11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/1

1.1

CESE salută cu căldură inițiativa președinției franceze. De asemenea, ar dori să facă referire și la Recomandarea Consiliului din 20 noiembrie 2008 privind mobilitatea tinerilor voluntari în Uniunea Europeană (1). Cu toate acestea, având în vedere marea varietate de sisteme de participare activă a tinerilor în societate, modul cel mai adecvat de abordare a acestei chestiuni este ca inițiativa europeană să se întemeieze pe următoarele elemente:

1.2

Participarea activă în societate, incluzând schimburile transnaționale, aduce multe beneficii dezvoltării personale, în special în cazul tinerilor, precum și dezvoltării societății civile organizate în Europa. Pentru voluntari, aceasta reprezintă o ocazie unică de învățare formală și informală, precum și de dobândire de competențe sociale și lingvistice. De asemenea, în acest mod li se poate insufla sentimentul cetățeniei europene și pot fi motivați să-și continue angajamentul mai târziu în viață. Includerea în aceste mecanisme a altor categorii de vârstă, cum ar fi persoanele mai vârstnice, le creează acestora posibilitatea de a-și valorifica experiența de viață, cu efecte pozitive asupra sănătății și a calității vieții. Acțiunile comune ale tinerilor și vârstnicilor în cadrul activităților de voluntariat pot promova înțelegerea între generații.

1.3

CESE consideră că Uniunea ar trebui să-și fixeze obiective ambițioase pentru extinderea participării cetățenilor la societatea civilă. Un prim pas ar fi urmarea recomandărilor formulate de CESE în avizul anterior (2).

1.4

Așadar, CESE ar aprecia dacă statele membre ar iniția o cooperare între organizatorii de activități de voluntariat, prin care formele existente de activități de voluntariat să dobândească o componentă transnațională.

1.5

UE ar putea promova o inițiativă cetățenească europeană (3) care să combine politicile și activitățile pentru realizarea unor programe de schimb care să nu fie destinate exclusiv tinerilor (așa cum este cazul în prezent). Unul dintre obiective ar putea fi contribuția la integrarea europeană. CESE consideră firesc ca Uniunea Europeană să aloce mai multe resurse financiare acestui tip de programe, fapt care ar putea permite de la început dublarea ratei de participare actuale la schimburile de tineri și ar mări semnificativ rata de participare a altor categorii de vârstă.

1.6

CESE consideră necesar să fie vizate în mai mare măsură persoanele defavorizate și, în special, tinerii cu mai puține posibilități.

1.7

Este esențial să se asigure o mai bună coordonare între programele naționale și europene existente, să se reducă obstacolele tehnice, precum și să se rezolve problemele legate de acoperirea asigurărilor de sănătate și împotriva accidentelor. În acest scop, Uniunea Europeană ar trebui să aibă în vedere crearea unei mărci pentru programele de schimb care îndeplinesc standardele de calitate comunitare. Calitatea activităților de voluntariat, indiferent de forma în care se desfășoară acestea, este importantă și trebuie garantată prin mijloace corespunzătoare.

1.8

CESE consideră importantă promovarea voluntariatului în țări terțe, contribuindu-se astfel la activitățile UE de realizare a Obiectivelor Mileniului și de implementare a politicii europene de dezvoltare și de ajutor umanitar.

1.9

UE trebuie să evalueze acest domeniu prin inițierea și sprijinirea cercetării, precum și prin dezvoltarea componentelor statistice.

1.10

De asemenea, trebuie rezolvate problemele legate de asigurări, sănătate și securitate. Ar trebui garantată protecția socială corespunzătoare a voluntarilor în timpul serviciului, însă acest lucru este greu de realizat dacă dispozițiile pentru voluntarii transnaționali în materie de securitate socială diferă de la țară la țară. Prin urmare, CESE încurajează Comisia să promoveze o abordare comună a acestor chestiuni și invită statele membre și instituțiile competente să rezolve aceste probleme importante.

1.11

CESE își dă seama că acest subiect necesită o monitorizare, de exemplu sub forma unei conferințe, la care ar trebui să participe toate organismele din cadrul serviciilor naționale, Comisia Europeană și organizațiile neguvernamentale din domeniul tineretului sau din cel al serviciilor de voluntariat, în scopul de a promova dezvoltarea unui cadru pentru inițiativa cetățenească europeană.

2.1

CESE salută cu căldură inițiativa președinției franceze de a-i solicita să elaboreze un aviz exploratoriu privind serviciul civic european.

2.2

Cu toate acestea, având în vedere marea varietate de sisteme de participare activă a tinerilor în societate, fie că este vorba despre serviciul civic, serviciul de voluntariat sau alte forme de participare, o inițiativă europeană trebuie să-și stabilească cu claritate cadrul și definiția. CESE consideră că modul cel mai adecvat de abordare a acestei chestiuni la nivel european este să se meargă dincolo de serviciul civic tradițional, iar inițiativa europeană să se întemeieze pe următoarele elemente:

2.3

Această inițiativă ar putea purta numele de „inițiativa cetățenească europeană” și ar putea cuprinde o gamă largă de tradiții și practici în materie de activități de voluntariat, inclusiv serviciile civice din diferitele state membre.

2.4

Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene conținea deja dispoziții referitoare la schimbul de tineri lucrători, pentru a promova și a aprofunda solidaritatea între popoarele Europei.

2.5

Într-un aviz anterior pe tema voluntariatului (4), CESE făcea o serie de recomandări, printre care:

2.6

CESE observă că, deși s-au făcut progrese, multe din recomandările și propunerile sale nu au fost încă puse în aplicare. În prezentul aviz, CESE subliniază încă o dată necesitatea de a pune în practică recomandările avizului precedent, precum și de a spori ambițiile față de un domeniu specific al voluntariatului, și anume serviciile de voluntariat.

2.7

CESE consideră că este nevoie de mai multă implicare din partea societății civile în integrarea europeană. O inițiativă cetățenească europeană ambițioasă, accesibilă tuturor grupelor de vârstă, poate servi la remedierea deficitului de încredere a cetățenilor obișnuiți în Uniunea Europeană. Promovarea cetățeniei active contribuie la susținerea principiilor Uniunii Europene privind libertatea, democrația, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, egalitatea între bărbați și femei și nediscriminarea.

2.8

CESE subliniază necesitatea unei participări crescute și active în societate, a tuturor persoanelor, în special a tinerilor și/sau a persoanelor defavorizate, pentru a le întări spiritul cetățenesc și simțul solidarității. De asemenea, ar trebui consolidată cooperarea dintre statele membre, Comisia Europeană și CESE, în domeniul serviciilor civice.

2.9

În tratatul actual, temeiul juridic pentru politicile de tineret și activitățile cetățenești se găsește la articolele 149 și 151, care exclud orice armonizare a legislației, însă oferă UE posibilități de încurajare a cooperării dintre statele membre și promovează schimburile de tineri. Tratatul de la Lisabona extinde într-o oarecare măsură domeniul de aplicare a politicilor de tineret, adăugând participarea tinerilor la viața democratică din Europa.

2.10

Tratatul de la Lisabona, odată intrat în vigoare, va institui un cadru pentru contribuțiile comune ale tinerilor europeni la operațiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, prin crearea unui Corp voluntar european de ajutor umanitar.

2.11

În prezent, activitățile de voluntariat se realizează, în principal, prin metoda deschisă de coordonare, în cadrul politicilor UE de tineret, având trei teme prioritare:

2.12

Există mai multe motive care îndeamnă la reflecție pe tema sporirii participării active în societate în Europa. Uniunea Europeană își asumă o responsabilitate mai mare decât oricare alt continent în vederea îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. UE este unul dintre cei mai mari donatori din lume. Implicarea cetățenilor europeni în înfruntarea celor mai mari provocări mondiale ar contribui nu numai la propria lor dezvoltare personală, ci și la promovarea înțelegerii și la crearea rețelelor necesare într-o lume globalizată.

2.13

În unele țări au existat servicii civile naționale, ca alternativă la serviciul militar. Odată cu eliminarea progresivă a serviciului militar obligatoriu și cu profesionalizarea crescândă a armatei în statele membre, sunt reduse și serviciile civile. În plus, dezvoltarea serviciilor de voluntariat pentru tineri ar putea reprezenta o alternativă atrăgătoare pentru implicarea tinerilor în societate, atunci când serviciul militar/civil devine mai puțin frecvent.

2.14

Voluntariatul și alte inițiative ale societății civile atrag din ce în ce mai multă atenție. În 2004, la invitația președinției italiene, reprezentanții statelor membre, ai țărilor în curs de aderare și ai Comisiei Europene s-au întrunit la Roma pentru prima Conferință privind serviciul civic și tineretul. În concluziile sale, președinția italiană a conferinței recomanda, printre altele:

3.1.1

Din programul „Tineretul în acțiune” face parte și Serviciul european de voluntariat (SEV). În cadrul acestuia, voluntari cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani petrec între 2 și 12 luni în străinătate. Aceștia pot beneficia de formare specifică, iar experiența lor de învățare este recunoscută formal într-un certificat Youthpass. Între anii 1996 și 2006, la Serviciul european de voluntariat au participat aproximativ 30 000 de voluntari.

3.1.2

Începând cu 2009, persoanele în vârstă vor fi incluse în formele instituționalizate ale Serviciului european de voluntariat, în cadrul programului Grundtvig. Deși aceste schimburi nu se vor produce inițial pe scară largă, merită subliniat faptul că, în cadrul Comisiei Europene, se caută modalități de a sprijini activitatea de voluntariat desfășurată de diferite grupe de vârstă. Mai mult, măsurile realizate în cadrul programului Comisiei Europene „Europa pentru cetățeni” vor crea oportunități reale pentru schimbul de voluntari din diferite țări și diferite grupe de vârstă.

3.1.3

Mii de organizații care operează în țările UE au fost angajate timp de mulți ani în cooperare bilaterală, un element important al acesteia constând în schimburile de voluntari, care se desfășoară pe baze descentralizate, neexistând date despre amploarea acestui fenomen. Totuși, dacă se ține seama chiar și numai de schimburile realizate de organizații care operează în cadrul unor structuri globale, este clar că un număr semnificativ de europeni, în special tineri, participă la aceste programe.

3.1.4

SEV se întemeiază pe anumite valori fundamentale și standarde de calitate, care sunt specificate în Carta SEV. Pentru a proteja și a susține aceste valori și standarde, organizațiile interesate să trimită sau să găzduiască voluntari SEV, precum și să coordoneze proiecte SEV trebuie să fie acreditate în prealabil.

3.1.5

Programul european Erasmus a înregistrat un mare succes în creșterea mobilității studenților, precum și în sprijinirea cooperării dintre instituțiile de învățământ superior. Aproximativ 90 % dintre universitățile europene iau parte la programul Erasmus și, de la lansarea sa în 1987, au beneficiat de acesta 1,9 milioane de studenți. Programul urmărește o și mai mare extindere a acțiunilor sale de mobilitate în viitor, cu obiectivul de a atinge 3 milioane de studenți Erasmus până în anul 2012.

3.1.6

Programul Leonardo da Vinci sprijină mobilitatea persoanelor care urmează cursuri de formare profesională inițială, mobilitatea angajaților sau a persoanelor care desfășoară activități independente și mobilitatea profesioniștilor din domeniul educației și al formării profesionale.

3.2.1

CESE recunoaște diversele forme și tradiții ale serviciului civic și ale altor activități de voluntariat din statele membre, care vizează cetățenia activă, solidaritatea și dezvoltarea socială. Comitetul subliniază, de asemenea, rolul și contribuțiile organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniul activităților pentru tineret sau în cel al serviciilor de voluntariat. Este însă conștient de faptul că nu există prea multe informații disponibile cu privire la programele de serviciu civic sau la activitățile de voluntariat din statele membre.

3.2.2

În mai multe state membre, precum Germania, Italia și Franța, au fost deja introduse diferite forme de serviciu civic (obligatoriu sau voluntar) pentru tineri. Alte țări, fie sunt în curs de a introduce servicii de acest tip, fie au în vedere posibilitatea creării acestora.

4.1.1

Prin urmare, CESE ar dori ca acele state membre cu puternice tradiții și interese în acest domeniu să inițieze o cooperare care să confere formelor existente de serviciu civic/civil o dimensiune transnațională.

4.1.2

CESE este de acord că lipsa de acțiuni coordonate ale diferitelor sisteme naționale și insuficiența informațiilor disponibile limitează posibilitățile oferite de SEV și reprezintă o sursă de îngrijorare. Comitetul salută, de asemenea, eforturile de obținere a unei largi recunoașteri a SEV, comparabilă cu cea de care se bucură programul Erasmus.

4.2.1

CESE consideră că Uniunea ar trebui să-și fixeze obiective ambițioase pentru extinderea participării cetățenilor la societatea civilă. Un prim pas ar fi urmarea recomandărilor formulate de CESE în avizul anterior (a se vedea punctul 2.5).

4.2.2

UE ar trebui să promoveze o inițiativă cetățenească europeană care să combine politicile și activitățile pentru realizarea unor programe de schimb în măsură nu numai să acorde atenție tinerilor, ci și să asigure o dimensiune europeană mai pronunțată. În mod ideal, serviciul de voluntariat ar trebui efectuat într-o țară diferită de țara de origine a participantului. Comitetul consideră că Uniunea Europeană ar trebui să aloce mai multe resurse financiare acestui tip de programe.

4.2.3

Într-o primă etapă, ar trebui să se urmărească dublarea ratei de participare actuale la schimburile de tineri voluntari. Atingerea acestui obiectiv ar trebui să fie posibilă, dat fiind că la programul Erasmus participă în prezent mai mult de 100 000 de studenți, în timp ce numai o foarte mică parte din tinerii europeni participă la alte programe de schimb de tineri din Europa. Pe termen lung, aceste programe ar putea să-și fixeze obiectivul de a atinge aceleași niveluri de participare ca și programul Erasmus.

4.2.4

CESE consideră necesar să fie vizați în mai mare măsură tinerii defavorizați. Acest grup ar obține cele mai multe avantaje în urma participării la societatea civilă, însă adesea nu dispune de calificarea profesională și/sau mijloacele financiare necesare în acest sens.

4.2.5

Această inițiativă ar trebui să includă și alte grupuri în afară de tineri. Europa îmbătrânește, însă persoanele în vârstă sunt mai active decât în trecut și, de asemenea, doresc să joace un rol mai vizibil în societate. Includerea în sistem a altor grupuri de persoane, cum ar fi pensionarii, ar contribui la concretizarea conceptului de „îmbătrânire activă”, precum și la apropierea unor noi grupuri de persoane din țări diferite. Aceasta le-ar permite persoanelor în vârstă să participe la viața socială, să-și valorifice experiența de viață și să se simtă utile, cu efecte pozitive asupra sănătății și a calității vieții. Acțiunile comune ale tinerilor și vârstnicilor în cadrul activităților de voluntariat pot promova înțelegerea între generații, pot facilita schimbul de experiențe și sprijinul reciproc.

4.2.6

Este important să se asigure o mai bună coordonare a programelor naționale și europene existente. Astfel, s-ar diminua obstacolele tehnice precum insuficienta recunoaștere reciprocă a experienței în serviciul civic și a calificărilor tinerilor sau problemele legate de acoperirea asigurărilor de sănătate și împotriva accidentelor. În acest scop, Uniunea Europeană ar trebui să stabilească o marcă pentru programele de schimb care îndeplinesc standardele de calitate comunitare.

4.2.7

În prezent, sprijinul statului este important pentru stimularea dezvoltării programelor și pentru garantarea standardelor de calitate. Însă nicio țară nu acoperă în totalitate costurile proiectelor de voluntariat. În special în cazul activităților transnaționale, se caută adesea surse de finanțare suplimentare private. Prin urmare, pentru a încuraja schimburile și pentru a institui o inițiativă cetățenească europeană, UE trebuie să-și sporească substanțial bugetul destinat activităților de voluntariat, inclusiv schimburilor, pentru a putea acoperi, de exemplu, cheltuielile de coordonare sau pentru a oferi stimulente și subvenții încrucișate între țări. CESE încurajează și statele membre să sporească finanțarea acordată pentru aceste activități.

4.2.8

Comitetul consideră importantă promovarea voluntariatului în țări terțe, astfel încât voluntarii să poată efectua servicii în străinătate, contribuind la activitățile UE de realizare a Obiectivelor Mileniului și de implementare a politicii europene de dezvoltare și de ajutor umanitar. O inițiativă care să promoveze un cadru mai larg și un număr mai mare de schimburi ar trebui să fie coordonată și cu Corpul voluntar european de ajutor umanitar, a cărui creare este prevăzută în Tratatul de la Lisabona. Pe termen lung, acest Corp ar putea include și alte grupuri, în afară de tineri. În acest context, este important să se garanteze că politicile UE în domeniul vizelor nu îngreunează în mod gratuit aceste schimburi.

4.2.9

În cele din urmă, UE trebuie, de asemenea, să pună în evidență și să evalueze acest domeniu prin inițierea și sprijinirea cercetării, precum și prin dezvoltarea componentei statistice. Cooperarea dintre serviciile civice existente în prezent trebuie să fie discutată mai amănunțit, urmărită și monitorizată într-un cadru instituțional adecvat.

4.3.1

Inițiativa cetățenească europeană ar contribui la susținerea valorilor universale și europene precum libertatea, democrația și respectarea drepturilor omului, precum și libertățile fundamentale și statul de drept. Mai mult, ar trebui să urmărească, de asemenea, dezvoltarea aptitudinilor sociale, lingvistice și de stabilire de contacte, construcția și funcționarea Uniunii Europene, precum și dobândirea și schimbul de experiență. Dorința de a dobândi cunoștințe sau de a-și înțelege propria persoană și propriile capacități reprezintă motivul care adesea stă la baza angajării tinerilor în activități de voluntariat și contribuie la îndeplinirea cerințelor unei societăți bazate pe cunoaștere.

4.3.2

CESE consideră că există numeroase posibilități de cooperare transnațională și de schimb de voluntari în diverse domenii (de exemplu, incluziunea socială, necesitățile umane, copiii și tinerii, sportul, informația, protecția patrimoniului, cultura și artele, mediul, protecția civilă etc.), care pot întări dimensiunea europeană a cetățeniei.

4.3.3

CESE consideră că o inițiativă cetățenească europeană ar putea îmbunătăți cooperarea dintre statele membre, țările în curs de aderare și țările participante la Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP), în ceea ce privește cetățenia activă și simțul solidarității.

4.3.4

Voluntarii pot acumula importante experiențe și cunoștințe non-formale, care sunt căutate pe piața forței de muncă, și își pot crea rețele de contacte. De asemenea, aceștia pot dobândi competențe și cunoștințe esențiale în domenii precum publicitatea, comunicarea, exprimarea, aptitudinile sociale, managementul, formarea profesională. Astfel, activitățile de voluntariat pot constitui o parte importantă din CV-ul și cariera unei persoane. În orice caz, trebuie să se garanteze recunoașterea activităților de voluntariat ale tinerilor și a învățării non-formale a acestora.

4.3.5

Există însă și provocări. Una dintre acestea este lipsa unui statut juridic pentru voluntari. Cadrele juridice naționale definesc statutul voluntarilor și al organizațiilor acestora în interiorul statului și, în mai mică măsură, în străinătate. Nu există cadre juridice naționale care să acorde voluntarilor SEV, de exemplu, un statut juridic asemănător.

4.3.6

De asemenea, trebuie rezolvate problemele legate de asigurări, sănătate și securitate. Ar trebui garantată protecția socială corespunzătoare a voluntarilor în timpul serviciului, însă acest lucru este greu de realizat dacă dispozițiile pentru voluntarii transnaționali în materie de securitate socială diferă de la țară la țară. Prin urmare, CESE încurajează Comisia să promoveze o abordare comună a acestor chestiuni și invită statele membre și instituțiile competente să rezolve aceste probleme importante.

4.3.7

Trebuie depuse toate eforturile pentru a evita orice conflict potențial între munca salariată și munca voluntară. Așadar, trebuie să se definească în mod clar diferențele dintre salariați și voluntari, precum și responsabilitățile voluntarilor, după caz. Activitățile de voluntariat nu au ca scop înlocuirea muncii salariate. Prin urmare, este importantă cooperarea cu partenerii sociali.

5.1

Societatea civilă organizată este principalul sector în care se desfășoară activități de voluntariat. Un număr mare de organizații ale societății civile sunt deja implicate în SEV și în alte programe europene. Organizațiile de voluntariat ar trebui să continue să joace un rol esențial și în cadrul unui program de schimb mai amplu.

5.2

Este o realitate faptul că organizațiile nonprofit și de voluntariat sunt adesea prestatoare de diverse servicii de asistență socială în Europa. Totodată, în multe cazuri, scade participarea activă la mișcările populare. În acest context, o inițiativă cetățenească europeană ar putea contribui atât la extinderea participării cetățenilor la societatea civilă organizată, cât și la amplificarea posibilităților de autodezvoltare ale organizațiilor. O examinare și o dezbatere privind rolul și statutul organizațiilor nonprofit în societate pot duce la transformarea contribuției specifice a acestor organizații și la sensibilizarea publicului cu privire la valoarea adăugată pe care o aduc acestea societății.

5.3

De asemenea, inițiativa cetățenească europeană poate contribui la consolidarea și la dinamizarea societății civile. Aceasta va aduce beneficii și capitalului social, din punctul de vedere al încrederii, al reducerii corupției și al participării la asociațiile de voluntariat.

5.4

Organizațiile societății civile sunt adesea afectate de problema acreditării organizațiilor și de chestiunea calității schimbului. CESE încurajează societatea civilă organizată din statele membre și de la nivel european să coopereze pentru a găsi principii comune de acreditare și pentru a dezvolta în continuare criterii comune de calitate. Unde este cazul, acest lucru ar putea fi înfăptuit în cooperare cu administrațiile publice competente în acest domeniu.

5.5

CESE este de părere că acest subiect necesită o monitorizare, de exemplu sub forma unei conferințe, la care ar trebui să participe toate organismele din cadrul serviciilor naționale, Comisia Europeană și organizațiile neguvernamentale din domeniul tineretului sau din cel al serviciilor de voluntariat, în scopul de a promova dezvoltarea unui cadru pentru inițiativa cetățenească europeană.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/8

1.1

Acest aviz urmărește cooperarea și transferul de cunoștințe între organizațiile de cercetare (Research Performing Organisations), industrie și IMM-uri, deoarece această cooperare joacă un rol-cheie în transformarea rezultatelor cercetării științifice în produse și procese inovatoare.

1.2

Comitetul recomandă ca toți cei care lucrează în industrie și în IMM-uri să fie informați în mod sistematic despre cunoștințele și resursele tehnologice disponibile în universități și în organizațiile de cercetare din UE și despre modul în care pot fi stabilite contacte relevante. În consecință, Comitetul recomandă Comisiei să depună eforturi pentru crearea unui motor de căutare paneuropean (pe internet) care să reunească și să completeze sistemele de informare existente, răspunzând astfel mai bine decât până acum nevoilor specifice de informații.

1.3

Comitetul sprijină eforturile în vederea realizării accesului gratuit pe internet la publicațiile științifice. Totuși acesta va rămâne asociat cu costuri mai mari pentru bugetul public. De aceea trebuie făcute eforturi spre a încheia acorduri reciproce între statele membre ale UE, precum și cu țările din afara UE. Nu trebuie îngrădită libertatea de alegere a organizațiilor de cercetare în publicarea rezultatelor lor în revistele și forumurile care servesc mai bine scopului diseminării rezultatelor și recunoașterii lor la nivel mondial.

1.4

Comitetul recomandă să se urmărească în continuare ideea accesului gratuit la datele de cercetare, dar și să se stabilească limitele unui astfel de proces. Acest lucru nu trebuie să însemne accesul liber prematur la datele obținute în procesul de cercetare, și nici la așa numitele date neprelucrate. Comitetul recomandă Comisiei să procedeze cu atenție și treptat, prin implicarea cercetătorilor respectivi.

1.5

Având în vedere diferitele culturi organizaționale existente în organizațiile de cercetare și în industrie, Comitetul recomandă asigurarea unui echilibru între interese. Acest lucru include tensiunea dintre publicarea promptă a rezultatelor și nevoia de confidențialitate, precum și drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv brevetele.

1.6

De aceea, Comitetul salută clarificarea venită între timp din partea Comisiei, prin recomandarea privind gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală, a faptului că nu dorește să restricționeze libertatea partenerilor de a încheia înțelegeri contractuale chiar și atunci când este vorba de un contract de cercetare. Recomandările Comisiei trebuie să reprezinte un ajutor, fără a deveni o îngrădire.

1.7

Comitetul reiterează recomandarea introducerii unui Brevet al Comunității Europene, cu o perioadă de grație (grace period) corespunzătoare, care să nu încalce statutul de noutate.

1.8

În cazul dezvoltării infrastructurilor de cercetare, ca de exemplu acceleratoarele, sursele de radiații, sateliții, echipamentele astronomice de la sol sau instalațiile de fuziune, organizațiile de cercetare nu sunt în primul rând furnizori de noi cunoștințe, ci, mai degrabă, comanditari și clienți. Comitetul recomandă să fie analizate în profunzime experiențele legate de aplicarea reglementărilor de la nivelul UE și al statelor membre privind acordarea de sprijin, bugetul, atribuirea contractelor și concurența, pentru a se constata dacă ele servesc obiectivului privind atât menținerea competențelor și cunoștințelor de specialitate acumulate în industrie în cadrul unor contracte de acest tip, cât și folosirea acestora la sporirea capacității concurențiale europene și pentru contracte ulterioare, sau dacă sunt necesare noi abordări ale politicii industriale în această privință.

2.1

Comitetul a publicat numeroase avize (1) privind aspecte legate de politica de cercetare, subliniind în special importanța fundamentală a realizării în măsură suficientă a cercetării și dezvoltarea necesare obiectivelor de la Lisabona și Barcelona.

2.2

Un aspect deosebit de important al acestor recomandări se referă la cooperarea între organizațiile de cercetare, inclusiv universități (Public Research Organisations sau Research Performing Organisations), industrie și IMM-uri, și la transferul necesar de cunoștințe, cu scopul de a dezvolta procese inovatoare și produse comercializabile. Prezentul aviz examinează mai detaliat acest aspect și se concentrează pe temele enumerate la punctele 3-5: (a) publicațiile și informarea; (b) cooperarea în vederea elaborării produselor și proceselor comercializabile precum și (c) cooperarea în vederea dezvoltării infrastructurilor de cercetare (2).

2.3

Aceste teme sunt legate de echilibrul - dar și de tensiunea - dintre cooperare și concurență. Pe de-o parte, cooperarea este necesară pentru menținerea și întărirea competitivității industriei europene în raport cu țările din afara UE. Pe de altă parte, concurența între întreprinderile europene nu trebuie astfel denaturată; ea este încadrată în legislația privind acordarea ajutoarelor de stat, (legea europeană privind ajutoarele de stat) menită să asigure condiții echitabile de concurență pe piața unică.

2.4

Tensiunea rezultată este fundalul problemelor și recomandărilor prezentate mai jos, în special cu privire la drepturile de proprietate intelectuală și problemele aferente legate transferul liber de informații.

2.5

Subiectul cooperării a fost și el luat în discuție de către Comisie și Consiliu. Acest lucru a condus, printre altele, la recomandarea (3) Comisiei privind gestionarea proprietății intelectuale în activitățile de transfer de cunoștințe și la Codul de practici pentru universități și alte organizații publice de cercetare. Scopul este acela de a încuraja statele membre și instituțiile de cercetare să acționeze într-o manieră mai uniformă. Totuși, aceste recomandări, în ciuda scopurilor și propunerilor lor adecvate, au dat naștere la noi întrebări și rezerve în sânul organizațiilor importante cu privire la drepturile de proprietate intelectuală în cazul colaborărilor sau al contractelor de cercetare. Prezentul aviz ține seama de aceste întrebări, precum și de răspunsurile oferite între timp de către Comisie.

—

Sectorul cercetării are nevoie de publicarea rapidă a rezultatelor sale, astfel încât alți oameni de știință și grupuri de cercetători să le poată verifica. Acest lucru ajută și la generarea sinergiilor, prin interacțiunea imediată în cadrul comunității științifice, în special acolo unde mai multe laboratoare colaborează în cadrul unui program comun de cercetare și dezvoltare.

—

În general, și guvernul trebuie să insiste cu privire la publicarea rapidă a rezultatelor cercetării pe care a finanțat-o, pentru a asigura condiții echitabile de concurență.

—

Totuși, în prezent, chiar și organizațiile de cercetare finanțate de la bugetul public trebuie, acolo unde rezultatele duc la inovații semnificative, să înainteze o cerere de brevetare înainte de publicarea rezultatelor; altfel s-ar încălca statutul de noutate și organizația nu și-ar putea breveta invenția. Această necesitate, care se aplică și accesului liber, este subliniată și în recomandarea Comisiei privind gestionarea proprietății intelectuale (15).

—

Pentru a dezamorsa conflictul creat între obiective, Comitetul a recomandat în mod repetat introducerea de către statele membre în legislația de brevetare proprie, ca și în viitoarea legislație comunitară privind brevetele, a unei perioade de grație înainte de publicare fără încălcarea statutului de noutate (16).

—

Pe de altă parte, este, în general, interesul companiei - în contextul situației de concurență - ca rezultatele dezvoltării unui produs să rămână confidențiale, cel puțin până când un nou produs este gata să fie scos pe piață sau până când brevetele relevante au fost asigurate.

5.1

Noi domenii tehnice - Exemplare unice. Pe lângă categoria de cooperare între cercetare și industrie, menționată mai sus, există o alta, la fel de importantă, în care organismele de cercetare nu reprezintă furnizorii principali de noi cunoștințe cu scopul de a dezvolta produse inovatoare în serie (sau procese), ci mai degrabă comanditari și clienți. Acest lucru vizează, în principal, dezvoltarea de infrastructuri de cercetare inovatoare, precum acceleratoarele, sursele de radiații, sateliții, echipamentele astronomice de la sol sau instalațiile de fuziune. În acest context, industria dezvoltă și produce noi componente individuale importante, adesea în baza contractelor de dezvoltare continuă.

5.2

Specializare și riscuri. Întreprinderile din acest domeniu inovator au nevoie de un personal specializat, cu un nivel înalt de calificare și - din cauza riscului de eșec - cu dorința de a-și asuma riscuri. De cele mai multe ori, rentabilitatea este scăzută, deoarece produsul fabricat este, aproape întotdeauna, unicat, iar întreprinderile subestimează de obicei costurile necesare: în general, limitele cunoștințelor actuale trebuie să fie extinse semnificativ.

5.3

Factorii favorizanți ai progresului tehnologic. În mod sigur, asemenea comenzi oferă firmelor implicate un impuls semnificativ în ceea ce privește competența în domeniul tehnologiilor avansate, ceea ce crește competitivitatea acestora pe termen lung în domenii conexe și duce, în general, la progres tehnologic. Totuși, întreprinderile întâmpină dificultăți în folosirea întregului lor potențial, inclusiv în ceea ce privește angajații și inginerii cu specializarea respectivă, în cazul în care nu există o perspectivă imediată de comenzi ulterioare, mai ales că utilizarea acelorași resurse în procesul de producție și dezvoltare pentru bunuri produse în serie este mult mai profitabilă.

5.4

Aplicarea normelor privind concurența și atribuirea contractelor. Aplicarea normelor privind concurență și atribuirea contractelor pot înrăutăți situația, în special deoarece nu i se permite cu ușurință firmei care a realizat contractul de dezvoltare să primească contractul de producție din oficiu. Acest lucru poate însemna că o firmă cu mai puțină experiență care tocmai datorită experienței limitate, poate subestima dificultățile și licita un preț mai mic, primește contractul. Această problemă a determinat unele întreprinderi să renunțe la licitații și/sau să nu mai accepte asemenea contracte. Nici instrumentul „achiziția înainte de comercializare (23)” nu pare a corespunde întocmai acestei problematici, întrucât acesta nu duce, ulterior, la producția în serie.

5.5

Probleme și căutarea unor soluții. Comitetul nu are o soluție pentru aceste probleme, dar dorește să atragă atenția asupra unei probleme serioase care nu numai că suplimentează costurile și timpul necesare acestor proiecte, dar nici nu folosește în mod optim abilitățile și experiența rezultate, având în vedere că deseori se pierd competențe valoroase. De aceea, recomandă Comisiei înființarea unui grup de experți la nivel înalt (24) care să analizeze experiențele prezente. Astfel s-ar putea clarifica dacă în această situație specifică sunt potrivite normele actuale privind acordarea ajutoarelor de stat, bugetul, concurența și atribuirea contractelor, precum și modalitățile de aplicare ale acestora, sau dacă este necesar să se prevadă noi tipuri de instrumente de politică industrială în acest domeniu.

5.6

ITER. Comitetul consideră că problema este foarte bine cunoscută de Comisie, de exemplu în privința proiectului internațional ITER și că prin urmare ar trebui acum să fie puse în aplicare măsurile necesare pentru a implica industria în proiect. Dacă este posibil, această acțiune ar trebui transferată și cerințelor noii rețele de cercetare care urmează a fi înființată (lista ESFRI).

—

Al 7-lea program-cadru de cercetare și dezvoltare (INT/269, CESE 1484/2005 - JO C 65/9, 17/3/06)

—

Nanoștiințe și nanotehnologii (INT/277, CESE 582/2006 - OJ C 185/1, 8/8/06)

—

Evaluarea activităților comunitare de cercetare pe o perioadă de cinci ani (1999-2003) (INT/286, CESE 729/2006 - JO C 195/1, 18/8/06)

—

RTD - Programe specifice (INT/292, CESE 583/2006 - JO C 185/10, 8/8/06)

—

Cercetare și inovare (INT/294, CESE 950/2006 - JO C 309/10, 16/12/06)

—

Participarea întreprinderilor - al 7-lea program-cadru (INT/309, CESE 956/2006 - JO C 309/35, 16/12/06)

—

Participarea întreprinderilor - al 7-lea program-cadru 2007-2011 (Euratom) (INT/314, CESE 957/2006 - JO C 309/41, 16/12/06)

—

Investițiile în cunoaștere și inovație (Strategia de la Lisabona) (INT/325, CESE 983/2007 – JO C 256/17, 27.10.2007)

—

Potențialul Europei/cercetare, dezvoltare și inovare (INT/326, CESE 1566/2006 - JO C 325/16, 30/12/06)

—

Institutul European de Tehnologie (INT/335, CESE 410/2007 - JO C 161/28, 13/7/07)

—

Cartea verde - Spațiul European de Cercetare - perspective noi (INT/358, CESE 1440/2007 - JO C 44/1, 16/2/08)

—

Inițiativa pentru medicamente inovatoare / Înființarea întreprinderii comune (INT/363, CESE 1441/2007 - JO C 44/11, 16/2/08)

—

Inițiativa tehnologică privind sistemele informatice integrate / Înființarea unei întreprinderi comune (ARTEMIS) (INT/364, CESE 1442/2007 - JO C 44/15, 16/2/08)

—

„Înființarea întreprinderii comune Clean Sky” (INT/369, CESE 1443/2007 - JO C 44/19, 16/2/08)

—

Înființarea întreprinderii comune ENIAC (INT/370, CESE 1444/2007 - JO C 44/22, 16/2/08)

—

Programe de cercetare și dezvoltare pentru IMM-uri (INT/379, CESE 977/2008 - JO C 224/18, 30/8/08)

—

Regiuni europene competitive datorită cercetării și inovării (INT/383, CESE 751/2008 - JO C 211/1, 19/8/08)

—

Întreprinderea comună „Pile de combustie și hidrogen” (INT/386, CESE 484/2008 - JO C 204/19, 9/8/08)

—

Parteneriatul european pentru cercetători (INT/435, CESE 1908/2008 - nepublicat încă în Jurnalul Oficial

—

Cadrul juridic comunitar aplicabil infrastructurilor europene de cercetare (INT/450, CESE 40/2009 - nepublicat încă în Jurnalul Oficial

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/15

1.1

CESE este convins de importanța bunei funcționări a principiului liberei circulații a mărfurilor, înscris în tratat și perfecționat prin cadrul comun publicat în iulie 2008 și prin reglementările sectoriale ulterioare, pentru ca produsele comercializate în mod legal într-un stat membru să poată fi introduse pe piață fără dificultăți pe tot teritoriul UE, cu garanția siguranței, sănătății și protecției mediului, pe durata întregului ciclu de viață a produsului, de la proiectare până la eliminarea acestuia.

1.2

CESE sprijină inițiativa Comisiei de revizuire a legislației europene reprezentate de Directiva 89/106/CEE privind produsele de construcție (DPC), în scopul alinierii acesteia la exigențele actuale, al actualizării conținutului și al stabilirii unui cadru legislativ european sigur și neechivoc.

1.3

CESE este convins de faptul că, încă din faza de proiectare, este absolut necesară îmbinarea calității eco-sistemice cu ansamblul condițiilor tipologice și morfologice ale complexelor de locuințe și/sau ale structurilor edilitare, impunându-se așadar economisirea resurselor naturale, îmbunătățirea condițiilor de confort locativ, asumarea unor responsabilități sporite cu privire la procedurile, metodele și tehnicile necesare pentru a îndeplini cerințele de calitate și siguranță, pentru lucrători și utilizatorii finali.

1.4

În opinia CESE, sistemul european de standardizare a produselor de construcție trebuie îmbunătățit prin sprijinul acordat organismelor de standardizare și prin includerea în standarde a unor aspecte precum siguranța muncii, utilizarea bunului produs și reciclarea acestuia.

1.5

CESE consideră că enormul potențial pe care produsele inovatoare îl prezintă pentru construcții în reducerea efectelor negative ale schimbărilor climatice și din punctul de vedere al îmbunătățirii calității locuinței trebuie să facă parte din zestrea culturală a specialiștilor, a întreprinderilor de construcții și a utilizatorilor, pentru a contribui concret și eficient la respectarea mediului și la economisirea energiei.

1.6

CESE subliniază că libera circulație a bunurilor trebuie să fie principalul motor al competitivității și al dezvoltării economice și sociale a pieței unice europene și că modernizarea și consolidarea condițiilor de comercializare a unor produse sănătoase și sigure constituie garanția calității pentru cetățenii europeni și pentru operatorii din sector.

1.7

CESE consideră că este importantă asigurarea unui cadru de reglementare european armonizat pentru comercializarea și fabricarea produselor de construcție pe piața unică europeană (SEE).

1.8

CESE acordă o mare importanță imperativului ca marcajul CE să redevină credibil iar sistemul de acreditare a organismelor notificate să câștige din nou în calitate. Este bine-venită stabilirea unui cadru juridic care să asigure coerența, comparabilitatea și coordonarea sistemului descentralizat, supravegherea eficientă și eficace a pieței, precum și definiții și proceduri clare și simplificate.

1.9

CESE recomandă alocarea de resurse financiare suficiente în sprijinul programelor comunitare de formare și informare, adresate tuturor părților interesate din sectoarele public și privat (în special prin campanii de formare a formatorilor), precum și punerea la punct a unui program de îndrumare și monitorizare.

1.10

CESE consideră că legislația privind procedurile de îndeplinire a angajamentului concret de simplificare este esențială, în special pentru IMM-uri și pentru microîntreprinderi, pentru ca problemele lor să fie mai ușor rezolvate printr-un acces simplificat la sistemul de marcare CE și prin activarea Solvit (1) pe lângă punctele naționale de informare despre produs (PIP).

1.11

În opinia CESE, este recomandat ca noile standarde și anexele tehnice să fie însoțite de ghiduri tehnice privind elaborarea cerințelor elementare ale activităților pe care le implică folosirea de materiale primare și secundare ecologice și pentru produsele inovatoare.

1.12

CESE susține necesitatea unei aplicări specifice sectorului produselor de construcție a „Sistemului european de schimb rapid de informații RAPEX” și consideră că este important ca infracțiunile și fraudele identificate să fie publicate în Jurnalul Oficial al UE și pe un portal web european destinat produselor de construcție.

1.13

Comitetul consideră că termenele sunt prea scurte pentru ca regulamentul să fie pus în aplicare în întregime și eficient și că acestea trebuie evaluate atent, ținând seama și de exigențele de formare și informare pe care le presupune „asimilarea” schimbărilor impuse.

1.14

În final, CESE solicită Comisiei să prezinte Parlamentului, Consiliului și CESE un raport bienal privind aplicarea regulamentului, care să cuprindă un capitol dedicat cerințelor de salubritate și de siguranță ale produselor din construcții, precum și infracțiunilor și fraudelor comise în acest domeniu.

3.1

Obiectivul regulamentului propus este de a furniza informații de încredere și precise cu privire la performanțele produselor de construcție de pe întreaga piață internă europeană (SEE), prin:

4.1

CESE sprijină inițiativa de aliniere a legislației comunitare în domeniu, de actualizare a conținutului și de stabilire a unui cadru legislativ și de reglementare european cert și neechivoc, clar, transparent și echilibrat, valabil pentru toți operatorii publici și privați de pe piața internă europeană, cu un limbaj comun, cu specificații tehnice armonizate [standardele europene armonizate (SEA) – Harmonised European Standards (HES) și documentele de evaluare europene (DEE) – European Assessment Documents (EAD)] și cu cerințe elementare ale lucrărilor [CEL – Basic Works Requirements (BWR)], cu includerea tuturor cerințelor privind dezvoltarea durabilă, dreptul la sănătate al cetățenilor și utilizarea durabilă a resurselor naturale, și prin simplificarea procedurilor pentru IMM-uri.

4.2

Comisia a identificat în sectorul construcțiilor o piață europeană de vârf care, totuși, prezintă „o coordonare insuficientă a reglementării, nu numai la nivelul UE”. Acest element, „asociat cu o structură predominant locală a întreprinderilor, duce la apariția unor obligații administrative considerabile și a unei fragmentări importante a pieței construcțiilor durabile” (8).

4.3

În opinia CESE, la revizuirea directivei DPC și la transformarea acesteia în RPC, ar trebui să se țină seama în special de următorii parametri esențiali:

4.4

CESE este de acord cu nevoia de îmbunătățire a calității sistemului de acreditare a organismelor notificate și de stabilire a unor criterii mai riguroase de desemnare, gestionare și supraveghere a acestor organisme, în conformitate cu legislația generală din acest domeniu reprezentată de Decizia 768/2008/CE și de Regulamentul (CE) 765/2008 din 9 iulie 2008.

4.5

În condițiile unei globalizări tot mai accentuate, sistemul de supraveghere a pieței trebuie să asigure un cadru legislativ comun, pentru aplicarea eficientă și coerentă a legislației pe întregul teritoriu comunitar, iar statele membre trebuie să asigure resurse adecvate pentru îndeplinirea acestor obiective. În orice caz, trebuie să fie clar că statele membre au obligația de a desemna un organism la care populația să aibă acces pentru a putea depune reclamații.

4.6

CESE consideră că împărțirea responsabilităților între diferiții actori trebuie să fie clară și ușor de identificat, asigurându-se astfel o perfectă trasabilitate a produselor, mai ales cu privire la funcționalitatea materialelor de construcție pe durata întregului ciclu de viață a produsului, la siguranță și salubritate – mai ales la siguranța lucrătorilor și a utilizatorilor finali – și la protecția integrată a locuințelor și a mediului construit în general.

4.7

Trebuie recâștigată încrederea în marcajele de conformitate. Trebuie recuperată valoarea intrinsecă a marcajului CE, consolidată posibilitatea urmăririi în justiție a folosirii sale abuzive și garantată protecția sa juridică. CESE subliniază faptul că trecerea la noul sistem de marcare CE va presupune sarcini pentru întreprinderi și investiții inițiale considerabile în infrastructurile de standardizare și de supraveghere, în special pentru clasificarea Organismelor notificate pe niveluri de excelență.

4.8

În opinia CESE, consolidării sistemului european de standardizare a produselor de construcție trebuie să îi corespundă o mai bună promovare a elaborării și aplicării standardelor internaționale, facilitându-se astfel accesul la piețele și la comerțul internațional și asigurând o dimensiune globală piețelor de materiale de construcție.

4.9

CESE recomandă stabilirea unor termene de punere în aplicare mai potrivite decât cele propuse, din cauza nevoii de informație amănunțită și de largă răspândire, precum și a intervalului necesar pentru adaptarea la schimbările metodologice, de procedură și comportament, în vederea trecerii de la DPC la RPC.

4.10

CESE consideră esențială alocarea de resurse financiare corespunzătoare, care să vină în sprijinul programelor comunitare de formare, informare, însoțire și monitorizare a punerii în aplicare, destinate tuturor actorilor publici și privați interesați.

4.11

CESE recomandă ca noile standarde și anexe cu specificații tehnice să fie însoțite de ghiduri tehnice privind elaborarea cerințelor elementare ale lucrărilor (basic works requirements), pentru:

—

unul, dedicat comunicării, informării și formării pentru realizarea, la scară largă, a unei culturi a construcției durabile;

—

celălalt, dedicat reducerii consumului de energie, folosirii durabile a resurselor naturale și sănătății, igienei și siguranței pe durata întregului ciclu de viață a produsului (de la proiectare până la demolare). Cerințele elementare referitoare la acestea sunt cuprinse în anexa 1, dar, în opinia CESE, trebuie prezentate explicit chiar în textul regulamentului.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/21

1.1

CESE consideră că dezvoltarea responsabilă a nanoștiințelor și a nanotehnologiilor (N&N) reprezintă vârful de lance al Europei în confruntarea cu provocările progresului economic și social la nivel mondial.

1.2

CESE subliniază necesitatea unei dezvoltări accelerate a aplicațiilor industriale și multisectoriale ale nanotehnologiilor, în strânsă relație:

1.3

CESE subscrie principiilor ce figurează în Codul de conduită privind nanotehnologiile, considerându-le aplicabile și în cazul revizuirii cadrului juridico-normativ european pentru N&N.

1.4

CESE își exprimă îngrijorarea în privința progreselor încă prea lente care se înregistrează în domeniul aplicațiilor comerciale ale nanotehnologiilor, precum și în cel al cercetărilor cu privire la efectele asupra mediului și sănătății și la toxicologia nanomaterialelor.

1.5

CESE este convins că complexitatea, evoluția rapidă și caracterul științific transversal al nanotehnologiilor impun o abordare multidisciplinară, în special în privința riscului, într-un cadru legislativ, etic și social. Acest lucru este indispensabil pentru formularea de soluții unanim împărtășite cu privire la managementul riscului, pe bază de fiabilitate, exhaustivitate și responsabilitate.

1.6

Un sistem optim de guvernanță trebuie să respecte un echilibru între multiplele aspecte ale dezvoltării responsabile a nanomaterialelor, iar CESE recomandă transformarea Observatorului European pentru nanotehnologii într-o structură permanentă, care să poată furniza analize pe baze științifice și economice sigure și să examineze impactul asupra societății, ca și posibilele riscuri pentru mediu, sănătate și securitate (Environment, Health and Safety - EHS), în cooperare cu alte agenții europene implicate.

1.7

CESE consideră că, pentru a se putea a da răspunsuri clare și pertinente nevoilor care apar, mai ales în materie de metode comune de clasificare, de metrologie și de teste de validare a protocoalelor existente și a celor noi, precum și în domeniul cercetării prenormative și conormative, este necesar, pe lângă un sistem de guvernanță, un cadru legislativ de referință integrat.

1.8

În opinia CESE, este nevoie o acțiune hotărâtă în domeniul educației și formării interdisciplinare, fiind în plus esențială integrarea în acest efort, cu ajutorul infrastructurilor de excelență, a evaluării și prevenirii riscurilor.

1.9

CESE consideră importantă implementarea unei acțiuni europene de evaluare comparativă a inițiativelor care se conturează în Europa, SUA, Japonia și în economiile emergente, cu privire la evaluarea și prevenirea riscurilor.

1.10

Se impune, în opinia CESE, susținerea lucrărilor de standardizare tehnico-normativă europene ale CEN, CENELEC și ETSI, inclusiv prin intermediul unor mandate clare și transparente ale Comisiei, care să se reflecte la nivel internațional în lucrările ISO/TC 229, pentru a facilita astfel un comerț mondial sigur de nanotehnologii, nanoproduse și sisteme mai complexe care includ N&N.

1.11

CESE recomandă o consolidare a dialogului structurat cu societatea civilă, pe baze sigure și transparente, care să confere forță unei voci europene comune în acest domeniu vital pentru viitorul nostru, în context internațional.

1.12

CESE solicită ca, în raportul pe 2009 privind Planul de acțiune, un capitol să fie consacrat în mod expres:

2.1

În ultimii ani, Comisia a devenit cel mai mare organism de finanțare publică în domeniul N&N, cu 1,4 miliarde EUR distribuite prin al șaselea Program-cadru (PC6) pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (CDT), în timp ce în primul an al celui de al șaptelea Program-cadru 2007-2013 au fost distribuite aproape 600 de milioane EUR. Din această ultimă sumă, 28 de milioane EUR au fost alocate cercetării privind siguranța N&N, suma totală destinată acestui sector ajungând la circa 80 de milioane EUR (1).

2.2

Au fost constituite diferite platforme tehnologice europene dedicate aplicațiilor nanotehnologice, cum ar fi cea pentru nanoelectronică (ENIAC), cea pentru nanomedicină și cea pentru chimie durabilă.

2.3

La nivel mondial, cheltuielile globale, publice și private destinate N&N au atins, în perioada 2004-2006, 24 de miliarde EUR. Din această sumă, contribuția Europei a reprezentat peste un sfert, iar fondurile comunitare s-au ridicat la 5-6% (2).

2.4

Prevederile celui de-al șaptelea Program-cadru privind CDT 2007-2013 (3) care se referă la N&N, includ cerința respectării aspectelor etice fundamentale, ale căror principii au fost enunțate în Carta drepturilor fundamentale.

2.5

Raportul privind cel de-al Treilea dialog internațional pentru o C&D responsabilă privind nanotehnologiile a evidențiat angajamentele referitoare la:

2.6

Angajamentul diverselor organizații la nivel internațional a fost ilustrat, printre altele, de inițiativele următoare:

2.7

În raportul intitulat „Nanoștiințe și nanotehnologie: oportunități și incertitudini”(Nanosciences and Nanotechnology: Opportunities and Uncertainties)  (4) al Societății regale din Marea Britanie (Royal Society), se afirmă următoarele: „Până când nu se vor cunoaște mai multe despre impactul nanoparticulelor și al nanotuburilor asupra mediului, se recomandă ca eliberarea în mediul înconjurător a nanotuburilor și a nanoparticulelor fabricate să fie, pe cât posibil, evitată”.

2.8

Învelișurile cu autoepurare, care restrâng utilizarea detergenților, agenții de depoluare destinați eliminării oxidului de azot din aer, celulele fotovoltaice din noua generație, materialele termoizolante, sistemele de captare a CO2, ca și nanofiltrele din aer și din apă, pe lângă numeroasele aplicații legate de diagnosticul medical și de anumite terapii neinvazive, sunt deja prezente, sub formă de nanomateriale, în multe obiecte de uz comun (5).

2.9

Problema apare și din nevoia de adaptare a protocoalelor de evaluare a riscurilor de toxicitate, pe termen scurt și lung, referitoare la nanomateriale și la fenomenele de acumulare și combinare a acestora cu alte substanțe din ecosistem, din țesuturile organice și din corpul uman.

2.10

Standardele și verificările de evaluare a riscurilor, în medii complexe, pot varia între evaluări „in vitro” și „in situ”, iar cercetările pe această temă (6) ar trebui să meargă dincolo de produsele de protecție convenționale cum sunt filtrele, măștile pentru respirat, îmbrăcămintea de protecție, mănușile, adică obiectele testate cu nanoparticule de grafit lungi de 10-50 nanometri.

2.11

După cum evidențiază și Comisia – și așa cum CESE a subliniat de mai multe ori – „abordarea integrată, sigură și responsabilă a devenit elementul central al politicii UE în materie de nanotehnologii”. Acestea au un domeniu de aplicare foarte vast și ramificat, care necesită o viziune extinsă asupra întregului, pentru a determina și fructifica puncte de convergență și interdependențele acestei discipline, care se întinde de la fizica nucleară la tehnologia plasmelor, de la nanomecanică la producția de textile.

2.12

Având în vedere faptul că nanoprocesele se petrec într-o dimensiune nanoscopică (10-9), greu de imaginat pentru neinițiați, nanomaterialele necesită, încă de la început, un dialog constructiv cu consumatorii, pentru a identifica și îndepărta pericolele și pentru a risipi eventuale temeri nefondate.

2.13

CESE a subliniat nu doar nevoia de „dezvoltare accelerată a aplicațiilor industriale și multisectoriale, precum și a contextului economic și social, juridico-legislativ, fiscal și financiar în care trebuie să se situeze inițiativele inovatoare în materie de noi întreprinderi și de profiluri profesionale”, ci și nevoia de „protecție a aspectelor etice, de mediu, de sănătate și de securitate, pe parcursul întregului ciclu de viață, ale aplicațiilor științifice” (7).

2.14

Într-un aviz mai recent (8), CESE a reafirmat necesitatea „unui dialog vizibil și transparent cu societatea civilă care, pe baza unor evaluări obiective ale riscurilor și oportunităților N&N, să asigure conștientizarea acestei chestiuni”, precum și a „unei atenții constante pentru protejarea aspectelor etice și de mediu, precum și a acelora referitoare la sănătatea și securitatea lucrătorilor și consumatorilor”.

2.15

În 2008, Comisia a adoptat o recomandare (9) care se concentrează asupra cercetării responsabile în sectoarele N&N, propunând un cod de conduită bazat pe 7 principii:

—   înțelegere: activitățile de cercetare în domeniul N&N trebuie să fie inteligibile pentru public și să respecte drepturile fundamentale, iar aplicarea lor trebuie să servească bunăstării persoanelor și societății;

—   durabilitate: respectarea principiilor etice și a dezvoltării durabile impune activități de cercetare privind N&N care să nu fie nocive pentru mediul înconjurător, în special pentru persoane, animale și plante;

—   precauție: respectarea principiului precauției (10), pentru a se evita eventualul impact negativ asupra sănătății și a mediului;

—   cuprindere: transparență, respectarea dreptului privind accesul legitim la informație, deschidere față de toate părțile interesate;

—   excelență: adoptarea celor mai bune standarde științifice, inclusiv în ce privește integritatea cercetării și a bunelor practici de laborator (11);

—   inovare: guvernanța în domeniul cercetărilor privind N&N, în vederea sporirii la maximum a creativității, flexibilității și capacității de planificare, în scopul inovării și creșterii economice;

—   responsabilitate: asumarea responsabilității de către cercetători și organismele de cercetare, pentru impactul social, de mediu și asupra sănătății umane, care se poate produce în prezent sau în viitor.

Recomandarea prevede un raport anual al statelor membre privind rezultatele aplicării codului și bunele practici implementate pentru obținerea acestora.

2.16

CESE subscrie principiilor acestui cod și le consideră valabile în ce privește revizuirea cadrului juridico-legislativ european pentru N&N.

2.17

CESE își exprimă îngrijorarea în privința progreselor încă prea lente în ceea ce privește aplicațiile pe piață ale nanotehnologiilor și cercetările referitoare la efectele asupra mediului și sănătății și la toxicologia nanomaterialelor.

2.18

Chiar dacă, în etapa actuală, nivelul de risc referitor la expunerea lucrătorilor și cetățenilor este încă limitat, CESE consideră indispensabilă consolidarea instrumentelor de dialog cu mediul cercetării și cu cel al industriei, astfel încât aceste aspecte să fie încorporate – cu resurse umane și financiare corespunzătoare – în toate cercetările și aplicațiile privind nanomaterialele, încă din momentul conceperii acestora.

2.19

CESE subliniază faptul că varietății disciplinelor și sectoarelor implicate îi corespund numeroase instrumente juridico-legislative comunitare relevante (peste 90), dar, pentru cetățean/consumator, gradul ridicat de transparență și comprehensibilitatea prevederilor comunitare pot fi subminate de complexitatea acestora.

2.20

Înțelegerea cadrului de reglementare, de către IMM-uri, consumatori și cetățeni în special, ar putea fi ușurată printr-un efort de simplificare a limbajului juridic, prin crearea unui site internet specializat, prin apelul la democrația participativă, ce implică societatea civilă, precum și prin difuzarea unor ghiduri de bune practici.

2.21

Un sistem optim de guvernanță trebuie să fie capabil să mențină un echilibru între multiplele aspecte ale dezvoltării responsabile a nanomaterialelor. CESE recomandă crearea unei structuri permanente de referință, și pe baza rezultatelor Observatorului pentru nanotehnologii, lansat în 2008 ca proiect finanțat de UE (12), în scopul furnizării de analize pertinente, complete și responsabile, pe baze științifice și economice, al examinării problemelor etice, al preîntâmpinării posibilelor riscuri pentru mediu, sănătate și siguranță (Environment, Health and Safety – EHS), precum și al elaborării de noi standarde.

2.22

CESE este sigur că complexitatea, evoluția rapidă și caracterul științific transversal al nanotehnologiilor necesită o abordare multidisciplinară (normativă, etică și socială), indispensabilă pentru oferirea de soluții fiabile în domeniul gestionării riscului, pe baza unor analize serioase, complete și responsabile, care să coroboreze, să clasifice și să comunice informații precise și complete privind nanomaterialele fabricate.

3.1

În opinia Comisiei, se impune, în special:

4.1

CESE consideră că, pentru o dezvoltare responsabilă a N&N și a nanomaterialelor, care reprezintă vârful de lance al Europei în confruntarea cu provocările progresului economic și social competitiv la nivel mondial, este indispensabil ca acest proces să fie însoțit, încă de la început, de o abordare multidisciplinară, care să permită un dialog permanent cu societatea civilă, acesta reprezentând premiza acceptării sale.

4.2

Cu toate că apreciază efortul Comisiei de analizare a varietății măsurilor comunitare existente, CESE consideră că această analiză trebuie continuată într-un cadru coerent, în vederea furnizării unei baze transparente și ușor accesibile pentru un dialog structurat cu societatea civilă, dialog pe care CESE l-a preconizat (13) în mai multe rânduri.

4.3

În opinia CESE, este nevoie de elaborarea unor prognoze privind evaluarea riscurilor din domeniul nanotehnologiilor, a unui cadru legislativ de referință integrat, precum și a unui sistem de guvernanță la nivel internațional, pentru a oferi răspunsuri clare, pertinente și complete, și pentru a se putea examina impactul asupra chestiunilor etice, asupra posibilelor riscuri pentru mediu, pentru sănătatea și siguranța cetățenilor, precum și asupra eventualelor evoluții ale acestor riscuri.

4.4

CESE solicită așadar ca inițiativa comunitară să fie dezvoltată în continuare, în vederea:

4.5

CESE solicită ca, în raportul 2009 prevăzut în Planul de acțiune 2005-2009, un capitol să fie consacrat progreselor privind aspectele legislative de evaluare și de prevenire a riscurilor, eficienței protocoalelor de probă și evoluțiilor înregistrate în domeniu, precum și noilor priorități de acțiune.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/27

1.1

CESE a solicitat în repetate rânduri simplificarea acquis-ului comunitar. De altfel, suprapunerea modificărilor aduse diverselor legislații de-a lungul timpului a generat dificultăți de aplicare, ba chiar, în numeroase cazuri, un exces de birocrație care frânează buna funcționare a instituțiilor în cauză.

1.2

Cu toate acestea, Comitetul a pledat întotdeauna pentru ca acest proces de simplificare să nu ducă la o dereglementare sau la o reducere a certitudinii juridice, care trebuie să existe în orice domeniu al legislației europene.

1.3

Reglementarea pieței interne și relațiile dintre operatorii economici și sociali europeni au permis, pe de o parte, armonizarea diferitelor legislații și, pe de altă parte, obținerea liberei circulații a persoanelor și a capitalurilor, fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților implicate.

1.4

Din acest motiv, și având în vedere consecințele lipsei de reglementare și de transparență a anumitor instituții-cheie ale pieței interne, Comitetul consideră că Comisia ar trebui să estimeze dacă modificările propuse în vederea simplificării vor avea doar efecte pozitive și vor permite reducerea costurilor economice, sau dacă, dimpotrivă, acestea ar putea afecta certitudinea juridică a operațiunilor de concentrare prin fuziuni și divizări.

1.5

În acest sens, CESE consideră că dispozițiile care reglementează IMM-urile – tipul de întreprindere cel mai răspândit pe piața internă comunitară - ar trebui separate în mod tranșant de cele aplicabile marilor întreprinderi, în special celor care se finanțează prin piețele bursiere. De altfel, regula unanimității, impusă în cazul unui număr mare de dispoziții propuse, poate fi înțeleasă ca aplicabilă societăților de capital mici și mijlocii, căci, în caz contrar, acest lucru ar fi de neconceput.

1.6

Câtă vreme nu se realizează această separare, ar trebui menținute garanțiile juridice, atât pentru acționari cât și pentru creditori și lucrători; ar trebui elaborate măsuri de sprijin pentru IMM-uri, care să facă mai puțin costisitoare respectarea legislației în vigoare.

2.1

În ceea ce privește piața internă, Comisia a pledat întotdeauna pentru inițierea unui proces de simplificare a dispozițiilor comunitare, în special a celor legate de sarcinile administrative care împovărează întreprinderile europene, dat fiind că multe dintre acestea sunt IMM-uri și că multe din obligațiile prevăzute de directive pentru societăți au fost gândite pentru marile societăți de capital, care captează fonduri pe piața bursieră.

2.2

La Consiliul de primăvară din 2007 (1), a fost aprobat programul de acțiune pentru simplificarea și reducerea sarcinilor administrative care îngreunează în mod inutil activitatea economică a întreprinderilor. Obiectivul stabilit era de a reduce aceste sarcini administrative cu 25 % până în 2012.

2.3

În cadrul dreptului societăților comerciale au fost deja aduse propuneri de simplificare în două sectoare: la nivelul dreptului material, prin așa-numita primă directivă de constituire a societăților pe acțiuni (2) și prin a doua directivă de constituire și modificare a capitalului social (3), precum și la nivelul dreptului procedural (4), în special în ceea ce privește standardele contabile, precum și obligațiile de raportare ale societăților cotate la bursă.

2.4

Dintre directivele propuse în prezent spre modificare, două au făcut deja obiectul propunerilor de simplificare, și anume: a treia directivă, privitoare la fuziuni, și a șasea directivă privind divizările (5), referitoare la o temă de importanță majoră, și anume intervenția experților independenți în caz de fuziune și divizare a unei societăți pe acțiuni. CESE și-a manifestat dezaprobarea (6), întrucât consideră că lipsa unui criteriu obiectiv și extern față de societate ar putea prejudicia interesele terțelor părți, ale creditorilor și ale lucrătorilor.

3.1

Propunerea de directivă care face obiectul prezentului aviz afectează direct trei directive, și anume: a treia, referitoare la fuziuni, a șasea, referitoare la divizări și, în sfârșit, directiva privind fuziunile transfrontaliere, adoptată mai recent (7). De asemenea, propunerea modifică în mod indirect a doua directivă (8), întrucât, prin introducerea în cadrul dispozițiilor referitoare la fuziuni și divizări a derogării de la obligația de prezentare a unui raport de expertiză în ceea ce privește aporturile în natură, aceasta afectează normele de modificare a capitalului incluse în directiva în cauză.

3.2

În ansamblu, măsurile de simplificare propuse în cele trei directive privesc următoarele:

3.3

Atât a treia, cât și a șasea directivă impun în prezent prezentarea a trei rapoarte: un raport al conducerii cu privire la temeiul juridic și economic al ambelor operațiuni, un raport al unui expert independent și o situație contabilă în cazul în care conturile anuale au fost încheiate cu mai mult de șase luni înainte. Aceste documente trebuie să fie aprobate de adunările generale ale tuturor societăților implicate în fuziune sau divizare.

3.4

În ceea ce privește raportul conducerii, propunerea reduce aceste obligații în cazul în care acționarii renunță în unanimitate; în ceea ce privește situația contabilă, se aplică dispozițiile Directivei privind transparența (9), cu condiția ca societățile să dispună de valori cotate la bursă.

3.5

În ceea ce privește a doua directivă privind modificarea capitalului, se propune scutirea societăților de prezentarea raportului de expertiză pentru aporturi în natură.

3.6

O propunere importantă consistă în acordarea posibilității societăților de a utiliza noile tehnologii, și anume internetul, pentru a publica rapoartele privind fuziunile și divizările.

3.7

În ceea ce privește protecția creditorilor, directiva în cauză modifică dreptul acestora de a se opune operațiunilor de fuziune și de divizare până la garantarea plății creanțelor lor. Cu toate acestea, pentru protejarea creditorilor, în cazul fuziunilor transfrontaliere se impune prezentarea raportului de expertiză pentru aporturile în natură, pentru a se garanta o valoare opozabilă în diversele state membre în care își au sediul societățile.

4.1

CESE întâmpină cu satisfacție simplificarea legislației comunitare în general și a dispozițiilor privind societățile în particular, având în vedere sarcina administrativă suportată de întreprinderile europene, și în special de IMM-uri, care sunt majoritare în structura economică a UE. Cu toate acestea, așa cum CESE a semnalat deja, acest proces de simplificare nu trebuie, în niciun caz, să genereze incertitudine juridică pentru actorii de pe piața internă.

4.2

Comitetul înțelege preocuparea Comisiei de a proteja interesele acționarilor în calitatea lor de proprietari ai întreprinderii, însă nu trebuie neglijate nici celelalte părți implicate în operațiunile juridice, ale căror drepturi legitime ar putea fi afectate. Din acest motiv, Comitetul aprobă și sprijină poziția Parlamentului European (10), care a reamintit necesitatea de a lua în considerare interesele tuturor părților interesate (investitori, proprietari, creditori și lucrători). CESE a pledat deja pentru această viziune (11) și își confirmă poziția, în scopul menținerii transparenței și încrederii actorilor economici și sociali de pe piața internă europeană.

4.3

Simplificarea propusă în legătură cu obligația prezentării unor rapoarte în caz de fuziune sau divizare, care să permită înlocuirea publicării într-un registru cu publicarea pe internet a documentelor care trebuie puse la dispoziția acționarilor și creditorilor (inclusiv în cazul fuziunilor transfrontaliere), generează o serie de considerații critice. În primul rând, această modificare nu poate fi considerată o garanție a drepturilor acționarilor sau creditorilor, în măsura în care se elimină caracterul public aferent unui registru; în al doilea rând, se pierde posibilitatea de a utiliza această informație ca probă concludentă în caz de litigiu. Din acest motiv, CESE consideră că, în acest tip de operațiuni, transparența trebuie să prevaleze asupra reducerii costurilor și că acest principiu trebuie apărat în mod mai eficient.

4.4

În schimb, CESE aprobă propunerea de a nu duplica rapoartele de situație contabilă a societăților cotate (12), dat fiind că acestea sunt întocmite în conformitate cu dispozițiile în vigoare și că dispun de intervenția autorităților bursiere. Extinderea acestei măsuri la alte societăți necotate, atunci când totalitatea acționarilor societății sunt de acord, pare totuși a denatura spiritul acestei dispoziții; într-adevăr, dacă sunt deja disponibile informațiile privind situația contabilă a societății, în conformitate cu o dispoziție legală, nu este necesară duplicarea acesteia, însă acesta nu este cazul art. 9 ii) litera b) din cea de-a treia directivă, prin care se elimină întocmirea raportului în cazul acordului unanim al acționarilor.

4.5

CESE este îngrijorat în legătură cu modificarea propusă privind a doua Directivă 77/91/CE, care se alătură modificărilor anterioare. Se propune să nu se aplice articolul 10 referitor la aporturile în natură și la evaluarea acestora de către un expert independent, în cazul unei fuziuni sau divizări și să se aplice diversele dispoziții privind raporturile de expertiză. CESE consideră că raportul stabilește partea de capital care revine fiecăruia dintre acționari, iar acest capital însumează responsabilitatea fiecărei societăți în fața terților. Comitetul insistă asupra poziției sale în favoarea transparenței și, în special, asupra garanției de care trebuie să dispună toate părțile interesate și afectate; de asemenea, consideră că absența unui raport „obiectiv” privind capacitatea patrimonială a societății, reprezentată prin valoarea nominală a capitalului social, este o bază de plecare șubredă.

4.6

În sfârșit, posibilitatea de care dispuneau creditorii de a se opune operațiunilor de fuziune sau divizare până la obținerea garanției de plată (cu condiția de a dispune de un titlu legitim de credit în raport cu societățile implicate în aceste operațiuni juridice) era una din modalitățile de a asigura încrederea în aceste operațiuni, precum și buna funcționare a acestora. Protecția creditorilor este în prezent restrânsă, întrucât propunerea de directivă prevede obligativitatea ca aceștia să „sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obține garanțiile adecvate”, precum și să dovedească „în mod credibil” faptul că divizarea propusă „pune în pericol satisfacerea creanțelor lor și că nu au obținut garanții adecvate din partea societății” [art. 12 alineatul (2) din Directiva 82/891/CEE]. Această inversare a sarcinii probei ar trebui să ne dea de gândit asupra oportunității acestei modificări, întrucât aceasta ar complica operațiunile comerciale ordinare, sporind numărul de operațiuni garantate cu efect executiv.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/30

1.1

Odată cu punerea în aplicare progresivă a prelucrării electronice a datelor în domeniul serviciilor financiare, am putea crede că ne aflăm deja în posesia monedei electronice. Cecurile sunt citite și triate electronic, iar cardurile de debit și de credit sunt citite electronic de ATM-uri, de terminalele de la punctul de vânzare și de alte tipuri de dispozitive de plată. Toate aceste aplicații se bazează pe creditul disponibil pe un cont bancar, care poate fi limitat de depozite sau stabilit de către bancă (spre exemplu pentru cardurile de credit). În orice caz, banca a făcut cercetări pentru a determina buna-credință și solvabilitatea clientului său și a emis carnetele de cecuri și cardurile de debit și de credit ale acestuia în consecință. Accesul la acest sistem de credit electronic depinde de solvabilitatea creditului. Numeroase categorii ale societății - persoanele care nu au acces deloc sau care nu au acces suficient la serviciile bancare - nu pot participa la acest sistem.

1.2

Moneda electronică (e-M) este diferită. Aceasta nu depinde de credit, ci necesită o plată anticipată. Plata anticipată este transformată apoi într-un substitut electronic pentru numerar stocat pe un suport electronic care este gestionat de un emitent de monedă electronică. Suportul electronic care conține plata anticipată poate fi mobil, în general sub forma unui card plătit în avans, sau poate consta într-o înregistrare online și poate fi accesat prin intermediul internetului. Moneda electronică autorizează plăți fără numerar pentru sume (în general) mai mici, în diverse medii cum ar fi punctele de vânzare sau online, prin intermediul comunicațiilor prin telefonul mobil sau prin internet. A dispune de monedă electronică nu înseamnă, în mod direct, a fi solvabil. Singura condiție necesară este aceea de a avea capacitatea de a efectua plata anticipată.

1.3

Moneda electronică nu va fi probabil niciodată în măsură să satisfacă toate nevoile pe care le satisface numerarul. Aceasta nu va înlocui, probabil, bancnotele de 500 EUR puse sub saltea, însă ar trebui să poată acoperi tranzacții pentru care transportăm monede și bancnote asupra noastră. Chiar și în aceste condiții, până în prezent, adoptarea monedei electronice a progresat foarte încet. Inițiativele de succes au fost legate de evoluțiile societății informaționale. Moneda electronică ar trebui să progreseze în paralel cu societatea informațională. Moneda electronică ar trebui să reprezinte moneda societății informaționale. Adoptarea sa viitoare va depinde de inițiativele antreprenoriale și de inovarea tehnică în societatea informațională. Obiectivul acestei directive constă în înlăturarea obstacolelor din calea invenției și a inovației. CESE sprijină acest obiectiv.

1.4

La sfârșitul anilor 1990, Comisia Europeană a realizat că emitenții de monedă electronică se limitau la instituțiile de credit, și a încercat să extindă domeniul întreprinderilor care oferă aceste servicii. Pentru a dezvolta piața, Comisia a elaborat directiva privind moneda electronică (2000/46/CE), în vederea facilitării accesului altor instituții decât cele de credit pe piața monedei electronice.

1.5

Directiva privind moneda electronică urmărea să instituie un regim reglementar corespunzător gradului de risc reprezentat de noile instituții emitente de monedă electronică și sub care tehnologia și inovarea să se poată dezvolta. Rezultatul nu a fost un succes remarcabil: moneda electronică este încă departe de a oferi toate avantajele potențiale preconizate și nu este încă considerată a fi o alternativă credibilă la numerar.

1.6

Prin urmare, Comisia a întreprins o analiză aprofundată a evoluției monedei electronice și a constatat că unele dintre dispozițiile directivei privind moneda electronică au împiedicat dezvoltarea pieței monedei electronice, constituind un obstacol în calea inovării tehnologice. Procesul de consultare și evaluare a identificat două probleme principale. Prima este legată de lipsa de claritate a definiției conceptului de monedă electronică și a domeniului de aplicare a directivei privind moneda electronică. Cea de-a doua privește cadrul juridic care instituie regimul prudențial, precum și aplicarea normelor legate de combaterea spălării banilor în contextul serviciilor de plată cu monedă electronică. S-a ajuns la concluzia că majoritatea dispozițiilor directivei privind moneda electronică trebuie modificate; în consecință, s-a hotărât să se înlocuiască directiva existentă cu o nouă directivă, al cărei proiect, COM(2008)627 final, face obiectul prezentului aviz.

1.7

Obiectivul acestei directive este să permită crearea de noi servicii de plată cu monedă electronică, inovatoare și sigure, să garanteze noilor actori accesul pe piață și să încurajeze o concurență reală și eficientă între toți actorii de pe piață. În opinia CESE, această inițiativă sosește la momentul oportun, având în vedere că participarea consumatorilor la societatea informațională a crescut exponențial de la sfârșitul ultimei decade și că, în prezent, se înregistrează o cerere înfrânată și nesatisfăcută de servicii în domeniul monedei electronice adaptate consumatorilor. Directiva urmărește să înlăture obstacolele din calea inițiativelor antreprenoriale care pot satisface această cerere.

1.8

Introducerea unui nou regim reglementar în sectorul financiar reprezintă o potențială problemă în contextul crizei cu care se confruntă sistemul bancar și al preocupării generale în ceea ce privește lipsa de eficiență a reglementării băncilor. În pofida acestor preocupări, CESE se declară mulțumit de faptul că regimul propus este adecvat și proporțional. Noile reglementări nu se aplică băncilor care au fost instituțiile responsabile de criza creditelor; scăderea valorii capitalului inițial impus nu servește decât la reducerea barierelor la intrare; rezervele de capital ale instituțiilor emitente de monedă electronică sunt proporționale cu acelea ale băncilor; fondurile care reprezintă cererile utilizatorilor vor fi protejate în mod specific într-o serie limitată de investiții; iar sumele implicate sunt de minimis. Dacă instituțiile emitente de monedă electronică ar deveni o forță reală pe piața plăților, anumite dispoziții ale directivei ar trebui modificate ținându-se seama de experiența dobândită.

1.9

CESE se declară preocupat în legătură cu protecția consumatorilor și solicită Comisiei să modifice directiva în ceea ce privește limitele aplicabile investirii fondurilor proprii, transformarea imediată a sumelor primite în monedă electronică, protejarea fondurilor proprii în cazul instituțiilor hibride și eliminarea taxelor în cazul rezilierii anticipate a contractelor privind moneda electronică.

1.10

Numerarul este anonim. Tranzacțiile simple în numerar nu divulgă identitatea persoanei care efectuează plata. Sistemele de monedă electronică pot fi anonime sau nominative. Ridicarea limitei de stocare a valorii la 500 EUR ar trebui să facă moneda electronică mai atractivă pentru utilizatorii potențiali, în special pentru persoanele care nu au acces deloc sau care nu au acces suficient la serviciile bancare. Cu toate că, în mod rațional, aceste limite nu ar trebui să reprezinte un risc disproporționat de spălare a banilor, în comparație cu ceea ce se poate face cu sume mari în numerar, rămân anumite rezerve în ceea ce privește limita propusă.

1.11

Monedele și bancnotele implică un cost de producție și un cost de manipulare pentru bănci și comercianți. Este evident că, pentru populația UE, numerarul rămâne principalul mijloc de plată și de stocare a valorii. În perioada actuală, caracterizată prin incertitudine, numărul de bancnote aflate în circulație a crescut foarte mult.

1.12

Această directivă nu va schimba, ea singură, cursul evenimentelor. Ea va înlătura, însă, obstacolele din calea inovării tehnologice și în domeniul întreprinderilor. Nicio autoritate nu poate impune utilizarea monedei electronice de către publicul larg. Băncile sunt în măsură să joace un rol primordial, însă, cu excepția Belgiei, unde se utilizează cardul Proton, acestea nu au realizat mari progrese. Cardurile de transport, cardurile telefonice și comerțul pe internet demonstrează în mod clar că aplicațiile societății informaționale au tendința de a extinde utilizarea monedei electronice. Mai mult, moneda electronică este adesea produsul unei alte activități, astfel încât emitentul poate fi adesea o instituție hibridă și nu una consacrată exclusiv monedei electronice. Această legătură dintre moneda electronică și alte modele de afaceri este considerată esențială pentru dezvoltarea monedei electronice. Directiva a fost elaborată pentru a facilita astfel de evoluții și, prin urmare, se bucură de sprijinul CESE.

1.13

O preocupare esențială este legată de dezvoltarea reglementărilor privind combaterea spălării banilor. CESE nu poate accepta ca două directive să stabilească limite contradictorii. Această situație creează o confuzie juridică inacceptabilă. În cazul în care limitele propuse de directiva care face obiectul prezentului aviz vor fi aplicate, directiva privind combaterea spălării banilor trebuie modificată.

1.14

CESE solicită tuturor statelor membre să adopte politici pozitive în momentul punerii în aplicare a noii directive. Este important ca regulamentele să fie elaborate în urma consultării industriei și ca acestea să fie concepute în așa fel încât să nu reprezinte o sarcină împovărătoare nici pentru emitenții de monedă electronică și nici pentru clienții acestora, în contextul în care sumele aflate în joc sunt minime. În funcție de abordarea pe care o adoptă, autoritățile naționale vor avea posibilitatea să susțină sau să elimine această nouă industrie. CESE consideră că această industrie ar trebui susținută în toate statele membre.

1.15

Această directivă este importantă și are vaste implicații potențiale. CESE solicită actorilor actuali și potențiali din domeniul monedei electronice să își reevalueze atuurile, punctele slabe, șansele și provocările în lumina acestei directive. Este vorba despre a acorda o a doua șansă acestei piețe.

2.1

Există o serie de exemple care ilustrează modul în care participarea consumatorilor la societatea informațională duce la adoptarea monedei electronice.

2.2

Utilizarea cardului RFID (1) este un astfel de exemplu. Dat fiind că cipul RFID poate înregistra valori monetare, una dintre aplicațiile sale curente constă în plata accesului la sistemele de transport. În 1997, Hong Kong a introdus cardul „Octopus”. Acesta este un card inteligent, fără contact, reîncărcabil, de stocare a valorilor. Pe lângă faptul că este utilizat ca sistem de plată pentru aproape toate mijloacele de transport public în Hong Kong, acest card este utilizat și pentru plata în micile magazine, supermarketuri, restaurante fast food, parcometre, automate etc. Acest tip de card este utilizat de 95 % din populația Hong Kong-ului cu vârsta între 16 și 65 de ani. Acest exemplu demonstrează faptul că participarea consumatorului la o aplicație a societății informaționale duce la dezvoltarea mai amplă a monedei electronice. În prezent, în Londra s-a generalizat utilizarea cardului RFID fără contact „Oyster” pentru transportul public. Utilizatorii anticipează acum extinderea acestuia la chioșcurile de ziare, micile magazine și fast food-urile grupate în jurul nodurilor și stațiilor de transport. Astfel de evoluții sunt de așteptat atât în Regatul Unit, cât și în alte state membre, în contextul în care cardurile RFID sunt adoptate pe scară tot mai largă.

2.3

Un alt exemplu mai răspândit constă în contul de telefonie mobilă plătit în avans care poate fi deja utilizat pentru a plăti diverse activități cum ar fi servicii de suport informatic, participări la concursuri, donații caritabile, jocuri interactive, divertisment pentru adulți și servicii de informare. Ca și în cazul cardurilor de transport plătite în avans, conturile de telefonie plătite în avans sunt definite ca monedă electronică atunci când valoarea stocată începe să fie acceptată de alte întreprinderi în afară de operatorul de transport sau de telefonie.

2.4

Internetul promovează, de asemenea, moneda electronică, întrucât aceasta poate satisface două nevoi importante. Majoritatea aplicațiilor care pun în relație întreprinderile și consumatorii pe internet implică o tranzacție de credit. Persoanele care nu au acces la serviciile bancare sunt excluse în mod automat, dat fiind că nu dispun de carduri de credit sau de debit. Utilizând un card cu monedă electronică, aceste persoane pot beneficia de avantajele internetului. Tranzacțiile de la consumator la consumator („C to C”) au înregistrat, la rândul lor, o creștere semnificativă pe internet, stimulate de firmele de vânzare prin licitație cum ar fi E-Bay. Nu se poate realiza o tranzacție de la consumator la consumator prin intermediul unui card de credit sau de debit. Plata trebuie efectuată în monedă electronică securizată. Aceasta explică apariția unor sisteme cum ar fi PayPal (2), care a dezvoltat o relație simbiotică cu E-Bay.

2.5

Cardurile de transport, cardurile telefonice și comerțul pe internet demonstrează că aplicațiile societății informaționale extind utilizarea monedei electronice. Acestea demonstrează, de asemenea, că moneda electronică poate fi produsul secundar al unei alte activități, astfel încât emitentul de monedă electronică poate fi adesea o întreprindere hibridă. Această legătură între moneda electronică și alte activități este considerată esențială pentru dezvoltarea monedei electronice. Directiva a fost elaborată în consecință.

2.6

Instituțiile de credit, cum ar fi băncile, posedă toate atributele necesare pentru a emite monedă electronică și funcționează în cadrul unor regimuri reglementare corespunzătoare. Într-o anumită măsură, instituțiile de credit au luat inițiativa. În Belgia, cardul „Proton” este produsul unui consorțiu bancar. Acesta combină un card de debit cu o funcție de card cu monedă, iar utilizarea sa este răspândită în rândul clienților băncilor din Belgia. Există perspective ca mai multe carduri de acest tip, care combină mai multe utilizări și sunt dotate cu o funcție de monedă electronică fără contact, bazându-se pe tehnologia RFID, să fie puse în circulație. Cu toate acestea, există un conflict clar de interese între moneda electronică și alte linii de produse ale instituțiilor de credit cum ar fi cardurile de credit și de debit.

2.7

Cifrele privind numărul limitat de instituții emitente de monedă electronică cu autorizare completă (20 de instituții emitente de monedă electronică și 127 de entități exceptate) sau privind volumul scăzut de monedă electronică emisă (în prezent, în UE moneda electronică în circulație reprezintă numai 1 miliard EUR, în comparație cu peste 600 miliarde EUR aflate în circulație în numerar) demonstrează că moneda electronică nu este încă pe deplin adoptată în majoritatea statelor membre. Mai mult, volumul de numerar aflat în circulație a crescut constant de la introducerea monedei euro, în 2002.

2.8

Prin urmare, Comisia a întreprins o analiză aprofundată a evoluției monedei electronice. Procesul de consultare și evaluare a identificat două probleme principale în ceea ce privește actuala directivă privind moneda electronică. Prima constă în lipsa de claritate a definiției monedei electronice și a domeniului de aplicare a directivei. Cea de-a doua privește cadrul juridic care instituie regimul prudențial, precum și aplicarea normelor legate de combaterea spălării banilor în contextul serviciilor de plată cu monedă electronică.

2.9

Mai mult, directiva privind serviciile de plată (DSP) 2007/64/CE va intra în vigoare în noiembrie 2009. Relevanța directivei privind serviciile de plată constă în faptul că aceasta stabilește un regim special pentru instituțiile de plată analog aceluia pentru instituțiile emitente de monedă electronică. Directiva privind serviciile de plată nu este compatibilă cu directiva privind moneda electronică; prin urmare, dacă regimul prevăzut de directiva privind moneda electronică nu este revizuit, la momentul respectiv, aceasta va spori incertitudinea juridică.

2.10

Din elementele de mai sus rezultă că majoritatea prevederilor directivei privind moneda electronică trebuie modificate; prin urmare, s-a hotărât înlocuirea directivei existente cu o nouă directivă, al cărei proiect face obiectul prezentului aviz.

3.6.1

Directiva privind moneda electronică stipula că o instituție emitentă de monedă electronică ar trebui să dispună de un capital inițial de 1 milion EUR. În prezent, această cerință este privită ca excesivă în raport cu riscurile implicate și este considerată un obstacol în calea creării de IMM-uri inovatoare în domeniul monedei electronice. În noul proiect, capitalul inițial impus este redus la 125 000 EUR.

3.6.2

Pe lângă cerințele privind capitalul inițial, instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să dețină fonduri proprii, proporțional cu pasivele lor aflate în circulație. În directiva privind moneda electronică, acest procentaj era de 2 %. Noua cerință este de 5 %, iar acest procentaj scade pe măsură ce volumul crește, și se aplică valorii celei mai ridicate dintre moneda electronică în circulație și volumul lunar de plăți.

3.6.3

Există limitări în ceea ce privește investirea fondurilor proprii care reprezintă moneda electronică în circulație, însă numai în cazul în care emitentul întreprinde o activitate alta decât o activitate de plată (articolul 9).

3.6.4

Modificările propuse în ceea ce privește combaterea spălării banilor la nivelul celei de-a treia directive privind spălarea banilor sunt în concordanță cu necesitățile întreprinderilor și cu practica industriei. Suma maximă de monedă electronică care poate fi oferită contra numerar, într-un singur rând, este modificată de la 150 EUR la 500 EUR (articolul 16).

3.6.5

Directiva privind moneda electronică le permitea statelor membre să acorde exceptări de la aplicarea unui număr mare de cerințe legate de autorizare pentru a facilita intrarea pe piață a unor noi actori și inovarea realizată de aceștia. Aceste exceptări au fost aplicate de statele membre într-un mod incoerent, creând condiții inegale pentru actorii de pe piață. Noul regim prevede, în continuare, exceptări (articolul 10), însă, așa cum se specifică în articolele relevante din directiva privind serviciile de plată, instituțiile emitente de monedă electronică care beneficiază de exceptări nu au dreptul de a funcționa în afara statului membru respectiv. Cu alte cuvinte, acolo unde se aplică exceptări, nu se pot aplica „proceduri de pașaport”.

—

Reglementările sunt concepute pentru IMM-urile inovatoare din sectorul plăților. Recenta criză bancară a avut la origine expunerea băncilor la riscul de credit. Instituțiilor emitente de monedă electronică nu li se va permite să emită credite bazate pe fondurile utilizatorilor, astfel încât să nu se creeze niciun risc.

—

Cerința privind fondurile proprii (a se vedea punctele 3.6.1 și 3.6.2) obligă capitalul inițial de 125 000 EUR să crească proporțional cu valoarea fondurilor proprii. Scăderea valorii capitalului inițial impus nu servește decât la reducerea barierelor la intrare. Directiva prevede cerințe de capital semnificative pentru fonduri proprii mai importante.

—

Rezervele de capital ale unei instituții emitente de monedă electronică vor fi proporționale cu cele ale băncilor, iar fondurile care reprezintă cererile utilizatorilor vor fi protejate în mod specific într-o serie limitată de investiții.

—

Sumele implicate sunt de minimis. Dacă instituțiile emitente de monedă electronică ar deveni o forță reală pe piața plăților, anumite dispoziții ale directivei ar trebui modificate ținându-se seama de experiența dobândită.

4.3.1

limitarea investirii fondurilor proprii se aplică, în prezent, doar instituțiilor hibride emitente de monedă electronică. Pentru a spori gradul de securitate a clienților, aceste dispoziții ar trebui să li se aplice tuturor instituțiilor emitente de monedă electronică;

4.3.2

instituțiile emitente de monedă electronică nu pot trata banii clienților drept depozite. Sumele de bani primite ar trebui transformate imediat în monedă electronică. Această măsură de protecție nu este clar menționată în directivă;

4.3.3

articolul 9 ar trebui modificat astfel încât să facă explicită cerința conform căreia fondurile proprii în raport cu obligațiile de monedă electronică în circulație trebuie protejate în mod specific de către instituțiile hibride;

4.3.4

articolul 5 alineatul (4) stipulează că, în cazul în care rambursarea are loc la data încetării contractului, aceasta va avea loc gratuit, însă același articol, la alineatul (5), stipulează că, în cazul rambursării înainte de încetarea contractului, se poate percepe o taxă. Această ultimă dispoziție ar trebui eliminată, întrucât nu există nicio distincție între rambursarea în cursul contractului și rambursarea la încetarea acestuia, și rezultatul riscă să constea într-un model de reziliere a contractului care va împiedica respectarea cerinței prudențiale de cunoaștere a clientului.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/36

1.1

Comitetul sprijină inițiativa Comisiei de lansare a programului ISA, cu convingerea că acesta poate garanta și consolida, în continuare, o interoperabilitate reală și eficace, în cadrul noilor sisteme complexe ale pieței unice europene.

1.2

CESE consideră că, pentru exercitarea concretă a libertăților prevăzute de Tratat, este esențială punerea în aplicare integrală a mecanismelor de interoperabilitate nu numai în beneficiul administrațiilor și instituțiilor, ci și al cetățenilor, al întreprinderilor și, în general, al societății civile organizate.

1.3

Nevoia de implementare a unei strategii specifice, vizând siguranța datelor personale și a celor economice, este evidentă, fapt subliniat de CESE în avizele sale în repetate rânduri (1): „securitatea informatică nu poate în nici un caz să fie disociată de necesitatea de a îmbunătăți protecția datelor personale și a libertăților garantate prin Convenția europeană a drepturilor omului”.

1.4

Comitetul subliniază că este necesar ca utilizatorii să aibă la dispoziție sisteme interconectate care să nu poată fi puse în vânzare decât cu garanția protecției datelor, indiferent de natura acestora: personale, industriale sau administrative. Trebuie stabilit fără întârziere, pe plan juridic, un sistem european de urmărire/sancționare a celor care utilizează rețelele și datele în mod abuziv și, în acest scop, trebuie să se intervină și asupra interoperabilității procedurilor juridice ale Uniunii.

1.5

Comitetul consideră că sunt încă insuficiente măsurile luate pentru evitarea fragmentării pieței și pentru asigurarea dimensiunii paneuropene autentice a unui sistem de administrații publice interconectate, interactive și accesibile.

1.6

Comitetul solicită ca propunerea de program ISA să fie însoțită de o puternică inițiativă comunitară, care să determine statele membre și Comisia să utilizeze instrumente obligatorii din punct de vedere juridic, menite să ofere noi certitudini și vigoare Cadrului comun de interoperabilitate consolidat.

1.7

Este indispensabil ca noua Strategie europeană de interoperabilitate să definească, împreună cu Cadrul comun, prioritățile în materie de politici comunitare, care presupun eforturi sporite ce vizează, pe lângă previziuni bugetare, instrumente, cadre și servicii comune.

1.8

În opinia CESE, trebuie realizată o convergență digitală care să asigure:

Toate acestea, pentru ca fenomenele de „excluziune digitală” să fie evitate și pentru a se asigura niveluri înalte de fiabilitate și de încredere între utilizatori și furnizorii de servicii.

1.9

CESE consideră necesare o coordonare mai strânsă și o mai bună cooperare cu celelalte programe comunitare, ce concură la identificarea unor idei și soluții noi în ceea ce privește interoperabilitatea paneuropeană.

1.10

Comitetul subliniază importanța programelor de calculator cu sursă deschisă, mai ales în domeniul e-guvernării, pentru garantarea securității și a durabilității, a caracterului confidențial al informațiilor și plăților, precum și a disponibilității „codului sursă”, și consideră că trebuie încurajată utilizarea programelor de calculator cu sursă deschisă, care permite studierea, schimbul, redistribuirea și reutilizarea soluțiilor de software de mare valoare pentru administrațiile publice.

1.11

În opinia Comitetului, este necesară consolidarea cadrului de interoperabilitate europeană de referință, dintr-o perspectivă multidimensională, care cuprinde aspectele politice ale unei viziuni comune asupra unor priorități împărtășite, aspectele juridice de sincronizare legislativă, alături de cele tehnice, semantice și de organizare.

1.12

Potrivit Comitetului, ar trebui elaborată o metodă europeană de calcul al raportului costuri-beneficii al serviciilor interoperabile (PEGS) instituite de administrațiile publice.

1.13

Comitetul consideră că o campanie de informare și de formare în acest sens este una dintre condițiile fundamentale ale succesului inițiativei. De asemenea, dialogul social la nivel european și organizarea de conferințe periodice paneuropene ale serviciilor on-line sunt fundamentale, în vederea difuzării, sprijinirii și orientării lucrărilor administrațiilor din diferitele țări, într-un cadru de dezvoltare comun.

—

importanța unei consolidări a inițiativelor europene, nu doar în favoarea administrațiilor și instituțiilor, dar și a cetățenilor, a întreprinderilor și, în general, a societății civile organizate;

—

necesitatea prezenței unei autorități eficiente de certificare la nivel european, în scopul garantării unor niveluri de siguranță adecvate pentru accesul și schimbul de informații;

—

importanța de a asigura utilizatorilor finali ai rețelelor o maximă vizibilitate, accesibilitate și interoperabilitate a acestora;

—

necesitatea de a promova inițiative la diverse niveluri, pentru a garanta formarea continuă a utilizatorilor și pentru a permite utilizarea infrastructurilor de rețea, inclusiv pentru activități de formare continuă;

—

exigența, dat fiind caracterul sensibil al datelor tratate, de a asigura niveluri ridicate de siguranță a rețelelor, prin intermediul unor instrumente adecvate de protecție și al unor protocoale de transmisie garantate, acolo unde este necesar, atât la nivel central, cât și periferic.

3.1

Propunerea Comisiei urmărește să promoveze, prin intermediul lansării unui program ISA (Soluții de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene), o interacțiune electronică eficientă și eficace, transfrontalieră și intersectorială, a administrațiilor publice europene, astfel încât să fie posibilă furnizarea de servicii electronice publice, pentru a susține aplicarea de politici și activități comunitare, în special cu privire la piața unică, cu evitarea apariției diferitelor bariere electronice în cadrul statelor.

3.2

Programul ISA își propune să promoveze și să susțină:

3.3

Dotarea financiară propusă pentru aplicarea programului ISA pentru perioada 2010-2015 este stabilită la 164,1 milioane de euro, din care 103,5 milioane sunt destinate perioadei de până la 31 decembrie 2013, după cum prevede programarea financiară 2007-2013, și 60,6 milioane pentru perioada de doi ani, 2014-2015.

4.1

Comitetul susține cu convingere inițiativele menite să asigure funcționarea deplină și eficace a pieței unice europene extinse și consideră ca esențială, pentru exercitarea concretă a libertăților prevăzute de Tratat, punerea integrală în aplicare a mecanismelor de interoperabilitate nu numai în beneficiul administrațiilor și instituțiilor, ci și al cetățenilor, al întreprinderilor și al societății civile organizate, în general.

4.2

Comitetul consideră că nu s-au luat încă suficiente măsuri – în ciuda realizării a trei programe multianuale succesive IDA I, IDA II și IDABC – pentru a se evita fragmentarea pieței și pentru a se asigura o dimensiune paneuropeană autentică administrațiilor publice interconectate, astfel încât acestea să furnizeze servicii directe și fără discriminări, pentru menținerea unității pieței și a exercitării fără opreliști a drepturilor cetățenești și ale întreprinderilor comunitare, în întreaga Uniune.

4.3

Comitetul sprijină inițiativa Comisiei de lansare a programului ISA, cu condiția ca aceasta să nu se rezume la prelungirea și refinanțarea programelor care s-au succedat din 1993 până în prezent, ci să asigure o „strategie europeană de interoperabilitate” reală și eficace, precum și un „cadru european de interoperabilitate” (10), componente esențiale ale unei piețe unice integrate și ale unei economii europene competitive și sustenabile, în cadrul agendei reînnoite de la Lisabona.

4.4

Comitetul solicită ca propunerea de program ISA să fie însoțită de o puternică inițiativă comunitară, care să impună statelor membre și Comisiei instrumente obligatorii, în măsură să dea noi certitudini și o nouă vigoare unei strategii europene și unui cadru comun de interoperabilitate, care să garanteze piste comune, sigure și transparente, pentru operatorii publici și privați și pentru utilizatorii naționali și transnaționali.

4.5

Potrivit Comitetului, este indispensabil ca noua Strategie europeană de interoperabilitate să definească, împreună cu Cadrul comun, prioritățile politicilor comunitare, pentru punerea în aplicare efectivă a propunerilor de directive și de regulament, în curs de realizare.

4.6

Comitetul consideră că sunt încă insuficiente eforturile de coordonare și de cooperare cu celelalte programe comunitare, ce concură la exprimarea de noi idei și soluții cu privire la interoperabilitatea paneuropeană și, în special, cu Programul-cadru pentru competitivitate și inovare (linia ICT PSP) și cu cel de-al șaptelea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, și recomandă instituirea unui comitet de interprograme, în scopul asigurării interoperabilității, care să reunească responsabilii cu administrarea tuturor programelor cointeresate, pentru pregătirea de proceduri de atribuire în sinergie.

4.7

Potrivit Comitetului, încă de la conceperea de noi cadre operative de către administrațiile publice, ar trebui să fie verificată deplina compatibilitate a acestora cu principiile de interoperabilitate paneuropeană, potrivit unor mecanisme de notificare preventivă, precum cele adoptate pentru elaborarea de noi standarde tehnico-normative (11). Principalul obstacol rămâne cel cultural, creat de administrații încă nepregătite și care nu sunt convinse de necesitatea de a adopta soluții tehnologice inovatoare și deschise, înscrise într-un cadru european de interoperabilitate.

4.8

Comitetul consideră că o campanie de informare și de formare în acest sens este condiția necesară pentru succesul inițiativei, ca și organizarea de conferințe periodice paneuropene ale serviciilor on-line, pentru a asigura, și pe baza acțiunilor de evaluare comparativă a performanțelor (benchmarking) administrațiilor, la diferite niveluri, verificări și reorientări constante ale programului de lucru.

4.9

Convergența digitală reclamă interoperabilitatea aparaturii, platformelor și serviciilor, cerințe de siguranță și de încredere, managementul identității și al drepturilor (12), accesibilitatea și facilitatea utilizării, folosirea de sisteme informatice și de arhitecturi tehnice neutre din punct de vedere lingvistic, precum și eforturi susținute pentru ca utilizatorii, mai ales categoriile cele mai sensibile, să dispună de asistență și formare permanentă în teritoriu.

4.10

Comitetul subliniază importanța, mai ales în domeniul administrației electronice (e-guvernare), „a software-urilor deschise, pentru a garanta siguranța și durabilitatea acestora, precum și caracterul confidențial al informațiilor și plăților”, și a disponibilității „codului sursă, în scopul întreținerii, stabilității și securității, și în cazul în care editorul nu mai este accesibil” (13).

4.11

Potrivit Comitetului, ar trebui elaborată o metodă europeană de calcul al raportului costuri-beneficii („value for money”) al serviciilor interoperabile PEGS (14), implementate de către administrațiile publice, care să ia în considerare nu doar recuperarea investiției și câștigurile în ceea ce privește proprietatea, flexibilitatea și nivelurile de reducere a sarcinilor administrative, ci și, cu precădere, valoarea globală, referitoare la accesibilitatea și fiabilitatea pieței unice, pentru cetățeni și întreprinderi.

4.12

Este nevoie, potrivit Comitetului, de consolidarea cadrului de interoperabilitate european de referință, din perspectivă multidimensională, care să cuprindă aspectele politice de viziune comună asupra unor priorități împărtășite, aspectele legale de sincronizare legislativă, precum și aspectele tehnice, semantice și de organizare.

4.13

CESE consideră că, în plan social, inițierea unui dialog la nivel european, în cadrul dialogului informal EUPAN/TUNED (15), cu reprezentanții personalului din administrațiile interesate, ar fi o reușită pentru administrațiile europene, în vederea implicării cetățenilor, prin furnizarea informației necesare.

4.14

În ceea ce privește instrumentele generice existente și cele noi, în contextul modelului conceptual GPSCM (16), definit de Comisie și de statele membre, este necesar:

4.15

Este necesar, potrivit Comitetului, să fie definit un cadru comun pentru standardele tehnico-economice deschise, elaborate de CEN, CENELEC și ETSI în domeniu, care să permită aplicarea lor la toate părțile interesate.

4.16

Comitetul consideră că trebuie încurajată utilizarea unui program de calculator cu sursă deschisă (open-source software), deoarece acesta permite studiul, schimbul, redistribuirea și reutilizarea soluțiilor de software de mare valoare pentru administrațiile publice, atât cu privire la eficiența costurilor, cât și la verificarea aplicării standardelor, la acoperirea funcțională peste limitele impuse de licențe și copyright, la viabilitatea soluțiilor adoptate și la adaptarea la exigențele locale.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/41

1.1

CESE își exprimă sprijinul față de propunerea Comisiei, întrucât consideră că liberalizarea utilizării benzii de frecvență de 900 MHz impune o inițiativă legislativă la nivel comunitar.

2.1

La 25 iulie 2007, Comisia a prezentat o propunere de directivă de abrogare a Directivei 87/372/CEE (1), prin care se încerca eliminarea rezervării benzii de 900 MHz pentru sistemele de GSM în statele membre UE, creată în temeiul Directivei 87/372/CEE a Consiliului din 25 iunie 1987 privind benzile de frecvență care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicațiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice.

2.2

Această bandă de frecvență este deosebit de importantă, deoarece are bune caracteristici de propagare, acoperind distanțe mai mari decât cele acoperite de benzile de frecvență mai ridicată și permițând astfel extinderea serviciilor moderne de voce, date și multimedia în zonele rurale și în zonele slab populate.

2.3

Obiectivul propunerii era de a contribui la reușita inițiativei i2010 „O societate informațională europeană pentru creștere și ocuparea forței de muncă” (2) și de a spori concurența prin utilizarea benzii de 900 MHz și pentru alte tehnologii, oferind utilizatorilor o mai mare libertate de alegere a serviciilor și tehnologiilor.

2.4

În conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 676/2002/CE, Comisia a acordat un mandat Conferinței europene a administrațiilor de poștă și telecomunicații (CEPT) pentru conceperea unor condiții tehnice mai puțin restrictive; pe baza acestui mandat, s-au elaborat condiții bazate pe principiul potrivit căruia banda de 900 MHz poate coexista și este pe deplin compatibilă cu tehnologiile GSM și UMTS.

2.5

CESE a emis un aviz (3) favorabil privind propunerea menționată, întrucât considera că aprobarea acesteia ar stimula inovarea și competitivitatea, ar mări concurența pe piața comunicațiilor electronice și ar spori posibilitățile de alegere ale consumatorilor.

2.6

În urma dezbaterilor din cadrul procesului legislativ, Comisia a prezentat la 19 noiembrie 2008 o nouă propunere de directivă (4), prin care se încerca modificarea Directivei 87/372/CEE.

3.1

Directiva în vigoare impune statelor membre să rezerve totalitatea benzilor de frecvență de 890-915 MHz și 935-960 MHz pentru GSM. Această constrângere împiedică utilizarea benzilor pentru alte sisteme paneuropene decât GSM-ul care pot furniza servicii interoperabile avansate de voce, date și multimedia în bandă largă. Aceste noi sisteme paneuropene, cum ar fi sistemul UMTS, oferă funcționalități superioare celor oferite de sistemul GSM și care, de la adoptarea Directivei GSM în urmă cu douăzeci de ani, au devenit viabile datorită progreselor tehnologice.

3.2

Liberalizarea utilizării benzii de 900 MHz ar putea genera denaturări ale concurenței, mai ales în cazul anumitor operatori de telefonie mobilă cărora nu li s-a atribuit niciun spectru de frecvențe în banda de 900 MHz. Aceștia ar putea fi dezavantajați în materie de costuri și eficiență față de operatorii care vor avea posibilitatea de a furniza servicii 3G în această bandă.

3.3

Propunerea definește „sistemul GSM” ca fiind o rețea de comunicații electronice care este conformă cu standardele GSM publicate de ETSI, în special EN 301 502 și EN 301 511, iar „sistemul UMTS” ca fiind o rețea de comunicații electronice care este conformă cu standardele UMTS publicate de ETSI, în special EN 301 908-1, EN 301 908-2, EN 301 908-3 și EN 301 908-11.

3.4

În conformitate cu cadrul de reglementare privind comunicațiile electronice, în special cu Directiva 2002/20/CE (5), statele membre pot modifica și/sau revizui drepturile de utilizare a spectrului de frecvențe și dispun, prin urmare, de instrumentele necesare pentru a soluționa eventualele denaturări ale concurenței, scop în care vor adopta măsurile adecvate, în special stabilind dacă punerea în aplicare a propunerii ar putea genera denaturări ale concurenței pe piețele telecomunicațiilor mobile afectate.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/43

1.1

Comitetul consideră că este necesară simplificarea prevăzută în propunerea de regulament. Cu toate acestea, constată că nu este vorba în mod exclusiv de o măsură de simplificare, deoarece Comisia operează modificări la nivelul măsurilor tehnice stabilite, în vederea armonizării.

1.2

CESE estimează că exercițiul de armonizare care se urmărește presupune în mod necesar modificarea anumitor măsuri tehnice și, în consecință, trebuie precedat de evaluări științifice, atât biologice, cât și socioeconomice.

1.3

Având în vedere caracterul tehnic al măsurilor incluse în propunerea de regulament, CESE consideră că nu trebuie să se pronunțe cu privire la propunerile de schimbare înainte de efectuarea evaluărilor menționate. De asemenea, estimează că eficiența noilor măsuri tehnice trebuie verificată anterior de experți în domeniul pescuitului atât la bord, cât și în locurile de pescuit.

1.4

Comitetul consideră că toate măsurile tehnice trebuie incluse în acest regulament al Consiliului, evitându-se astfel posibilitatea ca unele dintre acestea să fie incluse în regulamente ulterioare ale Comisiei.

1.5

CESE sprijină întru totul propunerea de evaluare periodică a eficacității măsurilor tehnice preconizată de Comisie.

2.3.1

cererii formulate de Consiliu către Comisie în iunie 2004 de a revizui măsurile tehnice aplicabile conservării resurselor halieutice în Oceanul Atlantic și în Marea Nordului, în vederea simplificării acestora și a luării în considerare a anumitor caracteristici regionale și

2.3.2

a Planului de acțiune al Comisiei, vizat de Consiliu în aprilie 2006, pentru simplificarea normelor comunitare, conform căruia toate măsurile tehnice dispersate în diverse regulamente ar trebui integrate într-un regulament unic, inclusiv în Regulamentul anual privind oportunitățile de pescuit și planurile de refacere a anumitor rezerve de pește.

3.1

CESE consideră că propunerea de regulament este eminamente tehnică. Procedura de simplificare este necesară, în conformitate cu măsurile aprobate de Comitet în avizul său privind planul de acțiune pentru simplificarea legislației comunitare. Cu toate acestea, nu este vorba în mod exclusiv de o simplificare, deoarece Comisia operează modificări în legislația în vigoare în vederea armonizării și are în vedere diferențele regionale prin instituirea de dispoziții specifice pentru fiecare dintre „zonele CCR (consilii consultative regionale)”. Această regionalizare va presupune și efectuarea de modificări ale legislației în vigoare.

3.2

Prin această propunere de regulament Comisia își propune să definească principiile directoare comune tuturor zonelor de pescuit, urmând ca prin diferite regulamente ulterioare ale Comisiei să se reglementeze, potrivit procedurii de „comitologie”, aspectele pur tehnice cu caracter regional.

3.3

Chiar dacă este necesar ca reglementarea măsurilor tehnice să fie efectuată cu luarea în considerare a caracteristicilor specifice diverselor regiuni din UE, Comitetul consideră că abordarea propusă nu este cea mai adecvată și că este preferabil ca toate măsurile să fie incluse în acest regulament al Consiliului și nu în regulamente ulterioare ale Comisiei.

3.4

CESE consideră că, astfel, măsurile tehnice vor fi mai bine adaptate la contextul noii politici comune în domeniul pescuitului, adoptată în 2002, în special în ceea ce privește consiliile consultative regionale (CCR), aprobate prin Decizia Consiliului din 19 iulie 2004 și la integrarea factorilor de protecție a mediului luați în considerare, cum ar fi protecția habitatelor marine și reducerea capturilor aruncate înapoi în mare, toate acestea constituind măsuri specifice aplicabile la nivelul unei regiuni concrete ce corespunde unui anumit consiliu consultativ regional (CCR).

3.5

Comitetul consideră că, înainte de adoptare și pentru a se evita erorile comise în trecut, eficiența noilor măsuri tehnice propuse ar trebui verificată de experți în domeniul pescuitului atât la bord, cât și în locurile de pescuit.

3.6

Având în vedere complexitatea textului și a măsurilor tehnice propuse, CESE consideră că propunerea de regulament ar trebui să cuprindă o anexă cu grafice, menite să ușureze înțelegerea.

4.1

În formularea sa actuală, propunerea de regulament cuprinde măsurile tehnice care acoperă o gamă largă de obiective, între care se remarcă protecția puietului, în principal prin limitarea capturării acestora prin îmbunătățirea modului de selectare a uneltelor de pescuit sau prin instituirea de zone interzise/perioade de prohibiție. Alte măsuri sunt destinate protejării anumitor specii sau ecosisteme prin limitarea activității de pescuit, impunând - de exemplu - închiderea anumitor zone, alt grup mare de măsuri fiind destinate reducerii cantităților de capturi aruncate înapoi în mare.

4.2

Propunerea de regulament nu numai că definește domeniul de aplicare, ci și însumează toate dispozițiile referitoare la dimensiunea minimă pentru fiecare dintre specii de la care capturarea resurselor halieutice vii este considerată legală. În ceea ce privește domeniul de aplicare și includerea importurilor, CESE dorește să se clarifice ce se întâmplă în cazul în care dimensiunile minime legale ale produselor importate sunt mai mici decât cele stabilite în UE. Pentru Comitet, soluția rezonabilă ar fi ca în UE să nu se poată comercializa produse de pescuit provenind din terțe țări care să aibă dimensiuni mai mici decât cele comunitare.

4.3

Se enumeră în mod exhaustiv uneltele de pescuit, stabilindu-se pentru fiecare dintre acestea dimensiunile minime ale năvodului și ale mătcii, adâncimea maximă la care se pot arunca, precum și interdicțiile de utilizare a mătcilor care nu au mărimea și forma indicate, și anume cazurile când numărul de ochiuri cu dimensiuni egale din jurul oricărei circumferințe a mătcii crește din față către spate sau când mătcile sunt fabricate din materiale sau cu grosimi nepermise.

4.4

Comitetul consideră că procedura de simplificare avută în vedere de Comisia Europeană este adecvată și necesară. Cu toate acestea, CESE estimează că încercarea de armonizare urmărită și care impune modificarea anumitor măsuri tehnice trebuie precedată de evaluări științifice, atât biologice, cât și socioeconomice.

4.5

În acest sens, având în vedere caracterul extrem de tehnic al măsurilor descrise în propunerea de regulament, CESE consideră că nu trebuie să se pronunțe cu privire la propunerile de schimbare înainte de efectuarea evaluărilor menționate.

4.6

Resursele acvatice vii capturate cu dimensiuni mai mici decât cele regulamentare nu vor putea fi conservate la bord și nici nu vor putea fi transbordate, debarcate, transportate, stocate, vândute, expuse și nici comercializate, ci vor trebui aruncate imediat înapoi în mare. CESE atrage atenția Comisiei Europene în legătură cu efectul pe care îl poate avea această dispoziție asupra capturilor aruncate înapoi în mare. Pare o contradicție ca, pe de o parte, să se ceară interzicerea capturilor aruncate înapoi în mare, iar pe de alta, să se interzică păstrarea la bord a anumitor capturi.

4.7

În ceea ce privește norma năvodului unic, CESE își exprimă preocuparea pentru efectele pe care aceasta le-ar putea produce. Comisia ar trebui să aibă în vedere faptul că, în cazurile zonelor de pescuit pentru mai multe specii, unde este necesară utilizarea a mai mult de un năvod, pescarii vor trebui să se întoarcă în port pentru a-și schimba uneltele de pescuit mai des decât în prezent, ceea ce va presupune cheltuieli de exploatare suplimentare, care vor afecta rentabilitatea flotelor, deja compromisă.

4.8

Propunerea de regulament al Consiliului stabilește că - atunci când cantitatea de pește pescuit care nu are dimensiunile regulamentare depășește 10 % din cantitatea totală capturată la o singură traulare - vasul va trebui să se îndepărteze la o distanță mai mare de cinci sau zece mile marine de zona de pescuit inițială, în funcție de dimensiunea admisibilă a ochiului de năvod pentru fiecare specie, iar pe întreaga durată a următoarei traulări, va trebui să păstreze o distanță minimă de cinci sau zece mile marine față de poziția de start a traulării anterioare.

4.9

Comitetul își exprimă îngrijorarea față de această măsură, deoarece Comisia, prin generalizare, nu ține seama de caracteristicile specifice ale diferitelor zone și de varietatea tehnicilor de pescuit, ceea ce poate duce la apariția unor situații de incertitudine juridică, cu atât mai mult atunci când nu se precizează dacă este vorba de capturi selective ale unor anumite specii sau de capturi accesorii. CESE consideră că punerea în aplicare a altui tip de măsuri, cum ar fi interdicțiile legate de spațiu și timp, ar putea avea efecte mai pozitive decât propunerea.

4.10

Cu obiectivul prioritar de a proteja mediul, sunt interzise captura, depozitarea la bord, transbordarea, stocarea, debarcarea, vânzarea, expunerea sau comercializarea organismelor marine capturate prin metode ce presupun utilizarea de explozivi, substanțe veninoase sau soporifice, curent electric sau orice tip de proiectil. De asemenea, sunt în continuare interzise la bordul navelor de pescuit utilizarea oricăror forme de transformare fizică sau chimică a peștelui pescuit in vederea producerii de făină sau ulei de pește, precum și transbordarea capturilor de pește în acest scop între nave.

4.11

CESE își exprimă satisfacția pentru impunerea acestor măsuri de protecție a mediului, generate de aplicarea noii politici comune în domeniul pescuitului din anul 2002 și îndeamnă Comisia ca toate aceste măsuri să fie puse în aplicare cu rigurozitate la nivelul întregii flote de pescuit comunitare.

4.12

Comitetul își exprimă acordul cu procedurile preconizate de Comisie pentru aprobarea măsurilor urgente de conservare adoptate de statele membre și care afectează toate vasele de pescuit comunitare sau a măsurilor ce se aplică numai vaselor de pescuit care arborează pavilionul comunitar. Totuși, în scopul evitării unor eventuale abuzuri din partea anumitor state membre, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca actori sau organisme independente să verifice pertinența și necesitatea acestor măsuri.

4.13

De asemenea, CESE consideră oportun ca statele membre și/sau consiliile consultative regionale să poată prezenta Comisiei propuneri privind problemele referitoare la elaborarea de planuri de reducere sau de eliminare a capturilor aruncate înapoi în mare și de îmbunătățire a modului de selectare a uneltelor de pescuit.

4.14

Comitetul aprobă, de asemenea, faptul că propunerea de regulament al Consiliului exclude din domeniul său de aplicare activitățile de pescuit efectuate în scopuri pur științifice, cu condiția ca acestea să fi fost autorizate de statul membru de pavilion. Cu toate acestea, nu se consideră necesară acceptarea la bord a unui observator al statului membru riveran pe durata desfășurării activităților de pescuit de cercetare științifică în apele acestuia.

4.15

În cele din urmă, se introduce o evaluare cu privire la eficacitatea măsurilor tehnice, procedură inexistentă anterior și pe care CESE o susține întru totul. Această evaluare se va efectua din cinci în cinci ani, urmând ca, pe baza datelor incluse in acest document, Comisia să propună Consiliului ansamblul de modificări necesare ce trebuie operate.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/46

1.1

CESE salută „Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă” prezentat de Comisie, care propune introducerea unei serii de măsuri noi și modificarea mai multor prevederi legislative. CESE și-a exprimat și cu alte ocazii angajamentul față de dezvoltarea durabilă, ca o cale de urmat în vederea dezvoltării ecologice, economice și sociale în Uniunea Europeană.

1.2

Comitetul dorește să sublinieze vulnerabilitatea întreprinderilor, în special a celor mici și mijlocii (IMM-uri), în această perioadă de criză economică și financiară, precum și necesitatea de a se garanta că planul de acțiune va fi aplicat în așa fel încât să sporească eficiența și competitivitatea întreprinderilor și să contribuie la relansarea economiei, promovând totodată consumul și producția durabile.

1.3

Planul de acțiune propus de Comisie suferă, într-o oarecare măsură, de imprecizie în ceea ce privește conținutul și domeniul de aplicare, neajuns care trebuie remediat cât mai curând posibil, pentru a facilita punerea sa în practică, precum și pentru a asigura corecta sa evaluare de către sectoarele economice afectate. În acest sens, CESE solicită Comisiei să-și elaboreze planurile colaborând în mod corespunzător cu sectoarele implicate și ținând întotdeauna seama de criterii științifice și tehnice solide, clare și aplicabile în practică.

1.4

Ca măsură complementară la eforturile pe care vor trebui să le depună diferitele sectoare economice, CESE susține ferm introducerea de măsuri de sprijin, în special în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării, și amintește că aceste activități trebuie intensificate cu atât mai mult în perioade de criză.

1.5

Este foarte important ca Comisia să accepte ca toate sectoarele implicate să participe la elaborarea planului de acțiune. În acest sens, CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la forumul detailiștilor, o inițiativă incompletă care ar trebui respinsă, deoarece ar impune condiții furnizorilor fără consimțământul acestora și prin forța poziției pe piață. Înlocuirea forumului detailiștilor cu o masă rotundă la care să participe toate sectoarele implicate, în condiții de egalitate, este singura soluție acceptabilă și viabilă.

1.6

Referitor la propunerea privind proiectarea ecologică, CESE dorește să atragă atenția asupra faptului că cerințele de mediu trebuie definite mai degrabă din perspectiva obiectivelor urmărite, decât din cea a soluțiilor tehnice la care se poate ajunge prin proiectare ecologică. Dezvoltarea continuă a performanțelor ecologice ale produselor trebuie realizată prin analiza ciclului de viață al acestora, care, la rândul ei, trebuie să facă referire la o serie de indicatori precum: emisiile de gaze cu efect de seră, consumul de apă, utilizarea energiilor neregenerabile, diminuarea biodiversității, poluarea aerului și a solului etc. Numai luând pe deplin în considerare toți acești factori, cu utilizarea metodologiei și abordării științifice corespunzătoare, se poate ajunge la o soluție adecvată.

1.7

În ceea ce privește etichetarea, CESE dorește să amintească faptul că, deși eticheta este un instrument important, ea nu reprezintă singurul mijloc existent de informare a consumatorilor, că o măsură adecvată ar fi armonizarea dispozițiilor din acest domeniu, pentru a facilita realizarea obiectivelor, și că anumite sectoare, precum cel alimentar, dispun deja de cerințe stricte în materie de etichetare. CESE consideră că educarea consumatorilor reprezintă soluția ideală pentru a-i sensibiliza, pentru a-i ajuta să facă alegeri în cunoștință de cauză și pentru a le schimba, astfel, modelele de consum.

1.8

În final, CESE dorește să afirme încă o dată că toate măsurile pe care vor trebui să le întreprindă agenții economici europeni pentru punerea în practică a planului de acțiune al Comisiei trebuie să se aplice și produselor importate, pentru a evita introducerea unui sistem discriminatoriu și împovărător pentru producătorii europeni, pe propria piață internă.

2.1

Uniunea Europeană a făcut pași importanți în vederea îndeplinirii obiectivelor de creștere economică și de ocupare a forței de muncă stabilite în Strategia de la Lisabona. În prezent se încearcă integrarea acestor progrese economice într-un cadru de durabilitate; în opinia Comisiei, acesta este un aspect care trebuie abordat fără întârziere.

2.2

Astfel, Comisia își prezintă strategia în Comunicarea COM(2008) 397 final, care urmărește susținerea unei abordări integrate, la nivel comunitar, pentru a încuraja consumul și producția durabile și pentru a promova o politică industrială durabilă. Această strategie le completează pe cele existente în domeniul utilizării energiei și, în special, pachetul de măsuri privind energia și schimbările climatice, adoptat de Comisie în 2008.

2.3

Documentul Comisiei prezintă un plan de acțiune care vizează îmbunătățirea performanței energetice și ecologice a produselor și încurajarea utilizării acestora de către consumatori. Obiectivul final îl constituie îmbunătățirea performanței ecologice a produselor pe tot parcursul ciclului lor de viață, punându-se accent pe acele produse cu potențial ridicat de a reduce impactul asupra mediului. Astfel, adevărata provocare rezidă în crearea unui cerc virtuos: îmbunătățirea performanței ecologice a produselor pe tot parcursul ciclului lor de viață, promovând și stimulând cererea de produse și tehnologii de producție mai bune și ajutând consumatorii să facă alegeri mai potrivite printr-o etichetare mai coerentă și mai simplă, fără a scăpa din vedere, în același timp, sporirea competitivității economiei europene.

2.4

Planul de acțiune este însoțit de opt măsuri, prezentate în continuare:

2.5

Toate aceste obiective, prezentate în detaliu în planul de acțiune, sunt însoțite de trei propuneri legislative, privind:

precum și de o comunicare privind achizițiile publice ecologice.

—

„Raportul intermediar bienal privind strategia de dezvoltare durabilă a UE” (1);

—

„Impactul normelor europene de mediu asupra mutațiilor industriale” (2);

—

„Producția ecologică” (3).

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/50

1.1

Eticheta ecologică europeană ar trebui să rămână un instrument voluntar. Caracterul voluntar al sistemului este în măsură să conducă la stabilirea unor standarde înalte și ambițioase, care vor permite promovarea numai acelor produse și servicii cu performanță ecologică ridicată.

1.2

Comitetul insistă asupra necesității de îmbunătățire a gestionării sistemului, astfel încât acesta să poată fi administrat într-un mod mai practic.

1.3

CESE împărtășește opinia Comisiei, potrivit căreia numărul grupurilor de produse, precum și al titularilor de licențe trebuie să crească în mod substanțial.

1.4

Comitetul consideră că o etichetă ecologică aplicabilă tuturor produselor alimentare, proaspete sau prelucrate, ar constitui primul pas către o ecologizare autentică a lanțului de aprovizionare. Cu toate acestea, CESE crede că eticheta ecologică pentru produsele alimentare ar trebui acordată numai dacă se ia în considerare întregul ciclu de viață al produsului. Din propunere nu rezultă în mod clar ce tipuri de produse alimentare ar trebui, în concepția Comisiei, incluse în domeniul de aplicare a regulamentului.

1.5

Comitetul consideră că ambalajul nu trebui inclus în criteriile de etichetare ecologică doar atunci când acesta este relevant pentru grupul de produse respectiv.

2.1

În iulie 2008, Comisia și-a publicat propunerea de regulament privind sistemul comunitar de etichetare ecologică. Propunerea este destinată să înlocuiască Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice.

2.2

Acesta nu este un subiect nou pentru Comitetul Economic și Social European (CESE). Comitetul și-a exprimat, în alte avize recente (1), punctele de vedere privind propunerea originală (2) și a făcut, de asemenea, numeroase sugestii referitoare la evoluția viitoare a sistemului.

2.3

Elaborarea prezentului aviz a beneficiat, de asemenea, de diversele contribuții furnizate de organismele competente, grupurile de interese europene și întreprinderile implicate în sistem. În special, CESE a beneficiat de prezentările oferite de diferiți reprezentanți ai mediului de afaceri, de ONG-uri ecologiste și de organizații ale consumatorilor care au participat la o audiere organizată la sediul Comitetului.

3.1

Starea mediului dă naștere unor preocupări din ce în ce mai mari.

Modelele moderne de producție și de consum au contribuit la o cerere mai mare de energie și de resurse care sunt utilizate într-un mod incompatibil cu o dezvoltare durabilă, punând astfel în dificultate obiectivul de reducere a impactului negativ al activității umane asupra mediului, sănătății și resurselor naturale.

3.2

De aceea, în prezent, economiile se confruntă cu provocări majore în concilierea durabilității ecologice cu creșterea și bunăstarea economică, pentru corectarea greșelilor din trecut.

3.3

Criza financiară care a lovit economiile din întreaga lume nu ar trebui să reducă eforturile de atenuare a efectelor schimbărilor climatice și de protecție a mediului. Dimpotrivă, ecologizarea lanțului de aprovizionare ar trebui considerată un punct de plecare pentru extinderea treptată către toate sectoarele industriale.

3.4

În acest context, consumul și producția durabile maximizează potențialul sectorului afacerilor de a transforma provocările ecologice în oportunități economice și oferă avantaje consumatorilor.

3.5

Provocarea constă în îmbunătățirea performanței ecologice globale a produselor pe durata ciclului lor de viață, în sporirea cererii de produse și tehnologii de producție mai bune și în ajutarea consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză.

3.6

În consecință, Comitetul sprijină o etichetă ecologică acordată pe bază de criterii multiple, acreditată de un organism extern, fundamentată pe „abordarea axată pe ciclul de viață” (3), care poate constitui o componentă a acestor instrumente politice (4).

3.7

Comitetul susține ferm inițiativele care urmăresc elaborarea unei politici comunitare în domeniul producției și consumului durabile, integrată pe deplin în alte politici comunitare, în vederea dezvoltării unei „piețe ecologice”, pentru a se garanta că aceste produse și servicii răspund unor definiții precise și comune și că sunt într-adevăr disponibile în toate statele membre.

3.8

Experiența dobândită prin utilizarea sistemului de etichetare ecologică justifică modificările regulamentului în vigoare.

Deficiențele sistemului, în forma sa actuală, pot fi rezumate astfel:

Comitetul își va prezenta punctele de vedere asupra acestor puncte slabe în secțiunea intitulată „Observații specifice” a prezentului document, unde se discută măsurile propuse de Comisie în vederea îmbunătățirii sistemului.

3.9

În final, punerea în aplicare cu succes a sistemului comunitar de etichetare ecologică este, de asemenea, foarte importantă, deoarece acesta este singurul instrument politic voluntar, referitor la produse și bazat pe cerere, dedicat cauzei durabilității.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/55

1.1

CESE salută inițiativa Comisiei Europene de a realiza o reglementare armonizată a comerțului cu produse derivate din focă. Situația actuală a acestei activități nu este durabilă și este necesar să se promoveze modificări importante la scară internațională.

1.2

În absența unui temei juridic specific în Tratat pentru abordarea chestiunilor legate de bunăstarea animalelor, Comitetul consideră adecvată alegerea articolului 95 din TCE privind „fragmentarea pieței interne” pentru a se interveni la nivel legislativ în acest domeniu. Jurisprudența comunitară confirmă legitimitatea acestei decizii.

1.3

Comitetul propune amânarea intrării în vigoare a sistemului de derogări și sugerează Comisiei să prezinte, în 2012, un raport amănunțit cu privire la evoluția legislațiilor în materie de vânătoare de foci, raport care să servească drept bază pentru eventuala acordare de derogări începând cu 2012.

1.4

În primii trei ani de la punerea în aplicare a noului regim, interdicția ar trebui să fie absolută, cu unica excepție a vânătorii practicate de populația eschimosă inuit în scopul subzistenței.

1.5

Pentru a garanta viabilitatea măsurilor incluse în propunerea legislativă, este necesar ca Comisia să poată institui sisteme de control eficiente. Activitatea de control nu poate fi gestionată exclusiv de către statul care solicită o derogare. Comisia trebuie să vegheze la punerea în aplicare corectă pe teren a elementelor prevăzute în cadrul dispozițiilor legislative corespunzătoare.

1.6

Comitetul solicită Comisiei să elaboreze studiile necesare pentru a determina efectele pe care le pot avea schimbările climatice asupra conservării speciei.

2.1

Grupul de animale cunoscut sub numele de pinipede include 33 de specii de foci, lei de mare, urși de mare, elefanți de mare și morse. Acestea sunt mamifere de diverse mărimi, care se strâng în grupuri mari pentru a se reproduce, fie pe pământ, fie pe gheață.

2.2

Cu toate că organizațiile ecologiste (1) încep să lanseze alerte cu privire la scăderea semnificativă a populației de foci cauzată, printre altele, de efectele schimbărilor climatice, organizațiile de vânători și guvernele statelor în care se reproduc focile neagă existența oricărei probleme legate de conservarea speciei, subliniind faptul că există în jur de 15 milioane de foci care pot fi vânate. În ultimii ani, dezbaterea privind vânătoarea de foci s-a axat asupra chestiunilor legate de bunăstarea animalelor, lăsând pe un plan secundar aspectele legate de conservarea speciei. UE dispune de o legislație specifică în ceea ce privește conservarea focilor (2).

2.3

Vânătoarea de foci în scopuri comerciale are loc în Canada, Groenlanda, Namibia, Norvegia și Rusia. Toate aceste țări au elaborat diferite legislații pentru a reglementa practica vânătorii de foci. Lipsa de date fiabile cu privire la populația de foci și la numărul de exemplare sacrificate anual a fost recunoscută de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Conform datelor puse la dispoziție de autoritățile naționale din fiecare stat, Canada este țara unde se vânează numărul cel mai mare de foci, în jur de 300 000 de exemplare sacrificate pe an. Conform datelor puse la dispoziție de guvernul canadian (3), în 2008 s-au vânat 275 000 de foci și s-au acordat 17 000 de permise de vânătoare. După Canada urmează, la mare distanță, Groenlanda (4) și Namibia (5), cu 160 000, respectiv 80 000 de exemplare sacrificate anual.

2.4

În Uniunea Europeană, uciderea și jupuirea de foci au loc în două state, și anume Finlanda și Suedia. În Scoția (Regatul Unit) se fabrică produse derivate din focă. Pe teritoriul Comunității, această activitate nu are o dimensiune comercială, așa cum este cazul în Norvegia sau Canada, ci are o dublă finalitate, recreativă și de control al animalelor piscivore.

2.5

Focile sunt sacrificate pentru a se utiliza pieile lor pentru haine, grăsimea lor pentru uleiuri, carnea lor pentru alimente destinate animalelor, iar organele lor genitale, tot mai apreciate în Asia, pentru fabricarea de afrodiziace.

2.6

Există diverse moduri de a ucide focile. Instrumentele cele mai frecvent utilizate sunt armele de foc și hakapik-ul (un fel de târnăcop cu capăt în formă de ciocan). Deși pare primitiv și rustic, acest tip de harpon, numit hakapik, este considerat de către oamenii de știință ca fiind metoda cea mai eficientă pentru a asoma și ucide rapid focile.

2.7

Într-un aviz științific (6) publicat în 2007, EFSA sublinia că „este posibilă uciderea focilor în mod rapid și eficient, fără a li se provoca dureri sau suferințe psihice care pot fi evitate”. Cu toate acestea, EFSA recunoaște că, în practică, nu se folosesc întotdeauna metode de ucidere umane și eficace. Diversele legislații naționale sunt responsabile pentru reglementarea dimensiunilor și a modurilor de utilizare a hakapik-ului, precum și a calibrului armelor de foc și a vitezei gloanțelor.

3.1

La 26 septembrie 2006, Parlamentul European a adoptat o declarație (7) prin care solicita Comisiei Europene să elaboreze propuneri legislative pentru a reglementa importul, exportul și comercializarea produselor obținute din două specii de focă: foca harpă și foca cu capișon. În această declarație se solicita, de asemenea, acordarea unui regim special vânătorii tradiționale de foci practicate de comunitatea eschimosă inuit.

3.2

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o recomandare privind vânătoarea de foci, prin care invita statele membre să interzică toate metodele de vânătoare caracterizate prin cruzime, care nu garantează moartea instantanee a animalelor.

3.3

În ultimii ani, Belgia, Țările de Jos și Slovenia au elaborat norme naționale vizând interzicerea fabricării și a comercializării de produse derivate din focă. Alte state membre ale UE au hotărât, de asemenea, să reglementeze acest domeniu, iar legislația națională a acestora se află, în prezent, în faza de elaborare.

3.4

La începutul lui 2007, Comisia Europeană a organizat o consultare a părților interesate, care a dus la elaborarea unui aviz științific prezentat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (8). În aprilie 2008, Direcția Generală Mediu a Comisiei Europene a publicat un studiu privind impactul potențial al interdicției produselor derivate din focă.

3.5

La 23 iulie 2008, Comisia Europeană a publicat o propunere de regulament (9) privind comerțul cu produse derivate din focă. Temeiul juridic ales l-au constituit articolele 95 și 133 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Articolul 95 privește fragmentarea pieței interne, iar articolul 133 se referă la politica comercială comună. Condițiile pentru invocarea temeiului juridic pe care îl pune la dispoziție articolul 95 au fost stabilite în jurisprudența Curții de Justiție.

3.6

Propunerea de regulament al Comisiei interzice comercializarea, importul, exportul și tranzitul de produse derivate din focă pe teritoriul Comunității. Aceasta introduce însă un sistem de derogări care va permite aplicarea de excepții de la regula generală în cazul în care sunt îndeplinite o serie de condiții privind bunăstarea animalelor, definite în regulament (10). Aceste condiții urmăresc să garanteze faptul că focile au fost sacrificate sau jupuite într-un mod care nu implică durere, suferință psihică sau alte forme de suferință care pot fi evitate.

3.7

Comisia Europeană acordă o derogare automată vânătorii de foci practicate în mod tradițional de populația eschimosă inuit, în scopul subzistenței. Legislația de punere în aplicare va stabili măsurile adecvate pentru garantarea originii produselor derivate din focă.

3.8

Din cinci în cinci ani, statele membre vor prezenta Comisiei un raport privind măsurile adoptate în vederea punerii în aplicare a regulamentului.

4.1

CESE salută călduros inițiativa Comisiei Europene de a realiza o reglementare armonizată a metodelor acceptabile de vânătoare a focilor și a comercializării produselor derivate din focă.

4.2

Propunerea de regulament se concentrează asupra bunăstării animalelor și nu abordează problematica legată de conservarea speciei. Organizațiile europene de protecție a mediului au subliniat necesitatea includerii aspectelor legate de conservarea speciei în textul legislativ. Cu toate acestea, UE dispune de o legislație solidă în materie de conservare a speciilor și de instrumente specifice în ceea ce privește conservarea focilor, care completează măsurile incluse în propunere.

4.3

Este evident că schimbările climatice (în principal fenomenul de topire a ghețurilor) vor afecta în mod direct condițiile de viață și de reproducere ale focilor. Din acest motiv, Comisiei Europene i se solicită să realizeze evaluări și studii științifice relevante pentru a pune la dispoziție date reale cu privire la potențialul efect negativ al schimbărilor climatice asupra populației de foci și, după caz, să revizuiască și să adopte instrumentele comunitare în materie de conservare.

4.4

Tratatul de instituire a Comunității Europene nu pune la dispoziția UE un temei juridic specific pentru reglementarea aspectelor legate de bunăstarea animalelor. Absența unui temei juridic explicit determină UE să recurgă la alte temeiuri juridice, la fel de legitime, pentru a aborda această chestiune. În acest caz, controversatul articol 95 privind „fragmentarea pieței interne” oferă UE posibilitatea de a armoniza legislațiile în materie de bunăstare a animalelor, concept calificat de jurisprudența comunitară ca fiind „de interes general”. În avizul său privind blănurile de câine și de pisică (11), CESE a semnalat faptul că acceptă temeiul juridic citat pentru legislația în materie de bunăstare a animalelor și a subliniat faptul că acesta este în conformitate cu normele comerciale elaborate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

4.5

Absența unui control comunitar în acest domeniu, lipsa de date (recunoscută oficial de EFSA) și interesul economic aferent îngreunează obținerea unei imagini reale și nedistorsionate a vânătorii de foci în afara UE. Posibilele modificări aduse legislației în țările în care se sacrifică foci, în scopul adaptării acesteia la noile criterii comunitare, nu vor implica, în mod necesar, în practică, o îmbunătățire substanțială a condițiilor de sacrificare a focilor.

4.6

Interdicția generală, însoțită de un sistem de derogări a posteriori, presupune un instrument inovator, care poate constitui un precedent valoros în viitoarele procese legislative comunitare. Prin urmare, CESE nu respinge întru totul sistemul comunitar de derogări, însă solicită o amânare a intrării acestuia în vigoare, astfel încât, în primii trei ani de aplicare a regulamentului, interdicția generală să fie totală, cu unica excepție a comunității inuit, a cărei subzistență depinde de vânătoarea de foci. Această amânare i-ar permite UE să dezvolte, din punct de vedere tehnic, un sistem de derogări mai amănunțit și mai riguros decât cel prezentat în propunerea inițială, ar înlesni controalele și ar pune la dispoziție noi probe care să stea la baza unei posibile acordări de derogări.

4.7

Prezentarea, în 2012, a unui raport comunitar privind modificările aduse legislațiilor naționale în ceea ce privește vânătoarea de foci, punerea în aplicare și mecanismele de control ar putea fi foarte utilă pentru autoritățile comunitare, în scopul evaluării, începând de la această dată, a progreselor realizate și a unei posibile acordări de derogări. Lipsa de date justifică un efort comunitar mai susținut în vederea colectării tuturor datelor relevante și necesare.

4.8

CESE dorește ca propunerea legislativă a Comisiei să constituie un stimulent real pentru ca țările în care are loc vânătoarea de foci să își adapteze legislațiile și practicile la forme mai „umane” de sacrificare a focilor. Situația actuală în ceea ce privește uciderea focilor nu poate dura și trebuie să se facă progrese în ceea ce privește modificările necesare, recunoscându-se însă limitele competenței UE în acest domeniu.

4.9

CESE subliniază necesitatea ca statele membre să adopte un sistem de sancțiuni eficiente, disuasive și proporționale, în scopul garantării amplorii și a eficienței noii legislații privind vânătoarea de foci. Un sistem eficient de sancțiuni ar contribui la consolidarea pieței interne și la asigurarea protecției consumatorilor.

5.1

În pofida faptului că propunerea de regulament nu abordează chestiunea justificării vânătorii de foci, CESE consideră oportun să se pronunțe cu privire la anumite chestiuni care revin mereu în discuție în cadrul dezbaterii privind vânătoarea de foci. În primul rând, trebuie subliniat fără ambiguitate că uciderea focilor nu poate fi definită ca activitate de pescuit, ci ca vânătoare de mamifere. În al doilea rând, este discutabil dacă diminuarea resurselor marine și, în mod concret, a bancurilor de cod, poate fi pusă pe seama focilor. Această ipoteză, pe care anumite state o avansează pentru a justifica vânătoarea de foci, nu se bazează pe niciun studiu științific. Complexitatea ecosistemului marin nu permite exprimarea unei opinii clare în acest sens.

5.2

În propunerea sa, Comisia nu face nicio diferență între vânătoarea de foci la scară largă și cea la scară redusă. Această abordare a Comisiei se justifică dacă se ia în considerare faptul că obiectivul final al propunerii constă în respectarea principiilor de bunăstare a animalelor. Introducerea de excepții pentru țările europene care practică vânătoarea de foci la scară redusă nu se poate justifica din perspectiva bunăstării animale și ar putea pune sub semnul întrebării legalitatea la nivel internațional a întregii propuneri.

5.3

Activitatea de control în acest domeniu se dovedește a fi deosebit de dificilă și complexă și se realizează în condiții climatice foarte defavorabile. Controalele trebuie să stabilească numărul real de animale sacrificate și gradul de punere în aplicare, pe teren, a prevederilor legislative în acest domeniu. Un sistem de control gestionat integral de țara care solicită o derogare nu pare, a priori, cea mai bună formulă pentru garantarea independenței acestuia. UE ar trebui să creeze o echipă de experți care să realizeze controalele la fața locului în țările care solicită o derogare. Finanțarea acestui grup european de inspectori ar trebui să fie asigurată de țara care dorește să exporte către piața comunitară. Astfel, UE ar dispune de mai multe informații pentru a evalua eficiența sistemului de certificare și etichetare.

5.4

Introducerea unui sistem de certificare și a unei etichetări facultative în țările care solicită o derogare răspunde sentimentelor exprimate în repetate rânduri de cetățenii europeni și reluate în consultarea publică organizată de Comisie. Inițiativele în materie de certificare și etichetare trebuie însoțite, în orice caz, de măsuri generale de interdicție a comercializării de produse derivate din focă. În caz contrar, este puțin probabil să se îndeplinească obiectivele privind bunăstarea animalelor pe care le urmărește Comisia în propunerea sa.

5.5

Cerințele de certificare trebuie stabilite în normele de aplicare a regulamentului, în scopul definirii precise a condițiilor de certificare și etichetare. În trecut, lipsa de precizie în acest domeniu a dus la o etichetare inexactă, care a creat confuzie în rândul consumatorilor și i-a indus pe aceștia în eroare. Adesea, pe piață se găsesc produse care au fost fabricate pe bază de produse derivate din focă, dar a căror etichetă indică „ulei marin” sau „ulei de pește”. Este absolut necesar ca etichetele acestor produse să indice nu doar specia de focă, ci și originea animalului respectiv.

5.6

Comitetul care va asista Comisia Europeană în cadrul procedurii de acordare a derogărilor ar trebui să faciliteze participarea tuturor organizațiilor și a părților interesate de această procedură.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/59

—

eficiența energetică și economisirea energiei;

—

utilizarea și conservarea solurilor;

—

apa și aerul;

—

emisiile;

—

tratarea deșeurilor;

—

conservarea biodiversității.

—

îmbunătățirea atitudinii lucrătorilor, a antreprenorilor și a cetățenilor cu privire la problemele de mediu;

—

creșterea producției durabile;

—

promovarea comerțului durabil;

—

răspândirea consumului durabil.

2.1

Elaborarea instrumentelor voluntare trebuie considerată o componentă importantă a politicii comunitare de mediu, dat fiind că însăși Comisia admite că „aceste instrumente au un mare potențial, dar nu au fost dezvoltate pe deplin” (3).

2.2

Instrumentele voluntare în domeniul mediului pot prezenta avantaje importante atunci când:

2.3

Pe lângă sistemul EMAS, printre instrumentele voluntare elaborate, adoptate și perfecționate de Uniune, pot fi evidențiate Eticheta ecologică europeană (4), Certificarea de produs (EPD - Environmental Product Declaration) și Evaluarea ciclului de viață (LCA - Life Cycle Assessment), contractele de achiziții publice ecologice (GPP - Green Public Procurement) (5), sistemul de etichetare Energy Star  (6) și Acordurile voluntare (7), Agenda 21, Standardul EN ISO 14001.

2.4

Sinergiile cu alte instrumente de politică de mediu și-au descoperit în permanență valențe noi, cum ar fi aceea cu Sistemul de management de mediu (SMM) definit de ISO 14001 (8) - cu 35 000 de certificări - care se bazează pe angajamentul de principiu al conducerii întreprinderii în sensul conformității legislative, al îmbunătățirii continue și al prevenirii poluării.

2.5

De asemenea, în cadrul planului de acțiune pentru un consum și pentru o producție durabile și pentru o politică industrială durabilă (9) - în legătură cu care Comitetul elaborează un aviz din proprie inițiativă - sistemul EMAS este prezentat ca un instrument aflat în sinergie cu:

2.6

Încă din 1992, Comitetul a considerat că Sistemul comunitar de management de mediu și audit (EMAS) îndeplinește un important rol de stimulare și îmbunătățire a protecției mediului, apreciind drept pozitiv sistemul prevăzut de creștere a protecției mediului, „mai ales pentru că obiectivele de mediu vor trebui îndeplinite cu mijloace organizatorice din interiorul întreprinderilor, prin stimularea acordării unei mai mari atenții, printr-o informare mai bună și mai bine difuzată” (11) și prin implicarea tuturor angajaților.

2.7

Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2001 l-a înlocuit pe acela din 1993, extinzând posibilitatea certificării tuturor siturilor în urma unei revizuiri bazate pe „dezvoltarea politicii comunitare în domeniul mediului, prin punerea în valoare a instrumentelor voluntare și a responsabilității diferiților actori, în materie de promovare a dezvoltării durabile” (12). Cu privire la aceasta, Comitetul nu a scăpat ocazia de a-și evidenția propriul aviz, care aprecia în mod pozitiv revizuirea (13).

2.8

În special, Comitetul a reconfirmat, printre elementele esențiale ale sistemului EMAS:

2.9

Printre celelalte obiective care pot fi îndeplinite prin sistemul EMAS, se numără:

2.10

Prin urmare, Comitetul consideră ca fiind pozitivă inițiativa Comisiei de a începe o revizuire a legislației actuale de reglementare a participării voluntare la sistemul EMAS, astfel încât potențialul să fie utilizat pe deplin.

3.1

Propunerea de revizuire a Sistemului comunitar de management de mediu și audit (EMAS) urmărește, printr-un nou regulament care abrogă Regulamentul (CE) nr. 761/2001 și Deciziile 2001/681/CE și 2006/193/CE:

—

organisme abilitate cu înregistrarea;

—

organisme de acreditare;

—

autorități responsabile cu controlul legislativ;

—

verificatori de mediu.

—

unei producții durabile;

—

unui comerț durabil;

—

unui consum durabil.

11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/65

1.1

CESE salută propunerea Comisiei. Aceasta constituie un pas important în direcția bună și are capacitatea de a ameliora bunăstarea animalelor în momentul uciderii.

1.2

Comitetul salută propunerea ca operatorii din abatoare să aibă întreaga responsabilitate pentru bunăstarea animalelor în momentul sacrificării, cu condiția introducerii unor proceduri standard de operare și a unor certificate de competență și a numirii unor responsabili cu bunăstarea animalelor.

1.3

Comitetul subliniază faptul că veterinarul oficial trebuie să aibă rolul de supraveghere cel mai important, pentru a putea asigura aplicarea pe deplin a procedurilor corecte menite să garanteze bunăstarea animalelor în momentul sacrificării. Veterinarul oficial ar trebui informat imediat cu privire la orice modificare a procedurilor standard de operare.

1.4

Veterinarul oficial ar trebui să aibă în special responsabilitatea controalelor regulate prin care să se asigure că monitorizarea procedurilor de sacrificare se aplică în mod corect.

1.5

Propunerea de a permite derogări în cazul uciderii rituale a animalelor este în totală neconcordanță cu obiectivele de bunăstare a animalelor în momentul uciderii prevăzute în prezentul regulament.

1.6

Comitetul este cu totul de acord cu noile proceduri privind depopularea și uciderea de urgență. Cea mai importantă este cerința de elaborare a unui plan de acțiune care să asigure respectarea normelor cuprinse în prezentul regulament înainte de începerea operației. Publicarea unui raport de evaluare în termen de un an de la sfârșitul depopulării este o propunere cât se poate de binevenită.

2.1

Grija pentru bunăstarea animalelor a căpătat o importanță crescută în UE și acest lucru este semnificativ într-o societate care se pretinde a fi avansată și civilizată.

2.2

În 2004 și 2006, două avize științifice aparținând Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) au sugerat revizuirea Directivei 93/119/CE, aflată în vigoare.

2.3

Au fost identificate probleme specifice în legislația UE, cum ar fi lipsa unei metodologii armonizate privind noile metode de asomare, de asemenea, lipsa unor responsabilități clare ale operatorilor și șefilor abatoarelor. Este nevoie și de o instruire specifică a personalului implicat în sacrificarea animalelor.

2.4

Se constată o nevoie de claritate cu privire la condițiile care se aplică animalelor sacrificate în scopul ținerii sub control al bolilor. În cazul uciderii animalelor într-o situație de urgență, ar trebui aplicate, pe cât posibil, regulile de bunăstare, pentru a se evita prelungirea suferinței inutile a animalului.

2.5

Este necesară o mai bună înțelegere și integrare a considerentului bunăstării animalului în pregătirea și manipularea animalelor înainte de sacrificare.

2.6

Directiva 93/119/CE va fi abrogată și înlocuită cu regulamentul propus, dar sfera de aplicare a legislației va rămâne neschimbată.

2.7

Prin trecerea de la o directivă la un regulament, se asigură o aplicare uniformă și simultană în întreaga UE, în conformitate cu piața unică.

3.1

Regulamentul stabilește norme privind uciderea animalelor în scopul producerii de alimente, lână, piele, blană sau de alte produse, precum și privind operațiile aferente.

3.2

Se acordă o derogare în cazul unei ucideri de urgență pentru prevenirea durerii și suferinței inutile a animalului sau dacă respectarea dispozițiilor respective ar determina un risc imediat și serios pentru sănătatea sau siguranța umană.

3.3

Prezentul regulament nu se aplică atunci când animalele sunt ucise:

3.4

În timpul uciderii animalelor și al operațiunilor aferente, acestea trebuie ferite de orice durere, chin sau suferință evitabile. Operatorii trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele sunt îngrijite cum se cuvine și manipulate cu minimum de disconfort înainte de sacrificare.

3.5

Potrivit articolului 4 alineatul (1), animalele sunt ucise numai folosind o metodă care asigură moartea imediată sau după asomare.

3.6

Se poate acorda o derogare, pentru ca animalele să poată fi ucise fără asomare prealabilă, dacă astfel de metode sunt prevăzute de ritualuri religioase, cu condiția ca uciderea să aibă loc într-un abator. Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu aplice derogarea.

3.7

Lista metodelor de asomare și o descriere detaliată a specificațiilor tehnice este inclusă în anexa 1; asomarea trebuie efectuată în conformitate cu metodele specificate. Verificarea eficienței asomării trebuie efectuată pe un eșantion suficient de reprezentativ de animale pentru asigurarea funcționării corecte și consecvente a procesului.

3.8

Codurile comunitare de bune practici privind metodele de asomare prevăzute în anexa 1 pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22 alineatul (2). Această procedură a fost stabilită printr-o decizie a Consiliului din 1999, care a instituit procedura prin care Comisia își exercită competențele privind punerea în aplicare a legislației prin intermediul unui comitet de reglementare. Fiecare stat membru va avea câte un reprezentant în cadrul comitetului, care va fi prezidat de un reprezentat al Comisiei.

3.9

Operatorii concep și pun în aplicare proceduri standard de operare (PSO) pentru a garanta că uciderea și operațiile aferente se desfășoară în conformitate cu articolul 3 alineatul (1). Aceste PSO vor fi puse la dispoziția autorității competente, la cerere. Cu privire la asomare, PSO vor lua în considerare recomandările și instrucțiunile producătorilor pentru folosirea echipamentului. Mai mult, trebuie să fie disponibilă o instalație alternativă de urgență în eventualitatea apariției unei probleme la echipamentul de asomare.

3.10

Va fi necesar un certificat de competență pentru cei implicați în ucidere și în operațiile aferente din abator: