12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/2

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-412/04) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii - Directivele 92/50/CEE, 93/36/CEE, 93/37/CEE și 93/38/CEE - Transparență - Egalitate de tratament - Contracte care, datorită valorii lor, nu intră în domeniul de aplicare al acestor directive)

(2008/C 92/02)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: X. Lewis, K. Wiedner, agenți, și G. Bambara, avocat)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I. Braguglia și M. Fiorilli, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Republica Franceză (reprezentant: G. de Bergues, agent), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: H. G. Sevenster și M. de Grave, agenți), Republica Finlanda (reprezentant: A. Guimaraes-Purokoski, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea Directivei 93/36/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri (JO L 199, p. 1), a Directivei 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări (JO L 199, p. 54), a Directivei 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 199, p. 84) și a Directivei 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50) — Încălcarea articolelor 43 CE și 49 CE — Încălcarea principiilor transparenței și egalității de tratament

Dispozitivul

Prin faptul că a adoptat:

—

articolul 2 alineatul 1 din Legea nr. 109, lege cadru privind lucrările publice (legge quadro in materia di lavori pubblici) din 11 februarie 1994, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 166 din 1 august 2002, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii, al Directivei 93/36/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri și al Directivei 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1997;

—	articolul 2 alineatul 5 din respectiva lege, astfel cum a fost modificată, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 93/37, astfel cum a fost modificată, și

—

articolul 27 alineatul 2 și articolul 28 alineatul 4 din aceeași lege, astfel cum a fost modificată, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 92/50 și al Directivei 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor.

2)	Respinge acțiunea pentru restul capetelor de cerere.

3)	Comisia Comunităților Europene și Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.

4)	Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 300, 4.12.2004.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-132/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 - Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare - Brânză „Parmigiano Reggiano’ - Utilizarea denumirii „parmesan’ - Obligația unui stat membru de a sancționa din oficiu utilizarea abuzivă a unei denumiri de origine protejate)

(2008/C 92/03)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. de March, S. Grünheid și B. Martenczuk, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Republica Cehă (reprezentant: T. Boček, agent), Republica Italiană (reprezentanți: I. M. Braguglia, agent, și G. Aiello, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma, A. Dittrich, agenți, și M. Loschelder, Rechtsanwalt)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentant: J. Molde, agent), Republica Austria (reprezentant: E. Riedl, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 208, p. 1) — Lipsa unor măsuri de interzicere a utilizării denumirii „Parmesan” pentru produse care nu îndeplinesc cerințele prevăzute în caietul de sarcini al denumirii de origine protejate „Parmigiano Reggiano”

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Comisia Comunitățillor Europene este obligată la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Italiană, precum și Republica Austria suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 132, 29.5.2005.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 februarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgerichtshof — Austria) — Tele2 Telecommunication/Telekom-Control-Kommission

(Cauza C-426/05) (1)

(Comunicații electronice - Rețele și servicii - Cadru de reglementare comun - Articolele 4 și 16 din Directiva 2002/21/CE (Directivă cadru) - Cale de atac - Procedură administrativă de analiză a pieței)

(2008/C 92/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Tele2 Telecommunication GmbH

Pârâtă: Telekom-Control-Kommission

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgerichtshof — Interpretarea articolelor 4 alineatul (1) și 16 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195) — Procedură de analiză a pieței — Noțiunea de persoană „afectată” sau „căreia i s-a adus atingere” („betroffen”) — Legislație națională care nu recunoaște calitatea de parte în procedură („Parteistellung”) decât destinatarului deciziei de a impune, modifica sau elimina obligații de reglementare specifice, cu excluderea întreprinderilor concurente

Dispozitivul

Noțiunea de utilizator sau de întreprindere „afectat(ă)”, în înțelesul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru), precum și aceea de parte „căreia i s-a adus atingere” în înțelesul articolului 16 alineatul (3) din această directivă trebuie să fie interpretate în sensul că pot viza nu numai o întreprindere care are (a avut) o putere semnificativă pe piața relevantă, care face obiectul unei decizii adoptate de o autoritate națională de reglementare în cadrul unei proceduri de analiză a pieței vizate la articolul 16 din aceeași directivă și al cărei destinatar este, ci și pe utilizatorii și întreprinderile concurente ale unei astfel de întreprinderi, care nu sunt ei înșiși destinatarii acestei decizii, dar ale căror drepturi sunt afectate în mod defavorabil de aceasta.

O dispoziție de drept național care, în cadrul unei proceduri necontencioase de analiză a pieței, nu recunoaște calitatea de parte decât întreprinderilor care au (au avut) o putere semnificativă pe piața relevantă, pentru care sunt impuse, modificate sau retrase obligații de reglementare specifice, nu este, în principiu, contrară articolului 4 din Directiva 2002/21. Totuși, este de competența instanței de trimitere să verifice că dreptul procesual intern garantează apărarea drepturilor pe care le au, în temeiul ordinii juridice comunitare, utilizatorii și întreprinderile concurente ale unei întreprinderi care are (a avut) o putere semnificativă pe piața relevantă într un mod care nu este mai puțin favorabil decât cel aplicabil apărării drepturilor interne comparabile și care nu aduce atingere eficacității protecției juridice a acestor utilizatori și a acestor întreprinderi, care este garantată la articolul 4 din Directiva 2002/21.

(1) JO C 22, 28.1.2006.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/4

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză

(Cauza C-201/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Produse de uz fitosanitar - Importuri paralele - Procedură de autorizare a introducerii pe piață - Condiții - Origine comună a produsului de uz fitosanitar importat paralel și a produsului de referință)

(2008/C 92/05)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: B. Stromsky, agent)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și R. Loosli-Surrans, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Țărilor de Jos (reprezentant: H. G. Sevenster, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Art. 28 CE — Cerința unei origini comune a produsului de uz fitosanitar importat paralel și a produsului de referință

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Regatul Țărilor de Jos suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 165, 15.7.2006.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 februarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Netto Supermarkt GmH & Co. OHG/Finanzamt Malchin

(Cauza C-271/06) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 15 punctul 2 - Scutire pentru livrările de bunuri la export în afara Comunității - Neîndeplinirea condițiilor de scutire - Falsificarea probei exportului de către client - Furnizor care dă dovadă de diligența unui comerciant avizat)

(2008/C 92/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Netto Supermarkt GmH & Co. OHG

Intimat: Finanzamt Malchin

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea dreptului comunitar în materia TVA, în special a articolului 15 punctul 2 din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Rambursarea TVA-ului corespunzător unei livrări de bunuri la export obținută în temeiul unor documente falsificate — Scutire din motive de echitate

Dispozitivul

Articolul 15 punctul 2 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie interpretat în sensul că nu se opune scutirii, de către un stat membru, de taxa pe valoarea adăugată corespunzătoare unei livrări de bunuri la export în afara Comunității Europene atunci când nu sunt îndeplinite condițiile unei astfel de scutiri, dar persoana impozabilă nu își putea da seama de acest fapt, chiar dând dovadă de diligența unui comerciant avizat, din cauza falsificării probei exportului prezentate de client.

(1) JO C 224, 16.9.2007.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 februarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Italia) — Telecom Italia SpA/Ministero dell'Economia e delle Finanze, Ministero delle Counicazioni

(Cauza C-296/06) (1)

(Servicii de telecomunicații - Directiva 97/13/CE - Articolele 6, 11, 22 și 25 - Taxe și redevențe aplicabile autorizațiilor generale și licențelor individuale - Obligație impusă fostului titular al unui drept exclusiv - Menținere temporară)

(2008/C 92/07)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Telecom Italia SpA

Pârâte: Ministero dell'Economia e delle Finanze, Ministero delle Counicazioni

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Interpretarea articolelor 11, 22 și 25 din Directiva 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizațiile generale și licențele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicații (JO L 117, p. 15) — Posibilitatea de a impune taxe și redevențe diferite față de cele autorizate de directivă

Dispozitivul

Articolele 6, 11 și 25 din Directiva 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizațiile generale și licențele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicații se opun ca un stat membru să solicite unui operator, fost titular al unui drept exclusiv asupra serviciilor de telecomunicații publice, devenit titular al unei autorizații generale, plata timp de un an începând de la data limită prevăzută pentru transpunerea acestei directive în dreptul național, și anume până la 31 decembrie 1998, a unei obligații pecuniare precum redevența în discuție în acțiunea principală, corespunzătoare cuantumului anterior solicitat drept contraprestație pentru acordarea dreptului exclusiv menționat.

(1) JO C 224, 16.9.2006.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marie-Claude Girardot

(Cauza C-348/06 P) (1)

(Recurs - Agent temporar - Acțiune în despăgubiri - Pierderea unei șanse de a fi recrutat - Prejudiciu real și cert - Determinarea întinderii reparării prejudiciului)

(2008/C 92/08)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunitaților Europene (reprezentanți: D. Martin și F. Clotuche-Duvieusart, agenți)

Cealaltă parte în proces: Marie-Claude Girardot (reprezentanți: C. Bernard-Glanz și S. Rodrigues, avocats)

Obiectul

Recurs declarat împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) din 6 iunie 2006, Girardot/Comisia (T-10/02), prin care s-a stabilit compensația financiară datorată doamnei Marie-Claude Girardot de către Comisie în temeiul hotărârii Tribunalului din 31 martie 2004, la suma de 92 785 de euro, majorată cu dobânzi calculate cu începere de la 6 septembrie 2004 la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorată cu două puncte — Încălcarea articolului 236 CE și a condițiilor de angajare a răspunderii Comisiei — Metodă de calcul a sumei datorate de către o instituție comunitară pentru compensarea pierderii unei șanse de a fi recrutat în cadrul acestei instituții, rezultată dintr-o decizie ilegală emisă de această instituție

Dispozitivul

1)	Respinge recursul principal și recursul incident.

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului principal.

3)	O obligă pe doamna Girardot la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului incident.

(1) JO C 249, 14.10.2006.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 februarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione — Italia) — Ministero dell'Economia e delle Finanze/Part Service Srl, în lichidare

(Cauza C-425/06) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) și articolul 13 secțiunea B literele (a) și (d) - Leasing - Fracționarea artificială a prestației în mai multe elemente - Efecte - Reducerea bazei de impozitare - Scutiri - Practică abuzivă - Condiții)

(2008/C 92/09)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Ministero dell'Economia e delle Finanze

Pârâtă: Part Service Srl, în lichidare

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte suprema di cassazione — Interpretarea Directivei 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Operațiune de leasing fracționată în mai multe contracte diferite și având ca rezultat obținerea unui avantaj fiscal — Interpretarea noțiunii de abuz de drept astfel cum a fost definită în hotărârea Curții pronunțată în cauza C-255/02, Halifax și alții.

Dispozitivul

A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretată în sensul că poate fi constatată o practică abuzivă în cazul în care urmărirea unui avantaj fiscal constituie scopul esențial al operațiunii sau al operațiunilor în cauză.

Este de competența instanței de trimitere să determine, în lumina elementelor de interpretare furnizate prin prezenta hotărâre, dacă, în scopul aplicării taxei pe valoarea adăugată, se poate considera că operațiuni precum cele în cauză în acțiunea principală reprezintă o practică abuzivă în lumina Celei de a șasea directive 77/388.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 februarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Social Único de Algeciras — Spania) — Maira María Robledillo Núñez/Fondo de Garantía Salarial (Fogasa)

(Cauza C-498/06) (1)

(Politica socială - Protecția lucrătorilor în cazul insolvabilității angajatorului - Directiva 80/987/CEE modificată prin Directiva 2002/74/CE - Articolul 3 primul paragraf și articolul 10 litera (a) - Despăgubiri pentru concediere nelegală convenite pe calea unei concilieri extrajudiciare - Plată asigurată de instituția de garantare - Plată supusă condiției adoptării unei decizii judiciare - Principiile egalității și nediscriminării)

(2008/C 92/10)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social Único de Algeciras

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Maira María Robledillo Núñez

Pârât: Fondo de Garantía Salarial (Fogasa)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado de lo Social Único de Algeciras — Interpretarea articolului 3 din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 283, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 197), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 (JO L 270, p. 10, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 149) — Sfera garanției asigurate de instituția de garantare — Despăgubiri în cazul încetării raporturilor de muncă — Reglementare națională care impune necesitatea unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii administrative — Principiile egalității și nediscriminării

Dispozitivul

Articolul 3 primul paragraf din Directiva 80/987 a Consiliului din 20 octombrie 1980 referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, trebuie interpretat în sensul că un stat membru are posibilitatea să excludă despăgubirile acordate pentru concediere nelegală din sfera garanției de plată asigurate de către instituția de garantare în temeiul acestei dispoziții dacă despăgubirile respective sunt recunoscute printr-un act de conciliere extrajudiciară și dacă o astfel de excludere, justificată în mod obiectiv, constituie o măsură necesară în vederea evitării abuzurilor, în sensul articolului 10 litera (a) din aceeași directivă.

(1) JO C 56, 10.3.2007.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 februarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Sabine Mayr/Bäckerei und Konditorei Gerhard Flöckner OHG

(Cauza C-506/06) (1)

(Politica socială - Directiva 92/85/CEE - Măsuri care urmăresc promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează - Noțiunea de lucrătoare gravidă - Interdicția concedierii lucrătoarele gravide în perioada de la începutul sarcinii până la finalul concediului de maternitate - Lucrătoare concediată în situația în care, la data la care s-a dispus concedierea, ovulele sale fuseseră fecundate in vitro, dar nu fuseseră încă transferate în uter - Directiva 76/207/CEE - Egalitate de tratament între lucrătorii de sex masculin și lucrătorii de sex feminin - Lucrătoare care efectuează un tratament de fertilizare in vitro - Interdicția concedierii - Domeniu de aplicare)

(2008/C 92/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Sabine Mayr

Pârâtă: Bäckerei und Konditorei Gerhard Flöckner OHG

Obiectul

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberster Gerichtshof — Interpretarea articolului 2 litera (a) din Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [A zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 348, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 3) — Lucrătoare concediată a cărei ovule fuseseră fecundate in vitro, la data concedierii, dar nu erau încă implantate — Problema calificării acestei lucrătoare ca „lucrătoare gravidă”

Dispozitivul

Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [A zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și, în special, interdicția concedierii lucrătoarelor gravide prevăzută la articolul 10 punctul 1 din directivă trebuie interpretate în sensul că nu se aplică unei lucrătoare care recurge la fertilizarea in vitro în cazul în care, la data la care se dispune concedierea sa, fecundarea ovulelor acestei lucrătoare de spermatozoizii partenerului său s-a realizat deja, astfel încât există ovule fecundate in vitro, dar acestea nu i-au fost încă transferate în uter.

Articolul 2 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (1) din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă se opun concedierii unei lucrătoare care, în circumstanțe precum cele din acțiunea principală, se găsește într-un stadiu avansat al tratamentului de fertilizare in vitro, mai precis între puncția foliculară și transferul imediat al ovulelor fecundate in vitro în uterul său, în măsura în care se dovedește că această concediere se întemeiază în mod esențial pe faptul că respectiva persoană a efectuat un astfel de tratament.

(1) JO C 56, 10.3.2007.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/8

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 februarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Innsbruck — Austria) — Malina Klöppel/Tiroler Gebietskrankenkasse

(Cauza C-507/06) (1)

(Dreptul la alocația austriacă pentru îngrijirea copilului - Perioade de încasare a prestațiilor familiale într-un alt stat membru neluate în considerare - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71)

(2008/C 92/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Innsbruck

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Malina Klöppel

Pârâtă: Tiroler Gebietskrankenkasse

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberlandesgericht Innsbruck — Interpretarea articolului 72 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2001 (JO L 187, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 51), și a articolului 10 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 74, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 74), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 410/2002 al Comisiei din 27 februarie 2002 (JO L 62, p. 17, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 110) — Dreptul la alocația pentru îngrijirea copilului — Posibilitate de prelungire, de la 30 de luni la 36 de luni, a perioadei de acordare în caz de transfer al obligației de îngrijire și acordare a alocației celuilalt părinte — Neluare în considerare a perioadelor, petrecute de tată împreună cu mama, în care a fost acordată o alocație similiară celuilalt părinte într-un alt stat membru

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2001, interzice ca, în scopul acordării unei prestații familiale precum alocația austriacă pentru îngrijirea copilului, un stat membru să refuze să ia în considerare perioada de încasare a unei prestații comparabile într un alt stat membru în același mod în care ar fi procedat dacă această perioadă ar fi fost petrecută pe propriul teritoriu.

(1) JO C 56, 10.3.2007.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/8

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 21 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-211/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Transpunere incorectă - Directiva 84/5/CEE - Articolul 1 alineatul (4) - Asigurare obligatorie de răspundere civilă auto - Condițiile de excludere de la despăgubire a pasagerilor unui vehicul neasigurat)

(2008/C 92/13)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: N. Yerrell, agent)

Pârâtă: Irlanda (reprezentant: D. O'Hagan, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 1 alineatul (4) din Directiva 84/5/CEE: A doua directivă a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO 1984, L 8, p. 17, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 104) — Repararea daunelor provocate de vehicule insuficient asigurate — Condiții de excludere care depășesc condițiile prevăzute de directivă

Dispozitivul

Prin menținerea în vigoare a secțiunilor 5.2 și 5.3 din acordul privind asigurarea vehiculelor (Motor Insurance Agreement) încheiat la 31 mai 2004 între Ministerul Transporturilor irlandez și Motor Insurers' Bureau of Ireland, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule.

2)	Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/9

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 26 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-273/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2005/51/CE - Contracte de achiziții publice - Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții)

(2008/C 92/14)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Stromsky și D. Kukovec, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentant: C. Schiltz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2005/51/CE a Comisiei din 7 septembrie 2005 de modificare a anexei XX la Directiva 2004/17/CE și a anexei VIII la Directiva 2004/18/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind contractele de achiziții publice (JO L 2567, p. 127, Ediție specială, 06/vol. 7, p. 220)

Dispozitivul

Prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actele administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/51/CE a Comisiei din 7 septembrie 2005 de modificare a anexei XX la Directiva 2004/17/CE și a anexei VIII la Directiva 2004/18/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului privind contractele de achiziții publice, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Marele Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-328/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2004/48/CE - Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală - Netranspunere în termenul prevăzut)

(2008/C 92/15)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: W. Wils, agent)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentant: C. Schiltz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45 și — rectificare — JO L 195, p. 16, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acesteia.

2)	Obligă Marele Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/10

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 16 ianuarie 2008 (cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Commissione tributaria provinciale di Latina — Italia) — Angelo Molinari (C-128/07), Giovanni Galeota (C-129/07), Salvatore Barbagallo (C-130/07), Michele Ciampi (C-131/07)/Agenzia delle Entrate — Ufficio di Latina

(Cauze conexate C-128/07-C-131/07) (1)

(Directiva 76/207/CEE - Egalitate de tratament între bărbați și femei - Indemnizație pentru încetarea raporturilor de muncă - Avantaj fiscal acordat lucrătorilor la o vârstă diferită în funcție de sex)

(2008/C 92/16)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Latina

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Angelo Molinari (C-128/07), Giovanni Galeota (C-129/07), Salvatore Barbagallo (C-130/07), Michele Ciampi (C-131/07)

Pârâtă: Agenzia delle Entrate — Ufficio di Latina

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Commissione tributaria provinciale di Latina — Interpretarea Directivei 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO L 39, p. 40, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 164) și a Directivei 79/7/CEE a Consiliului privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO L 6, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 192) — Interpretarea și domeniul de aplicare al hotărârii C-207/04, Vergani — Aplicarea unei taxe reduse asupra sumelor primite la încetarea raportului de muncă în vederea încurajării pensionării lucrătorilor de o anumită vârstă — Avantaj fiscal acordat lucrătorilor la o vârstă diferită, în funcție de sex

Dispozitivul

Ca urmare a pronunțării hotărârii din 21 iulie 2005, Vergani (C-207/04), din care rezultă incompatibilitatea unei legislații naționale cu dreptul comunitar, autoritățile statului membru vizat au obligația de a adopta măsurile generale sau speciale adecvate pentru a asigura respectarea dreptului comunitar pe teritoriul acestuia, respectivele autorități păstrându-și dreptul de a alege măsurile care trebuie adoptate pentru realizarea conformității dreptului național cu dreptul comunitar și pentru ca drepturile pe care le au justițiabilii în temeiul acestuia din urmă să aibă efect deplin. Atunci când s-a constatat o discriminare care încalcă dreptul comunitar, atât timp cât nu au fost adoptate măsuri de restabilire a egalității de tratament, instanța națională este obligată să înlăture orice dispoziție națională discriminatorie, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia de către legiuitor, și să aplice membrilor categoriei defavorizate același regim de care beneficiază persoanele din cealaltă categorie.

Excepția prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale nu este aplicabilă în cazul unei măsuri fiscale precum cea prevăzută la articolul 17 alineatul 4 bis din Decretul nr. 917 al Președintelui Republicii din 22 decembrie 1986, astfel cum a fost modificat prin Decretul legislativ nr. 314 din 2 septembrie 1997.

(1) JO C 117, 26.5.2007.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/10

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 21 ianuarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal administratif de Paris — Franța) — Diana Mayeur/Ministère de la santé et des solidarités

(Cauza C-229/07) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - Articolul 23 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului - Libertatea de stabilire - Recunoașterea diplomelor, a titlurilor și a experienței dobândite - Situația unui cetățean al unui stat terț, titular al unei diplome de medic eliberate de acest stat terț și recunoscute de un stat membru, care dorește să obțină autorizația de a-și exercita profesia de medic într-un alt stat membru unde rezidă în mod legal cu soțul său, cetățean al acestui din urmă stat membru)

(2008/C 92/17)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif de Paris

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Diana Mayeur

Pârât: Ministère de la santé et des solidarités

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal administratif de Paris — Interpretarea articolului 23 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77) — Recunoașterea reciprocă a diplomelor și libertatea de stabilire — Obligația de a lua în considerare totalitatea diplomelor, a certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare, precum și experiența relevantă dobândită de persoana interesată — Situația unui cetățean al unui stat terț, titular al unei diplome de medic eliberate de acest stat terț și recunoscute de un stat membru, care dorește să obțină autorizația de a-și exercita profesia de medic într-un alt stat membru unde rezidă în mod legal cu soțul său, cetățean comunitar

Dispozitivul

Articolul 23 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE nu se opune ca un stat membru să refuze unui cetățean al unui stat terț, care este soțul unui cetățean comunitar care nu și-a utilizat dreptul la liberă circulație, să se prevaleze de normele comunitare privind recunoașterea reciprocă a diplomelor și libertatea de stabilire și nu obligă autoritățile competente ale statului membru căruia i se solicită autorizarea exercitării unei profesii reglementate să ia în considerare totalitatea diplomelor, a certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare, chiar dacă acestea au fost obținute în afara Uniunii Europene, și atunci când au făcut cel puțin obiectul unei recunoașteri în alt stat membru, precum și experiența relevantă a persoanei interesate, procedând la o comparație între, pe de o parte, competențele atestate de aceste titluri oficiale de calificare și de această experiență și, pe de altă parte, cunoștințele și calificările cerute de legislația națională.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden la 9 ianuarie 2008 — Har Vaessen Douane Service BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-7/08)

(2008/C 92/18)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Har Vaessen Douane Service BV și Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

Articolul 27 din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului din 28 martie 1983 (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 3357/91 din 7 noiembrie 1991 (2), trebuie interpretat în sensul că scutirea la care se face referire în acest articol poate fi solicitată în privința transporturilor compuse din mărfuri care, luate în considerare în mod individual, au o valoare neglijabilă, dar care sunt expediate împreună sub forma unui transport unic care are o valoare intrinsecă totală ce depășește valoarea limită prevăzută la articolul 27?

Articolul 27 din regulamentul menționat trebuie interpretat în sensul că sintagma „transporturile […] care se expediază direct dintr-o țară terță unui destinatar care se află în Comunitate” privește și situația în care mărfurile se află într-o țară terță înainte de a fi expediate destinatarului, dar cocontractantul destinatarului este stabilit în Comunitate?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului din 28 martie 1983 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale (JO L 105, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 2, p. 126).

(2) JO L 318, p. 3, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 262.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Țările de Jos) la 9 ianuarie 2008 — 1. T-Mobile Netherlands, 2. KPN Mobile N.V., 3. Raad van bestuur van de Nederlandse Mededingingsautoriteit, 4. Orange Nederland N.V.; intervenientă: Vodafone Libertel B.V.

(Cauza C-8/08)

(2008/C 92/19)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het bedrijfsleven

Părțile din acțiunea principală

Reclamante:

1.	T-Mobile Netherlands

2.	KPN Mobile N.V.

3.	Raad van bestuur van de Nederlandse Mededingingsautoriteit

4.	Orange Nederland N.V.

Intervenientă: Vodafone Libertel B.V.

Întrebările preliminare

1)	În scopul aplicării articolului 81 alineatul (1) CE, ce criterii trebuie folosite pentru a aprecia dacă o practică concertată are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune?

Articolul 81 CE trebuie interpretat în sensul că, în cadrul aplicării acestei dispoziții de către instanța națională, dovada legăturii de cauzalitate dintre concertare și comportamentul în cadrul pieței trebuie să fie făcută și evaluată conform normelor de drept național, cu condiția ca acestea să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor acțiuni similare din dreptul intern și să nu facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică comunitară?

În scopul aplicării noțiunii de practică concertată menționată la articolul 81 CE, prezumția raportului de cauzalitate dintre concertare și comportamentul în cadrul pieței s-ar aplica întotdeauna chiar dacă această concertare ar fi un fapt izolat, iar operatorul care a participat la aceasta își continuă activitatea pe piață, sau această prezumție nu se aplică decât atunci când concertarea s-a prelungit în mod regulat și pe o perioadă lungă?

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 14 ianuarie 2008 — Acțiune de drept agrar având ca părți pe: Erich Stamm, Anneliese Hauser și Regierungspräsidium Freiburg

(Cauza C-13/08)

(2008/C 92/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Erich Stamm, Anneliese Hauser și Regierungspräsidium Freiburg

Întrebarea preliminară

Articolul 15 alineatul (1) din anexa I la Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (1) (JO L 114, p. 6) impune, în ceea ce privește accesul la o activitate independentă și la exercitarea acesteia faptul de a nu acorda, în țara gazdă, un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor resortisanți exclusiv lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în sensul articolului 12 alineatul (1) din anexa I la acord sau acest principiu este valabil și pentru lucrătorii frontalieri care desfășoară o activitate independentă în sensul articolului 13 alineatul (1) din anexa I la acord?

(1) JO 2002 L 114, p. 6.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado de Primera Instancia e Instrucción no 5 de San Javier (Spania) la 14 ianuarie 2008 — Roda Golf & Beach Resort, S.L.

(Cauza C-14/08)

(2008/C 92/21)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia e Instrucción no 5 de San Javier

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Roda Golf & Beach Resort, S.L.

Întrebările preliminare

Comunicarea documentelor exclusiv extrajudiciare și între persoane private cu utilizarea mijloacelor materiale și de personal ale instanțelor din cadrul Uniunii Europene și a normelor europene fără inițierea unei proceduri jurisdicționale intră în sfera de aplicare a Regulamentului nr. 1348/2000 (1) al Consiliului? Sau, în cazul unui răspuns negativ la prima întrebare,

2)	Regulamentul nr. 1348/2000 își găsește aplicabilitatea numai în cadrul cooperării judiciare între state membre și în cadrul unei proceduri judiciare în curs [articolul 61 litera (c) CE, articolul 67 alineatul (1) CE și articolul 65 CE și considerentul (6) din Regulamentul nr. 1348/2000]?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială (JO L 160, p. 37, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 161).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/13

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administratīvā apgabaltiesa (Republica Letonia) la 15 ianuarie 2008 — Schenker SIA/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-16/08)

(2008/C 92/22)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Administratīvā apgabaltiesa

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Schenker SIA

Pârât: Valsts ieņēmumu dienests

Întrebarea preliminară

Poziția 8528 21 90 din Nomenclatura Combinată trebuie interpretată în sensul că la data de 29 decembrie 2004, poziția respectivă se aplica și dispozitivelor care încorporează o matrice activă de dispozitive cu cristale lichide (TFT LCD — LTA320W2-L01, LTA260W1-L02, LTM170W1-L01), alcătuite în principal din următoarele elemente:

1)	două plăci de sticlă;

2)	substrat de cristale lichide introdus între aceste două plăci;

3)	cititoare de semnal vertical și orizontal;

4)	retroiluminare,

5)	transformator care generează tensiune înaltă pentru retroiluminare;

6)	bloc de control — interfață de transmitere a datelor (control PCB sau PWB) care asigură transmiterea secvențială a datelor către fiecare pixel (punct) din modulul LCD prin intermediul unei tehnologii specifice — LVDS (semnal diferențial de joasă tensiune)?

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/13

Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-26/08)

(2008/C 92/23)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Simonsson și H. Krämer, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

—

constatarea că, prin faptul că nu a stabilit și nici nu a pus în aplicare planurile de preluare și tratare a deșeurilor pentru toate porturile situate pe teritoriul său, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură (1);

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 28 decembrie 2002.

(1) JO L 332, p. 81, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 22.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/13

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 25 ianuarie 2008 — BIOS Naturprodukte GmbH/Saarland

(Cauza C-27/08)

(2008/C 92/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: BIOS Naturprodukte GmbH

Pârâtă: Saarland

Întrebările preliminare

Noțiunea de medicament la care se referă articolul 1 punctul 2 din Directiva 2001/83/CE (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27/CE (2), trebuie interpretată în sensul că un produs destinat consumului uman și desemnat drept supliment alimentar are funcția de medicament dacă acesta conține substanțe care reprezintă un risc pentru sănătate și sunt lipsite de efect terapeutic în cazul în care sunt utilizate conform indicațiilor care figurează pe ambalaj, având în vedere dozajul scăzut pe care îl conține acest produs, dar care au efect terapeutic dacă sunt utilizate în doze mai ridicate?

(1) JO L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3.

(2) JO L 136, p. 34, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 116.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante (Spania) la 28 ianuarie 2008 — Fundación Española para la Innovación de la Artesanía (FEIA)/Cul de Sac Espacio Creativo S.L. și Acierta Product & Position S.A.

(Cauza C-32/08)

(2008/C 92/25)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Fundación Española para la Innovación de la Artesanía (FEIA)

Pârâte: Cul de Sac Espacio Creativo S.L. și Acierta Product & Position S.A.

Întrebările preliminare

Articolul 14 alineatul (3) din RDMC [Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (1)] trebuie interpretat în sensul că se aplică doar cu privire la desenele și la modelele comunitare realizate în cadrul unui raport de muncă în care creatorul-autor este supus unui contract ce face obiectul dreptului muncii și care reunește caracteristicile de subordonare și de muncă prestată în favoarea altei persoane? sau

Termenii „salariat” și „angajator” din articolul 14 alineatul (3) din RDMC trebuie interpretate în sens larg astfel încât să includă situații diferite de raportul de muncă precum cele în care, în temeiul unui contract civil/comercial (și în consecință fără a exista subordonare, muncă prestată în favoarea altei persoane și caracter obișnuit) o persoană (autor) se obligă să realizeze un desen/model (desen) în favoarea altei persoane în schimbul unui preț cert și în consecință se consideră că acesta aparține persoanei care face comanda, cu excepția cazului în care în contract se prevede contrariul?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, întrucât situațiile privind desene/modele create în cadrul unui raport de muncă și situațiile privind desene/modele create în cadrul unui raport care nu este de muncă reprezintă realități de fapt distincte

(a)	trebuie aplicată norma generală prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din RDMC, și, în consecință, trebuie să se considere că desenele/modelele aparțin autorului, cu excepția cazului în care în contract părțile prevăd contrariul, sau

(b)	instanța competentă în domeniul desenelor comunitare trebuie să recurgă la legislația națională care reglementează desenele și modelele la care trimite articolul 88 alineatul (2) din RDMC?

În cazul în care s-ar aplica trimiterea la legislația națională, dacă aceasta asimilează (astfel cum este cazul în dreptul spaniol) desenele/modelele create în cadrul unui raport de muncă (care aparțin angajatorului, cu excepția unei convenții contrare) cu desenele/modelele create în baza unei comenzi (care aparțin părții care face comanda, cu excepția unei convenții contrare), este posibilă aplicarea dreptului național în acest caz?

5)	În cazul unui răspuns negativ la a patra întrebare, această soluție (desenele/modelele aparțin părții care face comanda, cu excepția unei convenții contrare) nu ar fi în contradicție cu răspunsul negativ la a doua întrebare?

(1) JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshofs (Austria) la 28 ianuarie 2008 — Agrana Zucker GmbH/Bundesministerium für Land- und Forstwirtschaft, Unwelt und Wasserwirtschaft

(Cauza C-33/08)

(2008/C 92/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Agrana Zucker GmbH

Pârât: Bundesministerium für Land- und Forstwirtschaft, Unwelt und Wasserwirtschaft (Ministerul federal al Agriculturii, Silviculturii, Mediului și Apelor)

Întrebările preliminare

Articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 (1) trebuie interpretat în sensul că o cotă de zahăr care, în urma unei retrageri de pe piață cu titlu preventiv în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 493/2006 al Comisiei din 27 martie 2006 (2) nu poate să fie utilizată integral, trebuie să fie avută în vedere la calculul valorii temporare în temeiul restructurării?

2)	În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ: Articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 este compatibil cu dreptul primar, și în special cu principiul nediscriminării care se deduce din articolul 34 CE și cu principiul încrederii legitime?

(1) Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitatea Europeană și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 58, p. 42, Ediție specială, 03/vol. 70, p. 118).

(2) Regulamentul (CE) nr. 493/2006 al Comisiei din 27 martie 2006 de stabilire a măsurilor tranzitorii în cadrul reformei organizării comune a pieței în sectorul zahărului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1265/2001 și (CE) nr. 314/2002 (JO L 89, p. 11, Ediție specială, 03/vol. 71, p. 94).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale ordinario di Padova (Italia) la 28 ianuarie 2008 — Azienda Agricola Disarò Antonio/Cooperativa Milka 2000 Soc. coop. arl

(Cauza C-34/08)

(2008/C 92/27)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Padova

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Azienda Agricola Disarò Antonio

Pârâtă: Cooperativa Milka 2000 Soc. coop. arl

Întrebările preliminare

Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 (1) de stabilire a unei prelevări suplimentare asupra producțiilor de produse lactate care depășesc cota națională atribuită, fără a lua în considerare actualizarea periodică a cantității atribuite fiecărei țări comunitare după verificarea prealabilă în concret a producțiilor menționate, este compatibil cu articolul 32 din tratat și cu obiectivele politicii agricole comune prevăzute în acesta, precum creșterea productivității agriculturii, promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole, precum și prin utilizarea optimă a factorilor de producție și, în special, a forței de muncă, din moment ce acest mecanism se aplică și producătorilor italieni de produse lactate, pe care fie îi privează de un nivel de trai echitabil, fie compromite dezvoltarea din cauza remunerației necorespunzătoare a factorilor de producție și aceasta numai pentru că în realitate Italia este o țară deficitară [conform Raportului de guvernare (Relazione governativa citat, paragraful 6.5], constrânsă să recurgă la importul de materie primă în vederea susținerii industriilor de prelucrare și de comercializare a produselor de calitate [conform Raportului agronomic (Relazione agronomica) din 15 februarie 2004, anexat]?

Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 citat este compatibil cu articolul 33 din Tratatul CE care prevede organizarea pieței comune, dar în același timp exclude orice discriminare între producătorii sau consumatorii din Comunitate, în timp ce în schimb aplicarea uniformă a prelevării suplimentare, fără identificarea efectivă a producătorilor deficitari și excedentari, conduce la discriminarea producătorilor italieni care aparțin unei țări deficitare?

Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 citat este compatibil cu articolul 33 din tratat care prevede că urmărirea obiectivelor prevăzute la articolul 33 „trebuie să excludă orice discriminare între producătorii sau consumatorii din Comunitate”, în timp ce o astfel de discriminare este creată de regulament care, în cadrul contribuției suplimentare, impune o contribuție uniformă atât producătorilor care aparțin unor țări excedentare, cât și celor care aparțin unor țări deficitare precum Italia?

Regulamentul nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 este compatibil cu principiul proporționalității recunoscut la articolul 5 din tratat care limitează acțiunea Comunității la „ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor prezentului tratat”, în timp ce aplicarea uniformă a prelevării suplimentare depășește obiectivul însuși al unei organizări comune a pieței, deoarece perpetuează, pe seama mediei agricultorilor italieni, o productivitate redusă, venituri reduse și necesitatea unei nevoi permanente de susținere publică?

(1) JO L 270, p. 123, Ediție specială, 03/vol. 50, p. 22.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Baden-Württemberg (Germania) la 31 ianuarie 2008 — Grundstücksgemeinschaft Busley/Cibrian/Finanzamt Stuttgart-Körperschaften

(Cauza C-35/08)

(2008/C 92/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Grundstücksgemeinschaft Busley/Cibrian

Pârât: Finanzamt Stuttgart-Körperschaften

Întrebările preliminare

Articolul 56 CE se opune ca o persoană fizică supusă în totalitate la plata impozitului în Germania să nu poată deduce din baza de calcul a impozitului său pe venit în Germania, pentru exercițiul în cursul căruia au intervenit pierderile, pierderi din închirierea și din arendarea unui bun imobil situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, spre deosebire de cazul unei pierderi aferente unui bun imobil situat pe teritoriul național?

b)	Aspectul că persoana fizică a efectuat ea însăși investiția imobiliară joacă vreun rol sau dreptul comunitar este încălcat de asemenea în cazul în care persoana fizică a devenit proprietar al bunului imobil situat într-un alt stat membru în urma unei succesiuni?

Articolul 56 CE se opune ca o persoană fizică supusă în totalitate la plata impozitului în Germania să nu poată realiza, în cadrul stabilirii veniturilor din închirierea și arendarea unui bun imobil situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, decât amortizarea normală, pe când, pentru bunuri imobile situate pe teritoriul național, aceasta ar putea realiza o amortizare degresivă mai ridicată?

3)	În cazul unor răspunsuri negative la prima și a doua întrebare, dispozițiile naționale în litigiu sunt contrare liberei circulații prevăzute la articolul 18 CE?

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/16

Acțiune introdusă la 31 ianuarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-36/08)

(2008/C 92/29)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Zavvos și H. Støvlbæk)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin adoptarea și prin menținerea în vigoare a unor norme precum cele din articolul 29 alineatele d.1 și d.2 din Legea nr. 3209/03 (Jurnalul oficial 304/A), care nu sunt conforme cu articolele 30, 31 și 36 din Directiva 93/16/CEE (1) și prin neretragerea diplomelor eliberate fără respectarea condițiilor prevăzute de directiva citată anterior, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 30, 31 și 36 din această directivă;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În opinia Comisiei, medicii menționați la articolul 29 alineatele d.1 și d.2 din Legea nr. 3209/03 au drepturi dobândite, în sensul articolului 36 din Directiva 93/16/CEE a Consiliului și, prin urmare, aceștia sunt autorizați să exercite activitatea de medic în cadrul sistemului național de securitate socială și li se eliberează un certificat care le atestă drepturile dobândite. Cu toate acestea, recunoașterea specialității de medic generalist fără ca aceștia să fi urmat formarea de specialitate în materie este contrară articolelor 30 și 31 din directivă. În consecință, autoritățile elene sunt obligate să retragă diplomele care au fost eliberate fără respectarea condițiilor suplimentare prevăzute de directivă.

(1) JO L 165, 7.7.1993, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 139.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de VAT and Duties Tribunal, London (Regatul Unit) la 31 ianuarie 2008 — RCI Europe/Commissioners of HM Revenue and Customs

(Cauza C-37/08)

(2008/C 92/30)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

VAT and Duties Tribunal, London

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: RCI Europe

Pârâți: Commissioners of HM Revenue and Customs

Întrebările preliminare

În contextul serviciilor furnizate de reclamantă prin perceperea următoarelor sume:

—	taxă de înregistrare;

—	abonament și

—	taxă de schimb

plătite de membrii sistemului RCI Weeks al reclamantei, care sunt factorii care trebuie luați în considerare în stabilirea faptului dacă serviciile sunt „în legătură” cu bunuri imobile în înțelesul articolului 9 alineatul (2) litera (a) din A șasea directivă TVA (1) (în prezent articolul 45 din Directiva TVA reformată (2))?

În măsura în care unul sau toate serviciile furnizate de reclamantă sunt „în legătură” cu bunuri imobile în înțelesul articolului 9 alineatul (2) litera (a) (în prezent articolul 45 din Directiva TVA reformată), bunurile imobile cu care anumite servicii sau toate serviciile sunt în legătură reprezintă bunuri imobile depozitate într-un fond comun sau bunuri imobile solicitate în schimbul bunurilor imobile depozitate ori ambele categorii de bunuri?

3)	În măsura în care anumite servicii sau toate serviciile sunt „în legătură” cu ambele categorii de bunuri imobile, cum trebuie clasificate aceste servicii în conformitate cu A șasea directivă TVA (în prezent Directiva TVA reformată)?

În lumina soluțiilor divergente identificate de diverse state membre, cum caracterizează A șasea directivă TVA (în prezent Directiva TVA reformată) venitul unei persoane impozabile provenind din „taxa de schimb” aplicată următoarelor prestări:

—	facilitarea schimbului drepturilor de folosință aferente perioadei de vacanță, deținute de un titular al sistemului puse în funcțiune de reclamantă, cu drepturile de folosință deținute de un alt membru al sistemului respectiv și/sau

—	furnizarea drepturilor de cazare cumpărate de o persoană impozabilă de la o persoană impozabilă terță ca supliment la fondul comun de cazare pus la dispoziția membrilor acestui sistem?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

(2) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/17

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado de Primera Instancia no 4 de Bilbao (Spania) la 5 februarie 2008 — Asturcom Telecomunicaciones S.L./Cristina Rodríguez Nogueira

(Cauza C-40/08)

(2008/C 92/31)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 4 de Bilbao

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Asturcom Telecomunicaciones S.L.

Pârâtă: Cristina Rodríguez Nogueira

Întrebarea preliminară

Protecția consumatorilor conform Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) poate implica faptul că instanța sesizată cu o cerere de executare silită a unei hotărâri arbitrale definitive, pronunțată în lipsa consumatorului, apreciază din oficiu anulabilitatea convenției arbitrale și, în consecință, declară nulitatea hotărârii menționate întrucât consideră că respectiva convenție conține o clauză arbitrală abuzivă în prejudiciul consumatorului?

(1) JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/17

Acțiune introdusă la 5 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cehă

(Cauza C-41/08)

(2008/C 92/32)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. van Beek și P. Ondrůšek, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea (tuturor) actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 86/378/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor acte Comisiei, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12 din această directivă și al articolului 54 din Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană;

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea (tuturor) actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială (2), sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor acte Comisiei, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 din această directivă și al articolului 54 din Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană;

—	obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în ordinea juridică națională a expirat la 30 aprilie 2004.

(1) JO L 225, p. 40, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 53.

(2) JO L 46, 17.2.1997, p. 20, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 3.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden la 7 februarie 2008 — M. Ilhan/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-42/08)

(2008/C 92/33)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: M. Ilhan

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebarea preliminară

Dispozițiile Tratatului CE referitoare la libertatea de prestare a serviciilor (articolele 49-55 CE) sau principiul proporționalității se opun ca un stat membru să aplice o reglementare în virtutea căreia o persoană care are domiciliul sau reședința în acel stat membru și dispune de un autoturism — înmatriculat în alt stat membru, închiriat pentru o perioadă de trei ani prin intermediul unei întreprinderi ce prestează servicii de închiriere, stabilită în acest al doilea stat membru —, autovehicul pe care îl folosește în special în primul stat membru în scopuri profesionale sau private, este obligată să plătească o taxă în momentul în care începe să îl utilizeze pe drumurile publice din primul stat membru, fără a se lua în considerare durata utilizării viitoare efective a autovehiculului în acest stat membru?

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/18

Acțiune introdusă la 11 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-48/08)

(2008/C 92/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: N. Yerrell, agent)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului (1), sau în orice caz prin necomunicarea acestora Comisiei, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei;

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 10 septembrie 2006.

(1) JO L 226, p. 4, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 86.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Judicial da Comarca do Porto (Portugalia) la 13 februarie 2008 — Santa Casa da Misericórdia de Lisboa/Liga Portuguesa de Futebol Profissional (CA/LPFP), Baw International Ltd și Betandwin.Com Interactive Entertainment

(Cauza C-55/08)

(2008/C 92/35)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Judicial da Comarca do Porto

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Santa Casa da Misericórdia de Lisboa

Pârâte: Liga Portuguesa de Futebol Profissional (CA/LPFP), Baw International Ltd și Betandwin.Com Interactive Entertainment

Întrebările preliminare

Rezervarea în favoarea statului a „dreptului de a exploata jocurile de noroc sau de hazard”(articolul 9 din DL 422/89 din 2 decembrie 1989, modificat prin DL 10/95 din 19 ianuarie 1995 și prin DL 40/2005 din 17 februarie 2005) și a dreptului de a „promova concursuri de pariuri reciproce” (articolul 1 din DL 84/85 din 17 decembrie 1985, modificat prin DL 317/2002) este în conformitate cu normele de drept comunitar […] care stabilesc principiul libertății de a presta servicii, al liberei concurențe și al interzicerii monopolurilor de stat?

2)	Care sunt criteriile pe baza cărora trebuie orientată interpretarea legislației interne care presupune o limitare a acestor principii, în scopul de a stabili dacă o astfel de limitare este admisibilă în lumina normelor dreptului comunitar […]?

Interzicerea publicității pentru jocurile de noroc sau hazard, în măsura în care acestea constituie obiectul esențial al mesajului, ținând seama de excepția privind acest tip de publicitate în cazul jocurilor promovate de Santa Casa da Misericórdia de Lisboa, este conformă cu normele dreptului comunitar […] care stabilesc principiile libertății de a presta servicii, al liberei concurențe și al interzicerii monopolurilor de stat?

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tallinna Halduskohus la 13 februarie 2008 — Pärlitigu OÜ/Maksu- ja Tolliameti Põhja maksu- ja tollikeskus

(Cauza C-56/08)

(2008/C 92/36)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tallinna Halduskohus

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Pärlitigu OÜ

Pârât: Maksu- ja Tolliameti Põhja maksu- ja tollikeskus

Întrebările preliminare

Nomenclatura combinată a Tarifului Vamal Comun care figurează la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2658/87 (1) al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun trebuie interpretată în sensul că șira spinării congelată (oase cu carne de pește) de somon de crescătorie de Atlantic (Salmo salar), obținută după filetarea peștelui, care este comestibilă și în mod normal comercializată ca produs alimentar, trebuie clasificată

a)	la subpoziția 0511 91 10„Deșeuri de pește” sau

b)	la subpoziția 0303220015„alte” părți ale „al[tor]”„somoni de Atlantic (Salmo salar)”?

În ipoteza în care se răspunde la prima întrebare în sensul literei b), trebuie să se considere că tabelul care figurează la articolul 1 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 85/2006 (2) al Consiliului din 17 ianuarie 2006 de instituire a dreptului antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importul de somon de crescătorie originar din Norvegia este invalid întrucât încalcă principiul proporționalității consacrat la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în măsura în care prețul minim de import pe care acest tabel îl prevede pentru șira spinării congelată este mai ridicat decât prețul minim de import prevăzut pentru peștii întregi și pentru peștii eviscerați cu cap?

(1) JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3.

(2) JO L 15, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 99.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour de cassation (Franța) la 15 februarie 2008 — Copad SA/1. Christian Dior couture SA, 2. Domnul Vincent Gladel, în calitate de administrator judiciar al Société industrielle de lingerie (SIL), 3. Société industrielle de lingerie (SIL)

(Cauza C-59/08)

(2008/C 92/37)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation (Franța)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Copad SA

Pârâți: 1. Christian Dior couture SA, 2. Domnul Vincent Gladel, în calitate de administrator judiciar al Société industrielle de lingerie (SIL), 3. Société industrielle de lingerie (SIL)

Întrebările preliminare

Articolul 8 alineatul (2) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (1) trebuie interpretat în sensul că titularul mărcii poate invoca drepturile conferite de această marcă față de un licențiat care încalcă o clauză din contractul de licență ce interzice, pentru motive ținând de prestigiul mărcii, vânzarea către persoane care fac comerț cu solduri?

Articolul 7 alineatul (1) din această directivă trebuie interpretat în sensul introducerea pe piața spațiului economic european a unor produse sub o marcă, de către licențiat, cu încălcarea unei clauze din contractul de licență care interzice, pentru motive ținând de prestigiul mărcii, vânzarea către persoane care fac comerț cu solduri, are loc fără consimțământul titularului mărcii?

3)	În cazul în care răspunsul este negativ, titularul poate invoca o astfel de clauză pentru a se opune unei noi comercializări a produselor, întemeindu-se pe articolul 7 alineatul (2) din același text de lege?

(1) JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/20

Acțiune introdusă la 18 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-61/08)

(2008/C 92/38)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Zavvos și H. Støvlbæk)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin adoptarea și prin menținerea în vigoare a articolului 19 alineatul 1 din Kodika Zumvolaiografon (Codul notarial) (Legea 2830/2000), Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului de instituire a Comunității Europene, în special al articolelor 43 CE și 45 CE, precum și al Directivei 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (1);

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Autoritățile elene afirmă că activitățile notariale sunt exceptate de la aplicarea articolului 43 CE întrucât se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 45 CE. Au fost invocate calitatea notarului de funcționar public, care, prin folosirea sigiliului de stat conferă actelor notariale o mai mare valoare probatorie și executorie, similară celei a unei hotărâri judecătorești, calitatea notarului de agent judiciar, rolul său de consilier juridic și o serie de alte activități. A fost invocat în plus principiul teritorialității care nu permite unui notar grec să se stabilească în altă regiune față de locul în care își are sediul.

Comisia constată că articolul 43 CE constituie o normă fundamentală a Comunității direct aplicabilă în statele membre de la sfârșitul perioadei de tranziție. Scopul acesteia este acela de a garanta acordarea beneficiului tratamenului național oricărui cetățean al unui stat membru care se stabilește, chiar cu reședință secundară, într-un stat membru pentru a exercita o profesie liberală și interzice orice discriminare întemeiată pe cetățenie care rezultă din reglementări naționale.

Excepția de la libertatea de stabilire prevăzută de articolul 45 primul paragraf trebuie să fie limitată la acele activități care, considerate ca atare, „sunt asociate direct și specific exercitării autorității publice”. În opinia Comisiei, nicio specializare sau activitate invocată de autoritățile elene nu constituie o asociere directă și specifică cu exercitarea autorității publice, astfel cum prevede jurisprudența Curții și, prin urmare, nu poate justifica cerința cetățeniei.

Curtea susține că acest criteriu al „asocierii directe și specifice” nu se aplică exercitării de funcții auxiliare și pregătitoare în raport cu cele ale autorității publice care adoptă decizia definitivă. În același mod, Curtea, analizând regimul întreprinderilor de securitate privată, a afirmat că pentru a putea să existe în cazul acestora asociere directă și specifică cu exercitarea autorității publice, persoanele interesate trebuie să fie învestite cu „competențe de constrângere” (2), ceea ce cu siguranță nu este cazul în speță.

Astfel cum rezultă din analiza jurisprudenței Curții, exercitarea autorității publice nu trebuie să fie confundată cu o simplă acțiune care este realizată în interesul general. Simplul fapt că o persoană particulară sau o întreprindere este obligată într-o anumită măsură să acționeze în numele interesului general nu este suficient pentru a califica o astfel de funcție ca exercitare a autorității publice.

În opinia Comisiei, Directiva 89/48 se aplică profesiei de notar întrucât aceasta reprezintă o profesie reglementată în ceea ce privește calificările necesare, iar aplicarea sa nu poate fi eludată invocând transmiterea drepturilor suverane de care dispun notarii pentru următoarele motive:

a)	o astfel de transmitere nu constituie asociere directă și specifică cu exercitarea autorității publice care ar justifica impunerea condiției cetățeniei și

chiar presupunând în plus că notarii pot fi considerați funcționari publici obișnuiți, fapt care nu este adevărat în lipsa unui raport de subordonare al acestora și a unui salariu ca funcționari publici, aceștia nu ar fi excluși de la aplicarea directivei întrucât directiva în discuție se aplică în principiu și serviciului public.

(1) JO L 19, 24.1.1989, p. 16, Ediție specială 05/vol. 2, p. 76.

(2) Hotărârea Curții din 29 octombrie 1998, cauza C-114/97, Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei, punctul 37.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de tribunal du travail d'Esch-sur-Alzette (Marele Ducat al Luxemburgului) la 18 februarie 2008 — Virginie Pontin/T-Comalux SA

(Cauza C-63/08)

(2008/C 92/39)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal du travail d'Esch-sur-Alzette

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Virginie Pontin

Pârâtă: T-Comalux SA

Întrebările preliminare

Articolele 10 și 12 din Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (1) trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun ca legiuitorul național să supună acțiunea în justiție a salariatei gravide concediate în timpul sarcinii unor termene prestabilite cum ar fi termenul de 8 zile impus la paragraful 2 al alineatului 1 din articolul 337 din Code du Travail (Codul muncii), respectiv termenul de 15 zile impus la paragraful 4 al aceluiași alineat 1?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, […] termenele de 8 și respectiv de 15 zile nu trebuie considerate ca fiind prea scurte pentru a permite salariatei gravide concediate în timpul sarcinii să își valorifice drepturile pe cale jurisdicțională?

Articolul 2 din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (2) trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca legiuitorul național să priveze salariata gravidă concediată în timpul sarcinii de acțiunea în justiție pentru daune interese pentru concediere abuzivă astfel cum este prevăzută de articolele L. 124-11.(1) și (2) din Code du Travail pentru ceilalți salariați concediați?

(1) JO L 348, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 3.

(2) JO L 39, p. 40, Ediție specială, 05/vol.1, p. 164.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/21

Acțiune introdusă la 19 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Estonia

(Cauza C-68/08)

(2008/C 92/40)

Limba de procedură: estona

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Randvere și K. Simonsson)

Pârâtă: Republica Estonia

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că Republica Estonia nu s-a conformat dispozițiilor Directivei 2000/59/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură;

—	obligarea Republicii Estonia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 28 decembrie 2002.

(1) JO L 332, p. 81, Ediție specială 07/vol. 8, p. 22.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/22

Acțiune introdusă la 20 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cehă

(Cauza C-71/08)

(2008/C 92/41)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: P. Dejmek, zmocněnec)

Pârâtă: Republica Cehă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/39/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (1), modificată ultima dată prin Directiva 2006/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 de modificare a Directivei 2004/39/CE privind piețele instrumentelor financiare, în ceea ce privește anumite termene limită (2), sau, în orice caz, prin neinformarea Comisiei în acest sens, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 70 din această directivă;

—	obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 31 ianuarie 2007.

(1) JO 2004 L 145, p. 1, Ediție specială 06/vol. 8, p. 247.

(2) JO 2006 L 114, p. 60, Ediție specială 06/vol. 7, p. 278.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/22

Acțiune introdusă la 20 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă

(Cauza C-72/08)

(2008/C 92/42)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Vidal Puig și A. Stobiecka-Kuik, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind siguranța aeronavelor țărilor terțe care folosesc aeroporturile comunitare (1) sau, în orice caz, a faptului că nu le-a comunicat Comisiei, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 din directivă;

—	obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2004/36/CE a expirat la 30 aprilie 2006.

(1) JO L 143, p. 76, Ediție specială, 07/vol. 14, p. 25.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/23

Acțiune introdusă la 25 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Malta

(Cauza C-76/08)

(2008/C 92/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Recchia și D. Lawunmi, agenți)

Pârâtă: Republica Malta

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neîndeplinirea condițiilor stabilite la articolul 9 din Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (1), Republica Malta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 din directiva menționată în ceea ce privește vânarea prepelițelor (coturnix coturnix) și a turturelelor (streptopelia turtur) în timpul migrării de primăvară;

—	obligarea Republicii Malta la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Directiva 79/409/CEE a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice se referă la conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre pentru care se aplică tratatul. Aceasta prevede măsuri pentru protejarea, gestionarea și controlul asupra acestor specii și stabilește normele pentru exploatarea acestora. De la aderarea la Uniunea Europeană, la 1 mai 2004, autoritățile malteze și-au exercitat dreptul de a aplica derogarea prevăzută la articolul 9 alineatul (1) din directivă pentru vânarea de prepelițe și de turturele în timpul perioadei de migrare de primăvară, când acestea se întorc la aria de creștere din anumite țări din nordul Mării Mediterane. Întrebarea care se pune în prezenta cauză este dacă autoritățile malteze se încadrează în domeniul de aplicare al derogării prevăzute la articolul 9 alineatul (1), ceea ce ar permite vânarea speciilor respective în Malta în cursul migrării de primăvară, cu condiția să nu existe altă soluție satisfăcătoare.

(1) JO L 103, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 77.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/23

Acțiune introdusă la 25 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-82/08)

(2008/C 92/44)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: J. Enegren și M. Patakia)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor (1), și, în orice caz, prin necomunicarea acestor acte Comisiei, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2003/72/CE în dreptul intern a expirat la 18 august 2006.

(1) JO L 207, 18.8.2003, p. 25, Ediție specială 05/vol. 6, p. 207.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/23

Acțiune introdusă la 26 februarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cehă

(Cauza C-87/08)

(2008/C 92/45)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: P. Dejmek, agent)

Pârâtă: Republica Cehă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor acte Comisiei, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 53 alineatul (1) din respectiva directivă;

—	obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 31 ianuarie 2007.

(1) JO L 241, p. 26, Ediție specială, 6/vol. 10, p. 135.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/26

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 27 februarie 2008 — Citigroup/OAPI

(Cauza T-325/04) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale WORLDLINK - Marcă națională figurativă anterioară LiNK - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Limitarea serviciilor desemnate în cererea de înregistrare - Identitatea serviciilor - Similitudinea semnelor - Articolele 73 și 74 din Regulamentul (CE) nr. 40/94)

(2008/C 92/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Citigroup, Inc., fostă Citicorp (New York, New York, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: inițial V. von Bomhard, A. Renck, A. Pohlmann, avocați, și C. Schulte, solicitor, ulterior V. von Bomhard și A. Renck)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Link Interchange Network Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: D. McFarland, barrister, și R. Brown, solicitor)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Primei camere de recurs a OAPI din 18 mai 2004 (cauza R 789/2002-1) privind o procedură de opoziție între Link Interchange Network Ltd și Citigroup, Inc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Citigroup, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 273, 6.11.2004.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/26

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 28 februarie 2008 — American Clothing Associates/OAPI (Reprezentarea unei frunze de arțar)

(Cauza T-215/06) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci figurative comunitare reprezentând o frunză de arțar - Motiv absolut de refuz - Marcă de servicii - Articolul 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 6 ter din Convenția de la Paris - Elemente de drept prezentate în fața organelor OAPI și a Tribunalului’)

(2008/C 92/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: American Clothing Associates SA (Evergem, Belgia) (reprezentanți: P. Maeyaert și N. Clarembeaux, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 4 mai 2006 (cauza R 1463/2005-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn reprezentând o frunză de arțar.

Dispozitivul

Anulează decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 4 mai 2006 (cauza R 1463/2005-1), în măsura în care aceasta vizează înregistrarea mărcii solicitate pentru serviciile din clasa 40 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, care corespund următoarei descrieri: „Servicii de croitorie, taxidermie; legătorie; lucrări, tratarea și finisarea pielăriei, a pielii, a blănurilor și a materialelor textile; developarea de pelicule fotografice și imprimare de fotografii; lucrări în lemn; stoarcerea fructelor; morărit; tratarea, turnarea și finisarea de suprafețe metalice”.

2)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 249, 14.10.2006.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/27

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 5 martie 2008 — Combescot/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-414/06 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Inadmisibilitatea acțiunii în fața Tribunalului Funcției Publice - Termen de introducere a acțiunii)

(2008/C 92/54)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Philippe Combescot (Popayán, Columbia) (reprezentanți: A. Maritati și V. Messa, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Joris și M. Velardo, agenți, asistați de S. Corongiu, avocat)

Obiectul

Recurs introdus împotriva hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 19 octombrie 2006, Combescot/Comisia (F-114/05, nepublicată încă în Recueil) și care are ca obiect anularea acestei hotărâri.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îl obligă pe domnul Philippe Combescot să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de Comisie.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/27

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 22 ianuarie 2008 — Efkon/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-298/04) (1)

(„Acțiune în anulare - Directiva 2004/52/CE - Interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate’)

(2008/C 92/55)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Efkon AG (Graz-Andritz, Austria) (reprezentanți: inițial G. Zanger, ulterior M. Novak, avocați)

Pârâți: Parlamentul European (reprezentanți: U. Rösslein și A. Neergaard, agenți) și Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Lopes Sabino și M. Bauer, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâților: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Vidal Puig și G. Braun, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în tot sau, cu titlu subsidiar, în parte, a Directivei 2004/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică în cadrul Comunității (JO L 166, p. 124, Ediție specială, 13/vol. 45, p. 102).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Societatea Efkon AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliu.

3)	Parlamentul și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 262, 23.10.2004.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/28

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 31 ianuarie 2008 — Aluminium Silicon Mill Products/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-151/06) (1)

(„Dumping - Restituire a drepturilor antidumping - Anularea regulamentului de instituire a unui drept antidumping definitiv - Lipsa necesității de a se pronunța asupra fondului cauzei - Plata cheltuielilor de judecată’)

(2008/C 92/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aluminium Silicon Mill Products GmbH (Zug, Elveția) (reprezentanți: L. Ruessmann și A. Willems, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Stancanelli și T. Scharf, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei C (2006) 1183 final a Comisiei din 3 aprilie 2006 de respingere parțială a cererilor de rambursare a drepturilor antidumping percepute pentru importurile de siliciu-metal originar din Rusia

Dispozitivul

1)	Tribunalul constată că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 178, 29.7.2006.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/28

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 18 februarie 2008 — Altana Pharma/OAPI — Avensa (PNEUMO UPDATE)

(Cauza T-327/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale PNEUMO UPDATE - Marcă națională verbală anterioară Pneumo - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit lipsită de orice temei de drept’)

(2008/C 92/57)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Altana Pharma AG (Konstanz, Germania) (reprezentant: H. Becker, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: R. Pethke, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Avensa AG (Zug, Elveția)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 11 septembrie 2006 (cauza R 668/2005-2) privind o procedură de opoziție între Avensa AG și Altana Pharma AG.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind în parte vădit inadmisibilă și, în parte, vădit lipsită de orice temei de drept.

2)	Obligă Altana Pharma AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/28

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 18 februarie 2008 — Jurado Hermanos/OAPI (JURADO)

(Cauza T-410/07 R)

(„Măsuri provizorii - Marcă comunitară - Radierea mărcii - Cerere de restitutio in integrum - Cerere de suspendare a radierii mărcii - Inadmisibilitate’)

(2008/C 92/58)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Jurado Hermanos, SL (Alicante, Spania) (reprezentant: C. Martín Álvarez, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. López Fernández de Corres, agent)

Obiectul

Cerere de suspendare a radierii mărcii verbale comunitare nr. 240218 și a efectelor juridice ale deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 3 septembrie 2007 (cauza R 866/2007-2) privind cererea de restitutio in integrum formulată de Jurado Hermanos, până la pronunțarea Tribunalului asupra acțiunii principale.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/29

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 19 februarie 2008 — CPEM/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-444/07 R)

(„Măsuri provizorii - Cerere de suspendare a executării - Formularea cererii - Inadmisibilitate - Asociație - Prejudiciu financiar - Lipsa urgenței’)

(2008/C 92/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Centre de promotion de l'emploi par la micro-entreprise (CPEM) (Marsilia, Franța) (reprezentant: C. Bonnefoi, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Flynn și A. Steiblytė, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării notei de debit nr. 3240912189 din 17 octombrie 2007 privind Decizia C(2007) 4645 a Comisiei din 4 octombrie 2007 de anulare a asistenței acordate de Fondul Social European (FSE) în favoarea CPEM prin Decizia C(1999) 2645 din 17 august 1999.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/29

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 13 februarie 2008 — Buczek Automotive/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-1/08 R)

(„Măsuri provizorii - Cerere de suspendare a executării - Articolul 105 alineatul (2) din Regulamentul de procedură’)

(2008/C 92/60)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Buczek Automotive z o.o. (Sosnowiec, Polonia) (reprezentant: T. Gackowski, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei C(2007) 5087 final a Comisiei din 23 octombrie 2007 privind ajutorul de stat C 23/2006 (fost NN 35/2006) acordat de Republica Polonă producătorului de oțel Grupa Technologie Buczek.

Dispozitivul

Suspendă executarea Deciziei C(2007) 5087 final a Comisiei din 23 octombrie 2007 privind ajutorul de stat C 23/2006 (fost NN 35/2006) acordat de Republica Polonă producătorului de oțel Grupa Technologie Buczek, în măsura în care această decizie afectează Buczek Automotive sp. Z o. o., până la adoptarea ordonanței care pune capăt prezentei proceduri de aplicare a măsurilor provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/29

Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2008 — Quest Diagnostics/OAPI — ALK-Abelló (DIAQUEST)

(Cauza T-22/08)

(2008/C 92/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Quest Diagnostics Inc. (Teterboro, Statele Unite ale Americii) (reprezentant: R. Niebel, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: ALK-Abelló A/S (Hørsholm, Danemarca)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 25 octombrie 2007;

—	anularea deciziei diviziei de opoziție a OAPI din 11 octombrie 2006; și

—	obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: ALK-Abelló A/S.

Marca comunitară vizată: marca comunitară verbală „DIAQUEST” pentru produse din clasele 1, 5 și 42.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marcile comunitare verbale „QUEST DIAGNOSTICS” pentru produse și servicii din clasele 5, 10, 16, 35, 39 și 42 — cererile nr. 2 402 980 și nr. 1 958 589.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în totalitate.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din regulamentul privind marca comunitară.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/30

Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2008 — Laboratórios Wellcome de Portugal/OAPI — Serono Genetics Institute (FAMOXIN)

(Cauza T-26/08)

(2008/C 92/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Laboratórios Wellcome de Portugal Lda (Algés, Portugalia) (reprezentant: R. Gilbey, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Serono Genetics Institute SA (Evry, Franța)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 20 noiembrie 2007 (cauza R 10/2007-1) și considerarea ca întemeiată a cererii de declarare a nulității;

—	anularea oricărei obligări a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată de către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne și obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „FAMOXIN” pentru produse și servicii din clasa 5 — marca comunitară nr. 2 491 298.

Titularul mărcii comunitare: Serono Genetics Institute SA.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: marca națională verbală „LANOXIN” pentru produse din clasa 5.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b), a articolului 52 și a articolului 56 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât camera de recurs a considerat că marca anterioară era utilizată pentru „preparate farmaceutice care conțin digoxină destinate tratamentului maladiilor cardio-vasculare” iar nu pentru „preparate farmaceutice care conțin digoxină” și întrucât a apreciat eronat publicul relevant, nivelul de atenție a diferitelor categorii ale publicului relevant și similitudinea între mărcile și produsele în conflict.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/30

Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2008 — Wellcome Foundation/OAPI — Serono Genetics Institute (FAMOXIN)

(Cauza T-27/08)

(2008/C 92/63)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: The Wellcome Foundation Ltd (Greenford, Regatul Unit) (reprezentant: R. Gilbey, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Serono Genetics Institute SA (Evry, Franța)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 19 noiembrie 2007 (cauza R 9/2007-1) și declararea faptului că cererea în anulare formulată de reclamantă este întemeiată;

—	anularea tuturor obligațiilor de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina reclamantei de către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne și obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Titularul mărcii comunitare: Serono Genetics Institute SA.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: mărcile verbale naționale „LANOXIN” pentru produse din clasa 5.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b), a articolului 52 și a articolului 56 alineatele (2) și (3)din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât camera de recurs a considerat că mărcile anterioare au fost utilizate pentru „produse farmaceutice pentru boli cardiovasculare” și nu pentru „produse farmaceutice” și întrucât aceasta a stabilit incorect piața relevantă, publicul relevant, nivelul de atenție al diferitelor segmente din publicul relevant și similitudinea mărcilor în conflict și a produselor.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/31

Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2008 — Mars/OAPI — Ludwig Schokolade (marcă tridimensională reprezentând un baton de ciocolată)

(Cauza T-28/08)

(2008/C 92/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Mars, Inc. (McLean, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: A. Bryson, Barrister și G. Mills, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ludwig Schokolade GmbH & Co. KG (Bergisch Gladbach, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei din 23 octombrie 2007 a Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale);

—	pronunțarea în sensul că OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: o marcă tridimensională reprezentând un baton de ciocolată, pentru produse din clasele 5, 29 și 30 — marca comunitară nr. 818 864.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Ludwig Schokolade GmbH & Co. KG

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de anulare și declară nulitatea mărcii comunitare.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3), a articolului 51 alineatul (2), a articolului 73 și a articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât:

—	Camera de recurs ar fi trebuit să rețină că forma în discuție se deosebește într-o măsură semnificativă de normele și uzanțele sectorului relevant;

—	Camera de recurs a solicitat dovada dobândirii caracterului distinctiv în fiecare dintre statele membre relevante, pe baza unei aprecieri de la țară la țară și nu pe baza faptului dacă a dobândit caracter distinctiv pe o parte substanțială a pieței comunitare de batoane de ciocolată;

—	în decizia atacată, Camera de recurs s-a fundamentat pe un argument care nu fusese invocat anterior nici de Oficiu, nici de Ludwig Schokolade.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/31

Acțiune introdusă la 23 ianuarie 2008 — Quantum/OAPI — Quantum Corporation (Quantum CORPORATION)

(Cauza T-31/08)

(2008/C 92/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Quantum Corp. (San Jose, Statele Unite ale Americii) (reprezentant: J. Barry, Sollicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Quantum Corporation Ltd (Lefkosia, Republica Cipru)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei întâi de recurs din 17 octombrie 2007 pronunțate în cauza R 1271/2006-1;

—	admiterea recursului declarat în cauza R 1271/2006-1;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Quantum în această cauză și în procedura de recurs în fața OAPI.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Quantum Corporation Limited.

Marca comunitară vizată: marca figurativă comunitară compusă din litera „Q” care conține elementele verbale „QUANTUM CORPORATION” pentru produse și servicii din clasele 35, 36 și 42 — cererea nr. 3 773 355.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: mărcile verbale naționale și comunitare „QUANTUM” pentru produse și servicii din clasa 9 și marca figurativă comunitară „Q” pentru produse și servicii din clasele 9 și 42.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția ca inadmisibilă.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: Reclamanta susține că decizia atacată se întemeiază pe fapte inexacte în măsura în care ignoră existența și natura liniilor directoare privind procedura de opoziție. Reclamanta arată în continuare că decizia atacată a încălcat încrederea sa legitimă în faptul că practica învederată în liniile directoare privind procedura de opoziție ar fi efectiv corectă, de vreme ce alte persoane care ar formula eventual opoziție ar fi putut de asemenea să se bazeze pe acestea. Mai mult, reclamanta menționează că a avut încredere legitimă în faptul că aceste linii directoare vor fi urmate și că va primi o „scrisoare standard 208” prin care să i se ceară să depună o traducere a înscrisului său pentru a respecta cerințele de formă. În sfârșit, reclamanta susține că OAPI trebuie să răspundă în temeiul articolului 114 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului pentru nerespectarea obligațiilor sale de a furniza linii directoare actualizate și exacte.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/32

Acțiune introdusă la 18 ianuarie 2008 — Evropaïki Dynamiki/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-32/08)

(2008/C 92/66)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentant: N. Korogiannakis, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Comisiei de a nu selecta oferta reclamantei și de a atribui contractul ofertantului câștigător;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata de despăgubiri în valoare de 65 565 de euro, pentru prejudiciile suferite de reclamantă în procedura de atribuire în discuție;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli efectuate în legătură cu această acțiune, chiar în cazul respingerii prezentei cereri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta arată că, în cadrul procedurii de atribuire ENV.A.1/SER/2007/0032 privind realizarea unui „Studiu de piață în vederea dezvoltării unei noi abordări a site-ului internet «Tinerii europeni și mediul»” (JO 2007/S 83-100898) Comisia Europeană nu a respectat obligațiile prevăzute în regulamentul financiar (1), în normele sale de aplicare și în Directiva 2004/18/CE (2).

Reclamanta mai susține că autoritatea contractantă a comis mai multe erori vădite de evaluare care au avut ca rezultat respingerea ofertei sale. În plus, autoritatea contractantă și-ar fi încălcat obligația de a-și motiva decizia și, mai ales, de a informa pe reclamantă cu privire la meritele relative ale ofertantului câștigător.

În consecință, reclamanta solicită anularea deciziei Comisiei Europene de respingere a ofertei sale și de atribuire a contractului ofertantului câștigător și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu acțiunea, chiar în cazul respingerii cererii. În subsidiar, întrucât cel mai probabil contractul va fi executat în totalitate până la pronunțarea deciziei instanței sau dacă anularea deciziei nu mai este posibilă, reclamanta solicită acordarea de compensații bănești (despăgubiri) conform articolelor 235 CE și 288 CE.

(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

(2) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/33

Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2008 — Codorniu Napa/OAPI — Bodegas Ontañón (ARTESA NAPA VALLEY)

(Cauza T-35/08)

(2008/C 92/67)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Codorniu Napa, Inc (California, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: X. Fàbrega Sabaté și M. Curell Aguilà, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Bodegas Ontañón, S.A.

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 20 noiembrie 2007 pronunțată în cauza R 747/2006-4, și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „ARTESA NAPA VALLEY” pentru produse din clasa 33 (cererea nr. 3 079 159).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Bodegas Ontañón, S.A.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca comunitară figurativă nr. 2 050 623 „ARTESO” pentru produse din clasele 33 și 35, marca spaniolă verbală nr. 844 194 „LA ARTESA” pentru produse din clasa 33.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția și refuză cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1) întrucât între semnele în conflict nu există un risc de confuzie.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială 17/vol. 1, p. 146).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/33

Acțiune introdusă la 23 ianuarie 2008 — Robert Walton/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-37/08)

(2008/C 92/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Robert Walton (Oxford, Regatul Unit) (reprezentant: D. Beard, Barrister)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Declararea faptului că decizia Comisiei de efectuare a unei compensații între suma de 36 551,58 euro și sumele datorate domnului Walton în temeiul hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-144/02 era nelegală, sau

—	declararea faptului că decizia Comisiei de efectuare a unei compensații între suma de 36 551,58 euro și sumele datorate domnului Walton în temeiul hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-144/02 era în parte nelegală, sau

—	declararea faptului că este necesar ca suma de 36 551,58 euro dedusă de către Comisie din sumele datorate domnului Walton în temeiul hotărârii Tribunalului pronunțate în cauza T-144/02 să fie recalculată prin scăderea din aceasta a dobânzilor solicitate de către Comisie, și/sau

—	anularea (a) a creanței constatate în valoare de 13 104,14 euro, majorată cu dobânzi și/sau (b) a creanței constatate în valoare de 13 815,16 euro, majorată cu dobânzi, și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată și

—	adoptarea oricăror alte măsuri pe care Tribunalul le va considera juste și echitabile.

Motivele și principalele argumente

Prin hotărârea pronunțată la 12 iulie 2007 în cauza T-144/02, Richard J. Eagle și alții/Comisia, nepublicată încă în Repertoriu, Tribunalul de Primă Instanță a obligat Comisia la plata către reclamant a unei sume determinate cu titlu de despăgubiri.

La 16 noiembrie 2007, Comisia a plătit o sumă inferioară, după efectuarea unei compensații cu suma de 36 551,58 euro. Reclamantul contestă decizia Comisiei de reducere cu această valoare a sumelor care i se datorau.

În susținerea acțiunii, reclamantul arată că la adoptarea deciziei contestate Comisia a săvârșit o eroare de drept, această decizie constituind un abuz de procedură nelegal deoarece, în cadrul procedurii în fața Tribunalului, Comisia renunțase la cererea de compensație și prin urmare nu putea ca ulterior să acționeze în mod unilateral în această privință.

În plus, reclamantul susține că decizia contestată a încălcat așteptarea legitimă a reclamantului, care a dat naștere unor obligații, având în vedere faptul că prin schimbul de scrisori care a urmat hotărârii Tribunalului Comisia acceptase sumele prezentate de către reclamant.

În sfârșit, reclamantul afirmă că notele de debit pe care se fundamenta decizia contestată nu constituie un temei juridic corespunzător pentru decizia respectivă și că aceasta se baza pe o eroare fundamentală de calcul în ceea ce privește dobânzile solicitate.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/34

Acțiune introdusă la 22 ianuarie 2008 — Evropaïki Dynamiki/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-39/08)

(2008/C 92/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentant: N. Korogiannakis, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Comisiei prin care aceasta nu a reținut oferta reclamantei și a atribuit contractul de achiziție publică adjudecatarului;

—	obligarea Comisiei la repararea prejudiciului suferit de reclamantă din cauza procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică în discuție, în valoare de 441 564,50 EUR;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune și în cazul respingerii acesteia;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta a depus o ofertă drept răspuns la anunțul de cerere de ofertă privind suportul, administrarea, îmbunătățirea, promovarea și mentenanța portalului de internet al Comisiei Comunităților Europene consacrat la „e-learning” (elearningeuropa.info) (JO 2007/S 87-105977). Reclamanta contestă decizia pârâtei din 12 noiembrie 2007 prin care i s-a respins oferta și a fost informată de atribuirea contractului către un alt ofertant. Reclamanta solicită în plus repararea prejudiciului care pretinde că i-a fost cauzat prin procedura de cerere de ofertă.

Reclamanta invocă în susținerea acțiunii sale faptul că pârâta a comis erori evidente de apreciere și nu a motivat decizia conform articolului 253 CE. Reclamanta consideră de asemenea că pârâta a confundat criteriile de evaluare și criteriile de atribuire cu ocazia evaluării ofertelor și a utilizat criterii de evaluare care nu au fost comunicate ofertanților înainte de expirarea termenului acordat pentru depunerea ofertelor. În final reclamanta afirmă că pârâta a încălcat principiul nediscriminării.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/34

Acțiune introdusă la 1 februarie 2008 — Vakakis/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-41/08)

(2008/C 92/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Vakakis International — Symvouli gia Agrotiki Anaptixi AE (Atena, Grecia) (reprezentant: B. O'Connor, solicitor)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	declararea admisibilității acțiunii;

—

anularea deciziei nemotivate a Comisiei Europene din 6 decembrie 2007 [nr. A3 TF TCC(2007)106233] de a nu invita consorțiul condus de Vakakis International SA în vederea susținerii interviului privind procedura de cerere de ofertă „asistență tehnică pentru elaborarea politicii de dezvoltare rurală” nr. EuropeAid/125241/C/SER/CY;

—	anularea deciziei Comisiei Europene din 21 decembrie 2007 [nr. A3 TF TCC(2007)106667] de respingere a ofertei prezentate de Vakakis International SA pentru motivul că nu întrunește cerințele tehnice;

—

obligarea Comisiei, conform articolului 65 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, de a prezenta anumite documente în legătură activitățile comisiei de evaluare constituite în vederea analizării ofertelor prezentate cu privire la procedura de cerere de ofertă EuropeAid/125241/C/SER/CY, precum și a întocmirii listei restrânse de ofertanți;

—	dispunerea oricăror alte măsuri considerate necesare de instanță;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta susține că scrisoarea din 6 decembrie 2007 prin care Comisia o informa că nu a fost invitată la interviu reprezintă o decizie insuficient motivată, contrară articolului 253 CE. În plus, reclamanta susține că această etapă este un element esențial al procedurii de cerere de ofertă în care toți ofertanții, inclusiv cei care nu întrunesc cerințele tehnice standard, ar trebui să fie invitați în vederea menținerii cadrului competitiv. Mai mult, reclamanta arată că decizia menționată este nelegală din moment ce se întemeiază pe nerespectarea criteriilor administrative în loc să se întemeieze pe nerespectarea standardului tehnic impus. În opinia reclamantei, aceasta reprezintă un abuz al puterii conferite Comisiei în cadrul procedurii de evaluare a ofertelor.

În plus, atât în ceea ce privește decizia sus-menționată, cât și decizia din 21 decembrie 2007, reclamanta susține că acestea încalcă Ghidul practic referitor la procedurile de atribuire a contractelor pentru acțiunile externe ale CE. În sfârșit, reclamanta susține că decizia Comisiei din 21 decembrie 2007 urmărește justificarea unei decizii anterioare nemotivate de excludere a sa de la procedura de cerere de ofertă și, prin urmare, este nelegală.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/35

Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2008 — Shetland Islands Council/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-42/08)

(2008/C 92/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Shetland Islands Council (reprezentanți: E. Whiteford, Barrister, R. Murray, Solicitor și R. Thompson, QC)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea articolului 1 alineatul (2) și a articolelor 3, 4 și 5 din decizie;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, autoritate publică, a efectuat plăți în sectorul piscicol în cadrul a două măsuri generale de ajutor, intitulate „Aid to the Fish Catching and Processing Industry” (Ajutor pentru pescuit și industria de prelucrare a peștelui) și „Aid to the Fish Farming Industry” (Ajutor pentru industria piscicolă), care se compuneau din diferite tipuri de scheme de ajutor. Comisia a constatat că ajutoarele acordate de Regatul Unit în cadrul „Fishing Vessel Modernisation Scheme” (Schemă de ajutor pentru modernizarea navelor de pescuit) sunt incompatibile cu piața comună în măsura în care privesc ajutoare acordate pentru proiecte de modernizare a capacității, exprimată ca tonaj sau ca putere.

Prin acțiunea formulată, reclamantul solicită, în temeiul articolului 230 CE, anularea parțială a Deciziei Comisiei C 37/2006 (ex NN 91/2005) din 13 noiembrie 2007 privind Schema de ajutor pentru modernizarea navelor de pescuit aplicată în Regatul Unit. Mai precis, reclamantul solicită anularea articolului 1 alineatul (2) și a articolelor 3, 4 și 5 din decizia atacată pentru două motive:

(1)

Comisia ar fi săvârșit o eroare de drept constatând că plățile pentru înlocuirea sau îmbunătățirea motoarelor care nu afectează tonajul brut sau puterea unei nave privesc „o capacitate exprimată ca tonaj sau ca putere” în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2792/1999 (1) și că astfel sunt incompatibile cu piața comună;

(2)

Comisia a săvârșit o eroare de drept constatând că recuperarea ajutoarelor acordate ar fi compatibilă cu:

(a)	articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 (2) al Consiliului;

(b)	principiul general al securității juridice, al protejării încrederii legitime și al egalității de tratament.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2792/1999 al Consiliului din 17 decembrie 1999 de definire a modalităților și condițiilor pentru acțiunile structurale ale Comunității în sectorul pescuitului (JO L 337, p. 10).

(2) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 8/vol. 1, p. 41).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/36

Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2008 — Shetland Islands Council/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-43/08)

(2008/C 92/72)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Shetland Islands Council (reprezentanți: E. Whiteford, Barrister, R. Murray, Solicitor și R. Thompson QC)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea articolelor 3, 4 și 5 ale deciziei;

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul este o instituție publică ce a efectuat plăți în sectorul piscicol în cadrul a două măsuri generale de ajutor, intitulate „Ajutor pentru pescuit și industria de prelucrare a peștelui” și „Ajutor pentru industria piscicolă”, care se compuneau din diferite tipuri de sisteme de ajutoare. Comisia a constatat că ajutorul acordat de Regatul Unit prin intermediul „Sistemului de ameliorare a unităților de prelucrare a peștelui” era incompatibil cu piața comună, în măsura în care se referea la suma de 92 007 GBP acordată la 13 august 1997, 7 ianuarie 1999, 25 februarie 1999, 10 decembrie 1999, 19 ianuarie 2001 și 15 decembrie 2004.

Prin acțiunea formulată, reclamantul urmărește anularea în parte, în temeiul articolului 230 CE, a Deciziei Comisiei C 38/2006 (ex NN 93/2005) din 13 noiembrie 2007 privind „sistemul de ameliorare a unităților de prelucrare a peștelui” pus în aplicare în Regatul Unit. În particular, reclamantul urmărește anularea articolelor 3, 4 și 5 ale deciziei contestate pentru motivul că, prin declararea faptului că recuperarea ajutoarelor acordate era compatibilă cu:

1)	articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (1) și

2)	principiale generale ale securității juridice și protecției încrederii legitime,

Comisia ar fi săvârșit o eroare de drept.

(1) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială 08/vol. 1, p. 41).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/36

Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2008 — Transportes Evaristo Molina/Comisa Comunităților Europene

(Cauza T-45/08)

(2008/C 92/73)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Transportes Evaristo Molina, S.A. (Santa María del Águila, Spania) (reprezentanți: A. Hernández Pardo, L. Ruiz Ezquerra și C. Flores Hernández, abogados)

Pârâtă: Comisa Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei din 12 aprilie 2006 privind o procedură în temeiul articolului 81din Tratatul CE, cauza COMP/B-1/38.348 — REPSOL C.P.P. și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva deciziei Comisiei din 12 aprilie 2006 prin care pârâta a acceptat angajamentele propuse de REPSOL CPP, în conformitate cu prevederile articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1).

Această decizie se încadrează în procedura inițiată în urma solicitării de către REPSOL CPP a unei declarații negative sau, în lipsa acesteia, a unei exceptări individuale, în legătură cu acordurile și/sau contractele-tip prin care își desfășura activitatea de distribuție de carburanți pentru autovehicule prin intermediul stații de benzină din Spania.

Prin propunerea de angajamente acceptată de Comisie, REPSOL CPP se obliga, printre altele, să crească numărul anual de stații de benzină susceptibile să își schimbe furnizorul și în acest scop se angaja să ofere titularilor nudei proprietăți/operatorilor stații de benzină posibilitatea de a redobândi dreptul real de uzufruct sau superficie, deși pentru acest lucru se impunea respectarea unei serii de condiții de către operator.

Reclamanta, titular-operator al unei stații de benzină, care încheiase cu REPSOL CPP un contract de furnizare, susține că începând cu 19 noiembrie 2007, data comunicării includerii sale în Anexa I la angajamentele REPSOL CPP de către terțul însărcinat cu verificarea, decizia atacată o afectează în mod direct și individual.

În susținerea concluziilor sale, reclamanta reproșează Comisiei în primul rând încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003. În special, reclamanta susține că, deși cunoștea interpretarea adecvată a normelor în domeniul concurenței privind limitele temporale, Comisia a acceptat angajamentele propuse de REPSOL CPP, cu depășirea limitelor articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 și cu nerespectarea obiectului. acestuia Mai mult, reclamanta susține în acest context că decizia atacată încalcă articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003 și principiul proporționalității întrucât angajamentele acceptate de Comisie nu erau de natură să răspundă în mod adecvat preocupărilor manifestate de aceasta.

În al doilea rând, reclamanta invocă încălcarea principiului potrivit căruia un justițiabil nu poate beneficia de propriile acte ilicite și nici să se îmbogățească fără justă cauză.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială 08/vol. 1, p. 167).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/37

Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2008 — Fusco/OAPI — Fusco International (FUSCOLLECTION)

(Cauza T-48/08)

(2008/C 92/74)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamant: Vincenzo Fusco (reprezentant: B Saguatti, avvocato)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Antonio Fusco International SA Luxemburg, sucursala din Lugano (Lugano, Elveția)

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei din 24 octombrie 2007 a Camerei a doua de recurs și reformarea acesteia în sensul că recursul declarat de recurent în fața camerei de recurs este fondat și, în consecință, opoziția trebuie admisă.

—	obligarea OAPI și a eventualei interveniente Antonio Fusco International SA la plata cheltuielilor de judecată din prezentul proces, precum și din procedurile desfășurate în fața camerei de recurs și a diviziei de opoziție.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Antonio Fusco International SA Luxemburg, sucursala din Lugano

Marca comunitară vizată: marca figurativă FUScollection (cererea de înregistrare nr. 1.503.366) pentru produse din clasele 9, 18 și 25.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamantul

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca comunitară (nr. 727.375) și italiană (nr. 489.262) „ENZO FUSCO” pentru produse din clasa 25.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/37

Recurs introdus la 5 februarie 2008 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 22 noiembrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-109/06, Dittert/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-51/08 P)

(2008/C 92/75)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Berscheid și K. Herrmann, agenți)

Cealaltă parte în proces: Daniel Dittert (Luxemburg, Marele Ducat al Luxemburgului)

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 22 noiembrie 2007 în cauza F-109/06, Dittert/Comisia și trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice;

—	obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, Comisia solicită anularea hotărârii din 22 noiembrie 2007 pronunțată în cauza F-109/06, Dittert/Comisia, prin care Tribunalul Funcției Publice (TFP) a anulat decizia sa de atribuire către reclamantul în primă instanță a unui număr de puncte de prioritate insuficient pentru a fi promovat în cadrul exercițiului de promovare 2005 și decizia sa de stabilire a listei funcționarilor promovați în cadrul acestui exercițiu în măsura în care lista nu cuprinde numele reclamantului.

În susținerea recursului, Comisia invocă trei motive de anulare.

În primul rând, Comisia susține că TFP nu ar fi respectat articolul 45 din Statut în măsura în care ar fi acordat intervenției directorului general în procedura de atribuire a punctelor o pondere excesivă, restrângând în mod nejustificat puterea de apreciere a AIPN ca urmare a constatării că lipsa unei astfel de intervenții constituie un viciu de procedură substanțial.

În al doilea rând, Comisia susține că TFP ar fi adus atingere competențelor AIPN cu încălcarea articolului 45 din Statut și i-ar fi adresat o somație cu depășirea competențelor sale de control jurisdicțional.

În al treilea rând, Comisia reproșează TFP că nu a motivat suficient din punct de vedere juridic constatarea potrivit căreia atribuirea către reclamantul în primă instanță a unui anumit număr de puncte de prioritate de către Comitetul de promovare nu constituia un remediu adecvat pentru un viciu de procedură calificat de Tribunal drept „substanțial” și constând în neintervenția directorului general. Comisia pretinde că, în plus, hotărârea atacată ar fi fost întemeiată de TFP pe denaturarea conținutului procesului-verbal al reuniunii Comitetului de promovare.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/38

Recurs introdus la 5 februarie 2008 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 22 noiembrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-110/06, Carpi Badía/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-52/08 P)

(2008/C 92/76)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Berscheid și K. Herrmann, agenți)

Cealaltă parte în proces: José María Carpi Badía (Luxemburg, Marele Ducat al Luxemburgului)

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 22 noiembrie 2007 în cauza F-110/06, Carpi Badía/Comisia, și trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice;

—	obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, Comisia solicită anularea hotărârii din 22 noiembrie 2007 pronunțată în cauza F-110/06, Carpi Badía/Comisia, prin care Tribunalul Funcției Publice (TFP) a anulat decizia sa de atribuire către reclamantul în primă instanță a unui număr de puncte de prioritate insuficient pentru a fi promovat în cadrul exercițiului de promovare 2005 și decizia sa de stabilire a listei funcționarilor promovați în cadrul acestui exercițiu în măsura în care lista nu conține numele reclamantului.

În susținerea recursului, Comisia invocă trei motive de anulare identice cu cele invocate în cauza T-51/08 P, Comisia/Dittert.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/38

Recurs introdus la 8 februarie 2008 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 27 noiembrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-122/06, Roodhuijzen/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-58/08 P)

(2008/C 92/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Curall și D. Martin, agenți)

Cealaltă parte în proces: Anton Pieter Roodhuijzen (Luxemburg, Marele Ducat al Luxemburgului)

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 27 noiembrie 2007 în cauza F-122/06, Roodhuijzen/Comisia;

—	respingerea acțiunii domnului Roodhuijzen;

—	obligarea fiecărei părți la suportarea propriilor cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri și celei inițiate la Tribunalul de Primă Instanță.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, Comisia solicită anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 27 noiembrie 2007, pronunțată în cauza Roodhuijzen/Comisia, F-122/06, care anulează decizia Comisiei prin care se refuză recunoașterea parteneriatului nematrimonial al reclamantului în temeiul sistemului comun de asigurări de boală al Comunităților europene.

În sprijinul recursului, Comisia invocă trei motive de anulare.

Prin cel dintâi motiv, Comisia susține că TFP ar fi statuat ultra vires cu încălcarea articolului 1 alineatul (2) din anexa VII la Statut și cu încălcarea principiului nediscriminării, întrucât ar fi respins o argumentație în această privință a reclamantului și ar fi înlocuit-o cu propria argumentație, fără a permite totuși Comisiei să răspundă la aceasta și, prin urmare, cu nerespectarea dreptului său la apărare.

Al doilea motiv este întemeiat pe o pretinsă eroare de drept în interpretarea noțiunii de „parteneriat”, astfel cum este conținută în articolul 1 alineatul (2) din anexa VII la Statut, care dă dreptul la asigurare în cadrul sistemului comun de asigurări de boală pentru partenerul unui funcționar.

Al treilea motiv, invocat în subsidiar, este întemeiat pe o interpretare eronată a principiului nediscriminării.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/39

Acțiune introdusă la 7 februarie 2008 — Nute Partecipazioni și La Perla/OAPI — Worldgem Brands (NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC)

(Cauza T-59/08)

(2008/C 92/78)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamante: Nute Partecipazioni SpA (Bologna, Italia) și La Perla Srl (Bologna, Italia) (reprezentanți: R. Morresi și A. Dal Ferro, avvocati)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Worldgem Brands Srl (Olmo di Creazzo, Italia)

Concluziile reclamantelor

—	În principal: anularea și modificarea deciziei din 19 noiembrie 2007 a Camerei a doua de recurs a OAPI pentru motivul aplicării greșite a articolului 8 alineatul (5), precum și pentru încălcarea articolului 63 alineatul (6), a articolelor 73 și 74 din RMC (Regulamentul privind marca comunitară);

—	în subsidiar, anularea deciziei din 19 noiembrie 2007 a Camerei a doua de recurs a OAPI pentru motivul aplicării greșite a articolului 8 alineatul (5), precum și pentru încălcarea articolului 63 alineatul (6), a articolelor 73 și 74 din RMC;

—	în subsidiar, în al doilea rând, anularea și/sau modificarea deciziei din 19 noiembrie 2007 a Camerei a doua de recurs a OAPI pentru motivul aplicării greșite a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din RMC, precum și pentru încălcarea articolului 63 alineatul (6), a articolelor 73 și 74 din RMC;

—	în toate cazurile: obligarea OAPI și a Worldgem Brands Srl la plata în solidar a tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile efectuate în procedura în fața Camerei a doua de recurs a OAPI.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca comunitară verbală „NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC” (cererea de înregistrare nr. 713.446) pentru produse din clasa 14. Aceeași marcă a făcut deja obiectul unei prime cereri de declarare a nulității. Decizia de respingere a acestei prime cereri de către Camera întâi de recurs a fost anulată prin hotărârea Tribunalului pronunțată în cauza T-137/05, La Perla/OAPI — Worldgem Brands (1).

Titularul mărcii comunitare: WORLDGEM BRANDS Srl

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: notorietatea diferitelor mărci figurative italiene „PERLA” pentru produse din clasele 3, 9, 14, 16, 18, 24, 25 și 35.

Decizia diviziei de anulare: admite cererea și declară nulitatea înregistrării mărcii comunitare în cauză.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată și admite în parte cererea de declarare a nulității.

Motivele invocate: încălcarea legii și greșita interpretare și aplicare a articolelor 63, 73 și 74 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară. În subsidiar: încălcarea legii și greșita aplicare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din același regulament.

(1) Nepublicată încă în Repertoriu.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/40

Acțiune introdusă la 6 februarie 2008 — ThyssenKrupp Acciai Speciali Terni/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-62/08)

(2008/C 92/79)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: ThyssenKrupp Acciai Speciali Terni SpA (Terni, Italia) (reprezentanți: T. Salonico, G. Pellegrino, G. Pellegrino, G. Barone, avvocati)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Declararea nelegalității deciziei atacate și anularea ei în totalitate, în măsura în care, prin aceasta, măsura contestată este considerată ajutor de stat, măsură care constituie de fapt o continuare legitimă a măsurii de indemnizare stabilite de statul italian în favoarea Terni (și a avânzilor-cauză ai acesteia) drept despăgubire pentru exproprierea instalațiilor sale electrice care a avut loc în 1962-1963;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

—

sau, în subsidiar, anularea deciziei în măsura în care:

a)	stabilește că Italia a pus în aplicare în mod nelegal ajutorul de stat în favoarea ThyssenKrupp, Cementir și Nuova Terni Industrie, cu încălcarea articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE;

b)	stabilește că anumite sume trebuie recuperate de la ThyssenKrupp, Cementir și Nuova Terni Industrie; și, în consecință

c)	obligă Italia să inițieze de îndată recuperarea acestor sume și a dobânzilor;

—	tot în subsidiar, anularea deciziei atacate, în măsura în care obligă Italia să inițieze de îndată recuperarea ajutorului și a dobânzilor, întrucât această recuperare constituie o încălcare a principiului general al încrederii legitime.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta cauză este aceeași ca și în cauza T-53/08, Italia/Comisia.

Motivele și principalele argumente invocate sunt asemănătoare cu cele invocate în acea cauză. În plus față de încălcarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE, prin interpretarea eronată a prelungirii valabilității tarifelor compensatorii în favoarea fostei societăți Terni, reclamanta invocă, în subsidiar:

—	încălcarea articolului 88 din Tratatul CE prin faptul că nu s-a luat în considerare că în realitate măsura atacată nu a fost încă pusă în aplicare și, așadar, nu a fost încălcată obligația de notificare preventivă și nu ar exista sume care trebuie restituite;

—	încălcarea articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE și caracterul nelegal al ordinului de recuperare cuprins în decizia atacată, care contravine principiului încrederii legitime.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/40

Acțiune introdusă la 6 februarie 2008 — Cementir Italia/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-63/08)

(2008/C 92/80)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Cementir Italia Srl (Roma, Italia) (reprezentanți: T. Salonico, G. Pellegrino, G. Pellegrino, G. Barone, avvocati)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Declararea nelegalității deciziei atacate și anularea ei în totalitate, în măsura în care prin aceasta, măsura contestată este considerată ajutor de stat, măsură care constituie de fapt o continuare legitimă a măsurii de indemnizare stabilite de statul italian în favoarea Terni (și a avânzilor-cauză ai acesteia) drept despăgubire pentru exproprierea instalațiilor sale electrice care a avut loc în 1962-1963;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente procesului,

—

sau, în subsidiar, anularea deciziei în măsura în care:

a)	stabilește că Italia a pus în aplicare în mod nelegal ajutorul de stat în favoarea ThyssenKrupp, Cementir și Nuova Terni Industrie, cu încălcarea articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE;

b)	stabilește că anumite sume trebuie recuperate de la ThyssenKrupp, Cementir și Nuova Terni Industrie; și, în consecință

c)	obligă Italia să inițieze de îndată recuperarea acestor sume și a dobânzilor;

—	Tot în subsidiar, anularea deciziei atacate, în măsura în care obligă Italia să inițieze de îndată recuperarea ajutorului și a dobânzilor, întrucât această recuperare constituie o încălcare a principiului general al încrederii legitime.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-62/08 ThyssenKrupp/Comisia.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/41

Acțiune introdusă la 6 februarie 2008 — Nuova Terni Industrie Chimiche/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-64/08)

(2008/C 92/81)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Nuova Terni Industrie Chimiche SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: T. Salonico, G. Pellegrino, G. Pellegrino, G. Barone, avvocati)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente procesului,

—

sau, în subsidiar, anularea deciziei în măsura în care:

a)	stabilește că Italia a pus în aplicare în mod nelegal ajutorul de stat în favoarea ThyssenKrupp, Cementir și Nuova Terni Industrie, cu încălcarea articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE;

b)	stabilește că anumite sume trebuie recuperate de la ThyssenKrupp, Cementir și Nuova Terni Industrie; și, în consecință

c)	obligă Italia să inițieze de îndată recuperarea acestor sume și a dobânzilor;

—	Tot în subsidiar, anularea deciziei atacate, în măsura în care obligă Italia să inițieze de îndată recuperarea ajutorului și a dobânzilor, întrucât această recuperare constituie o încălcare a principiului general al încrederii legitime.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-62/08 ThyssenKrupp/Comisia.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/41

Acțiune introdusă la 13 februarie 2008 — Spania/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-65/08)

(2008/C 92/82)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Comisiei din 5 decembrie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 21 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (cauza nr. COMP/M.4685 Enel/Acciona/Endesa) și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei C(2007) 5913 final a Comisiei din 5 decembrie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 21 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 (1) (cauza nr. COMP/M.4685 Enel/Acciona/Endesa). Comisia a declarat în decizia atacată că reclamantul încălcase articolul 21 din Regulamentul nr. 139/2004 întrucât a condiționat preluarea controlului în comun de către Enel și Acciona asupra Endesa de respectarea unei serii de condiții, dat fiind că aceste condiții sunt incompatibile cu articolele 28 CE, 43 CE și 56 CE și, din acest motiv, interferează în mod necorespunzător cu competența exclusivă a Comisiei de a decide cu privire la o concentrare de dimensiune comunitară. În plus, pârâta obligase reclamantul să elimine condițiile declarate incompatibile cu dreptul comunitar.

În susținerea concluziilor sale, reclamantul invocă, în primul rând, necompetența Comisiei de a adopta decizia atacată în temeiul procedurii de aplicare a articolului 21 din Regulamentul nr. 139/2004. Potrivit reclamantului, în cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat articolul 21 din Regulamentul nr. 139/2004, ar trebui să se inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 226 CE.

În al doilea rând, reclamantul susține că decizia atacată este afectată de o lipsă de motivare în măsura în care Comisia nu a examinat motivele legate de securitatea publică invocate de guvernul spaniol pentru a adopta, în temeiul articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul nr. 139/2004, măsuri în legătură cu oferta publică de cumpărare a Endesa de către Enel și Acciona.

În cele din urmă, reclamantul reproșează Comisiei încălcarea articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul nr. 139/2004, întrucât autoritățile spaniole nu erau obligate să comunice Comisiei condițiile impuse cu privire la oferta publică de cumpărare a Endesa de către Enel și Acciona, în măsura în care aceste condiții se bazează pe un interes legitim, cum ar fi securitatea publică.

(1) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/42

Acțiune introdusă la 12 februarie 2008 — Republica Polonă/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-69/08)

(2008/C 92/83)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: M. Dowgielewicz, agent)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei 2008/62/CE a Comisiei din 12 octombrie 2007 [notificată cu numărul K(2007)4697] privind articolele 111 și 172 din Proiectul de lege al Poloniei privind organismele modificate genetic, notificat de Republica Polonă în temeiul articolului 95 alineatul (5) CE, întrucât aceste articole derogă de la dispozițiile Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (1);

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei 2008/62/CE a Comisiei din 12 octombrie 2007 care respinge proiectul de dispoziții naționale, în măsura în care acestea prevăd derogări de la Directiva 2001/18/CE (2), proiect notificat de către Polonia în temeiul articolului 95 alineatul (5) CE. Reclamanta arată că decizia atacată i-a fost notificată de către Comisie la 4 decembrie 2004, adică după expirarea termenului de șase luni prevăzut de articolul 95 alineatul (6) CE, ceea ce, potrivit reclamantei, presupune că, în conformitate cu articolul menționat, aceste dispoziții trebuie considerate ca aprobate din momentul expirării termenului de șase luni.

Reclamanta arată că data adoptării deciziei, 12 octombrie 2007, nu are nicio importanță în ceea ce privește respectarea termenului; hotărâtor în această privință este, potrivit reclamantei, numai data notificării deciziei contestate.

În consecință, reclamanta invocă următoarele motive în susținerea acțiunii:

—	încălcarea articolului 95 alineatul (6) CE, coroborat cu articolul 254 alineatul (3) CE;

—	nerespectarea unei condiții esențiale de procedură, constând în obligația de a comunica decizia destinatarului în termenul legal prevăzut, ceea ce permite destinatarului să ia la cunoștință de conținutul acesteia;

—	încălcarea principiului securității juridice.

(1) JO 2008, L 16 , p. 17.

(2) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 75).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/42

Acțiune introdusă la 13 februarie 2008 — Promat/Prosima Comercial (PROSIMA PROSIMA COMERCIAL S.A.)

(Cauza T-71/08)

(2008/C 92/84)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Promat GmbH (Ratingen, Germania) (reprezentant: S. Beckmann, Rechtsanwältin)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Prosima Comercial, SA (Barcelona, Spania)

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei pârâtului din 27 noiembrie 2007 în cauza R 574/2007-2;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Partea care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Prosima Comercial, S.A.

Marca comunitară vizată:„PROSIMA PROSIMA COMERCIAL S.A” pentru bunuri și servicii din clasele 6, 7, 11, 16, 17, 20, 22, 35-39, 41 și 42 (cererea de înregistrare nr. 2 423 176).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală „Promina” pentru bunuri din clasa 7 (marca germană nr. 847 011).

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), având în vedere că pârâtul s-a întemeiat în mod eronat pe o diferență între produse.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială 17/vol. 1, p. 146).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/43

Acțiune introdusă la 6 februarie 2008 — Now Pharma/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-74/08)

(2008/C 92/85)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Now Pharma AG (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: C. Kaletta și I.-J. Tegebauer, Rechtsanwälte)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei C(2007) 6132 a Comisiei din 4 decembrie 2007;

—	obligarea Comisiei să reexamineze cererea pârâtei din 6 februarie 2007 luând în considerare interpretarea juridică realizată de Tribunal;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă decizia Comisiei din 4 decembrie 2007 prin care s-a respins cererea de calificare a produsului medicamentos „Extrait liquide spécial de Chelidonii radix” drept produs medicamentos orfan, în sensul Regulamentului (CE) nr. 141/2000 (1).

În susținerea cererii, reclamanta invocă încălcarea articolului 3 din Regulamentul nr. 141/2000. În acest sens, reclamanta susține în special că avizul final negativ al Agenției Europene pentru Medicamente este rezultatul utilizării unui criteriu de decizie greșit, și anume cel referitor la condițiile de comercializare a unui produs medicamentos, potrivit articolului 8 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul nr. 141/2000. În opinia reclamantei, pentru a fi calificat drept produs medicamentos orfan, este hotărâtor ca produsul medicamentos să fie de un folos semnificativ pentru persoanele care suferă de afecțiuni rare, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 847/2000 (2). Această condiție, prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 141/2000, ar fi îndeplinită, întrucât produsul medicamentos este destinat tratării afecțiunilor rare și este de un folos semnificativ.

În plus, se contestă în special calificarea insuficientă și lipsa de imparțialitate a expertului.

(1) Regulamentul (CE) nr. 141/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane (JO L 18, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 233).

(2) Regulamentul (CE) nr. 847/2000 al Comisiei din 27 aprilie 2000 de stabilire a dispozițiilor de aplicare a criteriilor pentru desemnarea unui produs medicamentos ca produs medicamentos orfan și a definițiilor termenilor „produs medicamentos similar” și „superioritate clinică” (JO L 103, p. 5, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 5).

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/43

Acțiune introdusă la 22 februarie 2008 — Centre de coordination Carrefour/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-94/08)

(2008/C 92/86)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Centre de coordination Carrefour SNC (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: X. Clarebout și K. Platteau, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei atacate în măsura în care nu prevede o perioadă tranzitorie, astfel cum se impune prin hotărârea Forum 187 (1);

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin Decizia 2003/755/CE din 17 februarie 2003, Comisia a declarat incompatibilă cu piața internă schema de ajutor pusă în aplicare de Belgia în favoarea centrelor de coordonare stabilite în Belgia (2). Această decizie a fost anulată prin hotărârea Curții din 22 iunie 2006 (3) (denumită în continuare „hotărârea Belgia și Forum 187/Comisia”), în măsura în care nu prevedea măsuri tranzitorii cu privire la anumite centre de coordonare pentru care cererea de a beneficia de schema în cauză era pendinte la data notificării acestei decizii sau pentru care autorizarea expira concomitent sau la scurt timp după notificarea acesteia. Reclamanta din prezenta acțiune se număra printre centrele de coordonare menționate în dispozitivul hotărârii în cauză.

La 13 noiembrie 2007, Comisia a adoptat o nouă Decizie C(2007) 5416 final, prin care a modificat Decizia 2003/757/CE, declarând incompatibilă cu piața internă legea belgiană adoptată în urma hotărârii Belgia și Forum 187/Comisia și care urmărea să permită prelungirea până la sfârșitul lui 2010 a perioadei tranzitorii de-a lungul căreia centrele menționate în această hotărâre pot beneficia de schemă. Decizia C(2007) 5416 final prevedea de asemenea că această perioadă tranzitorie expiră la 31 decembrie 2005. Este vorba despre decizia atacată în cadrul prezentei acțiuni.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă trei motive.

În principal, aceasta invocă faptul că decizia atacată ar încălca principiul egalității, precum și obligația Comisiei de a pune în aplicare măsurile pe care le implică hotărârea Belgia și Forum 187/Comisia, întrucât nu ar pune capăt inegalității la care se referă această hotărâre, în măsura în care perioada tranzitorie acordată reclamantei ar fi mult mai scurtă decât cea acordată centrelor care se află într-o situație asemănătoare, potrivit indicațiilor Curții. Reclamanta invocă faptul că ar fi trebuit să beneficieze de o perioadă tranzitorie care expiră la 31 decembrie 2010.

În subsidiar, reclamanta invocă un motiv întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și încrederii legitime, în măsura în care decizia atacată stabilește o perioadă tranzitorie limitată la 31 decembrie 2005, ceea ce produce efecte retroactive și are drept consecință faptul că reclamanta nu ar fi putut adopta în timp util actele necesare pentru a se adapta la modificarea schemei înaintea acestei date. În acest temei și în subsidiar, reclamanta susține că poate beneficia de o perioadă tranzitorie care expiră cel mai devreme la 31 decembrie 2009.

De asemenea cu titlu subsidiar, reclamanta invocă un motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității, în măsura în care decizia atacată ar trata-o în mod diferit față de patru centre de coordonare care, la momentul primei Decizii 2003/757/CE, se aflau într-o situație identică, dar care au obținut o reînnoire a autorizării pentru o perioadă nedeterminată. În temeiul acestui motiv și de asemenea în subsidiar, reclamanta invocă faptul că ar fi trebuit să beneficieze de o perioadă tranzitorie care expiră cel mai devreme la 31 decembrie 2006.

(1) Hotărârea Curții din 22 iunie 2006, cauzele conexate C-182/03 și C-217/03, Belgia și Forum 187/Comisia, Rec., p. 5479.

(2) JO L 282, p. 25, versiunea rectificată JO 2003 L 285, p. 52.

(3) A se vedea nota de subsol nr. 1.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/44

Acțiune introdusă la 22 februarie 2008 — Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-95/08)

(2008/C 92/87)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: G. Aiello, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei C (2007) 6514 a Comisiei din 20 decembrie 2007, notificată la 21 decembrie 2007, în măsura în care exclude de la finanțarea comunitară și impută bugetului Republicii Italiene consecințele financiare aplicabile în cadrul închiderii conturilor aferente cheltuielilor finanțate prin Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă, secțiunea Garantare,

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Guvernul italian contestă Decizia C (2007) 6514 a Comisiei din 20 decembrie 2007 în măsura în care exclude de la finanțarea comunitară și impută bugetului Republicii Italiene consecințele financiare aplicabile în cadrul închiderii conturilor aferente cheltuielilor finanțate prin Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă, secțiunea Garantare.

În susținerea concluziilor sale, reclamanta invocă:

—

încălcarea articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1535/2003 al Comisiei din 29 august 2003 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2201/96 al Consiliului în ceea ce privește sistemul de ajutor în sectorul produselor prelucrate pe bază de fructe și legume (JO L 218, 30.8.2003, p. 14, Ediție specială 03/vol. 49, p. 7), în ceea ce privește ajutorul în sectorul produselor prelucrate pe bază de fructe și legume;

—

încălcarea articolului 5 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2777/2000 al Comisiei din 18 decembrie 2000 de adoptare a unor măsuri excepționale de sprijinire a pieței cărnii de vită (JO L 321, 19.12.2000, p. 47), precum și a articolului 4 din Decizia 97/735/CE a Comisiei din 21 octombrie 1997 privind anumite măsuri de protecție în legătură cu comerțul la unele tipuri de deșeuri de origine animală provenite de la mamifere (JO L 294, 28.10.1997, p. 7), în ceea ce privește achiziționarea de bovine cu vârsta de peste treizeci de luni destinate sacrificării;

—

încălcarea articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2075/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieței în sectorul tutunului brut (JO L 215, 30.7.1992, p. 70, Ediție specială 03/vol. 11, p. 77), precum și a articolelor 11 și 12 din Regulamentul (CE) nr. 2848/98 al Comisiei din 22 decembrie 1998 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2075/92 (JO L 358, 11.12.1998, p. 17), în ceea ce privește regimul primelor pentru tutun.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/45

Acțiune introdusă la 20 februarie 2008 — Polimeri Europa și Eni/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-103/08)

(2008/C 92/88)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Polimeri Europa SpA (Brindisi, Italia), Eni SpA (Roma, Italia) (reprezentanți: M. Siragusa, G. M. Roberti, F. Moretti, I. Perego, F. Cannizzaro, V. Ruotolo, V. Larocca și D. Durante, avvocati)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	Anularea totală sau parțială a deciziei, în special în măsura în care le privește pe acestea, cu toate consecințele care rezultă asupra cuantumului amenzii;

—	în subsidiar, anularea sau reducerea amenzii;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin Decizia C(2007) 5910 final din 5 decembrie 2007 (denumită în continuare „decizia”), în cauza COMP/F/38.629 — Cauciuc cloropren (denumit în continuare „CR”), Comisia a reținut că Polimeri Europa și Eni sunt răspunzătoare în solidar, împreună cu alte întreprinderi, de încălcarea articolului 81 CE, prin aceea că (i) au convenit împărțirea și stabilirea piețelor, a cotelor de piață și a vânzărilor, (ii) au stabilit și au aplicat majorări de preț la cauciucul cloropren, precum și prețuri minime, (iii) au împărțit clientela și (iv) au făcut schimb de informații comerciale sensibile.

În susținerea acțiunii împotriva deciziei menționate mai sus, Polimeri Europa și Eni afirmă că decizia este afectată de următoarele vicii de fond:

—

Încălcarea articolului 81 CE și lipsa de motivare pentru reținerea greșită în sarcina Eni a răspunderii pentru acte ale unei filiale. În această privință, se susține că răspunderea societății-mamă nu poate fi reținută numai pentru că aceasta deține 100 % din capital și pentru că pârâta nu ar fi apreciat în mod corect elementele care demonstrau autonomia efectivă a filialei față de societatea-mamă.

—	Contradicția cu scrisoarea privind finalizarea procedurii față de întreprinderea care răspundea, până la 1 ianuarie 2002, de activitatea legată de CR, Syndial S.p.A. (denumită în continuare „Syndial”) și încălcarea dreptului la apărare.

—	Încălcarea articolului 81 CE și lipsa de motivare pentru reținerea greșită în sarcina Polimeri Europa a răspunderii pentru fapte petrecute într-o perioadă în care nu aceasta, ci o altă societate, administra activitatea legată de CR.

—	Lipsa de motivare și motivarea contradictorie, lipsa investigației și încălcarea articolului 81 CE în ceea ce privește aprecierea faptelor și a probelor.

—	Lipsa de motivare și motivarea contradictorie a deciziei, lipsa investigației și încălcarea articolului 81 CE în ceea ce privește aprecierea încălcării ca fiind unică și continuată.

—	Calcularea greșită a duratei încălcării în lumina probelor disponibile.

În continuare, reclamantele arată că amenda care le-a fost aplicată este nelegală întrucât încalcă articolul 81 CE și articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, precum și Liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor.

În această privință, se invocă atât încălcarea principiului proporționalității prin majorările aplicate pentru recidivă și pentru descurajare, cât și lipsa de motivare pentru neaplicarea circumstanțelor atenuante, în legătură cu rolul pasiv sau minor avut în cadrul încălcării, cu participarea limitată la încălcare, cu cedarea acestei participări și cu neaplicarea acordurilor. Polimeri Europa și Eni critică de asemenea faptul că nu s-a luat în considerare colaborarea Syndial și a Polimeri Europa în scopul unei reduceri a amenzii în sensul liniilor directoare menționate mai sus.

În sfârșit, reclamantele invocă o încălcare a articolului 81 CE și a Comunicării Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri prin aprecierea greșită din partea Comisiei a valorii probelor prezentate de Syndial și de Polimeri Europa și prin refuzul de a acorda o reducere a amenzii în sensul comunicării menționate anterior.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/47

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 21 februarie 2008 — Skoulidi/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-4/07) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Schimb de funcționari între Comisie și statele membre - Punerea la dispoziția administrației elene a unui funcționar comunitar - Refuz - Acțiune în despăgubiri - Prejudiciu moral - Procedură precontencioasă - Admisibilitate - Condiții de fond pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Comunității)

(2008/C 92/94)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Eleni-Eleftheria Skoulidi (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: G. Vandersanden, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Martin și M. Velardo, agenți)

Obiectul

Cerere de reparare a prejudiciului moral suferit de reclamantă ca urmare a deciziei AIPN din 28 martie 2006 de a nu i se autoriza detașarea pe lângă Ministerul Educației Naționale și Cultelor grec în cadrul schimbului de funcționari între Comisie și statele membre.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 56, 10.3.2007, p. 44.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/47

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 21 februarie 2008 — Putterie-De-Beukelaer/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-31/07) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Promovare - Procedură de evaluare - Procedură de atestare - Evaluarea potențialului - Încălcarea domeniului de aplicare al legii - Invocare din oficiu)

(2008/C 92/95)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Françoise Putterie-De-Beukelaer (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și K. Herrmann, agenți)

Obiectul

Anularea raportului privind evoluția carierei reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2005, în special în ceea ce privește rubrica 6.5 „Potențial”, în măsura în care prin acest raport nu se recunoaște potențialul reclamantei de a exercita funcții din categoria B*, în cadrul procedurii de atestare

Dispozitivul

1)	Anulează raportul privind evoluția carierei doamnei Putterie-De-Beukelaer pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2005 în măsura în care prin acesta nu se recunoaște potențialul reclamantei de a exercita funcții din categoria B*.

2)	Comisia Comunităților Europene suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 117, 26.5.2007, p. 38.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/48

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 25 februarie 2008 — Anselmo/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza F-85/07) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Recrutare - Numire - Încadrare în grad - Candidați care au reușit la un concurs intern - Fapt nou - Inexistență - Inadmisibilitate vădită)

(2008/C 92/96)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Ana Anselmo (Bruxelles, Belgia) și alții (reprezentant: S. A. Pappas, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul

Anularea deciziilor AIPN prin care se resping reclamațiile introduse de reclamanți, care au reușit la concursul intern B/277, din cauza unei discriminări care îi are ca obiect pe aceștia, în raport cu funcționarii care beneficiază de procedura de atestare

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 269, 10.11.2007, p. 71.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/48

Acțiune introdusă la 9 noiembrie 2007 — Hecq/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-133/07)

(2008/C 92/97)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: André Hecq (Chaumont-Gistoux, Belgia) (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Pe de o parte, anularea deciziei adoptate de autoritatea împuternicită să facă numiri (AIPN) la 12 iulie 2007, în măsura în care aceasta respinge o reclamație formulată de reclamant împotriva unei decizii a AIPN prin care i se refuza acestuia acordarea anumitor indemnizații și, pe de altă parte, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri și a unor dobânzi moratorii.

Concluziile reclamantului

—

Anularea în parte a deciziei adoptate de AIPN la 12 iulie 2007 în măsura în care decizia menționată respinge cererea de acordare a indemnizațiilor formulată de reclamant prin reclamația sa din 19 martie 2007 și în măsura în care aceasta refuză chiar aplicarea de principiu a dobânzilor moratorii calculate din 29 aprilie 2003 asupra indemnizațiilor care ar putea fi acordate reclamantului în baza articolului 73 din Statutul funcționarilor (statut);

—	obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri de 2 000 de euro, la care se adaugă dobânzi calculate la o rată de 6 % din 19 mai 2007, condiționată însă în mod expres de orice mărire, diminuare sau precizare ulterioară;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamant a unor dobânzi moratorii calculate la o rată de 6 % pe an pentru toate indemnizațiile care i-ar putea fi acordate ulterior în baza articolului 73 din statut;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/48

Acțiune introdusă la 6 decembrie 2007 — Van Arum/Parlamentul European

(Cauza F-138/07)

(2008/C 92/98)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Rinse van Arum (Winksele, Belgia) (reprezentant: W. van den Muijsenbergh, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Pe de o parte, reclamantul solicită modificarea deciziei AIPN prin care i se acordă un singur punct de merit în sensul acordării a două puncte de merit, și, în subsidiar, anularea deciziei menționate și obligarea AIPN să transmită Tribunalului toate înscrisurile în temeiul cărora a fost luată decizia litigioasă. Pe de altă parte, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata sumei simbolice de 1 euro, reprezentând daune interese.

Concluziile reclamantului

—	Modificarea deciziei prin care i se acordă un singur punct de merit în sensul acordării a două puncte;

—	în subsidiar, obligarea AIPN să transmită Tribunalului toate înscrisurile în temeiul cărora directorul general și-a întemeiat deciziile din 7 septembrie și din 23 noiembrie 2006 și anularea acestor decizii, precum și a deciziei comitetului paritar;

—	obligarea AIPN să plătească reclamantului suma simbolică de 1 euro, prezentând daune interese;

—	obligarea Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/49

Acțiune introdusă la 10 decembrie 2007 — Van Arum/Parlamentul European

(Cauza F-139/07)

(2008/C 92/99)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Rinse van Arum (Winksele, Belgia) (reprezentant: W. van den Muijsenbergh, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Reclamantul solicită, pe de o parte, modificarea raportului de evaluare, și, în subsidiar, anularea acestuia. În subsidiar, reclamantul solicită obligarea pârâtului să-i comunice toate probele care au stat la baza anumitor constatări litigioase cuprinse în raportul de evaluare, și luarea unei decizii în privința faptelor și evaluărilor litigioase. Pe de altă parte, reclamantul solicită obligarea AIPN să îi plătească o despăgubire simbolică în sumă de 1 euro.

Concluziile reclamantului

—	Modificarea raportului de evaluare;

—	în subsidiar, anulare în întregime a raportului;

—	în subsidiar, obligarea pârâtului să-i comunice reclamantului toate probele care au stat la baza anumitor constatări litigioase cuprinse în raportul de evaluare și luarea unei decizii în privința faptelor și evaluărilor litigioase;

—	obligarea AIPN la plata unei despăgubiri simbolice de 1 euro;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/49

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2007 — Maniscalco/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-141/07)

(2008/C 92/100)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Daniele Maniscalco (Roma, Italia) (reprezentanți: C. Cardarello și F. d'Amora, avvocati)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de încadrare a recurentului în grupa IV, gradul 13, treapta 1.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei ADMIN.B.2/OG/jmt/D(07)23504;

—	declararea temeiniciei cererii având ca obiect recunoașterea încadrării într-un grad superior și a diferențelor de remunerație la data la care se va semna un contract prin care se recunoaște încadrarea sa în gradul 16;

—	obligarea Direcției Generale Personal și Administrație — Direcția A — Personal și cariere de a vărsa suma datorată inclusiv dobânzile și costurile accesorii, corespunzătoare diferenței de remunerație între gradul 13 și gradul 16;

—	recunoașterea pentru viitor a încadrării sale în gradul 16 și în treapta corespunzător anilor de experiență profesională.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/49

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2007 — Yannoussis/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-143/07)

(2008/C 92/101)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Georgios Yannoussis (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: A. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei AIPN din 21 decembrie 2006 de respingere a candidaturii reclamantului pentru postul vacant de Șef al Reprezentanței Comisiei în Grecia.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei AIPN din 21 decembrie 2006;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/50

Acțiune introdusă la 24 decembrie 2007 — Efstathopoulos/Parlamentul European

(Cauza F-144/07)

(2008/C 92/102)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: Spyridon Efstathopoulos (Chalandri, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și M. Michi, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Parlamentului European din 18 aprilie 2007, în părțile sale referitoare la: luarea în considerare a unei „indemnizații de productivitate” în remunerația brută a reclamantului, recuperarea deja efectuată a sumei de 390 de euro din pensia pentru limită de vârstă a reclamantului, obligația de recuperare a sumei de 10 036,99 euro pentru perioada cuprinsă între martie 2005 și martie 2007, diminuarea lunară a pensiei pentru limită de vârstă a reclamantului cu suma de 600 de euro pentru întreaga perioadă în care acesta a primit indemnizația în litigiu de 670 de euro, și anume între martie 2005 și septembrie 2007.

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei Parlamentului European din 18 aprilie 2007, PERS-B-AFF-SOCIAL D (2007) 22300 în părțile sale referitoare la: integrarea „indemnizației de productivitate” în veniturile brute ale reclamantului, recuperarea deja efectuată a sumei de 390 de euro din pensia pentru limită de vârstă a reclamantului, obligația de recuperare a sumei de 10 036,99 euro pentru perioada cuprinsă între martie 2005 și martie 2007, diminuarea lunară a pensiei pentru limită de vârstă a reclamantului cu suma de 600 de euro pentru întreaga perioadă în care acesta a primit indemnizația în litigiu de 670 de euro, și anume între martie 2005 și septembrie 2007.

—	anularea deciziei din 14 septembrie 2007 a autorității împuternicite să facă numiri a Parlamentului European care a respins reclamația din 9 mai 2007, introdusă de către reclamant împotriva deciziei din 18 aprilie 2007;

—	anularea oricărei alte decizii conexe sau ulterioare acestor decizii sau adoptată în executarea acestora;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/50

Acțiune introdusă la 5 ianuarie 2008 — Hambura/Parlamentul European

(Cauza F-4/08)

(2008/C 92/103)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Johannes Hambura (Soultzbach, Franța) (reprezentant: S. Hambura, Rechtsanwalt)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Direcției Generale Personal din 5 decembrie 2007 prin care nu i se permite reclamantului să participe la concursul PE/95/S, anularea concursului și dispunerea efectuării unei noi proceduri de selecție.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Direcției Generale Personal (unitatea „Concursuri și proceduri de selecție”) a Parlamentului European din 5 decembrie 2007 privind refuzul utilizării unui act de candidatură în format electronic în cadrul unei proceduri de selecție;

—	anularea concursului PE/95/S, privind un post de medic (M/F), și reînceperea procedurii de selecție, admițând utilizarea unui act de candidatură în format electronic;

—	în subsidiar, pronunțarea asupra acestei acțiuni prin examinarea prezentei cauze cu prioritate în temeiul articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, astfel încât reclamantul să aibă încă posibilitatea să participe la concursul PE/95/S.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/51

Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2008 — Jörg Mölling/Europol

(Cauza F-11/08)

(2008/C 92/104)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Jörg Mölling (Haga, Țările de Jos) (reprezentant: P. de Casparis, avocat)

Pârât: Europol

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Europol din 10 octombrie 2007 prin care se refuză permiterea participării reclamantului la procedura de selecție pentru postul de „first officer” în Unitatea antidrog, precum și a deciziei din 23 octombrie 2007 de respingere a reclamației sale;

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Europol din 10 octombrie 2007 prin care se refuză permiterea participării reclamantului la procedura de selecție pentru postul de „first officer” în Unitatea antidrog, precum și a deciziei din 23 octombrie 2007 de respingere a reclamației sale;

—	obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/51

Acțiune introdusă la 8 februarie 2008 — Wiame/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-15/08)

(2008/C 92/105)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Valérie Wiame (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AST/7/05 de a acorda reclamantei o notă insuficientă pentru a fi înscrisă pe lista de rezervă

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AST/7/05 de a acorda reclamantei o notă insuficientă pentru a fi înscrisă pe lista persoanelor care au reușit la concurs;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/51

Acțiune introdusă la 18 februarie 2008 — Ritto/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-18/08)

(2008/C 92/106)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Luis Ritto (Roma, Italia) (reprezentanți: J. Deliens și C. Bernard-Glanz, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei AIPN din 14 mai 2007, prin care se suprimă alocația pentru locuință a reclamantului începând cu 1 septembrie 2001 și prin care se solicită recuperarea sumelor excedentare plătite începând cu această dată, precum și anularea tuturor deciziilor subsecvente

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei AIPN din 14 mai 2007 și a tuturor deciziilor subsecvente;

—	anularea în măsura necesară a deciziei AIPN prin care se respinge reclamația reclamantului;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

12.4.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 92/52

Acțiune introdusă la 19 februarie 2008 — Aparicio și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-20/08)

(2008/C 92/107)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Jorge Aparicio și alții (Antiguo Cuscatlan, Salvador) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor Oficiului European pentru Selecția Personalului de a nu înscrie numele reclamanților pe lista candidaților care au reușit și în baza de date CAST 27/Relex.

Concluziile reclamanților

—	Anularea deciziilor Oficiului European pentru Selecția Personalului de a nu înscrie numele reclamanților pe lista candidaților care au reușit și în baza de date CAST 27/Relex;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 92

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 51 12 aprilie 2008

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2008/C 092/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 79, 29.3.2008	1