19.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/1

(1)

La 4 martie 2008, Consiliul a examinat programul de convergență actualizat al Bulgariei pentru perioada 2007-2010.

(2)

Creșterea PIB-ului real a fost puternică începând cu 2003, de peste 6 % pe an, în timp ce s-au acumulat importante deficite externe. Prin urmare, soldul bugetar al administrației publice a fost ridicat de la o poziție aproape de zero la un excedent de peste 3 % din PIB în 2006, orientarea fiscală fiind contraciclică sau în general neutră începând cu 2003. În același timp, condițiile monetare au fost flexibile în contextul cadrului consiliului monetar. Creșterea economică puternică a fost însoțită de semne de supraîncălzire a economiei și de dezechilibre macroeconomice din ce în ce mai accentuate, reflectate în sporirea deficitului extern, o nouă accelerare a creșterii creditelor bancare și creșterea inflației.

Cu toate acestea, deficitele externe în creștere în Bulgaria reflectă în mare măsură un avânt al investițiilor datorat unor influxuri de ISD considerabile. Inflația a fost în cea mai mare parte declanșată de creșterea, datorată conjuncturilor externe, a prețurilor la alimente și energie. Cu toate acestea, odată cu scăderea accentuată a șomajului, piața forței de muncă s-a rigidizat, în 2007 având loc și o accelerare considerabilă a creșterii salariilor, care a depășit categoric creșterea productivității, pentru prima dată în ultimii ani. Dacă aceste evoluții ar continua, ar conduce la o eroziune a competitivității și ar pune sub semnul întrebării viabilitatea unei creșteri importante, deși, datorită creșterilor moderate ale salariilor reale până în 2006 și datorită creșterii acumulate a productivității din 1998 până în prezent, în mare măsură, competitivitatea costurilor s-a păstrat. Privind în perspectivă, Bulgaria se confruntă cu provocările pe care le reprezintă rezolvarea acestor dezechilibre, consolidând, în același timp, condițiile necesare pentru o recuperare susținută a parcursului, prin menținerea unei politici fiscale prudente și a unei moderații în domeniul salariilor, îmbunătățirea calității finanțelor publice, asigurarea stabilității sectorului financiar și intensificarea reformelor structurale.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului preconizează o sporire a creșterii PIB-ului real de la 6,4 % în 2007 la 6,7 % în medie pentru restul perioadei de programare. Evaluat pe baza informațiilor disponibile în acest moment (2), scenariul în cauză pare a se baza pe ipoteze de creștere în general plauzibile, deși ușor favorabile în special către sfârșitul perioadei de programare, când creșterea cererii la nivel intern, mai ales în ceea ce privește investițiile, pare să se situeze la un nivel superior. În contextul unei creșteri substanțiale a PIB-ului real, programul prevede doar progrese limitate către convergența nominală, inflația menținându-se la un nivel relativ ridicat. Mai mult, date fiind presiunile salariale susținute prevăzute și creșterile planificate ale accizelor la tutun, previziunile privind inflația pentru 2009 și 2010 par optimiste. Deși se așteaptă ca elementele constitutive ale creșterii să devină ceva mai echilibrate datorită unei creșteri mai semnificative a exporturilor, deficitul extern s-ar accentua, estimându-se că va atinge un nivel maxim de 20,75 % din PIB în 2008, ceea ce pare, în linii mari, plauzibil, date fiind evoluțiile recente.

(4)

În cea mai recentă actualizare a programului, excedentul bugetar general al administrației publice pentru anul 2007 este estimat la 3,1 % din PIB, față de obiectivul de 0,8 % din PIB stabilit în programul de convergență din ianuarie 2007. Aceste rezultate bugetare peste așteptări se datorează în întregime unor venituri mai mari decât se preconizase, deși nu s-a menținut un control complet asupra cheltuielilor. Nu s-au realizat economiile inițial vizate de 10 % din cheltuielile curente prevăzute în buget care nu au legătură cu dobânzile, iar în decembrie 2007 s-a adoptat un program suplimentar de cheltuieli, în principal pentru infrastructură, de aproximativ 2,25 % din PIB. Mai mult, pensiile au fost mărite de două ori cu câte 10 % în 2007, depășindu-se prin urmare procentul de 8,5 % prevăzut de formula de indexare în vigoare. În sfârșit, presiunile salariale au început să se facă simțite și în sectorul public, salariile din acest sector înregistrând o accelerare netă în a doua jumătate a anului. Cu toate acestea, per total, excedentul bugetar peste așteptări din 2007 poate fi privit ca fiind conform cu invitația exprimată în avizul Consiliului din 27 martie 2007 privind programul de convergență prezentat în ianuarie 2007 (3). Dată fiind creșterea continuă și susținută a veniturilor, rezultatul bugetar din 2007 ar putea fi chiar mai bun decât se prevăzuse în program.

(5)

Strategia bugetară pe termen mediu inclusă în program vizează menținerea unei orientări fiscale neutre pe durata întregii perioade de programare. Obiectivul pe termen mediu (OTM) prezentat în program a fost revizuit, de la o poziție echilibrată din punct de vedere structural (ajustat ciclic, excluzând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare) la un excedent de 1,5 % din PIB, care ar urma să fie respectat pe durata întregii perioade de programare. Deși OTM aprobat de Consiliu în avizul său privind varianta inițială a programului era deja mai strict decât impunea Pactul de stabilitate și creștere, revizuirea optimistă este justificată în cadrul programului prin sporirea dezechilibrelor externe, accelerarea inflației și impactul estimat al îmbătrânirii populației. Se estimează că atât soldul administrației publice, cât și soldul primar vor rămâne stabile pe parcursul perioadei de programare, la un excedent de aproximativ 3 % și, respectiv, 4 % din PIB. Conform programului, raportul venituri/PIB și raportul cheltuieli/PIB vor crește fiecare cu circa 1,75 puncte procentuale pe parcursul perioadei de programare, ajustarea având loc în mare parte în 2008. Din perspectiva veniturilor, programul prevede pentru categoria „alte venituri” o creștere cu 2,25 % din PIB, care reflectă în principal o sporire a transferurilor din partea UE pe parcursul perioadei de programare.

Se preconizează că veniturile fiscale în 2008 vor crește cu 1,25 % din PIB datorită creșterii ratelor la anumite accize, îmbunătățirii disciplinei fiscale și aspectului favorabil al elementelor constitutive ale creșterii. Se așteaptă ca introducerea ratei unice de impozitare a veniturilor să fie finanțată integral de scoaterea la lumină a mai multor activități din economia subterană și de eliminarea anumitor concesii fiscale. Se așteaptă ca veniturile fiscale și contribuțiile sociale să înregistreze o ușoară scădere în 2009 și în 2010. De asemenea, se estimează scăderea în 2008 a contribuțiilor sociale cu 1 % din PIB, datorită reducerii cotelor aferente, fapt care ar trebui totuși să fie compensat în mare parte de creșterea bazei de contribuție. Din perspectiva cheltuielilor, programul prevede o restructurare considerabilă, estimând, pe parcursul perioadei de programare, o creștere cu aproximativ 2 % din PIB a cheltuielilor de capital, finanțate din ce în ce mai mult de transferuri comunitare, și o creștere cu aproximativ 1,5 % din PIB a categoriei „alte cheltuieli”. Această creștere ar fi parțial compensată de reducerea cheltuielilor aferente dobânzilor și a transferurilor sociale și de scăderea fondului de salarii al administrației publice datorită reducerilor de personal planificate în sectorul public. Dezvoltate pe baza rezultatului peste așteptări din 2007, obiectivele bugetare actuale sunt cu mult mai ambițioase decât cele din programul din ianuarie 2007, situându-se, de asemenea, în contextul unor perspective economice oarecum mai bune.

(6)

Riscurile aferente previziunilor bugetare din program par, în general, echilibrate. Scenariul macroeconomic ar putea fi supus anumitor riscuri, în special date fiind dezechilibrele externe și interne în creștere. Pe lângă aceasta, în 2008, previziunile privind veniturile prezintă un anumit grad de incertitudine legat de introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor. Aceste riscuri ar fi însă contrabalansate de antecedente foarte pozitive în ceea ce privește atingerea obiectivelor bugetare și de marja de siguranță pentru cheltuieli datorată includerii în buget a unei rezerve pentru cheltuieli neprevăzute. Mai mult, scăderea preconizată pentru 2009 și 2010 a veniturilor fiscale nu este pe deplin coerentă cu scenariul fundamental de creștere; prin urmare, veniturile fiscale ar putea să fie, în cele din urmă, mai mari decât se planificase.

(7)

În lumina acestei evaluări a riscurilor, orientarea bugetară din program presupune că OTM este menținut cu o marjă importantă pe toată perioada de programare. Orientarea de politică fiscală prezentată în program este conformă cu Pactul de stabilitate și creștere pe întreaga durată a perioadei de programare. Orientarea fiscală neutră vizată în program ar avea ca rezultat evitarea sporirii dezechilibrelor interne și externe de ordin macroeconomic. Dată fiind domeniul de aplicare limitat al politicii monetare în cadrul consiliului monetar, economisirea excedentelor de venituri ar putea contribui la reducerea acestora.

(8)

În absența previziunilor pe termen lung privind cheltuielile legate de îmbătrânirea populației, bazate pe ipotezele macroeconomice comune ale EPC/Comisiei, impactul îmbătrânirii populației din Bulgaria nu poate fi evaluat pe o bază comparabilă și solidă, așa cum se procedează în prezent pentru cele 25 de state membre pentru care sunt disponibile astfel de previziuni. Cu toate că, dată fiind structura demografică actuală, nu se poate exclude posibilitatea unui impact semnificativ al îmbătrânirii populației asupra cheltuielilor, situația bugetară din 2007, cu un excedent structural considerabil, contribuie în mod substanțial la reducerea nivelului deja scăzut al datoriei. Menținerea unor excedente primare ridicate pe termen mediu ar contribui la limitarea riscurilor în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice.

(9)

Programul de convergență pare, în linii mari, conform cu programul național de reformă din martie 2007 și cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a acestuia. În special, strategia bugetară și măsurile vizate pentru promovarea calității cheltuielilor publice, inclusiv prin continuarea implementării metodei de întocmire a bugetului pe programe, sunt perfect armonizate cu prioritățile identificate în programul național de reformă. Se prevăd puține măsuri concrete vizând îmbunătățirea eficienței și calității cheltuielilor publice în domeniul sănătății. Actualizarea programului pare să reflecte incidența reformelor vizate în programul național de reformă asupra finanțelor publice. Aceasta privește în special creșterea planificată a investițiilor în infrastructură. Cu toate acestea, actualizarea oferă relativ puține informații privind costurile bugetare directe ale principalelor măsuri, cum ar fi cele legate de consolidarea capacității administrative sau de politica activă vizând piața forței de muncă.

(10)

În ceea ce privește cerințele specificate în codul de conduită pentru prezentarea de date privind programele de stabilitate și de convergență, programul furnizează aproape toate datele solicitate, precum și cea mai mare parte din datele opționale (4).

(i)

să continue evitarea unei orientări fiscale prociclice, pentru a ajuta la limitareadezechilibrelor externe, în principal prin economisirea excedentelor de venituri și limitarea creșterii cheltuielilor;

(ii)

să consolideze politici destinate ținerii sub control a presiunilor inflaționiste, inclusiv printr-o politică salarială prudentă în sectorul public care să contribuie la moderarea nivelului salarial;

(iii)

să consolideze în continuare eficiența cheltuielilor publice, în special prin implementarea integrală a metodei întocmirii bugetului pe programe, prin consolidarea capacității administrative și reforme în domeniul pieței forței de muncă, al educației și al sistemului de sănătate.

19.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/6

(1)

La 4 martie 2008 Consiliul a examinat programul actualizat de stabilitate al Portugaliei pentru perioada 2007-2011.

(2)

După o fază de creștere economică susținută în a doua jumătate a anilor '90, economia portugheză a înregistrat o creștere lentă a PIB după anul 2000, însoțită de o creștere a șomajului, toate acestea accentuând fragilitatea bugetară. Această schimbare semnificativă a performanței economice a reprezentat rezultatul acumulării unor mari deficite externe și bugetare, coroborată cu politici fiscale pro-ciclice care au accentuat dezechilibrele din sectorul privat și care au alimentat nesiguranța.

La începutul acestui deceniu, cererea internă din sectorul privat s-a diminuat considerabil, reflectând adaptarea cheltuielilor la evoluția veniturilor. În același timp, a fost necesară încetinirea ritmului cheltuielilor publice primare față de tendințele precedente neviabile, în timp ce componenta concurențială a rămas vulnerabilă, reflectând un decalaj de lungă durată între salarii și creșterea productivității. În timp ce recenta creștere economică se datorează în principal sectorului extern, coroborată cu o restructurare considerabilă a anumitor industrii având în vedere creșterea concurenței externe, există puncte slabe de natură structurală care împiedică o ameliorare durabilă a performanțelor economice. În special, productivitatea globală este redusă, mai ales din cauza nivelurilor relativ scăzute de capital uman, iar eficiența și eficacitatea sectorului public necesită o atenție specială. În ultimii ani, au avut loc progrese semnificative în vederea depășirii acestei situații, în special în ceea ce privește limitarea dezechilibrelor din finanțele publice. În general, continuarea consolidării fiscale, îmbunătățirea calității finanțelor publice, precum și continuarea reformelor structurale în vederea ameliorării creșterii potențiale a PIB, rămân provocările majore care trebuie înfruntate pentru a repune economia portugheză pe o traiectorie de recuperare durabilă și dinamică.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului preconizează o continuare a fazei de relansare a activității economice, PIB-ului real urmând să înregistreze o creștere de la 1,8 % în 2007 la 2,2 % în 2008, la 2,8 % în 2009 și la 3 % în 2010 și 2011. Evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent (2), perspectivele economice după 2008 par să se bazeze pe ipoteze de creștere optimiste. În special, ratele de creștere a componentelor privind cererea din sectorul privat par să se situeze la un nivel ridicat, mai ales în ceea ce privește investițiile. În cadrul programului se preconizează îmbunătățirea treptată a pieței muncii pe durata perioadei de derulare a programului, însă previziunile privind ocuparea forței de muncă par a fi optimiste.

Previziunile în ceea ce privește inflația sunt probabil pesimiste având în vedere creșterea recentă a prețurilor la alimente și petrol pe piețele mondiale. Se preconizează îmbunătățirea în anii următori a competitivității economice, costurile unitare ale forței de muncă înregistrând o creștere mai lentă decât în cazul majorității partenerilor comerciali ai Portugaliei. Programul preconizează o reducere netă a deficitului extern substanțial, de la 8,8 % din PIB în 2006 și aproximativ 7 % din PIB în 2007 la 4,7 % din PIB în 2011. Cu toate acestea, o evaluare în comparație cu informațiile actuale arată că îmbunătățirea fundamentală a deficitului soldului aferent transferurilor curente și a venitului primar prevăzut în programul actualizat ar putea fi dificil de realizat.

(4)

În cadrul previziunilor făcute de serviciile Comisiei în toamna anului 2007 și în actualizarea programului, deficitul public general pentru 2007 este estimat la 3 % din PIB, în comparație cu obiectivul de 3,7 % din PIB stabilit în cadrul actualizării precedente a programului de stabilitate. Date preliminare mai recente privind execuția bugetară estimează că deficitul pentru 2007 s-ar putea situa sub valoarea de 3 % din PIB. Această evoluție respectă și depășește recomandarea din avizul Consiliului din 27 februarie 2007 privind actualizarea precedentă, referitor la punerea în aplicare a măsurilor de corectare a deficitului excesiv până în 2008 (3). De vreme ce rezultatele superioare celor preconizate pentru 2006 au fost utilizate în vederea îndeplinirii unui obiectiv mai ambițios în 2007, Consiliul ia notă de faptul că aceasta este, de asemenea, conformă cu orientările Eurogroup din aprilie 2007 privind politicile bugetare.

(5)

Programul de stabilitate actualizat vizează continuarea consolidării fiscale pe termen mediu, în special în vederea îndeplinirii obiectivului pe termen mediu (OTM) privind deficitul structural, și anume, deficitul ajustat ciclic, exceptând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare, de 0,5 % din PIB până în 2010. Se estimează diminuarea progresivă a deficitului general efectiv de la 3 % din PIB în 2007 la 2,4 % din PIB în 2008, la 1,5 % în 2009, la 0,4 % în 2010 și, în final, la 0,2 % din PIB în 2011. Traiectoria pentru soldul primar este una similară, acesta cunoscând o ameliorare de la un deficit minor la un surplus de 2,5 % din PIB în 2011. Se estimează că, până în 2010, deficitul structural calculat în conformitate cu metodologia stabilită de comun acord se va micșora în medie cu aproximativ 0,5 puncte procentuale din PIB pe an și se va stabiliza în linii mari la aproximativ 0,5 % din PIB în 2011. Consolidarea fiscală preconizată va fi realizată printr-o moderare continuă a cheltuielilor datorită măsurilor corective luate pentru a limita costul forței de muncă în sectorul public (în contextul mai larg al reformei administrației publice) și, într-o măsură mai mică, costul transferurilor sociale. Se estimează că o creștere a ponderii veniturilor ar putea contribui, de asemenea, la consolidarea fiscală. Datorită unui deficit mai scăzut decât cel înscris inițial în buget pentru anii 2006 și 2007, programul confirmă în linii mari traiectoria ajustării structurale preconizate în actualizarea din decembrie 2006 a programului de stabilitate, în cadrul unui scenariu macroeconomic ușor diferit. Se preconizează că datoria publică brută, estimată la 64,4 % din PIB în 2007, va cunoaște o scădere accelerată, de aproximativ 8 puncte procentuale din PIB pentru această perioadă, scăzând sub valoarea de referință de 60 % din PIB prevăzută în tratat pentru 2010.

(6)

Rezultatele bugetare ar putea fi mai slabe decât cele prevăzute în programul actualizat. În special, conform celor menționate anterior, scenariul macroeconomic pare să se bazeze pe ipoteze optimiste privind creșterea PIB, mai ales în ceea ce privește ultimii ani ai perioadei de programare. De asemenea, economiile de cheltuieli, care pot fi generate pe termen mediu ca urmare a măsurilor puse recent în aplicare, sunt încă caracterizate de un anumit grad de incertitudine. Cu toate acestea, unele dintre aceste riscuri ar putea fi neutralizate parțial în cazul în care rezultatele mai bune decât cele prevăzute inițial pentru 2007 sunt confirmate, ceea ce ar duce la un efect de bază inofensiv pentru 2008. Având în vedere aceste riscuri legate de obiectivele bugetare, evoluția ponderii datoriei ar putea fi, de asemenea, mai nefavorabilă decât s-a prevăzut în program.

(7)

Ținând seama de această evaluare a riscurilor, orientarea bugetară din program pare a fi conformă cu o corectare a deficitului excesiv până cel târziu în 2008, conform recomandării Consiliului. Ca urmare a reducerilor din 2006 și 2007, actualizarea vizează o reducere a deficitului structural de 0,5 puncte procentuale din PIB în 2008. Consiliul ia notă de faptul că aceasta este conformă cu orientările Eurogroup din aprilie 2007 privind politicile bugetară. Conform programului, în 2009 se va atinge o marjă de siguranță suficient de mare pentru a evita depășirea pragului de deficit de 3 % din PIB, în contextul unor fluctuații macroeconomice normale. Cu toate acestea, având în vedere riscurile privind obiectivele bugetare, această marjă de siguranță ar putea să nu fie atinsă înainte de 2010. Mai mult, este posibil ca orientarea bugetară menționată în program să nu permită atingerea OTM până în 2010, astfel cum se prevede în program. Cu toate că ritmul prevăzut de consolidare în vederea atingerii OTM este conform cu Pactul de stabilitate și creștere, ajustarea poate necesita eforturi suplimentare, având în vedere riscurile menționate anterior. În sfârșit, ținând cont de riscurile aferente previziunilor de îndatorare subliniate anterior, este posibil ca ponderea datoriilor să scadă îndeajuns pentru a atinge valoarea de referință la sfârșitul perioadei de derulare a programului.

(8)

Reformele sistemului de pensii, adoptate de Portugalia în 2006 și 2007 contribuie semnificativ la limitarea cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației și permit o îmbunătățire a clasificării riscurilor privind viabilitatea finanțelor publice pentru a putea trece de la risc mare la risc mediu, apropiind impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației în Portugalia de media la nivel UE. Cu toate acestea, nivelul actual al datoriei publice brute depășește valoarea de referință din tratat. În același timp, poziția bugetară estimată de program pentru 2007, deși mai bună comparativ cu poziția inițială din actualizarea precedentă, constituie încă un risc pentru viabilitatea finanțelor publice, chiar și fără a lua în considerare impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației. Continuarea consolidării bugetare, conform prevederilor din program, ar contribui la reducerea riscurilor pentru viabilitatea finanțelor publice.

(9)

Programul de stabilitate este pe deplin conform cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă. În special, planurile privind consolidarea fiscală pe termen mediu au fost incluse în programul național de reformă, în cadrul căruia consolidarea bugetară, coroborată cu îmbunătățirea viabilității finanțelor publice, sunt considerate ca fiind prioritățile principale. În paralel, programul de stabilitate descrie progresele realizate în punerea în aplicare a măsurilor din programele naționale de reformă și impactul acestora asupra finanțelor publice și asupra perspectivelor economice mai generale. Într-adevăr, cele două programe furnizează informații complementare și coerente cu privire la măsurile de politică comună.

(10)

Strategia bugetară din cadrul programului concordă în linii mari cu orientările generale de politică economică specifice fiecărei țări, incluse în orientările integrate și în orientările pentru statele membre ale zonei euro în domeniul politicilor bugetare, publicate în contextul strategiei de la Lisabona.

(11)

În ceea ce privește cerințele referitoare la date specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și convergență, programul furnizează toate datele solicitate, precum și mare parte din datele opționale (4).

(i)

să pună în aplicare cu fermitate consolidarea fiscală prevăzută în cadrul programului, pentru a asigura corectarea deficitului excesiv;

(ii)

să îndeplinească ajustarea prevăzută pentru îndeplinirea OTM, luând măsuri sporite de sprijinire a acesteia, după caz; și, de asemenea, având în vedere riscurile privind viabilitatea finanțelor publice, să asigure o reducere rapidă a raportului datorie/PIB, în special prin continuarea alocării tuturor rezultatelor bugetare superioare celor anticipate pentru reducerea deficitului;

(iii)

să asigure o moderare constantă a cheltuielilor și să amelioreze calitatea cheltuielilor publice, prin continuarea totodată a reformei administrației publice în curs și prin îmbunătățirea susținută a cadrului bugetar conform prevederilor programului.

19.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/10

(1)

La 4 martie 2008, Consiliul a examinat primul program de stabilitate al Ciprului pentru perioada 2007-2011 (2).

(2)

În ultimii zece ani, Cipru a înregistrat o creștere economică solidă, deși cu fluctuații în anumiți ani, ceea ce reflectă expunerea economiei deschise de dimensiuni mici la șocurile externe.

Politica fiscală nu a profitat întotdeauna de condițiile conjuncturale favorabile pentru a atinge o poziție bugetară aproape de echilibru sau în excedent, care ar asigura o marjă de siguranță în contextul unor fluctuații normale și ar permite stabilizatorilor automați să funcționeze deplin în perioadele de regres economic. Aceasta subliniază necesitatea de a se evita o orientare bugetară prociclică în perioade favorabile. În ultimii patru ani, autoritățile cipriote s-au angajat cu succes într-un proces de consolidare bugetară bazată în principal pe venituri, care a permis reducerea deficitului public de la 6,5 % din PIB în 2003 la 1,2 % în 2006. Pe fundalul unei posibile compoziții tranzitorii a creșterii, bogate în impozite, care a generat venituri publice excepțional de mari, soldul bugetar este estimat în prezent la un excedent de 1,5 % din PIB în 2007. Mai mult, datoria a scăzut de la 69 % din PIB în 2003 la aproximativ 60 % în 2007. Restricțiile limitate în ceea ce privește cheltuielile curente primare și caracterul probabil tranzitoriu al efectelor compoziției creșterii recente a veniturilor fiscale subliniază necesitatea de a se continua îmbunătățirea controlului cheltuielilor. Aceasta ar contribui la stabilizarea economiei în noul context al apartenenței la zona euro. Reforma sistemului de pensii și aplicarea în timp util a reformelor adoptate în domeniul sanitar ar contribui, la rândul lor, la îmbunătățirea controlului cheltuielilor primare, consolidând, în același timp, viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice.

(3)

Conform scenariului macroeconomic care stă la baza programului, creșterea PIB-ului real se va reduce ușor de la 4,2 % în 2007 la 4 % în medie de-a lungul perioadei de programare restante. Având în vedere informațiile disponibile în prezent (3), acest scenariu pare să se bazeze pe ipoteze de creștere plauzibile până în 2009 și ușor optimiste pentru perioada următoare. Proiecțiile programului în ceea ce privește inflația par a fi realiste, însă ținând cont de evoluția recentă a prețurilor petrolului și alimentelor la nivel internațional, există riscuri ca situația să fie mai puțin favorabilă decât cea preconizată.

(4)

Pentru 2007, programul de stabilitate estimează un excedent public situat la 1,5 % din PIB, cu mai mult de 3 puncte procentuale din PIB peste ținta de deficit de 1,6 % din PIB fixată în ultima actualizare a programului de convergență. Această schimbare radicală în 2007 este pusă pe seama unei creșteri excepționale a veniturilor totale, datorată veniturilor fiscale foarte ridicate, generate de rentabilitatea considerabilă a sectorului financiar și de investițiile dinamice din domeniul imobiliar. O parte a creșterii bazelor de impozitare și a veniturilor asociate nu pare să aibă caracter permanent. Rezultatele estimate pentru 2007 sunt conforme invitației formulate în avizul Consiliului din 27 februarie 2007 privind ultima actualizare a programului de convergență (4) de a „pune în aplicare strategia de consolidare fiscală prevăzută în program”.

(5)

Date fiind rezultatele peste așteptări din 2007, țintele bugetare prezentate în programul de stabilitate sunt mult îmbunătățite în comparație cu cele din ultima actualizare a programului de convergență, într-un context macroeconomic în general neschimbat. Programul de stabilitate propune un obiectiv pe termen mediu (OTM) mai ambițios, acela al unei poziții echilibrate din punct de vedere structural (ajustată ciclic, excluzând măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare), față de obiectivul anterior al unui deficit structural de 0,5 % din PIB. Strategia bugetară prezentată în programul de stabilitate vizează menținerea acestui nou OTM, care a fost deja depășit în 2007, pe parcursul întregii perioade de programare. Se preconizează o reducere a excedentului bugetar la 0,7 % din PIB până în 2011, față de 1,5 % în 2007; reducerea excedentului primar va fi mai pronunțată, de la 4,7 % la 2,8 % din PIB în 2011. Această reducere a excedentului reflectă în principal o scădere a ponderii veniturilor totale în PIB cu 1,25 puncte procentuale, în timp ce cheltuielile totale ar trebui să scadă cu doar 0,25 puncte procentuale din PIB.

Această reducere a cheltuielilor reflectă în principal economiile importante de cheltuieli cu dobânzile, în timp ce cheltuielile primare ar trebui să crească cu 0,25 puncte procentuale, dat fiind că limitarea cheltuielilor alocate remunerării salariaților, subvențiilor și investițiilor publice este larg compensată de creșterea plăților în sectorul asigurărilor sociale și a altor cheltuieli. Scăderea veniturilor totale se concentrează în 2008 (1,5 puncte procentuale din PIB), întrucât se estimează că jumătate din creșterea extraordinară a veniturilor în 2007, reprezentând 1,5 % din PIB, nu va continua și în 2008. Se preconizează că datoria publică brută, estimată la 60 % din PIB în 2007, va scădea cu 11,5 puncte procentuale din PIB în 2008, până la 48,5 % din PIB. Aceasta se datorează în special unui excedent primar ridicat și unei ajustări stoc-flux considerabile, care determină reducerea datoriei și care are drept cauză diminuarea activelor financiare asociate cu fondurile de amortizare. În continuare, se preconizează că raportul datorie/PIB va scădea cu 8 puncte procentuale din PIB de-a lungul perioadei de programare la 40,5 % până în 2011.

(6)

Rezultatele bugetare ar putea fi mai bune în 2008 și în 2009, comparativ cu cele preconizate în cadrul programului, dar mai puțin bune în anii următori. Programul presupune că numai o parte din veniturile peste așteptări din 2007 se va reporta în anii următori. Deși acest lucru este nesigur în lipsa unor date mai detaliate, este posibil ca acest report să fie mai însemnat, în special în 2008 și 2009. Scenariul macroeconomic cuprinde proiecții optimiste privind creșterea consumului privat în ultimii ani ai perioadei de programare, ceea ce constituie un risc pentru venituri. Un alt risc îl constituie faptul că scenariul se bazează pe plafoanele de cheltuieli, care nu au fost introduse decât în 2006, întrucât acoperirea acestora nu este completă, iar mecanismul de aplicare nu este precizat în detaliu.

(7)

Ținând seama de această evaluare a riscurilor, se pare că orientarea bugetară descrisă în program este suficientă pentru a permite menținerea noului OTM pe tot parcursul perioadei de programare, după cum se prevede în program. Veniturile de 1,5 % din PIB considerate în program ca fiind temporare, deși au un caracter tranzitoriu, nu pot fi asimilate veniturilor excepționale, prin urmare serviciile Comisiei nu le consideră astfel. Ținând cont de conjunctura economică favorabilă, reducerea excedentului structural cu mai mult de 1 punct procentual din PIB în 2008, de la 1,75 % din PIB în anul precedent, poate presupune o orientare fiscală prociclică, ceea ce contravine Pactului de stabilitate și creștere. Cu toate acestea, faptul că guvernul consideră că această creștere a veniturilor în 2007 poate fi numai parțial permanentă reflectă o abordare bugetară prudentă, conform căreia veniturile provenind în special din componenta fiscală a creșterii nu ar trebui să genereze cheltuieli permanente suplimentare. Deși deteriorarea preconizată a poziției bugetare față de 2007 reflectă, într-o mare măsură, normalizarea așteptată a veniturilor fiscale, există riscul ca orientarea bugetară să devină prociclică în 2008, date fiind riscurile asociate cu aplicarea plafoanelor de cheltuieli.

(8)

Cipru pare a se confrunta cu un risc ridicat în ceea ce privește viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației este unul din cele mai ridicate din UE, în special din cauza unei creșteri considerabile a cheltuielilor cu pensiile ca pondere în PIB. Poziția bugetară în 2007, astfel cum a fost estimată în program, contribuie la compensarea parțială a impactului bugetar considerabil pe termen lung al îmbătrânirii populației, dar nu este suficientă pentru a-l contracara. Menținerea unor excedente primare ridicate și adoptarea unor măsuri de reformare a sistemului de pensii în vederea limitării creșterii semnificative a cheltuielilor asociate îmbătrânirii populației, după cum se prevede, ar contribui la reducerea riscurilor care amenință viabilitatea finanțelor publice.

(9)

Programul de stabilitate este pe deplin coerent cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă. În special, proiecțiile bugetare țin cont de costul bugetar al diverselor proiecte și măsuri incluse în programul național de reformă, de exemplu, în vederea favorizării unei economii bazate pe cunoaștere, promovării cercetării și dezvoltării și consolidării dezvoltării capitalului uman.

(10)

Strategia bugetară din program concordă în ansamblu cu orientările generale de politică economică specifice țării, incluse în orientările integrate și în orientările pentru statele membre ale zonei euro în domeniul politicilor bugetare, publicate în contextul Strategiei de la Lisabona.

(11)

În ceea ce privește cerințele referitoare la date specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul furnizează toate datele obligatorii, precum și mare parte din datele opționale (5).

(i)

să evite politicile fiscale prociclice prin continuarea îmbunătățirii controlului cheltuielilor curente, folosind veniturile suplimentare pentru reducerea datoriei;

(ii)

să limiteze cheltuielile publice, în special prin reformarea sistemului de pensii și prin aplicarea în timp util a reformelor adoptate în domeniul sanitar, în vederea îmbunătățirii viabilității pe termen lung a finanțelor publice.

19.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/14

(1)

La 4 martie 2008 Consiliul a examinat programul de convergență actualizat al Estoniei pentru perioada 2007-2011.

(2)

Economia estoniană traversează o etapă de încetinire după o perioadă de creștere extrem de rapidă, legată, printre altele, de creșterea sporită a creditelor și de condițiile monetare de acomodare pe plan global care au alimentat o explozie a consumului și a sectorului imobiliar. În această perioadă, au intervenit dezechilibre macroeconomice semnificative, cu penurii pe piața muncii, contribuind recent la apariția unei spirale prețuri-salarii și a unei creșteri salariale care au depășit productivitatea, conducând la înrăutățirea competitivității costurilor.

Politica fiscală a Estoniei, care este extrem de importantă având în vedere constrângerile regimului politic monetar, a fost în general bună, cu excedente bugetare începând din 2002 și cu un nivel scăzut al datoriei publice. Cu toate acestea, o orientare fiscală mai strictă ar fi fost mai potrivită pentru a contracara tendințele de supraîncălzire economică și pentru a corecta dezechilibrele macroeconomice. Se preconizează că aceste dezechilibre se vor atenua doar progresiv în anii următori, având în vedere tensiunile permanente de pe piața muncii, creșterea salarială superioară creșterii productivității, presiunile asupra prețurilor și dezechilibrele externe persistente, deși întrucâtva în scădere. Astfel, încetinirea este însoțită de riscuri, deși acestea sunt atenuate de gradul mare de flexibilitate de care a dat dovadă economia până acum.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului preconizează o diminuare a creșterii PIB-ului real de la 7,5 % în 2007 la 5,25 % în 2008 și la 6,5 % în medie în restul perioadei de programare. Fiind evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent (2), acest scenariu pare să se bazeze pe ipoteze de creștere prudente pentru 2008 și pe ipoteze de creștere plauzibile în perioada următoare. Programul preconizează că inflația va crește la 8,5 % în 2008 și se va menține ridicată la 5,5 % în 2009, ceea ce pare realist în lumina recentei creșteri bruște a prețurilor alimentelor și a creșterilor probabile intervenite la nivelul prețurilor administrate. Aceste previziuni indică faptul că Estonia va înregistra doar progrese limitate în direcția convergenței nominale. Se preconizează că deficitul extern să va reduce în paralel cu diminuarea creșterii cererii interne de la 14 % din PIB în 2007 la aproximativ 10 % în 2009 și la aproximativ 8 % în perioada următoare; acest lucru este plauzibil, dar există riscul ca înrăutățirea competitivității costurilor să îngrădească această ameliorare.

(4)

În cea mai recentă actualizare a programului de convergență, excedentul public general este estimat în 2007 la 2,6 % din PIB, față de obiectivul de 1,2 % din PIB, stabilit în actualizarea anterioară a programului. Acest rezultat mai bun, care corespunde și previziunilor din toamnă ale serviciilor Comisiei, este în mare măsură determinat de reportarea rezultatului din 2006 care a întrecut așteptările și, într-o măsură mai mică, de creșterea peste așteptări a veniturilor, compensând cu prisosință creșterea cheltuielilor care a fost mult mai mare decât cea prevăzută în buget. Execuția bugetară în 2007 a fost parțial conformă cu recomandările formulate de Consiliu în avizul din 27 februarie 2007 privind actualizarea anterioară a programului de convergență (3). Deși excedentul bugetar pare a fi mai mare decât s-a prevăzut, se preconizează că soldul structural (respectiv soldul ajustat ciclic, exclusiv măsurile cu caracter excepțional și alte măsuri temporare) s-a deteriorat în comparație cu anul precedent cu peste 0,5 punct procentual din PIB, ceea ce presupune o orientare pro-ciclică în perioade favorabile. Pe lângă aceasta, creșterea cheltuielilor datorită bugetului suplimentar adoptat în decembrie 2007 a fost incompatibilă cu favorizarea stabilității macroeconomice și cu corectarea dezechilibrului extern.

(5)

Principalul scop al strategiei bugetare pe termen mediu a programului este favorizarea stabilității macroeconomice și a viabilității pe termen lung a finanțelor publice prin menținerea poziției fiscale excedentare, depășind astfel obiectivul pe termen mediu (OTM) definit drept sold structural. Se preconizează că excedentul efectiv al administrațiilor publice va scădea de la 2,6 % din PIB în 2007 la 1,3 % în 2008 și, prin urmare, la o valoare puțin sub 1 % în ultimii ani din program. Soldul structural calculat conform metodelor convenite de comun acord va scădea de la 1,25 % din PIB în 2007 la 0,75 % în 2008 și va crește din nou la 1,25-1,5 % din PIB după 2008.

În raport cu actualizarea anterioară a programului de convergență, obiectivele fiscale au fost confirmate pentru 2008 și reduse cu aproximativ 0,5 de punct procentual din PIB în anii ulteriori, pe fondul unei revizuiri în scădere a previziunilor economice și a unei revizuiri în creștere a prognozelor privind inflația. Se estimează că veniturile publice din PIB vor scădea cu aproximativ 1 punct procentual în perioada de programare, ca urmare, în principal, a unei cote mai scăzute a impozitelor pe profit și avere datorată reducerilor progresive ale ratei impozitului pe profit. Se estimează o creștere a cheltuielilor cu aproximativ 1 punct procentual în perioada de programare ca urmare a celui mai important impact rezultat în urma unei creșteri a cheltuielilor sociale, în special a pensiilor, datorită adoptării unei norme de indexare mai generoase.

(6)

Riscurile aferente previziunilor bugetare din program par, în general, echilibrate. Pe de altă parte, ipotezele macroeconomice ale programului sunt prudente pentru 2008, existând posibilitatea ca rezultatul bugetar să se dovedească a fi mai bun decât cel preconizat în program. Programul prevede informații detaliate cu privire la măsurile prevăzute în ceea ce privește veniturile, iar previziunile fiscale par plauzibile. Pe de altă parte, în ciuda unui bilanț global solid, în ultimii ani a existat practica de a folosi o parte din veniturile care au depășit așteptările pentru a acoperi creșterea cheltuielilor prin bugete suplimentare, nerespectându-se astfel obiectivele stabilite în ceea ce privește cheltuielile. Dacă încetinirea economică se dovedește a fi mai acută și/sau mai de durată decât cea prevăzută în program, aceasta ar conduce, de asemenea, la rezultate mai nefavorabile pentru finanțele publice. În special, în cazul în care creșterea rapidă a economiei estoniene, finanțată prin credite și stimulată de factori interni, ar încetini brusc sau în cazul în care compoziția creșterii s-ar modifica în mod semnificativ în direcția unui model de creștere mai puțin concentrat pe impozite, bugetul ar putea deveni obiectul unor presiuni puternice.

(7)

Din perspectiva evaluării riscurilor, orientarea bugetară din program pare a fi suficientă pentru menținerea OTM cu o marjă largă pe toată durata programului, după cum se prevede în cadrul acestuia. Cu toate acestea, deteriorarea excedentului structural în 2008 echivalează cu o expansiune fiscală, care prezintă riscul ca orientarea politică fiscală pe care o presupune programul să se transforme într-o orientare pro-ciclică, în cazul în care economia ar continua să crească la cote ridicate. Aceasta nu ar fi în concordanță cu Pactul de stabilitate și creștere. Mai mult, în această etapă a ciclului, atunci când economiei a început să încetinească, dar persistă încă unele dezechilibre macroeconomice substanțiale, politica fiscală ar trebui să evite agravarea respectivelor dezechilibre.

(8)

Se pare că Estonia se confruntă cu un risc scăzut în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice. Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației este printre cele mai scăzute din UE și, conform programului, ar trebui să se mențină astfel, chiar ținând seama de efectul modificării recente a normei de indexare a pensiilor. Nivelul actual al datoriei brute se situează la un nivel foarte scăzut în Estonia, iar menținerea unor finanțe publice sănătoase, în conformitate cu planurile bugetare de pe parcursul perioadei programului, ar contribui la limitarea riscurilor privind viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice.

(9)

Programul de convergență pare a fi conform, într-o anumită măsură, cu raportul din octombrie 2007 privind punerea în aplicare a programului național de reformă. În special măsurile de politică fiscală și revizuirea sistemului de pensii, care au fost anunțate în programul național de reformă, sunt evaluate în mod exhaustiv în programul de convergență actualizat. Cu toate acestea, lipsește o evaluare calitativă a impactului global al programului național de reformă din cadrul strategiei fiscale pe termen mediu. În plus, informațiile privind costurile și economiile bugetare directe, precum și privind previziunile aferente reformelor principale avute în vedere în programul național de reformă, par a fi furnizate doar parțial, în special cele referitoare la unele măsuri cu caracter mai degrabă microeconomic sau referitoare la ocuparea forței de muncă, precum cheltuielile pentru C&D, învățarea de-a lungul vieții, formarea profesională și politicile active în domeniul pieței forței de muncă.

(10)

Asigurarea revenirii organizate pe o cale echilibrată de convergență și asigurarea unei bune participări permanente la ERM II necesită eforturi politice hotărâte. La intrarea în mecanism, Estonia a preluat angajamente legate de politici fiscale, financiare și structurale. Performanța fiscală a fost în general bună după intrarea în ERM II, deși orientarea fiscală recentă nu a fost deosebit de ambițioasă, având în vedere poziția inițială și stadiul ciclului economic, care a putut determina rezultate pro-ciclice în 2007. S-au fixat mai ferm obligațiile referitoare la rezerve și la cerințele prudențiale pentru a contribui la limitarea creșterii rapide a creditelor, dar impactul direct asupra creșterii împrumuturilor pare a fi restrâns. Creșterea salarială s-a intensificat în sectorul privat care a fost urmat apoi de cel public, în contextul creșterii economice rapide și a unor tensiuni pe piața muncii și reprezintă în prezent principala provocare pentru economia estoniană. Estonia a planificat măsuri de sporire a flexibilității pieței forței de muncă în programul național de reformă și s-a angajat recent să introducă măsuri suplimentare de ameliorare a productivității economiei în ansamblu.

(11)

În ceea ce privește datele necesare, specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul prezintă o serie de lacune în privința datelor obligatorii și a celor opționale (4).

(i)

vizarea unei orientări fiscale neutre în 2008 și ulterior, astfel încât să contribuie la o ajustare, organizată în direcția unei căi echilibrate de convergență,

(ii)

suplimentarea orientării fiscale recomandate cu asigurarea unei politici adecvate privind salarizarea publică și a unor reforme ulterioare ale pieței forței de muncă, precum și sprijinirea creșterii rapide a productivității astfel încât să se limiteze presiunile inflaționiste.

19.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/18

(1)

La 4 martie 2008, Consiliul a examinat programul de convergență actualizat al Letoniei pentru perioada 2007-2010.

(2)

Ca urmare a unei perioade de creștere susținută de la mijlocul anilor nouăzeci încoace, PIB-ul real al Letoniei a înregistrat o creștere cu un procent de ordinul zecilor în perioada 2005-2007. Creșterea a fost stimulată în primul rând de o explozie a creditului care a încurajat consumul privat și investițiile imobiliare, cu o finanțare externă netă depășind 20 % din PIB începând din 2006.

Condițiile monetare au fost suple datorită importanței monedei euro în economia națională, în timp ce rata de schimb a fost strâns ancorată în cadrul ERM II. Adăugându-se la supraîncălzirea cauzată de cerere, penuria de forță de muncă a contribuit la apariția unei spirale salarii-prețuri, însoțită de o creștere foarte mare a salariilor, depășind productivitatea, ceea ce a condus la cea mai mare inflație din UE și la înrăutățirea rapidă a competitivității costurilor. A devenit vizibilă o încetinire a creșterii pe piața locuințelor și a consumului intern, favorizată de un set de măsuri adoptate de autorități în primăvara anului 2007, dar este necesar să se acționeze în continuare în această direcție pentru a obține o ajustare omogenă spre o direcție de creștere durabilă. În acest context, politica fiscală nu a abordat suficient vulnerabilitățile apărute. Soluția rezolvării dezechilibrelor interne și externe ar fi o strategie fiscală mai ambițioasă; respectarea unui cadru bugetar pe termen mediu adecvat; clasarea cheltuielilor publice în ordinea importanței lor și reexaminarea instrumentelor fiscale în vederea evitării stimulării cererii în sectoarele care nu contribuie în mod semnificativ la întărirea potențialului de ofertă a economiei pe termen mediu și lung; și o mărire a salariilor în sectorul public efectuată într-o manieră mai responsabilă. În vederea stimulării procesului de recuperare a decalajului, este necesară punerea în aplicare a unor reforme structurale și înlăturarea strangulărilor din economie care să vizeze întărirea ofertei.

(3)

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului prevede o aterizare lină cu o descreștere graduală a PIB-ului real de la 10,5 % în 2007 la 6,8 % în 2010. Conform programului, cererea internă va continua să fie principala sursă a creșterii, deși se așteaptă o scădere importantă a acesteia în perioada 2007-2008. Evaluat în funcție de informațiile disponibile în prezent (2), se pare că acest scenariu se bazează pe ipoteze de creștere plauzibile. Însă, scăderea previzionată a cererii interne este departe de a fi sigură și scenariul economic al acestui program prezintă un risc foarte mare pentru stabilitatea macroeconomică, inclusiv continuarea supraîncălzirii cu un risc substanțial de încetinire brutală într-o etapă ulterioară. Mai mult decât atât, fără o ajustare mai mare decât cea prevăzută în program pentru cererea și oferta globală, poziția externă a țării nu va fi viabilă pe termen mai lung.

Previziunile programului cu privire la inflație, care par să fie plauzibile, arată că Letonia se va îndepărta de convergența nominală, cel puțin până în 2008. De asemenea, rămân multe incertitudini datorită, inter alia, instabilității actuale a prețurilor energiei și a altor materii prime, precum și evoluției spiralei salarii-prețuri. Limitarea salariilor din sectorul public este de importanță capitală pentru realizarea reducerii creșterilor salariale pe ansamblul întregii economii necesară pentru întreruperea dinamicii actuale costuri-prețuri, precum și pentru oprirea înrăutățirii rapide a competitivității costurilor.

(4)

Pentru 2007, programul precedent a țintit un deficit bugetar de 1,3 % din PIB, în timp ce noua actualizare estimează un excedent bugetar de 0,3 % din PIB. Prognozele din toamnă menționau un excedent bugetar de 0,9 % din PIB pentru 2007, ceea ce este foarte apropiat de rezultatul provizoriu al unui excedent bugetar de 0,8 % din PIB. Se estimează că deficitul structural, calculat în conformitate cu metodologia convenită de comun acord, a scăzut de la 1 % din PIB în 2006 la 0,5 % în 2007. Diferența dintre cifrele menționate în prognozele din toamnă și obiectivul programului precedent reflectă venituri mai mari, care au fost însă parțial compensate de creșterea cheltuielilor peste previziunile din buget. Chiar bazată pe un excedent apropiat de 0,8 % din PIB, politica bugetară din 2007 a fost doar parțial conformă invitației din Avizul Consiliului din 27 martie 2007 privind actualizarea precedentă a programului de convergență (3), având în vedere că persistența unei cereri ridicate și riscurile cu privire la stabilitate demonstrează că politica fiscală nu a fost la înălțimea așteptărilor. Cu toate acestea, ca urmare a orientărilor în acest sens adoptate de guvern în noiembrie 2007, s-au înregistrat anumite progrese în limitarea creșterii vertiginoase a cheltuielilor instituțiilor publice (practică curentă înainte) la sfârșitul anului.

(5)

Obiectivul principal al strategiei bugetare este favorizarea stabilității macroeconomice prin respectarea în continuare a obiectivului pe termen mediu (MTO) care prevede deficit structural de 1 % din PIB — atins începând cu 2006 — cu o marjă în creștere pe durata perioadei de programare. În comparație cu programul precedent, care prevedea atingerea MTO începând din 2008, noua actualizare confirmă traiectoria de consolidare dar dintr-o poziție bugetară de plecare mult mai bună, în cadrul unui scenariu macroeconomic aproape neschimbat. Conform calculelor efectuate de serviciile Comisiei pe baza informațiilor din program, se prevede o îmbunătățire a balanței structurale de la un deficit de 0,5 % din PIB în 2007, la un excedent de 0,5 % din PIB în 2008, 0,5 punct procentual în 2009-2010. Două treimi din creșterea excedentului cu aproape 1 punct procentual din PIB se datorează creșterii ratei veniturilor raportat la PIB, iar o treime se datorează scăderii ratei cheltuielilor raportat la PIB. În ceea ce privește veniturile, creșterea prevăzută a taxelor indirecte și a „altor venituri” ca procentaj din PIB va face mai mult decât să compenseze scăderea prevăzută a contribuțiilor sociale datorată reformei pensiilor în curs de aplicare. Se presupune că limitarea cheltuielilor aferente consumului public și salariilor raportat la PIB (care nu este asigurată de măsurile prevăzute în program) va asigura o marjă de manevră bugetară pentru creșterea propusă a alocațiilor sociale, inclusiv în domeniul pensiilor și al alocațiilor parentale, precum și în domeniul investițiilor publice.

(6)

Rezultatele bugetare ar putea fi mult mai rele decât cele prevăzute în program. Dezechilibrul exterior și economia supraîncălzită provoacă riscuri importante cu privire la stabilitatea macroeconomică generală. În cazul în care creșterea impulsionată la nivel intern și finanțată prin credite ar încetini brusc, ar putea exista o presiune puternică asupra bugetului, având în vedere că previziunile programului privind veniturile e bazează pe ipoteza menținerii unui consum mare și a unor condiții favorabile pe piața muncii.

Reducerea prevăzută a ratei cheltuielilor pare greu de realizat în absența unor măsuri de susținere a acesteia. Având în vedere că plafoanele pentru cheltuielile ministerelor și instituțiilor publice au fost introduse doar în 2007, încă nu este posibilă aprecierea eficacității acestora. Rezultatele din ultimii ani lasă să se întrevadă mai degrabă depășiri ale acestor plafoane, având în vedere că creșterea nominală mare a oferit în fiecare an posibilitatea de a cheltui venituri suplimentare în cadrul unui buget suplimentar. În cele din urmă, programul contează pe venituri substanțiale din privatizări (care s-ar ridica la 0,5 % din PIB, conform programului), dar care sunt incerte.

(7)

În sensul acestei analize a riscului, strategia bugetară a programului pare să fie suficientă pentru a menține OTM pe întreaga perioadă a programului, așa cum se prevede în acesta. Strategia de politică fiscală descrisă în program este conformă cu Pactul de stabilitate și creștere, dar ar trebui să devină mai riguroasă având în vedere amploarea dezechilibrelor economice și responsabilitățile mărite ale politicii fiscale datorate politicii monetare limitate în cadrul unui regim al ratei de schimb aproape fix în cadrul ERM II. Probabilitatea unui rezultat mai bune decât cel estimat pentru 2007 ar trebui folosită pentru a ținti o poziție excedentară mult mai mare în 2008.

(8)

Letonia pare să prezinte un risc scăzut cu privire la viabilitatea finanțelor publice. În Letonia, impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației este mai mic decât media UE, estimându-se o scădere a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației, ca procent din PIB, în deceniile următoare, ca rezultat al impactului reducerii cheltuielilor în cadrul reformei sistemului de pensii. Nivelul actual al datoriei brute este foarte scăzut, iar îmbunătățirea poziției bugetare conform planificărilor din programul de convergență actualizat ar contribui la limitarea pe termen lung a riscurilor privind viabilitatea finanțelor publice.

(9)

Programul convergență pare să fie în concordanță cu raportul din octombrie 2007 de punere în aplicare a programului național de reformă. În special, raportul de implementare consideră asigurarea stabilității finanțelor publice drept principala provocare cu implicații în ceea ce privește finanțele publice și în acest scop acordă un rol esențial întăririi disciplinei fiscale și a procedurilor de planificare a bugetului. În timp ce programul conține o evaluare calitativă a impactului general al programului național de reformă în cadrul strategiei fiscale pe termen mediu, acesta nu oferă informații detaliate privind cheltuielile/economiile bugetare directe asociate principalelor reforme preconizate în programul național de reformă.

(10)

Strategia bugetară din program este, în parte, conformă cu orientările generale de politică economică specifice Letoniei în materie de politică bugetară, adoptate în cadrul Strategiei de la Lisabona. Cu toate acestea, strategia fiscală preconizată nu contribuie în mod adecvat la contracararea supraîncălzirii economiei și promovarea viabilității finanțelor publice.

(11)

În ceea ce privește progresul înregistrat în punerea în aplicare a obligațiilor legate de ERM II, autoritățile au luat anumite măsuri, dar este nevoie de mai multe măsuri pentru consolidarea strategiei fiscale și limitarea cererii interne. Au fost puse în aplicare anumite măsuri în vederea frânării creșterii creditului, dar impactul a fost limitat. Planul anti-inflaționist din martie 2007 a reprezentat un pas în direcția bună, deși efectele imediate au fost limitate, dar a eșuat în ceea ce privește măsurile mai susținute necesare pentru stabilizarea economiei și reducerea inflației într-o manieră durabilă. Sunt necesare reforme structurale suplimentare în vederea remedierii problemei privind oferta slabă din economie și înrăutățirea concurenței. Planul de stabilizare economică, discutat în momentul de față de autoritățile letone, va include, probabil, măsuri bugetare și fiscale suplimentare, precum și inițiative privind îmbunătățirea mediului de afaceri și a concurenței.

(12)

În ceea ce privește datele necesare specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul conține câteva lacune în privința datelor obligatorii și furnizează majoritatea datelor opționale (4).

(i)

vizarea, în 2008, a unor obiective bugetare mult mai ambițioase față de cele prevăzute în program, în special prin economisirea tuturor veniturilor obținute suplimentar și respectarea plafoanelor de cheltuieli;

(ii)

în cadrul limitelor cheltuielilor sectorului public stabilite în cadrul planificării bugetului pe termen mediu ierarhizarea atentă a cheltuielilor publice și reexaminarea instrumentelor fiscale în vederea evitării stimulării cererii în sectoarele care nu contribuie în mod semnificativ la întărirea potențialului de ofertă a economiei pe termen mediu și lung;

(iii)

adoptarea de politici suplimentare în vederea limitării presiunilor inflaționiste, inclusiv printr-o stabilire responsabilă a salariilor în sectorul public, contribuind astfel la reducerea substanțială a creșterilor salariale pe ansamblul economiei necesară în vederea întreruperii dinamicii actuale costuri-prețuri, precum și pentru oprirea înrăutățirii rapide a competitivității costurilor

19.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/23

(1)

Articolul 79 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 prevede numirea de către Consiliu, în calitate de membri ai Consiliului de administrație al Agenției Europene pentru Produse Chimice, a câte unui reprezentant din fiecare stat membru.

(2)

Prin decizia din 7 iunie 2007 (2), Consiliul a numit 27 de membri ai Consiliului de administrație al Agenției Europene pentru Produse Chimice.

(3)

Guvernul român a informat Consiliul cu privire la intenția sa de a îl înlocui pe reprezentantul României în cadrul Consiliului de administrație și a înaintat o nominalizare pentru un nou reprezentant, care ar trebui să fie numit pentru perioada rămasă până la 31 mai 2011,

19.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/24

19.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/25

1.

La data de 12 martie 2008, Comisia a primit o notificare privind o concentrare propusă în temeiul articolului 4 și ca urmare a unei cereri motivate efectuate în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea Marel Food Systems hf. („Marel”, Islanda) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul Consiliului, controlul asupra întregii întreprinderi Stork Food Systems („SFS”, Țările de Jos) prin achiziționare de acțiuni și active.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [(32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5125 — Marel/SFS, la următoarea adresă:

19.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 73/26

—

300 kg pentru junici și vaci

—

380 kg pentru boi

—

sărbătoarea „la fête des Bœufs gras” de la Bazas atrage în fiecare an în perioada Carnavalului un public numeros, iar măcelăriile care participă la inițiativa „Bœuf de Bazas” înregistrează creșteri ale vânzărilor în proporție de 30 % în această perioadă. Această sărbătoare se bazează pe specificul și notorietatea produsului și, la rândul său, permite menținerea de-a lungul timpului a notorietății „bœuf de Bazas”,

—

și alte comune din zona IGP organizează manifestări de acest gen.

—

articolul din Figaro din data de 16 februarie 2003 și intitulat „Le bœuf gras fait son carnaval” (Carnavalul boului gras),

—

rețeta de „croustillant de queue de bœuf de Bazas au foie gras de canard poêlé des landes”, prezentată în cadrul emisiunii „Les escapades de Petitrenaud” difuzată pe canalul France 5.