20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/2

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 noiembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-247/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 85/337/CEE - Efectul anumitor proiecte asupra mediului - Instalații de încălzire - Producere de energie - Incinerare parțială a produselor periculoase)

(2008/C 327/02)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: U. Wölker și F. Simonetti, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și C. Schulze-Bahr, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Unit (reprezentanți: T. Harris și I. Rao, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 4 alineatul (1), coroborat cu punctul 9 din anexa I, din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE din 3 martie 1997 (JO L 73, p. 5, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 254) — Autorizarea unei instalații de încălzire pentru producerea energiei prin incinerarea parțială a deșeurilor periculoase, fără evaluarea efectelor acestei instalații asupra mediului — Operațiune de eliminare și operațiuni de valorizare a deșeurilor

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 190, 12.8.2006.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/2

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 6 noiembrie 2008 — Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-155/07) (1)

(Acțiune în anulare - Decizia 2006/1016/CE - Garanție comunitară acordată Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității - Alegerea temeiului juridic - Articolul 179 CE - Articolul 181 A CE - Compatibilitate)

(2008/C 327/03)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: R. Passos, A. Baas și D. Gauci, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Arpio Santacruz, M. Sims și D. Canga Fano, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Aresu și F. Dintilhac, agenți)

Obiectul

Acțiune în anulare — Decizia 2006/1016/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 de acordare a unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții în caz de pierderi rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității (JO L 414, p. 95) — Alegerea temeiului juridic — Articolul 181 A CE — Decizie care privește în principal țări în curs de dezvoltare — Necesitatea de a recurge la un dublu temei juridic — Articolele 179 CE și 181A CE

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia 2006/1016/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind acordarea unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității.

Menține efectele Deciziei 2006/1016 în ceea ce privește finanțările Băncii Europene de Investiții acordate până la intrarea în vigoare, într-un termen de 12 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei noi decizii adoptate pe temeiul juridic corespunzător, și anume articolele 179 CE și 181 A CE considerate împreună.

3)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția celor efectuate de Comisia Comunităților Europene.

4)	Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 noiembrie 2008 — Republica Elenă/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-203/07 P) (1)

(Recurs - Proiect de creare a unei reprezentanțe diplomatice comune la Abuja (Nigeria) - Rambursarea sumelor datorate de Republica Elenă - Compensarea cu sumele care trebuie plătite de către Comisie pentru programul operațional regional al Greciei continentale)

(2008/C 327/04)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: P. Mylonopoulos, S. Trekli și Z. Stavridi, agenți)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: I. Zervas și D. Triantafyllou, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) din 17 ianuarie 2007, Grecia/Comisia (T-231/04), prin care Tribunalul a respins ca neîntemeiată o acțiune având ca obiect anularea deciziei Comisiei de a proceda la recuperarea prin compensare a sumelor datorate de Grecia ca urmare a participării sale la proiectele Abuja I și Abuja II, pentru crearea unei reprezentanțe diplomatice comune a țărilor Uniunii Europene la Abuja (Nigeria)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 6 noiembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van beroep te Antwerpen — Belgia) — Trespa International B.V./Nova Haven- en Vervoerbedrijf N.V.

(Cauza C-248/07) (1)

(Regulamentul de aplicare a Codului vamal comunitar - Articolele 291 și 297 - Tratament tarifar favorabil - Destinație finală - Noțiunea „persoană care importă sau care dispune importul mărfurilor pentru a le pune în liberă circulație’ - Noțiunea „transfer al mărfurilor în interiorul Comunității’ - Noțiunea „cesionar’)

(2008/C 327/05)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Antwerpen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Trespa International B.V.

Pârâtă: Nova Haven- en Vervoerbedrijf N.V.

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hof van beroep te Antwerpen — Interpretarea articolelor 1a, 291 și 297 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3) — Noțiunile „transfer al mărfurilor în interiorul Comunității”, „persoană care importă sau care dispune importul mărfurilor pentru a le pune în liberă circulație” și „cesionar”

Dispozitivul

Articolul 291 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Consiliului din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 89/97 al Comisiei din 20 ianuarie 1997, trebuie interpretat în sensul că noțiunea „persoană care importă sau care dispune importul mărfurilor”, prevăzută la acest articol, are în vedere persoana căreia îi este destinată marfa și care are intenția de a-i da destinația finală precizată, indiferent dacă aceasta efectuează declarația vamală în nume propriu sau este reprezentată în acest scop în sensul articolului 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar. Noțiunea menționată nu are în vedere reprezentantul acestei persoane în relația cu autoritățile vamale, cu excepția situațiilor în care s-ar prezuma că persoana menționată a acționat în nume propriu și pe seama sa în temeiul articolului 5 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2913/92 și ar trebui, prin urmare, considerată importator.

Articolul 297 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 89/97, trebuie interpretat în sensul că nu există transfer de mărfuri în interiorul Comunității atunci când mărfurile sunt importate în Belgia, iar apoi sunt transportate în Țările de Jos dacă persoana autorizată acționează pe seama importatorului final, verificarea acestui fapt fiind de competența instanței de trimitere. Simplul fapt că mărfurile au fost importate și vămuite în Belgia, apoi transportate în Țările de Jos nu poate conduce la stabilirea existenței unui transfer în sensul acestei dispoziții. În cazul unui transfer, cesionarul trebuie să dețină o autorizație eliberată în conformitate cu articolul 291 din regulamentul menționat.

3)	Articolul 297 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 89/97, trebuie interpretat în sensul că noțiunea „cesionar”, prevăzută la acest articol, nu are în vedere comisionarul în vamă care efectuează formalitățile vamale pe seama importatorului.

(1) JO C 170, 21.7.2007.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/4

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 noiembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Regeringsrätten — Suedia) — Kollektivavtalsstiftelsen TRR Trygghetsrådet/Skatteverket

(Cauza C-291/07) (1)

(TVA - Locul operațiunilor impozabile - Elementul de legătură fiscală - Prestator de servicii stabilit într-un alt stat membru decât cel în care este stabilit clientul - Calitatea de persoană impozabilă - Servicii prestate unei fundații naționale care exercită o activitate economică și o activitate neeconomică)

(2008/C 327/06)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Regeringsrätten

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Kollektivavtalsstiftelsen TRR Trygghetsrådet

Pârâtă: Skatteverket

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Regeringsrätten — Interpretarea articolului 9 alineatul (2) litera (e) și a articolului 21 alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1), precum și a articolului 56 alineatul (1) litera (c) și a articolului 196 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Fundație națională care exercită în același timp activități economice și alte activități, utilizând servicii de consultanță furnizate de un prestator stabilit într-un alt stat membru, în cadrul activităților sale care nu intră în domeniul de aplicare al directivei

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (2) litera (e) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/59/CE a Consiliului din 17 iunie 1999, și articolul 56 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că o persoană care recurge la servicii de consultanță prestate de o persoană impozabilă stabilită într-un alt stat membru și care exercită atât activități economice, cât și activități aflate în afara domeniului de aplicare al acestor directive trebuie considerată ca având calitatea de persoană impozabilă, chiar dacă serviciile menționate nu sunt utilizate decât pentru nevoile legate de această din urmă activitate.

(1) JO C 183, 4.8.2007.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 noiembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d'État — Franța) — Association nationale pour la protection des eaux et rivières — TOS/Ministère de l'écologie, du développement et de l'aménagement durables

(Cauza C-381/07) (1)

(Poluarea mediului acvatic - Directiva 2006/11/CE - Articolul 6 - Substanțe periculoase - Deversări - Autorizație prealabilă - Stabilire a standardelor de emisie - Regim de declarare - Ferme piscicole)

(2008/C 327/07)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Association nationale pour la protection des eaux et rivières — TOS

Pârât: Ministère de l'écologie, du développement et de l'aménagement durables

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Conseil d'État — Interpretarea articolului 6 din Directiva 2006/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunității (JO L 64, p. 52, Ediție specială, 15/vol. 15, p. 244) — Necesitatea unei autorizații prealabile, care stabilește standardele de emisie pentru orice deversare efectuată în ape susceptibilă să conțină o substanță periculoasă — Conformitatea normelor naționale care înlocuiesc autorizația prealabilă cu un simplu regim de declarare în privința fermelor piscicole însoțit, totuși, de o înștiințare cu privire la standardele de calitate a mediului aplicabile și de un drept, al autorității administrative competente, de a se opune deschiderii exploatației sau de a impune valori limită de deversare caracteristice instalației respective

Dispozitivul

Articolul 6 din Directiva 2006/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunității nu poate fi interpretat în sensul că permite statelor membre ca, după adoptarea, în temeiul acestui articol, a unor programe de reducere a poluării apelor care cuprind standarde de calitate a mediului, să instituie, pentru anumite instalații considerate slab poluante, un regim de declarare însoțit de o înștiințare privind aceste norme și de un drept al autorității administrative de a se opune deschiderii exploatației sau de a impune valori limită de deversare caracteristice instalației respective.

(1) JO C 269, 10.11.2007.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 noiembrie 2008 — Regatul Țărilor de Jos/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-405/07 P) (1)

(Recurs - Articolul 95 alineatul (5) CE - Directiva 98/69/CE - Măsuri care trebuie adoptate împotriva poluării aerului prin emisiile provenind de la autovehicule - Dispoziție de drept intern derogatorie care anticipează reducerea valorii limită comunitare a emisiilor de pulberi în suspensie produse de anumite autovehicule noi cu motor Diesel - Refuz din partea Comisiei - Specificitate a problemei - Obligație de diligență și obligație de motivare)

(2008/C 327/08)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurent: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: D.J.M. de Grave și C.M. Wissels, agenți)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Patakia, H. van Vliet și A. Alcover San Pedro, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) din 27 iunie 2007, Țările de Jos/Comisia (T-182/06), prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Deciziei 2006/372/CE a Comisiei din 3 mai 2006 privind un proiect de dispoziții de drept intern notificat de Regatul Țărilor de Jos în temeiul articolului 95 alineatul (5) CE și de stabilire a unor limite pentru emisia de pulberi în suspensie provenind de la autovehiculele cu motor Diesel (JO L 142, p. 16)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 27 iunie 2007, Regatul Țărilor de Jos/Comisia (T-182/06).

2)	Anulează Decizia 2006/372/CE a Comisiei din 3 mai 2006 privind un proiect de dispoziții de drept intern notificat de Regatul Țărilor de Jos în temeiul articolului 95 alineatul (5) CE și de stabilire a unor limite pentru emisia de pulberi în suspensie provenind de la autovehiculele cu motor Diesel.

3)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 269, 10.11.2007.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/6

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 4 noiembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-95/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2004/9/CE - Lipsa numirii autorităților responsabile cu inspecția laboratoarelor și cu verificarea studiilor efectuate de acestea din urmă în vederea evaluării conformității cu buna practică de laborator)

(2008/C 327/09)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Rozet și P. Oliver, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentant: C. Schiltz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 2004/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind inspecția și verificarea bunei practici de laborator (BPL) (JO L 50, p. 28, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 202) — Lipsa numirii autorităților responsabile cu inspecția laboratoarelor și cu verificarea studiilor efectuate de acestea din urmă în vederea evaluării conformității cu buna practică de laborator

Dispozitivul

Prin faptul că nu a creat autorități care să fie în măsură să efectueze controlul aplicării principiilor de bună practică de laborator, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 din Directiva 2004/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind inspecția și verificarea bunei practici de laborator (BPL).

2)	Obligă Marele Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 116, 9.5.2008.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/6

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 6 octombrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal de grande instance de Nanterre) — Société Roquette Frères/Direction générale des douanes et droits indirects, Recette principale de Gennevilliers de la Direction générale des douanes et des droits indirects

(Cauza C-466/06) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - Organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului - Izoglucoză - Stabilirea cantităților de bază utilizate pentru atribuirea cotelor de producție - Izoglucoză produsă ca produs intermediar - Articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1785/81 - Articolul 27 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2038/1999 - Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2000 - Articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 - Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2002 - Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1739/2003 - Cotizații la producție - Norme de aplicare a regimului cotelor - Luarea în considerare a cantităților de zahăr conținute în produsele transformate - Determinarea excedentului exportabil - Determinarea pierderii medii)

(2008/C 327/10)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Nanterre

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Société Roquette Frères

Pârâtă: Direction générale des douanes et droits indirects, Recette principale de Gennevilliers de la Direction générale des douanes et des droits indirects

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal de grande instance de Nanterre — Validitatea articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1785/81, a articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2038/1999, a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2000, a articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1745/2002 și a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1739/2003 — Organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului — Cote de producție de izoglucoză — (Ne)includerea izoglucozei utilizate ca produs intermediar — Validitatea Regulamentelor (CEE) nr. 1443/82 și (CE) nr. 314/2002 — Modul de calcul al cotizațiilor datorate pentru producția de izoglucoză

Dispozitivul

Examinarea primei întrebări adresate nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1785/81 al Consiliului din 30 iunie 1981 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului, a articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2038/1999 al Consiliului din 13 septembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului, a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2000 al Comisiei din 29 septembrie 2000 privind reducerea, în sectorul zahărului, pentru anii de comercializare 2000 și 2001, a cantității garantate în cadrul regimului de cote de producție și a nevoilor maxime preconizate de aprovizionare a rafinăriilor în cadrul regimurilor de importuri preferențiale, a articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului, a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2002 al Comisiei din 30 septembrie 2002 privind reducerea, în sectorul zahărului, pentru anii de comercializare 2002 și 2003, a cantității garantate în cadrul regimului de cote de producție și a nevoilor maxime preconizate de aprovizionare a rafinăriilor în cadrul regimurilor de importuri preferențiale și a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1739/2003 al Comisiei din 30 septembrie 2003 privind reducerea, în sectorul zahărului, pentru anii de comercializare 2003 și 2004, a cantității garantate în cadrul regimului de cote de producție și a nevoilor maxime preconizate de aprovizionare a rafinăriilor în cadrul regimurilor de importuri preferențiale.

Analiza articolului 5 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1443/82 al Comisiei din 8 iunie 1982 privind stabilirea normelor de aplicare a regimului cotelor de producție în sectorul zahărului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 392/94 al Comisiei din 23 februarie 1994, și a articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 314/2002 al Comisiei din 20 februarie 2002 privind stabilirea normelor de aplicare a regimului cotelor de producție în sectorul zahărului, dacă este cazul, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1140/2003 al Comisiei din 27 iunie 2003, nu a evidențiat existența unor elemente de natură să afecteze validitatea acestora.

(1) JO C 154, 1.7.2006.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/7

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Treviso (Italia) la 18 august 2008 — Procedură penală împotriva lui Luigi Pontini, Emanuele Rech, Dino Bonora, Giovanni Forato, Laura Forato, Adele Adami, Ivo Colomberotto

(Cauza C-375/08)

(2008/C 327/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Treviso

Părțile din acțiunea principală

Luigi Pontini, Emanuele Rech, Dino Bonora, Giovanni Forato, Laura Forato, Adele Adami, Ivo Colomberotto

Întrebarea preliminară

Reglementarea comunitară și în special Regulamentul nr. 1254/1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (1) condiționează acordarea ajutoarelor financiare pentru utilizarea suprafețelor furajere de existența titlului de proprietate sau a altor titluri juridice care justifică utilizarea suprafeței menționate?

(1) JO L 160, p. 21, Ediție specială, 03/vol. 28, p. 80.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/7

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia (Italia) la 18 august 2008 — Serrantoni Srl, Consorzio stabile edili scrl/Comune di Milano

(Cauza C-376/08)

(2008/C 327/12)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Serrantoni Srl și Consorzio stabile edili scrl

Pârâtă: Comune di Milano

Întrebările preliminare

Dispozițiile naționale ale articolului 36 alineatul 5 din Decretul legislativ nr. 163 din 12 aprilie 2006, astfel cum a fost modificat prin Decretul legislativ nr. 113 din 31 iulie 2007, care prevăd:

—

în prezența unui membru al grupului participant, excluderea automată a unei entități asociate de la procedurile de atribuire a unor contracte de achiziții publice, pentru simplul motiv că aceasta prezintă o anumită formă juridică (aceea de grup stabil) și nu alte forme juridice identice din punct de vedere substanțial (grup de cooperative și de muncă sau grup de întreprinderi ale artizanilor);

—

și, în același timp, în prezența unui grup stabil participant, care ar fi declarat totuși că participă la procedură în contul unor întreprinderi diferite și care va încredința lucrările unor întreprinderi diferite în cazul în care i se atribuie contractul, excluderea automată a unei întreprinderi pentru simplul motiv formal de a fi aderat la acest grup,

se opun aplicării corecte a articolului 4 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (1)?

—

se opun aplicării corecte a articolelor 39 CE, 43 CE, 49 CE și 81 CE?

(1) JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/8

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Corte d'appello di Roma (Italia) la 12 septembrie 2008 — Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)/Tiziana Bruno și Massimo Pettini

(Cauza C-395/08)

(2008/C 327/13)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte d'appello di Roma

Părțile din acțiunea principală

Apelant: Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

Intimați: Tiziana Bruno și Massimo Pettini

Întrebările preliminare

Legislația statului italian [art. 7 alineatul (1) din Legea 638/83] care determină să nu se ia în considerare drept perioade de contribuții utile pentru dobândirea dreptului la pensie perioadele nelucrate în sistem de fracțiune de normă de tip vertical este conformă cu Directiva 97/81/CE (1) și în special cu clauza 4 [din acordul-cadru anexat la directivă] privind principiul nediscriminării?

Legislația națională menționată este conformă cu respectiva directivă și în special cu clauza 1 [din acordul-cadru], în care se prevede că reglementarea națională trebuie să faciliteze dezvoltarea muncii pe fracțiune de normă, cu clauza 4 și cu clauza 5 din acord, în care li se impune statelor membre să elimine obstacolele de natură juridică care restrâng accesul la munca pe fracțiune de normă, fiind incontestabil că neluarea în considerare în vederea pensiei a săptămânilor nelucrate constituie un obstacol important privind alegerea muncii pe fracțiune de normă de tip vertical?

Clauza 4 [din acordul-cadru] privind principiul nediscriminării poate fi extinsă și în domeniul diferitelor tipuri de contracte pe fracțiune de normă, întrucât în ipoteza muncii pe fracțiune de normă de tip orizontal, la un număr egal de ore lucrate și remunerate în anul calendaristic, în temeiul legislației naționale sunt considerate utile toate săptămânile din anul calendaristic, spre deosebire de munca pe fracțiune de normă de tip vertical?

(1) Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES — Anexă: Acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă (JO 1998, L 14, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 35).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/9

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Corte d'appello di Roma (Italia) la 12 septembrie 2008 — Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)/Daniela Lotti și Clara Matteucci

(Cauza C-396/08)

(2008/C 327/14)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte d'appello di Roma

Părțile din acțiunea principală

Apelant: Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS)

Intimate: Daniela Lotti și Clara Matteucci

Întrebările preliminare

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/9

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-401/08)

(2008/C 327/15)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima, A. Sipos, agenți)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

—

Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 (1) privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase, întrucât autoritățile austriece competente nu au realizat planuri de urgență externe pentru toate entitățile cărora li se aplică dispozițiile articolului 9 din această directivă;

—	obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta arată că articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 96/82/CE impune statelor membre să garanteze pentru toate entitățile cărora li se aplică dispozițiile articolului 9 din această directivă că autoritățile desemnate în acest scop elaborează un plan de urgență extern care să conțină măsurile ce trebuie luate în exteriorul entității. Potrivit reclamantei, aceste planuri de urgență externe trebuie să conțină nu numai informații cu privire la măsurile pentru acordarea de sprijin prin acțiuni interne și la măsurile pentru acțiuni externe de rezolvare a situației, ci și să informeze publicul despre accident și despre conduita pe care trebuie să o adopte. În plus, potrivit reclamantei, planurile de urgență externe trebuie să conțină, de exemplu, de asemenea, informații pentru serviciile de urgență ale altor state membre în cazul în care se produce un accident major cu posibile consecințe transfrontaliere.

Potrivit reclamantei, obiectul prezentei acțiuni este constatarea faptului că Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 96/82/CE, întrucât nu a realizat planuri de urgență externe pentru toate entitățile cărora li se aplică dispozițiile articolului 9 din această directivă.

(1) JO L 10, p. 13, Ediție specială, 05/vol.4, p. 8.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/10

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberlandesgerichts Naumburg (Germania) la 18 septembrie 2008 — Investitionsbank Sachsen-Anhalt — Anstalt der Norddeutschen Landesbank — Girozentrale/Bezirksrevisorin beim Landgericht Magdeburg für die Landeskasse des Landes Sachsen-Anhalt

(Cauza C-404/08)

(2008/C 327/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Naumburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Investitionsbank Sachsen-Anhalt — Anstalt der Norddeutschen Landesbank — Girozentrale

Pârâtă: Bezirksrevisorin beim Landgericht Magdeburg für die Landeskasse des Landes Sachsen-Anhalt

Întrebările preliminare

Articolul 86 alineatul (1) CE, coroborat cu articolul 81 alineatul (1) literele (a) și (d) și alineatul (2) CE, trebuie interpretat în sensul că scutirea de la plata taxelor judiciare în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Legea de însoțire a Băncii de Investiții (Investitionsbank-Begleitgesetzes) din 18 decembrie 2003 (Gesetz- und Verordnungsblatt Land Sachsen-Anhalt nr. 47/2003, p. 371) acordată de landul Saxonia Superioară Băncii de Investiții înființate de acest land, este nulă?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, conform articolul 86 alineatul (2) prima teză CE normele de concurență din dreptul comunitar trebuie interpretate în sensul că Banca de Investiții nu beneficiază de aceeași scutire de la plata taxelor judiciare ca și landul Saxonia Superioară decât în exercitarea unor misiuni de serviciu public, conform articolului 6 din Regulamentul privind înființarea Băncii de Investiții a landului Saxonia Superioară (Verordnung über die Errichtung der Investitionsbank Sachsen-Anhalt) din 30 decembrie 2003 (GVBl. LSA 2004, p. 20), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de modificare din 2 decembrie 2006 (GVBl. LSA, p. 534)?

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/10

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberlandesgericht Naumburg (Germania) la 18 septembrie 2008 — Investitionsbank Sachsen-Anhalt — Anstalt der Norddeutschen Landesbank — Girozentrale/Bezirksrevisorin beim Landgericht Magdeburg für die Landeskasse des Landes Sachsen-Anhalt

(Cauza C-409/08)

(2008/C 327/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Naumburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Investitionsbank Sachsen-Anhalt — Anstalt der Norddeutschen Landesbank — Girozentrale

Pârâtă: Bezirksrevisorin beim Landgericht Magdeburg für die Landeskasse des Landes Sachsen-Anhalt

Întrebările preliminare

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, conform articolul 86 alineatul (2) prima teză CE normele de concurență din dreptul comunitar trebuie interpretate în sensul că Banca de Investiții nu beneficiază de aceeași scutire de la plata taxelor judiciare, ca și landul Saxonia Superioară, decât în exercitarea unor misiuni de serviciu public, conform articolului 6 din Regulamentul privind înființarea Băncii de Investiții a landului Saxonia Superioară (Verordnung über die Errichtung der Investitionsbank Sachsen-Anhalt) din 30 decembrie 2003 (GVBl. LSA 2004, p. 20), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de modificare din 2 decembrie 2006 (GVBl. LSA, p. 534)?

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Baden-Württemberg (Germania) la 22 septembrie 2008 — Swiss Caps AG/Hauptzollamt Singen

(Cauza C-411/08)

(2008/C 327/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Swiss Caps AG

Pârât: Hauptzollamt Singen

Întrebările preliminare

Punctul 5 din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate [anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 1658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 — Nomenclatura combinată (NC)] (1) trebuie interpretat în sensul că învelișurile capsulelor care sunt compuse din granule de amidon și care conțin substanțe de supliment alimentar trebuie considerate drept ambalaj?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Poziția 1515 din Nomenclatura combinată trebuie interpretată în sensul că învelișurile capsulelor din granule de amidon care conțin 580 de mg de ulei din germeni de grâu concentrat determină caracterul produsului astfel încât acesta este exclus de la poziția 1515 din Nomenclatura combinată?

(1) JO L 256, p. 1, Ediție specială 02/vol. 4, p. 3.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/11

Recurs introdus la 22 septembrie 2008 de Lafarge SA împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 8 iulie 2008 în cauza T-54/03, Lafarge SA/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-413/08 P)

(2008/C 327/19)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Lafarge SA (reprezentanți: A. Winckler, F. Brunet, E. Paroche, H, Kanellopoulos, avocați)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

—

Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 8 iulie 2008 în cauza T-54/03 și, admițând concluziile prezentate în primă instanță, anularea în consecință, în temeiul articolului 229 din Tratatul CE, al articolului 61 din Statutul Curții de Justiție și al articolului 17 din Regulamentul nr. 17/62 al Consiliului (1), devenit articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului (2), a Deciziei Comisiei Europene nr. 2005/471/CE din 27 noiembrie 2002 (3), în măsura în care impune o amendă recurentei;

—	în subsidiar, anularea în parte a Hotărârii Tribunalului din 8 iulie 2008 în cauza T-54/03 și, admițând concluziile prezentate în primă instanță, reducerea în consecință a cuantumului amenzii impuse de Comisie recurentei prin Decizia nr. 2005/471/CE din 27 noiembrie 2002;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă șase motive în susținerea recursului său.

Prin cel dintâi motiv, societatea recurentă susține, în principal, că Tribunalul a denaturat faptele supuse aprecierii sale în sensul că ar fi considerat că în mod valabil Comisia ar fi putut să motiveze însăși existența încălcărilor prin referire la un pretins context ilegal global de schimb de informații care conduc la restrângerea concurenței și la stabilizarea pieței plăcilor din ipsos.

Prin al doilea motiv, recurenta invocă încălcarea normelor în materie de sarcină a probei, a principiului prezumției de nevinovăție și a corolarului său, principiul „in dubio pro reo”, în măsura în care Tribunalul ar fi considerat că a fost stabilită de către Comisie participarea recurentei la o încălcare unică, complexă și continuă în lipsa chiar a dovezilor susceptibile să stabilească existența și durata încălcării.

Prin al treilea motiv, recurenta invocă încălcarea de către Tribunal a obligației de motivare, precum și a principiului egalității de tratament, în sensul că ar fi confirmat poziția Comisiei, care a considerat suficientă o serie de elemente de probă cu scopul de a stabili existența încălcării în sarcina recurentei, cu toate că aceleași elemente de probă ar fi fost considerate insuficiente pentru a stabili existența aceleiași încălcări în sarcina unei societăți concurente.

Prin al patrulea motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat principiile proporționalității și egalității de tratament în măsura în care nu ar fi limitat cuantumul de plecare al amenzii aplicate, care ar fi fost stabilit de Comisie fără a lua în considerare cifra de afaceri a Lafarge și cotele sale de piață în raport cu cele ale concurenților săi.

Prin al cincilea motiv, recurenta impută Tribunalului săvârșirea mai multor erori de drept și neîndeplinirea obligației sale de motivare, în sensul că ar fi decis că în mod întemeiat Comisia a majorat amenda aplicată recurentei în temeiul recidivei, cu toate că nu exista nici temei legal, nici o condamnare definitivă de natură să motiveze o asemenea majorare. În această situație, Tribunalul ar fi încălcat și principiul general al legalității pedepselor, precum și al securității juridice și al bunei administrări a justiției.

Prin al șaselea și ultimul motiv, recurenta susține, în sfârșit, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că Comisia era îndreptățită să majoreze cuantumul de plecare al amenzii în temeiul efectului de descurajare, cu toate că aceasta ar fi trebuit să ia în considerare cuantumul final al amenzii pentru a aprecia oportunitatea sau lipsa oportunității majorării amenzii în temeiul acestui efect.

(1) Regulamentul nr. 17/62 al Consiliului din 7 februarie 1962, primul regulament de punere în aplicare a articolelor 85 și 86 din tratat (JO 13, p. 204, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 3).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(3) Decizia Comisiei din 27 octombrie 2002 în cauza COMP/E-1/37.152, Plăci din ipsos, JO 2005, L 166, p. 8).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichts Berlin (Germania) la 23 septembrie 2008 — Yasar Erdil/Land Berlin

(Cauza C-420/08)

(2008/C 327/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Yasar Erdil

Pârât: Land Berlin

Întrebarea preliminară

Un cetățean turc care beneficiază de drepturile conferite în temeiul articolului 7 alineatul (1) prima teză a doua liniuță din Decizia nr. 1/1980 a Consiliului de asociere și care trăiește de la nașterea sa în anul 1989 pe teritoriul federal poate invoca protecția specială împotriva expulzării potrivit articolului 28 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/38/CE (1) din 29 aprilie 2004?

(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d'État (Belgia) la 26 septembrie 2008 — Enviro Tech (Europe) Ltd/État belge

(Cauza C-425/08)

(2008/C 327/21)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Enviro Tech (Europe) Ltd

Pârât: État belge

Întrebările preliminare

Prima întrebare

—

În măsura în care clasifică bromura de n-propil drept substanță foarte inflamabilă (R 11) în baza unui singur test efectuat la o temperatură de -10° C, Directiva 2004/73/CE (1) este conformă Directivei-cadru 67/548/CEE (2), în special punctului A.9 din anexa V la aceasta, care stabilește metodele de determinare a punctelor de inflamabilitate?

—

În măsura în care clasifică bromura de n-propil drept substanță toxică pentru reproducere de categoria 2 (R 60), pe de o parte, fără punerea clară în evidență, prin studii adecvate asupra unui animal, a efectelor toxice observate pentru a justifica o prezumție puternică potrivit căreia expunerea umană la o astfel de substanță poate determina efecte toxice asupra dezvoltării și, pe de altă parte, pe baza unor teste care nu identifică efecte toxice decât asupra animalelor supuse unei concentrații de 250 PPM, și anume, de unsprezece ori maximul și de patruzeci de ori media concentrației de bromură de n-propil la care este expus omul cu ocazia manipulării produsului, Directiva 2004/73/CE este conformă Directivei-cadru 67/548/CEE, în special punctului 4.2.3 din anexa VI la aceasta?

—

În măsura în care clasifică bromura de n-propil drept substanță foarte inflamabilă (R 11) și toxică pentru reproducere de categoria 2 (R 60) în numele principiului precauției, fără respectarea metodelor și a criteriilor stabilite în anexele V și VI la Directiva 67/548/CEE, Directiva 2004/73/CE este conformă Directivei-cadru 67/548/CEE, în special anexelor V și VI la aceasta?

—

În măsura în care clasifică bromura de n-propil drept substanță foarte inflamabilă (R 11) și toxică pentru reproducere de categoria 2 (R 60) bazându-se pe teste care sunt diferite de cele efectuate asupra unor produse concurente, în special halogenii clorați și cu nerespectarea principiului proporționalității, Directiva 2004/73/CE este conformă Directivei-cadru 67/548/CEE?

Întrebarea a doua

—

În caz de neconformitate a Directivei 2004/73/CE cu Directiva 67/548/CEE, Regatul Belgiei ar fi trebuit să se abțină de la transpunerea în dreptul intern a clasificării bromurii de n-propil astfel cum rezultă aceasta din Directiva 2004/73/CE și chiar să se îndepărteze de la această clasificare, în timp ce potrivit articolului 2 din Directiva 2004/73/CE „Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 octombrie 2005”?

(1) Directiva 2004/73/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 de efectuare a celei de-a douăzeci și noua adaptări la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO L 152, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 46, p. 3).

(2) Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO 196, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 1, p. 23).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/13

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de VAT and Duties Tribunals, Londra (Regatul Unit) la 29 septembrie 2008 — Terex Equipment Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

(Cauza C-430/08)

(2008/C 327/22)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

VAT and Duties Tribunals, Londra

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Terex Equipment Ltd.

Pârâți: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Întrebările preliminare

1)	Codul (1), în special articolul 78, permite revizuirea declarației pentru corectarea codului tarifar și, în cazul unui răspuns afirmativ, HMRC sunt obligați să corecteze declarația și să reglementeze situația?

2)	Mărfurile în cauză au fost sustrase în mod ilegal de sub supravegherea vamală în sensul articolului 203 alineatul (1) din cod, prin efectul articolului 865 din regulamentul de aplicare (2)?

3)	În caz afirmativ, această sustragere a dat naștere unei datorii vamale în conformitate cu articolul 203 din cod?

Chiar dacă nu a existat nicio datorie ca efect al articolului 203 din cod, a luat naștere o datorie vamală în temeiul articolului 204 din cod având în vedere:

i)	constatarea unei „neglijențe vădite” și

ii)	întrebarea dacă HMRC nu și-au îndeplinit obligațiile care le revin în temeiul articolului 221 alineatul (3) din cod prin faptul că nu au comunicat înainte de expirarea termenului datoria vamală în conformitate cu articolul 204?

Dat fiind că:

i)	nu poate avea loc o regularizare în temeiul articolului 78 din cod și

ii)	a existat o datorie vamală și

iii)	a existat o situație specială prevăzută la articolul 899 din regulamentul de aplicare,

instanța națională putea considera că nu a existat o neglijență vădită, astfel încât datoria vamală trebuia remisă în temeiul articolului 239 din cod?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, JO L 302, p. 1.

(2) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de VAT and Duties Tribunal, Londra (Regatul Unit) la 29 septembrie 2008 — 1) FG Wilson (Engineering) Ltd, 2) Caterpillar EPG Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

(Cauza C-431/08)

(2008/C 327/23)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

VAT and Duties Tribunal, Londra

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: FG Wilson (Engineering) Ltd, Caterpillar EPG Ltd

Pârât: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Întrebările preliminare

1)	Mărfurile în cauză au fost sustrase în mod ilegal de sub supravegherea vamală în sensul articolului 203 alineatul (1) din cod (1), prin efectul articolului 865 din regulamentul de aplicare (2)?

2)	În caz afirmativ, această sustragere a dat naștere unei datorii vamale în conformitate cu articolul 203 din cod?

3)	În cazul în care răspunsurile la întrebările 1) și 2) sunt afirmative, Codul, în special articolul 78, permite revizuirea declarației pentru corectarea codului tarifar și, în cazul unui răspuns afirmativ, HMRC sunt obligați să corecteze declarația și să reglementeze situația?

În cazul în care nu poate avea loc o regularizare în temeiul articolului 78 din cod și dat fiind faptul că a existat o datorie vamală în temeiul articolului 203 din cod și că a existat o situație specială prevăzută la articolul 899 din regulamentul de aplicare, în raport cu împrejurările și cu constatările de mai jos, instanța națională putea considera că nu a existat o neglijență vădită, astfel încât datoria vamală trebuia remisă în temeiul articolului 239 din cod iar cererea privind datoria vamală trebuia respinsă? În special, atunci când apreciază dacă a existat o neglijență vădită din partea comerciantului respectiv, autoritățile competente sunt îndreptățite să ia în considerare faptul că neîndeplinirea obligațiilor de diligență și de bună administrare de către autoritățile fiscale a contribuit la erorile care au dat naștere datoriei vamale?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, JO L 302, p. 1.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 6 octombrie 2008 — F. Gielen/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-440/08)

(2008/C 327/24)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: F. Gielen

Pârâtă: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

Articolul 43 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune aplicării unei dispoziții a legislației fiscale a unui stat membru la profitul realizat de un resortisant al unui alt stat membru (contribuabil străin) într-o parte a întreprinderii sale situate în primul stat membru dacă, atunci când este interpretată într-un anume fel, această dispoziție creează în mod efectiv o discriminare contrară în sine articolului 43 CE între contribuabilii naționali și contribuabilii străini, dar contribuabilul străin respectiv a avut posibilitatea de a alege să fie tratat ca fiind contribuabil național și, din motive personale, nu a utilizat această posibilitate?

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Republica Polonă) la 7 octombrie 2008 — Elektrownia Pątnów II sp. z o.o./Dyrektorowi Izby Skarbowej w Poznaniu

(Cauza C-441/08)

(2008/C 327/25)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Elektrownia Pątnów II sp. z o.o.

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Poznaniu

Întrebările preliminare

În temeiul dreptului comunitar (în special Directiva 69/335/CEE (1)), în cazul aplicării impozitului pe capital unei majorări de capital autoritățile fiscale au obligația să ia în considerare operațiunile care privesc aceeași majorare de capital care a fost supusă impozitului pe capital înainte de aderarea Poloniei la Uniunea Europeană?

Mecanismul prevăzut în articolul 5 alineatul (3) a doua liniuță din Directiva 69/335/CEE este aplicabil în cazul în care conversia împrumuturilor acordate în acțiuni ale societății, în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (c) din directivă, are loc după aderare, iar aceste împrumuturi au fost deja impozitate în temeiul legislației naționale în vigoare până la data aderării în conformitate cu principiile definite în legea polonă privind impozitul pe actele civile?

(1) JO L 249, p. 25, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 9.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/15

Recurs introdus la 8 octombrie 2008 de Região autónoma dos Açores împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 1 iulie 2008 în cauza T-37/04, Região autónoma dos Açores/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-444/08 P)

(2008/C 327/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Região autónoma dos Açores (reprezentanți: M. Renouf, Solicitor, C. Bryant, Solicitor, H. Mercer QC)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene, Regatul Spaniei, Seas at Risk VZW, WWF — World Wide Fund for Nature, Stichting Greenpeace Council

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 1 iulie 2008 în cauza T-37/04;

—	declararea ca admisibilă a acțiunii în cauza T-37/04;

—

anularea articolelor 3 și 11 și a anexei la Regulamentul nr. 1954/2003 al Consiliului (1) în măsura în care acestea: a) prevăd că efortul de pescuit în temeiul regulamentului va fi stabilit numai prin referire la speciile țintă și la zona ICES/CECAF, iar nu și prin referire la tipul de unelte de pescuit utilizate, indiferent că sunt fixe sau remorcate; și b) exclud din domeniul de aplicare al articolelor 3 și 11 din Regulamentul nr. 1954/2003 al Consiliului speciile de adâncime (respectiv speciile demersale care intră sub incidența Regulamentului nr. 2347/2002 (2));

—

anularea articolului 15 din Regulamentul nr. 1954/2003 în măsura în care abrogarea Regulamentelor nr. 685/95 (3) și nr. 2027/95 (4): a) înlătură (i) competența Comunității de a stabili efortul de pescuit prin referire nu numai la speciile țintă și la zona ICES/CECAF, ci și prin referire la tipul de unelte de pescuit utilizate, și (ii) stabilirea efortului de pescuit, astfel cum a fost efectuată prin Regulamentul nr. 2027/95; b) înlătură (i) competența de a stabili un efort de pescuit anual maxim pe zonă în ceea ce privește speciile de adâncime (respectiv speciile demersale care intră sub incidența Regulamentului nr. 2347/2002) și (ii) stabilirea efortului de pescuit anual maxim, astfel cum a fost efectuată prin Regulamentul nr. 2027/95; c) înlătură interdicția privind accesul navelor spaniole la apele Insulelor Azore pentru pescuitul tonului sau al speciilor de ton;

—	anularea articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1954/2003 în măsura în care nu menține interdicția privind accesul navelor spaniole la apele Insulelor Azore pentru pescuitul tonului sau al speciilor de ton;

—	retrimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță în cazul în care Curtea de Justiție nu consideră că stadiul în care se află procedura permite pronunțarea unei hotărâri definitive; și

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Regiunea Autonomă Azore (Região autónoma dos Açores) atât în primă instanță, cât și în prezentul recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurenta își întemeiază recursul împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță mai sus menționate pe șapte motive.

În primul rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că protecția acordată recurentei în temeiul articolului 229 alineatul (2) CE nu este suficientă pentru a stabili că recurenta este vizată individual de dispozițiile atacate.

În al doilea rând, Tribunalul de Primă Instanță a concluzionat în mod greșit că numai statele membre, nu și autoritățile regionale, au dreptul de a apăra interesele generale ale teritoriului lor.

În al treilea rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a făcut distincție între considerentele de mediu și cele economice.

În al patrulea rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că dispozițiile atacate nu vor avea efecte dăunătoare asupra rezervelor de pește și asupra mediului marin din Azore și, în consecință, asupra supraviețuirii sectorului pescuitului în această regiune.

În al cincilea rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că efectul dispozițiilor atacate asupra competențelor legislative și executive ale recurentei nu a făcut ca aceasta să fie vizată individual de dispozițiile menționate.

În al șaselea rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că acțiunea recurentei nu este admisibilă pentru motivul lipsei altor căi de atac efective aflate la dispoziția recurentei.

În al șaptelea rând, Tribunalul de Primă Instanță a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a luat în considerare elementele pe care s-a întemeiat recurenta, fie în mod cumulativ, fie în mod individual.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1954/2003 al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind gestionarea efortului de pescuit referitor la anumite zone și resurse de pescuit comunitare, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 685/95 și (CE) nr. 2027/95 (JO L 289, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 7, p. 30).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a cerințelor specifice de acces și a condițiilor asociate care se aplică pescuitului rezervelor de specii de adâncime (JO L 351, p. 6, Ediție specială, 04/vol. 6, p. 231).

(3) Regulamentul (CE) nr. 685/95 al Consiliului din 27 martie 1995 privind gestionarea eforturilor de pescuit referitoare la anumite zone și resurse de pescuit comunitare (JO L 71, p. 5, Ediție specială, 04/vol. 2, p. 240).

(4) Regulamentul (CE) nr. 2027/95 al Consiliului din 15 iunie 1995 de instituire a unui sistem de gestionare a efortului de pescuit referitor la anumite zone și resurse de pescuit comunitare (JO L 199, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 2, p. 259).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d'État (Franța) la 9 octombrie 2008 — Société Solgar Vitamin's France, Valorimer SARL, Christian Fenioux, L'Arbre de Vie SARL, Société Source Claire, Nord Plantes EURL, Société RCS Distribution, Société Ponroy Santé — Intervenient: Syndicat de la Diététique et des Compléments Alimentaires/Ministre de l'Économie, des Finances et de l'Emploi, Ministre de la Santé, de la Jeunesse et des Sports, Ministre de l'Agriculture et de la Pêche

(Cauza C-446/08)

(2008/C 327/27)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Société Solgar Vitamin's France, Valorimer SARL, Christian Fenioux, L'Arbre de Vie SARL, Société Source Claire, Nord Plantes EURL, Société RCS Distribution, Société Ponroy Santé

Pârâte: Ministre de l'Économie, des Finances et de l'Emploi, Ministre de la Santé, de la Jeunesse et des Sports, Ministre de l'Agriculture et de la Pêche

Întrebările preliminare

Directiva 2002/46/CE din 10 iunie 2002 (1), în special articolul 5 alineatul (4) și articolul 11 alineatul (2), trebuie interpretată în sensul că, în principiu, Comisia are obligația de a defini cantitățile maxime de vitamine și de minerale prezente în suplimentele alimentare, iar statele membre rămân competente să adopte o reglementare în materie atâta timp cât Comisia nu a adoptat actul comunitar necesar?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare:

Dacă, la stabilirea cantităților maxime, statele membre sunt obligate să respecte dispozițiile articolelor 28 și 30 din Tratatul CE, acestea trebuie să se inspire și din criteriile definite la articolul 5 din directivă, inclusiv cerința de evaluare a riscului întemeiată pe date științifice general acceptate într-un sector care se caracterizează încă printr-o oarecare incertitudine?

Un stat membru poate stabili cantitățile maxime atunci când este imposibil, cum este cazul fluorului, să calculeze cu precizie aportul de vitamine și minerale din alte surse alimentare, în special din apa de la rețea, pentru fiecare grup de consumatori și teritoriu cu teritoriu? În acest caz, poate statul membru să stabilească un nivel zero dacă stabilește că există riscuri, fără a recurge la procedura de salvgardare prevăzută la articolul 12 din directiva din 10 iunie 2002?

La stabilirea conținutului maxim, în cazul în care este posibil să țină seama de diferențele dintre gradele diferite de sensibilitate ale diferitelor grupuri de consumatori, astfel cum prevede articolului 5 alineatul (1) litera (a) din directivă, un stat membru poate avea în vedere și faptul că o măsură, de exemplu o etichetare adaptată, care privește numai acea parte a populației deosebit de expusă la risc, ar descuraja acest grup să recurgă la un nutriment care i-ar fi benefic în doze mici? Luarea în considerare a acestei diferențe de sensibilitate poate conduce la aplicarea, la nivelul întregii populații, a conținutului maxim adaptat pentru populația vulnerabilă, în special copiii?

În ce măsură pot fi stabilite niveluri maxime dacă nu există limite de securitate, întrucât nu s-a stabilit existența unui pericol pentru sănătate? Mai general, în ce măsură și în ce condiții ponderarea criteriilor care trebuie avute în vedere ar putea conduce la stabilirea unor niveluri maxime sensibil inferioare limitelor de securitate admise pentru acești nutrienți?

(1) Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (JO L 183, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 39).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/17

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Svea hovrätt (Suedia) la 13 octombrie 2008 — Otto Sjöberg/Åklagaren

(Cauza C-447/08)

(2008/C 327/28)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Svea hovrätt

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Otto Sjöberg

Pârât: Åklagaren

Întrebările preliminare

1)	Discriminarea bazată pe cetățenie sau naționalitate poate să fie, în anumite împrejurări, admisă pe piața națională a jocurilor de noroc și a loteriilor pentru un motiv imperativ de interes general?

În cazul în care politica restrictivă aplicată pe piața națională a jocurilor de noroc și a loteriilor urmărește obiective diferite, iar unul dintre aceste obiective privește finanțarea unor activități sociale, se poate considera că, în acest caz, este vorba despre o consecință benefică accesorie politicii restrictive puse în aplicare?

Statul poate să invoce motive imperative de interes general pentru a justifica politica restrictivă pe care o aplică în materie de jocuri de noroc dacă societăți controlate de către stat comercializează jocuri de noroc și loterii ale căror venituri sunt încasate în parte de stat, iar unul dintre obiectivele acestei comercializări este de a finanța activități sociale? În cazul unui răspuns negativ, această politică restrictivă poate să fie totuși admisă dacă finanțarea activităților sociale nu poate să fie considerată obiectivul principal al comercializării efectuate?

O interdicție absolută de comercializare a jocurilor de noroc și a loteriilor organizate într-un alt stat membru de către o societate de jocuri de noroc stabilită în acest stat și controlată de către autoritățile acestuia, este proporțională prin raportare la obiectivul de a controla și de a exercita o supraveghere a activităților de jocuri de noroc în cazul în care, în același timp, nu există nicio restricție privind comercializarea jocurilor de noroc și a loteriilor organizate de către societăți de jocuri de noroc stabilite în statul membru care aplică această politică restrictivă? Care este răspunsul la această întrebare dacă obiectivul acestei reglementări este de a limita jocurile de noroc?

Un operator care a primit o autorizație de a desfășura anumite activități de jocuri de noroc într-un stat și care este controlat de către autoritățile competente ale acestui stat are dreptul de a comercializa ofertele sale de jocuri de noroc în alte state membre, în special prin intermediul unor anunțuri în ziare, fără a fi obligat să solicite, în prealabil, o autorizație din partea autorităților competente ale acestor state? În cazul unui răspuns afirmativ, aceasta presupune că reglementarea unui stat membru care prevede o sancțiune penală în cazul promovării participării la loterii organizate în străinătate constituie un obstacol în calea libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor care nu poate să se justifice niciodată pentru motive imperative de interes general? Faptul că statul membru în care este stabilit operatorul invocă aceleași motive imperative de interes general ca statul în care operatorul intenționează să comercializeze activitățile sale de jocuri de noroc influențează răspunsul la prima întrebare?

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Svea hovrätt (Suedia) la 13 octombrie 2008 — Anders Gerdin/Åklagaren

(Cauza C-448/08)

(2008/C 327/29)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Svea hovrätt

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Anders Gerdin

Pârât: Åklagaren

Întrebările preliminare

1)	Discriminarea bazată pe cetățenie sau naționalitate poate să fie, în anumite împrejurări, admisă pe piața națională a jocurilor de noroc și a loteriilor pentru un motiv imperativ de interes general?

O interdicție absolută de comercializare a jocurilor de noroc și a loteriilor organizate într un alt stat membru de către o societate de jocuri de noroc stabilită în acest stat și controlată de către autoritățile acestuia este proporțională prin raportare la obiectivul de a controla activitățile de jocuri de noroc și de a exercita o supraveghere a acestora în cazul în care, în același timp, nu există nicio restricție privind comercializarea jocurilor de noroc și a loteriilor organizate de către societăți de jocuri de noroc stabilite în statul membru care aplică această politică restrictivă? Care este răspunsul la această întrebare dacă obiectivul acestei reglementări este de a limita jocurile de noroc?

Un operator care a primit o autorizație de a desfășura anumite activități de jocuri de noroc într un stat și care este controlat de către autoritățile competente ale acestui stat are dreptul de a comercializa ofertele sale de jocuri de noroc în alte state membre, în special prin intermediul unor anunțuri în ziare, fără a fi obligat să solicite, în prealabil, o autorizație din partea autorităților competente ale acestor state? În cazul unui răspuns afirmativ, aceasta presupune că reglementarea unui stat membru care prevede o sancțiune penală în cazul promovării participării la loterii organizate în străinătate constituie un obstacol în calea libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor care nu poate să se justifice niciodată pentru motive imperative de interes general? Faptul că statul membru în care este stabilit operatorul invocă aceleași motive imperative de interes general ca statul în care operatorul intenționează să comercializeze activitățile sale de jocuri de noroc influențează răspunsul la prima întrebare?

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia) la 17 octombrie 2008 — Panagiotis I. Karanikolas, Valsamis Daravanis, Georgios Kouvoukliotis, Panagiotis Ntolou, Dimitrios Z. Parisis, Konstantinos Emmanouil, Ioannis Anasoglou, Pantelis A. Beis, Dimitrios Chatziandreou, Ioannis A. Zaragkoulias, Triantafyllos K. Mavrogiannis, Sotirios Th. Liotakis, Vasileios Karampasis, Dimitrios Melissidis, Ioannis V. Kleovoulos, Dimitrios I. Patsakos, Theodoros Fournarakis, Dimitrios K. Dimitrakopoulos și Synetairismos Paraktion Alieon Kavalas/Ypourgos Agrotikis Anaptyxis kai Trofimon și Nomarchiaki Aftodioikisi Dramas-Kavalas-Xanthis

(Cauza C-453/08)

(2008/C 327/30)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Panagiotis I. Karanikolas, Valsamis Daravanis, Georgios Kouvoukliootis, Panagiotis Ntolou, Dimitrios Z. Parisis, Konstantinos Emmanouil, Ioannis Anasoglou, Pantelis A. Beis, Dimitrios Chatziandreou, Ioannis A. Zaragkoulias, Triantafyllos K. Mavrogiannis, Sotirios Th. Liotakis, Vasileios Karampasis, Dimitrios Melissidis, Ioannis V. Kleovoulos, Dimitrios I. Patsakos, Theodoros Fournarakis, Dimitrios K. Dimitrakopoulos și Synetairismos Paraktion Alieon Kavalas

Pârâte: Ypourgos Agrotikis Anaptyxis kai Trofimon și Nomarchiaki Aftodioikisi Dramas-Kavalas-Xanthis

Intervenient: Alieftikos Agrotikos Synetairismos gri-gri al prefecturii Kavala, denumit „MAKEDONIA” și „Evosi, Ploioktikon Mesis Alieias” panelenă (P.E.P.M.A)

Întrebările preliminare

Un stat membru poate, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1626/1994 al Consiliului, să adopte măsuri suplimentare constând în interdicția absolută de a utiliza instrumente de pescuit a căror folosire este, în principiu, autorizată în conformitate cu prevederile regulamentului citat anterior?

Este permisă utilizarea, în sensul prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1626/1994, în zona maritimă a unui stat membru cu litoral mediteraneean, a instrumentelor de pescuit care nu sunt cuprinse printre cele stabilite ca fiind, în principiu, interzise la articolul 2 alineatul (3) și la articolul 3 alineatele (1) și (1a) din acest regulament și a căror utilizare a fost interzisă înainte de intrarea în vigoare a respectivului regulament printr-o prevedere națională?

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/19

Acțiune introdusă la 21 octombrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-458/08)

(2008/C 327/31)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și P. Guerra e Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că prin impunerea, în domeniul prestării de servicii de construcție în Portugalia, a acelorași cerințe pe care le impune în materie de stabilire, Republica Portugalia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 CE.

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Legislația portugheză privind accesul și continuarea exercitării activității de construcție (Decretul-lege nr. 12/2004) condiționează exercitarea activității de construcție în Portugalia de obținerea unei licențe.

Nicio întreprindere, fără excepție, nu poate efectua în Portugalia lucrări de construcție, reconstrucție, dezvoltare, modificare, reparație, conservare, reabilitare, curățenie, restaurare, demolare și, în general, orice lucrări care au legătură cu construcția, fără autorizație prealabilă din partea administrației portugheze.

Norma privind concurența din dreptul portughez care interzice întreprinderilor, inclusiv întreprinderilor Comunității, să presteze servicii de construcție în Portugalia fără obținerea din partea administrației portugheze a unei autorizați prealabile de acces în industria construcțiilor încalcă articolul 49 CE.

Cerințele pentru a obține accesul în industria construcțiilor, astfel cum sunt prevăzute de legislația portugheză, sunt cerințe privind stabilirea. Legislația portugheză nu distinge între stabilire și prestarea de servicii cu caracter temporar.

Pentru a presta servicii în Portugalia, o întreprindere de construcții cu sediul în alt stat membru este obligată să îndeplinească toate cerințele necesare privind stabilirea, ceea ce, în practică, înseamnă că această întreprindere de construcții nu are altă soluție decât să se stabilească în Portugalia. O astfel de cerință restrânge în mod serios libera prestare a serviciilor.

Cerințele pentru continuarea exercitării activității constituie de asemenea restricții privind libera prestare a serviciilor, făcând imposibilă prestarea de servicii de construcție cu caracter temporar.

Motivele invocate de statul portughez pentru justificarea restricțiilor contestate nu au fost susținute prin probe și nu pot fi luate în considerare.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/19

Acțiune introdusă la 21 octombrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-460/08)

(2008/C 327/32)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Rozet și D. Triantafyllou)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că, prin menținerea în legislația sa a cerinței cetățeniei grecești pentru ocuparea funcțiilor de căpitan și de ofițer (secund de navă) pe toate navele care arborează pavilionul grec, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 39 CE;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Lipsă de motivare cu privire la articolul 39 alineatul (4) CE, întrucât căpitanii și ofițerii secunzi nu exercită în mod curent prerogative de putere publică.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/20

Acțiune introdusă la 27 octombrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-463/08)

(2008/C 327/33)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și M.A. Rabanal Suárez, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Spania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul prevăzut pentru transpunerea Directivei 2005/36/CE în dreptul intern a expirat la 29 septembrie 2005.

(1) JO L 225, p. 22, Ediție specială 05/vol. 8, p. 3.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/20

Acțiune introdusă la 27 octombrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Estonia

(Cauza C-464/08)

(2008/C 327/34)

Limba de procedură: estona

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Simonsson și K. Saaremäel-Stoilov)

Pârâtă: Republica Estonia

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că, prin faptul că nu a adoptat actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/65/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului (privind consolidarea securității portuare) sau, în orice caz, prin faptul că nu a comunicat Comisiei adoptarea actelor menționate, Republica Estonia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Estonia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în ordinea juridică națională a expirat la 15 iunie 2007.

(1) JO L 310, p. 28, Ediție specială, 07/vol. 15, p. 50.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/20

Acțiune introdusă la 29 octombrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-465/08)

(2008/C 327/35)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Karanasou-Apostolopoulou și H. Støvlbæk)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (1), și în orice caz prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei menționate;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2005/36/CE în ordinea internă a expirat la 20 octombrie 2007.

(1) JO L 255, 30.9.2005, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/21

Acțiune introdusă la 30 octombrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cipru

(Cauza C-466/08)

(2008/C 327/36)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Karanasou-Apostolopoulou și H. Støvlbæk)

Pârâtă: Republica Cipru

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, și în orice caz prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Cipru nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei menționate;

—	obligarea Republicii Cipru la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2005/36/CE în ordinea internă a expirat la 20 octombrie 2007.

(1) JO L 255, 30.9.2005, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Augstākās tiesas Senāts (Republica Letonia) la 23 octombrie 2008 — Alstom Power Hydro/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-472/08)

(2008/C 327/37)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesas Senāts

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Alstom Power Hydro

Pârât: Valsts ieņēmumu dienests

Întrebarea preliminară

Trebuie interpretat articolul 18 alineatul (4) din A șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 (1) în sensul că această dispoziție se opune ca un stat să prevadă în legislația sa un termen de trei ani pentru prescrierea dreptului de a obține rambursarea taxei pe valoarea adăugată percepută în plus (diferența dintre taxa calculată și taxa plătită în avans)?

(1) A șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 23).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/22

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 5 noiembrie 2008 — Neoperl Servisys/OAPI (HONEYCOMB)

(Cauza T-256/06) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale HONEYCOMB - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 327/39)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Neoperl Servisys AG (Reinach, Elveția) (reprezentant: H. Börjes-Pestalozza, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: R. Pethke, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 17 iulie 2006 (cauza R 1388/2005-4) privind cererea de înregistrare a semnului verbal HONEYCOMB ca marcă comunitară.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Neoperl Servisys AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 261, 28.10.2006.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/22

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 noiembrie 2008 — Group Lottuss/OAPI — Ugly (COYOTE UGLY)

(Cauza T-161/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative COYOTE UGLY - Marca comunitară verbală anterioară COYOTE UGLY - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 327/40)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Group Lottuss Corp., SL (Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. Grau Mora, A. Angulo Lafora, M. Ferrándiz Avendaño și J. Arribas García, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Laporta Insa, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Ugly, Inc. (Cornwall, New York, Statele Unite) (reprezentanți: S. Malynicz, barrister, M. Blair și C. Balme, solicitors)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 2 martie 2007 (cauzele conexate R 165/2006-2 și R 194/2006-2) privind o procedură de opoziție între Ugly, Inc. și Group Lottuss Corp., SL.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

Group Lottuss Corp., SL suportă în totalitate propriile cheltuieli de judecată, patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) și patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Ugly, Inc.

3)	Ugly suportă o cincime din propriile cheltuieli de judecată și o cincime din cheltuielile de judecată efectuate de OAPI.

(1) JO C 155, 7.7.2007

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/23

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 5 noiembrie 2008 — Calzaturificio Frau/OAPI — Camper (Reprezentarea unui arc stilizat cu suprafață plană)

(Cauza T-304/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci figurative comunitare reprezentând un arc stilizat cu suprafață plană - Marcă figurativă comunitară anterioară reprezentând un arc stilizat - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 327/41)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Calzaturificio Frau (San Giovanni Ilarione, Italia) (reprezentant: A. Rizzoli, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: O. Montalto și L. Rampini, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Camper, SL (Inca, Spania) (reprezentant: I. Temiño Ceniceros, avocat)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 14 iunie 2007 (cauza 768/2006-1) privind o procedură de opoziție între Camper, SL și Calzaturificio Frau SpA.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Calzaturificio Frau SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 235, 6.10.2007.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/23

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 noiembrie 2008 — Speiser/Parlamentul European

(Cauza T-390/07 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Agenți temporari - Admisibilitate - Indemnizație de expatriere - Decizie exclusiv de confirmare - Reclamație tardivă’)

(2008/C 327/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Michael ALexander Speiser (Neu-Isenburg, Germania) (reprezentant: F. Theumer, avocat)

Cealaltă parte în proces: Parlamentul European (reprezentanți: inițial A. Lukošiūtė și N. Lorenz și ulterior A. Lukošiūtė și S. Seyr, agenți)

Obiectul

Recurs îndreptat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 10 septembrie 2007, Speiser/Parlamentul European (F-146/06, nepublicată încă în Repertoriu), prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 297, 8.12.2007.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/23

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 25 septembrie 2008 — Regione Siciliana/Comisia

(Cauza T-363/03) (1)

(„Acțiune în anulare - FEDR - Desființarea unui sprijin financiar - Recuperarea sumelor plătite deja - Entitate regională sau locală - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate’)

(2008/C 327/43)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Regione Siciliana (Italia) (reprezentant: A. Cingolo, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. de March și L. Flynn, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

În primul rând, cerere de anulare a Deciziei C (2003) 2890 final a Comisiei din 13 august 2003 de desființare a sprijinului acordat prin Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) reclamantei prin Decizia C(90) 2363 025 a Comisiei din 14 decembrie 1990 pentru un proiect de infrastructură în regiunea Sicilia, precum și recuperarea sumelor plătite deja de Comisie în temeiul acestei contribuții, în al doilea rând, cerere de anulare a notei de debit nr. 3240504102 a Comisiei din 26 septembrie 2003 și, în al treilea și în ultimul rând, anularea tuturor actelor conexe sau prealabile.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Regione Siciliana la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 304, 13.12.2003.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/24

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 12 septembrie 2008 — Stephens/Comisia

(Cauza T-139/04) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Hotărâre interlocutorie - Nepronunțarea asupra fondului’)

(2008/C 327/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Kelvin William Stephens (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall și H. Krämer, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 14 aprilie 2003 de modificare a încadrării în grad a reclamantului, în măsura în care aceasta stabilește încadrarea sa în treaptă, la data numirii sale, corespunzător gradului A6 prima treaptă, în măsura în care stabilește data de 5 octombrie 1995 ca dată de la care aceasta începe să își producă efectele financiare și în măsura în care nu a reconstituit cariera în grad a reclamantului, precum și o cerere de anulare a deciziei de respingere a reclamației formulate de reclamant și, pe de altă parte, cerere de reparare a pretinsului prejudiciului care ar decurge din aceste decizii.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Comsia suportă toate cheltuielile de judecată.

(1) JO C 168, 26.6.2004.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/24

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 29 septembrie 2008 — Powderject Research/OAPI (POWDERMED)

(Cauza T-166/06) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii verbale POWDERMED - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 327/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Powderject Research (Oxford, Regatul Unit) (reprezentanți: A. Bryson, barrister și P. Brownlow, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Botis, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 12 aprilie 2006 (cauza R 1189/2005-2) referitoare la o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului verbal POWERMED

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Powderject Research Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 190, 12.8.2006.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/25

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 6 octobrie 2008 — Austrian Relief Program/Comisia

(Cauza T-235/06) (1)

(„Acțiune în anulare - Finanțare comunitară a unei operațiuni pentru ameliorarea condițiilor de viață în fosta Iugoslavie în scopul favorizării repatrierii refugiaților și a persoanelor strămutate - Programul Obnova - Clauză compromisorie - Notă de debit - Inadmisibilitate’)

(2008/C 327/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Austrian Relief Program — Verein für Not- und Katastrophenhilfe (Innsbruck, Austria) (reprezentant: C. Leyroutz, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Šimerdová, agent, asistat de R. Bierwagen, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a notei de debit du 4 mai 2006 prin care Comisia a cerut reclamantei rambursarea sumelor plătite în executarea contractului privind finanțarea comunitară a proiectului „Republika Srpska 1998: Ameliorarea condițiilor de viață în scopul favorizării repatrierii refugiaților și a persoanelor strămutate” (contractul RE/YOU/03/04/98), încheiat în cadrul programului Obnova.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligarea Austrian Relief Programm — Verein für Not- und Katastrophenhilfe la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 261, 28.10.2006.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/25

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 20 octombrie 2008 — BOT Elektrownia Bełchatów și alții/Comisia

(Cauza T-208/07) (1)

(„Acțiune în anulare - Directiva 2003/87/CE - Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră - Plan național de alocare de cote de emisie pentru Polonia pentru perioada 2008-2012 - Decizia Comisiei de a nu invoca obiecții prin intermediul anumitor condiții - Competențe ale statelor membre în distribuirea individuală a cotelor de emisie - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate’)

(2008/C 327/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: ABOT Elektrownia Bełchatów S. A. (Rogowiec, Polonia), BOT Elektrownia Turów S. A. (Bogatynia, Polonia), BOT Elektrownia Opole S. A. (Brzezie, Polonia), Elektrownia „Kozienice” S. A (Świerże Górne, Polonia), Elektrownia Połaniec S. A. — Grupa Electrabel Polska (Połaniec, Polonia), Elektrownia „Rybnik” S. A. (Rybnik, Polonia), Elektrownia Skawina S. A. (Skawina, Polonia), Elektrownia „Stalowa Wola” S. A. (Stalowa Wola, Polonia), Południowy Koncern Energetyczny S. A. (Katowice, Polonia), Zespół Elektrowni Dolna Odra S. A. (Nowe Czarnowo, Polonia), Zespół Elektrowni Ostrołęka S. A. (Ostrołęka, Polonia) și Zespół Elektrowni Pątnów-Adamów-Konin S. A. (Konin, Polonia) (reprezentanți: B. Krużewski, M. Ciemiński, J. Młot-Schönthaler, N. Dodoo și S. Boullart, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: U. Wölker și D. Lawunmi, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantelor: Elektrociepłownia „Będzin” S. A. (Będzin, Polonia), Zespół Elektrociepłowni Bydgoszcz S. A. (Bydgoszcz, Polonia), Zespół Elektrociepłowni Bytom S. A. (Bytom, Polonia), Elektrociepłownia Białystok S. A. (Białystok, Polonia), Elektrociepłownia „Gorzów S. A.” (Gorzów, Polonia), Elektrociepłownia Kalisz-Piwonice S. A. (Kalisz, Polonia), Elektrociepłownia „Kraków” S. A. (Cracovia, Polonia), Dalkia Łódź S. A. (Łódź, Polonia), Dalkia Poznań Zespół Elektrociepłowni S. A. (Poznań, Polonia), Elektrociepłownia Tychy S. A. (Tychy, Polonia), Zespół Elektrociepłowni Wrocławskich Kogeneracja S. A. (Wrocław, Polonia), Elektrociepłownie Wybrzeże S. A. (Gdańsk, Polonia), Elektrociepłownia Zabrze S. A. (Zabrze, Polonia) și Elektrociepłownia „Zielona Góra” S. A. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: B. Krużewski, M. Ciemiński, J. Młot-Schönthaler, N. Dodoo și S. Boullart, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C (2007) 1295 final a Comisiei din 26 martie 2007 privind planul național de alocare de cote de emisie de gaze cu efect de seră notificat de Republica Polonia pentru perioada 2008-2012 în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

BOT Elektrownia Bełchatów S. A., BOT Elektrownia Turów S. A., BOT Elektrownia Opole S. A., Elektrownia „Kozienice” S. A., Elektrownia Połaniec S. A. — Grupa Electrabel Polska, Elektrownia „Rybnik” S. A., Elektrownia Skawina S. A., Elektrownia „Stalowa Wola” S. A., Południowy Koncern Energetyczny S. A., Zespół Elektrowni Dolna Odra S. A., Zespół Elektrowni Ostrołęka S. A. și Zespół Elektrowni Pątnów-Adamów-Konin S. A. vor suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de Comisie.

Elektrociepłownia „Będzin” S. A., Zespół Elektrociepłowni Bydgoszcz S. A., Zespół Elektrociepłowni Bytom S. A., Elektrociepłownia Białystok S. A., Elektrociepłownia „Gorzów S. A.”, Elektrociepłownia Kalisz-Piwonice S. A., Elektrociepłownia „Kraków” S. A., Dalkia Łódź S. A., Dalkia Poznań Zespół Elektrociepłowni S. A., Elektrociepłownia Tychy S. A., Zespół Elektrociepłowni Wrocławskich Kogeneracja S. A., Elektrociepłownie Wybrzeże S. A., Elektrociepłownia Zabrze S. A. și Elektrociepłownia „Zielona Góra” S. A. vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 183, 4.8.2007.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/26

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 30 octombrie 2008 — Franța/Comisia

(Cauza T-257/07 R II)

(„Măsuri provizorii - Sănătate animală - Regulamentul (CE) nr. 999/2001 - Eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă - Regulamentul (CE) nr. 746/2008 - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris - Urgență - Balanța intereselor’)

(2008/C 327/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, R. Loosli-Surrans, A.-L. During și G. de Bergues, agenți)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Nolin și A. Bordes, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (reprezentanți: inițial C. Gibbs și I. Rao, ulterior I. Rao, agenți, asistați de T. Ward, barrister)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Regulamentului (CE) nr. 746/2008 al Comisiei din 17 iunie 2008 de modificare a anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 202, p. 11), în măsura în care introduce, în capitolul A din anexa VII menționată, punctul 2.3 litera (b) punctul (iii), punctul 2.3 litera (d) și punctul 4.

Dispozitivul

Suspendă aplicarea anexei la Regulamentul (CE) nr. 746/2008 al Comisiei din 17 iunie 2008 de modificare a anexei VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă până la pronunțarea hotărârii principale în măsura în care introduce, în capitolul A din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 din 22 mai 2001, punctul 2.3 litera (b) punctul (iii), punctul 2.3 litera (d) și punctul 4.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/26

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 18 martie 2008 — Aer Lingus Group/Comisia

(Cauza T-411/07 R)

(„Măsuri provizorii - Controlul concentrărilor - Interzicerea unei operațiuni notificate - Articolul 8 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 39/2004 - Cerere de pronunțare a unei ordonanțe de obligare a Comisiei să adopte măsuri împotriva celeilalte părți la concentrarea interzisă - Măsură incompatibilă cu repartizarea atribuțiilor între instituții - Competențe ale Comisiei - Ordonanță adresată unui intervenient - Cerere de suspendare a operațiunii - Admisibilitate - Fumus boni iuris - Urgență - Prejudiciu grav și ireparabil - Producerea unui prejudiciu în funcție de evenimente viitoare, incerte - Lipsa motivării - Evaluarea tuturor intereselor implicate’)

(2008/C 327/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Aer Lingus Group plc (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: A. Burnside, solicitor și B. van de Walle de Ghelcke și T. Snels, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: X. Lewis, É. Gippini Fournier și S. Noë, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Ryanair Holdings plc (Dublin, Irlande) (reprezentanți: J. Swift, QC, V. Power, A. McCarthy și D. Hull, solicitors, G. Berrisch, avocat)

Obiectul

Cerere de măsuri provizorii prin care se urmărește să se obțină, în primul rând, obligarea Comisiei să adopte anumite măsuri privind participarea societății Ryanair Holdings plc la capitalul reclamantei, în al doilea rând, în subsidiar, pronunțarea unei ordonanțe cu efect similar împotriva Comisiei sau a societății Ryanair Holdings plc și, în al treilea rând, suspendarea aplicării Deciziei 2007 C(2007)4600 final a Comisiei din 11 octombrie 2007 prin care se respinge cererea reclamantei de a iniția o procedură în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201) și de a adopta măsuri provizorii în temeiul articolului 8 alineatul (5) din acest regulament (JO L 24, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/27

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 20 octombrie 2008 — Imperial Chemical Industries/OAPI (FACTORY FINISH)

(Cauza T-487/07) (1)

(„Incident de procedură - Marcă comunitară - Reprezentare de către un avocat’)

(2008/C 327/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Imperial Chemical Industries plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: S. Malynicz, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Botis, agent)

Obiectul

Cerere în temeiul articolului 114 din Regulamentul de procedură al Tribunalului prin care se solicită să i se recunoască domnului W. Johnson calitatea de reprezentant al reclamantei în prezenta cauză

Dispozitivul

1)	Respinge cererea prin care se solicită Tribunalului să îi recunoască domnului W. Johnson calitatea de reprezentant al Imperial Chemical Industries plc.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 51, 23.2.2008.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/27

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 24 septembrie 2008 — Van Negyem/Comisia

(Cauza T-105/08 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Respingerea acțiunii în primă instanță - Recrutare - Concurs general - Neadmitere la proba orală - Recurs vădit nefondat’)

(2008/C 327/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent): Kris Van Negyem (Vissenaken, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Berscheid și B. Eggers, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 13 decembrie 2007, Van Neyghem/Comisia (F-73/06, nepublicată încă în Recueil) și având ca obiect anularea acestei hotărâri.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Kris Van Negyem suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Comunităților Europene în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 107, 26.4.2008.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/28

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 17 septembrie 2008 — Melli Bank/Consiliul

(Cauza T-332/08 R)

(„Măsuri provizorii - Regulamentul (CE) nr. 423/2007 - Măsuri restrictive împotriva Republicii islamice Iran - Decizie a Consiliului - Măsură de înghețare a fondurilor și a resurselor economice - Cerere de suspendare a executării - Lipsă a urgenței - Lipsa unui prejudiciu grav și ireparabil’)

(2008/C 327/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Melli Bank plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: R. Gordon, QC, M. Hoskins, barrister, T. Din, S. Gadhia și D. Murray, solicitors)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și E. Finnegan, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării punctului 4 din tabloul B al anexei la Decizia 2008/475/CE a Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 163, p. 29), în măsura în care Melli Bank plc este inclusă pe lista de persoane fizice și juridice, entități și organisme ale căror fonduri și resurse economice au fost înghețate.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/28

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 15 octombrie 2008 — Bank Melli Iran/Consiliul

(Cauza T-390/08 R)

(2008/C 327/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bank Melli Iran (Teheran, Iran) (reprezentant: L. Defalque, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop, E. Finnegan și R. Liudvinaviciute-Cordeiro, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării punctului 4 din tabloul B al anexei la Decizia 2008/475/CE a Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 163, p. 29), în măsura în care Bank Melli Iran este inclusă pe lista de persoane fizice și juridice, entități și organisme ale căror fonduri și resurse economice au fost înghețate.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/28

Recurs introdus la 10 septembrie 2008 de Comisia Comunităților Europene împotriva Hotărârii Tribunalul Funcției Publice din 8 iulie 2008 de în cauza F-76/07, Birkhoff/Comisia

(Cauza T-377/08 P)

(2008/C 327/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Curall și B. Eggers)

Cealaltă parte în proces: Gerhard Birkhoff (Weitnau, Germania)

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii pronunțate la 8 iulie 2008 de Tribunalul de Primă Instanță în cauza F-76/07, Birkhoff/Comisia;

—	obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recursul este îndreptat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-76/07 prin care s-a anulat decizia Biroului de decontări, sub forma unei decizii emise ca urmare a unei reclamații, de a nu rambursa achiziționarea unui nou fotoliu rulant la doi ani după ultima achiziționare a unui nou fotoliu, pentru motivul lipsei necesității de a înlocui fotoliul.

În susținerea recursului, recurenta susține că hotărârea redefinește, cu încălcarea dispozițiilor în vigoare în dreptul comunitar, marja de apreciere a medicului consultant și a consultantului medical în măsura în care, potrivit acelei hotărâri, numai organismele medicale independente pot beneficia de o astfel de marjă de apreciere.

În al doilea rând, potrivit recurentei, hotărârea lipsește de orice semnificație avizul consultantului medical, care în practică prezintă importanță la momentul examinării caracterului necesar al cheltuielilor, prin faptul că afirmă că acest organ nu are decât un rol consultativ și că avizele sale nu sunt publicate. În opinia sa, aceasta este în contradicție cu jurisprudența referitoare la Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională a funcționarilor Comunităților Europene, în redactarea din 22 martie 2004. În plus, aceste avize au rolul unei prezumții simple în ceea ce privește necesitatea cheltuielilor.

În plus, recurenta susține o prezentare deformată a situației de fapt sau o eroare de calificare juridică a situației de fapt și a obiectului litigiului, precum și o încălcare a obligației de motivare a hotărârii, având în vedere că o parte esențială a deciziei emise a fost declarată inexistentă.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/29

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2008 — Ellinika Nafpigeia/Comisia

(Cauza T-391/08)

(2008/C 327/55)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Ellinika Nafpigeia AE (Skaramagkas, Grecia) (reprezentanți: I. Drosos, K. Loukopoulos, A. Chiotellis, Ch. Panagouleas, P. Tzioumas, A. Ballas, V. Voutsakis și X. Gioustas, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea articolului 1 alineatul (2), a articolelor 2, 3, 5, 6, a articolului 8 alineatul (2) și a articolelor 9, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 18 și 19 din Decizia atacată a Comisiei din 2 iulie 2008„privind ajutoarele C 16/2004 (fostele NN 29/2004, CP 71/2002 și CP 133/2005), pe care Grecia le-a acordat societății Ellinika Navpigeia A.E.”;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta (denumită în continuare „ENAE”) contestă 12 din cele 16 măsuri care i-au fost impuse prin Decizia E(2008) 3118 final a Comisiei din 2 iulie 2008 privind ajutoarele C 16/2004 (fostele NN 29/2004, C 71/2002 și C 133/2005), invocând nouă motive în susținerea cererii sale de anulare.

Prin intermediul primului motiv de anulare, reclamanta susține că articolul 298 CE nu a fost aplicat de Comisie, deși prin decizia atacată se recunoaște că ENAE este un șantier naval militar.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de anulare, reclamanta consideră că în decizia atacată nu a fost aplicat articolul 296 CE sau a fost aplicat greșit.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de anulare, reclamanta consideră că decizia atacată conține o eroare manifestă de apreciere și, în susbsidiar, că această decizie nu este motivată suficient, întrucât s-a considerat că ENAE a avut o capacitate de credit limitată între 1997 și iunie 1999 și inexistentă în anii următori. Mai exact, decizia atacată a) nu a examinat capacitatea de credit a ENAE în raport cu calitatea acesteia de entitate a industriei militare, b) a contestat fără motiv datele economice privind ENAE, dar și garanțiile pe care aceasta era în măsură să le prezinte pentru a obține o finanțare de la o bancă privată, c) a ignorat fără motiv și a apreciat greșit interesul avut de Elliniki Trapeza Viomichanikis Anaptyxis (Banca elenă de dezvoltare industrială — denumită în continuare „ETVA”), în calitate de acționar majoritar al ENAE, pentru valoarea și randamentul participațiilor deținute de aceasta în întreprindere.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv de anulare, referitor la aplicarea abuzivă a ajutorului sub forma anulării unei datori în valoare de 160 de milioane de euro, reclamanta susține că Decizia în litigiu C 10/1994 nu a prevăzut condiții și nici nu a fost aplicată în mod abuziv și că, în subsidiar, cuantumul menționat anterior nu a fost acordat în totalitate societății ENAE și, în consecință, sumele neacordate nu pot fi recuperate. În plus, reclamanta consideră că trebuie aplicat articolul 296 CE atât pentru a aprecia dacă a existat un ajutor, cât și pentru a calcula beneficiul care trebuie recuperat. În sfârșit, în opinia reclamantei, recuperarea ajutorului încalcă principiul proporționalității, principiul securității juridice și principiul încrederii legitime a beneficiarului ajutorului.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv de anulare, referitor la aplicarea abuzivă a ajutorului în valoare de 29,5 milioane de euro, aprobat în 2002 pentru închiderea instalațiilor, din cauza unei presupuse nerespectări a condiției compensatorii referitoare la limitarea capacității de a efectua reparații avută de reclamantă, aceasta din urmă susține că Decizia de aprobare N 513/2001 a fost aplicată greșit.

Prin intermediul celui de al șaselea și de al șaptelea motiv de anulare, referitor la aplicarea abuzivă a ajutorului pentru investiții în valoare de 22,9 milioane de euro și la pretinsa participare nelegală a ETVA la majorările capitalului social în vederea realizării acestei investiții, reclamanta susține că Decizia de aprobare N 401/1997 a fost aplicată greșit, că a fost încălcat articolul 87 alineatul (1) CE întrucât Comisia a considerat în mod greșit că măsura E 10 constituia un ajutor de stat nelegal, că a fost încălcat principiul încrederii legitime și că nu a fost aplicat articolul 296 CE.

Prin intermediul celui de al optulea motiv de anulare, privind împrumuturile și garanțiile pe care reclamanta le-a primit în perioada în litigiu 1997-2001, în plus de al treilea motiv de anulare referitor la capacitatea acesteia de a primi un credit, reclamanta susține că: a) a fost aplicat greșit criteriul investitorului privat în cadrul unei economii de piață, b) a fost aplicat greșit articolul 87 alineatul (2) CE, articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1540/1998 (1) și articolul 4 din Directiva 90/684/CEE (2), c) a fost încălcat principiul proporționalității și a fost comisă o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește capacitatea societății ENAE de a primi un credit după privatizarea integrală a acesteia din iunie 2002, în legătură cu calcularea sumelor care trebuie recuperate pentru măsurile în cauză, întrucât prin decizia atacată nu a fost redusă rata dobânzii de referință aplicabile, și d) a fost comisă o eroare de fapt în legătură cu împrumuturile și garanțiile acordate reclamantei de ETVA, în măsura în care în decizia atacată nu s-a luat în considerare faptul că, după privatizarea societății ETVA, măsurile în cauză nu conțineau niciun element de ajutor de stat.

Prin intermediul celui de al nouălea motiv de anulare, referitor la finanțarea activității nemilitare a societății ENAE prin activitatea militară a acesteia, reclamanta susține că: a) au fost încălcate articolele 296 CE, 298 CE și articolul 88 alineatul (1) CE, b) a fost aplicat greșit criteriul investitorului privat la contracte militare, și c) nu au fost prezentate motive și a fost făcută o apreciere greșită în ceea ce privește calcularea cuantumurilor care trebuie recuperate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1540/98 al Consiliului din 29 iunie 1998 privind ajutoarelepentru construcția navală.

(2) Directiva 90/684/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1990 privind ajutoarele pentru construcția navală.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/30

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2008 — Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt/Comisia

(Cauza T-396/08)

(2008/C 327/56)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt (reprezentanți: T. Müller-Ibold și T. Graf, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—	Anularea articolului 1 alineatul (1) din Decizia C (2008) 3178 final a Comisiei din 2 iulie 2008 privind ajutorul de stat C 18/2007;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune în anulare este îndreptată împotriva Deciziei C(2008) 3178 final a Comisiei din 2 iulie 2008 privind ajutorul de stat C 18/2007 în măsura în care prin aceasta se declară incompatibilă cu piața comună o mare parte din ajutoarele notificate pe care Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt intenționau să le acorde în beneficiul societății de servicii de curierat rapid DHL.

În principal, Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt invocă următoarele motive:

În primul rând, reclamanții susțin că autorizarea de către Comisie a unei mari părți a ajutoarele notificate a fost refuzată întrucât ajutoarele pentru formare nu ar fi „necesare” pentru realizarea măsurilor de formare în cauză. Prin realizarea unei examinări generale a necesității în fiecare caz în parte drept condiție pentru acordarea ajutoarelor notificate, Comisia a încălcat forța obligatorie a Regulamentului (CE) nr. 68/2001 (1) și principiul egalității de tratament și al încrederii legitime. Criteriile de evaluare prevăzute de regulament ar fi de asemenea obligatorii pentru ajutoarele care depășesc pragul de scutire.

În al doilea rând, evaluarea Comisiei care condiționează autorizarea ajutoarelor pentru formare notificate de necesitatea acestora ar fi eronată în drept și pentru motivul că aceasta a ignorat în mod greșit beneficiile măsurilor de formare sprijinite prin ajutoarele de formare notificate. Astfel de beneficii sunt ca atare suficiente pentru a întemeia compatibilitatea ajutoarelor pentru formare notificate cu piața comună.

În al treilea rând, Comisia ar fi concluzionat în mod eronat că lipsește efectul necesar de stimulare al ajutoarelor în ceea ce privește alegerea locației. În realitate, ajutoarele pentru formare ar fi efectiv necesare întrucât au fost determinante pentru DHL la alegerea locației la Leipzig-Halle și, în lipsa acestora, DHL nu ar fi desfășurat servicii de formare în această localitate. În rest, ar fi inexactă afirmația Comisiei potrivit căreia ar fi rezultat costuri similare de formare în alte locații alternative.

În al patrulea rând, Comisia s-ar fi întemeiat pe criterii incorecte în cadrul examinării necesității ajutoarelor. În special, Comisia s-ar fi întemeiat pe criterii subiective care au depășit o necesitate obiectivă. În plus, în cadrul analizei sale, Comisia ar fi subliniat în special dispoziții legislative privind măsuri de formare care penalizează în mod considerabil statele membre care dispun de un sistem reglementat de planuri de formare.

În al cincilea rând, decizia atacată ar fi insuficient motivată.

(1) Regulamentul (CE) nr. 68/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE la ajutoarele pentru formare (JO L 10, p. 20, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 88), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 363/2004 (JO L 63, p. 20, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 223) și prin Regulamentul (CE) nr. 1976/2006 (JO L 368, p. 85, Ediție specială, 08/vol. 5, p. 94).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/31

Acțiune introdusă la 22 septembrie 2008 — MIP Metro/OAPI — CBT Comunicación Multimedia (Metromeet)

(Cauza T-407/08)

(2008/C 327/57)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: J.-C. Plate și R. Kaase, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: CBT Comunicación Multimedia, SL (Getxo, Spania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 12 iunie 2008 în cauza R 387/2007-1 pentru motivul neconformității acesteia cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 și respingerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare nr. 37 405 29 „Metromeet”;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor din procedura de opoziție și din procedura de recurs în fața OAPI.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: CBT Comunicación Multimedia, SL

Marca comunitară vizată: marca figurativă „Metromeet” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 35 și 41 — cererea de înregistrare nr. 37 405 29

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca figurativă națională „METRO” și marca verbală națională „meeting metro” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 35 și 41

Decizia diviziei de opoziție: admiterea opoziției

Decizia camerei de recurs: anularea deciziei diviziei de opoziție și respingerea opoziției

Motivele invocate: Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 întrucât există riscul de confuzie între mărcile în conflict.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/31

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2008 — Sacem/Comisia

(Cauza T-422/08)

(2008/C 327/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Société des auteurs, compositeurs et éditeurs de musique (Sacem) (Neuilly-sur-Seine, Franța) (reprezentant: H. Calvet, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei adoptate de Comisie la 16 iulie 2008 în cauza COMP/C2/38.698 — CISAC în măsura în care aceasta (i) constată, în articolul 1, că reclamanta a încălcat articolul 81 din Tratatul CE și articolul 53 din Acordul SEE prin faptul că a utlizat în cadrul acordurilor sale de reprezentare reciprocă restricțiile privind calitatea de membru conținute în articolul 11(II) din contractul tip al CISAC sau a aplicat de facto aceste resctricții în ceea ce privește calitatea de membru și (ii) obligă reclamanta, în consecință, în articolul 4.1, să pună imediat capăt acestei încălcări, dacă nu a făcut-o deja, și să informeze Comisia cu privire la toate măsurile adoptate în acest scop;

—

anularea deciziei adoptate de Comisie la 16 iulie 2008 în cauza COMP/C2/38.698 — CISAC în măsura în care aceasta (i) constată, în articolul 3, că reclamanta a încălcat articolul 81 din Tratatul CE și articolul 53 din Acordul SEE prin faptul că a coordonat delimitările teritoriale astfel încât aplicabilitatea unei licențe să fie limitată la teritoriul național al fiecărei societăți de gestiune colectivă și (ii) obligă reclamanta, în consecință, în articolul 4.2, să pună capăt încălcării în termen de 120 de zile de la data notificării deciziei și să informeze Comisia, în același termen, cu privire la toate măsurile adoptate în acest scop;

—

anularea deciziei adoptate de Comisie la 16 iulie 2008 în cauza COMP/C2/38.698 — CISAC în măsura în care aceasta obligă reclamanta să se abțină în viitor de la orice act sau comportament de tipul celor descrise la articolele 1 și 3 din decizie, precum și de la orice act sau comportament care are un obiect sau un efect identic sau similar;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei Comisiei din 16 iulie 2008 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (cauza COMP/C2/38.698 — CISAC) având ca obiect anumite practici concertate privind condițiile de exercitare a drepturilor de execuție publică a operelor muzicale, precum și condițiile de acordare a licențelor corespunzătoare de către societățile de gestiune colectivă, manifestate sub forma unor restricții privind calitatea de membru aplicate în cadrul acordurilor de reprezentare reciprocă, astfel cum au fost prevăzute în contractul tip al Confederației Internaționale a Societăților de Autori și Compozitori (contractul tip CISAC) sau astfel cum au fost aplicate în practică.

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta afirmă în primul rând că ar fi fost încălcate de către Comisie dreptul său la apărare și normele fundamentale de procedură:

—

prin faptul că, în decizia atacată, reclamanta a fost acuzată că ar fi participat la o pretinsă practică concertată, în condițiile în care comunicarea privind obiecțiunile adresată reclamantei ar fi fost întemeiată pe teoria efectului de rețea; prin urmare, reclamantei nu i s-ar fi acordat posibilitatea de a-și susține apărarea cu privire la participarea sa la o pretinsă acțiune concertată;

—

prin faptul că nu a fost motivată menținerea împotriva reclamantei a obiecției referitoare la restricțiile privind calitatea de membru care ar figura în contractele de reprezentare reciprocă încheiate între societățile de autori europene sau aplicate de facto de către acestea, în condițiile în care reclamanta ar fi demonstrat că suprimase aceste clauze și că nu le aplica;

—	prin faptul că nu a definit activitatea avută în vedere de decizia atacată, în ceea ce privește încălcarea referitoare la existența unei pretinse practici concertate și, prin urmare, întinderea obligațiilor care decurg din aceasta.

În al doilea rând, reclamanta susține că ar fi fost încălcat de către Comisie articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul SEE:

—	prin faptul că reclamanta a fost acuzată de comiterea unei încălcări ca urmare a clauzei de afiliere, în condițiile în care reclamanta ar fi demonstrat că suprimase aceste clauze și că nu le aplica;

—

prin comiterea unei erori vădite de apreciere în ceea ce privește difuzarea de programe prin satelit, întrucât societățile de autori fuseseră fiecare mandatate pentru a elibera operatorilor de radiodifuziune prin satelit o autorizație multi-teritorială care să acopere întreaga rază de acțiune a satelitului utilizat pentru difuzarea programelor acestora;

—	prin folosirea unei definiții a pieței inexacte;

—	prin faptul că reclamanta a fost acuzată că a participat la o pretinsă practică concertată fără a se aduce dovezi în acest sens;

—	prin faptul că s-a stabilit existența unei practici concertate în condițiile în care pretinsa înțelegere între societățile de autori nu ar fi putut să restrângă concurența;

—

prin faptul că li s-a interzis societăților de autori „orice act sau comportament care are un obiect sau un efect identic sau similar” cu pretinsele practici concertate care ar fi dus la limitările teritoriale conținute în contractele de reprezentare reciprocă, afirmându-se în același timp că fiecare societate ar fi liberă să determine într-un cadru bilateral domeniul de aplicare al convențiilor de reprezentare reciprocă pe care le încheie, aceste contradicții aducând atingere securității juridice.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/32

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2008 — KODA/Comisia

(Cauza T-425/08)

(2008/C 327/59)

Limba de procedură: daneza

Părțile

Reclamantă: KODA (Copenhaga, Danemarca) (reprezentanți: K. Dyekjær și J. Borum, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea în întregime a Deciziei C (2008) 3435 final a Comisiei din 16 iulie 2008 (cauza COMP/C2/38.698 — CISAC);

—	în subsidiar, anularea Deciziei C (2008) 3435 final a Comisiei din 16 iulie 2008 (cauza COMP/C2/38.698 — CISAC) în măsura în care o privește pe reclamantă;

—	anularea articolului 3 și a articolului 4 alineatele (2) și (3) din Decizia C (2008) 3435 final a Comisiei din 16 iulie 2008 (cauza COMP/C2/38.698 — CISAC);

—	în subsidiar, anularea articolului 3 și a articolului 4 alineatele (2) și (3) din Decizia C (2008) 3435 final a Comisiei din 16 iulie 2008 (cauza COMP/C2/38.698 — CISAC) în măsura în care o privește pe reclamantă;

—	în subsidiar, anularea articolului 3 și a articolului 4 alineatele (2) și (3) din Decizia C (2008) 3435 final a Comisiei din 16 iulie 2008 (cauza COMP/C2/38.698 — CISAC) în măsura în care privește transmisia prin cablu;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei C (2008) 3435 final a Comisiei din 16 iulie 2008 (cauza COMP/C2/38.698 — CISAC) în care se constată că a încălcat articolele 81 CE și 53 din Acordul SEE prin utilizarea sau prin aplicarea de facto a restricțiilor de afiliere în acordurile de reprezentare reciprocă (articolul 1), prin acordarea de drepturi exclusive în contractele de reprezentare reciprocă (articolul 2) și, împreună cu celelalte societăți de gestiune colectivă, prin coordonarea delimitărilor teritoriale într-un mod care limitează la teritoriul național al fiecărei societăți de gestiune colectivă domeniul de aplicare al licențelor care privesc drepturi de execuție publică pentru transmisia pe internet, prin satelit sau prin cablu (articolul 3).

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă:

—	un viciu de formă al deciziei atacate, care constă în faptul că aceasta se îndepărtează de la comunicarea privind obiecțiunile în ceea ce privește un aspect esențial;

—

o eroare de drept care viciază decizia atacată, care constă în faptul că, în primul rând, nu s-a stabilit că includerea de către reclamantă a limitărilor teritoriale în contractele de reprezentare reciprocă privind transmisia pe internet, prin satelit sau prin cablu este rezultatul unei practici concertate cu societățile de gestiune colectivă din celelalte state părți la Acordul SEE și, în al doilea rând, că aceste limitări teritoriale nu restrâng concurența.

În subsidiar, reclamanta susține că încălcarea nu este dovedită în ceea ce privește licențele de drepturi de retransmisie prin cablu.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/33

Acțiune introdusă la 1 octombrie 2008 — AKM/Comisia

(Cauza T-432/08)

(2008/C 327/60)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Staatlich genehmigte Gesellschaft der Autoren, Komponisten und Musikverleger reg. Gen. mbH (AKM) (Viena, Austria) (reprezentanți: H. Wollmann și F. Urlesberger, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	În conformitate cu articolul 231 primul paragraf CE, anularea deciziei Comisiei, în măsura în care se referă la AKM;

—	obligarea pârâtei, în temeiul articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea se referă la Decizia C (2008) 3435 final a Comisiei din 16 iulie 2008, adoptată în cauza COMP/C2/38.698 — CISAC, prin care Comisia a stabilit că practica concertată referitoare la acordarea reciprocă de drepturi de autor pentru opere muzicale între societățile de gestiune colectivă a dreptului de autor care fac parte din Confederația Internațională a Societăților de Autori și Compozitori (denumită în continuare „CISAC”) este incompatibilă cu articolul 81 CE și cu articolul 53 din Acordul SEE.

Reclamanta solicită anularea deciziei în măsura în care Comisia a constatat în cadrul acesteia că AKM a încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul SEE prin folosirea, în acordurile sale de reprezentare reciprocă, a restricțiilor privind calitatea de membru cuprinse în articolul 11 alineatul (2) din contractul tip al CISAC, sau prin aplicarea de facto a restricțiilor privind calitatea de membru, precum și prin coordonarea limitărilor teritoriale ale licențelor și în măsura în care a impus AKM să înceteze aceste încălcări.

Reclamanta invocă în susținerea acțiunii formulate următoarele motive:

În primul rând, reclamanta susține că stabilirea situației de fapt realizată de Comisie este eronată în ceea ce privește aplicarea de către AKM a unor restricții privind calitatea de membru. Comisia nu ar fi prezentat nicio probă care să confirme aplicarea efectivă a unei asemenea restricții de către AKM. Dimpotrivă, Comisia nu ar fi ținut seama de probele care dovedeau că AKM aplică „o politică de afiliere deschisă”. În plus, Comisia nu ar fi luat în considerare faptul că clauzele de membru care erau anterior în vigoare în acordurile de reprezentare reciprocă ale AKM au fost ignorate, cel puțin tacit, și nu au mai fost incluse în acordurile de reprezentare reciprocă încheiate de AKM.

În plus, articolul 3 din decizia Comisiei, în care aceasta reproșează AKM că a „încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul SEE prin coordonarea restricțiilor teritoriale astfel încât domeniul de aplicare al unei licențe este limitat la teritoriul național al fiecărei societăți de gestiune colectivă”, ar fi în contradicție cu motivarea deciziei. În special, textul deciziei nu se limitează la fiecare dintre mijloacele de difuzare (satelit, internet și cablu) pe care Comisia le-a analizat în considerente.

În plus, limitările teritoriale ale licențelor existente în acordurile de reprezentare reciprocă ale AKM nu ar fi rezultatul unei practici concertate. Pentru a dovedi existența unei practici concertate intenționate, Comisia s-ar fi bazat numai pe faptul că acordurile de reprezentare reciprocă ale societăților de gestiune colectivă europene ar urma un sistem uniform. Acest comportament paralel poate fi însă explicat pur și simplu de structura tradițională a pieței și de cadrul normativ care reglementează activitatea societăților de gestiune colectivă a dreptului de autor.

În final, decizia Comisiei ar încălca principiul preciziei, întrucât nu ar reieși în mod clar din articolul 4 alineatul (2) din decizie ce se înțelege prin cerința de a „controla” anumite dispoziții contractuale.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/34

Acțiune introdusă la 30 septembrie 2008 — Agapiou Joséphidès/Comisia și Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură

(Cauza T-439/08)

(2008/C 327/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Kalliope Agapiou Joséphidès (Nicosia, Cipru) (reprezentant: C. Joséphidès, avocat)

Pârâte: Comisia Comunităților Europene și Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură („Agenția”) din 1 august 2008 prin care Agenția, acționând sub controlul Comisiei, a refuzat reclamantei accesul, solicitat prin scrisoarea din 3 martie 2008, la anumite documente din dosarul nr. 07/0122 privind atribuirea unui Centru de excelență Jean Monnet Universității din Cipru;

—	anularea Deciziei Comisiei C(2007)3749 din 8 august 2008 privind decizia individuală de atribuire a subvențiilor în cadrul Programului în domeniul învățării continue, subprogramul Jean Monnet;

—	obligarea Agenției și a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei în cadrul prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură din 1 august 2008, prin care i se refuză accesul la documentele privind atribuirea unui Centru de excelență Jean Monnet Universității din Cipru și, pe de altă parte, a Deciziei Comisiei C(2007)3749 din 8 august 2008 privind o decizie individuală de atribuire a subvențiilor în cadrul Programului în domeniul învățării continue, subprogramul Jean Monnet, în măsura în care aceasta recomandă Universitatea din Cipru pentru atribuirea unei subvenții pentru crearea unui Centru de excelență Jean Monnet.

În susținerea cererii sale de anulare a Deciziei Agenției din 1 august 2008, reclamanta susține că Agenția ar fi încălcat dreptul său personal, astfel cum reiese, în special, din principiul transparenței cuprins în articolul 1 al doilea paragraf TUE și în articolul 6 TUE, din articolul 255 CE și din Carta drepturilor fundamentale a UE, de a avea acces la anumite documente în măsura în care numele său a fost utilizat de către terți (Universitatea din Cipru) într-un dosar administrativ de candidatură, cu scopul de a obține avantaje, fără consimțământul acesteia. Reclamanta susține că în aceste împrejurări ar fi avut dreptul de a verifica conținutul exact și/sau exactitatea datelor cu caracter personal, precum și scopul și contextul utilizării acestora.

În plus, aceasta susține că directorul Agenției nu ar fi competent să se pronunțe cu privire la cererea sa de confirmare a accesului la documente și că decizia sa din 1 august 2008 ar fi fost adoptată cu încălcarea Regulamentului 1049/2001 (1), precum și a Regulamentului intern al Comisiei.

Cu toate acestea, în măsura în care Tribunalul ar fi considerat că directorul Agenției ar fi avut competența de a adopta decizia atacată, reclamanta susține că aceasta ar fi fost adoptată cu încălcarea mai multor dispoziții ale Regulamentului nr. 1049/2001, în special a articolului 7 alineatul (1), a articolului 8 alineatul (1) și a articolului 15 alineatul (1). Potrivit reclamantei, Agenția ar fi interpretat, de asemenea, în mod eronat mai multe alte dispoziții ale aceluiași regulament, în special ale articolului 4 alineatul (4), ale articolului 4 alineatul (5), ale articolului 4 alineatul (1) litera (b) și ale articolului 4 alineatul (2) și ar fi realizat o aplicare inexactă a principiului transparenței și a noțiunii de interes public superior. Reclamanta invocă de asemenea un motiv întemeiat pe lipsa motivării necesare a deciziei atacate.

În susținerea cererii sale de anulare a Deciziei Comisiei C(2007)3749 din 8 august 2008, reclamanta susține că Comisia ar fi săvârșit o greșeală întrucât a omis să verifice existența consimțământului reclamantei de a face să apară datele sale cu caracter personal în formularul de candidatură prezentat Comisiei de către Universitatea din Cipru. Potrivit reclamantei, Comisia ar fi trebuit să constate o neregularitate substanțială în proiectul prezentat și să revoce decizia sau să ia alte măsuri necesare.

Reclamanta susține de asemenea că ar fi fost săvârșită o greșeală de către Comisie în analiza criteriilor de eligibilitate pentru candidatura depusă de Universitatea din Cipru.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/34

Acțiune introdusă la 1 octombrie 2008 — 1-2-3.TV/OAPI — Zweites Deutsches Fernsehen și Televersal Film- und Fernseh-Produktion (1-2-3.TV)

(Cauza T-440/08)

(2008/C 327/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: 1-2-3.TV GmbH (Unterföhring, Germania) (reprezentanți: V. von Bomhard, A. Renck, T. Dolde și E.N. Gómez, Rechtsanwälte)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Celelalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Zweites Deutsches Fernsehen (Mainz, Germania) și Televersal Film- und Fernseh-Produktion GmbH (Hamburg, Germania)

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei R 1076/2007-1 a Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 iunie 2008, și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Reclamanta

Marca comunitară vizată: Marca verbală „1-2-3.TV”, pentru servicii clasificate în clasele 35, 38 și 41 — Cerere de înregistrare nr. 3 763 133

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Zweites Deutsches Fernsehen și Televersal Film- und Fernseh-Produktion GmbH

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: Marca figurativă națională „1, 2 ODER 3 ZDF-ORF-SFDRS” pentru produse și servicii clasificate în clasele 3, 5, 9, 12, 14, 16, 18, 21, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 35, 38, 41 și 42

Decizia diviziei de opoziție: Admiterea în parte a opoziției

Decizia camerei de recurs: Respingerea recursului

Motivele invocate: Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului întrucât, datorită impresiei globale diferite, între mărcile în opoziție nu există niciun risc de confuzie.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/35

Acțiune introdusă la 6 octombrie 2008 — Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt/Comisia

(Cauza T-443/08)

(2008/C 327/63)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Freistaat Sachsen și Land Sachsen-Anhalt (reprezentant: U. Soltész, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—

Anularea, în temeiul articolului 231 alineatul (1) CE, a Deciziei Comisiei din 23 iulie 2008, în măsura în care prin aceasta Comisia a considerat că:

a)	aportul de capital din partea Germaniei pentru construcția unei noi piste de sud pentru aterizare și decolare precum și a instalațiilor aeroportuare aferente în cadrul aeroportului Leipzig/Halle constituie un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE și

b)	valoarea acestui „ajutor de stat” se ridică la 350 milioane euro;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată potrivit articolului 87 al doilea paragraf din Regulamentul de procedură al Curții.

Motivele și principalele argumente

Reclamanții contestă afirmațiile cuprinse în prima teză a articolului 1 din Decizia C(2008) 3512 final a Comisiei din 23 iulie 2008 (C 48/2006, ex N 227/2006) privind măsurile adoptate de Germania în favoarea DHL și a aeroportului Leipzig/Halle, conform cărora aportul de capital din partea Germaniei pentru aeroportul Leipzig/Halle constituie un ajutor de stat în favoarea aeroportului și că valoarea totală a acestuia se ridică la 350 milioane euro.

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă următoarele șapte motive:

În primul rând, reclamanții susțin că dispozițiile privind ajutorul de stat nu sunt aplicabile în speță deoarece aeroportul nu constituie o întreprindere în sensul acestor dispoziții cât privește extinderea unor infrastructuri aeroportuare regionale.

În al doilea rând, Flughafen Leipzig/Halle GmbH reprezintă o companie de stat cu obiectiv unic („single purpose vehicle”), organizată ca o societate cu capital privat care, ca urmare, în mod evident nu poate fi considerată a fi beneficiar al unui ajutor cât privește dotarea sa de către stat cu mijloacele necesare îndeplinirii sarcinii încredințate.

În al treilea rând, decizia atacată este lipsită de coerență, deoarece, în cuprinsul deciziei, Flughafen Leipzig/Halle GmbH ar fi considerată în același timp atât beneficiar cât și finanțator al ajutoarelor.

În al patrulea rând, aplicarea orientărilor (1) publicate în 2005 la fapte verificate înainte de publicarea documentului încalcă principiul neretroactivității, principiile securității juridice, al protecției încrederii legitime precum și al egalității. Potrivit reclamanților, aplicabile sunt exclusiv liniile directoare ale Comisiei din 1994 (2).

În plus, reclamanții afirmă că noile orientări încalcă dreptul comunitar primar fiind eronate în fapt și incoerente, deoarece administratorii unor aeroporturi regionale nu au calitatea de întreprinzător. Orientările din 2005 ar face să fie cuprinsă în domeniul de aplicare al normelor în materie de ajutor de stat chiar și construcția de aeroporturi, în timp ce potrivit orientărilor anterioare din 1994 această activitate ar fi fost în mod expres exclusă de la aplicarea legislației în materie de ajutor de stat. Din perspectiva cuprinsului diametral opus pe care îl prezintă orientările precedente și cele actuale, precum și dată fiind lipsa abrogării normelor din 1994, nu ar fi clar cum trebuie evaluată din punct de vedere juridic finanțarea unor infrastructuri aeroportuare.

În al șaselea rând, potrivit reclamanților, Comisia a încălcat procedura, întrucât nu a aplicat aportului de capital pe care ea însăși l-a calificat ca atare prevederile Regulamentului (CE) nr. 659/1999 (3) privind ajutoarele deja acordate.

În al șaptelea rând, orientările din 2005 nu ar fi respectat repartizarea competențelor între statele membre și Comisie deoarece, pe calea unei interpretări extensive a noțiunii „întreprindere” potrivit articolului 87 alineatul (1) CE, aceasta și-ar fi arogat atribuții în plus față de cadrul prevăzut prin Tratatul CE, făcând totodată ca, prin aceeași interpretare extensivă, controlul instituțiilor comunitare să se extindă și asupra unor cazuri ce intră în competența autorităților administrative naționale.

(1) Comunicarea Comisiei — orientări comunitare privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale (JO 2005, C 312, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 14, p. 188).

(2) Comunicarea Comisiei — aplicarea articolelor 92 CE și 93 CE și a articolului 61 din Acordul privind SEE în cazul ajutoarelor de stat acordate în sectorul aviației (JO 1994, C 350, p. 7).

(3) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/36

Acțiune introdusă la 2 octombrie 2008 — S. L. V. Elektronik GmbH/OAPI — Jiménez Muñoz (LINE)

(Cauza T-449/08)

(2008/C 327/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: S. L. V. Elektronik GmbH (Übach-Palenberg, Germania) (reprezentant: C. König, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Angel Jiménez Muñoz (Gelida, Spania)

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 18 iulie 2008 (cauza R 759/2007-4) în măsura în care se respinge cererea de înregistrare a mărcii solicitate (nr. 003316908) pentru „lămpi alimentate de la rețea, aparate și instalații de iluminat, aparate de iluminat pentru decoruri de scenă și lămpi electrice și părți detașabile ale produselor menționate” și obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura din fața Tribunalului de Primă Instanță

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „LINE” pentru produse din clasa 11 — cererea nr. 3 316 908

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Angel Jiménez Muñoz

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca națională verbală și figurativă „Line” pentru produse din clasele 9, 35, 37 și 38

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: anulează în parte deciziei diviziei de opoziție

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât între mărcile în conflict nu există risc de confuzie. În plus, camera de recurs nu avut în vedere marca solicitată, ci o formă a mărcii care nu este identică cu forma acesteia.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/36

Acțiune introdusă la 6 octombrie 2008 — Mitteldeutsche Flughafen și Flughafen Leipzig/Halle/Comisia

(Cauza T-455/08)

(2008/C 327/65)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Mitteldeutsche Flughafen AG (Leipzig, Germania), Flughafen Leipzig/Halle GmbH (Leipzig, Germania) (reprezentant: M. Núñez-Müller, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—

Anularea, în temeiul articolului 231 alineatul (1) CE, a Deciziei C(2008) 3512 final a Comisiei din 23 iulie 2008, în măsura în care prin aceasta Comisia a considerat că:

a)	aportul de capital din partea Germaniei pentru construcția unei noi piste de sud pentru aterizare și decolare precum și a instalațiilor aeroportuare aferente în cadrul aeroportului Leipzig/Halle constituie un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE și

b)	valoarea acestui „ajutor de stat” se ridică la 350 milioane euro;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante, potrivit articolului 87 al doilea paragraf din Regulamentul de procedură al Curții.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele contestă afirmațiile cuprinse în prima teză a articolului 1 din Decizia C(2008) 3512 final a Comisiei din 23 iulie 2008 (C 48/2006, ex N 227/2006) privind măsurile adoptate de Germania în favoarea DHL și a aeroportului Leipzig/Halle, conform cărora aportul de capital din partea Germaniei pentru aeroportul Leipzig/Halle constituie un ajutor de stat în favoarea aeroportului și că valoarea totală a acestuia se ridică la 350 milioane euro.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă următoarele șapte motive.

În primul rând, reclamantele susțin că dispozițiile privind ajutorul de stat nu sunt aplicabile în speță deoarece aeroportul nu constituie o întreprindere în sensul acestor dispoziții cât privește extinderea unor infrastructuri aeroportuare regionale.

În al patrulea rând, aplicarea orientărilor (1) publicate în 2005 la fapte verificate înainte de publicarea documentului încalcă principiul neretroactivității, principiile securității juridice, al protecției încrederii legitime precum și al egalității. Potrivit reclamantelor, aplicabile sunt exclusiv liniile directoare ale Comisiei din 1994 (2).

În plus, reclamantele afirmă că noile orientări încalcă dreptul comunitar primar fiind eronate în fapt și incoerente, deoarece administratorii unor aeroporturi regionale nu au calitatea de întreprinzător. Orientările din 2005 ar face să fie cuprinsă în domeniul de aplicare al normelor în materie de ajutor de stat chiar și construcția de aeroporturi, în timp ce potrivit orientărilor anterioare din 1994 această activitate ar fi fost în mod expres exclusă de la aplicarea legislației în materie de ajutor de stat. Din perspectiva cuprinsului diametral opus pe care îl prezintă orientările precedente și cele actuale, precum și dată fiind lipsa abrogării normelor din 1994, nu ar fi clar cum trebuie evaluată din punct de vedere juridic finanțarea unor infrastructuri aeroportuare.

În al șaselea rând, potrivit reclamantelor, Comisia a încălcat procedura, întrucât nu a aplicat aportului de capital pe care ea însăși l-a calificat ca atare prevederile Regulamentului (CE) nr. 659/1999 (3) privind ajutoarele deja acordate.

În sfârșit, decizia atacată ar cuprinde o contradicție în termeni și ar încălca obligația de motivare prevăzută la articolul 235 CE.

(2) Comunicarea Comisiei — aplicarea articolelor 92 CE și 93 CE și a articolului 61 din Acordul privind SEE în cazul ajutoarelor de stat acordate în sectorul aviației (JO 1994, C 350, p. 7).

(3) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/37

Acțiune introdusă la 6 octombrie 2008 — EuroChem MCC/Consiliul

(Cauza T-459/08)

(2008/C 327/66)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: EuroChem Mineral și Chemical Company OAO (EuroChem MCC) (Moscova, Rusia), (reprezentanți: P. Vander Schueren și B. Evtimov, lawyers)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantelor

—

Anularea Regulamentul (CE) nr. 661/2008 al Consiliului din 8 iulie 2008 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) și a unei reexaminări parțiale intermediare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 (1) în măsura în care acesta impune o taxă antidumping reclamantelor, filialelor lor și societăților lor afiliate, indicate la punctul 23 literele (a) și (c) și la articolele 1.2 litera (a) și 2.2 litera (a) din regulamentul atacat;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea cererii lor, reclamantele invocă două motive de anulare. Al doilea motiv este împărțit în trei aspecte.

În primul rand, potrivit reclamantelor, Consiliul și Comisia au încălcat articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază (2) și/sau au încălcat norme fundamentale de procedură refuzând să inițieze din oficiu o reexaminare intermediară a prejudiciului și constatări privind marjele acestuia paralel cu reexaminarea efectuată în considerarea expirării măsurilor și că, prin urmare, acestea au comis o eroare vădită de apreciere concluzionând în cadrul examinării efectuate în considerarea expirării măsurilor în sensul ezistenței probabile a unei reapariții a prejudiciului.

În al doilea rând, potrivit reclamantelor, Consiliul și Comisia au stabilit în mod eronat valoarea normală care li se aplică reclamantelor în cadrul reexaminării parțiale intermediare, ceea ce a condus la o creștere artificială a acesteia; acestea au procedat la o comparație greșită cu prețul de export și, prin urmare, au concluzionat în mod eronat că există o situație de dumping, încălcând astfel articolele 1 și 2 din regulamentul de bază, prin săvârșirea mai multor erori vădite de apreciere și prin încălcarea unor principii fundamentale de drept comunitar.

Mai precis, potrivit reclamantelor, Consiliul și Comisia au comis o eroare de drept și au încălcat articolul 2 alineatul (3) și articolul 5 din regulamentul de bază, precum și cadrul lor legal stabilit la articolele 1 și 2 din regulamentul de bază, neluând în considerare o mare parte a costurilor de producție ale reclamantelor sub pretextul că nu erau fiabile și/sau prin faptul că au aplicat de facto o metodologie neconformă cu economia de piață pentru a stabili marea parte a valorii normale a reclamantelor.

După ce a decis să procedeze la ajustarea prețurilor la gaz, Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (5) teza a doua și/sau a comis o eroare evidentă de apreciere. În plus, reclamantele pretind că prin aplicarea ajustării prețului la gaz pe baza prețului intracomunitar la Waidhaus (Germania) și prin neefectuarea unor deduceri suplimentare, Comisia a dat dovadă de lipsă de raționament.

În sfârșit, potrivi reclamantelor, Consiliul și Comisia au încălcat articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază și au săvârșit erori evidente de apreciere a faptelor prin deducerea din prețul de export al reclamantelor a cheltuielilor de vânzare ale primului client independent, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale, precum și a comisioanelor societăților afiliate, care fac parte din entitățile economice ale reclamantelor și din departamentele de vânzare integrată ale acestora.

(1) JO L 185, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/38

Acțiune introdusă la 13 octombrie 2008 — Winzer Pharma/OAPI — Alcon (OFTAL CUSI)

(Cauza T-462/08)

(2008/C 327/67)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Dr. Robert Winzer Pharma GmbH (Berlin, Germania) (reprezentant: S. Schneller, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Alcon, Inc. (Hünenberg, Elveția)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei camerei de recurs a OAPI din 17 iulie 2008 (R 1471/2007-1) și a Deciziei diviziei de opoziție a OAPI din 16 iulie 2007 (B 809 899);

—	respingerea cererii de înregistrare ca marcă comunitară nr. 003679181 „Oftal Cusi”;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Alcon Cusì, S.A (devenită Alcon, Inc.).

Marca comunitară vizată: marca verbală „OFTAL CUSI” pentru produse din clasa 5.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției:„Ophtal” (nr. 489 948) pentru produse din clasa 5.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1) întrucât există un risc de confuzie între mărcile în cauză ca urmare a asemănării acestora.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/1994 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/39

Acțiune introdusă la 19 octombrie 2008 — Imagion/OAPI (DYNAMIC HD)

(Cauza T-463/08)

(2008/C 327/68)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Imagion AG (Trierweiler, Germania) (reprezentant: H. Blatzheim, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 13 august 2008 (cauza R 488/2008-4) și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „DYNAMIC HD” pentru servicii din clasele 35, 38, 41, 42 și 45 (nr. 6 092 241)

Decizia examinatorului: respinge în parte cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate:

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât marca verbală „DYNAMIC HD” nici nu este descriptivă, nici nu este lipsită de caracter distinctiv;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94, întrucât marca a cărei înregistrare s-a solicitat prezintă caracter distinctiv după ce a fost utilizată;

—	încălcarea obligației de motivare;

—	încălcarea principiului egalității de tratament.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/39

Acțiune introdusă la 15 octombrie 2008 — Republica Cehă/Comisia

(Cauza T-465/08)

(2008/C 327/69)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Republica Cehă (reprezentant: M. Smolek, agent)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei Comunităților Europene din 7 august 2008 de compensare a creanțelor sale cu datoriile Comisiei, BUG/C3 D(2008) 10.5-3956;

—	obligarea Comisiei la plata către Republica Cehă a sumei compensate de 9 354 130,93 euro, cu dobânzile de întârziere aferente;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune formulată în temeiul articolului 230 din Tratatul CE, Republica Cehă solicită anularea Deciziei Comisiei Comunităților Europene din 7 august 2008 de compensare a creanțelor sale cu datoriile Comisiei, BUG/C3 D(2008) 10.5-3956. La adoptarea deciziei contestate, Comisia a acționat în temeiul articolului 73 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (1), cu modificările ulterioare. Prin decizia contestată, Comisia procedează la compensarea datoriei sale față de Republica Cehă rezultând din plata unor fonduri din fondurile reînnoibile PHARE T9106, CS9203 și CZ9302 care se ridică la 9 354 130,93 euro. Datoria Comisiei a fost compensată cu creanța Republicii Cehe în legătură cu două plăți intermediare privind două programe operaționale finanțate din fondul structural în valoare de 10 814 475,41 euro. Republica Cehă solicită plata sumelor vărsate care au fost astfel compensate.

2.	Decizia contestată este ilegală întrucât Comisia și-a depășit competențele prin adoptarea acesteia în sensul că decizia în discuție a fost adoptată în baza unui temei de drept incorect.

Chiar dacă s-ar admite că, în aceste împrejurări, Regulamentul nr. 1605/2002 ar putea fi aplicat, decizia contestată este nelegală deoarece a fost adoptată cu încălcarea condițiilor privind compensarea prevăzute de regulamentul menționat, respectiv de Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei (2), care transpune Regulamentul nr. 1605/2002 și care stabilește procedura de compensare.

4.	În sfârșit, decizia contestată este ilegală întrucât nu este motivată.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198.

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, JO L 357, 31.12.2002, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/40

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2008 — Comisia/Eurgit și Cirese

(Cauza T-470/08)

(2008/C 327/70)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Moretto, avocat, A. M. Rouchaud-Joët, agent, N. Bambara, agent)

Pârâte: Associazione dei giuristi italiani per le Comunità europee — Eurgit (Roma, Italia), Vania Cirese (Roma, Italia)

Concluziile reclamantei

—	Obligarea Eurgit și a doamnei Vania Cirese, cu titlu personal și în solidar, la restituirea sumei de 7 412 euro datorate în principal, majorată cu dobânzi de întârziere calculate la nivelul dobânzii legale din Belgia începând de la 11 noiembrie 2002 și până la plata totală a sumei datorate;

—	obligarea Eurgit și a doamnei Vania Cirese, cu titlu personal și în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune a fost formulată de Comisia Europeană în temeiul articolului 238 CE în scopul de a obține obligarea în solidar a EURGIT și a doamnei Cirese la restituirea sumei de 7 412 euro majorate cu dobânzi de întârziere, sumă ce reprezintă avansul plătit de reclamantă către EURGIT pentru realizarea proiectului nr. 97/GR/098, finanțat în cadrul programului GROTIUS de stimulare și schimburi destinat reprezentanților profesiilor juridice.

Comisia susține în această privință că, în temeiul punctului 7 din „declarația beneficiarului unui ajutor financiar”, beneficiarul se angajează, în cazul în care lista cheltuielilor nu este suficientă pentru a justifica utilizarea ajutorului financiar primit, să îi restituie, la cerere, sumele nejustificate deja plătite.

Întrucât EURGIT nu a justificat în termenul stabilit utilizarea sumei plătite în avans de Comisie, nu ar exista nicio îndoială cu privire la faptul că pârâta și persoana care a acționat în numele și în interesul acesteia au obligația de a restitui avansul plătit.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/40

Acțiune introdusă la 4 noiembrie 2008 — Media-Saturn/OAPI (BEST BUY)

(Cauza T-476/08)

(2008/C 327/71)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Media-Saturn-Holding GmbH (Ingolstadt, Germania) (reprezentant: K. Lewinsky, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 28 august 2008 în cauza R 0591/2008-4, precum și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă „Best Buy” pentru produse și servicii din clasele 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 14, 15, 16, 17, 20,21, 22, 27, 28, 35, 37, 38, 40, 41, 42 (nr. 5 189 550)

Decizia examinatorului: respingerea cererii

Decizia camerei de recurs: respingerea recursului

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), în măsura în care marca marca solicitată prezintă nivelul minim necesar în ceea ce privește caracterul distinctiv.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 01, p. 146).

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/43

Acțiune introdusă la 17 octombrie 2008 — Cerafogli/Banca Centrală Europeană

(Cauza F-84/08)

(2008/C 327/81)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Maria Concetta Cerafogli (Frankfurt, Germania) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Obligarea BCE la repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit din cauza unei discriminări legate de activitatea sa sindicală

Concluziile reclamantei

—

Obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru prejudiciul material corespunzând, pe de o parte, diferenței dintre salariul reclamantei și salariul pentru gradul („band”) H, treapta 54, pentru perioada 2004-2007, ceea ce reprezintă 23 de trepte suplimentare, și, pe de altă parte, acordarea unui bonus de 3 500 de euro pe an pentru anii 2001, 2002 și 2003;

—	obligarea pârâtei la plata sumei de 157 000 de euro sau, în subsidiar, a sumei de 45 000 de euro pentru compensarea prejudiciului moral;

—	în măsura necesară, anularea deciziei din 25 iunie 2008 de respingere a cererii de examinare precontencioasă și a deciziei din 7 august 2008 de respingere a reclamației, în măsura în care aceste decizii sunt legate de prezenta acțiune;

—	obligarea Băncii Centrale Europene la plata cheltuielilor de judecată.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/43

Acțiune introdusă la 22 octombrie 2008 — Voslamber/Comisia

(Cauza F-86/08)

(2008/C 327/82)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Dietrich Voslamber (Freiburg, Germania) (reprezentant: L. Thielen, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea Deciziei Comisiei din 9 iulie 2008 prin care se respinge cererea reclamantului privind acordarea protecției primare în cadrul asigurărilor de sănătate pentru soția sa.

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Direcției Generale ADMIN.B a Comisiei Europene din 9 iulie 2008 adoptată împotriva reclamantului;

—	admiterea față de reclamant a faptului că, în speță, soția sa are dreptul la o asigurare primară în cadrul RCAM;

—	menținerea dreptului deplin al reclamantului de a mai motiva ulterior prezenta acțiune;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/43

Acțiune introdusă la 20 octombrie 2008 — Schuerings/Fundația Europeană de Formare

(Cauza F-87/08)

(2008/C 327/83)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Gisela Schuerings (Nisa, Franța) (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârâtă: Fundația Europeană de Formare

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei pârâtei de concediere a reclamantei, precum și obligarea Fundației Europene de Formare la repararea prejudiciului material și moral suferit de reclamantă.

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei de concediere din 23 octombrie 2007 care o privește pe reclamantă, adoptată de Fundația Europeană de Formare;

—

în măsura în care este necesar, anularea deciziei explicite a Fundației Europene de Formare din 10 iulie 2008 privind respingerea reclamației depusă de reclamantă în temeiul articolului 46 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și al articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor;

—	obligarea Fundației Europene de Formare la plata unei sume de 125 000 de euro cu titlu de daune materiale;

—	obligarea Fundației Europene de Formare la plata sumei de 50 000 de euro cu titlul de daune morale;

—	obligarea Fundației Europene de Formare la plata cheltuielilor de judecată.

20.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/44

Acțiune introdusă la 20 octombrie 2008 — Vandeuren/Fundația Europeană de Formare

(Cauza F-88/08)

(2008/C 327/84)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Monique Vandeuren (Pino Torinese, Italia) (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârâtă: Fundația Europeană de Formare

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei pârâtei de concediere a reclamantei, precum și obligarea Fundației Europene de Formare la repararea prejudiciului material și moral suferit de reclamantă.

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei din 23 octombrie 2007 a Fundației Europene de Formare privind concedierea reclamantei;

—

în măsura în care este necesar, anularea deciziei explicite a Fundației Europene de Formare din 10 iulie 2008 prin care s-a respins reclamația formulată de reclamantă în temeiul articolului 46 din RAA (Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunității Economice Europene și ai Comunității Europene a Energiei Atomice) și în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor;

—	obligarea Fundației Europene de Formare la plata sumei de 125 000 euro cu titlu de daune materiale;

—	obligarea Fundației Europene de Formare la plata sumei de 50 000 euro cu titlu de daune morale;

—	obligarea Fundației Europene de Formare la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 327

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 51 20 decembrie 2008

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2008/C 327/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 313, 6.12.2008	1