13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/1

—

faptul că în Cartea albă a Comisiei Europene din 21 noiembrie 2001, intitulată „Un nou impuls pentru tineretul european” (1) și aprobată de către Consiliu în concluziile din 14 februarie 2002, se precizează că sănătatea trebuie considerată ca fiind un factor de integrare socială și de autonomie a tinerilor și un corolar indispensabil pentru dezvoltarea cetățeniei active a acestora,

—

în rezoluția sa din 27 iunie 2002 (2) Consiliul a elaborat un cadru de cooperare europeană în domeniul tineretului; una dintre cele trei componente ale acesteia se referă la integrarea unei dimensiuni „tineret” în alte politici europene pertinente,

—

pactul european pentru tineret, adoptat de Consiliul European din 22-23 martie 2005, constituie unul dintre instrumentele care participă la realizarea obiectivelor de la Lisabona în domeniul creșterii economice și al ocupării forței de muncă,

—

în rezoluția sa din noiembrie 2005, privind „Abordarea preocupărilor tinerilor din Europa — punerea în aplicare a Pactului european pentru tineret și promovarea cetățeniei active” (3), Consiliul stabilește că, odată cu integrarea unei dimensiuni „tineret” în alte politici europene pertinente, trebuie acordată prioritate în special modurilor de viață sănătoase pentru tineri,

—

în rezoluția sa din mai 2007 privind egalitatea de șanse pentru toți tinerii și participarea socială deplină a acestora (4) Consiliul a îndemnat statele membre să acorde prioritate preocupărilor tinerilor în politicile care afectează calitatea vieții acestora, cum ar fi politica de sănătate,

—

în comunicarea sa din septembrie 2007, intitulată „Promovarea participării depline a tinerilor în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și în societate” (5), Comisia a invitat statele membre să ia inițiative în domeniul sănătății tinerilor,

—

în concluziile sale din 16 noiembrie 2007 privind o abordare transversală a politicii de tineret (6), Consiliul precizează că Comisia va realiza, începând cu 2009, un raport trienal al Uniunii Europene privind tineretul,

—

în concluziile sale din 6 decembrie 2007 privind Cartea albă a Comisiei intitulată „Împreună pentru sănătate: o abordare strategică pentru UE 2008-2013” (7), Consiliul a insistat asupra necesității de a aborda factorii-cheie care influențează sănătatea, cum ar fi alimentația, activitatea fizică, alcoolul, drogurile, consumul de tabac și riscurile de mediu, precum și de a lua în considerare rolul egalității de gen și a subliniat necesitatea de a promova sănătatea în diferitele aspecte ale vieții cotidiene, de exemplu în familie, în școli, la locul de muncă și în spațiile de recreare,

—

în rezoluția sa din 22 mai 2008 privind participarea tinerilor care dispun de oportunități reduse (8) Consiliul a insistat asupra faptului că problemele de sănătate constituie un obstacol în calea participării active a tinerilor în societate și a invitat statele membre și Comisia să promoveze un mod de viață sănătos pentru tineri, prin intermediul strategiilor lor privind sănătatea.

1.

deși starea de sănătate a tinerilor în Europa este satisfăcătoare la nivel global, anumite domenii constituie o deosebită preocupare, de exemplu alimentația, activitatea fizică, abuzul de alcool, sănătatea sexuală și mentală;

2.

este necesar să se acorde o atenție deosebită promovării unui mod de viață sănătos și măsurilor de prevenire, în special în contextul activității sexuale, al abuzului de alcool și al utilizării drogurilor, al fumatului, al tulburărilor alimentare, al obezității, violenței, al jocurilor de noroc și al dependenței de tehnologiile informației și comunicării;

3.

o serie de factori legați de condițiile de viață, precum sărăcia, lipsa unui loc de muncă, nesiguranța locului de muncă, problemele legate de locuință, abandonul școlar și discriminarea pot reprezenta un risc pentru sănătatea și bunăstarea tinerilor, și pot, de asemenea, constitui un obstacol în calea apelului sau al accesului deplin al tinerilor la mecanisme de prevenție și la sisteme de sănătate gratuite de înaltă calitate, factor care poate, la rândul său, să afecteze sănătatea și calitatea vieții acestora;

4.

tinerii și tinerele se confruntă cu provocări diferite în materie de sănătate și bunăstare și, prin urmare, aspectele legate de gen ar trebui luate în considerare în abordarea sănătății tinerilor;

5.

un mediu fizic și social sănătos este esențial pentru o dezvoltare sănătoasă. Ar trebui să se depună eforturi în vederea îmbunătățirii calității condițiilor în care trăiesc, muncesc și învață tinerii;

6.

părinții joacă un rol vital în ceea ce privește bunăstarea și mediul sănătos al tinerilor și, prin urmare, ar trebui luate noi măsuri în sprijinul acestora.

1.

există legături puternice între sănătatea și bunăstarea tinerilor, și incluziunea socială și nivelul de educație al acestora;

2.

este necesar ca tinerii să fie asistați în asumarea unei mai mari responsabilități în ceea ce privește sănătatea proprie și în creșterea stimei de sine și a autonomiei lor, în special prin sensibilizarea tinerilor cu privire la efectele pozitive ale unui stil de viață sănătos și la riscurile legate de sănătatea lor.

1.

cunoașterea exactă a stării de sănătate, a necesităților și a așteptărilor tinerelor și ale tinerilor în materie de sănătate, precum și a practicilor existente, a experiențelor și a învățămintelor trase în acest domeniu, evaluate în mod corespunzător, este necesară pentru a contribui la garantarea eficacității și a eficienței unei politici de sănătate a tineretului și, totodată, pentru a viza o mai bună luare în considerare, în cadrul unor strategii adaptate, a specificității acestui grup, acordând o atenție deosebită diferențelor care pot apărea în cadrul acestuia din motive legate, printre altele, de vârstă, de sex, de locul de reședință sau de situația socioeconomică și acordând prioritate tinerilor cu mai puține oportunități;

2.

sănătatea și bunăstarea tinerilor trebuie să facă obiectul unei abordări globale și transversale, prin implicarea tuturor domeniilor corespunzătoare și în special sistemul de sănătate publică, educația formală și nonformală, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială, copiii și familia, sportul, activitățile culturale, cercetarea, mediul, mass-media, protecția consumatorilor;

3.

promovarea activității fizice și a unui regim echilibrat este necesară pentru adoptarea unui stil de viață sănătos;

4.

o atenție deosebită ar trebui acordată sănătății mentale a tinerilor, în special prin promovarea sănătății mentale, mai ales prin intermediul școlilor și al activităților destinate tineretului, precum și prevenirii automutilării și a sinuciderii;

5.

o politică de sănătate, în dimensiunea sa privind tineretul, ar trebui să angreneze nivelele locale, regionale, naționale și europene de acțiune publică și să se sprijine pe un parteneriat cuprinzător între actorii din domeniul educației formale, non-formale și informale, profesioniștii din domeniul sănătății, partenerii economici și sociali, în special asociațiile de tineret, precum și mass-media.

1.

să promoveze dimensiunea „tineret” în cadrul inițiativelor referitoare la sănătate și punerea în aplicare a unor măsuri privind sănătatea tinerilor, care să fie adecvate, transversale, coordonate în mod corespunzător și evaluate în mod sistematic;

2.

să asocieze tinerii și toți actorii relevanți implicați în politicile pentru tineret la elaborarea de inițiative privind sănătatea și la punerea în aplicare a acestora, în special prin intermediul activităților de învățare inter pares;

3.

să încurajeze accesul tuturor tinerilor la activități recreative, culturale și fizice;

4.

să ia în considerare sănătatea și bunăstarea tinerilor în programele și politicile privind informarea și mass-media;

5.

să sprijine formarea lucrătorilor în domeniul tineretului și a ONG-urilor în domeniul prevenției, al sănătății și al bunăstării tinerilor, pentru a putea oferi consiliere de bază, a interveni rapid și a identifica dificultățile tinerilor și a-i îndruma pe aceștia către alte servicii.

1.

să asigure luarea în considerare a dimensiunii „tineret” în inițiativele sale referitoare la sănătate;

2.

să asocieze tinerii și actorii relevanți implicați în politicile pentru tineret la toate nivelurile activității sale în domeniu.

1.

să îmbunătățească cunoștințele și cercetarea asupra acestui subiect și să efectueze actualizări periodice, ținând seama de diferențele în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea tinerilor, legate, între altele, de vârstă, de sex, de factorii geografici și socioeconomici, de orientarea sexuală sau de handicap;

2.

să integreze progresiv datele privind sănătatea și bunăstarea în raportul trienal al Comisiei privind situația tinerilor în Europa, utilizând sursele existente;

3.

să dezvolte acțiuni de sensibilizare cu privire la factorii care afectează sănătatea tinerilor;

4.

să favorizeze schimbul de bune practici pe tema sănătății și bunăstării tinerilor, la nivel local, regional, național și european, sprijinindu-se în special pe structurile existente;

5.

să beneficieze cât mai mult de posibilitățile oferite de politicile care există deja, programele și alte instrumente ale Uniunii Europene, în special de fondurile structurale europene și de programul „Tineretul în acțiune”, pentru a dezvolta proiecte referitoare la sănătatea și bunăstarea tinerilor;

6.

să consolideze parteneriatul cu tinerii și organizațiile acestora, actorii din domeniul tineretului și societatea civilă în domeniul sănătății tinerilor.

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/4

1.

Globalizarea crescândă a schimburilor, precum și creșterea duratei de viață activă solicită, mai mult ca niciodată, o adaptare constantă a competențelor individuale pentru a anticipa mai bine evoluțiile previzibile sau necesare și, în acest fel, pentru a permite securizarea parcursurilor profesionale.

2.

Extinderea Uniunii Europene a dus la creșterea potențialului de mobilitate în educație și formare, precum și pe piața muncii, creând prin aceasta necesitatea de a pregăti cetățenii Uniunii să își dezvolte parcursurile de formare și profesionale într-un cadru geografic lărgit.

3.

Viața cetățenilor este tot mai mult marcată de tranziții multiple: în special de la învățământul școlar la educația și formarea profesională (EFP), la învățământul superior sau la angajarea pe piața muncii sau de la ocuparea unui loc de muncă la lipsa unui loc de muncă, continuarea formării sau părăsirea pieței muncii. Orientarea joacă un rol determinant în luarea deciziilor importante cu care se confruntă indivizii pe parcursul întregii vieți. În această privință, orientarea poate contribui la responsabilizarea persoanelor pentru a își gestiona parcursurile carierei într-o manieră mai sigură în contextul pieței muncii actuale și pentru a ajunge la un mai bun echilibru între viața personală și cea profesională.

4.

Piața muncii este, de asemenea, marcată de un dezechilibru între persistența șomajului și dificultățile legate de recrutarea în anumite sectoare, iar orientarea constituie un mijloc pentru a răspunde mai bine nevoilor pieței muncii.

5.

Integrarea socială și egalitatea șanselor reprezintă încă provocări majore pentru politicile în domeniul educației, al formării și al ocupării forței de muncă.

1.

Rezoluția Consiliului din 28 mai 2004 (1) privind consolidarea politicilor, sistemelor și practicilor în domeniul orientării de-a lungul vieții precizează obiectivele-cheie ale unei politici de orientare de-a lungul vieții pentru toți cetățenii Uniunii Europene.

2.

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea de-a lungul (2) vieții subliniază, cu referire la mai multe competențe-cheie, că aptitudinea de a căuta oportunitățile disponibile de educație și formare, precum și de orientare și/sau de sprijin este esențială pentru realizarea personală, pentru dezvoltarea profesională și integrarea socială a persoanei.

3.

Rezoluția Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind noile competențe pentru noi locuri de muncă (3) invită statele membre și Comisia să pregătească oamenii pentru noile locuri de muncă din societatea cunoașterii, asigurându-le servicii de orientare profesională care ar trebui să permită solicitanților de locuri de muncă identificarea modulelor de competență necesare pentru a accede la noi locuri de muncă în sectoarele în care există deficit de competențe.

4.

Raportul comun al Consiliului și al Comisiei pentru 2008 privind progresele înregistrate referitor la punerea în aplicare a programului de lucru „Învățarea de-a lungul vieții în serviciul cunoștințelor, creativității și inovării” (4) remarcă faptul că „de asemenea, trebuie acordată o atenție deosebită orientării profesionale de-a lungul vieții”.

5.

Concluziile Consiliului din 25 mai 2007 privind un cadru coerent de indicatori și criterii de referință în vederea monitorizării progresului spre realizarea obiectivelor de la Lisabona în domeniul educației și al formării (5) constituie un instrument important pentru evaluarea stadiului de realizare a obiectivelor fixate prin Strategia de la Lisabona și prin aceasta, pentru a urmări progresul statelor membre în domeniul orientării din cadrul strategiilor lor de învățare de-a lungul vieții.

6.

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (6) înființează un cadru de referință comun menit să servească drept instrument de transpunere între diferitele sisteme și niveluri de calificare. Cadrul ar trebui să faciliteze mobilitatea lucrătorilor și să ajute la integrarea orientării în politicile și practicile privind educația și ocuparea forței muncă din statele membre.

7.

Concluziile Consiliului din 22 mai 2008 privind învățarea în rândul adulților (7) reamintesc avantajele economice, sociale și individuale ale unei consolidări a învățării în rândul adulților și insistă asupra faptului că este sarcina puterilor publice să înființeze sisteme de informare și de orientare de calitate, care sunt centrate mai mult pe persoane pentru a le face, în spiritul echității, mai active și mai autonome în ceea ce privește învățarea.

1.

Recentele rapoarte de evaluare, în special cel al Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) din 2008 privind punerea în aplicare a Rezoluției din 2004, subliniază că, deși au fost înregistrate progrese, trebuie depuse în continuare eforturi pentru a spori calitatea serviciilor de orientare, pentru a oferi un acces mai echitabil, centrat pe aspirațiile și nevoile persoanelor, pentru a coordona și construi parteneriate între ofertele de servicii de orientare existente.

2.

În 2007, statele membre au înființat Rețeaua europeană pentru politica de orientare de-a lungul vieții (REPOLV) care include reprezentanți ai fiecărui stat membru care dorește să participe, crescând astfel posibilitățile de schimb de experiență și de cooperare pentru dezvoltarea politicilor, sistemelor și practicilor între statele membre în domeniul orientării de-a lungul vieții.

3.

Este necesară confirmarea priorităților care vizează punerea în aplicare a unei politici active de orientare în cadrul strategiilor naționale de învățare de-a lungul vieți. Este necesar ca aceste priorități să fie transpuse în acțiuni și să se utilizeze instrumentele și măsurile europene.

—

Consolideze rolul orientării de-a lungul vieții în cadrul strategiilor naționale de învățare de-a lungul vieții în conformitate cu Strategia de la Lisabona și cu cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și al formării.

—

Atunci când este cazul, să se revizuiască politicile și practicile de orientare la nivel național.

—

Să se aplice următoarele principii de orientare (astfel cum sunt detaliate în anexa la prezentul document sub titlul „Domenii prioritate”), în conformitate cu contextele și cu legislația naționale și în vederea susținerii tranzițiilor profesionale de-a lungul vieții cetățenilor:

—

Utilizarea posibilităților oferite de programul de Învățare de-a lungul vieții și de fondurile structurale europene, în conformitate cu prioritățile statelor membre.

1.

să consolideze cooperarea europeană în ceea ce privește asigurarea orientării de-a lungul vieții, în special prin REPOLV, susținută de programul de Învățare de-a lungul vieții, în cooperare cu Cedefop.

În special:

2.

să furnizeze cetățenilor și actorilor implicați în procesul de orientare resurse de informare fiabile, care să acopere ansamblul de sisteme de formare și de servicii de orientare ale statelor membre, în special prin rețeaua Euroguidance;

3.

să promoveze dezvoltarea orientării de-a lungul vieții în țările terțe, cu respectarea celor patru domenii prioritare conturate în prezenta rezoluție, în special prin activitățile Fundației Europene de Formare.

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/8

(1)

Mobilitatea tinerilor voluntari face parte integrantă din libertatea de circulație a persoanelor, protejată prin articolul 18 din tratat.

(2)

Comunitatea poate adopta măsuri de promovare a mobilității tinerilor voluntari prin îmbunătățirea cooperării între organizatorii de activități de voluntariat, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta recomandare nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

(3)

Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (1) și dispozițiile conexe se referă doar la acei voluntari care sunt asigurați în conformitate cu legislația națională privind securitatea socială, această situație având drept consecință faptul că aspectele legate de protecția socială pot reprezenta uneori un factor descurajator pentru angajarea în activități de voluntariat într-un alt stat membru.

(4)

Recomandarea nr. 2001/613/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iulie 2001 privind mobilitatea în cadrul Comunității a studenților, persoanelor care urmează cursuri de formare, voluntarilor, cadrelor didactice și a formatorilor (2) invită statele membre să adopte măsurile pe care le consideră adecvate, în conformitate cu dreptul comunitar și în cadrul legislației lor naționale, pentru a asigura faptul că voluntarii și familiile lor nu sunt discriminați datorită politicilor de protecție socială, precum cele în domeniul sănătății și al bunăstării sociale, care le pot limita mobilitatea.

(5)

Recomandarea 2001/613/CE și Recomandarea 2006/961/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind mobilitatea transnațională în cadrul Comunității în vederea educației și formării profesionale: Carta europeană a calității pentru mobilitate (3) se referă în mod explicit la voluntari.

(6)

Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat (4) prevede posibilitatea acordării de permise de ședere speciale resortisanților din țări terțe care solicită accesul pe teritoriul unui stat membru în scopuri de voluntariat.

(7)

Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 15 noiembrie 2004, privind obiectivele comune pentru activități de voluntariat ale tinerilor și Rezoluția a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 16 noiembrie 2007, privind punerea în aplicare a obiectivelor comune pentru activități de voluntariat ale tinerilor (5) au stabilit obiective comune pentru activitățile de voluntariat ale tinerilor, au propus schimburi de bune practici și activități de învățare în echipă în scopul unei puneri în aplicare eficiente, invitând statele membre să aibă în vedere mijloace practice de evaluare a progreselor. De asemenea, cea de-a doua rezoluție invita Comisia să introducă noi propuneri pentru promovarea și recunoașterea activităților de voluntariat ale tinerilor.

(8)

În aprilie 2008, Parlamentul European a adoptat un raport privind „Rolul voluntariatului în contribuția la coeziunea economică și socială”, care încurajează statele membre și autoritățile locale și regionale să recunoască valoarea voluntariatului în promovarea coeziunii sociale și economice și recomandă promovarea proiectelor de voluntariat transfrontaliere.

1.

În cadrul prezentei recomandări, activitățile de voluntariat transfrontaliere se caracterizează prin următoarele: sunt deschise tuturor tinerilor, sunt desfășurate din proprie inițiativă în interes general, pe o perioadă îndelungată, într-un cadru bine determinat și într-o altă țară decât țara de reședință, nu sunt remunerate sau beneficiază de o plată simbolică și/sau de acoperirea cheltuielilor. Activitățile de voluntariat nu ar trebui să aibă un efect negativ asupra activităților salariate potențiale sau existente și nici nu ar trebui să fie percepute ca un înlocuitor al acestora.

2.

Activitățile de voluntariat constituie o bogată experiență într-un context educațional non-formal și al învățării informale, care sporește calificările și competențele profesionale ale tinerilor, contribuie la șansele acestora de angajare și la sentimentul solidarității, dezvoltă competențele sociale ale acestora, facilitează integrarea în societate a acestora și încurajează cetățenia activă.

3.

Există o mare varietate de activități de voluntariat în Europa, organizate de societatea civilă și de autoritățile publice. Aceste activități ar trebui să fie menținute și dezvoltate în continuare și ar trebui de asemenea facilitată cooperarea între organizatorii de activități de voluntariat.

4.

Mobilitatea transfrontalieră în Europa poate fi un instrument important pentru promovarea educației, a ocupării forței de muncă și coeziunii sociale și regionale, precum și pentru îmbunătățirea înțelegerii reciproce și a participării active în societate. Acesta este, în special, cazul tinerilor pe o piață a muncii care pune tot mai mult accentul pe adaptabilitate și flexibilitate.

5.

Comunitățile locale care găzduiesc tineri voluntari beneficiază considerabil de activitățile acestora, care se pot desfășura într-o gamă largă de domenii, precum promovarea incluziunii sociale, conservarea patrimoniului cultural, încurajarea solidarității între generații și protecția mediului. Aceste activități îmbogățesc în același timp diversitatea culturală a comunităților gazdă.

6.

Activitățile de voluntariat au constituit o prioritate a metodei deschise de coordonare în domeniul tineretului, care a identificat deja un număr mare de bune practici. În acest context, Serviciul European de Voluntariat (SEV), o acțiune în cadrul programului pentru tineret al UE începând cu 1996, a permis tinerilor să se angajeze în servicii de voluntariat într-o multitudine de domenii. Programul actual „Tineretul în acțiune” consolidează această acțiune.

7.

În ciuda acestor eforturi, pot exista încă obstacole în calea mobilității transfrontaliere a tinerilor voluntari în Europa și, prin urmare, prezenta recomandare are drept obiectiv principal asigurarea unui cadru în care statele membre să-și intensifice cooperarea, fără a aduce atingere diversității situațiilor lor naționale.

8.

O mai bună cooperare între organizatorii activităților de voluntariat din diferite țări și schimbul sporit de informații pot motiva toți tinerii europeni, indiferent de naționalitate, să se angajeze mai mult în activități de voluntariat în țări terțe.

9.

Ar trebui acordată o atenție specială tinerilor defavorizați, deoarece activitățile de voluntariat constituie o posibilitate deosebit de importantă de mobilitate pentru acești tineri care altfel ar beneficia mai puțin sau deloc de programele de mobilitate.

A.

Să promoveze mobilitatea tinerilor voluntari în Europa prin îmbunătățirea condițiilor de cooperare între organizatorii de activități de voluntariat din diferite țări, fie că aceștia provin din societatea civilă sau sunt autorități publice, astfel încât toți tinerii să aibă posibilitatea de a se oferi ca voluntari în Europa dacă doresc acest lucru.

B.

Să faciliteze dezvoltarea în acest scop a următoarelor linii de acțiune, ținând seama de cadrele lor naționale și de legislația din domeniul activităților de voluntariat, precum și de propriile priorități naționale globale, de posibilitățile existente la nivel local și de propriul regim al cheltuielilor publice:

1.

de a sprijini statele membre în îndeplinirea sarcinilor de mai sus prin utilizarea cadrului UE de cooperare în domeniul tineretului, în special metoda deschisă de coordonare și programul „Tineretul în acțiune”;

2.

de a încuraja și de a organiza, în cooperare cu statele membre, schimbul de informații și de experiențe privind cooperarea între organizatorii activităților de voluntariat din diferite țări, fie că aceștia sunt reprezentanți ai societății civile sau autorități publice;

3.

de a dezvolta un portal al tinerilor voluntari europeni privind activitățile de voluntariat, având la bază portalurile, bazele de date sau paginile de internet specifice naționale ale tinerilor voluntari, acolo unde acestea există;

4.

de a prezenta Consiliului un raport după patru ani de la adoptarea prezentei recomandări, pentru a stabili dacă măsurile propuse funcționează eficient și pentru a evalua necesitatea unor noi acțiuni.

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/11

—

Tratatul de instituire a Comunității Europene,

—

Rezoluția Consiliului din 16 noiembrie 2007 (1) privind o agendă europeană pentru cultură și la Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 21 mai 2008 privind Planul de lucru în domeniul culturii pentru perioada 2008-2010 (2), printre ale căror obiective se numără și promovarea patrimoniului cultural;

—

Comunicarea Comisiei din 10 mai 2007 privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în proces de globalizare (3),

—

și Rezoluția Parlamentului European din 10 aprilie 2008 privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în proces de globalizare (4), prin care Parlamentul European susține „crearea unei mărci a patrimoniului european, în vederea punerii în valoare a dimensiunii europene a bunurilor și monumentelor culturale, a siturilor memoriale, a locurilor comemorative, care sunt mărci ale istoriei și patrimoniului Europei”;

—

proiectul interguvernamental de „Marcă a patrimoniului european” lansat la Granada în aprilie 2006 de mai multe state membre;

—

importanța sensibilizării tinerilor cu privire la moștenirea culturală comună și, în consecință, a necesității de a favoriza accesul acestora la patrimoniul cultural european;

(a)

al cărei obiectiv ar fi acela de a pune în valoare, într-o manieră concretă, istoria comună a Europei prin valorificarea dimensiunii europene a patrimoniului său cultural;

(b)

ar putea contribui:

(a)

ar putea fi eligibile în vederea acordării acestei mărci:

(b)

candidații la obținerea mărcii ar trebui să prezinte un proiect pe termen lung care să îi angajeze:

(a)

statele membre ar participa la această inițiativă pe o bază voluntară;

(b)

proiectul ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:

(c)

proiectul ar putea face apel la finanțarea comunitară existentă, fără a aduce atingere politicilor de sprijin desfășurate de fiecare stat membru;

(d)

această inițiativă ar putea fi, de asemenea, deschisă țărilor terțe care participă la Programul „Cultura” al Uniunii Europene;

(e)

calitatea de „patrimoniu european” ar fi supusă respectării angajamentelor asumate de siturile cărora li se acordă marca și ar putea face obiectul unor revizuiri periodice;

(f)

siturile cărora li s-a acordat deja marca în cadrul proiectului interguvernamental de „Marcă a patrimoniului european” ar trebui luate în considerare, iar statutul acestora ar trebui definit;

—

să prezinte, într-un termen rezonabil și ținând seama de prezentele concluzii, o propunere adecvată privind crearea, de către Uniunea Europeană, a unei „Mărci a patrimoniului european” și privind stabilirea modalităților practice de punere în aplicare a acestui proiect.

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/13

—

Tratatul de instituire a Comunității Europene,

—

Rezoluția Consiliului din 12 februarie 2001 privind calitatea arhitecturii în mediul urban și în cel rural (1), care afirmă că arhitectura este un element fundamental al culturii și al mediului de viață din fiecare dintre țările noastre,

—

Concluziile Consiliului din 24 mai 2007 privind contribuția sectoarelor culturii și creației la îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona (2), care subliniază că activitățile culturale și domeniile creației, printre care și arhitectura, joacă un rol primordial în stimularea inovării și a tehnologiei și constituie vectorii principali ai unei creșteri durabile în viitor,

—

precum și Rezoluția Consiliului din 16 noiembrie 2007 privind o agendă europeană pentru cultură (3) care, în continuarea comunicării Comisiei din 10 mai 2007 (4), evidențiază rolul transversal al culturii;

—

de noua strategie a Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă (5), adoptată de Consiliul European la 15-16 iunie 2006, al cărei obiectiv general îl reprezintă compilarea și consolidarea acțiunilor care permit Uniunii Europene să îmbunătățească în mod continuu calitatea vieții generațiilor prezente și viitoare, prin crearea unor comunități durabile, capabile să gestioneze și să utilizeze resursele în mod eficient și să exploateze potențialul de inovare ecologică și socială al economiei, garantând prosperitatea, protecția mediului și coeziunea socială,

—

de Carta de la Leipzig privind orașul european durabil, adoptată de miniștrii însărcinați cu dezvoltarea urbană la 24 mai 2007 (6), care subliniază importanța culturii arhitecturale și solicită adoptarea, în cadrul procesului de dezvoltare urbană, a unei abordări integrate care să includă dimensiunile economică, socială, ecologică și culturală ale orașelor, bazându-se pe cooperarea dintre diferitele niveluri de responsabilitate administrativă și politică și dintre actorii publici și privați;

—

lucrările „Forumului european pentru politici arhitecturale” în ceea ce privește mizele calității arhitecturale și ale dezvoltării durabile;

—

arhitectura, disciplină de creație culturală și de inovare, inclusiv inovare tehnologică, constituie o ilustrare remarcabilă a contribuției pe care o poate avea cultura la dezvoltarea durabilă, având în vedere impactul acesteia asupra dimensiunii culturale a orașelor, dar și asupra economiei, coeziunii sociale și mediului,

—

arhitectura reprezintă, printre altele, un exemplu al caracterului transversal al culturii, prin faptul că face obiectul mai multor politici publice, nu numai al politicilor culturale;

—

orașele europene se confruntă în prezent cu provocări majore: evoluțiile demografice și consecințele acestora în ceea ce privește expansiunea urbană, problemele de mediu și combaterea schimbărilor climatice, menținerea coeziunii sociale, în special în contextul mutațiilor economice și culturale, protejarea și valorizarea patrimoniului arhitectural și cultural,

—

răspunsul la aceste provocări are legătură cu dezvoltarea urbană durabilă, o abordare integrată și creativă în cadrul căreia cultura, economia, dimensiunea socială și mediul joacă un rol la fel de important,

—

dezvoltarea urbană durabilă implică:

—

arhitectura joacă un rol de sinteză și de inovare în punerea în aplicare a unei dezvoltări urbane durabile, permițând în special:

—

dezvoltarea urbană durabilă reprezintă în sfârșit o posibilitate de creare, de inovare, de reînnoire a scrierilor arhitecturale și de readaptare și reinterpretare a practicilor tradiționale;

—

inițiativele numeroaselor orașe europene, în special în cadrul „capitalelor europene ale culturii”, al căror scop este să facă din cultură, și în special din arhitectură, un instrument major al regenerării lor,

—

apariția „orașelor creative”, a căror dezvoltare urbană durabilă se bazează pe noi factori de competitivitate, printre care se numără calitatea infrastructurii urbane și interacțiunile dintre cultură și industrie;

—

să țină seama de arhitectură și de caracteristicile sale, în special de dimensiunea sa culturală, în cadrul politicilor relevante, mai ales politicile din domeniul cercetării, al coeziunii economice și sociale, al dezvoltării durabile și al educației,

—

să dezvolte, în ceea ce privește arhitectura, pe lângă normele tehnice, o abordare care să cuprindă obiective globale, economice, sociale, culturale și de mediu,

—

să promoveze inovarea și experimentarea în ceea ce privește dezvoltarea durabilă în domeniul arhitecturii, al urbanismului și al peisagisticii, în special în cadrul politicilor și programelor europene sau cu ocazia licitațiilor publice,

—

să îmbunătățească nivelul de cunoaștere, în special din punct de vedere statistic, a sectorului arhitecturii și a contribuției acestuia la dezvoltarea durabilă,

—

să sensibilizeze publicul în ceea ce privește rolul arhitecturii și al urbanismului în crearea unui mediu de viață de calitate și să încurajeze implicarea sa în dezvoltarea urbană durabilă,

—

să analizeze, în cooperare cu specialiștii din domeniu și ținând seama de experiența acumulată de unele state membre, fezabilitatea unui „moment culminant” european consacrat, în fiecare an, arhitecturii,

—

să se asigure împreună că se dă curs prezentelor concluzii și să realizeze în 2012 bilanțul punerii lor în aplicare;

—

să depună eforturi pentru ca arhitectura să joace un rol de sinteză și de inovare în procesul de dezvoltare durabilă încă din etapa de concepere a unui proiect arhitectural, urbanistic, peisagistic sau de reabilitare a unui sit,

—

să contribuie la dezvoltarea potențialului de creștere economică și de utilizare a arhitecturii, sector cultural și creativ,

—

să încurajeze educația în ceea ce privește arhitectura, inclusiv patrimoniul, și mediul de viață, în special prin educația artistică și culturală,

—

să încurajeze formarea inițială și continuă a arhitecților, a urbaniștilor și a peisagiștilor în materie de dezvoltare durabilă,

—

să aibă în vedere arhitectura în cadrul procesului de punere în aplicare a „Anului european al creativității și inovării (2009)”,

—

să recurgă, dacă este necesar, la metoda deschisă de coordonare din domeniul culturii;

—

să ia în considerare arhitectura în pregătirea Cărții verzi privind domeniile culturale și creative,

—

să asocieze rețelele de experți și de specialiști din sectoarele public și privat ale arhitecturii, cum ar fi „Forumul european pentru politici arhitecturale”, la lucrările și consultările cu privire la mizele și/sau întrebările legate de arhitectură,

—

să încurajeze, în colaborare cu aceste rețele și cu rețeaua europeană a școlilor de arhitectură:

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/15

1.

FĂCÂND TRIMITERE în special la:

2.

ȚINÂND SEAMA cu interes de:

3.

CONSTATĂ că:

4.

CONSIDERĂ, în acest context, că:

5.

CONSIDERĂ că în urmărirea acestor obiective trebuie să se țină seama de:

6.

INVITĂ STATELE MEMBRE:

7.

INVITĂ COMISIA:

8.

INVITĂ STATELE MEMBRE ȘI COMISIA, în limitele competențelor care le revin:

9.

INVITĂ PĂRȚILE INTERESATE să inițieze consultări sau să se alăture acestora, în spirit constructiv, pentru:

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/18

—

înființarea unei biblioteci digitale europene EUROPEANA, punct de acces on-line comun, multilingv, la materialul cultural digitalizat din toată Europa (cărți, ziare, fotografii, opere cinematografice și audiovizuale, documente de arhivă, opere din muzee, patrimoniul de monumente și patrimoniul arheologic etc.), reprezintă o ocazie extraordinară pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural al statelor membre și pentru accesul tuturor categoriilor de public la acest patrimoniu,

—

într-un sens mai larg, digitalizarea și accesibilitatea on-line a materialului cultural al statelor membre și conservarea digitală sunt esențiale pentru valorizarea patrimoniului cultural, pentru dinamismul creării de conținuturi și pentru înființarea de noi servicii electronice; acestea contribuie la democratizarea accesului la cultură, la cunoștințe și la dezvoltarea societății informaționale și a economiei cunoașterii;

1.

SUBLINIAZĂ:

2.

SALUTĂ:

3.

IA ACT cu satisfacție de:

4.

CONSIDERĂ că succesul și perenitatea proiectului EUROPEANA și, într-un sens mai larg, ale proceselor de digitalizare și de accesibilitate on-line a materialului cultural și de conservare digitală inițiate de către statele membre necesită:

5.

INVITĂ STATELE MEMBRE:

6.

INVITĂ COMISIA:

7.

INVITĂ STATELE MEMBRE ȘI COMISIA, în limitele competențelor care le revin:

8.

INVITĂ FUNDAȚIA „BIBLIOTECA DIGITALĂ EUROPEANĂ”:

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/20

1.

Concluziile Consiliului European de la Lisabona din 23-24 martie 2000 (1) au subliniat faptul că investițiile în educație și formare sunt de o importanță capitală în economia europeană bazată pe cunoaștere.

2.

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 2001 privind cooperarea europeană în evaluarea calității în educația școlară (2) a invitat statele membre să sprijine îmbunătățirea evaluării calității învățământului școlar.

3.

Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 14 noiembrie 2006 privind eficiența și echitatea în educație și formare (3) au invitat statele membre să asigure orientarea eficientă a reformelor și a investiției în educație și formare, în vederea îmbunătățirii calității și a echității, insistând îndeosebi asupra învățământului preprimar și privilegiind programe de prevenire timpurie și sisteme educative și de formare echitabile.

4.

Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 (4) a instituit un program de acțiune în domeniul învățării de-a lungul vieții.

5.

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele fundamentale pentru învățarea de-a lungul vieții (5) a stabilit cunoștințele, aptitudinile și atitudinile de bază pe care trebuie să le dobândească toți elevii până la sfârșitul pregătirii și formării inițiale, pentru a se integra în societatea bazată pe cunoaștere și care, dat fiind caracterul lor transversal, implică o abordare a predării care nu este limitată de frontierele tradiționale dintre discipline.

6.

Rezoluția Consiliului din 15 noiembrie 2007 (6) a evidențiat necesitatea de a ajuta persoanele să dobândească noi competențe pentru locuri de muncă noi și de a crește nivelurile generale de competențe, propunând o formare și o educație inițiale și continue și competențe de cea mai înaltă calitate, pentru a menține și consolida capacitățile de inovare ale persoanelor, capacități necesare creșterii competitivității, creșterii economice și ocupării forței de muncă.

7.

Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind îmbunătățirea calității pregătirii cadrelor didactice (7) au subliniat necesitatea de a se garanta faptul că activitățile de pregătire inițială, de sprijin la început de carieră și de perfecționare profesională a cadrelor didactice sunt coordonate, coerente, dispun de resurse adecvate și au calitatea corespunzătoare.

8.

Concluziile Consiliului European din martie 2008 (8) au subliniat faptul că un factor-cheie pentru creșterea economică viitoare este dezvoltarea deplină a potențialului de inovare și creativitate al cetățenilor europeni, care se bazează pe cultura și excelența științifică europene, și au îndemnat statele membre să reducă în mod substanțial numărul tinerilor care nu sunt capabili să citească corect și numărul celor care abandonează prematur sistemul școlar și să îmbunătățească rezultatele persoanelor care studiază provenite din medii de migranți sau din grupuri defavorizate.

9.

Concluziile Consiliului din 22 mai 2008 privind promovarea creativității și inovării prin educație și formare (9) au subliniat necesitatea crescândă a măsurilor la nivel național, precum și a cooperării la nivelul Uniunii Europene, în vederea realizării unor schimbări necesare pentru ca școala să poată pregăti în mod adecvat elevii să facă față mizelor și problemelor majore ale unei lumi în rapidă transformare.

1.

Educația obligatorie gratuită este un drept fundamental al tuturor cetățenilor, asigurarea acesteia fiind de datoria autorităților publice, iar organizarea sa ținând de responsabilitatea statelor membre.

2.

Educația școlară, incluzând toate formele de educație școlară până la sfârșitul învățământului secundar, clădește bazele învățării de-a lungul vieții, permițând elevilor dobândirea competențelor fundamentale de care au nevoie pentru a se orienta de-a lungul întregului lor parcurs personal și profesional.

3.

Educația școlară reprezintă un mijloc important de socializare a indivizilor și de transmitere către generațiile viitoare a valorilor, competențelor, cunoștințelor și atitudinilor necesare pentru democrație, atitudine cetățenească, dialog intercultural și dezvoltare personală și, totodată, joacă un rol esențial în dobândirea competențelor fundamentale necesare unei integrări reușite în viața economică.

4.

Școala are datoria de a oferi elevilor educația care să le permită adaptarea la un mediu tot mai globalizat, competitiv, diversificat și complex în care creativitatea, capacitatea de inovare, spiritul de inițiativă, spiritul antreprenorial și angajamentul de a continua învățarea sunt la fel de importante ca și cunoștințele tematice specifice.

5.

Deși responsabilitatea organizării și a conținutului sistemelor de învățământ și de formare revine fiecărui stat membru în parte și deși instituțiile de învățământ școlar pot beneficia uneori de un grad considerabil de autonomie, cooperarea europeană joacă un rol important. Aceasta poate ajuta statele membre să răspundă provocărilor comune, îndeosebi prin intermediul metodei deschise de coordonare.

6.

Statele membre au un interes comun în a coopera pentru a putea beneficia de diversitatea practicilor inovatoare și de înaltă calitate existente în sistemele școlare din Uniunea Europeană.

1.

Având în vedere contribuția esențială pe care o aduc la creșterea economică viitoare, la competitivitatea pe termen lung și la coeziunea socială în Uniune, precum și la promovarea unei atitudini cetățenești active, educația și formarea ar trebui să rămână priorități-cheie ale următorului ciclu al procesului de la Lisabona.

2.

Dezvoltarea sistemelor școlare trebuie să continue, pentru a asigura menținerea coeziunii sociale și pentru ca fiecare tânăr să fie în măsură, datorită unei școli mai accesibile și care oferă posibilități mai generoase, să își dezvolte întregul potențial și să devină un participant activ al societății emergente bazate pe cunoaștere.

3.

Instituțiile de învățământ școlar trebuie să favorizeze creativitatea, spiritul de inovație și spiritul antreprenorial al elevilor, oferindu-le medii de lucru stimulatoare. În acest sens, instituțiile de învățământ școlar ar trebui să fie ele însele locuri creative și dinamice, deschise către cooperare și parteneriat cu întreaga lume, care să încurajeze cultura evaluării atât interne, cât și externe, implicând de asemenea familiile elevilor, în scopul identificării posibilelor perspective de schimbare și de îmbunătățire.

4.

Progresele rămân, în medie, insuficiente în privința celor trei criterii de referință europene direct legate de educația școlară, pe care Consiliul le-a adoptat pentru anul 2010, și anume numărul celor care abandonează prematur sistemul școlar, alfabetizarea la citire și absolvirea învățământului secundar superior.

5.

O abordare coerentă a chestiunii dezvoltării competențelor, întemeiată pe cadrul european de referință al competențelor fundamentale pentru învățarea de-a lungul vieții (10), implică necesitatea unor eforturi mai susținute în vederea îmbunătățirii alfabetizării la citire și a altor competențe de bază, precum și necesitatea unor abordări mai personalizate ale învățării, care să răspundă nevoilor individuale ale fiecărui elev, să implice forme de evaluare adecvate și să conducă la o mai bună motivare în vederea învățării.

6.

Pentru a asigura înalta calitate, echitatea și totodată eficacitatea sistemelor de învățământ și de formare (11), sunt necesare un învățământ preprimar de o mai bună calitate și mai accesibil, școli ambițioase care să ofere oportunități echitabile tuturor elevilor, indiferent de grupul din care provin, precum și un învățământ care să asigure un echilibru adecvat între cunoștințele generale și cele specializate pentru copiii cu nevoi speciale.

7.

De asemenea, este necesară intensificarea eforturilor de punere în aplicare a concluziilor Consiliului din noiembrie 2007 (12), care invită statele membre să asigure standarde înalte de pregătire inițială a cadrelor didactice, să le ofere activități de sprijin la început de carieră și de perfecționare profesională continuă — activități coordonate, coerente, dispunând de resurse adecvate și având o calitate corespunzătoare —, să atragă către profesia de cadru didactic persoanele cele mai capabile și să depună eforturi în vederea păstrării lor în această profesie, să caute soluții în cazul unor performanțe slabe, să sprijine toți elevii în valorificarea pe deplin a potențialului lor, precum și să creeze medii școlare în care cadrele didactice să își împărtășească experiența și care să pună accentul pe îmbunătățirea procesului de învățare al elevilor.

1.

garantarea și îmbunătățirea dobândirii de competențe fundamentale, în special alfabetizarea și aritmetica elementară;

2.

intensificarea rolului primordial al școlii în promovarea unei societăți favorabile incluziunii și în sporirea coeziunii sociale, prin asigurarea unui învățământ de înaltă calitate pentru toți elevii, în conformitate cu principiul echității;

3.

promovarea profesiei de cadru didactic și îmbunătățirea formării inițiale și continue a personalului didactic și a cadrelor de conducere.

1.

Să conlucreze, în cadrul metodei deschise de coordonare, în vederea îmbunătățirii cooperării europene în scopul de a promova prioritățile politice enunțate în prezentele concluzii.

2.

Atunci când dau curs recomandării privind competențele fundamentale pentru învățarea de-a lungul vieții, să își concentreze cooperarea asupra:

3.

Atunci când dau curs concluziilor Consiliului privind eficiența și echitatea în educație și formare, să își concentreze cooperarea asupra:

4.

Atunci când dau curs concluziilor Consiliului privind îmbunătățirea calității pregătirii cadrelor didactice, să își concentreze cooperarea asupra:

5.

Să utilizeze toate instrumentele relevante, precum cele care fac parte din metoda deschisă de coordonare, Programul de învățare continuă, cel de al șaptelea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică și, în funcție de prioritățile naționale, Fondul Social European, pentru a promova obiectivele menționate anterior.

6.

Să desfășoare, cu participarea factorilor de decizie la nivel înalt din statele membre, un dialog periodic cu privire la diferite chestiuni din domeniul învățământului, inclusiv promovarea creativității și a capacității de inovare atât în cadrul sistemului de învățământ școlar, cât și prin intermediul acestuia.

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/23

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/24

1.

La data de 2 decembrie 2008, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4, și în urma unei cereri motivate efectuate în temeiul articolului 4 alineatul (5), din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea Jysk Stålindustrie ApS („Jysk”, Danemarca), care aparține de grupul Universal Cargo Logistics Holding B.V. (UCLH, Țările de Jos), controlat de dl. Vladimir Lisin care deține, în egală măsură, controlul asupra Novolipetsk Steel („NLMK”, Rusia), dobândește controlul unic asupra întreprinderii Volgo-Balt Transport Holding Limited („Volgo-Balt”, Cipru), în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul Consiliului, prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [(32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5310 — Jysk Stålindustrie/Volgo-Balt, la următoarea adresă:

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/25

1.

La data de 4 decembrie 2008, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care Sumitomo Electric Industries Ltd („SEI”, Japonia) și Nexans group („Nexans”, Franța) dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul Consiliului, controlul în comun asupra Opticable („Opticable”, Belgia), controlată în prezent exclusiv de Nexans, prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [(32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5435 — Nexans/SEI/Opticable, la următoarea adresă:

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/26

1.

La data de 5 septembrie 2008, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului, prin care întreprinderea Sanofi-Aventis Europe, société par actions simplifiée (Franța), care aparține grupului Sanofi-Aventis (Franța), dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul Consiliului, controlul asupra întregii întreprinderi Zentiva N.V. (Țările de Jos), prin licitație publică anunțată la 11 iulie 2008.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

Această notificare a fost declarată incompletă la 2 octombrie 2008. Întreprinderile în cauză au furnizat acum informațiile suplimentare solicitate. La data de 5 decembrie 2008, notificarea a fost considerată completă în sensul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [(32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5253 — Sanofi-Aventis/Zentiva, la următoarea adresă:

13.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/s3