6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/1

A.

întrucât transparența permite cetățenilor să participe mai activ la procesul decizional, iar instituțiilor UE le garantează mai multă legitimitate, eficiență sporită și mai multă răspundere în relațiile cu cetățenii, într-un sistem democratic;

B.

întrucât transparența contribuie la consolidarea principiilor democrației și a respectului pentru drepturile fundamentale, așa cum este prevăzut în articolul 6 din Tratatul UE și în Carta Fundamentală a Drepturilor Uniunii Europene;

C.

întrucât mai multă transparență în interiorul instituțiilor UE ar conduce la o mai bună înțelegere de către cetățeni a modului în care sunt folosite fondurile comunitare, îmbunătățind în același timp posibilitățile de evaluare a eficienței cheltuielilor comunitare,

1.

reamintește că articolul 30, alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul financiar, astfel cum a fost modificat la 13 decembrie 2006 (1), la capitolul referitor la principiul transparenței, prevede următoarele:

„Comisia pune la dispoziție, într-un mod corespunzător, informațiile privind beneficiarii fondurilor provenite de la bugetul pe care îl deține aceasta, atunci când bugetul este executat în mod centralizat și direct de către departamentele sale, precum și informațiile referitoare la beneficiarii fondurilor furnizate de entitățile cărora le sunt delegate sarcini de execuție a bugetului, în cadrul altor moduri de gestionare.”

2.

consideră că există o strânsă legătură între transparență și posibilitatea ca informațiile oferite beneficiarilor să fie ușor accesibile, fiabile, permițând cercetarea ulterioară, comparația și evaluarea acestora și de aceea, în aplicarea sintagmei „mod corespunzător”, menționată în Regulamentul financiar, trebuie să se ia în considerare aceste imperative;

3.

reamintește că, în ceea ce privește transparența celor 20 % din fondurile comunitare gestionate direct și central de către Comisie (subvenții și contracte publice) informațiile, inclusiv cele care privesc identificarea beneficiarilor, sunt publicate pe două site-uri Internet:

pentru beneficiarii subvențiilor: http://ec.europa.eu/grants/beneficiaries_en.htm

pentru beneficiarii contractelor publice: http://ec.europa.eu/public_contracts/beneficiaries_en.htm

4.

solicită Comisiei să menționeze în mod explicit adresele celor două pagini web care conțin informații privind beneficiarii fondurilor UE gestionate direct și central de către Comisie în toate documentele referitoare la bugetul UE și/sau proiectele și programele de care este responsabilă Comisia;

5.

ia act de faptul că, în conformitate cu articolul 53b din Regulamentul financiar, în cazul în care Comisia implementează bugetul prin gestiune partajată, statele membre trebuie, în conformitate cu alineatul 2 litera (d) din același articol:

„să asigure, prin reglementări sectoriale relevante și în conformitate cu articolul 30 alineatul (3) publicarea anuală ex post adecvată a beneficiarilor fondurilor provenite din buget”

6.

atrage atenția că, în mod similar, în conformitate cu articolele 53c și 53d, țările terțe și organizațiile internaționale cărora le este delegată implementarea trebuie „să asigure în conformitate cu articolul 30 alineatul (3) publicarea anuală ex post adecvată a beneficiarilor fondurilor provenite din buget”.

7.

reamintește că în proiectul de declarație a Comisiei privind transparența financiară, anexat la rezultatele procedurii de conciliere referitoare la Regulamentul financiar revizuit, Comisia s-a angajat:

„să se asigure că, în Regulamentul sectorial de implementare, informațiile cu privire la beneficiarii fondurilor provenite din fondurile agricole (FEADER (2) și FEAGA (3)) sunt făcute publice la fel ca și în cazul regulamentelor sectoriale de implementare pentru Fondurile Structurale. În mod special, se va asigura publicarea anuală adecvată ex post a sumelor primite din aceste fonduri de către fiecare beneficiar, detaliate pe principalele categorii de cheltuieli.”

8.

observă că, în prezent, pagina web a Comisiei http://ec.europa.eu/agriculture/funding/index_en.htm conține link-uri către bazele de date din 14 state membre, cu informații despre beneficiarii plăților din cadrul politicii agricole comune efectuate în gestiune partajată; regretă totuși că informațiile sunt atât de variate și dispersate și de o calitate atât de variabilă, încât cu greu pot fi localizate; invită Comisia să se inspire din pagina web foarte accesibilă „http://www.farmsubsidy.org/”, care funcționează foarte bine și care a fost creată fără finanțare publică;

9.

ia act de reținerea Comisiei cu privire la faptul că aceasta nu poate garanta corectitudinea sau exhaustivitatea informațiilor și nici nu își asumă responsabilitatea pentru folosirea acestora, deoarece link-urile de pe site-urile acesteia au la bază informațiile furnizate de către statele membre, informații care variază mult ca arii de acoperire și ca nivel de detalii;

10.

insistă asupra asumării responsabilității de către Comisie cu privire la asigurarea unor informații complete și fiabile și a adoptării, în consecință, a măsurilor necesare în relația cu autoritățile din statele membre, pentru a asigura transmiterea acestor informații;

11.

consideră că, în principiu, paginile web ale Comisiei care furnizează informații cu privire la identitatea beneficiarilor finanțărilor comunitare de orice tip, contracte, subvenții, cheltuieli provenite din fondurile pentru agricultură sau Fondurile Structurale sau alte tipuri de finanțare, ar trebui organizate astfel încât să poată fi posibilă nu numai obținerea de informații despre identitatea beneficiarilor, ci și efectuarea unor căutări, în funcție de criterii specifice, pentru a căpăta o imagine generală despre diferitele capitole bugetare, informații care pot fi ulterior comparate cu cifrele Comisiei referitoare la execuție;

12.

solicită Comisei să-și asume responsabilitatea politică a publicării de informații despre beneficiarii finanțărilor comunitare, pentru toate tipurile de gestiune a acestora;

13.

subliniază faptul că publicarea de informații în stare brută nu este suficientă, ci acestea trebuie să fie organizate, clasificate și prezentate într-un mod rațional, pentru a avea o valoare practică;

14.

atrage atenția asupra faptului că beneficiarii individuali pot primi fonduri din mai multe programe sau sectoare de activitate comunitară; recunoaște, prin urmare, că ar putea fi utilă identificarea tuturor sumelor primite de către un anume beneficiar, în toate sectoarele; solicită Comisiei să examineze posibilitatea creării unui motor de căutare general, capabil să ofere informații despre beneficiarii individuali din toată gama de activități comunitare, cu privire la contracte, prime, subvenții, programe de cercetare, fonduri agricole sau structurale, gestiune centralizată/descentralizată etc;

15.

invită Comisia să țină cont de observațiile din această rezoluție și să introducă un sistem complet funcțional de informații pentru publicul larg, cu privire la toți beneficiarii subvențiilor UE și a recuperărilor restante înainte de următoarele alegeri europene din 2009;

16.

subliniază faptul că, în prezent, instituțiile UE au o abordare divergentă în ceea ce privește declarațiile de interese ale membrilor lor, aceasta variind de la înregistrarea declarațiilor într-un registru public (la Parlamentul European), până la lipsa oricărei declarații;

17.

consideră că toate instituțiile ar trebui să analizeze dacă principiile și normele actuale sunt suficiente și constată eventuala necesitate de a revizui regulamentul Parlamentului European, pentru a face obligatorie dezvăluirea publică a intereselor financiare pe internet;

18.

observă că, în contextul Inițiativei europene în materie de transparență, Comisia a solicitat un studiu cu privire la normele și standardele deontologice ale persoanelor care dețin funcții publice în instituțiile europene și în parlamentele și guvernele naționale, curțile constituționale (curțile supreme), curțile de conturi și băncile centrale sau naționale din cele 27 de state membre din UE, precum și din Canada și Statele Unite ale Americii; din perspectiva instituțiilor europene, studiul va cerceta și va compara normele și standardele deontologice ale Comisiei, Parlamentului European, Curții de Conturi Europene, Curții Europene de Justiție, Băncii Centrale Europene și Băncii Europene de Investiții;

19.

ia act de dorința Comisiei de a crea un „spațiu etic comun” pentru instituțiile UE;

20.

reamintește că, în urma recomandărilor formulate de Comisia de experți independenți în cel de al doilea raport din 10 septembrie 1999 și a Cărții albe a Comisiei privind reforma administrativă din 1 martie 2000, Comisia a propus înființarea unui „Comitet consultativ de deontologie a funcției publice” (4), care are ca scop, printre altele, să ofere consiliere prealabilă persoanelor care exercită funcții publice, pentru a evita situațiile care ar putea conduce la conflicte de interese;

21.

este de părere că nu este cazul să se creeze un organism comun pentru toți cei care dețin demnități publice în instituțiile UE, ținând mai ales cont de situația particulară a deputaților europeni care sunt aleși în mod direct de către cetățeni;

22.

consideră totuși că fiecare instituție ar trebui să adopte norme deontologice pentru membrii săi, corespunzătoare naturii specifice a fiecărei instituții și care se bazează pe practicile sale actuale privind toate interesele financiare relevante:

23.

recomandă ca normele deontologice ale fiecărei instituții să se refere, de asemenea, la responsabilitatea politică, financiară și juridică generală a membrilor săi;

24.

reamintește că, în urma recentelor rezoluții privind descărcarea de gestiune, Curtea Europeană de Justiție a adoptat un cod de conduită (5) pentru judecătorii săi; constată că și Curtea de Conturi Europeană analizează aceste chestiuni, în contextul evaluării inter pares cu privire la viitorul său rol;

25.

împărtășește opinia Ombudsmanului (plângerea 3269/2005/TN) potrivit căreia este esențială comunicarea numelor reprezentaților grupurilor de interese care se întâlnesc cu Comisarii;

26.

Constată că termenul „recuperare” înglobează patru tipuri diferite de procedură:

27.

își exprimă din nou regretul, la fel ca și în punctul 36 din Rezoluția sa din 24 octombrie 2006 privind recuperarea fondurilor comunitare (6), că informațiile referitoare la fondurile comunitare nu au fost cuprinse în Inițiativa europeană în materie de transparență; solicită Comisiei să pună la dispoziția autorității bugetare și a publicului larg numele și sumele provenite din recuperările datorate sau creditate în bugetul UE, precum și destinația finală a acestor sume;

28.

constată că, în conformitate cu Raportul anual al Curții de Conturi Europene privind implementarea bugetului pentru exercițiul financiar 2006 (7) (punctul 2.24) „Informațiile referitoare la recuperările și corecțiile financiare prezentate [de Comisie] în rapoartele anuale de activitate pe 2006 (…) nu conțin explicații suficiente (…)”; de aceea, solicită Comisiei să ofere informații fiabile și complete privind corectarea erorilor și dovezi privind corecțiile care au fost efectuate;

29.

consideră că este de datoria Comisiei să informeze regulat Parlamentul și, eventual, să publice pe pagina web a acestuia situația generală a sumelor care urmează a fi recuperate, defalcate în funcție de direcția generală (DG) și de intervalul de timp de când suma este restantă;

30.

salută faptul că lista care conține scutirile de recuperări pentru creanțele constatate în 2006 a fost publicată ca anexă la Comunicarea Comisiei (COM(2007)0274) referitoare la sinteza realizărilor Comisiei în materie de gestiune în 2006; constată că suma totală a scutirilor de recuperări (sume de peste 100 000 EUR) a fost de 23 038 784 EUR pentru bugetul CE și de 6 549 996 EUR pentru bugetul Fondului European de Dezvoltare;

31.

subliniază faptul că serviciile Comisiei au întocmit 10 000 de ordine de recuperare pe an, iar DG Buget din cadrul Comisiei elaborează soldurile trimestriale ale sumelor restante, care sunt trimise fiecărui DG competent, pentru a fi recuperate;

32.

salută publicarea, în conturile provizorii din 2006 (volumul 1, p.67-71), a unui capitol consacrat recuperării, în cadrul notelor cu privire la contul rezultatului economic; constată că valoarea totală a ordinelor de recuperare emise în 2006 a fost de 634 000 000 EUR; își exprimă speranța ca, în viitor, Comisia să își intensifice eforturile în această direcție, în vederea creșterii transparenței;

33.

ia act de faptul că s-a înființat un registru de către Comisie (http://ec.europa.eu/transparency/regexpert/) pentru grupurile de experți, definite ca structuri consultative oficiale și neoficiale, create fie prin decizii ale Comisei, fie în mod neoficial de către serviciile Comisiei, pentru a o sprijini în pregătirea propunerilor legislative și a inițiativelor politice;

34.

salută angajamentul asumat de Vicepreședintele Kallas, la cererea Comisiei pentru control bugetar, ca, începând din 2008:

35.

constată că nu sunt cuprinși în registrul de experți:

36.

nu este de acord cu excluderea generală a acestor grupuri din registru și așteaptă din partea Comisiei să ia măsuri pentru a garanta faptul că registrul cuprinde toate grupurile de experți, inclusiv informații privind membrii comitetelor de comitologie, experți individuali, entități comune și comitete de dialog social, pentru a garanta aplicarea aceluiași demers transparent și în ceea ce privește membrii acestor comitete de experți, dacă nu sunt oferite motive întemeiate, individual, de la caz la caz;

37.

invită Comisia să realizeze, până la sfârșitul anului 2008, un bilanț complet al compoziției grupurilor sale de experți și să ia măsuri pentru a garanta o reprezentare echilibrată a grupurilor de interese în componența grupurilor de experți;

38.

insistă asupra necesității ca, până la sfârșitul anului 2008, Comisia să elaboreze un proces deschis, transparent și amplu de selectare a membrilor noilor grupuri de experți și ca, până cel târziu în februarie 2009, să informeze Parlamentul cu privire la noile criterii de selecție;

39.

recunoaște că un element important al unei bune guvernări atât a organizațiilor de tip corporatist, cât și a instituțiilor UE, este disponibilitatea informațiilor referitoare la gestiunea financiară pentru părțile interesate și pentru publicul larg, într-o formă accesibilă cititorului mediu;

40.

recunoaște că situația a evoluat de la intrarea în vigoare în 2003 a Regulamentului financiar revizuit datorită obligației de a pregăti rapoarte anuale de activitate, ceea ce, în practică, permite formarea unei imagini mai detaliate a modului de funcționare a instituțiilor;

41.

felicită Comisia pentru publicarea pe site-ul său a rapoartelor anuale de activitate (2004, 2005, 2006) ale directorilor generali și ale altor servicii, precum și a Raportului de sinteză al Comisiei: Realizări politice în 2006 (COM(2007)0067) pe pagina sa web: http://ec.europa.eu/atwork/synthesis/aar/index_en.htm;

42.

observă că, potrivit Comisiei, Raportul de sinteză și rapoartele anuale de activitate reprezintă fundația și stâlpii arhitecturii pe care se sprijină Comisia în ceea ce privește obligația de a-și asuma responsabilitatea (COM(2006)0277) și deoarece directorii generali și Comisia, în calitate de colegiu, își asumă în aceste rapoarte responsabilitatea politică în materie de gestiune, îndeamnă cu fermitate Comisia să adopte măsuri serioase pentru a oferi o viziune mai clară privind modul în care sunt folosite 80 % din fondurile UE (gestiune partajată) sau, în caz contrar, propria sa responsabilitate va fi considerată deficientă;

43.

îndeamnă, în consecință, Comisia să sprijine emiterea declarațiilor naționale de asigurare de către statele membre, ceea ce ar permite Comisiei să-și asume întreaga responsabilitate politică pentru gestiunea financiară a Uniunii în totalitatea sa; îndeamnă, de asemenea, Comisia să se sprijine mai mult pe activitatea instituțiilor naționale de audit și pe audituri externe;

44.

salută faptul că atât Curtea Europeană de Justiție, Curtea de Conturi Europeană, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor, cât și Ombudsmanul au elaborat câte un raport anual de activitate pentru autoritatea care acordă descărcarea de gestiune;

45.

consideră că rapoartele anuale de activitate ale altor instituții, inclusiv ale Consiliului și ale Parlamentului European, ar trebui să apară pe site-urile lor publice, pentru o mai mare transparență;

46.

reamintește că unul dintre aspectele investigate de Comisie în pregătirea Inițiativei sale în materie de transparență (SEC(2005)1300) a fost acela de a afla dacă fraudele pot fi prevenite mai eficient printr-o transparență mai mare în ceea ce privește rezultatele anchetelor și dacă ar trebui întocmită o „listă neagră” de către Comisie, cuprinzând cazurile dovedite de fraudă, pentru a le face publice;

47.

observă că, deși problema listei negre a defraudatorilor este abordată pe larg în documentul de lucru al Comisiei (SEC(2005)1300), ea nu a fost inclusă nici în Cartea verde a Comisiei privind Inițiativa europeană în materie de transparență și nici în comunicarea ulterioară;

48.

solicită Comisiei să ia în considerare modul în care ar putea fi întocmită o „listă neagră” care să cuprindă cazurile confirmate de fraudă, precum și instituțiile implicate în acestea, pentru a dezvălui numele acestora, precum și pentru a informa publicul cu privire la rezultatele eforturilor comunitare antifraudă;

49.

subliniază că, în scopul protejării intereselor financiare ale UE, Comisia, la cererea Parlamentului European, a introdus în 1997 un sistem de alertă rapidă (SAR) cu patru nivele de avertizare, tocmai pentru a sprijini Comisia în identificarea organismelor care comportă riscuri financiare sau de altă natură; constată că acest sistem acoperă atât „gestiunea centralizată” (contracte și subvenții gestionate direct de serviciile Comisiei), cât și „gestiunea descentralizată” (cea gestionată de țări terțe); totuși, SAR nu acoperă încă fondurile comunitare gestionate în parteneriat cu statele membre („gestiunea partajată”, în principal politica agricolă comună și Fondurile Structurale) și nici fondurile delegate organizațiilor internaționale („gestiunea comună”);

50.

constată că, potrivit concluziilor principale ale Curții de Conturi Europene în raportul anual pe 2006, erorile de conformitate (de ex. absența unei proceduri de licitație sau invaliditatea acesteia) au constituit principala cauză a iregularităților în domeniul politicilor structurale și, deoarece protejarea intereselor financiare ale UE reprezintă un scop esențial, solicită Comisiei și Curții de Conturi Europene să raporteze autorității care acordă descărcarea de gestiune tipurile de iregularități sau de fraudă cel mai frecvent întâlnite în timpul procedurilor de licitație, precum și motivele acestora;

51.

reamintește că, din motive de protecție a datelor și pentru a apăra interesele legitime ale organismelor implicate, precum și în absența oricărei prevederi a Regulamentului financiar cu privire la autorizarea publicării, înregistrările în SAR sunt strict confidențiale;

52.

reamintește că, în conformitate cu articolul 95 din Regulamentul financiar, urmează să se înființeze o bază centrală de date a candidaților și a ofertanților respinși, cu respectarea normelor comunitare referitoare la protejarea datelor personale, care va fi gestionată în comun de către toate instituțiile și agențiile comunitare și care se dorește a fi operațională începând cu 1 ianuarie 2009;

53.

reamintește nevoia urgentă a elaborării unui cod de etică al OLAF, pentru a garanta prezumția de nevinovăție în cazul beneficiarilor care au făcut obiectul unei investigații îndelungate și prejudiciabile și care au fost achitați de tribunal, fără să primească vreo compensație pentru daunele provocate reputației lor sau pentru pierderile suferite;

54.

constată că li se cere statelor membre să comunice ordonatorului de credite informații cu privire la candidații și ofertanții respinși; constată, de asemenea, că accesul la baza de date nu va fi public, ci va fi limitat la instituțiile UE, agențiile executive și cele de reglementare (articolul 95 alineatul 2 din Regulamentul financiar);

55.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și celorlalte instituții UE.

6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/8

A.

ținând seama de fondul articolului 280 alineatele (1) și (2) din Tratatul CE,

B.

întrucât articolul 53b alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (8) (regulamentul financiar) prevede că:

‘2.   Fără a aduce atingere dispozițiilor complementare incluse în reglementările sectoriale relevante și pentru a se asigura că, în cadrul gestionării partajate, fondurile sunt utilizate în conformitate cu normele și principiile aplicabile, statele membre adoptă toate actele cu putere de lege, actele administrative sau de altă natură, necesare protecției intereselor financiare ale Comunităților. În acest scop, acestea trebuie în special:

În acest scop, statele membre efectuează verificări și instituie un sistem de control intern eficace și eficient, ( …)’

1.

salută faptul că rapoartele privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților, în special raportul privind exercițiul financiar 2006, au devenit mai analitice; cu toate acestea, remarcă faptul că statisticile se bazează pe structuri naționale foarte eterogene cu sisteme administrative, juridice, de control și de inspecție diferite;

2.

solicită ca rapoartele anuale privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților, precum și rapoartele Parlamentului European elaborate pe baza acestora să fie incluse pe ordinea de zi a Consiliului, urmând ca acesta să își comunice observațiile Parlamentului și Comisiei;

3.

constată că, în domeniile resurselor proprii, al cheltuielilor agricole și al acțiunilor structurale ale statelor membre, neregulile notificate vizau, în 2006, un cuantum global de ordinul a 1 143 milioane EUR (prin comparație cu exercițiul 2005: 1 024 milioane EUR; exercițiul 2004: 982,3 milioane EUR; exercițiul 2003: 922 milioane EUR; exercițiul 2002: 1 150 milioane EUR); sumele notificate Comisiei de către statele membre în 2006 pot fi defalcate după cum urmează:

constată, de asemenea, că în domeniul fondurilor de preaderare, neregulile notificate vizau, în 2006, un cuantum total de 12,32 milioane EUR (exercițiul 2005: 17,6 milioane EUR);

4.

subliniază că există numeroși factori care pot influența variațiile anuale ale impactului financiar determinat de nereguli;

5.

subliniază că un număr ridicat de nereguli comunicat Comisiei nu înseamnă neapărat un nivel ridicat de fraude; acesta poate reprezenta, de asemenea, dovada eficacității dispozitivelor de control utilizate și a unei strânse cooperări între statele membre și Comisie; salută faptul că, în raportul său anual pentru 2006, Comisia a pus accentul pe importanța unei astfel de cooperări;

6.

constată că, în ceea ce privește resursele proprii, cuantumul afectat de nereguli a crescut cu 7 %, de la 328 milioane EUR în 2005 la 353 milioane EUR în 2006; produsele cele mai afectate de nereguli au fost televizoarele (2005: 69 milioane EUR, 2006: 62,3 milioane EUR) și țigările (2005: 30,9 milioane EUR, 2006: 27,6 milioane EUR); numărul de cazuri din Italia (+122 %) și Țările de Jos (+81 %) a crescut semnificativ; în 2006 au fost deja recuperate 113,4 milioane EUR (32 %);

7.

constată că, în ceea ce privește cheltuielile agricole, cuantumul afectat de nereguli a scăzut de la 105 milioane EUR în 2005 la 87 milioane EUR în 2006; Spania, Franța și Italia au fost responsabile pentru 57, 2 % dintre nereguli, totalizând 64, 9 milioane EUR, sectoarele cele mai afectate fiind dezvoltarea rurală, sectorul cărnii de vită și mânzat și cel al fructelor și legumelor;

8.

salută punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (9) (PAC), care are ca scop asigurarea unui cadru legal simplificat și mai eficient pentru recuperarea de către statele membre a plăților nejustificate; invită Comisia să evalueze aplicarea acestui act și să prezinte Parlamentului un raport;

9.

salută buna funcționare a Sistemului Integrat de Administrare și Control (IACS), care a permis detectarea unei părți considerabile dintre neregulile constatate și care permite procesarea a 68 % dintre operațiuni;

10.

observă, cu îngrijorare, faptul că nivelul de recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat rămâne scăzut și variază în rândul statelor membre și, deoarece șansele de recuperare scad cu timpul, recomandă Comisiei să își intensifice eforturile de majorare a ratei de recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat;

11.

consideră că, atunci când într-un anumit stat membru nivelul recuperărilor rămâne în mod sistematic scăzut, Comisia ar trebui să aplice măsuri corective;

12.

susține pe deplin Comisia în aplicarea riguroasă a legislației privind suspendarea plăților și subliniază faptul că finanțările PAC ar trebui să fie supuse aceleiași proceduri ca măsurile deja întreprinse (10) pentru a nu transfera fondurile în cazul în care Comisia nu dispune de o garanție absolută privind fiabilitatea sistemelor de administrare și de control ale statului membru beneficiar al fondurilor în cauză;

13.

invită Comisia să evalueze eficiența și transparența sistemelor de monitorizare a plăților către fermieri în contextul raportului său anual privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților;

14.

salută activitatea grupului de acțiune pentru recuperare (11), care a reușit să lichideze numeroase nereguli din anii precedenți (1971-2006: 3 061 milioane EUR); în consecință, statele membre au recuperat 898 milioane EUR, iar 1 200 milioane EUR au putut fi lichidate prin procedura de „închidere a conturilor”; subliniază, cu toate acestea, faptul că statele membre ar trebui să fie mult mai vigilente pentru a evita neregulile și pentru a recupera banii;

15.

ia notă de adoptarea de către Comisie a celui de-al doilea raport privind deficiențele la aplicarea sistemului „listei negre” (Regulamentul (CE) Nr. 1469/95 al Consiliului (12)) și recomandă o dezbatere mai largă, în cadrul instituțiilor UE, privind măsurile ce trebuie luate, abordarea cea mai evidentă fiind o creștere substanțială a sancțiunilor aplicate statelor membre care nu își îndeplinesc obligațiile în ceea ce privește rambursarea sumelor plătite în mod nejustificat;

16.

atrage atenția asupra faptului că, în ceea ce privește acțiunile structurale, cuantumul afectat de nereguli a crescut cu 17 %, de la 601 milioane EUR în 2005 la 703 milioane EUR în 2006 (Fonduri structurale 517 milioane EUR, Fondul de coeziune 186 milioane EUR); neregulile au vizat în special (75 %) Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) și Fondul Social European (FSE); aproximativ 85 % din suma afectată de nereguli (438,1 milioane EUR) din cadrul fondurilor structurale au vizat, în 2006, Germania, Spania, Italia, Portugalia și Regatul Unit; deseori, beneficiarii au facturat cheltuieli neeligibile; aceste detalii au fost descoperite după verificarea documentelor;

17.

regretă faptul că, din cele 95 de proiecte finanțate din fondurile structurale și auditate pe parcursul perioadei curente de programare, 60 au fost afectate de erori materiale privind cheltuielile declarate în cadrul proiectelor, ceea ce reprezintă o creștere a numărului de nereguli comparativ cu anul trecut; consideră că ar fi necesară auditarea unui număr mai mare de proiecte, astfel încât concluziile obținute să permită formularea de recomandări clare în vederea îmbunătățirii gestiunii financiare;

18.

constată că, din cele 703 milioane EUR pentru 2006, rămân de recuperat 266,5 milioane EUR, iar pentru anii anteriori, mai trebuie încă recuperate 762 milioane EUR; invită Comisia să informeze comisiile competente ale Parlamentului de două ori pe an cu privire la progresul înregistrat și la măsurile specifice adoptate pentru a accelera recuperarea sumelor restante;

19.

remarcă faptul că, în ceea ce privește fondurile de preaderare, impactul financiar s-a redus de la 26,5 milioane EUR în 2005 la 12,3 milioane EUR în 2006; erorile cele mai frecvente au fost facturarea unor cheltuieli neeligibile și nerespectarea condițiilor contractuale sau de reglementare; de la lansarea fondurilor de pre-aderare, au fost recuperate 11 milioane EUR; cu toate acestea, rămân de recuperat 14 milioane EUR;

20.

este convins că statele membre și instituțiile UE, inclusiv Curtea de Conturi, trebuie să ajungă la un acord politic asupra unei „rate tolerabile a erorilor” dacă se dorește obținerea unei declarații pozitive de asigurare;

21.

solicită Comisiei să includă în raportul anual 2008 privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților o analiză a structurilor din statele membre care sunt implicate în combaterea neregulilor; analiza în cauză ar trebui să răspundă, printre altele, la următoarele întrebări, pentru a oferi Parlamentului o imagine mai clară a aplicării cadrului legislativ al rețelei de „luptă împotriva fraudei”:

22.

solicită Comisiei să precizeze, în ceea ce privește sectorul resurselor proprii, ce alte acțiuni va întreprinde pentru a pune capăt importurilor frauduloase de televizoare, de țigări și, în general, de produse contrafăcute; în acest context, constată cu satisfacție faptul că OLAF și-a putut înființa un birou în China; încurajează Comisia să întărească lupta împotriva contrafacerii; invită Comisia să prezinte, în contextul raportului anual privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților pentru anul 2007, care urmează a fi publicat în iulie 2008, inițiativele și acțiunile adoptate pe baza Rezoluției Parlamentului din 11 octombrie 2007 privind implicațiile acordului dintre Comunitate, unele state membre și societatea Philip Morris, referitor la intensificarea luptei împotriva fraudei și a contrabandei cu țigări, și progresele înregistrate în vederea punerii în aplicare a recomandărilor făcute de Comisia de anchetă a Parlamentului European privind regimul de tranzit comunitar (13);

23.

consideră absolut inacceptabil faptul că, în ceea ce privește cheltuielile agricole, Germania și Spania nu transmit Comisiei, de câțiva ani, informațiile privind neregulile în format electronic; constată, în plus, că cele două țări sunt responsabile pentru 38 % (33, 2 milioane EUR) dintre nereguli și că Germania nu mai comunică datele privind persoanele și societățile implicate, în ciuda obligației de a face acest lucru; prin urmare, îndeamnă Comisia să lanseze procedurile privind încălcarea dreptului comunitar împotriva respectivelor țări și să rețină 10 % din plățile agricole până la finalizarea procedurii; prin urmare, solicită președintelui Comisiei pentru control bugetar să adreseze o scrisoare reprezentanțelor permanente în cauză pentru a solicita explicații;

24.

consideră că perioada de 39 de luni care se scurge între momentul în care se comite o neregulă și momentul în care neregula în cauză este comunicată Comisiei este intolerabilă, această întârziere făcând mai dificilă recuperarea; solicită Comisiei să indice măsurile pe care le-a luat pentru a rechema la ordine statele membre; constată că comportamentul statelor membre denotă o lipsă de vigilență;

25.

solicită să i se prezinte măsurile pe care Comisia le-a luat pentru a reduce numărul de nereguli în sectoarele dezvoltării rurale, al cărnii de vită și mânzat, precum și al fructelor și legumelor;

26.

solicită Comisiei să fie intransigentă în cazul în care Grecia nu respectă planul de acțiune pentru introducerea IACS (14); ar dori să fie informat cu privire la cuantumul total al subvențiilor/ajutorului din bugetul Comunității acordat Greciei pentru instituirea IACS până în prezent și dacă această sumă poate fi recuperată în cazul în care sistemul nu devine complet operațional până în septembrie 2008;

27.

constată că, în ceea ce privește acțiunile structurale, 84 % din nereguli au fost constatate în Italia (2006: 228, 2 milioane EUR), Spania (2006: 85, 7 milioane EUR), Marea Britanie (2006: 59, 8 milioane EUR), Portugalia (2006: 37, 2 milioane EUR) și Germania (2006: 27, 2 milioane); constată, în același timp, că nici Germania, nici Spania nu utilizează modulul electronic al Sistemului de informare antifraudă; în plus, Germania nu transmite datele privind persoanele și societățile implicate; solicită președintelui Comisiei pentru control bugetar să adreseze o scrisoare reprezentanțelor permanente în cauză pentru a solicita explicații;

28.

consideră că, în acest context, perioada de programare 2000-2006 a dovedit că la neregulile constatate au contribuit regulile prea complicate și sistemele de control și supraveghere ineficace; relevă faptul că, în plus, plățile au ajuns deseori tardiv la beneficiari; în consecință, salută îmbunătățirile pe care le-a adus Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (15); dorește ca, în general, autoritățile regionale și locale să fie implicate mai intens în programarea și executarea fondurilor;

29.

reamintește că la punctul 11 din rezoluția sa din 15 iunie 2006 privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților și lupta împotriva fraudei – raport anual 2004 (16), Parlamentul a menționat că: „( …) în perioada avută în vedere din 2005, trebuie să se acorde o atenție deosebită neregulilor privind acțiunile structurale”; trebuie să constate, cu toate acestea, că situația pare a se fi degradat;

30.

consideră că Comisia ar trebui să acorde o atenție specială rețelelor criminale specializate în deturnarea de fonduri UE;

31.

solicită Comisiei să prezinte Comisiei pentru control bugetar a Parlamentului o analiză detaliată a sistemului sau a sistemelor utilizate de structurile crimei organizate conduse sau nu de structuri mafiote pentru a submina interesele financiare ale Comunităților;

32.

se arată extrem de preocupat de constatarea Președintelui Curții de Conturi: „Sistemele de control și supraveghere din statele membre au fost în general ineficace sau de o eficacitate medie, iar supravegherea funcționării lor de către Comisie a fost doar de o eficacitate medie” (17);

33.

solicită, prin urmare, ca statele membre să garanteze calitatea sistemelor lor de control și de supraveghere adoptând, la nivelul politic adecvat, o declarație națională de gestiune referitoare la toate cheltuielile comunitare în gestiune partajată; solicită Comisiei să susțină activ această idee și să prezinte progresul obținut în raportul anual privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților;

34.

invită Comisia să ia măsurile adecvate, inclusiv, dacă este cazul, să deschisă proceduri de încălcare a dreptului comunitar, împotriva statelor membre care nu acordă asistență serviciilor Comisiei la efectuarea verificărilor la fața locului în conformitate cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului;

35.

solicită Comisiei, în acest context, să ia în considerare introducerea de elemente obligatorii și de prevenire în viitoarea legislație CE privind gestiunea partajată pentru ca sumele care fac obiectul unor nereguli să poată fi recuperate la finalul procedurii de recuperare, de exemplu prin constituirea de către un stat membru a unor garanții în favoarea Comunităților pentru utilizarea fondurilor europene de către destinatari;

36.

reamintește că, la nivelul acțiunilor structurale, mai trebuie recuperate peste 1 000 milioane EUR pentru anul 2006 și pentru anii anteriori;

37.

subliniază responsabilitatea directă a statelor membre în recuperarea fondurilor a căror plată este afectată de nereguli; reiterează sugestia făcută Comisiei privind suspendarea plăților interimare către statele membre în cazuri de nereguli grave; recunoaște necesitatea unei reacții adecvate în cazul insuficienței sistemelor de control și de gestiune într-un stat membru și reamintește că fraudele și neregulile aduc prejudicii activității Uniunii Europene și, în special, proiectelor din domeniul acțiunilor structurale;

38.

salută faptul că unele informații privind beneficiarii de fonduri structurale vor fi făcute publice în cadrul inițiativei europene în materie de transparență și solicită cu insistență ca în statele membre să se introducă obligația strictă de a publica informații despre proiectele și beneficiarii de credite din toate fondurile comunitare aflate în gestiune partajată;

39.

solicită statelor membre să comunice anual Comisiei pierderile financiare cauzate de cuantumurile pierdute definitiv, pe care Comisia ar trebui să le includă în raportul său anual;

40.

solicită, de asemenea, autorităților competente din cadrul statelor membre să informeze anual Comisia, inclusiv OLAF, asupra hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești cu privire la utilizarea frauduloasă a fondurilor structurale;

41.

solicită Comisiei să ia poziție în urma acestei evaluări negative a activității sale de către Curtea de Conturi și să explice, în același timp, demersurile pe care le-a întreprins pentru a ameliora, în statele membre, o situație care aduce atingere protejării intereselor financiare ale Comunităților;

42.

în același timp, invită Comisia să prezinte mai des rapoarte statelor membre dând detalii cu privire la modul în care a utilizat informațiile ce i-au fost furnizate, precum și cu privire la modul în care a adoptat măsuri în urma neregulilor semnalate;

43.

constată că, în ceea ce privește utilizarea fondurilor de preaderare, 94 % dintre nereguli au fost constatate în Bulgaria (2006: 1,7 milioane EUR), Polonia (2006: 2, 4 milioane EUR), România (2006: 5,5 milioane EUR) și Slovacia (2006: 1,9 milioane EUR); constată că, în acest context, Comisia a subliniat că este necesar să se ajungă la o interpretare comună și la o utilizare coerentă a orientărilor și a documentelor de lucru; solicită, prin urmare, Comisiei să îi indice măsurile pe care le-a luat în acest sens;

44.

invită Comisia să facă în așa fel încât statele membre să poată identifica mai clar și încă de la început neregulile care ar putea reprezenta deturnări frauduloase, deoarece statele membre nu știu încă cu precizie ce constituie neregulă sau fraudă și ce trebuie să fie raportat Comisiei/OLAF, cu toate că își îndeplinesc cerințele în materie de raportare trimestrială;

45.

invită Comisia să ajute statele membre să utilizeze Sistemul de informare antifraudă /Ciginfo (instrument de comunicare a informațiilor privind confiscarea de țigarete) al OLAF; consideră că această pagină de deschidere administrativă unică ar putea ameliora schimbul de date (în special privind neregulile) între OLAF și statele membre odată ce sistemele naționale și europene devin compatibile;

46.

salută faptul că Comisia pentru control bugetar s-a întâlnit deja de două ori cu omologii săi din parlamentele naționale; consideră că întâlnirile anuale ale comisiilor pentru control bugetar din parlamentele naționale și din Parlamentul European pot fi foarte utile pentru a ameliora sistemele de control și monitorizare ale statelor membre și pentru a obține o declarație națională de gestiune;

47.

dorește să se realizeze o cât mai strânsă colaborare între Curtea de Conturi și organismele naționale și regionale de audit pentru ca aceasta să poată folosi, din ce în ce mai mult, rapoartele acestora pentru a verifica utilizarea fondurilor UE în statele membre;

48.

constată că OLAF a fost restructurat în 2006 ținând seama de Raportul special nr. 1/2005 al Curții de Conturi; consideră că funcționarea OLAF ar trebui să facă obiectul unei evaluări a Parlamentului în cadrul procedurii de revizuire a regulamentului OLAF;

49.

invită Comisia să se asigure că baza de date menționată la articolul 95 din regulamentul financiar va fi complet operațională de la 1 ianuarie 2009;

50.

constată că OLAF a primit 802 de sesizări noi în 2005, respectiv 826 în 2006; salută faptul că sistemul de evaluare a permis reducerea numărului de anchete deschise la 254 de cazuri și că, în plus, conform statisticilor, majoritatea anchetelor terminate s-au soldat cu măsuri administrative, disciplinare, judiciare sau legislative; ia notă de faptul că impactul financiar al tuturor cazurilor în curs și al cazurilor închise la sfârșitul anului 2005 se ridica la 6 600 milioane EUR și la 7 400 milioane EUR la sfârșitul anului 2006; sectoarele cele mai afectate au fost fondurile structurale (2006: 1 606,7 milioane EUR), țigările (2006: 1 320,1 milioane EUR), sectorul vamal (2006: 989,8 milioane EUR) și TVA (2006: 727, 8 milioane EUR);

51.

invită Comisia să pregătească temeiul legal adecvat pentru publicarea numelor companiilor și persoanelor care au comis fraude împotriva Comunității;

52.

salută modul în care OLAF a informat Parlamentul cu privire la urmările anchetelor închise; atrage totuși atenția asupra faptului că parchetele implicate au refuzat să ia măsuri în 20 de cazuri din cele 134 de cazuri în care s-a cerut urmărirea în justiție, din motive de prescriere sau din lipsă de probe;

53.

cu toate acestea, regretă faptul că OLAF nu a relansat dialogul privind informațiile scrise pe care comisia parlamentară competentă le primește periodic, așa cum se cerea în rezoluția Parlamentului din 15 iunie 2006, menționată anterior;

54.

constată că, la fel ca în anii precedenți, cea mai mare parte a cazurilor au fost înregistrate în Belgia, Germania și Italia;

55.

atrage atenția asupra rezoluției sale din 11 octombrie 2007, menționate anterior;

56.

constată că, în 2006, anchetele OLAF s-au soldat cu înregistrarea unei sume de peste 450 milioane EUR ca sumă de recuperat; această sumă provine din cazurile închise în 2006 (cca. 114 milioane EUR) și din măsurile în curs adoptate ca urmare a unor anchete (cca. 336 milioane EUR, provenite în special din sectorul agricol – 134,6 milioane EUR – și din fondurile structurale – 146,3 milioane EUR);

57.

salută cooperarea dintre OLAF, Europol, Eurojust și anumite organizații internaționale care are ca scop, printre altele, combaterea criminalității organizate; subliniază, în același timp, că o astfel de cooperare ar trebui să fie transparentă și de așa natură încât să nu afecteze independența OLAF;

58.

înțelege dorința Comisiei de a limita numărul de versiuni lingvistice al rapoartelor sale, din considerente economice; insistă, cu toate acestea, ca anexa 2 la rapoartele anuale privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților, precum și rapoartele de activitate să fie disponibile cel puțin în engleză, franceză și germană;

59.

reamintește Comisiei că Parlamentul a susținut la punctul 30 din rezoluția sa din 15 iunie 2006 menționată anterior că „( …)toate competențele de investigare ale OLAF ar trebui grupate într-un singur regulament”; în același timp, subliniază faptul că Grupul de lucru al Consiliului pentru combaterea fraudei pare să fie, de asemenea, în favoarea grupării temeiurilor legale actuale (18); solicită, prin urmare, OLAF să prezinte de urgență, în contextul raportului anual de activitate al OLAF pentru 2007, o analiză a interoperabilității diverselor temeiuri legale care îi conferă competențe de investigare, astfel încât concluziile acestei analize să fie eventual luate în considerare la viitoarea revizuire a Regulamentului OLAF; în acest context, subliniază faptul că Tratatul de la Lisabona (19) modifică, de asemenea, articolul 280 din Tratatul UE privind combaterea fraudei;

60.

ia act de faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, la 27 noiembrie 2007, în cauza Tillack c. Belgia (petiția nr. 20477/05), că statul belgian a încălcat articolul 10 (libertatea de expresie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului atunci când a percheziționat casa jurnalistului; constată, cu toate acestea, că nici OLAF, nici anchetele administrative anterioare ale Comisiei nu au făcut obiectul hotărârii; în acest context, consideră că, în general, trebuie să se ia toate măsurile adecvate pentru a proteja drepturile persoanelor care fac obiectul unor anchete;

61.

este extrem de preocupat de prejudiciul financiar cauzat de tranzacțiile de tip „carusel”; constată, de exemplu, că Institutul german de studii economice situează pierderea veniturilor din taxa națională pe valoarea adăugată pentru anii 2003-2005 la o valoare de 17 000-18 000 milioane EUR pe an; constată, de asemenea, că statele membre estimează, în general, că suferă anual pierderi de aproximativ 10 % din veniturile lor din TVA; remarcă faptul că o treime din aceste pierderi sunt imputabile tranzacțiilor transfrontaliere de tip „carusel”;

62.

remarcă, printre altele, faptul că, pentru Regatul Unit, Camera Lorzilor estimează pierderea de venituri din taxa națională pe valoarea adăugată pentru anii 2005 și 2006 la 3 500-4 750 milioane de lire sterline, însemnând cel puțin 9, 6 milioane de lire sterline pe zi; citează raportul care precizează: „Mecanismul actual pentru tranzacțiile TVA intracomunitare nu este durabil” (20);

63.

reamintește că pentru perceperea resurselor proprii din TVA pot fi luate în calcul doar veniturile efective;

64.

este extrem de preocupat de faptul că multe state membre se arată în continuare reticente în privința consolidării atât a cooperării dintre serviciile naționale competente, cât și a cooperării dintre Comisie, inclusiv OLAF, și serviciile naționale;

65.

salută comunicarea Comisiei către Consiliu privind anumite elemente cheie care contribuie la instituirea strategiei de combatere a fraudei în domeniul TVA în cadrul UE (COM(2007)0758); în consecință, solicită comisiei sale competente să ia măsuri active pentru a monitoriza punerea în aplicare a acestei comunicări;

66.

critică faptul că Consiliul nu a adoptat încă o poziție cu privire la propunerea de regulament privind asistența administrativă reciprocă pentru protejarea intereselor financiare ale Comunității împotriva fraudei și a oricăror alte activități ilegale (21), propunere de regulament discutată de Parlament în prima lectură la 23 iunie 2005 (22); solicită Președintelui să ia legătura cu Președintele Consiliului pentru a accelera dosarul;

67.

consideră că pentru a combate fraudele transfrontaliere de tip „carusel” este indispensabilă o cooperare mai strânsă între serviciile implicate, precum și cu Comisia (OLAF), și că, în acest context, sistemul de schimb de informații privind TVA și cooperarea în materie de analiză a datelor, cu asistență din partea Comisiei (OLAF), ar trebui să fie consolidate;

68.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție, Curții de Conturi, Comitetului de supraveghere al OLAF și OLAF.

6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/16

A.

întrucât Uniunea Europeană este un actor-cheie în comerțul internațional și ar trebui să joace un rol de conducere în cadrul sistemului economic mondial, pentru ca acesta din urmă să devină mai echitabil și să acorde un interes sporit drepturilor sociale și drepturilor legate de mediu;

B.

întrucât Uniunea Europeană este cel mai mare exportator mondial și principalul furnizor de servicii și, prin urmare, este profund interesată de garantarea deschiderii unor noi piețe pentru bunuri, servicii și investiții;

C.

întrucât Uniunea Europeană trebuie să pună în aplicare niște strategii mai ambițioase și mai prospective pentru a răspunde provocărilor globalizării și pentru a face față concurenței accentuate din partea principalelor economii emergente, păstrând, în același timp, modelul economic, regional și social european și promovând drepturile omului și standardele sociale și de mediu,

D.

întrucât deschiderea economică, atât în interior, cât și în exterior, este esențială pentru crearea de locuri de muncă și pentru creștere, precum și pentru menținerea competitivității internaționale, întrucât, în cadrul strategiei privind accesul pe piață, Uniunea Europeană ar trebui, prin urmare, să-și continue activitatea vizând deschiderea piețelor UE, precum și să încurajeze parteneri săi comerciali să-și diminueze restricțiile pentru a-și deschide mai mult piețele;

E.

întrucât un acces adecvat pe piețele țărilor terțe va permite producătorilor interni din Uniunea Europeană să-și păstreze poziția de lideri în ceea ce privește bunurile și serviciile cu valoare adăugată sporită, să consolideze inovațiile la nivelul produselor lor, să promoveze creativitatea, să protejeze drepturile de proprietate intelectuală (DPI) și să obțină economii de scară importante;

F.

întrucât evoluția comerțului internațional face ca accesul pe piețele țărilor terțe să fie la fel de important ca apărarea piețelor UE de practici comerciale neloiale;

G.

întrucât liberalizarea comerțului și volumul sporit de schimburi comerciale stimulează concurența pe plan internațional, dar măresc, de asemenea, riscul ca exporturile să fie supuse barierelor comerciale, cu un efect negativ asupra competitivității internaționale a întreprinderilor din UE;

H.

întrucât competitivitatea economiei UE este afectată negreșit de comportamente protecționiste care contravin normelor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), atât în interiorul, cât și în afara Comunității;

I.

întrucât îndepărtarea barierelor comerciale va spori, cu siguranță, exporturile europene de bunuri și servicii și va garanta o creștere constantă a economiei UE;

J.

întrucât trebuie să țină cont de faptul că DPI, inclusiv indicațiile geografice și denumirile de origine, nu sunt protejate în mod eficient de către partenerii comerciali ai UE pe plan mondial;

K.

întrucât este deosebit de important să se facă distincția între barierele comerciale nejustificate a priori, determinate de punerea neuniformă în practică a normelor comerciale bilaterale și multilaterale consacrate, și barierele comerciale rezultate din activitățile legislative și administrative legitime ale autorităților publice, care provin din alte domenii decât comerțul dar care au consecințe involuntare asupra schimburilor comerciale;

L.

întrucât procedurile vamale complicate pentru import, export și tranzit, restricțiile sanitare și fitosanitare nejustificate potrivit actualelor norme OMC, utilizarea neloială a instrumentelor de protecție comercială (IPC) și o protecție insuficientă a DPI constituie, în mod clar, bariere comerciale nejustificate a priori care trebuie să fie abordate pentru a facilita accesul pe piață pentru întreprinderile din UE;

M.

întrucât, în pofida faptului că este foarte dificil să se evalueze cu precizie volumul de activități comerciale din UE care au întâmpinat restricții pe piețele externe, este clar că barierele comerciale au un efect important asupra ansamblului rezultatelor la export ale Uniunii Europene;

N.

întrucât prezența economică a Uniunii Europene este în general mai puternică în țările industrializate în care cererea este constantă, dar mai puțin satisfăcătoare în zone cu o creștere rapidă și pe piețe emergente precum China și India;

O.

întrucât Uniunea Europeană este în general considerată a fi o piață foarte deschisă și cu o mare transparență, care combate cu fermitate practicile anticoncurențiale și garantează condiții echitabile pentru toate importurile, indiferent de țara lor de origine;

P.

întrucât tarifele ridicate constituie în continuare un obstacol important în calea comerțului, în special în relațiile cu principalele țări emergente;

Q.

întrucât OMC este singurul cadru eficient pentru asigurarea accesului pe piață și realizarea unui comerț corect și echitabil pe plan mondial; întrucât promovarea modelului european de guvernare ar trebui să contribuie la crearea de noi norme adecvate și echitabile și să asigure existența unui sistem mai stabil și mai cuprinzător de reglementare a comerțului mondial;

R.

întrucât este în interesul general al Comisiei să garanteze că legislația și practicile comerciale adoptate de partenerii săi respectă, pe cât posibil, normele OMC și alte norme internaționale;

S.

întrucât obstacolele în calea comerțului și barierele pur interne nu afectează doar comerțul cu mărfuri, ci afectează, de asemenea, în mod semnificativ, comerțul cu servicii și achizițiile publice;

T.

întrucât soluționarea problemelor și apărarea mai eficientă a intereselor și așteptărilor legitime ale industriei ar fi, de asemenea, benefice pentru vizibilitatea și credibilitatea Uniunii Europene;

U.

întrucât pentru îndeplinirea obiectivelor agendei de la Lisabona revizuite este necesar ca industriile din Uniunea Europeană să se dezvolte și să se mențină pe poziții competitive stabile pe piață la nivel mondial;

V.

întrucât această competitivitate, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), se bazează din ce în ce mai mult pe cercetare, dezvoltare, inovație și DPI;

W.

întrucât două condiții prealabile pentru această competitivitate sunt, pe de o parte, furnizarea sigură și fiabilă de energie, și, pe de altă parte, accesul liber al întreprinderilor din UE la cele mai moderne tehnologii de informare și comunicare,

1.

subliniază faptul că punerea în aplicare cu succes a unei strategii revizuite, mai ambițioase privind accesul pe piață, având scopul de a deschide noi piețe mondiale pentru produsele și serviciile europene, ar putea nu doar extinde rolul Uniunii Europene în întreaga lume, ci și proteja locurile de muncă existente în Europa și crea unele noi, consolida competitivitatea Uniunii Europene și, prin urmare, ar putea contribui în mod substanțial la atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

2.

reamintește că strategia Uniunii Europene pentru a asigura accesul pe piață are rolul specific de a aborda economiile în curs de dezvoltare și economiile emergente;

3.

subliniază faptul că performanțele Uniunii Europene în ceea ce privește exporturile destinate atât economiilor dezvoltate, cât și celor emergente sunt adesea obstrucționate de o lipsă de reciprocitate la nivelul condițiilor de acces pe piață, un grad insuficient de respectare a normelor comerciale internaționale și proliferarea practicilor comerciale neloiale;

4.

îndeamnă Comisia să garanteze apărarea intereselor comerciale legitime ale Uniunii Europene împotriva practicilor comerciale abuzive sau neloiale ale țărilor terțe; consideră că, atunci când țările terțe restricționează, în mod nejustificat, accesul societăților din Uniunea Europeană pe piețele lor, UE ar trebui să reacționeze cu rapiditate și fermitate;

5.

observă importanța crescândă a aspectelor de reglementare în comerțul internațional; solicită creșterea coerenței dintre normele și practicile Uniunii Europene și cele ale principalilor săi parteneri comerciali; subliniază faptul că armonizarea normelor și reglementărilor nu ar trebui să conducă la o slăbire a legislației aplicabile în Europa în domeniul sănătății, siguranței sau al mediului și în domeniul social, ci ar trebui, în schimb, să determine adoptarea unor norme mai potrivite de către principalii parteneri comerciali ai Uniunii Europene;

6.

invită Comisia și statele membre să adopte o abordare pe termen lung a distorsiunilor structurale care, prin natura lor, riscă să continue sau să reapară chiar și după adoptarea unor măsuri de către Comisie; îndeamnă Comisia să nu ignore cazurile în care eliminarea din timp a barierelor este puțin probabilă, dar înlăturarea acestora este totuși necesară pentru restabilirea unor condiții egale pe principalele piețe externe;

7.

invită Comisia să considere încălcările grave și sistematice ale acordurilor și normelor OMC și ale altor reglementări comerciale internaționale drept probleme care necesită o intervenție rapidă și să garanteze că aplicarea acestor norme nu este subordonată altor considerații politice și economice decât cele care se referă la cazul considerat;

8.

îndeamnă țările terțe să înlăture restricțiile asupra capitalului străin pentru întreprinderile europene și să elimine normele discriminatorii;

9.

salută abordarea propusă de Comisie pentru identificarea priorităților privind accesul pe piață, dar o îndeamnă să examineze și alte criterii, ceea ce ar garanta faptul că de această nouă inițiativă beneficiază un număr cât mai mare de operatorii economici din Uniunea Europeană și, în special, IMM-uri a căror supraviețuire depinde, în mod inevitabil, de o definire clară și o aplicare eficientă a DPI, precum și de restricționarea definitivă a rentelor de monopol;

10.

subliniază că succesul în combaterea barierelor comerciale va stimula investițiile, producția și comerțul în Uniunea Europeană și în întreaga lume, între altele prin creșterea transparenței, a previzibilității și competitivității condițiilor de acces pe piață și prin crearea sau îmbunătățirea legăturii dintre Uniunea Europeană și piețele internaționale;

11.

consideră că acordurile de liber schimb (ALS) încheiate de Uniunea Europeană cu țările sale țintă vor fi inutile dacă nu asigură un acces important pe piețe și un progres real în reducerea și, în final, eliminarea barierelor netarifare, care, trebuie menționat, adesea distorsionează mai puternic comerțul decât barierele tarifare;

12.

salută inițiativa Comisiei de a pune bazele unui parteneriat mai puternic pentru obținerea accesului pe piață pentru exportatorii europeni, și, în special în scopul de a obține rezultate concrete pentru întreprinderile europene prin îmbunătățirea accesului pe piețele emergente în care întreprinderile europene se confruntă cu bariere noi și complexe în calea comerțului și a investițiilor și salută inițiativa Comisiei de a coordona obiectivele și instrumentele politicii comerciale a Uniunii Europene și ale strategiei de acces pe piață, prin mobilizarea întregului potențial al UE în domeniul comerțului internațional și al competitivității la nivel mondial;

13.

salută, în special, propunerile Comisiei de instituire a unui parteneriat mai puternic între Comisie, statele membre și întreprinderile din UE, în vederea sprijinirii în mod direct a operatorilor economici în depășirea dificultăților concrete cu care se confruntă în ceea ce privește accesul pe piețele țărilor terțe, într-un mod și o perioadă de timp în concordanță cu realitatea economică;

14.

consideră că, prin asigurarea unui grad adecvat de coordonare între acțiunile întreprinse la nivel național și comunitar, prin valorificarea unor resurse care, în caz contrar, ar fi dispersate și prin asigurarea unei apărări mai eficiente a drepturilor și intereselor exportatorilor europeni, Comisia poate juca un rol important în punerea în aplicare a noii strategii privind accesul pe piață;

15.

consideră că Uniunea Europeană joacă un rol esențial în garantarea unor condiții uniforme în comerțul internațional, în strânsă cooperare cu statele membre și având în vedere principiul subsidiarității și echilibrul competențelor existente;

16.

subliniază că o evaluare cantitativă și calitativă periodică a rezultatelor strategiei privind accesul pe piață este importantă pentru determinarea eficienței acestei strategii; invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune adecvat referitor la accesul pe piață și să prezinte Parlamentului European un raport anual privind accesul pe piață, asemănător cu cel prezentat deja privind IPC;

17.

îndeamnă întreprinderile europene, aflate în concurență legitimă în interiorul și în afara Uniunii Europene, să adopte o abordare bazată pe cooperare cu privire la o nouă strategie privind accesul pe piață, ținând seama de faptul că deschiderea piețelor străine și garantarea unui comerț liber și echitabil servesc interesului lor comun și, prin urmare, necesită eforturi comune și coordonate;

18.

regretă faptul că, în Comunicarea menționată anterior intitulată „Europa Globală: un parteneriat mai puternic pentru obținerea accesului pe piață pentru exportatorii europeni”, nu s-a ținut seama de mai multe recomandări rezonabile și bazate pe experiență, primite din partea comunității de afaceri, sindicatelor, organizațiilor de consumatori și societății civile și îndeamnă Comisia să le ia în considerare la punerea în aplicare a respectivei Comunicări;

19.

subliniază necesitatea consolidării cooperării dintre Comisie și statele membre în vederea schimbului de informații și de bune practici; invită statele membre să creeze rețele de servicii de asistență naționale sau, dacă este cazul, regionale pentru centralizarea informațiilor și cererilor de despăgubire, acordând o atenție deosebită intereselor și necesităților IMM-urilor;

20.

consideră că eficiența respectivelor rețele ar fi mult mai mare dacă la înființarea acestora ar participa asociații industriale naționale și locale, camere de comerț, asociații de IMM-uri și agenții de promovare a comerțului;

21.

invită Comisia și statele membre să consolideze rolul Comitetului consultativ pentru accesul pe piață și să garanteze o legătură permanentă între Comisie și statele membre și Comitetul articolului 133 (denumit după articolul corespunzător din Tratatul CE), Comitetul de reglementare în materie de bariere comerciale și alte comitete pertinente;

22.

invită Comisia să creeze un sistem de dialog permanent care să permită statelor membre și, atunci când este cazul, regiunilor și altor părți europene interesate să facă schimb de informații și să definească strategii și priorități;

23.

invită Comisia să ia în considerare următoarele aspecte la punerea în aplicare a strategiei sale privind accesul pe piață:

24.

solicită o coordonare mai structurată între Comisie și statele membre în țări terțe, care ar permite utilizarea mai eficientă a resurselor diplomatice și guvernamentale responsabile cu aspecte legate de accesul pe piață;

25.

subliniază necesitatea acordării unui mandat clar și ambițios delegațiilor Comisiilor și echipelor de acces pe piață, recent create, situate în țări terțe; reiterează faptul că strategia privind accesul pe piață va avea succes doar dacă statele membre sunt pregătite să contribuie cu propriile resurse, atât umane, cât și financiare, în mod proporțional cu posibilitățile, interesele și obiectivele lor;

26.

invită Comisia și statele membre să consolideze cooperarea cu camerele de comerț europene, asociațiile comerciale și agențiile de promovare a comerțului ale statelor membre situate în țări terțe și să asigure un schimb de informații adecvat între delegațiile, ambasadele statelor membre, alte organisme guvernamentale de comerț exterior și asociațiile profesionale europene interesate;

27.

invită Comisia să acorde din nou prioritate alocării de resurse umane delegațiilor Comisiei, astfel încât să asigure personal suplimentar pentru crearea și buna funcționare a echipelor de acces pe piață, în special în delegații-cheie precum, printre altele, Beijing, New Delhi, Moscova și Brasilia;

28.

sprijină crearea unor inițiative specifice, în cadrul strategiei privind accesul pe piață, care să combată, în special, barierele din domeniul serviciilor, achizițiilor publice, investițiilor și DPI, regimurilor vamale, ajutoarelor de stat și altor subvenții, precum și să stabilească norme privind concurența și să asigure punerea lor corespunzătoare în aplicare în țările terțe;

29.

îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că IMM-urile pot beneficia sistematic de noile inițiative privind accesul pe piață; invită Comisia să definească acțiuni ad hoc care să vizeze consolidarea prezenței produselor IMM-urilor pe piețele țărilor terțe și să apere drepturile lor legitime față de practicile părtinitoare din țări terțe;

30.

îndeamnă Comisia să abordeze în mod concret toate restricțiile privind acordarea serviciilor de internet și a celor specifice societății informaționale de către întreprinderile europene în țările terțe, ca parte a politicii sale de comerț exterior și să considere toate limitările inutile în ceea ce privește acordarea acestor servicii ca reprezentând bariere comerciale;

31.

subliniază necesitatea de a crea sinergii cu principalii parteneri comerciali ai Uniunii Europene (precum Statele Unite ale Americii, Canada și Japonia), în vederea elaborării unei strategii comune privind accesul pe piață și pregătirii unui acord multilateral privind accesul pe piață, care este atât de necesar;

32.

reiterează necesitatea promovării în continuare a unei cooperări și apropieri internaționale mai strânse pe planul reglementării, pentru a elimina suprapunerea inutilă a eforturilor și pentru a reduce costurile suportate de consumatori, industrie și guverne; invită Comisia să promoveze apropierea progresivă a standardelor și normelor Uniunii Europene și a partenerilor săi comerciali, atât la nivel multilateral, cât și bilateral;

33.

îndeamnă Comisia să promoveze stabilirea, în cadrul OMC, a unor mecanisme specifice care să permită o reacție mai rapidă în abordarea barierelor netarifare noi și în curs de apariție; în acest sens, Comisia ar trebui să încurajeze alți parteneri comerciali să folosească mai mult procedurile de notificare prevăzute de Acordurile privind barierele tehnice în calea comerțului;

34.

insistă asupra faptului că trebuie să se pună în continuare un accent clar pe aplicarea și asigurarea respectării de către țările terțe a obligațiilor din cadrul OMC, recurgând la mecanismul OMC de soluționare a litigiilor pentru a exercita acest drept;

35.

consideră că, cu excepția cazului în care preocupările privind dezvoltarea justifică acest lucru, Uniunea Europeană ar trebui să depună toate eforturile pentru a obține, din partea partenerilor săi comerciali, concesii proporționale cu nivelul de dezvoltare al acestora;

36.

îndeamnă Comisia să includă, în cadrul noii generații de ALS și în cadrul altor acorduri având implicații comerciale, dispoziții clare privind aplicarea și soluționarea litigiilor, special concepute pentru combaterea barierelor pur interne;

37.

invită partenerii comerciali ai Uniunii Europene ca, în mod progresiv, să reducă sau să elimine orice bariere care restricționează accesul bunurilor și serviciilor pe piață și să optimizeze, în schimb, oportunitățile lor comerciale pe bază de reciprocitate, inclusiv prin punerea în aplicare în mod satisfăcător a măsurilor de deschidere a pieței care rezultă din negocieri bilaterale, regionale și multilaterale;

38.

invită Comisia să prezinte în fiecare an Parlamentului un raport referitor la progresele și rezultatele strategiei privind accesul pe piață, acordând o atenție deosebită priorităților stabilite;

39.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/23

A.

întrucât, pe întreg teritoriul UE, sectorul de vânzări cu amănuntul este dominat din ce în ce mai mult de un număr mic de lanțuri de supermarketuri;

B.

întrucât acești distribuitori cu amănuntul devin în mod rapid „gardienii sectorului”, exercitându-și controlul asupra unicului acces veritabil pe care îl au agricultorii și alți furnizori la consumatorii din UE;

C.

întrucât informațiile colectate în întreaga UE sugerează că marile supermarketuri abuzează de puterea lor de cumpărare pentru a-i obliga pe furnizori (atât cei stabiliți în UE, cât și în afara UE) să își reducă prețurile la niveluri imposibil de susținut și pentru a le impune condiții inechitabile;

D.

întrucât astfel de presiuni exercitate asupra furnizorilor au efecte negative atât asupra calității ocupării forței de muncă, cât și asupra protecției mediului;

E.

întrucât consumatorii s-ar putea confrunta cu o scădere a diversității produselor, a patrimoniului cultural și a numărului de puncte de vânzare cu amănuntul;

F.

întrucât anumite state membre au introdus dispoziții legale prin care se încearcă limitarea unor astfel de abuzuri, însă marile supermarketuri își desfășoară activitatea din ce în ce mai mult la nivel transfrontalier, motiv pentru care este de dorit o legislație la nivelul UE;

1.

solicită DG Concurență să efectueze o anchetă privind efectele pe care concentrarea sectorului de supermarketuri din UE le are asupra micilor întreprinderi, furnizori, lucrători și consumatori și, în special, să evalueze abuzurile legate de puterea de cumpărare care ar putea fi generate de o astfel de concentrare;

2.

solicită Comisiei să propună măsuri adecvate, inclusiv reglementări, pentru a proteja consumatorii, lucrătorii și producătorii de orice abuz de poziție dominantă sau de orice alte efecte negative identificate în cursul acestei anchete;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor, Comisiei, Consiliului și parlamentelor statelor membre.

Lista semnatarilor

Adamos Adamou, Vittorio Agnoletto, Vincenzo Aita, Gabriele Albertini, Jim Allister, Roberta Alma Anastase, Georgs Andrejevs, Alfonso Andria, Laima Liucija Andrikienė, Emmanouil Angelakas, Roberta Angelilli, Alfredo Antoniozzi, Kader Arif, Stavros Arnaoutakis, Richard James Ashworth, Francisco Assis, John Attard-Montalto, Elspeth Attwooll, Marie-Hélène Aubert, Jean-Pierre Audy, Margrete Auken, Inés Ayala Sender, Liam Aylward, Pilar Ayuso, Peter Baco, Mariela Velichkova Baeva, Enrique Barón Crespo, Etelka Barsi-Pataky, Alessandro Battilocchio, Katerina Batzeli, Edit Bauer, Jean Marie Beaupuy, Zsolt László Becsey, Angelika Beer, Ivo Belet, Irena Belohorská, Jean-Luc Bennahmias, Monika Beňová, Pervenche Berès, Sergio Berlato, Giovanni Berlinguer, Thijs Berman, Šarūnas Birutis, Jana Bobošíková, Sebastian Valentin Bodu, Jens-Peter Bonde, Guy Bono, Mario Borghezio, Josep Borrell Fontelles, Umberto Bossi, Costas Botopoulos, Bernadette Bourzai, Sharon Bowles, Iles Braghetto, Frieda Brepoels, Hiltrud Breyer, André Brie, Danutė Budreikaitė, Paul van Buitenen, Kathalijne Maria Buitenweg, Ieke van den Burg, Colm Burke, Niels Busk, Cristian Silviu Bușoi, Philippe Busquin, Joan Calabuig Rull, Mogens Camre, Luis Manuel Capoulas Santos, Marco Cappato, Marie-Arlette Carlotti, Carlos Carnero González, Giorgio Carollo, Paulo Casaca, Françoise Castex, Giuseppe Castiglione, Giusto Catania, Alejandro Cercas, Giulietto Chiesa, Sylwester Chruszcz, Luigi Cocilovo, Carlos Coelho, Richard Corbett, Dorette Corbey, Giovanna Corda, Titus Corlățean, Jean Louis Cottigny, Michael Cramer, Corina Crețu, Gabriela Crețu, Brian Crowley, Magor Imre Csibi, Marek Aleksander Czarnecki, Ryszard Czarnecki, Daniel Dăianu, Joseph Daul, Dragoș Florin David, Chris Davies, Antonio De Blasio, Bairbre de Brún, Arūnas Degutis, Véronique De Keyser, Gérard Deprez, Proinsias De Rossa, Harlem Désir, Nirj Deva, Mia De Vits, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Jolanta Dičkutė, Gintaras Didžiokas, Alexandra Dobolyi, Brigitte Douay, Mojca Drčar Murko, Bárbara Dührkop Dührkop, Árpád Duka-Zólyomi, Constantin Dumitriu, Michl Ebner, Saïd El Khadraoui, Maria da Assunção Esteves, Edite Estrela, Harald Ettl, Jill Evans, Robert Evans, Richard Falbr, Claudio Fava, Szabolcs Fazakas, Emanuel Jardim Fernandes, Francesco Ferrari, Anne Ferreira, Elisa Ferreira, Ilda Figueiredo, Petru Filip, Věra Flasarová, Hélène Flautre, Alessandro Foglietta, Hanna Foltyn-Kubicka, Nicole Fontaine, Glyn Ford, Armando França, Monica Frassoni, Duarte Freitas, Sorin Frunzăverde, Kinga Gál, Vicente Miguel Garcés Ramón, José Manuel García-Margallo y Marfil, Iratxe García Pérez, Giuseppe Gargani, Jas Gawronski, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Claire Gibault, Adam Gierek, Maciej Marian Giertych, Neena Gill, Ioannis Gklavakis, Béla Glattfelder, Gian Paolo Gobbo, Bogdan Golik, Bruno Gollnisch, Ana Maria Gomes, Donata Gottardi, Genowefa Grabowska, Dariusz Maciej Grabowski, Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf, Luis de Grandes Pascual, Louis Grech, Elly de Groen-Kouwenhoven, Lilli Gruber, Ambroise Guellec, Pedro Guerreiro, Umberto Guidoni, Zita Gurmai, Catherine Guy-Quint, András Gyürk, Fiona Hall, David Hammerstein, Benoît Hamon, Małgorzata Handzlik, Gábor Harangozó, Marian Harkin, Rebecca Harms, Satu Hassi, Adeline Hazan, Anna Hedh, Gyula Hegyi, Erna Hennicot-Schoepges, Edit Herczog, Esther Herranz García, Jim Higgins, Mary Honeyball, Milan Horáček, Richard Howitt, Ján Hudacký, Ian Hudghton, Stephen Hughes, Alain Hutchinson, Jana Hybášková, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Monica Maria Iacob-Ridzi, Mikel Irujo Amezaga, Marie Anne Isler Béguin, Carlos José Iturgaiz Angulo, Lily Jacobs, Mieczysław Edmund Janowski, Lívia Járóka, Elisabeth Jeggle, Pierre Jonckheer, Ona Juknevičienė, Jelko Kacin, Gisela Kallenbach, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Metin Kazak, Tunne Kelam, Wolf Klinz, Jaromír Kohlíček, Maria Eleni Koppa, Magda Kósáné Kovács, Miloš Koterec, Sergej Kozlík, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Ģirts Valdis Kristovskis, Urszula Krupa, Wiesław Stefan Kuc, Sepp Kusstatscher, Zbigniew Krzysztof Kuźmiuk, Joost Lagendijk, André Laignel, Jean Lambert, Stavros Lambrinidis, Romano Maria La Russa, Vincenzo Lavarra, Johannes Lebech, Stéphane Le Foll, Roselyne Lefrançois, Bernard Lehideux, Lasse Lehtinen, Jörg Leichtfried, Jo Leinen, Katalin Lévai, Bogusław Liberadzki, Marcin Libicki, Eva Lichtenberger, Kartika Tamara Liotard, Alain Lipietz, Pia Elda Locatelli, Andrea Losco, Caroline Lucas, Elizabeth Lynne, Linda McAvan, Arlene McCarthy, Mary Lou McDonald, Mairead McGuinness, Edward McMillan-Scott, Jamila Madeira, Ramona Nicole Mănescu, Mario Mantovani, Marian-Jean Marinescu, Helmuth Markov, David Martin, Hans-Peter Martin, Jean-Claude Martinez, Miguel Ángel Martínez Martínez, Jan Tadeusz Masiel, Antonio Masip Hidalgo, Jiří Maštálka, Ana Mato Adrover, Mario Mauro, Erik Meijer, Íñigo Méndez de Vigo, Emilio Menéndez del Valle, Willy Meyer Pleite, Rosa Miguélez Ramos, Marianne Mikko, Miroslav Mikolášik, Francisco José Millán Mon, Claude Moraes, Eluned Morgan, Luisa Morgantini, Philippe Morillon, Jan Mulder, Roberto Musacchio, Cristiana Muscardini, Joseph Muscat, Francesco Musotto, Sebastiano (Nello) Musumeci, Riitta Myller, Pasqualina Napoletano, Robert Navarro, Cătălin-Ioan Nechifor, Catherine Neris, Rareș-Lucian Niculescu, Ljudmila Novak, Vural Öger, Cem Özdemir, Péter Olajos, Jan Olbrycht, Seán Ó Neachtain, Gérard Onesta, Dumitru Oprea, Josu Ortuondo Larrea, Csaba Őry, Siiri Oviir, Reino Paasilinna, Justas Vincas Paleckis, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Vladko Todorov Panayotov, Marco Pannella, Pier Antonio Panzeri, Dimitrios Papadimoulis, Atanas Paparizov, Neil Parish, Ioan Mircea Pașcu, Bogdan Pęk, Maria Petre, Tobias Pflüger, Rihards Pīks, João de Deus Pinheiro, Józef Pinior, Mirosław Mariusz Piotrowski, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Zita Pleštinská, Rovana Plumb, Anni Podimata, Zdzisław Zbigniew Podkański, Bernard Poignant, Adriana Poli Bortone, José Javier Pomés Ruiz, Mihaela Popa, Nicolae Vlad Popa, Christa Prets, Pierre Pribetich, Vittorio Prodi, Miloslav Ransdorf, Karin Resetarits, José Ribeiro e Castro, Teresa Riera Madurell, Giovanni Rivera, Marco Rizzo, Michel Rocard, Bogusław Rogalski, Zuzana Roithová, Luca Romagnoli, Raül Romeva i Rueda, Wojciech Roszkowski, Mechtild Rothe, Libor Rouček, Martine Roure, Christian Rovsing, Luisa Fernanda Rudi Ubeda, Heide Rühle, Eoin Ryan, Guido Sacconi, Aloyzas Sakalas, Katrin Saks, María Isabel Salinas García, Antolín Sánchez Presedo, Manuel António dos Santos, Daciana Octavia Sârbu, Amalia Sartori, Gilles Savary, Luciana Sbarbati, Pierre Schapira, Karin Scheele, Carl Schlyter, Frithjof Schmidt, Pál Schmitt, György Schöpflin, Adrian Severin, Czesław Adam Siekierski, Brian Simpson, Kathy Sinnott, Marek Siwiec, Alyn Smith, Csaba Sógor, Bogusław Sonik, María Sornosa Martínez, Bart Staes, Grażyna Staniszewska, Petya Stavreva, Struan Stevenson, Catherine Stihler, Theodor Dumitru Stolojan, Dimitar Stoyanov, Daniel Strož, Robert Sturdy, Margie Sudre, László Surján, Gianluca Susta, József Szájer, Konrad Szymański, Csaba Sándor Tabajdi, Antonio Tajani, Andres Tarand, Salvatore Tatarella, Marianne Thyssen, Silvia-Adriana Țicău, Gary Titley, Patrizia Toia, László Tőkés, Ewa Tomaszewska, Witold Tomczak, Antonios Trakatellis, Catherine Trautmann, Kyriacos Triantaphyllides, Helga Trüpel, Claude Turmes, Feleknas Uca, Inese Vaidere, Johan Van Hecke, Anne Van Lancker, Geoffrey Van Orden, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Yannick Vaugrenard, Armando Veneto, Riccardo Ventre, Donato Tommaso Veraldi, Bernadette Vergnaud, Marcello Vernola, Oldřich Vlasák, Johannes Voggenhuber, Sahra Wagenknecht, Diana Wallis, Henri Weber, Renate Weber, Anders Wijkman, Glenis Willmott, Janusz Wojciechowski, Francis Wurtz, Luis Yañez-Barnuevo García, Zbigniew Zaleski, Mauro Zani, Andrzej Tomasz Zapałowski, Stefano Zappalà, Tomáš Zatloukal, Tatjana Ždanoka, Dushana Zdravkova, Vladimír Železný, Roberts Zīle, Gabriele Zimmer, Marian Zlotea, Tadeusz Zwiefka

6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/25

A.

în decursul ultimilor 50 de ani dezvoltarea Uniunii Europene a avut un rol fundamental în crearea unui spațiu de pace și stabilitate pe un continent devastat până atunci de războaie, în consolidarea democrației, libertății și a drepturilor cetățeanului, în creșterea prosperității, solidarității și a bunăstării prin crearea celei mai mari piețe unice din lume, cu norme comune privind standardele sociale, protecția mediului și a consumatorilor și concurența loială și cu o uniune economică și monetară, în constituirea unui cadru în care statele membre cooperează în abordarea unor aspecte ce trec dincolo de granițele naționale și în conferirea unei voci mai ferme Europei pe scena internațională;

B.

există o nevoie recunoscută de reformă și întărire a structurilor Uniunii pentru a consolida aceste realizări și a îmbunătăți capacitatea unei Uniuni de douăzeci și șapte, și potențial mai multe, state membre de a funcționa eficient, astfel încât să poată face față noilor provocări comune și să facă obiectul unei mai mari responsabilități democratice;

C.

această nevoie a constituit punctul de plecare pentru un șir succesiv de reforme, începând cu Tratatul de la Maastricht, ce a marcat o transformare în procesul integrării europene, prin crearea unei uniuni economice și monetare și trecerea de la o comunitate în esență economică la o uniune politică, care au încercat să configureze structura instituțională a Uniunii și au avut drept rezultat Declarația de la Laeken, care, la rândul ei, a inițiat un proces de reformă diferit, bazat pe metoda Convenției, și nu exclusiv pe conferințe interguvernamentale;

D.

Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa a fost redactat de o Convenție compusă din doi reprezentanți ai fiecărui parlament național, șaisprezece deputați în Parlamentul European, doi reprezentanți ai Comisiei și un reprezentant al fiecărui guvern național, care au pregătit un proiect în ședință publică, ajungând la un consens în esență nemodificat de Conferința interguvernamentală din 2004, în vreme ce Tratatul de la Lisabona, care i-a urmat, și care a abandonat unele dintre elementele prezente în constituție, a fost rezultatul unor metode de lucru interguvernamentale mai tradiționale, deși cu participarea deplină a trei reprezentanți ai Parlamentului European;

E.

eforturile precedente de a reforma Uniunea prin înlocuirea tratatelor cu o constituție s-au bucurat de sprijinul unei foarte largi majorități a reprezentanților aleși de către cetățenii europeni în Parlamentul European (4), constituție ratificată de două treimi dintre statele membre, dar respinsă de două dintre acestea (Franța și Țările de Jos), iar, după o perioadă de reflecție în timpul căreia a devenit evident faptul că nu poate fi obținută aprobarea necesară din partea tuturor statelor membre, această abordare a fost abandonată, optându-se pentru modificarea tratatelor existente;

F.

această transformare de metodă și proces, deși păstrează într-o formă nouă multe dintre modificările de natură practică ce erau prevăzute a fi aduse structurii instituționale a Uniunii, a însemnat o diminuare a ambiției și abandonarea câtorva elemente ale constituției, amânarea intrării în vigoare a unora dintre noile mecanisme și încorporarea în tratate a unor măsuri speciale, specifice diferitelor state membre;

G.

cu toate acestea, aprobarea tratatului de către fiecare guvern național din Uniune demonstrează faptul că toate guvernele alese ale statelor membre consideră că acest compromis reprezintă baza pe care doresc să coopereze în viitor, și va fi necesar ca fiecare dintre acestea să dea dovadă de un angajament politic total, astfel încât să asigure ratificarea până la 1 ianuarie 2009;

H.

este necesar ca Tratatul de la Lisabona să fie ratificat de către toate statele membre până la sfârșitul anului 2008, pentru a le permite cetățenilor să voteze la alegerile din 2009 cunoscând pe deplin noul cadru instituțional al Uniunii,

1.

consideră, în concluzie, că, luat în ansamblul său, Tratatul de la Lisabona reprezintă o îmbunătățire substanțială a tratatelor existente, care va conferi Uniunii mai multă responsabilitate democratică și va spori capacitatea sa decizională (prin consolidarea rolului Parlamentului European și al parlamentelor naționale), va întări drepturile cetățenilor europeni față de Uniune și va ameliora funcționarea eficientă a instituțiilor Uniunii;

2.

salută faptul că responsabilitatea democratică și capacitatea decizională vor fi sporite, ceea ce va permite cetățenilor un control sporit asupra acțiunilor Uniunii, în special datorită următoarelor îmbunătățiri:

3.

salută faptul că drepturile cetățenilor vor fi consolidate, ca rezultat al următoarelor îmbunătățiri:

4.

salută faptul că tratatul definește într-o manieră mai clară și mai vizibilă valorile, comune tuturor statelor membre, pe care Uniunea este întemeiată, precum și obiectivele Uniunii și principiile în baza cărora își desfășoară activitatea și relațiile cu statele membre:

5.

salută faptul că noul tratat va consolida capacitatea instituțiilor Uniunii de a-și îndeplini obiectivele într-un mod mai eficient, în special deoarece:

6.

este conștient de faptul că, în urma rezultatelor referendumurilor din Franța și Țările de Jos, au existat multe păreri de rău cu privire la faptul că a fost necesar, pentru a stabili un nou acord între cele 27 de state membre, să:

7.

susține tratatul și subliniază necesitatea ca toate statele membre ale Uniunii să reușească să îl ratifice în timp util, astfel încât să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009;

8.

consideră că Tratatul de la Lisabona va asigura un cadru stabil, care va face posibilă viitoarea dezvoltare a Uniunii;

9.

înțelege faptul că un tratat de modificare este în mod inevitabil mai puțin clar și mai greu de citit decât un tratat codificat; solicită, prin urmare, publicarea imediată a tratatelor consolidate, astfel cum au fost revizuite de către Tratatul de la Lisabona, fapt ce le va oferi cetățenilor un text fundamental al Uniunii mai clar;

10.

își reiterează solicitarea ca toate eforturile posibile să fie depuse, atât de către instituțiile UE, cât și de autoritățile naționale, în conformitate cu principiul cooperării sincere, în vederea informării clare și obiective a cetățenilor europeni cu privire la conținutul tratatului;

11.

încredințează comisiei competente în fond sarcina de a pregăti modificările necesare la Regulamentul de procedură și de a evalua oportunitatea unor măsuri suplimentare de punere în aplicare;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru afaceri constituționale, parlamentelor naționale ale statelor membre, Consiliului, Comisiei și foștilor membri ai Convenției privind viitorul Europei, și să se asigure că serviciile Parlamentului, inclusiv birourile sale de informare, furnizează informații suficiente referitoare la poziția Parlamentului privind tratatul.

6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/30

A.

întrucât Comisia s-a angajat să ia pe deplin în considerare opiniile exprimate de Parlament în rezoluțiile sale privind Strategia de la Lisabona și îndeosebi de rezoluția privind globalizarea din 15 noiembrie 2007;

B.

întrucât Parlamentul, în rezoluțiile sale anterioare, și-a exprimat sprijinul ferm pentru Strategia de la Lisabona și a salutat în mod deosebit noua abordare concentrată asupra strategiei pentru creștere și ocuparea forței de muncă;

C.

întrucât există o puternică interdependență între creșterea, ocuparea forței de muncă, lupta împotriva sărăciei și incluziunea socială;

D.

întrucât Uniunea Europeană și statele membre au o responsabilitate comună în ceea ce privește răspunsul la provocările, oportunitățile și incertitudinile cetățenilor legate de globalizare; întrucât Uniunea Europeană trebuie să își asume responsabilitatea politică pe plan mondial și să contribuie la realizarea și conturarea unei dezvoltări durabile în lume în era globalizării, astfel încât cetățenii de peste tot să poată beneficia de oportunitățile oferite de globalizare;

E.

întrucât piața internă este un instrument eficace și important pentru a construi o economie dinamică și competitivă bazată pe cunoaștere și pentru a îmbunătăți competitivitatea Europei pe piața mondială, cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor săi;

F.

întrucât prezenta rezoluție, în conformitate cu mandatul grupului de coordonare al Parlamentului privind Strategia de la Lisabona și respectând competențele altor comisii ale Parlamentului, nu va trata în detaliu aspecte legate de legislația în curs de examinare și procesele de consultare,

1.

reiterează importanța care trebuie acordată unei aplicări ferme a Strategiei de la Lisabona, subliniind interdependența progreselor pe plan economic, social și în ceea ce privește protecția mediului în crearea unei economii durabile dinamice și inovatoare;

2.

consideră că dezvoltarea economică și prosperitatea viitoare în Europa depind de modul în care se pot crea condiții mai favorabile unei creșteri economice durabile și creării de noi locuri de muncă și de reacția la oportunitățile și provocările ce decurg din procesul de globalizare, din schimbările demografice și din amenințările globale la adresa mediului; consideră că Strategia de la Lisabona revizuită și orientările integrate reprezintă instrumentul comun al Uniunii Europene în acest scop;

3.

consideră că, pentru a garanta succesul Strategiei de la Lisabona revizuite, este, de asemenea, necesar să se consolideze creșterea economică a Europei și să se depășească cererea internă scăzută, care trebuie să se realizeze ca urmare a unei creșteri a veniturilor aferente unei creșteri a productivității și a locurilor de muncă;

4.

recunoaște faptul că Uniunea Europeană se va confrunta în viitor cu numeroase provocări: o populație care va începe să se reducă în jurul anului 2020, o presiune economică sporită exercitată de concurența la nivel mondial, o creștere a prețului energiei, schimbări climatice și dezechilibre sociale; consideră că Europa trebuie să răspundă acestor provocări printr-o combinație de politici adecvată;

5.

constată că Strategia de la Lisabona cunoaște o evoluție pozitivă; constată, cu toate acestea, că există încă deficiențe în aplicarea sa, precum și o lipsă de înțelegere a faptului că procesul european de dezvoltare, care vizează o creștere economică mai puternică, crearea de noi locuri de muncă, o securitate socială adecvată și o protecție a mediului corespunzătoare, nu este încă suficient de stabil;

6.

consideră că, în calitate de principal exportator și importator de mărfuri din lume, principal exportator de servicii și a doua mare destinație și sursă de investiții străine directe, Uniunea Europeană este unul dintre cei mai importanți beneficiari ai deschiderii economiei mondiale; consideră că, în aceste condiții, Uniunea Europeană are o mare responsabilitate în ceea ce privește abordarea chestiunilor internaționale;

7.

salută dimensiunea globală a procesului de la Lisabona și observă că Strategia de la Lisabona reprezintă un răspuns european la oportunitățile și riscurile inerente globalizării; în această privință, subliniază în mod explicit importanța cooperării transatlantice, precum și îmbunătățirea cooperării cu alți actori importanți cum ar fi China, India, Brazilia și alte zone economice din lume;

8.

solicită convenirea de reguli și practici în comerțul mondial care să fie compatibile cu obiectivele de dezvoltare ale mileniului și cu responsabilitatea inerentă conducerii luptei împotriva schimbărilor climatice și promovării sănătății;solicită în principiu să se ia măsuri de combatere a protecționismului, atât în interiorul, cât și în exteriorul Uniunii Europene; solicită ca runda de negocieri de la Doha să fie urmată de relații de colaborare și de o abordare echitabilă;

9.

subliniază valoarea incontestabilă a unei politici corespunzătoare de stabilitate și creștere economică, precum și importanța stabilității macroeconomice, ca sursă de încredere pe care se bazează realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona; subliniază că, în interesul stabilității macroeconomice, creșterea productivității trebuie să fie însoțită de o distribuție mai echitabilă și de o consolidare a coeziunii sociale; atrage atenția, în acest sens, asupra cererii ca majorarea veniturilor să țină pasul cu creșterea pe termen mediu a productivității;

10.

subliniază, cum face și Comisia, că economiile statelor membre sunt profund interdependente și că necesitatea unui program comun de reformă este cea mai puternică în zona euro;

11.

subliniază importanța primordială a protejării stabilității piețelor financiare și observă că recenta criză de pe piața creditelor ipotecare („subprime”) indică necesitatea elaborării de către UE a unor măsuri de supraveghere pentru îmbunătățirea transparenței și a stabilității piețelor financiare și pentru mai buna protecție a clienților; solicită evaluarea sistemelor și instrumentelor de supraveghere prudențială în vigoare în Europa și insistă asupra consultării regulate a Parlamentului, care să permită elaborarea unor recomandări clare referitoare la modalitățile de îmbunătățire a stabilității sistemului financiar și a capacității sale de a asigura, pe termen lung, servicii financiare sigure pentru întreprinderile europene;

12.

subliniază faptul că subsidiaritatea este importantă pentru a permite statelor membre să adapteze politicile acceptate de comun acord privind securitatea și flexibilitatea la practicile și tradițiile specifice piețelor naționale ale forței de muncă;

13.

reamintește că politica de coeziune reprezintă un principiu fundamental al tratatelor și un instrument destinat realizării obiectivelor Strategiei de la Lisabona pentru creștere și ocuparea forței de muncă și că fondurile politicii de coeziune sunt destinate în proporție de până la 75 % inovării și obiectivelor Strategiei de la Lisabona; consideră că efectul de pârghie al politicii de coeziune în general, precum și fondurile structurale și de coeziune în particular trebuie folosite pentru punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona la nivel regional și că rezultatele acestui proces trebuie monitorizate cu atenție la nivel regional și local; consideră că actuala evoluție economică favorabilă ar trebui să încurajeze alte reforme; subliniază nevoia de a analiza efectele punerii în aplicare ale Strategiei de la Lisabona la nivel regional, 2008 fiind primul an pentru evaluarea rezultatelor preliminare ale exercițiului de alocare de fonduri consacrat politicii de coeziune;

14.

consideră că cercetarea științifică și tehnologică constituie unul dintre elementele-cheie ale Strategiei de la Lisabona; recunoaște importanța de prim ordin a stimulării cercetării și dezvoltării și faptul că statele membre ar trebui să adopte măsuri suplimentare pentru a-și atinge obiectivele de investiții în cercetare și dezvoltare pentru anul 2010, indicând modul în care vor fi atinse aceste obiective naționale pentru 2010 și modul în care strategiile lor în domeniul cercetării și dezvoltării vor contribui la crearea unui spațiu european de cercetare; subliniază că tranziția necesară către o economie eficientă din punct de vedere energetic și cu emisii scăzute de carbon, bazată pe resurse regenerabile, prin intermediul dezvoltării și aplicării unor noi tehnologii va crea diverse oportunități pentru Uniunea Europeană; ia act de marile oportunități ce sunt oferite economiei europene prin dezvoltarea și punerea în aplicare de noi tehnologii și servicii care vor contribui la procesul de reducere a emisiilor de carbon la nivelul economiei mondiale; salută, în acest context, propunerea Comisiei de a crea „o a cincea libertate” în acest sens, libertatea de cunoaștere, care să completeze cele patru libertăți privind circulația mărfurilor, a serviciilor, a persoanelor și a capitalurilor, precum și să reunească resursele statelor membre și ale UE în domeniul cercetării și dezvoltării pentru a garanta o utilizare mai eficientă;

15.

salută recentele inițiative și investiții în domeniile politicilor industriale și de cercetare; în acest context, salută instituirea Institutului European de Inovare și Tehnologie și recenta investiție în programul Galileo, văzute ca o modalitate eficientă de a combina nevoile de inovare tehnologică cu programul de cercetare al industriei; aprobă programele privind Sistemul European Global de Navigație prin Satelit (Galileo și Serviciul european geostaționar mixt de navigare) ca fiind proiecte-cheie ale UE; subliniază meritele publice și economice ale acestor programe și beneficiile pe care le asigură în ceea ce privește noile servicii și piețe;

16.

consideră că sunt necesare rețele de excelență pentru a garanta poziția de lider a Europei în domeniul economic și în cel tehnologic; consideră că statele membre și regiunile ar trebui să încurajeze dezvoltarea de poluri de excelență și luarea unor măsuri de încurajare a competiției reciproce și a cooperării, pentru a stimula într-o mai mare măsură cultura inovării; consideră că Comisia, statele membre, autoritățile regionale și locale ar trebui să ia noi măsuri pentru a sprijini în mod activ o mai strânsă cooperare între autoritățile publice, instituțiile de cercetare, universități și industrie;

17.

subliniază importanța faptului ca întreprinderile, cetățenii și autoritățile europene să finalizeze cu succes tranziția către era digitală și să realizeze cu adevărat societatea și economia bazate pe cunoaștere, astfel cum prevede Strategia de la Lisabona; solicită sporirea prezenței științei și tehnologiei în viața cotidiană a cetățenilor și promovarea unei societăți integratoare a cunoașterii pentru toți;

18.

îndeamnă guvernele statelor membre și administrațiile lor regionale, în calitate de cei mai mari angajatori, cumpărători și furnizori de servicii pe piața internă, să impulsioneze inovarea creând piețe pilot pentru produse și servicii inovatoare;

19.

observă că întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) joacă un rol crucial în crearea de noi locuri de muncă și valorificarea noilor cercetări; susține cu fermitate propunerea Comisiei cu privire la micile întreprinderi ca un instrument pentru crearea de oportunități pentru IMM-uri și pentru încurajarea modului de gândire ghidat după principiul „gândește mai întâi la scară mică”(„think small first”), precum și pentru definirea unei abordări politice integrate care să valorifice potențialul de creștere în fiecare etapă a ciclului de viață al IMM-urilor;

20.

subliniază potențialul pentru ajutorarea IMM-urilor prin reducerea obligațiilor de natură reglementară, îmbunătățirea accesului acestora la contractele publice și crearea de condiții mai favorabile pentru finanțarea și exploatarea inovațiilor;

21.

recunoaște că, în Uniunea Europeană, tehnologiile inovatoare trebuie transpuse mai rapid în produse și servicii noi; prin urmare, susține cererea Comisiei privind crearea unui „triunghi al cunoașterii” format din cercetare, educație și inovare; așteaptă investiții mai eficiente în calificări profesionale noi, învățarea continuă și sisteme educaționale/de formare profesională moderne;

22.

salută inițiativa Comisiei de a reduce încărcătura de natură reglementară și are drept obiectiv o mai bună legiferare și încurajează statele membre să adopte măsuri similare, fără a pune în pericol drepturile de participare ale cetățenilor și protecția consumatorilor; așteaptă din partea Comisiei și a Consiliului să-și respecte angajamentele definite în Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (2); observă cu profundă îngrijorare că un anumit număr de propuneri legislative importante ale Comisiei au fost prezentate recent fără o evaluare prealabilă a impactului sau fără evaluarea corectă a efectelor legislației anterioare în același domeniu;

23.

subliniază, în acest context, nevoia unei abordări noi și cuprinzătoare privind politica externă și comercială axată pe convergența la nivel mondial a regulilor, standardelor și cooperării în domeniul reglementării; subliniază faptul că Europa trebuie să-și maximizeze potențialul de lansare pentru întreprinderile care intră pe piețele mondiale și de destinație atractivă pentru investitori; solicită, de asemenea, ca toate acordurile comerciale bilaterale și regionale ale UE în curs de negociere să includă dispoziții executabile privind punerea în aplicare a standardelor fundamentale în domeniul muncii și alte aspecte ale muncii decente, precum și a standardelor multilaterale de mediu;

24.

își exprimă încă o dată convingerea că, pentru a construi o societate care face față schimbărilor, rolul unui proces mai cuprinzător de luare a deciziilor economice va fi crucial; reamintește concluyiile Consiliului European de primăvară din 2005 care subliniază că punctul central al Strategiei de la Lisabona este un nivel înalt de protecție socială; reafirmă că este inacceptabil faptul că unii oameni trăiesc sub nivelul de sărăcie și se află într-o situație de excludere socială; reafirmă faptul că toți cetățenii europeni ar trebui să aibă acces la un loc de muncă și la o viață decente, chiar și după pensionare; sprijină noile măsuri de îmbunătățire a politicilor privind combaterea sărăciei și a excluderii sociale, cu scopul de a adopta o abordare globală privind reînnoirea impulsului decisiv dat eradicării sărăciei până în 2010 și posibilitatea ca toți cetățenii europeni să aibă acces la drepturile lor fundamentale; subliniază caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul Tratatului de la Lisabona; cere Consiliului European de primăvară din 2008 să se angajeze să adopte un program social ambițios cu un efect concret în privința rezultatelor Strategiei de la Lisabona;

25.

coeziunea socială și teritorială fiind una dintre componentele esențiale ale pieței interne, reamintește importanța îmbunătățirii încrederii cetățenilor prin promovarea unor obiective sociale și ecologice comune statelor membre, cum ar fi locuri de muncă de calitate, egalitatea de șanse și protecția sănătății și a mediului, respectându-se în același timp diversitatea culturală europeană; solicită Comisiei să se asigure că UE își exercită misiunea de protecție în aceste domenii și să evite concurența în materie de reglementări între statele membre;

26.

consideră necesară integrarea sporită a sectorului transporturilor în Strategia de la Lisabona; insistă să se acorde prioritate, în cadrul noilor orientări politice integrate, transportului durabil, logisticii și dezvoltării rețelelor transeuropene, și face apel la statele membre să se asigure că planurile naționale prezentate la viitorul Consiliu European de primăvară 2008 reflectă aceste priorități;

27.

subliniază că o bună funcționare a pieței interne, o forță de muncă înalt calificată, o economie de piață socială echilibrată și stabilitatea democratică reprezintă cel mai puternic avantaj competitiv pentru Europa; piața internă oferă investitorilor din țări terțe avantaje de tipul condițiilor echitabile și al liberei circulații, totuși, intrarea pe piața internă ar trebui să fie însoțită de o deschidere similară din partea țărilor terțe cu economii dezvoltate și emergente pentru investitorii din UE; în plus, este necesară crearea celor mai bune condiții generale posibile pentru întreprinderile europene, inclusiv o mai bună legiferare, o bună guvernare, concurență loială și echitabilă, o bună funcționare a piețelor de capital de risc și comercializarea rezultatelor în materie de cercetare și inovare;

28.

îndeamnă statele membre să acorde competitivității Uniunii Europene un loc central în momentul elaborării politicilor și să facă din realizarea pieței interne o prioritate, îndeosebi prin punerea în aplicare la timp și în mod corespunzător a directivelor privind piața internă și prin înlăturarea barierelor nejustificate din calea piețelor naționale; cu toate acestea, reamintește că instituirea pieței interne s-a bazat pe concurență, cooperare și solidaritate, care constituie în continuare principii fundamentale pentru viitoare realizări în cadrul pieței interne în secolul XXI; subliniază faptul că piața internă trebuie să fie dezvoltată prin intermediul unor norme care să asigure o concurență loială, a unor sisteme fiscale și de protecție socială funcționale, precum și a unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor;

29.

subliniază necesitatea de a realiza piața internă și de a efectua reformele necesare; invită statele membre să aprobe restul măsurilor necesare creării unei piețe interne a serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare și să garanteze că autoritățile naționale de reglementare încurajează noii prestatori de servicii și noile produse, asigurând în același timp un mediu concurențial echitabil și transparența și siguranța juridică corespunzătoare a intereselor investitorilor individuali; consideră că noile inițiative politice care contribuie la realizarea pieței interne ar trebui să se bazeze mai mult pe o analiză a impactului pe care acestea îl au asupra diferitelor piețe, sectoare economice și asupra mediului, precum și în domeniul social;

30.

subliniază necesitatea asigurării unui nivel corespunzător de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și sprijină inițiativa de instituire a unui sistem de brevetare accesibil din punct de vedere financiar, sigur și eficient, de natură să stimuleze investițiile și eforturile de cercetare și să favorizeze capacitatea de inovare, în special în cazul IMM-urilor; îndeamnă cele trei instituții să colaboreze pentru a ajunge la un consens politic privind o reală îmbunătățire a sistemul de brevetare, care să permită cetățenilor să beneficieze de noi produse și servicii la prețuri accesibile;

31.

observă că instrumentele de piață cuprind o gamă largă de instrumente de politică, folosite din ce în ce mai mult în scopul realizării obiectivelor de mediu; consideră că instrumentele de piață, cum ar fi impozitele, taxele și comercializarea cotelor de emisii pot favoriza o atribuire eficientă a resurselor naturale și pot contribui, în acest context, la realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

32.

își reiterează opinia cu privire la beneficiile reorientării presiunii fiscale de la impozitarea muncii la impozitarea degradării mediului, ca o modalitate eficientă de a aborda atât aspectele de mediu, cât și cele legate de ocuparea forței de muncă, și consideră că presiunea fiscală asupra muncii trebuie redusă pentru a crea mai multe locuri de muncă și pentru a lupta împotriva economiei subterane;

33.

constată că obiectivul siguranței aprovizionării cu energie și cel de a asigura cetățenilor europeni mobilitate și energie la prețuri moderate, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile și de a menține prețuri echitabile poate fi realizat aplicând aceeași strategie ca cea privind asigurarea unei protecții ambițioase a climatului;

34.

invită, prin urmare, Comisia să pună în aplicare în mod coerent și fără întârziere deciziile Consiliului European de primăvară din 2007 și să facă din energiile regenerabile și eficiența energetică prioritățile concrete ale unei politici energetice comune;

35.

subliniază faptul că o sarcină importantă care le revine statelor membre ale Uniunii Europene și altor țări industrializate este cea de a trece la o economie cu consum scăzut de energie, bazată pe surse regenerabile de energie; o modalitate eficientă de abordare a acestui aspect este reprezentată de aplicarea tehnologiilor deja disponibile, dar pentru a căror punere în practică este nevoie de măsuri politice ambițioase, inclusiv de stimulente și sancțiuni acceptate la nivel multilateral, aplicabile țărilor care nu sunt pregătite să își aducă propria contribuție la efortul comun; subliniază faptul că tranziția necesară către o economie care respectă principiile dezvoltării durabile, bazată pe un consum redus de energie, intensivă și care generează emisii scăzute de carbon prin intermediul dezvoltării și prin aplicarea unor noi tehnologii va crea diverse oportunități pentru UE;

36.

subliniază importanța politicii din domeniul transporturilor pentru combaterea schimbărilor climatice și pentru a răspunde unei game mai largi de preocupări legate de mediu; solicită în mod insistent să se elaboreze politici care să reducă transportul inutil printr-o serie de măsuri; solicită ca rețelele transeuropene de transport să fie supuse unei evaluări strategice aprofundate privind impactul acestora asupra mediului;

37.

invită statele membre să extindă în cel mai scurt timp rețelele transeuropene de transport interconectate și interoperabile, acordând o atenție deosebită nevoilor noilor state membre, în cadrul unei politici a transporturilor eficiente, durabile și cu impact minim asupra mediului; invită Comisia și statele membre să aplice combinația potrivită de politici pentru a valorifica la maximum potențialul sistemelor de transport și inovațiilor tehnologice inteligente cu un impact minim asupra mediului;

38.

consideră, în consecință, de o importanță crucială garantarea, în viitor, a compatibilității cererii de servicii de logistică cu reducerea impactului asupra mediului și a volumului de emisii de gaze cu efect de seră; transporturile durabile se bazează pe capacitatea factorilor de decizie politică la nivel european, național și regional de a oferi stimulente eficiente pentru ca beneficiarii serviciilor de transport, transportatorii și producătorii de vehicule să-și continue eforturile pentru crearea unei piețe a serviciilor logistice cu un impact minim asupra mediului;

39.

recunoaște că Strategia UE pentru creștere și crearea de locuri de muncă are rezultate pozitive, dar, în același timp, subliniază faptul că nu toți cetățenii UE au beneficiat de pe urma acestor rezultate; subliniază faptul că, pentru a face față globalizării și a răspunde provocării demografice, este extrem de important să li se ofere oamenilor competențele și oportunitățile necesare pentru a atrage mai multe persoane pe piața muncii și a face ca munca să reprezinte o opțiune reală pentru fiecare, mai ales prin măsuri care să-i vizeze pe cei care se află cel mai departe de piața muncii;

40.

subliniază faptul că, pentru a asigura libera circulație și mobilitatea pe piața muncii, Consiliul trebuie să adopte directivele privind organizarea timpului de lucru, condițiile de muncă pentru lucrătorii temporari, transferabilitatea drepturilor de pensie și ar trebui să revizuiască fără întârziere Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere (3); subliniază că eliminarea barierelor în calea mobilității pe piața europeană a muncii va asigura o protecție sporită a forței de muncă europene; constată că UE trebuie să se străduiască să le explice cetățenilor avantajele unei abordări care combină, în mod eficient, extinderea, integrarea, solidaritatea și mobilitatea forței de muncă;

41.

reafirmă că Europa nu își poate permite să dețină un număr atât de ridicat de persoane fără loc de muncă și inactive; observă că modelul social european va fi în mod necesar afectat de schimbările radicale ce au loc la nivel mondial; consideră că, pentru a face față provocării demografice și a garanta durabilitatea finanțelor publice, Europa trebuie să continue să realizeze reforme ale pieței muncii și ale sistemelor de protecție socială, pentru a consolida stimulentele pentru muncă și a le oferi cetățenilor oportunitățile și competențele care să permită adaptarea la schimbări și să faciliteze reîncadrarea într-o activitate profesională remunerată; subliniază că, pentru a-și menține competitivitatea la nivel mondial, Uniunea Europeană trebuie să realizeze numeroase reforme; consideră că, nivelul de încredere între întreprinderi și lucrători, necesar pentru realizarea acestor reforme, va crește odată cu consolidarea dialogului social; insistă asupra importanței aplicării generalizate și echilibrate a principiilor comune privind flexicuritatea, asupra cărora s-a căzut de acord;

42.

subliniază faptul că există un interes crescând pentru regimul de lucru flexibil, atât din partea angajatorilor, cât și a angajaților, și sprijină adoptarea unui set echilibrat de principii comune privind flexicuritatea; reamintește că educația, calificarea și formarea profesională sunt parte integrantă a celei mai bune politici de ocupare a forței de muncă și că infrastructura pentru îngrijirea copiilor trebuie considerată drept una dintre condițiile prealabile pentru îmbunătățirea participării în special a femeilor la viața activă; încurajează statele membre să integreze aceste principii comune în consultările purtate cu partenerii sociali privind și subliniază rolul de prim-plan al măsurilor de reconciliere a vieții profesionale cu viața familială, al promovării șanselor egale, al formării și reorientării profesionale, al politicilor active în domeniul pieței muncii, al protecției sociale adecvate și al eliminării segmentării pieței muncii prin garantarea drepturilor la muncă pentru toți lucrătorii;

43.

recunoaște contribuția piețelor de muncă flexibile, mobile, sigure și funcționale la integrarea socială prin crearea de posibilități de angajare pentru toate grupurile sociale și, prin urmare, îndeamnă statele membre să evalueze și să îmbunătățească reglementările privind ocuparea forței de muncă și să investească în educație, învățarea pe întreaga durată a vieții și în politici active privind piața muncii cu scopul de a crea cele mai bune condiții pentru un nivel ridicat al ocupării forței de muncă și pentru mobilitatea acesteia; subliniază necesitatea ameliorării competențelor de bază ale tinerilor,a prevenirii abandonului școlar timpuriu și a reducerii locurilor de muncă precare, precum și a îmbunătățirii integrării sociale și pe piața muncii a tuturor persoanelor; consideră că, în contextul societății informaționale și al economiei bazate pe cunoaștere al secolului XXI, este deosebit de important să se facă posibil accesul la tehnologia digitală, în special pentru persoanele defavorizate, persoanele în vârstă și locuitorii zonelor rurale îndepărtate;

44.

ia act cu îngrijorare de tendința către o inegalitate crescândă a veniturilor și bogăției în statele membre; consideră că această tendință ar trebui combătută prin măsuri corespunzătoare la nivel național și european, destinate realizării unei societăți mai solidare și care să garanteze faptul că cetățenii conștientizează avantajele creșterii economice;

45.

observă că anumite state membre au introdus conceptul de salariu minim; sugerează că alte state membre ar putea profita prin analiza experienței acestor state; invită statele membre să asigure precondițiile pentru participarea socială și economică a tuturor și, în special, să adopte reglementări privind, de exemplu, salariul minim, și alte aranjamente juridice și obligatorii pentru toți sau acorduri colective care respectă tradițiile naționale, și care să permită lucrătorilor cu normă întreagă să trăiască în mod decent din veniturile lor;

46.

salută Comunicarea Comisiei privind o propunere pentru un Program comunitar de la Lisabona 2008-2010 deoarece aceasta propune priorități mai bine definite, având doar zece obiective-cheie care pot fi realizate în perioada 2008-2010; subliniază, cu toate acestea, faptul că o schimbare majoră a Strategiei de la Lisabona o reprezintă interconectarea într-un singur program de reformă a diferitelor necesități de reformă și a instrumentelor economice, ecologice și referitoare la ocuparea forței de muncă; prin urmare, solicită Comisiei să continue această abordare coerentă și integrată a unei combinații de politici și să nu o abandoneze prin trecerea către măsuri politice individuale;

47.

salută eforturile Comisiei Europene de a reduce birocrația, urmărind îndeosebi să ajute IMM-urile și să îmbunătățească evaluarea impactului legislativ; regretă, totodată, că Parlamentul și Comisia nu au ajuns încă la un acord în privința tipului necesar de evaluare a impactului; reiterează, în acest sens, solicitarea privind efectuarea unui control independent extern privind evaluarea impactului;

48.

salută obiectivul Comisiei de a reduce sarcina administrativă suportată de întreprinderi; așteaptă precizări concrete privind modalitățile prin care acest obiectiv va fi atins, asigurându-se în același timp condițiile unei bune guvernări; subliniază faptul că toate nivelurile administrative pot contribui la atingerea acestui obiectiv și ar trebui, prin urmare, să fie implicate în luarea deciziilor politice în acest domeniu; solicită, în legătură cu reducerea birocrației și simplificarea legislației europene, o monitorizare clară pentru determinarea gradului în care marja de manevră oferită de actele legislative europene este valorificată efectiv de statele membre pentru a ține seama de specificul național și de obstacolele în calea inovațiilor în momentul transpunerii acestora;

49.

consideră că statelor membre, împreună cu părțile interesate la nivel național, regional și local, le revine rolul principal în atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona; subliniază faptul că statele care sunt deschise către concurența externă, pun în aplicare reforme și urmăresc realizarea echilibrului bugetar, precum și investiții publice și private de înaltă calitate, sunt cele care au înregistrat cea mai mare creștere și au creat cele mai multe locuri de muncă; regretă faptul că vizibilitatea Strategia de la Lisabona se regăsește într-o mică măsură în politicile naționale din numeroase state membre; consideră că mobilizarea tuturor actorilor economici interesați este esențială pentru asigurarea punerii în aplicare eficiente a acesteia; în special, consideră că o mai bună implicare a partenerilor sociali, a parlamentelor naționale, a autorităților regionale și locale, precum și a societății civile va îmbunătăți rezultatele Strategiei de la Lisabona și va dinamiza dezbaterea publică cu privire la reformele ce se impun; sprijină propunerea lansată de Comisie statelor membre de a intensifica cooperarea cu parlamentele naționale și regionale și de a organiza totodată dezbateri anuale privind punerea în aplicare a PNR;

50.

insistă asupra importanței angajamentului autorităților regionale și locale și a părților interesate pentru amploarea, precum și pentru caracterul inovator al realizărilor; salută, în acest context, puternicul interes manifestat de Comitetul Economic și Social European și de Comitetul Regiunilor pentru monitorizarea Strategiei de la Lisabona;

51.

reamintește că orientările integrate reprezintă un important instrument de coordonare și un cadru comun ce permite diferitelor state membre să își urmeze propriul program național de reforme; consideră că analizele și rezultatele prezentate de statele membre arată că orientările se dovedesc a fi eficiente, dar este totuși necesară o îmbunătățire a adaptării la noile condiții economice și de ocupare a forței de muncă, precum și a monitorizării statelor membre; solicită respectarea și realizarea într-o mai mare măsură a indicatorilor și obiectivelor;

52.

apreciază rapoartele de țară întocmite de Comisia Europeană; solicită, totuși, o abordare mai sistematică, care să pună în evidență atât reușitele, cât și lipsurile înregistrate; sprijină propunerea Comisiei de a include anumite „puncte care trebuie supravegheate” ca elemente integrante ale procesului multilateral de supraveghere și oportunități de îmbunătățire a reacțiilor politice naționale;

53.

consideră că lipsa unei monitorizări adecvate este un obstacol fundamental în calea unor opțiuni politice în cunoștință de cauză; subliniază, în acest sens, că s-ar putea profita mult mai mult de experiența și cunoștințele disponibile ale agențiilor europene descentralizate în domeniile pentru care acestea au competențe;

54.

salută, prin urmare, decizia Consiliului European de primăvară din 2006 de a remedia lipsa datelor de monitorizare prin solicitarea adresată Comitetului Regiunilor să elaboreze un studiu de monitorizare a Strategiei pentru creștere și ocuparea forței de muncă, care a implicat 104 regiuni și orașe ce au schimbat opinii privind punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona – un studiu care urmează să fie prezentat Consiliului de primăvară din 2008; subliniază faptul că acest studiu arată dacă dispozițiile de alocare a fondurilor structurale ajută la direcționarea unei părți mai mari din sumele cheltuite din aceste fonduri către obiective legate de inovare și mediu; așteaptă evaluarea pe care o va face acest studiu privind valoarea adăugată a regionalizării Strategiei de la Lisabona;

55.

consideră că nu este deloc clar modul în care se poate evalua reușita Strategiei de la Lisabona, sau, în termeni mai generali, care ar fi indicatorii adecvați pentru a măsura „progresele”; constată însă că, în mod evident, monitorizarea reușitelor și a eșecurilor nu se poate face utilizând doar indicatori economici precum PIB/VNB, având în vedere faptul că aceștia reprezintă, în cel mai bun caz, indicatori ai creării de bogăție într-o anumită perioadă, dar nici măcar nu oferă informații viabile despre nivelul de prosperitate dintr-o anumită societate și nu oferă nici pe departe vreun indiciu referitor la costurile sociale și de mediu pe care le presupune crearea suplimentară de bogăție;

56.

afirmă că este necesar să se dezvolte și să se aplice o abordare multidimensională pentru a evalua bunăstarea umană dincolo de sfera PIB/VNB; de aceea salută dezbaterile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică din cadrul celui de-al doilea forum mondial privind statisticile, cunoașterea și politica, intitulat „Evaluarea și favorizarea progresului societăților” din iunie 2007 și discuțiile purtate în cadrul conferinței Comisiei „Dincolo de PIB”, organizată în Parlamentul European, în noiembrie 2007, deoarece existența unor date viabile este importantă pentru luarea de decizii politice în cunoștință de cauză;

57.

salută, prin urmare, acțiunile întreprinse de diferite Direcții Generale ale Comisiei pentru a stabili indicatori noi și de calitate; încurajează folosirea acestor indicatori, fie că se referă la dimensiunea socială, precum indicatorul privind sărăcia, ori dimensiunea legată de mediu, precum indicatorul biodiversității, în evaluările viitoare ale PNR și integrarea acestora în monitorizarea realizată de Comisie, acest demers creând o serie completă de indicatori pentru evaluarea succesului Strategiei de la Lisabona;

58.

insistă cu privire la garantarea unei cooperări adecvate și a unei implicări depline a celor trei instituții UE în monitorizarea Strategiei de la Lisabona; îndeamnă Consiliul și Comisia să recunoască rolul Parlamentului, care monitorizează îndeaproape Strategia de la Lisabona și PNR, asigurând mijloace bugetare importante pentru îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona și cooperând în mod strâns cu parlamentele naționale în ceea ce privește dispoziții legislative importante;

59.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate.

6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/38

A.

întrucât stabilitatea macroeconomică este asigurată printr-o combinație corectă de mai multe politici economice; întrucât provocările în materie de stabilitate ar trebui abordate nu numai prin măsuri macroeconomice, ci și prin punerea în aplicare a unor reforme structurale pe piața mărfurilor, a muncii și a capitalurilor;

B.

întrucât mai sunt încă multe de făcut pentru a pregăti Uniunea Europeană și statele membre pentru globalizare și pentru a consolida bazele succesului economic și ale unei mai mari coeziuni sociale pe termen mediu și lung;

C.

întrucât există o posibilitate de a „capitaliza în beneficiul tuturor” impulsul dat de avantajul competitiv unic conferit de extinderile Uniunii Europene și de continuarea integrării din cadrul acesteia;

D.

întrucât faptul de a utiliza o monedă comună și de a aplica o politică monetară comună oferă o dimensiune suplimentară pentru integrarea economiilor și coordonarea strategiilor politice, care ar putea consolida rolul zonei euro în realizarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă în întreaga Uniune Europeană;

E.

întrucât orientările integrate constituie un instrument central al politicilor macroeconomice ale UE pentru creștere și locuri de muncă, axându-se pe un termen mediu de trei ani;

F.

întrucât Uniunea Europeană și statele membre trebuie să pună în practică atât politici macroeconomice, cât și politici microeconomice menite să facă din Europa un spațiu mai atractiv pentru a investi și a lucra și să încurajeze cunoașterea și inovarea în favoarea creșterii economice;

G.

întrucât, în cadrul Consiliului European de primăvară din 2007, Uniunea Europeană și-a asumat, ca obiective cantitative, reducerea gazelor de seră și o majorare a ponderii energiilor regenerabile până în anul 2020;

H.

întrucât serviciile financiare sunt deosebit de importante deoarece acest sector contribuie într-o foarte mare măsură la facilitarea dezvoltării a numeroase sectoare din cadrul activității economice;

I.

întrucât politicile destinate creșterii numărului de investiții în cunoaștere și în resursele umane, precum și cele destinate consolidării capacității de inovare a economiei UE sunt în centrul Strategiei de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă;

J.

întrucât condițiile economice pentru convertirea energiei creative a oamenilor în rezultate economice inovatoare, cum ar fi în idei noi, în întreprinderile de înaltă tehnologie și în dezvoltare regională nu sunt suficient de dezvoltate și sunt încă fragmentate;

K.

întrucât, în contextul unei globalizări accelerate, o mai bună coerență a dispozițiilor legislative la nivel internațional, care să includă un angajament în vederea respectării unor standarde de mediu și sociale mai înalte, are o importanță decisivă;

L.

întrucât stabilitatea și încrederea în Uniunea Europeană pot fi garantate doar printr-o înțelegere comună a legislației și a normelor care reflectă corect realitatea;

M.

întrucât nu este posibil să se realizeze progrese semnificative în crearea unei societăți a cunoașterii fără o implicare activă a tuturor cetățenilor UE;

1.

salută raportul strategic al Comisiei în care se evaluează punerea în aplicare a Strategiei reînnoite de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă, inclusiv orientările integrate actualizate; sprijină punctul de vedere al Consiliului potrivit căruia strategia reînnoită trebuie să adauge valoare la nivel comunitar pentru a îmbunătăți coerența reformelor, pentru a maximiza efectele indirecte pozitive și a garanta faptul că agendele de reformă de la Lisabona au ca rezultat concret sporirea numărului de locuri de muncă în UE și a calității acestora;

2.

subliniază, încă o dată, importanța aplicării ferme a Strategiei de la Lisabona și a orientărilor integrate, accentuând interdependența dintre progresele economice, sociale și privind protecția mediului în procesul de creare a unei economii durabile dinamice și inovatoare;

3.

consideră că dezechilibrele tot mai mari, cererea globală și presiunea inflaționistă globală pot deveni o provocare semnificativă pentru politica monetară, dată fiind nesiguranța persistentă de pe piețele financiare; subliniază faptul că un mediu macroeconomic sănătos și stabil presupune finanțe publice de înaltă calitate și bugete mai bine consolidate, precum și o politică inteligentă de investiții private și publice care să ofere o infrastructură orientată spre viitor și care să deschidă azi piețele de mâine; solicită acțiuni coordonate pentru creșterea reactivității economiei UE;

4.

consideră că existența unor politici economice sănătoase ar fi utilă pentru întărirea încrederii și reducerea nesiguranței în această perioadă de tulburări financiare; consideră că, în 2008, Uniunea Europeană trebuie să își consolideze potențialul de creștere economică, pentru a putea crea locuri de muncă, mai ales în lumina extinderii sale la 27 de state membre;

5.

consideră că, pentru asigurarea stabilității macroeconomice, creșterea productivității trebuie să se realizeze în paralel cu o distribuție mai echitabilă a beneficiilor creșterii economice și cu o consolidare a coeziunii sociale; atrage atenția, în acest sens, asupra necesității de creștere a veniturilor pentru a ține pasul cu creșterea pe termen mediu a productivității;

6.

subliniază faptul că dezechilibrele financiare tot mai mari și volatilitatea excesivă a ratelor de schimb, precum și reducerea creditelor și nesiguranța persistentă de pe piețele financiare reprezintă o provocare importantă pentru autorii politicii macroeconomice și pentru politica monetară în special;

7.

evidențiază faptul că ar trebui să se acorde mai multă atenție creării unor mai bune sinergii între politica bugetară și creșterea salariilor și a productivității, analizând în același timp și implicațiile politicii bugetare asupra evoluțiilor macroeconomice;

8.

este preocupat de nivelurile ridicate ale ratei de schimb al monedei euro, care afectează în mod negativ competitivitatea economiei europene și care reduc marja de manevră în cadrul politicii monetare; apără independența Băncii Centrale Europene în stabilirea politicii monetare și subliniază faptul că aprecierea ratei de schimb a monedei euro este rezultatul dezechilibrelor tot mai mari din țările terțe, precum și al lipsei cererii interne din zona euro;

9.

subliniază necesitatea unei politici fiscale sănătoase, care reprezintă o condiție preliminară pentru creșterea economică durabilă și crearea de locuri de muncă în fiecare stat membru, în conformitate cu dispozițiile relevante din tratat, precum responsabilitatea comună a Uniunii Europene; subliniază importanța deosebită a eficienței finanțelor publice și consideră că, în majoritatea țărilor, consolidarea finanțelor publice ar putea contribui la păstrarea intactă a durabilității fiscale pe termen lung; subliniază importanța modernizării administrației publice ca instrument pentru ameliorarea eficienței și eficacității finanțelor publice;

10.

evidențiază faptul că un sistem financiar bine integrat ar putea spori eficiența politicii monetare, în special în zona euro; consideră că piețele financiare pot aduce o contribuție semnificativă la durabilitatea macroeconomică și fiscală; propune examinarea unor orientări specifice privind piețele financiare în contextul unei mai bune înțelegeri a unei posibile continuări a crizei financiare și al sporirii transparenței, responsabilității și supravegherii pentru investitori, piețe și autoritățile de reglementare;

11.

observă că abordarea bazată pe riscuri în materie de cereri de capital facilitează fluxurile transfrontaliere de capital generate de anumite strategii corporative din cadrul marilor grupuri financiare și impune o provocare macroeconomică statelor membre mai mici; este ferm convins că supravegherea financiară eficientă și transparența sunt esențiale pentru limitarea dezechilibrelor macroeconomice;

12.

subliniază interdependența economiilor statelor membre, în special în zona euro; consideră că orientările integrate ar trebui să stabilească un cadru larg pentru o coordonare mai strânsă a politicilor economice în vederea alinierii programelor naționale de reformă; sugerează că, în acest demers, trebuie să se adopte o abordare mai nuanțată în materie de convergență care să reflecte diversitatea economică și tradițiile diferite, în vederea consolidării unui sprijin larg pentru proiectul comun al UE;

13.

consideră că, respectând în același timp consolidarea finanțelor publice, stimularea investițiilor private și a inițiativelor comune în domeniul cooperării dintre sectoarele public și privat pot crea sinergii substanțiale, pot îmbunătăți capacitatea UE de a răspunde provocărilor existente în domeniile științei și cercetării, transportului și comunicării, energiei și exploatării durabile a mediului și vor contribui la alocarea eficientă a resurselor în cadrul UE;

14.

subliniază faptul că un sistem financiar mondial dereglementat depășește sfera de influență directă a politicilor UE și poate transmite un risc de instabilitate financiară; subliniază faptul că o abordare omogenă și coerentă din partea organismelor de reglementare și a legislatorilor este o condiție prealabilă necesară pentru a contrabalansa propagarea transfrontalieră a riscului; consideră că este necesar să se reevalueze impactul modelului comercial și rolul grupurilor financiare multinaționale pe piețele financiare mondiale;

15.

subliniază faptul că UE și statele membre au responsabilitatea comună de a aborda provocările, oportunitățile și nesiguranța cu care se confruntă cetățenii datorită globalizării; este convins că, pentru a promova competitivitatea europeană într-o lume globalizată, trebuie dezvoltată dimensiunea externă a pieței interne; reamintește că UE nu se va limita la o adaptare pasivă la globalizare, ci, dimpotrivă, va modela globalizarea; subliniază importanța consolidării cooperării strategice la nivel internațional, în special prin intermediul relațiilor transatlantice, și a colaborării în cadrul organizațiilor multilaterale mai puternice promovând principiile esențiale ale UE: solidaritate, democrație, stat de drept și respectarea drepturilor omului;

16.

solicită luarea de măsuri pentru a combate protecționismul, atât în interiorul UE, cât și în afara acesteia; subliniază faptul că protecționismul are drept rezultat mai curând subminarea drepturilor consumatorilor și ale cetățenilor, decât protejarea acestora;

17.

consideră că UE ar trebui să dea dovadă, în cursul rundelor multilaterale ale diferitelor negocieri multilaterale, precum cele din cadrul OMC, de o viziune comună care să înglobeze, în mod efectiv, interesele fiecărui stat membru în parte;

18.

solicită Comisiei să dezvolte o politică integrată coerentă în vederea asigurării unei dezvoltări durabile; consideră că utilizarea durabilă a resurselor și consolidarea sinergiilor între protecția mediului și creșterea economică, pe de o parte, și îmbunătățirea performanței inovatoare, pe de altă parte, pot fi realizate încurajând dezvoltarea și utilizarea unor tehnologii nedăunătoare mediului și „ecologizarea” achizițiilor publice, acordându-se o atenție specială întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri);

19.

subliniază rolul instrumentelor de piață cu privire la realizarea obiectivelor stabilite la Consiliul European de primăvară din 2007 de transformare a Europei într-o economie eficientă din punct de vedere energetic și bazată pe energie regenerabilă; consideră că presiunea continuă în vederea creșterii prețurilor și acumularea amenințărilor asupra climei înseamnă că este important să se accelereze îmbunătățirea eficienței energetice ca o contribuție atât pentru creșterea economică, cât și pentru dezvoltarea durabilă; evidențiază faptul că întreprinderile din UE se numără printre liderii mondiali în materie de dezvoltare a tehnologiilor de energii regenerabile;

20.

salută propunerea Comisiei de a institui o a „cincea libertate”, și anume în materia cercetării și inovării – libera circulație a cunoștințelor – care să completeze cele patru libertăți: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalului.

21.

consideră că, în contextul majorării prețurilor la alimente, care pare să fie mai curând permanentă decât ciclică, mecanismele politicii agricole comune (PAC) care restricționează aprovizionarea ar trebui revizuite; consideră că PAC poate juca un rol-cheie în stabilizarea prețurilor la alimente;

22.

își reiterează opinia cu privire la beneficiile mutării presiunii fiscale de pe impozitarea muncii pe impozitarea degradării mediului, ca o modalitate eficientă de a aborda atât aspectele de mediu, cât și cele legate de ocuparea forței de muncă, și consideră că presiunea fiscală asupra muncii trebuie redusă pentru a crea mai multe locuri de muncă și pentru a lupta împotriva economiei subterane;

23.

evidențiază faptul că, drept consecință a nerealizării integrale a pieței interne, productivitatea UE se află sub potențialul său și nu permite exploatarea pe deplin a posibilităților pieței mondiale; consideră că, în timp ce piața internă a mărfurilor este relativ bine integrată, piața serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare, rămâne destul de fragmentată; solicită integrarea accelerată a pieței serviciilor prin punerea în aplicare și executarea consecventă și coerentă a normelor convenite și prin înlăturarea obstacolelor în calea concurenței și a accesului pe piață; observă că furnizarea, la prețuri rezonabile, a unor servicii eficiente de interes economic general are un rol important într-o economie competitivă și dinamică; solicită Comisiei să garanteze condiții de concurență echitabile pentru serviciile de interes general (inclusiv serviciile sociale), accesibile tuturor;

24.

subliniază că punerea în aplicare a celor patru libertăți ar trebui să se realizeze într-un mod uniform și în aceeași măsură în întreaga Uniune Europeană și că funcționarea acestora ar trebui monitorizată constant;

25.

subliniază necesitatea de a deschide concurenței industriile de rețea asigurând condiții de concurență echitabile și o concurență eficientă pe piețele integrate europene; în acest sens, consideră că proprietatea publică în cadrul piețelor energiei electrice și gazului este unul dintre elementele principale care cauzează distorsiuni la nivel european și că stimularea concurenței pe aceste piețe trebuie ameliorată în continuare; este convins că extinderea, ameliorarea și conectarea infrastructurii europene, în special în ceea ce privește proiectele transfrontaliere și interconectarea Europei vechi cu Europa nouă, ar trebui să contribuie la dezvoltarea unor condiții adecvate pentru îmbunătățirea substanțială a productivității în sectoarele transporturilor, energiei și TIC;

26.

constată necesitatea unui cadru fiscal coordonat, în special IMM-urilor, și orientat spre relansarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă;

27.

subliniază faptul că, în ceea ce privește finanțările de la stat, UE trebuie să promoveze regimuri fiscale pentru a încuraja crearea de noi întreprinderi și inovarea tehnologică; constată că aceasta ar putea implica, printre altele, o reducere a taxelor care compromit eficiența și crearea de locuri de muncă, în special în cazul grupurilor sociale specifice, precum femeile, șomerii pe termen lung și persoanele în vârstă;

28.

este convins că, pentru a promova o cultură antreprenorială și pentru a crea un mediu propice pentru IMM-uri, este crucial ca sistemul de conducere al unui cadru instituțional pentru inovare să fie bine conturat, să aibă baze solide reprezentate de un sistem financiar eficient care să furnizeze finanțare pe parcursul tuturor etapelor procesului de inovare, de la dezvoltarea unei idei până la punerea acesteia în aplicare la nivel de întreprindere; evidențiază faptul că politica structurală trebuie elaborată în mod flexibil astfel încât să cuprindă exprimarea creativă și să faciliteze o utilizare rentabilă a ideilor creative;

29.

este ferm convins că o mai bună legiferare și punerea în aplicare a unor obiective ambițioase în materie de reducere a sarcinilor care decurg din noua legislație a UE contribuie la un mediu de afaceri mai competitiv și încurajează inițiativa privată; invită statele membre să stabilească obiective la fel de ambițioase pentru toate nivelurile legislației naționale; evidențiază faptul că trebuie să se acorde o atenție specială consolidării eficacității capacității instituționale și administrative a statelor membre;

30.

consideră că politicile active în domeniul muncii ar trebui să combine politicile orientate pe „flexecuritate” cu noi forme de securitate, inclusiv factori care incită la o căutare activă a unui loc de muncă, precum și cu o mai bună anticipare și o gestiune pozitivă a schimbării, inclusiv în caz de restructurare economică, pentru a reduce la minim excluziunea socială și pentru a facilita adaptarea; este convins că ar trebui să se acorde o atenție specială modurilor în care se poate ajunge mai eficient la cetățeni și în care se poate răspunde așteptărilor și necesităților acestora;

31.

consideră că abordarea „ciclu de viață” ar trebui dezvoltată astfel încât să facă față activ provocărilor demografice, inclusiv prin modernizarea sistemului de pensii, pentru a garanta durabilitatea financiară, economică și socială;

32.

consideră că educația este o condiție-cheie pentru potențialul de creștere economică pe termen lung și un instrument eficient de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii și le permite oamenilor să își îmbunătățească standardele de viață; recomandă aplicarea unor măsuri mai eficiente de către Uniunea Europeană și statele membre pentru a investi mai mult în educație și a ameliora accesul tuturor cetățenilor la educație și la formare;

33.

consideră că, în vederea sporirii participării la formarea continuă și la locul de muncă pe durata ciclului de viață, în special a lucrătorilor cu calificări reduse și a celor în vârstă, strategiile eficiente de învățare continuă pot contrabalansa impactul negativ pe care îl are îmbătrânirea forței de muncă a UE; consideră, totuși, că un efort ferm trebuie făcut pentru a îmbunătăți competențele de bază ale tinerilor, a reduce drastic abandonul școlar și dezvoltarea deficitară a competențelor în general și pentru a consolida integrarea socială și pe piața muncii a imigranților și a persoanelor cu handicap, în special prin promovarea dezvoltării competențelor;

34.

este ferm convins că o politică de imigrare eficientă ar trebui avută în vedere luând în considerare lipsurile în materie de calificări și cerințele de pe piața muncii; consideră că dezvoltarea în continuare a unei politici europene de imigrare cuprinzătoare care să completeze politicile statelor membre rămâne o prioritate fundamentală pentru a răspunde provocărilor și pentru a valorifica oportunitățile pe care le reprezintă migrarea în noua eră a globalizării;

35.

consideră că promovarea creșterii economice și a cooperării cu țările terțe, precum și continuarea deschiderii economice a UE rămâne vitală pentru o bună gestionare a fluxurilor migratorii și pentru a combate cauzele imigrației ilegale precum și factorii care o facilitează ; recunoaște faptul că Uniunea Europeană are nevoie urgent de o politică coerentă în materie de migrație legală (precum migrația economică);

36.

apreciază rapoartele de țară realizate de Comisie; solicită, totuși, o abordare mai sistematică, care să pună în evidență atât reușitele, cât și lipsurile înregistrate; sprijină propunerea Comisiei de introducere a unor puncte de monitorizat în contextul supravegherii multilaterale și ca o modalitate de a facilita îmbunătățirea răspunsurilor la nivelul politicilor naționale; recunoaște faptul că ar trebui consolidat rolul nivelului regional la realizarea creșterii economice și la crearea de locuri de muncă, așa cum se recunoaște în noua generație de programe ale politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013;

37.

deplânge faptul că vizibilitatea Strategiei de la Lisabona rămâne încă redusă în politicile naționale ale multor state membre; consideră că mobilizarea tuturor actorilor economici interesați este esențială pentru asigurarea punerii în aplicare eficiente a acesteia; în special, consideră că o mai bună implicare a partenerilor sociali, a parlamentelor naționale, a autorităților regionale și locale, precum și a societății civile, va îmbunătăți rezultatele Strategiei de la Lisabona și va dinamiza dezbaterea publică cu privire la reformele ce se impun; sprijină propunerea lansată de Comisie statelor membre, de adâncire a cooperării cu parlamentele naționale și regionale și de organizare, în același timp, a unor dezbateri anuale privind punerea în aplicare a programelor naționale de reformă;

38.

invită Consiliul să țină seama de următoarele modificări:

39.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/49

A.

întrucât cele cinci țări denumite, în mod colectiv, Asia Centrală (Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan) ocupă o poziție cheie acolo unde Europa se intersectează cu Asia și întrucât, din punct de vedere istoric și al tradiției, acestea au reprezentat un important punct de întâlnire și de trecere între cele două continente;

B.

întrucât UE insistă asupra necesității și manifestă un interes real ca Asia Centrală să progreseze pe calea unei mai mari stabilități și a ridicării nivelului de dezvoltare economică, democratică și umană și de securitate umană, ea trebuind să-și respecte, de fiecare dată, angajamentul de a integra drepturile omului în toate acordurile cu statele terțe și de a promova democrația prin intermediul unor politici coerente și prin folosirea, în acest scop, a celor mai potrivite mijloace; întrucât acest lucru îi va permite să-și păstreze credibilitatea și va contribui, în cele din urmă, la transformarea UE într-un actor din ce în ce mai eficient în această regiune, precum și dincolo de ea;

C.

întrucât există un interes mondial pentru stabilitate în Asia Centrală deoarece instabilitatea gravă și prelungită a uneia dintre cele cinci țări ar putea avea consecințe dezastruoase asupra întregii regiuni și ar putea, de asemenea, să afecteze, în multe privințe, UE și statele sale membre;

D.

fiind conștient de riscurile pe care le implică dependența de importurile din regiuni și de la furnizori instabili și de necesitatea stabilirii unor canale energetice sigure, accesibile și viabile;

E.

întrucât UE este interesată de securitate, stabilitate și de respectarea drepturilor omului și a statului de drept în țările din Asia Centrală, deoarece evoluțiile strategice, politice și economice și provocările transregionale din ce în ce mai mari din Asia Centrală afectează direct sau indirect și interesele Uniunii Europene; întrucât statele din Asia Centrală pot contribui, cu importantele lor resurse energetice și prin eforturile depuse în vederea diversificării partenerilor comerciali și a rutelor de aprovizionare, la satisfacerea nevoilor UE privind siguranța energetică și aprovizionarea cu energie;

F.

întrucât există, pe de o parte, argumente puternice pentru cooperarea între țările din regiune dar, pe de altă parte, o rezistență puternică față de aceste idei și eforturi, nu în cele din urmă din partea guvernului Uzbekistanului, stat situat în partea centrală și de departe cel mai populat,

G.

întrucât izolaționismul pare să își aibă originea în preocuparea excesivă de menținere a controlului intern – exemple extreme pot fi întâlnite în Turkmenistan și în Uzbekistan – și întrucât această preocupare este inerentă regimurilor puțin interesate să guverneze pe baza acordului popular;

H.

întrucât cele cinci republici din Asia Centrală beneficiază de asistența oficială pentru dezvoltare, ceea ce înseamnă că asistența UE acordată acestor țări este considerată drept asistență pentru dezvoltare;

I.

întrucât, din interesele UE în domeniul securității și în alte domenii, din valorile sale și din sprijinul pentru obiectivele de dezvoltare ale mileniului, rezultă că dificultățile și lipsa de oportunități cu care se confruntă numeroase persoane din această regiune afectată, în unele zone, de sărăcie, amenințările la adresa securității umane legate, parțial, de vecinătatea cu țări precum Afganistanul și riscul de destabilizare și de conflict trebuie plasate în centrul demersului UE privind Asia Centrală;

J.

întrucât obiectivul principal al cooperării UE în domeniul dezvoltării este eradicarea sărăciei în contextul dezvoltării durabile, inclusiv atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului,

K.

întrucât asistența acordată de UE acestei regiuni a constat, în mare parte, din asistență tehnică puse în practică prin intermediul programului TACIS și întrucât evaluările eficienței acestui program au dat rezultate diferite;

L.

întrucât, în conformitate cu articolul 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dreptul la sănătate este un drept al omului, iar accesul universal la îngrijirea sănătății este esențial pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; întrucât, după destrămarea Uniunii Sovietice, condițiile de sănătate s-au deteriorat în republicile din Asia Centrală, iar sistemele de sănătate se află în stare de criză; întrucât posibilele efecte de diseminare a epidemiilor, cum ar fi cea de HIV/SIDA și de tuberculoză rezistentă la medicamente ar putea reprezenta o amenințare pe termen lung pentru UE; întrucât criza gripei aviare a demonstrat că bolile infecțioase se pot răspândi rapid pe teritoriul Europei; întrucât, prin consecințele lor sociale, crizele din domeniul sănătății amenință stabilitatea globală și perspectivele de dezvoltare ale țărilor în care se produc și afectează securitatea europeană;

M.

întrucât energia și apa sunt, în această regiune, elemente-cheie pentru securitatea umană și relațiile dintre state, în special în ceea ce privește Kârgâzstan, Tadjikistanul și Uzbekistanul și întrucât reducerea sărăciei este esențială pentru diminuarea instabilității sociale;

N.

întrucât UE este interesată să importe mai mult petrol și gaz din Asia Centrală, de preferință folosind noi căi de aprovizionare și să stabilească un cadru clar și transparent de producere și transport al energiei, iar țările relevante în acest context sunt Kazahstanul și Turkmenistanul;

O.

întrucât țările din Asia Centrală dispun, în grade diferite, de petrol, gaz, resurse minerale sau hidroenergetice; întrucât exploatarea acestor resurse ar facilita în mod semnificativ dezvoltarea economică și socială; și întrucât, în condiții neprielnice, ar putea surveni efecte colaterale nedorite, cum ar fi degradarea gravă a mediului, competitivitatea redusă a altor sectoare economice, inegalitățile mari privind prosperitatea și tensiunile politice și sociale crescute, care le-ar putea depăși pe cele pozitive (așa numitul „blestem al resurselor naturale”);

P.

întrucât, la 10 octombrie 2007, reprezentanți din Ucraina, Polonia, Azerbaidjan și Georgia s-au întâlnit în Lituania pentru a discuta despre o nouă rețea de transport al petrolului proiectată să transporte țiței din Marea Caspică în portul polonez Gdansk, prin Baku și Odessa;

Q.

întrucât Rusia și, respectiv, China au încearcat să-și extindă sferele de influență în Asia Centrală prin crearea, în 1996, a grupului „Shanghai Five”, care a reunit China, Rusia, Kârgâstanul, Kazahstanul și Tadjikistanul în cadrul unui forum pentru gestionarea problemelor transfrontaliere și care, în 2001, a devenit Organizația de cooperare de la Shanghai (OCS), în prezent cea mai mare organizație regională din Asia Centrală, incluzând Uzbekistanul, în calitate de membru titular, precum și Pakistanul, India, Iranul și Mongolia, în calitate de observatori;

R.

întrucât, de-a lungul istoriei sau mai recent, diferite țări au avut interese specifice în regiune; întrucât nu toate statele membre au ambasade în regiune și întrucât, adesea, se constată o lipsă de coordonare între statele membre în privința acestei regiuni;

S.

întrucât odată cu retragerea, la 21 noiembrie 2005, a personalului și echipamentului Statelor Unite de la baza aeriană Karshi-Khanabad (K2) din Uzbekistan prezența militară a Statelor Unite în Asia Centrală s-a redus la o singură bază, cea de la Manas, din apropierea capitalei kârgâze Bishkek;

T.

întrucât condițiile economice, politice, sociale și nu doar acestea, diferă profund de la un stat la altul și, în anumite cazuri, chiar în interiorul statelor din Asia Centrală, ceea ce impune cu necesitate diferențierea în consecință a politicilor UE;

U.

întrucât țările din Asia Centrală sunt state foarte recente, iar constituirea lor ca atare și eforturile impuse de tranziția economică și politică le-au condus în direcții diferite, determinându-le să se distanțeze inegal de regimul sovietic anterior; întrucât abordarea problemelor legate de guvernare continuă să aibă o importanță capitală pentru stabilitatea și securitatea unora dintre aceste state și pentru dezvoltarea economică, socială și politică a tuturor acestora;

V.

întrucât UE este preocupată, printre altele, de necesitatea de a pune capăt traficului de droguri din sau prin Asia Centrală, de combaterea crimei organizate, inclusiv a traficului de ființe umane, și de prevenirea unei escaladări a terorismului; întrucât, în anumite cazuri, „lupta împotriva terorismului” este utilizată drept paravan pentru acțiuni represive îndreptate împotriva celor care critică guvernul, a apărătorilor drepturilor omului, a mișcărilor religioase și a oamenilor de afaceri obișnuiți; întrucât există motive de a crede că aceste persoane au fost vizate și în cadrul cooperării Uzbekistanului cu statele vecine în domeniul securității; întrucât migrația muncii juvenile este un fenomen recunoscut, care necesită noi forme de parteneriat internațional și social și implicarea tuturor părților interesate într-o rezolvare globală a acestei probleme;

W.

întrucât situația drepturilor omului diferă de la o republică din Asia Centrală la alta și este, în ansamblu, mult sub standardele OSCE și întrucât în special Uzbekistanul și Turkmenistanul încalcă sistematic drepturile fundamentale și nu au realizat niciun progres pe calea democrației și a pluralismului;

X.

întrucât republicile din Asia Centrală încă nu au organizat alegeri, prezidențiale sau parlamentare, care să fie considerate pe deplin libere și echitabile de Biroul pentru instituții democratice și drepturile omului din cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (BIDDO);

Y.

întrucât toate cele cinci state din Asia Centrală sunt membre ale OSCE și, în cadrul acesteia, și-au luat angajamente importante cu privire la libertățile fundamentale, democrație, respectarea drepturilor omului și a statului de drept; întrucât respectarea acestor angajamente diferă de la o țară la alta,

Z.

întrucât Kazahstanul se distinge, în mod favorabil, de majoritatea celorlalte țări din regiune; întrucât recentele sale alegeri parlamentare, desfășurate la 18 august 2007, au demonstrat că, în pofida unor progrese, această țară nu își respectă încă în întregime angajamentele sau nu îndeplinește standardele OSCE și alte standarde internaționale cu privire la organizarea de alegeri democratice;

Aa.

întrucât societatea civilă este deosebit de activă în majoritatea țărilor din Asia Centrală prin intermediul unei rețele de ONG-uri și asociații locale care trebuie protejate și considerate drept expresia voinței cetățenilor de a participa la procesul social și de democratizare din țările lor;

Ab.

întrucât progresele politice, sociale și economice din regiune își pot găsi o concretizare efectivă prin instituirea unei justiții cu adevărat independente și prin eforturi reale de combatere a corupției larg răspândite;

Ac.

întrucât printre principiile fundamentale ale UE se numără apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare și protejarea militanților pentru drepturile omului;

Ad.

întrucât exemplele de represiune masivă, de corupție și exploatare, nerespectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor și faptul că acestora nu li se oferă oportunități de a-și îmbunătăți condițiile de trai, împreună cu lipsa unor canale acceptate de exprimare a nemulțumirilor și de participare la viața politică, sporesc riscul de creștere a extremismului și terorismului;

Ae.

întrucât în majoritatea țărilor din Asia Centrală suferă de pe urma încălcării drepturilor omului, inexistenței unui sistem juridic adecvat, a restricțiilor impuse partidelor din opoziție și organizațiilor independente ale societății civile, precum și a lipsei de libertate a mass-media;

Af.

întrucât după masacrul de la Andijan din mai 2005, UE a impus Uzbekistanului unele sancțiuni, însă guvernul uzbec continuă să blocheze desfășurarea unei anchete internaționale independente cu privire la aceste evenimente și să aplice politici represive, inclusiv de persecutare a apărătorilor drepturilor omului; întrucât Consiliul a decis totuși, în octombrie 2007, să suspende, pe o perioadă de șase luni, interdicția de acordare a vizelor pentru opt persoane direct responsabile de folosirea oarbă a forței în Andijan; întrucât Consiliul, prin această suspendare, încearcă să stimuleze autoritățile uzbece să își schimbe politicile și întrucât interdicția urmează să fie reactivată automat în aprilie/mai 2008, dacă până atunci nu vor fi fost îndeplinite o serie de criterii adoptate ca parte integrantă a deciziei Consiliului;

Ag.

întrucât, în regiune, se manifestă un interes considerabil pentru cooperarea cu UE în domeniul științei, sănătății și educației și întrucât această cooperare poate contribui la intensificarea contactelor cu societatea civilă și la răspândirea unor valori europene precum democrația, statul de drept și drepturile omului;

Ah.

întrucât, în mai multe privințe, atât Mongolia cât și Afganistanul au caracteristici comune cu principalele cinci state din Asia Centrală, însă nu sunt vizate de documentul strategic al Consiliului, ele fiind integrate în sfera de aplicabilitate a altor instrumente UE;

Ai.

întrucât vecinătatea cu Afganistanul a transformat unele țări din regiune în parteneri valoroși în combaterea terorismului; întrucât statele membre ale UE au folosit, de asemenea, aeroporturi sau spațiul aerian al acestei regiuni; întrucât, în același timp, activitatea UE de promovare a drepturilor omului în Asia Centrală în general, iar în unele țări în special, a fost dezamăgitor de slabă;

Aj.

întrucât Asia Centrală este ruta prin care tranzitează până la 30 % din heroina afgană, în majoritate destinată piețelor rusești, ceea ce conduce la criminalitatea organizată și corupția asociate traficului de droguri, precum și la dependență și la alte probleme de sănătate și sociale legate de aceasta, cu implicații majore pentru stabilitatea regională;

Ak.

întrucât Mongolia se aseamănă, în substanță, cu republicile din Asia Centrală, având elemente istorice, culturale și economice și politici în domeniul mediului și al energiei care trebuie privite din aceeași perspectivă în cadrul strategiei UE privind Asia Centrală;

1.

salută interesul sporit al UE privind Asia Centrală, a cărui expresie clară este adoptarea strategiei pentru Asia Centrală; ia act, totuși, de lentoarea cu care sunt puse în practică proiectele destinate celor cinci țări;

2.

este convins că, în timp ce valorile promovate de UE rămân neschimbate, interesele UE, precum și oportunitățile și condițiile generale din cele cinci țări ale regiunii diferă în mare măsură;

3.

solicită definirea unor obiective și priorități clare pentru relațiile dintre UE și fiecare dintre cele cinci țări, pe baza unei analize globale a regiunii și a catalogului general al obiectivelor politice ale UE conținute în strategia UE adoptată;

4.

subliniază cât de important este ca UE să promoveze o dezvoltare economică sustenabilă și echitabilă în regiune, să sprijine inițiativele locale de dezvoltare economică și de modificare a cadrului legislativ al activității de afaceri, precum și de eradicare a sărăciei în contextul dezvoltării sustenabile; subliniază, în ceea ce privește provocarea pe care o reprezintă terorismul, că o consolidare a cooperării în domeniul securității este importantă, dar că orice modalitate de combatere a radicalismului și extremismului care nu creează un echilibru între securitatea necesară, pe de o parte, și drepturile omului și buna guvernare, pe de altă parte, produce efecte autodistructive; salută intensificarea dialogului politic cu țările din Asia Centrală; invită Consiliul și Comisia să promoveze, în continuare, buna guvernare, drepturile omului, democrația și educația, inclusiv dialogul cu toate comunitățile religioase și să acorde problematicii drepturilor omului aceeași pondere ca și abordării viguroase a aspectelor legate de energie, securitate și comerț;

5.

își exprimă convingerea că anumite aspecte nu-și pot găsi o soluționare efectivă decât utilizând mijloace regionale, care să conducă la soluții regionale (de exemplu, combaterea terorismului, eradicarea traficului de ființe umane, combaterea drogurilor, gestionarea apei), ceea ce reclamă o mai intensă cooperare la nivel regional; prin urmare, îndeamnă instituțiile UE să ofere asistență tehnică acolo unde este nevoie, în special difuzând know-how și desfășurând activități de mediator în vederea încurajării dialogului dintre țările din Asia Centrală; relevă, totodată, că țărie din Asia Centrală prezintă niveluri diferite de dezvoltare și diferențe majore de natură politică, economică și culturală; în acest context, salută încercarea Comisiei și Consiliului de a planifica cooperarea și parteneriatele viitoare adoptând atât abordări specifice în funcție de țară, cât și abordări regionale;

6.

solicită ca, în cadrul politicii UE, țările din regiune să fie abordate diferențiat, în special în funcție de situația drepturilor omului, de respectarea angajamentelor luate de guvernul fiecărei țări față de OSCE, de nevoile de dezvoltare ale acestora și de eforturile depuse de guvernele lor în scopul creșterii bunăstării cetățenilor, de importanța lor actuală și potențială ca parteneri ai UE în domeniul comerțului, energiei și în alte domenii, de dialogul pe teme internaționale, de probabilitatea ca acțiunile UE să fie încununate de succes, inclusiv asistență acordată în diferite forme;

7.

subliniază importanța cooperării transfrontaliere, în special pentru a înțelege că eforturile comune de combatere a traficului de ființe umane și de droguri vor fi, astfel, mai eficiente; prin urmare, îndeamnă instituțiile UE să ofere asistență tehnică acolo unde este nevoie, în special difuzând know-how și desfășurând activități de mediator în vederea încurajării dialogului dintre țările din Asia Centrală;

8.

subliniază că politicile UE în Asia Centrală trebuie să fie coerente și, în consecință, reamintește că strategia trebuie să fie în concordanță cu Consensul european privind dezvoltarea; subliniază, de asemenea, că asistența oferită prin ICD trebuie să respecte obiectivele majore ale acestuia, și anume eradicarea sărăciei și realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

9.

constată că eradicarea sărăciei figurează în anexa la Strategie ca prioritate principală a programului de ajutor bilateral al Comunității Europene pentru perioada 2007-2013; invită Comisia să informeze regulat și detaliat Parlamentul asupra modului în care ajutorul bilateral și regional se raportează la fiecare dintre Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, ca și asupra bugetului planificat pentru sectoarele sănătății publice și al educației de bază;

10.

subliniază că reformele din domeniul social, al sănătății, al securității alimentare, al combaterii corupției și orientarea spre o dezvoltare economică echitabilă și sustenabilă sunt esențiale pentru asigurarea stabilității, securității și prosperității pe termen lung în țările din Asia Centrală; consideră, prin urmare, că procesul de evaluare a nevoilor la nivel național și regional oferă UE o oportunitate evidentă de a câștiga în vizibilitate și credibilitate în cadrul unui dialog deschis cu toate părțile interesate, inclusiv cu societatea civilă, parlamentele și autoritățile locale;

11.

consideră că acceptarea ca membru al OMC este o realizare importantă pentru stabilitatea economică a regiunii, dar că acest scop poate fi atins numai prin respectarea standardelor internaționale privind investițiile străine și prin independența justiției;

12.

invită Comisia și Consiliul să ia toate masurile oportune, destinate să favorizeze o mai adâncă integrare a Asiei centrale în sistemul economic și comercial mondial, în special prin aderarea la OMC a celor patru țări din regiune care încă nu sunt membre;

13.

consideră că, pentru dezvoltarea economică a țărilor din regiune, este esențială o reformă de amploare a sistemului bancar și de asigurări, crearea unui sistem de microcreditare eficient, o mai bună reglementare și supraveghere a activităților bancare, privatizarea băncilor de stat și crearea unor piețe financiare naționale cu adevărat competitive și deschise băncilor străine;

14.

solicită Consiliului să autorizeze Banca Europeană pentru Investiții (BEI) să-și extindă facilitățile de creditare și la Asia centrală, în cooperare cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care este deja activă în regiune;

15.

îndeamnă Comisia să facă uz, într-o manieră coerentă, de toate instrumentele pe care le are la dispoziție, de la dialogul politic și politicile comunitare (în special cele din domeniile comerțului, dezvoltării, concurenței, cercetării și mediului), până la subvenții și credite, inclusiv cele provenind de la BEI, BERD și alte instituții financiare internaționale, în vederea accelerării realizării acestor proiecte;

16.

încurajează statele din regiune să asigure o mai bună protecție a investițiilor străine directe;

17.

solicită Comisiei și Consiliului să adopte toate măsurile care ar putea facilita utilizarea sistemului UE de preferințe generalizate de către țările din Asia centrală și contribui la dezvoltarea comerțului intraregional;

18.

solicită Comisiei și Consiliului să ofere statelor din regiune o asistență tehnică economico-administrativă calificată, care să permită consolidarea structurilor publice locale, crearea unei baze economice mai eficiente și mai diversificate, precum și o mai bună pătrundere a

19.

consideră că nu există o strategie suficient de ambițioasă în ceea ce privește cooperarea bilaterală în domeniul drepturilor omului, al statului de drept, al bunei guvernări și a democratizării;

20.

consideră că, în procesul de evaluare a situației drepturilor omului, UE ar trebui să acorde o atenție specială existenței sau lipsei unui angajament credibil din partea guvernului în cauză de îmbunătățire a acesteia, concentrându-se asupra progreselor concrete, a situației apărătorilor drepturilor omului și a nivelului de cooperare cu raportorii speciali și mecanismele ONU, precum și cu alți actori internaționali pertinenți;

21.

în acest sens, invită Comisia și Consiliul să prezinte problematica drepturilor omului într-o manieră unitară și coerentă, astfel ca democrația, buna guvernare, statul de drept și drepturile omului să devină o parte integrantă a strategiei pentru Asia Centrală, să stabilească sisteme de referință, indicatori și ținte clare în aceste domenii, consultându-se cu țările partenere din Asia Centrală, așa cum s-a procedat în alte sectoare de activitate; invită Consiliul și Comisia să acorde o atenție deosebită eliberării deținuților politici și independenței mediilor de informare în masă;

22.

condamnă persecutarea apărătorilor drepturilor omului în Uzbekistan și în Turkmenistan; invită Consiliul și Comisia să depună toate eforturile necesare în vederea protejării activităților și a integrității fizice a acestora și invită guvernele în cauză să-i elibereze imediat pe toți apărătorii drepturilor omului aflați în închisoare sau internați cu forța în spitale psihiatrice și/sau din motive politice;

23.

subliniază faptul că contactele UE cu structurile de securitate ale unor state extrem de represive sau sprijinul său pentru cooperarea cu aceste state în domeniul securității ar trebui reduse la minimum și că orice astfel de contacte ar trebui să aibă loc întotdeauna în mod transparent;

24.

invită Comisia și statele membre să ofere asistență specială pentru reformarea și ameliorarea justiției în regiune, care să îi permită să își desfășoare activitatea cu o mai mare independență și eficacitate, inclusiv în combaterea corupției;

25.

invită Consiliul și Comisia să coopereze strâns cu țările din Asia Centrală la implementarea reformelor din învățământ și să încurajeze aceste țări să disocieze drepturile sociale și civile ale cetățenilor de situația lor patrimonială, prin reformarea sistemului de înregistrare a bunurilor imobiliare (în baza căruia, la dobândirea cetățeniei, în pașaport se aplică o ștampilă care atestă patrimoniul imobiliar);

26.

consideră că dezvoltarea și sprijinirea unei adevărate societăți civile este o condiție necesară a oricărui progres; deplânge situația dificilă a ONG-urilor din unele state din Asia Centrală, ale căror activități sunt permanent stânjenite de guverne; subliniază că UE trebuie să continue sprijinirea societății civile, atât prin asistență financiară, cât și prin asigurarea vizibilității (prin intermediul forumurilor și al consultărilor), care ar ajuta la construirea unei democrații participative; este de părere că UE ar trebui să considere societatea civilă ca pe un partener în acțiunea de creare a unor societăți sustenabile, a stabilității sociale și în promovarea valorilor și a standardelor UE;

27.

consideră că politica UE în ceea ce privește Asia Centrală ar trebui să se bazeze pe dezbateri amănunțite și schimburi cu toate părțile interesate; invită, așadar, UE să se angajeze într-un dialog politic amplu, care să implice parlamentele, societatea civilă și autoritățile locale în implementarea și monitorizarea strategiei și programelor;

28.

atrage atenția asupra răspândirii, pe scară largă, a abuzurilor asupra femeilor în multe regiuni din Asia Centrală (cum ar fi căsătoriile forțate, traficul de persoane în vederea exploatării sexuale, violul etc.) și invită guvernele țărilor din Asia Centrală să aplice legile existente pentru apărarea drepturilor femeii, iar Comisia să includă acțiuni pertinente în programele de asistență;

29.

invită guvernele din Asia Centrală să consolideze legislația existentă în materie de drepturi ale femeilor și să amelioreze aplicarea acesteia; invită Comisia să sprijine, în continuare, proiectele din domeniul drepturilor omului și al democrației legate de rolul specific al femeilor; îndeamnă UE să sprijine aplicarea integrală a Convenției asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei și să o utilizeze ca reper pentru o cooperare mai strânsă; subliniază că situația femeilor se deteriorează în multe părți ale Asiei Centrale din cauza accesului diferențiat la educație, îngrijirea sănătății și angajare; subliniază că cel de al treilea Obiectiv al Mileniului, anume acela de a promova egalitatea dintre sexe și de a acorda drepturi pentru femei, ar trebui să devină una dintre prioritățile de integrat în activitățile conexe ale UE;

30.

salută sprijinul acordat pentru implementarea normelor și convențiilor Organizației Internaționale a Muncii cu privire la munca decentă și subliniază că aceste standarde trebuie să joace un rol esențial în cooperarea economică, în investiții și în relațiile comerciale; constată că munca juvenilă continuă să fie o problemă gravă, mai ales în Tadjikistan și Uzbekistan, și subliniază necesitatea de a sprijini aplicarea Convenției ONU cu privire la drepturile copilului;

31.

relevă utilizarea răspândită a muncii juvenile în mai multe state din Asia Centrală, în special la recoltarea bumbacului, cultivarea tutunului, minele de cărbuni și în sectorul artizanal și invită guvernele în cauză să implementeze cu mai multă eficacitate măsurile existente pentru combaterea acesteia, să elaboreze o politică națională coerentă în materie de muncă juvenilă, să sprijine și să se implice fără rezerve în proiectele care vizează eliminarea muncii juvenile lansate de ONG-uri și organizațiile internaționale; îndeamnă Comisia să elaboreze un program special în acest domeniu în cadrul ICD;

32.

îndeamnă Comisia să instituie o cooperare activă în domeniul migrației, care să conducă la un dialog real și participativ, în cadrul căruia cauzele adânci ale fenomenului să facă obiectul unor programe specifice de dezvoltare economică locală abordând, de exemplu, lipsa perspectivelor economice în zonele rurale, astfel ca pauperitatea urbană rezultată să nu se adâncească brutal;

33.

îndeamnă Consiliul și Comisia să-și folosească întreaga experiență și bunele practici la promovarea protecției drepturilor omului pentru migranți, în special pentru solicitanții de azil și pentru refugiați; condamnă extrădarea forțată a solicitanților de azil și, în special, a refugiaților uzbeci de către guvernele țărilor din Asia Centrală și invită Consiliul și Comisia să coopereze cu Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați în vederea apărării și sprijinirii refugiaților politici;

34.

atrage atenția asupra faptului că un număr mare de uiguri au fost extrădați în China din Asia Centrală, la solicitarea Chinei, ceea ce reflectă presiunea crescândă exercitată de China asupra guvernelor din regiune și remarcă faptul că refugiații riscă să fie expuși la încălcări grave ale drepturilor omului;

35.

consideră că, dată fiind incidența în mare creștere a bolilor infecțioase, ca HIV, în regiune, sănătatea și reformele privind sănătatea din sectorul public ar trebui să constituie principala prioritate a comunității donatorilor, inclusiv a Comisiei;

36.

încurajează cu fermitate sprijinul UE pentru educație și formare, prin care studenților din Asia Centrală li se oferă posibilități mai mari de a studia în UE și de a face schimburi cu studenți din alte universități ale UE;

37.

relevă situarea geopolitică a Asiei Centrale și interesul sporit al puterilor economice și politice, cum ar fi Rusia, Statele Unite și China, pentru această regiune; consideră, în consecință, că o cooperare strânsă cu aceste țări în ceea ce privește Asia Centrală este foarte importantă acolo unde există interese comune care nu contravin drepturilor omului; îndeamnă Consiliul și Comisia să găsească modalități superioare de coordonare a acțiunilor și politicilor individuale ale statelor membre ale UE în regiune, precum și ale UE și alte altor state interesate; subliniază, în această privință, rolul cheie pe care Turcia, în calitate de țară canditată la aderare, îl joacă în Asia Centrală și invită Consiliul și Comisia să profite de relațiile istorice și culturale ale Turciei cu această regiune, implicând-o pe deplin în dezvoltarea și implementarea strategiei;

38.

subliniază importanța dezvoltării, în continuare, a cooperării inter-regionale, în special cu țările din regiunea Mării Negre;

39.

regretă faptul că, în cadrul strategiei Consiliului pentru Asia Centrală, Mongolia nu face parte dintre țările desemnate, în mod colectiv, cu denumirea de Asia Centrală (Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan), în special având în vedere progresul substanțial realizat de Mongolia în crearea, în regiune, a unui stat bazat pe democrație, drepturile omului și supremația legii; invită Consiliul și Comisia să caute o soluție la nivelul UE și să elaboreze o declarație privind progresele realizate de Mongolia;

40.

îndeamnă Consiliul și Comisia să se asigure că dialogul politic și parteneriatul cu UE include, în fiecare țară, toate sectoarele societății, și să implice mai mulți actori în politicile sale, în special parlamentele și societatea civilă;

41.

salută numirea unui reprezentant special al UE pentru Asia Centrală, dl Pierre Morel, și invită Consiliul să-i consolideze mandatul și să-i definească mai clar rolul, inclusiv în ceea ce privește îmbunătățirea coordonării politicilor statelor membre în regiune;

42.

îndeamnă Comisia să stabilească, fără întârziere, delegații complete în toate țările din Asia Centrală unde sunt condiții favorabile, deoarece o prezență completă pe teren este o condiție necesară pentru ca UE să acționeze cu eficacitate; ia act de planurile de înființare a unei delegații complete în Bishkek și Dușanbe, în 2008, ceea ce va spori în mod semnificativ vizibilitatea UE în Kârgâzstan și Tadjikistan și ar trebui să conducă la o mai bună cooperare;

43.

salută decizia Consiliului de a evalua, în iunie 2008, iar după aceea cel puțin o dată la doi ani, progresele înregistrate în implementarea strategiei; consideră că această evaluare va ocaziona stabilirea unei legături mai strânsă între Asia Centrală și Politica Europeană de Vecinătate;

44.

remarcă rolul de aliat-cheie și partener strategic al Kazahstanului în acțiunea de combatere a terorismului internațional, a traficului de droguri și a extremismului religios; recunoaște armonia rasială și religioasă tradiționale din Kazahstan, țară care adăpostește peste 100 de grupuri etnice și 45 de religii diferite; invită Consiliul și Comisia să acorde un ajutor prioritar guvernului din Kazahstan și societății civile din această țară, în vederea consolidării statului de drept și a promovării, în viitor, a unor alegeri democratice;

45.

subliniază importanța Kazahstanului pentru comerțul cu energie al UE, în calitatea sa de principal partener comercial în Asia Centrală; reamintește semnarea unui memorandum de înțelegere axat pe promovarea cooperării cu UE în vederea creșterii siguranței energetice și a cooperării industriale; reamintește că, în ceea ce privește rezervele de uraniu, Kazahstanul se află pe locul al treilea în lume și constată că acest memorandum a fost completat cu un acord de cooperare în domeniul energiei și o declarație a Euratom și a guvernului Republicii Kazahstan privind utilizarea pașnică a energiei nucleare;

46.

salută interesul Kazahstanului de a consolida cooperarea cu Uniunea Europeană și recunoaște că strângerea relațiilor economice și politice dintre UE și Kazahstan este importantă pentru ambele părți; consideră că UE ar trebui să-și continue politica de angajare constructivă față de Kazahstan, dar subliniază că dezvoltarea relațiilor dintre UE și Kazahstan nu poate fi disociată de eforturile Kazahstanului de a-și îndeplini obligațiile internaționale și pe cele luate față de OSCE în domeniul drepturilor omului, al libertăților fundamentale și al democrației;

47.

subliniază faptul că ultimele alegeri parlamentare, desfășurate la 18 august 2007 nu au fost conforme cu normele OSCE și cu alte norme internaționale, în ciuda progreselor înregistrate; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că toate mandatele din parlament au fost ocupate de partidul pro-prezidențial aflat la putere, ceea ce ar putea conduce la monopolizarea puterii de către președintele Nazarbaiev și de susținătorii acestuia; invită guvernul kazah să abolească toate restricțiile disproporționate cu privire la înregistrarea noilor partide politice, de exemplu numărul nerealist de membri (50 000) necesari pentru a forma un partid politic;

48.

sprijină decizia de a permite Kazahstanului să preia președinția OSCE în 2010, ca urmare a angajamentelor sale de a susține actualul mandat al BIDDO din cadrul OSCE și de a democratiza și liberaliza sistemul politic din Kazahstan; în acest context, ia act de angajamentele de a facilita cerințele privind înregistrarea partidelor politice și a organelor de presă și de a modifica legea privind alegerile, toate aceste măsuri urmând a fi aplicate în 2008, precum și de angajamentele de a modifica legea presei astfel încât să reflecte recomandările OSCE și de a diminua răspunderea penală pentru calomnie; salută legătura strânsă pe care Kazahstanul însuși o vede între aceste aspecte și viitoarea sa președinție a OSCE și așteaptă cu interes ca angajamentele de reformă să fie transpuse rapid și convingător în măsuri concrete; încurajează cu convingere Kazahstanul să profite de această ocazie pentru a face un pas înainte hotărâtor în direcția unui sistem complet democratic, pregătindu-se astfel pentru o președinție reușită a OSCE;

49.

îndeamnă guvernul să acționeze mai hotărât în vederea realizării unui sistem instituțional democratic, reamintind progresul continuu care a fost realizat din 1991, dată la care Kazahstanul și-a declarat independența;

50.

subliniază absența unei libertăți reale a presei și își exprimă preocuparea cu privire la controlul prezidențial exercitat asupra mijloacelor de informare în masă mai importante și la urmărirea în justiție a ziariștilor opozanți; de asemenea, își exprimă preocuparea cu privire la noul proiect de lege privind mass-media, în virtutea căruia jurnaliștii devin răspunzători pentru răspândirea de informații înjositoare, încadrarea penală a defăimării și insultei la adresa demnității persoanei se agravează, iar ziariștii care publică informații privind viața privată a unei persoane publice pot fi urmăriți în justiție; ia act de faptul că legile existente oferă suficientă protecție împotriva ziariștilor care nu respectă principiile deontologice ale profesiei;

51.

salută semnarea de către Kazahstan a Protocolului opțional la Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante (Convenția ONU împotriva torturii) și solicită ratificarea și aplicarea sa neîntârziată;

52.

consideră că ar trebui depuse toate eforturile în vederea consolidării și sprijinirii instituțiilor democratice fragile din Kârgâzstan; consideră că această țară poate deveni un exemplu pentru toate celelalte state din Asia Centrală în domeniul democrației, al drepturilor omului și al statului de drept; invită Consiliul și Comisia să sporească asistența acordată aceastei țări pentru a se asigura că aceasta realizează și implementează cu succes reformele propuse;

53.

sprijină cu fermitate progresul înregistrat de Kârgâstan în domeniul libertății presei și a mass-mediei, precum și eforturile oamenilor politici și ale societății civile în vederea adoptării reformei constituționale; invită guvernul kârgâz să asigure siguranța ziariștilor din țară, să ducă la bun sfârșit reformele preconizate în domeniul mass-mediei și al combaterii corupției și să realizeze progrese mai mari în domeniul descentralizării politice și bugetare;

54.

își exprimă preocuparea cu privire la posibilitatea ca noul proiect de constituție, votat în cadrul referendumului din 21 octombrie 2007 să modifice semnificativ echilibrul de putere; își exprimă îngrijorarea pentru faptul că autoritățile kârgâze nu s-au angajat într-o dezbatere publică amplă pe această temă sensibilă; îndeamnă insistent autoritățile kârgâze să mențină un echilibru de putere adecvat;

55.

regretă că alegerile parlamentare anticipate din 16 decembrie 2007 nu au respectat o serie de angajamente OSCE; subliniază că, potrivit OSCE, alegerile au reprezentat în ansamblu o ocazie ratată și un regres în comparație cu alegerile din 2005 și nu au îndeplinit așteptările publice privind o consolidare sporită a procesului electoral; își exprimă îngrijorarea, în special, cu privire la mecanismul pragului dublu, care nu a permis intrarea în noul parlament a celui mai puternic partid de opoziție, permițând astfel ca partidul Președintelui Bakiyev să obțină o majoritate covârșitoare; în această privință, face apel la autoritățile kârgâze să ia măsurile necesare pentru a restabili un pluralism politic în adevăratul sens al cuvântului; regretă represiunea și arestarea activiștilor din cadrul unor ONG și apărători ai drepturilor omului care au manifestat pașnic împotriva deficiențelor procesului electoral;

56.

a salutat evoluția pozitivă a creării unui sistem pluripartit și de diviziune a puterilor în Tadjikistan după războiul civil care a luat sfârșit în 1997, dar observă că Tadjikistanul a traversat, de atunci, o perioadă de stabilitate precară, având un președinte care, deși în aparență se bucură de un sprijin popular real, a reprimat în mod sistematic orice formă de opoziție și a impus controale stricte asupra presei scrise, radioului și televiziunii; regretă absența, în această țară, a oricărei forme de societate civilă reală, ceea ce va compromite viitoarea dezvoltare democratică și subliniază necesitatea unor semnificative reforme în viitor și a respectării a drepturilor omului; solicită adoptarea, în acest domeniu, a tuturor măsurilor necesare în vederea respectării Convenției ONU împotriva torturii, în special prin aducerea în fața justiției a funcționarilor care se fac vinovați de rele tratamente sau tratament degradant și solicită, de asemenea, abolirea pedepsei cu moartea;

57.

își exprimă preocuparea cu privire la noul proiect de lege privind religiile care, dacă va fi adoptat, va include prevederi restrictive cu privire la statutul legal al comunităților religioase, în special în ceea ce privește obținerea unui statut legal de către comunitățile nemusulmane; ia act de faptul că unele dispoziții ale acestei legi încalcă constituția Tadjikistanului și normele internaționale pe care Tadjikistanul le-a semnat; de asemenea, își exprimă preocuparea cu privire la faptul că, în Tadjikistan, imamii vor fi supuși unor examene religioase și invită guvernul tadjic să respecte credințele și existența minorităților religioase;

58.

ia act de faptul că Tadjikistanul, care nu dispune de resurse naturale ca petrolul și gazul, este una dintre cele mai sărace 20 de țări din lume și că există motive serioase de îngrijorare privind nivelul de exploatare a femeilor și a copiilor din această țară, precum și din Uzbekistan, la obținerea bumbacului, care constituie efectiv o monocultură;

59.

încurajează acele state membre care încă nu au facut-o să ratifice cât mai curând posibil ACP-ul cu Tadjikistanul, deoarece întârzierile inutile ar transmite Tadjikistanului semnale descurajatoare și nefolositoare; în ceea ce îl privește, intenționează să aprobe ACP-ul în viitorul apropiat;

60.

atrage atenția asupra existenței în Tadjikistan a unor bombe cu dispersie neexplodate, îndeamnă insistent mărirea fondurilor alocate pentru dezamorsarea acestora și subliniază necesitatea unui tratat internațional care să interzică bombele cu dispersie; atrage atenția asupra existenței unor terenuri minate la frontierele cu Afganistan și Uzbekistan; face apel la autoritățile uzbece să coopereze pe deplin în vederea indentificării acestor terenuri minate și solicită Comisiei să sprijine programele de deminare necesare;

61.

având în vedere rolul Tadjikistanului ca țară de tranzit pentru drogurile provenind din țara vecină, Afganistan, încurajează UE să își intensifice în continuare, sprijinul pentru măsuri menite să combată aceste activități în Tadjikistan, fără a afecta comerțul transfrontalier, care este esențial pentru dezvoltarea economică a regiunilor frontaliere;

62.

consideră că ambiția noului președinte, dl. Gurbanguly Berdymukhammedov, de a face reforme majore în sistemul educațional este un semnal pozitiv, chiar dacă este, totuși, foarte limitat; consideră că UE are dreptate să răspundă deschiderii Turkmenistanului de a coopera în acest domeniu;

63.

salută decizia președintelui Berdymukhammedov de a amnistia 11 deținuți politici condamnați la pedepse lungi cu închisoarea pentru a se fi opus politicilor fostului președinte Saparmurat Niyazov; încurajează adoptarea altor măsuri, până la eliberarea tuturor deținuților politici din țară;

64.

subliniază, totuși, că, înainte ca UE să poată continua pe calea către acordul interimar, Turkmenistanul trebuie să realizeze progrese în domenii-cheie, inter alia a oferind Comitetului Internațional al Crucii Roșii acces liber și nestingherit, eliberând necondiționat toți prizonierii politici și de conștiință, abolind toate obstacolele guvernamentale în calea libertății de deplasare și autorizând toate ONG-urile și organismele care activează în domeniul drepturilor omului să își desfășoare liber activitatea în țară;

65.

atrage atenția asupra faptului că este necesar să se amelioreze urgent situația dificilă a drepturilor omului, în special în privința situației grave în care se află comunitățile religioase mici, neînregistrate, conducătorii lor, precum și alte minorități și insistă asupra faptului că evoluția viitoare a relațiilor dintre UE și Turkmenistan, inclusiv posibila semnare a Acordului interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț precum și, mai târziu, a Acordului de parteneriat și cooperare, trebuie corelată strict cu dovada clară că în acest domeniu se desfășoară un proces de ameliorare semnificativă, precum și cu semnale reale că acest proces va continua;

66.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recenta izbucnire în Turkmenistan a unei epidemii gripale, foarte probabil legată de cultivarea și recoltarea bumbacului; invită Comisia ca, în cadrul Inițiativei privind capacitățile de apărare, să ofere asistență Ministerului turkmen al Sănătății pentru ca acesta să investigheze natura bolii și cauzele ei și să găsească remediile cele mai eficace; îndeamnă Comisia să asiste țările din Asia Centrală în vederea reducerii utilizării pesticidelor în cultivarea bumbacului și introducerii unor tehnici ecologice;

67.

confirmă sprijinul pentru sancțiunile impuse de UE Uzbekistanului după masacrul de la Andijan; regretă progresele foarte limitate înregistrate cu privire la elaborarea criteriilor de evaluare a situației generale a drepturilor omului; ia act de decizia Consiliului din 15 octombrie 2007 de a prelungi, cu încă 12 luni, embargo-ul asupra armelor și de a ridica, în mod condiționat, inițial pentru o perioadă de 6 luni, restricțiile privind vizele (Poziția comună 2007/734/PESC); invită urgent autoritățile uzbece să profite de această oportunitate și să ia măsuri concrete în vederea ameliorării situației drepturilor omului, să îndeplinească angajamentele luate de această țară în vederea respectării obligațiilor internaționale în acest domeniu și să îndeplinească condițiile stabilite de UE;

68.

sprijină inițierea unui dialog între UE și Uzbekistan privind drepturile omului; ia act de marile dificultăți pe care această situație le implică și subliniază faptul că așteptările ar trebui menținute la un nivel realist; respinge orice tentativă de a invoca simpla existență a acestui dialog ca scuză pentru ridicarea sancțiunilor și pentru a afirma că problematica drepturilor omului este, de acum, tratată în mod adecvat; reafirmă că numai rezultatele contează și subliniază că angajamentul Uzbekistanului de a face dreptate și a stabili responsabilitatea în cazul masacrului din Andijan este un element esențial pentru orice cooperare viitoare cu UE;

69.

îndeamnă Comisia să stabilească, în plus față de clauza privind drepturile omului și de sancțiunile impuse de UE, obligații concrete și mecanisme de monitorizare mai eficiente pentru a obține o îmbunătățire reală a situației drepturilor omului în Uzbekistan;

70.

salută aprobarea de către parlamentul uzbec a legilor privind abolirea pedepsei cu moartea și autorizarea tribunalelor de a emite mandate de arestare, ceea ce reprezintă un pas pozitiv pe calea reformei sistemului judiciar penal; solicită realizarea unei revizuiri generale a sistemului judiciar penal care să promoveze, în mod eficient, implementarea acestor reforme

71.

regretă faptul că alegerile prezidențiale desfășurate la 23 decembrie 2007 nu au respectat, nici de data aceasta, multe angajamente OSCE de organizare a unor alegeri democratice și că, potrivit BIDDO, votarea a avut loc într-un mediu politic controlat cu strictețe, fără a da posibilitatea de manifestare a unei opoziții veritabile; ia act de grațierea de către Președinte, la 2 ianuarie 2008, a peste 500 de deținuți și de reducerea pedepsei cu închisoarea pentru alți 900 de deținuți și regretă că foarte puțini deținuți politici au beneficiat de această grațiere;

72.

îndeamnă UE să-și onoreze angajamentul de a-și îmbunătăți modalitățile de răspuns în cazul parteneriatelor dificile și al statelor neconsolidate și să sprijine adoptarea măsurilor menite să prevină destabilizarea statelor prin reformarea guvernării, supremația legii, combaterea corupției și crearea unor instituții de stat viabile, ajutându-le astfel să îndeplinească o serie de funcții de bază și să răspundă nevoilor cetățenilor lor, printre care educația, sănătatea și toate serviciile de bază;

73.

ia act de faptul că UE s-a angajat să sprijine prevenirea catastrofelor naturale și pregătirea pentru aceste fenomene în țări expuse catastrofelor naturale, schimbărilor climatice, degradării mediului și șocurilor economice externe; prin urmare, având în vedere situația actuală din țările Asiei Centrale, subliniază că aceste angajamente trebuie să fie luate pe deplin în considerare în cadrul strategiei UE;

74.

observă că o mare parte a regiunii este bogată în resurse naturale care au fost, totuși, în trecut, exploatate industrial și prelucrate, timp de decenii, ceea ce a condus la o poluare gravă a mediului, la degradarea solului și la diminuarea dramatică a nivelului râurilor și lacurilor, cum ar fi Marea Aral; salută faptul că, de la declararea suveranității sale în 1990, Kazahstanul a interzis testele nucleare pe teritoriul său, dar atrage atenția asupra necesității unei acțiuni concertate pentru rezolvarea problemei depozitelor prost întreținute de deșeuri radioactive din regiune;

75.

constată că o mare parte a regiunii utilizează numeroase surse de apă pentru irigații în agricultură, dar nu în mod perfecționat, ceea ce are un impact major asupra râurilor, lacurilor (cum este Marea Aral) și asupra dezvoltării viitoare, și nu numai în sectorul agricol; recomandă, prin urmare, aplicarea unor tehnici și metode noi în vederea îmbunătățirii gestionării apei în sectorul agricol, de exemplu printr-o mai bună îndiguire a barajelor destinate canalelor de irigații;

76.

salută eforturile impresionante depuse de Kârgâzstan privind protecția mediului, în special numeroasele proiecte de cooperare bilaterală în care este implicată și care îi aduc numeroase beneficii;

77.

sprijină propunerea de a înființa la Bishkek o așa-numită „Academie a apei și a energiei” pentru toate țările din Asia Centrală, pentru a permite utilizarea sustenabilă și adecvată a apei și generarea energiei hidraulice, a ameliora tehnologia de transmitere, a proteja biodiversitatea și a îmbunătăți agricultura și tehnicile de irigație;

78.

ia act de faptul că apa este singura materie primă care se găsește din abundență în Tadjikistan, iar proiectele de hidrocentrale electrice ecologice necesită investiții de capital considerabile, din care cauză niște investiții străine mai mari ar ajuta Tadjikistanul să își diversifice economia dincolo de cultivarea exclusivă a bumbacului, cu costurile în termeni de mediu, sănătate și muncă juvenilă pe care le implică aceasta, ceea ce ar aduce beneficii economice, ambientale și în materie de nivel de trai mai mari; invită guvernul Tadjikistanului să depună eforturi pentru a-și consolida cadrul legislativ și fiscal, administrația publică și infrastructura de bază, în prezent absentă, precum și pentru a combate corupția generalizată, în vederea încurajării investițiilor în această țară;

79.

încurajează inițierea unui dialog deschis și eficient cu toate țările din Asia Centrală în domeniul mediului și al utilizării eficiente a resurselor și invită la realizarea lui practică;

80.

consideră că UE trebuie să se exprime la unison în materie de politică energetică, dat fiind că în regiune există proiecte de interes major pentru Europa în ceea ce privește aprovizionarea cu energie;

81.

consideră că cooperarea în domeniul politicii energetice externe a UE are o mare importanță în contextul strategiei UE pentru Asia Centrală; sprijină, prin urmare, eforturile Uniunii Europene de creștere a importurilor de gaz și de petrol din regiune și de diversificare a rutelor de tranzit; solicită ca, în domeniul energiei, UE să coopereze activ cu Kârgâzstan, Tadjikistanul și, dacă este posibil, cu Uzbekistanul, pentru soluționarea problemelor energetice de importanță deosebită pentru nevoile lor uriașe de dezvoltare umană și economică, relațiile interstatale dificile și precaritatea care periclitează siguranța aprovizionării;

82.

consideră că o cooperare încă și mai strânsă în domeniul energiei și al transporturilor între regiunea Asiei Centrale și cea a Mării Negre este esențială în vederea îndeplinirii obiectivelor UE menționate mai sus; opinează că aceasta ar trebui să includă investiții pentru dezvoltarea unor surse de energie alternative, pentru eficientizarea energiei și pentru economisirea acesteia, precum și pentru crearea de noi infrastructuri în sectorul energetic și modernizarea celor existente; recunoaște importanța rolului Kazahstanului în calitate de actor economic de frunte în Asia Centrală, unde UE este cel mai important partener comercial și unde Kazahstanul urmărește o strategie de modernizare avansată din punct de vedere politic, economic și social;

83.

consideră că UE ar trebui să încurajeze utilizarea responsabilă și sustenabilă a resurselor naturale ale regiunii, inclusiv prin promovarea transparenței fiscale și prin sprijinirea, în acest scop, a participării statului și a ONG-urilor la Inițiativa pentru transparență în industriile extractive, acolo unde este cazul;

84.

solicită ca proiectelor de racordare a zăcămintelor de petrol și gaze și a sistemului de distribuție din Asia Centrală la conductele ce duc spre Uniunea Europeană, inclusiv proiectelor viitoare, precum conducta Nabucco, să le fie acordată o atenție specială;

85.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Reprezentantului Special al UE pentru Asia Centrală, guvernelor și parlamentelor statelor membre, OSCE și președinților, guvernelor și parlamentelor din Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.

6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/63

A.

întrucât eficiența politicilor UE este determinată, în mare măsură, de aplicarea lor la nivel național, regional și local; întrucât respectarea legislației comunitare de către statele membre trebuie să fie strict controlată și monitorizată, pentru a garanta faptul că efectele pozitive urmărite se vor face simțite în viața de zi cu zi a cetățenilor;

B.

întrucât numărul plângerilor privind cazurile de încălcare a dreptului comunitar demonstrează că cetățenii Uniunii joacă un rol determinant în aplicarea acestuia, iar capacitatea instituțiilor UE de a răspunde în mod corespunzător preocupărilor cetățenilor joacă un rol important pentru credibilitatea Uniunii Europene;

C.

întrucât Comisia poate adapta mijloacele utilizate pentru a-și îndeplini misiunea într-un mod eficient și poate propune inovații destinate îmbunătățirii aplicării dreptului comunitar,

1.

constată că numărul total al procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar declanșate de Comisie a crescut constant în ultimii ani, ajungând, în 2003, la 2 709 cazuri constatate de încălcare a dreptului comunitar (la nivelul UE 15); constată, de asemenea, că, în 2004, numărul cazurilor de încălcare a dreptului comunitar constatate a scăzut în mod semnificativ (cu 563 de cazuri), înregistrând o nouă creștere în 2005, deși nivelul atins este inferior celui din 2003: 2 653 cazuri de încălcare a dreptului comunitar înregistrate (la nivelul UE 25);

2.

constată, prin urmare, că aderarea noilor 10 state membre nu pare să fi avut niciun efect asupra numărului de cazuri de încălcare a dreptului comunitar înregistrate și invită Comisia să ofere Parlamentului o explicație clară și asigurări că această stare de fapt nu are drept cauză neînregistrarea plângerilor și/sau lipsa resurselor interne necesare, în cadrul Comisiei, pentru tratarea cazurilor de încălcare a dreptului comunitar și/sau o decizie politică de a da dovadă de mai multă indulgență cu privire la statele membre în cauză;