ISSN 1830-3668

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 240

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 51
19 septembrie 2008


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

II   Comunicări

 

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE

 

Comisie

2008/C 240/01

Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.5267 — Sun Capital/SCS Group) ( 1 )

1

2008/C 240/02

Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.5308 — Teck Cominco/Fording Canadian Coal Trust) ( 1 )

1

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE

 

Comisie

2008/C 240/03

Rata de schimb a monedei euro

2

2008/C 240/04

Aviz al Comitetului consultativ privind practicile restrictive și pozițiile dominante emis în cadrul reuniunii din 25 ianuarie 2008 privind un proiect de decizie referitor la cauza COMP/B-1/39.326 — E.ON: ruperea de sigilii (2) — Raportor: Belgia

3

2008/C 240/05

Raport final al consilierului-auditor în cazul COMP/B-1/39.326 — E.ON Energie AG (în conformitate cu articolele 15 și 16 din Decizia 2001/462/CE, CECO a Comisiei din 23 mai 2001 privind mandatul consilierilor-auditori în anumite proceduri în domeniul concurenței — JO L 162, 19.6.2001, p. 21)

4

2008/C 240/06

Rezumat al deciziei Comisiei din 30 ianuarie 2008 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (Cazul COMP/B-1/39.326 — E.ON Energie AG)

6

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE

2008/C 240/07

Informații comunicate de statele membre privind ajutoarele de stat acordate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 70/2001 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii ( 1 )

8

2008/C 240/08

Informații comunicate de statele membre privind ajutorul de stat acordat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1628/2006 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutorului regional național pentru investiții ( 1 )

10

 

V   Anunțuri

 

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

 

Comisie

2008/C 240/09

Ajutor de Stat — Italia — Ajutor de Stat C 36/08 (ex NN 33/08) — Ajutor de Stat în favoarea centralei electrice integrate Sulcis — Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE ( 1 )

14

2008/C 240/10

Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.5005 — Galp Energia/ExxonMobil Iberia) ( 1 )

24

2008/C 240/11

Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.5220 — Eni/Distrigaz) ( 1 )

25

 

2008/C 240/12

Aviz cititorilor(A se vedea coperta a treia)

s3

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

 


II Comunicări

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE

Comisie

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/1


Non-opoziție la o concentrare notificată

(Cazul COMP/M.5267 — Sun Capital/SCS Group)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 240/01)

La data 8 august 2008 Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața comună. Această decizie se bazează pe articolul 6(1)(b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. Textul integral al deciziei este disponibil numai în engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32008M5267. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană (http://eur-lex.europa.eu).


19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/1


Non-opoziție la o concentrare notificată

(Cazul COMP/M.5308 — Teck Cominco/Fording Canadian Coal Trust)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 240/02)

La data 12 septembrie 2008 Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața comună. Această decizie se bazează pe articolul 6(1)(b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. Textul integral al deciziei este disponibil numai în engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32008M5308. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană (http://eur-lex.europa.eu).


IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE

Comisie

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/2


Rata de schimb a monedei euro (1)

18 septembrie 2008

(2008/C 240/03)

1 euro=

 

Moneda

Rata de schimb

USD

dolar american

1,4502

JPY

yen japonez

151,96

DKK

coroana daneză

7,4602

GBP

lira sterlină

0,79440

SEK

coroana suedeză

9,5995

CHF

franc elvețian

1,5838

ISK

coroana islandeză

134,64

NOK

coroana norvegiană

8,3340

BGN

leva bulgărească

1,9558

CZK

coroana cehă

23,965

EEK

coroana estoniană

15,6466

HUF

forint maghiar

242,15

LTL

litas lituanian

3,4528

LVL

lats leton

0,7077

PLN

zlot polonez

3,3449

RON

leu românesc nou

3,6685

SKK

coroana slovacă

30,275

TRY

lira turcească

1,8540

AUD

dolar australian

1,7961

CAD

dolar canadian

1,5390

HKD

dolar Hong Kong

11,2836

NZD

dolar neozeelandez

2,1449

SGD

dolar Singapore

2,0718

KRW

won sud-coreean

1 673,53

ZAR

rand sud-african

11,8592

CNY

yuan renminbi chinezesc

9,9107

HRK

kuna croată

7,1169

IDR

rupia indoneziană

13 631,88

MYR

ringgit Malaiezia

5,0315

PHP

peso Filipine

68,200

RUB

rubla rusească

36,6129

THB

baht thailandez

49,408

BRL

real brazilian

2,7169

MXN

peso mexican

15,6259


(1)  

Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.


19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/3


Aviz al Comitetului consultativ privind practicile restrictive și pozițiile dominante emis în cadrul reuniunii din 25 ianuarie 2008 privind un proiect de decizie referitor la cauza COMP/B-1/39.326 — E.ON: ruperea de sigilii (2)

Raportor: Belgia

(2008/C 240/04)

1.

Comitetul consultativ este de acord cu elementele care au fost luate în considerare în momentul calculării nivelului amenzii impuse asupra societății E.ON Energie AG, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

2.

Comitetul consultativ este de acord cu nivelul actual al amenzii propus de către Comisie.

3.

Comitetul consultativ recomandă publicarea avizului său în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.


19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/4


Raport final al consilierului-auditor în cazul COMP/B-1/39.326 — E.ON Energie AG

(în conformitate cu articolele 15 și 16 din Decizia 2001/462/CE, CECO a Comisiei din 23 mai 2001 privind mandatul consilierilor-auditori în anumite proceduri în domeniul concurenței — JO L 162, 19.6.2001, p. 21)

(2008/C 240/05)

Proiectul de decizie ridică următoarele observații:

Introducere

La 29 mai 2006, Comisia a efectuat o inspecție neanunțată, în temeiul articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, la sediul comercial al societății E.ON Energie AG („EE”) din München. Documentele colectate în timpul inspecției au fost depuse într-un birou separat care a fost închis și sigilat de către Comisie în seara zilei de 29 mai 2006. În momentul întoarcerii echipei de inspecție la sediul EE în dimineața zilei de 30 mai 2006, aceștia au descoperit că partea exterioară a sigiliului era modificată în mod semnificativ. Echipa de inspecție a întocmit un proces-verbal, căruia societatea EE i-a anexat o declarație adițională. Ulterior, pentru a clarifica elementele de fapte ale problemei, Comisia a solicitat informații din partea societății EE, precum și a producătorului materialului din care era confecționată eticheta. Pe baza informațiilor de mai sus, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că sigiliul a fost rupt și că încălcarea este imputabilă societății EE.

Comunicarea obiecțiilor și termenul de răspuns

Comunicarea obiecțiilor („CO”) a fost trimisă de către Comisie la 2 octombrie 2006 și a fost primită de societatea EE la 4 octombrie 2006. Societatea EE a transmis răspunsul la comunicarea obiecțiilor la 13 noiembrie 2006, după ce i s-a acordat o prelungire de o săptămână. Societatea EE a anexat la răspunsul său un aviz științific și tehnic prin care a contestat faptele prezentate în CO.

Accesul la dosar

EE a avut acces la dosarul Comisiei prin intermediul unui CD-ROM pe care societatea l-a primit la 11 octombrie 2006. Societatea EE nu mi-a adus la cunoștință nicio problemă privind accesul la dosar.

Audierea orală

La 6 decembrie 2006 a avut loc o audiere orală, în cadrul căreia societatea EE și-a prezentat opiniile și a solicitat clarificări suplimentare privind anumite aspecte tehnice referitoare la sigilii, făcând apel la experți.

La invitația Comisiei, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, producătorul materialului din care era confecționată eticheta a fost, de asemenea, prezent la audiere și și-a exprimat opiniile.

Opiniile expertului societății EE și expunerea faptelor din partea Comisiei

Societatea EE a transmis un aviz al expertului la 28 martie 2007, prin intermediul căruia experții societății au examinat alte cauze alternative ale stării modificate a sigiliului descoperit în timpul inspecției.

În aprilie 2007, Comisia a solicitat unui expert extern să pregătească un aviz privind anumite aspecte legate de randamentul funcțional și de manevrare a sigiliilor Comisiei. La data de 26 aprilie 2007, au fost efectuate teste la fața locului de către experți ai Comisiei 2007, la sediul societății EE din München, la care au fost de față reprezentanți și experți ai societății EE, precum și producătorul materialului din care era alcătuită eticheta. Expertul Comisiei și-a prezentat Comisiei avizul său la 8 mai 2007.

La 6 iunie 2007, Comisia a informat societatea EE cu privire la constatările suplimentare printr-un document de expunere a faptelor, iar societății i s-a acordat acces la documentele conexe. În aceeași zi, societatea EE a prezentat un nou aviz al expertului prin care se descriu factori potențiali care ar fi putut cauza apariția mesajului „VOID” pe sigiliu. Societatea EE a răspuns documentului de expunere a faptelor la 6 iulie 2007.

Prin scrisoarea din 17 iulie 2007, societatea EE mi-a solicitat organizarea unei alte audieri orale, pentru a le permite experților să discute declarațiile diferite ale acestora în cadrul unor interviuri directe. Prin scrisoarea din 26 iulie 2007, am respins solicitarea acestora, oferind explicații cu privire la faptul că o a doua audiere orală ar fi justificată numai în cazul în care Comisia ar fi comunicat noi obiecții către societatea EE, ar fi extins domeniul de aplicare al obiecțiilor existente sau în cazul în care ar fi modificat natura acestora. Acest lucru nu a avut loc în cazul de față, iar societatea EE nici nu a pretins că acest lucru ar fi avut loc.

Prin scrisoarea din 1 octombrie 2007, societatea EE a prezentat Comisiei o a treia expertiză prin care se analizează anumite circumstanțe care ar putea influența gradul de sensibilitate al sigiliilor.

Ulterior, Comisia a solicitat expertului său să prezinte comentarii privind cea de-a doua și a treia expertiză a societății EE și să efectueze noi teste, dacă este cazul. La 20 noiembrie 2007, expertul Comisiei a prezentat o nouă expertiză, în care acesta și-a menținut constatările anterioare și a raportat rezultatele noilor teste efectuate de către acesta. La 23 noiembrie 2007, Comisia a trimis un al doilea document de expunere a faptelor către EE și i-a acordat acesteia acces la documentele conexe. La cererea societății EE, am acordat o amânare de o săptămână pentru a oferi acesteia posibilitatea de a răspunde la faptele suplimentare. Societatea EE a răspuns în timp util, respectiv la data de 10 decembrie 2007.

Proiectul de decizie

Proiectul de decizie reprezintă prima decizie adoptată în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 care a introdus o nouă gamă de sancțiuni și o procedură de constatare a încălcării specifică privind ruperea unui sigiliu. Încălcările de ordin procedural au fost luate, de asemenea, în considerare ca circumstanțe agravante în contextul încălcărilor de ordin material, iar Comisia a mărit, în mod corespunzător, amenda în cazul hotărârilor definitive pronunțate în cauzele privind cartelurile.

Proiectul de decizie înaintat Comisiei conține exclusiv obiecții în legătură cu care societății EE i s-a oferit posibilitatea de a-și expune opiniile.

Consider că în cazul de față s-a respectat dreptul de a fi audiat al societății EE.

Bruxelles, 29 ianuarie 2008.

Karen WILLIAMS


19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/6


Rezumat al deciziei Comisiei

din 30 ianuarie 2008

privind o procedură inițiată în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului

(Cazul COMP/B-1/39.326 — E.ON Energie AG)

(Numai textul în limba germană este autentic)

(2008/C 240/06)

La 30 ianuarie 2008, Comisia a adoptat o decizie privind o procedură inițiată în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat  (1) . O versiune neconfidențială a textului integral al deciziei este disponibilă în versiunea lingvistică autentică a cazului pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență, la următoarea adresă:

http://ec.europa.eu/comm/competition/antitrust/cases

Decizia privește o amendă în valoare de 38 milioane EUR care a fost impusă împotriva societății E.ON Energie AG („EE”), în temeiul articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, întrucât societatea EE a rupt un sigiliu aplicat de Comisie în timpul unei inspecții care a fost efectuată în mai 2006. Societatea EE își are sediul la München, în Germania, și aparține grupului E.ON. Este vorba despre primul caz în care Comisia a impus o amendă împotriva unei societăți în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

1.   REZUMATUL FAPTELOR

La data de 29 mai 2006, Comisia a efectuat o inspecție neanunțată în incintele societății EE, precum și la alte societăți ale grupului E.ON, întrucât aceasta a descoperit dovezi privind implicarea grupului E.ON în practici anticoncurențiale. În seara primei zile a inspecției, echipa de inspecție a depozitat în unul dintre spațiile care a fost pus la dispoziția Comisiei de către societatea EE în acest scop, un număr mare de documente care nu erau copiate și erau doar parțial înregistrate în registre. Șeful echipei de inspecție a închis incinta cu una dintre cheile care a fost pusă la dispoziție de către societatea EE și a aplicat pe ușă și pe ramele acesteia un sigiliu oficial de siguranță al Comisiei, pentru a asigura spațiul împotriva accesului neautorizat. Societatea EE a fost informată cu privire la semnificația sigilului, precum și cu privire la posibilele consecințe în cazul ruperii acestuia.

În momentul în care echipa de inspecție s-a întors în dimineața zilei de 30 mai 2006, în jur de ora 8.45, aceasta a constatat, în prezența reprezentanților societății și a avocaților societății EE, că pe întreaga suprafață a sigilului care fusese aplicat în seara anterioară era vizibil mesajul „VOID”. În plus, sigiliul fusese deplasat cu aproximativ doi milimetri în sus și în lateral, lucru care era evident din faptul că pe ușă și, respectiv, pe ramele acesteia s-au găsit urme de adeziv. În plus, pe spatele sigiliului, care fusese desprins, s-au găsit resturi vizibile de adeziv (resturi ale mesajului „VOID”), ceea ce constituia, de asemenea, o dovadă a faptului că sigiliul fusese rupt.

După deschiderea ușii incintei, echipa de inspecție nu a putut să constate dacă documentele depozitate acolo mai erau complete.

2.   DERULAREA PROCEDURILOR

Pentru a clarifica elementele de fapte ale problemei, Comisia a solicitat informații din partea 1. societății EE; 2. a producătorului materialului brut din care era confecționat sigiliul, firma 3M Europe SA/NV (3M); 3. a societății de curățenie responsabilă cu curățenia la societatea EE; precum și 4. din partea societății însărcinate de către EE cu asigurarea siguranței clădirii. Ca o posibilă explicație pentru modificarea survenită a sigiliului, societatea EE a sugerat mai întâi că, în urma „adeziunii slabe a sigiliului la suprafață (de exemplu datorită materialului de construcție utilizat)” ar fi putut rezulta o „slăbire parțială a sigiliului”. Societatea EE a afirmat, de asemenea, că una dintre angajatele societății de curățenie a șters sigiliul cu o pânză umedă din microfibră și cu un produs de curățat, iar, prin aceasta, ar fi posibil ca sigiliul să fi fost deplasat în mod nesemnificativ. În sfârșit, societatea EE a confirmat faptul că, în noaptea în cauză, nu a fost observată nici o formă de acces neautorizat în clădire, cu toate acestea, pe lângă cheia care a fost înmânată șefului echipei de inspecție, existând în circulație și alte chei pentru incinta respectivă.

La 2 octombrie 2006, Comisia a comunicat societății EE obiecțiile sale. Astfel, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că sigiliul a fost rupt și că ruperea de sigiliu trebuie atribuită societății EE, aceasta fiind responsabilă de controlul din punct organizatoric al clădirii în care se afla biroul în cauză. Comisia a observat, în plus, că parametrii de funcționare ai sigiliului nu erau, prin urmare, afectați, chiar dacă termenul legal de garanție (folosirea în condiții optime) a sigiliului expirase. În special, nu este posibil ca în cazul unui sigiliu defect să apară mesajul VOID (așa-numita reacție fals-pozitivă). Un sigiliu defect ar declanșa, în general, o reacție fals-negativă iar acest lucru ar însemna că, în cazul unei ruperi de sigiliu, nu ar apărea niciun semn VOID.

Comisia a acordat societății EE acces la dosar. Societatea EE a răspuns la obiecțiile comunicate prin scrisoarea din 13 noiembrie 2006 și a susținut că prezentarea Comisiei era bazată pe fapte neadevărate, respectiv incerte, precum și pe fapte neîntemeiate din punct de vedere științific și tehnic. În cadrul audierii orale din 6 decembrie 2006, societatea EE a prezentat înregistrări video proprii, care dovedeau, în opinia acesteia, că unii factori externi, precum vibrațiile peretelui biroului (provocate, de exemplu, de zguduirile apărute prin închiderea ușii), posibil prin îmbinarea cu alți factori (de exemplu lipsa unei curățiri anterioare a suprafeței de dedesubt) ar fi putut determina apariția semnelor VOID observate. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că înregistrarea video nu a arătat, nicidecum, semne VOID evidente, astfel cum s-a constatat la data de 30 mai 2006, ci au pus în lumină semne VOID numai pe suprafața marginală dintre ușă și ramele acesteia, loc în care sigiliul a lăsat un anumit spațiu. Societatea EE a propus efectuarea unor noi teste privind capacitatea de funcționare a sigiliului.

În luna martie 2007, societatea EE a trimis Comisiei o expertiză efectuată de către un institut științific referitoare la „investigații privind reacția foliilor de sigilare la forțele de forfecare și de așchiere”. Trei luni mai târziu, societatea EE a transmis o nouă expertiză referitoare la „investigații privind reacția foliilor de sigilare la forțele de atracție și de forfecare, la forțele compresive de forfecare și la sarcinile de așchiere sub efectul detergentului Synto”. Ambele expertize se bazează pe analize efectuate asupra foliilor de sigilare de tip 7866, utilizate în comerț și produse de societatea 3M, care sunt utilizate pentru sigiliile Comisiei și care se pot găsi în comerț. Experții au ajuns la concluzia că vibrațiile peretelui, împreună cu produsul de curățat și cu alți factori ar fi putut conduce la o „reacție fals-pozitivă” (apariție redusă a semnelor VOID și resturi de adeziv la marginea sigiliului). Comisia a constatat, însă, că testele au fost efectuate în alte condiții de bază decât condițiile predominante existente în momentul efectuării inspecției. S-a constatat, de asemenea, că nu s-a dovedit nicidecum apariția semnelor VOID pe întreaga suprafață a sigiliului. În plus, firma 3M a confirmat faptul că folosirea în condiții optime a sigiliului Comisiei depășește cu mult garanția privind valabilitatea și că mesajul VOID a dovedit, într-o anumită măsură, capacitatea de funcționare a sigiliului.

Comisia s-a bazat în decizia prin care își susține punctele de vedere și pe expertizele expertului propriu. În luna aprilie 2007, expertul a efectuat o serie de teste în clădirea de serviciu a societății EE, în prezența reprezentanților acesteia și a doi experți externi, reprezentanți ai societății EE. Aceste inspecții au fost efectuate la aceeași ușă pe care, la 29 mai 2006, a fost aplicat sigiliul. În plus, expertul a efectuat noi teste în propriul laborator. În expertiza sa din luna mai 2007, expertul a confirmat faptul că parametrii de funcționare ai sigiliului nu au fost afectați nici de faptul că termenul de garanție indicat de producător expirase și nici de faptul că echipa de inspecție omisese să testeze mai întâi sigiliul sau să curețe ușa în cauză. În plus, acesta a confirmat faptul că prezumția privind apariția unei reacții fals-pozitive, în cazul căreia semnele VOID devin vizibile sub influența produselor de curățat de birou și a vibrațiilor pereților, chiar în lipsa unei desprinderi a sigiliului, nu este realistă. Acesta a ajuns la concluzia că apariția semnelor VOID ar putea fi explicată, în mod realistic, numai printr-o rupere a sigiliului, sigiliul fiind, prin urmare, desprins și aplicat din nou.

Printr-un document de expunere a faptelor din 6 iunie 2007, căruia i-a fost anexată expertiza, Comisia a informat societatea EE cu privire la aceste fapte adiționale descoperite, precum și cu privire la consecințele rezultate din acestea. Societatea EE a răspuns prin scrisoarea din 6 iulie 2007 și și-a exprimat în continuare îndoielile cu privire la capacitatea de funcționare a sigiliului. Societatea EE a susținut faptul că Comisia nu poate exclude, pe deplin, orice alte explicații privind starea deteriorată a sigiliului. Societatea EE a susținut că numărul sigiliilor testate de către expertul Comisiei ar fi fost prea mic. Pe baza motivelor prezentate mai sus, Comisia nu a fost convinsă de aceste argumente.

În octombrie 2007, societatea EE a prezentat o nouă expertiză și a susținut, din acest moment, că starea sigiliului ar putea fi, eventual, explicată prin acțiunea umidității aerului sau a îmbinării a diverși factori (alterarea sigilului, acțiunea produselor de curățat etc.) asupra sigiliului. Expertul Comisiei a dovedit, însă, printr-un studiu ulterior efectuat în noiembrie 2007, că umiditatea aerului sau o îmbinare a umidității aerului cu alți factori nu ar fi putut cauza o funcționare defectuoasă a sigiliului. Acesta a prezentat, de asemenea, numeroasele puncte slabe ale expertizei realizate de societatea EE, prezumțiile acesteia deosebindu-se, într-un mod considerabil, de condițiile de pe teren. Societatea EE a fost informată cu privire la rezultatele expertizei printr-un nou document de expunere a faptelor, iar ulterior, societatea nu a mai prezentat noi argumente care ar fi putut pune la îndoială concluziile Comisiei. Explicațiile sub jurământ prezentate în luna ianuarie 2008, din partea societății EE, de către posesorii cheilor, care au făcut cunoscut faptul că, în orice caz, ei nu ar fi deschis ușa, nu au putut modifica cu nimic aceste concluzii.

3.   CONCLUZII

Se constată, prin urmare, că sigiliul care a fost aplicat în incintele societății EE în prima zi a inspecției, în sensul articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, a fost rupt. Această prevedere nu solicită dovada faptului că ușa a fost, în realitate, deschisă sau că din incinta sigilată lipseau documente care au fost depozitate. În mod realist, este vorba despre o rupere de sigilii săvârșită cu intenție. În cel mai rău caz, am putea considera că a avut loc o rupere a sigiliului comisă din neglijență, acest fapt fiind sub întreaga responsabilitate a societății EE care este singura responsabilă de organizarea activității sale de o asemenea manieră încât interdicția de a rupe sigiliul să fie respectată. În această privință, Comisia a constatat, de asemenea, că societatea EE nu a informat întregul personal care avea dreptul de a intra în clădire cu privire la existența sigiliului și la semnificația acestuia. În afară de faptul că este vorba despre primul caz privind o rupere de sigiliu, în care aceasta a aplicat o sancțiune corespunzătoare, Comisia nu a putut constata, nici o altă circumstanță atenuantă. În special, societatea EE nu a cooperat cu Comisia într-o măsură care să depășească obligațiile legale privind cooperarea.

4.   CONSECINȚE JURIDICE

În momentul îndeplinirii condițiilor privind ruperea de sigilii, în sensul articolului 23 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Comisia poate aplica o amendă cu o valoare de până la 1 % din cifra de afaceri. Lăsând la o parte cazul de față specific, ruperile de sigilii reprezintă, în principiu, o încălcare gravă. În consecință, trebuie să se asigure faptul că amenda are un efect de descurajare. O întreprindere la care se efectuează o inspecție nu trebuie să aibă vreun interes în ruperea de sigilii. Pe de altă parte, Comisia a luat în considerare în momentul aprecierii valorii amenzii și faptul că este vorba despre primul caz de aplicare al noii prevederi din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. Comisia a aplicat, prin urmare, o amendă în valoare de 38 milioane EUR.

5.   COMITETUL CONSULTATIV

La 25 ianuarie 2008, Comitetul consultativ privind practicile restrictive și pozițiile dominante și-a exprimat avizul favorabil cu privire la proiectul de decizie.


(1)  JO L 1, 4.1.2003, p. 1.


INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/8


Informații comunicate de statele membre privind ajutoarele de stat acordate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 70/2001 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 240/07)

Ajutor nr.

XS 189/08

Stat membru

Italia

Regiune

Calabria

Titlul schemei de ajutor sau numele societății care beneficiază de un ajutor individual

Contratto di investimento industria, artigianato e servizi — C.I.-2008

Temei juridic

Legge regionale 11 maggio 2007, articolo 24

Delibera di giunta regionale 19 marzo 2008, n. 220

Delibera di giunta regionale 18 giugno 2008, n. 424

Decreto dirigente generale del dipartimento attività produttive 30 giugno 2008

Tipul măsurii

Regim de ajutoare

Buget

Buget anual: 56 milioane EUR

Valoarea maximă a ajutorului

În conformitate cu articolele 4(2)-(6) și 5 din regulament

Data punerii în aplicare

30.6.2008

Durată

31.12.2008

Obiectiv

Întreprinderi mici și mijlocii

Sectoare economice

Alte sectoare ale industriei prelucrătoare

Alte servicii

Numele și adresa autorității de acordare a ajutorului

Presidente della giunta regionale

Via Sensales — Palazzo Alemanni

I-88100 Catanzaro


Ajutor nr.

XS 194/08

Stat membru

Italia

Regiune

Campania

Titlul schemei de ajutor sau numele societății care beneficiază de un ajutor individual

Contratto di programma regionale

Temei juridic

Legge regionale 12/07, regolamento 4/2007, disciplinare articolo 13

Delibera giunta regionale n. 514 del 21 marzo 2008

Decreto dirigenziale n. 217 del 17 aprile 2008

Tipul măsurii

Regim de ajutoare

Buget

Buget anual: 60 milioane EUR

Valoarea maximă a ajutorului

În conformitate cu articolele 4(2)-(6) și 5 din regulament

Data punerii în aplicare

19.6.2008

Durată

31.12.2015

Obiectiv

Întreprinderi mici și mijlocii

Sectoare economice

Toate sectoarele care întrunesc condițiile pentru primirea ajutorului pentru IMM-uri

Numele și adresa autorității de acordare a ajutorului

Regione Campania

AGC 12 Sviluppo economico

1)

Settore programmazione delle politiche per lo sviluppo economico — Dirigente p.t. dott.sa Carolina Cortese

Centro Direzionale Isola A/6

I-80143 Napoli

Tel. (39) 081 796 75 43

e-mail: mc.cortese@maildip.regione.campania.it

2)

Settore aiuti alle imprese e sviluppo insediamenti produttivi — Dirigente p.t. dott. Filippo Diasco

Centro Direzionale Isola A/6

I-80143 Napoli

Tel. (39) 081 796 68 65

e-mail: f.diasco@regione.campania.it

AGC 06 Ricerca scientifica

3)

Settore ricerca scientifica, statistica, controllo gestione ed avanzamento progetti — Dirigente p.t. dott. Giuseppe Russo

Via don Bosco, 9/E

I-80141 Napoli

e mail: g.russo@regione.campania.it


Ajutor nr.

XS 195/08

Stat membru

Germania

Regiune

Freie und Hansestadt Hamburg

Titlul schemei de ajutor sau numele societății care beneficiază de un ajutor individual

Markenwerft Werbeagentur GmbH

Beim Alten Gaswerk 1

D-22761 Hamburg

Temei juridic

Verordnung (EG) Nr. 70/2001 der Kommission vom 12. Januar 2001 über die Anwendung der Artikel 87 und 88 EG-Vertrag auf staatliche Beihilfen an kleine und mittlere Unternehmen (ABl. L 10 vom 13.1.2001, S. 33 verlängert durch ABl. L 368 vom 23.12.2006, S. 85); Gesetz über die Kreditkommission vom 29.4.1997 (Hamburgisches Gesetz- und Verordnungsblatt 1997, Nr. 18, Seite 133)

Tipul măsurii

Ad hoc

Buget

Buget global: 2 400 EUR

Valoarea maximă a ajutorului

În conformitate cu articolele 4(2)-(6) și 5 din regulament

Data punerii în aplicare

27.6.2008

Durată

27.12.2008

Obiectiv

Întreprinderi mici și mijlocii

Sectoare economice

Alte servicii

Numele și adresa autorității de acordare a ajutorului

Behörde für Wirtschaft und Arbeit

Alter Steinweg 4

D-20459 Hamburg


19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/10


Informații comunicate de statele membre privind ajutorul de stat acordat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1628/2006 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutorului regional național pentru investiții

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 240/08)

Ajutor nr.

XR 92/08

Stat membru

Italia

Regiune

Valle d'Aosta

Titlul sistemului de ajutor sau denumirea beneficiarului de ajutor suplimentar ad hoc

Interventi regionali per lo sviluppo delle imprese industriali e artigiane

Temei legal

Legge regionale 31 marzo 2003, n. 6

Deliberazione della giunta regionale n. 69 del 18 gennaio 2008

Tipul măsurii

Regim de ajutoare

Buget anual

8,46 milioane EUR

Valoarea maximă a ajutorului

10 %

În conformitate cu articolul 4 din regulament

Data punerii în aplicare

23.4.2008

Durată

31.12.2013

Sectoare economice

Limitat la anumite sectoare

NACE A 01.41.3; 2.01.1; 02.02.0; C; D; E; F; G 50.2; 50.40.3; 52.7; I 63.3; 64.11; K 72; 73.1; 74.13; 74.14.4; 74.3; 74.7; 74.81; 74.82; 74.85.1; 74.85.2; 74.86; 74.87.7; M 80.41; N 85.31; 85.32; O 90; 93

Numele și adresa autorității de acordare a ajutorului

Regione Valle d'Aosta

Ass. Attività produttive e politiche del lavoro

Direzione attività produttive e cooperazione

Piazza della Repubblica, 15

I-11100 Aosta

Adresa de internet a publicării sistemului de ajutor

http://www.regione.vda.it/attiprod/industria_artigianato/sintesinormativa_i.asp

http://www.regione.vda.it/attiprod/industria_artigianato

Alte informații


Ajutor nr.

XR 99/08

Stat membru

Italia

Regiune

Calabria

Titlul sistemului de ajutor sau denumirea beneficiarului de ajutor suplimentar ad hoc

Contratto di investimento industria, artigianato e servizi — C.I.-2008 — Grandi imprese

Temei legal

Legge regionale 11 maggio 2007, art. 24

Delibera di giunta regionale 19 marzo 2008, n. 220

Delibera di giunta regionale 18 giugno 2008, n. 424

Decreto dirigente generale del dipartimento attività produttive 30 giugno 2008, n. 8452

Tipul măsurii

Regim de ajutoare

Buget anual

56 milioane EUR

Valoarea maximă a ajutorului

40 %

În conformitate cu articolul 4 din regulament

Data punerii în aplicare

30.6.2008

Durată

31.12.2013

Sectoare economice

Limitat la anumite sectoare

NACE C; D; K 72, 73, 74.3, 74.82, 74.87.5. 74.87.7; O 90

Numele și adresa autorității de acordare a ajutorului

Presidente della giunta regionale

Dipartimento programmazione nazionale e comunitaria

Via Sensales — Palazzo Alemanni

programmazione@regcal.it

Adresa de internet a publicării sistemului de ajutor

www.regione.calabria.it/calabriaeuropa

http://www.regione.calabria.it/sviluppo/index.php?option=com_content&task=view&id=17&Itemid=19

Alte informații


Ajutor nr.

XR 104/08

Stat membru

Italia

Regiune

Sardegna

Titlul sistemului de ajutor sau denumirea beneficiarului de ajutor suplimentar ad hoc

Pacchetti Integrati di Agevolazione (PIA) turismo

Temei legal

Legge regionale n. 7/2005 «Disposizioni per la formazione del bilancio annuale e pluriennale della Regione», art. 11 e s.m.i.

Direttive di attuazione approvate con la deliberazione della giunta regionale n. 36/28 dell'1.7.2008, artt. 6-9

Tipul măsurii

Regim de ajutoare

Buget anual

8,7 milioane EUR

Valoarea maximă a ajutorului

25 %

În conformitate cu articolul 4 din regulament

Data punerii în aplicare

1.7.2008

Durată

31.12.2013

Sectoare economice

Toate sectoarele eligibile pentru ajutor regional pentru investiții

Numele și adresa autorității de acordare a ajutorului

Regione autonoma della Sardegna

Centro regionale di programmazione

Viale Mameli, 88

I-09100 Cagliari

Adresa de internet a publicării sistemului de ajutor

http://www.regione.sardegna.it

http://www.regione.sardegna.it/j/v/66?v=9&c=27&c1=&n=10&s=1&mese=200806&giorno=24&p=3

Alte informații


Ajutor nr.

XR 105/08

Stat membru

România

Regiune

Titlul sistemului de ajutor sau denumirea beneficiarului de ajutor suplimentar ad hoc

Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții realizate de întreprinderi mari în cadrul Programului Operațional Sectorial „Creșterea competitivității economice”

Temei legal

Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 479/20.2.2008 (Monitorul Oficial nr. 189/12.3.2008) și Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 1943/19.6.2008 (Monitorul Oficial nr. 493/2.7.2008)

Tipul măsurii

Regim de ajutoare

Buget global

169,4 milioane EUR

Plătiți pentru 6 ani

Valoarea maximă a ajutorului

50 %

În conformitate cu articolul 4 din regulament

Data punerii în aplicare

14.7.2008

Durată

31.12.2013

Sectoare economice

Limitat la anumite sectoare

NACE B; C; E; F

Numele și adresa autorității de acordare a ajutorului

Ministerul Economiei și Finanțelor

Strada Apolodor nr. 17, sector 5

RO-050741, București

Tel. (40-21) 319 97 59

Fax (40-21) 312 25 09

Adresa de internet a publicării sistemului de ajutor

http://amposcce.minind.ro/fonduri_structurale/pdf/Ordin_479.pdf

Alte informații


Ajutor nr.

XR 112/08

Stat membru

Italia

Regiune

Marche

Titlul sistemului de ajutor sau denumirea beneficiarului de ajutor suplimentar ad hoc

Sperimentazioni tematiche per l'utilizzo di piattaforme ICT nelle aree di specializzazione produttiva e nelle filiere produttive

Temei legal

Decreto del dirigente del servizio n. 208/IAP_11 del 30.7.2008, Allegato 1, pt. 5.2 tipologia 3

Tipul măsurii

Regim de ajutoare

Buget anual

0,828 milioane EUR

Valoarea maximă a ajutorului

10 %

În conformitate cu articolul 4 din regulament

Data punerii în aplicare

30.7.2008

Durată

31.12.2013

Sectoare economice

Toate sectoarele eligibile pentru ajutor regional pentru investiții

Numele și adresa autorității de acordare a ajutorului

Regione Marche servizio industria artigianato energia

via Tiziano, 44

I-60125 Ancona

Tel. (39) 071 806 3607-3701-3702

Adresa de internet a publicării sistemului de ajutor

www.marcheimpresa.net

http://www.marcheimpresa.net/ita/POR2211401/default.asp

Alte informații


V Anunțuri

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

Comisie

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/14


AJUTOR DE STAT — ITALIA

Ajutor de Stat C 36/08 (ex NN 33/08) — Ajutor de Stat în favoarea centralei electrice integrate Sulcis

Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 240/09)

Prin scrisoarea din data de 16 iulie 2008, reprodusă în versiunea lingvistică autentică în paginile care urmează acestui rezumat, Comisia a comunicat Italiei decizia sa de a iniția procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE privind ajutorului/măsurii menționate anterior. Comisia a invitat, de asemenea, Italia, în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, să prezinte observații cu privire la intenția Comisiei de a elibera un ordin de suspendare prin care să îi solicite Italiei suspendarea oricărui ajutor ilegal până când va fi luată o decizie privind compatibilitatea ajutorului cu piața comună.

Părțile interesate își pot prezenta observațiile privind această măsură în termen de o lună de la data publicării prezentului rezumat și a scrisorii de mai jos, la următoarea adresă:

Commission européenne

Direction générale de la concurrence

Greffe des aides d'État

B-1049 Bruxelles

Fax (32-2) 295 12 42

Aceste observații vor fi comunicate Italiei. Păstrarea confidențialității privind identitatea părții interesate care prezintă observațiile poate fi solicitată în scris, precizându-se motivele care stau la baza solicitării.

REZUMAT

DESCRIERE

În urma unei plângeri, Comisia a aflat de intenția Italiei de a acorda ajutor de stat pentru a subvenționa producția de electricitate obținută din cărbunele intern în Sardinia în temeiul articolului 11 alineatul (14) din Actul nr. 80/2005 cu privire la măsuri urgente în cadrul Planului de acțiune pentru dezvoltare economică, socială și teritorială.

Italia intenționează să organizeze o licitație publică pentru acordarea unei concesiuni integrate care implică punerea în funcțiune a unei noi centrale electrice bazate pe cărbune, care urmează să fie construită în regiunea Sulcis din Sardinia, precum și gestionarea operațiunilor de minerit de pe terenul Nuraxi Figus aflat în apropiere. Cărbunele extras din această mină va satisface nevoile noii centrale electrice.

Pe toată perioada concesiunii integrate (30 de ani), regiunea Sardinia îi va pune la dispoziție concesionarului, în mod gratuit, concesiunea minieră, zonele și infrastructura necesare pentru exploatarea bazinului carbonifer, precum și terenul pe care va fi construită centrala. Organismul public gestore dei servizi elettrici (GSE) va achiziționa o parte din electricitatea produsă de centrală la prețuri garantate (120,50 EUR/MWh pentru primii 8 ani de operare, 100,06 EUR/MWh pentru anii următori). Cantitatea exactă care va fi cumpărată va fi determinată pe baza celei mai bune oferte.

Ca o condiție obligatorie pentru primirea ajutorului, concesionarul va trebui să vândă restul energiei produse industriilor selectate din Sardinia, mari consumatoare de energie (producția de aluminiu primar, plumb, zinc, clor și derivații acestuia, alumină, produse plate de aluminiu) la prețuri preferențiale (între 28 și 67 EUR, în funcție de sector). Prețul exact de vânzare va fi stabilit, de asemenea, în cadrul cererii de oferte.

Resursele necesare pentru cumpărarea energiei produse de centrala electrică Sulcis vor fi obținute prin intermediul unei taxe parafiscale percepute pe facturile consumatorilor de electricitate.

EVALUARE

În opinia Comisiei, concesiunea integrată Sulcis implică ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE în favoarea viitorului concesionar și a industriilor mari consumatoare de energie din Sardinia.

Măsura va acorda un avantaj economic concesionarului, sub forma unor achiziții garantate de electricitate la un preț mai mare decât prețul pieței. În această etapă, Comisia nu poate exclude prezența unui element de ajutor și în ceea ce privește concesiunea minieră. Cel puțin o parte din avantajul economic acordat concesionarului va fi canalizat către industriile locale mari consumatoare de energie, sub forma unor prețuri de vânzare preferențiale.

Această măsură este selectivă, deoarece numai concesionarul și industriile mari consumatoare de energie din Sardinia vor beneficia de pe urma acesteia, și este finanțată din resursele statului.

Comisia consideră că măsura are un impact asupra comerțului intracomunitar și denaturează concurența. Piața electricității din UE a fost în întregime deschisă concurenței. Noua centrală Sulcis va produce aproximativ 600 MW de electricitate, din care aproximativ jumătate va fi rezervată celor mai mari consumatori de electricitate din Sardinia. Prin urmare, noua centrală va absorbi o parte considerabilă din cererea locală. Comisia consideră că, deși se ține cont de avantajul acordat industriilor mari consumatoare de energie, este probabil ca poziția concurențială a concesionarului să fie îmbunătățită comparativ cu cea a altor producători de energie care nu pot beneficia de ajutor. În orice caz, reducerea cererii va înrăutăți poziția concurențială a actualilor producători de electricitate din Sardinia și le va înrăutăți structura costurilor. Pe de altă parte, în lipsa unei baze semnificative de consumatori, va fi dificil, dacă nu imposibil pentru noii furnizori de electricitate să pătrundă pe piața din Sardinia.

În ceea ce privește industriile mari consumatoare de energie, furnizarea electricității la prețuri subvenționate are un impact direct și considerabil asupra costurilor de producție și, prin urmare, îmbunătățește poziția concurențială a beneficiarilor pe piețele produselor în care aceștia activează și care sunt în totalitate deschise comerțului intracomunitar.

Contestatul proiect Sulcis ar trebui considerat ca fiind o măsură nouă, care nu a fost notificată niciodată și care constituie, astfel, un ajutor nou, ilegal.

Comisia se îndoiește că ajutorul propus ar fi compatibil cu piața comună. Ajutorul pentru proiectul Sulcis constituie ajutor de exploatare, care poate fi autorizat numai în circumstanțe excepționale, de exemplu atunci când este legat de protecția mediului. Comisia a evaluat dacă proiectul ar putea fi considerat compatibil ca ajutor de mediu în conformitate cu noile Orientări comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului (JO C 82, 1.4.2008, p. 1). Cu toate acestea, autoritățile italiene nu au demonstrat respectarea niciunei prevederi a acestor orientări, nici pentru economisirea energiei, nici pentru investițiile depășind standardele comunitare, și nici pentru reabilitarea site-urilor poluate.

În privința ajutorului în favoarea industriilor mari consumatoare de energie din Sardinia, Comisia observă că măsura va aduce beneficii acelorași sectoare industriale și, de facto, acelorași întreprinderi pentru care Italia a introdus tarife preferențiale la electricitate între 2004 și 2005 (hotărârea din 6 februarie 2004, articolul 11 alineatele (11) și (12) din Actul nr. 80/2005). Comisia a inițiat anchete detaliate privind aceste măsuri de ajutor în cazurile C 38/04, C 13/06 și C 36/06, exprimându-și îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea acestora cu piața comună.

Având în vedere îndoielile menționate anterior, Comisia a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE. Comisia consideră necesar să prevină evoluția următoarelor etape ale procedurii. Prin urmare, a solicitat Italiei să prezinte observații cu privire la intenția Comisiei de a elibera un ordin de suspendare prin care să impună Italiei suspendarea oricărui ajutor ilegal și, mai ales, încetarea imediată a oricărei acțiuni care ar duce la continuarea punerii în aplicare a proiectului, așa cum se prevede în prezent.

TEXTUL SCRISORII

„Con la presente, la Commissione si pregia informare codeste autorità che, dopo aver esaminato le informazioni da esse fornite in riferimento agli aiuti in oggetto, ha deciso di avviare il procedimento di cui all'articolo 88, paragrafo 2, del trattato CE. L'Italia è pertanto invitata, in forza dell'articolo 11, paragrafo 1, del regolamento (CE) n. 659/1999, a presentare osservazioni sull'intenzione della Commissione di sospendere l'erogazione di ogni aiuto concesso illegalmente, fino a che la Commissione non abbia deciso in merito alla compatibilità dell'aiuto con il mercato comune.

I.   PROCEDIMENTO

1)

Sulla base di una denuncia, la Commissione veniva a conoscenza dell'intenzione delle autorità italiane di concedere aiuti di Stato per sovvenzionare la produzione di elettricità tramite lo sfruttamento di giacimenti di carbone in Sardegna, sulla base dell'articolo 11, comma 14, della legge n. 80 del 2005 recante disposizioni urgenti nell'ambito del Piano di azione per lo sviluppo economico, sociale e territoriale.

2)

Con lettera del 18 dicembre 2006, la Commissione richiedeva ulteriori informazioni che le venivano trasmesse con lettera del 13 marzo 2007. Con lettera del 22 luglio 2007, la Commissione richiedeva ulteriori informazioni e invitava l'Italia a notificare la misura conformemente all'articolo 88, paragrafo 3, del trattato CE. Con lettera del 15 ottobre 2007, le autorità nazionali fornivano le informazioni richieste, in termini atti a suggerire che detta trasmissione potesse valere quale notifica. Tuttavia, le informazioni non venivano trasmesse conformemente al regolamento (CE) n. 794/2004 (1), non contenevano un riferimento esplicito all'articolo 88, paragrafo 3, del trattato CE e le autorità italiane sostenevano che la misura costituiva un aiuto esistente.

3)

Con lettera del 21 gennaio 2008, la Commissione richiedeva ulteriori delucidazioni e esprimeva nuovamente seri dubbi sul fatto che la misura in questione costituisse un aiuto esistente. Le autorità italiane trasmettevano le informazioni richieste con lettere del 18 marzo 2008 e del 9 aprile 2008.

4)

Considerato che la normativa nazionale non contempla una clausola sospensiva e risulta pertanto immediatamente applicabile, la misura veniva trascritta nel registro degli aiuti non notificati, con il numero NN 33/08.

II.   DESCRIZIONE

5)

La decisione della Commissione di avviare il procedimento di cui all'articolo 88, paragrafo 2, del trattato CE riguarda il progetto Sulcis contemplato all'articolo 11, comma 14, della legge n. 80 del 2005, come ulteriormente specificato nella documentazione di gara. Tuttavia, onde garantire un'adeguata valutazione della misura e tener conto, in particolare, delle argomentazioni fatte valere dalle autorità nazionali, occorre ripercorre l'evoluzione del progetto Sulcis nella legislazione nazionale.

Il carbone quale “fonte assimilata”

6)

L'articolo 22 della legge n. 9, del 9 gennaio 1991, “Norme per l'attuazione del nuovo Piano energetico nazionale” (in appresso, legge n. 9/91) prevede la possibilità di concedere sovvenzioni pubbliche alla produzione di energia da fonti rinnovabili e “assimilate”, senza tuttavia definire precisamente il concetto di fonte assimilata. La legge incarica il Comitato Interministeriale Prezzi (in appresso CIP) di definire le condizioni tecniche generali per l'ammissibilità a fonte assimilata. La legge n. 9/91 è stata approvata ai sensi della normativa in materia di aiuti di Stato nell'ambito della decisione della Commissione sulla misura NN 52/91 (2).

7)

Con la delibera del CIP n. 6, del 29 aprile 1992, (in appresso delibera CIP 6), l'Italia ha adottato le disposizioni d'applicazione della legge n. 9/91, stabilendo segnatamente che il concetto di fonte energetica assimilata copre anche i combustibili fossili prodotti da giacimenti minori isolati. La delibera CIP 6 stabilisce che le sovvenzioni pubbliche sono erogate sotto forma di cessione garantita di energia elettrica allo Stato a prezzi fissi sovvenzionati.

8)

Il decreto del presidente della Repubblica, del 28 gennaio 1994 (in appresso decreto del 1994), sull'attuazione del piano di disinquinamento del territorio del Sulcis-Iglesiente indica l'opportunità che il carbone prodotto nel territorio del Sulcis sia da considerarsi una fonte di energia assimilabile ai sensi della legge n. 9/91. Il decreto del 1994 stabilisce dettagliate condizioni tecniche ed economiche per l'affidamento di una concessione integrata per la gestione della miniera carbonifera e della centrale elettrica. Il progetto di centrale elettrica è condizionato all'impiego della tecnica di gassificazione, al rispetto di rigorosi valori massimi di emissioni e alla produzione combinata di energia e calore. È previsto che il progetto benefici di aiuti di Stato sotto forma di:

a)

aiuti agli investimenti per un importo di 185 Mrd ITL (85 713 Mio EUR);

b)

la cessione garantita all'ENEL dell'energia elettrica prodotta dalla centrale ad un prezzo sovvenzionato. Per i primi 8 anni di esercizio, il prezzo è fissato al livello sovvenzionato di 160 ITL/kWh mentre per i successivi anni di esercizio, al prezzo più basso previsto dalla delibera CIP 6 e tenendo conto dei costi di produzione di energia evitati dall'ENEL (3).

9)

Il progetto Sulcis era incluso nel programma operativo della Sardegna per i Fondi strutturali per il periodo 1994-1998. La concessione è stata affidata ad un consorzio di imprese (ATI-Sulcis). Il progetto ha tuttavia incontrato difficoltà tecniche e finanziarie. Già nel 1997, il progetto veniva escluso dal programma operativo (4) e, a maggio 2002, il consorzio ha infine dichiarato di non essere più disposto a continuarne la realizzazione. La concessione è stata ufficialmente ritirata nel 2003.

10)

Con l'articolo 11, comma 14, della legge n. 80/2005 recante disposizioni urgenti nell'ambito del Piano di azione per lo sviluppo economico, sociale e territoriale, l'Italia ha rilanciato il progetto integrato Sulcis annunciando una nuova gara d'appalto. Quanto alle condizioni per l'affidamento della concessione, la legge n. 80/2005 fa riferimento al decreto del 1994, che si applica per quanto riguarda il prezzo garantito di cessione dell'energia elettrica. La legge n. 80/2005 introduce tuttavia nuovi criteri sostanziali per la maggior parte altri aspetti della concessione. Il nuovo progetto non prevede aiuti agli investimenti.

11)

Con l'articolo 1, comma 1119, della legge n. 296/2006 (legge finanziaria del 2007), l'Italia ha prorogato la validità dell'articolo 11, comma 14, della legge n. 80/2005.

Descrizione dettagliata del nuovo progetto integrato Sulcis

12)

Come previsto dalla legge n. 80/2005 in combinato disposto con il decreto del 1994, il progetto persegue un duplice obiettivo: garantire alle industrie locali ad alto impiego di energia una fornitura di elettricità a prezzi ridotti e promuovere lo sfruttamento dei giacimenti di carbone nel territorio Sulcis-Iglesiente.

13)

L'Italia intende perseguire questo duplice obiettivo sovvenzionando la costruzione e il funzionamento di una nuova centrale che utilizzerà il carbone estratto localmente.

14)

Con un elevato tenore di zolfo e un basso potere calorifico, il carbone del Sulcis, di scarsa qualità (5), è destinato ad un utilizzo locale, dal momento che il trasporto su lunghe distanze lo renderebbe antieconomico. Questo tipo di carbone richiede specifici accorgimenti tecnici per ridurne le emissioni di zolfo.

15)

Stando alle informazioni fornite da parte italiana, l'estrazione del carbone dalle miniere del Sulcis era sospesa [“stand by attivo (6)] dalla metà degli anni '70. La gestione provvisoria delle miniere (compresa la miniera Nuraxi Figus) è stata assicurata con finanziamenti pubblici fino al 2003. La presente decisione non riguarda questo intervento pubblico.

16)

Ad ogni modo, il giacimento di Nuraxi Figus, che sarà sfruttato dal concessionario, è attualmente operativo in quanto rifornisce di carbone la centrale elettrica a carbone dell'ENEL di Portovesme sulla base del contratto concluso a maggio 2006 per una fornitura di 1 100 000 tonnellate in tre anni.

17)

Analogamente al progetto del 1994, il nuovo progetto Sulcis, basato sulla legge n. 80/2005, prevede anch'esso una gara d'appalto pubblica per l'affidamento della concessione integrata per la gestione delle operazioni estrattive del giacimento di Nuraxi Figus e per la costruzione/gestione di una centrale elettrica. Una prima gara è stata indetta alla fine del 2006, ma la concessione non è stata affidata per mancanza di offerenti. La regione sarda intende indire una nuova gara a condizioni diverse.

18)

Il nuovo bando, trasmesso dalle autorità italiane con lettera del 9 aprile 2008, contiene norme sostanziali rilevanti ai fini della valutazione del progetto sotto il profilo degli aiuti di Stato.

Condizioni dell'appalto

19)

Le condizioni previste dalle autorità italiane si applicano lungo tutta la durata della concessione integrata (30 anni). La Regione Sardegna mette a disposizione del concessionario, a titolo gratuito, la concessione estrattiva, le aree ed infrastrutture necessarie per la coltivazione del giacimento minerario, nonché l'area per la realizzazione dell'impianto. Una parte dell'energia elettrica prodotta dall'impianto sarà ceduta al gestore dei servizi elettrici (in appresso, GSE) a prezzi garantiti e il quantitativo preciso sarà determinato sulla base della migliore offerta.

20)

Conformemente alla legge n. 80/2005 (7), il prezzo di cessione dell'energia è quello definito dal decreto del 1994. Di conseguenza, nei primi 8 anni di esercizio, il GSE è tenuto ad acquistare elettricità ad un prezzo (indicizzato) di 120,50 EUR/MWh (8). Per gli esercizi successivi, il GSE paga 100,06 EUR/MWh (9).

21)

Il corrispettivo offerto dal concessionario sarà determinato sulla base della migliore offerta. La documentazione di gara definisce tuttavia in dettaglio il contenuto minimo dell'offerta. In particolare, i concorrenti dovranno presentare offerte separate per i diversi aspetti del progetto (offerta economico-finanziaria e offerta tecnico-industriale).

Offerta economica

22)

La struttura economico-finanziaria dell'offerta dovrà precisare i seguenti elementi:

a)

il quantitativo di energia cedibile al GSE [fino alla massima potenza autorizzata di 450 MWe per 7 500 ore (10)];

b)

la quantità di energia annua a prezzi agevolati per le imprese localizzate sull'isola, non inferiore a 3 500 GWh/anno per un periodo obbligatorio di 12 a partire dal 2011;

c)

il prezzo medio ponderato di cessione dell'energia a prezzi agevolati con base anno 2005: 31,94 EUR/MWh incrementata di anno in anno al tasso d'inflazione annuo.

23)

Per quanto riguarda le cessione di energia elettrica alle imprese localizzate sull'isola, il prezzo offerto dai concorrenti sarà differenziato in funzione del settore industriale interessato, ovvero:

a)

produzione di alluminio primario (circa 64 % dell'assorbimento);

b)

produzione di piombo e zinco (17 %);

c)

ciclo cloro e cloroderivati (10 %);

d)

produzione di allumina (7 %);

e)

laminazione alluminio (1 %);

f)

altre tipologie di produzioni (1 %).

24)

Le autorità italiane hanno fissato i prezzi di riferimento per ciascuno di questi settori, che variano da un minimo di 27,87 EUR per l'alluminio primario ad un massimo di 97,90 EUR per la laminazione di alluminio. Per alcune categorie, le offerte possono contemplare un corrispettivo inferiore al prezzo di riferimento o superiore nel limite del 10 %.

Offerta tecnico-industriale

25)

I concorrenti dovranno presentare:

a)

un progetto di massima della centrale termoelettrica indicando le metodologie proposte per la minimizzazione delle emissioni con utilizzo di tecnologia idonea al contenimento degli inquinanti gassosi, in forma di gassificazione, ciclo supercritico o altro equivalente. La centrale deve utilizzare il carbone del Sulcis almeno nella misura del 50 % del suo fabbisogno (11);

b)

un piano industriale per lo sfruttamento della miniera e l'esercizio della centrale di produzione di energia elettrica;

c)

un programma di attività finalizzato alle tecnologie di impiego del carbone ad emissione zero;

d)

un programma di formazione per il personale impiegato nelle miniere.

26)

La centrale dovrà avere gli stessi livelli di emissioni stabiliti dal progetto originario del 1994. Detti livelli sono superiori alle norme comunitarie obbligatorie di cui alla direttiva 2001/80/CE del Parlamento europeo e del Consiglio, del 23 ottobre 2001, concernente la limitazione delle emissioni nell'atmosfera di taluni inquinanti originati dai grandi impianti di combustione (12).

 

Massimali delle emissioni della centrale del Sulcis

Norme obbligatorie

SO2

60 mg/Nm3

200 mg/Nm3

NOx

70 mg/Nm3

200 mg/Nm3

Polveri sottili

2 mg/Nm3

30 mg/Nm3

CO2

50 mg/Nm3

Nessuna norma obbligatoria

27)

Il concessionario dovrà mantenere in servizio il personale attualmente impiegato nelle miniere (preservando le attuali condizioni di impiego), con possibili riduzioni dell'organico per motivi di efficienza.

III.   VALUTAZIONE

Sussistenza di aiuto di Stato ai sensi dell'articolo 87, paragrafo 1, del trattato CE

28)

Ai sensi dell'articolo 87, paragrafo 1, del trattato CE, una misura costituisce aiuto di Stato se risultano cumulativamente soddisfatte le seguenti condizioni: a) la misura conferisce un vantaggio economico al beneficiario; b) è concessa dallo Stato o mediante risorse statali; c) presenta una natura selettiva; d) incide sugli scambi tra Stati membri e falsa o minaccia di falsare la concorrenza all'interno dell'UE.

29)

In questa fase del procedimento, la Commissione ritiene che la concessione integrata del Sulcis costituisca aiuto di Stato a beneficio a) del futuro concessionario e b) delle industrie locali ad alto impiego di energia.

Vantaggio

30)

La misura è atta a favorire economicamente il futuro concessionario. Il GSE è tenuto ad acquistare circa la metà dell'energia elettrica prodotta dalla centrale ad un livello di prezzo sensibilmente più elevato rispetto alla media dei prezzi all'ingrosso in Italia e in Sardegna (13). La cessione garantita di energia elettrica è atta a migliorare la posizione concorrenziale del beneficiario sul mercato della produzione elettrica.

31)

La Commissione ritiene che almeno una parte del vantaggio economico a favore del concessionario venga trasferito alle industrie locali ad alto impiego di energia sotto forma di prezzi di vendita agevolati. I prezzi di vendita stimati, che variano dai 27,87 EUR/MWh ai 67,90 EUR/MWh, risultano al di sotto del prezzo di mercato (14). La Commissione non dispone di cifre esatte sui prezzi dell'energia elettrica negoziati su base bilaterale tra le industrie ad alto impiego di energia operanti in Sardegna e i loro fornitori. Tuttavia, un prezzo pari a 25 EUR/MWh risulta sostanzialmente inferiore ai prezzi spot  (15), sia medi che off-peak. Per i più grandi consumatori, quali quelli del settore dell'alluminio primario, che dovrebbero assorbire oltre il 60 % dell'energia elettrica prodotta dal concessionario, il prezzo si direbbe addirittura inferiore al costo marginale medio della produzione di energia in Sardegna.

32)

È tuttavia impossibile fornire una quantificazione più esatta dei rispettivi vantaggi conferiti al concessionario e alle imprese ad alto impiego di energia. I fattori economici in gioco, tra cui il quantitativo di energia elettrica ceduto al GSE, la quantità di energia acquistata dalle imprese ad alto impiego di energia e il prezzo di vendita dell'energia in questione, non sono predeterminati ma dipendono dalle offerte dei concorrenti nell'ambito della gara.

33)

Sulla base di queste considerazioni, la Commissione ritiene, nella fase attuale del procedimento, che le misure proposte siano tali da conferire un vantaggio al futuro concessionario del progetto Sulcis per la produzione di energia elettrica e alle imprese locali ad alto impiego di energia.

Selettività

34)

Il vantaggio su esposto verrà conferito in modo selettivo, considerato che la misura è intesa ad esclusivo beneficio del concessionario e delle imprese locali ad alto impiego di energia.

Risorse statali e imputabilità allo Stato

35)

La misura è finanziata tramite risorse pubbliche. Il GSE è un ente pubblico, di esclusiva proprietà del ministero delle Finanze. Stando alle informazioni fornite dalle autorità nazionali, il GSE reperirà le risorse necessarie all'acquisto dell'energia elettrica del Sulcis con le stesse modalità previste dall'accordo CIP 6, ovvero tramite un prelievo parafiscale esatto sulle bollette di tutti gli utenti (e possibilmente addebitato sulla stessa componente della bolletta). In due precedenti casi di aiuti di Stato (16), la Commissione ha già stabilito che i prelievi parafiscali esatti dalle autorità italiane sul consumo di energia e raccolti e distribuiti dall'ente statale Cassa di conguaglio configurano risorse pubbliche, interpretazione peraltro in linea con la giurisprudenza dei tribunali comunitari in materia di prelievi parafiscali (17).

36)

Dal momento che il concessionario è tenuto a trasmettere alle imprese locali ad alto impiego di energia parte del vantaggio conferito dalla cessione di energia al GSE ad un prezzo più elevato, e che tale requisito è stabilito dalla normativa nazionale in combinato disposto con la documentazione di gara emanata dalla Regione Sardegna, la Commissione ritiene che il vantaggio a beneficio delle imprese locali ad alto impiego di energia che ne risulta sia altresì finanziato tramite risorse pubbliche.

37)

Avendo come base giuridica norme e disposizioni regolamentari nazionali e regionali, la misura è imputabile allo Stato.

Effetto sugli scambi e distorsione della concorrenza

38)

In questa fase del procedimento, la Commissione ritiene che la misura incida sugli scambi tra gli Stati membri e falsi la concorrenza, tanto sul mercato dell'elettricità che sui mercati a valle in cui operano le imprese ad alto impiego di energia. Nell'UE, il mercato dell'elettricità è stato completamente aperto alla concorrenza. La nuova centrale del Sulcis produrrà energia elettrica per 650 MW, ovvero un sesto dell'attuale capacità di produzione della Sardegna (pari a circa 4 000 MW). Circa la metà dell'energia prodotta sarà riservata ai principali consumatori di energia elettrica dell'isola (le imprese ad alto impiego di energia) sulla base di contratti di lungo periodo. I prezzi agevolati previsti sono resi praticabili grazie alla cessione assicurata della restante parte di energia elettrica al GSE a prezzi superiori a quelli di mercato, come su illustrato al punto 30).

39)

La nuova centrale assorbirà pertanto una parte considerevole della domanda locale, escludendo realisticamente la possibilità per altri fornitori di rifornire lo stesso bacino d'utenza. La Commissione è dell'avviso che, pur considerando il vantaggio trasmesso alle imprese ad alto impiego di energia, risulti probabile che il concessionario benefici di una posizione concorrenziale migliore rispetto agli altri produttori di energia non sovvenzionati. La riduzione della domanda non farà, in ogni modo, che peggiorare la posizione concorrenziale dei produttori di energia operanti in Sardegna. Pare inevitabile che, nell'impossibilità di competere con i prezzi sovvenzionati del concessionario e di esportare elettricità fuori dalla Sardegna, questi ultimi saranno costretti a ridurre la produzione (18). È probabile non solo che ne risenta la loro posizione concorrenziale ma che peggiori la loro struttura dei costi, già limitata dalla strutturale sovraccapacità (19) di produzione di energia elettrica della Sardegna.

40)

Peraltro, in mancanza di una clientela di qualche rilievo, sarà difficile se non impossibile che nuovi fornitori di energia riescano ad entrare sul mercato sardo. La Commissione ha ricevuto denunce, segnatamente dai produttori di energia eolica, che segnalano questo effetto distorsivo.

41)

Per quanto riguarda le imprese ad alto impiego di energia, la fornitura di elettricità a prezzi agevolati incide notevolmente e in modo diretto sui costi di produzione, migliorando pertanto la posizione concorrenziale dei beneficiari sui mercati del prodotto in cui essi operano. I settori interessati sono pienamente aperti agli scambi intracomunitari.

42)

In questa fase, la Commissione ritiene pertanto che la misura configuri aiuto di Stato ai sensi dell'articolo 87, paragrafo 1, del trattato CE.

Natura degli aiuti: nuovi o esistenti

43)

Le autorità italiane ritengono che la misura costituisca aiuti esistenti sulla base delle considerazioni riassunte di seguito. A loro dire, il progetto Sulcis rientra nel piano energetico nazionale, adottato con le leggi n. 9 e 10, del 9 gennaio 1991, e approvato dalla Commissione ai sensi della normativa in materia di aiuti di Stato. La Commissione ha inoltre approvato le misure dettagliate di attuazione del piano energetico nazionale, contenute nella delibera CIP 6. Il decreto del 1994 si limiterebbe, secondo le autorità nazionali, a specificare ulteriormente queste disposizioni.

44)

Le autorità italiane sottolineano inoltre che il decreto del 1994 è stato implicitamente approvato in quanto la Commissione ha incluso il progetto Sulcis nel programma operativo per la Sardegna per il periodo 1994-1999. La successiva esclusione del progetto dal programma operativo non metterebbe in discussione la validità di detta approvazione, dal momento che il decreto del 1994 è stato prorogato negli anni dalla legislazione nazionale, e più di recente dall'articolo 11, comma 14, della legge n. 80/2005 e dalla legge finanziaria del 2007.

45)

Secondo le autorità nazionali, la legge n. 80/2005 non ha apportato cambiamenti sostanziali al progetto ma ha semplicemente provveduto ad introdurre adeguamenti agli sviluppi tecnici e giuridici. Il progetto costituirebbe pertanto un aiuto esistente e, conformemente alla normativa in materia di aiuti di Stato, l'Italia non sarebbe stata tenuta a notificare l'articolo 11, comma 14, della legge n. 80/2005.

46)

La Commissione ritiene che il progetto Sulcis, come introdotto dalla legge n. 80/2005, configuri un aiuto nuovo per i seguenti motivi.

La misura non è giuridicamente fondata nel merito sulla delibera CIP 6

47)

Contrariamente a quanto sostenuto da parte italiana, la delibera CIP 6 non può ritenersi la rilevante base giuridica della misura in questione. La delibera definisce, tra le altre cose, le disposizioni in materia di sostegno alle fonti energetiche “assimilate” a quelle rinnovabili. La definizione di fonti assimilate include “i combustibili fossili prodotti da giacimenti minori isolati”. Il concetto di “giacimenti minori isolati”, originariamente assente nella delibera CIP 6, è stato introdotto nel 1994 (20): un giacimento viene considerato minore isolato quando l'entità accertata del giacimento è inferiore a 0,5 Mtep e per ragioni tecniche od economiche il combustibile estratto non è direttamente inseribile nella fase di distribuzione.

48)

I giacimenti carboniferi del Sulcis sono i più estesi d'Italia (21). Tenuto conto delle loro dimensioni, essi non potevano essere ritenuti “giacimenti minori isolati” ai fini dell'applicazione della delibera CIP 6. Le autorità italiane hanno dovuto quindi adottare una normativa separata (il decreto del 1994) con diretto richiamo alla legge n. 9/91, per dichiarare il carbone del Sulcis “fonte assimilata” e fornire una base giuridica agli aiuti di Stato ricorrendo ad un meccanismo senz'altro simile, ma decisamente non equivalente al CIP 6 (22).

49)

Inoltre, come su illustrato al punto 19), gli importi degli aiuti individuati, per i primi otto anni di esercizio, dalla delibera CIP 6 e dal decreto del 1994 non coincidono. Il meccanismo di tariffazione di cui alla delibera CIP 6 rimanda al decreto del 1994 solo per quanto riguarda gli esercizi successivi. Anche la durata del sostegno previsto dal CIP 6 (fino al 2020) differisce da quella prevista per la centrale del Sulcis (30 anni dall'affidamento della concessione).

50)

La valutazione della Commissione è pertanto incentrata sulla legge n. 80/2005 in combinato disposto con il decreto del 1994.

Il decreto del 1994 risulta di fatto superato, data la natura sostanziale e l'ampia portata delle modifiche introdotte con la legge n. 80/2005

51)

Per la Commissione, le modifiche introdotte con la legge n. 80/2005 non possono definirsi meri adeguamenti tecnici al progetto Sulcis originario, come istituito dal decreto del 1994: si tratta in effetti di modifiche di natura sostanziale con una portata così estesa da rendere superato il decreto del 1994.

52)

In primo luogo, il progetto originario non prevedeva la vendita alle imprese ad alto impiego di energia elettrica a prezzi agevolati. Si tratta di un elemento nuovo che altera il meccanismo economico dell'aiuto introducendo nuovi beneficiari e, di fatto, di per sé giustifica che la misura sia intesa come un aiuto nuovo.

53)

In secondo luogo, il decreto del 1994 contemplava originariamente specifici requisiti tecnici, segnatamente l'utilizzo della tecnica innovativa della gassificazione del carbone nonché la produzione combinata di energia e calore. Le specifiche del nuovo progetto non prevedono più l'utilizzo di tecniche innovative. Nell'ultimo capitolato di gara si legge che, per l'affidamento della concessione, è sufficiente l'uso di una tecnologia “provata”, quali la gassificazione, il ciclo supercritico o altro equivalente. La Commissione constata che il ciclo supercritico è una tecnologia di ampio impiego che non va oltre lo “stato dell'arte” (23). La documentazione di gara non accenna neanche all'impiego della cogenerazione. Peraltro, nel progetto originario, tutta l'energia prodotta sarebbe stata venduta all'ENEL, mentre nel nuovo progetto solo parte di essa va in cessione al GSE.

54)

In buona sostanza, le uniche disposizioni del decreto del 1994 che, di fatto, sembrano continuare ad applicarsi sono il livello del prezzo garantito e le norme ambientali che la centrale è tenuta a rispettare, obiettivo questo oggi molto meno difficile da conseguire rispetto a 14 anni fa.

55)

Alla luce di queste considerazioni, la Commissione giunge alla conclusione che il progetto adottato con la legge n. 80/2005 e ulteriormente dettagliato dalla documentazione di gara risulti sostanzialmente diverso dal progetto Sulcis originario introdotto dal decreto del 1994; pertanto, anche se per il progetto del 1994 si fosse potuto parlare di un aiuto esistente — il che non corrisponde alla realtà, come dimostrato di seguito — questo non varrebbe per il nuovo progetto.

Il progetto del 1994 non costituisce un aiuto esistente

56)

Al fine di una disamina completa dei punti sollevati da parte italiana, la Commissione ha soppesato l'argomentazione secondo cui il progetto del 1994 era stato approvato dalla Commissione e che detta approvazione aveva ancora validità.

57)

La Commissione tiene a sottolineare che, anche se il progetto rientrava nel programma operativo della Sardegna per i Fondi strutturali per il periodo 1994-1998, il decreto del 1994 non è mai stato né notificato né approvato alla luce della normativa in materia di aiuti di Stato. Il progetto è stato peraltro successivamente escluso dal programma operativo.

58)

Inoltre, in seguito all'adozione della disciplina comunitaria degli aiuti di Stato per la tutela dell'ambiente (24), l'Italia avrebbe dovuto adeguare i regimi di aiuto esistenti. Tale adeguamento non ha mai avuto luogo per la misura in esame. Pertanto, anche se in un primo momento si fosse trattato di un aiuto esistente — ipotesi palesemente infondata, come su illustrato — la misura non poteva in nessun caso essere considerata tale una volta decorsi i termini per l'adattamento alla disciplina del 2001 (1o gennaio 2002).

59)

A tale riguardo, le autorità italiane sostengono che non era necessario adottare opportune misure in base alla disciplina del 2001 dal momento che la concessione integrata non può classificarsi unicamente come una misura di aiuti ambientali. Secondo le autorità italiane, per il territorio del Sulcis gli obiettivi di tutela ambientale vengono conseguiti tramite interventi di varia natura che non sono di esclusiva competenza della disciplina ambientale. Le stesse autorità sostengono tuttavia che l'intero progetto integrato può, in realtà, concepirsi come un intervento di risanamento di siti industriali che rientrerebbe nella disciplina ambientale.

60)

La Commissione constata che il decreto originario del 1994 apparentava il carbone sardo ad una fonte di energia rinnovabile e che su tale presupposto si basava la concessione degli aiuti di Stato. Gli aiuti di Stato a favore della tutela ambientale e, in particolare, delle fonti di energia rinnovabili, rientrano, in linea di principio, nel campo di applicazione della disciplina ambientale. La Commissione non può pertanto avallare il ragionamento delle autorità italiane, soprattutto tenuto conto che le stesse autorità si contraddicono nel sostenere che, in realtà, l'intero progetto debba essere considerato una forma di aiuto ambientale. Peraltro, l'aspetto di risanamento del progetto sostenuto dalle autorità italiane rientrerebbe senza dubbio nel campo di applicazione della disciplina ambientale.

Altre disposizioni del regolamento (CE) n. 659/1999 sui regimi di aiuti esistenti

61)

Il concetto di aiuti esistenti è definito all'articolo 1, lettera b), del regolamento (CE) n. 659/1999 del Consiglio, del 22 marzo 1999, recante modalità di applicazione dell'articolo 93 del trattato CE (25) (in appresso regolamento di procedura). La Commissione ha esaminato se il progetto in esame possa o meno rientrare in una delle categorie di aiuti esistenti contemplate dal regolamento di procedura.

62)

La Commissione constata che la misura introdotta con la legge n. 80/2005 non è stata attuata prima dell'adesione dell'Italia all'UE. Come su illustrato al punto 57, la misura non è mai stata autorizzata dalla Commissione o dal Consiglio ai sensi della normativa sugli aiuti di Stato. La misura non può ritenersi autorizzata ai sensi dell'articolo 4, paragrafo 6, del regolamento di procedura (riguardante i casi in cui la Commissione non provvede ad adottare una decisione entro il termine di due mesi dalla notifica degli aiuti). La misura non riguarda aiuti illegittimi per i quali è decorso il termine di 10 anni. Considerata la natura della misura, è possibile concludere essa abbia sempre configurato un aiuto di Stato e che quindi non si applicano le disposizioni previste per i regimi che non costituivano aiuti di Stato al momento dell'entrata in vigore ma che sono divenuti tali in forza dell'evoluzione del mercato comune.

63)

La Commissione è pertanto giunta alla conclusione che il progetto Sulcis configuri un aiuto nuovo.

Legalità dell'aiuto

64)

Considerato che la misura non è stata notificata alla Commissione conformemente all'articolo 88, paragrafo 3, del regolamento (CE) n. 659/1999, l'aiuto è illegale.

Compatibilità dell'aiuto

65)

La Commissione nutre dubbi circa la compatibilità del progetto di aiuti con il mercato comune.

Aiuti al concessionario

66)

Tenuto conto che l'aiuto previsto per il progetto Sulcis è proposto sotto forma di una tariffa di alimentazione (feed-in tariff) non connessa a specifici costi ammissibili, la Commissione ritiene che esso configuri un aiuto al funzionamento.

67)

Gli aiuti al funzionamento possono essere autorizzati in circostanze eccezionali, ad esempio se intesi alla tutela dell'ambiente; la Commissione ha pertanto valutato se il progetto risulterebbe compatibile come aiuto ambientale alla luce della nuova disciplina comunitaria degli aiuti di Stato per la tutela ambientale (26) (in appresso la disciplina ambientale).

68)

Occorre, in primo luogo, ricordare che, essendo il carbone un combustibile fossile non rinnovabile, le centrali elettriche a carbone non possono ricevere sovvenzioni pubbliche in forza della normativa applicabile agli aiuti al funzionamento per la produzione di energia da fonti rinnovabili. Il progetto non prevede l'impiego di tecnologie di cogenerazione e le autorità nazionali non hanno dimostrato che il progetto è tale da produrre risparmi energetici. Ne consegue che la Commissione non può valutare la conformità della misura di aiuti in esame alla luce delle disposizioni sugli aiuti al funzionamento di cui alla disciplina ambientale.

69)

Stando alla documentazione di gara trasmessa dalle autorità italiane, il progetto della centrale del Sulcis sarebbe inteso al superamento delle norme comunitarie obbligatorie in materia di emissioni. Pertanto, se le sovvenzioni fossero concesse sotto forma di aiuti agli investimenti a copertura di sovraccosti d'investimento, la centrale potrebbe aver diritto ad aiuti intesi al superamento di norme obbligatorie, in forza del punto 3.1.1 della disciplina ambientale. Per questo tipo di aiuti, la disciplina ambientale contempla le seguenti condizioni:

a)

l'intensità di aiuto non deve superare il 50 % dei costi d'investimento ammissibili;

b)

i costi ammissibili sono limitati ai sovraccosti d'investimento necessari a raggiungere un livello di tutela ambientale superiore; il costo dell'investimento viene stabilito in relazione alla situazione controfattuale, tenendo conto dei profitti operativi e dei costi operativi.

70)

Le autorità italiane non hanno dimostrato la rispondenza del progetto ad alcuno dei succitati criteri della disciplina. Inoltre, l'Italia dovrebbe chiarire che tecnologia di combustione utilizzerebbe la nuova centrale, per consentire di valutare le sue prestazioni in rapporto ai livelli di emissioni associati alla Migliore Tecnica Disponibile (Best Available Technique — BAT) indicata nel BREF LCP.

71)

Le autorità nazionali sostengono che il progetto di concessione integrata possa ritenersi compatibile con le disposizioni della disciplina ambientale in materia di risanamento di siti inquinati, dal momento che esso contribuisce a migliorare l'ambiente evitandone l'ulteriore degrado. La Commissione rileva la non osservanza delle norme sostanziali di cui al punto 3.1.10 della disciplina ambientale. In particolare, le autorità italiane non hanno dimostrato il rispetto delle condizioni per la concessione di detti aiuti, segnatamente il principio “chi inquina paga” e il requisito secondo cui i costi ammissibili devono essere chiaramente individuabili e calcolati in base ai lavori di risanamento (la spesa sostenuta per il risanamento al netto dell'aumento del valore del terreno). Sarebbe opportuno che l'Italia operasse un netto distinguo tra gli aiuti concessi per la produzione di energia elettrica e gli aiuti per il risanamento di siti contaminati, specificando i costi ammissibili. Dal momento che il rispetto del principio “chi inquina paga” è uno dei principali criteri per la concessione di questo tipo di aiuti, l'Italia dovrebbe dimostrare l'impossibilità, nell'ordinamento nazionale, di addebitare i costi dell'inquinamento alla società estrattiva responsabile. Dalla documentazione di gara non risulta peraltro alcuna indicazione che il concessionario si impegna a realizzare attività di risanamento diverse dall'ordinaria gestione dei propri rifiuti minerari.

72)

La Sardegna figura attualmente tra le regioni assistite ai sensi dell'articolo 87, paragrafo 3, lettera c), del trattato CE. Il concessionario potrebbe pertanto beneficiare di aiuti agli investimenti in forza degli orientamenti in materia di aiuti di Stato a finalità regionale 2007-2013 (27) (orientamenti per gli aiuti regionali), purché risultino soddisfatte le pertinenti condizioni. In ogni caso, ai sensi degli orientamenti per gli aiuti regionali, né la centrale elettrica né le imprese ad alto impiego di energia potrebbero beneficiare di aiuti al funzionamento, dato che questo tipo di aiuti può essere concesso unicamente, in via eccezionale, nelle regioni assistite di cui all'articolo 87, paragrafo 3, lettera a), del trattato CE. L'Italia non ha comunque fornito giustificazioni di ordine regionale per la concessione dell'aiuto.

73)

Il regolamento (CE) n. 1407/2002 del Consiglio, del 23 luglio 2002, sugli aiuti di Stato all'industria carboniera (28) prevede la concessione di aiuti a favore di risorse carboniere interne. Tuttavia è molto probabile che, quando entrerà in funzione la centrale (probabilmente non prima della fine del 2010), non sarà più possibile concedere aiuti ai sensi dell'articolo 5 del regolamento sull'industria carboniera. Inoltre, si prevede che detto regolamento scada il 31 dicembre 2010 (29). Per tale motivo, la Commissione non può assumere detto regolamento come base giuridica per la valutazione della compatibilità dell'aiuto. L'Italia non ha comunque dimostrato il rispetto delle relative disposizioni.

74)

In linea di principio, sarebbe anche possibile autorizzare aiuti di Stato qualora lo sfruttamento delle risorse carbonifere autoctone fosse connesso alla prestazione di un reale servizio di interesse economico generale (articolo 86, paragrafo 2, del trattato CE in combinato disposto con la direttiva 2003/54/CE). In tal caso, occorrerebbe imporre per legge i relativi obblighi di servizio pubblico, fornire prove chiare che l'estrazione e l'uso del carbone del Sulcis per la generazione elettrica comporta dei sovraccosti per il concessionario e definire previamente i parametri per il calcolo della compensazione sulla base di detti sovraccosti. Le suddette condizioni non risultano soddisfatte nella fattispecie. La Commissione ritiene peraltro che sia possibile, per le autorità nazionali, affrontare il problema potenziale della sicurezza dell'approvvigionamento con effetti di distorsione della concorrenza nel mercato dell'elettricità sardo minori rispetto a quelli indotti dalla concessione di aiuti di Stato alla centrale elettrica integrata del Sulcis. La nuova centrale elettrica aggraverebbe i problemi di sovraccapacità del mercato locale dell'elettricità mentre non sembra sussistere alcuna necessità oggettiva di una nuova centrale che assicuri l'utilizzo delle riserve carboniere dell'isola (attualmente il carbone estratto dal giacimento di Nuraxi Figus rifornisce già la centrale elettrica a carbone dell'ENEL).

75)

Per quanto riguarda gli aiuti a favore delle imprese locali ad alto impiego di energia, la Commissione rileva che la misura è intesa a beneficio degli stessi comparti industriali e, di fatto, delle stesse imprese per cui, tra il 2004 e il 2005, l'Italia aveva introdotto tariffarie elettriche agevolate (decreto del 6 febbraio 2004, articolo 11, comma 11, e legge n. 80/2005, articolo 11, comma 12). La Commissione ha avviato indagini approfondite su queste misure nell'ambito dei casi C 38/04 (30), C 13/06 (31) e C 36/06 (32), esprimendo seri dubbi circa la loro compatibilità con il mercato comune.

76)

La misura di aiuti in esame induce sulla concorrenza nei mercati a valle dei beneficiari gli stessi effetti distorsivi delle tariffe preferenziali attualmente oggetto di indagine nell'ambito dei casi summenzionati. Gli aiuti al funzionamento sotto forma di tariffe elettriche preferenziali inducono una riduzione diretta dei costi di produzione per i beneficiari, riduzione che, nel caso delle imprese ad alto impiego di energia, si rivela particolarmente ingente. Questa circostanza deteriora la situazione concorrenziale delle imprese dell'UE non ubicate in Sardegna e operanti negli stessi comparti.

77)

La Commissione dubita che la misura contribuisca a realizzare obiettivi orizzontali o che un tale contributo possa compensare le distorsioni della concorrenza indotte dagli aiuti.

IV.   AVVIO DELLA PROCEDURA DELL'INGIUNZIONE DI SOSPENSIONE

78)

Gli aiuti saranno erogati dalle autorità nazionali sotto forma di cessione garantita di energia elettrica solo dopo che la centrale del Sulcis sia diventata operativa. Tuttavia, le autorità hanno già organizzato una gara per l'affidamento della concessione del Sulcis e si apprestano ad indirne una seconda. Dal momento che la concessione enuncia nel dettaglio i termini della convenzione, compresi gli esatti impegni finanziari delle parti, ne potrebbero scaturire effetti giuridicamente vincolanti. Nell'ipotesi in cui la Commissione si pronunci per la non compatibilità con il mercato comune degli aiuti che l'Italia intende concedere illegalmente, le autorità nazionali dovrebbero annullare la concessione. Ne potrebbero scaturire procedimenti legali e danni per il concessionario, le autorità italiane e gli eventuali terzi interessati, specie se sono già stati avviati i lavori nella centrale elettrica o per la gestione della miniera di carbone. La Commissione ritiene pertanto necessario prevenire l'ulteriore avanzamento della procedura in corso.

79)

La Commissione ha pertanto deciso di avviare la procedura dell'ingiunzione di sospensione ai sensi dell'articolo 11, paragrafo 1, del regolamento (CE) n. 659/1999 ed invita l'Italia a presentare le sue osservazioni in merito.

V.   DECISIONE

80)

Ciò premesso, la Commissione, nel quadro della procedura di cui all'articolo 88, paragrafo 2, del trattato della CE, invita l'Italia a trasmetterle eventuali osservazioni e a fornirle qualsiasi informazione che possa essere utile ai fini della valutazione dell'aiuto/della misura, entro il termine di un mese dalla data di ricezione della presente. La Commissione invita le autorità italiane a trasmettere senza indugio copia della presente lettera ai potenziali beneficiari degli aiuti.

81)

La Commissione desidera richiamare all'attenzione del governo italiano che l'articolo 88, paragrafo 3, del trattato CE ha effetto sospensivo e che in forza dell'articolo 14 del regolamento (CE) n. 659/1999, essa può imporre allo Stato membro di recuperare un aiuto illegalmente concesso presso il beneficiario.

82)

In forza dell'articolo 11, paragrafo 1, del regolamento (CE) n. 659/1999, la Commissione invita l'Italia a presentare le sue osservazioni sull'intenzione della Commissione di adottare un'ingiunzione di sospensione che intimi all'Italia di sospendere qualsiasi azione che conduca all'ulteriore avanzamento del progetto come attualmente previsto.

83)

La Commissione avverte l'Italia che informerà gli interessati mediante pubblicazione della presente lettera e di una sintesi della stessa nella Gazzetta ufficiale dell'Unione europea. Essa informerà altresì le parti interessate dei paesi EFTA che hanno siglato l'accordo SEE, mediante pubblicazione di una comunicazione nel supplemento SEE della Gazzetta ufficiale dell'Unione europea, e informerà l'Autorità di vigilanza dell'EFTA inviandole copia della presente lettera. Le parti interessate saranno invitate a presentare osservazioni entro un mese dalla data di tale pubblicazione.”


(1)  Regolamento (CE) n. 794/2004 della Commissione, del 21 aprile 2004, recante disposizioni di esecuzione del regolamento (CE) n. 659/1999 del Consiglio recante modalità di applicazione dell'articolo 93 del trattato CE (GU L 140 del 30.4.2004, pag. 1).

(2)  Aiuto di Stato NN 52/91, lettera SG (91) D/15502.

(3)  La delibera CIP 6 prevede che l'elettricità prodotta da nuove centrali che utilizzano fonti rinnovabili o assimilabili venga acquistata dall'ENEL ad un prezzo fissato fino al 2020. Il prezzo è sovvenzionato per i primi 8 anni di esercizio e, per il periodo successivo, fissato ad un livello inferiore che tenga conto dei costi di combustibile e di investimenti evitati dall'ENEL (i costi che l'ENEL avrebbe dovuto sostenere se avesse prodotto essa stessa l'elettricità).

(4)  Decisione C(97) 3778 della Commissione, del 22 dicembre 1997.

(5)  Il trattato CECA, dell'11 ottobre 1986, all'allegato I, classifica il carbone del Sulcis come carbone di bassa qualità di classe “B”. Si tratta di carbone sub-bituminoso con potere calorifico inferiore pari a circa 5 100 Kcal/kg, 15 % polvere e 6 % zolfo.

(6)  Secondo la definizione italiana di “stand by attivo”, le miniere non in produzione, ma non ancora dismesse, sono pronte a rientrare in produzione in qualsiasi momento.

(7)  La Commissione rileva una contraddizione tra la documentazione di gara e la legge n. 80/2005. La documentazione di gara trasmessa dalle autorità italiane il 9 aprile 2008 fa riferimento al prezzo “stabilito dal D.P.R. 28 gennaio 1994, intendendosi quest'ultimo come risultante dall'applicazione della deliberazione CIP n. 6/1992”. Il decreto del 1994, cui fa riferimento la legge n. 80/2005, definisce, per i primi 8 anni di esercizio dell'impianto, un prezzo di cessione pari a 160 ITL/kWh diverso dal prezzo definito dalla deliberazione CIP 6 di 150 ITL/kWh. Il criterio definito dalla gara sembra pertanto essere privo di base legale nella legislazione nazionale, anche se questa incertezza non incide in maniera sostanziale sulla valutazione della misura da parte della Commissione.

(8)  Equivalente alle 160 ITL/kWh del decreto del 1994. La Cassa di conguaglio procede ogni due anni ad indicizzare i prezzi per la cessione assicurata del'energia elettrica da fonti rinnovabili e assimilate. Gli importi di 120,50 EUR e 100,06 EUR corrispondono ai prezzi per l'esercizio 2007.

(9)  Equivalente alle 150 ITL/kWh della delibera CIP 6, cui fa riferimento il decreto del 1994.

(10)  Massimo consentito dal decreto del 1994.

(11)  In termini di potere calorifico.

(12)  GU L 309 del 27.11.2001, pag. 1.

(13)  Nel 2007, per l'Italia il prezzo medio PUN (prezzo unico nazionale) era di 74,80 EUR/MWh. In Sardegna, dove l'energia elettrica è più cara rispetto all'Italia continentale, il prezzo medio nel 2006 si attestava a 80,55 EUR/MWh (dati GSE). Pertanto entrambi i prezzi offerti al concessionario (120,50 EUR/MWh per i primi 8 anni di esercizio e 100,06 EUR/MWh per il periodo successivo) risultano al di sopra del prezzo di mercato.

(14)  Nel 2007, il prezzo medio di vendita in Italia era di 74,80 EUR/MWh. In Sardegna, dove l'energia elettrica è più cara rispetto all'Italia continentale, il prezzo medio nel 2006 si attestava a 80,55 EUR/MWh.

(15)  Prezzi registrati sul mercato elettrico italiano IPEX.

(16)  Decisione C(2004) 4333/8 della Commissione, del 1o dicembre 2004, nel caso N 490/00 “Italia — Costi incagliati nel settore dell'elettricità” e decisione della Commissione, del 28 novembre 2007, nel caso C 36/a/06 “Imprese Terni”.

(17)  Si vedano, tra le altre, le sentenze della CGE nella causa C-78/76, Steinike & Weinlig, Racc. 1977, pag. 595 e nella causa C-47/69, settore tessile francese, Racc. 1970, pag. 00487; la sentenza del Tribunale di primo grado, del 20 settembre 2007, nella causa T-136/05 Earl Salvat/Commissione, non ancora pubblicata e il parere dell'avvocato generale Mengozzi, del 24 gennaio 2008, nella causa C-206/06, Essent Netwerk Noord.

(18)  La domanda di energia elettrica è anelastica, specie per il bacino d'utenza delle famiglie e delle piccole imprese. Inoltre, le esportazioni di energia elettrica dalla Sardegna sono limitate tenuto conto dei vincoli tecnici dell'interconnettore. È pertanto ragionevole supporre che la riduzione della domanda causata dal passaggio di utenti di grandi dimensioni alla nuova centrale porterà ad una riduzione netta dell'energia elettrica attualmente prodotta.

(19)  Tenuto conto della posizione relativamente isolata della Sardegna rispetto all'Italia continentale, lo Stato ha imposto una riserva di capacità molto elevata per garantire la prestazione ininterrotta del servizio. La sovraccapacità produttiva è pertanto un fattore strutturale del mercato dell'energia elettrica in Sardegna. Secondo le stime, le centrali elettriche dell'isola lavorano al 40 % della loro capacità.

(20)  Decreto del ministero dell'Industria, del commercio e dell'artigianato, del 4 agosto 1994, che modifica la delibera CIP 9/1992.

(21)  Secondo le stime, le riserve del territorio del Sulcis ammontano a 600 000-1 000 000 milioni di tonnellate, equivalenti a 180-430 Mtep. La sola miniera Nuraxi Figus ha riserve accertate pari a 50 milioni di tonnellate, equivalenti a 21,5 Mtep.

(22)  Si veda la nota 3.

(23)  Il concetto di “stato dell'arte” è utilizzato per individuare tecnologie di vasto utilizzo commerciale che non comportano costi eccessivi per l'impresa.

(24)  GU L 37 del 3.2.2001, pag. 3. Con lettera del 20 febbraio 2001, la Commissione ha chiesto alle autorità italiane se accettavano le opportune misure riguardanti la nuova disciplina degli aiuti di Stato per la tutela dell'ambiente, che sono state accettate dalle autorità nazionali con lettera del 5 aprile 2001.

(25)  GU L 83 del 27.3.1999, pag. 1.

(26)  GU L 82 dell'1.4.2008, pag. 1.

(27)  GU C 54 del 4.3.2006, pag. 13.

(28)  GU L 205 del 2.8.2002, pag. 1.

(29)  Il regolamento sull'industria carbonifera scade il 31 dicembre 2010.

(30)  Tariffe elettriche ridotte a favore di Alcoa, Portovesme, ILA e Euroallumina.

(31)  Tariffe elettriche ridotte a favore di Portovesme, ILA, Euroallumina e Syndial.

(32)  Tariffe elettriche ridotte a favore di Alcoa, Thyssen-Krupp, Cementir e Nuova Terni Industrie Chimiche.


19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/24


Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul COMP/M.5005 — Galp Energia/ExxonMobil Iberia)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 240/10)

1.

La data de 12 septembrie 2008, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea Galp Energia, SGPS, SA („Galp Energia”, Portugalia), aparținând grupului Galp Energia și controlată de Eni SpA („Eni”, Italia), Amorim Energia BV („Amorim”, Portugalia) și Caixa Geral de Depósitos SA („CGD” Portugalia) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul Consiliului, controlul asupra întregilor întreprinderi Esso Portuguesa Lda. (Portugalia), Esso Española SL (Spania) și asupra unei părți a ExxonMobil Petroleum & Chemical (Belgia), împreună cu „Esso Iberia”, filiale deținute integral de ExxonMobil Corporation („ExxonMobil”, SUA), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

în cazul Galp Energia: explorarea și producția de țiței, rafinarea și comercializarea de produse petroliere,

în cazul Eni: societate în domeniul energetic, integrată pe verticală,

în cazul Amorim: servicii în sectorul energetic,

în cazul CGD: servicii bancare pentru persoane fizice și întreprinderi, servicii bancare de investiții și gestionarea activelor,

în cazul ExxonMobil: explorarea, producția și vânzarea de țiței și gaze naturale, rafinarea și comercializarea de produse petroliere și producerea de energie electrică,

în cazul Esso Iberia: vânzarea cu amănuntul și cu ridicata de carburanți pentru autovehicule, carburant pentru avioane, bitum, lubrifianți și produse de specialitate în Portugalia și Spania.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [(32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5005 — Galp Energia/ExxonMobil Iberia, la următoarea adresă:

Commission européenne

Direction générale de la concurrence

Greffe des concentrations

J-70

B-1049 Bruxelles/Brussel


(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.


19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/25


Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul COMP/M.5220 — Eni/Distrigaz)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 240/11)

1.

La data de 10 septembrie 2008, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea Eni SpA („Eni”, Italia) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul Consiliului, controlul asupra întregii întreprinderi Distrigaz SA („Distrigaz”, Belgia), care face parte din Suez Group („Suez”, Franța), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

în cazul întreprinderii Eni: societate italiană având ca obiect de activitate explorarea și producția de gaze naturale, furnizarea, transmisia, stocarea, distribuția și comercializarea gazelor naturale, explorarea și producția de petrol,

în cazul întreprinderii Distrigaz: societate belgiană activă în sectorul gazelor naturale, cu activități în Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Țările de Jos.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [(32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5220 — Eni/Distrigaz, la următoarea adresă:

Commission européenne

Direction générale de la concurrence

Greffe des concentrations

J-70

B-1049 Bruxelles/Brussel


(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.


19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/s3


AVIZ CITITORILOR

Instituțiile au hotărât să nu mai menționeze, în textele lor, ultima modificare a actelor citate.

În lipsa unor dispoziții contrare, actele la care se face trimitere în textele publicate se consideră ca fiind actele în versiunea în vigoare a acestora.