19.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 41/1

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI: poziția Comisiei privind raportul final al grupului la nivel înalt CARS 21 − Contribuție la strategia UE de creștere economică și ocupare a forței de muncă”(COM(2007)0022),

—

având în vedere concluziile Președinției Consiliului Concurență din 21și 22 mai 2007,

—

având în vedere raportul final al grupului la nivel înalt, intitulat „CARS 21 — Un sistem competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI”,

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru comerț internațional, avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, avizul Comisiei pentru transport și turism, precum și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0494/2007),

A.

întrucât Comisia și-a exprimat poziția față de raportul grupului la nivel înalt CARS 21, care a reunit toate părțile interesate pentru a examina principalele domenii politice cu impact asupra industriei europene a autovehiculelor și pentru a formula recomandări referitoare la viitorul cadru de reglementare;

B.

întrucât industria autovehiculelor este unul dintre cele mai importante sectoare economice ale Uniunii Europene, care produce 19 milioane de vehicule anual și oferă 2,3 milioane de locuri de muncă directe și încă 10 milioane în sectoarele conexe;

C.

întrucât piața multimarcă de piese de schimb, și piețele de întreținere și reparații auto joacă un rol vital în asigurarea mobilității la un preț accesibil, în lărgirea paletei de opțiuni în materie de servicii postvânzare pentru cei 270 de milioane de șoferi din UE, în menținerea unor autovehicule sigure și curate pe drumurile Europei și, de asemenea, asigură 3, 5 milioane de locuri de muncă în întreprinderi mici și mijlocii, contribuind la menținerea prezenței stabile a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) pe piața europeană;

D.

întrucât Comisia promovează o strategie integrată pentru a garanta menținerea competitivității companiilor din Uniunea Europeană, în contextul unei globalizări din ce în ce mai accentuate și întrucât această strategie este stabilită în comunicarea sa intitulată „Europa globală: concurența la nivel mondial — O contribuție la strategia UE de creștere economică și ocupare a forței de muncă”(COM(2006)0567), în documentul de lucru intitulat „Europa globală: un parteneriat mai puternic pentru obținerea accesului pe piață pentru exportatorii europeni — Evaluarea de impact”(SEC(2007)0452) și în comunicarea sa intitulată „Europa globală: instrumentele europene de protecție comercială într-o economie globală în schimbare — Carte verde pentru consultare publică”(COM(2006)0763);

E.

întrucât strategia stabilită în respectivele documente este în prezent pusă în aplicare în cadrul negocierilor mai multor acorduri bilaterale și regionale de liber schimb;

F.

întrucât industria autovehiculelor diferă foarte mult de la un stat membru la altul în ceea ce privește strategiile, structurile și sfera mondială de acțiune și întrucât aceste diferențe trebuie luate în considerare pe deplin în elaborarea unei strategii comerciale noi și mai globalizate;

G.

întrucât, în 2006, industria autovehiculelor din UE a exportat aproximativ 20 % din autovehiculele produse, în timp ce în 2004 exportul de autovehicule și de piese și accesorii pentru autovehicule a reprezentat 8, 7 %, respectiv 2, 8 % din exporturile industriei comunitare, de unde reiese cât de sensibilă este industria autovehiculelor la condițiile de export și întrucât, în 2004, excedentul balanței comerciale extracomunitare în ceea ce privește echipamentele de transport a fost evaluat la 60, 2 de miliarde euro; întrucât poziția de frunte a UE la nivel mondial se datorează mai ales faptului că este cel mai mare producător de automobile și al doilea mare producător de camioane, și, de asemenea, dimensiunii și gradului de consolidare a pieței interne, internaționalizării crescânde a sectorului autovehiculelor, prestigiul mărcilor și calității serviciilor europene, poziției importante pe care au reușit să o ocupe producătorii europeni în materie de export, precum și prezenței substanțiale a acestora pe piețele cu un potențial ridicat de creștere,

1.

salută raportul final al grupului la nivel înalt CARS 21 și Comunicarea Comisiei care trasează direcția viitoarei politici în domeniul autovehiculelor;

2.

speră ca parlamentele statelor membre (și ale regiunilor acestora) vor dori să își lege numele de rezultatul procesului CARS 21; sugerează faptul că o rețea interparlamentară pe probleme automobilistice, coordonată de Parlament, ar aduce beneficii concrete pentru siguranța rutieră, protecția mediului, inventivitate și competitivitate;

3.

invită autoritățile statelor membre să colaboreze strâns cu Comisia pentru punerea în aplicare a recomandărilor CARS 21; notează, în special, necesitatea de a garanta introducerea coordonată a noilor reglementări cu aplicabilitate în sectorul automobilistic, evitând denaturarea pieței interne;

4.

subliniază nevoia de a pune la punct un sistem european de omologare care să acopere toate tipurile de autovehiculele;

5.

își reafirmă sprijinul pentru un sistem de omologare eficace, după cum a subliniat în poziția sa adoptată în a doua lectură la 10 mai 2007în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (1);

6.

solicită Comisiei să prezinte un raport anual Parlamentului cu privire la funcționarea procedurilor de omologare și cu privire la monitorizarea procesului de comitologie;

7.

solicită Comisiei să asigure punerea în aplicare adecvată a Regulamentului (CE) nr. 1400/2002 al Comisiei din 31 iulie 2002 (2)(Regulamentul exceptării pe categorii), în ceea ce privește distribuirea autovehiculelor pe teritoriul UE este încredințat, de asemenea, că în cadrul revizuirii regulamentului respectiv, Direcția Generală Concurență din cadrul Comisiei, ar trebui să se considere ca făcând parte din efortul integrat de elaborare a legislației în domeniu;

8.

propune ca, pentru a stimula concurența în industria autovehiculelor din Uniunea Europeană, revizuirea Regulamentului privind exceptarea pe categorii ar trebui să se facă concomitent cu revizuirea la jumătatea perioadei a CARS 21, facilitând astfel cooperarea între actorii din acest sector, combaterea deturnării ajutoarelor de stat și promovarea unei politici a concurenței la nivel internațional;

9.

solicită Comisiei să propună măsuri prin care să se garanteze o procedură de înregistrare, care să faciliteze vânzările transfrontaliere, în special pentru autoturismele de ocazie; susține opiniile Comisiei cu privire la procedurile de înmatriculare ale autovehiculelor (3)și la problemele create funcționării pieței interne de unele reglementări naționale; constată impactul acestor reglementări naționale asupra anumitor sectoare economice, ca, de exemplu, leasing-ul și închirierea de vehicule; invită statele membre să introducă schimbările necesare în regulamentele lor cât mai curând posibil;

10.

în mod special, atrage atenția asupra dispozițiilor legislative instituite recent privind piața pieselor de schimb, cu impact asupra siguranței rutiere și a mediului, și observă că prin aplicarea acestor dispoziții se va crea o piață unică pentru astfel de produse;

11.

salută includerea dispozițiilor privind accesul nerestricționat la informațiile tehnice de reparare corespunzătoare în Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (4), precum și în Regulamentul (CE) nr. 1400/2002 și invită Comisia să continue eforturile de aplicare la nivelul întregii Comunități a dispozițiilor din legislația în domeniul concurenței relevante pentru sectorul autovehiculelor;

12.

invită Comisia să promoveze în continuare o concurență efectivă la nivelul pieței postvânzare pentru autovehicule, stipulând libertatea de opțiune a consumatorilor și accesul efectiv al operatorilor de piață independenți la informații tehnice, pregătire, piese de schimb, instrumente de diagnoză multimarcă și echipamente de testare, în politica sa viitoare în domeniul autovehiculelor și în orice legislație care va succeda Regulamentului (CE) nr. 1400/2002, care expiră la 31 mai 2010;

13.

Constată cât de important este pentru consumatorii aflați în trafic să dispună de informații despre fiabilitatea și durabilitatea în circulație a infrastructurii, bazate pe sondaje efectuate pe eșantioane mari de consumatori; constată că autoritățile publice ar putea facilita efortul pe care îl presupun aceste sondaje, permițând autorităților de înmatriculare să furnizeze datele de contact ale proprietarilor de vehicule care doresc să participe la sondaje;

14.

îndeamnă Comisia să abordeze în mod adecvat chestiunea eliminării restricțiilor în materie de reparații de mașini în toate noile inițiative legislative, cu implicarea tuturor direcțiilor generale vizate în scopul de a asigura libertatea de opțiune a consumatorului și concurența pe piața serviciilor post-vânzare; consideră că acest statut ar trebui aplicat și în viitoarele măsuri privind promovarea noilor tehnologii de informare și comunicare în domeniul autovehiculelor și a sistemelor inteligente de transport;

15.

îndeamnă Comisia să formuleze propuneri privind crearea unei piețe comune a pieselor de reglaj și de schimb, ca de exemplu pneuri speciale, roți și alte piese de reglaj și de schimb având în vedere că actuala diversitate de reglementări naționale împiedică dezvoltarea în continuare a acestui sector, care ar fi putut beneficia de o armonizare legislativă la nivelul UE și de o protecție adecvată a proprietății intelectuale;

16.

invită Comisia să intensifice lupta împotriva importului de piese de schimb contrafăcute;

17.

subliniază importanța eliminării oricărei birocrații, inclusiv dublarea reglementărilor datorată existenței convențiilor internaționale;

18.

subliniază rolul crucial pe care l-au jucat principiile mai bunei legiferări (evaluări de impact corespunzătoare, principiul rentabilității, termene adecvate etc.) în crearea unui cadru competitiv de reglementare pentru industria autovehiculelor, cum este cel adoptat în cursul procesului CARS 21; reamintește că foaia de parcurs a procesului de reglementare face parte integrantă din raportul final CARS 21 și ar trebui să fie respectată;

19.

recunoaște faptul că norme mai bine concepute, transparente, adaptate actualelor nevoi sociale și ecologice, care să fie aplicate fără excepții și să fie integrate în mediul internațional de reglementare a industriei autovehiculelor, pot contribui la o competitivitate mai mare și la condiții de concurență loială în cadrul industriei;

20.

consideră că standardizarea strategică reprezintă un imbold esențial pentru concurență; solicită, prin urmare, Comisiei să facă eforturi pentru recunoașterea standardelor europene la nivel mondial;

21.

salută intenția Comisiei de a înlocui 38 de directive comunitare cu regulamentele CEE-ONU în vigoare și de a introduce posibilitatea autotestării sau a testării virtuale și invită Comisia să continue procesul de simplificare a legislației; insistă asupra faptului că sprijinul pentru aceste propuneri este condiționat de înțelegerea clară a faptului că Parlamentul își rezervă dreptul de a solicita o legislație independentă de sistemul CEE-ONU, acolo unde consideră că este necesară pentru îndeplinirea obligațiilor comunitare;

22.

salută propunerea Comisiei de a prezenta Parlamentului European un raport anual cu privire la evoluțiile din cadrul CEE-ONU și din cadrul procesului de comitologie;

23.

salută intenția Comisiei de a introduce un mecanism de revizuire și analiză, având în vedere natura intensivă a industriei autovehiculelor din punct de vedere al tehnologiei și al dezvoltării; consideră, de asemenea, că este necesară, în legislație, utilizarea într-o mai mare măsură a „clauzelor de caducitate” pentru a avea siguranța că legislația nu împiedică și nici nu contracarează progresele tehnologice pe care le implică, în mod constant, cercetarea și dezvoltarea, precum și forțele pieței;

24.

solicită Comisiei să înceapă cât mai curând posibil procesul de simplificare a Directivelor 74/297/CEE (5), 76/115/CEE (6)și 78/932/CEE (7), precum și a Regulamentului nr. 122 al CEE-ONU;

25.

observă că legislația comunitară reglementează o piață în cadrul căreia sunt comercializate între 17 și 18 milioane de vehicule anual, ceea ce reprezintă echivalentul pieței de autoturisme din Statele Unite; anticipează că o politică ambițioasă de reducere a emisiilor va avea o influență pozitivă la nivel mondial, ducând la reducerea emisiilor globale provenite din transport;

26.

este încredințat că mobilitatea individuală și industria automobilelor ar trebui abordate în contextul mai amplu al mobilității durabile; consideră că mobilitatea și protecția mediului nu se exclud reciproc în mod necesar și că viitoarea tehnologie auto va trebui să contribuie la reconcilierea celor două elemente; consideră, într-adevăr, că provocarea schimbărilor climatice constituie un imbold special pentru progres tehnologic și inovare;

27.

conștientizează importanța vehiculelor pentru mobilitatea persoanelor vârstnice, în special în mediul rural, și a persoanelor cu handicap;

28.

invită Comisia să creeze un cadru care să asigure un transport rutier durabil din punct de vedere al mediului, să stimuleze flexibilitatea sistemelor de producție și să ridice nivelul de competență al forței de muncă din Uniunea Europeană;

29.

consideră că standardele privind emisiile poluante au fost un adevărat succes care a dus deja la crearea de autoturisme foarte puțin poluante; subliniază importanța obținerii unui succes similar la nivelul vehiculelor utilitare grele; consideră că beneficiile unor reglementări comunitare referitoare la mediu în sectorul automobilelor s-ar putea extinde mult în afara pieței UE;

30.

salută introducerea rapidă a standardelor Euro 5 și Euro 6 pentru reducerea emisiilor de poluanți care provin de la autovehicule private;

31.

consideră că ameliorarea calității aerului nu va fi posibilă decât printr-o reînnoire accelerată a parcului circulant, în paralel cu introducerea de vehicule mai puțin poluante; consideră că trebuie luate măsuri financiare pentru a-i stimula pe consumatori să-și schimbe vehiculele vechi cu altele mai puțin poluante;

32.

salută propunerea de a se revizui Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei (8)(Directiva privind calitatea combustibililor) spre a se lua în considerare emisiile de gaze cu efect de seră pe tot ciclul de viață al combustibililor pentru transportul rutier;

33.

în contextul legislației comunitare, invită Comisia să înceapă procesul de reevaluare și revizuire a procedurilor de testare a emisiilor, astfel încât să se reflecte mai bine condițiile reale de utilizare, fără a aduce atingere discuțiilor în curs asupra emisiilor de CO2 provenite de la autovehicule;

34.

este foarte îngrijorat de punerea în aplicare nearmonizată a Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (9); consideră că directiva respectivă nu este suficient de ambițioasă;

35.

salută planurile Comisiei de a reduce emisiile de CO2 la autoturisme; consideră că o abordare integrată, care să țină cont de toate posibilitățile de reducere a emisiilor de CO2, precum infrastructura, comportamentul șoferilor, un sistem de stimulente pentru a încuraja oamenii să folosească mașini mai puțin poluante, biocombustibilii și tehnologia vehiculelor, este cea mai adecvată soluție; încurajează Comisia să aibă în vedere instituirea unui cadru comun de aplicare coordonată a stimulentelor fiscale aferente, neutre pe plan tehnologic și, dacă este cazul, armonizate, care tind către reducerea considerabilă a emisiilor de CO2, evitând denaturările concurenței; îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord privind propunerea Comisiei de a reflecta în impozitele pe autoturisme cota de emisii poluante ale acestora, cum ar fi cele de CO2, spre a se evita o nouă fragmentare a pieței interne din cauza aplicării diferite de către statele membre;

36.

îndeamnă Comisia să își fixeze obiective ambițioase, dar realiste, ținând cont de situația reală a pieței UE, unde rata de înnoire a parcului de autovehicule este la momentul actual mai mică de 10 % pe an; prin urmare, subliniază că stabilirea unui preț accesibil pentru autovehiculele noi este de o importanță crucială pentru atingerea obiectivelor comunitare; subliniază că, cu cât sunt mai ambițioase obiectivele obligatorii pentru emisiile de CO2, cu atât trebuie acordat mai mult timp industriei autovehiculelor pentru a se adapta;

37.

reamintește Comisiei că dezvoltarea de noi tipuri de autoturisme durează între cinci și șapte ani; consideră că stabilirea obiectivelor obligatorii ar trebui să acorde industriei autovehiculelor suficient timp pentru a reacționa; solicită, prin urmare, Comisiei să nu stabilească nici un obiectiv definitiv obligatoriu pentru emisiile de CO2 pentru nici o dată înainte de 2015;

38.

consideră că un obiectiv mediu de 125g CO2/km pentru noile autoturisme poate fi atins până în 2015; subliniază că Comisia ar trebui să lucreze la stabilirea unor obiective mai ambițioase pe termen lung pentru reducerea emisiilor de CO2 provenind de la autovehicule; consideră că diferențierea progresivă a valorii obiectivelor în funcție de greutatea vehiculului este hotărâtoare în acest sens;

39.

ia act de planul Comisiei de stabilire a unui obiectiv obligatoriu de utilizare a agrocarburanților și invită Comisia să stabilească un regim de certificare obligatoriu și cu aplicare generală privind agrocarburanții introduși pe piața UE; consideră că, la stabilirea criteriilor de certificare, ar trebui să se aibă în vedere, pe lângă criteriile sociale și de mediu, garantarea unei reduceri cu cel puțin 50 % a emisiilor de gaze cu efect de seră pe durata întregului ciclu de viață, comparativ cu carburanții convenționali;

40.

subliniază că pentru atingerea obiectivului de intensificare a consumului de biocarburanți în vederea maximizării performanțelor ecologice este deosebit de importantă și utilă promovarea unor rețele locale, care să permită cetățenilor o mai bună aprovizionare;

41.

consideră că măsurile de reducere a emisiilor de CO2 ar trebui să pună un accent sporit pe o mai bună informare a șoferilor asupra tehnicilor de conducere economică și a celor mai bune modalități de utilizare a noilor tehnologii;

42.

consideră că informarea mai bună a consumatorului prin afișarea pe eticheta combustibilului a datelor privind eficiența și emisiile poluante ale acestuia va contribui la reducerea emisiilor de CO2; solicită, prin urmare, revizuirea Directivei 1999/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind disponibilitatea informațiilor cu privire la consumul de carburant și emisiile de CO2 destinate consumatorilor la comercializarea autoturismelor noi (10), luând în considerare cele mai bune practici;

43.

reamintește faptul că reducerea emisiilor de CO2 provenite de la autovehicule poate fi obținută cel mai ușor prin restructurarea sistemului de transport public;

44.

recunoaște rolul esențial al Federației Internaționale a Automobilului (FIA), ca principal promotor al schimbărilor tehnologice inovatoare în ceea ce privește protejarea mediului, având ca efect reducerea potențială a CO2și raționalizarea eficienței energetice pentru toate mașinile noi;

45.

îndeamnă FIA să-și intensifice eforturile de promovare a cercetărilor inovatoare în materie de infrastructură care au ca scop, printre altele, îmbunătățirea eficienței energetice a vehiculelor;

46.

recunoaște rolul pe care îl poate juca automobilismul sportiv în schimbarea atitudinilor și a comportamentului consumatorilor față de tehnologia ecologică; solicită, așadar, FIA și altor responsabili ai curselor de Formula 1 să-și modifice regulile în consecință, astfel încât tehnologiile ecologice, cum ar fi biocombustibilii, motoarele cu patru cilindri sau motoarele hibride să poată fi mai ușor aplicate;

47.

solicită elaborarea unui studiu care să consemneze măsurile suplimentare, fără caracter tehnic, care au fost aplicate până acum pentru reducerea emisiilor de CO2în UE;

48.

salută eforturile Comisiei de a reduce numărul de accidente din transportul rutier, de exemplu prin introducerea de noi tehnologii importante; îndeamnă Comisia să se asigure că toate cerințele privind echipamentul de siguranță al vehiculelor sunt introduse în conformitate cu principiile mai bunei legiferări convenite de Grupul la nivel înalt CARS 21; subliniază necesitatea unei abordări integrate care să cuprindă îmbunătățirile în tehnologia vehiculelor, precum și măsurile de infrastructură, educație, informare și aplicare, astfel încât obiectivele legate de siguranța rutieră să poată fi atinse într-o manieră rentabilă;

49.

recunoaște rolul de catalizator al pieței autoturismelor premium în cadrul căreia sunt introduse pentru prima dată aceste noi tehnologii; subliniază totuși că sistemele de securitate suplimentare ar putea mări și mai mult greutatea autoturismelor, ducând astfel la creșterea emisiilor de CO2;

50.

este îngrijorat de impactul negativ al creșterii vitezei medii a vehiculelor asupra siguranței rutiere; în acest context, recomandă implementarea la nivelul Uniunii Europene a recomandărilor Studiului privind opțiunile viitoare de punere în aplicare a inspecției tehnice auto, publicat de Comitetul Internațional pentru inspecția tehnică a autovehiculelor (CITA) în 2007; recomandă susținerea unei campanii în favoarea reglajului de siguranță („safe tunning”) și a demersurilor de a introduce cât mai curând posibil dispozitivele electronice de stabilitate (ESC) ca dotare standard;

51.

invită Comisia să amelioreze sistemul de siguranță rutieră, solicitând statelor membre să impună cerințe de pregătire mai stricte pentru șoferii începători, să extindă formarea obligatorie și să introducă regulamente care să prevadă pregătirea periodică a șoferilor profesioniști;

52.

invită Comisia să efectueze evaluarea anunțată pentru 2007-2009 privind condițiile de introducere a măsurilor de reducere a numărului de victime înregistrate în accidentele rutiere;

53.

solicită Comisiei să dezvolte un sistem care să permită producătorilor de mașini să emită fără penalizări o cantitate mai mare de CO2, dacă aceste emisii suplimentare se datorează respectării măsurilor de siguranță obligatorii impuse la nivel comunitar;

54.

nu consideră că folosirea farurilor de zi ar trebui să fie obligatorie la nivelul întregii UE;

55.

solicită Comisiei să facă o prioritate din îmbunătățirea sistemului transfrontalier de verificare a vehiculelor și de aplicarea transfrontalieră a amenzilor acordate pentru încălcarea regulilor de circulație în alt stat membru;

56.

afirmă că industria autovehiculelor din Uniunea Europeană este una dintre cele mai competitive industrii din lume; consideră totuși că această poziție este amenințată de o concurență neloială și de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;

57.

subliniază importanța OMC pentru industria de autovehicule, în contextul unei mondializări din ce în ce mai accentuate a schimburilor comerciale; consideră că este foarte important ca negocierile în curs în cadrul Rundei de dezvoltare de la Doha să lărgească cât mai mult posibil accesul producătorilor de autovehicule la piața țărilor terțe, în special la piața țărilor mari, emergente;

58.

subliniază importanța mecanismului de soluționare a litigiilor din cadrul OMC pentru rezolvarea problemelor privind exportul către țări terțe; reamintește rezultatul pozitiv obținut în urma soluționării litigiilor aduse în fața OMC în cazurile privind Canada, India și Indonezia;

59.

solicită prudență în eforturile Comisiei de reexaminare, în principiu, a instrumentelor de protecție comercială; reamintește că industria de autovehicule poate face obiectul unor practici anticoncurențiale din partea țărilor terțe și îndeamnă Comisia să salvgardeze principiile fundamentale ale instrumentelor de protecție comercială prin inițiative de protejare a industriei UE de practicile neloiale;

60.

reamintește că încheierea cu succes a negocierilor comerciale multilaterale trebuie să rămână o prioritate pentru UE; sprijină, cu toate acestea, dorința Comisiei de a negocia noi acorduri comerciale bilaterale, în special în Asia, în vederea îmbunătățirii condițiilor de acces pe piețele respective; subliniază faptul că acordurile de liber schimb (FTA) trebuie să vizeze întotdeauna un înalt grad de accesibilitate pe piața țării partenere; insistă asupra necesității ca politica UE să protejeze competitivitatea producătorilor de automobile din Uniunea Europeană care sunt prezenți atât în țările membre UE cât și în cele din afara UE; își exprimă convingerea că încheierea de acorduri bilaterale între UE și ASEAN, India și Mercosur este importantă pentru industria autovehiculelor;

61.

îndeamnă Comisia ca, în cadrul actualelor negocieri pentru încheierea unui acord de liber schimb UE-Coreea, să se asigure că aceasta din urmă va desființa toate barierele actuale tarifare și netarifare și nu va crea altele noi și că va pune în aplicare un număr mai mare de reglementări ONU-CEE; invită Comisia să ia în considerare o strategie de eliminare treptată a tarifelor de import ale UE cu anumite garanții și recomandă, prin urmare, ca această eliminare să fie condiționată de ridicarea barierelor netarifare de către partea coreeană ;

62.

reafirmă că Republica Coreea a semnat și ratificat Acordul CEE-ONU din 1958 și s-a angajat, astfel, să aplice reglementările standard CEE-ONU; îndeamnă Comisia să sublinieze acest lucru în cursul viitoarelor negocieri și să insiste asupra aplicării rapide a standardelor; observă că un acord de liber-schimb ar trebui să stipuleze că Republica Coreea trebuie să permită autovehiculelor importate din Uniunea Europeană care respectă standardele CEE-ONU să fie introduse pe piața coreeană;

63.

solicită Comisiei să evalueze posibilitatea înființării unui Grup de lucru pentru autovehicule, precum și posibilitatea unei proceduri expeditive de soluționare a litigiilor legate de măsurile aplicabile autovehiculelor, după cum a fost introdus în Acordul de liber schimb dintre Statele Unite și Republica Coreea;

64.

subliniază importanța stabilirii unui parteneriat strâns cu China în ceea ce privește dezvoltarea unui cadru de reglementare care să asigure condiții echitabile; afirmă că protecția efectivă a drepturilor de proprietate intelectuală reprezintă o condiție prealabilă pentru un astfel de parteneriat;

65.

salută cererea Comisiei privind formarea unui grup OMC care să rezolve problemele importante privind modul de procesare în China a pieselor componente ale vehiculelor importate, pe care Comisia îl consideră incompatibil cu mai multe articole din diferite acorduri ale OMC;

66.

sprijină Comisia în acțiunile întreprinse privind condițiile cadrului de reglementare din China, care au drept scop să garanteze întreprinderilor din UE care activează pe această piață condiții corecte și siguranța juridică;

67.

Consideră că industria europeană a anvelopelor are o contribuție importantă la succesul sectorului european al autovehiculelor; de aceea, invită Comisia să examineze cu atenție problema barierelor tehnice nejustificate în calea comerțului, cum ar fi reglementările tehnice locale cu care se confruntă industria anvelopelor pe piețe-cheie emergente din Asia;

68.

este încurajată de realizările anterioare obținute cu sprijinul fondurilor comunitare pentru cercetare și dezvoltare și al cooperării în cadrul programelor precum Al șaptelea program cadru pentru, cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative, Programul cadru pentru competitivitate și inovare și i2010; încurajează Comisia să orienteze programele de lucru în special pe nevoile sectorului autovehiculelor, care decurg din noua legislație sau din obiectivele obligatorii;

69.

solicită Comisiei să adopte până în 2012 o strategie de creștere semnificativă și satisfăcătoare a finanțării cercetării și dezvoltării în sectorul autovehiculelor, acordând o atenție specială industriilor furnizoare;

70.

îndeamnă statele membre să condiționeze majorarea în viitor a fondurilor alocate cercetării și dezvoltării în sectorul autovehiculelor de îndeplinirea obiectivelor obligatorii referitoare la emisiile de CO2;

71.

subliniază importanța unei schimbări în modul de utilizare a autovehiculelor în orașe; consideră că, pe lângă autovehiculele mai eficiente din punctul de vedere al consumului de carburanți, este esențială introducerea unor autovehicule electrice urbane; prin urmare, solicită sprijin pentru cercetarea și dezvoltarea tehnologiilor necesare;

72.

invită toate statele membre și instituțiile UE să acorde tot sprijinul necesar cercetării și dezvoltării unor tehnologii inovatoare, cum ar fi motoarele cu hidrogen, pilele de combustie sau hibrizii;

73.

subliniază potențialul sistemelor de tehnologie a informației și de comunicare (TIC) în evitarea efectelor negative asupra mediului și a sănătății publice, precum și în evitarea accidentelor și a risipei de energie, atunci când sunt utilizate pe întreg teritoriul UE în cadrul sistemelor inteligente de control și de gestionare a traficului menite să asigure desfășurarea fluentă a traficului; consideră că, în vederea asigurării unei comunicări eficiente între vehicule și infrastructură în toate statele membre, dispozitivele de comunicare ar trebui să fie conforme cu o normă europeană uniformă;

74.

consideră că folosirea Inițiativei Mașina Inteligentă (11), a sistemului Galileo și a altor opțiuni care contribuie la crearea un sistem inteligent de transport sunt de importanță maximă; solicită, prin urmare, Comisiei să sprijine cu fermitate aceste dezvoltări;

75.

sprijină cu fermitate continuarea cercetării și dezvoltării inovațiilor bazate pe TIC; consideră că noi progrese tehnologice ar putea fi realizate în cadrul Inițiativei Mașina Inteligentă, care să contribuie la raționalizarea fluxurilor de trafic; astfel, permițând șoferilor să ia decizia corectă și să aleagă cel mai scurt traseu până la destinație, traficul va deveni mai eficient din punct de vedere al consumului; solicită tuturor părților interesate, în mod special statelor membre, să introducă dispozițiile necesare pentru punerea în aplicare a sistemului eCall;

76.

consideră că sistemul inteligent de transport este un element-cheie pentru o industrie a autovehiculelor de succes și pentru reducerea impactului industriei asupra mediului; consideră că proiectul Galileo ar trebui citat ca exemplu, și de aceea consideră că este prioritară găsirea unei soluții de finanțare a proiectului Galileo în cadrul unui consorțiu în care membrii interesați să își ia angajamente în ceea ce privește dezvoltare a proiectului;

77.

consideră că primele Comunități ale cunoașterii și inovării ale Institutului European de Inovare și Tehnologie ar trebui dedicate reducerii emisiilor de CO2în tehnologia vehiculelor;

78.

consideră că este necesar să se creeze condițiile generale pentru ca industria autovehiculelor din Uniunea Europeană să devină durabilă și să rămână în fruntea inovației tehnologice, ecologice și sociale, cu sprijinul unei forțe de muncă de înaltă calificare;

79.

recunoaște faptul că atât producătorii, cât și furnizorii din cadrul industriei autovehiculelor din Uniunea Europeană beneficiază de o forță de muncă cu un grad înalt de calificare, care a jucat un rol major în nivelul ridicat de performanță al industriei autovehiculelor din Uniunea Europeană;

80.

subliniază importanța industriei autovehiculelor din Uniunea Europeană în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, creșterea economică, inovarea și competitivitatea; consideră că, deși industria autovehiculelor va suferi modificări substanțiale, va fi nevoie și de adaptări de natură politică pentru a garanta că reglementările comunitare nu duc la pierderea locurilor de muncă;

81.

subliniază că legislația comunitară în materie de mediu, siguranță rutieră și eficiență energetică impune o educație și o formare profesională adecvată a lucrătorilor, care să-i ajute să se adapteze mai bine la schimbări, atât la cele tehnice cât și la cele de legale, și să-și păstreze nealterate sau chiar să-și îmbunătățească perspectivele profesionale;

82.

solicită Comisiei să coordoneze folosirea eficientă, în beneficiul industriei autovehiculelor, a fondurilor structurale și a Fondului european pentru adaptarea la globalizare;

83.

solicită suspendarea sprijinului comunitar acordat întreprinderilor care, după ce au beneficiat de acesta într-un stat membru, își transferă activitățile de producție în altă țară, fără a onora în totalitate acordurile încheiate cu statul membru în cauză;

84.

subliniază faptul că, în cadrul viitoarelor procese de restructurare, UE și statele membre trebuie să se concentreze, de asemenea, pe metode de sprijinire a restructurărilor și de atenuare a efectelor acestora, precum și de oferire a unor noi posibilități pentru lucrători;

85.

consideră că mijloacele de informare și consultare, precum și mașinile aflate la dispoziția muncitorilor ar trebui să fie îmbunătățite prin revizuirea necesară a Directivei 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (12);

86.

insistă asupra necesității de a consolida la nivel european consultarea lucrătorilor, precum și dreptul lor la informare, astfel încât aceștia să se poată implica în luarea deciziilor încă dintr-o fază timpurie și să atenueze în acest mod impactul negativ al restructurărilor; subliniază, în acest sens, importanța propunerii privind convocarea unui forum de restructurare, pe care Comisia o menționează în Comunicarea privind raportul CARS 21, citată mai sus;

87.

invită partenerii sociali să pună în aplicare politici adecvate destinate celor amenințați de restructurarea industriei;

88.

solicită o mai bună informare a lucrătorilor și consultarea lor în cursul procesului de adaptare a industriei la noile provocări legate de proiectarea și producția unor vehicule mai ecologice;

89.

subliniază necesitatea de a revizui actuala relație dintre fabricanți și furnizori, al cărei impact asupra competitivității industriei autovehiculelor din UE aduce prejudicii grave multor IMM-uri din acest sector; consideră în acest sens că trebuie promovată o colaborare mai stabilă în materie de cercetare și dezvoltare și de strategii industriale; îndeamnă așadar Comisia și statele membre să adopte politici adecvate sau să creeze cadrul necesar pentru stabilizarea acestei relații și depășirea dificultăților structurale inerente;

90.

subliniază importanța utilizării mai sistematice a resurselor Băncii Europene de Investiții în scopul de a sprijini IMM-urile din sectorul autovehiculelor și de a le facilita accesul la capitalul de risc;

91.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

19.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 41/10

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind regimul fiscal aplicabil pierderilor în situațiile transfrontaliere (COM(2006)0824),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind contribuția politicilor fiscale și vamale la Strategia de la Lisabona (COM(2005)0532),

—

având în vedere jurisprudența incidentă a Curții de Justiție a Comunităților Europene (Curtea de Justiție), în special cauzele C-250/95, Futura Participations SA și Singer/ Administration des contributions  (1), C-141/99, AMID/Belgische Staat  (2), cauzele corelate C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft Ltd și alții/Commisssioners of Inland Revenue and HM Attorney General, (3) C-446/03, Marks & Spencer plc/David Halsey (HM Inspector of Taxes)  (4)și C-231/05, Oy AA  (5),

—

având în vedere Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2005 privind impozitarea întreprinderilor din Uniunea Europeană: baza fiscală corporatistă consolidată comună (7),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar pentru o rată mai bună de creștere economică și de ocupare a forței de muncă și pentru o competitivitate sporită a întreprinderilor din UE: Progresele înregistrate în 2006 și etapele ulterioare de parcurs în vederea unei propuneri privind baza de impozitare consolidată comună pentru corporații (CCCTB)”(COM(2007)0223),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2007 privind revizuirea pieței unice: depășirea obstacolelor și combaterea ineficienței prin îmbunătățirea punerii în aplicare și asigurarea respectării legislației (8),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6–0481/2007),

A.

întrucât sistemele fiscale naționale ale statelor membre trebuie să ia în considerare din ce în ce mai mult globalizarea economică și să facă față regulilor și funcționării pieței interne, în vederea atingerii obiectivelor Strategiei de la Lisabona privind creșterea economică și competitivitatea;

B.

întrucât globalizarea economică a condus la o creștere atât de mare a concurenței în domeniul fiscal, încât s-a ajuns la o reducere drastică a cotelor medii de impozit pe profit în țările industrializate, în ultimii 30 de ani;

C.

întrucât reducerea cotelor de impozitare s-a accelerat de la ultima extindere a Uniunii Europene și întrucât în statele membre există o tendință clară de a pune în aplicare sisteme fiscale specifice, prin care să se atragă în special societățile cu un mare grad de mobilitate;

D.

întrucât existența în Uniunea Europeana a 27 de sisteme fiscale diferite constituie un obstacol în calea bunei funcționări a pieței interne, cauzează costuri suplimentare semnificative pentru comerțul și întreprinderile transfrontaliere, în termeni de administrare și de respectare a obligațiilor, împiedică restructurarea întreprinderilor și duce la cazuri de dublă impunere;

E.

întrucât reducerea costurilor privind asigurarea conformității cu diferite dispoziții naționale în materie de impozit pe profit, concurența fiscală benefică, transparența regulilor, desființarea barierelor fiscale care îngreunează activitățile transfrontaliere și crearea condițiilor de concurență loială pentru societățile comerciale din UE care își desfășoară activitatea pe piața internă pot conduce la avantaje economice pe întreg teritoriul UE, prin stabilirea unui cadru dinamic pentru societăți;

F.

întrucât o coordonare fiscală corespunzătoare, la nivelul întregii Uniuni, care să nu încerce armonizarea cotelor de impozitare, poate contribui la evitarea denaturării concurenței și poate genera beneficii, de care să profite la scară largă întreprinderile, angajații acestora, consumatorii, statele membre și cetățenii;

G.

întrucât atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona necesită o mai bună coordonare a politicii fiscale a statelor membre;

H.

întrucât statele membre, în mod tradițional, au încercat să-și coordoneze regimurile fiscale printr-o rețea extinsă de tratate fiscale bilaterale, care nu acoperă pe deplin aspecte precum compensarea transfrontalieră a pierderilor; întrucât, în cadrul Uniunii Europene, abordarea bilaterală este mai puțin eficientă și are ca rezultat o coerență mai redusă decât o abordare multilaterală și coordonată; întrucât soluția cea mai adecvată pentru compensarea transfrontalieră a pierderilor și profiturilor de pe piața internă o reprezintă o abordare comună la nivelul UE privind o bază de impozitare consolidată pentru corporații — așa cum se regăsește în propunerea CCCTB — care va conduce la o transparență mai mare, la mai multe investiții și la creșterea competitivității;

I.

întrucât statele membre aplică reguli diferite în privința acordării de compensații fiscale în cazul pierderilor suferite de sucursalele, filialele și entitățile grupurilor corporative, ceea ce denaturează deciziile de afaceri și politicile de investiții în cadrul pieței interne, cu consecințe asupra strategiilor lor industriale corespunzătoare pe termen lung și asupra încasărilor fiscale;

J.

întrucât, practic, toate sistemele fiscale din Uniunea Europeană impozitează profiturile și pierderile într-un mod asimetric, adică profiturile sunt impozitate pentru anul în care au fost dobândite, dar valoarea fiscală a unei pierderi nu este rambursată în mod automat firmei atunci când aceasta s-a produs; întrucât jurisprudența recentă a Curții de Justiție nu a analizat în mod corespunzător factorul de timp și importanța acestuia pentru creșterea investițiilor transfrontaliere în Uniunea Europeană;

K.

întrucât punerea în aplicare a unui regim transfrontalier de compensare fiscală a pierderilor ar fi echivalentă în anumite state membre cu renunțarea, fără anumite garanții juridice, la veniturile din impozitul pe profit;

L.

întrucât pierderile sucursalelor naționale se vor regăsi în mod automat în rezultatul net al societății-mamă, dar situația este mai puțin clară în cazul pierderilor suferite de sucursalele străine, precum și de membrii naționali sau străini ai unui grup;

M.

întrucât absența compensării transfrontaliere a pierderilor constituie o piedică în calea intrării pe anumite piețe, favorizând stabilirea în statele membre mari, unde piața națională este suficient de mare pentru a absorbi pierderile posibile;

N.

întrucât situația descrisă dezavantajează întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), deoarece acestea sunt mai puțin capabile să efectueze investiții transfrontaliere în acest context de nesiguranță privind compensarea pierderilor și suferă adesea pierderi de constituire,

1.

își exprimă intensa preocupare față de urmările negative pe care diversitatea de regimuri aplicate de statele membre în materie de pierderi transfrontaliere le are asupra funcționării pieței interne;

2.

remarcă faptul că orice măsură care aduce atingere libertății de stabilire este contrară articolului 43 din Tratatul CE, trebuind astfel să fie îndepărtată prin acțiuni legislative precise; reamintește că regimurile diferite de impozitare a societăților creează obstacole în calea intrării pe diverse piețe naționale și în calea funcționării adecvate a pieței interne, denaturează concurența și împiedică menținerea unor condiții de concurență loială pentru întreprinderi la nivelul UE și, prin urmare, merită atenție;

3.

consideră că adoptarea, la nivel comunitar, a unor măsuri speciale în materie de deducere fiscală a pierderilor transfrontaliere ar putea reprezenta un mare beneficiu pentru funcționarea pieței interne;

4.

semnalează susținerea pe care o acordă Comunicării Comisiei privind regimul fiscal aplicabil pierderilor în situațiile transfrontaliere, considerând-o un pas important în abordarea acestei situații și solicită o coordonare adecvată între statele membre în ceea ce privește sincronizarea și soluțiile propuse;

5.

subliniază că orice măsură specifică de introducere a compensării pierderilor transfrontaliere ar trebui definită și pusă în aplicare pe baza unei abordări multilaterale comune și prin acțiuni coordonate realizate de către statele membre pentru a garanta dezvoltarea coerentă a pieței interne; reamintește că astfel de măsuri specifice reprezintă o soluție intermediară în așteptarea adoptării CCCTB; consideră că CCCTB constituie o soluție globală pe termen lung pentru barierele fiscale legate de compensarea transfrontalieră a pierderilor și profiturilor, precum și pentru prețurile de transfer și fuziunile transfrontaliere și pentru operațiunile de achiziție și restructurare și că va definitiva realizările unei piețe interne în care se manifestă concurența loială;

6.

subliniază faptul că unele state membre aplică diverse metode pentru eliminarea dublei impuneri, fie prin creditarea impozitelor plătite în străinătate (metoda creditului), fie prin excluderea venitului realizat în străinatate din baza de impozitare (metoda scutirii); remarcă faptul că doar unele dintre statele membre care aplică metoda scutirii nu oferă compensări pentru pierderile suferite de sucursalele din străinătate;

7.

atrage atenția asupra faptului că acolo unde pierderile suferite de către sediile permanente nu pot fi compensate cu profiturile sediului central, există o diferență de abordare în comparație cu situațiile similare dar care au un caracter național și că aceasta reprezintă o piedică în calea libertății de stabilire;

8.

consideră că trebuie acordată prioritate adoptării de măsuri în favoarea grupurilor de întreprinderi care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, dat fiind faptul că acele grupuri au avut cel mai mult de suferit în urma aplicării unui regim diferit în materie de pierderi transfrontaliere, în raport cu grupurile de întreprinderi care își desfășoară activitatea într-un singur stat membru;

9.

consideră că distorsiunile cauzate de diferențele dintre regimurile naționale defavorizează în special IMM-urile în raport cu potențialii lor concurenți și, în consecință, solicită Comisiei să adopte măsuri specifice în acest sens;

10.

reamintește că există puține acorduri globale de compensare transfrontalieră a pierderilor între filiale și societățile-mamă (grupuri) și că, prin urmare, într-un grup de societăți, pierderile nu sunt considerate în mod automat la fel ca într-o societate unică;

11.

subliniază că majoritatea statelor membre oferă grupurilor o compensare a pierderilor la nivel național, prin aceasta tratându-le, practic, ca pe o singură entitate, dar că puține state le oferă o compensare în situații transfrontaliere; reamintește că lipsa compensării transfrontaliere în cazul grupurilor poate distorsiona deciziile de investiții privitoare la localizare și la forma juridică (sucursală sau filială);

12.

recunoaște că o simplă extindere a regimurilor naționale pentru a acoperi situațiile de natură transfrontalieră este dificilă, deoarece bazele de impozitare sunt diferite;

13.

îndeamnă la recunoașterea importanței compensării pierderilor transfrontaliere, deși ar trebui să fie remarcat faptul că este necesară o elaborare mai atentă a sistemului de compensare a pierderilor transfrontaliere; sugerează că ar trebui să se decidă dacă compensarea pierderilor transfrontaliere ar trebui să se limiteze la filiale față de societatea-mamă sau viceversa și, prin urmare, ar trebui să se efectueze o evaluare detaliată a efectelor bugetare ale sistemului prin care profiturile filialelor să poată compensa pierderile societății-mamă;

14.

consideră că hotărârea Curții de Justiție în cauza Marks & Spencer respectă dreptul statelor membre de a-și păstra sistemele fiscale, îndeosebi în privința preocupărilor legate de evaziunea fiscală;

15.

remarcă faptul că hotărârea Curții de Justiție în cauza Oy AA arată că diferitele sisteme fiscale naționale tratează în mod variat pierderile și că, astfel, este neclar dacă pierderile pot fi consolidate în cadrul unui grup în orice situație transfrontalieră, chiar dacă pierderile sunt definitive, provocând, așadar, o situație disproporționată, după cum o indică cauza Marks & Spencer;

16.

este de părere că grupurile corporative ar trebui tratate pe cât posibil în mod idnetic, indiferent de faptul că sunt prezente în mai multe state membre sau numai într-un singur stat membru; subliniază că, în situațiile care implică pierderi transfrontaliere suferite de filialele din străinătate, trebuie să se evite dubla impunere pentru societatea-mamă, competența fiscală trebuie să fie împărțită în mod echilibrat între statele membre, pierderile nu trebuie avute în vedere de două ori, iar evaziunea fiscală trebuie să fie împiedicată;

17.

consideră că ar fi utilă lansarea unei dezbateri privind definirea și caracteristicile grupurilor corporative din UE, având în vedere existența unor instituții europene comune, cum ar fi „societatea europeană”și „societatea cooperativă europeană”, totuși fără intenția de a limita domeniul măsurilor de compensare a pierderilor transfrontaliere în mod exclusiv la asemenea instituții;

18.

reamintește importanța definirii conceptului de „grup corporativ”, astfel încât firmele să fie împiedicate să își distribuie profiturile și pierderile în mod oportunist între statele membre; consideră că, în scopul definirii unui grup corporativ, poate fi util să se identifice trăsături specifice importante din cadrul întreprinderii, astfel cum se prevede în Directiva 94/45/CE privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară;

19.

salută cele trei alternative propuse în Comunicarea Comisiei privind regimul fiscal aplicabil pierderilor în situațiile transfrontaliere; semnalează sprijinul său față de adoptarea de măsuri precise care ar susține o deducere efectivă și imediată a pierderilor suferite de filialele din străinătate (în mod anual, și nu numai în cazul pierderilor definitive, precum în cauza Marks & Spencer), care ar fi recuperată, odată ce filiala înregistrează din nou profit, printr-un impozit suplimentar corespunzător, aplicat societății-mamă;

20.

pentru aplicarea acestor propuneri într-un mod care să prevină evaziunea fiscală, recomandă analizarea oportunității înființării unui sistem automat de schimb de informații, similar cu sistemul VIES pentru TVA, astfel ca statele membre să poată verifica existența unor baze fiscale negative declarate de societățile-filiale în alte state membre;

21.

cu toate acestea, îndeamnă Comisia să analizeze în continuare posibilitățile de a pune la dispoziția societăților o bază de impozitare consolidată pentru activitățile lor de pe întreg teritoriul UE;

22.

remarcă faptul că o analiză mai detaliată este de o mare importanță pentru evaluarea măsurii în care sistemul propus de compensare a pierderilor transfrontaliere poate promova activitatea transfrontalieră a IMM-urilor;

23.

remarcă faptul că orice măsură specifică privind regimul fiscal aplicabil pierderilor în situațiile transfrontaliere aplicată individual de statele membre nu va soluționa, singură, problema denaturării concurenței și a costurilor ridicate pentru respectarea obligațiilor suportate de întreprinderile din UE care funcționează pe piața internă, care derivă din existența a 27 de sisteme fiscale diferite;

24.

subliniază nevoia ca statele membre să procedeze în mod coordonat la introducerea de măsuri fiscale specifice pentru compensarea pierderilor transfrontaliere în cadrul unei societăți sau al unui grup; reamintește nevoia unei mai strânse coordonări în materie fiscală între statele membre și solicită Comisiei să își asume un rol proactiv;

25.

susține eforturile Comisiei de a înființa o bază de impozitare consolidată comună pentru corporații; remarcă faptul că CCCTB va avea drept rezultat o mai mare transparență și eficiență, ajutând societățile să opereze conform acelorași reguli atât în țară, cât și în străinătate, creând condiții de concurență loială și crescând competivitatea întreprinderilor din UE, va intensifica comerțul și investițiile transfrontaliere, creând astfel condiții pentru a se beneficia din plin de avantajele pieței interne în materie de investiții și creștere economică și va reduce în mod semnificativ sarcinile administrative și costurile de conformare, precum și posibilitatea evaziunii și fraudei fiscale;

26.

reamintește că CCCTB implică reglementări comune privind baza de impozitare și că, în niciun caz, nu afectează libertatea statelor membre de a-și stabili în continuare propriile cote de impozitare;

27.

salută intenția Comisiei de a lansa CCCTB chiar și în cadrul cooperării consolidate; subliniază totuși faptul că aceasta nu este cea mai bună soluție, având în vedere că în lipsa unui sistem global la nivelul întregii UE, beneficiile transparenței și ale costurilor administrative scăzute pot fi parțial diminuate;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

19.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 41/14

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea calității și productivității în muncă: Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă”(COM(2007)0062) și documentele de lucru care îi sunt anexate, aparținând serviciilor Comisiei (SEC(2007)0214), (SEC(2007)0215) și (SEC(2007)0216),

—

având în vedere Tratatul CE, în special articolele 2, 136, 137, 138, 139, 140, 143 și 152,

—

având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (1), în special articolele 27, 31 și 32,

—

având în vedere convențiile și recomandările OIM (Organizației Internaționale a Muncii) în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă,

—

având în vedere Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (2)(directivă-cadru) și directivele speciale ale acesteia,

—

având în vedere Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (3),

—

având în vedere Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2007 de modificare a Directivei 89/391/CEE a Consiliului, a directivelor speciale ale acesteia și a Directivelor 83/477/CEE, 91/383/CEE, 92/29/CEE și 94/33/CE ale Consiliului în vederea simplificării și a raționalizării rapoartelor privind punerea în aplicare (4),

—

având în vedere concluziile Președinției în urma reuniunii Consiliului European din 8și 9 martie 2007,

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2002 privind Strategia comunitară de sănătate și securitate în muncă 2002-2006 (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 februarie 2005 privind promovarea sănătății și a securității la locul de muncă (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 cuprinzând recomandări către Comisie privind protecția lucrătorilor din serviciile de sănătate ale Uniunii Europene împotriva infecțiilor cu transmitere hematogenă cauzate de rănile provocate de ace (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 noiembrie 2007 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică și la sănătatea și securitatea în muncă (9),

—

având în vedere Declarația sa din 29 martie 2007 privind hepatita C (10),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6-0518/2007),

A.

întrucât există o corelație pozitivă între calitatea standardelor în materie de sănătate și de siguranță la locul de muncă și performanța financiară, în termeni de performanță globală, de absenteism, de rată de rotație a personalului, de motivație a lucrătorilor, de îmbunătățire a imaginii societății și de productivitate;

B.

întrucât economiile cele mai competitive au cele mai bune rezultate în materie de sănătate și de siguranță la locul de muncă și că nivelurile ridicate de protecție a sănătății și a siguranței au un efect pozitiv asupra finanțelor publice în termeni de economii în asigurările sociale și de îmbunătățire a productivității; întrucât protecția sănătății și a siguranței nu contribuie numai la productivitatea, performanța și bunăstarea lucrătorilor, ci generează și economii pentru economie și pentru societate în ansamblul ei;

C.

întrucât trebuie continuate cercetările privind efectele pe termen lung ale anumitor activități profesionale asupra sănătății, pentru o mai bună protecție a lucrătorilor, deoarece anumite boli apar doar după câțiva ani de la efectuarea activității care le-a provocat;

D.

întrucât este îngrijorător faptul că reducerea numărului de cazuri de accidente și boli profesionale nu a fost uniform răspândită, deoarece anumite categorii de lucrători (de ex. migranți, lucrători cu contracte precare, femei, lucrători mai tineri sau mai în vârstă), anumite societăți (în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și micro-întreprinderi), anumite sectoare de activitate (în special construcțiile, pescuitul, agricultura și transportul) și anumite state membre prezintă rate de accidente și boli profesionale mult mai ridicate decât media UE;

E.

întrucât măsurile de protecție a sănătății și a siguranței la locul de muncă ar trebui să facă parte în mod sistematic din cultura de întreprindere și întrucât această cultură ar trebui să fie strâns corelată cu formarea lucrătorilor și managerilor pe tot parcursul vieții;

F.

întrucât o cultură de protecție a sănătății și a siguranței pusă în aplicare în mod sistematic în întreprinderi pot face ca procedurile în materie de sănătate și de siguranță la locul de muncă să fie puse în aplicare într-un mod nebirocratic și ar asigura astfel o protecție adecvată a sănătății și siguranței;

G.

întrucât perioadele de odihnă sunt absolut indispensabile pentru a garanta un standard ridicat de protecție a sănătății și a siguranței lucrătorilor;

H.

întrucât OIM estimează că aproximativ 167 000 de persoane din Uniunea Europeană au murit în accidente de muncă sau din cauza bolilor profesionale în 2006 și întrucât Comisiei estimează în Comunicarea privind creșterea calității și a productivității în muncă că anual 300 000 de lucrători suferă de invaliditate permanentă de diverse grade;

I.

întrucât o strategie reală privind sănătatea și siguranța la locul de muncă ar trebui să se bazeze pe o combinație corectă între următoarele: conștientizare suficientă a tuturor, educație și formare bine focalizate, campanii și servicii de prevenire adecvate, dialog social și participarea lucrătorilor, legislație și punere în aplicare adecvate, atenție specială privind grupuri, sectoare de activitate și tipuri de întreprinderi specifice, inspecții eficiente și pedepse eficiente, proporționale și cu efect disuasiv;

J.

întrucât lucrătorii mai în vârstă ar trebui să își mențină pe o durată cât mai lungă cu putință sănătatea, capacitatea de a munci și de a rămâne în câmpul muncii și întrucât ar trebui să se adopte măsuri în consecință;

K.

întrucât inspecțiile joacă un rol important pentru a asigura respectarea legislației în vigoare și a preveni, astfel, exploatarea la locul de muncă, contribuind astfel la promovarea conceptului de muncă decentă; considerând că inspectorii trebuie sprijiniți printr-o colaborare și un schimb de informații mai strânse între inspectorii din statele membre;

L.

întrucât analiza de risc la nivel de întreprindere nu poate fi considerată o activitate ad-hoc, ci trebuie realizată periodic și adaptată la noi circumstanțe și/sau riscuri; întrucât lipsa acesteia sau realizarea ei necorespunzătoare este împotriva legii și constituie una din principalele cauze ale bolilor și accidentelor profesionale;

M.

întrucât nu există statistici disponibile privind efectele negative ale incendiilor asupra sănătății și siguranței la locul de muncă;

N.

întrucât lucrătorii din domeniul sănătății sunt supuși riscului de a contracta peste 20 de viruși care pun în pericol viața, inclusiv hepatita B, hepatita C și HIV/SIDA;

O.

întrucât unul dintre obiectivele Strategiei de la Lisabona este atingerea până în 2010 a unei rate generale de ocupare a forței de muncă de 70 %, precum și a unei rate de ocupare de 60 % pentru femei și de 50 % pentru lucrătorii în vârstă; întrucât lucrătorii cu boli cronice sau de lungă durată deseori nu se mai întorc la locul de muncă, deși sunt considerați apți pentru aceasta, iar aceia care se întorc sunt adesea supuși la multiple discriminări, ca de exemplu venituri reduse și întrucât acest lucru este adevărat în special în cazul bolnavilor de cancer, lucru demonstrat de cele mai recente studii, care arată că o cincime din femeile care au suferit de cancer la sân nu se mai întorc la muncă, deși ar fi capabile să o facă;

P.

întrucât pe piața muncii „la negru” sunt angajate mai multe femei decât bărbați, fără să dispună de asigurare, fapt ce în mod inevitabil are consecințe importante din punctul de vedere al condițiilor de sănătate și siguranță în care acestea lucrează;

Q.

întrucât femeile și bărbații nu sunt un grup omogen și, prin urmare, strategiile și măsurile de îmbunătățire a siguranței și sănătății la locul de muncă trebuie adaptate la locurile lor de muncă specifice, ținând cont de faptul că anumiți factori pot avea un impact diferit asupra femeilor și bărbaților,

1.

salută ambițiosul obiectiv al Comisiei de a reduce cu 25 % în medie numărul accidentelor de muncă pe întreg teritoriul UE; admite că cifra ar putea varia de la o țară la alta, datorită bazelor diferite de plecare, dar consideră, cu toate acestea, că este important să existe măsuri clare și bine orientate, însoțite de un calendar și angajamente financiare pe baza cărora ar putea fi cuantificate și evaluate; în absența unor astfel de măsuri calendare și angajamente, cere Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport de progrese, la jumătatea perioadei 2007-2012 acoperite de strategie;

2.

solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare și să se angajeze să reducă nu doar inegalitățile dintre statele membre, ci și pe cele care există în fiecare stat în parte;

3.

ia act de propunerile Comisiei de a folosi instrumente fără caracter obligatoriu în cazul în care instrumentele legislative cu caracter obligatoriu nu sunt fezabile sau adecvate, care să acorde statelor membre flexibilitatea de a găsi soluții care dau cele mai bune rezultate, în circumstanțele particulare respective, în ce privește sănătatea și siguranța;

4.

salută faptul că Comisia pune un accent mai mare pe simplificarea reglementărilor și reducerea sarcinii administrative și reamintește, în același timp, că simplificarea aduce beneficii sporite cetățenilor, pe de o parte, iar pe de altă parte permite atât angajatorilor cât și angajaților să se concentreze pe gestionarea practică a sănătății și a siguranței cu scopul de a obține rezultate mai bune în aceste domenii; consideră că este foarte important ca o asemenea simplificare să nu submineze în niciun caz nivelul de protecție acordat lucrătorilor;

5.

invită Comisia să acorde prioritate în strategia sa acelor activități și/sau sectoare care presupun riscuri specifice precum metalurgia, construcțiile, electricitatea sau sectorul forestier;

6.

invită Comisia să implice mai îndeaproape Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (AESSM) în acest proces și, în special, să îi solicite să prezinte o analiză privind sectoarele cu cel mai ridicat nivel de risc de accidente industriale și boli profesionale și cum ar putea fi contracarat acest fapt în cel mai eficient mod;

7.

consideră excelentă decizia Comisiei de a plasa în centrul priorităților sale asistența acordată IMM-urilor, pentru a le permite acestora să își respecte obligațiile în materie de sănătate și de siguranță și susține pe deplin această abordare;

8.

regretă că respectiva comunicare a Comisiei nu menționează obiectivele de reducere a bolilor profesionale, însă înțelege dificultatea evaluării acestor boli; invită Comisia, prin urmare, să reevalueze utilizarea și punerea în aplicare a procedurilor statistice existente pentru a identifica și cuantifica în mod corect bolile profesionale și, în special, cancerul, în vederea stabilirii de obiective pentru reducerea acestora; sugerează Comisiei să examineze posibilitatea înlocuirii Recomandării Comisiei 2003/670/CE privind programul european al bolile profesionale (11) cu o directivă;

9.

subliniază necesitatea integrării problemelor specifice de gen în abordarea chestiunilor legate de sănătatea și siguranța în muncă și salută inițiativa Comisiei de a solicita crearea unor metode unice de evaluare a impactului în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă, ținând cont de problemele specifice fiecărui gen; critică, cu toate acestea, Comisia pentru faptul că nu a acordat atenția cuvenită abordării integratoare a genului în comunicarea sa și în Obiectivele sale din strategia comunitară 2007-2012 sau în evaluările sale de impact;

10.

solicită Comisiei să evalueze posibilitatea obținerii de date statistice la nivel comunitar defalcate pe genuri, privind bolile profesionale, mortale sau nu;

11.

îndeamnă statele membre să pună în aplicare directivele privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, precum și programele de evaluare a impactului acestor directive într-o manieră mai sensibilă la problemele legate de gen;

12.

subliniază faptul că reabilitarea și reintegrarea lucrătorilor după boală sau după un accident la locul de muncă sunt vitale și aplaudă solicitarea de a le acorda un statut prioritar în strategiile naționale; consideră că este important ca guvernele să garanteze în strategiile lor privind sănătatea și siguranța obligativitatea păstrării postului (prin formare, realocare de sarcini etc.) pentru persoanele care au suferit de o boală fizică sau mintală în cursul activității lor profesionale;

13.

invită Comisia să culeagă mai multe date privind lucrătorii suferind de boli cronice, să analizeze condițiile lor de muncă și să redacteze o cartă a protecției drepturilor bolnavilor de cancer și a celor suferind de alte boli cronice la locul de muncă, cu scopul de a solicita societăților să permită bolnavilor să continue să lucreze în timpul tratamentului și să se întoarcă pe piața muncii după terminarea acestuia;

14.

se declară extrem de preocupat de numărul excesiv de ridicat de accidente în rândul lucrătorilor angajați temporar, pe termen scurt sau cu calificare scăzută, care, în unele state membre, este cel puțin dublu față de cel din rândul altor lucrători, recunoscând în același timp corelația dintre aceste categorii de ocupare a forței de muncă și activitatea lor în sectoare cu risc mai ridicat, cum ar fi construcțiile; subliniază faptul că Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară (12), stabilește principiul general conform căruia lucrătorii angajați temporar au aceleași drepturi privind sănătatea la locul de muncă ca și cei cu un contract permanent, însă nu prevede mecanisme specifice pentru punerea în practică a acestui principiu; cere Comisiei să remedieze urgent aceste probleme;

15.

constată, de asemenea, creșterea numărului de contracte de muncă atipice și subliniază că aceste contracte nu au voie să cuprindă condiții care să prezinte riscuri pentru sănătatea și siguranța angajaților și contractanților;

16.

solicită adoptarea de măsuri în vederea respectării drepturilor la sănătate și siguranță în muncă pentru femeile angajate în locuri de muncă atipice, precum îngrijirea persoanelor în vârstă, la domiciliul acestora;

17.

invită Comisia și statele membre să țină cont pe deplin de implicațiile schimbărilor demografice asupra sănătății și siguranței la locul de muncă; în special, invită Comisia și statele membre să întărească măsurile preventive și să adopte măsuri vizând compensarea declinului fizic, în special prin măsuri ergonomice și de configurare a locului de muncă, precum și prin măsuri și stimulente vizând păstrarea motivației, capacităților și sănătății lucrătorilor mai în vârstă;

18.

ia act de relația demonstrată științific dintre stresul crescut de la locul de muncă și bolile pe care acesta le poate genera, în special boli cronice, maladii cardiovasculare și tulburări musculo-scheletice;

19.

consideră că garantarea unei mai bune aplicări a instrumentelor juridice existente în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă este extrem de importantă și de aceea cere Comisiei și statelor membre să folosească toate mijloacele disponibile în acest scop; măsurile care trebuie examinate trebuie să includă:

20.

consideră că la Comisie există o lipsă severă de resurse destinate controlului corect al transpunerii și punerii în aplicare eficiente a directivelor privind siguranța profesională; consideră că Comisia ar trebui să utilizeze toate mijloacele de care dispune, inclusiv o mai largă folosire a procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar;

21.

constată că protecția în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă ar trebui să se aplice în mod egal tuturor lucrătorilor din Uniunea Europeană, că o asemenea protecție se bazează, în cele din urmă, pe dreptul fundamental la integritatea fizică și că derogările (opt-out) de la legislația privind protecția în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă pun în pericol sănătatea lucrătorilor și egalitatea de șanse și pot declanșa o cursă spre uniformizarea la un nivel inferior;

22.

solicită Comisiei să acorde aceeași atenție evaluării impactului asupra sănătății și siguranței la locul de muncă și evaluării impactului asupra mediului;

23.

consideră inspecțiile la locul de muncă ca fiind un element esențial al aplicării legislației privind sănătatea și siguranța;

24.

recunoaște că prevenția este de o importanță majoră și invită Comisia în strategia sa:

25.

subliniază importanța garantării de către statele membre a accesului gratuit la documentele și normele tehnice privind sănătatea și siguranța la locul de muncă la nivel național;

26.

felicită Comisia pentru propunerile privind educația și formarea din comunicarea sa și consideră acest lucru ca fiind un factor-cheie în dezvoltarea unei culturi a prevenției, și că, prin urmare, această perspectivă ar trebui să se înscrie într-un un proces continuu și permanent, adaptat la noile condiții tehnologice de la locul de muncă, care să fie aplicabil și lucrătorilor care se întorc la locul de muncă după boală sau întreruperea carierei datorită responsabilităților de îngrijire a familiei;

27.

consideră că trebuie oferite lucrătorilor și reprezentanților însărcinați cu asigurarea sănătății și siguranței la locul de muncă cursuri adaptate de formare profesională și de recalificare în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă, acordând o atenție specială subcontractării, muncii temporare, muncii cu fracțiune de normă, femeilor și lucrătorilor migranți; consideră că, în acest scop, trebuie să se utilizeze în continuare atât fonduri naționale, cât și fonduri UE;

28.

consideră că angajatorii ar trebui obligați să faciliteze, în primul rând, vizite medicale pentru zilieri și persoanele cu contracte de muncă cu timp parțial;

29.

invită Comisia să utilizeze din plin fondurile comunitare existente (în special Fondul Social European) pentru probleme legate de sănătate și siguranță (prevenția și dezvoltarea unei culturi a prevenției, sensibilizarea, formarea profesională, învățarea continuă, refacerea și reintegrarea lucrătorilor după un accident sau o boală profesională), cu o atenție specială acordată IMM-urilor; invită Comisia să aloce cercetărilor asupra bolilor profesionale alte fonduri comunitare (de exemplu, fonduri din cel de-al Șaptelea program-cadru pentru cercetare) și fonduri naționale;

30.

consideră că, având în vedere riscul crescut la care sunt expuși lucrătorii din domeniul minier, metalurgic, siderurgic și al construcțiilor navale, este important ca statele membre și Comisia să aloce fondurile necesare pentru investițiile necesare asigurării sănătății și siguranței la locul de muncă;

31.

solicită statelor membre și Comisiei să asigure o abordare sistematică, care să țină cont de problemele de gen, atunci când sunt concepute strategii naționale și comunitare în domeniul siguranței și sănătății la locul de muncă și când se fac statistici, sondaje sau studii în acest domeniu; solicită statelor membre și Comisiei să fructifice posibilitățile de finanțare oferite în acest sens de programul PROGRESS, mai ales în cadrul componentei privind egalitatea între femei și bărbați;

32.

invită statele membre să evalueze adoptarea stimulentelor financiare pentru promovarea sănătății și siguranței la locul de muncă, mai ales prin reduceri de taxe, introducerea unui tratament preferențial în procedurile de ofertare pentru societățile sigure și societățile certificate în materie de sănătate și de siguranță, introducerea unui sistem de reduceri pentru neintervenirea unui sinistru pentru cotizațiile corespunzătoare polițelor de asigurare și de asigurări sociale, precum și stimulente financiare pentru înlocuirea echipamentelor vechi și nesigure;

33.

recomandă, de asemenea, ca statele membre să ia în considerare posibilitatea de a incorpora anumite standarde de sănătate și siguranță la locul de muncă, în procedurile de atribuire a contractelor publice;

34.

solicită Comisiei, în contextul actualelor schimbări economice și sociale, care influențează și provoacă schimbări pe piața muncii, să promoveze politici ocupaționale adecvate și condiții decente de muncă, să încurajeze angajatorii să instituie moduri de viață sănătoase la locul de muncă, prin campanii de promovare a sănătății ocupaționale, prin aplicarea interdicțiilor de a fuma la locul de muncă și prin programe care să ajute angajații să renunțe la fumat, precum și să garanteze răspunderea și coerența cu politicile din alte domenii, mai ales cu cele din sănătatea publică;

35.

solicită Comisiei să inițieze o revizuire a Directivei 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii siguranței și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (13);

36.

consideră că problemele de sănătate create de expunerea la azbest sunt bine cunoscute și că reglementările europene privind azbestul sunt corespunzătoare; subliniază faptul că se prevede că în Europa numărul bolilor cauzate de azbest va fi foarte mare pentru mulți ani de acum încolo; de aceea, invită Comisia să organizeze o audiere asupra modului în care pot fi abordate problemele foarte grave în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă legate de prezența azbestului în clădiri și alte construcții, cum ar fi vapoare, trenuri și instalații mecanice; de asemenea, invită statele membre să stabilească planuri de acțiune naționale în vederea eliminării progresive a azbestului, care să includă obligația de a marca amplasamentul azbestului în clădiri și să prevadă înlăturarea acestuia în deplină siguranță;

37.

regretă că, în ciuda numeroaselor cereri specifice ale Parlamentului European, Comisia nu a prezentat încă o propunere de modificare a Directivei 2000/54/CE în vederea abordării riscurilor grave la adresa personalului medical pe care le implică folosirea acelor și a obiectelor medicale ascuțite în activitatea profesională; solicită Comisiei să accelereze încheierea evaluării de impact prin intermediul licitației (2007/S 139-171103) și așteaptă adoptarea unei modificări corespunzătoare cu mult înainte de finalul legislaturii la mijlocul lui 2009, în conformitate cu rezoluția mai sus-menționată privind protecția lucrătorilor din serviciile de sănătate ale Uniunii Europene împotriva infecțiilor cu transmitere hematogenă cauzate de rănile provocate de ace; solicită Comisiei să pună în aplicare măsurile necesare de prevenire și monitorizare pentru reducerea riscurilor de a contracta boli transmisibile prin sânge, cum ar fi hepatita C;

38.

invită Comisia să ia inițiativa elaborării și aprobării unui cod european de bune practici privind prevenirea infecțiilor asociate îngrijirii medicale;

39.

îndeamnă Comisia să îmbunătățească nivelul de sănătate și siguranță în instituțiile de îngrijire medicală, inclusiv în centrele de îngrijire, prin inițierea de măsuri vizând încurajarea efectuării de analize de rutină în rândul personalului medical, în scopul detectării și tratării timpurii și al scăderii numărului de infecții transmisibile sau contractate profesional, ca de exemplu MRSA;

40.

salută cerința, pentru statele membre, de definire a unor strategii naționale; subliniază faptul că aceste strategii ar trebui să acopere o aceeași perioadă și să înceapă în același an pentru a facilita comparația atât între strategiile naționale, cât și între rezultatele obținute, și că acestea trebuie să fixeze obiective clare și cuantificabile și să fie centrate în special pe IMM-uri și pe grupuri vulnerabile, cum ar fi lucrătorii migranți, lucrătorii tineri sau vârstnici, femeile, lucrătorii temporari sau lucrătorii cu handicap;

41.

subliniază faptul că este esențial ca locul de muncă să fie accesibil și sigur pentru lucrătorii cu handicap, prin asigurarea unei cazări rezonabile, a echipamentului special adaptat la necesitățile individuale, cât și a serviciilor de îngrijire medicală de care au nevoie lucrătorii cu handicap datorită acestuia, inclusiv servicii destinate să minimizeze și să prevină apariția altor handicapuri;

42.

cere atât Comisiei, cât și statelor membre să aplice pe deplin directiva-cadru și dispozițiile existente privind sănătatea și siguranța la locul de muncă în cazul tuturor lucrătorilor, indiferent de statutul legal al acestora și să modifice legislația actuală pentru anumite categorii profesionale cu un grad de risc ridicat dacă aceasta s-a dovedit a fi ineficientă, inclusiv pentru cei deseori ignorați, cum ar fi lucrătorii din sectorul agricol, personalul medical, șoferii profesioniști, lucrătorii casnici sau cei care lucrează la domiciliu, precum și lucrătorii militari, dacă este cazul și, în același timp, să garanteze aplicarea și respectarea pe deplin a Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (14); solicită, de asemenea, statelor membre și Comisiei să ia în considerație toate opțiunile disponibile pentru a extinde dispozițiile din Uniunea Europeană în materie de sănătate și siguranță la lucrătorii independenți și la serviciile protejate de ocupare a forței de muncă oferite persoanelor cu handicap;

43.

solicită statelor membre să acorde o mare atenție diferitelor riscuri privind siguranța și sănătatea în muncă la care sunt expuși femeile și bărbații și să ia măsuri în vederea creării unei infrastructuri fizice și sociale diferite pentru a contracara riscurile respective;

44.

subliniază faptul că necesitatea de a analiza riscurile la care sunt expuși femeile și bărbații, precum și luarea de măsuri în acest sens, nu reprezintă o reintroducere a politicilor protecționiste de excludere și nici nu înseamnă crearea de locuri de muncă diferite pentru bărbați și femei;

45.

consideră că deși obligațiile unui angajator în ceea ce privește siguranța sunt strict limitate la cele la care acesta este constrâns prin contractul de muncă, pentru a include problematica sănătății și a siguranței în politica de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI), angajatorii ar trebui încurajați, în măsura posibilului, să examineze măsurile privind sănătatea și siguranța luate de sub-contractanții lor și de lanțul de sub-contractare;

46.

așteaptă rezultatul celei de-a doua faze de consultare cu partenerii sociali cu privire la tulburările musculo-scheletice (TMS) și solicită Comisiei să evalueze opțiunea de a prezenta o directivă, având în vedere creșterea numărului de cazuri de TMS și faptul că legislația în vigoare apare a fi inadecvată, deoarece nu ia în calcul toate situațiile de muncă și nu acoperă toate riscurile privind TMS în muncă; observă că trebuie să se acorde principiilor științifice o atenție deplină;

47.

așteaptă rezultatul celei de-a doua faze de consultare cu partenerii sociali cu privire la revizuirea directivei din 2004 privind substanțele cancerigene și consideră că soluția cea mai bună ar putea fi modificarea acestei directive, în vederea includerii substanțelor mutagene și a substanțelor toxice pentru reproducere și a revizuirii valorilor limită privind expunerea la locul de muncă (VLELM) pentru substanțele cancerigene menționate în directivă, precum și a stabilirii unor noi VLELM pentru unele substanțe cancerigene, mutagene și toxice pentru reproducere care nu sunt încă incluse în directivă;

48.

reamintește că amenințările la adresa sănătății și siguranței la locul de muncă nu se limitează doar la munca manuală; solicită acordarea unei atenții sporite cauzelor bolilor psihice, precum și sănătății psihice, dependenței și riscurilor psihologice de la locul de muncă, cum ar fi stresul, hărțuirea și alte presiuni morale, precum și violența; de asemenea, solicită să se acorde o atenție sporită politicilor pe care angajatorii le pot dezvolta pentru a promova o bună sănătate fizică și psihică;

49.

consideră că este esențial să existe o mai bună coordonare cu noua Agenție Europeană pentru Produse Chimice de la Helsinki (AEPC) și să fie clarificate anumite aspecte cu privire la legătura dintre Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea produselor chimice (REACH) (15)și celelalte directive privind sănătatea la locul de muncă;

50.

solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare în mod corespunzător implementarea simultană a strategiei Comisiei și a Regulamentului REACH: strategia ar trebui să completeze Regulamentul REACH în ceea ce privește protecția împotriva riscurilor chimice și să fructifice, în contextul implementării Regulamentului REACH, oportunitatea de a intensifica acțiunile preventive împotriva riscurilor chimice de la locul de muncă;

51.

salută recenta încheiere a acordului cadru între partenerii sociali privind hărțuirea și violența la locul de muncă; regretă totuși faptul că cel din urmă nu acoperă în mod explicit problema violenței imputabile unui terț; prin urmare, cere partenerilor sociali să se consulte în această privință;

52.

atrage atenția asupra condițiilor dificile de muncă pentru mulți șoferi de camioane din Europa care nu au acces suficient la locuri de odihnă adecvate; articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 (16) privind timpul de conducere și timpul de odihnă recunoaște importanța existenței unui număr suficient de locuri de odihnă sigure și securizate pentru șoferii profesioniști în rețeaua de autostrăzi a UE; prin urmare, îndeamnă Comisia să aplice rezultatele proiectului-pilot pentru zone de parcare securizate inițiat de Parlamentul European, ținând cont de măsurile recomandate în avizul Comitetului Economic și Social European privind locurile de parcare sigure și securizate (17);

53.

solicită Comisiei să realizeze studii cu privire la fezabilitatea și beneficiile atât din punctul de vedere al sănătății și siguranței în muncă, cât și pentru societate, ale impunerii obligației ca în toate clădirile noi destinate locurilor de muncă să se instaleze extinctoare de incendii, dacă acest lucru se poate face în siguranță;

54.

subliniază importanța unui dialog continuu între toate părțile interesate, inclusiv autoritățile publice, angajatori, angajați, reprezentanți ai acestora, precum și societatea civilă, în măsura în care acesta constituie un instrument-cheie pentru dezvoltarea eficientă a unor standarde ridicate de sănătate și siguranță; acest dialog ar trebui să conducă la o mai bună cunoaștere a riscurilor reale pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor, precum și a nevoilor și cerințelor specifice a anumitor grupuri de lucrători, atât la nivel de întreprindere, cât și la cel sectorial, precum și la un schimb de bune practici;

55.

îndeamnă statele membre să asigure o reprezentare adecvată la toate nivelurile a femeilor în structurile și procesele decizionale din domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă;

56.

consideră că responsabilitatea socială de întreprindere (RSI) este unul din cele mai eficiente instrumente pentru creșterea competitivității, pentru asigurarea unei mai bune siguranțe profesionale și la locul de muncă, pentru un mediu de lucru mai bun și încurajează, în această privință, schimburile de experiență între statele membre la nivel local, național și european, precum și global la nivel multinațional; de asemenea, încurajează aplicarea continuă a RSI pe bază de voluntariat, dar ca parte integrantă a strategiilor de dezvoltare a afacerilor;

57.

consideră că reprezentarea angajaților are o importanță crucială în toate politicile privind sănătatea și siguranța în muncă; este de părere că o corelație pozitivă între prezența la locul de muncă a unor reprezentanți pe probleme de sănătate și de siguranță și creșterea performanței nu poate fi subestimată și cere Comisiei și statelor membre să promoveze o abordare participativă și să garanteze accesul unui număr cât mai mare de lucrători la reprezentanții specializați în problemele de sănătate și de siguranță;

58.

este de părere că orele de muncă în exces/perioadele de odihnă insuficiente sunt un factor-cheie în creșterea numărului de accidente de muncă și boli profesionale și pledează în favoarea unui echilibru între muncă și viața familială;

59.

felicită OHSA și Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă pentru munca depusă până acum și consideră că expertiza și capacitățile acestor organisme trebuie în întregime valorizate; consideră că acestea ar trebui folosite în continuare ca instrumente de sensibilizare și pentru colectarea, analiza și schimbul de informații, schimburi de experiență și studii care să anticipeze riscurile noi și emergente, datorate fie schimbărilor sociale, fie inovațiilor tehnologice;

60.

consideră vitale identificarea și controlul riscurilor noi și emergente — de exemplu, riscurile psihosociale; de aceea felicită observatorul de risc al OHSA pentru activitatea sa și așteaptă din partea Comisiei să acționeze în concordanță cu rezultatele acestuia și să prezinte noi propuneri atunci când și dacă sunt identificate noi riscuri;

61.

recomandă statelor membre să implementeze măsurile necesare pentru ca munca în condiții grele sau periculoase să se regăsească în drepturile de protecție socială de care beneficiază persoana atât pe perioada de activitate cât și în perioada de pensie;

62.

recomandă OHSA să realizeze cercetări specifice cu privire la problemele și riscurile cu care se confruntă lucrătorii temporari, lucrătorii interimari, precum și cei din cadrul întreprinderilor subcontractate, pentru a ajuta Comisia și statele membre să combată riscurile și să aplice în mod corespunzător legislația existentă privind aceste grupuri; în același timp, este de acord că, în anumite state membre, activitățile depuse de aceste grupuri, de exemplu în construcții, sunt prin natura lor mai expuse accidentelor;

63.

este de părere că, într-un mediu globalizat, este necesară cooperarea cu organizațiile internaționale precum OMC, OMS, OIM și garantarea faptului că acordurile și convențiile internaționale privind sănătatea și siguranța la locul de muncă sunt adoptate și aplicate de către toate părțile; consideră că acesta este un factor important pentru menținerea competitivității Uniunii Europene și pentru evitarea transferării întreprinderilor din Uniune în afara acesteia, în căutarea unui cadru legal mai permisiv privind sănătatea și siguranța; mai mult, consideră că aceasta este o chestiune care ține de protecția drepturilor omului, la care ar trebui să se facă referire în cazul negocierilor cu țările terțe;

64.

prin urmare, cere statelor membre să respecte dispozițiile internaționale privind sănătatea și siguranța și în special să ratifice Convenția C-187 a OIM și să aplice recomandarea R-197;

65.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

19.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 41/24

—

având în vedere articolul 6 alineatul (2) al Tratatului privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Bruxelles din 21și 22 iunie 2007 privind procesul de reformă a tratatelor,

—

având în vedere noul articol 3 al Tratatului privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost introdus prin articolul 1 alineatul (4) din Tratatul de la Lisabona, care precizează că „Uniunea combate […] discriminările și promovează […] protecția drepturilor copilului”, și în care se specifică faptul că „în relațiile cu restul comunității internaționale, Uniunea […] contribuie […] la protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului”,

—

având în vedere deciziile adoptate de șefii de stat și de guvern la închiderea Conferinței interguvernamentale (IGC) de la Lisabona din 19 octombrie 2007 de a acorda forță juridică obligatorie Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (1), al cărei articol 24 face referire în mod expres la „drepturile copilului”și stabilește, în special, că „în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial”,

—

având în vedere decizia Uniunii de a adera la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 1950 (CEDO), care prevede mecanisme de sancțiune în cazul în care dispozițiile CEDO nu sunt respectate,

—

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite (ONU) privind drepturile copilului, și protocoalele opționale la aceasta, adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite din 20 noiembrie 1989,

—

având în vedere Programul de acțiune al ONU adoptat în cadrul Conferinței internaționale privind populația și dezvoltarea, de la Cairo, din septembrie 1994,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr.168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iulie 2006„Către o strategie a UE privind drepturile copilului”(COM(2006)0367),

—

având în vedere raportul de progrese al Mediatorului Parlamentului European în materie de răpire parentală internațională a copiilor din 1 martie 2007 care previne Comisia Europeană, Parlamentul European și alte instituții asupra creșterii dramatice a cazurilor de răpire parentală;

—

având în vedere rezultatele consultării efectuate de „Salvați copiii”și de „Plan Internațional” privind Comunicarea Comisiei menționată anterior, intitulată „Către o strategie a UE privind drepturile copilului” (3),

—

având în vedere Forumul european privind drepturile copilului instituit de Comisie în urma publicării comunicării respective, care s-a reunit pentru prima dată la Berlin la 4 iunie 2007,

—

având în vedere declarația politică adoptată la Berlin, în 4 iunie 2007, cu ocazia primului forum în care este reiterată voința de a se ține seama în mod sistematic de drepturile copilului în politicile interne și externe ale Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2006 privind o strategie-cadru pentru nediscriminare și egalitate de șanse pentru toți (4),

—

având în vedere observația tematică nr. 4 din 25 mai 2006„Punerea în aplicare a drepturilor copilului în Uniunea Europeană” adresată de Rețeaua de experți în domeniul drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii Europene (5),

—

având în vedere studiul privind violența față de copii al Secretarului General al ONU, prezentat la Adunarea Generală a ONU din 11 octombrie 2006,

—

având în vedere Orientările UNICEF privind protecția copiilor victime ale traficului de ființe umane, din septembrie 2006,

—

având în vedere Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile (6),

—

având în vedere articolele 34 și 35 din Convenția ONU privind drepturile copilului, care vizează protecția copiilor împotriva tuturor formelor de exploatare sexuală și de abuz sexual și încearcă să împiedice răpirea, vânzarea sau traficul de copii;

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 mai 2007„Către o politică generală de luptă împotriva criminalității cibernetice”(COM(2007)0267),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe, avizul Comisiei pentru afaceri externe, avizul Comisiei pentru dezvoltare, avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, avizul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0520/2007),

A.

întrucât primul obiectiv al Comunicării Comisiei „Către o strategie a UE privind drepturile copilului” menționate anterior este acela de a promova afirmarea pozitivă a drepturilor copilului, mai ales dreptul la propria identitate, dreptul de a crește în condiții de siguranță/dreptul la îngrijire, dreptul de a avea o familie, dreptul la afecțiune și la joacă, dreptul la sănătate, la educație, la incluziune socială, la șanse egale, la sport și la un mediu înconjurător curat și protejat și dreptul de a obține informații despre acestea, cu scopul de a crea o societate favorabilă copiilor, în care copiii să se poată simți protejați și să fie implicați activ;

B.

întrucât articolul 24 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta drepturilor fundamentale) prevede că „orice copil are dreptul de a întreține cu regularitate relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția cazului în care acestea sunt contrare interesului său”,

C.

întrucât, în conformitate cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 12 din Convenția ONU privind drepturile copilului, este important să se garanteze tuturor copiilor dreptul la „participare”, pentru a ține cont întotdeauna de experiența și opiniile lor referitoare la toate chestiunile care îi privesc, acordându-le considerația cuvenită, în conformitate cu vârsta, maturitatea și dezvoltarea intelectuală a copilului; întrucât acest drept este absolut și nu poate fi îngrădit, întrucât trebuie găsite căi de comunicare cu toți copiii, chiar și cu cei care se exprimă într-un mod dificil de înțeles de către adulți, cum ar fi copiii foarte mici, copiii cu handicap și copiii vorbitori de alte limbi;

D.

întrucât este fundamental ca drepturile copilului să fie integrate și protejate în cadrul tuturor politicilor Uniunii care îi privesc pe copii direct sau indirect (abordare integrată),

E.

întrucât sărăcia și excluderea socială a părinților reprezintă obstacole majore pentru exercitarea de către copii a propriilor drepturi, și întrucât există de asemenea mulți alți factori care împiedică copiii să își exercite drepturile, precum părinți care își îndeplinesc nesatisfăcător rolul de părinți, necesitatea pentru copii de a fi reprezentați de adulți în chestiuni judiciare sau faptul că dreptul la îngrijire medicală poate fi exercitat doar cu consimțământul persoanei care deține custodia asupra copilului;

F.

întrucât adulții ar trebui să ofere copiilor condiții favorabile care să le permită să-și exprime părerea și să fie auziți; întrucât adulții ar trebui să prețuiască gesturile de pace și prietenie ale copiilor și să îi încurajeze să se asocieze cu alți copii; întrucât timpul este un factor important pentru a crea condiții favorabile unei atitudini deschise și dreptului copiilor la opinie, care nu ar trebui limitat la anumite evenimente, și întrucât finanțarea programelor publice ar trebui să țină cont de această exigență;

G.

întrucât încălcarea drepturilor copilului, violența împotriva copiilor și traficul de copii în scopul adopției ilegale, prostituției, muncii ilegale, căsătoriilor forțate, cerșitului, sau în orice alt scop, rămân o problemă în cadrul UE;

H.

întrucât un număr mare de copii suferă de boli cronice, cum ar fi neurodermatita și alergiile, precum și de boli respiratorii și poluare fonică,

I.

întrucât drepturile copiilor la mediul ambiant constituie o prioritate în Convenția ONU privind drepturile copilului,

J.

întrucât mediul familial oferă un cadru propice pentru protecția drepturilor copiilor, garantând dezvoltarea personalității lor în condiții sănătoase, îmbogățindu-le competențele și permițându-le să dobândească cunoștințele necesare pentru exercitarea drepturilor lor și pentru a deveni conștienți de datoriile lor și, prin urmare, trebuie să se depună toate eforturile pentru susținerea familiilor prin politici publice corespunzătoare, dar întrucât, în lipsa acestui cadru, toți copiii, inclusiv orfanii, copiii abandonați și refugiați, ar trebui, în conformitate cu Convenția ONU privind drepturile copilului să aibă acces la protecție într-un cadru de înlocuire care să le permită dezvoltarea, fără a fi discriminați în niciun fel;

K.

întrucât strategia UE privind drepturile copiilor trebuie să se bazeze pe valorile și principiile prevăzute în Convenția ONU privind drepturile copilului,

L.

întrucât, deși drepturile copiilor ca persoane juridice autonome ar trebui recunoscute și în ciuda legislației naționale și internaționale, fetele și femeile sunt adesea victime ale inegalităților juridice, sociale și economice, care afectează exercitarea drepturilor lor pozitive și fundamentale, precum accesul egal la educație, formare profesională și îngrijire medicală, alimentație sănătoasă și apă curată, precum și drepturile reproductive pentru adolescenți;

M.

întrucât valorile și drepturile fundamentale, inclusiv egalitatea între sexe, trebuie să reprezinte un element esențial al educației în timpul copilăriei și trebuie să formeze baza pentru toate celelalte etape ale vieții;

N.

întrucât abordarea integrată a egalității de gen trebuie să fie aplicată în toate politicile care afectează copiii, din moment ce egalitatea de gen începe cu recunoașterea drepturilor egale a copiilor de sex masculin și feminin încă din primii ani de viață,

O.

întrucât încălcarea drepturilor omului în cazul femeilor și al fetelor imigrante sub forma așa-numitelor crime de onoare, căsătorii forțate, mutilare genitală sau alte încălcări nu poate fi justificată de niciun motiv cultural sau religios și nu ar trebui să fie tolerată în nicio circumstanță;

P.

întrucât copiii din Europa sunt expuși, de la vârste fragede, unor imagini de oroare, pornografie și violență vehiculate în mass-media, iar acest lucru poate avea efecte psihologice și sociale devastatoare, precum anxietate, depresie, agresivitate crescută și probleme în plan școlar,

1.

salută inițiativa Comisiei, în care se exprimă foarte clar faptul că toate convențiile privind drepturile fundamentale ale omului se aplică în același fel adulților și copiilor, la acestea adăugându-se și alte drepturi, printre care cele prevăzute de Convenția ONU privind drepturile copilului, care au fost formulate luându-se în considerare situația specială a copiilor și tinerilor;

2.

salută decizia CIG din 19 octombrie 2007 de a include drepturile copilului printre obiectivele UE în Tratatul de la Lisabona, oferind astfel un nou cadru legal pentru drepturile copilului;

3.

salută elaborarea Planului de acțiune al Comisiei privind copiii în relațiile externe, care se înscrie în cadrul aprobat și în angajamentele Strategiei UE privind drepturile copilului;

4.

constată că un număr din ce în ce mai mare de domenii care sunt de competența UE afectează, direct sau indirect, drepturile copilului și solicită Comisiei să includă, în studiul său de evaluare a impactului prevăzut în Comunicarea sa din 27 aprilie 2005 intitulată „Respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei − metodologie pentru un control sistematic și riguros”(COM(2005)0172), o secțiune consacrată modului în care drepturile copilului sunt luate în considerare pe plan juridic;

5.

invită Comisia să prezinte o propunere pentru crearea unei linii bugetare specifice privind drepturile copilului care să permită finanțarea lucrărilor de punere în aplicare a Comunicării Comisiei intitulate „Către o strategie a UE privind drepturile copilului” menționate anterior și a proiectelor specifice copiilor, cum ar fi sistemul european de alertă rapidă privind răpirile de copii și un organism de coordonare constituit din reprezentanți ai autorităților centrale din statele membre mandatate să reducă numărul de cazuri de răpiri de copii; linia bugetară ar trebui să includă, de asemenea, subvenții pentru rețelele de ONG active în acest domeniu și să asigure participarea copiilor în activitatea de punere în aplicare a Comunicării și proiectelor menționate;

6.

solicită un sistem de monitorizare eficient susținut de mijloace financiare și rapoarte anuale în vederea asigurării punerii în aplicare a angajamentelor stabilite în Comunicarea Comisiei intitulată „Către o strategie a UE privind drepturile copilului” menționate anterior și viitoarea strategie privind drepturile copilului;

7.

reamintește faptul că pentru succesul viitoarei strategii sunt necesare un angajament pe termen lung, o supraveghere sporită și eficientă a punerii în aplicare a drepturilor copiilor prin stabilirea de indicatori și implicarea ONG-urilor și a asociațiilor de părinți și a asociațiilor educative, precum și coordonarea cu inițiativele și politicile naționale și internaționale pentru drepturile copiilor;

8.

invită Comisia să elaboreze, din doi în doi ani, începând cu 2008, un Raport al Uniunii Europene privind copiii și tineretul, cu caracter cuprinzător;

9.

salută planul Comisiei de a institui o linie telefonică de asistență pentru copii la nivelul UE și subliniază necesitatea ca acest serviciu să fie gratuit și disponibil 24 de ore din 24; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a informa copiii despre posibilitatea utilizării acestui serviciu;

10.

așteaptă cu interes raportul Comisiei privind punerea în aplicare de către statele membre a deciziei-cadru din 2004 menționate anterior privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile;

11.

solicită ca protecția drepturilor copilului, prevăzută în Convenția ONU privind drepturile copilului, să fie inclusă în prioritățile cadrului multianual al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „agenția”) și ca agenția să creeze, în cel mai scurt timp, o rețea de cooperare cu instituțiile internaționale, în special cu mediatorii pentru drepturile copiilor și cu ONG-urile active în acest domeniu, pentru a putea profita din plin de experiența și de informațiile de care acestea dispun;

12.

invită Comisia, agenția și statele membre să acționeze în colaborare cu agențiile ONU competente, organizațiile internaționale și centrele de cercetare pentru îmbunătățirea strângerii de date statistice comparabile privind situația copilului în cadrul UE, extinzând, eventual, mandatul Eurostat în vederea dezvoltării și includerii unui număr mai mare de indicatori care se referă în mod specific la copii, cum ar fi sărăcia în rândul copiilor și excluderea socială; ar trebui să se asigure participarea copiilor la colectarea datelor;

13.

invită Comisia să colecteze date defalcate pe sex și vârstă în legătură cu toate tipurile de discriminare și violență împotriva copiilor, să integreze egalitatea între femei și bărbați în toate politicile și documentele viitoarei sale strategii, inclusiv activitățile Forumului pentru drepturile copiilor, să urmărească și să evalueze aceste politici, printre altele, prin includerea aspectelor de egalitate între sexe în buget;

14.

solicită ca drepturile copilului să fie integrate în politicile și acțiunile externe ale UE, inclusiv în Politica europeană de vecinătate și Parteneriatul strategic cu Rusia, astfel cum se prevede în viitorul document de lucru al serviciilor Comisiei privind „Un plan de acțiune al Uniunii Europene privind drepturile copilului în cadrul relațiilor externe”și în procesul de extindere, recunoscând că aceste politici reprezintă instrumente puternice, care furnizează oportunități pentru promovarea drepturilor copilului; solicită Comisiei să transpună aceste oportunități în obiective specifice în relațiile externe ale Comunității Europene și ale statelor membre;

15.

solicită Comisiei să prezinte un raport privind posibilitatea de a include în toate acordurile internaționale încheiate între CE și statele terțe o clauză specifică, obligatorie din punct de vedere juridic, referitoare la respectarea drepturilor copilului, astfel cum sunt prevăzute la nivel internațional.

16.

invită Comisia să își intensifice eforturile de sprijinire a țărilor în curs de dezvoltare în vederea transpunerii dispozițiilor Convenției ONU privind drepturile copilului și a protocoalelor opționale în legislația națională a acestora;

17.

solicită să se aibă în vedere aderarea UE la Convenția ONU privind drepturile copilului și cele două protocoale opționale la aceasta, precum și la Convențiile Consiliului Europei privind drepturile copilului, inclusiv CEDO, precum și cele referitoare la drepturile copilului, la adopție, sau la exploatare și la abuzurile sexuale, și solicită Consiliului să adopte o poziție de principiu pentru a permite UE să participe, pe viitor, la negocierea unor convenții privind în mod special drepturile copilului;

18.

scoate în evidență că orice strategie privind drepturile copilului ar trebui să se bazeze pe valorile și cele patru principii de bază consacrate prin Convenția ONU privind drepturile copilului: protecție împotriva oricăror forme de discriminare; interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial; dreptul la viață și dezvoltare; și dreptul de a-și exprima opinia și dreptul ca această opinie să fie luată în considerare, în orice chestiune sau procedură care afectează copilul;

19.

consideră regretabil faptul că pentru moment nu toate statele membre au creat un mediator pentru drepturile copilului, conform solicitării Comisiei ONU privind drepturile copilului, pentru promovarea respectării ferme a drepturilor copilului și punerea în aplicare într-o măsură mai mare a Convenției ONU privind drepturile copilului și invită statele membre care nu acționat încă în acest sens, să ia aceste măsuri fără întârziere; consideră că UE ar trebui să ofere Rețelei europene a mediatorilor pentru copii (ENOC) sprijin financiar, pentru ca aceasta să poată desfășura o activitate mai intensă în materie de drepturi ale copiilor în întreaga Uniune Europeană;

20.

subliniază că punerea în aplicare de către autoritățile naționale a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești (7) creează o multitudine de interpretări; îndeamnă Comisia să elaboreze orientări și un ansamblu de bune practici pentru clarificarea și facilitarea aplicării de către autoritățile naționale a respectivului regulament;

21.

accentuează importanța aplicării integrale, de către statele membre și țările candidate, a actualelor angajamente internaționale, în special a celor cuprinse în Convenția ONU privind drepturile copilului, Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ce cuprinde dispoziții destinate copiilor cu handicap, și în convențiile OIM privind munca copiilor;

22.

îndeamnă Consiliul să autorizeze statele membre, care încă nu au ratificat Convenția de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor, să facă acest lucru și îndeamnă diferitele instituții ale Uniunii Europene să promoveze ratificarea de către statele terțe a principalelor instrumente internaționale pentru protecția drepturilor copilului, în special acelea care ar putea ameliora situația copiilor imigranți;

23.

solicită UE să se implice activ, făcând uz de „puterea de influență” de care dispune, în promovarea cunoașterii Convenției privind drepturile copilului și la răspândirea acesteia în interiorul și în afara UE;

24.

reamintește statelor membre necesitatea de a respecta în continuare angajamentele europene și internaționale pe care și le-au asumat în ceea ce privește protecția drepturilor copiilor;

25.

încurajează statele membre să inițieze programe de schimb pentru cadre didactice și elevi cu țări din afara UE, în special cu țări din Orientul Apropiat și cu țări în curs de dezvoltare și, de asemenea, să răspândească și să promoveze drepturile copilului, luând în considerare, în special, dreptul la educație și egalitatea între sexe;

26.

accentuează imperativul unei examinări diferențiate a necesităților copiilor, un bun exemplu de asemenea grilă diferențiată fiind Report Card 7 al Centrului de cercetare INNOCENTI al UNICEF, cu șase dimensiuni ale bunăstării copilului, incluzând bunăstarea materială, sănătatea și siguranța, bunăstarea educațională, relațiile cu familia și cu cei de vârsta lui, comportamente și riscuri, precum și bunăstarea subiectivă;

27.

îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor copiilor cu handicap mental, în mod special a dreptului lor la libertate, educație și acces la instanțe judecătorești, și protejarea acestora împotriva torturii și a tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante;

28.

invită toate statele membre să se asigure că, în toate procedurile judiciare sau cvasi-judiciare în care sunt implicați, copiii dispun de o reprezentare eficientă și independentă și că dispun, de asemenea, de un tutore numit în mod legal atunci când nu există niciun membru al familiei adult, responsabil, competent și în măsură să îndeplinească această responsabilitate;

29.

subliniază că, din moment ce majoritatea copiilor, în special a copiilor de vârstă mică, sunt îngrijiți în mediul familial, o strategie privind drepturile copilului trebuie să includă dispoziții în vederea promovării bunăstării familiilor;

30.

solicită Comisiei să elaboreze politici și să întreprindă acțiuni cuprinzătoare și interdisciplinare care să vizeze protejarea drepturilor copilului, având drept scop echitatea inter-teritorială și existența unor oportunități egale pentru copii;

31.

propune ca UE să definească prin noțiunea de „copii în situație de risc” toți copiii victime ale unei situații sociale ce amenință integritatea mentală și fizică și/sau îi expune la riscuri de delincvență, atât în calitate de autori, cât și de victime;

32.

invită Comisia și statele membre să adopte măsuri (campanii de informare, schimburi de bune practici etc.) pentru a preveni punerea copiilor „în situații de risc”, inclusiv pentru a preveni delincvența juvenilă;

33.

amintește că dreptul la educație și formare este un drept social fundamental și face apel la toate statele membre și candidate să îl garanteze, indiferent de originea socială și etnică, de starea fizică sau situația juridică a copiilor sau a părinților lor;

34.

solicită ca viitoarea strategie a UE cu privire la drepturile copilului să includă măsuri de prevenire a violenței bazate pe sex, axându-se, printre altele, pe campanii de sensibilizare privind egalitatea între femei și bărbați, care să aibă ca țintă fetele și băieții, părinții, educatorii și comunitățile vulnerabile și care să vizeze emanciparea fetelor, prin asigurarea egalității de șanse și printr-o mai bună apărare a drepturilor lor; solicită promovarea unei participări active a băieților și a bărbaților în acțiunile de prevenire menționate mai sus; invită Comisia să condiționeze politica de ajutoare pentru dezvoltare și contractele comerciale de punerea în aplicare a legislației care garantează egalitatea între femei și bărbați și de abolirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și copiilor;

35.

invită Comisia, în relațiile sale cu țări terțe, să încurajeze ratificarea tratatelor internaționale privind eliminarea discriminării femeilor și să promoveze participarea femeilor la viața economică, socială și politică, consolidând astfel bunăstarea copiilor;

36.

salută lansarea de către Comisie a unui forum format din reprezentanți ai statelor membre, ai Parlamentului European și ai Comisiei, ai unor organizații non-guvernamentale, ai unor organizații naționale și internaționale active în domeniul drepturilor copilului și ai copiilor; este încredințat că participarea copiilor ar trebui să fie considerată unul din scopurile principale ale forumului; invită Comisia să asigure participarea copiilor și a mediatorilor pentru drepturile copiilor din statele membre, precum și a părinților și a asociațiilor familiale;

37.

salută crearea de către Comisie a unui grup interservicii și numirea unui coordonator pentru drepturile minorilor și solicită crearea unei unități de coordonare în cadrul Parlamentului European, în conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona, care să colaboreze cu grupul interservicii al Comisiei, pentru a conexa și eficientiza toate inițiativele și activitățile parlamentare privind drepturile copilului; consideră că astfel de structuri ar trebui să pună la dispoziție, de asemenea, o rețea de schimb de informații și de bune practici cu privire la planurile strategice naționale referitoare la copii puse în aplicare de anumite state membre; solicită acestor organisme să stabilească o legătură directă cu organizațiile coordonate de copii și tineret în vederea dezvoltării, punerii în aplicare și monitorizării participării consistente și efective a copiilor la toate procesele decizionale care au influență asupra lor;

38.

reamintește că atât copiii, cât și tinerii, indiferent de vârstă, au dreptul să își exprime opiniile; consideră că fetele și băieții au deopotrivă dreptul să își exprime opiniile și că acest drept ar trebui să fie garantat în elaborarea unei strategii a UE în domeniul drepturilor copilului și că ar trebui asigurată o participare egală a fetelor și a băieților;

39.

recunoaște că participarea activă și informarea sunt strâns legate; salută elaborarea unei strategii de comunicare și informare, prin intermediul căreia măsurile luate de UE sunt aduse la cunoștința publicului prin strategii de comunicare adaptate copiilor și accesibile publicului larg;

40.

așteaptă cu interes publicarea de către Comisie, în anul 2008, a studiului de evaluare a impactului acțiunilor existente ale UE cu influență asupra drepturilor copilului și a unui document de consultare care să definească prioritățile majore ale unei acțiuni viitoare a UE în domeniul drepturilor copilului, în scopul adoptării unei cărți albe, și cere Comisiei să țină seamă de rezultatele consultării menționate anterior realizate de „Salvați copiii”și de „Plan internațional” la începutul anului 2007 având în vedere aproximativ o mie de copii, care a evidențiat faptul că subiectele pe care aceștia le considerau prioritare sunt violența exercitată împotriva copiilor, discriminarea, excluderea socială și rasismul, efectele drogurilor, ale alcoolului și ale tabagismului, prostituția și traficul de copii, precum și protecția mediului; este încredințat că, pe lângă aceste probleme prioritare specifice, dreptul copiilor de a participa și influența deciziile trebuie să constituie un obiectiv global al strategiei; invită, prin urmare, Comisia să inițieze un proces în care toate părțile implicate, inclusiv copiii, să poată participa la procesul de consultare preliminar definirii strategiei UE privind drepturile copilului;

41.

consideră că este foarte important ca informațiile referitoare la drepturile copiilor să fie aduse la cunoștința acestora printr-o modalitate de comunicare apropiată lor și prin intermediul unor mijloace adecvate; invită Comisia:

42.

afirmă că orice formă de violență aplicată minorilor în orice circumstanță, inclusiv în familie, este nejustificabilă și trebuie condamnată; solicită, prin urmare, adoptarea unei legislații comunitare care să interzică toate formele de violență, abuzul sexual, pedepsele degradante și practicile tradiționale dureroase; condamnă toate formele de violență asupra copiilor, inclusiv violența fizică, psihologică și sexuală, precum tortura, abuzul și exploatarea copiilor, răpirea de copii, traficul de copii sau vânzarea copiilor și a organelor lor, violența domestică, pornografia infantilă, prostituția copiilor, pedofilia sau practicile tradiționale dureroase, precum mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile forțate și crimele de onoare;

43.

amintește recomandările formulate în studiul Secretatului General al ONU privind violența împotriva copiilor menționat anterior pentru prevenirea și abordarea tuturor formelor de violență împotriva copiilor; în special recunoaște necesitatea de a acorda prioritate politicilor de prevenire și de a consolida serviciile sociale, cu o mențiune specială privind serviciile de mediere pentru familii, de a îmbunătăți acțiunile de asistență acordată victimelor violenței, de a trage la răspundere autorii și de a consolida colectarea și analiza datelor privind această problemă ascunsă; solicită ca, în cadrul politicilor de prevenire a violenței împotriva copiilor, să se promoveze creșterea sensibilității, campaniile de informare și educare și acțiunile de consolidare a capacităților în cazul grupurilor profesionale care lucrează cu și pentru copii;

44.

invită statele membre fie să pună în aplicare dispoziții juridice specifice privind mutilarea genitală a femeilor, fie să adopte legi în conformitate cu care toate persoanele care săvârșesc mutilări genitale să poată fi pedepsite;

45.

solicită statelor membre să acționeze împotriva infracțiunilor comise în numele onoarei, indiferent de motivele acestora, fie că acestea sunt legate de homosexualitate, religie sau identitate sexuală, căsătorii aranjate și căsătorii cu minori;

46.

îndeamnă statele membre să sensibilizeze practicienii medicali în legătură cu practicile tradiționale dăunătoare și să se asigure că infracțiunile sunt pedepsite în mod constant în conformitate cu legislația în vigoare, acordându-se o atenție specială grupurilor vulnerabile care includ fetele și femeile imigrante, cele aparținând minorităților etnice și fetele cu handicap;

47.

invită statele membre să introducă un sistem obligatoriu de înregistrare de către lucrătorii în domeniul sanitar a tuturor cazurilor de mutilare genitală și, de asemenea, să înregistreze cazurile în care există suspiciunea că pot avea loc mutilări genitale;

48.

invită statele membre să se pronunțe împotriva violenței împotriva femeilor bazată pe tradiție, să condamne încălcările, în cadrul familiei, ale drepturilor fetelor care imigrează și să verifice ce legi pot fi aplicate pentru tragerea la răspundere a membrilor familiei, în special în cazul așa-numitelor infracțiuni comise în numele onoarei;

49.

susține că, pentru a diagnostica și a rezolva la timp fenomenele de violență și de abuz asupra copiilor, trebuie introdus un protocol procedural special pentru înregistrarea și tratarea acestor incidente, precum și cursuri de formare pentru personalul medical și de îngrijire responsabil de sănătatea fizică și mentală a copiilor;

50.

susține numirea unui reprezentant special al Secretarului General al ONU pentru eliminarea violenței împotriva copiilor, cu mandatul și resursele necesare, în vederea consolidării angajamentelor globale de a pune capăt violenței împotriva copiilor;

51.

subliniază că este necesară elaborarea unui cadru juridic adecvat cu privire la exploatarea sexuală și abuzurile comise împotriva minorilor, precum și consolidarea cooperării judiciare și polițienești între statele membre, Europol, Eurojust și toate organismele internaționale competente;

52.

solicită statelor membre să aloce fonduri pentru campaniile educaționale și media care vizează părinți și experți și să asigure servicii juridice, medicale și psihosociale adaptate copiilor;

53.

invită toate instituțiile și statele membre să se angajeze în lupta împotriva exploatării sexuale a copiilor, a traficului de copii, a pedofiliei și a pornografiei infantile pe Internet, a prostituției infantile și a turismului sexual în care sunt implicați copii, luând toate măsurile necesare pentru a finaliza armonizarea legislației naționale bazate pe principiile comune minime adoptate prin Decizia-cadru 2004/68/JAI menționată anterior, dar și prin intermediul unor noi instrumente legislative care să prevadă participarea tuturor actorilor interesați, publici și privați, așa cum se prevede și în Comunicarea Comisiei „Către o politică generală de luptă împotriva criminalității cibernetice” menționate anterior;

54.

afirmă că exploatarea sexuală ar trebui considerată echivalentă cu infracțiunea de viol, în ceea ce privește sancțiunile penale; consideră că trebuie să se aplice circumstanțe agravante, atunci când un copil este victima exploatării sau abuzului sexual;

55.

solicită statelor membre să adopte o legislație privind violența sexuală care să nu facă discriminare între sexe și să considere drept infracțiune cumpărarea de favoruri sexuale de la un copil (minor) și, în conformitate cu articolul 1 din Protocolul opțional la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea copiilor, prostituția copiilor și pornografia infantilă adoptat de către Adunarea Generală a ONU la 25 mai 2000; subliniază că sensibilizarea publicului este esențială în vederea combaterii și a reducerii cererii consumatorilor pentru prostituția copiilor și pornografia infantilă;

56.

reamintește recomandarea sa din 16 noiembrie 2006 cu o recomandare adresată Consiliului privind combaterea traficului de ființe umane — o abordare integrată și propuneri pentru un plan de acțiune (8), al cărei considerent E propune obiectivul de înjumătățire a numărului victimelor traficului de ființe umane în următorii zece ani, obiectivul general fiind desigur eradicarea cât mai rapidă și cuprinzătoare a acestei forme de criminalitate;

57.

îndeamnă statele membre să adopte măsuri legislative eficiente, precum și alte măsuri, inclusiv colectarea de date defalcate pe vârstă și sex în vederea prevenirii și eliminării tuturor formelor de violență comise pe teritoriile lor, atât în sfera publică, cât și în cea privată;

58.

solicită Comisiei de asemenea să sprijine ratificarea rapidă a Protocolului opțional susmenționat la Convenția ONU privind drepturile copilului, precum și Protocolul opțional la convenția respectivă privind implicarea copiilor în conflicte armate;

59.

solicită tuturor instituțiilor UE și statelor membre să asigure protecție deplină și asistență victimelor traficului, acordând o atenție deosebită găsirii unor soluții durabile adecvate pentru copiii care cad victime traficului;

60.

solicită tuturor instituțiilor și statelor membre să participe în mod activ la combaterea traficului de copii, indiferent de forma de exploatare căreia îi cad victime, inclusiv munca (de exemplu munca copiilor (9), munca forțată, aservirea domestică, sclavia, munca în regim de servitute și cerșetoria), căsătoriile forțate, adopția ilegală și activitățile ilegale (de exemplu traficul de stupefiante, furturile), exploatarea sexuală și prostituția etc.;

61.

invită Comisia să realizeze fără întârziere o evaluare a măsurilor naționale de aplicare a Deciziei-cadru 2004/68/JAI, avându-se în vedere o propunere de modificare imediată a dispozițiilor naționale contrare respectivei decizii și sprijină angajamentul demonstrat de Comisie care, în colaborare cu principalele societăți emitente de cărți de credit, evaluează fezabilitatea tehnică a excluderii din sistemul de plată on-line a site-urilor de internet care vând on-line materiale de pornografie infantilă sau a introducerii altor restricții; solicită, de asemenea, ca alți actori economici, cum ar fi băncile, casele de schimb, furnizorii de servicii de internet și operatorii de motoare de căutare să participe activ în eforturile de combatere a pornografiei infantile și a altor forme de exploatare comercială a copiilor; îndeamnă Consiliul și Comisia, având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (10), să interzică pornografia infantilă și violența împotriva copiilor în toate serviciile media audiovizuale; consideră că una dintre prioritățile de bază ale Comisiei ar trebui să fie consolidarea operațiunilor transfrontaliere împotriva site-urilor internet de pornografie infantilă și ameliorarea cooperării dintre autoritățile publice și organismele din sectorul privat pentru ca acestea să se angajeze să închidă site-urile internet ilegale;

62.

atrage atenția supra exploatării copiilor și a adolescenților în lumea modei, a muzicii, a filmului și a sportului;

63.

solicită, în interesul apărării drepturilor copilului, crearea unui sistem de reglementare adecvat, eficace și proporțional, în dialog cu furnizorii, mass-media (societățile de televiziune publice și private, agențiile de publicitate, presă, jocurile video, operatorii de telefonie mobilă și internet) și industria, care să vizeze, printre altele, interzicerea transmiterii de imagini și conținuturi nocive (inclusiv a fenomenului de hărțuire pe internet) și a comercializării jocurilor video violente, care pot fi dăunătoare pentru dezvoltarea psihică și fizică a copiilor atunci când acestea instigă la violență și sexism; subliniază cu îngrijorare fenomenul în creștere al schimbului de imagini pornografice sau legate de abuzuri sexuale împotriva copiilor prin intermediul MMS; își exprimă sprijinul pentru Programul pentru un internet mai sigur („Safer Internet plus Programme”), prin aplicarea unor măsuri operaționale și tehnice, în special pentru protecția copiilor; invită, în acest context, statele membre și furnizorii de servicii de internet ca, în colaborare cu poliția și cu societățile care operează motoare de căutare pe internet, să pună în aplicare tehnologii care să blocheze accesul utilizatorilor de internet la site-uri ilegale ce privesc abuzul sexual al copiilor și să împiedice accesul publicului la materiale care descriu abuzuri sexuale ale copiilor;

64.

salută începerea aplicării unui cadru european pentru utilizarea mai sigură a telefoanelor mobile de către adolescenți și copii, care a fost adoptat ca un cod de autoreglementare între societățile cele mai importante din acest sector în UE și care va fi urmat de adoptarea unor coduri de autoreglementare naționale corespunzătoare; subliniază că acest cadru constituie un prim pas important în vederea asigurării protecției minorilor împotriva pericolelor specifice determinate de utilizarea telefoanelor mobile, dar este esențial ca aplicarea sa la nivel național să fie permanent monitorizată și evaluată de către Comisie, pentru ca, în urma evaluării rezultatelor, să se examineze necesitatea adoptării unei inițiative legislative comunitare;

65.

susține crearea în Uniunea Europeană a unui sistem unitar de clasificare și etichetare pentru comercializarea și distribuirea conținuturilor audiovizuale și a jocurilor video destinate minorilor, pentru ca standardul european să poată servi ca model țărilor din afara UE;

66.

reamintește că eticheta de clasificare a jocurilor pentru calculator și televizor în funcție de vârstă (PEGI) a fost recent completată cu eticheta specială referitoare la jocurile on-line; consideră că Comisia și statele membre ar trebui să încurajeze și să ofere un sprijin mai important autoreglementării de acest fel în etichetarea jocurilor, pentru a oferi o mai bună protecție minorilor împotriva conținutului inadecvat, pentru a informa părinții despre posibilele riscuri legate de jocuri și pentru a le atrage atenția asupra bunelor exemple;

67.

invită statele membre să exercite un control mai strict asupra conținutului programelor de televiziune difuzate la ore de audiență maximă a copiilor și să sprijine controlul parental, furnizând informații adecvate și omogene despre programele de televiziune; subliniază faptul că tehnologia informației oferă copiilor posibilitatea de a accesa oricând programe de televiziune, cu ajutorul unui computer conectat la internet; subliniază că este necesar să se acorde mai multă atenție revizuirii dreptului nerestricționat al mass-mediei de a se adresa copiilor și a dreptului copilului de a accesa fără restricții mass-media;

68.

subliniază creșterea alarmantă în toate statele membre a fenomenului delincvenței juvenile ce implică delicvenți minori și, în majoritatea cazurilor, victime minore — fapt care impune aplicarea unei politici integrate, nu doar la nivel național, ci și la nivel comunitar; recomandă, prin urmare, ca o măsură necesară, efectuarea neîntârziată a unui studiu oficial asupra problemei și elaborarea unui program-cadru integrat la nivel comunitar, care să grupeze măsurile în jurul a trei categorii: măsuri preventive, măsuri de integrare socială pentru delincvenții minori și măsuri judiciare și extrajudiciare de intervenție;

69.

subliniază necesitatea intensificării promovării „culturii copiilor” prin programele europene Media și Cultură și solicită Consiliului și Comisiei să stârnească interesul copiilor față de cultura și limbile europene prin proiecte inovatoare și să stimuleze de la o vârstă fragedă dorința acestora de a învăța; subliniază totodată importanța educării realizate cu ajutorul mass-media pentru promovarea, prin intermediul conținuturilor pedagogice, a unei utilizări mai responsabile a diverselor mijloace de comunicare în masă;

70.

invită statele membre și Comisia să elaboreze, în viitoarea lor strategie, un plan cuprinzător de prevenire a criminalității infantile și a fenomenului de hărțuire la școală și a altor comportamente periculoase, precum și a problemelor specifice bandelor de tineri, care să implice în special familia, școala, serviciile sociale care lucrează în sprijinul familiilor, centrele pentru sport și tineri și tinerii înșiși, cu accent pe oferirea de posibilități și pe promovarea participării lor active în societate; recomandă statelor membre să facă schimb de bune practici;

71.

solicită instituirea unor mecanisme sigure, prezentate pe larg, confidențiale și accesibile pentru copii, reprezentanții lor și alte persoane, pentru a raporta cazurile de violență împotriva copiilor; toți copiii, inclusiv cei aflați în instituții de îngrijire și în cadrul sistemului judiciar, ar trebui să fie conștienți de existența mecanismelor de depunere a plângerilor;

72.

solicită ca statele membre să prevadă crearea unui sistem prin care angajatorii să aibă acces la informațiile privind condamnările pentru abuzuri comise asupra copiilor, astfel încât persoanele care, ca urmare a unei condamnări pentru abuz sexual, sunt considerate definitiv inapte să lucreze cu copiii, să nu poată avea acces la anumite profesii, care presupun contactul cu copiii, pe teritoriul întregii UE, în conformitate cu poziția sa din 1 iunie 2006 privind inițiativa Regatului Belgiei în vederea adoptării de către Consiliu a unei decizii-cadru privind recunoașterea și executarea în Uniunea Europeană a interdicțiilor rezultând din condamnările pentru infracțiuni de natură sexuală săvârșite împotriva copiilor (11); consideră necesară introducerea de măsuri pentru a preveni cât mai eficient recidivele, ca de exemplu în cazul în care o persoană condamnată pentru abuz sexual asupra copiilor călătorește în străinătate; în acest context, salută progresele obținute în cadrul Consiliului în materie de schimb de informații între statele membre privind condamnările penale naționale și solicită Consiliului să acționeze rapid pentru realizarea unei interconexiuni a cazierelor judiciare naționale prin intermediul unei rețele europene;

73.

solicită combaterea vânzării și consumului de droguri și alcool în instituțiile de învățământ și în apropierea acestora și furnizarea de informații copiilor cu privire la pericolele acestui consum;

74.

solicită ca statele membre să cadă de acord asupra a ceea ce înseamnă abuzurile comise asupra copiilor, având în vedere legislațiile diferite cu privire la vârsta de consimțământ, de exemplu;

75.

solicită protejarea eficientă a copiilor împotriva exploatării sexuale, inclusiv prin considerarea turismului sexual care implică copii drept infracțiune în toate statele membre care să facă obiectul unor legi penale extrateritoriale; solicită ca cetățenii Uniunii care comit infracțiuni într-o țară terță să facă obiectul unui set unic de legi penale extrateritoriale în întreaga UE, în conformitate cu Protocolul opțional la Convenția ONU privind drepturile copilului referitor la vânzarea copiilor, prostituția copiilor și pornografia infantilă;

76.

solicită, de asemenea, ca Europol să fie mandatat corespunzător pentru a coopera cu forțele de poliție ale statelor membre și ale statelor vizate de acest tip de turism pentru a desfășura anchete în vederea identificării autorilor unor astfel de infracțiuni și, în acest scop, solicită crearea unor posturi de ofițeri de legătură europeni; solicită măsuri adecvate pentru reabilitarea și integrarea socială a victimelor exploatării sexuale care au fost eliberate de persoanele care le-au exploatat; solicită o informare mai cuprinzătoare cu privire la turismul sexual cu copii în statele membre;

77.

încurajează statele membre să instituie un cadru legislativ care să permită sancționarea persoanelor care practică turismul sexual cu copii și invită statele membre și Comisia să investigheze posibilitatea adoptării unei strategii comune a UE împotriva turismului sexual cu copii, precum și să semneze și să promoveze coduri de conduită în industria hotelieră și turistică, precum Codul de conduită privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale prin turism ECPAT (12), adoptat la 21 aprilie 2004;

78.

subliniază faptul că marea majoritate a copiilor care cad victime traficului în scopuri de exploatare sexuală comercială, precum prostituția și producția pornografică infantilă, precum și în cazul căsătoriilor forțate, sunt adolescente, ceea ce reprezintă, prin urmare, o problemă majoră legată de sex; subliniază, în plus, că și în interiorul grupurilor care încearcă să controleze sau să oprească traficul de ființe umane, mai există încă atitudini conservatoare legate de relațiile între sexe și percepții tradiționale legate de rolul femeilor și al fetelor;

79.

solicită tuturor statelor membre să considere un copil care a fost martorul violenței domestice o victimă a unei infracțiuni;

80.

invită toate statele membre care nu au ratificat încă Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate adoptate de ONU la Palermo în 2000 și să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea protecției pentru copiii victime ale traficului de ființe umane, permițând, printre altele, victimelor traficului de copii să rămână pe teritoriul lor, temporar sau definitiv;

81.

recomandă ca viitoarea strategie a UE să acorde o importanță deosebită îngrijirii medicale, psihologice și sociale a copiilor care sunt victime ale neglijențelor, abuzurilor, relelor tratamente, exploatării și violenței directe și/sau indirecte, respectând interesele superioare ale copilului și dimensiunea de gen; amintește că lucrările Comisiei ar trebui să facă referire la impactul violenței indirecte asupra bunăstării copiilor și prevenirea acestui tip de violență; subliniază că aceste aspecte sunt legate, adesea, de sărăcie și de excluderea socială a familiilor și că, pentru rezolvarea acestor probleme, este nevoie de noi politici sociale care să pună un accent mai mare pe solidaritate;

82.

invită Comisia și statele membre să evalueze rolul pe care îl are cererea, atât în exploatarea sexuală a copiilor, cât și în alte forme de exploatare ale copiilor; solicită, în urma evaluării, măsuri de reducere a acestei cereri, printre care campanii adresate publicului; consideră traficul de copii o formă de criminalitate organizată și solicită, prin urmare, eforturi comune din partea statelor membre pentru a combate astfel de infracțiuni; invită statele membre să acorde prioritate dreptului copiilor la protecție;

83.

solicită tuturor statelor membre să recunoască faptul că fetele de vârstă fragedă sunt reprezentate în mod disproporționat în rândul persoanelor exploatate sexual și că eforturile pentru a pune capăt exploatării sexuale a copiilor trebuie, prin urmare, să introducă o perspectivă de gen;

84.

susține ideea de a recunoaște că relațiile dintre sexe în etapele timpurii ale vieții precedă egalitatea între sexe din alte faze ale ciclului vieții;

85.

solicită ca pentru minori să fie prevăzute măsuri alternative detenției în închisoare, în funcție de gravitatea infracțiunii comise, și să fie garantate măsuri de reeducare, precum activități pentru tineri în serviciul comunității, pentru viitoarea lor reintegrare socială și profesională, ținând cont de necesitatea de a-i învăța pe minori că au și drepturi, dar și obligații, subliniind în același timp că infractorii minori nu ar trebui să fie reținuți decât ca ultimă soluție și pentru o perioadă cât mai scurtă de timp; solicită, de asemenea, măsuri educative pentru asigurarea reintegrării sociale și profesionale; consideră că măsurile de reeducare ar trebui să vizeze, printre altele, să ofere adolescenților cunoștințele și instrumentele necesare pentru a face față situațiilor reale pe care le vor cunoaște, ceea ce presupune clarificarea responsabilității pe care aceștia de respecta drepturile celorlalți, precum și a responsabilității de a respecta legile și regulile stabilite de societate; consideră că, pentru ca tinerii să devină indivizi responsabili, este esențial ca aceștia să fie implicați și să li acorde posibilitatea de a acționa și dreptul de a decide asupra propriei situații și în chestiunile care îi privesc;

86.

constată că, în prezent, vârsta de răspundere penală nu este aceeași în toate statele membre și invită Comisia să elaboreze un studiu referitor la punctele de vedere diferite ale statelor membre cu privire la vârsta de răspundere penală, la tratamentul aplicat tinerilor infractori și la strategiile lor efective de prevenire a delincvenței juvenile;

87.

subliniază necesitatea furnizării unei formări specifice pentru practicienii care lucrează în domeniul justiției juvenile (judecători, avocați, lucrători sociali și polițiști);

88.

solicită crearea, în cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului, a unei secții specializate în domeniul drepturilor copilului;

89.

solicită statelor membre să pună în aplicare măsuri serioase în vederea interzicerii tuturor formelor de exploatare a copiilor, inclusiv exploatarea în vederea prostituției sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forțate, sclavie sau practici similare acesteia, servitute, folosirea copiilor pentru cerșit, activități ilegale, sport și activități conexe, adopția ilegală, căsătoriile forțate sau orice alte forme de exploatare;

90.

solicită să fie abordată problema răpirii internaționale a minorilor, care sunt adesea obiectul conflictelor dintre părinți în urma separării sau a divorțului, acordând întotdeauna o importanță maximă interesului superior al copilului;

91.

subliniază că articolul 3 din Convenția ONU privind drepturile copilului prevede că „În toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesul superior al copilului prevalează”; Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (Convenția de la Haga) interesele copilului sunt interpretate în sensul înapoierii rapide în urma răpirii; cu toate acestea, interesele copilului sunt mai vaste decât o înapoiere rapidă, de exemplu un mediu fizic direct sigur, un climat de afecțiune, o structură familială flexibilă și favorabilă, un exemplu adecvat al părinților, continuitatea creșterii și îngrijirii, precum și condiții de viață decente; Convenția de la Haga nu ia în considerare aceste criterii: de exemplu, nu ia în considerare cine este părintele răpitor, dacă acesta are răspundere parentală, vârsta copilului, perioada petrecută de copil în cealaltă țară, dacă copilul merge la școală și și-a făcut prieteni etc; se poate ajunge la concluzia că, în ciuda „bunelor” intenții ale Convenției de la Haga și ale Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, adesea, drepturile copilului nu sunt bine protejate; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a garanta mai bine drepturile copiilor și în acest caz și o îndeamnă să prezinte propuneri în acest scop;

92.

solicită introducerea rapidă a unor măsuri adecvate pentru căutarea și găsirea copiilor dispăruți; inclusiv utilizarea Sistemului de Informații Schengen pentru a-i împiedica să treacă frontiera; salută introducerea liniei telefonice europene deschise pentru copiii dispăruți și acțiunile corespunzătoare ale ONG-urilor și încurajează Comisia să promoveze crearea unei linii telefonice europene deschise pentru copiii și tinerii cu probleme;

93.

solicită instituțiilor Uniunii Europene și statelor membre să pună în aplicare rezoluțiile Adunării Generale a ONU A/RES/46/121, A/RES/47/134 și A/RES/49/179, privind drepturile omului și sărăcia extremă, A/RES/47/196, privind instituirea unei Zile internaționale pentru eradicarea sărăciei, și A/RES/50/107, privind celebrarea Anului internațional pentru eradicarea sărăciei și proclamarea primului deceniu al ONU pentru eradicarea sărăciei, precum și documentele Consiliului economic și social al ONU E/CN.4/Sub.2/1996/13, E/CN4/1987/NGO/2, E/CN4/1987/SR.29 și E/CN.4/1990/15, privind drepturile omului și sărăcia extremă, E/CN.4/1996/25, privind dreptul la dezvoltare, și E/CN.4/SUB.2/RES/1996/25, privind exercitarea drepturilor economice, sociale și culturale;

94.

amintește că în interiorul Uniunii Europene 19 % dintre copii trăiesc sub pragul sărăciei și că este absolut necesar să se prevadă măsuri adecvate de asistență adaptate nevoilor copiilor, inclusiv măsuri de asistență pentru familiile acestora și invită statele membre să adopte obiective ambițioase, dar realiste, în vederea reducerii și în final a eradicării sărăciei copiilor;

95.

sprijină crearea de structuri adecvate în statele membre pentru a ajuta copiii și părinții să se adapteze unor situații familiale noi;

96.

invită Comisia să ia măsuri pentru a permite copiilor să se bucure de anii copilăriei și să ia parte la activitățile tipice copiilor, fără a suferi din cauza discriminării sociale sau a excluderii;

97.

solicită Comisiei să integreze strategiile care vizează sărăcia în rândul copiilor, șomajul în rândul tinerilor și integrarea socială a minorităților în cadrul tuturor strategiilor de dezvoltare relevante, inclusiv în documentele strategice pentru reducerea sărăciei și programele indicative;

98.

solicită instituțiilor competente să ofere copiilor ocazia de a avea o veritabilă contribuție la combaterea sărăciei; solicită, în vederea unei eficacități sporite a luptei împotriva sărăciei copiilor, ca toate părțile interesate, inclusiv copiii cei mai săraci, să fie implicate în mod real în elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea proiectelor care vizează eradicarea sărăciei extreme;

99.

subliniază că acțiunea împotriva exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale — și anume traficul de copii în scopuri sexuale, pornografia infantilă și turismul sexual cu copii ar trebui să fie unul din obiectivele majore ale strategiei de acțiune în cadrul Uniunii Europene și în afara acesteia, în special în lumina Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM); subliniază că sărăcia reprezintă adesea una din numeroasele cauze ale excluderii sociale și ale agravării acesteia, ale discriminării și expunerii copiilor la pericole; consideră, totuși, că exploatarea sexuală a copiilor în scopuri comerciale își are adevărata origine în cererea de sex cu copii și în criminalitatea organizată care exploatează situații de risc pentru copii;

100.

solicită să se aibă în vedere asigurarea asistenței psihosociale și emoționale copiilor care trăiesc în condiții dificile, precum conflicte armate și situații de criză, copiilor strămutați sau celor care trăiesc sub limita sărăciei;

101.

solicită statelor membre să-și îndeplinească îndatorirea de a sprijini și proteja toți copiii împotriva riscurilor malnutriției, bolilor, relelor tratamente și abuzurilor, indiferent de situația lor socială și/sau juridică sau de cea a părinților lor;

102.

solicită Comisiei să prezinte o propunere de directiva privind toate formele de discriminare prevăzute la articolul 13 din Tratatul CE și toate domeniile prevăzute în Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de originea rasială sau etnică (13);

103.

solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită tuturor formelor de discriminare privind copiii, inclusiv discriminării copiilor care suferă de dificultăți de învățare (de exemplu, dislexie, discalculie, dispraxie) sau de diverse alte handicapuri;

104.

salută existența unui număr mare de ONG-uri și voluntari care creează legături de prietenie și solidaritate între copiii cei mai defavorizați și copii din medii sociale diferite, pentru a combate sărăcia extremă și excluderea socială; solicită instituțiilor UE și statelor membre să garanteze că și copiii cei mai săraci beneficiază de proiectele comunitare și că proiectele Serviciului European de Voluntariat oferă acestor organizații mai multe posibilități de a primi tineri voluntari;

105.

solicită ca în special copiii romi și copiii aparținând altor minorități naționale să beneficieze de măsuri specifice, în special pentru a se pune capăt discriminării, segregării, excluderii sociale și școlare, precum și exploatării căreia adesea aceștia le cad victime; solicită, de asemenea, statelor membre să facă eforturi pentru eliminarea suprareprezentării copiilor romi în instituțiile pentru persoane cu handicap mental; solicită, de asemenea, promovarea de campanii de școlarizare, de măsuri pentru a combate nivelurile ridicate de abandon școlar, precum și de proiecte pentru prevenire și asistență sanitară, incluzând campaniile de vaccinare;

106.

consideră că UE ar trebui să își stabilească un obiectiv prin care să se garanteze că nu vor mai exista copii fără adăpost sau copii ai străzii pe teritoriul său; solicită prevederea unor măsuri adecvate și specifice pentru a-i ajuta pe copiii fără adăpost și pe copiii străzii, întrucât cei mai mulți dintre ei, extrem de traumatizați și excluși social, fără a primi o educație formală sau îngrijire medicală, prezintă un risc important de a deveni victime ale traficului de ființe umane (inclusiv prostituția, traficul de organe și adopția ilegală), dependenței de droguri și criminalității sau sunt adesea constrânși să cerșească;

107.

solicită Comisiei și statelor membre să recunoască faptul că miile de copii ai străzii și de copii constrânși să cerșească reprezintă o problemă gravă a drepturilor sociale și a drepturilor omului care încalcă Convenția ONU privind drepturile copilului și invită, de asemenea, statele membre să introducă sancțiuni împotriva persoanelor responsabile de degradarea copiilor obligați să cerșească;

108.

solicită Uniunii Europene, statelor membre și organizațiilor societății civile să ia măsuri, astfel încât fiecare copil să poată face parte dintr-un grup sau o asociație de copii, pentru a întâlni alți copii și a discuta cu aceștia; solicită, prin urmare,adoptarea, de către adulți, a unor măsuri care să permită fiecărui copil să se integreze în grup și să se exprime; solicită, prin urmare, statelor membre și autorităților locale competente să încurajeze proiectele care vizează asigurarea posibilității de exprimare pentru copii, precum, de exemplu, consiliile locale sau parlamentele copiilor, asigurându-se, în același timp, că sunt implicați și copiii cei mai excluși;

109.

solicită să se analizeze posibilitatea de a se concepe un instrument comunitar în materie de adopții, elaborat în conformitate cu Convenția ONU privind drepturile copilului și alte norme internaționale relevante, care să amelioreze calitatea serviciilor de informare, pregătirea adopțiilor internaționale, procesarea cererilor de adopții internaționale și serviciile post-adopție, ținând cont de faptul că toate convențiile internaționale privind protecția drepturilor copilului recunosc copiilor abandonați dreptul de a avea o familie și de a fi protejați;

110.

solicită statelor membre să acționeze pentru garantarea dreptului fundamental al copiilor de a avea o familie; invită statele membre să identifice soluții eficiente pentru a preveni abandonarea copiilor și a reduce plasarea în instituții a copiilor abandonați sau orfani; la găsirea unei noi soluții pentru un copil, interesul superior al copilului trebuie să prevaleze întotdeauna, după cum este enunțat în Convenția ONU privind drepturile copilului;

111.

susține ideea că adopția poate avea loc în țara de naționalitate a copilului sau se poate găsi o familie prin intermediul adopției internaționale, în conformitate cu legislația națională și convențiile internaționale și că plasarea în instituții ar trebui să fie utilizată numai ca soluție temporară; plasarea în familii de plasament poate reprezenta o soluție alternativă de îngrijire familială; îndeamnă statele membre și Comisia, în cooperare cu Conferința de la Haga, Consiliul Europei și organizațiile pentru protecția copiilor, să stabilească un cadru pentru a asigura transparența și monitorizarea evoluției copiilor adoptați și să își coordoneze acțiunile în vederea prevenirii traficului de copii; în acest context, îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită copiilor cu nevoi speciale, de exemplu copiilor care necesită tratament medical și copiilor cu handicap;

112.

încurajează statele membre să prevadă acțiuni în favoarea tinerilor adulți care provin din orfelinate sau din instituții specializate pentru a putea beneficia de măsuri de sprijin care să-i ajute la planificarea viitorului lor profesional și la facilitarea integrării lor în societate;

113.

atrage atenția asupra excluderii sociale suferite de delincvenții minori, fapt care, în multe cazuri, face imposibilă reintegrarea lor socială; încurajează, prin urmare, statele membre să definească strategii de sprijin în favoarea acestor minori sau tineri adulți expuși riscurilor, pentru a-i ajuta la planificarea viitorului lor profesional și la facilitarea reintegrării lor în societate;

114.

observă că acei copii care își îngrijesc părinții sau frații cu necesități specifice ar trebui să aibă dreptul la un sprijin direcționat specific;

115.

subliniază că viitoarea strategie a UE ar trebui să recunoască rolul important al familiei ca instituție de bază în societate pentru supraviețuirea, protecția și dezvoltarea copilului; consideră că drepturile copilului ar trebui luate în considerare pe deplin în aspecte privind concilierea vieții profesionale cu viața de familie și timpul de lucru, acordându-se o atenție deosebită mamelor cu handicap și mamelor copiilor cu handicap, precum și în politicile de susținere publică și/sau privată pentru copii și pentru părinții acestora, pentru ca ambii părinți să poată să-și asume și să împartă responsabilitatea pentru creșterea și îngrijirea copiilor; consideră că ar trebui să se recunoască faptul că un număr tot mai mare de persoane trăiesc în prezent în modele de familie care nu corespund imaginii tradiționale de familie, formată din mamă, tată și copiii biologici ai acestora;

116.

îndeamnă statele membre să elimine toate restricțiile privind dreptul de contact al părinților cu copiii care rezultă din diferențe de naționalitate, în special referitoare la alegerea de a vorbi o altă limbă decât cea oficială într-o anumită țară; consideră că eliminarea restricțiilor aplicate familiilor multinaționale, în care există un conflict între părinți, ar trebui să rezulte în libertatea nerestricționată de a vorbi în limba aleasă de copil și părinte, cu respectul de rigoare pentru orice cerință ca întâlnirile să fie supravegheate, lucru care ar putea fi impus de instanțele judecătorești;

117.

salută introducerea mediatorilor pentru copii și invită toate statele membre să faciliteze această introducere la nivel național și local;

118.

subliniază faptul că este esențial să se asigure acelor copii care au vârsta legală pentru a fi angajați remunerarea în baza principiului remunerării egale pentru aceeași muncă prestată;

119.

invită Comisia să se asigure că deliberările comitetelor și ale subgrupurilor pentru drepturile omului, înființate în cadrul acordurilor comerciale și de cooperare, se axează pe problema muncii copiilor și a protejării copiilor împotriva oricărei forme de abuz, exploatare și discriminare;

120.

accentuează necesitatea de a garanta că toate politicile, atât interne, cât și externe, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul UE, urmăresc eliminarea muncii copiilor sub toate formele sale; consideră că școlarizarea cu program complet este cea mai bună modalitate de combatere a acestui fenomen, atât în cazul fetelor, cât și în cel al băieților, atât în ceea ce privește prevenirea acestor abuzuri, cât și în ceea ce privește ieșirea în viitor din cercul vicios al analfabetismului și sărăciei;

121.

condamnă ferm toate formele de muncă a copiilor, sclavia și munca în regim de servitute, precum și alte forme de muncă ce afectează negativ sănătatea și securitatea copiilor; invită Comisia și Consiliul să condiționeze mai strâns comerțul Uniunii Europene și asistența pentru dezvoltare destinată țărilor terțe de punerea în aplicare de către aceste țări a Convenției OIM privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor;

122.

subliniază faptul că produsele vândute în Uniunea Europeană pot fi fabricate cu munca copiilor; invită Comisia să pună în aplicare un mecanism prin care victimele muncii efectuate de copii să poată căuta o cale de atac împotriva societăților UE în cadrul instanțelor judecătorești naționale din statele membre; solicită Comisiei să asigure conformitatea rețelei de aprovizionare și, în special, să propună mecanisme care să permită urmărirea în justiție în UE a furnizorului principal în cazul încălcării, în oricare dintre etapele lanțului de aprovizionare, a convențiilor ONU privind munca copiilor; în acest context, invită UE să pună în aplicare, printre altele, sistemul generalizat de preferințe (SGP) pentru a combate cu eficacitate munca copiilor, care poate fi întâlnită în diferite regiuni ale lumii, adoptând măsuri destinate sarcinilor periculoase, pe care numeroși copii sunt obligați să le îndeplinească;

123.

solicită acordarea unei atenții speciale, în interesul superior al copilului, situației copiilor refugiați, solicitanți de azil și imigranți și copiilor ai căror părinți sunt fie solicitanți de azil, fie refugiați, fie imigranți ilegali, pentru ca acești copii să se poată bucura de drepturile lor, indiferent de statutul părinților și să nu trebuiască să suporte efectele negative ale unei situații pentru care nu sunt responsabili și pentru ca nevoile lor speciale să fie luate în considerare; manifestând o grijă deosebită în menținerea unității familiale în cazul în care aceasta corespunde intereselor superioare ale copilului;

124.

solicită să se acorde atenție în mod special minorilor neînsoțiți, în toate formele de imigrație, deoarece criminalitatea organizată folosește toate posibilitățile de introducere a unui copil într-o țară în scopul exploatării acestuia; consideră că, în consecință, statele membre ar trebui să dea dovadă de vigilență și să se asigure de existența politicilor de protecție a copiilor în toate situațiile posibile;

125.

solicită facilitarea accesului la educație al copiilor imigranți și instituirea de programe și resurse, dintr-o perspectivă interculturală, acordându-se o atenție deosebită situațiilor de vulnerabilitate și minorilor neînsoțiți;

126.

evidențiază faptul că reglementările internaționale referitoare la protecția copiilor se aplică minorilor neînsoțiți care ajung pe teritoriul UE pe calea imigrației clandestine; solicită tuturor autorităților locale, regionale și naționale, precum și instituțiilor europene, o colaborare cât mai bună pentru asigurarea protecției minorilor neînsoțiți; solicită Comisiei să elaboreze, cu țările terțe de origine, proceduri de cooperare internațională și de asistență, care să garanteze trimiterea acestor minori în țările lor de origine în condiții corespunzătoare, și să creeze mecanisme de protecție a lor, odată ajunși în țara de origine, fie în cadrul familiei lor biologice, fie prin sisteme sau instituții care să îi protejeze în mod real;

127.

solicită ca în cadrul adoptării, prin procedura de codecizie, a unor noi instrumente pe care se va baza sistemul comun de azil, protecția drepturilor copilului să figureze în prim-plan și să fie elaborate în acest sens măsuri specifice care să țină cont de vulnerabilitatea copiilor, asigurând, în special, accesul adecvat al copiilor în sistemul de azil, îndrumarea în procedurile privind copiii, ținându-se seama de motivele individuale de acordare de azil unui copil în cadrul unei familii solicitantă de azil și un domeniu de aplicare mai larg în ceea ce privește reunificarea familiei, în cadrul procesului acordării de azil;

128.

atrage atenția asupra situației particulare a copiilor imigranți, separați de ambii părinți sau de persoana care îi avea în îngrijire legal sau de fapt, și solicită să se ia în considerare necesitatea unei măsuri UE specifice privind dreptul de asistență acordat tuturor copiilor singuri, dreptul de acces pe teritoriu, stabilirea tutorilor și a rolului acestora, dreptul de a fi audiat, condițiile de primire, măsurile de regăsire a familiei și, eventual, abordarea de soluții durabile;

129.

atrage atenția asupra situației copiilor neînsoțiți de adulți sau apatrizi, precum și a copiilor neînregistrați la naștere, care sunt expuși în mod special riscurilor, și invită statele membre să ia măsuri specifice avându-se întotdeauna în vedere interesul superior al copilului, așa cum este definit, în special, de Convenția ONU privind drepturile copilului și de către Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați;

130.

atrage atenția asupra rolului educației, care ar trebui să fie egalitară și să nu facă apel la violență sau pedepse corporale; îndeamnă Comisia să aloce resursele necesare pentru a preîntâmpina violența de orice fel în comunitățile de refugiați, în special violența pe criterii de sex și exploatarea sexuală, prin realizarea de programe de educare și conștientizare privind chestiunile sexuale, drepturile omului, sănătatea sexuală și reproductivă, mutilarea genitală a femeilor și HIV/Sida, destinate minorilor de ambele sexe;

131.

subliniază că există o discrepanță între cerințele legislației și punerea în practică propriu-zisă în domeniul implementării instrumentelor europene privind azilul, și că există în continuare diferențe enorme în modul în care sunt tratați copii cu statut de refugiat în diferite state membre;

132.

pune în evidență faptul că 5 % din solicitanții de azil sunt minori neînsoțiți, ceea ce indică necesitatea de a numi tutori legali bine pregătiți pentru copiii neînsoțiți, care să le reprezinte interesele, la ajungerea acestora în țara gazdă; solicită îmbunătățirea condițiilor de viață pentru copiii aflați în structurile de primire; își exprimă dezamăgirea cu privire la lipsa unor proceduri de azil adaptate copiilor;

133.

observă că multe din riscurile cu care sunt confruntați copiii refugiați sunt valabile și în cazul copiilor care au fost strămutați cu forța pe teritoriul propriilor lor țări;

134.

insistă asupra obligației de a trimite înapoi copiii în țările de origine numai când siguranța și securitatea acestora sunt asigurate și subliniază necesitatea regăsirii familiei și reîntregirii acesteia; subliniază că întoarcerea copiilor trebuie interzisă când există pericolul unei vătămări grave, de exemplu, prin exploatarea prin muncă, exploatarea sexuală, violența sau riscul mutilării genitale a femeilor, excluderea socială sau implicarea în conflicte armate;

135.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți modul de colectare a datelor privind copiii care solicită statutul de refugiat, copiii care rezidă ilegal pe teritoriul unui alt stat fără a solicita statutul de refugiat, rezultatul procedurilor de acordare de azil și viitorul acestor copii după adoptarea unei decizii finale pozitive sau negative cu privire la cererea de azil, pentru a garanta că astfel de copii nu dispar în ceață, nici nu devin victime ale criminalității;

136.

subliniază consecințele negative ale emigrării și situația precară a copiilor lăsați singuri în țările lor de părinți care au emigrat; subliniază necesitatea de a se asigura unor astfel de copii o îngrijire, integrare și educație cuprinzătoare, cât și reintegrarea în familie atunci când acest lucru este posibil;

137.

invită Comisia să efectueze un studiu privind posibilitatea de a acorda cetățenia Uniunii copiilor născuți pe teritoriul UE, indiferent de statul legal al părinților acestora;

138.

amintește că detenția administrativă a copiilor ar trebui să fie o măsură excepțională; subliniază că copiii însoțiți de familie vor fi deținuți doar în ultimă instanță, pentru o perioadă cât mai scurtă posibil, dacă acest lucru corespunde intereselor lor majore, în conformitatea cu articolul 37 litera (b) din Convenția ONU privind drepturile copilului, și că minorii neînsoțiți nu trebuie să fie deținuți sau returnați;

139.

amintește că și copiii migranți au dreptul la educație și distracție;

140.

solicită Comisiei și statelor membre să instituie un sistem eficace pentru a asigura că, acasă și la școală și într-o măsură adecvată vârstei și dezvoltării lor intelectuale, copii sunt informați despre drepturile lor și le pot exercita;

141.

invită Comisia și statele membre să faciliteze accesul fetelor la informație și la educația privind sănătatea reproductivă și la serviciile de sănătate reproductivă;

142.

îndeamnă statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru asigurarea calității structurilor de primire rezervate copiilor, incluzând aici formarea profesională continuă, precum și formarea în domeniul drepturilor copiilor și asigurarea unui salariu decent pentru personalul specializat în îngrijirea copiilor, deoarece aceste facilități și acest personal oferă copiilor baze solide pentru viitorul lor, acestea reprezentând, de asemenea, un avantaj pentru părinți, în special în ceea ce privește volumul de muncă al părinților activi profesionali sau singuri, ceea ce contribuie la reducerea nivelului de sărăcie în rândul femeilor și, prin urmare, al copiilor;

143.

invită Comisia și statele membre să depună eforturi concertate pentru sprijinirea țărilor partenere în vederea asigurării unui învățământ primar universal gratuit (ODM 2) și invită Comisia și statele membre să acorde finanțarea necesară pentru punerea în aplicare accelerată a inițiativei „Educație pentru toți — Inițiativa de promovare accelerată”;

144.

subliniază necesitatea acordării unei atenții speciale ODM 3 privind egalitatea între sexe și educația pentru tinerele fete, recrutarea și instruirea de profesoare la nivel local, eliminarea favorizării bărbaților în planurile de învățământ, amplasarea școlilor mai aproape de comunitățile pe care le deservesc și asigurarea de condiții sanitare corespunzătoare; subliniază faptul că școlile ar trebui să reprezinte spații de siguranță, unde drepturile copiilor sunt respectate, iar hărțuirea sexuală și violența în și în jurul școlilor ar trebui să facă obiectul unor măsuri energice de prevenire și ar trebui soluționate;

145.

invită statele membre să promoveze proiecte de coabitare intergenerațională (case intergeneraționale) pentru a permite copiilor să crească lângă persoane în vârstă și pentru a permite persoanelor în vârstă pe de o parte, să profite, de o rețea de acompaniere socială și, pe de altă parte, să contribuie la dezvoltarea copiilor, împărtășindu-le cunoștințele și experiența lor;

146.

subliniază că dreptul la educație reprezintă o condiție de bază pentru dezvoltarea socială a copiilor și că aceasta trebuie să fie accesibilă tuturor copiilor, pe baza aptitudinilor lor personale, independent de originea etnică și socială, precum și de situația familială a acestora;

147.

consideră că accesul copiilor la educație nu ar trebui să depindă de statutul lor și/sau de statutul părinților; subliniază importanța oferirii acestui acces copiilor emigranților și/sau ai refugiaților;

148.

subliniază faptul că viitoarea strategie ar trebui să recunoască dreptul la educație pe baza egalității de șanse și a nediscriminării;

149.

încurajează statele membre să pună accent pe includerea în programele școlare a materialelor legate de drepturilor omului și de valorile comune care reprezintă piatra de temelie a cetățeniei democratice;

150.

solicită ca printre prioritățile strategiei UE să figureze adoptarea unui ansamblu coerent de măsuri prin care să se asigure că și copiii cu handicap se bucură de drepturile lor, cu scopul de a evita orice formă de discriminare și de a favoriza integrarea lor școlară, socială și profesională, în orice etapă a vieții lor;

151.

recomandă, de asemenea, Comisiei și statelor membre să analizeze nevoile speciale ale elevilor cu handicap și să desfășoare un program școlar adaptat necesităților lor pentru stimularea integrării lor în societate;

152.

solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită educației integrate a copiilor cu handicap, asigurând astfel buna integrare socială a acestora încă din timpul școlii și sporind toleranța copiilor sănătoși, fără handicap, față de handicapuri și inegalitățile sociale;

153.

solicită să fie abordate cu cea mai mare hotărâre chestiunile legate de discriminare, diversitatea socială, predarea toleranței în școli, educația privind o viață sănătoasă, educația alimentară, prevenirea abuzului de alcool și stupefiante, produse medicinale și psihotrope și alte substanțe toxice, precum și educația corespunzătoare legată de sănătatea sexuală;

154.

constată că acordarea de îngrijire timpurie pentru copii în instituții colective (de exemplu: creșe, școli) este una din cele mai bune modalități de soluționare a problemei echilibrului dintre viața profesională și cea familială și, de asemenea, este un mijloc prin care să se asigure, într-o etapă timpurie a dezvoltării copiilor, că aceștia beneficiază de șanse egale și că sunt socializați.

155.

subliniază că interzicerea în cazul fetelor de a lua parte la educație și la sporturi, precum înotul, din motive culturale nu este justificată de nicio cultură sau religie și nu trebuie tolerată;

156.

invită statele membre să ofere tuturor copiilor un acces gratuit sau puțin costisitor la structuri de joacă și sport adaptate vârstei lor;

157.

arată că în Europa obezitatea reprezintă o problemă îngrijorătoare aflată în creștere, în special în rândul copiilor; evidențiază faptul că estimările arată că mai mult de 21 de milioane de copii sunt supraponderali în UE, iar acest număr este în creștere cu 400 000 în fiecare an; invită Comisia să înainteze propuneri pentru reglementarea publicității agresive și înșelătoare și pentru îmbunătățirea dispozițiilor pentru etichetarea nutritivă a alimentelor procesate în vederea soluționării problemei obezității care ia amploare;

158.

solicită statelor membre și autorităților lor competente să facă tot posibilul pentru a oferi copiilor un mediu de viață sănătos, având în vedere efectul disproporționat pe care poluarea și condițiile de trai precare le pot avea asupra celor tineri; ar trebui acordată atenția cuvenită, de asemenea, condițiilor legate de mediul de învățare al copiilor și ar trebui introduse norme corespunzătoare în acest sens;

159.

reamintește dreptul copiilor la sănătate și, în special, dreptul adolescenților la sănătatea sexuală și reproductivă, și subliniază faptul că protecția sănătății mamei trebuie să facă parte integrantă din viitoarea strategie a UE în domeniul drepturilor copilului, care ar trebui să promoveze condiții de trai și lucru corespunzătoare pentru femeile gravide și care alăptează și insistă asupra respectării legislației existente care protejează drepturile femeilor care lucrează, precum și accesul egal și universal la servicii medicale publice pre și postnatale de calitate pentru toate femeile, în vederea reducerii mortalității maternale și infantile și a transmiterii bolilor de la mamă la copil; subliniază importanța vitală pe care concediul de maternitate o are în dezvoltarea copilului, mai ales din perspectiva contactului strâns pe care îl are cu mama nu numai în timpul primelor luni care urmează nașterii, ci și în timpul primilor ani din viață;

160.

salută recunoașterea de către Comisie a faptului că, de la naștere până la maturitate, copiii au nevoi diferite, în funcție de etapele de dezvoltare ale vieții lor; reamintește dreptul copiilor la cel mai înalt standard de sănătate și, în mod special, dreptul adolescenților la sănătate sexuală și reproductivă și la educație și servicii de planificare familială și că, prin urmare, acestea trebuie să facă parte integrantă din viitoarea strategie a UE privind drepturile copilului;

161.

observă că drepturile copilului astfel cum sunt prevăzute în Convenția ONU privind drepturile copilului se referă la toate persoanele sub vârsta de 18 ani și că trebuie recunoscute nevoile specifice privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile adolescenților;

162.

subliniază importanța promovării politicilor în materie de sănătate sexuală și reproductivă, menite să reducă și să prevină pe cât posibil infecțiile cu transmitere sexuală (inclusiv HIV/SIDA), sarcinile nedorite și avorturile ilegale și riscante în rândul tinerelor și neînțelegerea de către tineri a nevoilor lor în materie de sănătate a reproducerii;

163.

invită Comisia să ia măsuri pentru protejarea copiilor ai căror părinți suferă de HIVSIDA și evidențiază necesitatea de a respecta ODM 5 (pentru ameliorarea sănătății maternale), ODM 5 (pentru reducerea mortalității infantile) și ODM 6 (pentru combaterea HIV/SIDA, malariei și a altor maladii); solicită, de asemenea, investiții în domeniul cercetării și elaborării de formule pediatrice antiretrovirale, pentru furnizarea de plase anti-malarie pentru paturi și promovarea imunizării prin intermediul Alianței GAVI (denumită anterior Alianța Globală pentru Vaccinuri și Imunizare);

164.

solicită statelor membre să ofere educație sexuală, informație și consiliere pentru mărirea gradului de conștientizare și a respectului față de sexualitatea celuilalt și pentru prevenirea sarcinilor nedorite, a răspândirii HIV/SIDA și a altor boli cu transmitere sexuală și să faciliteze accesul la diferitele mijloace contraceptive și la informațiile referitoare la acestea;

165.

solicită statelor membre să se asigure că li se oferă tuturor copiilor și adolescenților, școlarizați sau nu, informații științifice cuprinzătoare și personalizate cu privire la sănătatea sexuală și reproductivă, pentru a putea a alege în cunoștință de cauză în aspecte legate de sănătate, inclusiv în ceea ce privește prevenirea bolilor cu transmitere sexuală și a HIV/SIDA.

166.

încurajează statele membre și Comisia să promoveze, atât în interiorul cât și în exteriorul Uniunii, accesul egal pentru copiii de ambele sexe la serviciile medicale, punând un accent deosebit pe copiii defavorizați și pe cei care provin din minorități etnice sau sociale;

167.

invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de combatere a efectelor nocive ale alcoolului asupra femeilor și copiilor, prin:

168.

solicită Comisiei și statelor membre să garanteze crearea condițiilor necesare pentru ca fiecare copil să aibă acces la toate nivelurile și tipurile de asistență medicală și, dacă este necesar, să adopte măsuri pozitive pentru a permite grupurilor defavorizate să beneficieze de servicii medicale la care, altfel, nu ar fi avut acces;

169.

reamintește faptul că Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (14) prevede drepturi legate de contractul de muncă pentru femeile gravide sau care alăptează, solicitând angajatorilor să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că nici femeile și nici copilul nenăscut nu sunt expuși unui risc la locul de muncă;

170.

solicită cercetarea și evaluarea efectelor mediului înconjurător asupra sistemelor hormonale, neurologice, psihologice și imunitare ale copiilor, introducerea testelor de impact asupra copiilor în toate proiectele de urbanism și transporturi și etichetarea pozitivă a jucăriilor importate care nu sunt produse prin munca copiilor;

171.

recunoaște dreptul oricărui copil de a fi înregistrat la naștere, ca o recunoaștere juridică a existenței sale și a dreptului său de a obține cetățenie și identitate, indiferent de sex, de originea etnică sau de naționalitatea sau statutul de refugiat, imigrant sau solicitant de azil al părinților;

172.

admite că posesia unui certificat de naștere contribuie la protecția copilului împotriva încălcării drepturilor sale, care apare ca urmare a incertitudinii cu privire la vârsta sau identitatea copilului; consideră că sistemele fiabile de înregistrare la naștere împiedică traficul de copii și de organe, frânează adopția ilegală și împiedică supraestimarea vârstei copiilor în scopul căsătoriei precoce, recrutării militare a minorilor, exploatării sexuale, muncii copiilor (15)și aplicării aceluiași tratament judiciar minorilor ca și adulților;

173.

subliniază faptul că „invizibilitatea” copiilor neînregistrați mărește vulnerabilitatea acestora și probabilitatea ca încălcările drepturilor lor să treacă neobservate;

174.

deploră existența unei discriminări sexuale legate de înregistrarea nașterilor în unele țări, cu legi și practici care sunt contrare Convenției ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, și care includ refuzul înregistrării în cazul mamelor singure, refuzul naționalității mamei și discriminarea la înregistrarea fetelor fără educație școlară, atunci când accesul la înregistrare se bazează pe sistemul de educație;

175.

invită atât Comisia, cât și organizațiile pentru drepturile copilului și organizațiile pentru ajutor umanitar, să-și unească eforturile pentru a mări gradul de sensibilizare cu privire la necesitatea înregistrării nașterilor în țări terțe; ia act de faptul că absența unui certificat de naștere poate împiedica recunoașterea unor posibile drepturi de moștenire și accesul copiilor la învățământ, asistență medicală și asistență materială din partea statului; solicită promovarea unor măsuri care să asigure prestarea universală a unor astfel de servicii până la completarea procesului oficial de înregistrare;

176.

invită Comisia să îndemne statele să stabilească sisteme permanente de înregistrare, operaționale de la nivel național până la nivel de sat, gratuite pentru întreaga populație, inclusiv pentru persoanele care locuiesc în zone îndepărtate, printre altele, prin asigurarea, unor birouri mobile de înregistrare unde este cazul și a unei formări adecvate pentru funcționarii birourilor de înregistrare și alocarea de resurse suficiente pentru finanțarea acestor inițiative;

177.

invită instituțiile comunitare și statele membre să-și intensifice eforturile pentru a asigura o coordonare eficientă a politicilor de încurajare a înregistrării nașterilor, în special prin implicarea ONU și a agențiilor subordonate acesteia, cu scopul de a ajunge la un acord privind o agendă de lucru comună care să producă o reacție eficientă și universală;

178.

subliniază necesitatea crucială de a pune în aplicare Orientările UE cu privire la situația copiilor în conflicte armate;

179.

îndeamnă statele membre să încorporeze în legislațiile lor naționale Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale și să investigheze, să urmărească penal și să pedepsească toate persoanele care recrutează ilegal copii în forțe sau grupuri armate sau care îi obligă să participe activ la situații de conflict, cu scopul de a se asigura că sunt depuse toate eforturile pentru a se pune capăt culturii impunității în ceea ce privește aceste infracțiuni;

180.

salută adoptarea în 2007 a „Angajamentelor de la Paris privind protecția copiilor împotriva recrutării ilegale sau folosirii în forțe armate sau grupuri armate” ca o actualizare a Principiilor de la Cape Town din 1997 și îndeamnă toate statele să le adopte;

181.

consideră că sunt necesare măsuri prin care să se asigure tratamentul copiilor lipsiți de libertate în conformitate cu legislația internațională în domeniul umanitar și al drepturilor omului, luându-se în considerare statutul lor special de copii, precum și măsuri prin care să se interzică detenția copiilor împreună cu adulții, cu excepția părinților cu copii mici; în acest sens, subliniază necesitatea promovării unor programe de formare, destinate sensibilizării funcționarilor și personalului din sistemele juridice și polițienești, în țările în care s-a constatat utilizarea fetelor sau băieților ca soldați;

182.

subliniază necesitatea tratării copiilor în conformitate cu normele justiției pentru minori, precum și necesitatea căutării de alternative la procedurile judiciare existente; solicită asistarea copiilor în instanță de către procurorii specializați în justiția pentru minori și avocații ce activează în domeniul dreptului social; solicită constituirea de comisii de „adevăr și reconciliere”;

183.

solicită reintegrarea și reabilitarea fizică, socială și psihologică a foștilor copii soldați și a altor copii afectați de conflicte armate, reunificarea acestora cu familiile lor, îngrijirea alternativă în cazurile în care reîntregirea familiei nu este posibilă, cursuri educative de recuperare și difuzarea de informații privind HIV/SIDA; subliniază necesitatea de a se rezolva carențele specifice reintegrării fetelor soldați, care sunt câteodată repudiate și marginalizate din punct de vedere social, prin alocarea de resurse speciale pentru a realiza programe de educație, sănătate sexuală, sprijin psihologic și mediere familială;

184.

subliniază necesitatea ca statele membre să ia măsuri diplomatice comune acolo unde se constată recrutarea copiilor în unități militare sau grupuri armate;

185.

constată că asistența de urgență pentru copiii din statele fragile, afectate de conflicte, include rareori un învățământ adecvat și invită Comisia să sprijine activitățile educative, inclusiv punerea în aplicare a standardelor minime definite de Rețeaua de inter-agenții pentru educație în situații de urgență, atât în situații de urgență, cât și în etapa de tranziție de la situația de criză la dezvoltare;

186.

subliniază faptul că lipsa unei soluționări finale a conflictelor înghețate creează o situație în care în zonele respective statul de drept este neglijat și se comit încălcări ale drepturilor omului și că acest lucru constituie un impediment major în asigurarea respectării drepturilor copilului; solicită luarea de măsuri care să vizeze nevoile specifice ale copiilor și familiilor acestora în zone de conflict înghețat;

187.

subliniază dreptul copiilor de a crește într-o societate liberă și deschisă, în care se respectă drepturile omului și libertatea de expresie și în care pedeapsa cu moartea nu mai este aplicată, în special minorilor;

188.

subliniază faptul că poziția copiilor în statele nedemocratice este foarte precară și invită Comisia să aibă în vedere acest grup de oameni;

189.

invită Comisia să aibă în vedere chestiunea sensibilizării din punct de vedere politic a copiilor și tinerilor din țări terțe în care democrația este restricționată, astfel încât acești tineri să poată deveni cetățeni conștienți din punct de vedere politic;

190.

invită Comisia să sublinieze importanța de a oferi tinerilor posibilitatea să-și exprime opiniile în mod voluntar, cu ajutorul organizațiilor (politice) pentru tineret;

191.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Rețelei europene a observatorilor naționali ai copilăriei (ChildONEurope), Consiliului Europei, Comitetului pentru drepturile copilului al Organizației Națiunilor Unite, UNICEF, Organizației Internaționale a Muncii(OIM), Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

19.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 41/46

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Educația adulților: niciodată nu este prea târziu să înveți”(COM(2006)0614),

—

având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue (1),

—

având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele cheie pentru învățare continuă (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 martie 2006 privind provocările demografice și solidaritatea între generații (3),

—

având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Lisabona din 23și 24 martie 2000,

—

având în vedere articolele 149 și 150 din Tratatul CE,

—

având în vedere poziția sa în primă lectură din 25 septembrie 2007 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind producerea și dezvoltarea de statistici în materie de educație și învățare continuă (4),

—

având în vedere poziția sa în primă lectură din 24 octombrie 2007 referitoare la propunerea de recomandare a Parlamentului European și a Consiliului privind stabilirea Cadrului european de calificări pentru învățare continuă (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2007 privind eficiența și echitatea în sistemele europene de educație și de formare (6),

—

având în vedere Rezoluțiile sale din 13 martie 2007 privind Foaia de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați 2006-2010 (7)și din 27 septembrie 2007 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană — 2007 (8),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6-0502/2007),

A.

întrucât educația adulților devine o prioritate politică și necesită programe concrete și adecvate, precum și vizibilitate, acces, resurse și metode de evaluare;

B.

întrucât educația și formarea sunt factori cruciali în realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona privind intensificarea creșterii economice, integrării sociale și creșterea competitivității;

C.

întrucât, pentru a atinge rata de participare stabilită în cadrul criteriului de referință convenit de statele membre în cadrul procesului „Educație și formare 2010”, ar mai trebui încadrați 4 milioane de adulți în programele de învățare continuă;

D.

întrucât un sistem eficient de educație a adulților, cu priorități clare și o punere în aplicare controlată, integrat în strategiile de învățare continuă, poate sprijini integrarea lingvistică, socială și culturală a grupurilor excluse, cum ar fi imigranții și romii, dintre care mulți își abandonează studiile prea timpuriu;

E.

întrucât investițiile în educația adulților măresc beneficiile sociale și culturale obținute sub forma unui grad ridicat de bunăstare și împlinire individuală și a unei cetățenii active;

F.

întrucât contribuția esențială a educației adulților, realizată prin dobândirea unor competențe-cheie, joacă un rol central în capacitatea acestora de a se angaja și de a fi mobili pe piața muncii, precum și în integrarea lor socială;

G.

întrucât sunt necesare date fiabile pentru observarea, compararea și evaluarea multiplelor opțiuni de educație a adulților în vederea elaborării politicilor;

H.

întrucât informația despre sistemele de educație a adulților și accesul la acestea diferă considerabil de la un stat membru la altul;

I.

întrucât recunoașterea și validarea educației formale, non-formale și informale reprezintă piatra de temelie a strategiei de învățare continuă;

J.

întrucât există necesitatea stringentă de a realiza legătura între educația adulților și Cadrul european al calificărilor și de a mări potențialul educației adulților în ceea ce privește competențele-cheie, precum și competențele sociale și personale,

1.

salută propunerea Comisiei cu privire la un plan de acțiune pentru educația adulților;

2.

recunoaște că sunt necesare măsuri, la diverse niveluri, menite să promoveze, să consolideze și să stabilească dezvoltarea unei culturi a educației, mai ales pentru adulți, măsuri în care trebuie să se implice atât statele membre, cât și Uniunea Europeană;

3.

îndeamnă statele membre să introducă o cultură a învățării continue, care să se axeze, în special, pe educația și formarea adulților, prin punerea în aplicare a unor politici și acțiuni menite să promoveze dobândirea de cunoștințe și să transforme acest proces în unul mai atractiv și mai accesibil, precum și să aducă permanent la zi calificările;

4.

subliniază importanța egalității între sexe în ceea ce privește programele legate de educația permanentă, astfel încât atât bărbații, cât și femeile să poată profita în aceeași măsură de posibilitățile oferite de o astfel de educație; invită Comisia ca, în pregătirea educației adulților, să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru controlul politicilor sensibile privind egalitatea între sexe, în cooperare cu Institutul European pentru Egalitatea dintre Sexe;

5.

îndeamnă să fie îmbunătățită promovarea educației adulților, pentru a fi motivate mai multe persoane să se implice în această formă de educație; consideră că educația adulților ar trebui să ocupe un loc central în politicile de promovare a unei culturi generale a educației prin intermediul campaniilor în mass-media, serviciilor de informare, orientare și consiliere și, în special, prin intermediul serviciilor de informare, orientare și consiliere vizând grupurile dezavantajate; consideră că o astfel de promovare trebuie, pentru a putea fi eficientă, să fie susținută de măsuri politice active ale statelor membre, care să faciliteze compatibilitatea învățării cu viața de familie și cu cea profesională;

6.

este de acord că liniile telefonice și site-urile de internet speciale reprezintă mijloace foarte eficiente de promovare a educației adulților;

7.

consideră că promovarea educației prin mass-media în cadrul formării generale și profesionale are un rol decisiv în vederea rezolvării problemei decalajului digital dintre generații;

8.

este de părere că, pentru elaborarea, verificarea și evaluarea politicilor în domeniul educației adulților, sunt necesare date statistice comparabile care ar oferi indicații și îndrumări pentru programul integrat de învățare continuă;

9.

consideră că ancheta europeană privind educația adulților trebuie susținută ca mijloc de colectare a informațiilor comparabile privind educația adulților și de promovare a unor concepte comune;

10.

invită Uniunea Europeană și statele membre să încurajeze schimbul de bune practici;

11.

reamintește obiectivele Consiliului European de la Barcelona din 15-16 martie 2002și subliniază progresele realizate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor privind asigurarea de locuri la creșe și grădinițe și educație preșcolară, precum și în stabilirea „zilei de îngrijire a copilului și a altor persoane dependente”; subliniază, în același timp, că unele state membre au rămas mult în urmă în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona;

12.

subliniază că pentru a concilia viața familială, viața profesională cu învățarea continuă este nevoie nu numai de o mai mare flexibilitate în gestionarea timpului și a spațiului, ci și de stimulente sociale, economice și fiscale care să promoveze accesul adulților la programe de formare și educație;

13.

subliniază faptul că se impune o mai bună utilizare a noilor tehnologii și constată, în această privință, că ar trebui încurajată dezvoltarea accesului la internet, precum și a programelor de integrare digitală, pentru a rezolva problema decalajului digital și a stimula utilizarea unor noi surse de cunoștințe și metode de studiu, precum programe de învățământ la distanță și locuri de studiu și că accesul la aceste facilități trebuie înlesnit tuturor;

14.

subliniază nevoia de a extinde accesul femeilor la noile tehnologii, inclusiv în cazul femeilor care trăiesc în zone îndepărtate și rurale și al femeilor în vârstă, prin aceasta acordându-le șanse egale de a fi competitive pe piața muncii; subliniază, de asemenea, necesitatea de susținere a inițiativelor de reducere a diferențelor dintre bărbați și femei în ceea ce privește calificările tehnice și științifice;

15.

atrage atenția asupra necesității de a extinde facilitățile publice și private de îngrijire a copiilor și de a implica și încuraja angajatorii, care ar putea oferi posibilități și servicii de îngrijire a copiilor în cadrul întreprinderilor, pentru ca părinții, în special mamele, să își reia activitatea profesională și pentru ca acești părinți să aibă șansa să își continue în același timp educația și pe durata orelor de serviciu; subliniază de asemenea nevoia de a furniza facilități publice mai bune în vederea asistenței persoanelor dependente și a persoanelor în vârstă;

16.

reamintește că schimbările demografice vor reprezenta pentru statele membre o serie complexă de provocări strâns legate între ele, iar societățile noastre vor fi nevoite să dezvolte noi forme de solidaritate între culturi și generații;

17.

propune, prin urmare, o mai bună transmitere și un mai bun transfer al cunoștințelor, competențelor și experienței adulților, în special între generații, sub forma unor sisteme de stabilire a unui mentor care să acorde sprijin diverselor activități antreprenoriale și meșteșugărești; consideră, de asemenea, că este important ca acești mentori să fie încadrați într-o rețea, prin intermediul căreia să poată face schimb de informații;

18.

subliniază importanța unei abordări de „educație în familie”, în care părinții să fie motivați să învețe din nou pentru a-și putea ajuta copiii să reușească la școală;

19.

susține dezvoltarea de programe pe bază de voluntariat privind rolul acestora în solidaritatea dintre generații, precum și în recunoașterea experienței și a calificărilor;

20.

evidențiază necesitatea de a oferi, în cadrul mobilității și coeziunii sociale, mai ales emigranților, posibilități flexibile pentru programe de educație și de formare, precum și condiții adecvate pentru realizarea acestora;

21.

consideră că înființarea de centre naționale și locale pentru susținerea imigranților este un instrument-cheie, cu ajutorul căruia pot fi puse la dispoziția acestora informații utile și li se pot oferi clarificări privind integrarea lor deplină în societate;

22.

reiterează importanța unui sprijin mai puternic pentru cursurile de limbi străine, în special pentru cele adresate imigranților și importanța încurajării învățării de limbi străine în rândul populației în general;

23.

susține ideea înființării unor „evaluări ale competențelor” pentru imigranți, persoanele cu calificări reduse și cele cu handicap; este de părere că, pe lângă beneficiile economice, aceste „evaluări ale competențelor” pot contribui, de asemenea, la reducerea rasismului, xenofobiei, discriminării și excluderii;

24.

consideră că accesul la învățământul superior ar trebui să fie oferit unui public mai larg, inclusiv adulților cu experiență în muncă și persoanelor în vârstă și că, în acest scop, sistemele de învățământ ar trebui adaptate și structurate într-un mod mai flexibil; și că trebuie promovate măsuri de infrastructură și resurse de personal corespunzătoare;

25.

subliniază că se impune modernizarea sistemelor de învățământ secundar pentru ca acestea să devină mai competitive, mai flexibile, mai accesibile și mai eficiente;

26.

subliniază faptul că domeniul educației adulților necesită personal de înaltă calitate; este de părere că ar trebui sprijinite programe specifice pentru cadrele didactice care lucrează cu adulții și încurajează înființarea unor programe universitare care să ducă la obținerea unei diplome în educația adulților;

27.

susține acțiunile ce vizează intensificarea transferului de competențe și mărirea gradului de mobilitate în educația adulților, cum ar fi:

28.

este de acord cu opinia potrivit căreia educația continuă joacă un rol important în primul rând pentru mărirea gradului de integrare socială și a șanselor de angajare, precum și pentru dezvoltarea personală, depășirea disparităților existente pe piața muncii și realizarea obiectivului de la Lisabona privind majorarea ratei de angajare a persoanelor cu vârsta mai mare de 50 de ani, jucând un rol important și pentru competitivitate;

29.

subliniază importanța educației adulților pentru realizarea obiectivului privind crearea de locuri de muncă mai bune în Europa, precum și pentru ameliorarea calității vieții și promovarea dezvoltării individuale, a împlinirii personale și a cetățeniei active; atrage atenția asupra faptului că pentru întreprinderi este important să poată prevedea noi competențe și cerințele de pe piața muncii, astfel încât conținutul educației pentru adulți să reflecte cererea de competențe; subliniază faptul că conținutul educației trebuie adaptat la cerințele profesionale și practice; subliniază importanța parteneriatului social în această privință;

30.

relevă că învățarea continuă nu sporește numai șansele lucrătorilor de a se angaja, ci și capacitatea acestora de a se adapta și mobilitatea lor geografică și profesională, fapt important pentru funcționarea pieței interne; subliniază valoarea promovării învățării unei a doua (și a treia) limbi pentru facilitarea unei mai mari mobilități a lucrătorilor;

31.

subliniază faptul că nivelul scăzut al calificărilor, care reprezintă situația actuală a unei treimi din forța de muncă europeană (72 milioane de lucrători), implică un risc de șomaj ridicat, iar prin formare persoanele își mențin sau dobândesc competențele necesare pentru a se angaja și pentru a-și îmbunătăți calitatea muncii prestate; subliniază importanța recunoașterii și validării calificărilor dobândite prin învățare non-formală și informală, fapt ce oferă o bază pentru dezvoltarea învățării continue, atât în cadrele naționale de calificare profesională, cât și în Cadrul European al Calificărilor;

32.

subliniază importanța faptului ca toți cetățenii să aibă un acces egal și posibilități egale de participare la programele de învățare continuă; regretă, în acest context, că persoanele a căror educație inițială este de nivelul cel mai scăzut, femeile, imigranții, persoanele vârstnice, persoanele din zonele rurale și cele cu handicap participă, de obicei, cel mai puțin; consideră de asemenea că acestor categorii trebuie să li se ofere programe și metode diferite și adaptate. În acest context, își exprimă părerea că trebuie acordată o atenție deosebită educației și formării lucrătorilor și șomerilor în domeniul noilor tehnologii și invită statele membre să susțină folosirea noilor tehnologii informaționale și de comunicație în scopuri educaționale, dat fiind faptul că acestea joacă un rol esențial în asigurarea unor șanse egale pentru toți, facilitând participarea persoanelor la învățare continuă, și să asigure accesul la promovări și finanțări specifice pentru persoanele a căror educație este de nivelul cel mai scăzut;

33.

subliniază importanța educației adulților, inclusiv în domeniile limbilor străine și competențelor profesionale, pentru integrarea migranților, precum și pentru mărirea șanselor de angajare, ameliorarea participării la piața forței de muncă și consolidarea integrării sociale a acestora;

34.

subliniază importanța implicării active a partenerilor sociali și a altor părți interesate, inclusiv a ONG-urilor active în domeniul social, întrucât angajatorii și angajații nu pot să acționeze la același nivel decât prin parteneriate sociale funcționale; consideră că în statele membre fără o structură de parteneriat social dezvoltată, crearea acesteia ar trebui sprijinită;

35.

subliniază importanța Fondului Social European (FSE) și a altor fonduri structurale pentru atingerea obiectivului privind învățarea continuă pentru toți și insistă ca fondurile structurale să fie monitorizate, pentru a se asigura alocarea mai multor fonduri persoanelor care au cea mai mare nevoie de învățare continuă; regretă faptul că, în anumite state membre, se acordă prioritate și finanțare insuficiente pentru mărirea accesului adulților la învățare continuă, mai ales în cazul lucrătorilor mai în vârstă și al persoanelor mai puțin calificate; invită statele membre să folosească mai activ fondurile structurale, mai ales FSE; invită Comisia să consolideze programele specifice din acest domeniu;

36.

subliniază că îmbunătățirea modului de desfășurare a activităților de educație a adulților, furnizarea de informații și înlesnirea combinării vieții profesionale cu viața de familie sunt esențiale pentru creșterea gradului de participare și au un efect de încurajare atunci când sunt completate de stimulente. remarcă faptul că printre măsurile menite să promoveze desfășurarea eficientă a învățării continue se numără disponibilitatea locațiilor de studiu, facilitarea învățării la locul de muncă prin adaptarea programului de lucru, existența structurilor de îngrijire a copiilor la nivel local, a serviciilor de învățământ la distanță pentru persoanele cu handicap sau pentru persoanele vulnerabile din zone îndepărtate, a informațiilor și serviciilor de orientare în ceea ce privește măsurile de învățare continuă și posibilitățile de angajare, a programelor personalizate și a regimurilor de predare flexibile; subliniază faptul că asemenea măsuri trebuie, de asemenea, recunoscute la nivel general și ar trebui să contribuie la promovarea profesională;

37.

îndeamnă statele membre să adopte măsurile necesare pentru abordarea ratei scăzute de angajare printre lucrătorii mai în vârstă, în special cei care au avut parcursuri profesionale atipice sau nu au calificări în domeniul TIC, și să asigure condițiile necesare pentru prestarea serviciilor de învățare continuă la toate nivelurile pentru a facilita progresul în sfera ocupațională, fie că este vorba de prima angajare, de revenirea la viața profesională sau de dorința de prelungire a vieții profesionale; consideră nu mai puțin important ca întreprinderile să fie încurajate și să fie create stimulente în acest sens pentru a angaja sau a păstra pe posturi angajații mai în vârstă pe perioade mai lungi, deoarece, de regulă, aceștia sunt foarte competenți, experimentați, de încredere și foarte bine pregătiți;

38.

invită statele membre să asigure că lucrătorii care sunt obligați să-și schimbe profesia după un accident de muncă sau o boală pot participa la cursuri de formare continuă și își pot îmbunătăți perspectivele profesionale;

39.

încurajează statele membre să ofere stimulente economice și de altă natură atât lucrătorilor, pentru a le asigura o viață profesională mai îndelungată, cât și angajatorilor, ca aceștia să angajeze și să păstreze lucrătorii mai în vârstă, prin crearea unor posibilități de învățare continuă și prin îmbunătățirea condițiilor de muncă și a calității muncii;

40.

invită Comisia să garanteze că fiecare stat membru ia măsurile juridice și financiare necesare pentru a oferi acces la învățare continuă tuturor angajaților și persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

41.

invită investitorii să își concentreze atenția asupra dezvoltării unor programe, competențe și calificări care să le permită femeilor să dobândească competențe de bază în domeniul managerial și în cel antreprenorial și să își îmbunătățească calificările pentru a putea accede la funcții de conducere;

42.

invită la răspândirea largă și la susținerea, prin avantaje fiscale, a practicii în cadrul căreia angajatorii finanțează și organizează formarea angajaților lor, deoarece calificările și competențele angajaților reprezintă un aspect central al inovației, productivității și competitivității;

43.

consideră că educația adulților ar trebui să atingă în toate sectoarele niveluri ridicate de calificare, prin intermediul unor activități educaționale și culturale și a unor modele de formare de calitate care să garanteze adaptarea cunoștințelor și capacităților oamenilor la condițiile în schimbare pe care trebuie să le îndeplinească profilurile profesionale, precum și la organizarea muncii și metodele de lucru;

44.

îndeamnă la coordonare, cooperare, eficiență și transparență între măsurile legislative și cadrele instituționale, rețelele și parteneriatele de organisme sau asociații implicate în domeniul educației adulților, prin utilizarea resurselor financiare locale, regionale, naționale și europene (publice sau private);

45.

consideră că este esențial să se ofere stimulente financiare pentru a permite un acces gratuit la formare și educație, precum și la beneficiile conexe; subliniază că astfel de stimulente financiare ar putea fi oferite sub forma unor stimulente fiscale, indemnizații, subvenții, cofinanțare sau reducere a cotelor de impozitare sau de asigurări sociale pentru angajatorii care creează condiții de lucru favorabile educației adulților;

46.

recunoaște importanța formării la locul de muncă și subliniază că trebuie să fie prioritare întreprinderile mici și mijlocii, microîntreprinderile și întreprinderile nou înființate, deoarece acestea dispun de cele mai puține mijloace financiare pentru a-și putea forma angajații;

47.

încurajează angajatorii, în cadrul responsabilității sociale a întreprinderilor, să finanțeze programe de formare profesională care să promoveze învățarea continuă, în special pentru personalul feminin, în vederea extinderii vieții profesionale active a acestora și a sporirii șanselor femeilor de a participa la piața muncii și a evolua pe plan profesional;

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

19.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 41/53

—

având în vedere rezoluțiile sale precedente privind Caucazul de Sud și, în special, rezoluția sa din 26 februarie 2004 cu o recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului, privind politica europeană în Caucazul de Sud (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, intitulată „Sinergia Mării Negre — o nouă inițiativă de cooperare regională”(COM(2007)0160),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate (COM(2006)0726),

—

având în vedere planurile de acțiune în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV) adoptate cu Armenia, Azerbaidjan și Georgia,

—

având în vedere Instrumentul european de vecinătate și de parteneriat (IEVP), de care este strâns legată punerea în aplicare a Planurilor de acțiune adoptate de comun acord și care înlocuiește asistența tehnică acordată până în prezent prin intermediul programelor TACIS și MEDA,

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliul European și Parlamentul European, intitulată „O politică energetică pentru Europa”(COM(2007)0001),

—

având în vedere conferința Comisiei privind Politica Europeană de Vecinătate din 3 septembrie 2007,

—

având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea politicii europene de vecinătate (2),

—

având în vedere Recomandarea 1771 (2006) și Rezoluția 1525 (2006) ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind instituirea un pact de stabilitate pentru Caucazul de Sud,

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 septembrie 2007 intitulată „Spre o politică externă europeană comună în domeniul energiei” (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2008 privind o nouă abordare a politicii regionale în zona Mării Negre (4),

—

având în vedere concluziile președinției cu ocazia Consiliilor Europene din 14-15 decembrie 2006și 21-22 iunie 2007și raportul președinției germane intitulat „Consolidarea politicii europene de vecinătate” din 15 iunie 2007,

—

având în vedere concluziile Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului privind securitatea și dezvoltarea din 19-20 noiembrie 2007și angajamentul Uniunii Europene de a pune în aplicare Rezoluția 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

—

având în vedere Acordurile de cooperare și parteneriat încheiate cu Armenia, Azerbaidjan și Georgia,

—

având în vedere declarația finală și recomandările celei de-a noua reuniuni a Comisiei parlamentare de cooperare UE-Armenia din 30 ianuarie 2007,

—

având în vedere declarația finală și recomandările celei de-a opta reuniuni a Comisiei parlamentare de cooperare UE-Azerbaidjan din 12 septembrie 2007,

—

având în vedere declarația finală și recomandările celei de-a noua reuniuni a Comisiei parlamentare de cooperare UE-Georgia din 26 iunie 2007,

—

având în vedere recentele alegeri parlamentare din Armenia și Azerbaidjan și rapoartele de observare ale OSCE/ODIHR,

—

având în vedere Rezoluția 1781 (2007) a Consiliului de Securitate al ONU din 15 octombrie 2007 privind conflictul georgiano-abhaz și extinderea mandatului misiunii de observare a ONU în Georgia,

—

având în vedere declarațiile președinției Consiliului 14818/07 privind situația actuală din Georgia și 14809/07 privind condamnarea lui Eynulla Fatullayev în Azerbaidjan,

—

având în vedere inițiativa de la Baku pentru dezvoltarea cooperării în materie de energie și Memorandumul de înțelegere între UE și Azerbaidjan privind un parteneriat strategic în domeniul energiei, semnat în Bruxelles la 7 noiembrie 2006,

—

având în vedere angajamentul UE de a promova îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și Consensul european privind dezvoltarea (5),

—

având în vedere Strategia europeană de securitate intitulată „O Europă sigură într-o lume mai bună”, aprobată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

—

având în vedere rapoartele de monitorizare ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A6-0516/2007),

A.

întrucât la Consiliul Afaceri Generale din 26 februarie 2001, UE și-a reafirmat dorința de a juca un rol politic mai activ în regiunea Caucazului de Sud, de a căuta modalități prin care să sprijine eforturile vizând prevenirea și soluționarea conflictelor din regiune și de a participa la reconstrucția post-conflict;

B.

întrucât lansarea căii ferate Baku-Tbilisi-Kars va crea o nouă deschidere între regiunea Caucazului de Sud, Turcia și Europa Occidentală, dar, pe de altă parte, izolează și mai mult Armenia, venind astfel în contradicție cu obiectivele PEV; întrucât recomandările Grupului la nivel înalt pentru transporturi vor fi totuși puse în aplicare, iar Coridorul de transport Europa-Caucaz-Asia (TRACECA) rămâne principalul ax transnațional caucazian, asigurând legăturile dintre toate țările din regiune;

C.

întrucât, în ceea ce privește angajamentul Uniunii în regiune, extinderea PEV la Armenia, Azerbaijan și Georgia reprezintă un important progres, creând premizele necesare pentru o implicare proactivă a UE în Caucazul de Sud și oferind țărilor din regiune oportunitatea unei cooperări mai strânse cu UE; întrucât este necesară multiplicarea măsurilor care să încurajeze Armenia, Azerbaidjanul și Georgia să avanseze pe calea reformelor;

D.

întrucât PEV se bazează pe valori comune și pe aplicarea efectivă a reformelor politice, economice și instituționale, cu scopul declarat de a crea un spațiu de bună vecinătate, cu democrații puternice, bazate pe economii de piață funcționale și pe statul de drept;

E.

întrucât PEV trebuie dezvoltată în continuare, pentru a ameliora și a crește eficiența politicilor UE în regiune și pentru a concretiza posibilitatea UE de a reprezenta un actor de securitate și stabilitate; întrucât UE trebuie să aibă o identitate clară și o prezență mai pregnantă în regiune;

F.

întrucât introducerea țărilor din Caucazul de Sud în PEV presupune responsabilități și angajamente mai mari și din partea respectivelor țări; întrucât relațiile de bună vecinătate și cooperarea regională sunt elemente fundamentale ale PEV;

G.

întrucât soluționarea pașnică a conflictului din Nagorno-Karabah, conflict care are drept efect degradarea relațiilor dintre Armenia și Azerbaidjan, precum și a conflictelor interne din Georgia în Abhazia și Osetia de Sud este esențială pentru stabilitatea regiunilor din vecinătatea UE, precum și pentru dezvoltarea economică și socială a regiunii Caucazului de Sud;

H.

întrucât problema internaționalizării conflictelor post-sovietice nesoluționate trebuie să constituie un element cheie în relațiile UE-Rusia pentru abordarea mai eficientă a problemelor din țările vecine comune;

I.

întrucât importanța unei implicări decise a UE în regiune nu este legată doar de poziționarea geografică a acesteia ca zonă de tranzit pentru aprovizionarea cu energie din Asia Centrală spre Europa, ci este bazată și pe interesul comun, al tuturor celor implicați, ca regiunea să se dezvolte, în sensul consolidării democrației, prosperității și statului de drept, creând astfel un cadru viabil pentru dezvoltarea regională și interregională, precum și pentru cooperare în zona Caucazului de Sud;

J.

întrucât regiunea a devenit o arenă de competiție între interesele strategice ale câtorva actori geopolitici importanți; întrucât planurile de acțiune individuale pentru parteneriat pe care le au fiecare dintre cele trei țări cu NATO transformă alianța într-un nou actor în regiune;

K.

întrucât dialogul și coordonarea dintre UE, Rusia și Statele Unite ar putea contribui la promovarea democrației, precum și la consolidarea securității energetice și a securității regionale în Caucazul de Sud;

L.

întrucât, în ultimii ani, Georgia și Armenia au cunoscut o puternică creștere economică, iar Azerbaidjanul se numără printre țările cu cea mai rapidă rată de dezvoltare economică din lume, cu o creștere a PIB de 34, 5 % în 2006, în principal datorită rezervelor sale de gaze și petrol; întrucât, în ciuda acestor rate de creștere, societățile din aceste trei țări sunt caracterizate de niveluri încă foarte ridicate ale sărăciei și șomajului, de un acces limitat la serviciile sociale de bază, de venituri reduse și distribuirea inegală a veniturilor;

M.

întrucât în Caucazul de Sud are loc o cursă a înarmării destabilizatoare, caracterizată de o creștere a arsenalului militar într-un ritm fără precedent,

1.

salută includerea Armeniei, Azerbaidjanului și a Georgiei în PEV și aprobarea planurilor de acțiune bilaterală PEV de către consiliile de cooperare respective din 14 noiembrie 2006și își exprimă sprijinul pentru eforturile constante depuse pentru materializarea acestora, la care ar trebui să participe toate părțile interesate în acest proces;

2.

subliniază că în abordarea politică a relațiilor cu cele trei țări din Caucazul de Sud ar trebui să se nu se ignore caracteristicile individuale ale celor trei state; sprijină diferențierea intrinsecă în aplicarea PEV cu privire la țările în cauză și subliniază necesitatea ca UE să-și consolideze relațiile cu acestea în funcție de progresele lor individuale în aplicarea planurilor de acțiune PEV specifice fiecăreia;

3.

subliniază situația geopolitică a Armeniei, Georgiei și Azerbaidjanului în raport cu Rusia, Iran și Turcia, precum și interesul crescând al altor puteri economice, cum ar fi Rusia, Statele Unite și China în această zonă; consideră că trebuie acordată cea mai mare importanță cooperării cu Caucazul de Sud, nu în ultimul rând în chestiunile legate de energie;

4.

reafirmă faptul că principalele obiective ale UE în regiune sunt încurajarea dezvoltării țărilor din Caucazul de Sud pentru a deveni state deschise, pașnice, sigure, stabile și capabile să contribuie la crearea unor bune relații de vecinătate în regiune și la stabilitatea regională, dispuse să împărtășească valorile europene și să dezvolte interoperabilitatea juridică și instituțională între acestea și în relația cu UE; invită UE, în scopul atingerii acestor obiective, să dezvolte o politică regională pentru Caucazul de Sud, care să fie aplicată împreună cu țările din regiune și completată de politici bilaterale individuale;

5.

subliniază că PEV a fost concepută pentru a depăși divizarea Europei, printr-o extindere progresivă a spațiului democrației, prosperității și securității; invită UE și țările din Caucazul de Sud să profite, prin programe de parteneriat, de detașare și alte programe de asistență disponibile, de volumul cuprinzător de cunoștințe și experiență acumulate de noile state membre în reformarea societăților și economiilor lor în cadrul procesului de integrare europeană, în special în ce privește consolidarea autorităților vamale și de pază a frontierei și dezvoltarea cooperării regionale dintre ele;

6.

subliniază faptul că revizuirile PEV și fondurile sale trebuie utilizate pentru a promova consolidarea instituțională, respectarea drepturilor omului, statul de drept, democratizarea și cooperarea regională; reafirmă necesitatea ca UE să ia în continuare măsuri ferme pentru a încuraja o veritabilă cooperare și integrare regională; invită Comisia să realizeze informări periodice privind evoluția procesului de cooperare regională și să își adapteze politicile și instrumentele în mod corespunzător; speră o dezvoltare din ce în ce mai constructivă a relațiilor dintre UE și alte părți interesate, în special societatea civilă, din țările partenere, pentru ca evoluția PEV să fie din ce în ce mai dinamică și mai transparentă;

7.

constată că, datorită creșterii rapide și puternice a PIB-ului său, Azerbaidjanul a devenit o țară donatoare de ajutoare, iar donatorii internaționali și-au redus în mod semnificativ activitățile în această țară; propune ca UE să se concentreze pe transferul de cunoștințe specifice și de cele mai bune practici în programele de înfrățire instituțională, TAIEX și Sigma (în cadrul Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat);

8.

consideră că politica comercială reprezintă un element-cheie pentru asigurarea stabilității politice și a dezvoltării economice, care contribuie la eradicarea sărăciei în Caucazul de Sud și care este esențial pentru continuarea integrării dintre UE și Caucazul de Sud; subliniază că, în cadrul politicii comerciale, trebuie luată în considerare și dimensiunea socială;

9.

sprijină inițiativa Comisiei de a realiza un studiu de fezabilitate pentru a evalua posibilitatea încheierii unui acord de liber schimb cu Georgia și Armenia; consideră că un astfel de acord va fi benefic tuturor părților; în același timp, solicită Comisiei și Consiliului luarea unor măsuri care să dea posibilitatea Armeniei, Georgiei și Azerbaijanului să obțină cât mai multe avantaje în cadrul Sistemului generalizat de preferințe, subliniind totodată importanța aderării Azerbaijanului la OMC pentru consolidarea relațiilor comerciale bilaterale; încurajează autoritățile din Azerbaidjan să caute soluții pentru problemele care încă îngreunează aderarea țării la OMC, cum ar fi tarifele vamale ridicate, lipsa transparenței și neaplicarea legislației comerciale, corupția și nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuală și invită Comisia să susțină în continuare Azerbaidjanul în procesul de aderare la OMC;

10.

constată că Georgia a fost supusă unei puternice presiuni ca urmare a embargoului economic impus de Rusia și pus în aplicare cu un an în urmă, care a închis piețe tradiționale pentru bunurile georgiene și a privat o serie de cetățeni de mijloacele lor de câștigare a existenței; subliniază faptul că o încheiere rapidă a unui acord de liber schimb cu Georgia este importantă atât pentru consolidarea relațiilor UE-Georgia, cât și pentru a degreva țara de consecințele embargoului rusesc;

11.

subliniază faptul că toate cele trei state trebuie să își continue eforturile pentru reducerea sărăciei și să adere la principiul dezvoltării durabile; propune adoptarea unor politici eficiente, care să reducă polarizarea socială, precum și garantarea accesului la sisteme de securitate socială; invită Comisia să sprijine cele trei țări în vederea consolidării capacităților naționale de a ameliora și de a transpune în practică politicile de reducere a sărăciei;

12.

consideră că PEV oferă un cadru excelent pentru cooperarea regională și subregională, urmărind crearea unui spațiu al securității, democrației și stabilității autentice, atât în regiunea Caucazului de Sud, cât și în cea a Mării Negre; consideră că o abordare bilaterală diferențiată în relația cu cele trei țări din Caucazul de Sud trebuie să includă o dimensiune multilaterală globală, care să conducă la dezvoltarea cooperării regionale; din aceste motive:

13.

încurajează reformele politice și instituționale interne realizate de Armenia ca urmare a reformei constituționale și în contextul punerii în aplicare a planului de acțiune PEV; încurajează autoritățile armene să continue pe această cale și să realizeze progrese în consolidarea structurilor democratice, a statului de drept și a protecției drepturilor omului; solicită, în special, continuarea eforturilor pentru crearea unei puteri judecătorești independente, pentru promovarea reformelor în cadrul poliției, corpului funcționarilor și autorităților locale, pentru combaterea corupției și pentru crearea unei societăți civile active; ia act de declarația Misiunii internaționale de observare a alegerilor, din care reiese că alegerile parlamentare din mai 2007 au fost în mare măsură în conformitate cu angajamentele internaționale; își exprimă convingerea că autoritățile armene vor coopera îndeaproape cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Consiliul Europei pentru abordarea chestiunilor nesoluționate în vederea ameliorării standardelor deja atinse și garantării unor alegeri prezidențiale libere și corecte pe 19 februarie 2008; încurajează, în general, inițierea unui dialog constructiv între guvern și opoziție în vederea consolidării pluralismului ca element fundamental al democrației; invită, de asemenea, autoritățile din Armenia să ancheteze orice acuzații de violență și de maltratare a persoanelor reținute de poliție sau în penitenciare, de corupție și de încălcare a libertății de expresie;

14.

reiterează îngrijorarea sa față de înrăutățirea situației în ceea ce privește drepturile omului și libertatea presei în Azerbaidjan; solicită autorităților din Azerbaidjan să garanteze libertatea presei; salută, în acest sens, grațierea prezidențială din 28 decembrie 2007 care a avut drept consecință eliberarea din închisoare a șase jurnaliști și invită autoritățile din Azerbaidjan să elibereze imediat toți jurnaliștii rămași în închisoare, să înceteze hărțuirea jurnaliștilor, în special prin utilizarea abuzivă a legislației penale privind calomnia, și să anunțe un moratoriu privind folosirea pe viitor a legislației penale referitoare la calomnie, ca măsuri ce demonstrează angajamentul acestora de a respecta libertatea de exprimare; se așteaptă ca, în vederea alegerilor din 2008, autoritățile din Azerbaidjan să urmeze recomandările Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei pentru a garanta libertatea de întrunire și absența restricțiilor asupra activității partidelor politice, precum și respectarea integrală a standardelor OSCE; solicită, de asemenea, autorităților din Azerbaidjan să prevină orice acțiuni de violență din partea forțelor de poliție și să cerceteze toate acuzațiile de maltratare a persoanelor reținute; reiterează promisiunea UE de a ajuta Azerbaidjanul să pună în aplicare reformele în materie de drepturi ale omului și democrație;

15.

ia notă de reformele de amploare întreprinse de guvernul georgian după revoluția trandafirilor; încurajează continuarea progreselor în domeniile guvernării pluraliste și dialogului dintre guvern și opoziție, al statului de drept și al respectării obligațiilor privind drepturile omului, în special cele privitoare la independența sistemului judiciar, la interdicția absolută a violenței din partea forțelor de poliție, la reformarea justiției penale și la îmbunătățirea condițiilor de detenție; solicită autorităților din Georgia să respecte dreptul la proprietate, libertatea de întrunire, de exprimare, drepturile minorităților în conformitate cu Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și libertatea presei; se așteaptă ca Georgia să îndeplinească obiectivele planului de acțiune PEV și să urmeze recomandările Consiliului Europei, în scopul asigurării stabilității pe termen lung a guvernării democratice, acordând o atenție deosebită pluralismului și opoziției, mecanismelor interne de control și echilibrare și reformei instituționale;

16.

își reiterează susținerea continuă față de eforturile depuse de Georgia în vederea inițierii unor reforme politice și economice și a consolidării instituțiilor sale democratice, inclusiv a reformei codului electoral, dezvoltând astfel o țară pașnică și prosperă, care să poată contribui atât la stabilitatea din regiune, cât și din restul Europei; își exprimă profunda îngrijorare față de evoluțiile politice din Georgia din noiembrie 2007, care au degenerat în reprimarea violentă de către poliție a demonstrațiilor pașnice, închiderea organelor de presă independente și decretarea stării de urgență; își exprimă satisfacția cu privire la faptul că evaluarea globală realizată de către Misiunea internațională de observare a alegerilor a arătat că alegerile prezidențiale organizate la 5 ianuarie 2008 au respectat, în esență, majoritatea angajamentelor și standardelor privind alegerile democratice adoptate în cadrul OSCE și al Consiliului Europei; consideră că, deși au apărut noi provocări importante care trebuie să fie abordate urgent, aceste alegeri au fost primele alegeri prezidențiale cu adevărat competitive, care au permis poporului georgian să își exprime opțiunile politice; salută decizia autorităților georgiene de a organiza alegeri prezidențiale anticipate și, în măsura posibilului, a unui referendum privind perioada alegerilor parlamentare; ia act de invitațiile oficiale adresate de autoritățile georgiene Parlamentului European, OSCE și Consiliului Europei de a monitoriza alegerile și campaniile electorale; solicită tuturor forțelor politice din Georgia să se îndrepte spre o cultură politică democratică, în care oponenții politici să fie respectați și în care să se tindă către susținerea și consolidarea fragilelor instituții democratice ale Georgiei prin intermediul unui dialog constructiv; solicită autorităților georgiene să acționeze în vederea eliminării deficiențelor constatate în raportul preliminar al Misiunii internaționale de observare a alegerilor, înainte de alegerile parlamentare care vor avea loc în primăvara anului 2008;

17.

salută climatul pașnic în care s-au desfășurat alegerile prezidențiale din5 ianuarie 2008și consideră că acest fapt reprezintă un nou progres pe calea continuării procesului de democratizare a societății georgiene și a înființării unor instituții democratice în această țară speră ca președintele nou ales să întreprindă, în acest sens, demersurile necesare în vederea stabilirii unui dialog constructiv cu opoziția; își exprimă totuși îngrijorarea în legătură cu condițiile generale de desfășurare a campaniei electorale, care a avut loc pe fundalul unei polarizări accentuate și al unui climat marcat de neîncredere, de persistența declarațiilor privind săvârșirea unor iregularități și de suprapunerea deliberată a activităților oficiale ale fostului președinte cu campania sa electorală, în măsura în care această practică a afectat caracterul echitabil al campaniei electorale; invită autoritățile georgiene să examineze în mod corespunzător și fără întârziere toate reclamațiile legate de procesul electoral; îndeamnă autoritățile georgiene să acorde importanța cuvenită remarcilor observatorilor internaționali, în scopul soluționării tuturor problemelor evidențiate și să se pregătească în mod adecvat și temeinic în perspectiva alegerile generale ce urmează; invită forțele de opoziție să dea dovadă de responsabilitate în acțiunile lor, respectând rezultatele alegerilor și să se implice în mod constructiv în dezbaterea politică desfășurată în cadrul instituțiile democratice din Georgia;

18.

subliniază faptul că un angajament clar din partea Armeniei, Azerbaidjanului și Georgiei de a respecta drepturile omului și libertățile fundamentale este de o importanță vitală pentru viitorul relațiilor acestora cu UE; se așteaptă ca aceste țări să îndeplinească obiectivele planului de acțiune PEV și să urmeze recomandările în această privință din partea Consiliului Europei; solicită Comisiei să negocieze crearea de subcomisii pentru drepturile omului cu toate cele trei țări;

19.

așteaptă de la autoritățile Armeniei, Azerbaidjanului și Georgiei să garanteze libertatea de expresie, libertatea de întrunire și libertatea presei înainte de alegerile din țările respective, din 2008; subliniază că capacitatea acestor țări de a permite un acces echitabil și echilibrat, atât la mass-media publice, cât și la cele private, și de a-și organiza alegerile în conformitate cu standardele internaționale este de o importanță vitală pentru aprofundarea relațiilor cu UE;

20.

salută decizia de a invita Polonia să medieze, în numele UE, între autoritățile georgiene și mass-media de opoziție înainte de alegerile din ianuarie 2008; consideră că implicarea noilor state membre, care au legături culturale și istorice strânse cu această regiune, este de o mare importanță;

21.

subliniază importanța susținerii și consolidării societății civile și a creării de contacte interpersonale pentru promovarea democrației și a statului de drept; încurajează Comisia să folosească la maximum posibilitățile oferite de Instrumentul European pentru Democrație și Drepturile Omului, printre altele, în scopul monitorizării punerii în aplicare a PEV; subliniază că PEV, și în special monitorizarea implementării sale, trebuie să se desfășoare în cooperare și prin consultare cu societatea civilă; îndeamnă Comisia să dea un exemplu prin crearea de mecanisme concrete pentru consultarea societății civile; subliniază importanța distribuirii echitabile a fondurilor, fără interferențe statale motivate politic; solicită Comisiei să elaboreze și linii directoare pentru autoritățile locale și regionale privind rolul lor specific în realizarea planurilor de acțiune PEV;

22.

subliniază importanța cooperării în domeniul liberei circulații pe teritoriul UE și al vecinilor săi; solicită Comisiei și Consiliului să facă operațională subcomisia Justiție Libertate Securitate UE-Georgia cât mai curând și să facă demersurile necesare pentru lansarea negocierilor privind acordurile referitoare la readmisie și facilitarea vizelor între UE și Georgia, precum și pentru semnarea cu UE a unui acord de parteneriat având ca obiect mobilitatea; atrage atenția asupra efectelor negative ale întârzierii soluționării conflictelor interne din Georgia și constată dificultățile provocate de decizia autorităților ruse de a oferi pașapoarte rusești persoanelor din Abhazia și Oseția de Sud; sprijină începerea negocierilor privind acordurile cu Armenia și Azerbaidjanul; încurajează statele membre să mărească gradul de cooperare în vederea îmbunătățirii eficienței serviciilor consulare în țările din Caucazul de Sud și a accelerării înființării de centre comune de solicitare a vizelor; sprijină examinarea unor eventuale inițiative suplimentare în cadrul elaborării unei abordări generale a migrației în Europa de Est și de Sud-est;

23.

invită Comisia să încurajeze, de asemenea, din punct de vedere financiar, prezența unor ONG-uri europene în Armenia, Azerbaidjan și Georgia pentru a difuza cunoștințele și experiența acestora în ceea ce privește crearea unei societăți civile organizate;

24.

invită Comisia să depună toate eforturile pentru reunirea ONG-urilor și reprezentanților societății civile din cele trei țări din Caucazul de Sud, astfel încât să faciliteze dialogul, să stimuleze înțelegerea reciprocă și să abordeze în mod cuprinzător problemele regiunii; invită autoritățile din țările în cauză să nu împiedice nicio inițiativă de acest fel;

25.

subliniază faptul că facilitarea circulației persoanelor este legată de siguranța frontierelor și salută inițiativa Comisiei de a promova cooperarea regională în Caucazul de Sud, în domeniul gestionării integrate a frontierelor; subliniază necesitatea unei facilitări eficiente a solicitării de vize pentru micul trafic de frontieră; este conștient de faptul că bunăvoința ambelor părți reprezintă o condiție necesară pentru cooperarea pe toată întinderea frontierei dintre Georgia și Rusia; subliniază importanța transparenței bugetului și veniturilor în garantarea răspunderii guvernului în fața cetățenilor pentru cheltuielile publice;

26.

solicită celor trei țări să-și intensifice eforturile în lupta împotriva corupției și în crearea unui mediu investițional favorabil; subliniază importanța transparenței bugetare, al cărei scop este garantarea responsabilității guvernului pentru cheltuielile publice; subliniază faptul că garantarea dreptului la proprietate este fundamentală pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii și pentru o dezvoltare economică durabilă; încurajează promovarea reformelor pentru o economie de piață în scopul creșterii competitivității și al consolidării sectorului privat; sprijină armonizarea și intensificarea în continuare a măsurilor de liberalizare, în conformitate cu principiile OMC; subliniază importanța însoțirii reformelor economice de măsuri sociale adecvate;

27.

solicită autorităților din toate cele trei țări să garanteze faptul că măsurile luate în lupta împotriva corupției nu sunt folosite în scopuri politice și că anchetele, urmăririle și procesele se desfășoară într-un mod echitabil și transparent;

28.

constată faptul că conflictele post-sovietice nesoluționate și insecuritatea provocată de acestea au determinat o creștere a cheltuielilor militare în statele din regiune, afectând astfel în mod negativ dezvoltarea economică și socială a acestora; prin urmare, invită țările din regiune să oprească creșterea cheltuielilor lor militare;

29.

consideră că soluționarea pașnică a conflictelor post-sovietice nesoluționate este vitală pentru asigurarea stabilității politice și a dezvoltării economice în Caucazul de Sud, precum și într-un context regional mai larg; subliniază faptul că UE joacă un rol important prin contribuția sa la cultura dialogului și a înțelegerii în regiune și prin asigurarea punerii în aplicare a Rezoluției nr. 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU; susține utilizarea programelor transfrontaliere și a dialogului dintre societățile civile ca instrumente în scopul transformării conflictelor și a creșterii încrederii de ambele părți ale liniilor de separare; salută în special eforturile Comisiei de a acorda ajutor și de a difuza informații în Abhazia și Oseția de Sud; sprijină inițiativa domnului Peter Semneby, Reprezentantul Special al UE pentru Caucazul de Sud de a deschide birouri de informare în cele două regiuni; solicită Comisiei și domnului Semneby să acorde același fel de asistență și să întreprindă acțiuni similare de difuzare a informației și în Nagorno-Karabah;

30.

își exprimă dezacordul față de orice tentativă a puterilor externe de a crea sfere de influență exclusive; solicită un angajament constructiv în raporturile cu toate țările din zona comună de vecinătate și îndeamnă Rusia să nu se opună sub nici o formă implicării UE în gestionarea conflictelor și operațiunile de menținere a păcii în Caucazul de Sud;

31.

observă că la perpetuarea conflictelor post-sovietice nesoluționate din regiunea Caucazului de Sud contribuie contradicția dintre principiul autodeterminării și cel al integrității teritoriale; consideră că această problemă poate fi depășită doar prin intermediul unor negocieri desfășurate pe baza principiilor consfințite în Carta ONU și în Actului Final de la Helsinki, precum și în cadrul integrării regionale; notează că acest proces nu poate avea loc fără sprijinul comunității internaționale și solicită UE să inițieze măsuri în acest sens; consideră, de asemenea, că îmbunătățirea relațiilor interetnice pe baza standardelor europene, precum și consolidarea drepturilor minorităților de o manieră care să întărească coeziunea civică în statele Caucazului de Sud sunt esențiale pentru găsirea prin negociere a unei soluții pentru conflictele din regiune;

32.

reiterează sprijinul necondiționat pentru integritatea teritorială și inviolabilitatea frontierelor recunoscute la nivel internațional ale Georgiei și sprijină eforturile continue ale autorităților din Georgia pentru soluționarea conflictelor interne din Abhazia și Osetia de Sud; regretă, însă, retorica agresivă pe care cele două părți continuă să o folosească în aceste dispute și sprijină apelul Secretarului General al ONU dl. Ban Ki-moon la intensificarea eforturilor pentru evitarea oricăror acțiuni care ar duce la reînceperea ostilităților în Abhazia; încurajează părțile să utilizeze dialogul și de negocierea pentru a soluționa definitiv conflictul din Osetia de Sud; invită autoritățile de facto să asigure întoarcerea în condiții de siguranță a persoanelor strămutate intern (PSI) și să respecte inalienabilitatea dreptului de proprietate în zonele de conflict, în conformitate cu rezoluția Consiliului de Securitate a ONU 1781 (2007), menționată anterior; subliniază faptul că identificarea unor soluții satisfăcătoare referitoare la probleme fundamentale ale drepturilor omului, ca întoarcerea PSI și restituirea proprietăților lor, precum și cercetarea corespunzătoare de către toate părțile a crimelor de război și a cazurilor de persoane dispărute, va juca un rol cheie în realizarea unui acord durabil; lansează părților un apel de întoarcere la masa negocierilor; salută prima întâlnire la nivel înalt dintre oficialii georgieni și cei abhazi, care a avut loc de curând, după o îndelungată pauză;

33.

consideră că o întârziere a soluționării conflictului Nagorno — Karabakh nu este în interesul niciuneia dintre părțile implicate, ci dimpotrivă, va periclita stabilitatea regională și va frâna progresul regional și economic; își reiterează respectul și sprijinul pentru integritatea teritorială și granițele Azerbaidjanului recunoscute la nivel internațional, precum și pentru dreptul la autodeterminare al populației din zonă, în conformitate cu Carta ONU și cu Actul Final de la Helsinki; îndeamnă de urgență Armenia și Azerbaidjanul să folosească orice posibilitate de soluționare pașnică a conflictului din Nagorno-Karabah; își reiterează sprijinul categoric pentru Grupul OSCE de la Minsk, dar regretă faptul că negocierile nu au înregistrat niciun progres important; solicită părților să pună în aplicare rezoluțiile corespunzătoare ale Consiliului de Securitate al ONU și în special să permită reîntoarcerea în condiții sigure și demne a tuturor refugiaților și PSI; avertizează împotriva oricărei retorici militante și provocatoare care ar putea submina procesul de negociere;

34.

regretă că eforturile depuse în vederea apropierii celor trei țări din regiune sunt frânate de persistența conflictelor post-sovietice nesoluționate provocate de separatism și de revendicări teritoriale; subliniază că zonele de conflict sunt adesea utilizate ca refugii pentru crima organizată, precum și pentru activitățile de spălare de bani, trafic de droguri și contrabandă cu arme;

35.

reamintește autorităților în cauză că nu trebuie să se folosească de refugiați și PSI în conflicte; invită la acțiuni decisive pentru ameliorarea condițiilor de viață și a situației sociale a PSI înainte de momentul în care li se va respecta efectiv dreptul fundamental de a se întoarce acasă;

36.

invită Comisia și statele membre să continue să sprijine financiar eforturile Armeniei, Azerbaidjanului și Georgiei de a face față situației refugiaților și a persoanelor strămutate, ajutând la renovarea clădirilor și la construirea de drumuri, de spitale, de școli și a infrastructurii de furnizare a apei și a electricității, pentru a permite integrarea mai eficientă a comunităților respective, ușurând în același timp dezvoltarea regiunilor în care locuiesc, fără a uita de populația locală, care adesea trăiește și ea sub pragul sărăciei; subliniază importanța abordării problemei reprezentate de numeroasele mine antipersonal rezultate din conflictul din Nagorno-Karabah, care continuă să rănească și, uneori, să omoare oameni;

37.

invită actorii principali din regiune să joace un rol constructiv în soluționarea conflictelor post-sovietice nesoluționate din regiune și să ia măsuri pentru normalizarea relațiilor lor cu vecinii; își reînnoiește invitația către Turcia de a depune eforturi serioase și susținute în vederea soluționării diferendelor cu toate țările învecinate, în conformitate cu Carta ONU, cu rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și cu alte convenții internaționale relevante, și să participe la o discuție sinceră și deschisă referitoare la evenimentele din trecut; reiterează solicitarea ca guvernele turc și armean să lanseze un proces de reconciliere a diferendelor prezente și trecute și solicită Comisiei să faciliteze acest proces, folosindu-se de cooperarea regională realizată în cadrul PEV și al politicii privind sinergia Mării Negre; solicită Comisiei și Consiliului să abordeze chestiunea deschiderii graniței turco-armene cu autoritățile celor două țări;

38.

sugerează constituirea unei Conferințe 3+3 privind securitatea și cooperarea în Caucazul de Sud, care să implice, pe de o parte, cele trei state din regiune și, pe de altă parte, UE, SUA și Rusia, pentru a discuta problema securității și a cooperării regionale în Caucazul de Sud, focalizând atenția asupra creării unui context propice soluționării conflictelor post-sovietice nesoluționate din regiune;

39.

acordă o mare importanță inaugurării conductei de gaz Baku-Tbilisi-Erzurum, precum și a conductei de petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan, și subliniază importanța proiectelor privind coridoarele energetice transcaspiene, care ar putea contribui la dezvoltarea economică și comercială a regiunii și ar crește gradul de siguranță, securitate și diversificare a aprovizionării cu energie și a sistemelor de tranzit dinspre Azerbaidjan și bazinul Mării Caspice până la piața europeană; solicită totuși în mod insistent țărilor în cauză și Comisiei să includă Armenia în proiectul conductei de gaz Baku-Tbilisi-Erzerum și în proiectele privind coridorul energetic trans-caspic, în conformitate cu obiectivele de cooperare regională promovate de PEV;

40.

subliniază importanța consolidării parteneriatului UE-Azerbaidjan în domeniul energiei, astfel cum este prevăzut în Memorandumul de înțelegere din 7 noiembrie 2006, menționat anterior, și salută disponibilitatea guvernelor din Azerbaidjan și Georgia de a juca în continuare un rol activ în procesul de promovare a furnizării de energie în condiții de piață și a diversificării tranzitului în regiune, contribuind astfel în mod substanțial la siguranța energetică a UE;

41.

salută raportul Grupului la nivel înalt pentru transporturi, menționat anterior, intitulat „Rețeaua pentru pace și dezvoltare”și Comunicarea Comisiei intitulată „Extinderea axelor importante transeuropene de transport la țările vecine”(COM(2007)0032); reafirmă sprijinul său pentru crearea de noi infrastructuri și coridoare de transport viabile, diversificând atât furnizorii, cât și rutele, cum ar fi coridorul energetic trans-caspic/trans-pontic și conducta Nabucco, și de asemenea proiectele INOGATE (Transport inter-statal de petrol și gaz către Europa) și TRACECA, menite să conecteze regiunile Mării Negre cu aceea a Mării Caspice;

42.

remarcă apariția unei noi realități, în care schimbările climatice și siguranța aprovizionării sunt elemente de importanță vitală; recunoaște că diversificarea surselor de aprovizionare este fundamentală și poate fi obținută doar printr-o cooperare consolidată cu statele învecinate, în special cu cele din Caucazul de Sud și din Asia Centrală și încurajează dezvoltarea regională și inter-regională; consideră că realizarea proiectelor de diversificare energetică ar trebui să fie una dintre prioritățile PEV consolidate și solicită intensificarea sprijinului acordat îmbunătățirii climatului investițional și a cadrului de reglementare, în baza principiilor Tratatului privind Carta Energiei, în sectoarele energetice ale țărilor producătoare și ale țărilor de tranzit;

43.

ia act de estimările potrivit cărora rezervele de petrol și gaz ale Azerbaidjanului vor fi exploatabile pentru următorii 15-20 de ani; ia act de faptul că, în conformitate cu unele estimări recente, câmpurile petroliere de sub Marea Caspică conțin în jur de 14 miliarde barili, iar resursele de gaze se ridică la aproximativ 850-1370 miliarde metri cubi; admite că trebuie să se depună eforturi pentru ca țara să evite capcanele „blestemului resurselor”; subliniază, prin urmare, importanța alternativelor durabile, atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere economic; invită guvernul Azerbaidjanului să ia măsurile necesare pentru a crea cadrul operațional și legislativ necesar pentru folosirea cât mai judicioasă a ajutorului UE în domeniul eficienței energetice și a surselor de energie regenerabile;

44.

salută cu interes propunerea Comisiei de a concepe un studiu de fezabilitate privind un posibil „Acord de vecinătate în domeniul energiei”și încurajează în acest sens țările partenere ale PEV să respecte legislația internațională și angajamentele asumate pe piețele mondiale;

45.

sprijină eforturile depuse de guvernul Armeniei în direcția dezafectării anticipate a actualei unități a centralei nucleare de la Medzamor, în conformitate cu solicitarea UE, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la decizia guvernului de a construi o nouă unitate în aceeași centrală electrică, situată într-o zonă seismică, și încurajează autoritățile armene să găsească soluții alternative pentru aprovizionarea cu energie;

46.

recomandă ca activitatea de cooperare în domeniul energiei să ia de asemenea în considerare nevoile și beneficiile energetice proprii țărilor, în special în ceea ce privește accesul la energie; invită Comisia să garanteze că proiectele energetice finanțate cu ajutorul asistenței oficiale pentru dezvoltare în cadrul IEVP au un impact direct asupra reducerii sărăciei și că ajută populația locală; invită Comisia să consolideze sprijinul pe care-l acordă celor trei țări pentru combaterea schimbărilor climatice și să analizeze soluții concrete pentru producția și consumul ineficiente de energie, inclusiv opțiunea transferului de tehnologii;

47.

ia act de inițiativele inter-regionale precum proiectul feroviar Baku-Tbilisi-Kars; subliniază faptul că această inițiativă deschide calea spre ameliorarea integrării economice și politice a acestei zone a lumii în economia europeană și internațională și că va contribui la dezvoltarea economiei și comerțului în regiune; subliniază, cu toate acestea, faptul că acest proiect ignoră linia feroviară existentă, complet operațională, din Armenia; îndeamnă republicile din Caucazul de Sud și Turcia să aplice efectiv politici de integrare economică regională și să se abțină de la orice proiecte regionale care urmăresc doar obiective pe termen scurt și motivate politic în domeniul energiei și al transporturilor, care încalcă principiile PEV privind dezvoltarea armonioasă;

48.

reiterează solicitarea ca rapoartele regulate ale Reprezentantului Special al UE pentru Caucazul de Sud, inclusiv raportul complet prezentat la sfârșitul misiunii, să fie transmise Parlamentului;

49.

salută decizia Comisiei din 10 mai 2007 de a transforma delegația de la Erevan într-o delegație de sine stătătoare și de a deschide o nouă delegație la Baku înainte de sfârșitul lui 2007; solicită Comisiei să garanteze că aceste delegații vor începe să funcționeze fără întârziere;

50.

consideră că o creștere a vizibilității Reprezentantului special al UE pentru Caucazul de Sud este extrem de importantă pentru a îmbunătăți comunicarea perspectivei UE către țările respective și cetățenii lor; consideră că, în acest sens, coimplicarea activă a societății civile este de o importanță vitală;

51.

invită Comisia și Consiliul ca, pe baza realizărilor individuale ale fiecărei țări, să analizeze posibilitatea unor noi acorduri extinse cu țările respective;

52.

solicită parlamentelor țărilor respective să mărească nivelul de reprezentare a opoziției parlamentare în delegațiile lor la comisiile parlamentare de cooperare și sprijină intensificarea cooperării parlamentare regionale, inclusiv în Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Mării Negre și Inițiativa parlamentară a Caucazului de Sud;

53.

subliniază necesitatea utilizării organizațiilor multilaterale existente pentru a consolida contactele dintre Uniunea Europeană și țările din Caucazul de Sud;

54.

reafirmă necesitatea unei coordonări între instituțiile europene și alți actori bilaterali sau multilaterali, pentru a asigura coerența între planurile de acțiune și angajamentele asumate față de Consiliul Europei, OSCE, NATO și ONU;

55.

subliniază importanța pentru UE a regiunii Caucazului de Sud și necesitatea ca aplicarea diverselor planuri de acțiune PEV să fie urmărită îndeaproape de Parlament;

56.