8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/1

NOTĂ DE INFORMARE

cu privire la efectuarea trimiterilor preliminare de către instanțele naționale

SUPLIMENT

ca urmare a intrării în vigoare a procedurii preliminare de urgență aplicabile trimiterilor preliminare referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție

(2008/C 64/01)

Această notă completează nota de informare existentă cu privire la efectuarea trimiterilor preliminare de către instanțele naționale (1), aducând indicații practice privitoare la noua procedură preliminară de urgență aplicabilă trimiterilor preliminare referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție. Această procedură este reglementată de articolul 23a din Protocolul privind Statutul Curții de Justiție și de articolul 104b din Regulamentul de procedură al acesteia (2).

Prezentele indicații au ca scop asistarea instanțelor naționale atunci când acestea intenționează să solicite aplicarea procedurii preliminare de urgență, precum și facilitarea derulării acestei proceduri în fața Curții. La fel ca și cele din nota de informare existentă, indicațiile sunt lipsite de orice valoare obligatorie.

Cu privire la condițiile de aplicare a procedurii preliminare de urgență

Procedura preliminară de urgență poate fi aplicată numai în domeniile reglementate de titlul VI (articolele 29-42) din Tratatul privind Uniunea Europeană, referitor la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, și de titlul IV (articolele 61-69) al celei de a treia părți din Tratatul CE, privind vizele, azilul, imigrarea și alte politici legate de libera circulație a persoanelor, inclusiv cooperarea judiciară în materie civilă.

Chiar dacă introducerea unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare conduce, în principiu, la suspendarea procedurii naționale până când Curtea se pronunță, în așteptarea hotărârii acesteia, instanța de trimitere rămâne competentă să adopte măsuri de conservare în scopul de a proteja interesele părților, în special cu privire la un act administrativ național întemeiat pe un act comunitar ce face obiectul unei trimiteri preliminare în vederea aprecierii validității.

Aplicarea procedurii de urgență este decisă de către Curte. În principiu, o astfel de decizie este adoptată numai la cererea motivată a instanței de trimitere. În mod excepțional, Curtea poate decide din oficiu ca o trimitere preliminară să fie judecată potrivit procedurii preliminare de urgență, atunci când aceasta pare a fi necesară.

6.	Procedura de urgență simplifică diferitele etape ale procedurii în fața Curții, însă aplicarea sa implică importante constrângeri pentru Curte, precum și pentru părți și pentru celelalte persoane interesate care participă la procedură, în special statele membre.

Prin urmare, această procedură trebuie solicitată numai în împrejurări în care este absolut necesar ca hotărârea Curții cu privire la trimiterea preliminară să fie pronunțată în cel mai scurt termen. Fără a fi posibil să se enumere aici în mod exhaustiv astfel de situații, mai ales datorită caracterului variat și evolutiv al normelor comunitare ce reglementează spațiul de libertate, securitate și justiție, o instanță națională ar putea, de exemplu, să decidă prezentarea unei cereri de aplicare a procedurii de urgență în următoarele situații: în cazul unei persoane deținute sau lipsite de libertate, atunci când răspunsul la întrebarea adresată este determinant în aprecierea situației juridice a acelei persoane sau atunci când, cu ocazia unui litigiu privind autoritatea părintească sau încredințarea copiilor, competența instanței sesizate în temeiul dreptului comunitar depinde de răspunsul la întrebarea preliminară.

Cu privire la cererea de aplicare a procedurii preliminare de urgență

8.	Pentru a permite Curții să decidă rapid dacă este cazul să aplice procedura preliminară de urgență, cererea trebuie să prezinte împrejurările de drept și de fapt care demonstrează urgența și în special riscurile care pot apărea în cazul în care trimiterea urmează procedura preliminară normală.

În măsura în care este posibil, instanța de trimitere precizează, în mod succint, punctul său de vedere cu privire la răspunsul care trebuie dat la întrebarea sau la întrebările adresate. O astfel de precizare facilitează adoptarea unei poziții de către părți și de către celelalte persoane interesate care participă la procedură, precum și decizia Curții, contribuind astfel la celeritatea procedurii.

10.

Cererea de aplicare a procedurii preliminare de urgență trebuie prezentată într-o formă care să permită grefei Curții să constate imediat că dosarul trebuie să beneficieze de o examinare specifică. În acest scop, cererea trebuie prezentată într-un document distinct de decizia de trimitere sau într-o scrisoare de însoțire care menționează în mod expres această cerere.

11.

Referitor la decizia de trimitere, se reamintește că, la punctele 20-24 din nota de informare cu privire la efectuarea trimiterilor preliminare de către instanțele naționale, figurează deja indicații corespunzătoare în această privință. Caracterul succint al deciziei de trimitere este cu atât mai important într-o situație de urgență cu cât contribuie la celeritatea procedurii.

Cu privire la corespondența dintre Curte, instanța națională și părți

12.

Pentru comunicarea cu instanța națională și cu părțile din fața acesteia, instanțele naționale care prezintă o cerere de aplicare a procedurii preliminare de urgență sunt invitate să indice adresa electronică și eventual numărul de fax pe care Curtea va putea să le utilizeze, precum și adresele electronice și eventual numerele de fax ale reprezentanților părților în cauză.

13.

O copie a deciziei de trimitere semnate, împreună cu o cerere de aplicare a procedurii preliminare de urgență pot fi transmise în prealabil Curții prin e-mail (ECJ-Registry@curia.europa.eu) sau prin fax (+352 43 37 66). Examinarea trimiterii preliminare și a cererii va putea începe încă de la primirea unei astfel de copii. Cu toate acestea, originalele acestor acte trebuie transmise grefei Curții în cel mai scurt termen.

(1) A se vedea JO C 143, 11 iunie 2005, p. 1-4.

(2) A se vedea JO L 24, 29 ianuarie 2008, p. 39-43.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/4

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 ianuarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-152/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 18 CE, 39 CE și 43 CE - Legislație națională - Condiții de acordare a unei subvenții pentru construirea sau achiziționarea unei locuințe în scopul utilizării ca locuință proprie - Locuință care trebuie să se situeze pe teritoriul statului membru în cauză)

(2008/C 64/03)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și K. Gross, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și C. Schulze-Bahr, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 18 CE, 39 CE și 43 CE — Legislație națională care prevede acordarea unei subvenții pentru locuință (Eigenheimzulage) pentru construirea sau achiziționarea unei locuințe proprii numai pentru persoanele supuse în totalitate impozitului în acest stat membru și numai pentru locuințele situate în acest stat

Dispozitivul

Prin faptul că, la articolul 2 alineatul (1) prima teză din Legea privind subvențiile pentru proprietate imobiliară (Eigenheimzulagengesetz), în versiunea publicată în 1997, astfel cum a fost modificată prin Legea de însoțire a bugetului din 2004 (Haushaltsbegleitgesetz 2004), exclude locuințele situate într-un alt stat membru de la beneficiul subvenției pentru proprietate imobiliară acordate persoanelor supuse în totalitate impozitului pe venit, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 18 CE, 39 CE și 43 CE.

2)	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 132, 28.5.2005.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/4

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 18 octombrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-299/05) (1)

(Acțiune în anulare - Securitate socială - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 4 alineatul (2a) și articolul 10a - Anexa IIa - Regulamentul (CE) nr. 647/2005 - Prestații speciale cu caracter necontributiv)

(2008/C 64/04)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M.-J. Jonczy, D. Martin și V. Kreuschitz, agenți)

Pârâte: Parlamentul European (reprezentanți: G. Ricci și A. Troupiotis, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Veiga, J. Leppo și G. Curmi, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtelor: Republica Finlanda (reprezentanți: T. Pynnä, J. Heliskoski și E. Bygglin, agenți), Regatul Suediei (reprezentanți: A. Kruse și R. Sobocki, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: E. O'Neill și C. Vajda, agenți)

Obiectul

Anularea dispozițiilor punctului 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 647/2005 din 13 aprilie 2005 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii nesalariați și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, care figurează la rubricile W. „FINLANDA”, litera (b), X. „SUEDIA”, litera (c), și Y. „REGATUL UNIT”, literele (d)-(f) (JO L 117, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 211) — Prestații speciale în numerar, cu caracter necontributiv

Dispozitivul

Anulează dispozițiile punctului 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 647/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii nesalariați și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, care figurează la rubricile intitulate „FINLANDA”, litera (b), „SUEDIA”, litera (c), și „REGATUL UNIT”, literele (d)-(f).

Menține efectele înscrierii alocației de subzistență pentru persoanele cu handicap în rubrica intitulată „Regatul Unit”, litera (d), din anexa IIa la Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii nesalariați și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității, în versiunea sa modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 647/2005, în ceea ce privește numai partea „mobilitate” a acestei indemnizații, pentru a fi luate, într-un termen rezonabil, măsurile potrivite pentru a i se asigura înscrierea în respectiva anexă.

3)	Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată și, în părți egale, pe cele ale Comisiei Comunităților Europene.

4)	Republica Finlanda, Regatul Suediei și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 243, 1.10.2005.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 noiembrie 2007 — Cofradía de pescadores „San Pedro” de Bermeo și alții/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene, Republica Franceză

(Cauza C-6/06 P) (1)

(Recurs - Răspundere extracontractuală a Comunității - Principiile stabilității relative, securității juridice și încrederii legitime - Admisibilitate - Recurs în parte nefondat și în parte inadmisibil - Recurs incident - Cerere de anulare în parte a unei hotărâri a Tribunalului în măsura în care acesta declară că nu este necesar să se pronunțe asupra unei excepții de inadmisibilitate cu privire la o acțiune pe care o respinge ca neîntemeiată - Lipsa interesului de a acționa - Autoritate de lucru judecat)

(2008/C 64/05)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurenți: Cofradía de pescadores „San Pedro” de Bermeo și alții (reprezentant: M. Troncoso Ferrer, abogado)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: F. Florindo Gijón și M. Balta, agenți), Comisia Comunităților Europene (reprezentant: F. Jimeno Fernández, agent), Republica Franceză

Obiectul

Recurs formulat împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 19 octombrie 2005, Cofradía de pescadores „San Pedro” de Bermeo și alții/Consiliul (T-415/03), prin care Tribunalul a respins acțiunea în despăgubiri având ca obiect repararea prejudiciului pretins a fi fost suferit de către reclamanți ca urmare a autorizării de către Consiliu a transferului către Republica Franceză a unei părți din cota de anșoa alocată Republicii Portugheze

Dispozitivul

Respinge recursul principal introdus de Cofradía de pescadores „San Pedro” de Bermeo și ceilalți recurenți, ale căror nume figurează în anexa la hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 19 octombrie 2005, Cofradía de pescadores „San Pedro” de Bermeo și alții/Consiliul (T-415/03).

2)	Respinge recursul incident introdus de Consiliul Uniunii Europene.

Cofradía de pescadores „San Pedro” de Bermeo și ceilalți recurenți, ale căror nume figurează în anexa la hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 19 octombrie 2005, Cofradía de pescadores „San Pedro” de Bermeo și alții/Consiliul (T-415/03), și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

4)	Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 60, 11.3.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 17 ianuarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Hamburg — Germania) — Viamex Agrar Handels GmbH (C-37/06), Zuchtvieh-Kontor GmbH (ZVK) (C-58/06)/Hauptzollamt Hamburg-Jonas

(Cauze conexate C-37/06 și C-58/06) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 615/98 - Directiva 91/628/CEE - Restituiri la export - Protecția bovinelor în cursul transportului - Condiționarea plății restituirilor la exportul de bovine de respectarea dispozițiilor Directivei 91/628/CEE - Principiul proporționalității - Pierderea dreptului la restituire)

(2008/C 64/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Viamex Agrar Handels GmbH (C-37/06), Zuchtvieh-Kontor GmbH (ZVK) (C-58/06)

Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Jonas

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Hamburg — Validitatea articolului 1 și a articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 615/98 al Comisiei din 18 martie 1998 de stabilire a normelor specifice de aplicare a regimului restituirilor la export în ceea ce privește bunăstarea animalelor vii din specia bovină în cursul transportului (JO L 82, p. 19) — Condiționarea plății restituirilor la exportul de bovine de respectarea dispozițiilor Directivei 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (JO L 340, p. 17, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 182) — Pierderea dreptului la restituire din cauza nerespectării în cursul transportului bovinelor a duratei de odihnă prevăzute

Dispozitivul

Examinarea primei întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 615/98 al Comisiei din 18 martie 1998 de stabilire a normelor specifice de aplicare a regimului restituirilor la export în ceea ce privește bunăstarea animalelor vii din specia bovină în cursul transportului.

Examinarea celei de a doua întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 615/98 prin prisma principiului proporționalității. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă autoritățile competente au aplicat dispozițiile relevante din Regulamentul nr. 615/98 în conformitate cu principiul menționat.

(1) JO C 96, 22.4.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/6

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 ianuarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-70/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Hotărâre de constatare a neîndeplinirii obligațiilor - Neexecutare - Sancțiune pecuniară)

(2008/C 64/07)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: X. Lewis, A. Caeiros și P. Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Fernandes, P. Fragoso Martins și J. A. de Oliveira, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolul 228 CE — Neexecutarea hotărârii Curții din 14 octombrie 2004 pronunțate în cauza C-275/03 — Transpunerea incorectă a Directivei 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237) — Cerere de stabilire a unor penalități cu titlu cominatoriu

Dispozitivul

Prin neabrogarea Decretului-lege nr. 48 051 din 21 noiembrie 1967 care condiționează acordarea de daune interese persoanelor lezate în urma unei încălcări a legislației comunitare în domeniul achizițiilor publice sau a reglementărilor de drept intern pentru punerea în aplicare a acesteia de proba unei culpe sau a unui dol, Republica Portugheză nu a luat măsurile necesare pe care le impune executarea hotărârii din 14 octombrie 2004, Comisia/Portugalia (C-275/03) și, astfel, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 228 alineatul (1) CE.

Obligă Republica Portugheză la plata către Comisie, în contul „Resurse proprii ale Comunității Europene”, a unor penalități cu titlu cominatoriu de 19 392 de euro pe zi de întârziere în punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a se conforma hotărârii din 14 octombrie 2004, Comisia/Portugalia, citată anterior, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la executarea respectivei hotărâri din 14 octombrie 2004.

3)	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 86, 8.4.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/7

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 24 ianuarie 2008 — Herta Adam/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-211/06 P) (1)

(Recurs - Funcționari - Remunerație - Indemnizație de expatriere - Condiție prevăzută la articolul 4, alineatul (1) litera (a) a doua liniuță din anexa VII la statut - Noțiunea „servicii efectuate pentru un alt stat’)

(2008/C 64/08)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Herta Adam (reprezentanți: S. Orlandi și J.-N. Louis, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall și L. Lozano Palacios, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) din 22 februarie 2006, Herta Adam/Comisia (T 342/04), de respingere a acțiunii în anularea deciziei Comisiei din 22 septembrie 2003, prin care s-a refuzat reclamantei acordarea indemnizației de expatriere prevăzute la articolul 4 din anexa VII din Statutul funcționarilor Comunităților Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	O obligă pe doamna Adam la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 165, 15.7.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 ianuarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Social Único de Algeciras — Spania) — Josefa Velasco Navarro/Fondo de Garantía Salarial (Fogasa)

(Cauza C-246/06) (1)

(Politica socială - Protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului - Directiva 80/987/CEE modificată prin Directiva 2002/74/CE - Efect direct - Despăgubiri pentru concediere nelegală convenite pe calea unei concilieri judiciare - Plată asigurată de instituția de garantare - Plată supusă condiției adoptării unei decizii judiciare)

(2008/C 64/09)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social Único de Algeciras

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Josefa Velasco Navarro

Pârât: Fondo de Garantía Salarial (Fogasa)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado de lo Social Único de Algeciras — Interpretarea Directivei 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 283, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 197), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 (JO L 270, p. 10, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 149) — Întinderea garanției oferite de instituția de garantare — Compensație în caz de încetare a raporturilor de muncă — Reglementare națională care impune acordarea compensației printr-o hotărâre sau printr-o decizie administrativă — Efect direct al directivei astfel cum a fost modificată în ceea ce privește o stare de insolvabilitate declarată între data intrării în vigoare a Directivei 2002/74 și expirarea teremenului de transpunere a acesteia

Dispozitivul

În lipsa transpunerii în dreptul intern, la 8 octombrie 2005, a Directivei 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 80/987/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, eventualul efect direct al articolului 3 primul paragraf din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74, nu ar putea fi, în niciun caz, invocat în raport cu o stare de insolvabilitate intervenită înainte de data amintită.

În cazul în care reglementarea națională face parte din domeniul de aplicare al Directivei 80/987, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74, instanța națională este obligată, în ipoteza unei stări de insolvabilitate intervenite între data intrării în vigoare a acestei din urmă directive și data expirării termenului de transpunere al acesteia, să garanteze o aplicare a reglementării naționale menționate care să fie conformă cu principiul nediscriminării, astfel cum acesta a fost recunoscut de ordinea juridică comunitară.

(1) JO C 212, 2.9.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/8

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 ianuarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Theodor Jäger/Finanzamt Kusel-Landstuhl

(Cauza C-256/06) (1)

(Libera circulație a capitalurilor - Articolele 73b și 73d din Tratatul CE (devenite articolele 56 CE și 58 CE) - Impozite pe succesiuni - Evaluarea bunurilor cuprinse în moștenire - Bun agricol și forestier situat în alt stat membru - Metodă mai puțin favorabilă de evaluare a bunului și de calcul al impozitului datorat)

(2008/C 64/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Theodor Jäger

Pârât: Finanzamt Kusel-Landstuhl

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 56 din Tratatul CE — Legislație națională privind impozitul pe succesiuni — Aplicarea unor metode diferite de evaluare a valorii terenurilor agricole și forestiere în funcție de situarea acestor terenuri pe teritoriul național sau într-un alt stat membru, precum și a unei deduceri pentru dobândirea de terenuri situate pe teritoriul național având drept consecință o sarcină fiscală mai împovărătoare în cazul în care patrimoniul cuprinde terenuri agricole și forestiere situate într-un alt stat membru decât în cazul situării tuturor bunurilor pe teritoriul național

Dispozitivul

Articolul 73b alineatul (1) din Tratatul CE [devenit articolul 56 alineatul (1) CE], coroborat cu articolul 73d din Tratatul CE (devenit articolul 58 CE), trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care, în vederea calculării impozitului pe o succesiune constituită din bunuri situate pe teritoriul statului respectiv și un bun agricol și forestier situat în alt stat membru,

—

prevede că bunul situat în acest alt stat membru este luat în considerare la valoarea sa de piață, în timp ce unui bun identic situat pe teritoriul național i se aplică o procedură specială de evaluare ale cărei rezultate nu corespund în medie decât unui nivel de 10 % din valoarea de piață menționată și

—	rezervă bunurilor agricole și forestiere situate pe teritoriul național aplicarea unei deduceri acordate în considerarea acestor bunuri, precum și luarea în considerare a valorii lor reziduale doar în limita a 60 % din cuantumul acesteia.

(1) JO C 224, 16.9.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 24 ianuarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione — Italia) — Roby Profumi Srl/Comune di Parma

(Cauza C-257/06) (1)

(Articolul 28 CE - Directiva 76/768/CEE - Protecția sănătății - Produse cosmetice - Import - Comunicarea de informații privind produsele cosmetice către autoritățile statului de import)

(2008/C 64/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Roby Profumi Srl

Pârâtă: Comune di Parma

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte suprema di cassazione — Interpretarea art. 28 CE și a art. 7 din Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (JO L 262, p. 169, Ediție specială, 13/vol. 3, p. 101), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/35/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 (JO L 151, p. 32, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 237) — Produse pregătite pentru vânzare originare din alte state membre — Dispoziții naționale care îl obligă pe importator să comunice o listă completă și detaliată a substanțelor care intră care intră în compoziția produsului

Dispozitivul

Articolul 7 din Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/35/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993, nu se opune unei prevederi naționale care, în interesul unui tratament medical prompt și adecvat în eventualitatea unor dificultăți, îl obligă pe importatorul de produse cosmetice să comunice către Ministerul Sănătății și către Regiune numele sau denumirea socială a întreprinderii, sediul acesteia și pe cel al unității de producție, precum și lista completă și detaliată a substanțelor utilizate și a substanțelor care intră în compoziția produselor respective.

(1) JO C 212, 2.9.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/9

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 29 ianuarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Mercantil no 5 de Madrid — Spania) — Productores de Música de España (Promusicae)/Telefónica de España SAU

(Cauza C-275/06) (1)

(Societate informațională - Obligații ale furnizorilor de servicii - Păstrarea și divulgarea anumitor date de transfer - Obligația de divulgare - Limite - Protecția confidențialității comunicațiilor electronice - Compatibilitate cu protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe - Dreptul la protecția efectivă a proprietății intelectuale)

(2008/C 64/12)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 5 de Madrid

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Productores de Música de España (Promusicae)

Pârâtă: Telefónica de España SAU

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado de lo Mercantil — Interpretarea articolului 15 alineatul (2) și a articolului 18 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257), a articolului 8 alineatele (1) și (2) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230) și a articolului 8 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56) — Prelucrare a datelor generate de comunicațiile stabilite în cursul prestării unui serviciu al societății informaționale — Obligație care revine operatorilor de rețele și de servicii de comunicații electronice, furnizorilor de acces la rețele de telecomunicații și furnizorilor de servicii de stocare de date de a păstra și de a pune la dispoziție respectivele date — Inaplicabilitate în cadrul procedurilor civile

Dispozitivul

Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic), Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) nu impun statelor membre să prevadă, într-o situație precum aceea din acțiunea principală, obligația de a comunica date cu caracter personal în vederea asigurării protecției efective a dreptului de autor în cadrul unei proceduri civile. Totuși, dreptul comunitar impune acestor state ca, la transpunerea directivelor menționate, să se asigure că se întemeiază pe o interpretare a acestora care permite asigurarea unui echilibru just între diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică comunitară. Pe lângă aceasta, la punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, incumbă autorităților și instanțelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor național într-un mod conform directivelor menționate, ci și să nu se întemeieze pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar precum principiul proporționalității.

(1) JO C 212, 2.9.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/10

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 24 ianuarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal — Regatul Unit) — The Queen, Ezgi Payir, Burhan Akyuz, Birol Ozturk/Secretary of State for the Home Department

(Cauza C-294/06) (1)

(Acord de asociere CEE-Turcia - Libera circulație a lucrătorilor - Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere - Articolul 6 alineatul (1) prima liniuță - Lucrător încadrat pe piața legală a muncii - Autorizație de intrare în calitate de student sau de persoană „au pair’ - Efect asupra dreptului de ședere)

(2008/C 64/13)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: The Queen, Ezgi Payir, Burhan Akyuz, Birol Ozturk

Pârât: Secretary of State for the Home Department

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal — Interpretarea articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia — Noțiunea de lucrător încadrat pe piața legală a muncii dintr-un stat membru — Resortisant turc angajat „au pair” care a obținut un permis de ședere cu o durată de doi ani în vederea desfășurării acestei activități — Resortisanți turci titulari ai unui permis de ședere pentru a urma un ciclu de studii și ai unui permis de muncă care autorizează maximum 20 de ore de muncă pe săptămână în cursul anului școlar

Dispozitivul

Împrejurarea potrivit căreia un resortisant turc a fost autorizat să intre pe teritoriul unui stat membru în calitate de persoană „au pair” sau de student nu îl poate priva de calitatea de „lucrător” și nu îl poate împiedica să se încadreze pe „piața legală a muncii” din acest stat membru în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii. În consecință, această împrejurare nu îl poate împiedica pe resortisantul menționat să se prevaleze de această dispoziție pentru a obține reînnoirea permisului său de muncă și pentru a beneficia de dreptul de ședere corelativ acestuia.

(1) JO C 237, 30.9.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/10

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 ianuarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Finlanda

(Cauza C-387/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Sectorul telecomunicațiilor - Articolul 8 alineatele (1) și (2) litera (b) și articolul 3 litera (c) din Directiva 2002/21/CE (Directivă-cadru) - Articolul 8 alineatele (1) și (4) din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) - Rețele și servicii de comunicații electronice - Rețele de telefonie fixă și de telefonie mobilă - Terminarea apelurilor - Trafic de intrare - Limitarea prerogativelor autorității naționale de reglementare a comunicațiilor)

(2008/C 64/14)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Huttunen și M. Shotter, agenți)

Pârâtă: Republica Finlanda (reprezentant: A. Guimaraes-Purokoski, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neîndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 8 alineatele (1) și (2) litera (b) și al articolului 3 litera (c) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195) și în temeiul articolului 8 alineatele (1) și (4) din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (JO L 108, p. 7, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 169)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Comisia Comunităților Europene și Republica Finlanda suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 294, 2.12.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 ianuarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Symvoulio tis Epikrateias — Grecia) — Emm. G. Lianakis AE, Sima Anonymi Techniki Etaireia Meleton kai Epivlepseon, Nikolaos Vlachopoulos/Dimos Alexandroupolis, Planitiki AE, Aikaterini Georgoula, Dimitrios Vasios, N. Loukatos kai Synergates AE Meleton, Eratosthenis Meletitiki AE, A. Pantazis — Pan. Kyriopoulou kai syn/tes os „Filon” OE, Nikolaos Sideris

(Cauza C-532/06) (1)

(Directiva 92/50/CEE - Contracte de achiziții publice de servicii - Realizarea unui studiu privind cadastrarea, dezvoltarea urbană și actul de execuție pentru o zonă rezidențială - Criterii care pot fi reținute cu titlu de „criterii calitative de selecție’ sau de „criterii de atribuire’ - Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic - Respectarea criteriilor de atribuire stabilite în caietul de sarcini sau în anunțul de participare - Stabilirea ulterioară de coeficienți de ponderare și de subcriterii pentru criteriile de atribuire - Principiul egalității de tratament între operatorii economici și obligația de transparență)

(2008/C 64/15)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Emm. G. Lianakis AE, Sima Anonymi Techniki Etaireia Meleton kai Epivlepseon, Nikolaos Vlachopoulos

Pârâți: Dimos Alexandroupolis, Planitiki AE, Aikaterini Georgoula, Dimitrios Vasios, N. Loukatos kai Synergates AE Meleton, Eratosthenis Meletitiki AE, A. Pantazis — Pan. Kyriopoulou kai syn/tes os „Filon” OE, Nikolaos Sideris

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Symvoulio tis Epikrateias — Interpretarea articolului 36 din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50) — Criterii de atribuire a contractului — Stabilirea ex post, în cursul procedurii de atribuire, a ponderii specifice a fiecărui criteriu

Dispozitivul

Articolul 36 alineatul (2) din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1997, interpretat în lumina principiului egalității de tratament între operatorii economici și a obligației de transparență ce decurge din acesta, se opune ca, în cadrul unei proceduri de atribuire, autoritatea contractantă să stabilească ulterior coeficienți de ponderare și subcriterii pentru criteriile de atribuire menționate în caietul de sarcini sau în anunțul de participare.

(1) JO C 56, 10.3.2007.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 ianuarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour de cassation — Franța) — Paul Chevassus-Marche/Groupe Danone, Société Kro beer brands SA (BKSA), Société Evian eaux minérales d'Evian SA (SAEME)

(Cauza C-19/07) (1)

(Apropierea legislațiilor - Directiva 86/653/CEE - Agenți comerciali independenți - Dreptul la comision al unui agent căruia i se încredințează o anumită zonă geografică - Tranzacții încheiate fără intervenția comitentului)

(2008/C 64/16)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Paul Chevassus-Marche

Pârâți: Groupe Danone, Société Kro beer brands SA (BKSA), Société Evian eaux minérales d'Evian SA (SAEME)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour de cassation — Interpretarea articolului 7 alineatul (2) din Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți (JO L 382, p. 17, Ediție specială 06/vol. 1, p. 176) — Rezilierea contractului de agenție — Comision datorat agentului comercial căruia i s-a încredințat o anumită zonă geografică sau un anumit grup de clienți — Existența unui drept la comision în lipsa controlului, direct sau indirect, exercitat de către mandant asupra tranzacțiilor încheiate între un terț și un client care aparține zonei geografice încredințate agentului

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți trebuie interpretat în sensul că, în lipsa intervenției directe sau indirecte a comitentului, agentul comercial căruia i se încredințează o anumită zonă geografică nu are dreptul la comision pentru tranzacțiile încheiate cu un terț de către clienți care aparțin zonei respective.

(1) JO C 69, 24.3.2007.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/12

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 ianuarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen — Belgia) — N.V. Lammers & Van Cleeff/Belgische Staat

(Cauza C-105/07) (1)

(Libertatea de stabilire - Libera circulație a capitalurilor - Legislație fiscală - Impozit pe profit - Dobânzi plătite de o filială drept remunerație pentru fondurile împrumutate de societatea-mamă stabilită într-un alt stat membru - Recalificare a dobânzilor drept dividende impozabile - Lipsa recalificării în cazul dobânzilor plătite unei societăți rezidente)

(2008/C 64/17)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: N. V. Lammers & Van Cleeff

Pârât: Belgische Staat

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen — Interpretarea articolelor 12 CE, 43 CE, 46 CE, 48 CE, 56 CE și 58 CE — Legislație fiscală națională care recalifică drept dividende impozabile dobânzile plătite de o filială drept remunerație pentru fondurile împrumutate de societatea-mamă rezidentă într-un alt stat membru, dar nu și în cazul dobânzilor plătite unei societăți rezidente

Dispozitivul

Articolele 43 CE și 48 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale precum cea în cauză în acțiunea principală, în temeiul căreia dobânzile plătite de o societate rezidentă într-un stat membru unui administrator care este o societate stabilită într-un alt stat membru sunt recalificate drept dividende și, în acest temei, sunt impozabile, atunci când, la începutul perioadei impozabile, valoarea totală a sumelor plătite în avans, producătoare de dobânzi, excede valoarea capitalului vărsat majorat cu rezervele taxate, în timp ce, în aceleași împrejurări, atunci când aceste dobânzi sunt plătite unui administrator care este o societate stabilită în același stat membru, acestea nu sunt recalificate drept dividende și, în acest temei, nu sunt impozabile.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/12

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 17 ianuarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-342/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/91/CE - Politica energetică - Economie de energie - Netranspunere în termenul prevăzut)

(2008/C 64/18)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Patakia și M. B. Schima, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentant: N. Dafniou, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 1, p. 65, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 44)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/13

Ordonanța Curții (Camera a treia) din 8 noiembrie 2007 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Fratelli Martini & C. SpA, Cargill Srl/Ministero delle Politiche Agricole e Forestali Ministero della Salute, Ministero delle Attività Produttive

(Cauza C-421/06) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Hotărâre a Curții care constată lipsa validității unei dispoziții comunitare - Obligații ale instituțiilor - Poliție sanitară - Furaje combinate - Menționarea pe etichetă a procentajelor de masă de materii prime prezente în furaj cu o toleranță de ± 15 % din valoarea declarată - Interdicția inducerii în eroare a consumatorului)

(2008/C 64/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Fratelli Martini & C. SpA, Cargill Srl

Pârâți: Ministero delle Politiche Agricole e Forestali, Ministero della Salute, Ministero delle Attività Produttive

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Consiglio di Stato — Efecte ale hotărârii Curții în cauzele conexate C-453/03, C-11/04, C-12/04 și C-194/04 (ABNA și alții) prin care se constată lipsa parțială a validității Directivei 2002/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului privind circulația furajelor combinate și de abrogare a Directivei 91/357/CEE a Comisiei (JO L 63, p. 23, Ediție specială, 03/vol. 41, p. 113) — Obligația instituțiilor de a adopta un nou act

Dispozitivul

Articolul 1 punctul 4 din Directiva 2002/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului privind circulația furajelor combinate și de abrogare a Directivei 91/357/CEE a Comisiei, care prevede obligația de a menționa pe eticheta furajelor combinate procentajele de masă de materii prime utilizate în furajul combinat, cu o toleranță de ± 15 % din valoarea declarată pentru aceste procentaje, trebuie interpretat în sensul că nu este contrar articolelor 8 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, care au ca obiectiv în special să prevină ca etichetarea și prezentarea hranei pentru animale să inducă în eroare consumatorul.

În condițiile în care articolul 1 punctul 1 litera (b) din Directiva 2002/2 prevedea o obligație autonomă fără legătură cu obligațiile prevăzute de celelalte dispoziții ale acestei directive, declararea lipsei de validitate a dispoziției menționate, pronunțată de Curte în hotărârea din 6 decembrie 2005, ABNA și alții (C-453/03, C-11/04, C-12/04 și C-194/04), nu a creat o situație de vid juridic sau de incoerență care să impună instituțiilor comunitare să adopte modificări de substanță ale Directivei 2002/2.

În orice caz, lipsa de validitate a unei dispoziții comunitare rezultă în mod direct din hotărârea Curții care o constată și este de competența atât a autorităților, cât și a instanțelor statelor membre să deducă consecințele acesteia în ordinea juridică națională.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/14

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 7 decembrie 2007 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Commissione tributaria regionale di Genova — Italia) — Agenzia Dogane Circoscrizione Doganale di Genova/Euricom SpA

(Cauza C-505/06) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Codul Vamal Comunitar - Perfecționare activă - Acord de asociere - Export anticipat de orez către o țară terță cu care a fost încheiat un acord vamal preferențial - Articolul 216 din Codul Vamal)

(2008/C 64/20)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria regionale di Genova

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Agenzia Dogane Circoscrizione Doganale di Genova

Pârâtă: Euricom SpA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Commissione tributaria regionale di Genova — Interpretarea articolului 114, a articolului 115 alineatele (1) și (3) și a articolului 216 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) — Orez exportat în regim de perfecționare activă către o țară terță cu care a fost încheiat un acord vamal preferențial

Dispozitivul

Articolul 216 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000, se aplică operațiunilor de perfecționare activă prevăzute de articolul 115 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, în cadrul cărora produsele compensatoare au fost exportate în afara Comunității Europene anterior importului mărfurilor de import.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/15

Ordonanța Curții din 10 decembrie 2007 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Sąd Rejonowy w Jaworznie — Republica polonă) — Piotr Kawala/Gmina Miasta Jaworzna

(Cauza C-134/07) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Impozit intern mai mare pentru un produs importat dintr-un alt stat membru decât pentru un produs similar cumpărat din statul respectiv - Articolul 90 primul paragraf CE - Taxa pe prima înmatriculare aplicabilă autovehiculelor de ocazie importate)

(2008/C 64/22)

Limba de procedură: poloneza

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Jaworznie

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Piotr Kawala

Pârâtă: Gmina Miasta Jaworzna

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Sąd Rejonowy w Jaworznie — Interpretarea articolului 90 CE — Taxă pentru eliberarea unui certificat de înmatriculare percepută cu ocazia primei înmatriculări într-un stat membru al cărei cuantum este semnificativ mai mare decât cuantumul taxei percepute pentru obținerea unui duplicat al certificatului de înmatriculare — Principiul neutralității impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import

Dispozitivul

Articolul 90 primul paragraf CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei taxe, precum cea prevăzută la alineatul 1 punctul 1 din Decretul ministrului polonez al infrastructurii din 28 iulie 2003 privind valoarea taxei care trebuie achitată pentru obținerea certificatului de înmatriculare a unui vehicul, care se aplică în practică primei înmatriculări a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru, însă nu și achiziționării în Polonia a unui autovehicul de ocazie în măsura în care acesta este deja înmatriculat în acest stat.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/15

Recurs introdus la 19 noiembrie 2007 de Saint-Gobain Glass Deutschland GmbH împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 11 septembrie 2007 în cauza T-28/07, Fels-Werke GmbH, Saint-Gobain Glass Deutschland GmbH, Spenner-Zement GmbH & Co. KG/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-503/07 P)

(2008/C 64/24)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Saint-Gobain Glass Deutschland GmbH (reprezentanți: H. Posser și S. Altenschmidt, Rechtsanwälte)

Celelalte părți în proces: Fels-Werke GmbH, Spenner-Zement GmbH & Co. KG, Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	anularea ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 11 septembrie 2007 în cauza T-28/07 (Fels-Werke și alții/Comisia Comunităților Europene), în măsura în care se referă la recurentă;

—

anularea articolului 1 punctul 2 al Deciziei Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind planul național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră comunicat de Germania conform Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (numărul documentului nepublicat), în măsura în care acesta declară garanțiile de alocare din prima perioadă de comercializare descrise în capitolul 6.2 al planului național de alocare al Germaniei sub titlul „Alocări conform articolului 8 din ZuG 2007” drept incompatibile cu Directiva 2003/87/CE;

—

anularea articolului 2 punctul 2 din această decizie, în măsura în care acesta impune Republicii Federale Germania reguli de punere în aplicare a garanțiilor de alocare din prima perioadă de comercializare descrise în capitolul 6.2 al planului național de alocare al Germaniei sub titlul „Alocări conform articolului 8 din ZuG 2007” și, de asemenea, impune cu această ocazie validitatea acelorași factori de realizare ca și pentru alte instalații fixe comparabile;

—	în subsidiar, anularea primului punct al dispozitivului ordonanței menționate și retrimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin ordonanța atacată Tribunalul a negat faptul că recurenta este vizată în mod individual și, prin urmare, a respins ca inadmisibilă acțiunea privind anularea în parte a Deciziei Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind planul național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră comunicat de Germania.

În susținerea recursului, recurenta invocă încălcarea dreptului procedural care îi justifică interesul, precum și a normei de drept comunitar material prevăzută la articolul 230 al patrulea paragraf CE.

În primul rând, Tribunalul a încălcat principiile unui proces echitabil și obligația respectării dreptului la apărare. Tribunalul ar fi motivat în esență lipsa vizării individuale a recurentei prin faptul că aceasta nu a dovedit apartenența invocată la un cerc închis de operatori și mai ales prin faptul că aceasta nu a prezentat lista operatorilor care beneficiază de aplicarea articolului 8 alineatul 1 din ZuG 2007. Cu toate acestea Tribunalul nu ar fi solicitat recurentei în niciun moment în cadrul procedurii prezentarea unei liste a întreprinderilor interesate de garanțiile de alocare. Recurenta susține că relevanța prezentării unei astfel de liste nu reieșea nici din alte motive, întrucât caracterul limitat și închis al cercului de operatori interesați de garanțiile de alocare rezulta deja din structura juridică obligatorie a ZuG 2007, prezentată Tribunalului. Mai mult, prin cerința prezentării unei astfel de liste, Tribunalul ar impune recurentei o obligație imposibil de îndeplinit.

În al doilea rând Tribunalul a încălcat articolul 230 al patrulea paragraf CE, prin faptul că a negat în mod nejustificat că recurenta era vizată în mod individual. Cercul de persoane căruia i se aplică decizia atacată nu este stabilit doar — astfel cum s-a exprimat Tribunalul — „mai mult sau mai puțin exact”, ci ar fi definit din oficiu în mod definitiv prin evenimentele din trecut și, în mod logic, nu ar mai putea fi extins. În plus, în ceea ce îi privește pe operatorii interesați de garanțiile de alocare prevăzute de articolul 8 din ZuG 2007 decizia atacată ar putea fi înțeleasă drept un pachet de decizii individuale, întrucât fiecăruia dintre aceștia i-ar fi interzisă menținerea garanției de alocare.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado de lo Social de Madrid (Spania) la 3 decembrie 2007 — Evangelina Gómez-Limón Sánchez-Camacho/Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS), Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS), Alcampo SA

(Cauza C-537/07)

(2008/C 64/25)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social de Madrid

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Evangelina Gómez-Limón Sánchez-Camacho

Pârâți: Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS), Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS), Alcampo SA

Întrebările preliminare

Ținând cont de faptul că acordarea unui concediu pentru creșterea copilului, în modul și pe durata stabilite în mod liber de fiecare stat cu respectarea limitelor minime impuse prin acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului anexat la Directiva 96/34/CE (1), este prin natura sa o măsură de promovare a egalității, este posibil ca faptul de a beneficia de perioada de concediu pentru creșterea copilului, în cazul reducerii programului de lucru și a salariului pentru a avea grijă de copiii minori, să aducă atingere drepturilor în curs de a fi dobândite de către lucrătorul sau de către lucrătoarea care beneficiază de acest concediu pentru creșterea copilului, iar particularii pot invoca în fața instituțiilor publice dintr-un stat membru principiul de a nu aduce atingere drepturilor dobândite sau în curs de a fi dobândite?

În special, expresia „drepturi dobândite sau în curs de a fi dobândite” din clauza 2 punctul (6) din acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului […] cuprinde doar drepturi privind condițiile de muncă și se referă doar la raportul contractual de muncă cu angajatorul sau, dimpotrivă, afectează și menținerea drepturilor dobândite sau în curs de a fi dobândite în materie de securitate socială? De asemenea, cerința privind „continuitatea drepturilor la prestații de securitate socială pentru diferite riscuri” prevăzută de clauza 2 punctul 8 din acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului […] poate fi considerată ca fiind îndeplinită de regimul în discuție în prezenta cauză și care a fost aplicat de către autoritățile naționale și, în acest caz, există posibilitatea de a invoca acest drept la continuitatea drepturilor la prestații de securitate socială în fața autorităților publice naționale dintr-un stat membru, pentru motivul că este suficient de precis și concret?

Este compatibilă cu dispozițiile comunitare o legislație națională care, în cursul perioadei de reducere a programului de lucru pentru motivul de concediu pentru creșterea copilului, reduce pensia de invaliditate care trebuie obținută, în raport cu pensia care ar fi aplicabilă anterior concediului respectiv și de asemenea conduce la reducerea sumei aferente unor prestații viitoare și la consolidarea acestora proporțional cu reducerea programului de lucru și a salariului?

Presupunând că obligația instanțelor naționale de a interpreta dreptul național în lumina obligațiilor prevăzute de directivă, pentru a permite în cea mai mare măsură posibilă îndeplinirea obiectivelor stabilite de norma comunitară, trebuie să se aplice de asemenea cerința menționată privind continuitatea drepturilor în materie de securitate socială în cursul perioadei în care se beneficiază de concediul pentru creșterea copilului și în concret în cazurile în care se recurge la o modalitate de concediu parțial sau de reducere a programului de lucru precum cea utilizată în această situație?

În condițiile concrete ale litigiului, reducerea recunoașterii prestațiilor de securitate socială și a sumelor aferente acestora în cursul perioadei de concediu pentru creșterea copilului se poate considera drept o discriminare directă sau indirectă contrară dispozițiilor Directivei 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (2) și contrară de asemenea cerinței de egalitate și de nediscriminare între bărbat și femeie, conform tradiției comune a statelor membre, în măsura în care principiul menționat trebuie să se refere nu doar la condițiile de încadrare în muncă, ci și la activitatea publică de protecție socială a lucrătorilor?

(1) Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES (JO L 145, p. 4, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 160).

(2) JO 1979, L 6, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 192.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/17

Acțiune introdusă la 5 decembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-546/07)

(2008/C 64/26)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și P. Dejmek, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Republica Federală Germania și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 CE și a clauzei de standstill prevăzută în capitolul 2 „Libera circulație a persoanelor”, punctul 13 din Anexa XII la Lista menționată în articolul 24 din Actul de aderare din 16 aprilie 2003, prin faptul că:

în practica autorităților administrative noțiunea „întreprindere a celeilalte părți” prevăzută la articolul 1 alineatul 1 din Convenția germano-polonă din 31 ianuarie 1990 privind detașarea lucrătorilor polonezi în vederea executării contractelor de antrepriză a fost interpretată drept „întreprindere germană” și

b)	în temeiul așa-numitei clauze de protecție a pieței muncii, a extins restricțiile regionale privind accesul lucrătorilor polonezi ulterior datei de 16 aprilie 2003, cu alte cuvinte ulterior datei semnării de către Polonia a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Detașarea în Germania a lucrătorilor polonezi în vederea executării contractelor de antrepriză este reglementată de Convenția din 31 ianuarie 1990 dintre guvernul Republicii Federale Germania și guvernul Republicii Polone privind detașarea lucrătorilor polonezi în vederea executării contractelor de antrepriză. În practica autorităților administrative germane, noțiunea „întreprindere a celeilalte părți” prevăzută la articolul 1 alineatul 1 din convenția menționată este interpretată drept „întreprindere germană”.

Rezultă că numai întreprinderile germane ar putea încheia contracte de antrepriză în temeiul convenției. Întreprinderile din alte state membre care ar dori să își desfășoare activitatea în Germania ar avea numai alternativa constituirii unei filiale în Germania. Întreprinderile din alte state membre ar fi astfel împiedicate să își exercite libertatea de a presta servicii în temeiul articolului 49 CE, cu privire la activități pe care le-ar desfășura în Republica Federală Germania prin încheierea de contracte de antrepriză cu întreprinderi poloneze potrivit convenției germano-polone. Prin urmare, în privința întreprinderilor din alte state membre decât Germania, se pune problema unei discriminări directe întemeiată pe naționalitate, respectiv pe sediul întreprinderii.

Potrivit articolului 46 CE coroborat cu articolul 55 CE, regimul discriminatoriu special poate fi justificat numai prin motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică. Conform unei jurisprudențe constante recurgerea la motivul justificativ al ordinii publice prevăzut la articolul 46 CE presupune ca menținerea unei măsuri discriminatorii să fie necesară pentru a combate o amenințare reală și suficient de gravă care ar atinge un interes fundamental al societății.

În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Pentru a urmări aplicarea legală a convenției nu ar fi necesară limitarea la întreprinderile cu sediul în Germania deoarece, în orice situație, toate solicitările pot fi depuse la autoritățile germane. În ceea ce privește posibilitatea atragerii răspunderii comitentului pentru plata contribuțiilor la asigurările sociale și sancționarea nerespectării legii, aceste întrebări nu au legătură în mod specific cu acordul rezultat din contractul de antrepriză, ci se încadrează în general în domeniul furnizării de servicii în Germania prin intermediul întreprinderilor din alte state membre. În acest context nu există nicio informație care să arate motivul pentru care extinderea acordurilor bilaterale pentru întreprinderi din alte state membre ar conduce la o aplicare incorectă sau la o eludare a dispozițiilor tranzitorii din tratatul de aderare. În nicio situație temerea cu privire la aplicarea nelegală a dispozițiilor tranzitorii nu ar constitui un pericol suficient de grav pentru ordinea publică sau siguranța publică, care ar putea justifica o restricție privind libertatea de a presta servicii.

Din modul de redactare al clauzei de standstill prevăzută în capitolul 2, punctul 13 din anexa XII la articolul 24 din Actul de aderare din 16 aprilie 2003 rezultă că obligația de standstill ar fi absolută și orice agravare a accesului lucrătorilor polonezi pe piața germană a muncii ar fi interzisă în comparație cu situația existentă la 16 aprilie 2003. Cu toate acestea, potrivit acestei clauze de protecție a pieței muncii care este aplicată în mod continuu în activitatea administrativă a Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă, contractele de antrepriză sunt permise în principiu atâta vreme cât trebuie să fie executate într-o circumscripție a unei agenții în care rata medie a șomajului pe ultimele 6 luni a depășit cu cel puțin 30 % rata șomajului din Republica Federală Germania. Lista circumscripțiilor agențiilor care intră sub incidența acestor norme este actualizată trimestrial. Rezultă că această clauză de protecție a pieței muncii încălcă clauza de standstill din Actul de aderare, întrucât, ulterior datei de 16 aprilie 2003, în cadrul listei circumscripțiilor în care accesul este blocat au fost incluse noi circumscripții.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Handelsgericht Wien (Austria) la 11 decembrie 2007 — Friederike Wallentin-Hermann/Alitalia — Linee Aeree Italiane SpA

(Cauza C-549/07)

(2008/C 64/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Handelsgericht Wien

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Friederike Wallentin-Hermann

Pârâtă: Alitalia — Linee Aeree Italiane SpA

Întrebările preliminare

Este vorba despre circumstanțe excepționale în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, având în vedere considerentul (14) al acestui regulament, în cazul în care o problemă tehnică care afectează aeronava, și anume o avarie de motor, determină anularea zborului, iar clauzele de exonerare menționate la articolul 5 alineatul (3) din regulament trebuie interpretate potrivit dispozițiilor Convenției de la Montreal (articolul 19)?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: la transportatorii aerieni care înregistrează o rată a anulării zborurilor pentru probleme tehnice superioară mediei, există circumstanțe excepționale în sensul articolului 5 alineatul (3) din regulament doar în temeiul frecvenței acestor probleme?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: un transportator aerian a adoptat toate „măsurile rezonabile” în sensul articolului 5 alineatul (3) din regulament dacă dovedește că a fost efectuat minimul legal de lucrări de întreținere pe aeronavă și este acest lucru suficient pentru ca transportatorul aerian să fie scutit de obligația de a acorda despăgubiri în temeiul dispozițiilor articolului 5 în coroborare cu cele ale articolului 7 din regulament?

4)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: o circumstanță excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din regulament este un caz de forță majoră sau un fenomen natural care nu constă într-o problemă tehnică și care este, prin urmare, exterior transportatorului aerian?

(1) JO L 46, p. 1, Ediție specială, 7/vol. 12, p. 218.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 11 decembrie 2007 — Deniz Sahin/Bundesminister für Inneres

(Cauza C-551/07)

(2008/C 64/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Deniz Sahin

Pârât: Bundesminister für Inneres

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (1), articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 alineatul (1) litera (d) și alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (1) — denumită în continuare „directiva” — trebuie interpretate în sensul că privesc și membrii de familie, în înțelesul articolului 2 punctul 2 din directivă, care au ajuns în statul membru gazdă (articolul 2 punctul 3 din directivă) în mod independent de un cetățean al Uniunii și care nu au dobândit calitatea de membru de familie sau nu au început viața de familie cu cetățeanul Uniunii decât odată ajunși în acest stat membru?

În măsura în care este incidentă situația de mai sus, este important și faptul că membrul de familie are reședința legală în statul membru gazdă în momentul în care acesta dobândește calitatea de membru de familie sau începe o viață de familie? În caz afirmativ, faptul că dreptul său de ședere decurge numai din statutul său de solicitant de azil este suficient pentru a îndeplini condiția unei reședințe legale?

În măsura în care din răspunsurile la întrebările 1) a) și b) rezultă că directiva nu conferă un drept de ședere unui membru de familie al cărui drept de ședere decurge „doar” din statutul de solicitant de azil, care a ajuns în statul membru gazdă în mod independent de un cetățean al Uniunii și care nu a dobândit calitatea de membru de familie sau nu a început viața de familie cu acest cetățean al Uniunii decât odată ajuns în acest stat membru: se poate considera, fără a ține seama de cele de mai sus, că articolul 18 CE, respectiv articolul 39 CE, în lumina dreptului fundamental la respectarea vieții de familie, conferă un drept de ședere într-o situație în care membrul de familie are reședința de aproape patru ani în statul membru gazdă și este căsătorit de un an cu un cetățean al Uniunii cu care conviețuiește de aproximativ trei ani și jumătate și cu care are un copil în vârstă de 20 de luni?

Articolul 9 alineatul (1) și articolul 10 alineatul (1) din directivă se opun unei reglementări naționale potrivit căreia membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii care nu au cetățenia unui stat membru și beneficiază de un drept de ședere în temeiul dreptului comunitar, în special în aplicarea articolului 7 alineatul (2) din directivă, nu pot obține un permis de ședere („Permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii”) pentru singurul motiv că sunt (în mod provizoriu) autorizați să aibă reședința în acest stat în temeiul legislației statului membru gazdă privind dreptul de azil?

(1) JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 14 decembrie 2007 — LSG-Gesellschaft zur Wahrnehmung von Leistungsschutzrechten GmbH/Tele2 Telecommunication GmbH

(Cauza C-557/07)

(2008/C 64/30)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: LSG-Gesellschaft zur Wahrnehmung von Leistungsschutzrechten GmbH

Pârâtă: Tele2 Telecommunication GmbH

Întrebările preliminare

Noțiunea „intermediar” menționată de articolul 5 alineatul (1) litera (a) și de articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (1) trebuie interpretată în sensul că se aplică și unui furnizor de servicii de accesare care permite utilizatorului numai accesul la rețea prin atribuirea unei adrese IP dinamice, căruia însă nu îi oferă servicii precum servicii e-mail, FTP sau de partajare fișiere, dar care nu exercită niciun control de drept sau de fapt asupra serviciului folosit de utilizator?

În cazul unui răspuns pozitiv la prima întrebare:

Luând în considerare în mod limitativ articolele 6 și 15 din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice, articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (2), trebuie interpretat în sensul că nu permite comunicarea către terți privați a datelor referitoare la traficul personal în scopul inițierii procedurii judiciare civile împotriva încălcărilor drepturilor exclusive conferite de drepturile de autor (drepturi de exploatare și de utilizare a operei)?

(1) JO L 167, p. 10, Ediție specială 17/vol. 1, p. 230.

(2) JO L 157, p. 45, Ediție specială 17/vol. 2, p. 56.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tallinna Halduskohus (Estonia) la 18 decembrie 2007 — Balbiino AS/EV Põllumajandusministeerium și Maksu- ja Tolliameti Põhja maksu- ja tollikeskus

(Cauza C-560/07)

(2008/C 64/31)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tallinna Halduskohus

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Balbiino AS

Pârâte: EV Põllumajandusministeerium și Maksu- ja Tolliameti Põhja maksu- ja tollikeskus

Întrebările preliminare

Dreptul comunitar, în special articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 60/2004 (1) al Comisiei, coroborat cu considerentul (3) al Regulamentului (CE) nr. 832/2005 (2) al Comisiei, precum și cu articolul 4 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1972/2003 (3) al Comisiei interzice stabilirea cantității stocului excedentar al unui producător, prin deducerea în mod automat din stocul excedentar [sic] (în calitate de stoc tranzitoriu) multiplicat cu coeficientul 1,2 a stocului mediu deținut de producător la 1 mai în cursul ultimilor ani de activitate — însă nu mai mult de patru ani — anterior datei de 1 mai 2004?

În cazul unui răspuns afirmativ, răspunsul este diferit dacă, cu ocazia stabilirii cantității stocului tranzitoriu și a stocului excedentar, este posibil să se ia în considerare și creșterea volumului de producție, a volumului de procesare sau a volumului de vânzare al producătorului, perioada de ajungere la maturitate a produsului agricol, perioada de constituire a stocurilor, precum și alte elemente care pot reprezenta împrejurări independente față de producător?

2)	Faptul de a considera că întregul stoc al produsului agricol deținut de producător la 1 mai 2004 corespunde stocului excedentar al acestuia este în conformitate cu obiectivul dreptului comunitar, în special al Regulamentului (CE) nr. 1972/2003 al Comisiei?

În cazul în care un operator și-a început activitatea referitoare la produsul agricol respectiv cu mai puțin de un an înainte de 1 mai 2004, dreptul Uniunii Europene, în special articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1972/2003 al Comisiei, precum și articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 60/2004 al Comisiei se opune împrejurării în care acest operator este obligat să dovedească faptul că acea cantitate a stocului de produs agricol pe care o deține la 1 mai 2004 corespunde cantității stocului acelui produs agricol pe care, în mod obișnuit, o poate produce, vinde sau ceda ori dobândi într-un alt mod, indiferent dacă este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit?

În cazul unui răspuns afirmativ, răspunsul este diferit în cazul în care, în mod independent de obligația producătorului de a furniza această dovadă, autoritatea administrativă este obligată, cu ocazia stabilirii stocului tranzitoriu și a stocului excedentar al producătorului pe baza declarației acestuia referitoare la produsul agricol, să ia în considerare creșterea volumului său de producție, a volumului de procesare sau a volumului de vânzare, precum și a stocului acestuia, intervenită după 1 mai 2004?

De asemenea, perceperea taxei asupra stocului excedentar corespunde obiectivului Regulamentului (CE) nr. 1972/2003 al Comisiei, precum și al Regulamentului (CE) nr. 60/2004 al Comisiei în cazul în care se stabilește existența unui stoc excedentar deținut de producător la 1 mai 2004, însă acesta dovedește că, după 1 mai 2004, comercializarea stocului excedentar nu a produs un profit efectiv sub forma unei diferențe de preț?

Articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 60/2004 al Comisiei, potrivit căruia în cadrul identificării cantităților excedentare de zahăr, isoglucoză și fructoză se ia în considerare capacitatea echipamentelor de stocare, trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care capacitatea echipamentelor de stocare a unui producător a sporit în cursul anului anterior aderării, acesta constituie temeiul pentru reducerea stocului excedentar de produs agricol deținut de operator la 1 mai 2004 independent de activitatea sa economică, de cantitatea de procesare a produsului agricol și de cantitatea stocului corespunzător anului de activitate anterior datei de 1 mai 2004, precum și a celor doi ani ulteriori datei de 1 mai 2004?

Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1972/2003 se opune împrejurării în care plata taxei asupra stocului excedentar să fie solicitată de la producător printr-un aviz de impunere, în cazul în care avizul de impunere a fost emis într-adevăr în perioada menținerii în vigoare a regulamentului — la 30 aprilie 2007 — însă potrivit dreptului național, a produs efecte față de producător numai după ieșirea din vigoare a regulamentului, iar dreptul național nu prevede un termen pentru plata taxei asupra stocului?

(1) Regulamentul din 14 ianuarie 2004 de instituire a unor măsuri tranzitorii în sectorul zahărului în vederea aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei la Uniunea Europeană, JO L 9, p. 8, Ediție specială, 03/vol. 52, p. 202.

(2) Regulamentul din 31 mai 2005 privind stabilirea cantităților excedentare de zahăr, izoglucoză și fructoză pentru Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia (JO L 138, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 64, p. 3).

(3) Regulamentul din 10 noiembrie 2003 privind măsurile tranzitorii care urmează să fie adoptate în ceea ce privește schimburile de produse agricole în contextul aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei (JO L 293, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 50, p. 100).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/21

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-561/07)

(2008/C 64/32)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Enegren și L. Pignataro, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin menținerea în vigoare a dispozițiilor articolului 47 alineatele 5 și 6 din Legea nr. 428 din 29 decembrie 1990 în cazul apariției unei crize în cadrul unei societăți în conformitate cu articolul 2 al cincilea paragraf litera c) din Legea nr. 675 din 12 august 1977, astfel încât drepturile lucrătorilor enumerate la articolele 3 și 4 din Directiva 2001/23/CE nu sunt garantate în cazul transferului de întreprinderi pentru care a fost constatată „situația de criză”, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că dispozițiile Legii nr. 428/1990 (articolul 47 alineatele 5 și 6) încalcă Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (1), întrucât lucrătorii unei întreprinderi admiși la regimul „Cassa integrazione guadagni straordinaria” (Casa specială pentru compensare salarială, denumită în continuare „CIGS”) transferați la dobânditor pierd drepturile prevăzute de articolul 2112 din Codul civil, sub rezerva eventualelor garanții prevăzute prin acordul sindical („condiții mai favorabile”, menționate la articolul 47 alineatul 5).

Acest fapt înseamnă că lucrătorii unei întreprinderi admise la regimul CIGS din cauza unei situații de criză nu beneficiază, în cazul transferului întreprinderii, de garanțiile prevăzute de articolele 3 și 4 din directivă.

În ceea ce privește articolul 47 alineatul 6, acesta prevede că lucrătorii care nu sunt angajați de dobânditor, de locator sau de succesor au un drept de prioritate pentru angajările pe care aceștia din urmă le fac timp de un an de la data transferului sau pentru o perioadă mai lungă stabilită prin convențiile colective. Articolul 2112 din Codul civil nu este aplicabil în privința lucrătorilor menționați anterior care sunt angajați de dobânditor, de locator sau de succesor la un moment ulterior transferului de societate.

Guvernul italian nu a contestat analiza Comisiei în temeiul căreia lucrătorii întreprinderii admise la regimul CIGS din cauza situației de criză nu beneficiază, în cazul transferului de întreprindere, de garanțiile prevăzute de articolele 3 și 4 din directivă. Totuși, acesta a susținut că în cazul din speță ar fi aplicabil articolul 5 alineatul (3) din directivă.

Comisia a subliniat în acțiunea sa că, într-adevăr, dispoziția menționată permite, desigur, în cazul transferului de întreprinderi, atunci când înstrăinătorul este într-o criză economică gravă, schimbări ale condițiilor de muncă ale salariaților, cu scopul de a garanta încadrarea în muncă a acestora, asigurând supraviețuirea întreprinderii, unității sau a unei părți de întreprindere sau de unitate. Totuși, această dispoziție abilitează statul membru numai să permită înstrăinătorului și reprezentanților lucrătorilor să poată cădea de acord să schimbe condițiile de muncă în anumite împrejurări și nu să excludă, astfel cum face articolul 47 alineatele 5 și 6 din Legea nr. 428/90, aplicarea articolelor 3 și 4 din directivă.

(1) JO L 82, 22.3.2001, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 20.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/22

Acțiune introdusă la 19 decembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-562/07)

(2008/C 64/33)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: domnul R. Lyal și doamna I. Martinez del Peral Cagigal, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin diferențierea între tratamentul aplicabil câștigurilor patrimoniale obținute în Spania de către nerezidenți și cel aplicabil câștigurilor patrimoniale obținute de către rezidenți până la 31 decembrie 2006, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu articolele 39 CE și 56 CE și în conformitate cu articolele 28 și 40 din Acordul privind SEE.

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În conformitate cu legislația spaniolă în vigoare până la 31 decembrie 2006, câștigurile patrimoniale ale nerezidenților erau supuse unei cote de impozitare proporționale de 35 %, pe când câștigurile rezidenților erau supuse unei cote progresive dacă elementele patrimoniale rămâneau în patrimoniul acestora pe o durată mai mică de un an, iar dacă acestea rămâneau în patrimoniul menționat pe o durată mai mare de un an, cota de impozitare se ridica la o valoare proporțională de 15 %. Ca urmare, sarcina fiscală pe care o suportau nerezidenții era întotdeauna mai mare dacă aceștia își vindeau bunurile după trecerea unui an de la achiziționarea acestora. Și în cazul înstrăinării bunurilor în cursul anului următor achiziționării acestora, nerezidenții suportau o presiune fiscală mai mare, cu excepția cazului în care cota de impozitare medie aplicată contribuabililor rezidenți depășea 35 % (aspect ce ar presupune câștiguri patrimoniale foarte mari).

Comisia consideră că nu există o diferență obiectivă între situația acestor două categorii de contribuabili, astfel încât presiunea fiscală mai mare în cazul nerezidenților constituie o discriminare care restricționează în mod nelegal libera circulație a lucrătorilor și libera circulație a capitalurilor prevăzute la articolele 39 CE și 56 CE și la articolele 28 și 40 din Acordul privind SEE.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/23

Recurs introdus la 31 decembrie 2007 de AMS Advanced Medical Services GmbH împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 18 octombrie 2007 în cauza T-425/03 — AMS Advanced Medical Services GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-565/07 P)

(2008/C 64/34)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: AMS Advanced Medical Services GmbH (reprezentant: S. Schäffler, Rechtsanwältin)

Cealalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), American Medical Systems, Inc.

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii Tribunalului din 18 octombrie 2007.

—	Obligarea pârâtului și a intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente atât procedurii în primă instanță, cât și procedurii în recurs.

Motivele și principalele argumente

Recursul este întemeiat pe încălcarea dreptului comunitar de către Tribunal. Tribunalul a respins cererea formulată de recurentă de a obliga persoana care a formulat opoziția să facă dovada utilizării serioase a mărcii, întrucât această cerere a fost formulată pentru prima dată în fața camerei de recurs. Astfel, Tribunalul nu ar fi ținut seama de principiul continuității funcționale între organele OAPI și a încălcat articolul 43 alineatele (2) și (3) și articolul 74 din Regulamentul nr. 40/94.

Potrivit principiului continuității funcționale între organele OAPI, camera de recurs ar fi trebuit să își întemeieze decizia pe toate motivele invocate de recurentă atât în procedura în fața diviziei de opoziție, cât și în fața camerei de recurs.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden la 21 decembrie 2007 — Staatssecretaris van Financiën/Stadeco BV

(Cauza C-566/07)

(2008/C 64/35)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Staatssecretaris van Financiën

Pârâtă: Stadeco BV

Întrebările preliminare

Articolul 21 alineatul (1) litera (c) din a șasea directivă privind TVA (1) trebuie interpretat în sensul că nu se datorează TVA în statul membru în care locuiește sau este stabilită persoana care emite o factură în care menționează o valoare a TVA pentru o activitate care, în temeiul sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată, se consideră că a avut loc în alt stat membru, sau chiar într-un stat terț?

În cazul unui răspuns negativ, statele membre au posibilitatea ca, atunci când o factură precum cea menționată la articolul 21 alineatul (1) litera (c) din a șasea directivă este trimisă unui destinatar care nu are dreptul să deducă TVA (astfel încât nu există niciun risc de a se pierde venituri fiscale), să supună corectarea TVA-ului greșit facturat și care este, prin urmare, plătibil în temeiul dispoziției menționate condiției ca persoana impozabilă să îi trimită clientului său o factură modificată în care nu se menționează TVA?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 27 decembrie 2007 — Minister voor Wonen, Wijken en Integratie/Woningstichting Sint Servatius

(Cauza C-567/07)

(2008/C 64/36)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Minister voor Wonen, Wijken en Integratie

Pârâtă: Woningstichting Sint Servatius

Întrebările preliminare

Reprezintă o restricție privind libera circulație a capitalurilor în sensul articolului 56 CE faptul că nu poate desfășura nicio activitate transfrontalieră în lipsa unei autorizări prealabile a ministrului o întreprindere, care a fost autorizată prin lege să promoveze interesele legate de locuințele sociale din Țările de Jos, care poate folosi în acest sens fonduri publice, care conform prevederilor legale nu poate să își desfășoare activitatea decât în interesul acestora și a cărei activitate se realizează în principiu în Țările de Jos („organism autorizat”)?

2a.	Interesul unui stat membru în materia locuințelor sociale pot fi considerat drept motiv de ordine publică în sensul articolului 58 CE?

2b.	Interesul unui stat membru în materia locuințelor sociale pot fi considerat drept motiv imperativ de interes general recunoscut în jurisprudența Curții?

2c.	Mai precis, interesul pe care îl prezintă eficiența politicii unui stat membru în domeniul locuințelor sociale, precum și finanțarea acesteia poate fi considerat un motiv de ordine publică în sensul articolului 58 CE sau un motiv imperativ de interes general recunoscut în jurisprudența Curții?

3a.	Presupunând că acea cerință a unei autorizări prealabile impuse unui organism autorizat în sensul întrebării 1 reprezintă o restricție pentru care există un motiv de justificare precum cele menționate la întrebările 2a, 2b și 2c, această cerință este necesară și proporțională?

3b.

Un stat membru dispune, în cazul în care se prevalează de acest motiv de justificare, de o competență discreționară extinsă pentru a determina sfera interesului general în cauză și modalitatea în care acesta trebuie protejat? Pe de altă parte, este determinant în acest sens și faptul că, în ceea ce o privește, Comunitatea nu are decât o competență limitată sau nu are competență în domeniul locuințelor sociale?

4a.

Poate un stat membru, pentru a justifica o restricție privind libera circulație a capitalurilor să invoce în afară de motivele imperative de interes general menționate la articolul 58 CE și recunoscute în jurisprudența Curții sau împreună cu aceste motive imperative, articolul 86 alineatul (2) CE, în cazul în care se acordă drepturi speciale întreprinderilor vizate și li se încredințează gestionarea unor servicii de interes economic general?

4b.	Interesele generale menționate la articolul 58 CE și motivele imperative de interes general recunoscute în jurisprudența Curții au același conținut precum interesul economic general vizat de articolul 86 alineatul (2) CE?

4c.

Invocarea articolului 86 alineatul (2) CE de către statul membru interesat, care susține că întreprinderile respective, cărora le-au fost acordate drepturi speciale, desfășoară misiuni de interes economic general, reprezintă un avantaj în raport cu invocarea intereselor generale în sensul articolului 58 CE și a motivelor imperative de interes general recunoscute în jurisprudența Curții?

5a.

Întreprinderile precum organismele autorizate menționate la întrebarea 1 care, pe de o parte, trebuie să folosească tot capitalul lor în interesul locuințelor sociale, dar care, pe de altă parte, desfășoară și activități comerciale în sprijinul locuințelor sociale, pot fi considerate, în raport cu o parte sau cu totalitatea activităților lor, drept întreprinderi care gestionează servicii de interes economic general în sensul articolului 86 alineatul (2) CE?

5b.

Pentru a primi un răspuns afirmativ la întrebarea 5a, este necesar ca întreprinderile respective să aibă o contabilitate distinctă, în baza căreia să se poată stabili în mod indubitabil care sunt cheltuielile și veniturile care se raportează la activitățile lor sociale și care sunt cele care se raportează la activitățile comerciale, și ca această obligație să fie consacrată într-o dispoziției legală națională? În această privință trebuie să se garanteze faptul că mijloacele financiare provenite de la un stat membru sunt destinate în mod exclusiv activităților sociale și desfășurării acestora?

6a.

Dacă un organism autorizat menționat la întrebarea 1 poate fi considerat, pentru o parte sau pentru totalitatea activității sale, o întreprindere care gestionează serviciile de interes economic general în sensul articolului 86 alineatul (2) CE, gestionarea acestor servicii poate justifica faptul de a impune organismului autorizat o restricție privind libera circulație a capitalurilor în sensul articolului 56 CE?

6b.

Un stat membru dispune, în cazul în care se prevalează de această justificare, de o largă putere de apreciere pentru a stabili sfera interesului economic general și modalitatea în care trebuie protejat acest interes? Faptul că în domeniul locuințelor sociale Comunitatea nu dispune decât o competență limitată sau nu are competență este un element determinant în această privință?

7a.

Faptul că un stat membru pune la dispoziția anumitor întreprinderi vizate de articolul 86 alineatul (2) CE mijloace financiare impune necesitatea ca activitatea acestora să fie delimitată din punct de vedere teritorial pentru a evita ca aceste mijloace financiare să poată constitui un ajutor de stat ilegal, iar întreprinderile să aibă posibilitatea, utilizând aceste mijloace într-un alt stat membru, să concureze întreprinderi din acest alt stat membru, în condiții care nu sunt conforme pieței?

7b.

Un stat membru, în speță Țările de Jos, poate impune organismelor autorizate menționate la întrebarea 1, care urmăresc să realizeze activități de natură socială și comercială în domeniul construcțiilor de locuințe într-un alt stat membru, cerința unei autorizări prealabile dacă, în primul stat membru, nu există încă o obligație legală de a stabili o distincție între aceste două tipuri de activități? În astfel de cazuri, cerința unei autorizări prealabile este o măsură necesară și proporțională pentru a se asigura respectarea articolelor 87 CE și 88 CE?

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/25

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-568/07)

(2008/C 64/37)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Zavvos și E. Traversa)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—	Constatarea faptului că, întrucât nu a adoptat măsurile pe care le impune executarea hotărârii pronunțate de Curte la 21 aprilie 2005 în cauza C-140/03, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 43 CE și 48 CE;

—

obligarea Republicii Elene să plătescă Comisiei o penalitate cu titlu cominatoriu, a cărei valoare propusă este de 70 956 EUR pe zi de întârziere a executării hotărârii pronunțate în cauza C-140/03, începând din ziua în care va fi pronunțată hotărârea în prezenta cauză și până în ziua în care va fi executată hotărârea pronunțată în cauza C-140/03;

—

obligarea Republicii Elene să plătescă Comisiei o sumă forfetară, a cărei valoare va fi obținută prin înmulțirea unei sume corespunzătoare unei zile cu numărul de zile în care continuă neîndeplinirea obligațiilor, începând din ziua în care a fost pronunțată hotărârea în cauza C-140/03 și până în ziua în care va fi pronunțată hotărârea în prezenta cauză;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În hotărârea din 21 aprilie 2005, pronunțată în cauza C-140/03, Comisia/Republica Elenă, referitoare la restricțiile impuse cu încălcarea articolelor 43 CE și 48 CE pentru deschiderea și exploatarea de magazine de optică, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat astfel:

„1)

Prin adoptarea și prin menținerea în vigoare a Legii nr. 971/79 privind exercitarea profesiei de optician și magazinele de articole de optică, care nu permite unui optician persoană fizică, posesor de diplomă, să exploateze mai mult de un magazin de optică, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 43 CE.

Prin adoptarea și prin menținerea în vigoare a Legii nr. 971/79 și a Legii nr. 2646/98 privind dezvoltarea sistemului național de asigurări sociale și alte prevederi, care subordonează posibilitatea unei persoane juridice de a deschide un magazin de optică în Grecia următoarelor condiții:

—

autorizația de creare și de exploatare a magazinului de optică să fie eliberată pe numele unui optician persoană fizică agreată, persoana care posedă autorizația de exploatare a magazinului să participe cu cel puțin 50 % la capitalul societății, precum și la profit și pierderi, societatea să aibă forma unei societăți în nume colectiv sau a unei societăți în comandită și

—	respectivul optician să facă parte din cel mult o altă societate proprietară a unui magazin de optică cu condiția ca autorizația de înființare și de exploatare a magazinului să fie eliberată pe numele unui alt optician agreat,

Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 43 CE și 48 CE.

3)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.”

2.	În conformitate cu articolul 228 alineatul (1) CE, în cazul în care Curtea de Justiție constată că un stat membru nu și-a îndeplinit una dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatului, acest stat este obligat să ia măsurile pe care le impune executarea hotărârii Curții de Justiție.

Prin scrisoarea din 9 iunie 2005, Comisia Comunităților Europene a solicitat guvernului elen să ia măsuri pentru executarea hotărârii menționate mai sus a Curții de Justiție. În această scrisoare, Comisia a amintit de asemenea că Legea nr. 3204/2003 nu poate constitui un răspuns adecvat la hotărârea Curții, cel puțin în ceea ce privește al doilea motiv, în măsura în care în cuprinsul acestei legi dreptul de a înființa și de a exploata un magazin de optică rămâne rezervat, în mare măsură, opticienilor.

Guvernul elen a răspuns prin scrisoarea din 11 august 2005 că mai multe dispoziții din Legea nr. 971/1979 au fost modificate și că alineatul 4 al articolului 27 din Legea nr. 2646/1998 a fost abrogat. Noul alineat 6 al articolului 6 din Legea nr. 971/1979 deschide posibilitatea exploatării a mai mult de un magazin pentru persoanele fizice posesoare ale autorizației de exercitare a profesiei de optician și pentru societăți, în măsura în care conducerea magazinului este încredințată unui optician titular al unei astfel de autorizații.

Noul alineat 1 al articolului 7 din Legea nr. 971/1979 permite societăților, oricare ar fi forma lor juridică, deschiderea unui magazin de optică în următoarele condiții: 1) pentru societățile de persoane, majoritatea asociaților și administratorul sau majoritatea administratorilor să fie opticieni posesori ai autorizației de exercitare a acestei profesii; 2) pentru SRL-uri, mai mult de jumătate dintre asociați, care să reprezinte mai mult de jumătate din capitalul social, să fie opticieni posesori ai autorizației de exercitare a acestei profesii; 3) pentru SA-uri, cel puțin 51 % din capital să aparțină opticienilor, cetățeni ai statelor Uniunii Europene, care să aibă competențele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 971/1979, ale Decretului prezidențial nr. 231/1998 și ale Decretului prezidențial nr. 165/2000, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 373/2001.

În opinia reclamantei, noul alineat 1 al articolului 7 din Legea nr. 971/1979 nu constituie un răspuns adecvat pentru al doilea motiv. Într-adevăr, acest articol continuă să rezerve proprietatea magazinelor de optică opticienilor agreați, întrucât aceștia trebuie să fie asociați majoritari sau să dețină majoritatea capitalului societății.

Astfel, continuă să existe o restrângere a libertății de stabilire în Grecia a societăților din alte state membre deoarece acestea nu pot fi niciodată proprietare depline ale unui magazin de optică. O astfel de restricție nu poate fi justificată prin necesitatea de a se asigura un nivel ridicat de protejare a sănătății publice. Astfel cum a arătat Curtea de Justiție în hotărârea pronunțată în cauza C-140/03 din 21 aprilie 2005, acest obiectiv „poate fi atins prin intermediul unor măsuri care să restrângă mai puțin libertatea de stabilire atât a persoanelor fizice, cât și a persoanelor juridice, de exemplu prevăzând condiția prezenței în fiecare magazin de optică a unor opticieni posesori de diplomă ca salariați sau asociați, norme aplicabile în materia răspunderii civile pentru fapta altuia, precum și norme care impun asigurarea pentru răspundere profesională” (punctul 35).

Prin urmare, Comisia apreciază că, prin noul alineat 1 al articolului 7 din Legea nr. 971/1979, Republica Elenă continuă să nu îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 43 CE și 48 CE. Prevederile adoptate de Republica Elenă nu constituie, așadar, decât o executare parțială a hotărârii menționate la punctul 1.

Astfel, Comisia trebuie să constate că Republica Elenă nu a adoptat încă toate măsurile pe care le impune executarea hotărârii pronunțate de Curte la 21 aprilie 2005 în cauza C-140/03, Comisia/Republica Elenă, referitoare la restricțiile impuse cu încălcarea articolelor 43 CE și 48 CE pentru deschiderea și exploatarea de magazine de optică.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/27

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Special Commissioners, Londra (Regatul Unit) la 24 decembrie 2007 — HSBC Holdings plc, Vidacos Nominees Ltd/The Commissioners of Her Majesty's Revenue & Customs

(Cauza C-569/07)

(2008/C 64/38)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Special Commissioners, Londra

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: HSBC Holdings plc, Vidacos Nominees Ltd

Pârâtă: The Commissioners of Her Majesty's Revenue & Customs

Întrebarea preliminară

Articolele 10 sau 11 din Directiva 69/335 (1) a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE (2) a Consiliului din 10 iunie 1985, sau articolele 43 CE, 49 CE sau 56 CE sau orice altă dispoziție din dreptul comunitar interzic perceperea de către un stat membru (denumit în continuare „primul stat membru”) a unei taxe de 1,5 % pe transferul sau emiterea de acțiuni într-un serviciu de compensare în cazul în care:

o societate (denumită în continuare „societatea A”) stabilită în primul stat membru lansează o ofertă de achiziționare a acțiunilor cotate și negociate la bursă ale unei societăți (denumită în continuare „societatea B”) stabilită într-un alt stat membru (denumit în continuare „al doilea stat membru”) în schimbul unor acțiuni ale societății A care urmează a fi emise la bursa de valori în al doilea stat membru;

ii)

acționarii societății B au opțiunea de a primi noile acțiuni ale societății A:

(a)	fie în formă materializată,

(b)	fie în formă dematerializată prin intermediul unui sistem de decontare în primul stat membru,

(c)	fie în formă dematerializată prin intermediul unui serviciu de compensare în cel de al doilea stat membru;

iii)

în esență, legislația primului stat membru prevede că:

(a)	în cazul emiterii de acțiuni în formă materializată (sau în formă dematerializată în cadrul sistemului de decontare a acțiunilor dematerializate în primul stat membru), nu se impozitează emiterea acțiunilor, ci fiecare cesiune subsecventă a acțiunilor, la o rată de 0,5 % din prețul cesiunii, dar

(b)

la transmiterea sau emiterea de acțiuni dematerializate către operatorul unui serviciu de compensare, impozitul este perceput (în cazul emiterii de acțiuni) la o rată de 1,5 % din prețul de emitere sau (în cazul transmiterii acțiunilor cu titlu oneros) la o rată de 1,5 % din prețul sau valoarea cesiunii sau (în celelalte cazuri) la o rată de 1,5 % din valoarea acțiunilor, niciun alt impozit nefiind perceput ulterior asupra cesiunii acțiunilor (sau asupra drepturilor la sau asupra acestor acțiuni) realizate în cadrul serviciului de compensare,

(c)

operatorul unui serviciu de compensare poate opta, cu acordul autorității fiscale competente, în sensul neimpozitării cesiunii sau emiterii acțiunilor în cadrul serviciului său de compensare, ci al impozitării fiecărei cesiuni a acțiunilor în cadrul serviciului de compensare, la o rată de 0,5 % din prețul cesiunii. Autoritatea fiscală competentă poate impune (și în prezent/actualmente impune), drept condiție pentru aprobarea acestei opțiuni, ca operatorul serviciului de compensare care dorește să aplice această opțiune să instituie și să mențină proceduri (pe care autoritatea fiscală le consideră satisfăcătoare) în scopul perceperii impozitului în cadrul serviciului de compensare și al respectării sau al asigurării respectării reglementării aferente.

iv)

procedurile în vigoare aplicabile bursei de valori în al doilea stat membru impun ca toate acțiunile emise în cadrul acesteia să fie deținute în formă dematerializată prin intermediul unui serviciu unic de compensare stabilit în acest al doilea stat membru, al cărui operator nu a exercitat opțiunea menționată mai sus?

(1) Directiva Consiliului 69/335/CEE din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului (JO L 249, p. 25, Ediție specială, 9/vol. 1, p. 9).

(2) JO L 156, p. 23, Ediție specială, 9/vol. 1, p. 75.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/28

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 2 ianuarie 2008 — Athesia Druck Srl/Ministero delle Finanze, Agenzia delle Entrate

(Cauza C-1/08)

(2008/C 64/40)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Athesia Druck Srl

Intimați: Ministero delle Finanze, Agenzia delle Entrate

Întrebările preliminare

În vederea aplicării taxei pe valoarea adăugată, conform articolului 9 alineatul (2) litera (e) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (1), care este locul serviciului de publicitate furnizat de către o entitate care își are sediul pe teritoriul unui stat membru al Comunității, în favoarea unui client stabilit în afara Comunității, dar care are reprezentant fiscal pe teritoriul unui stat membru și, în special, dacă acesta este locul destinatarului mesajului, locul unde își are sediul societatea reprezentant fiscal pentru Italia a societății din afara Comunității, locul unde își are sediul societatea din afara Comunității care solicită serviciul de publicitate sau locul unde își are sediul comitentul societății din afara Comunității?

(1) JO L 145, p. 1.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/28

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Højesteret (Danemarca) la 4 ianuarie 2008 — Infopaq International A/S/Danske Dagblades Forening

(Cauza C-5/08)

(2008/C 64/41)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Infopaq International A/S

Pârâtă: Danske Dagblades Forening

Întrebările preliminare

Faptul de a stoca și apoi de a imprima un extras dintr-un articol provenind dintr-o publicație, extras care constă într-un cuvânt-cheie, cele cinci cuvinte care îl preced și cele cinci cuvinte care îl urmează, poate fi considerat ca reprezentând un act de reproducere care beneficiază de protecția articolului 2 din Directiva 2001/29/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230)?

ii)	Circumstanțele în care are loc un act de reproducere trebuie luate în considerare pentru ca actul respectiv să poată fi calificat drept „tranzitoriu” în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29?

iii)	Un act de reproducere temporară poate fi calificat drept „tranzitoriu” în cazul în care reproducerea face obiectul unei procesări, de exemplu în cazul în care se crează un fișier text pe baza unui fișier imagine sau se caută secvențe de cuvinte pornind de la un fișier text?

iv)	Un act de reproducere temporară poate fi calificat drept „tranzitoriu” atunci când o parte a reproducerii, care constă într-unul sau mai multe extrase de text cuprinzând unsprezece cuvinte, este memorizată?

v)	Un act de reproducere temporară poate fi calificat drept „tranzitoriu” atunci când o parte a reproducerii, care constă într-unul sau mai multe extrase de text cuprinzând unsprezece cuvinte, este imprimată?

vi)	Pentru ca un act de reproducere să poată fi considerat ca reprezentând „o parte integrantă și esențială a unui proces tehnic”, în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29, trebuie să se ia în considerare procesul tehnic în care intervine?

vii)	Un act de reproducere poate fi considerat ca reprezentând „o parte integrantă și esențială a unui proces tehnic” dacă acesta constă în scanarea manuală a tuturor articolelor din publicație, operațiune prin care articolele respective sunt convertite din informații imprimate în date numerice?

viii)

Un act de reproducere temporară poate fi considerat ca reprezentând „o parte integrantă și esențială a unui proces tehnic” dacă acesta constă în imprimarea unei părți a reproducerii cuprinzând unul sau mai multe extrase de text compuse din unsprezece cuvinte?

ix)	Noțiunea „utilizare ilicită” din articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29 are în vedere orice formă de utilizare care nu necesită consimțământul titularului drepturilor de autor?

Faptul că o întreprindere realizează scanarea tuturor articolelor de publicații, operațiune urmată de o procesare a reproducerii, de stocarea acesteia și, eventual, de imprimarea unei părți a reproducerii constând în unul sau mai multe extrase de text compuse din unsprezece cuvinte, imprimări utilizate pentru activitatea de redactarea sintezelor acestei întreprinderi, poate intra în cuprinsul noțiunii „utilizare ilicită” din articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29, chiar dacă titularii drepturilor de autor nu și-au dat consimțământul pentru aceste acte?

xi)	Potrivit căror criterii se poate aprecia dacă acte de reproducere temporară au o „semnificație economică de sine stătătoare”, în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29?

xii)	Câștigurile de productivitate realizate de utilizator în cursul unor acte de reproducere temporară trebuie luate în considerare pentru a aprecia dacă actele au o „semnificație economică de sine stătătoare” în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29?

xiii)

Faptul că o întreprindere realizează scanarea tuturor articolelor de publicații, operațiune urmată de o procesare a reproducerii, de stocarea acesteia și, eventual, de imprimarea unei părți a reproducerii constând în unul sau mai multe extrase de text compuse din unsprezece cuvinte, fără consimțământul titularilor drepturilor de autor poate fi considerat ca intrând în sfera „anumit[or] cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală” a articolelor respective care nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului, în sensul articolului 5 alineatul (5) din Directiva 2001/29?

(1) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/29

Recurs introdus la 2 ianuarie 2008 de US Steel Košice, s.r.o. împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 1 octombrie 2007 în cauza T-27/07, U.S. Steel Košice, s.r.o./Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-6/08 P)

(2008/C 64/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: US Steel Košice, s.r.o. (reprezentanți: C. Thomas, Solicitor, E. Vermulst, advocaat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	Anularea ordonanței Tribunalului de Primă Instanță din 1 octombrie 2007 în cauza T-27/07, U.S. Steel Košice, s.r.o./Comisia Comunităților Europene;

—	trimiterea cauzei Tribunalului de Primă Instanță spre rejudecare;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că recursul se întemeiază pe erorile de drept săvârșite de Tribunalul de Primă Instanță în aplicarea principiilor care guvernează admisibilitatea acțiunilor și în interpretarea Directivei 2003/87 (1), precum și pe denaturarea de către Tribunal a deciziei atacate.

1)	Tribunalul de Primă Instanță nu a recunoscut, în mod greșit, că decizia atacată a respins planul guvernului slovac de a atribui un anumit cuantum de cote recurentei.

2)	Tribunalul de Primă Instanță nu a recunoscut, în mod greșit, că decizia atacată a condus în mod inevitabil la o reducere a cotelor atribuite recurentei și a necesitat într-adevăr, în mod explicit, o astfel de reducere.

Tribunalul de Primă Instanță nu a recunoscut, în mod greșit, similitudinea din punct de vedere procedural a deciziei atacate cu o decizie privind ajutorul de stat sau controlul concentrărilor

—	aspectele fundamentale ale procedurii prevăzute la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87 sunt similare ajutorului de stat și controlului concentrărilor,

—	în decizia atacată se consideră că, în realitate, cotele atribuite recurentei reprezintă un ajutor de stat.

4)	Tribunalul de Primă Instanță a identificat în mod greșit o „libertate de apreciere” în „punerea în aplicare” a deciziei atacate.

Pe scurt, recurenta susține că este afectată în mod direct de decizia atacată care a respins un plan formal de atribuire a unor cote de emisie către recurentă, a redus în mod inevitabil cotele care i-ar fi fost atribuite acesteia și a impus, într-adevăr, în mod explicit ca acele cote să fie reduse.

(1) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/31

Recurs introdus la 22 ianuarie 2008 de Sunplus Technology împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță (Camera a cincea) la 15 noiembrie 2007 în cauza T-38/04 — Sunplus Technology/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-21/08 P)

(2008/C 64/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Sunplus Technology Co. Ltd (reprezentanți: H. Eichmann, G. Barth, U. Blumenröder, C. Niklas-Falter, M. Kinkeldey, K. Brandt, A. Franke, U. Stephani, B. Allekotte, K. Lochner, B. Ertle, C. Neuhierl, S. Prückner, Rechtsanwälte)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Sun Microsystems, Inc.

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	Anularea hotărârii recurate;

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul de Primă Instanță a greșit în aplicarea și interpretarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 (1) întrucât a comparat părți din cele două mărci și nu a evaluat impresia de ansamblu a acestora asupra consumatorului.

Potrivit recurentei, Tribunalul de Primă Instanță a distorsionat faptele și probele atunci când a decis că partea grafică a mărcii solicitate conține un soare stilizat și nu un simbol „stea” și când a omis să ia în considerare litera „S” în compararea impresiei de ansamblu a mărcilor.

Recurenta mai susține că motivarea Tribunalului de Primă Instanță este contradictorie prin faptul că, la punctul 39 din hotărâre, prevede că sunt create diferențe între mărci prin componentele suplimentare, dar nu ia în considerare aceste componente atunci când compară mărcile din punct de vedere fonetic.

În sfârșit, recurenta susține că, la aprecierea riscului de confuzie, Tribunalul de Primă Instanță a greșit neluând în considerare categoria de bunuri și servicii în cauză și circumstanțele în care acestea sunt comercializate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/33

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 30 ianuarie 2008 — Strack/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-85/04) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Evaluare - Raport asupra evoluției carierei - Exercițiu de evaluare 2001/2002 - Regularitatea procedurii de evaluare’)

(2008/C 64/51)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Guido Strack (Wasserliesch, Germania) (reprezentanți: inițial J. Mosar, ulterior F. Gengler și P. Goergen, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Krämer și A. Manville, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare, pe de o parte, a exercițiului de evaluare 2001/2002 în privința reclamantului și, pe de altă parte, a deciziei de adoptare a raportului asupra evoluției carierei reclamantului pentru acest exercițiu

Dispozitivul

1)	Anulează decizia de adoptare a raportului asupra evoluției carierei domnului Guido Strack pentru exercițiul de evaluare 2001/2002.

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 106, 30.4.2004.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/33

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 30 ianuarie 2008 — Terezakis/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-380/04) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente privind construirea noului aeroport internațional din Atena la Sparta - Refuz de a acorda accesul - Excepție privind protecția intereselor comerciale - Excepție privind protecția obiectivelor activităților de audit - Acces parțial’)

(2008/C 64/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Ioannis Terezakis (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: inițial L. Defalque, G. Xanthoulis, A. Tsamis, A. Georgiadis, E. Stefanakis, É. Koeune și G. Stylianakis, avocați, ulterior G. Stylianakis, B. Keane, solicitor și P. Koutsoukos, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Flynn și P. Aalto, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei din 12 iulie 2004 prin care se refuză accesul la anumite documente privind construirea noului aeroport internațional din Atena la Sparta.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Comisiei din 12 iulie 2004 întrucât privește refuzul de a acorda reclamantului accesul la contractul din 14 iunie 1996 semnat între Athens International Airport SA și un consorțiu de societăți conduse de Hochtief AG.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Domnul Ioannis Terezakis suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

4)	Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Terezakis.

(1) JO C 300, 4.12.2004.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/34

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 30 ianuarie 2008 — Strack/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-394/04) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiu de promovare 2003 - Atribuirea de puncte de prioritate - Refuzul promovării’)

(2008/C 64/53)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Guido Strack (Wasserliesch, Germania) (reprezentanți: inițial J. Mosar, ulterior F. Gengler și P. Goergen, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Berscheid și H. Krämer, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a procedurii de promovare derulate în privința reclamantului pentru exercițiul 2003, a atribuirii de puncte în cadrul acestei proceduri, precum și a deciziei subsecvente de a nu îl promova pe reclamant

Dispozitivul

1)	Anulează decizia privind atribuirea numărului de puncte de prioritate domnului Guido Strack pentru exercițiul de promovare 2003, precum și decizia de a nu îl promova în cadrul acestui exercițiu.

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 300, 4.12.2004.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/34

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 30 ianuarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Environmental Management Consultants

(Cauza T-46/05) (1)

(„Clauză compromisorie - Rambursarea sumelor plătite - Dobânzi de întârziere - Judecare în lipsă’)

(2008/C 64/54)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Triantafyllou, agent, asistat de N. Korogiannakis, avocat)

Pârât: Environmental Management Consultants (Nicosia, Cipru)

Obiectul

Acțiune introdusă de Comisie în temeiul articolului 238 CE în vederea obținerii rambursării sumei de 31 965,28 euro pe care a plătit-o în cadrul executării contractului IC18-CT98-0273, majorată cu dobânzile legale

Dispozitivul

Obligă Environmental Management Consultants Ltd să ramburseze Comisiei Comunităților Europene suma de 31 965,28 euro, majorată cu următoarele dobânzi:

—	cu rata de 9,26 % pe an de la 1 la 31 august 2001;

—	cu rata de 8,62 % pe an de la 1 septembrie la 31 decembrie 2001;

—	cu rata de 10,57 % pe an de la 1 ianuarie la 30 iunie 2002;

—	cu rata de 10,47 % pe an de la 1 iulie la 31 decembrie 2002;

—	cu rata de 9,97 % pe an de la 1 ianuarie la 30 iunie 2003;

—	cu rata de 9,22 % pe an de la 1 iulie la 31 decembrie 2003;

—	cu rata de 9,14 % pe an de la 1 ianuarie la 30 iunie 2004;

—	cu rata de 9,13 % pe an de la 1 iulie la 31 decembrie 2004;

—	cu rata de 9,21 % pe an de la 1 ianuarie la 31 ianuarie 2005;

—	cu rata legală, calculată în conformitate cu articolul 288 din Bürgerliches Gesetzbuch (codul civil german), fără ca rata să poată depăși 9,21 %, de la 1 februarie 2005 și până la stingerea completă a datoriei.

2)	Obligă Environmental Management Consultants la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 108, 6.5.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/35

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 ianuarie 2008 — Dorel Juvenile Group/OAPI (SAFETY 1ST)

(Cauza T-88/06) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale SAFETY 1ST - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 64/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Dorel Juvenile Group, Inc. (Canton, Statele Unite ale Americii) (reprezentant: G. Simon, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: Ó. Mondéjar Ortuño, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 11 ianuarie 2006 (cauza R 616/2004-2) privind cererea de înregistrare a mărcii verbale SAFETY 1ST ca marcă comunitară

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Dorel Juvenile Group, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 108, 6.5.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/35

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 31 ianuarie 2008 — Federación de Cooperativas Agrarias de la Comunidad Valenciana/OCSP — Nador Cott Protection (Nadorcott)

(Cauza T-95/06) (1)

(„Soiuri de plante - Recurs în fața camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante - Inadmisibilitate - Lipsa afectării individuale - Protecție jurisdicțională efectivă - Obligația de motivare’)

(2008/C 64/56)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Federación de Cooperativas Agrarias de la Comunidad Valenciana (Valencia, Spania) (reprezentanți: S. Roig Girbes, R. Ortega Bueno și M. Delgado Echevarría, avocați)

Pârât: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) (reprezentanți: M. Ekvad, agent, asistat de D. O'Keefe, solicitor, de J. Rivas de Andrés și de M. Canal Fontcuberta, avocați)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OCSP, intervenientă la Tribunal: Nador Cott Protection SARL (Saint-Raphaël, Franța) (reprezentanți: M. Fernández Mateos, S. González Malabia și M. Marín Bataller, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei camerei de recurs a OCSP din 8 noiembrie 2005 (cauza A 001/2005) privind acordarea protecției comunitare soiului de mandarine Nadorcott.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Federación de Cooperativas Agrarias de la Comunidad Valenciana la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 131, 3.6.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/36

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 23 ianuarie 2008 — Demp/OAPI — BAU HOW (BAU HOW)

(Cauza T-106/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative BAU HOW - Mărci figurative anterioare BAUHAUS - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 64/57)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Demp BV, anterior Demp Holding BV (Maastricht, Țările de Jos) (reprezentanți: R.-D. Härer, C. Schultze, J. Ossing și C. Weber, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: BAU HOW GmbH (Hattersheim/Okriftel, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 31 ianuarie 2006 (cauza R 92/2004-4) privind o procedură de opoziție între Demp BV și BAU HOW GmbH.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă societatea Demp BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 143, 17.6.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/36

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 30 ianuarie 2008 — Japan Tobacco/OAPI — Torrefacção Camelo (CAMELO)

(Cauza T-128/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative CAMELO - Marcă națională figurativă anterioară CAMEL - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de a obține un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare și lipsa riscului de a aduce atingere acestora - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Lipsa încălcării regulilor procedurii de recurs - Articolul 74 din Regulamentul nr. 40/94’)

(2008/C 64/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Japan Tobacco, Inc. (Tokyo, Japonia) (reprezentanți: A. Ortiz López, S. Ferrandis González și E. Ochoa Santamaría, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Torrefacção Camelo Lda (Campo Maior, Portugalia) (reprezentanți: A. De Sampaio, I. Carvalho Franco și C. de Almeida Carvalho, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 22 februarie 2006 (cauza R 669/2003-2) privind o procedură de opoziție între Japan Tobacco, Inc. și Torrefacção Camelo Lda.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă societatea Japan Tobacco, Inc. să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

3)	Torrefacção Camelo Lda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 154, 1.7.2006.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/37

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 29 ianuarie 2008 — Foshan Shunde Yongjian Housewares & Hardware/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-206/07) (1)

(„Dumping - Importuri de mese de călcat originare din Republica Populară China și din Ucraina - Statut de întreprindere care funcționează în economia de piață - Dreptul la apărare - Articolul 2 alineatul (7) litera c) și articolul 20 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 384/96’)

(2008/C 64/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Foshan Shunde Yongjian Housewares & Hardware Co. Ltd (Foshan, China) (reprezentanți: J.-F. Bellis, avocat și G. Vallera, barrister)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat inițial de B. O'Connor, solicitor și P. Vergano, avocat, ulterior B. O'Connor și E. McGovern, barrister)

Interveniente în susținerea pârâtului: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. van Vliet și K. Talabér-Ricz, agenți); Vale Mill (Rochdale) Ltd (Rochdale, Regatul Unit); Pirola SpA (Mapello, Italia); Colombo New Scal Spa (Rovagnate, Italia) (reprezentanți: G. Berrisch și G. Wolf, avocați); și Republica Italiană (reprezentanți: I. Braguglia, agent, asistat de W. Ferrante, avvocato dello Stato)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 452/2007 al Consiliului din 23 aprilie 2007 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii aplicate la importurile de mese de călcat originare din Republica Populară Chineză și din Ucraina (JO L 109, p. 12), în măsura în care impune o taxă antidumping aplicată la importurile de mese de călcat produse de reclamantă.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Foshan Shunde Yongjian Housewares & Hardware Co. Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene, de Vale Mill (Rochdale) Ltd, de Pirola SpA și de Colombo New Scal Spa.

3)	Comisia Comunităților Europene și Republica italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 170, 21.7.2007.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/37

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 7 ianuarie 2008 — Marmara Import-Export/OAPI — Marmara Zeytin Tarim Satis (marmara)

(Cauza T-403/03) (1)

(„Marque communautaire - Opposition - Retrait de l'opposition - Non-lieu à statuer’)

(2008/C 64/60)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Marmara Import-Export GmbH (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: A. von Arnswaldt și G. Rother, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Weberndorfer, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Marmara Zeytin Tarim Satis Kooperatifleri Birligi (Bursa, Turcia) (reprezentant: A. Andorfer-Erhard, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 1 octombrie 2003 (cauza R 515/2002-1) privind o procedură de opoziție între Marmara Import-Export GmbH și Marmara Zeytin Tarim Satis Kooperatifleri Birligi.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului acțiunii.

2)	Reclamanta și intervenienta sunt obligate la plata propriilor cheltuieli de judecată, și fiecare dintre acestea este obligată la plata unei jumătăți din cheltuielile de judecată efectuate de pârât.

(1) JO C 71, 20.3.2004.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/38

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 20 decembrie 2007 — Dascalu/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-430/03) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Hotărâre interlocutorie - Lipsa necesității de a se pronunța asupra fondului cauzei’)

(2008/C 64/61)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Iosif Dascalu (Kraainem, Belgia) (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial C. Berardis-Kayser și L. Lozano Palacios, apoi C. Berardis-Kayser și H. Krämer, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare a deciziilor Comisiei din 23 decembrie 2002 și 14 aprilie 2003 de modificare a încadrării în grad a reclamantului, în măsura în care acestea stabilesc încadrarea sa în treaptă, la data numirii sale, corespunzător gradului A6 prima treaptă, în măsura în care stabilesc data de 5 octombrie 1995 ca dată de la care deciziile menționate încep să își producă efectele financiare și în măsura în care acestea nu au reconstituit cariera în grad a reclamantului, precum și, în cazul în care se dovedește necesar, cerere de anulare a deciziilor de respingere a reclamațiilor formulate de reclamant. Pe de altă parte, cerere de reparare a prejudiciului care decurge din aceste decizii.

Dispozitivul

1)	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Comisia va suporta în totalitate cheltuielile de judecată.

(1) JO C 47, 21.2.2004.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/38

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 12 decembrie 2007 — Atlantic Container Line și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-113/04) (1)

(„Executarea unei hotărâri a Tribunalului - Rambursarea comisioanelor de constituire a unor garanții bancare în scopul de a amâna plata unei amenzi aplicate de Comisie și ulterior anulată de Tribunal - Acțiune în anulare și în despăgubiri - Răspundere extracontractuală a Comunității - Lipsa unei legături directe de cauzalitate între comportamentul ilicit al instituției și prejudiciul invocat’)

(2008/C 64/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Atlantic Container Line AB (Göteborg, Suedia); Transportación Marítima Mexicana SA de CV (Mexico, Mexic); Hanjin Shipping Co. Ltd (Seul, Coreea de Sud); Hyundai Merchant Marine Co. Ltd (Seul); Mediterranean Shipping Co. SA (Geneva, Elveția); Neptune Orient Lines Ltd (Singapore, Singapore); Orient Overseas Container Line (UK) Ltd (Suffolk, Regatul Unit); P & O Nedlloyd Container Line Ltd (Londra, Regatul Unit) și Sea-Land Service, Inc. (Jacksonville, Florida, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: inițial J. Pheasant, M. Levitt și K. Nicholson, ulterior M. Levitt și K. Nicholson, solicitors)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: P. Oliver, agent)

Obiectul

Pe de o parte, o acțiune în anularea scrisorii Comisiei din 6 ianuarie 2004 prin care se refuză rambursarea comisioanelor de constituire a unor garanții bancare plătite de reclamante ca urmare a amenzilor stabilite prin Decizia 1999/243/CE a Comisiei din 16 septembrie 1998 privind o procedură de aplicare a articolelor 85 și 86 din Tratatul CE [devenite articolele 81 CE și 82 CE] (cauza IV/35.134 — Trans-Atlantic Conference Agreement) (JO 1999, L 95, p. 1), anulată prin hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2003, Atlantic Container Line și alții/Comisia (T-191/98 și T-212/98-T-214/98, Rec., p. II-3275) și, pe de altă parte, o acțiune în despăgubiri urmărind obținerea rambursării acestor comisioane de constituire a unor garanții bancare.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă reclamantele la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 118, 30.4.2004.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/39

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 8 ianuarie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Lior și alții

(Cauza T-245/04) (1)

(„Clauză compromisorie - Competența Tribunalului - Acțiune îndreptată împotriva unui grup european de interes economic și împotriva membrilor și foștilor săi membri - Necompetență parțială’)

(2008/C 64/63)

Limbile de procedură: franceza și greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial H. Støvlbæk, agent, asistat de M. Bra, avocat, ulterior H. Støvlbæk și M. Konstantinidis, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Pârâți: Lior GEIE (Bruxelles, Belgia), Lior International NV (Hoeilaart, Belgia), Deira SA (Hoeilaart), Eutec Srl (Forli, Italia), Mindshare BVBA (Sint-Martens-Latem, Belgia), Società politecnica italiana ricerche e progetti Srl (Città di Castello, Italia), RPA SpA (Perugia, Italia), Carmen eV (Straubing, Germania) (reprezentant: V. Marien, avocat), University College Dublin — Energy Research Group (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: F. Herbert și L. Demeyere, avocați), Beneport SA (Bruxelles), Europe Information Service SA (Bruxelles), Managium SPRL (Bruxelles) (reprezentant: J.-P. Brusseleers, avocat) și Aris Hellas EPE (Kifissia, Grecia) (reprezentant: K. Sakellariadis, avocat)

Obiectul

Acțiune în temeiul articolului 238 CE prin care se urmărește să se obțină obligarea în solidar a pârâtelor la restituirea sumelor plătite în avans de Comunitate în executarea a șase contracte încheiate în cadrul programului Thermie și a unui contract încheiat în cadrul programului Altener II.

Dispozitivul

Respinge acțiunea ca inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva Deira SA, Eutec Srl, Mindshare BVBA, Società politecnica italiana ricerche e progetti Srl, RPA Spa, Carmen eV, University College Dublin — Energy Research Group, Beneport SA, Europe Information Service SA, Managium SPRL și Aris Hellas EPE.

Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată aferente acțiunii introduse împotriva Deira, Eutec, Mindshare, Società politecnica italiana ricerche e progetti, RPA, Carmen, University College Dublin — Energy Research Group, Beneport, Europe Information Service, Managium și Aris Hellas, precum și cheltuielile efectuate de Deira, de Eutec, de Mindshare, de Società politecnica italiana ricerche e progetti, de RPA, de Carmen, de University College Dublin — Energy Research Group, de Beneport, de Europe Information Service și de Managium.

3)	Aris Hellas suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 213, 6.9.2003 (fosta cauză C-280/03).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/39

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 7 ianuarie 2008 — Pellegrini/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-375/07 R)

(Măsuri provizorii - Răspundere extracontractuală a Comunității - Omisiunea Comisiei de a acționa - Plata cu titlu provizoriu a despăgubirii solicitate în cadrul acțiunii principale - Lipsă de fumus boni juris)

(2008/C 64/64)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Rosario Maria Pellegrini (Genova, Italia) (reprezentant: L. Sulfaro, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul

Cerere de obligare a Comisiei la repararea, cu titlu provizoriu, a prejudiciului financiar pe care reclamantul pretinde că l-a suferit ca urmare a faptului că instituția menționată nu ar fi supravegheat deplina aplicare și interpretarea corectă a dispozițiilor comunitare care reglementează activitățile intermediarilor financiari

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/40

Acțiune introdusă la 16 noiembrie 2007 — DJEBEL/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-422/07)

(2008/C 64/65)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: DJEBEL, SGPS, SA (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: M. Andrade Neves și S. Castro Caldeira)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei Comunităților Europene din 10 mai 2007 publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 24.8.2007 privind ajutorul de stat C 4/2006 (ex N 180/2005) — Portugalia — Ajutor în favoarea Djebel [notificată cu numărul C(2007) 1959] (JO L 219, p. 30)

—

constatarea de către Tribunalul de Primă Instanță a următoarelor:

—	că ajutorul solicitat a fost și este în continuare esențial pentru materializarea proiectului de investiții pentru achiziționarea de acțiuni aparținând capitalului RASH și pentru achiziționarea în consecință a Hotelului Rio Atlântico;

—	că ajutorul a fost solicitat înainte de realizarea investiției;

—	că proiectul societății Djebel reprezintă în mod efectiv prima experiență de internaționalizare a grupului Pestana;

—	că desfășurarea proiectului menționat nu a modificat condițiile concurențiale între întreprinderile europene, atât în privința celor situate pe teritoriul comunitar, cât și a celor care operează în exterior;

—	că desfășurarea aceluiași proiect nu a implicat nicio situație de avantaj în favoarea grupului Pestana care să îl plaseze în poziția de a distorsiona schimburile comerciale între statele membre;

—	că ajutorul solicitat de Djebel are aceleași caracteristici ca și cel solicitat de Vila Galé și care a fost aprobat de Comisie prin decizia din 15 octombrie 2003.

—	constatarea faptului că acordarea ajutorului în favoarea Djebel, în condițiile și potrivit temeiurilor indicate, nu este incompatibilă cu nicio dispoziție a Tratatului CE și cu nicio normă de punere în aplicare a acestuia;

—	obligarea la revizuirea deciziei adoptate de Comisie la 10 mai 2007 privind ajutorul solicitat de Djebel, astfel încât prin decizia menționată să se autorizeze acordarea ajutorului menționat în condițiile propuse de Djebel și de autoritățile portugheze.

Motivele și principalele argumente

Ajutorul de stat solicitat de reclamantă nu este incompatibil cu dispozițiile aplicabile din Tratatul CE.

Djebel îndeplinea condițiile legale pentru ca cererea sa să poată fi inclusă în SIME și Comisia este obligată să respecte cerințele de admisibilitate a cererilor care figurează în legea Republicii Portugalia aplicabilă în cauză.

Legislația portugheză aplicabilă prevedea că cererile prezentate până la 31 ianuarie 2001 puteau să includă ca subvenționabile cheltuielile pentru investiții realizate după 1 iulie 1999.

Ajutorul de stat în discuție urmărea sprijinirea și susținerea internaționalizării grupului Pestana și a fost solicitat înaintea începerii investiției.

Reclamanta nu a putut fi prejudiciată de faptul că autoritățile competente au întârziat examinarea proiectului.

Ajutorul solicitat de reclamantă nu poate fi analizat prin prisma contextului economic și financiar existent în prezent.

Fără ajutorul în discuție, reclamanta nu ar fi realizat investiția corespunzătoare proiectului în cauză.

Prima experiență de internaționalizare a grupului Pestana corespunde achiziției efectuate de reclamantă în cadrul acestui proiect de investiții.

În 1999, grupul Pestana nu dispunea de mijloace financiare pentru a realiza singur investiția în Brazilia.

Realizarea investiției menționate nu a avut niciun efect semnificativ asupra condițiilor comerciale ale UE.

Nu există nicio legătură între achiziția efectuată de reclamantă în Brazilia și extinderea grupului Pestana în Portugalia.

Proiectul de investiții prezentat de reclamantă și ajutorul care i-a fost acordat sunt compatibile cu normele Tratatului CE, în special cu articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE.

Ajutorul acordat reclamantei a facilitat desfășurarea unei activități economice pentru care este aplicabilă excepția prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE.

Nu a avut loc nicio încălcare a dispozițiilor Tratatului CE sau a dreptului derivat și niciun efect de denaturare a concurenței pe piața comună.

Potrivit principiului egalității de tratament, reclamanta consideră că, ținând seama de faptul că proiectul de investiții în discuție reunește toate caracteristicile proiectului Vila Galé, care face obiectul deciziei Comisiei din 15 octombrie 2003, Decizia Comisiei privind ajutorul de stat C 4/2006 ar fi trebuit adoptată în aceleași condiții ca și cealaltă decizie.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/41

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2007 — Salej și Technologie Buczek/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-465/07)

(2008/C 64/66)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamanți: Emilian Salej, administrator judiciar al societății Technologie Buczek S.A. (Sosnowiec, Polonia) și Technologie Buczek S.A (Sosnowiec, Polonia) (reprezentant: D. Szlachetko-Reiter, radca prawny)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—	Anularea articolului 1 și a articolului 3 alineatele (1) și (3) din Decizia Comisiei din 23 octombrie 2007 privind ajutorul de stat nr. C 23/2006 (fost NN 35/2006), acordat de către Republica Polonă producătorului siderurgic Grupa Technologie Buczek;

—

anularea articolelor 4 și 5 din Decizia Comisiei din 23 octombrie 2007 privind ajutorul de stat nr. C 23/2006 (fost NN 35/2006), acordat de către Republica Polonă producătorului siderurgic Grupa Technologie Buczek, în măsura în care articolele vizează recuperarea ajutorului menționat la articolul 1 din această decizie;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea pretențiilor din cererea sa introductivă, reclamanta invocă motive identice cu cele invocate în cauza T-440/07, Huta Buczek/Comisia (1).

(1) JO 2008, C 22, p. 50.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/41

Acțiune introdusă la 19 decembrie 2007 — Dow Agrosciences BV și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-470/07)

(2008/C 64/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Dow Agrosciences BV (Rotterdam, Țările de Jos), Dow AgroSciences Ltd (Hitchin, Regatul Unit), Dow AgroSciences SAS (Mougins, Franța), Dow AgroSciences Export SAS (Mougins, Franța), Dow AgroSciences Italia Srl (Milano, Italia), Dow AgroSciences Iberica SA (Madrid, Spania), Dow AgroSciences Vertriebsgesellschaft mbH (Neusiedl am See, Austria), Dow AgroSciences LLC (Indianapolis, Statele Unite) (reprezentanți: K. Van Maldegem și C. Mereu, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	Anularea Deciziei 2007/619/CE a Comisiei;

—	obligarea pârâtei la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată în această procedură.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea Deciziei 2007/619/CE a Comisiei din 20 septembrie 2007 privind neincluderea 1,3-diclorpropenei în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (1) („Directiva 91/414”) și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță.

În opinia reclamantelor, decizia atacată este ilegală pentru următoarele motive:

aceasta încalcă norme fundamentale de procedură, întrucât: se întemeiază pe un raport al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară („EFSA”), care ar încălca articolul 8 alineatul (7) din Regulamentul nr. 451/2000 (2) al Comisiei; pârâta încalcă articolul 8 alineatul (8) din regulamentul citat anterior și decizia atacată nu respectă procedura legală aplicabilă, încălcând astfel articolele 5 CE și 7 CE și articolul 5 din Decizia 1999/468 (3);

decizia conține erori vădite de apreciere, întrucât prin aceasta se stabilește neincluderea 1,3-diclorpropenei în anexa I la Directiva 91/414 fără a se fi dovedit că substanța prezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea umană sau pentru mediu, și nu îndeplinește condițiile impuse articolul 5 alineatele (1) și (2) din Directiva 91/414 pentru includerea în anexa I;

aceasta încalcă principii generale ale dreptului comunitar și, în special, (i) principiile securității juridice și încrederii legitime, (ii) principiul proporționalității, (iii) principiul egalității de tratament, (iv) principiul bunei administrări și (v) dreptul la apărare al reclamantelor și dreptul acestora de a fi audiate;

d)	aceasta încalcă Tratatul CE și legislația privind aplicarea acestuia, în special (i) articolul 13 din Directiva 91/414 și (ii) articolul 95 CE și articolele 4 și 5 din directiva citată anterior.

Reclamantele invocă și o excepție de nelegalitate, întemeiată pe articolul 241 CE, împotriva articolului 20 din Regulamentul nr. 1490/2002 al Comisiei (4) care, în opinia acestora, le-a afectat în mod substanțial încrederea legitimă prin modificarea Regulamentului nr. 451/2000 astfel încât acesta să prevadă implicarea obligatorie a EFSA în evaluarea substanței respective.

(1) Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO 1991 L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30).

(2) Regulamentul (CE) nr. 451/2000 al Comisiei din 28 februarie 2000 de stabilire a normelor de aplicare a fazelor a doua și a treia din programul de lucru, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului (JO 2000 L 55, p. 25, Ediție specială, 03/vol. 32, p. 3).

(3) Decizia Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, p. 23, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 159).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1490/2002 din 14 august 2002 de stabilire a normelor suplimentare de aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 451/2000 (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 224, p. 23, Ediție specială 03/vol. 45, p. 32).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/42

Recurs introdus la 21 decembrie 2007 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 10 octombrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-107/06, Berrisford/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-473/07 P)

(2008/C 64/68)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Martin și K. Herrmann, agenți)

Cealaltă parte în proces: Michael Berrisford (Bruxelles, Belgia)

Concluziile recurentei

—

Anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 10 octombrie 2007 în cauza F-107/06 în măsura în care, în urma examinării primului aspect al celui de al doilea motiv, întemeiat pe lipsa luării în considerare a calității de „double reliquat” a reclamantului în primă instanță, constată că AIPN ar fi săvârșit o eroare de drept care a afectat analiza comparativă a meritelor reclamantului în primă instanță și în consecință, o eroare manifestă de apreciere în speță;

—	trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice;

—	soluționarea cererii cu privire la cheltuielile de judecată. odată cu fondul

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs Comisia solicită anularea parțială a hotărârii din 10 octombrie 2007 pronunțate în cauza F-107/06, Berrisford/Comisia, prin care Tribunalul Funcției Publice (TFP) a anulat decizia sa de a nu include numele reclamantului pe lista funcționarilor promovați în temeiul exercițiului de promovare 2005 și a respins acțiunea cu privire la restul motivelor.

În susținerea recursului său, Comisia invocă în primul rând două motive întemeiate pe erori de drept pe care TFP le-ar fi săvârșit în hotărârea atacată.

În primul rând, Comisia a arătat că TFP ar fi încălcat articolul 45 alineatul (1) din Statutul funcționarilor în măsura în care ar fi stabilit o obligație pentru AIPN de a lua în considerare, prin acordarea unor puncte suplimentare cu ocazia analizei meritelor reclamantului, faptul că acesta a fost propus în două rânduri de către direcția sa generală în cadrul procedurii numite„a doua filieră”.

A doua eroare de drept pe care Comisia o invocă în raport cu hotărârea atacată este încălcarea articolului 13 alineatele (1) și (3) litera b) din DGE-45 și anume că TFP nu ar fi recunoscut faptul că situația reclamantului în 2003 și 2004 a fost în mod implicit luată în considerare cu ocazia atribuirii punctelor de către AIPN ca element de merit pe perioada în care a avut gradul respectiv.

În sfârșit, Comisia invocă un motiv întemeiat pe motivarea pretins contradictorie a hotărârii atacate.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/43

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2007 — Deltalinqs și SVZ/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-481/07)

(2008/C 64/72)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamante: Deltalinqs și SVZ, Havenondernemersvereniging Rotterdam (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentant: M. Meulenbelt, advocaat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	Anularea deciziei Comisiei,

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele contestă decizia Comisiei din 10 mai 2007 (JO 2007, C 227, p. 4) în legătură cu regimul flamand de ajutoare pentru transportul intermodal pe căile navigabile (Măsuri de ajutor N 682/2006 — Belgia). Prin decizia sa, Comisia declară măsura de ajutor compatibilă cu Tratatul CE și decide să nu ridice obiecții.

Reclamantele își întemeiază acțiunea, în primul rând, pe o încălcare a principiului nediscriminării din Regulamentul (CEE) nr. 1107/70 al Consiliului din 4 iunie 1970 privind acordarea ajutoarelor de stat pentru transportul feroviar, rutier și pe căi navigabile interioare (JO L 130, p. 1, Ediție specială 7/vol. 1, p. 54), precum și a articolelor 12 CE și 73 CE. Ajutorul pentru descărcarea de containere în porturi interioare flamande este acordat în cazul în care containerele intră sau ies de pe teritoriul Uniunii Europene printr-un port flamand, dar nu atunci când este vorba despre un port maritim dintr-un alt stat membru. Acest lucru reprezintă o discriminare pe motiv de naționalitate.

În plus, ajutorul ar determina o denaturare a concurenței. Acesta ar determina un dezavantaj important pentru toate porturile din nord-vestul Europei care desfășoară operațiuni comerciale cu interiorul teritoriului flamand și în special pentru portul Rotterdam.

În sfârșit, reclamantele invocă o încălcare a obligației de anchetă și de motivare. Comisia ar fi omis să cerceteze consecințele privind concurența și, în plus, nu ar fi prezentat motivele pentru care nu a efectuat un studiu economic.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/44

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2007 — Cabel Hall Citrus/OAPI — Casur (EGLÉFRUIT)

(Cauza T-488/07)

(2008/C 64/73)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cabel Hall Citrus Ltd Grand Cayman, Cayman Islands) (reprezentant: C. Rogers, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Casur S. Coop. Andaluza (Viator, Spania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei din 19 septembrie a Camerei întâi de recurs a OAPI în cauza R 293/2007-1;

—	obligarea diviziei de anulare competente să declare nulitatea înregistrării mărcii comunitare nr. 3 517 431 EGLÉFRUIT;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: Marca verbală EGLÉFRUIT pentru produse și servicii din clasele 29, 30 și 31 — marca comunitară nr. 3 517 431.

Titularul mărcii comunitare: Casur S. Coop. Andaluza.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: mărcile comunitară și națională, verbală și figurativă „UGLI” pentru produse din clasele 29, 31 și 32.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, deoarece camera de recurs a aplicat eronat criteriul riscului de confuzie între mărcile în conflict.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/44

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2007 — Insight Direct USA/OAPI — Net Insight (Insight)

(Cauza T-489/07)

(2008/C 64/74)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Insight Direct USA (Tempe, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: M. Gilbert și M. Moore, solicitors)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Net Insight AB (Stockholm, Suedia)

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei Camerei a doua de recurs din 20 septembrie 2007 în cauza R 1428/2006-2 și retragerea respingerii cererii de înregistrare pentru toate serviciile din clasele 37 și 42 și pentru serviciile respinse din clasa 35, precum și continuarea procedurii în privința tuturor serviciilor pentru care s-a publicat cererea de înregistrare;

—	obligarea Oficiului și a celorlalte părți la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „Insight” pentru servicii din clasele 35, 36, 37 și 42 — cererea 3 309 002.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Net Insight AB.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală comunitară și națională „NET INSIGHT” pentru bunuri și servicii din clasele 9, 37 și 41.

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte și respinge în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: în opinia reclamantei, camera de recurs a identificat în mod greșit elementele dominante și distinctive ale mărcii anterioare și nu a luat în considerare toți factorii relevanți la examinarea similitudinii produselor și serviciilor relevante. Mai mult, camera de recurs nu a luat în considerare toți factorii relevanți în vederea examinării criteriului aprecierii globale atunci când a stabilit riscul de confuzie între mărcile în conflict.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/45

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2007 — Notartel/OAPI — SAT.1 SatellitenFernsehen (R.U.N.)

(Cauza T-490/07)

(2008/C 64/75)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Notartel SpA — societa' informatica del Notariato (Roma, Italia) (reprezentanți: M. Bosshard, avvocato, M. Balestriero, avvocato)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: SAT.1 SatellitenFernsehen GmbH (Berlin, Germania)

Concluziile reclamantei

—	În principal, anularea în parte — în măsura în care a admis opoziția — a deciziei pronunțate de Camera a patra de recurs a OAPI din data de 22 octombrie 2007 în cauza R 1267/2006-4;

—	în subsidiar, anularea în parte — în măsura în care a admis opoziția în ceea ce privește marca a cărei înregistrare se solicită pentru clasa 38 — a deciziei pronunțate de Camera a patra de recurs a OAPI din data de 22 octombrie 2007 în cauza R 1267/2006-4;

—	în orice caz, respingerea oricărei eventuale acțiuni sau cereri contrare viitoare, confirmând astfel părțile din decizia atacată care nu fac obiectul prezentei acțiuni;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „R.U.N.” (cerere de înregistrare a mărcii comunitare nr. 1.069.863, pentru servicii din clasele 35, 38, și 42, în ceea ce privește prezenta cauză)

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: SAT.1 SatellitenFernsehen GmbH

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală națională și comunitară „ran” pentru produse și servicii din clasele 9, 35, 38, 41 și 42.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: admite în parte recursul, în ceea ce privește anumite servicii din clasele 38 și 42.

Motivele invocate: decizia atacată este afectată de o contradicție logică, constând în enunțarea unor principii de drept corecte calificate ca fiind obligatorii pentru evaluarea similitudinii între semne și produse/servicii în vederea verificării existenței motivului de refuz prevăzut la articolul 73 prima parte din Regulamentul privind marca comunitară, pentru ca ulterior, la momentul aprecierii în speța concretă, să se aplice totuși criterii diferite. Așadar, o astfel de contradicție logică dă naștere fie unei erori de drept, reprezentată de aplicarea unor principii de drept diferite de principiile (corecte) care au fost enunțate în temeiul de drept al deciziei, fie unei motivări contradictorii și insuficiente.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/46

Acțiune introdusă la 27 decembrie 2007 — CB/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-491/07)

(2008/C 64/76)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Groupement des cartes bancaires (CB) GIE (Paris, Franța) (reprezentanți: A. Georges, J. Ruiz Calzado, É. Barbier de La Serre, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea în totalitate a deciziei atacate;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamantul solicită anularea Deciziei C(2007) 5060 final a Comisiei din 17 octombrie 2007 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/D1/38606 — GROUPEMENT DES CARTES BANCAIRES „CB”) referitoare la măsuri tarifare de adeziune la grup, aplicabile noilor membri, și la mecanismul numit „al ceasurilor deșteptătoare” aplicabil membrilor grupului care de la data adeziunii lor nu au desfășurat o activitate semnificativă în domeniul cardurilor bancare.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul invocă șase motive.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 81 CE și a principiului egalității de tratament, precum și pe lipsa de motivare, ca urmare a unor pretinse deficiențe ale metodei de analiză a măsurilor și a piețelor reținută de către Comisie, în măsura în care aceasta nu ar fi ținut cont de o imagine de ansamblu, de toate datele relevante, nici de cadrul concret în care acestea au fost adoptate și în care își manifestă efectele.

În al doilea rând, reclamantul invocă un motiv întemeiat pe încălcarea articolului 81 alineatul (1) CE, ca urmare a erorilor de drept, de fapt și de apreciere pe care Comisia le-ar fi săvârșit la momentul examinării obiectului măsurilor care i-au fost notificate. Aceasta apreciază că obligația de a examina obiectul unei decizii a unei asocieri de întreprinderi ar fi fost încălcată de către Comisie și aceasta din urmă nu ar fi demonstrat că obiectul respectiv este anticoncurențial.

Prin al treilea motiv, reclamantul susține că decizia atacată ar încălca articolul 81 alineatul (1) CE, de asemenea ca urmare a erorilor de drept, de fapt și de apreciere pe care Comisia le-ar fi săvârșit la momentul examinării efectelor măsurilor care i-au fost notificate.

În subsidiar, reclamantul susține că la momentul examinării aplicabilității celor patru condiții impuse pentru a beneficia de o exceptare, Comisia ar fi încălcat articolul 81 alineatul (3) CE.

Al cincilea motiv invocat de către reclamant se întemeiază pe încălcarea principiului bunei administrări, încălcare ce rezultă din pretinse omisiuni, contradicții și denaturări ale anumitor argumente ale sale cuprinse în decizia atacată.

Ultimul motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor proporționalității și securității juridice.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/47

Recurs introdus la 28 decembrie 2007 de Carlos Sanchez Ferriz și alții împotriva ordonanței pronunțate la 17 octombrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-115/06, Sanchez Ferriz și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-492/07 P)

(2008/C 64/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Carlos Sanchez Ferriz (Bruxelles, Belgia), Isabelle Chantraine (Bruxelles, Belgia), José De Viana Costa Ribeiro (Meise, Belgia), Brigitte Housiaux (Ramillies, Belgia), Chantal Vellemans (Bruxelles, Belgia), Sylvie Schaack (Remich, Marele Ducat al Luxemburgului), Andrea Losito (Sandweiler, Marele Ducat al Luxemburgului), Alain Hertert (Scheidgen, Marele Ducat al Luxemburgului), Marie-Josée Gaspar-Lis (Luxemburg, Marele Ducat al Luxemburgului), Otilia Ferreira-Nielsen (Gostingen, Marele Ducat al Luxemburgului) (reprezentant: F. Frabetti, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurenților

—	Anularea ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 17 octombrie 2007 pronunțată în cauza F-115/06;

—	admiterea concluziilor reclamanților în primă instanță și, în consecință, declararea admisibilității și temeiniciei acțiunii în cauza F-115/06;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunalul Funcției Publice;

—	pronunțarea în privința cheltuielilor de judecată și a onorariilor și obligarea Comisiei la plata acestora.

Motivele și principalele argumente

În recursul formulat, recurenții solicită anularea ordonanței prin care Tribunalul Funcției Publice a respins ca inadmisibilă acțiunea acestora având drept obiect, în principal, anularea listei funcționarilor promovați în cadrul exercițiului de promovare 2005, în măsura în care această listă nu conține numele recurenților și, în subsidiar, anularea deciziilor de atribuire a punctelor de prioritate, care au fost adoptate pentru exercițiul respectiv.

În sprijinul recursului, recurenții susțin că, în mod contrar celor reținute în ordonanța atacată, dispozițiile din DGE din 26 aprilie 2002, a căror ilegalitate a fost invocată în primă instanță, prezintă o legătură juridică directă cu prezentul litigiu.

În plus, aceștia pretind că Tribunalul ar fi comis o eroare de drept declarând că motivul întemeiat pe încălcarea DGE 45 din 23 decembrie 2004 este inadmisibil din cauza invocării tardive a acestuia în stadiul replicii. Recurenții susțin că acest motiv a fost deja menționat în cuprinsul reclamației și în cererea introductivă și că replica conținea numai o dezvoltare a acestuia.

În sfârșit, recurenții susțin că, în mod contrar sensului în care s-a pronunțat Tribunalul Funcției Publice, aceștia ar fi afectați în mod concret și individual de încălcarea articolului 6 primul paragraf și a articolului 10 alineatul (2) din anexa XIII la statut și că interesul lor de a exercita acțiunea ar fi prin urmare vădit.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/47

Acțiune introdusă la 28 decembrie 2007 — Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-494/07)

(2008/C 64/78)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: P. Gentili, Avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea notei nr. 011140 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, din 18 octombrie 2007 privind plăți ale Comisiei diferite de cuantumul solicitat. Ref. DOCUP Toscana Ob. 2 (nr. CCI 2000 IT 16 2DO 001);

—

anularea notei nr. 011538 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, din 29 octombrie 2007 privind plăți ale Comisiei diferite de cuantumul solicitat. Ref. Programul operațional regional Campania 2000-2006 (nr. CCI 1999 IT 16 1PO 007);

—

anularea notei nr. 011869 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, din 8 noiembrie 2007 privind plăți ale Comisiei diferite de cuantumul solicitat. Ref. DOCUP Piemonte 2000-2006 (nr. CCI 2000 IT 16 2DO 007);

—

anularea notei nr. 011871 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, din 8 noiembrie 2007 privind plăți ale Comisiei diferite de cuantumul solicitat. Ref. DOCUP Ob. 2 Lazio 2000-2006 (nr. CCI 2000 IT 16 2DO 009);

—

anularea notei nr. 012137 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, din 15 noiembrie 2007 privind certificarea și declararea cheltuielilor intermediare și cererea de plată. DOCUP Veneto Ob. 2 2000-2006 (nr. CCI 2000 IT 16 2DO 005);

—

anularea notei nr. 012139 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, din 15 noiembrie 2007 privind plăți ale Comisiei diferite de cuantumul solicitat. Ref. Programul operațional regional Campania 2000-2006 (nr. CCI 1999 IT 16 1PO 007);

—

anularea notei nr. 012212 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, din 16 noiembrie 2007 privind plăți ale Comisiei diferite de cuantumul solicitat. Ref. PON Dezvoltarea întreprinderilor locale 2000-2006 (nr. CCI 1999 IT 16 1PO 002);

—

anularea notei nr. 012567 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, din 26 noiembrie 2007 privind plăți ale Comisiei diferite de cuantumul solicitat. Ref. Programul operațional regional Sardinia 2000-2006 (nr. CCI 1999 IT 16 1PO 010);

—	anularea tuturor actelor conexe și prealabile și obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-345/04, Republica Italiană/Comisia (1).

(1) JO C 262, 23.10.2004, p. 55.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/48

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2007 — Productos Asfálticos/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-495/07)

(2008/C 64/79)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Productos Asfálticos (Proas), SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: C. Fernandez Vicién, P. Carmona Botana și A. Pereda Miquel, abogados)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Comisiei;

—	în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate Productos Asfálticos SA și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea este îndreptată împotriva Deciziei C (2007) 4441 final a Comisiei din 3 octombrie 2007 în cauza COMP/38.710 — Bitum Spania. În decizia atacată, Comisia a concluzionat că reclamanta, împreună cu alte întreprinderi, a încălcat articolul 81 CE prin faptul că a participat într-o anumită perioadă la o serie de acorduri și practici concertate pe piața bitumului de penetrare, care au constat în acorduri de împărțire a pieței și de coordonare a prețurilor. Pentru aceste încălcări, Comisia a aplicat reclamantei o amendă în solidar cu o altă întreprindere.

În susținerea concluziilor sale, reclamanta invocă, în primul rând, o eroare săvârșită de Comisie în aprecierea faptelor. Ea consideră în această privință că au fost apreciate greșit de către Comisie gravitatea încălcării și poziția reclamantei în cadrul înțelegerii în ceea ce privește, în special, ponderea sa specifică pe piață și aprecierea naturii de co-lider al înțelegerii.

În al doilea rând, reclamanta reproșează Comisiei că a încălcat dreptul aplicabil. Reclamanta arată că, în decizia atacată, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament prin aplicarea incorectă a Comunicării privind cooperarea din 2002 (1), a încălcat principiul bunei administrări prin faptul că nu a soluționat cauza într-un termen rezonabil și a stabilit o amendă al cărei cuantum depășește limita legală stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (2), încălcând astfel principiul proporționalității.

De asemenea, reclamanta consideră că Comisia nu a respectat obligația de motivare.

(1) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002, C 45, p. 3).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/49

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2007 — Repsol YPF Lubricantes y especialidades și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-496/07)

(2008/C 64/80)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamanți: Repsol YPF Lubricantes y especialidades, SA (Madrid, Spania), Repsol Petróleo, SA (Madrid, Spania), Repsol YPF, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: L. Ortiz Blanco, J. Buendía Sierra și M. Muñoz de Juan, abogados)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—

Anularea deciziei în ceea ce privește:

—	imputarea răspunderii solidare societății Repsol Petróleo SA pentru săvârșirea încălcării;

—	imputarea răspunderii solidare și în lanț societății Repsol YPF SA;

—

calcularea sumei de bază stabilite, în măsura în care este contrară principiului proporționalității, întrucât nu s-a ținut seama de întinderea geografică limitată și de valoarea economică restrânsă a respectivei piețe, nici de existența efectelor asupra acesteia (sau, în subsidiar, impactul său redus);

—	aplicarea incorectă de către Comisie a Comunicării privind cooperarea, în special în ceea ce privește procentul de reducere a amenzii acordat Repsol și

—	aplicarea circumstanței agravante referitoare la rolul de lider;

—	pentru toate aceste motive, reducerea de către Tribunal, în temeiul deplinei sale competențe, a cuantumului amenzii aplicate Repsol la o sumă adecvată;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea este îndreptată împotriva Deciziei C (2007) 4441 final a Comisiei din 3 octombrie 2007 în cauza COMP/38.710 — Bitum Spania. În decizia atacată, Comisia a concluzionat că reclamantele, împreună cu alte întreprinderi, au încălcat articolul 81 CE prin faptul că au participat într-o anumită perioadă la o serie de acorduri și practici concertate pe piața bitumului de penetrare, care au constat în acorduri de împărțire a pieței și de coordonare a prețurilor. Pentru aceste încălcări, Comisia a aplicat reclamantelor o amendă pentru răspunderea solidară.

În susținerea concluziilor, reclamantele invocă, în primul rând, o eroare de apreciere în fapt și în drept, prin faptul că a fost transferată răspunderea pentru încălcare filialelor Repsol YPF Lubricantes y especialidades SA. În această privință, reclamantele consideră că imputarea răspunderii în lanț este contrară jurisprudenței instanțelor comunitare.

În al doilea rând, reclamantele reproșează Comisiei că a încălcat principiul proporționalității în calcularea cuantumului inițial.

În al treilea rând, reclamantele invocă existența unei erori vădite de apreciere sau, în subsidiar, încălcarea principiului general al încrederii legitime, al proporționalității și al egalității de tratament la stabilirea procentului de reducere a cuantumului amenzii în cadrul Comunicării privind cooperarea din 2002 (1).

În final, reclamantele consideră că a fost comisă o eroare vădită de apreciere de către Comisie în ceea ce privește evaluarea circumstanței agravante referitoare la rolul de lider al înțelegerii împreună cu o altă întreprindere.

(1) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002, C 45, p. 3).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/50

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2007 — Compañía Española de Petróleos/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-497/07)

(2008/C 64/81)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Compañía Española de Petróleos (Cepsa), SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: P. Pérez-Llorca Zamora, O. Armengol i Gasull și A. Pascual Morcillo, abogados)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea articolelor 1-4 din decizia Comisiei în măsura în care se constată că reclamanta, Compañía Española de Petróleos, S. A., a încălcat articolul 81 CE, se aplică acesteia o amendă, se solicită încetarea imediată a încălcării și, respectiv, este inclusă printre destinatarii deciziei;

—	în subsidiar, reducerea amenzii aplicate Compañía Española de Petróleos, S. A. și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea este îndreptată împotriva Deciziei C (2007) 4441 final a Comisiei din 3 octombrie 2007 în cauza COMP/38.710 — Bitum Spania. În decizia atacată, Comisia a declarat că reclamanta, printre alte întreprinderi, a încălcat articolul 81 CE prin participarea, în cursul unei anumite perioade, la o serie de acorduri și practici concertate pe piața bitumului de penetrare constând din acorduri de împărțire a pieței și de coordonare a prețurilor. Pentru aceste încălcări, Comisia a aplicat reclamantei o amendă în solidar cu o altă întreprindere.

În susținerea concluziilor sale, reclamanta invocă în primul rând o eroare de drept săvârșită prin imputarea asupra sa a încălcării săvârșite de altă întreprindere, în aplicarea jurisprudenței cu privire la „unitatea economică”. Mai mult, reclamanta consideră că s-a săvârșit o eroare vădită de apreciere a faptelor de către Comisie prin respingerea probelor prezentate de reclamantă pentru a demonstra independența întreprinderii care a săvârșit încălcarea și prin faptul că a considerat că existau numeroși factori care indicau lipsa de autonomie a acesteia din urmă. În acest context, reclamanta consideră de asemenea că s-a încălcat obligația de motivare de către Comisie prin respingerea nemotivată a argumentelor reclamantei privind independența întreprinderii care a săvârșit încălcarea.

În subsidiar, în ceea ce privește cuantumul amenzii, reclamanta reproșează Comisiei încălcarea principiului bunei administrări și a dreptului reclamantei la un proces fără întârzieri neîntemeiate întrucât nu a adoptat comunicarea privind obiecțiunile într-un termen rezonabil în lumina informațiilor disponibile, încălcarea principiului proporționalității și săvârșirea unei erori vădite de apreciere întrucât nu a luat în considerare faptul că reclamanta a pus în aplicare un program de conformare.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/50

Acțiune introdusă la 27 decembrie 2007 — Bulgaria/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-499/07)

(2008/C 64/82)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Republica Bulgaria (reprezentanți: Anani Ananiev, Daniela Drambozova și Elina Petranova)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

În temeiul articolului 230 CE, anularea în întregime a Deciziei C(2007)5255 final a Comisiei din 26 octombrie 2007 privind planul național de alocare a cotelor pentru perioada cuprinsă între 2008 și 2012 referitor la alocarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, notificat de Bulgaria în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

în subsidiar,

—

în temeiul articolului 230 CE, anularea în parte a Deciziei C(2007)5255 final a Comisiei din 26 octombrie 2007 privind planul național de alocare a cotelor pentru perioada cuprinsă între 2008 și 2012 referitor la alocarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, notificat de Bulgaria în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în măsura în care aceasta stabilește cantitatea totală a cotelor de atribuit,

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Republica Bulgaria în cadrul procedurii.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta susține că decizia atacată C(2007)5255 final a Comisiei din 26 octombrie 2007 privind planul național de alocare a cotelor pentru perioada cuprinsă între 2008 și 2012 referitor la alocarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră trebuie anulată total sau parțial pentru următoarele motive:

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

Comisia ar fi respins planul național de alocare a cotelor bulgar fără a motiva suficient concluzia sa potrivit căreia planul nu corespunde criteriilor 1, 2, 3 și 10 din anexa III la Directiva 2003/87/CE (1), încălcând astfel articolul 253 CE.

Decizia atacată a Comisiei ar fi fost adoptată după expirarea termenului prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE.

Înainte de adoptarea deciziei, Comisia nu ar fi dat Bulgariei posibilitatea de a-și expune obiecțiile cu privire la faptul că planul național de alocare a cotelor a fost evaluat în temeiul celei mai recente versiuni a modelului PRIMES, încălcând astfel dreptul de a fi ascultat.

Încălcarea Tratatului CE sau a unei norme de punere în aplicare a acestuia

Potrivit articolului 9 alineatele (1) și (3), precum și articolului 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE statele membre sunt singurele competente pentru stabilirea cantității totale de cote. Comisia controlează aplicarea criteriilor din anexa III la directivă dar nu este abilitată să determine cantitatea totală de cote fără a lua în considerare planurile naționale de alocare a cotelor elaborate de către statele membre. Comisia ar fi depășit prerogativele de control care îi sunt conferite prin directivă, întrucât a înlocuit metodologia utilizată de Bulgaria, care este conformă criteriilor din anexa III, printr-o metodologie care nu este adaptată aprecierii economiei bulgare, și ar fi încălcat o parte din criterii.

Comisia ar fi evaluat planul național de alocare a cotelor bulgar în temeiul celei mai recente versiuni a modelului PRIMES, ale cărui date nu au fost puse la dispoziția Bulgariei decât după adoptarea deciziei atacate. Prin urmare, Comisia ar fi încălcat principiul cooperării loiale.

În cadrul evaluării planului național de alocare a cotelor pe baza modelului PRIMES, Comisia nu ar fi analizat în mod adecvat planul național de alocare a cotelor bulgar în raport cu obiectivele Directivei 2003/87/CE. Prin aplicarea modelului PRIMES în cadrul evaluării planului național de alocare a cotelor bulgar, Comisia ar fi concluzionat în mod greșit că planul nu este compatibil cu criteriile 1, 2 și 3 din anexa III la directivă. Respingerea planului și reducerea cu 37 % a cantității totale a cotelor de atribuit ar determina o situație de inegalitate între operatorii bulgari ai instalațiilor și ceilalți operatori din sistemul comercial al Comunității. Astfel, Comisia ar fi încălcat principiul proporționalității și al egalității de tratament.

Având în vedere hotărârea Tribunalului de Primă Instanță în cauza T-374/04, Comisia ar fi încălcat principiul încrederii legitime și al securității juridice întrucât, în cadrul evaluării planului național de alocare a cotelor bulgar, aceasta nu a aplicat totalitatea actelor pe care le adoptase în raport cu Directiva 2003/87/CE. Principiul încrederii legitime ar fi fost încălcat întrucât planul național de alocare a cotelor bulgar este evaluat pe baza celei mai recente versiuni a modelului PRIMES ale cărui date nu au fost puse la dispoziția Bulgariei decât după adoptarea deciziei atacate.

Principiul securității juridice ar fi fost încălcat întrucât, în cadrul evaluării planului național de alocare a cotelor bulgar, Comisia a aplicat un document neoficial.

Principiul bunei administrări ar fi fost încălcat întrucât, în cadrul evaluării planului național de alocare a cotelor bulgar în ceea ce privește conformitatea acestuia cu criteriile 1, 2 și 3 din anexa III la Directiva 2003/87/CE, Comisia nu a examinat cu atenție și în mod obiectiv toți factorii economici și ecologici relevanți.

Comisia ar fi aplicat în mod greșit actele cu forță juridică obligatorie, pe care le-a adoptat în raport cu Directiva 2003/87/CE, în cadrul evaluării planului național de alocare a cotelor și, astfel, ar fi încălcat criteriile 1, 2, 3, 4, 6 și 10 din anexa III la Directiva 2003/87/CE.

(1) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/51

Acțiune introdusă la 27 decembrie 2007 — Republica Bulgaria/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-500/07)

(2008/C 64/83)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Republica Bulgaria (reprezentanți: Anani Ananiev, Daniela Drambozova și Elina Petranova)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

În temeiul articolului 230 CE, anularea în întregime a Deciziei C(2007)5256 final a Comisiei din 26 octombrie 2007 privind planul național de alocare a cotelor pentru anul 2007 referitor la alocarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, notificat de Bulgaria în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

în subsidiar,

—

în temeiul articolului 230 CE, anularea în parte a Deciziei C(2007)5256 final a Comisiei din 26 octombrie 2007 privind planul național de alocare a cotelor pentru anul 2007 referitor la alocarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, notificat de Bulgaria în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în măsura în care aceasta stabilește cantitatea totală a cotelor de atribuit,

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Republica Bulgaria în cadrul procedurii.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta susține că decizia atacată C(2007)5256 final a Comisiei din 26 octombrie 2007 privind planul național de alocare a cotelor pentru anul 2007 referitor la alocarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră trebuie anulată total sau parțial pentru următoarele motive:

Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

Decizia atacată a Comisiei ar fi fost adoptată după expirarea termenului prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE.

Încălcarea Tratatului CE sau a unei norme de punere în aplicare a acestuia

În cadrul evaluării planului național de alocare a cotelor pe baza modelului PRIMES, Comisia nu ar fi analizat în mod adecvat planul național de alocare a cotelor bulgar în raport cu obiectivele Directivei 2003/87/CE. Prin aplicarea modelului PRIMES în cadrul evaluării planului național de alocare a cotelor bulgar, Comisia ar fi concluzionat în mod greșit că planul nu este compatibil cu criteriile 1, 2 și 3 din anexa III la directivă. Respingerea planului și reducerea cu 20 % a cantității totale a cotelor de atribuit ar determina o situație de inegalitate între operatorii bulgari ai instalațiilor și ceilalți operatori din sistemul comercial al Comunității. Astfel, Comisia ar fi încălcat principiul proporționalității și al egalității de tratament.

Principiul securității juridice ar fi fost încălcat întrucât, în cadrul evaluării planului național de alocare a cotelor bulgar, Comisia a aplicat un document neoficial.

(1) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/53

Acțiune introdusă la 24 decembrie 2007 — R.S. Arbeitsschutz Bedarfshandesgesellschaft/OAPI — RS Components (RS)

(Cauza T-501/07)

(2008/C 64/84)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: R.S. Arbeitsschutz Bedarfshandesgesellschaft mbH (Kaltenkirchen, Germania) (reprezentant: M. Ivens, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: RS Components Ltd (Corby, Regatul Unit)

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Camerei a doua de recurs din 16 octombrie 2007 în cauza R 531/2007-2, comunicată reclamantei la 26 octombrie 2007 precum și a deciziei diviziei de opoziție din 13 februarie privind opoziția nr. B 902 660.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca comunitară figurativă compusă dintr-o reprezentare stilizată a unei mâini sau a unei mănuși și a literelor majuscule „RS” cu caractere îngroșate pentru produse din clasele 9, 17 și 25 — cererea de înregistrare nr. 4 113 981

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: RS Components Ltd

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca comunitară figurativă „RS” întregistrată pentru produse din clasele 9, 17 și 25

Decizia diviziei de opoziție: admite în totalitate opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/53

Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2008 — Buczek Automotive/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-1/08)

(2008/C 64/85)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Buczek Automotive sp. z o.o. (Sosnowiec, Polonia) (reprezentant: T. Gackowski, radca prawny)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea articolului 1 și a articolului 3 alineatele (1) și (3) din Decizia Comisiei din 23 octombrie 2007 privind ajutorul de stat nr. C 23/2006 (fost NN 35/2006), acordat de către Republica Polonă producătorului siderurgic Grupa Technologie Buczek;

—

în subsidiar, anularea articolului 1 și a articolului 3 alineatele (1) și (3) din Decizia Comisiei din 23 octombrie 2007 privind ajutorul de stat nr. C 23/2006 (fost NN 35/2006), acordat de către Republica Polonă producătorului siderurgic Grupa Technologie Buczek în măsura în care Comisia dispune recuperarea unei sume de 7 183 528 PLN de la societatea Buczek Automotive sp. z o.o;

—

anularea articolelor 4 și 5 din Decizia Comisiei din 23 octombrie 2007 privind ajutorul de stat nr. C 23/2006 (fost NN 35/2006), acordat de către Republica Polonă producătorului siderurgic Grupa Technologie Buczek, în măsura în care aceste articole au ca obiect rambursarea ajutorului de către Buczec Automotive sp. z o.o;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea pretențiilor din cererea sa introductivă, reclamanta invocă motive care corespund cu cele invocate în cauza T-440/07, Huta Buczek/Comisia (1).

(1) JO 2008, C 22, p. 50.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/54

Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2008 — Landesanstalt für Medien Nordrhein-Westfalen/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-2/08)

(2008/C 64/86)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Landesanstalt für Medien Nordrhein-Westfalen (LfM) (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: A. Rosenfeld și G.-B. Lehr, Rechtsanwälte)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei C(2007) 5109 final a Comisiei din 23 octombrie 2007 privind ajutorul de stat pe care Republica Federală Germania intenționează să îl acorde pentru introducerea televiziunii digitale terestre (DVB-T) în Renania de Nord-Westfalia;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia C(2007) 5109 final a Comisiei din 23 octombrie 2007 privind ajutorul de stat C 34/2006 (ex N 29/2005 și ex CP 13/2004), prin care Comisia a decis că ajutorul de stat pe care Republica Federală Germania intenționează să îl acorde emițătorilor privați în cadrul introducerii televiziunii digitale terestre în Renania de Nord-Westfalia și care a fost notificat către Comisie nu este compatibil cu piața comună.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă în primul rând faptul că decizia atacată încalcă articolul 87 alineatul (1) CE, întrucât acestei măsuri i s-a atribuit pe nedrept caracterul de ajutor. În acest context, este invocată și încălcarea articolului 253 CE.

În plus, reclamanta susține că, în cadrul examinării privind articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE a fost utilizată o schemă de examinare nelegală. În această privință, reclamanta invocă în continuare un abuz de putere și o eroare de apreciere, precum și o încălcare a articolului 253 CE.

Mai mult, reclamanta invocă încălcarea articolului 87 alineatul (3) literele (b) și (d) CE, cauzată de abuzul de putere și eroarea de apreciere.

În sfârșit, reclamanta arată că, în orice situație, măsura respectivă este inclusă în domeniul exceptat prevăzut în articolul 86 alineatul (2) CE. Cu privire la acest aspect, este invocată și o încălcare a articolului 253 CE.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/54

Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2008 — Coedo Suárez/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-3/08)

(2008/C 64/87)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Angel Coedo Suárez (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—	Declararea admisibilității prezentei cereri introductive;

—

anularea deciziei Consiliului din 30 octombrie 2007 în măsura în care prin aceasta se respinge cererea reclamantului de a avea acces la mai multe documente ale Consiliului care privesc un incident produs între reclamant și una dintre colegele acestuia la 19 februarie 2004 și care își au originea în acest incident (procese-verbale ale unor reuniuni interne, concluzii ale unei anchete și un raport al serviciului de securitate);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamantul solicită anularea deciziei din 30 octombrie 2007, adoptată de DG F din cadrul Secretariatului general al Consiliului, prin care a fost respinsă cererea acestuia de confirmare a accesului la documente referitoare la un incident produs între reclamant și una dintre colegele sale.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001 (1) și pe încălcarea obligației de motivare a aplicării acestei dispoziții.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 5 din Regulamentul nr. 45/2001 (2) și pe o eroare vădită de aplicare a acestui regulament.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

(2) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/55

Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2008 — Société des Produits Nestlé/OAPI — Master Beverage Industries (Golden Eagle)

(Cauza T-5/08)

(2008/C 64/88)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Société des Produits Nestlé SA (Vevey, Elveția) (reprezentant: A. von Mühlendahl, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Master Beverage Industries Pte Ltd (Singapore, Singapore)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei din 1 octombrie 2007 pronunțate de Camera a doua de recurs a pârâtului, în cauza R 563/2006-2 (cererea de înregistrare nr. 3 157 005);

—	pronunțarea în sensul că cererea de înregistrare nr. 3 157 005 a mărcii comunitare reprezentând imaginea unei cești roșii însoțite de inscripția „Golden Eagle” și de imaginea unui vultur, trebuie respinsă;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs;

—	obligarea Master Beverage, cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, în cazul în care i s-ar admite intervenția în prezenta cauză, la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Master Beverage Industries Pte Ltd

Marca comunitară vizată: marca figurativă „Golden Eagle” pentru produse din clasa 30 — cererea de înregistrare nr. 3 157 005.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: mărcile figurative comunitară, internaționale și naționale și mărcile verbale „Red Cup” și „Gold Blend” și reprezentări ale unei cești, inter alia, pentru cafea.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în întregime.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât mărcile comunitare în conflict prezintă un grad ridicat de similitudine vizuală ca urmare a unei dispuneri identice a nouă elemente prezente atât în marca a cărei înregistrare se solicită, cât și în majoritatea mărcilor anterioare, care au caracter distinctiv intrinsec.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/55

Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2008 — Nestlé/OAPI — Master Beverage Industries (Golden Eagle Deluxe)

(Cauza T-6/08)

(2008/C 64/89)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Société des Produits Nestlé SA (Vevey, Elveția) (reprezentant: A. von Mühlendahl, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Master Beverage Industries Pte Ltd (Singapore, Singapore)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei din 1 octombrie 2007 pronunțate de Camera a doua de recurs a pârâtului, cauza R 568/2006-2 (cererea de înregistrare nr. 3 156 924);

—	pronunțarea în sensul că cererea de înregistrare nr. 3 156 924 a mărcii comunitare reprezentând imaginea unei cești roșii însoțite de inscripția „Golden Eagle Deluxe”, trebuie respinsă;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs;

—	obligarea Master Beverage, cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, în cazul în care i s-ar admite intervenția în prezenta cauză, la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Master Beverage Industries Pte Ltd

Marca comunitară vizată: marca figurativă „Golden Eagle Deluxe” pentru produse din clasa 30 — cererea de înregistrare nr. 3 156 924.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în întregime.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/56

Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2008 — Nestlé/OAPI — Master Beverage Industries (Golden Eagle Deluxe)

(Cauza T-7/08)

(2008/C 64/90)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Société des Produits Nestlé SA (Vevey, Elveția) (reprezentant: A. von Mühlendahl, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Master Beverage Industries Pte Ltd (Singapore, Singapore)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei din 1 octombrie 2007 pronunțate de Camera a doua de recurs a pârâtului, în cauza R 1312/2006-2 (cerere de înregistrare nr. 3 157 534);

—	pronunțarea în sensul că cererea de înregistrare nr. 3 157 534 a mărcii comunitare reprezentând imaginea unei cești roșii însoțite de inscripția „Golden Eagle Deluxe”, trebuie respinsă;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs;

—	obligarea Master Beverage, cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, în cazul în care i s-ar admite intervenția în prezenta cauză, la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Master Beverage Industries Pte Ltd

Marca comunitară vizată: marca figurativă „Golden Eagle Deluxe” pentru produse din clasa 30 — cererea de înregistrare nr. 3 157 534.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în întregime.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/57

Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2008 — Piccoli/OAPI (Reprezentarea unei scoici)

(Cauza T-8/08)

(2008/C 64/91)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: G. M. Piccoli Srl (Alzano Lombardo, Italia) (reprezentant: S. Giudici, avvocato)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—

Anularea și modificarea deciziei Camerei întâi de recurs, pronunțată la 28 septembrie 2007 și notificată la 23 octombrie 2007, pentru admiterea înregistrării mărcii tridimensionale comunitare nr. 4522892 constând în forma stilizată a unei scoici (scoică Saint-Jacques) și pentru a desemna „brioșe, brioșe umplute cu cremă, gemuri, ciocolată și miere”.

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca tridimensională reprezentând o scoică redată din patru unghiuri diferite (cererea de înregistrare nr. 4522892, pentru produse din clasa 30).

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare a mărcii pentru „preparate din cereale, patiserie, produse de cofetărie și înghețată”

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 4 și a articolului 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară, precum și interpretarea greșită a unor prevederi din Directiva nr. 89/104/CEE de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci. În această privință, se afirmă că atât articolul 2 din directivă, cât și articolul 4 din regulament ar admite în mod expres și neechivoc caracterul distinctiv intrinsec, nu numai al ambalajului produsului, ci și al formei înseși a acestuia.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/57

Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2008 — Volkswagen/OAPI (CAR SILHOUETTE III)

(Cauza T-9/08)

(2008/C 64/92)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentanți: H.-P. Schrammek, C. Drzymalla, S. Risthaus, R. Jepsen, Rechtsanwälte)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 6 noiembrie 2007, comunicată la 9 noiembrie 2007, în cauza R 1306/2007-4;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă internațională „CAR SILHOUETTE III” pentru produse din clasa 12 (înregistrarea internațională nr. W 878 349, în cadrul căreia este desemnată Comunitatea Europeană).

Decizia examinatorului: Respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: Respinge recursul.

Motivele invocate:

—	Încălcarea articolului 74 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), în măsura în care nu s-a efectuat în mod corect examinarea din oficiu a situației de fapt;

—	Încălcarea articolului 73 din Regulamentul (CE) nr. 40/94, în special a dreptului de a fi ascultat;

—	Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 prin negarea caracterului distinctiv.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/58

Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2008 — Kwang Yang Motor/OAPI — Honda Giken Kogyo Kabushiki Kaisha

(Cauza T-10/08)

(2008/C 64/93)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Kwang Yang Motor Co. Ltd (Kaohsiung City, Taiwan) (reprezentanți: P. Rath și W. Festl-Wietek, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Honda Giken Kogyo Kabushiki Kaisha Co. Ltd (Tokyo, Japonia)

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Camerei a treia de recurs a OAPI din 8 octombrie 2007 în cauza R 1337/2006-3, comunicată reprezentanților reclamantei la 30 octombrie 2007;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Tribunalului și în procedura în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Modelul industrial comunitar înregistrat care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: model industrial comunitar înregistrat pentru un „motor cu combustie internă” — model industrial comunitar nr. 000 163 290 — 0001.

Titularul modelului industrial comunitar: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității modelului industrial comunitar: Honda Giken Kogyo Kabushiki Kaisha Co. Ltd.

Dreptul asupra modelului industrial al părții care solicită declararea nulității: model industrial înregistrat în Statele Unite ale Americii pentru un „motor cu combustie internă” — Brevet nr. D 367 070.

Decizia diviziei de anulare: respingerea în totalitate a acțiunii în declararea nulității.

Decizia camerei de recurs: anularea în totalitate a deciziei diviziei de anulare și declararea nulității modelului industrial.

Motivele invocate: încălcarea articolelor 4 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind desenele sau modelele industriale comunitare.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/58

Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2008 — Kwang Yang Motor/OAPI — Honda Giken Kogyo (Reprezentarea unui motor cu ardere internă)

(Cauza T-11/08)

(2008/C 64/94)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Kwang Yang Motor Co. Ltd (Kaohsiung City, Taiwan) (reprezentanți: P. Rath și W. Festl-Wietek, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Honda Giken Kogyo Kabushiki Kaisha Co. Ltd (Tokyo, Japonia)

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Camerei a treia de recurs a OAPI din 8 octombrie 2007, comunicată reprezentanților reclamantei la 30 octombrie 2007, în cauza R 1380/2006-3;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Tribunalului și a camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Modelul industrial comunitar înregistrat care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: Modelul industrial comunitar înregistrat pentru un „motor cu ardere internă” — Modelul industrial comunitar nr. 000 163 290 — 0002

Titularul modelului industrial comunitar: Reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității modelului industrial comunitar: Honda Giken Kogyo Kabushiki Kaisha Co. Ltd

Modelul industrial al părții care solicită declararea nulității: Modelul industrial înregistrat în SUA pentru un „motor cu ardere internă” — Brevetul nr. D 282 071

Decizia diviziei de anulare: A respins cererea de anulare în totalitate

Decizia camerei de recurs: A anulat decizia diviziei de anulare și a declarat nulitatea modelului industrial

Motivele invocate: Încălcarea articolelor 4 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind desenele sau modelele industriale comunitare

Reclamanta susține că libertatea autorilor în elaborarea motoarelor cu ardere internă este limitată la desenele sau modelele industriale care îndeplinesc cerința funcționalității. În plus, deoarece în acest sector au fost aproape atinse limitele dezvoltării tehnice, este cu atât mai dificil pentru autori să conceapă în acest domeniu o alternativă care să producă o impresie globală total diferită fără să reducă funcționalitatea modelului. De aceea, potrivit reclamantei, chiar și detaliile cele mai nesemnificative trebuie luate în considerare în vederea evaluării caracterului individual al modelului.

Reclamanta precizează totodată că a reușit, cu toate acestea, să mențină funcționalitatea precum și caracteristicile tehnice ale modelului în litigiu, oferind totodată un caracter individual componentelor sale esențiale.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/59

Recurs introdus la 4 ianuarie 2008 de M împotriva ordonanței pronunțate la 19 octombrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-23/07, M/EMEA

(Cauza T-12/08 P)

(2008/C 64/95)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: M (Broxbourne, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocați)

Cealaltă parte în proces: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMEA)

Concluziile recurentului

—	Anularea ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 19 octombrie 2007, M/Agenția Europeană pentru Medicamente în cauza F-23/07,

—	anularea deciziei Agenției din 25 octombrie 2006 în măsura în care aceasta respinge cererea din 8 august 2006 de sesizare a comisiei privind invaliditatea,

—	anularea deciziei Agenției prin care se respinge cererea de despăgubiri,

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

Motivele și principalele argumente

În recursul său, recurentul solicită anularea ordonanței Tribunalului Funcției Publice prin care se respinge ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect anularea deciziei din 25 octombrie 2006 prin care Agenția Europeană pentru Medicamente a respins cererea acestuia de constituire a unei comisii privind invaliditatea, precum și a deciziei din 31 ianuarie 2007 de respingere a cererii acestuia de despăgubiri.

În susținerea recursului său, recurentul invocă un motiv unic întemeiat pe nerespectarea de către Tribunalul Funcției Publice a dreptului comunitar. Acesta arată că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de interpretare a obiectului acțiunii sale în primă instanță și, prin urmare, s-ar fi pronunțat ultra petita. Acesta susține de asemenea că Tribunalul ar fi încălcat în plus articolul 33 alineatele (1) și (2) din RAA.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/59

Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2008 — Perfetti Van Melle/OAPI — Cloetta Fazer (CENTER SHOCK)

(Cauza T-16/08)

(2008/C 64/96)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Perfetti Van Melle SpA (Lainate, Italia) (reprezentanți: P. Perani și P. Pozzi, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cloetta Fazer AB (Ljungsbro, Suedia)

Concluziile reclamantei

—	Modificarea în totalitate a deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 7 noiembrie 2007, cauza R 149/2006-4, notificată la 9 noiembrie 2007;

—	anularea deciziei diviziei de anulare a OAPI, din 24 noiembrie 2005, privind cererea de declarare a nulității nr. 941 C 973 065;

—	confirmarea validității înregistrării mărcii comunitare a societății Perfetti nr. 973 065, CENTER SHOCK;

—	obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, precum și a celor efectuate în cadrul procedurilor desfășurate la OAPI în legătură cu cererea de declarare a nulității și cu recursul.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală CENTER SHOCK pentru produse din clasa 30 — marcă comunitară nr. 973 065.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Cloetta Fazer AB.

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: mărcile verbale naționale „CENTER” și „CLOETTA CENTER” pentru produse care fac parte, în special, din clasa 30.

Decizia diviziei de anulare: declară nulitatea mărcii comunitare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (1) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, deoarece mărcile în cauză sunt în general diferite din punct de vedere fonetic, conceptual și al impresiei de ansamblu, chiar dacă au un element comun. În plus, Cloetta și Perfetti operează, potrivit reclamantei, pe piețe distincte, întrucât produsele lor se adresează unor nevoi diferite și unor consumatori diferiți.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/60

Recurs introdus la 14 ianuarie 2008 de Marta Andreasen împotriva hotărârii pronunțate la 8 noiembrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-40/05, Andreasen/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-17/08 P)

(2008/C 64/97)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Marta Andreasen (Barcelona, Spania) (reprezentant: B. Marthoz, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 8 noiembrie 2007 din cauza F-40/05, pronunțarea asupra litigiului și admiterea concluziilor prezentate de recurentă în primă instanță, inclusiv a cererii de despăgubiri;

—	obligarea pârâtei din recurs la plata cheltuielilor de judecată;

—	obligarea Comisiei Europene la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată;

—	în subsidiar, anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 8 noiembrie 2007 în cauza F-40/05, trimiterea cauzei la Tribunalului Funcției Publice și judecarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

Motivele și principalele argumente

În recursul formulat, recurenta solicită anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei din 30 octombrie 2004 prin care Comisia a pronunțat împotriva acesteia sancțiunea disciplinară a revocării fără reducerea drepturilor de pensie și, pe de altă parte, solicitarea de daune-interese.

În susținerea recursului, recurenta invocă cinci motive.

Mai întâi, aceasta susține că Tribunalul ar fi încălcat articolul 10 din anexa IX la statut, întrucât nu ar fi efectuat un control al legalității și al proporționalității deciziei atacate în primă instanță în raport cu aplicarea acestei dispoziții ținând cont de circumstanțele din speță și de situația specială a recurentei legată de caracterul funcțiilor pe care le-a exercitat.

Al doilea motiv se întemeiază pe pretinsa încălcare a principiilor legalității actelor comunitare, aplicării în timp a actelor comunitare și securității juridice, întrucât Tribunalul nu ar fi motivat hotărârea în ceea ce privește aspectele referitoare la aplicarea în speță a regulilor cuprinse în vechiul și în noul statut al funcționarilor.

În plus, recurenta susține că Tribunalul ar fi denaturat elemente de fapt care au fost supuse aprecierii acestuia.

Aceasta invocă de asemenea o eroare de apreciere și o încălcare de către Tribunal a articolelor 11, 12, 17 și 21 din statut întrucât acesta nu ar fi motivat hotărârea din punct de vedere legal, în măsura în care Tribunalul a aprobat aplicarea acestor dispoziții astfel cum a fost făcută prin decizia atacată în primă instanță.

În sfârșit, recurenta pretinde că Tribunalul ar fi încălcat și principiile menționate la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și articolele 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/61

Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2008 — Evets/OAPI (DANELECTRO)

(Cauza T-20/08)

(2008/C 64/98)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evets Corporation (Irvine, Statele Unite ale Americii) (reprezentant: S. Ryan, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei R 603/2007-4 a Camerei a patra de recurs din 4 noiembrie 2007;

—	emiterea unei ordonanțe prin care să se declare că cererea de restitutio in integrum a fost prezentată în termenul prevăzut la articolul 78 alineatul (2);

—	trimiterea cauzei Camerei a patra de recurs pentru a se pronunța pe fond cu privire la aspectul dacă au fost luate toate măsurile necesare pentru reînnoirea mărcii vizate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca comunitară verbală „DANELECTRO” pentru produse și servicii din clasele 9 și 15 — cererea nr. 117 937.

Decizia examinatorului: refuză cererea de restitutio in integrum și declară ca fiind anulată marca.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul și declară că cererea de restitutio in integrum se consideră ca neprezentată.

Motivele invocate: încălcarea articolului 78 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului.

Reclamanta susține că aspectul respectării termenului de două luni prevăzut de articolul menționat pentru prezentarea cererii de reînnoire și plata taxelor de reînnoire a înregistrării unei mărci nu a făcut obiectul recursului. În cazul în care Tribunalul statuează că în mod întemeiat camera de recurs a examinat acest aspect, reclamanta susține, în subsidiar, că termenul limită a fost calculat greșit.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/61

Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2008 — Evets/OAPI (QWIK TUNE)

(Cauza T-21/08)

(2008/C 64/99)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evets Corporation (Irvine, Statele Unite ale Americii) (reprezentant: S. Ryan, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei R 604/2007-4 a Camerei a patra de recurs din 4 noiembrie 2007;

—	emiterea unei ordonanțe prin care să se declare că cererea de restitutio in integrum a fost prezentată în termenul prevăzut la articolul 78 alineatul (2);

—	trimiterea cauzei Camerei a patra de recurs pentru a se pronunța pe fond cu privire la aspectul dacă au fost luate toate măsurile necesare pentru reînnoirea mărcii vizate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca comunitară figurativă „QWIK TUNE” pentru produse și servicii din clasele 9 și 15 — cererea nr. 117 994.

Decizia examinatorului: refuză cererea de restitutio in integrum și declară ca fiind anulată marca.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul și declară că cererea de restitutio in integrum se consideră ca neprezentată.

Motivele invocate: motivele și principalele argumente ale reclamantei sunt identice cu cele invocate în cauza T-20/08, Evets/OAPI (DANELECTRO).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/62

Acțiune introdusă la 16 ianuarie 2008 — Weldebräu/OAPI — Kofola Holding (Form einer Flasche)

(Cauza T-24/08)

(2008/C 64/100)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Weldebräu GmbH & Co. KG (Plankstadt, Germania) (reprezentant: W. Göpfert, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Kofola Holding a.s (Ostrava, Republica Cehă)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei R 1096/2006-4 a Camerei a patra de recurs din 15 noiembrie 2007;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Kofola Holding a.s

Marca comunitară vizată: marca tridimensională „Forma unei sticle” pentru produse din clasele 30, 32 și 33 (cererea de înregistrare nr. 3 367 539).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca tridimensională „Forma unei sticle” pentru produse din clasele 21, 32 și 33 (marca comunitară nr. 690 016).

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 (1) întrucât există risc de confuzie între mărcile aflate în conflict.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială 17/vol. 1, p. 146.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/62

Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2008 — Katjes Fassin/OAPI (Yoghurt-Gums)

(Cauza T-25/08)

(2008/C 64/101)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Katjes Fassin GmbH & Co. KG (Emmerich, Germania) (reprezentant: R. Uecker, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 25 octombrie 2007 (cauza R 1322/2006-4);

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii de recurs.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: Marca figurativă „Yoghurt-Gums” pentru produse din clasele 29, 30 și 32 (cererea de înregistrare nr. 4 929 808).

Decizia examinatorului: Respinge în parte cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: Respinge recursul.

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1) în legătură cu produsele din clasa 30 care sunt încă în litigiu.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/65

Acțiune introdusă la 8 octombrie 2007 — Tomas/Parlamentul European

(Cauza F-116/07)

(2008/C 64/107)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamant: Stanislovas Tomas (Kerkrade, Țările de Jos) (reprezentant: M. Michalauskas, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri de a concedia pe reclamant în măsura în care aceasta nu a fost anulată prin decizia de respingere a reclamației sau anularea deciziei de respingere a reclamației în măsura în care aceasta nu a anulat decizia de concediere;

—	obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 125 000 de euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral și material adus reclamantului;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul solicită, pe de o parte, anularea deciziei prin care AIPN a decis concedierea sa și, pe de altă parte, repararea prejudiciului suferit. În susținerea acțiunii sale acesta invocă un abuz în exercitarea atribuțiilor al AIPN, încălcarea mai multor dispoziții din Statutul funționarilor Comunităților Europene, precum și încălcarea articolului 19 din Codul de bună conduită administrativă, încălcarea principiilor dreptului la apărare, al bunei administrări și încălcarea obligației de solicitudine a Parlamentului.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/65

Acțiune introdusă la 25 octombrie 2007 — Marcuccio/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-122/07)

(2008/C 64/108)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avvocato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea Notei nr. RELEX. K.4 D(2006)522434 din 30 noiembrie 2006;

—	anularea Notei nr. D(2007) 502458 din 15 februarie 2007;

—	anularea deciziei de încheiere a cercetării privind incidentul din 6 septembrie 2001, când reclamantul a solicitat asistența serviciului de securitate al Delegației Comisiei Europene în Angola pentru înlocuirea unui pneu de la autovehiculul personal;

—	anularea deciziei, indiferent cum este formulată, de respingere de către pârâtă a cererii din 1 septembrie 2006, adresată de reclamant autorității împuternicite să facă numiri;

—	anularea, în măsura necesară, a Notei nr. ADMIN. B.2/MB/nb D(07) 16072 din 16 iulie 2007;

—	anularea, în măsura necesară, a deciziei, indiferent cum este formulată, de respingere a plângerii din 26 martie 2007 adresată de reclamant autorității împuternicite să facă numiri;

—

obligarea pârâtei la efectuarea unei cercetări pentru a se clarifica evenimentele din 5 mai 2003, când directorul interimar al administrației Delegației CE în Angola a condus autovehiculul reclamantului din curtea exterioară a locuinței acestuia până într-un loc aflat la aproximativ 4 kilometri distanță, evenimentele din 6 septembrie 2001 și existența vreunei legături între aceste evenimente, precum și la comunicarea fără întârziere către reclamant a rezultatelor cercetării, la afișarea în diferite locuri adecvate și vizibile a unor anunțuri cuprinzând în extras concluziile cercetării și la garantarea accesului la aceste concluzii sau, în subsidiar, obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 100 000 EUR sau a acelei sume mai mari sau mai reduse pe care Tribunalul o va reține ca fiind justă și echitabilă, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin respingerea cererii din 1 septembrie 2006, deja produs în mod ireversibil până în prezent, și, în ceea ce privește prejudiciul care se va produce ulterior datei de astăzi, suma de 20 EUR sau acea sumă mai mare sau mai redusă pe care Tribunalul o va reține ca fiind justă și echitabilă, pentru fiecare zi din intervalul cuprins între ziua de mâine și ziua în care, după efectuarea cercetării, concluziile vor fi comunicate reclamantului și date publicității în mod corespunzător;

—

obligarea pârâtei la plata către reclamant, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul deja produs în mod ireversibil, cauzat de refuzul de a i se trimite traducerea in limba italiană a notei din 30 noiembrie 2006, a sumei de 20 000 EUR sau a acelei sume mai mari sau mai reduse pe care Tribunalul o va reține ca fiind justă și echitabilă, precum și, în ceea ce privește prejudiciul care se va produce ulterior datei de astăzi, suma de 2 EUR sau acea sumă mai mare sau mai redusă pe care Tribunalul o va reține ca fiind justă și echitabilă, pentru fiecare zi din intervalul cuprins între ziua de mâine și ziua în care vor fi adoptate toate măsurile de punere în executare a anulării refuzului;

—

obligarea pârâtei la plata către reclamant, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul deja produs, precum și pentru cel susceptibil de a se produce în viitor, cauzate prin decizia de încheiere a cercetării, a sumei de 20 000 EUR sau a acelei sume mai mari sau mai reduse pe care Tribunalul o va reține ca fiind justă și echitabilă, plătibilă imediat după pronunțarea hotărârii în cauza de față, pentru prejudiciul produs deja în mod ireversibil; în ceea ce privește prejudiciul care se va produce ulterior datei de astăzi, suma de 25 EUR sau acea sumă mai mare sau mai redusă pe care Tribunalul o va reține ca fiind justă și echitabilă, pentru fiecare zi din intervalul cuprins între ziua de mâine și ziua în care pârâta va adopta toate măsurile de punere în executare a anulării solicitate a deciziei de încheiere a cercetării;

—	confirmarea caracterului nelegal al faptului că, cel puțin până la data la care reclamantul a primit nota din 30 noiembrie 2006, nu i-a fost comunicată decizia de încheiere a cercetării;

—	declararea nelegalității faptului că reclamantului nu i s-a comunicat încheierea cercetării;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamant, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul produs prin omisiunea de a i se comunica încheierea cercetării, a sumei de 50 000 EUR sau a acelei sume mai mari sau mai reduse pe care Tribunalul o va reține ca fiind justă și echitabilă;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul invocă, în susținerea cererilor sale, următoarele trei motive: 1) lipsa absolută a motivării, și pentru caracterul ilogic, incongruența, caracterul absurd, confuzia, caracterul de pretext, precum și lipsa sau caracterul inadecvat al cercetării; 2) încălcarea gravă și vădită a legii; 3) încălcarea obligației de solicitudine și a celei de bună administrare.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/66

Acțiune introdusă la 3 decembrie 2007 — Adjemian și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-134/07)

(2008/C 64/109)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Vahan Adjemian (Angera, Italia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor Comisiei prin care, pe de o parte, se refuză reînnoirea contractelor de muncă ale reclamanților, în calitate de agenți contractuali, pentru o perioadă determinată sau nedeterminată și, pe de altă parte, se stabilesc condiții de muncă. În susținerea acțiunii, reclamanții invocă încălcarea principiului stabilității raporturilor de muncă și în special nelegalitatea articolului 88 din RAA în măsura în care limitează durata contractelor de muncă ale agenților contractuali

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziilor succesive ale Comisiei și în special a celei din 28 aprilie 2004 privind durata maximă pentru care se recurge la personal nepermanent în serviciile sale;

—	declararea ca nelegal a articolului 88 din RAA în măsura în care limitează durata contractelor de muncă ale agenților contractuali;

—

anularea deciziilor Comisiei din 23 august și din 31 octombrie 2007 de respingere a reclamațiilor R/263/07, R/492/07 și R/390/07 formulate împotriva deciziilor Comisiei de a încheia un contract de muncă sau de a nu reînnoi contractele de muncă ale reclamanților în calitate de agenți contractuali decât pentru o durată determinată;

—	anularea deciziei Comisiei din 5 septembrie 2007 de respingere a cererilor reclamanților din 31 mai și din 20 iulie 2007 având ca obiect prelungirea pe durată nedeterminată a contractelor de agenți contractuali ale acestora;

—	anularea deciziilor Comisiei de stabilire a condițiilor de muncă ale reclamanților, în măsura în care contractele acestora sau prelungirea acestor contracte sunt limitate la o durată determinată;

—	obligarea Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/67

Acțiune introdusă la 29 decembrie 2007 — Marcuccio/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-146/07)

(2008/C 64/110)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avvocato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Acțiune formulată împotriva respingerii de către pârâtă a cererii reclamantului de a efectua sau de a finaliza o anchetă referitoare la faptul că la 29 octombrie 2001, în incinta localurilor Delegației Comisiei Europene în Angola, unde își desfășura activitatea în calitate de funcționar al pârâtei și în timpul programului de lucru, reclamantul a intrat în contact accidental cu un praf alburiu de natură necunoscută și de a-i furniza orice informație referitoare la ceea ce s-a întâmplat cu mostra din praful menționat și la procedurile de conservare și de acces la aceasta.

Reclamantul invocă, în susținerea argumentelor sale referitoare la refuzul reclamantei, următoarele motive: 1) lipsa absolută a motivării, inclusiv caracterul ilogic, incoerența, iraționalitatea, confuzia, caracterul de pretext și lipsa sau caracterul inadecvat al cercetării; 2) încălcarea cu caracter grav a legii, evidentă și manifestă; 3) încălcarea obligației de solicitudine și a principiului bunei administrări.

Concluziile reclamantului

—	Anularea, în măsura în care este necesar, a notei din 23 februarie 2007, prot. ADMINB.2/MB/nb D(07)4623;

—	anularea, indiferent de forma acesteia, a deciziei de respingere de către pârâtă a cererii din 10 octombrie 2006, depusă de reclamant la Autoritatea împuternicită să facă numiri;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei indiferent cum ar fi formată aceasta, prin care a fost respinsă reclamația din 27 aprilie 2007 depusă de reclamant la Autoritatea împuternicită să facă numiri;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a notei din 4 septembrie 2007, prot. ADMINB.2/MB/ls D(07)19393

—

constatarea faptului că pârâta nu a efectuat sau nu a finalizat nicio anchetă, incluzând aici actele premergătoare și evident subsecvente acesteia, în scopul constatării vreunei împrejurări, intervenite fie anterior, fie ulterior, legată în indiferent ce mod de faptul că la 29 octombrie 2001, în clădirile delegației Comisiei Europene în Angola, unde reclamantul își desfășura illo tempore activitatea în calitate de funcționar al pârâtei, acesta a intrat în contact în mod accidental, în timpul programului de lucru, cu un praf alburiu de natură necunoscută;

—	constatarea ilegalității omisiunii de a efectua o anchetă și declararea ilegalității acestei omisiuni;

—	obligarea pârâtei la efectuarea sau finalizarea anchetei, la efectuarea unei întregi serii de acte materiale subsecvente acesteia din urmă, la furnizarea unei serii de informații reclamantului privind evenimentul din 29 octombrie 2001, la garantarea accesului reclamantului la mostra de praf;

—

obligarea pârâtei la plata către reclamant, cu titlu de despăgubiri pentru acea parte din prejudiciu care s-a produs deja în mod ireversibil până la data actuală, ca urmare a omiterii efectuării anchetei, a sumei de 3 000 000 euro sau a unei sume superioare sau inferioare pe care Tribunalul o va considera dreaptă și echitabilă;

—

obligarea pârâtei la plata către reclamant, cu titlu de despăgubiri pentru acea parte din prejudiciu care se va produce începând de mâine ca urmare a omiterii efectuării anchetei, a sumei de 300 de euro sau a unei sume superioare sau inferioare pe care Tribunalul o va considera dreaptă și echitabilă, pentru fiecare zi scursă între data de mâine și data la care, odată efectuată ancheta, precum și toate actele premergătoare sau subsecvente acesteia, concluziile anchetei vor fi comunicate reclamantului și vor fi făcute publice în mod corespunzător, în localurile Delegației și de asemenea la sediile direcțiilor generale Dezvoltare și Relații Externe ale Comisiei Europene;

—	constatarea conduitei adoptate de pârâtă anterior, în timpul, și ulterior evenimentului din 29 octombrie 2001 și în orice caz, legată de acest eveniment, cu excepția omiterii efectuării unei anchete;

—	constatarea și declararea ilegalității conduitei respective;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamant, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul rezultat din conduita respectivă, a sumei de 5 000 000 de euro sau a unei sume superioare sau inferioare pe care Tribunalul o va considera dreaptă și echitabilă;

—

obligarea Comisiei Europene la plata către reclamant a tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor referitoare la redactarea raportului de expertiză solicitat de parte, care va fi eventual efectuat în scopul constatării existenței condițiilor pentru obligarea pârâtei la plata către reclamant a fiecăreia dintre sumele menționate mai sus, precum și, în mod mai general, a oricărui fapt relevant pentru hotărârea care urmează a fi pronunțată în prezenta cauză.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/68

Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2008 — Bart Nijs/Curtea de Conturi a Comunităților Europene

(Cauza F-1/08)

(2008/C 64/111)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bart Nijs (Bereldange, Luxemburg) (reprezentant: F. Rollinger, avocat)

Pârâtă: Curtea de Conturi a Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Pe de o parte, anularea deciziei Comitetului de apel de a nu promova reclamantul în gradul A*11 în cadrul exercițiului de promovare 2005 și, pe de altă parte, o cerere de daune interese.

Concluziile reclamantului

—	Anularea raportului de evaluare a reclamantului pentru anul 2005/2006, inclusiv a deciziei nr. 01/2007 a Comitetului de apel de a menține acest raport, primită de reclamant la 2 martie 2007;

—	anularea deciziilor conexe și subsecvente, în special aceea de a nu îl promova pe reclamant în gradul AD 11 în anul 2007;

—	anularea deciziei reuniunii restrânse a Curții de Conturi din 8 martie 2007 de reînnoire a mandatului domnului Michel Hervé de la 1 iulie 2007 pentru o perioadă de 6 ani;

—

obligarea Curții de Conturi la plata unor despăgubiri în valoare de 10 000 EUR pentru prejudiciului moral suferit precum și despăgubiri pentru prejudiciul material reprezentat de diferența dintre salariile primite de către reclamant începând cu data intrării în vigoare a ultimelor decizii de promovare, anunțată la 3 aprilie 2007 și cele la care ar fi avut dreptul reclamantul în cazul promovării acestuia la data la care au intrat în vigoare aceste decizii.

—	obligarea Curții de Conturi a Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/68

Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2008 — Marcuccio/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-3/08)

(2008/C 64/112)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avvocato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Acțiune introdusă în legătură cu decizia pârâtei de respingere a cererii reclamantului de a primi traducerea în limba italiană a unei note, adresată acestuia, redactată în limba engleză

Concluziile reclamantului

—	Anularea notei din 15 februarie 2007, nr. RELEX.K7/PL/dg D(2007)502497;

—	anularea deciziei, indiferent cum este formulată, prin care pârâta a respins cererea din 27 ianuarie 2007, adresată de reclamant autorității împuternicite să facă numiri;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei, indiferent cum este formulată, de respingere a plângerii din 26 mai 2007 adresate de reclamant autorității împuternicite să facă numiri;

—	obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat reclamantului de actele a căror anulare este solicitată, prin plata sumei de 1 000 EUR sau a acelei sume mai mari sau mai reduse pe care Tribunalul o va reține ca fiind justă și echitabilă;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/69

Acțiune introdusă la 10 ianuarie 2008 — Brune/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-5/08)

(2008/C 64/113)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Markus Brune (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: H. Mannes, Rechtsanwalt)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

Anularea deciziei pârâtei de a nu îl înscrie pe reclamant pe lista de rezervă a concursului EPSO AD/26/05 întrucât nu a obținut un număr suficient de puncte.

Motivele și principalele argumente

—	Anularea deciziei pârâtei din 10 mai 2007 și a deciziei acesteia din 2 octombrie 2007 prin care a fost soluționată contestația și constatarea nulității listei de rezervă a concursului EPSO AD/26/05;

—	în subsidiar, anularea deciziei pârâtei din 10 mai 2007 și a deciziei acesteia din 2 octombrie 2007 prin care a fost soluționată contestația și obligarea pârâtei să îl înscrie pe reclamant pe lista de rezervă EPSO AD 26/05;

—

în subsidiar, anularea deciziei pârâtei din 10 mai 2007 și a deciziei acesteia din 2 octombrie 2007 prin care a fost soluționată contestația și obligarea pârâtei să stabilească o nouă dată la care reclamantul să susțină proba orală, prevăzându-se un timp de pregătire suficient, și să examineze posibilitatea de a-l include pe lista de rezervă potrivit unor criterii de evaluare corespunzătoare;

—	obligarea pârâtei de a-și motiva decizia din 10 mai 2007 și de a permite examinarea procesului-verbal al probei orale din 6 martie 2007;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;

—	pronunțarea hotărârii, în mod preventiv, în urma judecării în lipsă.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/70

Acțiune introdusă la 18 ianuarie 2008 — Rosenbaum/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-9/08)

(2008/C 64/115)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Eckehard Rosenbaum (Bonn, Germania) (reprezentant: H.-J. Rüber, Rechtsanwalt)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei pârâtei de încadrare a reclamantului în gradul AD 6/2 la momentul recrutării acestuia.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri a Comisiei Europene din 13 februarie 2007 privind încadrarea reclamantului în gradul AD6/2;

—	stabilirea faptului că recrutarea trebuie efectuată prin încadrarea în gradul AD 9;

—	în subsidiar, stabilirea faptului că recrutarea trebuie efectuată prin încadrarea în gradul AD 8;

—	în subsidiar, în ultimă instanță, stabilirea faptului că recrutarea trebuie efectuată prin încadrarea în gradul AD 7;

—	obligarea pârâtei să îl plaseze pe reclamant, din punct de vedere financiar, în situația corespunzătoare încadrării corecte;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

8.3.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 64/70

Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2008 — Aayhan și alții/Parlamentul European

(Cauza F-10/08)

(2008/C 64/116)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Laleh Aayhan (Strasbourg, Franța) și alții (reprezentant: R. Blindauer, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Parlamentului European din 25 octombrie 2007 de respingere a plângerii formulate de reclamanți la 21 iunie 2007 cu scopul de a obține recalificarea ansamblului contractelor pe perioadă determinată încheiate între aceștia și Parlamentul European ca un singur contract pe perioadă nedeterminată.

Concluziile reclamanților

—	Anularea deciziei explicite din 25 octombrie 2007 adoptate de domnul secretar general al Parlamentului European, autoritatea împuternicită să facă numiri (AIPN), de respingere a unei plângeri primite de Parlamentul European la 27 iunie 2007;

—	considerarea ansamblului contractelor pe perioadă determinată încheiate între reclamanți și Parlamentul European drept un singur contract pe perioadă nedeterminată care se prelungește după 1 ianuarie 2007;

—	reintegrarea tuturor agenților reclamanți cu contracte pe perioadă nedeterminată în serviciul Parlamentului European;

—	acordarea pentru fiecare agent reclamant a unei indemnizații pentru toate perioadele lucrate de la începutul încadrării sale, echivalentă dreptului la concedii plătite pe care l-a dobândit prin munca sa;

—	consemnarea, la cererea reclamanților, a faptului că decizia din 20 aprilie 2007 este considerată de aceștia drept o respingere a unei plângeri și că au sesizat deja Tribunalul Funcției Publice.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 64

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 51 8 martie 2008

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2008/C 064/01	Notă de informare cu privire la efectuarea trimiterilor preliminare de către instanțele naționale — Supliment ca urmare a intrării în vigoare a procedurii preliminare de urgență aplicabile trimiterilor preliminare referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție	1

2008/C 064/02	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 51, 23.2.2008	3