26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/2

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio (Italia) la 4 iunie 2009 — IFB Stroder Srl/Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA)

(Cauza C-198/09)

2009/C 233/02

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: IFB Stroder Srl

Pârâtă: Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA)

Întrebările preliminare

După prevederile articolelor 2 și 3 [din Directiva 89/105/CEE], care reglementează raporturile dintre autoritățile publice ale unui stat membru și întreprinderile farmaceutice — în sensul că stabilirea prețului unui medicament sau creșterea acestuia se efectuează conform indicațiilor furnizate de către autoritățile menționate, dar în măsura în care autoritatea responsabilă le acceptă, deci în baza unui dialog între întreprinderi și autoritățile care răspund de controlul cheltuielilor farmaceutice — articolul 4 alineatul (1) reglementează „blocarea prețului tuturor medicamentelor sau al anumitor categorii de medicamente”, concepută ca o măsură cu caracter general care trebuie revăzută, cel puțin o dată pe an, pentru a se decide menținerea sau nu a acesteia, ținând cont de condițiile macroeconomice existente în statul membru. Dispoziția atribuie autorităților competente un termen de 90 de zile pentru a acționa și prevede că acestea trebuie să anunțe, la expirarea acestui termen, care sunt creșterile sau reducerile prețurilor care s-au efectuat, dacă este cazul. În măsura în care se referă la „reducerile care se efectuează, dacă este cazul”, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că, pe lângă măsura generală care constă în blocarea prețurilor la toate sau la anumite categorii de medicamente, autorizează de asemenea o altă măsură generală care constă în posibilitatea unei reduceri a prețurilor la toate sau la anumite categorii de medicamente sau sintagma „reduceri […] dacă este cazul” se referă în mod exclusiv la medicamentele care sunt deja supuse blocării prețurilor?

În măsura în care impune autorităților competente ale unui stat membru să verifice, cel puțin o dată pe an, în cazul blocării prețurilor, dacă menținerea acestei blocări este justificată de condițiile macroeconomice, articolul 4 alineatul (1) poate fi interpretat în sensul că, dacă reducerea prețurilor este admisă ca răspuns la prima întrebare, este posibilă recurgerea la această măsură chiar de mai multe ori în cursul unui an și aceasta timp de mai mulți ani (începând cu 2002 și până în 2010)?

În sensul articolului 4 sus-menționat — care trebuie interpretat în lumina considerentelor din directivă conform cărora scopul principal al măsurilor de control al prețurilor la medicamente este „promovarea sănătății publice prin asigurarea de stocuri disponibile adecvate de medicamente la un cost rezonabil” și evitarea discrepanțelor existente între aceste măsuri, care „pot împiedica sau denatura comerțul intracomunitar cu medicamente” — poate fi considerată ca fiind compatibilă cu legislația comunitară adoptarea de măsuri care fac referire la cuantumuri ale cheltuielilor doar „estimate”, mai degrabă decât „stabilite” (această întrebare se referă la ambele situații)?

Cerințele referitoare la respectarea plafoanelor pentru cheltuielile farmaceutice pe care fiecare stat membru este competent să le stabilească trebuie să aibă legătură în mod special numai cu cheltuielile farmaceutice sau este posibil să se considere că statele membre au puterea discreționară de a ține totuși cont și de datele referitoare la alte cheltuieli sanitare?

Principiile transparenței și participării întreprinderilor interesate la măsuri de blocare sau de reducere generalizată a prețurilor la medicamente, principii care decurg din directivă, trebuie interpretate în sensul că este necesar să se prevadă întotdeauna și în orice caz o posibilitate de derogare de la prețul impus [articolul 4 alineatul (2) din directivă] și o participare concretă a întreprinderii solicitante, cu consecința necesității pentru administrație de a motiva eventualul refuz?

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/3

Acțiune introdusă la 18 iunie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă

(Cauza C-223/09)

2009/C 233/03

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: O. Beynet i M. Kaduczak, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă

Concluziile reclamantei

—

constatarea că Republica Polonă și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2005/89/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind măsurile menite să garanteze siguranța aprovizionării cu energie electrică și investițiile în infrastructuri (1) prin faptul că nu a adoptat dispozițiile legale și administrative necesare pentru respectarea acestei directive sau, în orice caz, nu a comunicat Comisiei adoptarea acestora;

—	obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 24 februarie 2008. La momentul introducerii prezentei acțiuni pârâta nu a adoptat măsurile necesare pentru transpunerea directivei sau, în orice caz, nu a comunicat aceste măsuri Comisiei.

(1) JO L 33, p. 22, Ediție specială, 13/vol.51, p. 309.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/3

Acțiune introdusă la 24 iunie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă

(Cauza C-228/09)

2009/C 233/04

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Triantafyllou și A. Stobiecka-Kuik, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin includerea taxei „opłata rejestracyjna” (taxă de înmatriculare) în baza de impozitare a taxei privind livrarea, achiziționarea intracomunitară sau importul de autoturisme, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 78, 79, 83 și 86 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1)

—	obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivul invocat în prezenta cauză privește includerea de către Republica Polonă a cuantumului taxei de înmatriculare în baza de impozitare a TVA-ului în cazul livrării, achiziționării intracomunitare și a importului în acest stat de autovehicule neînmatriculate.

În opinia Comisiei, există o asemănare fundamentală între taxa/impozitul în discuție în prezenta cauză și taxa/impozitul de drept danez care face obiectul cauzei C-98/05 De Danske Bilimportører. În acea cauză, Curtea a arătat că taxa/impozitul de înmatriculare nu intră în baza de impozitare a TVA-ului.

Comisia este de părere că mecanismul de aplicare a taxei de înmatriculare în cazul unor operațiuni succesive privind același vehicul înainte de înmatricularea acestuia indică faptul că taxa reprezintă în esență o taxă/un impozit de înmatriculare și nu o taxă privind vânzările, astfel cum susține Republica Polonă. Persoana impozabilă poate deduce cuantumul taxei de înmatriculare din cuantumul impozitelor datorate. Acest lucru înseamnă că în final, prin intermediul sistemului de deducere a taxei plătite anterior, taxa/impozitul se percepe numai o dată.

Comisia contestă argumentul Republicii Polone potrivit căruia persoana impozabilă supusă taxei de înmatriculare este vânzătorul, dobânditorul intracomunitar sau importatorul vehiculului și nu persoana pe numele căreia este înmatriculat acesta.

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/3

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Najvyšší súd Slovenskej republiky la 3 iulie 2009 — Lesoochranárske zoskupenie VLK/Ministerstvo životného prostredia Slovenskej republiky

(Cauza C-240/09)

2009/C 233/05

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Najvyšší súd Slovenskej republiky

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Lesoochranárske zoskupenie VLK

Pârâtă: Ministerstvo životného prostredia Slovenskej republiky

Întrebările preliminare

În lumina obiectivului principal urmărit de Convenția Aarhus, care este acela de a reforma noțiunea clasică de calitate procesuală activă, prin recunoașterea calității de parte în proces și publicului, sau publicului interesat, este posibilă recunoașterea în privința articolului 9 din tratatul internațional menționat și în special în privința articolului 9 alineatul (3), „self-executing effect” al tratatelor internaționale, având în vedere că Uniunea Europeană a aderat la convenția menționată la 17 februarie 2005, dar nu a adoptat încă norme care să o transpună în ordinea juridică comunitară?

2.	Este posibilă recunoașterea, în privința articolului 9 din Convenția Aarhus și în special în privința articolului 9 alineatul (3), odată integrat în ordinea juridică comunitară, aplicabilitatea imediată sau efectul direct al dreptului european, conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție?

In cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la doua întrebare, este posibilă interpretarea articolului 9 alineatul (3) din Convenția Aarhus, din perspectiva obiectivului principal urmărit de acest tratat internațional, în sensul că prin „ac[t] al autorităților publice” trebuie să se înțeleagă și adoptarea unei decizii; și anume dreptul publicului de a participa la o procedură judiciară include și dreptul de a contesta deciziile unei autorități publice a căror nelegalitate are efecte asupra mediului?

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/4

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgericht Halle (Germania) la 3 iulie 2009 — Günter Fuß/Stadt Halle (Saale)

(Cauza C-243/09)

2009/C 233/06

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Halle

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Günter Fuß

Pârâtă: Stadt Halle (Saale)

Întrebările preliminare

1.	Prejudiciul la care se referă articolul 22 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2003/88 a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (1) trebuie apreciat în mod obiectiv sau subiectiv?

Există un prejudiciu în sensul articolului 22 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru atunci când, în urma cererii sale de a se respecta durata maximă de lucru, un funcționar dintr-un serviciu de intervenție este mutat fără acordul său într-un alt post care implică în esență lucrul la birou?

O scădere a remunerației trebuie considerată un prejudiciu în sensul articolului 22 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru atunci când mutarea presupune o reducere a orelor de lucru în condiții deosebite (nopți, duminici și zile libere) și, prin urmare, o reducere a primei speciale care corespunde acestor ore de serviciu?

4.	În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2 sau la întrebarea 3, un prejudiciu care rezultă dintr-o mutare poate fi compensat prin alte avantaje legate de noul post, precum timpul de lucru mai scurt sau o formare continuă?

(1) JO L 299, 18.9.2003, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/4

Acțiune introdusă la 3 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-244/09)

2009/C 233/07

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și W. Mölls, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin aplicarea amortizării degresive prin uzură numai clădirilor situate pe teritoriul național, în temeiul articolului 7 alineatul 5 din Legea privind impozitul pe venit (Einkommensteuergesetz), Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 CE;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul prezentei acțiuni îl constituie dispozițiile legii germane privind impozitul pe venit potrivit cărora așa-numita amortizare degresivă prin uzură, prevăzută în cadrul tratamentului fiscal al imobilelor, care are semnificația utilizării unei rate mai mari decât rata liniară a amortizării în timpul primei etape a perioadei de amortizare, se aplică numai clădirilor situate pe teritoriul național.

Acest tratament diferențiat între imobilele situate pe teritoriul național și imobilele situate în străinătate încalcă libera circulație a capitalurilor, garantată de articolul 56 CE. Potrivit unei jurisprudențe constante, această dispoziție interzice toate măsurile care dezavantajează circulația transfrontalieră a capitalurilor în raport cu circulația capitalurilor pur internă și, prin urmare, dezavantajează pe rezidenții din străinătate.

Ca urmare a legislației în cauză, în cazul unui imobil situat în străinătate fondul de rulment net al investitorilor supuși impozitului se află într-o poziție dezavantajoasă în raport cu fondul de rulment în cazul unei imobil situat pe teritoriul național. Efectul acestei situații constă în faptul că investițiile imobiliare în străinătate devin mai puțin atractive în comparație cu investițiile imobiliare naționale, iar investitorii ar putea fi descurajați să construiască sau să dobândească o clădire în alt stat membru. Potrivit jurisprudenței, ameliorarea fondului de rulment în cazul unei investiții imobiliare pe teritoriul național reprezintă un avantaj fiscal care este luat în considerare în măsura în care se referă la o comparație între tratamentul unor situații pur interne și tratamentul unor situații transfrontaliere.

Deși efectul normei pretins discriminatorii se aplică numai clădirilor pentru care autorizația de construire a fost solicitată înainte de 1 ianuarie 2006, respectiv în legătură cu care a fost încheiat un contract de cumpărare înainte de 1 ianuarie 2006, cu toate acestea, restricția privind libera circulație a capitalurilor nu este eliminată întrucât amortizarea degresivă reprezintă o situație de fapt de durată.

În opinia guvernului federal, această limitare este justificată prin motive imperative de interes general; în Germania, dispoziția legală în litigiu are drept obiectiv promovarea locuințelor destinate închirierii.

În acest context, trebuie menționat că, potrivit unei jurisprudențe constante, promovarea economiei naționale nu constituie un obiectiv care ar putea justifica o restricție privind libertățile fundamentale. Chiar dacă scopul de a promova locuințe, considerate obiective neeconomice, ar consta în aplicarea strictă a amortizării degresive numai clădirilor situate pe teritoriul național, acesta nu este nici necesar, nici proporțional. Promovarea, în Germania, a locuințelor destinate închirierii nu ar fi afectată în cazul în care amortizarea degresivă s-ar aplica și situațiilor în care imobilele sunt situate în alte state membre.

Guvernul german nu a invocat nici un motiv care să poată justifica atingerea adusă liberei circulații a capitalurilor.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/5

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Baden-Württemberg (Germania) la 7 iulie 2009 — Alketa Xhymshiti/Bundesagentur für Arbeit — Familienkasse Lörrach

(Cauza C-247/09)

2009/C 233/08

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Alketa Xhymshiti

Pârâtă: Bundesagentur für Arbeit — Familienkasse Lörrach

Întrebările preliminare

În cazul în care un resortisant al unei țări terțe locuiește în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene și lucrează în Confederația Elvețiană, Regulamentul (CE) nr. 859/2003 (1) se aplică, în statul membru de reședință, acestui resortisant și soției sale, resortisantă a unei țări terțe, cu rezultatul că statul membru de reședință are obligația de a aplica respectivului salariat și soției sale Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 (2) și 574/72 (3)?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, în împrejurările menționate la prima întrebare, articolele 2, 13 și 76 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 trebuie interpretate în sensul că poate fi refuzată, în statul membru de reședință, acordarea prestațiilor familiale unei mame care este resortisantă a unei țări terțe, pentru motivul că are cetățenia unei țări terțe, deși copilul în cauză este cetățean al Uniunii?

(1) Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și ale Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanții unor țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie (JO L 124, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 186).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26).

(3) Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 74, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 74).

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/5

Acțiune introdusă la 7 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cipru

(Cauza C-251/09)

2009/C 233/09

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Zadra și I. Khatzigiannis)

Pârâtă: Republica Cipru

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că Republica Cipru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (2) și al articolului 31 alineatul (1) din Directiva 93/38/CEE (1) și al articolului 1 alineatul (1) din Directiva 92/13/CEE (2);

—	obligarea Republicii Cipru la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Se consideră că Archi Ilektrismou Kyprou (Autoritatea pentru energie electrică din Cipru) a încălcat Directivele 93/38/CEE și 92/13/CEE în cadrul procedurii de atribuire, cu numărul de referință 40/2005, a unui contract privind proiectarea, livrarea și construcția celei de a patra unități a centralei termice din Vasilikos.

Comisia apreciază că încălcarea articolului 4 alineatul (2) și a articolului 31 alineatul (1) din Directiva 93/38 se datorează motivelor respingerii ofertei autorului plângerii și admiterii celei a celuilalt ofertant în temeiul unui criteriu care nu este clar prevăzut în anunțul de participare.

În ceea ce privește încălcarea Directivei 92/13, Comisia apreciază, în primul rând, că, în măsura în care autoritatea contractantă a creat ea însăși, prin propriul comportament, o situație de incertitudine în ceea ce privește interpretarea care trebuie dată motivelor care au condus la respingerea ofertei autorului plângerii, aceasta a încălcat Directiva 92/13, interpretată în lumina obiectivului de eficacitate prevăzut de aceasta, și, în al doilea rând, că autoritatea contractantă nu poate să își justifice decizia printr-o simplă trimitere la rapoartele de evaluare.

(1) Directiva 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 199, p. 84).

(2) Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43).

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/6

Acțiune introdusă la 8 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Ungară

(Cauza C-253/09)

2009/C 233/10

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și Ritzné Talabér K., agenți)

Pârâtă: Republica Ungară

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin acordarea unui tratament mai puțin favorabil în cazul achiziționării de locuințe în Ungaria ulterior vânzării de locuințe în alt stat decât în cazul achiziționării de locuințe în Ungaria ulterior vânzării de locuințe în Ungaria, Republica Ungară nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 18 CE, 39 CE și 43 CE și al articolelor 28 și 31 din Acordul SEE,

—	obligarea Republicii Ungare la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul acțiunii de față îl reprezintă dispoziția din dreptul fiscal maghiar potrivit căreia, la stabilirea sumei impozabile la momentul dobândirii unei locuințe aflate în Ungaria, este posibil să se deducă prețul unei locuințe vândute din valoarea locuinței achiziționate numai dacă locuința vândută se afla în Ungaria.

Această normă este contrară principiului libertății de mișcare a persoanelor și principiului libertății de stabilire, consacrate prin articolele 18 CE, 39 CE și 43 CE și prin articolele 28 și 31 din Acordul SEE.

Scopul prevederilor de drept comunitar sus-menționate este să faciliteze exercitarea activității profesionale de orice tip și oriunde în Comunitate pentru cetățenii statelor membre și, în același timp, să interzică orice măsură ca urmare a căreia ia naștere o situație mai puțin favorabilă pentru cetățenii oricărui stat membru al Comunității care, în exercitarea dreptului lor la libertatea de mișcare, doresc să desfășoare o activitate economică pe teritoriul altui stat membru. Potrivit unei jurisprudențe constante, prevederile care împiedică sau descurajează un cetățean al unui stat membru de la părăsirea țării de origine pentru a-și exercita dreptul la libertatea de mișcare constituie obstacole în calea libertății menționate chiar și în cazul când se aplică indiferent de cetățenia persoanelor vizate.

Totuși, legea fiscală maghiară care face obiectul prezentei acțiuni reprezintă o astfel de prevedere. Ca urmare a excluderii avantajului fiscal menționat, cetățenii străini sau maghiari care își exercită dreptul la libertatea de mișcare și locuiesc o perioadă în alt stat membru, unde își achiziționează o locuință, vor fi mai puțin interesați de achiziționarea unei locuințe în Ungaria decât cei care locuiesc în Ungaria și achiziționează o nouă locuință în locul celei pe care o au deja pe teritoriul acestei țări. Astfel, legislația maghiară poate avea în mod evident efectul de a descuraja cetățenii altor state membre de la a se stabili în Ungaria. Comisia consideră că astfel de persoane, care se poate să fi plătit deja taxe în cuantum similar în statul în care au locuit anterior, cu ocazia achiziționării locuinței, sunt în aceeași situație ca și cei care și-au achiziționat locuința anterioară în Ungaria. Prin urmare, aceste persoane trebuie să fie tratate similar. Totuși, întrucât legislația maghiară creează o situație defavorabilă celor care cumpără locuințe în Ungaria în locul unor locuințe din alte state membre, în raport cu cei care cumpără locuințe în condiții similare, însă au avut deja o locuință pe teritoriul Ungariei, legislația menționată tratează diferit situații similare și, prin urmare, constituie o legislație discriminatorie.

Unicul argument formulat de guvernul Republicii Ungare nu este de natură a justifica această nerespectare a dreptului comunitar.

În primul rând, în ce privește susținerea privitoare la necesitatea garantării coeziunii sistemului fiscal, trebuie să se observe că, în cauza de față, între avantajele fiscale respective și aplicarea acelui avantaj în cazul unei baze de impozitare specifice nu se poate identifica o relație directă, care reprezintă o condiție pentru ca necesitatea susținută a garantării coeziunii sistemului fiscal să poată constitui o limitare justificată a exercitării libertăților fundamentale. Din punct de vedere economic, nu există o legătură directă între achiziționarea altei locuințe și obligația de a plăti un impozit și, respectiv, vânzarea primei locuințe și impozitele plătite în acel moment, acestea reprezentând chestiuni despre care numai legislativul ungar a considerat că sunt în legătură.

În cele din urmă, în ce privește argumentul formulat de guvernul maghiar, potrivit căruia necesitatea de a ține evidența locuințelor vândute în alte state membre și a impozitelor plătite la momentul achiziționării acestora și prevenirea abuzurilor care au putut avea loc în legătură cu tranzacțiile respective ar produce probleme administrative grave, Comisia susține că dificultățile administrative potențiale nu pot justifica nicidecum nerespectarea libertăților fundamentale garantate de dreptul comunitar. Republica Ungară are opțiunea de a impune cerințe specifice în vederea obținerii informațiilor necesare, însă aceste cerințe nu pot fi disproporționate în raport cu obiectivul urmărit.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/7

Recurs introdus la 29 aprilie 2009 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șasea) pronunțate la 15 iulie 2009 în cauza T-23/07, Borco-Marken-Import Matthiesen GmbH & Co. KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, modele și desene industriale)

(Cauza C-265/09 P)

2009/C 233/11

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider)

Cealaltă parte în proces: Borco-Marken-Import Matthiesen GmbH & Co. KG

Concluziile recurentului

—	Anularea hotărârii atacate;

—	respingerea acțiunii în anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 30 noiembrie 2006 în cauza R 808/2006-4, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului de Primă Instanță spre rejudecare;

—	obligarea celeilalte părți în proces la plata cheltuielilor de judecată atât în procedura de primă instanță, cât și în procedura de recurs.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță prin care s-a anulat Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 30 noiembrie 2006 de respingere a cererii de înregistrare a semnului „α” al celeilalte părți în proces. Tribunalul a considerat că, prin faptul că a dedus lipsa de caracter distinctiv a semnului depus numai din lipsa de modificări sau de adăugiri grafice în raport cu fontul Times New Roman, fără a efectua o analiză concretă a capacității sale de a distinge, în spiritul publicului de referință, produsele în cauză de cele care provin de la concurenții celeilalte părți în proces, camera de recurs a făcut o greșită aplicare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară.

În susținerea recursului este invocată încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. OAPI este de părere că Tribunalul a interpretat în mod eronat această dispoziție cu privire la trei aspecte.

OAPI afirmă în primul rând că, în opoziție cu opinia Tribunalului, examinarea în conformitate cu dispozițiile articolului 7 alineatul (1) litera (b) nu impune întotdeauna verificarea caracterului distinctiv al unui semn prin intermediul unei analize concrete, efectuată cu privire la diferitele produse. Pentru anumite categorii de semne (de exemplu, semne tridimensionale, mărci de culoare, sloganuri, nume de domeniu), jurisprudența a admis verificarea caracterului distinctiv concret în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 prin intermediul unor declarații generale referitoare la perceperea de către consumatori și la modul de prezentare, renunțând de multe ori să analizeze în mod concret produsele și serviciile acoperite de cererea de înregistrare. Jurisprudența a recunoscut de asemenea că semnele care aparțin anumitor categorii nu pot, în general, să dobândească un caracter distinctiv decât în măsura în care se impun în rândul publicului.

În al doilea rând, OAPI critică hotărârea Tribunalului pentru că nu a ținut seama de faptul că examinarea caracterului distinctiv constituie o decizie întemeiată pe un pronostic și că, prin urmare, îmbracă întotdeauna forma unei supoziții.

OAPI susține, în al treilea rând, că Tribunalul nu a ținut seama de repartiția obligației de prezentare a situației de fapt în cadrul examinării în conformitate cu dispozițiile articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, considerând că OAPI trebuia să demonstreze întotdeauna lipsa caracterului distinctiv prin raportarea la fapte concrete. Procedura de înregistrare este o procedură administrativă și nu o procedură contradictorie, în cadrul căreia OAPI să fie obligat să aducă dovada motivelor de refuz. Prin urmare, atunci când un solicitant susține, în opoziție cu aprecierea formulată de OAPI, că marca propusă pentru înregistrare are un caracter distinctiv, revine solicitantului obligația de a demonstra, prin afirmații concrete și fondate, că respectiva marcă sau este distinctivă în mod intrinsec, sau a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/8

Acțiune introdusă la 16 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă

(Cauza C-271/09)

2009/C 233/12

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Montaguti și K. Hermann, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin menținerea restricției de a efectua investiții în străinătate, aplicabilă fondurilor deschise de pensii în temeiul articolului 143, al articolului 136 alineatul 3 și al articolului 136a alineatul 2 din Legea din 28 august 1997 privind organizarea și funcționarea fondurilor de pensii (ustawa o organizacji i funkcjonowaniu funduszy emerytalnych), Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 CE;

—	obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că articolul 143 din Legea din 28 august 1997 privind organizarea și funcționarea fondurilor de pensii (denumită în continuare „legea privind fondurile de pensii)” limitează cuantumul plasamentelor în afara Republicii Polone care pot fi efectuate, potrivit alineatului 2, de fondurile deschise de pensii (otwarte fundusze emerytalne — OFE, denumite în continuare „FDP”) la 5 % din valoarea activelor fondurilor respective. Mai mult, lista categoriilor de investiții în străinătate cuprinsă în articolul 143 alineatul 1 din legea privind fondurile de pensii nu conține o serie de categorii de plasamente care sunt prevăzute în cazul investițiilor efectuate de FDP pe teritoriul Republicii Polone.

Potrivit articolului 136 alineatul (3) din legea privind fondurile de pensii, la stabilirea activelor nete ale FDP nu se ia în considerare cuantumul plasamentelor în titluri de participare emise de organisme de investiții din Comunitate cu sediul în străinătate, în sensul articolului 143 alineatul 1 din această lege. Cu toate acestea, pe baza valorii activelor nete ale FDP se calculează cuantumul cheltuielilor administrative ale FDP. Astfel, această dispoziție constituie o restricție privind circulația capitalurilor, în sensul articolului 56 CE, întrucât FDP sunt descurajate să efectueze investiții la fonduri străine de investiții.

Potrivit articolului 136a alineatul 2 din legea privind fondurile de pensii, cheltuielile de tranzacționare la instituțiile de decontare a activelor deținute de FDP pot fi plătite numai în limita cuantumului cheltuielilor corespunzătoare efectuate de instituțiile naționale de decontare. Această dispoziție poate dezavantaja investițiile efectuate de FDP în străinătate întrucât nu este posibilă plata integrală a cheltuielilor de tranzacționare din activele deținute de FDP, similar situației în care investițiile sunt efectuate pe teritoriul național.

Comisia consideră că articolul 56 CE este aplicabil activităților de plasament desfășurate de FDP, care reprezintă o parte a regimului polonez de pensii întemeiat pe capitalizarea contribuțiilor membrilor FDP. Restricțiile în discuție privind circulația capitalurilor nu pot fi justificate nici prin considerații întemeiate pe articolul 58 CE, nici prin considerații imperative privind interesul public. Restricțiile cantitative și calitative nu reprezintă măsuri adecvate de garantare efectivă a stabilității financiare a contribuțiilor colectate de la membrii FDP. În orice caz, niciuna dintre măsurile în litigiu nu este proporțională.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/8

Recurs introdus la 22 iulie 2009 de Caisse fédérale du Crédit mutuel Centre Est Europe (CFCMCEE) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 20 mai 2009 în cauzele conexate T-405/07 și T-406/07, CFCMCEE/OAPI

(Cauza C-282/09 P)

2009/C 233/13

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Caisse fédérale du Crédit mutuel Centre Est Europe (CFCMCEE) (reprezentanți: P. Greffe și L. Paudrat, avocați)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Concluziile recurentei

Anularea Hotărârii pronunțate la 20 mai 2009 de Camera a treia a Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene prin care au fost respinse parțial acțiunile formulate de reclamantă și au fost confirmate Deciziile Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 10 iulie 2007 (cauza R 119/2007-1) și din 12 septembrie 2007 (cauza R 120/2007-1), în măsura în care acestea au respins cererile de înregistrare a mărcilor comunitare PAYWEB CARD nr. 003861051 și P@YWEB CARD nr. 003861044 în raport cu produsele și serviciile următoare:

—	„cartele cu memorie sau cu circuite integrate, cartele magnetice, cartele magnetice sau cu circuite integrate de identificare, cartele magnetice sau cu circuite integrate de plată, de credit sau de debit, mecanisme acționate prin introducerea unei monezi pentru televizoare” din clasa 9;

—

„afaceri imobiliare, asigurări contra accidentelor, agenții de încasare a creanțelor, analiză financiară, asigurări, evaluări (estimări) de proprietăți imobiliare, emitere de bonuri valorice, case de economii, operațiuni de schimb bancar, verificări de cecuri, emisiune de cecuri de călătorie, consultații în domeniul financiar, curtaj în asigurări, curtaj în proprietăți imobiliare, curtaj în bursă, depozite de valori, depozitare în case de bani, estimări și expertize financiare (asigurări, bănci, imobiliare), informații financiare (asigurări, bănci, imobiliare), girare de averi, informații financiare, încasare de chirii, asigurări de boală, asigurări maritime, asigurări de viață, servicii de informații financiare online, servicii de informații financiare interactive informatice” din clasa 36;

—	„comunicații prin terminale de calculator, transmitere de telegrame, expediere de telegrame, informații în domeniul telecomunicațiilor, mesaje electronice, transmitere de mesaje, transmitere de mesaje și de imagini asistată de calculator, transmisii prin satelit” din clasa 38.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă în esență două motive în susținerea recursului său.

Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul nu și-a îndeplinit obligația de motivare și a încălcat astfel articolul 253 CE și articolul 73 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (1), prin faptul că nu a cenzurat deciziile atacate ale OAPI pentru lipsă de motivare. Astfel, în aceste din urmă decizii, camera de recurs a OAPI ar fi analizat în mod global caracterul distinctiv al semnelor verbale PAYWEB CARD și P@YWEB CARD în raport cu produsele și cu serviciile vizate, fără să motiveze decizia sa în raport cu fiecare dintre acestea. Or, o motivare globală nu ar fi posibilă decât în cazul în care produsele și serviciile ar prezenta între ele un raport suficient de direct și de concret pentru a forma o categorie sau un grup suficient de omogen, ceea ce, în mod evident, nu se întâmplă în prezenta cauză, produsele și serviciile avute în vedere în cererea de înregistrare îndeplinind funcții diferite.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta contestă aprecierea Tribunalului potrivit căreia ar exista o anumită suprapunere a domeniilor de aplicare ale fiecăruia dintre motivele absolute de refuz prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b)-(d) din Regulamentul nr. 40/94. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții, fiecare dintre motivele de refuz al înregistrării enumerate la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul amintit ar fi independent de celelalte și ar necesita o examinare separată. Tribunalul ar fi comis astfel o eroare în aplicarea articolul 7 alineatul (1) litera (b) în ceea ce privește produsele din clasa 9, prin faptul că nu a efectuat o examinare individuală reală a motivului de refuz prevăzut de această dispoziție.

(1) JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/9

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Corte d'appello di Roma (Italia) la 24 iulie 2009 — Luigi Ricci/Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

(Cauza C-286/09)

2009/C 233/14

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte d'appello di Roma

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Luigi Ricci

Pârât: Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

Întrebările preliminare

Se solicită Curții pronunțarea cu titlu preliminar în sensul articolului 234 CE, asupra aspectului dacă articolele 17, 39 și 42 din tratat și normele relevante ale Regulamentului nr. 1408/71 trebuie să fie interpretate în sensul că principiul cumulării tuturor perioadelor de asigurare pentru dobândirea, obținerea și menținerea dreptului la prestații — principiu pus în aplicare prin adoptarea de către Consiliu a Regulamentului nr. 1408/71 — este aplicabil în toate cazurile în care în vederea recunoașterii dreptului la o prestație specifică, este necesar să se recurgă la sistemul de cumul și de calcul pro-rata, având drept consecință faptul că trebuie luate în considerare în acest scop atât perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației fiecărui stat membru, precum și perioadele de asigurare realizate în cadrul regimului de securitate socială aplicabil angajaților instituțiilor comunitare.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/9

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Corte d'appello di Roma (Italia) la 24 iulie 2009 — Aduo Pisaneschi/Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

(Cauza C-287/09)

2009/C 233/15

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte d'appello di Roma

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Aduo Pisaneschi

Pârât: Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

Întrebarea preliminară

Articolele 17 CE, 39 CE și 42 CE trebuie interpretate în sensul că principiul totalizării tuturor perioadelor de afiliere pentru nașterea, dobândirea și menținerea dreptului la prestații — principiu introdus prin adoptarea, de către Consiliu, a Regulamentului nr. 1408/71 — trebuie să se aplice în toate cazurile în care este necesar să se recurgă la sistemul totalizării și al calculării pro ratei pentru a fi recunoscut dreptul la o prestație dată, ceea ce presupune că trebuie luate în considerare în acest scop atât perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației fiecărui stat membru, cât și perioadele de asigurare realizate în cadrul sistemului de asigurări aplicabil funcționarilor instituțiilor comunitare?

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/10

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo per la Sardegna (Italia) la 27 iulie 2009 — Telecom Italia SpA/Regione autonoma della Sardegna

(Cauza C-290/09)

2009/C 233/16

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo per la Sardegna

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Telecom Italia SpA

Pârâtă: Regione autonoma della Sardegna

Întrebările preliminare

Dispozițiile Directivei 2004/18/CE (1) (privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii), astfel cum sunt menționate la punctul 10, trebuie interpretate în sensul că interzic unui grup temporar de întreprinderi, printre care figurează de asemenea o autoritate a administrației statului de tipul celei descrise la punctul 12, participarea la un contract de servicii precum serviciul de documentare, difuzare și realizare a „Sistemului omogen de identitate vizuală a locurilor și a instituțiilor culturale: patrimoniul cultural al Sardiniei”, care face obiectul cererii de ofertă lansate de Regiunea Sardinia?

Dispozițiile articolului 3 alineatele 22 și 19 din Codul contractelor publice aprobat prin Decretul legislativ nr. 163/2006 (potrivit cărora „Termenul «operator economic» se referă la noțiunile de executant de lucrări, furnizor și prestator de servicii sau la noțiunile de grup ori consorțiu al acestora”, și, respectiv, „Termenii «executant de lucrări», «furnizor» și «prestator de servicii» înseamnă o persoană fizică sau o persoană juridică ori o entitate fără personalitate juridică, inclusiv grupul european de interes economic (GEIE) constituit în temeiul Decretului legislativ nr. 240 din 23 iulie 1991, care prezintă pe piață o ofertă de realizare a unor lucrări sau opere, de furnizare a unor produse, respectiv, de prestare a unor servicii”) și cele ale articolului 34 din același Cod al contractelor publice (care enumeră subiectele admise să participe la procedurile de atribuire a contractelor publice) sunt contrare Directivei 2004/18/CE dacă sunt interpretate în sensul că rezervă participarea prestatorilor profesioniști, cu excluderea entităților publice, precum cele având ca obiect cercetarea, al căror scop principal nu este lucrativ?

(1) JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/10

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di di Parma (Italia) la 27 iulie 2009 — Isabella Calestani/Agenzia delle Entrate Ufficio di Parma

(Cauza C-292/09)

2009/C 233/17

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di di Parma

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Isabella Calestani

Pârâtă: Agenzia delle Entrate Ufficio di Parma

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolului 19 alineatul 5 din DPR nr. 633/72 sunt contrare dreptului comunitar și principiului neutralității TVA-ului și, în special, există o transpunere incorectă a celei de A șasea directive 77/388/CEE (1) din 17 mai 1977 în măsura în care dreptul intern nu prevede deductibilitatea TVA-ului aferent achizițiilor efectuate de persoane impozabile în cadrul operațiunilor scutite de la plata TVA-ului?

(1) JO L 145, p. 1.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Parma (Italia) la 27 iulie 2009 — Paolo Lunardi/Agenzia delle Entrate Ufficio di Parma

(Cauza C-293/09)

2009/C 233/18

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Parma

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Paolo Lunardi

Pârâtă: Agenzia delle Entrate Ufficio di Parma

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolului 19 alineatul 5 din D.P.R. nr. 633/72 sunt contrare dreptului comunitar și principiului neutralității TVA ului și, în special, transpunerea prevederilor cuprinse în A șasea directivă 77/388/CEE din 17 mai 1977 este incorectă în măsura în care dreptul intern nu permite, în fapt, prin efectul calculului prorata, deducerea TVA-ului pe achizițiile de mijloace de producție efectuate de contribuabilii care desfășoară conform legii operațiuni exonerate de TVA?

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour constitutionnelle (Belgia) la 31 iulie 2009 — I.B./Conseil des ministres

(Cauza C-306/09)

2009/C 233/19

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: I.B.

Pârât: Conseil des ministres

Întrebările preliminare

Mandatul european de arestare emis în scopul executării unei condamnări pronunțate în lipsă fără ca persoana condamnată să fi fost informată cu privire la data și locul ședinței de judecată și împotriva căreia aceasta încă dispune de o cale de atac trebuie considerat mandat de arestare în scopul urmăririi penale în sensul articolului 5 punctul (3) din aceeași decizie-cadru, iar nu mandat de arestare în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate în sensul articolului 4 punctul (6), din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (1)?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 4 punctul (6) și articolul 5 punctul (3) din aceeași decizie-cadru trebuie interpretate în sensul că nu permit statelor membre să condiționeze predarea către autoritățile judiciare ale statului emitent a unei persoane rezidente pe teritoriul lor care, în împrejurările descrise la prima întrebare, face obiectul unui mandat de arestare în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, de trimiterea acestei persoane în statul membru de executare în scopul de a executa pedeapsa sau măsura de siguranță privativă de libertate care ar fi pronunțată definitiv împotriva acesteia în statul emitent?

3.	În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, articolele menționate anterior încalcă articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și, mai exact, principiul egalității și al nediscriminării?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolele 3 și 4 din aceeași decizie-cadru trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritățile judiciare ale unui stat membru să refuze executarea unui mandat european de arestare în cazul în care există motive serioase să se considere că executarea acestuia ar aduce atingere drepturilor fundamentale ale persoanei vizate, astfel cum acestea sunt consacrate la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană?

(1) JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d'État (Franța) la 4 august 2009 — Ministre du budget, des comptes publics et de la fonction publique/Société Accor

(Cauza C-310/09)

2009/C 233/20

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Ministre du budget, des comptes publics et de la fonction publique

Pârâtă: Société Accor

Întrebările preliminare

(a)

Articolele 56 și 43 din Tratatul de instituire a Comunității Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unui regim fiscal, care are ca obiect evitarea dublei impuneri economice a dividendelor, care:

(i)	permite unei societăți-mamă să deducă din impozitul anticipat, pe care îl datorează cu ocazia redistribuirii către acționarii săi a dividendelor plătite de filialele sale, creditul fiscal aferent distribuirii acestor dividende dacă acestea provin de la o filială stabilită în Franța,

(ii)

însă nu oferă această posibilitate dacă aceste dividende provin de la o filială stabilită într-un alt stat membru al Comunității Europene, în condițiile în care acest regim nu dă dreptul, în acest caz, la acordarea unui credit fiscal aferent distribuirii acestor dividende de către această filială, pentru motivul că un astfel de regim ar aduce atingere, prin natura sa, pentru această societate-mamă, principiilor liberei circulații a capitalurilor sau libertății de stabilire?

(b)

În cazul unui răspuns negativ, aceste articole trebuie interpretate în sensul că se opun totuși unui astfel de regim în condițiile în care ar trebui să fie luată în considerare și situația acționarilor pentru motivul că, având în vedere plata impozitului anticipat, cuantumul dividendelor primite de la filialele sale și redistribuite de către această societate-mamă acționarilor săi este diferit în funcție de locul în care au sediul aceste filiale, în Franța sau într-un alt stat membru al Comunității Europene, astfel încât acest regim ar avea ca efect descurajarea acționarilor de a investi în această societate-mamă și, prin urmare, ar avea ca efect afectarea atragerii de capitaluri de către această societate și ar fi de natură să descurajeze această societate să acorde capitaluri filialelor sale stabilite în alte state membre decât Franța sau să înființeze în aceste state astfel de filiale?

În cazul unui răspuns afirmativ la punctul a) sau la punctul b) al întrebării 1) și în condițiile în care articolele 43 și 56 din Tratatul de instituire a Comunității Europene ar fi interpretate în sensul că se opun regimului de impozit anticipat descris mai sus, iar administrația este, prin urmare, în principiu, obligată să restituie sumele primite în temeiul acestuia în măsura în care acestea au fost primite cu încălcarea dreptului comunitar, acest drept, în cazul unui astfel de regim care, prin natura sa, nu conduce la repercutarea unei taxe de către persoana impozabilă asupra unui terț, se opune:

(a)	ca administrația să se poată refuza rambursarea sumelor plătite de societatea-mamă pentru motivul că această rambursare ar conduce la îmbogățirea fără justă cauză a acestei societăți,

(b)

și, în cazul unui răspuns negativ, ca împrejurarea că suma achitată de societatea-mamă nu constituie pentru aceasta o sarcină contabilă sau fiscală, ci se impută numai supra totalului sumelor susceptibile de a fi redistribuite acționarilor acesteia, să poată fi invocată pentru a nu dispune restituirea acestei sume societății-mamă?

Având în vedere răspunsul dat la întrebările 1) și 2), principiile comunitare ale echivalenței și efectivității se opun ca restituirea sumelor de natură să garanteze aplicarea aceluiași regim fiscal dividendelor care stau la baza redistribuirii efectuate de societatea-mamă, indiferent dacă aceste dividende provin din sume distribuite de filialele sale stabilite în Franța sau în alt stat membru al Comunității Europene, să fie supusă condiției, sub rezerva, dacă este cazul, a prevederilor convenției bilaterale aplicabile între Franța și statul membru în care este stabilită filiala referitoare la schimbul de informații, ca persoana impozabilă să prezinte informațiile pe care numai ea le deține referitoare, pentru fiecare dividend în litigiu, în special la cota de impozitare efectiv aplicată și la cuantumul impozitului efectiv plătit pentru beneficiile realizate de filialele sale stabilite în alte state membre ale Comunității Europene decât Franța, în condițiile în care, pentru filialele stabilite în Franța, justificativele, cunoscute de administrație, nu sunt cerute?

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/12

Recurs introdus la 12 august 2009 de NDSHT Nya Destination Stockholm Hotell & Teaterpaket AB împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 9 iunie 2009 în cauza T-152/06, NDSHT Nya Destination Stockholm Hotell & Teaterpaket AB/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-322/09 P)

2009/C 233/21

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: NDSHT Nya Destination Stockholm Hotell & Teaterpaket AB (reprezentanți: M. Merola și L. Armati, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	Anularea în totalitate a hotărârii atacate;

—	declararea acțiunii formulate de Destination Stockholm în cauza T-152/06 drept admisibilă și fondată și, în consecință, admiterea concluziilor prezentate în primă instanță;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

În mod alternativ:

—	anularea în totalitate a hotărârii atacate și declararea acțiunii formulate de Destination Stockholm în cauza T-152/06 drept admisibilă;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanță;

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în apel.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că, prin hotărârea atacată, Tribunalul de Primă Instanță:

—	a aplicat în mod greșit articolul 230 CE prin denaturarea vădită a conținutului scrisorilor atacate, a intenției emitentului acestora și a probelor prezentate în fața Tribunalului;

—	a apreciat în mod incorect drept preliminară poziția Comisiei cu privire la compatibilitatea măsurilor atacate și a utilizat o motivație contradictorie cu privire la același aspect;

—	a făcut o trimitere nepotrivită la articolul 88 alineatul (1) CE considerând că a fost respinsă de către Comisie o cerere de recomandare a unor măsuri adecvate;

—	a aplicat în mod incorect articolele 4, 10 și 13 și articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 659/1999 (1), în special hotărând că aprecierea de către Comisie a măsurilor în litigiu drept ajutoare existente se opune ca respingerea plângerii să fie atacată.

(1) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41)

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/13

Acțiune introdusă la 17 august 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-330/09)

2009/C 233/22

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Braun și M. Adam)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (1), respectiv prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit reclamantei, termenul de transpunere a directivei a expirat la 29 iunie 2008. La data introducerii prezentei acțiuni, pârâta nu adoptase încă măsurile necesare pentru transpunerea directivei sau, în orice caz, nu le comunicase Comisiei.

(1) JO L 157, p. 87, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 122.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/14

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iunie 2009 — Krcova/Curtea de Justiție

(Cauza T-498/07 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Recrutare - Stagiu - Prelungirea stagiului - Raport de sfârșit de stagiu - Concediere la finalul stagiului - Articolul 34 din statut - Obligație de motivare a Tribunalului Funcției Publice”)

2009/C 233/23

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Erika Krcova (Trnava, Slovacia) (reprezentant: J. Rooy, avocat)

Cealaltă parte în proces: Curtea de Justiție a Comunităților Europene (reprezentanți: inițial M. Schauss, ulterior A. V. Placco, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 18 octombrie 2007, Krcova/Curtea de Justiție (F-112/06) având ca obiect anularea acestei hotărâri.

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	O obligă pe doamna Erika Krcova la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 209, 15.8.2008.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/14

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 29 iunie 2009 — Athinaïki Techniki/Comisia

(Cauza T-94/05) (1)

(„Ajutor de stat - Plângere - Decizie de clasare a plângerii - Trimitere spre rejudecare Tribunalului după anulare - Retragerea deciziei atacate - Nepronunțare asupra fondului”)

2009/C 233/24

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Athinaïki Techniki AE (Atena, Grecia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: D. Triantafyllou, agent)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Athens Resort Casino AE Symmetochon (Marrousi, Grecia) (reprezentanți: F. Carlin, barrister și N. Korogiannakis, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 2 decembrie 2004 de clasare a plângerii reclamantei având ca obiect un pretins ajutor de stat acordat de Republica Elenă consorțiului Hyatt Regency în cadrul contractului de achiziții publice „Casino Mont Parnès”

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Comisia Comunităților Europene suportă toate cheltuielile de judecată.

(1) JO C 106, 30.4.2005.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/15

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 2 iulie 2009 — Evropaïki Dynamiki/BCE

(Cauza T-279/06) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură comunitară de cerere de oferte - Prestare de servicii de consultanță informatică și de dezvoltare informatică în favoarea BCE - Respingerea unei oferte și decizia de atribuire a contractului de achiziții către alți ofertanți - Acțiune în anulare - Interes de a acționa - Motiv de excludere - Autorizație care trebuie acordată de o autoritate națională - Acțiune parțial vădit lipsită de orice temei juridic și parțial vădit inadmisibilă”)

2009/C 233/25

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și N. Keramidas, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: F. von Lindeiner și G. Gruber, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Băncii Centrale Europene (BCE) din 31 iulie 2006, prin care se respinge oferta transmisă de reclamantă în cadrul procedurii de negociere pentru prestarea serviciilor de consultanță informatică și de dezvoltare informatică în favoarea BCE, precum și a deciziei de atribuire a contractului de achiziții către alți ofertanți.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 294, 2.12.2006.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/15

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 10 iunie 2009 — Procter & Gamble/OAPI — Bayer (LIVENSA)

(Cauza T-159/08) (1)

(„Marcă comunitară - Opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului”)

2009/C 233/26

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: The Procter & Gamble Company (Cincinnati, Statele Unite) (reprezentant: K. Sandberg, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Botis, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Bayer AG (Leverkusen, Germania)

Obiectul

Acțiune în anulare formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 11 februarie 2008 (cauza R 960/2007-2) privind o procedură de opoziție între Bayer AG și The Procter & Gamble Company

Dispozitivul

1.	Nu mai este necesară pronunțarea cu privire la acțiune.

2.	Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de OAPI.

(1) JO C 171, 5.7.2008.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/15

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2009 — infeurope/Comisia

(Cauza T-176/08) (1)

(„Acțiuni în constatarea abținerii de a acționa, în anulare și în despăgubiri - Contracte de achiziții publice de servicii - Cerere de ofertă privind mentenanța sistemelor informatice ale OAPI - Acțiune administrativă în fața Comisiei - Decizie implicită de respingere a Comisiei - Concluzii noi - Legătura dintre acțiunea în constatarea abținerii de a acționa și acțiunea în despăgubiri - Inadmisibilitate vădită”)

2009/C 233/27

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: infeurope (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: O. Mader, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Bambara și E. Manhaeve, agenți)

Obiectul

În primul rând, cu titlu principal, o cerere prin care se urmărește constatarea abținerii de a acționa a Comisiei constând în faptul că aceasta s-a abținut în mod nelegal să anuleze decizia de atribuire a contractelor cadru în urma procedurii de cerere de ofertă AO/042/05 a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) pentru mentenanța software privind sistemele activității principale a OAPI în materie de mărci, desene și modele industriale, precum și să pună capăt acordurilor specifice încheiate în urma acestor contracte cadru și, cu titlu subsidiar, o cerere de anulare a pretinsei decizii implicite a Comisiei de respingere a acțiunii administrative a reclamantei din 13 decembrie 2007 în cadrul procedurii menționate de cerere de ofertă și, în al doilea rând, o cerere având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit în urma pretinselor omisiuni nelegale ale Comisiei

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă infeurope să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisie.

(1) JO C 171, 5.7.2008.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/16

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2009 — infeurope/Comisia

(Cauza T-188/08) (1)

(„Acțiuni în constatarea abținerii de a acționa, în anulare și în despăgubiri - Contracte de achiziții publice de servicii - Cerere de ofertă privind prestarea de servicii de consultanță, de audit și de studii pentru OAPI - Acțiune administrativă în fața Comisiei - Decizie implicită de respingere a Comisiei - Concluzii noi - Legătura dintre acțiunea în constatarea abținerii de a acționa și acțiunea în despăgubiri - Inadmisibilitate vădită”)

2009/C 233/28

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: infeurope (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: O. Mader, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Bambara și E. Manhaeve, agenți)

Obiectul

În primul rând, cu titlu principal, o cerere prin care se urmărește constatarea abținerii de a acționa a Comisiei constând în faptul că aceasta s-a abținut în mod nelegal să anuleze decizia de atribuire a contractelor-cadru în urma procedurii de cerere de ofertă AO/026/06 a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) pentru prestarea de servicii de consultanță, de audit și de studii, precum și să pună capăt acordurilor specifice încheiate în urma acestor contracte-cadru și, cu titlu subsidiar, o cerere de anulare a pretinsei decizii implicite a Comisiei de respingere a acțiunii administrative a reclamantei din 13 decembrie 2007 în cadrul procedurii menționate de cerere de ofertă și, în al doilea rând, o cerere având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit în urma pretinselor omisiuni nelegale ale Comisiei

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă infeurope la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 171, 5.7.2008.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/16

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 14 iulie 2009 — Hoo Hing/OAPI — Tresplain Investments (Golden Elephant Brand)

(Cauza T-300/08) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Articolul 63 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 65 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] - Act prin care au fost admise în totalitate pretențiile reclamantei - Inadmisibilitate”)

2009/C 233/29

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hoo Hing Holdings Ltd (Romford, Essex, Regatul Unit) (reprezentant: M. Edenborough, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Novais Gonçalves, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Tresplain Investments Ltd (Tsing Yi, Hong-Kong) (reprezentant: D. McFarland, barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 7 mai 2008 (cauza R 889/2007-1) privind o procedură de declarare a nulității între Hoo Hing Holdings Ltd și Tresplain Investments Ltd

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.	Obligă Hoo Hing Holdings Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 247, 27.9.2008.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/17

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 22 iunie 2009 — Timmer/Curtea de Conturi

(Cauza T — 340/08 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Notare - Fapte noi și esențiale - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”)

2009/C 233/30

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Marianne Timmer (Saint-Sauves-d'Auvergne, Franța) (reprezentant: F. Rollinger, avocat)

Cealaltă parte în proces: Curtea de Conturi a Comunităților Europene (reprezentanți: T. Kennedy, J.-M. Stenier și G. Corstens, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 5 iunie 2008, Timmer/Curtea de Conturi (F-123/06, nepublicată încă în Repertoriu), și care vizează anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Doamna Marianne Timmer suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Curtea de Conturi a Comunităților Europene în cadrul acestei proceduri.

(1) JO C 285, 8.11.2008.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/17

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 22 iunie 2009 — Nijs/Curtea de Conturi

(Cauza T — 371/08 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Decizie de numire a superiorului recurentului - Concurs intern - Alegeri ale comitetului de personal - Decizie de a nu promova recurentul în cadrul exercițiului 2006 - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”)

2009/C 233/31

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Bart Nijs (Bereldange, Luxemburg) (reprezentanți: F. Rollinger și A. Hertzog, avocați)

Cealaltă parte în proces: Curtea de Conturi a Comunităților Europene (reprezentanți: T. Kennedy, J.-M. Stenier și J. Vermer, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene (Camera a doua) din 26 iunie 2008 în cauza F-5/07 Nijs/Curtea de Conturi, (F-5/07, nepublicată încă în Repertoriu) și având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Îl obligă pe domnul Bart Nijs la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Curtea de Conturi a Comunităților Europene în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 301, 22.11.2008.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/17

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 22 iunie 2009 — Nijs/Curtea de Conturi

(Cauza T-376/08) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Raport de evaluare pentru perioada 2005/2006 - Decizie de nepromovare a recurentului în cadrul exercițiului de promovare 2007 - Decizia Curții de Conturi de a reînnoi mandatul secretarului său general - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”)

2009/C 233/32

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Bart Nijs (Bereldange, Luxemburg) (reprezentanți: F. Rollinger și A.Hertzog, avocați)

Cealaltă parte în proces: Curtea de Conturi a Comunităților Europene (reprezentanți: T. Kennedy, J.-M. Stenier și G. Corstens, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 26 iunie 2008, Nijs/Curtea de Conturi (F-1/08, nepublicată încă în Repertoriu), și care vizează anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Domnul Bart Nijs suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Curtea de Conturi a Comunităților Europene în cadrul acestei proceduri.

(1) JO C 301, 22.11.2008.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/18

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 10 iulie 2009 — TerreStar Europe/Comisia

(Cauza T-196/09 R)

(„Măsuri provizorii - Decizie privind selectarea unor operatori de sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit - Cerere de suspendare a executării și de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”)

2009/C 233/33

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: TerreStar Europe Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: R. Olofsson, avocat, și J. Killick, barrister)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Braun și A. Nijenhuis, asistați de K. Platteau și de D. Van Liedekerke, avocați)

Obiectul

În esență, cerere de suspendare a executării Deciziei 2009/449/CE a Comisiei din 13 mai 2009 privind selectarea unor operatori de sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS) (JO L 149, p. 65)

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/18

Acțiune introdusă la 22 iulie 2009 — Evropaïki Dynamiki/EASA

(Cauza T-297/09)

2009/C 233/34

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și M. Dermitzakis, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA)

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziilor AESA, prin care, în temeiul ofertelor depuse în cadrul cererii de oferte deschise EASA.2009.OP.02, Lotul 1, Lotul 2, Lotul 3 și Lotul 5, cu privire la servicii TIC (JO 2009/S 22-030588), reclamanta a fost selectată ca a doua și a treia contractantă în sistemul-cascadă, decizii comunicate reclamantei prin patru scrisori distincte din 12 mai 2009, din 8 iulie 2009, din 13 iulie 2009 și din 15 iulie 2009, și anularea tuturor deciziilor conexe ulterioare, inclusiv a deciziei privind atribuirea contractului ofertanților câștigători;

—	obligarea AESA la despăgubirea reclamantei cu suma de 6 100 000 de euro pentru prejudiciile suferite de aceasta ca urmare a procedurii de atribuire în discuție;

—	obligarea AESA la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cadrul prezentei acțiuni, chiar dacă aceasta este respinsă.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanta solicită anularea deciziei pârâtei, prin care, în temeiul ofertelor depuse în cadrul cererii de oferte deschise cu privire la servicii TIC (EASA.2009.OP.02), a fost selectată ca a doua și a treia contractantă în sistemul-cascadă și prin care contractul a fost atribuit ofertanților câștigători. În plus, reclamanta solicită despăgubiri pentru prejudiciile pretins suferite ca urmare a procedurii de atribuire.

În susținerea pretențiilor sale, reclamanta invocă următoarele motive.

În primul rând, reclamanta susține că pârâta a încălcat principiul bunei administrări și principiul egalității de tratament întrucât nu a luat în considerare criteriile de excludere prevăzute la articolul 93 alineatul (1) și la articolul 94 din regulamentul financiar (1), în măsura în care nu i-a exclus de la procedura de atribuire pe unul dintre membrii consorțiului câștigător, care a fost acuzat de autoritățile naționale și chiar și-a recunoscut vinovăția pentru activități ilegale, în special pentru fraudă, corupție, dare de mită în cadrul contractelor atribuite de către autoritățile publice la nivelul Uniunii Europene și la nivel internațional, și pentru falsificarea registrelor contabile, precum și pe un alt ofertant câștigător care și-a încălcat în mod grav obligațiile contractuale față de Comisia Europeană. Procedând astfel, pârâta a încălcat de asemenea articolele 133a și 134 din normele de aplicare (2) și articolul 45 din Directiva 2004/18 (3).

În plus, reclamanta invocă un comportament profesional greșit al pârâtei, rezultat din recurgerea potențială a unuia dintre ofertanții câștigători la subcontractanți care nu sunt supuși Acordului privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului.

În al doilea rând, reclamanta susține că pârâta a săvârșit erori vădite de apreciere și că nu și-a motivat decizia, încălcând astfel regulamentul financiar și normele de aplicare, precum și Directiva 2004/18/CE și articolul 253 CE. Reclamanta afirmă că pârâta a încălcat de asemenea principiul egalității de tratament, având în vedere că unul dintre ofertanții câștigători nu îndeplinea condițiile prevăzute de caietul de sarcini.

(1) Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3).

(3) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/19

Acțiune introdusă la 22 iulie 2009 — Evropaïki Dynamiki/Comisia

(Cauza T-298/09)

2009/C 233/35

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și M. Dermitzakis, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziilor Comisiei prin care, în temeiul ofertelor depuse în cadrul cererii de ofertă deschisă EAC/01/2008 privind prestarea de servicii externe pentru programe educative (ESP-ISEP), Lotul 1 „Dezvoltarea și mentenanța SI” și Lotul 2 „Studii, testare, formări și asistență pentru SI” (JO 2008/S 158-212752), reclamanta a fost selectată ca a doua contractantă în sistemul-cascadă, decizii comunicate reclamantei prin două scrisori distincte din 12 mai 2009, și a tuturor deciziilor conexe ulterioare, inclusiv a deciziei privind atribuirea contractului ofertanților câștigători;

—	obligarea Comisiei la despăgubirea reclamantei cu suma de 9 554 480 de euro pentru prejudiciile suferite de aceasta ca urmare a procedurii de atribuire în discuție;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cadrul prezentei acțiuni, chiar dacă aceasta este respinsă.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanta solicită anularea deciziei pârâtei, prin care, în temeiul ofertelor depuse în cadrul cererii de oferte deschise cu privire la servicii externe pentru programe educative, a fost selectată ca a doua contractantă în sistemul-cascadă și prin care contractul a fost atribuit ofertanților câștigători. În plus, reclamanta solicită despăgubiri pentru prejudiciile pretins suferite ca urmare a procedurii de atribuire.

În susținerea pretențiilor sale, reclamanta invocă următoarele motive.

În al doilea rând, reclamanta susține că pârâta a încălcat articolul 100 alineatul (2) din regulamentul financiar întrucât nu și-a îndeplinit în mod adecvat obligația de motivare. În opinia Comisiei, explicațiile oferite de Comisie sunt generale, susceptibile să inducă în eroare și vagi.

În al treilea rând, potrivit reclamantei, Comisia a extins în mod nelegal validitatea ofertelor, încălcând articolul 130 din regulamentul financiar și principiul bunei administrări, principiul transparenței și principiul egalității de tratament.

(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

(2) Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 478/2007 din 23 aprilie 2007 (JO L 111, p. 13).

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/19

Acțiune introdusă la 30 iulie 2009 — Italia/Comisia

(Cauza T-308/09)

2009/C 233/36

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: P. Gentili, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea scrisorii 4263 din 20 mai 2009 a Comisiei Europene — Direcția Generală Politica regională, având ca obiect: «Programul operațional regional „Campania” 2000-2006. Numărul cererii de plată Sysfin 2009/0154 Adonis A/723 din 12 ianuarie 2009» care cuprinde următoarea decizie: „Suma de 18 544 968,79 euro referitoare la cheltuielile suportate ulterior datei de 17 mai 2006 în temeiul măsurii 1.7 referitoare la sistemul regional de gestionare și eliminare a deșeurilor nu este eligibilă”

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt identice cu cele invocate în cauza T-99/09 Italia/Comisia (1).

Reclamanta invocă în special următoarele:

—

Încălcarea articolelor 32 și 39 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale referitoare la Fondurile structurale (2), în măsura în care pârâta a redus plata cheltuielilor certificate în temeiul măsurii 1.7 „în așteptarea soluționării cauzei T-99/09”, iar existența unei acțiuni pendinte, îndreptată împotriva unor măsuri adoptate anterior în cadrul procedurii de plată nu figurează printre ipotezele limitativ prevăzute de articolele menționate mai sus de reducere a plăților în temeiul fondurilor structurale.

—

Încălcarea articolului 230 CE. Cu privire la acest aspect, reclamanta susține că dacă, în practică, statele membre care au introdus o acțiune în fața unei instanțe ar trebui să se teamă că plățile intermediare ulterioare vor fi reduse, atunci acestea nu ar mai fi libere să își exercite dreptul fundamental la o protecție jurisdicțională.

(1) JO C 102, p. 34.

(2) JO L 161, p. 1.

26.9.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/20

Recurs introdus la 4 august 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 20 mai 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-73/08, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-311/09 P)

2009/C 233/37

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

În orice caz:

—	Anularea în tot a ordonanței atacate;

—	declararea perfectei admisibilități a acțiunii care a stat la baza prezentei cauze.

În principal:

—	Anularea deciziei pârâtei de respingere a cererii din 27 iunie 2007;

—	anularea deciziei pârâtei de respingere a cererii din 29 iunie 2007;

—	anularea deciziei pârâtei de respingere a cererii din 30 iunie 2007;

—	anularea deciziei pârâtei de respingere a cererii din 2 iulie 2007;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a notei din 29 aprilie 2008, semnate de domnul Bernhard Jansen;

—

pentru motivele precizate în acțiunea introductivă, obligarea Comisiei Europene la plata către recurent a sumei de 4 747,29 euro sau a unei sume superioare sau inferioare pe care Tribunalul o va considera ca fiind justă și echitabilă, majorată cu dobânzile pentru suma menționată mai sus începând cu data de 7 noiembrie 2007, la rata de 10 % pe an și cu capitalizare anuală sau la rata, cu capitalizarea și începând cu dies a quo pe care Tribunalul le va considera juste;

—	obligarea Comisiei Europene la rambursarea către recurent a tuturor cheltuielilor de judecată, a taxelor și a onorariilor suportate de acesta în legătură cu prezenta cauză până în prezent în ambele instanțe.

În subsidiar:

—	trimiterea prezentei cauze spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 20 mai 2009, pronunțată în cauza F-73/08. Această ordonanță a respins ca parțial inadmisibilă și parțial nefondată o acțiune având ca obiect anularea deciziei pârâtei de a nu admite cererile recurentului privind rambursarea a anumitor cheltuieli medicale la cota normală și la cota „complementară”, adică în proporție de 100 %.

În susținerea pretențiilor sale, recurentul invocă încălcarea noțiunii de motivare a unei decizii comunitare, a noțiunii de act atacabil, a principiului autorității de lucru judecat, a principiului separației puterilor, precum și nerespectarea jurisprudenței privind efectele anulării de către instanța comunitară a unei decizii emise de o instituție comunitară.

Recurentul invocă și încălcarea normelor privind litispendența și decizia de confirmare, precum și a dispozițiilor privind cheltuielile de judecată.

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2009.233.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 233

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 52 26 septembrie 2009

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2009/C 233/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 220, 12.9.2009	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2009/C 233/02	Cauza C-198/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio (Italia) la 4 iunie 2009 — IFB Stroder Srl/Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA)	2

2009/C 233/03	Cauza C-223/09: Acțiune introdusă la 18 iunie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă	3

2009/C 233/04	Cauza C-228/09: Acțiune introdusă la 24 iunie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă	3

2009/C 233/05	Cauza C-240/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Najvyšší súd Slovenskej republiky la 3 iulie 2009 — Lesoochranárske zoskupenie VLK/Ministerstvo životného prostredia Slovenskej republiky	3

2009/C 233/06	Cauza C-243/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgericht Halle (Germania) la 3 iulie 2009 — Günter Fuß/Stadt Halle (Saale)	4

2009/C 233/07	Cauza C-244/09: Acțiune introdusă la 3 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania	4

2009/C 233/08	Cauza C-247/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Baden-Württemberg (Germania) la 7 iulie 2009 — Alketa Xhymshiti/Bundesagentur für Arbeit — Familienkasse Lörrach	5

2009/C 233/09	Cauza C-251/09: Acțiune introdusă la 7 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cipru	5

2009/C 233/10	Cauza C-253/09: Acțiune introdusă la 8 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Ungară	6

2009/C 233/11	Cauza C-265/09 P: Recurs introdus la 29 aprilie 2009 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șasea) pronunțate la 15 iulie 2009 în cauza T-23/07, Borco-Marken-Import Matthiesen GmbH & Co. KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, modele și desene industriale)	7

2009/C 233/12	Cauza C-271/09: Acțiune introdusă la 16 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă	8

2009/C 233/13	Cauza C-282/09 P: Recurs introdus la 22 iulie 2009 de Caisse fédérale du Crédit mutuel Centre Est Europe (CFCMCEE) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 20 mai 2009 în cauzele conexate T-405/07 și T-406/07, CFCMCEE/OAPI	8

2009/C 233/14	Cauza C-286/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Corte d'appello di Roma (Italia) la 24 iulie 2009 — Luigi Ricci/Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)	9

2009/C 233/15	Cauza C-287/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Corte d'appello di Roma (Italia) la 24 iulie 2009 — Aduo Pisaneschi/Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)	9

2009/C 233/16	Cauza C-290/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo per la Sardegna (Italia) la 27 iulie 2009 — Telecom Italia SpA/Regione autonoma della Sardegna	10

2009/C 233/17	Cauza C-292/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di di Parma (Italia) la 27 iulie 2009 — Isabella Calestani/Agenzia delle Entrate Ufficio di Parma	10

2009/C 233/18	Cauza C-293/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Parma (Italia) la 27 iulie 2009 — Paolo Lunardi/Agenzia delle Entrate Ufficio di Parma	11

2009/C 233/19	Cauza C-306/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour constitutionnelle (Belgia) la 31 iulie 2009 — I.B./Conseil des ministres	11

2009/C 233/20	Cauza C-310/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d'État (Franța) la 4 august 2009 — Ministre du budget, des comptes publics et de la fonction publique/Société Accor	11

2009/C 233/21	Cauza C-322/09 P: Recurs introdus la 12 august 2009 de NDSHT Nya Destination Stockholm Hotell & Teaterpaket AB împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 9 iunie 2009 în cauza T-152/06, NDSHT Nya Destination Stockholm Hotell & Teaterpaket AB/Comisia Comunităților Europene	12

2009/C 233/22	Cauza C-330/09: Acțiune introdusă la 17 august 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria	13

	Tribunalul de Primă Instanță
2009/C 233/23	Cauza T-498/07 P: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iunie 2009 — Krcova/Curtea de Justiție (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Recrutare — Stagiu — Prelungirea stagiului — Raport de sfârșit de stagiu — Concediere la finalul stagiului — Articolul 34 din statut — Obligație de motivare a Tribunalului Funcției Publice)	14

2009/C 233/24	Cauza T-94/05: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 29 iunie 2009 — Athinaïki Techniki/Comisia (Ajutor de stat — Plângere — Decizie de clasare a plângerii — Trimitere spre rejudecare Tribunalului după anulare — Retragerea deciziei atacate — Nepronunțare asupra fondului)	14

2009/C 233/25	Cauza T-279/06: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 2 iulie 2009 — Evropaïki Dynamiki/BCE (Contracte de achiziții publice de servicii — Procedură comunitară de cerere de oferte — Prestare de servicii de consultanță informatică și de dezvoltare informatică în favoarea BCE — Respingerea unei oferte și decizia de atribuire a contractului de achiziții către alți ofertanți — Acțiune în anulare — Interes de a acționa — Motiv de excludere — Autorizație care trebuie acordată de o autoritate națională — Acțiune parțial vădit lipsită de orice temei juridic și parțial vădit inadmisibilă)	15

2009/C 233/26	Cauza T-159/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 10 iunie 2009 — Procter & Gamble/OAPI — Bayer (LIVENSA) (Marcă comunitară — Opoziție — Retragerea opoziției — Nepronunțare asupra fondului)	15

2009/C 233/27	Cauza T-176/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2009 — infeurope/Comisia (Acțiuni în constatarea abținerii de a acționa, în anulare și în despăgubiri — Contracte de achiziții publice de servicii — Cerere de ofertă privind mentenanța sistemelor informatice ale OAPI — Acțiune administrativă în fața Comisiei — Decizie implicită de respingere a Comisiei — Concluzii noi — Legătura dintre acțiunea în constatarea abținerii de a acționa și acțiunea în despăgubiri — Inadmisibilitate vădită)	15

2009/C 233/28	Cauza T-188/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2009 — infeurope/Comisia (Acțiuni în constatarea abținerii de a acționa, în anulare și în despăgubiri — Contracte de achiziții publice de servicii — Cerere de ofertă privind prestarea de servicii de consultanță, de audit și de studii pentru OAPI — Acțiune administrativă în fața Comisiei — Decizie implicită de respingere a Comisiei — Concluzii noi — Legătura dintre acțiunea în constatarea abținerii de a acționa și acțiunea în despăgubiri — Inadmisibilitate vădită)	16

2009/C 233/29	Cauza T-300/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 14 iulie 2009 — Hoo Hing/OAPI — Tresplain Investments (Golden Elephant Brand) [Marcă comunitară — Procedură de declarare a nulității — Articolul 63 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 65 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] — Act prin care au fost admise în totalitate pretențiile reclamantei — Inadmisibilitate]	16

2009/C 233/30	Cauza T — 340/08 P: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 22 iunie 2009 — Timmer/Curtea de Conturi (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Notare — Fapte noi și esențiale — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)	17

2009/C 233/31	Cauza T — 371/08 P: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 22 iunie 2009 — Nijs/Curtea de Conturi (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Decizie de numire a superiorului recurentului — Concurs intern — Alegeri ale comitetului de personal — Decizie de a nu promova recurentul în cadrul exercițiului 2006 — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)	17

2009/C 233/32	Cauza T-376/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 22 iunie 2009 — Nijs/Curtea de Conturi (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Raport de evaluare pentru perioada 2005/2006 — Decizie de nepromovare a recurentului în cadrul exercițiului de promovare 2007 — Decizia Curții de Conturi de a reînnoi mandatul secretarului său general — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)	17

2009/C 233/33	Cauza T-196/09 R: Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 10 iulie 2009 — TerreStar Europe/Comisia (Măsuri provizorii — Decizie privind selectarea unor operatori de sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit — Cerere de suspendare a executării și de măsuri provizorii — Lipsa urgenței)	18

2009/C 233/34	Cauza T-297/09: Acțiune introdusă la 22 iulie 2009 — Evropaïki Dynamiki/EASA	18

2009/C 233/35	Cauza T-298/09: Acțiune introdusă la 22 iulie 2009 — Evropaïki Dynamiki/Comisia	19

2009/C 233/36	Cauza T-308/09: Acțiune introdusă la 30 iulie 2009 — Italia/Comisia	19

2009/C 233/37	Cauza T-311/09 P: Recurs introdus la 4 august 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 20 mai 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-73/08, Marcuccio/Comisia	20

2009/C 233/38	Cauzele conexate T-530/93, T-531/93, T-87/94, T-91/94, T-106/94, T-120/94 și T- 124/94: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 23 iulie 2009 — Kat și alții/Comisia	21

2009/C 233/39	Cauza T-533/93: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 23 iulie 2009 — Bouma și alții/Consiliul și Comisia	21

2009/C 233/40	Cauzele conexate T-4/94, T-73/94, T-372/94, T-52/97, T-60/97, T-64/97 și T-144/97: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 23 iulie 2009 — Wilman și alții/Consiliul și Comisia	21

2009/C 233/41	Cauza T-86/06: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 16 iulie 2009 — Studio Bichara și alții/Comisia	21

2009/C 233/42	Cauza T-48/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 27 iulie 2009 — Fusco/OAPI — Fusco International (FUSCOLLECTION)	21

2009/C 233/43	Cauza T-129/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 30 iunie 2009 — Sahlstedt și alții/Comisia	21

2009/C 233/44	Cauza T-156/09: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 24 iunie 2009 — Four Ace International/OAPI (skiken)	21

	Tribunalul Funcției Publice
2009/C 233/45	Cauza F-78/08: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 4 iulie 2009 — Locchi/Comisia	22