijinului, rezultatul fiind retransmis Parlamentului și Consiliului;

30.

subliniază importanța necesității din ce în ce mai mari a unei utilizări raționale a apei prin intermediul „gestionării cererii de apă”, având în vedere că apa devine o resursă deficitară; invită Comisia și statele membre să adopte măsuri de integrare care să asigure disponibilitatea, accesibilitatea, utilizarea și conservarea apei și să promoveze tehnologiile și practicile inovatoare, inclusiv proiecte-pilot pentru reducerea daunelor produse de secetă și a riscurilor de inundații; recunoaște, în acest context, importanța unei „abordări ecosistemice” pentru prevenirea sau absorbirea impactului eroziunii solului, inundațiilor, deșertificării, creșterii nivelului mării, speciilor alogene invadatoare și pentru creșterea rezistenței la incendiile forestiere;

31.

recunoaște că schimbările climatice vor duce la creșterea numărului bolilor și al deceselor premature la nivel mondial, afectând, în special, cele mai vulnerabile grupuri ale populației; invită statele membre să ia în considerare elaborarea unor măsuri de consolidare a capacității sistemelor de sănătate de a se adapta la efectele negative ale schimbărilor climatice; invită Comisia să creeze la nivelul UE un sistem de monitorizare și supraveghere a efectelor schimbărilor climatice asupra sănătății; invită Comisia să garanteze că amenințările schimbărilor climatice asupra sănătății umane se află în centrul politicii UE de adaptare la schimbările climatice și de diminuare a creșterii temperaturii;

32.

subliniază necesitatea unei abordări climatice și de dezvoltare diferențiate în cazul zonelor și regiunilor deosebit de vulnerabile la schimbările climatice, cum ar fi zonele muntoase sau litorale, insulele sau, de exemplu, cele mai îndepărtate șapte regiuni ale UE, care, având în vedere caracteristicile lor topografice și dezavantajele lor structurale, sunt deosebit de dependente de dinamica evenimentelor naturale; în acest context, invită Comisia să extindă lista celor mai vulnerabile zone și să coopereze cu inițiativele regionale existente, precum Convenția alpină și Convenția carpatică, în scopul utilizării optime a cunoștințelor acumulate în cadrul unor astfel de inițiative;

33.

invită Comisia să ia în considerare rolul vital pe care ecosistemele sănătoase îl pot juca în cadrul politicii de adaptare; subliniază faptul că actuala legislație a UE (de exemplu directiva privind păsările (7) și directiva privind habitatele (8), Natura 2000 și directiva-cadru privind apele (9)) poate contribui la abordarea acestei chestiuni în Europa; invită Comisia și statele membre să acorde prioritate maximă aplicării acestei politici, pentru a asigura o adaptare rapidă și eficientă la schimbările climatice;

34.

salută inițiativa Comisiei de a înființa un Grup european de consiliere privind adaptarea la schimbările climatice și subliniază nevoia ca acest grup de experți să ofere posibilități de realizare a unor strategii intersectoriale coerente la nivelul UE și de intensificare a cadrului politicilor care să poată oferi stimulente pentru investiții în activități de adaptare la schimbările climatice și de reducere a consecințelor acestora;

35.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, ca o contribuție a Parlamentului la procesul de consultare a părților interesate în ceea ce privește Cartea verde inițiată de Comisie.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/48

A.

întrucât Uniunea Europeană ar trebui să se asigure că cetățenii au acces la informații, educație și cultură în condiții de egalitate;

B.

întrucât pierderea parțială sau totală a auzului este o boală care afectează peste 83 de milioane de oameni în Europa; întrucât, din cauza îmbătrânirii populației europene, această problemă va continua să se amplifice;

C.

întrucâtaccesul la televiziune în Europa este universal; întrucât televiziunile publice au o misiune de serviciu public care constă, printre altele, în informarea și educarea telespectatorilor;

D.

întrucât, în prezent, tehnologia permite subtitrarea programelor de televiziune (inclusiv a programelor realizate în direct) pe măsură ce sunt difuzate, ca exemplu fiind programele difuzate de televiziunea BBC, care s-a angajat să își subtitreze toate programele începând din aprilie 2008,

1.

consideră că subtitrarea tuturor programelor televiziunilor publice din Uniunea Europeană este esențială pentru a se asigura că toți telespectatorii, inclusiv persoanele surde și cele cu deficiențe de auz, au acces deplin la aceste programe; consideră că subtitrarea ar contribui, de asemenea, la învățarea limbilor străine;

2.

solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă care să impună televiziunilor publice din UE obligația de a-și subtitra toate programele;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, împreună cu numele semnatarilor,Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

Gabriele Albertini, Jan Andersson, Alfonso Andria, Emmanouil Angelakas, Roberta Angelilli, Kader Arif, Stavros Arnaoutakis, Robert Atkins, John Attard-Montalto, Elspeth Attwooll, Inés Ayala Sender, Liam Aylward, Peter Baco, Maria Badia i Cutchet, Mariela Velichkova Baeva, Enrique Barón Crespo, Katerina Batzeli, Edit Bauer, Jean Marie Beaupuy, Christopher Beazley, Zsolt László Becsey, Irena Belohorská, Monika Benová, Rolf Berend, Sergio Berlato, Giovanni Berlinguer, Thijs Berman, Adam Bielan, Slavi Binev, Šarunas Birutis, Sebastian Valentin Bodu, Herbert Bösch, Jens-Peter Bonde, Vito Bonsignore, Josep Borrell Fontelles, Victor Bo?tinaru, Costas Botopoulos, Bernadette Bourzai, Sharon Bowles, Iles Braghetto, Mihael Brejc, Frieda Brepoels, Jan Brezina, Elmar Brok, Danute Budreikaite, Wolfgang Bulfon, Nicodim Bulzesc, Ieke van den Burg, Niels Busk, Philippe Busquin, Jerzy Buzek, Joan Calabuig Rull, Luis Manuel Capoulas Santos, Marco Cappato, Carlos Carnero González, Paulo Casaca, Michael Cashman, Carlo Casini, Françoise Castex, Alejandro Cercas, Giles Chichester, Giulietto Chiesa, Zdzislaw Kazimierz Chmielewski, Ole Christensen, Sylwester Chruszcz, Luigi Cocilovo, Carlos Coelho, Richard Corbett, Giovanna Corda, Titus Corlatean, Paolo Costa, Jean Louis Cottigny, Michael Cramer, Corina Cretu, Gabriela Cretu, Brian Crowley, Magor Imre Csibi, Marek Aleksander Czarnecki, Ryszard Czarnecki, Daniel Daianu, Drago? Florin David, Chris Davies, Antonio De Blasio, Véronique De Keyser, Panayiotis Demetriou, Gérard Deprez, Proinsias De Rossa, Marie-Hélène Descamps, Harlem Désir, Nirj Deva, Mia De Vits, Jolanta Dickute, Alexandra Dobolyi, Valdis Dombrovskis, Beniamino Donnici, Bert Doorn, Brigitte Douay, Avril Doyle, Mojca Drcar Murko, Petr Duchon, Bárbara Dührkop Dührkop, Cristian Dumitrescu, Saïd El Khadraoui, Edite Estrela, Harald Ettl, Jonathan Evans, Robert Evans, Göran Färm, Richard Falbr, Claudio Fava, Szabolcs Fazakas, Emanuel Jardim Fernandes, Anne Ferreira, Elisa Ferreira, Ilda Figueiredo, Petru Filip, Vera Flasarová, Alessandro Foglietta, Hanna Foltyn-Kubicka, Nicole Fontaine, Glyn Ford, Brigitte Fouré, Armando França, Monica Frassoni, Urszula Gacek, Milan Gala, Gerardo Galeote, Vicente Miguel Garcés Ramón, Iratxe García Pérez, Giuseppe Gargani, Jean-Paul Gauzès, Jas Gawronski, Evelyne Gebhardt, Eugenijus Gentvilas, Bronislaw Geremek, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Claire Gibault, Adam Gierek, Maciej Marian Giertych, Neena Gill, Norbert Glante, Robert Goebbels, Bogdan Golik, Ana Maria Gomes, Donata Gottardi, Hélène Goudin, Genowefa Grabowska, Dariusz Maciej Grabowski, Vasco Graça Moura, Ingeborg Gräßle, Louis Grech, Lilli Gruber, Ignasi Guardans Cambó, Ambroise Guellec, Pedro Guerreiro, Umberto Guidoni, Zita Gurmai, Catherine Guy-Quint, Klaus Hänsch, Benoît Hamon, Malgorzata Handzlik, Gábor Harangozó, Marian Harkin, Rebecca Harms, Joel Hasse Ferreira, Satu Hassi, Jutta Haug, Anna Hedh, Gyula Hegyi, Edit Herczog, Jim Higgins, Krzysztof Holowczyc, Mary Honeyball, Milan Horácek, Richard Howitt, Ján Hudacký, Alain Hutchinson, Iliana Malinova Iotova, Mikel Irujo Amezaga, Marie Anne Isler Béguin, Lily Jacobs, Anneli Jäätteenmäki, Stanislaw Jalowiecki, Mieczyslaw Edmund Janowski, Lívia Járóka, Anne E. Jensen, Karin Jöns, Dan Jørgensen, Madeleine Jouye de Grandmaison, Jelko Kacin, Filip Kaczmarek, Gisela Kallenbach, Othmar Karas, Sajjad Karim, Ioannis Kasoulides, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Piia-Noora Kauppi, Tunne Kelam, Glenys Kinnock, Evgeni Kirilov, Dieter-Lebrecht Koch, Jaromír Kohlícek, Eija-Riitta Korhola, Magda Kósáné Kovács, Miloš Koterec, Sergej Kozlík, Guntars Krasts, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Constanze Angela Krehl, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Girts Valdis Kristovskis, Wieslaw Stefan Kuc, Helmut Kuhne, Jan Jerzy Kulakowski, Aldis Kuškis, Sepp Kusstatscher, Zbigniew Krzysztof Kuzmiuk, Alain Lamassoure, Stavros Lambrinidis, Vytautas Landsbergis, Henrik Lax, Roselyne Lefrançois, Klaus-Heiner Lehne, Lasse Lehtinen, Jörg Leichtfried, Jo Leinen, Katalin Lévai, Janusz Lewandowski, Boguslaw Liberadzki, Marcin Libicki, Marie-Noëlle Lienemann, Andrea Losco, Caroline Lucas, Astrid Lulling, Elizabeth Lynne, Marusya Ivanova Lyubcheva, Linda McAvan, Mary Lou McDonald, Mairead McGuinness, Edward McMillan-Scott, Jamila Madeira, Eugenijus Maldeikis, Ramona Nicole Manescu, Vladimír Manka, Erika Mann, Mario Mantovani, Marian-Jean Marinescu, Helmuth Markov, Sérgio Marques, David Martin, Miguel Ángel Martínez Martínez, Jan Tadeusz Masiel, Antonio Masip Hidalgo, Jirí Maštálka, Maria Matsouka, Mario Mauro, Manolis Mavrommatis, Manuel Medina Ortega, Erik Meijer, Íñigo Méndez de Vigo, Emilio Menéndez del Valle, Willy Meyer Pleite, Rosa Miguélez Ramos, Marianne Mikko, Miroslav Mikolášik, Viktória Mohácsi, Javier Moreno Sánchez, Luisa Morgantini, Jan Mulder, Roberto Musacchio, Cristiana Muscardini, Joseph Muscat, Riitta Myller, Pasqualina Napoletano, Hartmut Nassauer, Robert Navarro, Catalin-Ioan Nechifor, Catherine Neris, James Nicholson, null Nicholson of Winterbourne, Lambert van Nistelrooij, Ljudmila Novak, Raimon Obiols i Germà, Vural Öger, Cem Özdemir, Jan Olbrycht, Seán Ó Neachtain, Gérard Onesta, Janusz Onyszkiewicz, Josu Ortuondo Larrea, Reino Paasilinna, Borut Pahor, Justas Vincas Paleckis, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Dimitrios Papadimoulis, Atanas Paparizov, Georgios Papastamkos, Ioan Mircea Pa?cu, Vincent Peillon, Maria Petre, Rihards Piks, Józef Pinior, Miroslaw Mariusz Piotrowski, Pawel Bartlomiej Piskorski, Gianni Pittella, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Zita Pleštinská, Rovana Plumb, Guido Podestà, Anni Podimata, Zdzislaw Zbigniew Podkanski, Samuli Pohjamo, Bernard Poignant, Lydie Polfer, Bernd Posselt, Christa Prets, Pierre Pribetich, Jacek Protasiewicz, Bilyana Ilieva Raeva, Miloslav Ransdorf, Vladimír Remek, Karin Resetarits, Teresa Riera Madurell, Frédérique Ries, Karin Riis-Jørgensen, Giovanni Rivera, Boguslaw Rogalski, Zuzana Roithová, Luca Romagnoli, Raül Romeva i Rueda, Dariusz Rosati, Wojciech Roszkowski, Dagmar Roth-Behrendt, Mechtild Rothe, Libor Roucek, Martine Roure, Leopold Józef Rutowicz, Eoin Ryan, Guido Sacconi, Aloyzas Sakalas, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, María Isabel Salinas García, Antolín Sánchez Presedo, Manuel António dos Santos, Daciana Octavia Sârbu, Jacek Saryusz-Wolski, Christel Schaldemose, Karin Scheele, Olle Schmidt, György Schöpflin, Jürgen Schröder, Inger Segelström, Esko Seppänen, Adrian Severin, Czeslaw Adam Siekierski, Kathy Sinnott, Marek Siwiec, Csaba Sógor, Søren Bo Søndergaard, Boguslaw Sonik, María Sornosa Martínez, Francesco Enrico Speroni, Bart Staes, Grazyna Staniszewska, Dirk Sterckx, Struan Stevenson, Catherine Stihler, Theodor Dumitru Stolojan, Margie Sudre, László Surján, Eva-Britt Svensson, Hannes Swoboda, József Szájer, Andrzej Jan Szejna, Konrad Szymanski, Csaba Sándor Tabajdi, Antonio Tajani, Hannu Takkula, Charles Tannock, Andres Tarand, Britta Thomsen, Marianne Thyssen, Silvia-Adriana Ticau, Gary Titley, Patrizia Toia, László Tokés, Ewa Tomaszewska, Witold Tomczak, Jacques Toubon, Catherine Trautmann, Kyriacos Triantaphyllides, Claude Turmes, Evangelia Tzampazi, Vladimir Urutchev, Inese Vaidere, Nikolaos Vakalis, Adina-Ioana Valean, Elena Valenciano Martínez-Orozco, Frank Vanhecke, Anne Van Lancker, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Yannick Vaugrenard, Armando Veneto, Riccardo Ventre, Donato Tommaso Veraldi, Bernadette Vergnaud, Alejo Vidal-Quadras, Kristian Vigenin, Oldrich Vlasák, Johannes Voggenhuber, Diana Wallis, Graham Watson, Renate Weber, Jan Marinus Wiersma, Glenis Willmott, Janusz Wojciechowski, Francis Wurtz, Luis Yáñez-Barnuevo García, Anna Záborská, Zbigniew Zaleski, Andrzej Tomasz Zapalowski, Stefano Zappalà, Tomáš Zatloukal, Tatjana Ždanoka, Roberts Zile, Jaroslav Zverina, Tadeusz Zwiefka

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/50

1.

aprobă numirea doamnei Androula Vassiliou în calitate de membru al Comisiei, pentru perioada rămasă din mandatul Comisiei care se va încheia la 31 octombrie 2009;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/51

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/52

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.

invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.

solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

15.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 247/60

1.

aprobă propunerea de regulament al Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

invită Comisia să-și modifice propunerea sa de regulament în consecință;

3.

solicită Comisiei să consulte din nou Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.