12.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 317/3

Comunicare în temeiul articolului 12 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, privind informațiile furnizate de autoritățile vamale din statele membre cu privire la clasificarea mărfurilor în nomenclatura vamală

(2008/C 317/03)

Informațiile tarifare obligatorii își încetează valabilitatea din această zi în cazul în care devin incompatibile cu interpretarea nomenclaturii vamale, drept consecință a următoarelor măsuri tarifare internaționale:

Modificări ale notelor explicative la Sistemul Armonizat și ale Culegerii de avize de clasificare aprobate de Consiliul de cooperare vamală (CCV doc. NC1310 — raportul celei de-a 41-a sesiune a Comitetului SA):

MODIFICĂRI ALE NOTELOR EXPLICATIVE CE URMEAZĂ A FI APLICATE ÎN TEMEIUL PROCEDURII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 8 AL CONVENȚIEI SA ȘI AL AVIZELOR DE CLASIFICARE EMISE DE COMITETUL SA AL ORGANIZAȚIEI MONDIALE A VĂMILOR

(SESIUNEA A 41-A A CSA DIN MARTIE 2008)

DOC. NC1310

Modificări ale notelor explicative din Nomenclatura anexată la Convenția SA

17.01	N/13
28.01 Considerații generale	N/5
28.14	N/16
29.16	N/8
Capitolul 29 Lista II	N/8
30.02	N/11
33.01	N/12
41.01	N/14
4101.20 Note de subpoziții	N/14
57.02	N/23
84.36	N/26
85.08	N/26
90.06	N/29
90.21	N/28
90.25	N/15
90.27	N/15

Avize de clasificare aprobate de Comitetul SA

0210.99/1	N/17
0902.20/1	N/18
1517.90/3	N/19
2208.90/3	N/20
3504.00/1	N/21
3907.20/3	N/22
6110.30/1	N/24
6211.33/1	N/25
8504.40/2-5	N/27
9503.00/4	N/30
9503.00/7	N/30

Informații privind conținutul acestor măsuri pot fi obținute de la Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală a Comisiei Europene (rue de la Loi/Wetstraat 200, B-1049 Bruxelles) sau pot fi descărcate de pe site-ul web al acestei Direcții Generale:

http://europa.eu.int/comm/taxation_customs/customs/customs_duties/tariff_aspects/harmonised_system/index_en.htm

12.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 317/6

Linii directoare ale Uniunii Europene privind punerea în aplicare a conceptului de stat-pilot în domeniul consular

(2008/C 317/06)

Introducere

Reprezentând o continuare a liniilor directoare ale Consiliului în domeniul protecției consulare a resortisanților UE în țări terțe din 16 iunie 2006 (notă de subsol: documentul 10109/2/06 rev 2) și a documentului 10715/07 aprobat de COPS, prezentele linii directoare vizează punerea în aplicare a Concluziilor Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 18 iunie 2007, al căror obiectiv este „consolidarea cooperării consulare între statele membre ale UE prin punerea în aplicare a conceptului de stat-pilot în domeniul consular”. Respectivele concluzii prevăd că, „în caz de criză majoră cu repercusiuni asupra activităților consulare și fără a duce atingere faptului că este în primul rând responsabilitatea statelor membre să asigure protecția resortisanților lor, statul-pilot se va strădui să acționeze astfel încât toți cetățenii Uniunii Europene să beneficieze de asistență și să coordoneze acțiunile statelor membre la fața locului”.

Prezentele linii directoare sunt elaborate în cadrul punerii în aplicare a obligației de protecție reciprocă prevăzute la articolul 20 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, precum și a sarcinilor de cooperare prevăzute la articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Statul membru își asumă rolul de stat-pilot din proprie inițiativă, cu participarea și sprijinul activ al tuturor statelor membre. În toate cazurile, celelalte state membre continuă să monitorizeze situația resortisanților lor la fața locului, își comunică informațiile și evaluările situației și furnizează întăriri și resurse suplimentare, în măsura în care este nevoie.

Conform documentului 10715/07 aprobat de COPS, la încheierea perioadei de experimentare în curs de desfășurare, care trebuie să servească în mod special la organizarea de noi exerciții, și pe baza unor experiențe concrete, statele membre vor analiza posibilitatea de a formaliza cadrul respectiv printr-o decizie juridică.

4.	Prezentele linii directoare nu interzic în niciun fel formele suplimentare de inițiative de cooperare sau de coordonare, ținând seama de situațiile speciale care pot surveni în caz de criză majoră cu repercusiuni asupra activităților consulare în statele terțe.

5.	Prezentele linii directoare nu au caracter obligatoriu din punct de vedere juridic și se adresează exclusiv statelor membre, Comisiei Europene și Secretariatului General al Consiliului. Prezentele linii directoare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

1. Declararea statului-pilot

1.1.	Un stat membru care dorește să își asume misiunea de stat-pilot într-un stat terț notifică acest fapt prin intermediul COREU. Această dorință este adusă la cunoștința misiunilor și a oficiilor prezente în țara terță, cu ocazia unei reuniuni de coordonare la nivel local.

1.2.

În cazul în care două state membre doresc să își asume împreună misiunea de stat-pilot într-un stat terț, acestea notifică împreună acest fapt prin intermediul COREU. În cazul în care există mai multe state-pilot, responsabilitățile sunt împărțite în mod corespunzător și modalitățile de coordonare sunt definite în mod clar.

1.3.	În absența unei obiecții din partea unui alt stat membru prin intermediul COREU în termen de 30 de zile sau până în momentul în care respectivul stat renunță la această misiune prin intermediul COREU, statul membru este declarat stat-pilot în statul terț în cauză.

1.4.

O listă a statelor terțe în care un stat membru își asumă misiunea de stat-pilot este actualizată de Secretariatul General al Consiliului din momentul notificării unei declarații de stat-pilot sau a unei renunțări la respectiva calitate. Această listă este publicată pe site-ul consular găzduit de SITCEN și distribuită periodic statelor membre.

1.5.

În caz de criză majoră cu repercusiuni asupra activităților consulare într-un stat terț în care niciun stat nu se declară stat-pilot, unul sau mai multe state membre pot asigura imediat această misiune în cazul în care acestea notifică acest fapt prin intermediul COREU sau prin alte mijloace adecvate. Statele membre pot respinge oferta statului-pilot în conformitate cu punctul 2.2.

2. Misiunile statului-pilot

2.1.

Statul-pilot își asumă următoarele misiuni:

(a)

În afara situațiilor de criză, statul-pilot, prin intermediul șefului său de misiune sau de oficiu acreditat în statul terț și în colaborare cu statul care asigură președinția locală a Uniunii Europene, coordonează măsurile de pregătire cele mai potrivite. Statul-pilot stabilește un plan de evacuare a beneficiarilor definiți la punctul 3.1 și furnizează informații în această privință reprezentanților statelor membre și delegației Comisiei.

(b)

În caz de criză majoră cu repercusiuni asupra activităților consulare, statul-pilot răspunde de punerea în aplicare a măsurilor de asistență în favoarea beneficiarilor definiți la punctul 3.1. Statul-pilot informează statele membre afectate de criză în legătură cu evoluția situației. Șeful de misiune sau de oficiu al statului-pilot răspunde de facilitarea cooperării la fața locului între statele membre care au desfășurat resurse suplimentare de personal, resurse financiare suplimentare, echipament suplimentar și echipe suplimentare de asistență medicală, conform punctului 5.2. De asemenea, șeful de misiune sau de oficiu al statului-pilot este însărcinat cu coordonarea și conducerea operațiilor de asistență, de adunare și, după caz, de evacuare către un loc sigur, cu sprijinul altor state membre vizate.

2.2.

Atunci când statul-pilot consideră că este necesar să se procedeze la evacuarea beneficiarilor definiți la punctul 3.1, acesta informează în această privință statele membre vizate la nivel local și în capitale. Statele membre vizate informează la rândul lor statul-pilot cu privire la poziția lor la nivel național privind evacuarea și la dorința lor de a beneficia sau nu de asistență în domeniu din partea statului-pilot. În cazul în care statul membru refuză asistența în cauză, acesta preia el însuși responsabilitatea de a-i proteja pe resortisanții săi și pe alți posibili beneficiari ai asistenței consulare. Resortisanții săi și alți posibili beneficiari ai asistenței consulare pot primi în continuare, în temeiul principiului nediscriminării, asistență din partea statului-pilot. Eventualele consecințe ale deciziei statului membru de a refuza asistența statului-pilot nu pot fi imputate statului-pilot.

2.3.

Participarea beneficiarilor la evacuare este voluntară. În caz de evacuare, responsabilitățile statului-pilot se încheie atunci când persoanele evacuate ajung în locul sigur desemnat de statul-pilot. Evacuarea persoanelor în cauză într-un alt loc decât locul sigur desemnat nu face parte din misiunea statului-pilot.

2.4.	În cazul în care statul-pilot, spre deosebire de alte state membre, consideră că nu este încă momentul potrivit pentru a se proceda la evacuare, acesta trebuie, în măsura posibilului, să sprijine și să coordoneze acțiunile de asistență puse în aplicare de celelalte state membre.

3. Beneficiari

3.1.	Toate persoanele care pot primi asistență consulară din partea propriului stat membru pot solicita asistență din partea statului-pilot.

4. Schimbul de informații (1)

4.1.

Pentru a permite statului-pilot să asigure buna derulare a misiunii sale astfel cum este definită la punctul 2.1, statele membre comunică informațiile strict necesare (care trebuie să fie cunoscute) pentru îndeplinirea respectivei misiuni, astfel cum sunt definite în anexele I, II și III la liniile directoare din 16 iunie 2006.

4.2.	Statul-pilot se angajează să nu utilizeze aceste informații decât în cadrul misiunilor care îi revin în calitatea sa de stat-pilot.

4.3.	Aceste informații sunt comunicate la nivel local de către șefii de misiune sau de oficiu acreditați în țara terță șefului misiunii sau oficiului din statul-pilot, conform procedurilor definite împreună.

4.4	În cazul în care un stat membru nu a numit un șef de misiune sau de oficiu acreditat în țara terță, acesta transmite informațiile necesare statului-pilot conform procedurilor definite împreună.

4.5.

Absența sau caracterul incomplet al informațiilor furnizate de către un stat membru statului-pilot are un impact negativ asupra posibilității statului-pilot de a își îndeplini misiunea, astfel cum este definită la punctul 2.1. În acest caz, statul-pilot își îndeplinește misiunea de asistență în limita informațiilor de care dispune.

5. Contribuții la misiunea statului-pilot

5.1.	Având în vedere principiul solidarității europene și ținând seama de faptul că responsabilitatea de a își proteja resortisanții le revine în primul rând statelor membre, statele membre contribuie la buna desfășurare a misiunii statului-pilot.

5.2.

Pe baza celor menționate anterior, statul-pilot face apel la celelalte state membre în vederea furnizării din proprie inițiativă de resurse logistice și umane în perioade de criză. Reprezentanții statelor membre pot, în cadrul echipelor naționale de reacție în perioade de criză, să sprijine statul-pilot la nivel local. De asemenea, statul-pilot poate să se bazeze pe instrumente precum mecanismul comunitar de protecție civilă, structurile de gestionare a crizei ale Secretariatului General al Consiliului, precum și pe sprijinul logistic al delegației locale a Comisiei Europene. Statul-pilot și Delegația Comisiei din statul în cauză convin asupra rolului Comisiei în faza de planificare. Personalul Comisiei nu își asumă sarcini consulare.

5.3.	Statul-pilot prezintă statelor membre un bilanț financiar al cheltuielilor pe care și le-a asumat și al celor pe care și le asumă statele care contribuie menționate la punctul 5.2.

5.4

Statul-pilot poate solicita statelor membre rambursarea cheltuielilor asumate în cadrul misiunii sale. În cazul unei cereri de rambursare, statele-membre contribuie la cheltuielile generate de misiunea statului-pilot proporțional cu numărul de persoane asistate. Această contribuție este stabilită după deducerea, după caz, a cheltuielilor menționate la punctul 5.2. Statele membre pot obține rambursarea cheltuielilor efectuate de către persoanele asistate în temeiul angajamentelor de rambursare colectate în măsura posibilului de către statul-pilot în momentul operației de asistență, în conformitate cu Decizia 95/553/CE privind protecția cetățenilor Uniunii Europene prin reprezentanțele diplomatice și consulare.

5.5.

În cazul în care beneficiarul asistenței solicită daune-interese ca urmare a unui prejudiciu suferit în cursul unei misiuni de asistență a statului-pilot, statul-pilot și statul membru al beneficiarului se consultă și iau în calcul posibilitatea unor acțiuni suplimentare, în conformitate cu drepturile și procedurile lor pe plan intern, precum și cu dreptul internațional.

6. Difuzare

6.1.	Statele membre iau măsurile adecvate pentru a comunica prezentele linii directoare oricărei persoane care poate beneficia de asistență consulară, în special prin intermediul site-urilor de tipul „Sfaturi de călătorie”.

(1) În ceea ce privește procesarea datelor cu caracter personal primite și înregistrate în scopul aplicării prezentelor linii directoare, se aplică normele relevante ale UE, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

12.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 317/9

Rata de schimb a monedei euro (1)

11 decembrie 2008

(2008/C 317/07)

1 euro=

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,3215
JPY	yen japonez	120,67
DKK	coroana daneză	7,4503
GBP	lira sterlină	0,88690
SEK	coroana suedeză	10,5800
CHF	franc elvețian	1,5737
ISK	coroana islandeză
NOK	coroana norvegiană	9,2065
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	25,965
EEK	coroana estoniană	15,6466
HUF	forint maghiar	264,45
LTL	litas lituanian	3,4528
LVL	lats leton	0,7092
PLN	zlot polonez	3,9865
RON	leu românesc nou	3,9138
SKK	coroana slovacă	30,175
TRY	lira turcească	2,0504
AUD	dolar australian	1,9889
CAD	dolar canadian	1,6383
HKD	dolar Hong Kong	10,2417
NZD	dolar neozeelandez	2,3990
SGD	dolar Singapore	1,9704
KRW	won sud-coreean	1 800,54
ZAR	rand sud-african	13,3991
CNY	yuan renminbi chinezesc	9,0540
HRK	kuna croată	7,1818
IDR	rupia indoneziană	14 602,58
MYR	ringgit Malaiezia	4,7138
PHP	peso Filipine	63,130
RUB	rubla rusească	36,7912
THB	baht thailandez	46,345
BRL	real brazilian	3,1663
MXN	peso mexican	17,5615

(1)

Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

12.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 317/10

Comunicare a Comisiei cu privire la orientările privind ajutoarele de stat complementare finanțării comunitare pentru lansarea autostrăzilor maritime

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 317/08)

INTRODUCERE

Cartea albă „Politica europeană a transporturilor în perspectiva anului 2010: momentul deciziilor” din 2001 (1) a introdus conceptul de „autostrăzi maritime” desemnând serviciile de transport de înaltă calitate bazate pe transportul maritim pe distanțe scurte. Autostrăzile maritime cuprind infrastructura, facilitățile și serviciile a cel puțin două state membre. Obiectivul acestora este transferarea unei părți semnificative a transportului de marfă de la calea rutieră la cea maritimă. Aplicarea cu succes a conceptului va contribui la realizarea a două obiective principale ale politicii europene a transporturilor, respectiv reducerea congestiei căilor rutiere și reducerea impactului transportului de marfă asupra mediului. Evaluarea intermediară a Cărții albe (2) evidențiază accentuarea problemei congestiei rutiere, care costă Comunitatea aproximativ 1 % din PIB, precum și amenințarea reprezentată de emisiile de gaze cu efect de seră provenind din transporturi pentru atingerea obiectivelor Kyoto, reconfirmând importanța autostrăzilor maritime.

AJUTOARE DE STAT COMPLEMENTARE PENTRU PROIECTELE DE „AUTOSTRĂZI MARITIME” DIN CADRUL PROGRAMULUI MARCO POLO II

Capitolul 10 din Orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim (3) autorizează, în anumite condiții, ajutoarele inițiale pentru serviciile noi sau îmbunătățite de transport maritim pe distanțe scurte, cu o durată maximă de trei ani și o intensitate maximă de 30 % din costurile operaționale și de 10 % din costurile de investiții.

Cel de-al doilea program „Marco Polo” (denumit în continuare Marco Polo II) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1692/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a celui de-al doilea program „Marco Polo” de acordare a asistenței financiare comunitare pentru îmbunătățirea performanțelor de mediu ale sistemului de transport de mărfuri (Marco Polo II) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1382/2003 (4) este unul din cele două instrumente de finanțare comunitare care sprijină direct și explicit autostrăzile maritime, ca una din cele cinci acțiuni destinate evitării sau transferării traficului rutier către alte căi de transport. Marco Polo II este destinat în principal sprijinirii serviciilor aferente autostrăzilor maritime. Acest sprijin este acordat prin intermediul cererilor anuale de propuneri adresate reprezentanților sectorului. Sprijinul financiar alocat este limitat la subvențiile disponibile în cadrul programului Marco Polo. Finanțarea autostrăzilor maritime poate fi asigurată, de asemenea, prin intermediul Politicii regionale.

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1692/2006, în cadrul programului Marco Polo II, „acțiunile în favoarea autostrăzilor maritime” sunt eligibile, în anumite condiții, pentru asistența financiară comunitară având o intensitate maximă de 35 % din costurile totale pentru înființarea și exploatarea serviciului de transport și o durată maximă de 60 de luni, astfel cum se prevede în coloana B punctul 1 litera (a) și punctul 2 litera (a) din anexa I.

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1692/2006 prevede că: Asistența financiară comunitară pentru acțiunile reglementate de program nu exclude acordarea de ajutoare de stat acestor acțiuni la nivel național, regional sau local, în măsura în care respectivele ajutoare sunt compatibile cu regimul ajutoarelor de stat stabilit de tratat și în limitele cumulative stabilite pentru fiecare tip de acțiune în anexa I.

Prin urmare, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1692/2006, autoritățile statelor membre pot completa finanțarea comunitară alocând resurse financiare proprii proiectelor selectate în conformitate cu criteriile și procedurile stabilite în respectivul regulament și în limita plafoanelor indicate în regulament. Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1692/2006 are scopul de a permite întreprinderilor interesate de un proiect să conteze pe o valoare predeterminată a finanțării publice, indiferent de originea acesteia. De fapt, este posibil ca resursele financiare comunitare alocate prin Regulamentul (CE) nr. 1692/2006 să nu fie suficiente pentru a acorda sprijinul maxim posibil tuturor proiectelor selectate. Într-adevăr, dacă în cursul unui an este prezentat un număr mare de proiecte valide, unora dintre acestea li se poate acorda finanțare comunitară limitată. Deși un număr mare de proiecte selectate ar reprezenta un indiciu al succesului pentru Marco Polo II, acest succes ar fi amenințat dacă întreprinderile implicate și-ar retrage proiectele propuse sau ar fi descurajate să propună proiecte viitoare din cauza lipsei finanțării publice necesare pentru înființarea serviciilor respective. Mai mult, stabilirea unei valori predeterminate a finanțării publice, pe care se poate conta, este esențială pentru participanții potențiali la licitație.

În acest context, Comisia a observat că părțile implicate și autoritățile statelor membre au dubii în privința posibilității ca acestea din urmă să acorde proiectelor Marco Polo II ajutoare de stat complementare care să depășească valoarea permisă pentru transportul maritim pe distanțe scurte în cadrul capitolului 10 din Orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim. Într-adevăr, condițiile de eligibilitate pentru schemele de ajutoare acordate în conformitate cu Orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim diferă ușor de cele aplicabile pentru Marco Polo II. Orientările prevăd o intensitate maximă de 30 % din costurile operaționale (față de 35 % din cheltuielile totale în cazul Marco Polo II) și o durată maximă de trei ani (în comparație cu cinci ani în cazul Marco Polo II). Astfel de diferențe i-au derutat probabil pe participanții potențiali la licitațiile pentru acțiunile în favoarea autostrăzilor maritime.

Din motivele de mai sus, Comisia consideră că durata și intensitatea maxime ale ajutoarelor de stat și ale finanțării comunitare pentru proiectele selectate în conformitate cu regulamentul trebuie să fie aceleași. Prin urmare, în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din tratat, în lipsa finanțării comunitare sau în măsura în care nu sunt acoperite prin finanțare comunitară, Comisia va autoriza ajutoarele de stat inițiale pentru proiectele Marco Polo II de „autostrăzi maritime”, având o intensitate maximă de 35 % din costurile operaționale și o durată maximă de 5 ani (5). Același principiu se va aplica proiectelor selectate în conformitate cu Marco Polo II dar pentru care finanțarea este în final asigurată prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) (6) sau prin Fondul de coeziune (7).

Ajutoarele inițiale pentru costurile operaționale nu pot depăși durata și intensitatea menționate mai sus, indiferent de sursa de finanțare. Ajutoarele nu pot fi cumulate cu compensarea pentru serviciu public. Comisia reamintește, de asemenea, că aceleași costuri eligibile nu pot beneficia de două instrumente financiare comunitare.

10.	Statele membre vor trebui să notifice Comisiei ajutoarele de stat pe care intenționează să le acorde în temeiul prezentei comunicări proiectelor selectate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1692/2006.

AJUTOARE DE STAT COMPLEMENTARE PENTRU PROIECTELE DE „AUTOSTRĂZI MARITIME” DIN CADRUL REȚELEI TRANSEUROPENE DE TRANSPORT

11.

Articolul 12a din Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport (8) prevede înființarea „autostrăzilor maritime” care vizează concentrarea fluxului transportului de mărfuri pe rutele logistice maritime de așa manieră încât să se îmbunătățească legăturile maritime existente sau să se stabilească noi legături maritime viabile, regulate și frecvente pentru transportul de mărfuri între statele membre, pentru a reduce aglomerația și/sau pentru a îmbunătăți accesul la regiunile și statele periferice și insulare. Rețeaua transeuropeană de autostrăzi maritime trebuie să cuprindă facilitățile și infrastructura a cel puțin două porturi situate în două state membre diferite.

12.

Orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport privesc sprijinul comunitar pentru dezvoltarea infrastructurii, inclusiv în cazul autostrăzilor maritime. Cu toate acestea, articolul 12a alineatul (5) a doua liniuță din Decizia nr. 1692/96/CE prevede o posibilitate de acordare a sprijinului comunitar pentru ajutorul inițial unui proiect, fără a aduce atingere articolelor 87 și 88 din tratat. Acesta poate fi acordat în măsura în care se consideră că pentru viabilitatea financiară a proiectului este necesar sprijin public. De fapt, este posibil ca, în perioada de lansare a serviciilor autostrăzilor maritime, consorțiul de porturi și operatori care propus proiectul să înregistreze pierderi inițiale.

13.

Ajutorul inițial acordat în conformitate cu Orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și considerat ajutor pentru investiții este limitat la „costurile de capital justificate în mod corespunzător”. Acestea pot include deprecierea vaselor care asigură serviciul (9). În conformitate cu Orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, ajutorul inițial este limitat la doi ani și are o intensitate maximă de 30 %.

14.

În cadrul proiectelor RTE-T, statele membre pot aloca resurse financiare în măsura în care finanțarea comunitară nu este disponibilă. Cu toate acestea, în cazul ajutorului inițial pentru serviciile de transport maritim, articolul 12a alineatul (5) a doua liniuță din Decizia nr. 1692/96/CE face trimitere la prevederile din Tratat privind ajutoarele de stat. Prin urmare, statele membre pot acorda ajutoare complementare în măsura în care finanțarea comunitară nu este disponibilă, dar trebuie să respecte normele privind ajutoarele de stat. Deoarece în ceea ce privește ajutoarele pentru transportul maritim pe distanțe scurte, indicațiile privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat au fost furnizate în capitolul 10 din Orientările privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim, acestea din urmă se aplică ajutoarelor de stat complementare. Cu toate acestea, Orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim autorizează ajutoarele pentru investiții având o intensitate maximă de 10 % pe o perioadă de trei ani. Ca urmare, dacă un proiect de autostradă maritimă este selectat ca proiect RTE-T dar nu i se acordă ajutorul comunitar maxim pentru investiții, respectiv 30 % pe o perioadă de doi ani, este posibil ca sprijinul public să nu atingă valoarea maximă posibilă în condițiile în care ajutoarele de stat naționale nu pot depăși 10 % pe o perioadă de trei ani în conformitate cu Orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim. În plus, diferența dintre duratele maxime ale celor două scheme de ajutoare (doi ani în conformitate cu Decizia nr. 1692/96/CE și trei ani în conformitate cu Orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim) poate provoca incertitudine și confuzie. În interesul clarității și pentru a asigura un sprijin public predeterminat pentru întreprinderile care participă la un proiect de autostradă maritimă în cadrul RTE-T, intensitatea și durata maxime ale ajutoarelor de stat complementare acordate de statele membre trebuie să fie aceleași cu intensitatea și durata maxime ale finanțării comunitare.

15.

Din motivele de mai sus, în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din tratat, în lipsa finanțării Comunitare pentru ajutorul inițial sau pentru partea neacoperită de finanțarea comunitară, Comisia va autoriza ajutoarele de stat pentru investiții având o intensitate maximă de 30 % și o durată maximă de doi ani pentru proiectele care respectă dispozițiile articolului 12a din Decizia nr. 1692/96/CE și care sunt selectate în conformitate cu procedura stabilită în Regulamentul (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice (10). Același principiu se aplică în cazul în care statele membre decid să finanțeze proiectul prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională sau al Fondului de coeziune.

16.

Ajutoarele inițiale pentru investiții nu pot depăși durata și intensitatea menționate la acest punct, indiferent de sursa de finanțare. Ajutoarele nu pot fi cumulate cu compensarea pentru serviciu public. Comisia reamintește, și în acest caz, că aceleași costuri eligibile nu pot beneficia de două instrumente financiare comunitare.

17.	Statele membre vor trebui să notifice Comisiei ajutoarele de stat pe care intenționează să le acorde în temeiul prezentei comunicări proiectelor selectate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 680/2007.

APLICARE

18.	Comisia va aplica orientările prevăzute în prezenta comunicare începând din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial.

(1) COM (2001) 370.

(2) COM(2006) 314 final: Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European „Pentru o Europă în mișcare — Mobilitate durabilă pentru continentul nostru — Evaluarea intermediară a Cărții albe privind transporturile, publicată de Comisia Europeană în 2001”.

(3) Comunicarea Comisiei C(2004) 43 (JO C 13, 17.1.2004, p. 3).

(4) JO L 328, 24.11.2006, p. 1.

(5) Trebuie observată aplicarea clauzei conținute în anexa I punctul 2 litera (b) din regulamentul referitor la Marco Polo II (privind limitele finanțării bazate pe transportul de marfă efectiv transferat de pe calea rutieră) în cazul finanțării comunitare dar nu și în cazul ajutoarelor de stat complementare care fac obiectul prezentei comunicări.

(6) Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 din 5 iulie 2006 (JO L 210, 31.7.2006, p. 1).

(7) Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 din 11 iulie 2006 (JO L 210, 31.7.2006, p. 79).

(8) JO L 228, 9.9.1996, p. 1.

(9) Vademecum din 28 februarie 2005 publicat împreună cu cererea de propuneri pentru RTE-T 2005; alineatul (4) paragraful 3 (Ajutor inițial privind costurile de capital).

(10) JO L 162, 22.6 2007, p. 1.

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

12.12.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 317/13

AJUTOR DE STAT — FRANȚA

Ajutor de Stat C 31/08 (ex N 681/06) — Ajutor de salvare pentru societatea „Volailles du Périgord”

Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE

(2008/C 317/09)

Prin scrisoarea din 16 iulie 2008 reprodusă în versiunea lingvistică autentică în paginile care urmează prezentului rezumat, Comisia a notificat Franței decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE cu privire la ajutorul menționat mai sus.

Părțile interesate își pot prezenta observațiile în termen de o lună de la data publicării prezentului rezumat și a scrisorii care urmează, la adresa:

Commission européenne

Direction générale de l'agriculture et du développement rural

Direction M. Législation agricole

Unité M.2. Conditions de concurrence

Rue de la Loi 130 5/94A

B-1049 Bruxelles

Fax (32-2) 296 76 72

Aceste observații vor fi comunicate Franței. Păstrarea confidențialității privind identitatea părții interesate care prezintă observațiile poate fi solicitată în scris, precizându-se motivele care stau la baza solicitării.

REZUMAT

La data de 13 octombrie 2006, Franța a notificat Comisiei prin e-mail intenția sa de a acorda un ajutor de salvare societății în nume colectiv (SNC) „Volailles du Périgord”, deținută în proporție de 100 % de către familia Gaye, reprezentând, cu 236 de angajați în 2006, primul angajator din zona Terrasson. În anul 2006, societatea realiza o cifră de afaceri anuală de aproximativ 52 milioane EUR. La momentul luării deciziei Comisiei, societatea avea ca obiect de activitate sacrificarea puilor și a curcanilor. Fiind afectată de criza gripei aviare, societatea a devenit deficitară structural în anul 2007.

Prin Scrisoarea C(2007) 3564 din 19 iulie 2007, Comisia a autorizat ajutorul respectiv. Durata ajutorului a fost stabilită la șase luni. Valoarea ajutorului era de un milion de euro sub formă de avansuri rambursabile. Rata dobânzii era rata de referință a Comisiei aplicabilă la momentul plății avansului.

La notificarea ajutorului de salvare, autoritățile franceze s-au angajat să prezinte Comisiei un plan de restructurare, un plan de lichidare sau dovada că avansul a fost rambursat integral, în termen de maximum șase luni după autorizarea ajutorului de salvare de către Comisie.

Prin Scrisoarea C(2007) 3564 din 19 iulie 2007, Comisia a decis să considere ajutorul compatibil cu piața comună în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din tratat.

Comisia a examinat ajutorul pe baza liniilor directoare aplicabile la data notificării, respectiv Liniile directoare privind acordarea ajutoarelor de stat pentru sectorul agricol 2000/C 28/02 și Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate 2004/C 244/02.

În conformitate cu punctul 25 litera (a) din Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, ajutorul trebuie să constea din sprijin cu lichidități sub forma unor garanții pentru credite sau credite, acordate cu o rată a dobânzii cel puțin comparabilă cu cele acordate pentru creditele pentru întreprinderi sănătoase și, în special, cu ratele de referință adoptate de Comisie. Orice credit trebuie rambursat și orice garanție trebuie terminată într-o perioadă de maximum șase luni după transferul primei tranșe către întreprindere.

Ajutorul aprobat trebuia să ia forma unui avans rambursabil, cu o rată anuală a dobânzii egală cu rata de referință a Comisiei aplicabilă la momentul plății avansului (4,62 % începând cu 1 iulie 2007). Autoritățile franceze indicaseră că împrumutul urma să fie rambursat în termen de șase luni după transferul primei tranșe a împrumutului către întreprindere. În conformitate cu dispozițiile punctului 25 litera (c) din liniile directoare, care prevede că un plan de restructurare sau un plan de lichidare sau dovada că creditul a fost rambursat integral trebuie să fie comunicat Comisiei în termen de maximum șase luni după autorizarea măsurii de ajutor pentru salvare sau, în cazul unui ajutor nenotificat, după prima punere în aplicare a măsurii în cauză, guvernul francez se angajase să prezinte Comisiei un plan de restructurare, un plan de lichidare sau dovada că avansul a fost rambursat integral în termen de maximum șase luni după autorizarea ajutorului de salvare de către Comisie.

Termenul de șase luni a expirat la 19 ianuarie 2008, fără ca documentele solicitate să fie primite de către Comisie. Comisia a reamintit Franței angajamentul luat prin scrisoarea din 7 mai 2008. Până în prezent, autoritățile franceze nu au trimis nici un plan de restructurare, nici un plan de lichidare și nici dovada că avansul a fost rambursat integral.

Franța a omis să comunice documentele solicitate la punctul 27 din liniile directoare.

Ca urmare a tuturor acestor motive, în stadiul actual, Comisia consideră că există probabilitatea ca ajutorul de stat aprobat, acordat societății „Volailles du Périgord”, să fi fost prelungit în mod ilegal peste termenul de 6 luni și are dubii în privința compatibilității cu piața comună a măsurii în cauză.

În consecință, Comisia a decis, în conformitate cu punctul 27 din Liniile directoare 2004/C 244/02, să inițieze procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din tratat.

În conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, orice ajutor ilegal poate face obiectul unei recuperări de la beneficiarul acestuia.

TEXTUL SCRISORII

„Par la présente, la Commission a l'honneur d'informer la France qu'après avoir examiné les informations sur l'aide citée en objet, elle a décidé d'ouvrir la procédure prévue à l'article 88, paragraphe 2, du traité CE.

1. PROCÉDURE

(1)

Par e-mail du 13 octobre 2006, enregistré le jour même, la Représentation permanente de la France auprès de l'Union européenne a notifié la mesure citée en objet à la Commission, conformément à l'article 88, paragraphe 3, du traité. Des renseignements complémentaires ont été envoyés par courriers électroniques du 21 mars 2007 et du 31 mai 2007, enregistrées le jour même.

(2)	Par lettre C(2007) 3564 du 19 juillet 2007 la Commission a autorisé l'aide susmentionnée. La durée de cette aide a été fixée à six mois.

(3)

Lors de la notification de l'aide au sauvetage les autorités françaises se sont engagées à ce qu'un plan de restructuration, un plan de liquidation ou la preuve que l'avance a été intégralement remboursée soit soumis à la Commission au plus tard six mois après l'autorisation de l'aide au sauvetage par la Commission. Ce délai a expiré le 19 janvier 2008 sans que la Commission ait reçu un des documents requis.

(4)

Par lettre du 7 mai 2008 la Commission a demandé à la France de produire les documents requis dans les plus brefs délais et a annoncé qu'à défaut elle sera obligée d'ouvrir la procédure prévue à l'article 88, paragraphe 2 du traité, en conformité avec le point 27 des lignes directrices communautaires concernant les aides d'État au sauvetage et à la restructuration d'entreprises en difficulté (1).

(5)	La France a omis de communiquer un plan de restructuration ou un plan de liquidation ou la preuve que l'avance a été remboursée intégralement jusqu'à ce jour.

2. DESCRIPTION DE LA MESURE

2.1. Intitulé de l'aide

(6)	Aide au sauvetage de la société “Volailles du Périgord”.

2.2. Durée

(7)

Six mois.

2.3. Budget

(8)	1 million d'euros.

2.4. Bénéficiaires

(9)	Société en nom collectif (SNC). La société a été créée en 1910. Selon les informations fournies par les autorités françaises lors de la notification le 13 octobre 2006 et des courriers électroniques du 21 mars 2007 et du 31 mai 2007, elle est détenue à 100 % par la famille Gaye.

(10)	La société employait début 2006 236 salariés et réalisait un chiffre d'affaires annuel de quelque 52 millions d'euros. Selon les informations fournies en 2006, elle est le premier employeur de la zone de Terrasson.

(11)

Selon les informations fournies, Volailles du Périgord est active dans l'abattage de poulets et dindes. La société vend la majeure partie de ses produits aux grandes et moyennes surfaces (GMS) en France (dont 60 % sous sa marque propre “Le Croquant” et 40 % sous marques de distributeurs). 70 % de ses produits sont vendus comme découpes, le reste comme volailles entières et prêtes à cuire. Le poulet constitue 46 % de ses produits vendus (dont 80 % en label rouge). L'export de la société est marginal.

(12)	La Société SNC Volailles du Périgord avait connu une croissance rapide au cours de la décennie 1990-2000 et atteignait en 2001/2002 avec quelques 280 salariés et 50 millions d'euros de chiffres d'affaires un résultat d'exploitation de 1,8 million d'euros.

(13)

Selon les mêmes informations cette croissance avait été pourtant mal contrôlée, en raison, notamment, d'un management sous dimensionné et d'une orientation commerciale vers le Hard Discount. D'après les autorités françaises, ces fragilités se sont exprimées pleinement à l'occasion du retournement de conjoncture qui a eu pour effet que la société était devenue structurellement déficitaire.

(14)

Les pertes d'exploitation cumulées sur les trois exercices 2002/2003-2004/2005 s'étaient élevées à 5,3 millions d'euros. La direction de l'entreprise avait réagi en agissant sur la productivité, en maîtrisant mieux la masse salariale et le recours au personnel extérieur et en comprimant des services et charges externes. D'après ces mêmes informations, ces mesures prises avaient permis un résultat d'exploitation équilibré pour le dernier semestre 2005. Parallèlement, les actionnaires avaient injecté 3 millions d'euros en comptes courants pour soutenir la trésorerie.

(15)

La crise de la grippe aviaire a fortement frappé l'entreprise déjà fragile. Le chiffre d'affaires net a baissé de quelques 5 millions d'euros sur l'exercice 2005/2006 par rapport à l'exercice précédent. La perte de l'exploitation s'est élevée à quelques 168 000 EUR. D'après les informations fournies par les autorités françaises, la trésorerie a continué à se dégrader en raison de la perte et de l'accroissement des stocks de volailles congelées. Le stock en volailles congelées s'élevait au 30 juillet 2006 à quelques 0,9 million d'euros, soit presque 12 % de l'actif total.

(16)

Dans leur e-mail du 21 mars 2007, les autorités françaises ont indiqué que la société avait pu se financer depuis le 1er semestre 2006 par un recours au découvert bancaire qui, au 28 février 2007, s'était élevé à 1 986 460 EUR. Selon les informations fournies dans le même courrier électronique, ce découvert avait été consenti dans l'attente du versement de l'aide au sauvetage. En cas de non versement de cette aide, il serait devenu exigible et aurait entraîné la déclaration de cessation de paiements et le dépôt de bilan de la société.

(17)	Selon le plan de trésorerie pour le deuxième semestre 2007 le besoin en trésorerie de la société avait atteint quelques 1,2 millions d'euros au mois de juillet et devait, selon les prévisions, légèrement baisser pendant la seconde moitié de l'année 2007.

2.5. Base juridique

(18)	Circulaire du ministre de l'agriculture et de la pêche DPEI/SDEPA/C2006-4019 du 15 mars 2006.

2.6. Description de l'aide

(19)	L'aide de 1 million d'euros devait être apportée par des avances remboursables et versées, pour partie, par l'État (850 000 EUR) et, pour partie, par le Conseil régional d'Aquitaine (150 000 EUR).

(20)	Les autorités françaises ont confirmé que le taux d'intérêt appliqué serait le taux de référence de la Commission applicable à l'époque de l'attribution de l'avance.

3. APPRÉCIATION

(21)

La Commission a examiné l'aide à la lumière des lignes directrices applicables à la date de la notification, c'est-à-dire les lignes directrices de la Communauté concernant les aides d'État dans le secteur agricole 2000/C 28/02 (2) et les lignes directrices communautaires concernant les aides d'État au sauvetage et à la restructuration d'entreprises en difficulté 2004/C 244/02 (3).

(22)	Par lettre C(2007) 3564 du 19 juillet 2007 elle a décidé de considérer l'aide comme compatible avec le marché commun en application de l'article 87, paragraphe 3, point c) du traité.

(23)

Selon le point 25(a) des lignes directrices communautaires concernant les aides d'État au sauvetage et à la restructuration d'entreprises en difficulté les aides doivent consister en des aides de trésorerie sous forme de garanties de crédits ou de crédits, soumis à un taux au moins comparable aux taux observés pour des prêts à des entreprises saines, et notamment aux taux de référence adoptés par la Commission. Tout prêt doit être remboursé et toute garantie doit prendre fin dans un délai de six mois au maximum à compter du versement de la première tranche à l'entreprise.

(24)	L'aide approuvée devait prendre la forme d'une avance remboursable soumise à un taux d'intérêt annuel égal au taux de référence de la Commission applicable au moment de l'attribution de l'avance (4,62 % à partir du 1er juillet 2007).

(25)

Les autorités françaises ont indiqué que le prêt serait remboursé dans les six mois à compter du premier versement de sommes prêtées à l'entreprise. En conformité avec les dispositions du point 25 c) des lignes directrices, qui prévoient que soit un plan de restructuration, soit un plan de liquidation soit la preuve que le prêt a été intégralement remboursé soit soumis à la Commission au plus tard six mois après l'autorisation de l'aide au sauvetage ou, dans le cas d'une aide non notifiée, à compter de la première mise en œuvre de la mesure en question, le gouvernement français s'était engagé à ce qu'un plan de restructuration, un plan de liquidation ou la preuve que l'avance a été intégralement remboursée soit soumis à la Commission au plus tard six mois après l'autorisation de l'aide au sauvetage par la Commission.

(26)

Le délai de six mois a expiré le 19 janvier 2008 sans que la Commission ait reçu les documents requis. La Commission a rappelé à la France son engagement par lettre du 7 mai 2008. Jusqu'à ce jour les autorités françaises n'ont envoyé ni un plan de restructuration, ni plan de liquidation, ni preuve que l'avance a été intégralement remboursée.

(27)	La France a donc omis de communiquer les documents requis par le point 27 des lignes directrices.

4. CONCLUSION

Pour l'ensemble de ces raisons, à ce stade, la Commission pense qu'il est probable que l'aide d'État approuvée accordée à la société “Volailles du Périgord” ait été illégalement prolongée au-delà du délai de 6 mois, et a des doutes sur la compatibilité de la mesure en cause avec le marché commun.

En conséquence, la Commission à décidé d'ouvrir la procédure formelle d'examen au sens de l'article 88, paragraphe 2, du traité CE et du Règlement (CE) no 659/1999 du Conseil.

(28)

La Commission invite la France, dans le cadre de la procédure de l'article 88, paragraphe 2, du traité CE, à présenter ses observations et à fournir des informations sur la situation actuelle de la société “Volailles du Périgord” et à fournir soit un plan de restructuration, soit un plan de liquidation ou la preuve que le prêt a été intégralement remboursé, dans un délai d'un mois à compter de la date de réception de la présente.

(29)	Elle invite vos autorités à transmettre immédiatement une copie de cette lettre au bénéficiaire de l'aide.

(30)	La Commission rappelle à la France l'effet suspensif de l'article 88, paragraphe 3, du traité CE et se réfère à l'article 14 du règlement (CE) no 659/1999 du Conseil qui prévoit que toute aide illégale pourra faire l'objet d'une récupération auprès de son bénéficiaire.

(31)

Par la présente, la Commission avise la France qu'elle informera les intéressés par la publication de la présente lettre et d'un résumé de celle-ci au Journal Officiel de l'Union Européenne. Elle informera également les intéressés dans les pays de l'AELE signataires de l'accord EEE par la publication d'une communication dans le supplément EEE du Journal officiel, ainsi que l'autorité de surveillance de l'AELE en leur envoyant une copie de la présente. Tous les intéressés susmentionnés seront invités à présenter leurs observations dans le délai d'un mois à compter de la date de cette publication.”

(1) JO C 244 du 1.10.2004, p. 2.

(2) JO C 28 du 1.2.2000.

(3) JO C 244 du 1.10.2004.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 317

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 51 12 decembrie 2008

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE
	Comisie
2008/C 317/01	Autorizație pentru ajutoarele de stat acordate în conformitate cu dispozițiile articolelor 87 și 88 din Tratatul CE — Cazuri în care Comisia nu ridică obiecții	1

2008/C 317/02	Comunicare din partea Comisiei privind solicitarea de informații și înregistrarea, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (REACH), a substanțelor care se aflau pe piață conform legii înainte de 1 iunie 2008 dar care nu beneficiază de un regim tranzitoriu ( 1 )	2

2008/C 317/03	Comunicare în temeiul articolului 12 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, privind informațiile furnizate de autoritățile vamale din statele membre cu privire la clasificarea mărfurilor în nomenclatura vamală	3

2008/C 317/04	Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.5317 — IBM/ILOG) ( 1 )	5

2008/C 317/05	Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.5241 — American Express/Fortis/Alpha Card) ( 1 )	5

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Consiliu
2008/C 317/06	Linii directoare ale Uniunii Europene privind punerea în aplicare a conceptului de stat-pilot în domeniul consular	6

	Comisie
2008/C 317/07	Rata de schimb a monedei euro	9

2008/C 317/08	Comunicare a Comisiei cu privire la orientările privind ajutoarele de stat complementare finanțării comunitare pentru lansarea autostrăzilor maritime ( 1 )	10

	V Anunțuri
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
	Comisie
2008/C 317/09	Ajutor de Stat — Franța — Ajutor de Stat C 31/08 (ex N 681/06) — Ajutor de salvare pentru societatea Volailles du Périgord — Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE	13

2008/C 317/10	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.5324 — Centrica/Segebel) — Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	17

2008/C 317/11	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.5385 — Avnet/Abacus) ( 1 )	18