Raport comun pentru 2008 al Consiliului și al Comisiei privind progresele înregistrate referitor la punerea în aplicare a programului de lucru „Educație și formare profesională 2010” — „Învățarea de-a lungul vieții în serviciul cunoștințelor, creativității și inovației”

(2008/C 86/01)

1.   INTRODUCERE

Educația și formarea sunt determinante pentru schimbările din plan economic și social. Flexibilitatea și securitatea necesare în vederea sporirii numărului și a calității locurilor de muncă depind de garantarea faptului că toți cetățenii dobândesc competențele esențiale și își actualizează aptitudinile pe întreg parcursul vieții (1). Învățarea continuă contribuie la susținerea creativității și inovării și permite participarea deplină la viața economică și socială.

Din acest motiv, Consiliul și-a fixat obiective ambițioase în cadrul programului de lucru „Educație și formare profesională 2010”. La rândul lor, aceste obiective contribuie la promovarea orientărilor din cadrul Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă. Aceste obiective pot fi realizate numai prin eforturi susținute pe termen lung. În mod inevitabil, progresele vor fi inegale. Identificarea realizărilor și orientarea eforturilor către aspecte care se dovedesc a fi mai problematice reprezintă motivul pentru care Consiliul și Comisia pregătesc un raport comun odată la doi ani.

Această contribuție la cel de-al treilea Raport comun (2) indică progrese și provocări semnificative în reforma din domeniul educației și formării. Următoarele domenii vor necesita eforturi speciale:

2.   AU FOST ÎNREGISTRATE PROGRESE ÎNTR-O SERIE DE DOMENII

Europa a înregistrat progrese într-o serie de domenii. Acest lucru nu înseamnă că progresele sunt uniforme sau că eforturile pot fi diminuate. Ritmul reformelor rămâne o provocare majoră. Totuși, în următoarele domenii, majoritatea țărilor au introdus sau sunt pe cale de a introduce reforme.

2.1.   Strategii de învățare continuă și sisteme de calificare

Strategii concrete de învățare continuă (4) care definesc prioritățile politicilor naționale și modul în care diferitele sectoare interacționează au fost elaborate de către majoritatea țărilor (5).

Majoritatea dintre acestea sunt dotate cu o viziune globală asupra învățării continue, acoperind toate tipurile și toate nivelurile de educație și de formare. Câteva dintre acestea se axează totuși pe sistemele formale de educație și de formare sau pe dezvoltarea anumitor etape din procesul de învățare continuă.

Există elemente care indică o consolidare a ansamblului de date care stau la baza politicilor în domeniul educației și formării (6). O astfel de abordare este necesară pentru coerența globală a sistemelor și pentru o alocare optimă a resurselor. De asemenea, în anumite țări, se constată o consolidare a coerenței în ceea ce privește prioritatea acordată promovării unor parcursuri educaționale flexibile și a unei tranziții flexibile între diferitele părți ale sistemului.

Cadrele de calificări și validarea învățării non-formale și informale

În majoritatea țărilor (5) sunt în curs de elaborare cadre naționale de calificări, care sunt asociate cu instituirea unui cadru european de calificări în domeniul învățării continue (7). Odată cu acestea are loc readucerea rezultatelor învățării în centrul preocupărilor curente.

De asemenea, sunt create sisteme pentru validarea învățării non-formale și informale, însă într-un ritm mai lent (5). Provocarea o reprezintă în momentul de față trecerea de la faza de experiment la cea de punere în aplicare în sistemele naționale de calificări, inclusiv prin îmbunătățirea accesului la învățământul superior și a accesului la educație și formare pentru lucrătorii slab calificați și pentru cei mai în vârstă sau aflați în șomaj.

În Portugalia, a fost instituită la nivel național în anul 2000 o rețea de centre pentru recunoașterea, validarea și certificarea competențelor (RVCC). Aproximativ 250 000 de adulți participă în momentul actual la procesul de validare. Centrele asigură evaluarea și validarea competențelor pentru calificări specifice. Procesul de certificare include examinarea de către un juriu extern și, dacă este necesar, cursuri de formare suplimentare.

2.2.   Învățământul preșcolar

Importanța învățământului preșcolar este tot mai recunoscută în Europa. Capacitatea acestuia de a contribui deopotrivă la eficacitate și la echitate se reflectă în elaborarea noilor abordări și politici. Revizia materialului pedagogic (8), dezvoltarea capacităților cadrelor didactice (9), extinderea școlarizării obligatorii asupra anumitor părți din învățământul preșcolar (10), evaluări ale calității (11) și creșterea investițiilor, de exemplu prin intermediul recrutării de personal suplimentar în instituțiile preșcolare (12), reprezintă exemple de măsuri care ar trebui luate.

Proiecte și programe pilot au fost desfășurate cu succes în mai multe țări. Provocarea constă în prezent în depășirea stadiului acțiunilor pilot și în trecerea la o punere în aplicare generalizată, susținută de investiții, mai ales în personal calificat.

Între 2000 și 2005, școlarizarea copiilor în vârstă de 4 ani în UE-27 a crescut cu aproximativ 3 puncte procentuale, atingând un nivel de peste 85 (13).

2.3.   Învățământul superior: un loc distinct în cadrul agendei de la Lisabona

Modernizarea învățământului superior este determinantă pentru triunghiul cunoașterii și pentru Strategia de la Lisabona. Problematica gestionării, respectiv a finanțării și atractivității, au dobândit o atenție sporită la nivel european și național. Acestea vin în completarea reformelor de la Bologna.

S-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește creșterea autonomiei universitare. Acest fapt include o autonomie financiară sporită și noi mecanisme de responsabilizare. Noi forme de implicare a factorilor interesați sunt în curs de testare, în special cu privire la gestionarea instituțiilor de învățământ superior, însă și cu privire la elaborarea programelor de învățământ (14) sau la definirea rezultatelor învățării (15).

O culegere a celor mai bune practici cu privire la modernizarea universităților, adresată atât factorilor de decizie, cât și publicului larg, se află în curs de elaborare de către grupul de țări care se ocupă de învățământul superior.

2.4.   Educația și formarea în contextul mai larg al politicilor comunitare

Marea majoritate a statelor membre dau o importanță deosebită educației, formării și dezvoltării competențelor în cadrul programelor naționale de reformă de la Lisabona 2005-2008. Acest fapt reflectă importanța contribuției acestora la punerea în aplicare a orientărilor integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă.

Importante progrese au fost realizate în sensul asocierii dintre programele operaționale finanțate în cadrul fondurilor structurale și prioritățile programului de lucru „Educație și formare profesională 2010”. Acest lucru s-a evidențiat în mod deosebit în contextul indicatorilor și al domeniilor de referință convenite.

S-au înregistrat de asemenea progrese notabile în elaborarea instrumentelor europene de referință în vederea sprijinirii reformelor. În 2006 și 2007, Parlamentul European și Consiliul au adoptat recomandări în domeniul competențelor esențiale, calității mobilității, asigurării calității în învățământul superior, și au ajuns la un consens în privința cadrului european de calificări.

În general, Comisia și statele membre au realizat, de asemenea, progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a acțiunilor din „Planul de acțiune privind limbile străine” 2004-2006 (16).

3.   DOMENII ÎN CARE PROGRESELE RĂMÂN INSUFICIENTE

3.1.   Punerea în aplicare a învățării continue

Punerea în aplicare rămâne în continuare cea mai importantă provocare a strategiilor de învățare continuă. Acest proces necesită un angajament instituțional puternic, coordonare și parteneriate cu toți factorii interesați. Eforturile susținute pot transpune intențiile în politici care, la rândul lor, produc rezultate. Mecanismele de difuzare adecvate și îmbunătățirea investițiilor sunt vitale. Totuși, sunt necesare în continuare eforturi substanțiale.

Evoluțiile pozitive ale cheltuielilor publice destinate educației între 2000 și 2003 par să se fi stopat în 2004.

Totalul cheltuielilor publice alocate sectorului educației și exprimate ca procentaj din PIB a crescut în Uniunea Europeană între 2000 (4,7 %) și 2003 (5,2 %), dar a scăzut din nou la 5,1 % în 2004. Nivelul cheltuielilor variază în continuare foarte mult de la țară la țară (între 3,3 % din PIB în România și 8,5 % în Danemarca). Cheltuielile din sectorul privat pentru instituțiile de învățământ exprimate ca procentaj din PIB au înregistrat o ușoară creștere din anul 2000, însă ritmul evoluției a scăzut în 2004 (13).

În timp ce domeniile de referință comunitare se regăsesc într-o anumită măsură în obiectivele naționale, rămân încă multe țări care nu și-au stabilit astfel de obiective (5).

3.2.   Competențe de bază pentru toți

Abandonul școlar timpuriu, creșterea nivelului de studii până la învățământul secundar superior și competențele esențiale reprezintă în continuare aspecte problematice majore. Nu au fost realizate progrese suficiente din anul 2000 până în prezent pentru a atinge nivelurile comunitare de referință până în anul 2010. În anumite țări, performanțele chiar s-au deteriorat între 2000 și 2006. Anumite țări au avut în continuare niveluri foarte ridicate de abandon școlar timpuriu, de peste 20 %, în 2006. Rezultatele celor cu un nivel scăzut al competențelor în materie de citit nu s-au îmbunătățit ci, dimpotrivă, s-au deteriorat.

În Europa există un număr foarte ridicat de persoane tinere care abandonează școala fără a fi dobândit competențele necesare pentru a se integra în societatea bazată pe cunoaștere și pentru a pătrunde cu ușurință pe piața muncii (17). Aceștia se confruntă cu riscul excluderii sociale. Mai mult, sunt excluși din programele de învățare continuă încă de la începutul vieții.

Abandon școlar timpuriu: în UE-27, unul din șase tineri (15,3 %) cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani încă abandonează școala fără să fi absolvit decât ciclul de învățământ secundar inferior și ulterior nu mai participă la niciun tip de educație sau formare. Ritmul evoluției trebuie să accelereze pentru a atinge nivelul comunitar de referință de 10 % până în 2010.

În cazul creșterii nivelului de studii până la învățământul secundar superior, evoluția a fost lentă însă constantă. Aceasta a cunoscut o redresare în ultimii ani, însă nu suficient pentru a atinge obiectivul fixat pentru anul 2010 (cel puțin 85 % din categoria tinerilor de 22 de ani să fi absolvit cel puțin ciclul de învățământ secundar superior).

Deși nivelul de referință comunitar vizează reducerea cu 20 % a procentajului de tineri de 15 ani cu un nivel scăzut al competențelor în ceea ce privește alfabetizarea până în anul 2010, situația reală indică o creștere a acestui nivel în perioada 2000-2006 (13).

Performanțele grupurilor defavorizate și de migranți care provin din culturi diferite sunt, în majoritatea țărilor, mai puțin bune în domeniile de referință (18). Aceste grupuri necesită o atenție specială. Integrarea acestora în învățământul preșcolar ar contribui la îmbunătățirea capacității de învățare a limbii străine și ar spori șansele lor de reușită școlară.

Inițiativele în materie de abandon școlar timpuriu trebuie să fie însoțite de cele privind dezavantajele socio-economice. Activitățile extra-curriculare (cum ar fi cele culturale sau sportive), parteneriatele locale, o mai mare implicare a părinților, abordarea nevoilor de învățare ale părinților, precum și îmbunătățirea bunăstării în mediul școlar atât pentru cei care învață cât și pentru cadrele didactice, ar constitui o contribuție semnificativă.

3.3.   Formarea cadrelor didactice

Niciun alt factor endogen nu influențează performanțele elevilor mai mult decât calitatea formării cadrelor didactice (19).

Cadrele didactice și formatorii se confruntă cu o eterogenitate crescândă a claselor, o cerere de competențe noi și cu nevoia de a acorda o atenție specială nevoilor individuale de învățare. Sporirea autonomiei școlilor presupune noi sarcini.

Un număr semnificativ de cadre didactice mai în vârstă va trebui să fie înlocuit în viitorul apropiat. Trebuie luate măsuri astfel încât ceastă profesie trebuie să devină mai atractivă.

Cu toate acestea, sistemele actuale de formare destinate cadrelor didactice adeseori nu reușesc să le ofere acestora formarea de care au nevoie. Acest lucru se aplică în mod deosebit în cazul formării și a dezvoltării profesionale continue a cadrelor didactice. Cursurile de perfecționare pentru cadrele didactice sunt obligatorii în unsprezece state membre.

3.4.   Învățământul superior: excelență, parteneriat și finanțare

Țările acordă o atenție tot mai mare consolidării rolului universităților în domeniul cercetării și inovării iar parteneriatele dintre universități și mediul de afaceri devin tot mai frecvente. Cu toate acestea, numeroase țări mai au încă multe de făcut în acest sens (20).

Măsurile în favoarea obținerii excelenței în instituțiile din învățământul superior ar trebui să se concentreze deopotrivă pe educație, pe cercetare și pe transferul de cunoștințe. În prezent, activitățile de predare nu se bucură de atenția necesară. Institutul european de tehnologie și inovare (21), a cărui înființare a fost propusă, va inspira schimbarea în instituțiile de învățământ și de cercetare, prin convertirea sa într-un model de referință în ceea ce privește integrarea educației, a cercetării și a inovării.

În Germania, guvernul federal și cele statale au propus lansarea unei inițiative în favoarea excelenței, care oferă pentru perioada 2006-2011 o contribuție suplimentară de 1,9 miliarde de euro anumitor universități selectate pe criterii competitive, în vederea stimulării activității de cercetare la nivel înalt. Această inițiativă cuprinde trei linii principale de acțiune: instituții de învățământ post-universitar; grupuri destinate creării unor legături între cercetarea la nivel universitar, cercetarea în afara mediului universitar și întreprinderi; și strategii globale pentru universitățile de prim rang din domeniul cercetării.

Sporirea investițiilor, inclusiv a celor provenind din surse private, rămâne o provocare. În același timp, trebuie asigurat accesul echitabil la o gamă variată de programe de studii și de cercetare. Anumite guverne dispun de instrumente pentru stimularea investițiilor private precum stimulentele fiscale (22), parteneriatele public-privat sau programele de sponsorizare (23), iar câteva dintre acestea au introdus sau au mărit taxele de școlarizare sau de înscriere (24).

Cheltuielile publice destinate instituțiilor din învățământul terțiar din UE, inclusiv educației și cercetării, au reprezentat 1,1 % din PIB la nivelul UE-27 în anul 2004. Acestea au oscilat între 0,6 % în cazul Maltei și 2,5 % în cazul Danemarcei. Totalul cheltuielilor rămâne totuși cu mult sub nivelul înregistrat în Statele Unite. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că nivelul de finanțare privată în Statele Unite este de peste șapte ori mai ridicat. Cheltuielile per student înscris în învățământul terțiar în SUA au fost mai mult decât duble față de media înregistrată în UE (25).

În timp ce au fost înregistrate progrese pe calea creșterii autonomiei și responsabilizării universităților, există puține elemente cu privire la sprijinul de care ar fi beneficiat personalul academic și de conducere din universități pentru a face față acestei provocări.

3.5.   Participarea adulților la procesul de învățare continuă

Participarea adulților la procesul de învățare continuă nu își mai păstrează cursul stabilit în vederea atingerii nivelului de referință comunitar. Sunt necesare în continuare eforturi suplimentare pentru a ridica nivelul competențelor populației și pentru a dobândi flexibilitatea și securitatea pe întreaga piață a forței de muncă.

Până în 2005, ritmul evoluției s-a înscris, în ansamblu, pe direcția atingerii nivelului de referință comunitar (12,5 %) (26). Cu toate acestea, în 2006, 9,6 % din europenii cu vârste situate între 25 și 64 de ani participau la activități de educație și formare, o cifră care denotă o scădere ușoară în raport cu 2005. În spatele acestei medii se ascunde un dezechilibru major: adulții care dispun de un nivel de educație ridicat sunt de peste șase ori mai susceptibili de a participa la învățarea continuă decât persoanele slab calificate.

Participarea scăzută la activitățile de învățare continuă a muncitorilor vârstnici și a celor slab calificați reprezintă un aspect deosebit de problematic atunci când rata de participare este deja scăzută pentru ansamblul populației (27). Mai mult, există concentrare deosebită a persoanelor slab calificate în rândul migranților. Tendințele demografice și ale pieței forței de muncă vor antrena o cerere tot mai mare de calificări înalte și mai puține perspective pentru lucrătorii slab calificați. Va fi necesară acordarea unei atenții sporite formării profesionale a acestor grupuri.

3.6.   Atractivitatea, calitatea și importanța învățământului și formării profesionale (vocational education and training — VET)

Sunt necesare în continuare eforturi în vederea îmbunătățirii calității și atractivității învățământului și formării profesionale. Acest domeniu reprezintă o prioritate a procesului de la Copenhaga (28).

Anumite țări au instituit sisteme avansate și cuprinzătoare de asigurare a calității (29), în timp ce altele se află încă în faza de elaborare (30).

Recurgerea tot mai frecvent, în cadrul programelor de formare și în privința calificărilor, la abordări fondate pe rezultatele învățării, sporesc relevanța învățământului și formării profesionale pe piața forței de muncă. Accentul reînnoit pe metoda uceniciei, pe colaborarea dintre școală și mediul de afaceri și pe formarea la locul de muncă reprezintă un avantaj suplimentar. Cu toate acestea, se înregistrează puține progrese pe calea anticipării nevoilor în materie de competențe și calificări.

Învățământul și formarea profesională suportă uneori consecințele negative ale unei integrări deficitare în cadrul sistemului de învățământ. Acestea pot contribui la păstrarea în sistemul de învățământ a tinerilor susceptibili să abandoneze școala, cu condiția ca aceștia să fi dobândit deja competențele necesare pentru a beneficia de învățământ și formare profesională. Deși, în anumite state membre (31), orientarea profesională de-a lungul vieții constituie o prioritate politică majoră, trebuie acordată în continuare o atenție mărită consolidării orientării profesionale pentru adulți. De asemenea, sunt necesare în continuare eforturi în vederea reducerii obstacolelor în calea tranziției de la învățământul și formarea profesională la învățământul post-liceal sau la cel superior.

3.7.   Mobilitatea transnațională

S-au înregistrat progrese semnificative cu privire la punerea în aplicare și utilizarea Europass (32). Totuși, mobilitatea transnațională a persoanelor care învață se sprijină în continuare, în principal, pe programele comunitare. Măsurile naționale privesc în marea lor majoritate învățământul superior. Mobilitatea în domeniul învățământului și formării profesionale este deosebit de dificilă.

Mobilitatea este obligatorie în cadrul Universității din Luxemburg. Toți studenții care urmează un program de studii universitare trebuie să își petreacă o parte a studiilor în străinătate.

4.   CALEA DE URMAT

4.1.   Punerea în aplicare a învățării continue în vederea obținerii eficienței și echității

Există încă multe lacune în ceea ce privește coerența și exhaustivitatea strategiilor de învățare. Provocarea constă acum în punerea în aplicare a acestor strategii. În multe cazuri, acest proces este în stadiu incipient. Credibilitatea strategiilor depinde de asocierea acestora cu măsurile de politică. Aceasta depinde de capacitatea autorităților de identificare a resurselor, precum și de capacitatea acestora de a mobiliza instituțiile naționale și factorii interesați de la toate nivelurile prin intermediul parteneriatelor de învățare.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Cunoștințele cu privire la impactul economic și social al politicilor din domeniul educației și formării trebuie consolidate (33). Eficiența și echitatea trebuie să rămână în centrul preocupărilor în contextul elaborării unei baze de cercetare europene și naționale cu privire la politicile și practicile în materie de educație și formare.

Învățarea reciprocă și schimburile de experiență între factorii de decizie și părțile interesate constituie o sursă importantă de know-how care trebuie susținută. Monitorizarea dezvoltării și a punerii în aplicare a strategiilor de învățare continuă ar trebui să fie prelungită și să conducă la o evaluare a progreselor realizate în raportul comun din 2010.

Finanțarea durabilă

Nivelul, eficiența și durabilitatea finanțării rămân în continuare puncte critice. Numeroase țări sunt în curs de a experimenta noi instrumente și noi măsuri destinate să stimuleze investițiile din sectorul privat. Acestea vizează în special persoanele, gospodăriile și angajatorii. Aceste eforturi trebuie consolidate.

Ridicarea nivelului de calificare

Creșterea investițiilor în învățământul preșcolar este cea mai rentabilă, atât din punct de vedere al eficienței cât și al echității (34). Dobândirea competențelor esențiale de la vârste timpurii este o metodă eficientă de a pune bazele învățării pe viitor, și de a ameliora echitatea rezultatelor precum și nivelul general de competențe. Tranziția către piața forței de muncă va fi înlesnită, iar deficitul de competențe va fi evitat.

Există cerere crescândă de ingineri și de absolvenți din domenii științifice. Astfel, creșterea numărului de înscrieri la studiile științifice și tehnice trebuie să rămână o prioritate.

Cu toate acestea, este necesară consolidarea imaginii, statutului și atractivității învățământului și formării profesionale. Pentru a facilita accesul la învățământul și formarea profesională inițială, mobilitatea și întoarcerea în sistemul de învățământ, ar trebui elaborate structuri flexibile și modulare. Sistemele integrate de orientare de-a lungul vieții ar trebui făcute disponibile pentru toți cetățenii. Este necesară o atenție specială în ceea ce privește învățarea în rândul adulților.

Problematica dezavantajelor socio-economice

Educația și formarea pot contribui la depășirea dezavantajelor socio-economice. Însă pot contribui, de asemenea, la perpetuarea acestora. Inegalitățile din educație și formare implică costuri enorme. Acestea sunt adeseori ascunse, însă nu mai puțin reale. Prin urmare, asigurarea echității în privința accesului, participării, tratamentului și a rezultatelor trebuie să rămână o prioritate.

Utilizarea potențialului oferit de migranți

Diversitatea crescândă a societăților europene generează provocări suplimentare în ceea ce privește ofertele de educație și formare. Nivelul performanțelor, al participării și al rezultatelor obținute de migranți se situează în general sub medie. Deși factori precum mediul socio-economic de proveniență și limba vorbită permit oarecum justificarea acestei constatări, există dovezi care indică faptul că nici politicile, nici sistemele în materie de educație și formare nu răspund acestor provocări și că ar putea constitui chiar ele cauze ale acestei probleme (35). Această situație necesită o atenție specială, în scopul încurajării incluziunii sociale a migranților, precum și a dialogului intercultural.

Predare de înaltă calitate

Cadrele didactice au nevoie de o pregătire profesională și de o dezvoltare profesională continuă mai bune. Acest fapt va contribui la îmbunătățirea rezultatelor educației și ale formării. Este de asemenea foarte importantă implicarea cadrelor didactice și a formatorilor în procesele de inovare și de reformare. Comisia a identificat provocările care se prezintă (36). A inițiat de asemenea o consultare publică cu privire la școli (37). Programul de lucru oferă un cadru adecvat pentru a răspunde provocărilor.

4.2.   Inovare și creativitate: educația ca element esențial al triunghiului cunoașterii

Educația joacă un rol fundamental în triunghiul cunoașterii și, prin urmare, în stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă. Universitățile se situează în centrul acestui triunghi. Centrele de excelență axate pe predare, cercetare și transfer de cunoștințe dețin un rol determinant. Mai rămân încă multe de făcut pentru a putea permite învățământului superior și mediilor de afaceri să lucreze în parteneriat.

Cercetarea și inovarea trebuie să regăsească, la nivelul populației, o vastă bază de competențe. Excelența și competențele esențiale, în special cele legate de antreprenoriat, creativitatea și tehnicile de învățare trebuie dezvoltate în toate sistemele și la toate nivelurile de educație și de formare. Atât școlile cât și învățământul și formarea profesională dețin o contribuție majoră la facilitarea procesului de inovare. Învățământul și formarea profesională de înaltă calitate, de exemplu, pot contribui la favorizarea inovării la locul de muncă.

4.3.   O mai bună gestionare: exploatarea optimă a rezultatelor programului „Educație și formare profesională 2010”

Programul de lucru aduce rezultate la nivel european și național. Dezvoltarea instrumentelor europene de referință și activitățile centrelor de excelență și de învățare reciprocă constituie o sursă de informare și de sprijin pentru programele naționale de reformă. Provocările în materie de educație și de formare precum și dezvoltarea resurselor umane figurează printre prioritățile programelor naționale de reformă din cadrul Strategiei de la Lisabona din majoritatea statelor membre. Eficiența metodei deschise de coordonare în domeniul educației și formării, impactul său și însușirea pe plan politic pot fi în continuare consolidate. La nivel național și european, este necesară acordarea unei atenții speciale pentru:

În vederea garantării faptului că prioritățile convenite în cadrul programului de lucru „Educație și formare profesională 2010” se reflectă pe deplin în elaborarea politicilor la nivel național, este adecvată aplicarea măsurilor specifice identificate în raportul comun din 2006.

Se cuvine instituirea unor mecanisme de punere în aplicare a programului de lucru „Educație și formare profesională 2010”, precum și a unor strategii de învățare continuă. Este necesară o strânsă coordonare cu persoanele responsabile de politica socioeconomică generală, în special cu privire la reformele în cadrul Strategiei de la Lisabona și la strategiile naționale în materie de incluziune socială.

Este necesară dezvoltarea în continuare a obiectivelor și a indicatorilor naționali. Aceștia trebuie să ia în considerare obiectivele și nivelurile de referință europene. Politicile și practicile ar trebui să se bazeze pe utilizarea cunoștințelor și a evaluărilor. Principiile comune, orientările și recomandările convenite la nivel european constituie puncte de referință în elaborarea reformelor naționale.

4.4.   Pregătirea pentru perioada de după 2010

Programul de lucru „Educație și formare profesională 2010” oferă sprijin practic pentru reformele din domeniul educației și formării profesionale din statele membre. Au fost realizate progrese semnificative de la lansarea programului în 2002. Cu toate acestea, reformele din domeniul educației și formării au nevoie de timp pentru a da rezultate. Provocările majore persistă, iar între timp au apărut altele noi. Aceste activități, inclusiv cooperarea în cadrul proceselor de la Bologna și de la Copenhaga, trebuie continuate și eficientizate. Procesul de reflecție asupra unui cadru strategic actualizat pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării ar trebui, prin urmare, să demareze imediat. Dat fiind rolul fundamental al educației și al formării în cadrul Strategiei pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă, trebuie să se asigure o strânsă legătură cu evoluțiile viitoare din cadrul procesului de la Lisabona.

(1)  Comunicare a Comisiei „Către principii comune ale flexicurității: locuri de muncă mai multe și mai bune prin flexibilitate și securitate”, COM(2007) 359.

(2)  Raportul se bazează în principal pe o analiză a rapoartelor naționale și a performanțelor în raport cu un set de indicatori și niveluri de referință. A se vedea anexa 2 și SEC(2007) 1284: „Progrese în direcția obiectivelor de la Lisabona înregistrate în domeniul educației și formării. Indicatori și repere 2007”. Acesta se bazează, de asemenea, pe rezultatele metodei deschise de coordonare în domeniul educației și formării profesionale, în special pe utilizarea instrumentelor europene de referință, și pe activitățile de învățare reciprocă pentru sprijinirea reformelor din statele membre. Pentru primul raport comun, a se vedea doc. 6905/04 EDUC 43 al Consiliului; pentru cel de-al doilea, JO C 79, 1.4.2006, p. 1.

(3)  Comunicare a Comisiei „Eficacitatea și echitatea în cadrul sistemelor europene de educație și formare”, COM(2006) 481.

(4)  Consiliul a convenit ca statele membre să pună în aplicare strategii de învățare continuă coerente și cuprinzătoare până în 2006 (rezoluția Consiliului privind învățarea continuă din iunie 2002, Raportul comun din 2004 și Consiliul European de primăvară din 2005).

(5)  A se vedea anexa 1.

(6)  Flandra, Germania, Estonia, Grecia, Ungaria, Regatul Unit. În cazul Bulgariei, Ciprului, Spaniei, Irlandei, Turciei, acest fapt este prezentat ca o condiție impusă pentru elaborarea strategiilor. A se vedea, de asemenea, SEC(2007) 1098 „Către politici și practici bazate pe cunoaștere în domeniul educației și formării”.

(7)  COM(2006) 479.

(8)  Germania, Danemarca, Grecia.

(9)  Republica Cehă.

(10)  Cipru, Danemarca, Grecia, Polonia.

(11)  Spania, Lituania, Croația, Norvegia.

(12)  Austria, Flandra, Cipru, Germania, Danemarca, Grecia, Spania, Ungaria, Malta, Țările de Jos, Polonia, Suedia, Slovacia, Regatul Unit, Croația, Islanda, Norvegia.

(13)  A se vedea anexa 2.

(14)  Cipru.

(15)  Bulgaria, Luxemburg, Suedia, Turcia.

(16)  Document de lucru al Comisiei — „Raport privind punerea în aplicare a planului de acțiune «Promovarea învățării limbilor străine și a diversității lingvistice 2004-2006»”, COM(2007) 554 final/2.

(17)  Comunicarea Comisiei „Promovarea participării depline a tinerilor la educație, pe piața muncii și în societate”, COM(2007) 498.

(18)  SEC(2007) 1284, p. 50, 75.

(19)  Comunicarea Comisiei „Îmbunătățirea calității formării cadrelor didactice”, COM(2007) 392.

(20)  Bune practici pot fi găsite în țările nordice și în Regatul Unit.

(21)  COM(2006) 604 final/2.

(22)  Spania, Suedia, Slovenia, Slovacia, Turcia.

(23)  Austria, Franța, Ungaria, Irlanda, Luxemburg, Letonia, Regatul Unit.

(24)  Austria, Germania, Irlanda, Țările de Jos, Slovenia, Regatul Unit, Croația.

(25)  SEC(2007) 1284, p. 67.

(26)  Evoluția s-a înscris per ansamblu pe direcția cea bună, totuși acest fapt s-a datorat schimbării metodologiilor anchetei în mai multe țări, care au avut ca și consecință supraestimarea progreselor realizate. A se vedea anexa 2.

(27)  SEC(2007) 1284, p. 81.

(28)  Concluziile Consiliului cu privire la prioritățile viitoare în vederea îmbunătățirii cooperării europene în materie de învățământ și formare profesională. Documentul 14474/06 al Consiliului din 30 octombrie 2006.

(29)  Austria, Germania, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Suedia, Norvegia.

(30)  Bulgaria, Republica Cehă, Spania, Franța, Luxemburg, Malta, Slovenia.

(31)  Franța, Italia.

(32)  Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 (JO L 390, 31.12.2004, p. 6).

(33)  A se vedea SEC(2007) 1098.

(34)  COM(2006) 481, p. 5.

(35)  SEC(2007) 1284, p. 51.

(36)  Comunicarea Comisiei „Îmbunătățirea calității formării cadrelor didactice”, COM(2007) 392.

(37)  „Școlile în secolul XXI”, SEC(2007) 1009.

Inițierea procedurii

(Cazul COMP/M.4942 — Nokia/Navteq)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 86/02)

La 28 martie 2008, Comisia a decis să inițieze procedura în cazul menționat anterior după ce a constatat că există mari îndoieli cu privire la compatibilitatea cu piața comună a concentrării notificate în cauză. Inițierea procedurii marchează deschiderea celei de-a doua etape a investigației referitoare la concentrarea notificată și nu aduce atingere deciziei finale privind cazul. Decizia este luată în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte observațiile cu privire la concentrarea propusă.

Pentru a se putea lua în considerare în totalitate în cadrul procedurii, observațiile trebuie să fie primite de către Comisie cel târziu în termen de 15 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [(32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.4942 — Nokia/Navteq, la următoarea adresă:

Rata de schimb a monedei euro (1)

4 aprilie 2008

(2008/C 86/03)

1 euro=

(1)  

Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

CERERE DE PROPUNERI — DG EAC/14/08

Program de cooperare în domeniul învățământului (ITI) — Cooperare în domeniul învățământului superior și al formării profesionale între Uniunea Europeană și Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Republica Coreea (1)

(2008/C 86/04)

1.   OBIECTIVE ȘI DESCRIERE

Obiectivul general al cererii de propuneri constă în promovarea unei mai bune înțelegeri și interacțiuni între popoarele statelor membre UE și cele ale Australiei, Japoniei, Noii Zeelande și Republicii Coreea, inclusiv a unei cunoașteri mai bune a limbilor, culturilor și instituțiilor acestora, precum și în ameliorarea calității învățământului superior, a învățământului profesional și a formării profesionale în Uniunea Europeană și în țările partenere. Cererea de propuneri va sprijini următoarea acțiune:

Proiecte comune de mobilitate în cadrul instrumentului pentru țările industrializate (ITI)

Această acțiune asigură finanțarea proiectelor în domeniul elaborării programelor internaționale de studii, care implică mobilitatea pe termen scurt între UE și țara parteneră în cadrul ITI și nu sunt asociate direct sau în mod obligatoriu cu acordarea de diplome comune sau mixte/duble.

Consorțiile care candidează pentru un astfel de proiect sunt formate din instituții de învățământ superior sau profesional și alte instituții de învățământ din UE și din țările partenere relevante. Consorțiile selecționate vor elabora un cadru de mobilitate a studenților, conform căruia studenții din UE vor petrece, în mod obișnuit, un semestru în instituția de învățământ din țara parteneră și vice-versa, perioada de studii petrecută în străinătate fiind recunoscută, în totalitate, de către instituția de origine. Sprijinul acordat include burse de mobilitate pentru studenți și pentru personalul didactic și administrativ („cadrele didactice”).

2.   CANDIDAȚI ELIGIBILI

Depunerea cererilor de subvenționare, în cadrul prezentei cereri de propuneri, este deschisă instituțiilor de învățământ superior și instituțiilor de învățământ profesional și de formare profesională. Candidații eligibili trebuie să fie stabiliți în unul din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.

3.   BUGETUL ȘI DURATA PROIECTULUI

Bugetul disponibil pentru cofinanțarea proiectelor este estimat la 2,5 milioane EUR. Se preconizează că vor fi finanțate 4-5 proiecte UE-Australia, 2-3 proiecte UE-Japonia, 1 proiect UE-Noua Zeelandă și 1-2 proiecte UE-Coreea.

Suma maximă pentru finanțare din partea UE va fi de 425 000 EUR pentru un proiect comun de mobilitate, care va avea o durată de 3 ani și va implica cel puțin 4 instituții partenere din UE. Durata proiectelor comune de mobilitate este de 3 ani.

4.   TERMEN LIMITĂ

Candidaturile trebuie trimise Comisiei până la 6 iunie 2008, cel târziu.

5.   INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Textul integral al cererii de propuneri și formularele de înscriere sunt disponibile la adresa internet:

http://ec.europa.eu/education/programmes/calls/callg_en.html

Pentru informații suplimentare, puteți contacta: eac-3C-cooperation@ec.europa.eu

(1)  În ordine alfabetică.

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul COMP/M.5128 — Nordic Capital/TietoEnator)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 86/05)

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul COMP/M.5118 — P7S1/United Internet/Maxdome JV)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 86/06)

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(2)  JO C 56, 5.3.2005, p. 32.

Comunicare a Guvernului francez privind Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, exploatare și extracție a hidrocarburilor (1)

(Aviz privind cererea de licență exclusivă de prospectare a hidrocarburilor lichide sau gazoase, denumită „Permis du Valenciennois”)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 86/07)

La 2 octombrie 2007, societatea Gazonor, cu sediul social în 2, avenue de la fosse, F-62420 Billy-Montigny, a înaintat o cerere de obținere a unei autorizații exclusive, pentru o perioadă cinci ani, de prospectare a hidrocarburilor lichide sau gazoase, denumită „Permis du Valenciennois”, pentru o suprafață de aproximativ 423 de kilometri pătrați, situată în departamentul Nord.

Perimetrul în care este valabilă această autorizație este delimitat de arcele de meridiane și paralele care unesc succesiv punctele definite în cele ce urmează prin coordonatele lor geografice, meridianul de origine fiind cel al Parisului.

Depunerea cererilor și criterii de atribuire a licențelor

Solicitanții care depun cererea inițială și cei care depun cereri concurente trebuie să demonstreze că îndeplinesc condițiile stabilite la articolele 4, 5 din Decretul nr. 2006-648 din 2 iunie 2006 privind drepturile de exploatare minieră și drepturile de depozitare subterană (Journal officiel de la République française din 3 iunie 2006).

Societățile interesate pot depune o cerere concurentă în termen de nouăzeci de zile de la data publicării prezentului aviz, în conformitate cu procedurile sintetizate în „Avizul privind acordarea drepturilor de exploatare minieră a hidrocarburilor în Franța”, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene C 374 din 30 decembrie 1994, pagina 11, și stabilite prin Decretul nr. 2006-648 privind drepturile de exploatare minieră și drepturile de depozitare subterană. Cererile concurente sunt adresate ministrului responsabil de sectorul minier la adresa indicată mai jos.

Deciziile privind cererea inițială și cererile concurente sunt luate în conformitate cu criteriile de atribuire a drepturilor de exploatare minieră, astfel cum au fost stabilite la articolul 6 din decretul menționat, și se vor lua până cel târziu la data de 24 octombrie 2009.

Condiții și cerințe privind derularea activității și încetarea acesteia

Solicitanții sunt invitați să consulte articolele 79 și 79.1 din codul minier și Decretul nr. 2006-649 din 2 iunie 2006 privind exploatările miniere, depozitarea subterană și poliția minelor și a depozitelor subterane (Journal officiel de la République française din 3 iunie 2006).

Orice informații suplimentare pot fi obținute de la Ministerul Ecologiei, Dezvoltării și Amenajării Durabile a Teritoriului (Direcția Generală Energie și Materii Prime, Direcția Resurse Energetice și Minerale, Biroul Legislației Miniere) [Ministère de l'écologie, du développement et de l'aménagement durables (direction générale de l'énergie et des matières premières, direction des ressources énergétiques et minérales, bureau de la législation minière)], 61, Bulevard Vincent Auriol, Télédoc 133, F-75703 Paris Cedex 13 [tel. (33) 144 97 23 02, fax (33) 144 97 05 70].

Actele cu putere de lege menționate anterior pot fi consultate pe site-ul:

http://www.legifrance.gouv.fr

(1)  JO L 164, 30.6.1994, p. 3.