8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 septembrie 2008 — Republica Federală Germania (C-75/05 P), Glunz AG, OSB Deutschland GmbH (C-80/05 P)/Kronofrance SA, Comisia Comunităților Europene

(Cauze conexate C-75/05 P și C-80/05 P) (1)

(„Recurs - Ajutoare de stat - Decizia Comisiei de a nu ridica obiecții - Acțiune în anulare - Admisibilitate - Persoane interesate - Ajutor regional pentru proiecte mari de investiții - Cadrul multisectorial din 1998’)

(2008/C 285/02)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: W.-D. Plessing, C. Schulze-Bahr, agenți, M. Núñez-Müller, Rechtsanwalt) (C-75/05 P), Glunz AG, OSB Deutschland GmbH (reprezentant: H.-J. Niemeyer, Rechtsanwalt)

Ccelelalte părți în proces: Kronofrance SA (reprezentanți: R. Nierer și L. Gordalla, Rechtsanwälte), Comisia Comunităților Europene (reprezentant: V. Kreuschitz, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra extinsă) din 1 decembrie 2004, Kronofrance/Comisia, susținută de Glunz AG și de OSB Deutschland (T-27/02), prin care Tribunalul a anulat Decizia SG (2001) D a Comisiei din 25 iulie 2001 de a nu ridica obiecții împotriva ajutorului de stat acordat de autoritățile germane în favoarea Glunz AG — Încălcarea articolului 230 al patrulea paragraf CE — Încălcarea articolului 87 alineatul (3) CE — Încălcarea articolului 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului

Dispozitivul

1)	Respinge recursurile.

2)	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei C-75/05 P.

3)	Obligă Glunz AG și OSB Deutschland GmbH la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei C-80/05 P.

4)	Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 106, 30.4.2005.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 3 septembrie 2008 — Yassin Abdullah Kadi, Al Barakaat International Foundation/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauze conexate C-402/05 P și C-415/05 P) (1)

(Politica externă și de securitate comună (PESC) - Măsuri restrictive împotriva persoanelor sau entităților care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al Qaida și cu talibanii - Națiunile Unite - Consiliul de Securitate - Rezoluții adoptate în temeiul capitolului VII din Carta Națiunilor Unite - Punere în aplicare în Comunitate - Poziția comună 2002/402/PESC - Regulamentul (CE) nr. 881/2002 - Măsuri care vizează persoane și entități incluse într o listă stabilită de un organ al Națiunilor Unite - Înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Comitetul Consiliului de Securitate instituit prin alineatul 6 din Rezoluția 1267 (1999) a Consiliului de Securitate (Comitetul pentru sancțiuni) - Includerea acestor persoane și entități în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 - Acțiune în anulare - Competența Comunității - Temei juridic compus din articolele 60 CE, 301 CE și 308 CE - Drepturi fundamentale - Dreptul la respectarea proprietății, dreptul de a fi ascultat și dreptul la un control jurisdicțional efectiv)

(2008/C 285/03)

Limbile de procedură: engleza și suedeza

Părțile

Recurenți: Yassin Abdullah Kadi (reprezentanți: I. Brownlie, D. Anderson QC, P. Saini, Barrister, G. Martin, Solicitor), Al Barakaat International Foundation (reprezentanți: L. Silbersky și T. Olsson, advokater)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop, E. Finnegan și E. Karlsson, agenți), Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Brown, J. Enegren și P.J. Kuijper, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: R. Caudwell, E. Jenkinson, S. Behzadi-Spencer, agenți și C. Greenwood QC, A. Dashwood, Barrister)

Interveniente în susținerea Consiliului Uniunii Europene: Regatul Spaniei (reprezentant: J. Rodríguez Cárcamo, agent), Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues, E. Belliard și S. Gasri, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: H. G. Sevenster și M. de Mol, agenți)

Intervenientă în susținerea Comisiei Comunităților Europene: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues, E. Belliard și S. Gasri, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene (Camera a doua extinsă) din 21 septembrie 2005, Kadi/Consiliul și Comisia (T 315/01) prin care Tribunalul a decis a) că nu este necesar să se pronunțe asupra cererii reclamantului de anulare a Regulamentului (CE) nr. 2062/2001 al Comisiei din 19 octombrie 2001 de modificare, pentru a treia oară, a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului privind interzicerea exportului anumitor mărfuri și anumitor servicii în Afganistan, care consolidează interdicția zborurilor și extinde înghețarea fondurilor și a altor resurse financiare decise împotriva talibanilor din Afganistan, și privind abrogarea Regulamentului nr. 337/2000 (JO L 277, p. 25), în măsura în care prin acesta reclamantul numele reclamantului se introduce în lista persoanelor, entităților și organismelor vizate de înghețarea fondurilor impusă prin regulamentul menționat mai sus, și b) respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului de anulare a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 (JO L 139, p. 9, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 189), în măsura în care aceste acte îl privesc.

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene (Camera a doua extinsă) din 21 septembrie 2005, Yusuf și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia (T-306/01), prin care Tribunalul a respins acțiunea care avea ca obiect anularea Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001.

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârile Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 21 septembrie 2005, Kadi/Consiliul și Comisia (T-315/01) și Yusuf și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia (T-306/01).

Anulează Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului de interzicere a exportului anumitor mărfuri și servicii către Afganistan, de întărire a interdicției de zbor și de extindere a înghețării fondurilor și a altor resurse financiare în ceea ce îi privește pe talibanii din Afganistan, în măsura în care acesta îl privește pe domnul Kadi și Al Barakaat International Foundation.

3)	Menține efectele Regulamentului nr. 881/2002, în măsura în care acesta îl privește pe domnul Kadi și Al Barakaat International Foundation, pentru o perioadă care nu poate depăși trei luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.

4)	Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene suportă fiecare, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, câte o jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Kadi și de Al Barakaat International Foundation atât în primă instanță, cât și în cadrul prezentelor recursuri.

5)	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate atât în primă instanță, cât și în cadrul prezentelor recursuri.

6)	Regatul Spaniei, Republica Franceză și Regatul Țărilor de Jos suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 36, 11.2.2006.

JO C 48, 25.2.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 septembrie 2008 — Fabbrica Italiana Accumulatori Motocarri Montecchio SpA (FIAMM), Fabbrica Italiana Accumulatori Motocarri Montecchio Technologies Inc (FIAMM Technologies) și Giorgio Fedon & Figli SpA, Fedon America, Inc./Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene, Regatul Spaniei

(Cauze conexate C-120/06 P și C-121/06 P) (1)

(Recurs - Recomandări și hotărâri ale Organului de soluționare a litigiilor al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) - Constatare făcută de Organul de soluționare a litigiilor cu privire la incompatibilitatea regimului comunitar al importurilor de banane cu normele OMC - Instaurarea de către Statele Unite ale Americii a unor măsuri de retorsiune sub forma unor suprataxe vamale aplicate anumitor importuri de produse provenind din diverse state membre - Măsuri de retorsiune autorizate de OMC - Lipsa răspunderii extracontractuale a Comunității - Durata procedurii în fața Tribunalului - Termen rezonabil - Cerere de despăgubire echitabilă)

(2008/C 285/04)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurente: Fabbrica Italiana Accumulatori Motocarri Montecchio SpA (FIAMM), Fabbrica Italiana Accumulatori Motocarri Montecchio Technologies Inc (FIAMM Technologies), Giorgio Fedon & Figli SpA, Fedon America, Inc. (reprezentanți: I. Van Bael, A. Cevese, F. Di Gianni și R. Antonini, avocați)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Vitro, S. Marquardt și A. De Gregorio Merino, agenți), Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. J. Kuijper, V. Di Bucci, C. Brown și E. Righini, agenți), Regatul Spaniei (cauza C-120/06 P) (reprezentanți: E. Braquehais Conesa și M. Muñoz Pérez, agenți)

Intervenient în susținerea Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Comunităților Europene: Regatul Spaniei (cauza C-121/06 P) (reprezentant: M. Muñoz Pérez, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Marea Cameră) din 14 decembrie 2005 pronunțate în cauza T-69/00, FIAMM și FIAMM Technologies/Consiliul și Comisia, prin care Tribunalul a respins ca nefondată o acțiune în despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului pretins suferit de reclamante în urma măsurilor de retorsiune aplicate de autoritățile americane unei serii de produse comunitare, printre care figurau acumulatorii fabricați și exportați de reclamante, în cadrul litigiului privind regimul european al importurilor de banane

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Marea Cameră) din 14 decembrie 2005 pronunțate în cauza T-135/01, Fedon & Figli și Fedon America/Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene, prin care Tribunalul a respins ca nefondată o acțiune în despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului pretins suferit de reclamante în urma măsurilor de retorsiune aplicate de autoritățile americane unei serii de produse comunitare, printre care figurează tocurile pentru ochelari fabricate și exportate de reclamante, în cadrul litigiului privind regimul european al importurilor de banane

Dispozitivul

1)	Respinge recursurile principale.

2)	Respinge recursurile incidente.

3)	Obligă Fabbrica italiana accumulatori motocarri Montecchio SpA, Fabbrica italiana accumulatori motocarri Montecchio Technologies LLC, Giorgio Fedon & Figli SpA și Fedon America, Inc. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene și de Comisia Comunităților Europene.

4)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 108, 6.5.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/4

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 septembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Audiencia Provincial de Madrid — Spania) — CEPSA, Estaciones de Servicio SA/LV Tobar e Hijos SL

(Cauza C-279/06) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Acorduri între întreprinderi - Articolul 81 CE - Regulamentul (CEE) nr. 1984/83 - Articolele 10-13 - Regulamentul nr. 2790/1999 - Articolul 4 litera (a) - Contract de aprovizionare exclusivă cu produse petroliere între exploatantul unei stații de distribuție a carburanților și o întreprindere petrolieră - Exonerare)

(2008/C 285/05)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Madrid

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: CEPSA, Estaciones de Servicio SA

Pârât: LV Tobar e Hijos SL

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Audiencia Provincial de Madrid — Interpretarea articolului 81 alineatul (1) CE și a articolelor 10-13 din Regulamentul (CEE) nr. 1984/83 al Comisiei din 22 iunie 1983 privind aplicarea articolului [81] alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri de aprovizionare exclusivă (JO L 173, p. 5) — Contracte de distribuție exclusivă de carburanți și de combustibili calificate ca fiind contracte de agenție sau de comision, dar care cuprind anumite elemente specifice

Dispozitivul

Un contract de aprovizionare exclusivă cu carburanți și cu combustibili, precum și cu lubrifianți și cu alte produse conexe este susceptibil de a intra în domeniul de aplicare al articolului 81 alineatul (1) CE atunci când exploatantul stației de distribuție a carburanților își asumă într-o proporție neneglijabilă unul sau mai multe riscuri financiare și comerciale legate de vânzarea acestor produse către terți și atunci când cuprinde clauze care pot să încalce concurența, precum cele referitoare la stabilirea prețului de vânzare către public. În cazul în care exploatantul stației de distribuție a carburanților nu își asumă astfel de riscuri sau își asumă numai o parte neglijabilă din acestea, sunt susceptibile de a intra în domeniul de aplicare al respectivei prevederi numai obligațiile impuse exploatantului în cadrul serviciilor de intermediere oferite de acesta comitentului, precum clauzele de exclusivitate și de neconcurență. Este de competența instanței de trimitere să verifice, în plus, dacă contractul încheiat la 7 februarie 1996 între CEPSA Estaciones de Servicio SA și LV Tobar e Hijos SL are ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în sensul articolului 81 CE.

Un contract de aprovizionare exclusivă, precum cel menționat la punctul precedent din prezentul dispozitiv, este susceptibil de a beneficia de o exceptare pe categorii prevăzută în Regulamentul nr. 1984/83 al Comisiei din 22 iunie 1983 privind aplicarea articolului [81] alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri de aprovizionare exclusivă, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1582/97 al Comisiei din 30 iulie 1997, dacă respectă durata maximă de 10 ani prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (c) din același regulament și dacă furnizorul îi acordă exploatantului stației de distribuție a carburanților, în contrapartidă pentru exclusivitate, avantaje economice importante care contribuie la o ameliorare a distribuției, facilitează instalarea sau modernizarea stației de distribuție a carburanților și reduc costurile de distribuție. Este de competența instanței de trimitere să aprecieze dacă aceste condiții sunt îndeplinite în acțiunea principală.

Articolele 10-13 din Regulamentul nr. 1984/83, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1582/97, trebuie interpretate în sensul că exclud aplicarea exceptării pe categorii la un contract de aprovizionare exclusivă care prevede stabilirea de către furnizor a prețului de vânzare către public. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă, în temeiul dreptului național, clauza contractuală referitoare la acest preț de vânzare poate fi modificată printr-o autorizare unilaterală a furnizorului, precum cea în cauză în acțiunea principală, și dacă un contract nul de plin drept poate deveni valid ca urmare a unei modificări a acestei clauze contractuale având ca efect să îl aducă în conformitate cu articolul 81 alineatul (1) CE.

Nulitatea de plin drept prevăzută la articolul 81 alineatul (2) CE afectează în întregime un contract numai în cazul în care clauzele incompatibile cu alineatul (1) al aceluiași articol nu sunt separabile de contractul însuși. În caz contrar, consecințele nulității în privința tuturor celorlalte elemente ale contractului nu aparțin domeniului dreptului comunitar.

(1) JO C 212, 2.9.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 11 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-305/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Transporturi combinate de mărfuri între state membre - Directiva 92/106/CEE - Traseu rutier final care face parte dintr-un transport combinat - Gara corespunzătoare cea mai apropiată)

(2008/C 285/06)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Zavvos și K. Simonsson, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentant: S. Chala, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 2 și 4 din Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre (JO L 368, p. 38, Ediție specială, 07/vol. 02, p. 183) — Traseu rutier final care face parte dintr-un transport combinat — Cerința unui permis rutier grec

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 224, 16.9.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 11 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-316/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Directiva 91/271/CEE - Poluare și activități prejudiciabile - Tratarea apelor urbane reziduale)

(2008/C 285/07)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și D. Lawunmi, agenți)

Pârâtă: Irlanda (reprezentant: D. O'Hagan, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 4 alineatele (1) și (3) din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43) — Lipsa asigurării faptului ca apele urbane reziduale provenind din mai multe localități să facă obiectul unei tratări secundare sau unei tratări echivalente înainte de a intra în sistemele de colectare (localitățile Bray, Howth, Letterkenny, Shanganagh, Sligo și Tramore County)

Dispozitivul

Prin faptul că nu a vegheat, pe de o parte, ca apele urbane reziduale provenind din localitățile denumite IE22, Bray, IE31, Howth, IE34, Letterkenny, IE40, Shanganagh, IE41, Sligo, și IE45, Tramore County Waterford, care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, să facă obiectul unei tratări secundare sau unei tratări echivalente, la data scadentă de 31 decembrie 2000 cel târziu și, pe de altă parte, ca evacuările respective să respecte, cel târziu la data scadentă menționată, condițiile din anexa I punctul B din Directiva nr. 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (3) din această directivă.

2)	Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 224, 16.9.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 septembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania)) — Unión General de Trabajadores de La Rioja (UGT-Rioja) (C-428/06), Comunidad Autónoma de La Rioja (C-429/06)/Juntas Generales del Territorio Histórico de Vizcaya, Diputación Foral de Vizcaya, Cámara de Comercio, Industria y Navegación de Bilbao, Confederación Empresarial Vasca (Confebask), și Comunidad Autónoma de La Rioja (C-430/06), Comunidad Autónoma de Castilla y León (C-433/06)/Diputación Foral de Álava, Juntas Generales de Álava, Confederación Empresarial Vasca (Confebask), și Comunidad Autónoma de La Rioja (C-431/06), Comunidad Autónoma de Castilla y León (C-432/06)/Diputación Foral de Guipúzcoa, Juntas Generales de Guipúzcoa, Confederación Empresarial Vasca (Confebask), et Comunidad Autónoma de Castilla y León (C-434/06)/Diputación Foral de Vizcaya, Juntas Generales del Territorio Histórico de Vizcaya, Cámara de Comercio, Industria y Navegación de Bilbao, Confederación Empresarial Vasca (Confebask)

(Cauzele conexate C-428/06 — C-434/06) (1)

(Ajutoare de stat - Măsuri fiscale adoptate de o colectivitate regională sau locală - Caracter selectiv)

(2008/C 285/08)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Unión General de Trabajadores de la Rioja UGT-RIOJA (UGT-Rioja) (C-428/06), Comunidad Autónoma de La Rioja (C-429/06), Comunidad Autónoma de La Rioja (C-430/06), Comunidad Autónoma de Castilla y León (C-433/06), Comunidad Autónoma de La Rioja (C-431/06), Comunidad Autónoma de Castilla y León (C 432/06), Comunidad Autónoma de Castilla y León (C-434/06)

Pârâți: Juntas Generales del Territorio Histórico de Vizcaya, Diputación Foral de Vizcaya, Cámara de Comercio, Industria y Navegación de Bilbao, Confederación Empresarial Vasca (Confebask), Diputación Foral de Álava, Juntas Generales de Álava, Diputación Foral de Guipúzcoa, Juntas Generales de Guipúzcoa, Juntas Generales del Territorio Histórico de Vizcaya, Cámara de Comercio, Industria y Navegación de Bilbao

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco — Ajutoare de stat — Interpretarea articolului 87 alineatul (1) CE — Măsuri fiscale adoptate de către o entitate infrastatală — Cotă de impozitare redusă în raport cu cota națională și introducerea unor deduceri fiscale specifice

Dispozitivul

Articolul 87 alineatul (1) CE trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia caracterul selectiv al unei măsuri, se ia în considerare autonomia instituțională, procedurală și economică de care se bucură autoritatea care adoptă această măsură. Instanței de trimitere, singura competentă să identifice dreptul național aplicabil și să îl interpreteze, precum și să aplice dreptul comunitar în cadrul litigiilor cu care este sesizată, îi revine sarcina de a verifica dacă Territorios Históricos și Comunitatea autonomă a Țării Bascilor se bucură de o astfel de autonomie, ceea ce ar avea drept consecință că normele adoptate în limitele competențelor care sunt acordate acestor entități intrastatale prin Constituția spaniolă din 1978 și prin alte dispoziții de drept spaniol nu au un caracter selectiv în sensul noțiunii de ajutor de stat astfel cum este prevăzută la articolul 87 alineatul (1) CE.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 septembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van Beroep te Gent — Belgia) — Hans Eckelkamp, Natalie Eckelkamp, Monica Eckelkamp, Saskia Eckelkamp, Thomas Eckelkamp, Jessica Eckelkamp, Joris Eckelkamp/Belgische Staat

(Cauza C-11/07) (1)

(Libera circulație a capitalurilor - Articolele 56 CE și 58 CE - Impozit pe succesiune - Reglementare națională referitoare la calculul impozitelor pe transferul proprietăților imobiliare care nu permite deducerea din valoarea unui imobil a sarcinilor ipotecare aferente acestui imobil din cauza faptului că, la data decesului său, persoana a cărei succesiune este deschisă își avea reședința în alt stat membru - Restricție - Justificare - Lipsă)

(2008/C 285/09)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Beroep te Gent

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Hans Eckelkamp, Natalie Eckelkamp, Monica Eckelkamp, Saskia Eckelkamp, Thomas Eckelkamp, Jessica Eckelkamp, Joris Eckelkamp

Pârât: Belgische Staat

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Interpretarea articolelor 12 CE, 17 CE, 18 CE, 56 CE și 58 CE — Reglementare națională referitoare la calculul impozitelor pe succesiune asupra proprietăților imobiliare care nu permite deducerea din valoarea unui imobil a sarcinilor ipotecare aferente acestui imobil din cauza faptului că, la data decesului său, „de cuius” își avea reședința în alt stat membru

Dispozitivul

Dispozițiile coroborate ale articolelor 56 CE și 58 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, referitoare la calculul impozitelor pe succesiune și pe transferul proprietăților imobiliare datorate pentru un bun imobil situat într un stat membru, care nu prevede deductibilitatea datoriilor care grevează acest bun imobil în cazul în care persoana a cărei succesiune este deschisă nu își avea reședința, la data decesului său, în acest stat, ci într-un alt stat membru, în timp ce această deductibilitate este prevăzută în cazul în care această persoană, la aceeași dată, își avea reședința în statul în care este situat bunul imobil care face obiectul succesiunii.

(1) JO C 56, 10.3.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/7

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 septembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Regatul Țărilor de Jos) — D.M.M.A. Arens-Sikken/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-43/07) (1)

(Libera circulație a capitalurilor - Articolele 73b și 73d din Tratatul CE (devenite articolele 56 CE și, respectiv, 58 CE) - Reglementare națională referitoare la impozitele pe succesiune și pe transferul proprietăților imobiliare care nu prevede, la calcularea impozitelor menționate, deducerea datoriilor legate de atribuirea excedentară ce rezultă dintr-un partaj testamentar de ascendent în cazul în care persoana a cărei succesiune este deschisă nu avea reședința, la data decesului său, în statul membru în care este situat bunul imobil care face obiectul succesiunii - Restricție - Justificare - Lipsă - Absența unei convenții bilaterale de evitare a dublei impuneri - Consecințe asupra restricției privind libera circulație a capitalurilor ale unei compensații de evitare a dublei impuneri mai scăzute în statul membru de reședință al persoanei respective)

(2008/C 285/10)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: D.M.M.A. Arens-Sikken

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolelor 56 CE și 58 CE — Reglementare națională referitoare la calcularea impozitelor pe succesiune asupra unui imobil, care nu permite deducerea valorii unui imobil din datoriile legate de partajul succesoral în cazul în care „de cuius”, la data decesului său, avea reședința în alt stat membru — Metoda de comparație aplicabilă pentru a stabili nivelul impozitelor pe succesiune în cazul în care „de cuius”, la data decesului său, avea reședința în statul membru în care se situează imobilul — Convenție bilaterală de evitare a dublei impuneri

Dispozitivul

Articolele 73b și 73d din Tratatul CE (devenite articolele 56 CE și, respectiv, 58 CE) trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, precum cea din acțiunea principală, referitoare la calcularea impozitelor pe succesiune și pe transferul proprietăților imobiliare datorate pentru un bun imobil situat în acest stat membru care, la calcularea impozitelor menționate, nu prevede caracterul deductibil al datoriilor legate de o atribuire excedentară rezultată dintr-un partaj testamentar de ascendent, în cazul în care persoana a cărei succesiune este deschisă nu avea reședința, la data decesului său, în acest stat, ci în alt stat membru, atât timp cât acest caracter deductibil este prevăzut în cazul în care persoana în cauză, la aceeași dată, avea reședința în statul în care este situat bunul imobil care face obiectul succesiunii, în măsura în care o astfel de reglementare aplică un nivel progresiv de impozitare și atât timp cât neluarea în considerare a datoriilor menționate coroborată cu acest nivel progresiv ar putea determina o sarcină fiscală superioară pentru moștenitorii care nu se pot prevala de un astfel de caracter deductibil.

Răspunsul dat la punctul 1) din dispozitivul prezentei hotărâri nu este afectat de împrejurarea că reglementarea statului membru în care persoana a cărei succesiune este deschisă avea reședința la data decesului său prevede în mod unilateral o posibilitate de acordare a unui credit fiscal aferent impozitelor pe succesiune datorate într-un alt stat membru pentru bunuri imobile situate în acest alt stat.

(1) JO C 69, 24.3.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/8

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-141/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Măsuri cu efect echivalent unei restricții cantitative - Protecția sănătății publice - Justificare - Farmacii - Livrarea produselor farmaceutice direct către spitale - Proximitatea spitalului vizat)

(2008/C 285/11)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: B. Schima, agent)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și C. Schulze-Bahr, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 28 CE și 30 CE — Legislație națională care impune cerințe farmaciilor pentru a putea livra produse farmaceutice direct către spitale, cerințe pe care, în practică, nu pot să le îndeplinească decât farmaciile stabilite în proximitatea spitalului vizat

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 117, 26.5.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 septembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgerichtshof — Austria) — Jörn Petersen/Landesgeschäftsstelle des Arbeitsmarktservice Niederösterreich

(Cauza C-228/07) (1)

(Securitate socială - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 4 alineatul (1) literele (b) și (g), articolul 10 alineatul (1) și articolul 69 - Libera circulație a persoanelor - Articolele 39 CE și 42 CE - Regimul obligatoriu de asigurări de pensii sau de asigurări pentru accidente - Prestație de asigurare pentru scăderea capacității de muncă sau de invaliditate - Avans acordat șomerilor solicitanți - Calificarea prestației drept „prestație de șomaj’ sau drept „prestație de invaliditate’ - Condiția privind reședința)

(2008/C 285/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Jörn Petersen

Pârâtă: Landesgeschäftsstelle des Arbeitsmarktservice Niederösterreich

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgerichtshof — Interpretarea articolului 39 CE și a articolului 4 alineatul (1) literele (b) și (g) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26) — Calificare drept prestație de șomaj sau drept prestație de invaliditate a unei prestații în numerar din cadrul asigurării pentru șomaj, a cărei plată nu este supusă condiției ca solicitantul să fie apt de muncă și nici condiției privind disponibilitatea acestuia de a munci și care este acordată cu titlu de avans până la adoptarea deciziei definitive numai șomerilor care au solicitat în prealabil, ca urmare a unei capacități de muncă scăzute sau a incapacității de muncă, o prestație în temeiul regimului obligatoriu de asigurări de pensii sau de asigurări pentru accidente — Reglemantare națională care prevede suspendarea dreptului la această prestație în situația șederii șomerului respectiv într-un alt stat membru

Dispozitivul

O prestație precum cea care formează obiectul acțiunii principale trebuie considerată drept o „prestație de șomaj” în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în forma modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996.

Articolul 39 CE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru, în măsura în care acesta nu a prezentat niciun element de natură să demonstreze că o astfel de condiție este justificată din punct de vedere obiectiv și proporțională, să supună acordarea unei prestații precum cea care formează obiectul acțiunii principale, care trebuie considerată drept o „prestație de șomaj” în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 1408/71, condiției ca beneficiarii să locuiască pe teritoriul național al acestui stat.

(1) JO C 170, 21.7.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/9

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 septembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Högsta domstolen — Suedia) — Gävle Kraftvärme AB/Länsstyrelsen i Gävleborgs län

(Cauza C-251/07) (1)

(Mediu - Directiva 2000/76/CE - Incinerarea deșeurilor - Calificarea unei centrale de cogenerare - Noțiunile „instalație de incinerare’ și „instalație de coincinerare’)

(2008/C 285/13)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta domstolen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Gävle Kraftvärme AB

Pârâtă: Länsstyrelsen i Gävleborgs län

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Högsta domstolen — Interpretarea articolului 3 punctele 4 și 5 din Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor (JO L 332, p. 91, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 271) — Calificarea unei centrale de cogenerare compuse din mai multe cazane — Instalație de incinerare sau de coincinerare

Dispozitivul

În scopul aplicării Directivei 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor, în cazul în care o centrală de cogenerare cuprinde mai multe cazane, fiecare cazan, precum și echipamentele care îi sunt asociate trebuie să fie considerate ca reprezentând o instalație distinctă.

O instalație trebuie calificată drept „instalație de incinerare” sau drept „instalație de coincinerare” în funcție de obiectivul esențial al acesteia, în sensul articolului 3 punctele 4 și 5 din Directiva 2000/76. Autorităților competente le revine sarcina de a identifica acest obiectiv pe baza unei aprecieri a elementelor de fapt existente la momentul la care este făcută această apreciere. În cadrul unei astfel de aprecieri, este necesar să se ia în considerare în special volumul producției de energie sau de produse materiale generat de instalația respectivă în raport cu cantitatea de deșeuri incinerate în această instalație, precum și stabilitatea sau caracterul continuu al acestei producții.

(1) JO C 170, 21.7.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/9

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 septembrie 2008 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale ordinario di Roma (Italia)] — Caffaro Srl/Azienda Unità Sanitaria Locale RM/C

(Cauza C-265/07) (1)

(Tranzacții comerciale - Directiva 2000/35/CE - Combaterea întârzierii efectuării plăților - Proceduri de recuperare a creanțelor necontestate)

(2008/C 285/14)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Roma

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Caffaro Srl

Pârâtă: Azienda Unità Sanitaria Locale RM/C

Cu participarea: Banca di Roma SpA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale ordinario di Roma — Interpretarea articolului 5 din Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (JO L 200, p. 35, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 226) — Proceduri de recuperare a creanțelor necontestate — Legislație națională care prevede expirarea unui termen de 120 de zile de la data notificării titlului executoriu pentru a se putea proceda la recuperarea creanței

Dispozitivul

Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale, precum articolul 14 din Decretul-lege nr. 669 din 31 decembrie 1996, devenit lege, după modificare, prin Legea nr. 30 din 28 februarie 1997, astfel cum a fost modificată prin articolul 147 din Legea nr. 388 din 23 decembrie 2000, în temeiul căreia un creditor, care deține un titlu executoriu privind o creanță necontestată împotriva unei autorități publice cu titlu de contraprestație a unei tranzacții comerciale, nu poate proceda la o executare silită împotriva acestei autorități înainte de expirarea unui termen de 120 de zile de la notificarea titlului executoriu către respectiva autoritate.

(1) JO C 199, 25.8.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/10

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 11 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Lituania

(Cauza C-274/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/22/CE - Servicii universale și drepturi ale utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații - Articolul 26 alineatul (3) - Numărul de apel de urgență unic european - Punerea la dispoziție a informațiilor privind localizarea apelantului)

(2008/C 285/15)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Braun și A. Steiblytė, agenți)

Pârâtă: Republica Lituania (reprezentant: D. Kriaučiūnas, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul stabilit, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolului 26 alineatul (3) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213)

Dispozitivul

Întrucât nu s-a asigurat ca în practică, în măsura posibilităților tehnice, informațiile privind localizarea apelantului să fie puse la dispoziția autorităților care intervin în cazuri de urgență pentru toate apelurile la numărul de apel de urgență unic european „112” atunci când sunt folosite rețelele de telefonie publică, Republica Lituania nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 26 alineatul (3) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal).

2)	Obligă Republica Lituania la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 183, 4.8.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/10

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 11 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-447/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 39 CE - Încadrarea în administrația publică - Căpitani și ofițeri (comandanți secunzi) de nave - Atribuirea unor prerogative de autoritate publică la bord - Cerința cetățeniei statului membru de pavilion)

(2008/C 285/16)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Rozet și L. Pignataro-Nolin, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I. Braguglia, agent, S. Fiorentino, avvocato dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 39 CE — Legislație națională care rezervă funcțiile de căpitan și de comandant secund pe toate vapoarele care arborează pavilionul acestui stat membru cetățenilor acestui stat

Dispozitivul

1)	Prin menținerea în legislația sa a cerinței cetățeniei italiene pentru exercitarea funcțiilor de căpitan și de ofițer (comandant secund) pe toate navele care arborează pavilionul italian, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 39 CE.

2)	Obligă republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 297, 8.12.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/11

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 10 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Salvatore Aiello și alții/Comune di Milano, Sindaco di Milano, Comitato tecnico — scientifico per l'emergenza del traffico e della mobilità nella città di Milano, Provincia di Milano, Regione Lombardia, Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti, Ministero dell'Interno, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Euromilano SpA, Metropolitana milanese SpA

(Cauza C-156/07) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 85/337/CEE - Evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului - Construcția unei șosele la Milano)

(2008/C 285/17)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Salvatore Aiello și alții

Pârâți: Comune di Milano, Sindaco di Milano, Comitato tecnico — scientifico per l'emergenza del traffico e della mobilità nella città di Milano, Provincia di Milano, Regione Lombardia, Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti, Ministero dell'Interno, Presidenza del Consiglio dei Ministri

Cu participarea: Euromilano SpA, Metropolitana milanese SpA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Consiglio di Stato — Interpretarea articolelor 2 și 4 și a anexei III la Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174) — Criterii de selecție care trebuie luate în considerare la momentul evaluării unui proiect — Construirea unei șosele („la strada Interquartiere Nord”) la Milano

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997, trebuie interpretat în sensul că nu impune ca orice proiect care ar putea avea un impact semnificativ asupra mediului să fie supus procedurii de evaluare prevăzute de această directivă, ci numai cele menționate în anexele I și II la directiva menționată trebuie supuse acestei proceduri, în condițiile prevăzute la articolul 4 din aceasta și sub rezerva articolului 1 alineatele (4) și (5), precum și a articolului 2 alineatul (3) din aceeași directivă.

Criteriile de selecție relevante stabilite în anexa III la Directiva 85/337, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11, se impun statelor membre atunci când acestea stabilesc, pentru proiectele cuprinse în anexa II la directivă, fie pe baza unei analize de la caz la caz, fie pe baza pragurilor sau a criteriilor pe care le fixează, dacă proiectul respectiv trebuie supus procedurii de evaluare a efectelor asupra mediului.

În cazul în care un stat membru optează pentru stabilirea de la caz la caz a acelor proiecte dintre cele cuprinse în anexa II la Directiva 85/337, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11, care trebuie să facă obiectul unei evaluări a efectelor lor asupra mediului, acesta trebuie, fie printr-o trimitere făcută în cuprinsul normelor naționale la anexa III la această directivă, fie reluând în cuprinsul normelor naționale criteriile pe care aceasta le enumeră, să procedeze astfel încât toate criteriile să poată fi luate în considerare efectiv de fiecare dată când unul dintre acestea este relevant pentru proiectul în cauză, fără a putea exclude vreun criteriu în mod explicit sau implicit.

(1) JO C 140, 23.6.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/11

Ordonanța Curții (Camera a treia) din 3 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Amtsgericht Landau/Isar — Germania) — Procedură penală împotriva lui Rainer Günther Möginger

(Cauza C-225/07) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Directiva 91/439/CEE - Recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere - Retragerea permisului de conducere - Interdicția temporară de eliberare a unui permis nou - Valabilitatea unui permis obținut într-un alt stat membru în cursul perioadei de interdicție)

(2008/C 285/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Landau/Isar

Partea din acțiunea principală

Rainer Günther Möginger

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Amtsgericht Landau/Isar — Interpretarea articolului 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 62) — Nerecunoașterea de către statul membru de reședință, pe teritoriul său, a unui permis de conducere obținut într-un alt stat membru în cursul unei perioade de interdicție temporară de a solicita un permis nou în statul membru de reședință

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) și articolul 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003, trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun ca un stat membru să refuze să recunoască valabilitatea unui permis de conducere eliberat de un alt stat membru în cazul în care titularul acestuia se afla, la data acestei eliberări, sub incidența unei interdicții temporare de eliberare a unui permis de conducere nou în primul stat membru. Faptul că problema valabilității se pune ulterior datei la care a expirat această perioadă de interdicție nu este relevant în această privință.

(1) JO C 183, 4.8.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/12

Ordonanța Curții din 20 iunie 2008 — Ayuntamiento de Madrid și Madrid Calle 30, SA/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-448/07 P) (1)

(Recurs - Furnizare de date referitoare la procedura de deficit excesiv - Regulamentul (CE) nr. 3605/93 - Sistemul european de conturi 1995 (SEC 95) - Regulamentul (CE) nr. 2223/96 - Clasarea organismului „Madrid Calle 30’ în sectorul „administrații publice’ - Comunicat de presă al Eurostat - Act supus căilor de atac)

(2008/C 285/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurenți: Ayuntamiento de Madrid și Madrid Calle 30, SA (reprezentanți: J. Buendía Sierra și R. González-Gallarza Granizo, abogados)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Aresu și L. Escobar Guerrero, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) din 12 iulie 2007, Ayntamiento de Madrid și Madrid Calle 30, S.A./Comisia (T-177/06) — prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă o cerere de anulare a comunicatului de presă al Eurostat nr. 48/2006 din 24 aprilie 2006, în măsura în care acesta conține o decizie a Comisiei (Eurostat) privind clasarea Madrid Calle 30 în sectorul „administrații publice” în cadrul sistemului european de conturi (SEC 95)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Ayuntamiento de Madrid și Madrid Calle 30 SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 283, 24.11.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/12

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 27 iunie 2008 — Philip Morris Products SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-497/07) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Marcă tridimensională reprezentând forma unui pachet de țigări - Refuzul înregistrării)

(2008/C 285/20)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Philip Morris Products SA) (reprezentant: T. van Innis, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Rassat, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 12 septembrie 2007, Philip Morris Products/OAPI (T-140/06), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de recurentă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 24 februarie 2006 privind cererea sa de înregistrare ca marcă comunitară a formei unui pachet de țigări — Încălcarea articolului 4 și a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) — Caracterul distinctiv al unei forme tridimensionale — Modalități de expresie ale acestei forme și momentul la care această expresie trebuie apreciată

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Philip Morris Products SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 22, 26.1.2008.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/13

Ordonanța Curții din 19 iunie 2008 — US Steel Košice s.r.o./Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-6/08 P) (1)

(Recurs - Directiva 2003/87/CE - Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră - Prevenirea și controlul integrat al poluării - Republica Slovacă - Act de aderare - Alocare de cote - Perioada 2008-2012 - Condiții - Afectare directă - Inadmisibilitate)

(2008/C 285/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: US Steel Košice s.r.o. (reprezentanți: C. Thomas, Solicitor, E. Vermulst, advocaat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: U. Wölker și D. Lawunmi, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 1 octombrie 2007 în cauza T-27/07, US Steel Košice, s.r.o./Comisia Comunităților Europene prin care se respinge ca inadmisibilă o acțiune având ca obiect anularea Deciziei Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind planul național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră comunicat de Slovacia pentru perioada cuprinsă între 2008 și 2012, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78) — Persoane fizice sau juridice — Acte care îi privesc în mod direct și individual — Afectare directă — Criterii

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă US Steel Košice s.r.o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 64, 8.3.2008.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/13

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 19 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Unabhängiger Verwaltungssenat des Landes Oberösterreich — Austria) — Marc André Kurt/Bürgermeister der Stadt Wels

(Cauza C-104/08) (1)

(Articolul 92 alineatul (1) și articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - Libertățile fundamentale - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Condiția privind diploma, prevăzută de reglementarea națională pentru eliberarea unei licențe de exploatare a unei școli auto - Discriminarea propriilor resortisanți în raport cu resortisanții altor state membre)

(2008/C 285/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Unabhängiger Verwaltungssenat des Landes Oberösterreich

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Marc André Kurt

Pârât: Bürgermeister der Stadt Wels

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Unabhängiger Verwaltungssenat des Landes Oberösterreich — Interpretarea principiilor fundamentale ale Tratatelor CE și UE și a libertăților fundamentale care rezultă din acestea, precum și a articolelor 16 și 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Reglementare națională care instituie un sistem de autorizare pentru înființarea, exploatarea și administrarea unei școli auto și care prevede o condiție privind diploma — Discriminarea propriilor resortisanți în raport cu resortisanții altor state membre care exercită drepturile ce rezultă din dreptul comunitar și care nu sunt în mod necesar supuși condiției privind diploma

Dispozitivul

Articolele 12 CE, 43 CE și 49 CE nu se opun unei reglementări a unui stat membru care, într-o situație precum cea din acțiunea principală, refuză să recunoască calificările profesionale dobândite de un resortisant al acestui stat membru ca fiind echivalente cu deținerea diplomei impuse de reglementarea respectivă pentru exercitarea în acest stat membru a unei activități de școală auto cu titlu independent.

2)	Curtea de Justiție a Comunităților Europene este vădit necompetentă să răspundă la a doua și la a treia întrebare adresată de Unabhängiger Verwaltungssenat des Landes Oberösterreich

(1) JO C 142, 7.6.2008.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/14

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 25 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Superior de Justicia de Madrid — Spania) — Real Sociedad de Fútbol SAD, Nihat Kahveci/Consejo Superior de Deportes, Real Federación Española de Fútbol

(Cauza C-152/08) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - Acordul de asociere CEE-Turcia - Articolul 37 din protocolul adițional - Efect direct - Condiții de muncă - Principiul nediscriminării - Fotbal - Limitarea numărului de jucători profesioniști resortisanți ai unor state terțe care pot fi aliniați pe echipă într-o competiție națională)

(2008/C 285/23)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Madrid

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Real Sociedad de Fútbol SAD, Nihat Kahveci

Pârâți: Consejo Superior de Deportes, Real Federación Española de Fútbol

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal Superior de Justicia de Madrid — Interpretarea articolului 37 din Protocolul adițional la Acordul de asociere CEE-Turcia, semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 (JO L 293, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 1, p. 37) — Condiții de angajare — Norme adoptate de asociații sportive prin care se limitează participarea la anumite competiții a jucătorilor profesioniști resortisanți ai țărilor terțe care nu sunt părți la SEE — Sportiv profesionist turc care deține un permis de muncă pentru accesul la profesie și un permis de sejur în conformitate cu cerințele dreptului național

Dispozitivul

Interdicția oricărei discriminări față de lucrătorii turci care aparțin pieței legale a muncii din statele membre, în ceea ce privește remunerarea și celelalte condiții de muncă, astfel cum este enunțată la articolul 37 din Protocolul adițional, semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 anexat la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia, care a fost semnat la 12 septembrie 1963, la Ankara, de Republica Turcia, pe de o parte, precum și de statele membre ale Comunității Economice Europene și de Comunitate, pe de altă parte, și care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele acesteia din urmă prin Decizia 64/732/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1963, precum și la articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, trebuie interpretată în sensul că se opune aplicării față de un sportiv profesionist care are cetățenie turcă, angajat în mod legal de un club dintr-un stat membru, a unei norme edictate de o federație sportivă din același stat, potrivit căreia cluburile nu sunt autorizate să alinieze în competițiile organizate la nivel național decât un număr limitat de jucători provenind din state terțe care nu sunt parte la Acordul privind Spațiul Economic European.

(1) JO C 171, 5.7.2008.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/15

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 11 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Panevėžio apygardos teismas — Republica Lituania) — Procedură penală împotriva Edgar Babanov

(Cauza C-207/08) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Agricultură - Libera circulație a mărfurilor - Legislație națională care interzice cultivarea oricărui tip de cânepă)

(2008/C 285/24)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Panevėžio apygardos teismas

Partea din acțiunea principală

Edgar Babanov

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Panevėžio Apygardos Teismas — Compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene a unei legislații naționale care prevede răspunderea penală pentru cultivarea oricărui tip de cânepă — Posibilitatea unei instanțe de a aplica legislația națională atunci când conținutul de substanțe active din cânepă nu depășește o anumită limită

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care are drept efect interzicerea cultivării și deținerii cânepii destinate producției de fibre vizată de regulamentul menționat.

2)	Dreptul comunitar se opune ca o instanță a unui stat membru să aplice o legislație națională care, încălcând Regulamentul nr. 1782/2003, are ca efect interzicerea cultivării și deținerii cânepii destinate producției de fibre vizată de regulamentul menționat.

(1) JO C 209, 15.8.2008.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/15

Acțiune introdusă la 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză

(Cauza C-327/08)

(2008/C 285/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Rozet și D. Kukovec, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că,

prin adoptarea și menținerea în vigoare a articolului 44-1 din Decretul nr. 2005-1308 din 20 octombrie 2005, a articolului 46-1 din Decretul nr. 2005-1742 din 30 decembrie 2005 și a articolului 80-1-1 din Decretul nr. 2006-975 din 1 august 2006, în măsura în care aceste dispoziții prevăd posibilitatea autorităților contractante și/sau a entităților contractante de a reduce termenul rezonabil care trebuie respectat între notificarea ofertanților și semnarea contractului fără nicio limită de timp și fără nicio condiție obiectivă stabilită în prealabil în reglementarea națională,

și

prin adoptarea și menținerea în vigoare a articolului 1441-1 din noul Cod de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 2005-1308 din 20 octombrie 2005, în măsura în care această dispoziție prevede un termen de zece zile pentru răspunsul autorității contractante și/sau al entității contractante în cauză, interzicând orice măsură provizorie precontractuală înainte de răspunsul menționat și fără ca acest termen să suspende termenul care trebuie respectat între notificarea ofertanților și semnarea contractului de achiziții,

Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 89/665/CEE (1) și a Directivei 92/13/CEE (2), astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție în Hotărârea „Alcatel” (C-81/98) și în Hotărârea „Comisia/Austria” (C-212/02), și în special al articolului 2 alineatul (1) din Directiva 89/665/CEE și al articolului 2 alineatul (1) din Directiva 92/13/CEE;

—	obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia invocă două motive în susținerea acțiunii sale.

Prin cel dintâi motiv, Comisia reproșează pârâtei faptul că a permis autorităților contractante, în cazuri de urgență, să reducă la mai puțin de 10 zile termenul minim care trebuie respectat între notificarea deciziei de atribuire a contractului tuturor ofertanților și semnarea contractului de achiziții. Pe de o parte, într-adevăr, urgența despre care se vorbește în legislația franceză ar fi lăsată la aprecierea discreționară a autorității contractante, fără să fie impusă nicio condiție obiectivă. Pe de altă parte, în această legislație nu ar exista nicio garanție că numărul de zile de reducere a termenului este adus la cunoștința ofertanților, ceea ce ar putea avea drept consecință ca respectivii ofertanți să introducă o acțiune precontractuală împotriva unei decizii de atribuire a contractului într-un stadiu în care contractul privind achiziția a fost deja semnat. O asemenea situație ar fi în mod clar contrară obiectivului urmărit de Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE, susținut de jurisprudența Curții, constând din crearea de acțiuni eficace și rapide având ca obiect deciziile ilegale ale autorității contractante, într-un stadiu în care încălcările pot încă să fie corectate.

Prin cel de al doilea motiv, Comisia reproșează pe de altă parte pârâtei nerespectarea efectului util al acelorași directive prin prevederea, în reglementarea franceză, a unei etape prealabile de punere în întârziere obligatorie a autorității contractante, nesuspensivă a termenului care trebuie respectat între notificarea deciziei de atribuire a contractului și semnarea contractului de achiziții. În măsura în care, într-adevăr, introducerea unei acțiuni de către un ofertant eliminat ar fi exclusă în termenul de răspuns la punerea în întârziere, egal cu 10 zile, un răspuns dat de autoritatea contractantă la expirarea acestui termen ar lipsi ofertantul eliminat de orice posibilitate efectivă de a introduce o acțiune, întrucât la această dată contractul ar fi fost semnat.

(1) Directiva 89/665/CE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237), astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50).

(2) Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/16

Acțiune introdusă la 18 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica franceză

(Cauza C-333/08)

(2008/C 285/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: B. Stromsky, agent)

Pârâtă: Republica Franceză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin instituirea unui regim de autorizare prealabilă care nu respectă principiul proporționalității, pentru adjuvanții tehnologici și pentru produsele alimentare la prepararea cărora au fost utilizați adjuvanți tehnologici care provin din alte state membre în care sunt fabricați și/sau comercializați în mod legal, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 28 CE;

—	obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea sa, Comisia denunță restricțiile privind schimburile, care rezultă din legislația franceză privind adjuvanții tehnologici. Prin instituirea unui regim de autorizare prealabilă pentru aceste produse, precum și pentru produsele alimentare la prepararea cărora au fost utilizați adjuvanți tehnologici care provin din alte state membre în care au fost fabricați și/sau comercializați în mod legal, legislația menționată ar face, într-adevăr, comercializarea acestor produse și a acestor adjuvanți mai dificilă și mai oneroasă și, prin urmare, ar constitui un obstacol în calea schimburilor intracomunitare.

Potrivit Comisiei, în anumite împrejurări, un regim de autorizare prealabilă ar putea să fie justificat printr-un motiv de sănătate publică, dar, în orice caz, acest regim ar trebui să îndeplinească criteriul proporționalității și să respecte condițiile stabilite în jurisprudență, în special cele menționate în Hotărârea Curții din 5 februarie 2004, Comisia/Franța (C-24/00). Or, în speță, mai multe dintre aceste condiții nu ar fi îndeplinite, întrucât procedurile prevăzute de legislația în cauză nu ar fi nici ușor accesibile, nici rapide și nici susceptibile de a fi atacate cu o acțiune în justiție în cazul unui refuz al autorizării.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/17

Recurs introdus la 21 iulie 2008 de Transports Schiocchet — Excursions SARL împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) pronunțate la 19 mai 2008 în cauza T-220/07, Transports Schiocchet — Excursions/Comisia

(Cauza C-335/08 P)

(2008/C 285/28)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Transports Schiocchet — Excursions SARL (reprezentant: Me. D. Schönberger, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	Anularea Ordonanței Tribunalului din 19 mai 2008;

—	pronunțarea asupra cauzei, admiterea cererilor formulate în primă instanță și statuarea în mod definitiv asupra litigiului;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă trei motive în susținerea recursului.

Prin primul motiv, aceasta arată că Tribunalul a încălcat principiul securității juridice în legătură cu deciziile din ordinea judiciară comunitară, articolul 235 și articolul 288 al doilea paragraf din Tratatul CE, precum și articolul 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care, la punctul 39 din ordonanța atacată, Tribunalul ar fi statuat că introducerea de către reclamantă a acțiunilor la instanțele naționale nici nu suspendă, nici nu întrerupe prescripția, în condițiile în care în hotărârile sale anterioare, care au autoritate de lucru judecat, Tribunalul ar fi încurajat-o, dimpotrivă, să își continue acțiunile la instanțele naționale.

Prin cel de al doilea motiv, recurenta denunță mai multe erori pe care le-ar fi comis Tribunalul în aprecierea condițiilor de angajare a răspunderii delictuale, erori privind denaturarea faptelor și a concluziilor cererii sale, a articolului 288 al doilea paragraf CE, precum și a articolului 230 CE în ceea ce privește, în special, pretinsa confirmare din partea instanțelor naționale a poziției Comisiei și aprecierea efectuată în legătură cu perioada în care s-a produs prejudiciul.

Prin cel de al treilea și cel din urmă motiv, recurenta invocă încălcarea articolului 4 alineatul (2) și a articolului 2 punctul 1.3 din Regulamentul nr. 684/92 (1), în măsura în care Tribunalul, urmărind interpretarea efectuată de Comisie, ar fi calificat în mod eronat drept „serviciu special” [articolul 4 alineatul (2)], scutit de autorizație, activitatea concurenților recurentei, în condițiile în care în speță era vorba despre servicii paralele sau temporare (articolul 2 punctul 1.3) supuse acelorași reguli precum serviciile regulate efectuate de recurentă.

(1) JO L 74, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 34.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/17

Acțiune introdusă la 24 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-342/08)

(2008/C 285/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Rozet și A. Sipos, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că, prin faptul că nu a prevăzut elaborarea unui plan de urgență extern pentru toate unitățile prevăzute la articolul 9 din Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2003 (2), Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (c) din această directivă;

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia susține că elaborarea planurilor de urgență externe pentru măsurile care trebuie luate în exteriorul unităților care intră sub incidența articolului 9 din Directiva 96/82/CE reprezintă o cerință fundamentală a acestei directive. Regatul Belgiei nu și-ar fi îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei în măsura în care nu ar fi elaborat astfel de planuri pentru 59 de unități situate pe teritoriul său, de vreme ce, în conformitate cu prevederile acestei directive, planurile respective ar fi trebuit elaborate în termen de maximum trei ani de la data limită de transpunere a directivei, mai exact 3 februarie 2002.

(1) JO 1997, L 10, p. 13, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 8.

(2) Directiva 2003/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei 96/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (JO L 345, p. 97, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 20).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 31 iulie 2008 — Modehuis A. Zwijnenburg BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-352/08)

(2008/C 285/30)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Modehuis A. Zwijnenburg BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebarea preliminară

Articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/434/CEE (1) a Consiliului din 23 iulie 1990 trebuie interpretat în sensul că avantajele prevăzute de această directivă pot fi refuzate contribuabilului dacă un ansamblu de acte juridice urmăresc evitarea perceperii unui alt impozit decât cel la care se referă avantajele prevăzute de această directivă?

(1) Directiva Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre (JO L 225, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 92).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/18

Acțiune introdusă la 30 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză

(Cauza C-354/08)

(2008/C 285/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și J. Sénéchal, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin stabilirea unui drept de preferință pentru concesionarul câștigător în cadrul anunțurilor de licitație privind concesiunile de lucrări care utilizează energia hidraulică, în special prin adoptarea dispozițiilor articolului 29 alineatul 3 din Decretul nr. 99/225 din 22 martie 1999 privind concesionarea și declararea de utilitate publică a lucrărilor care utilizează energia hidraulică, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 43 CE;

—	obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia arată că acordarea unui drept de preferință concesionarului câștigător, cu ocazia reînnoirii și atribuirii concesiunilor de lucrări care utilizează energia hidraulică reprezintă o încălcare a principiului nediscriminării și o restricție privind libertatea de stabilire. Într-adevăr, prin privilegierea societăților care dispun de o concesiune și care, pentru acest motiv, sunt stabilite deja în Franța, legislația franceză ar face mai dificilă stabilirea unor societăți cu sediul în alte state membre.

Pe de altă parte, autoritățile franceze nu ar fi invocat derogările prevăzute la articolele 45 și 46 din tratat sau motive imperative de interes general pentru a justifica măsura în cauză, care, în orice caz, ar fi disproporționată din perspectiva obiectivului urmărit. Astfel, sarcinile financiare suportate de concesionarul câștigător ar putea fi compensate, de exemplu, prin alte obligații impuse în sarcina oricărui concurent nou.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 4 august 2008 — Stichting Greenpeace Nederland/Minister van Volkshuisvesting, Ruimtelijke Ordening en Milieubeheer, cealaltă parte: Pioneer Hi-Bred Northern Europe Sales Division

(Cauza C-359/08)

(2008/C 285/32)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Stichting Greenpeace Nederland

Pârât: Minister van Volkshuisvesting, Ruimtelijke Ordening en Milieubeheer

Cealaltă parte: Pioneer Hi-Bred Northern Europe Sales Division

Întrebările preliminare

Locația diseminării organismelor modificate genetic care, în temeiul articolului 25 alineatul (4) din Directiva 2001/18/CE (1), nu poate fi considerată confidențială, trebuie interpretată, ținând seama, de asemenea, de obiectivul și de economia generală a acestei directive, în sensul că reprezintă parcela cadastrală sau poate fi suficientă indicarea unei zone geografice mai întinse?

a)	În cazul în care este suficientă o zonă geografică mai întinsă, ce împrejurări pot fi luate în considerare în vederea indicării zonei?

b)	Directiva 2003/4/CE (2) este relevantă pentru a stabili întinderea indicării zonei?

c)	Indicarea unei zone cu o suprafață de 20 de ori mai mare decât cea a fiecărui câmp experimental considerat separat respectă principiul proporționalității?

3)	Este respectat principiul proporționalității în cazul în care, în conformitate cu norma administrativă modificată la 17 iulie 2008, alegerea privește indicarea globală a zonei cu o suprafață de 100 de ori mai mare decât suprafața fiecărui câmp experimental considerat separat?

În măsura în care este suficientă numai indicarea cadastrală a zonei, împrejurările menționate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4/CE pot reprezenta un motiv de justificare pentru a trata în mod confidențial informațiile referitoare la locația exactă a diseminării, în pofida articolului 25 alineatul (4) din Directiva 2001/18/CE?

a)	Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4/CE conține o enumerare limitativă a motivelor de justificare?

În cazul unui răspuns afirmativ, protecția întreprinderilor, inclusiv a persoanelor și a produselor care se află în acestea, și prevenirea sabotajului în vederea favorizării climatului de dezvoltare a domeniului biotehnologiei în Țările de Jos sunt cuprinse într-unul dintre motivele de justificare menționate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4/CE?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 5, literele a) și b), indicarea unei zone cu o suprafață de 20 sau de de 100 de ori mai mare decât suprafața câmpului experimental este proporțională, având în vedere articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4/CE și ținând seama de protecția intereselor private (protecția întreprinderii, inclusiv a persoanelor și a produselor care se află în aceasta) și a intereselor publice (prevenirea sabotajului în vederea favorizării climatului de dezvoltare a domeniului biotehnologiei în Țările de Jos)?

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 5 litera a), protecția întreprinderilor, inclusiv a persoanelor și a produselor care se află în acestea, și prevenirea sabotajului în vederea favorizării climatului de dezvoltare a domeniului biotehnologiei în Țările de Jos pot constitui un motiv admisibil de justificare?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 7 litera a), indicarea unei zone cu o suprafață de 20 sau de 100 de ori mai mare decât suprafața câmpului experimental este proporțională, ținând seama de protecția intereselor private (protecția întreprinderii, inclusiv a persoanelor și a produselor care se află în aceasta) și a intereselor publice (prevenirea sabotajului în vederea favorizării climatului de dezvoltare a domeniului biotehnologiei în Țările de Jos)?

(1) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 75).

(2) Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 200).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 4 august 2008 — 1. Stichting Greenpeace Nederland și 2. Stichting ter Voorkoming Misbruik Genetische Manipulatie „VoMiGen”/Minister van Volkshuisvesting, Ruimtelijke Ordening en Milieubeheer, cealaltă parte: Pioneer Hi-Bred Northern Europe Sales Division

(Cauza C-360/08)

(2008/C 285/33)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din acțiunea principală

Reclamante:

1.	Stichting Greenpeace Nederland

2.	Stichting ter Voorkoming Misbruik Genetische Manipulatie „VoMiGen”

Pârât: Minister van Volkshuisvesting, Ruimtelijke Ordening en Milieubeheer

Cealaltă parte: Pioneer Hi-Bred Northern Europe Sales Division

Întrebările preliminare

Locația diseminării organismelor modificate genetic care, în temeiul articolului 25 alineatul (4) din Directiva 2001/18/CE (1) nu poate fi considerată confidențială, trebuie interpretată, ținând seama, de asemenea, de obiectivul și de economia generală a acestei directive, în sensul că reprezintă parcela cadastrală sau poate fi suficientă indicarea unei zone geografice mai întinse?

a)	În cazul în care este suficientă o zonă geografică mai întinsă, ce împrejurări pot fi luate în considerare în vederea indicării zonei?

b)	Directiva 2003/4/CE (2) este relevantă pentru a stabili întinderea indicării zonei?

c)	Indicarea unei zone cu o suprafață de 20 de ori mai mare decât cea a fiecărui câmp experimental considerat separat respectă principiul proporționalității?

3)	Este respectat principiul proporționalității în cazul în care, în conformitate cu norma administrativă modificată la 17 iulie 2008, alegerea privește indicarea globală a zonei cu o suprafață de 100 de ori mai mare decât suprafața fiecărui câmp experimental considerat separat?

a)	Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4/CE conține o enumerare limitativă a motivelor de justificare?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 5, literele a) și b), indicarea unei zone cu o suprafață de 20 sau de 100 de ori mai mare decât suprafața câmpului experimental este proporțională, având în vedere articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4/CE și ținând seama de protecția intereselor private (protecția întreprinderii, inclusiv a persoanelor și a produselor care se află în aceasta) și a intereselor publice (prevenirea sabotajului în vederea favorizării climatului de dezvoltare a domeniului biotehnologiei în Țările de Jos)?

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/21

(Cauza C-361/08)

(2008/C 285/34)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Stichting Greenpeace Nederland

Pârât: Minister van Volkshuisvesting, Ruimtelijke Ordening en Milieubeheer

Cealaltă parte: Pioneer Hi-Bred Northern Europe Sales Division

Întrebările preliminare

a)	În cazul în care este suficientă o zonă geografică mai întinsă, ce împrejurări pot fi luate în considerare în vederea indicării zonei?

b)	Directiva 2003/4/CE (2) este relevantă pentru a stabili întinderea indicării zonei?

c)	Indicarea unei zone cu o suprafață de 20 de ori mai mare decât cea a fiecărui câmp experimental considerat separat respectă principiul proporționalității?

3)	Este respectat principiul proporționalității în cazul în care, în conformitate cu norma administrativă modificată la 17 iulie 2008, alegerea privește indicarea globală a zonei cu o suprafață de 100 de ori mai mare decât suprafața fiecărui câmp experimental considerat separat?

a)	Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4/CE conține o enumerare limitativă a motivelor de justificare?

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/22

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 7 august 2008 — Romana Slanina/Unabhängiger Finanzsenat Außenstelle Wien

(Cauza C-363/08)

(2008/C 285/35)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Romana Slanina

Pârât: Unabhängiger Finanzsenat Außenstelle Wien

Întrebările preliminare

Din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (1) (denumit în continuare „Regulamentul”) rezultă că soția divorțată, fără o activitate profesională, a unui bărbat cu domiciliul în Austria și care exercită o activitate salariată își păstrează dreptul la alocație familială (pentru un copil) față de statul austriac, în cazul în care aceasta își stabilește domiciliul în alt stat membru și își transferă acolo centrul intereselor sale și în cazul în care continuă să nu exercite o activitate profesională nici în acest stat membru?

Împrejurarea că Austria — unde soțul divorțat rămâne, își are în mod exclusiv domiciliul și își exercită activitatea profesională — acordă acestui bărbat, în anumite condiții, un drept la alocație familială (pentru copil) în cazul în care dreptul soției divorțate nu mai există, prezintă relevanță pentru a răspunde la prima întrebare?

Din regulament rezultă un drept al soției divorțate la alocație familială (pentru copil) față de statul austriac, în care soțul divorțat și tatăl copilului își are domiciliul și își exercită activitatea profesională, în cazul în care intervine o schimbare în raport cu împrejurările menționate la prima întrebare, în sensul că soția începe să exercite o activitate profesională în noul stat membru?

(1) JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/22

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 11 august 2008 — Agrana Zucker GmbH/Bundesminister für Land- und Forstwirtschaft, Umwelt und Wasserwirtschaft

(Cauza C-365/08)

(2008/C 285/36)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Agrana Zucker GmbH

Pârât: Bundesminister für Land- und Forstwirtschaft, Umwelt und Wasserwirtschaft

Întrebările preliminare

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1) trebuie interpretat în sensul că și o cotă de zahăr care nu poate fi utilizată, ca urmare a unei retrageri de pe piață cu titlu preventiv în temeiul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 290/2007 al Comisiei din 16 martie 2007 de stabilire, pentru anul de comercializare 2007-2008, a procentului prevăzut la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 (2), trebuie luată în considerare la calculul valorii taxei pe producție?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: Articolul 16 din Regulamentul nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 este compatibil cu dreptul primar și, în special, cu principiul proporționalității și cu interdicția discriminării care decurg din articolul 34 CE?

(1) JO L 58, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 70, p. 77.

(2) JO L 78, p. 20.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/23

Acțiune introdusă la 12 august 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-369/08)

(2008/C 285/37)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și P. Dejmek, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că punctul 2.1 din anexa VIIIb la Regulamentul privind înmatricularea în vederea punerii în circulație (Strassenverkehrszulassungsordnung) încalcă articolul 43 CE coroborat cu articolul 48 CE;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În temeiul articolului 43 primul paragraf CE, sunt interzise restricțiile privind libertatea de stabilire a resortisanților unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Din articolul 48 CE rezultă că societățile constituite în conformitate cu legislația unui stat membru și având sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în cadrul Comunității trebuie asimilate persoanelor fizice resortisante ale celorlalte state membre, în aplicarea normelor tratatului referitoare la dreptul de stabilire. Dispozițiile privind egalitatea de tratament ar interzice nu numai discriminările evidente pe motiv de cetățenie sau, în cazul societăților, discriminările determinate de locul în care se află sediul social, ci și toate formele disimulate de discriminare care conduc la același rezultat prin aplicarea altor criterii distinctive.

Potrivit punctului 2.1 din anexa VIIIb la Regulamentul privind înmatricularea în vederea punerii în circulație (Strassenverkehrszulassungsordnung), un organism de control nu poate fi autorizat să efectueze controale tehnice sau controale de securitate și să primească autovehicule decât dacă este constituit din cel puțin 60 de experți în autovehicule independenți care exercită această activitate cu titlu principal, iar numărul inginerilor cu atribuții de control ai acestui organism care sunt rezidenți în zona de autorizare este cuprins între unu și 30 pentru 100 000 de autovehicule și remorci autorizate.

În opinia Comisiei, această condiție constituie o restrângere nelegală a libertății de stabilire, incompatibilă cu articolul 43 CE, coroborat eventual cu articolul 48 CE. Condiția ca organismul să fie constituit exclusiv dintr-un număr minim de experți independenți care își exercită activitatea cu titlu principal reprezintă o restricție calitativă întrucât întreprinderile care doresc să exercite activitatea în cauză sunt obligate să dispună de o structură specifică. Această condiție implică în special excluderea experților salariați care nu pot face parte dintr-un astfel de organism. În plus, dispoziția în litigiu constituie de asemenea o restricție cantitativă întrucât prescrie un număr minim de membri pentru acest organism de control. Această condiție de autorizare împiedică orice operator stabilit în mod legal într-un alt stat membru, care are o altă formă juridică sau o altă structură internă, să ofere servicii de control tehnic în Germania. În sfârșit, condiția ca un număr minim de ingineri cu atribuții de control — unul pentru 100 000 de autovehicule și remorci autorizate — să fie rezidenți în zona de autorizare constituie o restricție contrară articolului 43 CE (coroborat cu articolul 48 CE) în măsura în care acest criteriu dezavantajează în primul rând persoanele juridice care sunt deja stabilite într-un alt stat membru și ai căror ingineri cu atribuții de control nu sunt în mod necesar rezidenți în zona de autorizare.

În prezentul caz, nici articolul 45 CE, nici articolul 46 CE nu sunt pertinente.

În temeiul articolului 45 CE, sunt exceptate de la aplicarea dispozițiilor tratatului privind libertatea de stabilire, în ceea ce privește statul membru interesat, activitățile care sunt asociate în acest stat, chiar și cu titlu ocazional, exercitării autorității publice. Cu toate acestea, criteriile care rezultă din jurisprudența constantă privind exercitarea directă și specifică a autorității publice nu sunt îndeplinite în ceea ce privește activitatea organismelor de control, în special în ceea ce privește efectuarea de controale tehnice. Nici faptul că organismele de control ar trebui să decidă cu privire la atribuirea sau la retragerea ecusonului de control tehnic, nici supravegherea acestor organisme de către stat nu demonstrează că îndeplinesc misiuni de autoritate publică. În primul rând, decizia finală de a refuza atribuirea ecusonului de control tehnic nu poate fi luată decât de autoritatea competentă (și anume autoritățile responsabile cu înmatricularea) a fiecărui land, iar nu de către organismele de control. Acestea din urmă au mai degrabă un rol auxiliar și pregătitor în raport cu autoritățile responsabile cu înmatricularea. În al doilea rând, din faptul că statul exercită o supraveghere a anumitor organisme nu se poate deduce că toate activitățile exercitate de acestea din urmă sunt asociate exercitării autorității publice. Chiar în cazul în care ar trebui să se considere că anumite activități ale organismului de control constituie o exercitare a autorității publice, excluderea controalelor tehnice ale vehiculelor din domeniul de aplicare al libertății de stabilire ar depăși cu mult obiectivul excepției prevăzute la articolul 45 CE. Controlul vehiculelor ar constitui o activitate cu caracter pur tehnic care, este adevărat, produce efecte de drept public, dar care nu poate fi considerată drept exercitare directă a autorității publice.

În ceea ce privește articolul 46 CE care prevede o inegalitate de tratament justificată prin motive de ordine publică, de siguranță publică și de sănătate publică, potrivit jurisprudenței Curții, acest motiv justificativ nu poate fi invocat decât dacă există o amenințare reală și suficient de serioasă pentru unul dintre interesele citate anterior. Întrucât autoritățile germane nu au făcut dovada existenței unei astfel de amenințări, condițiile de invocare a regimului derogatoriu prevăzut la articolul 46 CE nu sunt îndeplinite. Comisia este convinsă că obiectivul urmărit de măsurile contestate, și anume menținerea securității rutiere, ar putea de asemenea fi atins prin măsuri mai puțin constrângătoare, precum un sistem de control adecvat pentru toți inginerii cu atribuții de control și pentru toate organismele de control din Germania.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhofs (Germania) la 13 august 2008 — Data I/O GmbH/Bundesfinanzdirektion Südost

(Cauza C-370/08)

(2008/C 285/38)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Data I/O GmbH

Pârâtă: Bundesfinanzdirektion Südost

Întrebările preliminare

Nota explicativă 5 (B) din capitolul 84 din Nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun inclusă în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1810/2004 al Comisiei din 7 septembrie 2004 (2) trebuie interpretată în sensul că permite clasarea la poziția 8471 din Nomenclatura combinată a unui adaptor electric destinat racordării electrice între o mașină automată de prelucrare a datelor și modulele electronice care trebuie programate?

2)	În cazul unui răspuns negativ: adaptorul menționat anterior trebuie încadrat la poziția 8471 din Nomenclatura combinată în cazul în care conține un așa-numit Memory-Chip în care se înregistrează procesul de programare și de unde poate fi extras?

(1) JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3.

(2) JO L 327, p. 1.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg (Germania) la 14 august 2008 — Nural Örnek/Land Baden-Württemberg

(Cauza C-371/08)

(2008/C 285/39)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof Baden-Württemberg

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Nural Örnek

Pârât: Land Baden-Württemberg

Întrebarea preliminară

Protecția împotriva expulzării conferită de articolul 14 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de Asociere în favoarea unui cetățean turc care beneficiază de drepturile care rezultă din articolul 7 alineatul (1) prima teză a doua liniuță din decizia menționată și care în ultimii zece ani și-a avut reședința în statul membru față de care sunt aplicabile aceste drepturi, este reglementată de articolul 28 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/38/CE (1) astfel cum a fost transpusă de statul membru respectiv, astfel încât o expulzare este admisibilă numai pentru motive imperative de siguranță publică definite de statele membre?

(1) JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/25

Recurs introdus la 14 august 2008 de Atlantic Dawn Ltd, Antarctic Fishing Co. Ltd, Atlantean Ltd, Killybegs Fishing Enterprises Ltd, Doyle Fishing Co. Ltd, Western Seaboard Fishing Co. Ltd, O'Shea Fishing Co. Ltd, Aine Fishing Co. Ltd, Brendelen Ltd, Cavankee Fishing Co. Ltd, Ocean Trawlers Ltd, Eileen Oglesby, Noel McGing, Mullglen Ltd, Bradan Fishing Co. Ltd, Larry Murphy, Pauric Conneely, Thomas Flaherty, Carmarose Trawling Co. Ltd, Colmcille Fishing Ltd împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 2 iunie 2008 în cauza T-172/07: Atlantic Dawn Ltd, Antarctic Fishing Co. Ltd, Atlantean Ltd, Killybegs Fishing Enterprises Ltd, Doyle Fishing Co. Ltd, Western Seaboard Fishing Co. Ltd, O'Shea Fishing Co. Ltd, Aine Fishing Co. Ltd, Brendelen Ltd, Cavankee Fishing Co. Ltd, Ocean Trawlers Ltd, Eileen Oglesby, Noel McGing, Mullglen Ltd, Bradan Fishing Co. Ltd, Larry Murphy, Pauric Conneely, Thomas Flaherty, Carmarose Trawling Co. Ltd, Colmcille Fishing Ltd/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-372/08 P)

(2008/C 285/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenții: Atlantic Dawn Ltd, Antarctic Fishing Co. Ltd, Atlantean Ltd, Killybegs Fishing Enterprises Ltd, Doyle Fishing Co. Ltd, Western Seaboard Fishing Co. Ltd, O'Shea Fishing Co. Ltd, Aine Fishing Co. Ltd, Brendelen Ltd, Cavankee Fishing Co. Ltd, Ocean Trawlers Ltd, Eileen Oglesby, Noel McGing, Mullglen Ltd, Bradan Fishing Co. Ltd, Larry Murphy, Pauric Conneely, Thomas Flaherty, Carmarose Trawling Co. Ltd, Colmcille Fishing Ltd (reprezentanți: G. Hogan SC, N. Travers BL, T. O'Sullivan BL, D. Barry, Solicitor)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene, Regatul Spaniei

Concluziile recurenților

—	Anularea în întregime a ordonanței Tribunalului de Primă Instanță;

—	retrimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță în vederea judecării fondului cererii, rămânând ca obiecția de inadmisibilitate ridicată de Comisie la 7 septembrie 2007 să fie analizată în cuprinsul deciziei prin care se soluționează fondul cauzei;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată suportate de recurenți, aferente acestui recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurenții își întemeiază recursul pe trei presupuse încălcări ale dreptului comunitar cuprinse în ordonanța atacată cu recurs. În primul rând, recurenții susțin că Tribunalul de Primă Instanță a interpretat greșit articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 (1) și, în special, întinderea competențelor ce revin statelor membre conform articolului 20 alineatul (3) din regulamentul menționat. În al doilea rând, Tribunalul de Primă Instanță a interpretat greșit articolul 20 alineatul (5) întemeindu-se pe posibilitatea schimburilor de cote între statele membre pentru a stabili că recurenții nu sunt vizați direct. În sfârșit, Tribunalul nu a luat în considerare în mod greșit faptul că recurenții sunt direct vizați de regulamentul contestat ca un grup delimitat de persoane.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (JO L 358, p. 59, Ediție specială, 04/vol. 6, p. 237).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/25

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Corte suprema di cassazione la 18 august 2008 — EGN BV — Filiale Italiana/Agenzia delle Entrate

(Cauza C-377/08)

(2008/C 285/41)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: EGN BV — Filiale Italiana

Pârâtă: Agenzia delle Entrate

Întrebarea preliminară

În temeiul articolului 17 alineatul (3) litera (a) din Directiva 77/388/CEE (1) a Consiliului din 17 mai 1977, în cazul unor prestări de servicii de telecomunicații între persoane rezidente în diferite state membre ale Comunității și în situația în care obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată revine destinatarului, este permisă deducerea de către furnizor a taxei aferente achiziționării sau importului de bunuri în legătură cu astfel de operațiuni, la care acesta ar avea dreptul dacă ar efectua aceleași prestații în propria țară?

(1) JO L 145, p. 1.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/26

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Unabhängigen Verwaltungssenat des Landes Oberösterreich (Austria) la 25 august 2008 — Michael Neukirchinger/Bezirkshauptmannschaft Grieskirchen

(Cauza C-382/08)

(2008/C 285/42)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Unabhängiger Verwaltungssenat des Landes Oberösterreich

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Michael Neukirchinger

Pârât: Bezirkshauptmannschaft Grieskirchen

Întrebările preliminare

Articolul 49 și următoarele din Tratatul de instituire a Comunității Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme naționale care prevede că, pentru organizarea de zboruri cu balonul în Austria, o persoană stabilită într-un alt stat membru, care este titulară a unei licențe pentru organizarea de zboruri comerciale cu balonul (în Germania), eliberată în conformitate cu normele juridice ale acelui stat membru, trebuie să aibă sediul social sau reședința în Austria [articolul 106 din Luftfahrtgesetz (Legea privind transportul aerian), BGBl. Nr. 253/1957, modificată ultima dată prin BGBl. I nr. 83/2008)]?

Articolul 49 și următoarele din Tratatul de instituire a Comunității Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme naționale care prevede că titularul unei licențe pentru organizarea de zboruri comerciale cu balonul, care este stabilit în alt stat membru decât cel în care este în vigoare norma respectivă și care este autorizat în conformitate cu dreptul acelui stat membru, trebuie, pentru a exercita această activitate în alt stat membru, să obțină o nouă licență, ale cărei condiții de eliberare sunt, în esență, identice cu cele ale licenței care i-a fost deja acordată în țara sa de origine însă, în plus, trebuie să aibă sediul social sau reședința în țara în care sunt organizate zborurile (în speță, în Austria)?

Dispozițiile articolului 102, coroborate cu cele ale articolelor 104 și 106 din Luftfahrtgesetz, sunt incompatibile cu articolul 49 CE în condițiile în care titularul unei licențe care este stabilit în Germania riscă, utilizând în Austria această licență, aplicarea unor sancțiuni administrative și, ca urmare, îi este împiedicat accesul pe piață în măsura în care, în temeiul articolului 106 alineatul 1 din Luftfahrtgesetz, o astfel de licență, precum și o licență de exploatare, nu poate fi obținută fără înființarea unui sediu și/sau stabilirea unei reședințe și fără înmatricularea în Austria a unui balon cu aer cald deja înmatriculat în Germania?

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/26

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Hamburg (Republica Federală Germania) la 1 septembrie 2008 — Brita GmbH/Hauptzollamt Hamburg-Hafen

(Cauza C-386/08)

(2008/C 285/43)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Brita GmbH

Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Hafen

Întrebările preliminare

Ținând cont că tratamentul preferențial este prevăzut în două acorduri relevante în prezenta speță — și anume „Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte” (EMA) din 20 noiembrie 1995 (1) și „Acordul de asociere euro-mediteranean interimar privind schimburile comerciale și cooperarea dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP), care acționează în numele Autorității Palestiniene din Cisiordania și Fâșia Gaza, pe de altă parte” (EMI-PLO) din 24 februarie 1997 (2), pentru mărfuri care provin din Statul Israel și din Cisiordania, se impune ca regimului preferențial solicitat să fie în orice caz acordat importatorului unor mărfuri care provin din Cisiordania, chiar și atunci când se prezintă numai un certificat formal de origine din Israel?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

În raport cu un importator care solicită acordarea tratamentului preferențial pentru mărfuri importate pe teritoriul Comunității, în temeiul EMA, dovada originii eliberată de autoritățile israeliene are forță juridică obligatorie pentru autoritățile vamale ale unui stat membru — iar procedura de control în sensul articolului 32 din Protocolul nr. 4 la EMA nu este declanșată —, atât timp cât autoritățile nu au alte îndoieli cu privire la originea produsului decât cu privire la aspectul dacă marfa nu provine dintr-un teritoriu care este sub control israelian — și anume în temeiul Acordului interimar israeliano-palestinian din 1995 — și atât timp cât nu s-a aplicat procedura întemeiată pe articolul 33 din Protocolul nr. 4 la EMA?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare:

În cazul în care, sesizate de autoritățile vamale ale statului membru de import cu o cerere de control în temeiul articolului 32 alineatul (2) din Protocolul nr. 4 la EMA, autoritățile israeliene confirmă (numai) că produsele respective au fost fabricate pe un teritoriu aflat sub jurisdicție vamală israeliană și sunt, prin urmare, produse de origine israeliană și, în lipsa unui răspuns al autorităților israeliene la cererea prin care se solicită precizări, formulată ulterior de autoritățile vamale ale statului de import, aceste din urmă autorități au dreptul, numai în baza acestui motiv, să refuze automat acordarea tratamentului preferențial și în special fără să prezinte importanță în această privință originea reală a mărfurilor?

În cazul unui răspuns negativ la a treia întrebare:

Autoritățile vamale au dreptul să refuze automat acordarea tratamentului preferențial în temeiul EMA în cazul în care — astfel cum s-a stabilit între timp — mărfurile provenind din Cisiordania, sau trebuie să se acorde tratamentul preferențial în temeiul EMA și pentru mărfurile care au această origine, cel puțin atât timp cât nu s-a aplicat o procedură de soluționare a litigiilor în sensul articolului 33 din Protocolul nr. 4 la EMA privind interpretarea noțiunii „teritoriu al Statului Israel” folosită în acest acord?

(1) JO L 147, p. 3.

(2) JO L 187, p. 3.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/27

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Grondwettelijk Hof (Belgia) la 8 septembrie 2008 — Base NV, Euphony Benelux NV, Mobistar NV, Uninet International NV, T2 Belgium NV și KPN Belgium NV/Ministerraad, cealaltă parte Belgacom NV

(Cauza C-389/08)

(2008/C 285/44)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Grondwettelijk Hof

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Base NV, Euphony Benelux NV, Mobistar NV, Uninet International NV, T2 Belgium NV și KPN Belgium NV

Pârât: Ministerraad

Cealaltă parte: Belgacom NV

Întrebarea preliminară

Articolul 12 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (1) poate fi interpretat în sensul că permite organului legislativ competent al unui stat membru, care acționează în calitate de autoritate națională de reglementare, să constate, la modul general și pe baza calculului costurilor nete ale furnizorului serviciului universal, care era anterior unicul furnizor, că furnizarea serviciului universal poate reprezenta o îndatorire nejustificată pentru întreprinderile desemnate să furnizeze servicii universale?

(1) JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/27

Acțiune introdusă la 5 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-390/08)

(2008/C 285/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: U. Wölker și J.-P.Keppenne, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin necomunicarea informațiilor necesare în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto (1), coroborat cu articolele 8, 9, 10 și 11 din Decizia nr. 166/2005/CE a Comisiei din 10 februarie 2005 de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto (2), Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Decizia nr. 280/2004/CE, coroborat cu 8, 9, 10 și 11 din Decizia nr. 166/2005/CE;

—	obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În temeiul articolului 3 alineatul (2) din Decizia nr. 280/2004/CE, coroborat cu Decizia nr. 166/2005/CE, statele membre sunt obligate să comunice Comisiei, până la 15 martie 2005 și la fiecare doi ani după această dată, măsurile naționale adoptate pentru a limita și/sau a reduce emisiile de gaz cu efect de seră și pentru a pune în aplicare Protocolul de la Kyoto.

Or, la data introducerii prezentei acțiuni, pârâta nu comunicase încă aceste măsuri.

(1) JO L 49, p. 1.

(2) JO L 55, p. 57, Ediție specială, 15/vol. 13, p. 146.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/28

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio (Italia) la 10 septembrie 2008 — Emanuela Sbarigia/Azienda USL RM/A, Comune di Roma, Assiprofar — Associazione Sindacale Proprietari Farmacia și Ordine dei Farmacisti della Provincia di Roma

(Cauza C-393/08)

(2008/C 285/46)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Emanuela Sbarigia

Pârâte: Azienda USL RM/A, Comune di Roma, Assiprofar — Associazione Sindacale Proprietari Farmacia e Ordine dei Farmacisti della Provincia di Roma

Întrebările preliminare

Sunt compatibile cu principiile de drept comunitar al protecției liberei concurențe și al liberei prestări a serviciilor, prevăzute, între altele, la articolele 49, 81, 82, 83, 84, 85 și 86 din Tratatul CE, supunerea farmaciilor la interdicția de a putea renunța la concediul anual și de a rămâne deschise în mod liber chiar depășind limitele maxime de funcționare prevăzute în prezent în dispozițiile din Legea regională Lazio nr. 26/2002, și necesitatea, în temeiul articolului 10 alineatul 2 din aceeași Lege regională, a evaluării preliminare a particularităților zonei municipale de amplasare a farmaciilor solicitante, efectuată de administrație în mod discreționar (în acord cu entitățile și cu organismele specificate în același articol), pentru a putea obține de la Comune di Roma, derogarea de la aceste interdicții?

Faptul că serviciul public farmaceutic, deși are ca obiectiv protecția sănătății publice, face obiectul unor limitări sau interdicții privind posibilitatea de extindere a programului de funcționare zilnic, săptămânal și anual în perioada de funcționare a fiecărei unități farmaceutice, precum cele stabilite prin Legea regională nr. 26/2002, este compatibil cu articolele 152 și 153 CE?

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/28

Recurs introdus la 12 septembrie 2008 de Zipcar, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) pronunțate la 25 iunie 2008 în cauza T-36/07, Zipcar, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-394/08 P)

(2008/C 285/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Zipcar, Inc. (reprezentanți: M. Elmslie, Solicitor, N. Saunders, Barrister)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Canary Islands Car SL

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 25 iunie 2008 în cauza T-36/07;

—	trimiterea cererii Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) pentru ca acesta să se pronunțe asupra cauzei;

—	obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul recurs și în procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că hotărârea atacată trebuie anulată pentru următoarele motive:

Extinderea inadecvată a contextului factual și juridic al controlului legalității hotărârii atacate. Se susține că Tribunalul a modificat, în cadrul hotărârii pe care a pronunțat-o, obiectul procedurii aflate pe rolul camerei de recurs a OAPI și a luat în considerare fapte și aspecte care au extins contextul factual și juridic al litigiului în fața OAPI.

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 (1). Într-adevăr, Tribunalul a afirmat că publicul relevant trebuie considerat a fi doar vorbitor de limba spaniolă „deși este acceptat că în anumite regiuni din Spania, precum Insulele Canare, limba engleză este vorbită în mod obișnuit sau că anumiți consumatori spanioli au conoștințe de limba engleză”. Aceasta reprezintă o eroare de drept deoarece este, într-adevăr, constant în jurisprudență faptul că, în aprecierea capacității și înțelegerii lingvistice a consumatorului mediu în orice situație specială, singura problemă este de a se stabili limba principală sau prioritară a statului membru în care subzistă dreptul anterior, fără a se ține seama de alte aspecte care sunt pertinente pentru stabilirea naturii consumatorului relevant.

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. Întrucât a identificat trei categorii de similitudine între produsele și serviciile precizate în cerere și cele acoperite de dreptul anterior pretins, și anume „parțial identice”, „parțial foarte similare” și „parțial nu diferite în mod substanțial”, Curtea a comis o eroare de drept prin neluarea în considerare a efectului acestor trei categorii diferite în a aprecia dacă a existat un risc de confuzie.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/29

Acțiune introdusă la 16 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-400/08)

(2008/C 285/48)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și R. Vidal Puig, agenți, asistați de C. Fernández Vicién și I. Moreno-Tapia Rivas, abogadas)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că prin impunerea de restricții cu privire la stabilirea de centre comerciale, rezultând din Legea 7/1996 referitoare la comerțul cu amănuntul și din legislația comunității autonome Catalonia cu privire la aceeași materie (Legea 18/2005 privind infrastructurile comerciale; Decretul 378/2006 de aplicare a Legii 18/2005 și Decretul 379/2006 de aprobare a noului Plan teritorial sectorial privind infrastructurile comerciale), Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 43 CE;

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Legislația spaniolă și catalană în discuție (Legea 7/1996, Legea catalană 18/2005, Decretele catalane 378/2006 și 379/2006) impun oricărui agent economic care dorește să deschidă, să-și extindă, să schimbe activitatea, să se transfere sau să cesioneze un mare centru comercial, obținerea unei licențe emise de Generalidad în plus față de licența municipală de începere a activității, aceasta din urmă fiind destinată să demonstreze conformitatea spațiului cu normele de urbanism în vigoare. Acordarea licențelor comerciale este condiționată de anumite elemente de apreciere, între care figurează conformitatea proiectului cu Planul teritorial sectorial privind infrastructurile comerciale, astfel încât nu se poate autoriza niciun spațiu care nu îndeplinește toate condițiile cuprinse în plan, localizarea proiectului în zona urbană consolidată și gradul de implantare al întreprinderii solicitante.

Comisia apreciază că legislația spaniolă și catalană în discuție constituie restricții nejustificate cu privire la libertatea de stabilire, în sensul articolului 43 din Tratatul CE, pentru următoarele motive:

(1)

Cerința unei autorizații comerciale — în plus față de autorizația municipală — acordată în funcție de anumite criterii referitoare nu doar la amenajarea teritoriului și la mediul înconjurător, ci și la potențiala consecință economică a noii implantări a unor anumite tipuri de centre comerciale de mari dimensiuni asupra structurii competitive a pieței de distribuție, precum și la demonstrarea existenței unei „necesități a pieței”, creează multe dificultăți în implantarea anumitor tipuri de centre comerciale de mari dimensiuni.

(2)

Legislația națională în discuție are un efect discriminatoriu întrucât favorizează stabilirea de centre comerciale de dimensiuni mai reduse (care corespund structurii de distribuție comercială tradițională din Catalonia și în consecință structurii comerțului local) spre deosebire de marile centre comerciale (care corespund modelului de distribuție comercială utilizat pentru companii care provin din alte state comunitare).

Comisia apreciază că această legislație nu poate fi justificată în temeiul motivelor prevăzute la articolul 46 din Tratatul CE (ordine publică, siguranță sau sănătate publică), motive care, pe de altă parte, nu au fost invocate de autoritățile naționale.

Comisia consideră că justificările invocate de autoritățile naționale spaniole și catalane — protecția consumatorilor (protecția micului comerț pentru a garanta existența unei oferte competitive în fiecare piață — protecția mediului înconjurător și a mediului urban) nu pot fi acceptate pentru următoarele motive:

(1)

Criteriile stabilite de legislația analizată nu vizează în realitate, astfel cum susțin autoritățile naționale, protecția consumatorilor, ci au drept scop favorizarea sectorului micului comerț în detrimentul marilor rețele de distribuție comercială. În consecință, măsurile nu sunt corespunzătoare pentru a îndeplini obiectivul invocat întrucât urmăresc în realitate obiective economice.

(2)	Măsurile în discuție depășesc ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiectivele urmărite. În orice caz, este de competența autorităților naționale să demonstreze că obiectivele invocate nu ar fi putut fi îndeplinite prin intermediul unor măsuri mai puțin restrictive.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/30

Acțiune introdusă la 18 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Slovenia

(Cauza C-402/08)

(2008/C 285/49)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: U. Wölker și V. Kovačič, agenți)

Pârâtă: Republica Slovenia

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/35/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, Republica Slovenia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Slovenia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2004/35/CE a expirat la 30 aprilie 2007.

(1) JO L 143, p. 56, Ediție specială, 15/vol. 11, p. 168.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/30

Recurs introdus la 23 septembrie 2008 de Trubwest Handel GmbH, Viktor Makarov împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 9 iulie 2008 în cauza T-429/04: Trubwest Handel GmbH, Viktor Makarov/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-419/08 P)

(2008/C 285/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Trubwest Handel GmbH, Viktor Makarov (reprezentanți: K. Adamantopoulos, E. Petritsi, dikigoroi)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Curții:

—	Anularea în întregime a Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță;

—	admiterea cererii de compensare în temeiul articolului 288 CE depuse la Tribunalul de Primă Instanță (TPI), prin pronunțarea unei hotărâri definitive sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la TPI;

—	obligarea Consiliului și a Comisiei să suporte atât propriile cheluieli de judecată, dar și cheltuielile de judecată efectuate de recurenți în această procedură și în procedura care s-a aflat pe rolul TPI.

Motivele și principalele argumente

Recurenții susțin că hotărârea atacată ar trebui anulată pentru următoarele motive:

TPI a interpretat și a aplicat în mod eronat dreptul comunitar în ceea ce privește condițiile în care răspunderea extracontractuală a Comunității poate fi angajată în temeiul articolului 288 alineatul (2) CE. În primul rând, se arată că hotărârea atacată este viciată printr-o eroare de drept întrucât TPI nu a examinat deloc comportamentul ilicit imputat în cadrul aprecierii legăturii de cauzalitate și nu l-a analizat în contextul juridic al acesteia, deși avea obligația de a proceda în acest fel pentru a stabili răspunderea juridică a Comunității. TPI a comis o eroare de drept prin faptul că nu a apreciat în mod corect, în conformitate cu dreptul comunitar, existența unei legături de cauzalitate directe între conduita instituțiilor comunitare și prejudiciul suferit de recurenți și prin faptul că a constatat că nu există o legătură de cauzalitate suficientă între comportamentul instituțiilor comunitare și prejudiciul suferit fie pentru motivul că recurenții nu au dat dovadă de o diligență rezonabilă și/fie că vina este pusă în sarcina exclusivă a autorităților germane.

TPI a comis o eroare de drept prin faptul că și-a declarat necompetența de a se pronunța cu privire la cererile privind suma de 118 058,46 euro și de 277 939,37 euro, precum și onorariile de avocat pentru care au fost epuizate căile legale naționale în urma exercitării dreptului de a tranzacționa. În consecință, recurenții au rămas fără o cale legală efectivă și sunt sancționate pentru exercitarea dreptului lor legal de a încheia o tranzacție în temeiul Codului civil german, în pofida faptului că în acest caz este implicată răspunderea Comunității. În această situație, recurenții susțin că TPI a denaturat situația de fapt și probele deoarece s-a pronunțat în sensul că recurenții nu au făcut nicio dovadă în sprijinul, pe de o parte, al rolului jucat de Comunitate și de autoritățile ruse și, pe de altă parte, al rolului procedurilor penale în încheierea unei tranzacții.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/31

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cipru

(Cauza C-426/08)

(2008/C 285/51)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și I. Chatzigiannis)

Pârâtă: Republica Cipru

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/100/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive din domeniul libertății de circulație a persoanelor, având în vedere aderarea Bulgariei și a României (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea actelor menționate Comisiei, Republica Cipru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Cipru la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 1 ianuarie 2007.

(1) JO L 363, p. 141, Ediție specială, 06/vol. 10, p. 194.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/31

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-427/08)

(2008/C 285/52)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și I. Chatzigiannis)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/100/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive din domeniul libertății de circulație a persoanelor, având în vedere aderarea Bulgariei și a României (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea actelor menționate Comisiei, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 1 ianuarie 2007.

(1) JO L 363, p. 141, Ediție specială, 06/vol. 10, p. 194.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/33

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 septembrie 2008 — Kahla/Thüringen Porzellan/Comisia

(Cauza T-20/03) (1)

(„Ajutoare de stat - Ajutor existent sau ajutor nou - Întreprindere aflată în dificultate - Principiul securității juridice - Principiul protecției încrederii legitime - Criteriul investitorului privat - Compatibilitate cu piața comună - Condiții’)

(2008/C 285/58)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Kahla/Thüringen Porzellan GmbH (Kahla, Germania) (reprezentanți: M. Schütte și S. Zühlke, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Kreuschitz și V. Di Bucci, agenți, asistați de M. C. Koenig, profesor)

Intervenienți în susținerea reclamantei: Freistaat Thüringen (Germania) (reprezentanți: inițial A. Weitbrecht și A. van Ysendyck, ulterior A. Weitbrecht și M. Núñez-Müller, avocats) și Republica Federală Germania (reprezentanți: W.-D. Plessing și M. Lumma, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2003/643/CE a Comisiei din 13 mai 2003 privind ajutorul de stat acordat de Germania în favoarea Kahla Porzellan GmbH și în favoarea Kahla/Thüringen Porzellan GmbH (JO L 227, p. 12), în măsura în care această decizie se referă la ajutoarele financiare acordate în favoarea Kahla/Thüringen Porzellan GmbH

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Kahla/Thüringen Porzellan GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și o treime din cheltuielile de judecată suportate de Comisie. Comisia suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.

3)	Landul Turingia și Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 70, 22.3.2003.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/33

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 16 septembrie 2008 — Nortrail Transport/Comisia

(Cauza T-496/04) (1)

(„Uniune vamală - Operațiune de tranzit comunitar extern - Produse pescărești provenind din Norvegia - Cerere de remitere și de rambursare a taxelor la import - Clauză de echitate - Regulamentele (CEE) nr. 2913/92 și nr. 2454/93 - Circumstanțe speciale - Deschidere retroactivă a unor contingente tarifare’)

(2008/C 285/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Nortrail Transport GmbH (Kiel, Germania) (reprezentant: J. Krause, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial, B. Schima și J. Hottiaux, ulterior, B. Schima și M. Patakia, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei REM 15/02 a Comisiei din 1 octombrie 2004 prin care se constată că rambursarea taxelor la import în favoarea reclamantei, care a făcut obiectul unei cereri prezentate de Republica Federală Germania, nu este justificată

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Nortrail Transport GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

(1) JO C 93, 16.4.2005.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/34

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 18 septembrie 2008 — Angé Serrano și alții/Parlamentul European

(Cauza T-47/05) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Reușită la concursuri interne de trecere într-o altă categorie reglementate de fostul statut - Intrare în vigoare a noului statut - Norme tranzitorii privind încadrarea în grad - Modificarea raporturilor ierarhice stabilite în temeiul fostului statut - Admisibilitate - Excepție de nelegalitate - Drepturi dobândite - Încredere legitimă - Proporționalitate - Egalitate de tratament - Principiul bunei administrări și obligația de solicitudine’)

(2008/C 285/60)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Pilar Angé Serrano (Luxemburg, Luxemburg), Jean-Marie Bras (Luxemburg), Dominiek Decoutere (Wolwelange, Luxemburg), Armin Hau (Luxemburg), Adolfo Orcajo Teresa (Bruxelles, Belgia) și Francisco Javier Solana Ramos (Bruxelles) (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: inițial L. Knudsen, A. Bencomo Weber și K. Zejdova, ulterior L. Knudsen și K. Zejdova, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtului: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial M. Sims și I. Sulce, ulterior I. Sulce și M. Simm, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziilor individuale privind încadrarea în grade intermediare a reclamanților începând cu data de 1 mai 2004, decizii comunicate acestora, prin scrisoarea directorului general pentru personal al Parlamentului European, în cursul primei săptămâni a lunii mai 2004, precum și a oricărui act care decurge și/sau care se referă la aceste decizii adoptat chiar și ulterior datei introducerii prezentei acțiuni, precum și o cerere de obligare a Parlamentului European la plata de daune interese

Dispozitivul

1)	În ceea ce o privește pe doamna Pilar Angé Serrano și pe domnii Jean-Marie Bras și Adolfo Orcajo Teresa, nu este necesară pronunțarea asupra fondului cu privire la primul capăt de cerere.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de doamna Angé Serrano și de domnii Bras și Orcajo Teresa.

4)	Domnii Dominiek Decoutere, Armin Hau și Francisco Javier Solana Ramos suportă propriile cheltuieli de judecată.

5)	Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 93, 16.4.2005.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/34

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 septembrie 2008 — HUP Uslugi Polska/OAPI — Manpower (I.T.@MANPOWER)

(Cauza T-248/05) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară verbală I.T.@MANPOWER - Motive absolute de refuz - Caracter distinctiv - Lipsa caracterului descriptiv - Lipsa semnelor sau a indicațiilor devenite uzuale - Lipsa unei mărci de natură să înșele publicul - Articolul 7 alineatul (1) literele (b)-(d) și (g) și articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 285/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: HUP Uslugi Polska sp. z o.o., fostă HP Temporärpersonalgesellschaft mbH (Czeladz, Polonia) (reprezentant: M. Ciresa, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Manpower Inc. (Milwaukee, Wisconsin, Statele Unite) (reprezentanți: R. Moscona, V. Marsland, solicitors și A. Bryson, barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 5 aprilie 2005 (cauza R 124/2004-4) privind o procedură de declarare a nulității MP Temporärpersonal GmbH și Manpower Inc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă HUP Uslugi Polska sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 217, 3.9.2005.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/35

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 septembrie 2008 — M/Ombudsman

(Cauza T-412/05) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Clasarea de către Comisie a unei plângeri prin care se pune în discuție conduita unui stat membru - Decizia Ombudsmanului European referitoare la examinarea plângerii - Erori săvârșite de Comisie în constatarea cazurilor de administrare defectuoasă - Desemnare nominală a reclamantului - Încălcarea dreptului la respectarea vieții private, a principiului proporționalității și a principiului contradictorialității - Prejudiciu moral - Legătură de cauzalitate’)

(2008/C 285/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: M (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: inițial G. Vandersanden și A. Kalogeropoulos, ulterior A. Kalogeropoulos și L. Levi, avocats)

Pârât: Ombudsmanul European (reprezentanți: J. Sant'Anna și G. Grill, agenți)

Obiectul

Cerere de reparare, în temeiul articolului 288 al doilea paragraf CE, a prejudiciului suferit de reclamant din cauza desemnării sale nominale în Decizia Ombudsmanului European din 18 iulie 2002 privind plângerea înregistrată cu numărul 1288/99/OV și din cauza neglijențelor săvârșite de Ombudsman în ceea ce privește examinarea plângerii menționate și concluziile la care a ajuns în decizia menționată

Dispozitivul

1)	Obligă Ombudsmanul European la plata către domnul M. a unei despăgubiri în cuantum de 10 000 de euro.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 48, 25.2.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/35

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 septembrie 2008 — Reliance Industries/Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-45/06) (1)

(„Politică comercială comună - Taxe antidumping - Taxe compensatorii - Expirarea taxelor - Aviz de inițiere a unei reexaminări - Termen - Normele OMC’)

(2008/C 285/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Reliance Industries Ltd (Mumbai, India) (reprezentanți: I. MacVay, S. Ahmed, solicitors, R. Thompson, QC, și K. Beal, barrister)

Pârâți: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch, avocat) și Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Khan și P. Stancanelli, agenți)

Obiectul

Cererile de anulare:

—	a avizului Comisiei din 1 decembrie 2005 de inițiere a unei reexaminări în temeiul expirării măsurilor compensatorii aplicabile importurilor de anumite tipuri de polietilenă tereftalată originare, printre altele, din India (JO C 304, p. 4);

—

a avizului Comisiei din 1 decembrie 2005 de inițiere a unei reexaminări în temeiul expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor de anumite tipuri de polietilenă tereftalată originare din India, Indonezia, Republica Coreea, Malaezia, Taiwan și Thailanda și a unei reexaminări intermediare parțiale a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de anumite tipuri de polietilenă tereftalată originare din Republica Coreea și din Taiwan (JO C 304, p. 9);

—

a Regulamentului (CE) nr. 2603/2000 al Consiliului din 27 noiembrie 2000 de instituire a unui drept compensatoriu definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile anumitor tipuri de polietilenă tereftalată originare din India, Malaezia și Thailanda și de închidere a procedurii antisubvenții privind importurile anumitor tipuri de polietilenă tereftalată originare din Indonezia, Republica Coreea și Taiwan (JO L 301, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 22, p. 3), a Regulamentului 2604/2000 al Consiliului din 27 noiembrie 2000 de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit pentru importurile de anumite tipuri de polietilenă tereftalată originare din India, Indonezia, Malaezia, Republica Coreea, Taiwan și Thailanda (JO L 301, p. 21, Ediție specială, 11/vol. 22, p. 23) și a Deciziei 2000/745/CE a Comisiei din 29 noiembrie 2000 privind acceptarea angajamentelor oferite în cadrul procedurilor antidumping și antisubvenții referitoare la importurile anumitor tipuri de polietilenă tereftalată (PET) originare din India, Indonezia, Malaezia, Republica Coreea, Taiwan și Thailanda (JO L 301, p. 88, Ediție specială, 11/vol. 22, p. 44), în măsura în care aceste acte ar fi aplicabile reclamantei după 1 decembrie 2005;

—

în subsidiar, a articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223) și a articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 288, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 15, p. 180).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Reliance Industries Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 86, 8.4.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/36

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 septembrie 2008 — Oakley/OAPI — Venticinque (O STORE)

(Cauza T-116/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marcă comunitară verbală O STORE - Marcă națională verbală anterioară THE O STORE - Compararea serviciilor furnizate în cadrul comerțului cu amănuntul cu produsele corespunzătoare - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Cerere de modificare formulată de intervenientă - Articolul 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului’)

(2008/C 285/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Oakley, Inc. (One Icon, Foothill Ranch, Statele Unite) (reprezentanți: M. Huth-Dierig et M. Nentwig, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Venticinque Ltd (Hailsham, East Sussex, Regatul Unit) (reprezentant: D. Caneva, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 17 ianuarie 2006 (cauze conexate R 682/2004-1 și R 685/2004-1) privind o procedură de declarare a nulității între Venticinque Ltd și Oakley, Inc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Oakley, Inc., la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția celor efectuate de intervenientă.

3)	Venticinque Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 154, 1.7.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/36

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 17 septembrie 2008 — Neurim Pharmaceuticals (1991)/OAPI — Eurim-Pharm Arzneimittel (Neurim PHARMACEUTICALS)

(Cauza T-218/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative comunitare Neurim PHARMACEUTICALS - Mărci verbale comunitară și națională anterioare EURIM PHARM - Limba de procedură a recursului - Termene - Admisibilitatea recursului în fața camerei de recurs - Principiul proporționalității - Continuarea procedurii - Restitutio in integrum - Articolele 59, 78 și 78a din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Norma 48 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2), norma 49 alineatul (1) și norma 96 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95’)

(2008/C 285/65)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Neurim Pharmaceuticals (1991) Ltd (Tel-Aviv, Israel) (reprezentant: M. Kinkeldey, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Eurim-Pharm Arzneimittel GmbH (Piding, Germania) (reprezentant: T. Raab, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 2 iunie 2006 (cauza R 74/2006-1) privind o procedură de opoziție între Eurim-Pharm Arzneimittel GmbH și Neurim Pharmaceuticals (1991) Ltd.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Neurim Pharmaceuticals (1991) Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 237, 30.9.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/37

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 19 septembrie 2008 — Chassagne/Comisia

(Cauza T-253/06 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală - Funcționar originar din departamentele franceze de peste mări (DOM) - Articolul 8 din anexa VII la statut - Act confirmativ - Buletin de remunerare - Denaturarea faptelor - Eroare de drept’)

(2008/C 285/66)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Olivier Chassagne (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: inițial S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz, ulterior T. Bontinck, avocats)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Berscheid și V. Joris, agenți, asistați de F. Longfils, avocats)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 29 iunie 2006, Chassagne/Comisia (F-11/05, RecFP, p. I-A-1-65 și II-A-1-241), având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1)	Anulează Ordonanța Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 29 iunie 2006, Chassagne/Comisia (F-11/05, RecFP, p. I-A-1-65 și II-A-1-241).

2)	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene.

3)	Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 281, 18.11.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/37

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 septembrie 2008 — DC-Hadler Networks/Comisia

(Cauza T-264/06) (1)

(„Contracte de achiziții publice de bunuri - Programul TACIS - Decizie de anulare a cererii de ofertă - Acțiune în anulare - Obligație de motivare’)

(2008/C 285/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: DC-Hadler Networks SA (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: L. Muller, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial E. Cujo și P. Kuijper, ulterior M. Wilderspin și E. Cujo, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 14 iulie 2006 prin care a fost anulată procedura de cerere de ofertă EuropeAid/122742/C/SUP/RU privind furnizarea de echipament informatic și de birou pentru rețeaua de informare, precum și de echipament de integrare socială și de reeducare pentru persoanele handicapate în districtul federal Volga (Federația Rusă).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Comisiei din 14 iulie 2006 de anulare a procedurii de cerere de ofertă EuropeAid/122742/C/SUP/RU.

2)	Comisia Comunităților Europene și DC-Hadler Networks SA suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 294, 2.12.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/38

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 17 septembrie 2008 — FVB/OAPI — FVD (FVB)

(Cauza T-10/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale FVB - Marcă națională verbală anterioară FVD - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 285/68)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: FVB Gesellschaft für Finanz- und Versorgungsberatung mbH (Osnabrück, Germania) (reprezentant: P. Koehler, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: B. Schmidt, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: FVD Gesellschaft für Finanzplanung und Vermögensberatung Deutschland mbH, anterior FVD Gesellschaft für Finanzplanung und Vorsorgemanagement Deutschland mbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: inițial J. Mattes și P. Heigl, avocats)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 6 noiembrie 2006 (cauza R 1343/2005-4) privind o procedură de opoziție între FVD Gesellschaft für Finanzplanung und Vorsorgemanagement Deutschland mbH și FVB Gesellschaft für Finanz- und Versorgungsberatung mbH.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă societatea FVB Gesellschaft für Finanz- und Versorgungsberatung mbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 56, 10.3.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/38

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 16 septembrie 2008 — ratiopharm/OAPI (BioGeneriX)

(Cauza T-47/07) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale BioGeneriX - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 285/69)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ratiopharm GmbH (Ulm, Germania) (reprezentanți: inițial S. Völker, ulterior S. Völker și A. Schabenberger, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 20 decembrie 2006 (R 1047/2004-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal BioGenerix ca marcă comunitară.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă societatea ratiopharm GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/38

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 16 septembrie 2008 — ratiopharm/OAPI (BioGeneriX)

(Cauza T-48/07) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale BioGeneriX - Motiv absolut de refuz - Caracter parțial descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 285/70)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ratiopharm GmbH (Ulm, Germania) (reprezentanți: inițial S. Völker, ulterior S. Völker și A. Schabenberger, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 20 decembrie 2006 (R 1048/2004-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal BioGenerix ca marcă comunitară.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 20 decembrie 2006 (cauza R 1048/2004-4), în ceea ce privește produsele chimice destinate conservării alimentelor, care fac parte din clasa 1.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Obligă societatea ratiopharm GmbH la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a unei jumătăți din cheltuielile de judecată efectuate de OAPI. Acesta din urmă va suporta cealaltă jumătate din cheltuielile sale de judecată.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/39

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 septembrie 2008 — Anvil Knitwear/OAPI — Aprile e Aprile (Aprile)

(Cauza T-179/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Aprile - Marcă națională verbală anterioară ANVIL - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Obligație de motivare - Drept la apărare - Articolul 8 alineatul (1) litera (b), articolele 73 și 74 din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 285/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Anvil Knitwear, Inc. (New York, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: G. Würtenberger, R. Kunze și T. Wittmann, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: S. Laitinen și O. Mondéjar Ortuño, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Aprile e Aprile Srl (Argelato, Italia)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 22 martie 2007 (cauza R 1076/2006-2) privind o procedură de opoziție între Anvil Knitwear, Inc. și Aprile e Aprile Srl.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă societatea Anvil Knitwear, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 170, 21.7.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/39

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 17 septembrie 2008 — Prana Haus/OAPI (PRANAHAUS)

(Cauza T-226/07) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii verbale comunitare PRANAHAUS - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 285/72)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Prana Haus GmbH (Freiburg im Breisgau, Germania) (reprezentant: N. Hebeis, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Weberndörfer, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 18 aprilie 2007 (cauza R 1611/2006-1) privind o cerere de înregistrare a mărcii verbale comunitare PRANAHAUS

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Prana Haus GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/40

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 10 septembrie 2008 — Município de Gondomar/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-324/06) (1)

(„Acțiune în anulare - Fondul de coeziune - Regulamentul (CE) nr. 1164/94 - Eliminarea unei contribuții financiare - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate’)

(2008/C 285/73)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamant: Município de Gondomar (Portugalia) (reprezentanți: J. da Cruz Vilaça, D. Choussy și L. Pinto Monteiro, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Guerra e Andrade și A. Weimar, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C (2006) 3782 a Comisiei din 16 august 2006 privind eliminarea contribuției acordate din Fondul de coeziune proiectului nr. 9/10/61/017 intitulat „Dezvoltarea Grande Porto/Sul — Subsistema de Gondomar”)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Município de Gondomar suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisie, inclusiv cheltuielile aferente procedurii privind măsurile provizorii.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/40

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 8 septembrie 2008 — Rath/OAPI — Grandel (Epican Forte)

(Cauza T-373/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Epican Forte - Marcă comunitară verbală anterioară EPIGRAN - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Acțiune vădit nefondată’)

(2008/C 285/74)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Matthias Rath (Cap, Africa de Sud) (reprezentanți: S. Ziegler, C. Kleiner și F. Dehn, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Dr. Grandel GmbH (Augsburg, Germania) (reprezentant: G. Hodapp, avocat)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 5 octombrie 2006 (cauza R 1069/2005-1) privind o procedură de opoziție între Dr. Grandel GmbH, pe de o parte, și domnul Matthias Rath, pe de altă parte.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit nefondată.

2)	Matthias Rath suportă propriile cheltuieli de judecată precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) și de Dr. Grandel GmbH.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/41

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 8 septembrie 2008 — Matthias Rath/OAPI

(Cauza T-374/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Epican - Marcă comunitară verbală anterioară EPIGRAN - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Acțiune vădit nefondată’)

(2008/C 285/75)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Matthias Rath (Cap, Africa de Sud) (reprezentanți: S. Ziegler, C. Kleiner și F. Dehn, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Dr. Grandel GmbH (Augsburg, Germania) (reprezentant: G. Hodapp, avocat)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 5 octombrie 2006 (cauza R 1324/2005-1) privind o procedură de opoziție între Dr. Grandel GmbH și Matthias Rath.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit nefondată.

2)	Matthias Rath suportă propriile chelptuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) și de Dr. Grandel GmbH.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/41

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 10 septembrie 2008 — Serviço Intermunicipalizado de Gestão de Resíduos do Grande Porto (Lipor)/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-26/07) (1)

(„Acțiune în anulare - Fondul de coeziune - Regulamentul (CE) nr. 1164/94 - Reducerea unei contribuții financiare - Lipsa interesului direct - Inadmisibilitate’)

(2008/C 285/76)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Serviço Intermunicipalizado de Gestão de Resíduos do Grande Porto (Lipor) (Baguim do Monte, Portugalia) (reprezentați: P. Moura Pinheiro, M. Gorjão Henriques și F. Quintela, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Guerra e Andrade și A. Weimar, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2006) 5008 a Comisiei din 17 octombrie 2006 privind reducerea Fondului de coeziune în ceea ce privește anumite proiecte referitoare la uzina de incinerare a deșeurilor solide urbane de origine menajeră din regiunea Porto.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Serviço Intermunicipalizado de Gestão de Resíduos do Grande Porto (Lipor) să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate deComisie.

(1) JO C 82, 17.4.2007.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/42

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 9 septembrie 2008 — Marcuccio/Comisia Comunităților Europe

(Cauza T-143/08) (1)

(„Funcție publică - Securitate socială - Respingerea cererii de rambursare în proporție de100 % a anumitor cheltuieli medicale ale reclamantului’)

(2008/C 285/77)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europe (reprezentanți: J. Currall și C. Berardis-Kayser, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Printre altele, cerere de anulare a două decizii ale biroului lichidatorului Sistemului comun de asigurări de boală al Comunităților Europene prin care se refuză, pe de o parte, suportarea în proporție de 100 % a anumitor cheltuieli medicale efectuate de reclamant, și, pe de altă parte, rambursarea contravalorii unei vizite medicale în conformitate cu normele aplicabile consultațiilor efectuate de somități medicale, precum și o cerere prin care se urmărește obținerea obligării Comisiei la plata către reclamant a anumitor sume reprezentând cheltuieli medicale

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 223, 22.9.2007 (anterior cauza F-20/07).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/42

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 9 septembrie 2008 — Marcuccio/Comisia

(Cauza T-144/08) (1)

(„Funcție publică - Asigurări sociale - Respingerea cererii de rambursare în proporție de 100 % a anumitor cheltuieli medicale ale reclamantului’)

(2008/C 285/78)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipresa, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall și C. Berardis-Kayser, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Printre altele, pe de o parte, cerere de anulare a deciziei de respingere a cererii reclamantului având ca obiect rambursarea în proporție de 100 % a anumitor cheltuieli medicale efectuate și, pe de altă parte, cerere de obligare a Comisiei la plata către reclamant a sumei de 89,56 euro cu titlu de completare a rambursării cheltuielilor sale medicale sau cu titlu de reparare a unui prejudiciu

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 235, 6.10.2007 (fosta cauză F-84/06).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/42

Acțiune introdusă la 11 august 2008 — Bull și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-333/08)

(2008/C 285/79)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Bull SAS (Les Clayes-sous-Bois, Franța), Unisys Belgium SA (Bruxelles, Belgia) și Tata Consultancy Services (TCS) SA (Capellen, Luxemburg) (reprezentanți: B. Lombaert și M. van der Woude, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—

Anularea deciziei atacate, mai precis:

—	a respingerii ofertei Consortium B-Trust

—	a deciziei de a nu atribui contractul

—	a deciziei de a angaja o procedură negociată;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele contestă decizia Comisiei de a respinge oferta acestora, depusă în cadrul unei proceduri de cerere de ofertă privind contractul „DIGIT/R2/PO/2007/024 — Furnizare de servicii gestionate” (JO 2007, S 159-197776), și decizia de a nu atribui contractul în lipsa ofertelor satisfăcătoare și de a angaja o procedură negociată.

În susținerea acțiunii, reclamantele arată mai întâi că decizia atacată nu ar fi fost adoptată cu respectarea normelor de atribuire a competențelor în cadrul Comisiei, întrucât decizia a fost adoptată de un „Acting Head of Unit”. Reclamantele consideră că nu s-ar fi dovedit că autorul actului era într-adevăr autorizat să adopte o astfel de decizie în numele Comisiei.

În al doilea rând, reclamantele susțin că ar fi avut loc o încălcare a obligației de motivare de către Comisie, care nu a prezentat în decizia sa motivele pentru care ar fi considerat că anumite prețuri ale ofertei reclamantelor ar fi anormal de scăzute și că oferta nu respecta dispozițiile legale relevante în cazul executării contractului la Bruxelles sau la Luxemburg.

În final, reclamantele consideră că procedura de verificare a regularității prețurilor ar fi fost încălcată de către Comisie, întrucât (i) Comisia ar fi exclus oferta reclamantelor pe baza procedurii prețurilor anormal de scăzute, deși oferta era serioasă din punct de vedere financiar, (ii) Comisia nu ar fi luat în considerare justificările furnizate de reclamante și (iii) decizia atacată nu ar fi întemeiată pe motive exacte de fapt.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/43

Recurs introdus la 14 august 2008 de Marianne Timmer împotriva Ordonanței pronunțate la 5 iunie 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-123/06, Timmer/Curtea de Conturi

(Cauza T-340/08 P)

(2008/C 285/80)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Marianne Timmer (Saint-Sauves-d'Auvergne, Franța) (reprezentant: F. Rollinger, avocat)

Cealaltă parte în proces: Curtea de Conturi a Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	Anularea Ordonanței din 5 iunie 2008, pronunțată în cauza F-123/06, Marianne Timmer/Curtea de Conturi;

—	admiterea cererii de reparare a prejudiciului suferit;

—	admiterea cererii de obligare a Curții de Conturi la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurenta solicită anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice (denumit în continuare „TFP”) din 5 iunie 2008, pronunțată în cauza Timmer/Curtea de Conturi, F-123/06, prin care TFP a respins ca inadmisibilă acțiunea prin care aceasta solicitase, pe de o parte, anularea rapoartelor sale de notare pentru perioada 1984-1997, precum și a deciziilor conexe și/sau subsecvente, inclusiv a celor privind numirea notatorului respectiv în postul de șef al unității olandeze a serviciului de traducere al Curții de Conturi și, pe de altă parte, daune interese pentru repararea prejudiciului pe care pretinde că l-a suferit.

În susținerea recursului, recurenta invocă șase motive întemeiate pe:

—	o denaturare a faptelor care pot fi deduse din actele depuse la TFP și o atribuire eronată a sarcinii probei;

—

o denaturare a cererii depuse de recurentă la autoritatea împuternicită să facă numiri în 29 iulie 2005, referitoare la respectarea articolului 14 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene, în versiunea sa anterioară intrării în vigoare a Regulamentului nr. 723/2004 (1) de modificare a acestuia, în măsura în care această cerere nu ar avea ca obiect reexaminarea rapoartelor de notare ale recurentei, astfel cum se indică la punctul 37 din ordonanța atacată;

—	o încadrare juridică eronată a reclamației precontencioase din 26 februarie 2006, al cărei obiect ar fi anularea rapoartelor de notare și a deciziilor privind cariera recurentei, iar nu „luarea în considerare a mai multe fapte noi” (punctul 41 din ordonanța atacată);

—	o lipsă de motivare a deciziei de respingere a reclamației;

—	în subsidiar, o insuficiență a motivării acestei decizii de respingere, în măsura în care TFP ar fi trebuit să examineze insuficiența motivării;

—

o aplicare eronată a jurisprudenței în ceea ce privește exercitarea nelegală a atribuțiilor de către superiorul recurentei, întrucât aceasta nu ar fi pretins că rapoartele sale de notare ar fi fost viciate de nelegalitatea numirii superiorului său, ci de ocuparea nelegală a unui post pe care l-ar fi putut ocupa recurenta și de interesul personal al superiorilor săi (punctul 42 din ordonanța atacată).

(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților (JO L 124, p. 1).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/44

Acțiune introdusă la 19 august 2008 — Arkema France/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-343/08)

(2008/C 285/81)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Arkema France (Colombes, Franța) (reprezentanți: A. Winckler, S. Sorinas Jimeno și H. Kanellopoulos, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea, în temeiul articolului 230 CE, a Deciziei adoptate de Comisia Comunităților Europene la 11 iunie 2008 în cauza COMP/38.695, în măsura în care privește societatea Arkema;

—	în subsidiar, anularea sau reducerea, în temeiul articolului 229 CE, a cuantumului amenzii care i-a fost aplicată prin această reducere;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei Comisiei C (2008) 2626 final din 11 iunie 2008 în cauza COMP/38.695 — Clorat de sodiu, prin care Comisia a constatat că anumite întreprinderi, printre care se afla și reclamanta, au încălcat articolul 81 alineatul (1) CE și articolul 53 alineatul (1) din Acordul privind spațiul economic european repartizând volumul de vânzări, stabilind prețurile, schimbând informații cu importanță comercială referitoare la prețuri și la volumul de vânzări și monitorizând executarea acestor acorduri anticoncurențiale pe piața cloratului de sodiu în Spațiul economic european.

În susținerea pretențiilor, reclamanta invocă patru motive întemeiate pe:

—	o încălcare a regulilor privind posibilitatea de imputa societății mamă încălcările comise de filiala acesteia, în măsura în care Comisia ar fi comis erori de fapt afirmând că Efl Aquitaine avea o influență determinantă asupra politicii comerciale a reclamantei;

—	o încălcare a dreptului la apărare al reclamantei și a principiilor proporționalității, non bis in idem, egalității de tratament și bunei administrări, cuantumul de bază al amenzii reclamantei fiind majorat cu 90 % pentru recidivă;

—	o subestimare a valorii informațiilor furnizate de reclamantă în baza Comunicării privind clemența din 2002 (1), în măsura în care reclamanta ar fi trebuit să beneficieze de o reducere a amenzii cuprinse între 30 și 50 %; și

—	erori de drept și de fapt, precum și pe o încălcare a principiilor bunei administrări, proporționalității și egalității de tratament, Comisia neacordând reclamantei o reducere a amenzii pentru cooperarea acesteia în cursul procedurii administrative.

(1) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002 C 45, p. 3).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/44

Acțiune introdusă la 26 august 2008 — Aragonesas Industrias y Energía/Comisia

(Cauza T-348/08)

(2008/C 285/82)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aragonesas Industrias y Energía, SA (Barcelona, Spania) (reprezentanți: I. Forrester, K. Struckmann, P. Lindfelt, J. Garcia-Nieto Esteva, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei din 11 iunie 2008 — Cauza COMP/F/38.695 — Clorat de sodiu, în măsura în care se referă la Aragonesas; sau

—	modificarea articolelor 1 și 2 din decizie în sensul anulării sau reducerii considerabile a amenzii aplicate Aragonesas; și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procesului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul acestei cereri, reclamanta solicită, în conformitate cu articolul 230 CE, anularea în parte a Deciziei C(2008) 2626 final a Comisiei din 11 iunie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 alineatul (1) CE și a articolului 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE (cauza COMP/38.695 — Clorat de sodiu), în măsura în care se referă la reclamantă. În subsidiar, aceasta solicită modificarea articolelor 1 și 2 din decizie, în măsura în care prin această decizie i se aplică o amendă reclamantei.

Reclamanta invocă două motive în susținerea pretențiilor sale:

În primul rând, reclamata susține că prin considerarea faptului că aceasta participase între sfârșitul anului 1994 și până în anul 2000 la o înțelegere având ca obiect repartizarea volumului de vânzări și stabilirea prețurilor pentru cloratul de sodiu, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere. Reclamanta afirmă că probele prezentate de Comisie în decizie sunt insuficiente pentru a dovedi în mod corespunzător cerințelor legale participarea reclamantei la o încălcare unică și continuă.

În al doilea rând, reclamanta susține că s-au încălcat principiul proporționalității și principiul egalității de tratament pentru motivul că, în cadrul calculării cuantumului de bază al amenzii Comisia:

—	a apreciat greșit gravitatea încălcării săvârșite de reclamantă

—	a aplicat în mod greșit taxa de intrare în privința reclamantei;

—	nu a apreciat în mod corespunzător durata încălcării; și

—	nu a luat în considerare circumstanțele atenuante privind reclamanta.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/45

Acțiune introdusă la 26 august 2008 — Uralita/Comisia

(Cauza T-349/08)

(2008/C 285/83)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Uralita SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: I. Forrester, QC, K. Struckmann, P. Lindfelt, J. Garcia-Nieto Esteva, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei din 11 iunie 2008 — cauza COMP/F/38.695 — clorat de sodiu, în măsura în care privește societatea Uralita și

—	obligarea Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin această acțiune, reclamanta solicită, în temeiul articolului 230 CE, anularea parțială a Deciziei C (2008) 2626 final din 11 iunie 2008 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 alineatul (1) CE și a articolului 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE (cauza COMP/F/38.695 — clorat de sodiu), în măsura în care prin aceasta se constată că reclamanta trebuie să răspundă solidar pentru o încălcare despre care se pretinde că a fost săvârșită de societatea Aragonesas, la care reclamanta a deținut participații în perioada 16 decembrie 1996-9 februarie 2000.

Reclamanta își întemeiază acțiunea pe două motive:

În primul rând, potrivit reclamantei, Comisia a săvârșit o eroare de drept imputând societății Uralita comportamentul societății Aragonesas, în temeiul răspunderii societății-mamă pentru filială.

În al doilea rând, potrivit reclamantei, Comisia a săvârșit o eroare de drept imputând societății Uralita comportamentul societății Aragonesas, în temeiul subrogației.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/45

Acțiune introdusă la 25 august 2008 — Matratzen Concord/OAPI — Barranco Schnitzler și Barranco Rodriguez (MATRATZEN CONCORD)

(Cauza T-351/08)

(2008/C 285/84)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Matratzen Concord GmbH (Köln, Germania) (reprezentant: J. Albrecht, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Pablo Barranco Schnitzler (Sant Just Desvern, Spania) și Mariano Barranco Rodriguez (Sant Just Desvern)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei R 1034/2007-2 a Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 30 mai 2008,

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv la plata cheltuielilor efectuate în recurs.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca figurativă „MATRATZEN CONCORD”, pentru produse din clasele 10, 20 și 24 (cererea de înregistrare nr. 3 355 369)

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Pablo Barranco Schnitzler și Mariano Barranco Rodriguez

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca națională „MATRATZEN” pentru produse din clasa 20

Decizia diviziei de opoziție: respinge cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât între mărcile în conflict nu există risc de confuzie și încălcarea articolului 43 alineatul (2) din Regulament, întrucât nu există indicii cu privire la utilizarea serioasă a mărcii invocate în opoziție.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/46

Acțiune introdusă la 25 august 2008 — Pannon Hőerőmű Zrt./Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-352/08)

(2008/C 285/85)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Pannon Hőerőmű Energiatermelő, Kereskedelmi és Szolgáltató Zrt. (Pécs, Ungaria) (reprezentanți: M. Kohlrusz, P. Simon și G. Ormai, ügyvédek)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	În principal, anularea Deciziei Comisiei din 4 iunie 2008 privind ajutorul acordat de Ungaria în cadrul acordurilor de cumpărare de energie electrică pe termen lung [(C-41/2005 (ex NN 49/2005)] (denumită în continuare „decizia în litigiu”);

—	în subsidiar, exonerarea în privința reclamantei de obligația de recuperare a ajutorului, impusă Ungariei prin decizia în litigiu;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta este o societate pe acțiuni închisă care are ca principal obiect de activitate producția de energie electrică. Anterior aderării Ungariei la Uniunea Europeană, anumiți producători de electricitate, în calitate de vânzători, și MVM Trade Villamosenergia-kereskedelmi Zrt. (denumită în continuare „MVM”) în calitate de cumpărătoare, au încheiat acorduri de cumpărare de electricitate pe termen lung (denumite în continuare „acordurile”). Potrivit acestor acorduri, MVM are obligația de cumpăra o anumită cantitate minimă de electricitate de la producătorii care operează în cadrul acordurilor respective. Conform deciziei în litigiu, această obligație de cumpărare constituie un ajutor de stat incompatibil cu piața comună care trebuie restituit de beneficiari.

În susținerea concluziei principale, privind anularea deciziei în litigiu, reclamanta arată în esență că decizia a fost adoptată cu încălcarea unor norme fundamentale de procedură, că au fost aplicate normele juridice în mod eronat și că există o obligație de prestare a unui serviciu de interes economic general.

În privința încălcării unor norme fundamentale de procedură, Comisia nu ar fi examinat fiecare acord, ci ar fi ajuns la respectiva concluzie în mod general, în privința tuturor acordurilor. În al doilea rând, Comisia nu ar fi ținut seama de faptul că acordurile au efect pe termen lung, ci le-ar fi luat în considerare numai începând cu 1 mai 2004, cu alte cuvinte, ar fi examinat perioada cuprinsă între aderarea Ungariei la Uniunea Europeană și adoptarea deciziei în litigiu. În al treilea rând, potrivit reclamantei, Comisia a examinat numai cum ar fi acționat un agent economic care s-ar fi aflat în locul MVM și nu a analizat ce comportament ar fi avut un agent economic care s-ar fi aflat în locul unui producător de electricitate. În al patrulea rând, Comisia ar fi calificat în mod eronat drept „garanție” mecanismul de stabilire a prețurilor adoptat în cadrul acordurilor. În al cincilea rând, în legătură cu distorsiunea concurernței, Comisia ar fi făcut numai afirmații cu caracter general și nu ar fi examinat împrejurările reale.

Reclamanta invocă un motiv întemeiat pe aplicarea greșită a legii în privința prezentei cauze, pentru situația în care motivul întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură ar fi respins ca neîntemeiat. Potrivit reclamantei, în cazul acordurilor încheiate de aceasta nu sunt îndeplinite condițiile pentru a le putea califica drept ajutoare de stat. În primul rând, Comisia ar fi greșit atunci când a afirmat că este îndeplinit criteriul investitorului privat, întrucât situația MVM nu poate fi comparată cu situația investitorului privat tipic. În al doilea rând, nu putea fi susținut nici caracterul selectiv al măsurii, întrucât semnarea acordurilor reprezenta îndeplinirea unei obligații legale exprese. În al treilea rând, avantajul nu s-ar fi acordat din fondurile publice, întrucât MVM este o societate comercială care operează în condițiile economiei de piață. În al patrulea rând, nu există o distorsiune a concurenței, întrucât nu este posibil să se acrediteze ideea că acordurile produc efecte în privința concurenței.

Pentru situația în care Tribunalul de Primă Instanță va considera totuși că sunt întrunite condițiile ajutorului de stat, reclamanta afirmă că serviciul pe care îl prestează are caracterul unui serviciu de interes general, astfel încât acordurile încheiate de reclamantă nu constituie un ajutor de stat incompatibil cu piața comună.

În susținerea concluziei formulate cu caracter subsidiar în cererea introductivă, prin care se urmărește exonerarea de obligația de restituire, reclamanta invocă principiile proporționalității, protecției încrederii legitime și securității juridice, precum și dreptul la o cale de atac.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/47

Acțiune introdusă la 21 august 2008 — Spira/Comisia

(Cauza T-354/08)

(2008/C 285/86)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Diamanthandel A. Spira BVBA (Antwerpen, Belgia) (reprezentanți: J. Bourgeois, Y. Van Gerven, F. Louis, A. Vallery, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei din 5 iunie 2008, adoptată în aplicarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 773/2004 al Consiliului în cauza COMP/38.826/B-2-Spira/De Beers/DTC Supplier of Choice;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia (2008) D/203546 a Comisiei din 5 iunie 2008, prin care aceasta a declarat că modificarea împrejurărilor de fapt datorită anulării deciziei privind angajamentul (1) de către Tribunalul de Primă Instanță nu constituia un element determinant care să o oblige să își reconsidere Decizia (2007) D/200338 din 26 ianuarie 2007, prin care a fost respinsă plângerea reclamantei privind o încălcare a articolelor 81 și 82 CE legată de sistemul Supplier of Choice (denumit în continuare „SoC”), aplicat de grupul De Beers pentru distribuția de diamante brute, din cauza absenței unui interes comunitar suficient („decizia de respingere” (2)) (cauza COMP/38.826/B-2-Spira/De Beers/DTC Supplier of Choice).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

În primul rând, reclamanta susține că practicile anticoncurențiale denunțate în plângere nu au fost examinate de Comisie cu atenție și cu imparțialitate.

În al doilea rând, reclamanta afirmă că, atunci când a reexaminat problema închiderii pieței, Comisia nu putea invoca lipsa unui interes comunitar suficient pentru a da curs plângerii, dat fiind prejudiciul important care rezultă din închiderea pieței produsă de sistemul „SoC”. Reclamanta susține că ar fi trebuit să se considere că închiderea pieței prezintă un interes comunitar suficient, întrucât afectează oferta de diamante în Uniunea Europeană și chiar în întreaga lume. Aceasta consideră că sistemul de distribuție „SoC” este un sistem de distribuție anticoncurențial și selectiv, care restrânge concurența în cadrul mărcii.

În al treilea rând, în subsidiar, Comisia a săvârșit, susține reclamanta, o eroare de drept și nu și-a motivat îndeajuns evaluarea privind efectele închiderii pieței prin aceea că:

—	nu a definit mai întâi structura pieței analizate, puterea de piață a societății respective și poziția pe piață a concurenților săi;

—	a omis să examineze toate restrângerile potențiale sau activitățile de monopol ale furnizorului al cărui sistem de distribuție selectivă era examinat.

În plus, Comisia a săvârșit, afirmă reclamanta, o eroare vădită de apreciere și și-a întemeiat decizia pe fapte incorecte din punct de vedere material atunci când a concluzionat că acordul „SoC” nu restrânge în mod considerabil accesul operatorilor secundari de pe piață la diamantele brute (închiderea pieței).

(1) Hotărârea Alrosa/Comisia, cauza T-170/06, Rec., 2007, II-2601, hotărâre atacată de Comisie cu recurs la Curtea de Justiție, cauza C-441/07, Comisia/Alrosa, JO 2007, C 283, p. 22.

(2) Reclamanta a introdus o acțiune împotriva deciziei de respingere la Tribunalul de Primă Instanță, cauza T-108/07, Spira/Comisia, JO 2007, C 129, p. 20.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/48

Recurs introdus la 26 august 2008 de Chantal De Fays împotriva Hotărârii pronunțate la 17 iunie 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-97/07, De Fays/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-355/08 P)

(2008/C 285/87)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Chantal De Fays (Bereldange, Luxemburg) (reprezentant: F. Moyse, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	Constatarea admisibilității prezentului recurs;

—	anularea hotărârii atacate;

—	admiterea concluziilor de anulare formulate de recurentă la Tribunalul Funcției Publice;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurenta solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (denumit în continuare „TFP”) din 17 iunie 2008 în cauza F-97/07, prin care acesta a respins acțiunea introdusă de recurentă împotriva deciziei autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) din 21 noiembrie 2006, facându-se astfel aplicare articolului 60 din Statut.

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă două motive de drept:

În primul rând, recurenta consideră că TFP a comis o eroare de drept în definirea întinderii în timp a deciziei din 21 noiembrie 2006 prin care administrația, pe de o parte, ar fi constatat absența nemotivată a recurentei începând cu 19 octombrie 2006 și, pe de altă parte, ar fi privat-o de salariul pentru toată perioada neacoperită de concediul anual. În fapt, reclamanta subliniază că TFP a considerat că efectele deciziei în litigiu nu s-au întins decât de la 19 octombrie 2006 până la 13 decembrie 2006, și anume până la momentul la care administrația a primit un certificat medical de justificare a absenței recurentei, în timp ce în realitate acestea ar fi continuat să se producă până în prezent. Această eroare de drept ar fi consecința unei aprecieri juridice greșite a faptelor a cărei inexactitate ar rezulta, potrivit recurentei, din înscrisurile de la dosar.

În al doilea rând, recurenta afirmă că faptul că TFP și-a întemeiat menținerea suspendării plății salariului care ar fi datorat recurentei pe existența unei decizii implicite ar reprezenta o eroare de drept care implică o încălcare a articolului 25 al doilea paragraf, a articolului 59 alineatul (1) și a articolului 60 din Statut, precum și a dispozițiilor interne ale Comisiei privind exercitarea puterilor acordate AIPN și a dreptului la apărare.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/48

Acțiune introdusă la 1 septembrie 2008 — Republică Elenă/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-356/08)

(2008/C 285/88)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: domnul K. Chalkias, și doamna E. Leftheriotou, agenți)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

admiterea acțiunii Republicii Elene și anularea în totalitatea sa a deciziei atacate a Comisiei, sau, în subsidiar, modificarea deciziei în conformitate cu ce a fost expus mai precis, să se dispună ca nicio corecție să nu aibă loc în sectorul culturilor arabile pentru anii 2004 și 2005 sau, oricare ar fi situația, limitarea corecției la 5 % și numai pentru cheltuielile privind grâul dur;

—	deducerea sumei de 609 833,96 EUR din corecția impusă de 127 714 520,73 EUR, precum și a oricărei alte corecții care ar fi impusă, dacă este cazul, ulterior introducerii prezentei acțiuni;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, prin care se urmărește anularea Deciziei Comisiei C(2008) 3411 din 8 iulie 2008, publicată cu numărul 2008/582/CE, de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli în cuantum de 127 714 520,73 EUR, efectuate de Republica Elenă, în temeiul închiderii conturilor Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) FEOGA, reclamanta invocă următoarele motive de anulare:

Prin primul motiv de anulare, care privește corecția aplicabilă culturilor de grâu dur, dar și altor culturi, reclamanta invocă o eroare de interpretare și de aplicare a articolului 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3508/92 (1), a articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1593/2000 (2), a articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 445/2002 (3) și a articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (4), întrucât este posibil, pe baza dispozițiilor aplicabile, să se procedeze la identificarea parcelelor recurgându-se la un material cartografic, diferit, dar echivalent cu hărțile ortofotografice; în subsidiar, se invocă o apreciere eronată a faptelor și o insuficientă motivare a corecțiilor impuse. În plus, reclamanta invocă o lipsă de bază legală pentru impunerea de corecții deoarece, potrivit reclamantei, Comisia nu a interpretat corect faptele și a depășit limitele puterii sale de apreciere în ce privește faptul că nu s-ar fi efectuat la timp controalele la fața locului.

Prin al doilea motiv de anulare, reclamanta subliniază o lipsă de bază legală și o motivare insuficientă a pretinsei recidive și încălcarea principiilor proporționalității și al încrederii legitime deoarece, potrivit reclamantei, Comisia a fost informată în legătură cu incidentele judiciare care au întârziat finalizarea sistemului său de control în condițiile în care, în conformitate cu recomandările Comisiei și în colaborare cu aceasta, reclamanta a adoptat un plan de acțiune în acest sens.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 3508/92 al Consiliului din 27 noiembrie 1992 de stabilire a unui sistem integrat de gestionare și control pentru anumite scheme de ajutoare comunitare (JO L 355, 5.12.1992, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1593/2000 al Consiliului din 17 iulie 2000 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3508/92 de stabilire a unui sistem integrat de gestionare și control pentru anumite scheme de ajutoare comunitare (JO L 182, 21.7.2000, p. 4, Ediție specială 03/vol. 34, p. 39).

(3) Regulamentul (CE) nr. 445/2002 al Comisiei din 26 februarie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) (JO L 74, 15.3.2002, p. 1).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1782 al Consiliului din 29 septembrie 2003 din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1, Ediție specială 03/vol. 49, p. 177).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/49

Acțiune introdusă la 5 septembrie 2008 — Abouchar/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-367/08)

(2008/C 285/89)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Michel Abouchar (Dakar, Senegal) (reprezentanți: B. Dubreuil Basire și J.-J. Lorang, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Constatarea că agenții Comisiei/FED au comis fapte cu caracter delictual în exercitarea funcțiilor lor;

—	constatarea că articolul 155 CE, articolul 311 din A patra convenție de la Lomé și principiile generale ale bunei administrări, solicitudinii și protecției încrederii legitime au fost încălcate de Comisie/FED;

—	constatarea că aceste fapte au creat în mod direct un prejudiciu pentru reclamant și obligarea solidară a Comisiei/FED la plata sumei de 4 500 000 EUR cu titlu de daune interese, pentru toate prejudiciile suferite;

—	obligarea Comisiei/FED la plata către reclamant a sumei de 100 000 EUR cu titlu de cheltuieli neincluse în cheltuielile de judecată pe care reclamantul a trebuit să le suporte;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata în totalitate cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea în răspundere extracontractuală formulată, reclamantul solicită să se constate încălcarea de către Comisie a regulamentelor financiare de executare al celui de al șaselea și al celui de al șaptelea Fond European de Dezvoltare (denumit în continuare „FED”) și a convențiilor încheiate între Comunitate și statele din Africa, Caraibe și Pacific („ACP”) denumite „Lomé III” și „Lomé IV” (1) în cadrul gestionării resurselor FED privind un proiect de finanțare în beneficiul întreprinderilor mici și mijlocii în regiunea Saint-Louis din Senegal.

În speță, reclamantul, beneficiar al unui împrumut pentru un proiect de exploatație agricolă de culturi de legume în regiunea eligibilă, consideră că anumite erori de gestiune și deturnări de fonduri pretins atribuite agenților Comisiei au avut ca efect paralizia imediată a proiectului său agricol creat în cadrul Fondului European de Dezvoltare.

Reclamantul invocă, în esență, două situații în care Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile, ceea ce ar putea angaja răspunderea extracontractuală a Comunității. Mai precis, reclamantul invocă, pe de o parte, greșelile comise de agenți în exercițiul funcțiilor lor și, pe de altă parte, nesupravegherea finanțărilor acordate de Comisie, încălcarea articolului 155 CE și a articolului 311 din A patra convenție de la Lomé, precum și a principiilor generale ale bunei administrări, solicitudinii și protecției încrederii legitime.

(1) De la 23 iunie 2000, Convenția de la Lomé a fost înlocuită cu Acordul de la Cotonou (JO L 317, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 23, p. 3). Totuși, în cererea introductivă, reclamantul se referă întotdeauna la Convențiile de la Lomé III și IV.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/50

Acțiune introdusă la 3 septembrie 2008 — Nuova Agricast/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-373/08)

(2008/C 285/90)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Nuova Agricast Srl (Cerignola, Italia) (reprezentant: M. A. Calabrese, avvocato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Tribunalului să oblige pârâta la despăgubirea reclamantei:

—

cu suma de 1 447 249,00 euro sau cu o sumă diferită, mai mare sau mai mică, care va fi determinată în cursul procedurii, cu titlu de despăgubire pentru pierderile de venituri rezultate din gestiunea specifică a întreprinderii în exercițiul financiar închis la 30 iunie 2003 în comparație cu veniturile care ar fi rezultat dacă s-ar fi completat programul de investiții, actualizată de la 1 iulie 2003 și până la data hotărârii, și

—

cu suma de 1 432 497,00 euro sau cu o sumă diferită, mai mare sau mai mică, care va fi determinată în cursul procedurii, cu titlu de despăgubire pentru pierderile de venituri rezultate din gestiunea specifică a întreprinderii în exercițiul financiar închis la 30 iunie 2004 în comparație cu veniturile care ar fi rezultat dacă s-ar fi completat programul de investiții, actualizată de la 1 iulie 2004 și până la data hotărârii, și

—

cu suma de 2 009 197,00 euro sau cu o sumă diferită, mai mare sau mai mică, care va fi determinată în cursul procedurii, cu titlu de despăgubire pentru pierderile de venituri rezultate din gestiunea specifică a întreprinderii în exercițiul financiar închis la 30 iunie 2005 în comparație cu veniturile care ar fi rezultat dacă s-ar fi completat programul de investiții, actualizată de la 1 iulie 2005 și până la data hotărârii, și

—

cu suma de 1 830 564,00 euro sau cu o sumă diferită, mai mare sau mai mică, care va fi determinată în cursul procedurii, cu titlu de despăgubire pentru pierderile de venituri rezultate din gestiunea specifică a întreprinderii în exercițiul financiar închis la 30 iunie 2006 în comparație cu veniturile care ar fi rezultat dacă s-ar fi completat programul de investiții, actualizată de la 1 iulie 2006 și până la data hotărârii, și

—

cu suma de 1 947 081,00 euro sau cu o sumă diferită, mai mare sau mai mică, care va fi determinată în cursul procedurii, cu titlu de despăgubire pentru pierderile de venituri rezultate din gestiunea specifică a întreprinderii în exercițiul financiar închis la 30 iunie 2007 în comparație cu veniturile care ar fi rezultat dacă s-ar fi completat programul de investiții, actualizată de la 1 iulie 2007 și până la data hotărârii, și

—

cu dobânzile asupra acestor sume actualizate, calculate de la data hotărârii și până la plata integrală, la rata stabilită de BCE pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorată cu numărul de puncte procentuale pe care Tribunalul îl va considera ca fiind just, număr care, în opinia reclamantei, nu va fi mai mic de doi, și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor suportate pentru expertiza tehnică pentru anul 2008.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune reprezintă urmarea firească a acțiunii din cauza T-362/05, prin care reclamanta a cerut, printre altele, obligarea Comisiei la despăgubirea profitului nerealizat, reprezentând diferența dintre rezultatul gestiunii specifice înregistrat în bilanțurile închise la 30 iunie 2003 și, în mod succesiv, la 30 iunie în anii 2004, 2005, 2006, 2007 și rezultatele corespunzătoare ale gestiunii specifice care ar fi fost obținute dacă investiția programată ar fi fost realizată.

Prin prezenta acțiune, reclamanta impută Comisiei aceleași (sau aproximativ) fapte ilicite deja imputate în acțiunea din cauza T-362/05. Inclusiv motivele privind actele și comportamentul pârâtei sunt aceleași cu cele din această acțiune, dar țin seama de soluția Curții de Justiție a Comunităților Europene din Hotărârea pronunțată la 15 aprilie 2008 în cauza C-390/06 P Nuova Agricast/Comisia.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/51

Acțiune introdusă la 10 septembrie 2008 — Republica Portugheză/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-378/08)

(2008/C 285/91)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes și J. de Oliveira, agenți)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

În principal, anularea actului de lichidare emis de Directorul General al Direcției Generale „Piața internă și servicii” din 15 iulie 2008 [MARKT/C2/PMS/bmgD(2008) 13692] intitulat „cerere de plată a penalității cu titlu cominatoriu datorate de Republica Portugheză în temeiul hotărârii pronunțate în cauza C-70/06, Comisia/Republica Portugheză”;

—	în subsidiar, declararea nulității actului menționat, în măsura în care produce efecte după data de 29 ianuarie 2008;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată, sau, în situația în care Tribunalul de Primă Instanță reduce cuantumul penalității cu titlu cominatoriu, obligarea fiecărei părți la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Portugheză susține că a pus în executare în mod complet hotărârile Curții de Justiție prin intermediul Legii 67/2007, prin care s-a revocat în mod expres Decretul-lege nr. 48051.

Republica Portugheză afirmă de asemenea că Directorul General al Direcției Generale „Piața internă și servicii” nu avea competența de a adopta actul atacat, care nu a asigurat dreptul la apărare al Republicii Portugheze, este afectat de o lipsă de motivare și a fost adoptat cu încălcarea unor norme fundamentale de procedură.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/51

Acțiune introdusă la 9 septembrie 2008 — Regatul Țărilor de Jos/Comisia

(Cauza T-380/08)

(2008/C 285/92)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C. Wissels, gemachtigde, M. de Mol, gemachtigde)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Comisiei din 30 iunie 2008 cu numărul de referință SG.E3/MV/psi D(2008)5364

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Printr-o decizie emisă la 13 septembrie 2006 în cauza nr. COMP/38.456 Bitum (NL) (1), Comisia a aplicat amenzi unui număr mare de întreprinderi, de furnizori și de clienți din sectorul bitumului rutier, pentru motivul că au încălcat articolul 81 CE. În cuprinsul acestei decizii, Comisia nu a divulgat toate datele. Mai multe persoane juridice, publice sau de altă natură, printre care reclamantul, au suferit un prejudiciu important ca urmare a comportamentului acestor întreprinderi. Întrucât faptul de a avea cunoștință de aceste informații îi era extrem de util pentru obținerea de despăgubiri pentru acest prejudiciu, reclamanta a solicitat, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul 1049/2001 (2), să aibă acces la versiunea integrală și necenzurată a Deciziei din 13 septembrie 2006. Prin Decizia din 30 iunie 2008, Comisia a respins această cerere.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă, în primul rând, faptul că decizia atacată nu respectă dreptul de acces la documente astfel cum este prevăzut la articolul 255 CE, interpretat în coroborare cu articolele 1 și 4 din Regulamentul 1049/2001.

În al doilea rând, reclamantul consideră că ar fi trebuit să se acorde, de către Comisie, dreptul de acces parțial la documente, astfel cum este prevăzut la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul 1049/2001.

În al treilea rând, decizia atacată este contrară principiului proporționalității.

În al patrulea rând, decizia atacată încalcă articolul 253 CE în măsura în care prezintă vicii de motivare.

În al cincilea și ultimul rând, reclamantul consideră că decizia atacată este contrară articolului 10 CE, în coroborare cu principiul proporționalității.

(1) Decizia Comisiei din 13 septembrie 2007 referitoare la practica prevăzută la articolul 81 din Tratatul de instituire a Comunității Europene [Cazul nr. COMP/F/38.456 — Bitum (NL)] [notificată cu numărul C(2006) 4090] (JO L 196, p. 40).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/52

Acțiune introdusă la 16 septembrie 2008 — Regione autonoma della Sardegna/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-394/08)

(2008/C 285/93)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Regione autonoma della Sardegna (reprezentanți: A. Fantozzi, avvocato, P. Carrozza, avvocato, G. Mameli, avvocato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei Europene din 3 iulie 2008 (Ajutorul de stat nr. C 1/2004 Italia — SG Grefa (208) D/204339) privind regimul ajutorului „Legea regională nr. 9 din 1998 — Aplicarea abuzivă a ajutorului N 272/98”

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin Legea regională nr.9 din 11 martie 1998 din Sardinia, s-au prevăzut stimulente sub formă de credite pentru reabilitarea și adaptarea industriei hoteliere. Regimul ajutorului astfel instituit a fost aprobat de Comisie. Cu toate acestea, la 3 iulie 2008, pârâta a comunicat guvernului italian decizia atacată în prezenta cauză. Potrivit acestei decizii, în cadrul regimului ajutoarelor în cauză, ar fi fost acordate facilități pentru investiții cu privire la care nu ar fi fost formulată o cerere de acordare a ajutorului înainte de începerea executării proiectului, cu încălcarea liniilor directoare privind ajutoarele de stat regionale (1).

În susținerea pretențiilor sale, reclamanta invocă încălcarea normelor fundamentale de procedură prin caracterul contradictoriu al motivării, pretinsa lipsă de relevanță a încrederii în evaluarea „efectului de stimulent” asupra beneficiarilor și, prin urmare, în evaluarea condițiilor privind „necesitatea ajutorului”.

Reclamanta consideră în special în acestă privință că o evaluare corectă a încrederii beneficiarilor ar fi trebuit, de fapt, să determine Comisia să ia în considerare în mod corespunzător faptul că regimul ajutorului în cauză:

—	se situa pe o linie de continuitate conceptuală cu un regim în vigoare și care era legal, în care acordarea ajutoarelor era independentă de aspectul dacă investițiile începuseră sau nu;

—	fusese adoptat printr-o lege regională aprobată fără posibilitatea concretă ca „Liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale” să poată influența procesul său normativ, întrucât legea a fost adoptată la o zi după publicarea în Jurnalul Oficial a liniilor directoare menționate anterior;

—	întreprinderile beneficiare au pus în aplicare anumite operațiuni tocmai având încredere în măsura de ajutor, care a produs astfel pe deplin efectul de stimulent.

Comisia este în eroare, așadar, atunci când dorește să evalueze efectul de stimulent al ajutorului, bazându-se pe prezumția nedemonstrată că beneficiarul, dat fiind că nu formulase cererea înainte de a demara proiectul, ar fi făcut investiția independent de orice ajutor.

Caracterul eronat al evaluării Comisiei devine evident prin imposibilitatea de a avea în vedere conformitatea, încă de la început, a Legii regionale nr. 9/1998 cu liniile directoare din 1998, menționate anterior.

Pârâta este în eroare și atunci când își întemeiază evaluarea pe o condiție care nu este de procedură, ci o condiție „de fond” a compatibilității ajutorului, pe o prezumție de absență a efectului stimulent în lipsa cererii formulate anterior investiției, prevăzută pentru prima dată în privința ajutoarelor regionale din „Liniile directoare”, dar care nu era cunoscută și nici nu putea fi cunoscută anterior.

Evaluarea pârâtei încalcă în plus articolul 88 din Tratatul CE și Regulamentul (CE) nr. 659/1999, în măsura în care motivul pentru care ajutoarele în cauză sunt calificate mai curând ilegale decât abuzive, lipsește din decizia atacată, în timp ce calificarea măsurii drept ajutor aplicat în mod abuziv, în principiu, exclude posibilitatea de recuperare.

(1) JO C 74, 10.3.1998, p. 9.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/53

Acțiune introdusă la 22 septembrie 2008 — Stowarzyszenie Autorów „ZAIKS”/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-398/08)

(2008/C 285/94)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Stowarzyszenie Autorów „ZAIKS” (Varșovia, Polonia) (reprezentanți: B. Borkowska, M. Błeszyński, radcowie prawni)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea articolului 3 și a articolului 4 alineatele (2) și (3) (în măsura în care se referă la articolul 3) din Decizia Comisiei din 16 iulie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 SEE (cauza COMP/C2/38.698 — CISAC);

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei din 26 iulie 2008, privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 SEE (cauza COMP/C2/38.698 — CISAC) în măsura în care se referă la practici concertate care privesc condițiile de exercitare a drepturilor de execuție publică a operelor muzicale și acordarea licențelor corespunzătoare de către societățile de gestiune colectivă și prin care se acceptă forma restricțiilor de afiliere aplicate în acordurile de reciprocitate, astfel cum sunt acestea prevăzute în modelul de acord al Międzynarodowej Konfederacji Stowarzyszeń Autorów i Kompozytorów (Confederația Internațională a Societăților de Autori și Compozitori — CISAC) sau cum sunt aplicate în practică.

În susținerea cereri sale, reclamanta invocă următoarele motive:

—

neevaluarea generală a tuturor elementelor presupuse a fi esențiale pentru o interpretare corespunzătoare a noțiunii de „practică concertată”, din cauza neluării în considerare complete a situației de fapt și a neluării în considerare a tuturor elementelor legate în mod indisolubil de exercitarea colectivă a drepturilor de autor;

—	aprecierea eronată a motivelor aflate la baza principiului teritorialității prevăzut în acordurile de reciprocitate;

—	reprezentarea și aprecierea eronată a consecințelor unei eventuale modificări a sistemului existent de exercitare colectivă a drepturilor de autor;

—	aprecierea eronată a tuturor elementelor de probă din prezenta cauză, ca urmare a neluării în considerare a faptelor prezentate de recurentă privind specificitatea activității Stowarzyszenie Autorów „ZAIKS”, precum și a reglementării poloneze în materie.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/54

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 25 septembrie 2008 — Guido Strack/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-44/05) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Recrutare - Anunț pentru ocuparea unui post vacant - Respingerea candidaturii - Acțiune în anulare și în despăgubiri - Admisibilitate - Interesul de a exercita acțiunea - Pensie - Comitet de preselecție - Compunere - Aplicarea în timp a unor noi dispoziții - Independență - Imparțialitate - Comunicarea unei decizii)

(2008/C 285/96)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Guido Strack (Köln, Germania) (reprezentanți: inițial reprezentat de Mosar, ulterior de M. Wehrheim, apoi de F. Gengler, în sfârșit de P. Goergen, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Berscheid și H. Kraemer, în calitate de agenți)

Obiectul

Pe de o parte, anularea deciziei Comisiei de respingere a candidaturii reclamantului pentru postul de șef al unității „Cerere de ofertă și contracte” și de numire a unui alt candidat în postul respectiv și, pe de altă parte, o cerere de daune interese.

Dispozitivul

1)	Respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziei Comisiei de numire a domnului A. în postul de șef al unității „Cerere de ofertă și contracte” din cadrul Oficiului pentru Publicații al Comunităților Europene.

2)	Anulează decizia de respingere a candidaturii domnului Strack pentru postul de șef al unității „Cerere de ofertă și contracte” din cadrul Oficiului pentru Publicații al Comunităților Europene.

3)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata către reclamant a unei sume de 2 000 de euro cu titlu de daune interese.

4)	Respinge celelalte capete de cerere.

5)	Domnul Strack suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

6)	Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile efectuate de domnul Strack.

(1) JO C 205, 20.8.2005, p. 28 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene cu numărul T-225/05 și transferată la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene prin Ordonanța din 15.12.2005).

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/54

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 11 septembrie 2008 — Coto Moreno/Comisia

(Cauza F-127/07) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Concurs general - Neînscriere pe lista de rezervă - Evaluarea examenului scris și a celui oral)

(2008/C 285/97)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Juana Maria Coto Moreno (Gaborone, Botswana) (reprezentanți: K. Lemmens și C. Doutrelepont, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Eggers și M. Velardo, în calitate de agenți)

Obiectul

Anularea deciziei comisiei de evaluare a concursului EPSO AD/25/05 din 12 februarie 2007 de a nu o înscrie pe reclamantă pe lista de rezervă a respectivului concurs — Cerere de daune interese

Dispozitivul

1)	Respinge cererea doamnei Coto Moreno.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 22, 26.1.2008, p. 57.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/55

Acțiune introdusă la 30 iulie 2008 — Kipp/Oficiul European de Poliție (Europol)

(Cauza F-65/08)

(2008/C 285/98)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Michael Kipp (Haga, Țările de Jos) (reprezentant: P. de Casparis, avocat)

Pârât: Oficiul European de Poliție (Europol)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea Deciziei din 4 octombrie 2007 prin care Europol l-a informat pe reclamant că nu există nicio posibilitate de a-i oferi un post permanent.

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei din 4 octombrie 2007 prin care pârâtul l-a informat pe reclamant că nu există nicio posibilitate de a-i oferi un post permanent, precum și a Deciziei din 29 aprilie 2008 de respingere a reclamației formulate împotriva primei decizii și împotriva Deciziei din 12 iunie 2008 care o prelungește pe cea din 4 octombrie 2007;

—	obligarea Oficiului European de Poliție (Europol) la plata cheltuielilor de judecată.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/55

Acțiune introdusă la 6 august 2008 — Visser-Fornt Raya/Europol

(Cauza F-67/08)

(2008/C 285/99)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Maria Teresa Visser-Fornt Raya (Haga, Țările de Jos) (reprezentant: P. de Casparis, avocat)

Pârât: Oficiul European de Poliție (Europol)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea Deciziei din 4 octombrie 2007 prin care Europol a informat reclamanta în legătură cu faptul că nu există nicio posibilitate de a-i oferi un post permanent.

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei din 4 octombrie 2007 prin care pârâta a informat reclamanta în legătură cu faptul că nu există nicio posibilitate de a-i oferi un post permanent, a Deciziei din 29 aprilie 2008 prin care s-a respins reclamația introdusă împotriva primei decizii, precum și a Deciziei din 12 iunie 2008, pronunțată în prelungirea celei din 4 octombrie 2007;

—	obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/55

Acțiune introdusă la 6 august 2008 — Sluiter/Europol

(Cauza F-68/08)

(2008/C 285/100)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Rudolf Sluiter (Hillegom, Țările de Jos) (reprezentant: P. de Casparis, avocat)

Pârât: Oficiul European de Poliție (Europol)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea Deciziei din 4 octombrie 2007 prin care Europol l-a informat pe reclamant că nu exista nicio posibilitate de a-l încadra în muncă în mod permanent.

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei din 4 octombrie 2007 prin care pârâtul l-a informat pe reclamant că nu exista nicio posibilitate de a-l încadra în muncă în mod permanent, precum și a Deciziei din 29 aprilie 2008 de respingere a reclamației introduse împotriva primei decizii și a Deciziei din 12 iunie 2008 care confirmă Decizia din 4 octombrie 2007;

—	obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/56

Acțiune introdusă la 6 august 2008 — Knöll/Europol

(Cauza F-69/08)

(2008/C 285/101)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Brigitte Knöll (Hochheim, Germania) (reprezentant: P. de Casparis, avocat)

Pârât: Oficiul European de Poliție (Europol)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei din 4 octombrie 2007, prin care Europol a informat-o pe reclamantă că nu exista nicio posibilitate să i se ofere un post permanent.

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei din 4 octombrie 2007, prin care pârâta a informat-o pe reclamantă că nu exista nicio posibilitate să i se ofere un post permanent, precum și a deciziei din 29 aprilie 2008 de respingere a reclamației introduse împotriva primei decizii și anularea deciziei din 12 iunie 2008 care se înscrie în continuarea celei din 4 octombrie 2007;

—	obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/56

Acțiune introdusă la 1 septembrie 2008 — Aparicio și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-75/08)

(2008/C 285/102)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Jorge Aparicio (Antiguo Cuscatlan, Salvador) și alții (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J. -N. Louis, E. Marchal, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Pe de o parte, nelegalitatea articolului 5 punctul (1) litera (d) din DGE privind procedura de selecție de agenți contractuali 3a și, pe de altă parte, anularea deciziei EPSO de a nu înscrie numele reclamanților pe lista de laureați și în baza de date a procedurii de recrutare CAST 27/Relex.

Concluziile reclamanților

—	Constatarea nelegalității articolului 5 punctul (1) litera (d) din DGE privind procedura de selecție de agenți contractuali 3a;

—	anularea deciziei EPSO de a nu înscrie numele reclamanților pe lista de laureați și în baza de date a procedurii de recrutare CAST 27/Relex;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/56

Acțiune introdusă la 18 septembrie 2008 — Behmer/Parlamentul European

(Cauza F-76/08)

(2008/C 285/103)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Joachim Behmer (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis, E. Marchal, avocats)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare 2007

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare 2007;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

8.11.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/57

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2008 — Vicente Carbajosa și alții/Comisia

(Cauza F-77/08)

(2008/C 285/104)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Isabel Vicente Carbajosa (Bruxelles, Belgia) și alții (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis, E. Marchal, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Nelegalitatea deciziei Comisiei de a limita publicarea anunțurilor de concurs EPSO/AD/116/08 și EPSO/AD/117/08 la un număr de trei limbi, precum și nelegalitatea acestor anunțuri de concurs și, prin urmare, anularea deciziilor individuale ale EPSO de a nu îi admite pe reclamanți la examenele din cadrul acestor concursuri

Concluziile reclamanților

—	Constatatea nelegalității deciziei Comisiei de a limita publicarea anunțurilor de concurs EPSO/AD/116/08 și EPSO/AD/117/08 la un număr de trei limbi și nelegalitatea acestor anunțuri de concurs;

—	anularea deciziilor individuale ale EPSO de a nu îi admite pe reclamanți la examenele din cadrul concursurilor EPSO/AD/116/08 și, respectiv, EPSO/AD/117/08;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 285

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 51 8 noiembrie 2008

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2008/C 285/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 272, 25.10.2008	1