1.1.

În conformitate cu articolul 248 din Tratatul CE, Curtea de Conturi furnizează Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare cu privire la fiabilitatea conturilor, precum și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente („DAS”). De asemenea, tratatul autorizează Curtea să prezinte evaluări specifice pentru fiecare domeniu major al activității comunitare în completarea prezentei declarații.

1.2.

Activitățile referitoare la fiabilitatea conturilor Comunităților Europene au ca obiectiv să obțină suficiente probe pentru a stabili măsura în care veniturile, cheltuielile, activele și pasivele au fost înregistrate în mod corespunzător și dacă în conturile anuale se reflectă în mod fidel, sub toate aspectele semnificative, situația financiară la 31 decembrie 2006 și rezultatele operațiunilor și fluxurile de numerar pentru anul care s-a încheiat (a se vedea punctele 1.6–1.37).

1.3.

Activitățile referitoare la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente au ca obiectiv să strângă suficiente probe, directe sau indirecte, pentru a formula o opinie cu privire la conformitatea acestora cu reglementările sau dispozițiile contractuale aplicabile și la exactitatea calculelor (a se vedea punctele 1.38–1.42 din prezentul capitol pentru aspectele orizontale și capitolele 2 și 4–10 pentru detalii).

1.4.

Din nou, Curtea a acordat o atenție specială eforturilor depuse de Comisie pentru a-și consolida sistemul de control intern și măsurilor luate ca urmare a planurilor de acțiune adoptate în contextul foii de parcurs pentru un cadru de control intern integrat sau anexate rapoartelor anuale de activitate și sintezei acestora pentru exercițiul financiar 2006 și exercițiile anterioare (a se vedea capitolul 2).

1.5.

În plus, în absența indicatorilor prezentați de Comisie în decursul mai multor ani (8). Curtea oferă anumiți indicatori pentru monitorizarea progreselor efectuate în ceea ce privește îmbunătățirea controalelor interne, atât la nivel global, cât și pentru fiecare domeniu separat de venituri și cheltuieli (a se vedea anexele la prezentul capitol și la capitolele 2 și 4–10).

1.5

Comisia a încurajat pentru prima dată în 2006 ca rapoartele anuale de activitate pentru 2006 să includă, în plus față de evaluările privind conformitatea cu standardele de control intern, o secțiune despre „indicatorii-cheie în sprijinul asigurării rezonabile” (secțiunea 2.4.), iar în ceea ce privește fondurile structurale, pe lângă evaluările sistemelor statelor membre, să conțină și informații despre intrări, ieșiri, rezultate și despre impactul acțiunilor întreprinse de Comisie pentru a obține asigurare asupra legalității și a regularității operațiunilor.

1.6.

Observațiile Curții se referă la conturile anuale finale pentru exercițiul financiar 2006, întocmite de contabilul-șef al Comisiei și aprobate de Comisie în conformitate cu articolul 129 din Regulamentul financiar din 25 iunie 2002 și transmise Curții până la 31 iulie 2007. Conturile cuprind „situațiile financiare consolidate” – care includ, în special, bilanțul de active și pasive la sfârșitul exercițiului – și „rapoartele consolidate privind execuția bugetului” – care includ veniturile și cheltuielile din exercițiul respectiv.

1.7.

Conturile anuale privind exercițiul 2006 constituie al doilea set de conturi care au fost întocmite în conformitate cu normele contabilității pe bază de angajamente, care au fost introduse de Comunitățile Europene în 2005 în temeiul dispozițiilor Regulamentului financiar (în special articolele 123–138) (9). În comparație cu conturile anuale pentru exercițiul 2005, au intervenit următoarele schimbări majore:

—

au fost consolidate conturile a 24 de agenții, spre deosebire de 16 în 2005;

—

conturile prezintă informații mai detaliate privind diferitele forme de recuperare a cheltuielilor Comisiei;

—

contabilii-șefi ai fiecărei instituții sau ai fiecărui organism ale căror conturi au fost consolidate în conturile consolidate finale și-au semnat propriile conturi și contabilul-șef al Comisiei a declarat că a obținut o asigurare rezonabilă potrivit căreia conturile consolidate prezintă, sub toate aspectele semnificative, o imagine fidelă a situației financiare a Comunităților Europene.

1.8.

Contabilul-șef al Comisiei a oferit Curții, la cererea acesteia, o scrisoare de declarație a conducerii care confirmă că, cu excepția anumitor limitări, conturile finale sunt exhaustive și fiabile (a se vedea punctul 1.30 și punctele 2.23–2.25).

1.9.

Curtea și-a continuat auditul modernizării sistemului contabil al Comunităților (10). În cea de-a treia etapă a auditului (11), Curtea s-a concentrat pe următoarele elemente:

—

analiza măsurilor luate în cadrul Comisiei în vederea remedierii deficiențelor care afectează noul cadru de prezentare a informațiilor financiare și sistemele contabile ale anumitor direcții generale (12), pentru a stabili dacă acestea contribuie la furnizarea unei asigurări rezonabile conform căreia respectivele conturi redau o imagine fidelă a situației (a se vedea punctele 1.13–1.21);

—

verificarea fiabilității conturilor privind exercițiul 2006, în special a elementelor pe care Curtea le-a detectat pentru prima dată în conturile pentru exercițiul 2005 și pentru care s-au formulat rezerve (13) (prefinanțare și garanții conexe, facturi/declarații de costuri și separarea exercițiilor) (a se vedea punctele 1.22–1.37).

1.9

La data 21 iunie 2007, Comisia a publicat un raport al activității până la 31 martie 2007 despre modernizarea sistemului contabil [COM(2007) 343 final], care indică inter alia faptul că proiectul a fost pus în aplicare în mare măsură în conformitate cu planul de proiect pentru perioada 2006–2007, actualizează și extinde planul de îmbunătățire a sistemelor infomatice până în 2008. S-au înregistrat progrese în ceea ce privește îmbunătățirea mediului de control și calitatea datelor contabile în toate direcțiile generale. Progrese semnificative au fost raportate cu privire la dezvoltarea sistemului informatic ABAC, iar două instituții și șase agenții au migrat, de asemenea, către sistemul ABAC în decursul anului. S-a pregătit și migrația conturilor Fondului European de Dezvoltare (FED) către ABAC, iar serviciile Comisiei lucrează pentru a–l lansa în 2008.

1.10.

Contabilul-șef al Comisiei a introdus o serie de măsuri în vederea consolidării tranziției la contabilitatea pe bază de angajamente, printre care controale lunare pentru a detecta eventualele incoerențe din înregistrările prefinanțărilor.

1.10

Aceste măsuri vor fi îmbunătățite continuu, ca parte a proiectelor în curs de derulare, având ca scop îmbunătățirea calității datelor contabile.

1.11.

Aceste măsuri au contribuit la consolidarea cadrului de prezentare a informațiilor financiare și a sistemelor contabile. Cu toate acestea, încă există anumite deficiențe care pot compromite calitatea datelor contabile (a se vedea punctele 1.13–1.21). Tabelul 1.1 prezintă urmărirea rezervelor în ceea ce privește fiabilitatea conturilor, formulate de Curte în declarația de asigurare pentru exercițiul financiar 2005, precum și a celorlalte aspecte aduse în discuție de Curte, care au fost soluționate sau care trebuie încă să fie soluționate în contextul măsurilor luate de Comisie pentru consolidarea tranziției la contabilitatea pe bază de angajamente.

1.11

Comisia continuă să își îmbunătățească sistemele și cadrul contabil. Ea consideră că riscurile rămase sunt abordate în mod adecvat și nu au un impact semnificativ asupra fiabilității conturilor pentru exercițiul 2006.

1.12.

Ținând seama de rezultatele auditului Curții referitor la conturile exercițiului 2005, contabilul-șef al Comisiei, după consultarea Comitetului consultativ pentru norme contabile, a modificat normele contabile nr. 1, 2 și 12 în ceea ce privește sfera de aplicare a consolidării, structura și prezentarea bilanțului, precum și tratamentul drepturilor de pensie din partea Comunităților (14). Conturile pentru 2006 au fost întocmite în conformitate cu aceste norme contabile.

1.13.

În prezent, 19 direcții generale apelează la propriile sisteme informatice în scopul gestiunii financiare și al înregistrării operațiunilor care sunt transmise în sistemul contabil central (ABAC) prin intermediul unei interfețe.

1.14.

Pentru exercițiul financiar 2006, serviciile contabilului-șef al Comisiei au efectuat o urmărire a constatărilor privind exercițiul anterior (15). Pe lângă aceasta, încă nouă servicii (16) au făcut obiectul unui control în profunzime în cadrul unei abordări ciclice care urmărește acoperirea completă a serviciilor Comisiei pe termen mediu.

1.15.

Contabilul-șef al Comisiei nu a fost în măsură să valideze, pentru exercițiul financiar 2006, sistemele locale ale Oficiului de Cooperare EuropeAid (17), ale Direcției Generale Educație și Cultură (18) și ale Direcției Generale Relații Externe (19). Mai mult, numărul și importanța aspectelor și a problemelor de care trebuie să se țină seama în continuare au rămas la același nivel ca și cele menționate în raportul final de validare privind exercițiul financiar 2005 (20).

1.15

Termenul de realizare a aplicațiilor noi și de rectificare a problemelor din sistemele locale poate fi semnificativ, în special atunci când sunt implicate modificări ale sistemelor informatice. Mai mult, personalul trebuie să fie pregătit pentru a le utiliza, astfel încât să asigure obținerea beneficiilor estimate.

1.16.

Trei (21) dintre cele nouă servicii care au făcut obiectul unui control în profunzime de către serviciile contabilului-șef al Comisiei prezentau riscuri semnificative în ceea ce privește procedurile de separare a exercițiilor, ceea ce a condus la validarea condiționată a sistemelor locale în raportul final de validare pentru exercițiul financiar 2006. Cu toate acestea, după controlul procedurilor de separare și finalizarea rapoartelor de validare pentru cele trei direcții generale (Societate Informațională și Mass-media, Energie și Transport și Centrul Comun de Cercetare), contabilul-șef a validat sistemele fără restricție, cu o singură rezervă, care nu era de natură contabilă, pentru Centrul Comun de Cercetare.

1.17.

Auditul Curții a confirmat că deciziile contabilului-șef al Comisiei au fost bine întemeiate: chestiunile și problemele nesoluționate erau importante. Curtea consideră că, dată fiind existența în continuare a acestor probleme, directorul general pentru buget ar fi trebuit să formuleze o rezervă specifică privind aceste probleme.

1.17

În raportul de activitate anual pentru exercițiul financiar 2005 a fost inclusă o rezervă generală, la o dată la care Comisia nu își finalizase încă primul set de conturi provizorii în conformitate cu principiile contabilității pe bază de angajamente. S-a ținut cont și de provocările considerabile cu care s-au confruntat serviciile Comisiei la punerea în aplicare a noilor norme contabile și de dificultățile întâlnite în procesul de validare a sistemelor locale.

1.18.

Având în vedere faptul că 2005 a fost primul an în care s-a efectuat o separare a exercițiilor, nu există nicio metodă de referință pentru a verifica dacă metodele au fost adecvate. Dată fiind această dificultate, serviciile contabilului-șef al Comisiei au oferit direcțiilor generale o procedură de testare ex post a datelor privind separarea exercițiilor și un prim raport care combină datele provenind din sursele bugetare cu cele din contabilitatea generală. S-a urmărit, în special, asigurarea coerenței metodelor și a procedurilor de separare a exercițiilor. Cu toate acestea, unele direcții generale nu au efectuat testarea ex post a metodologiilor de separare a exercițiilor (22). Acest fapt a avut un impact negativ asupra fiabilității datelor contabile care figurează în conturile provizorii. Cu toate acestea, după efectuarea corecțiilor, conturile finale nu au fost afectate (a se vedea punctul 1.32).

1.18

Comisia a depus eforturi semnificative în anul 2006 pentru a îmbunătăți estimarea sumelor aferente fiecărui exercițiu independent, așa cum se detaliază la punctul 1.32. Cu toate acestea, în cazul operațiunilor aflate încă în curs de derulare, a căror durată poate fi de până la 7 ani, în absența unor informații de la beneficiarii fondurilor comunitare despre lucrările în curs și în lipsa unor mijloace legale coercitive pentru a le obține, unele servicii au constatat că este foarte dificil să procedeze la verificarea metodologiilor de separare a exercițiilor.

1.19.

Auditul Curții privind exercițiul 2005 a confirmat rezerva generală a directorului general pentru educație și cultură în ceea ce privește exhaustivitatea și corectitudinea conturilor direcției generale respective. Dată fiind incidența omisiunilor și a înregistrărilor duble sau greșite, nu s-a putut cuantifica supraestimarea sau subestimarea părții din active și din pasive care revine acestei direcții generale (23).

1.19

În 2006, Direcția Generală Educație și Cultură a îmbunătățit semnificativ calitatea infomațiilor sale financiare. Cheltuielile acestei direcții generale și ale Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură se ridică, în total, la circa 1,5 % din bugetul CE.

1.20.

În vederea remedierii deficiențelor identificate cu privire la conturile exercițiului 2005, serviciile contabilului-șef al Comisiei și-au intensificat supravegherea în ceea ce privește Direcția Generală Educație și Cultură și nou-creata Agenție Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură. Mai mult, a fost creat un grup de lucru, care include un grup contabil, pentru a efectua o verificare detaliată a tuturor facturilor/declarațiilor de costuri deschise în 2006 și pentru a asigura corectitudinea operațiunilor inițiate în unitățile operaționale. Pe lângă aceasta, a fost angajat un consultant extern pentru a oferi asistență la identificarea erorilor detectate în conturile finale ale exercițiului 2005 și la închiderea conturilor pentru exercițiul 2006.

1.20

Direcția Generală Educație și Cultură și Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și cultură au luat măsuri în mai multe domenii, inclusiv:

—

sistemul local a fost îmbunătățit pentru a preveni înregistrarea aceleiași facturi de mai multe ori în ABAC;

—

în 2006, un grup de lucru a efectuat o revizuire detaliată a tuturor facturilor anterioare pentru a identifica și corecta orice intrări duble;

—

metodologia de separare a exercițiilor a fost perfecționată;

—

riscul asociat absenței parțiale a regularizării între sistemele locale și cele centrale a fost atenuat prin folosirea datelor provenite din sistemul contabil central ca bază pentru calculele aferente separării exercițiilor și pentru raportarea angajamentelor de prefinanțare și a celor restante (RAL).

1.21.

Aceste măsuri au condus la îmbunătățirea calității datelor contabile. Cu toate acestea, în urma unui audit (24), s-a constatat că diverse date financiare nu erau alocate în mod corespunzător între Direcția Generală Educație și Cultură și Agenția Executivă. Mai mult, în cadrul închiderii conturilor pentru exercițiul 2006, este necesar să se îmbunătățească consemnarea în scris a controalelor efectuate și a corecțiilor.

1.21

Deoarece acesta nu este un aspect care afectează imaginea fidelă a situațiilor financiare ale Comisiei, serviciile de contabilitate au sfătuit Direcția Generală Educație și Cultură și Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură să nu se concentreze, în acest an, asupra separării operațiunilor, ci să își direcționeze eforturile în scopul îmbunătățirii calității datelor contabile globale.

1.22.

În 2006, serviciile Comisiei au făcut eforturi semnificative pentru a garanta exhaustivitatea și exactitatea înregistrării noilor plăți de prefinanțare și a noilor facturi/declarații de costuri neplătite, precum și separarea exercițiilor.

1.23.

Auditul Curții cu privire la imobilizările corporale și necorporale, la stocuri, la pasivele financiare și alte pasive, la provizioanele pentru riscuri și cheltuieli și la rezerve nu a descoperit nicio eroare semnificativă. Cu toate acestea, Curtea a identificat o serie de erori, care sunt prezentate mai jos.

1.24.

Auditul Curții a condus la concluzia că este necesară întărirea procedurilor de încheiere a exercițiului la unele dintre entitățile consolidate (de exemplu, Parlamentul European, Comitetul Regiunilor) și la Comisie, pentru a evita corecțiile care s-ar putea dovedi necesare după prezentarea conturilor provizorii.

1.24

Deși aspectele la care se referă această observație nu afectează imaginea fidelă a conturilor consolidate, Comisia va căuta totuși să continue îmbunătățirea procedurilor sale contabile de închidere a exercițiului financiar.

1.25.

De asemenea, Curtea a observat diferențe în tratamentul contabil al anumitor posturi între entitățile consolidate, precum și între direcțiile generale ale Comisiei (de exemplu, anumite agenții și instituții au contabilizat cheltuielile de plătit pentru concedii neluate, dar nu acesta este și cazul Comisiei și al Parlamentului European; Consiliul a prezentat pentru prima dată contractele multianuale, altele decât contractele de leasing operațional, sub titlul pasive contingente, dar nu așa au procedat și celelalte entități consolidate; lipsa separării sistematice a valorilor terenurilor și clădirilor; niciun pasiv contingent nu a fost contabilizat pentru cazul în care ar fi necesară reclasarea într-un grad superior a unui număr semnificativ de funcționari recrutați într-un grad inferior celui din concursul pe care l-au trecut, până la soluționarea unui caz aflat pe rol la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene).

1.25

Aspectele menționate de Curte nu afectează imaginea fidelă a conturilor consolidate. Cu toate acestea, Comisia va studia aspectele privind concediile neluate și contractele multianuale. Diferențele rămase observate de Curte sunt datorate faptului că entități diferite consolidate au niveluri diferite ale pragului de semnificație care trebuie avute în vedere în procesul de luare a deciziilor în contabilitate. Mai mult, cazurile limitate în care nu este posibil să se separe valoarea terenurilor și a clădirilor (la anumite delegații ale Comisiei și la câteva alte entități consolidate) reprezintă în mod clar o lipsă de informații la nivelul entității individuale, mai degrabă decât un tratament contabil inadecvat între entități consolidate.

1.26.

În situațiile financiare consolidate ale Comunităților Europene, operațiunile cu capital de risc (211 milioane de euro la 31 decembrie 2006) sunt clasificate în bilanț sub titlul „Investiții” (investiții disponibile pentru vânzare). Acestea sunt menținute la costurile lor istorice, din care s-au scăzut provizioanele pentru depreciere, deoarece în prezent este imposibil să se evalueze justa lor valoare în mod fiabil. Cu toate că o astfel de metodă de estimare a valorii este acceptabilă în circumstanțele actuale, ea nu este aplicată consecvent. Curtea a constatat cazuri în care estimările provizorii ale deprecierilor de care dispunea conducătorul operațiunilor (Banca Europeană de Investiții), în valoare totală de 21 de milioane de euro, nu fuseseră comunicate Comisiei (a se vedea punctele 11.10 și 11.11).

1.26

Standardele de raportare și de contabilitate au evoluat semnificativ în perioada mandatelor MEDA (care includ aceste operațiuni de capital cu risc). Banca Europeană de Investiții (BEI) și Comisia au urmărit evoluțiile și revizuiesc situația împreună, în prezent, căutând cea mai eficace soluție din punct de vedere al costurilor și luând în considerare și informațiile disponibile în conformitate cu contractele încheiate cu beneficiarii finali cu mai mulți ani în urmă (de aceea excluzând standardele actuale de raportare).

1.27.

Auditul unui eșantion reprezentativ de 150 de operațiuni de prefinanțare prelevate din populația prefinanțărilor înregistrate în sistemul contabil a identificat, pentru acest element bilanțier, un nivel de eroare semnificativ în ceea ce privește frecvența și impactul financiar. Cu toate acestea, nivelul nu este semnificativ pentru întreg bilanțul. Tipurile de eroare cele mai frecvente sunt următoarele:

—

intrări de prefinanțare care au fost înregistrate pentru sume greșite;

—

sume de prefinanțare care au fost înregistrate, deși au fost închise înainte de încheierea exercițiului.

1.28.

Mai mult, activitățile suplimentare de audit privind identificarea și validarea prefinanțărilor au permis constatarea următoarelor probleme legate de exhaustivitatea/exactitatea bilanțului de închidere:

1.28

—

instrucțiunile privind tratamentul contabil al facturilor finale neplătite și închiderea corespunzătoare a prefinanțărilor ar trebui reanalizate în vederea garantării unei abordări armonizate în cadrul serviciilor Comisiei;

—

Aceste instrucțiuni au fost revizuite cu atenție în luna iulie 2007. Pentru numărul limitat de facturi în cauză, concluzia este aceea că tratamentul contabil pus în aplicare de către serviciile Comisiei pentru încheierea exercițiului financiar 2006 este cel mai adecvat tratament disponibil. Același tratament se va pune în aplicare și pentru următoarea încheiere, la sfârșitul anului 2007.

—

nu se emit în mod sistematic ordine de recuperare atunci când închiderea prefinanțării arată că trebuie recuperate sume de la beneficiar, ceea ce determină o supraestimare a prefinanțării și o subestimare a creanțelor cu o valoare care nu se poate cuantifica în mod precis;

—

Nu se intenționează recuperarea sumelor de prefinanțare, ci utilizarea lor de către beneficiari pentru a-și îndeplini contractele. Recuperările au loc în cazuri rare, când beneficiarii nu își îndeplinesc obligațiile sau când există diferențe marginale între sumele plătite și costurile eligibile finale.

—

nu s-au efectuat suficiente teste de depreciere pentru ajustarea valorii prefinanțărilor la valorile recuperabile, ceea ce conduce la o posibilă supraestimare a prefinanțării și la o subestimare echivalentă a cheltuielilor legate de reducerea valorii prefinanțărilor (25).

—

Testele de depreciere nu au fost considerate o prioritate deoarece majoritatea direcțiilor generale implicate au legături cu entități publice, datorită garanțiilor bancare și datorită ratei relativ scăzute a ordinelor de recuperare emise în trecut. În viitor se va acorda o atenție sporită acestei probleme pentru a confirma această ipoteză.

1.29.

Pentru cheltuielile din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă, Comisia a introdus o nouă procedură de recuperare (26) care cuprinde tabele pentru prezentarea conturilor debitorilor. Activitățile Curții privind aceste conturi ale debitorilor aduc în discuție exhaustivitatea acestor tabele (27) (a se vedea punctele 5.61 și 5.62).

1.29

Există o legătură clară între aceste tabele și registrul debitorilor ținut de agențiile de plăți, iar orientările noi ale Comisiei, valabile din 2007, impun organismelor de certificare să regularizeze registrul debitorilor în raport cu tabelele și să ofere explicații despre orice discrepanțe constatate.

1.30.

Pentru deputații în Parlamentul European din țările ale căror autorități naționale nu oferă un sistem de pensii, Biroul Parlamentului European a adoptat un sistem de pensii provizoriu până la stabilirea unui sistem de pensii comunitar definitiv pentru toți deputații (28). Cu toate acestea, cheltuielile corespunzătoare acestor drepturi de pensii nu sunt luate în considerare în bilanțul consolidat. În lipsa unei evaluări actuariale a acestor drepturi de pensii, impactul financiar asupra (provizionului pentru) „Beneficiile angajaților” și asupra contului rezultatului economic nu poate fi cuantificat.

1.30

Viitorul acestui regim provizoriu de pensii este analizat în continuare. Având în vedere incertitudinea privind viitorul acestuia și absența unei evaluări actuariale, nu se poate include niciun provizion semnificativ în situațiile financiare.

1.31.

Auditul unui eșantion reprezentativ de 150 de facturi/declarații de costuri prelevate din populația datoriilor pe termen scurt înregistrate în sistemul contabil a identificat, pentru acest element bilanțier, un nivel de eroare semnificativ în ceea ce privește frecvența și impactul financiar. Cu toate acestea, nivelul nu este semnificativ pentru întreg bilanțul. Cele mai multe erori privesc facturi sau declarații de costuri înregistrate pentru sume greșite.

1.31

Nivelul erorilor constatate de Curte a fost limitat.

1.32.

Punctele slabe ale procedurilor de separare a exercițiilor (a se vedea punctul 1.18) au cauzat deficiențe în conturile provizorii, care au fost corectate în conturile definitive.

1.32

În 2006, Comisia și-a îmbunătățit estimarea sumelor aferente fiecărui exercițiu separat, prin întreprinderea următoarelor acțiuni:

—

s-a dezvoltat un nou raport privind punerea în aplicare a principiului separării exercițiilor;

—

tehnicile de separare a exercițiilor au fost perfecționate;

—

s-au furnizat o nouă procedură și listă de verificare pentru servicii;

—

a fost elaborat un document recapitulativ despre metodologia de separare a exercițiilor de către direcțiile generale și au fost organizate seminarii pe familii de direcții generale;

—

Direcția Generală Buget a efectuat verificări la fața locului, la direcțiile generale selectate;

—

mai multe servicii de audit intern au jucat un rol important în evaluarea separării exercițiilor.

1.33.

Activele totale au crescut de la 58,7 miliarde de euro în 2005 la 67 de miliarde de euro, în timp ce valoarea totală a pasivelor a crescut de la 120,9 miliarde de euro la 131,8 miliarde de euro. Diferența va fi finanțată din sume bugetare deja votate sau va trebui să fie acoperită în bugetele viitoare. După cum s-a indicat deja anterior (29), diferențele existente între pasivele care trebuie acoperite prin sumele ce urmează a fi solicitate statelor membre trebuie prezentate mai în detaliu, în special în ceea ce privește anii când sumele în cauză ajung la scadență.

1.33

Separarea actuală a sumelor care vor fi solicitate de la statele membre în sume pe termen lung și sume pe termen scurt este suficientă, în special atunci când se combină cu separarea activelor și pasivelor curente prezentate în bilanțul contabil.

1.34.

În comparație cu 2005, notele explicative care însoțesc conturile anuale conțin informații suplimentare cu privire la faptul că anumite operațiuni pot fi corectate la o dată ulterioară de către serviciile Comisiei sau de statele membre. Cu toate acestea, ca și în trecut, notele tot nu identifică, pentru fiecare an calendaristic, cheltuielile (și domeniile de cheltuieli) care sunt acceptate de Comisie și nici pe cele care pot face obiectul unor verificări suplimentare și al unei închideri de conturi (30).

1.34

Regulamentul financiar și regulamentele sectoriale privind agricultura și fondurile structurale permit Comisiei să efectueze verificări ale tuturor cheltuielilor timp de mai mulți ani după ce acestea au fost înregistrate. Conturile nu ar trebui să implice faptul că, datorită acestui drept, toate cheltuielile incluse trebuie să fie acceptate. Atunci când sumele reprezentând recuperări potențiale sunt cuantificabile, ele sunt prezentate în notele 5.3 și 5.4 la conturile consolidate.

1.35.

În urma unei cereri precise a Curții, notele explicative referitoare la contul rezultatului economic (31) aferent exercițiului 2006, în special, conțin informații mai detaliate privind sumele recuperate pe motiv de operațiuni ilegale sau neregulamentare, în special la nivelul beneficiarilor/destinatarilor finali, unde s-au identificat mai mult de 90 % dintre erori. Cu toate acestea, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura exhaustivitatea și fiabilitatea datelor contabile și a informațiilor prezentate în notele explicative (a se vedea punctele 2.23–2.25).

1.35

Sistemul contabil ABAC este adaptat pentru a spori cantitatea de informații înregistrate despre recuperări. Se estimează că aceste îmbunătățiri vor intra în vigoare pentru conturile aferente anului 2008.

1.36.

O regularizare detaliată între rezultatul bugetar și rezultatul economic este indispensabilă pentru a obține o asigurare rezonabilă cu privire la fiabilitatea conturilor. Cu toate acestea, regularizarea transmisă Curții în iulie 2007 prezintă încă diferențe minore pentru care nu s-au furnizat explicații. De asemenea, conturile ar fi mai inteligibile dacă s-ar include în conturile anuale un tabel care să prezinte o astfel de regularizare.

1.36

Comisia acceptă faptul că procedura de regularizare trebuie să fie îmbunătățită. Se vor lua măsuri pentru a corecta deficiențele identificate. Mai mult, Comisia va avea în vedere să includă o regularizare integrală în situațiile financiare anuale.

1.37.

Suma ordinelor de recuperare „Restante” care figurează în tabelele bugetare pentru exercițiul financiar 2005 (6 175 de milioane de euro) (32) nu corespunde sumei aferente „Drepturilor constatate”, reportate din exercițiul precedent, care figurează în conturile anuale ale exercițiului 2006 (6 180 de milioane de euro) (33). Deoarece acest fapt contravine principiului continuității, situația ar fi trebuit clarificată înainte de întocmirea conturilor.

1.37

Diferența de 5 milioane de euro reprezintă o ajustare din anul trecut a conturilor bugetare ale unei entități consolidate.

1.38.

În fața unui mediu de audit aflat în continuă schimbare și având în vedere experiența dobândită în peste doisprezece ani, s-a dovedit necesară continuarea dezvoltării și a adaptării metodologiei pe care se sprijină DAS. Elementul central al abordării DAS revizuite este un model de asigurare care se bazează pe următoarele două surse principale de dovezi:

(a)

o examinare a funcționării sistemelor de supraveghere și control aplicate de către instituțiile comunitare, statele membre și țările terțe în cadrul colectării și al plății fondurilor europene; aceste sisteme trebuie să permită obținerea de informații reprezentative cu privire la aplicarea și funcționarea controalelor cheie din punctul de vedere al capacității acestora de a preveni sau detecta și corecta erori.

(b)

controale bazate pe eșantioane reprezentative de operațiuni privind veniturile și cheltuielile, controale efectuate până la nivelul beneficiarului final care urmăresc să ofere probe directe referitoare la legalitatea și regularitatea plăților.

1.39.

Aceste surse principale pot fi completate de două alte surse:

(a)

o analiză a rapoartelor anuale de activitate, precum și a declarațiilor directorilor generali ai Comisiei și a sintezelor acestora, în care se menționează dacă Comisia dispune de o asigurare rezonabilă că sistemele existente garantează legalitatea/regularitatea operațiunilor subiacente;

(b)

o examinare a activității altor auditori, în acest caz auditori independenți de procesul de gestionare și control al Comunității (de exemplu, instituțiile supreme de audit din statele membre sau țările terțe) (34).

1.38–1.39

Declarația anuală de asigurare a Curții și alte activități de audit, precum și recomandările reprezintă o sursă neprețuită de informații pentru Comisie și îi permite acesteia să urmeze în mod corespunzător recomandările adresate.

1.40.

Precum în anii precedenți, concluziile diferitelor evaluări specifice arată că în acele domenii în care sistemele de supraveghere și control sunt, în ansamblu, corespunzătoare și aplicate corect, testele de fond efectuate de Curte au indicat că riscul de erori semnificative în ceea ce privește legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente era limitat (a se vedea punctul 4.28, punctul 5.65 referitor la IACS, punctul 8.31 referitor la delegații, punctul 9.23, cu excepția SAPARD, și punctul 10.6). Pentru aceste domenii, Curtea estimează că erorile au un impact financiar mai mic de 2 % din populația statistică respectivă (a se vedea tabelul 1.2 ). Mai mult, evaluarea de către Curte a declarațiilor directorilor generali și ale ordonatorilor de credite delegați a confirmat că nu era necesar să se formuleze rezerve sau că trebuiau formulate, eventual, doar rezerve minore (a se vedea punctele 2.11–2.12).

1.40

Comisia consideră că au fost înregistrate progrese în punerea în aplicare a sistemelor de supraveghere și control în 2006, dar recunoaște faptul că mai trebuie întreprinse acțiuni suplimentare. Punerea în aplicare a planului de acțiune în vederea unui cadru integrat de control intern și impactul pozitiv pe care acesta este probabil să îl aibă în viitor asupra asigurării obținute din sisteme reprezintă semnale suplimentare ale voinței Comisiei de a se îmbunătăți și mai mult.

1.41.

În domeniile în care auditul Curții a indicat că sistemele de supraveghere și control sunt în cel mai bun caz doar parțial satisfăcătoare, testele de fond efectuate de Curte continuă să identifice niveluri semnificative de eroare (a se vedea punctele 5.65–5.78 pentru partea din afara IACS, punctele 6.37–6.39, punctele 7.30 și 7.31, punctele 8.31 și 8.32 privind organismele de punere în aplicare și punctul 9.23 pentru SAPARD). Curtea estimează că pentru aceste domenii erorile au un impact financiar semnificativ mai mare de 2 % din populația statistică (a se vedea tabelul 1.2 ). Mai mult, evaluarea de către Curte a declarațiilor directorilor generali a confirmat că fie au fost deja exprimate rezerve majore, fie că acestea ar fi trebuit deja, în opinia Curții, să fie exprimate pentru domeniile în cauză (a se vedea punctele 2.11–2.12 și 2.13–2.17).

1.41

Cheltuielile finanțate de Comunitate în aceste domenii bugetare fac obiectul unei serii de proceduri de control, dintre care unele sunt efectuate înainte de certificarea cheltuielii către Comisie, iar altele ulterior. De exemplu, în politicile interne, riscul inerent al rambursării costurilor supraevaluate a fost atenuat de o creștere substanțială a numărului de audituri ex post, în timp ce pentru organizațiile de punere în aplicare a ajutoarelor externe Comisia se asigură că beneficiarii efectuează verificarea cererilor de plată în etapele-cheie de punere în aplicare a proiectului, permițând astfel ca erorile aferente plăților efectuate în avans să fie detectate și remediate. Constatările prezentate de Curte reflectă situația la un anumit punct din execuția acestor proceduri de control. O mare parte dintre erori vor fi probabil corectate prin funcționarea sistemului corectiv multianual.

1.42.

Evaluările specifice ale cheltuielilor în conformitate cu politica agricolă comună, cu politicile structurale și cu politicile interne arată că anumite criterii de eligibilitate complicate sau neclare sau obligații juridice complexe pot să aibă un impact considerabil asupra legalității și regularității operațiunilor (a se vedea punctul 5.44 pentru cheltuielile de dezvoltare rurală, punctul 6.29 pentru operațiunile structurale și punctul 7.11 pentru politicile interne). De exemplu, auditul Curții cu privire la sisteme indică că măsurile privind dezvoltarea rurală sunt supuse unui nivel ridicat de eroare, adesea din cauza complexității condițiilor de eligibilitate (38). Pe de altă parte, conceperea și aplicarea sistemului de plăți unice limitează riscul plăților nereglementare. Cu toate acestea, nivelul global de eroare care afectează cheltuielile agricole se situează încă deasupra pragului de semnificație.

1.42

În timp ce pentru a îndeplini obiectivele politice uneori este nevoie de reglementări detaliate, Comisia este conștientă de necesitatea de a simplifica regulile, atât timp cât îndeplinirea obiectivelor politice permite acest lucru. Atunci când cerințele legale rămân complexe, Comisia oferă orientări pentru a simplifica și clarifica punerea lor în aplicare. Evitarea erorilor depinde în mare măsură și de orientările pe care autoritățile statelor membre le oferă organismelor de punere în aplicare și beneficiarilor, de eficacitatea controalelor și de conștientizarea de către beneficiari a faptului că nerespectarea obligațiilor poate conduce la pierderea subvenției. Comisia încurajează statele membre să își intensifice activitățile în aceste domenii, ca parte a planului de acțiune în vederea unui cadru integrat de control intern.

2.1.

Prezentul capitol se referă la eforturile depuse de Comisie în 2006 în vederea îmbunătățirii eficacității sistemelor de supraveghere și control din cadrul direcțiilor sale generale, cu scopul de a asigura legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente bugetului UE. Curtea analizează, în special:

—

măsura în care luările de poziție (management representations) cuprinse în rapoartele anuale de activitate și în declarațiile directorilor generali, precum și în sinteza Comisiei, sunt confirmate de constatările auditului Curții (punctele 2.3–2.18);

—

informațiile privind recuperările și corecțiile financiare (punctele 2.23–2.30).

2.1.

Măsurile luate în 2006 au inclus lansarea unui plan de acțiune în vederea unui cadru integrat de control intern, primul raport de activitate din martie 2007 prezentând progresele realizate. Au fost făcute îmbunătățiri în orientările pentru rapoartele anuale de activitate, inclusiv prezentarea strategiilor de control ale serviciilor și a rezultatelor acestora, precum și – fără caracter obligatoriu pentru anul 2006 – a legalității și regularității indicatorilor.

2.2.

Acest capitol include, de asemenea, observații referitoare la planul de acțiune al Comisiei pentru un cadru integrat de control intern (punctele 2.19–2.22), precum și o analiză a modului de funcționare a sistemelor de supraveghere și control ale Comisiei (punctele 2.31–2.34).

2.3.

Pe lângă raportul privind realizările politice (1), Comisia a adoptat Raportul de sinteză (2) privind realizările sale în materie de gestiune în 2006, considerând că „sistemele de control intern existente, cu limitările descrise în rapoartele anuale de activitate pe 2006, oferă asigurări rezonabile în ceea ce privește legalitatea și regularitatea operațiilor pentru care Comisia își asumă responsabilitatea generală, în conformitate cu articolul 274 din Tratatul CE. Cu toate acestea, Comisia admite că sunt necesare noi eforturi suplimentare pentru a rezolva unele puncte slabe, în special cele subliniate în rezervele formulate de ordonatorii de credite delegați”.

2.4.

Evaluarea realizată de către Comisie a anumitor aspecte transversale corespunde analizei Curții în ceea ce privește concluziile referitoare la gestiunea centralizată directă în domeniul cercetării (a se vedea punctul 2.12), nevoia de simplificare (a se vedea punctul 1.42), de a continua eforturile privind elaborarea de indicatori de legalitate și regularitate (a se vedea punctul 2.18) și de a continua îmbunătățirea calității rapoartelor anuale de activitate (a se vedea punctele 2.7 și 2.9). Cu toate acestea, în ceea ce privește anumite părți din politica agricolă comună, acțiunile structurale și, de asemenea, anumite părți din acțiunile externe, auditul Curții relevă deficiențe semnificative la nivelul sistemelor de supraveghere și control, care nu se limitează doar la cele care au făcut obiectul rezervelor formulate de către directorii generali în declarațiile acestora ce însoțesc rapoartele anuale de activitate (a se vedea punctele 2.13–2.17). Mai mult, analiza de către Comisie a problemelor care continuă să existe cu privire la fiabilitatea conturilor, în special la nivelul sistemelor auxiliare locale, nu era completă (a se vedea punctele 1.13–1.17).

2.4.

Directorii generali formulează rezerve în declarațiile lor atunci când informațiile pe care le-au constituit din propria lor activitatea de audit și din cea a statelor membre cu privire la funcționarea sistemelor indică deficiențe semnificative care presupun un risc important pentru bugetul comunitar, care nu poate fi gestionat în mod adecvat prin intermediul mecanismelor corectoare obișnuite ale sistemului de control. În plus față de aceste cazuri, directorii generali ar putea formula o rezervă atunci când există un risc important pentru reputația instituțiilor comunitare. În consecință, directorii generali menționați de către Curte nu au emis rezerve atunci când au considerat că riscul a fost gestionat în mod adecvat și au explicat motivațiile evaluării în rapoartele lor anuale de activitate.

2.5.

Comisia declară, în Raportul său de sinteză, faptul că, „în unele cazuri”, diferența dintre asigurarea care trebuie obținută din sistemele de control intern, astfel cum este evaluată de Curte, și asigurarea oferită de directorii generali responsabili rezultă în principal din interpretări divergente ale tipologiei și impactului erorilor și/sau ale evaluării deficiențelor de sistem. În viziunea Curții, această divergență reflectă în principal faptul că evaluarea de către Comisie a realizărilor în materie de gestiune nu ia în considerare în mod adecvat impactul deficiențelor de control existente, cu toate că acestea sunt recunoscute, în cea mai mare parte, în diversele planuri de acțiune și rapoarte anuale de activitate (a se vedea punctele 2.11 și 2.19–2.22).

2.5.

Comisia a arătat în raportul de sinteză că evaluarea asigurării care va obținută din cadrul de control intern ține seama, de asemenea, de caracterul multianual al acestuia, care permite să fie făcute corecții la câtva timp după vărsarea fondurilor, precum și de măsurile corectoare de remediere a punctelor slabe identificate privind controlul.

2.6.

De exemplu, după cum s-a specificat deja în Raportul anual privind exercițiul financiar 2005 (3), auditurile Curții indică faptul că, în anumite domenii, sistemele de supraveghere și control existente nu asigură prevenirea sau identificarea și corectarea în timp util a erorilor (a se vedea punctele 5.76, 6.39, 7.30, 8.31 (4) și 9.23). Comisia subliniază că serviciile sale aplică un sistem multianual în cadrul căruia erorile dintr-un an pot fi detectate și corectate în anii ulteriori. Însă, independent de aceste argumente, Comisia nu are la dispoziție informații adecvate și fiabile privind corecțiile efectuate la nivelul beneficiarilor finali (a se vedea punctele 2.23–2.30).

2.6.

În domeniul cheltuielilor agricole, rezultatele controalelor la nivelul beneficiarilor finali, astfel cum au fost comunicate de statele membre Comisiei și publicate în raportul pe anul de activitate corespunzător, oferă un indiciu cu privire la amploarea plăților necuvenite pentru cheltuielile agricole. Pentru a îmbunătăți în continuare asigurarea care poate fi obținută din aceste informații, începând cu 2007 Comisia a pus în aplicare recomandarea Curții, potrivit căreia organismele de certificare trebuie să desfășoare mai multe activități de verificare și validare a statisticilor de inspecție și a controalelor ulterioare plăților.

2.7.

Orientările (5) pentru rapoartele anuale de activitate pe 2006, precum și evaluarea colegială (6) evidențiază eforturile susținute ale serviciilor centrale ale Comisiei în scopul clarificării legăturii dintre eficacitatea sistemelor de control intern și baza pe care se sprijină aceste declarații (7), și furnizează informații generale referitoare la modul de prezentare a indicatorilor cheie privind legalitatea și regularitatea (8).

2.8.

În declarațiile acestora anexate la rapoartele anuale de activitate, directorii generali trebuie să specifice dacă resursele alocate activităților au fost utilizate în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare și dacă respectivele controale interne puse în aplicare în serviciile lor oferă o asigurare rezonabilă privind legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente. În eventualitatea unor deficiențe de control intern sau neregularități semnificative, aceștia trebuie să formuleze rezerve care să însoțească declarațiile lor (9) și să elaboreze planuri de măsuri de remediere.

2.8.

Combinația acestor două principii (asigurarea rezonabilă privind buna gestiune financiară, precum și legalitatea și regularitatea) determină un anumit „echilibru” între riscuri și controale, care este considerat ca fiind acceptabil de către conducere, chiar dacă „asigurarea completă” și „legalitatea/regularitatea completă” nu pot fi obținute.

2.9.

Analiza Curții privind rapoartele anuale de activitate și declarațiile directorilor generali pentru exercițiul financiar 2006 relevă faptul că atât criteriile de importanță semnificativă, cât și definirea rezervelor și impactul acestora asupra asigurării obținute au fost, în general (10), clare. În cadrul auditului său, Curtea a constatat, de asemenea, faptul că rapoartele anuale de activitate prezintă, în general, o evaluare îmbunătățită a punctelor tari și a punctelor slabe ale sistemelor de supraveghere și control (11).

2.9.

Comisia anticipează îmbunătățiri suplimentare în anul 2007, mulțumită în special generalizării utilizării modelului de control intern în raporturile anuale de activitate, care stabilește o legătură mai clară între sistemele de control și de asigurare. Comisia își va continua eforturile de îmbunătățire a criteriilor de importanță semnificativă și de consolidare a temeiului asigurării, atunci când este necesar.

2.10.

Toți directorii generali au afirmat că au obținut o asigurare rezonabilă cu privire la faptul că resursele care le-au fost alocate au fost folosite în scopurile specificate, iar controalele interne pe care le-au aplicat au permis garantarea legalității și a regularității operațiunilor subiacente.

2.11.

Curtea constată că 15 dintre cele 40 de declarații conțin una sau mai multe rezerve. Numărul total de rezerve a scăzut între 2005 (31) și 2006 (20) (12). Majoritatea se referă la deficiențe identificate deja în anii anteriori (13) și privesc, în principal, legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente. Cele mai importante rezerve în contextul DAS sunt prezentate în tabelul 2.1 .

2.12.

În ceea ce privește resursele proprii, politicile interne (inclusiv cercetarea), strategia de preaderare (19) și cheltuielile administrative (a se vedea tabelul 2.1 și punctele 4.28, 7.30, 9.23, 10.15, 10.16 și 10.25), rapoartele anuale de activitate corespund, în general, concluziilor trase în urma diferitelor evaluări specifice realizate în cadrul DAS.

2.13.

Pe de altă parte, în ceea ce privește secțiuni semnificative din bugetul UE, directorii generali oferă o imagine mai pozitivă cu privire la legalitatea și regularitatea cheltuielilor comunitare decât cea prezentată de către Curte în cadrul auditului său.

2.13.

Auditul Curții se referă la legalitatea și regularitatea operațiunilor înregistrate într-un anumit an. Directorii generali oferă asigurarea privind funcționarea sistemelor de control multianuale în cursul anului respectiv. Comisia nu subestimează punctele slabe ale sistemului, care pot genera cheltuieli care nu îndeplinesc condițiile prevăzute, dar își construiește asigurarea în timp și ține seama de măsurile de remediere care sunt luate pentru a corecta astfel de puncte slabe, precum și de capacitatea sistemului multianual de a corecta erorile la câtva timp după vărsarea fondurilor.

2.14.

În ceea ce privește politica agricolă comună, asigurarea furnizată de declarația directorului general pentru agricultură și dezvoltare rurală (a se vedea tabelul 2.1 ) nu este compatibilă cu observațiile Curții, sub unele aspecte semnificative. În sprijinul acestei declarații, Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală utilizează un model de asigurare. Elementele acestui model sunt specificate în raportul anual de activitate (20). Constatările auditului Curții pun în evidență deficiențe care au un impact asupra fiecăruia dintre aceste elemente și care limitează asigurarea pe care aceasta o poate obține pe baza declarației. În special, aceste deficiențe sunt legate de faptul că direcția în cauză obține o asigurare din elemente care nu sunt legate de cheltuielile efectuate în 2006 (21), folosește previziuni de corecții viitoare (active contingente) pentru exercițiul curent și ia în considerare costul corecțiilor financiare suportat de către statele membre, și nu de către beneficiarii de ajutor primit în mod necuvenit (a se vedea punctele 5.63 și 5.64).

2.14.

Comisia observă că nivelul total de eroare a scăzut în mod pronunțat și că, în cazul părții neincluse în componenta dezvoltare rurală a cheltuielilor FEOGA – Garanții, care reprezintă peste 85 % din totalul cheltuielilor, acesta se află sub nivelul de importanță semnificativă. În ceea ce privește dezvoltarea rurală, măsurile pentru agromediu sunt susceptibile să genereze o rată ridicată de incidență a erorilor semnificative.

2.15.

Referitor la politicile structurale, declarațiile directorilor generali pentru politică regională și pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și egalitate de șanse subestimează deficiențele semnificative ale sistemelor de gestiune și control din statele membre (a se vedea punctul 6.38), precum și nivelul semnificativ de eroare la nivel de proiect (a se vedea punctul 6.39), semnalate de către Curte în cadrul auditurilor sale (a se vedea tabelul 2.1 ).

2.15.

Rapoartele anuale de activitate ale directorilor generali responsabili stabilesc bazele pentru evaluarea eficacității sistemului de gestiune și control în statele membre și măsurile corectoare în curs în vederea realizării îmbunătățirilor necesare și indicării nivelurilor de risc pentru fondurile comunitare. Evaluările se bazează pe o importantă activitate de audit și sunt, în general, conforme cu cele ale Curții. Acestea arată că, astfel cum este precizat în răspunsul la punctul 2.6, aproximativ 10 % dintre sistemele de control prezintă deficiențe grave și, prin urmare, prezintă un risc ridicat. În aceste cazuri, plățile către un stat membru pot fi suspendate și pot fi impuse corecții financiare, atunci când statul membru nu face el însuși corecțiile necesare. Comisia reiterează faptul că o mare parte dintre erorile detectate pot fi corectate prin intermediul mecanismelor corectoare multianuale din sistem.

2.16.

De asemenea, Curtea pune sub semnul întrebării compatibilitatea dintre evaluarea globală a directorului general pentru politică regională privind Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul de coeziune și rezervele formulate de către acesta cu privire la funcționarea sistemelor de gestiune și control în 10 și, respectiv, 9 state membre (22). Situația este aceeași și pentru Direcția Generală pentru Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Egalitate de Șanse (23). Mai mult, Curtea remarcă faptul că, în conformitate cu raportul anual de activitate al acestei direcții, nu a fost formulată nicio opinie de audit pentru 17,5 % din cheltuielile aferente perioadei de programare 2000–2006 în ceea ce privește Fondul Social European (FSE); directorul general și-a fundamentat asigurarea pe declarațiile persoanelor responsabile.

2.16.

Deși serviciile de gestiune și audit ale Direcției Generale Politică Regională au emis opinii cu rezerve asupra sistemelor din anumite state membre datorită deficiențelor importante care afectează elementele-cheie ale sistemelor acestora, s-a concluzionat, în temeiul măsurilor corectoare care au fost luate și având în vedere funcționarea multianuală a sistemelor de control, că deficiențele nu erau semnificative, astfel încât să justifice o rezervă formală în declarația directorului general. În ceea ce privește Fondul Social European, Comisia consideră că evaluarea globală făcută de directorul general al Direcției Generale Ocuparea Forței de Muncă, Probleme Sociale și Șanse Egale privind sistemele este compatibilă cu rezervele privind programele din șapte state membre. Luările de poziție au ca obiectiv să elimine carența privind operațiunile care nu au fost supuse unui audit, deoarece este pur și simplu imposibil să se realizeze un grad de acoperire a auditului de 100 %.

2.17.

Nivelul semnificativ de eroare și deficiențele constatate de către Curte în ceea ce privește sistemele de supraveghere și control destinate să asigure legalitatea și regularitatea operațiunilor la nivelul organismelor responsabile de punerea în aplicare a proiectelor în domeniul acțiunilor externe (a se vedea punctele 8.31 și 8.32) nu sunt reflectate în mod suficient în raportul anual de activitate și în declarația Oficiului de Cooperare EuropeAid (a se vedea tabelul 2.1 ).

2.17.

Sistemul de control intern al Comisiei caută să mențină un echilibru între costurile și beneficiile verificărilor și este astfel conceput, încât să ia în considerare caracterul multianual al cheltuielilor pentru ajutorul extern, ceea ce garantează că se efectuează controlul solicitărilor de plată ale beneficiarilor în momentele-cheie ale execuției proiectului, permițând astfel detectarea și remedierea erorilor legate de plățile în avans.

2.18.

Trei sferturi (24) din direcțiile generale prezintă indicatori de legalitate și regularitate în rapoartele lor anuale de activitate pe 2006. Curtea constată că nu toți acești indicatori corespund tipurilor generale (de indicatori de rezultat și/sau de impact) specificate în orientările elaborate de serviciile centrale ale Comisiei. Curtea consideră că, la nivelul direcțiilor generale, sunt necesare în continuare eforturi suplimentare de îmbunătățire a acestor indicatori pentru a putea măsura eficacitatea sistemelor de supraveghere și control, precum și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente (a se vedea punctele 2.31–2.34).

2.18.

Deși directorii generali nu aveau încă obligația de a prezenta indicatori de legalitate și regularitate în rapoartele lor anuale de activitate pe anul 2006 în conformitate cu tipurile generale recomandate în instrucțiunile în vigoare [D(2006) 12058], raportul de sinteză 2006 anunță eforturi susținute pentru a dezvolta acești indicatori de legalitate și regularitate, asigurând în același timp o abordare coerentă pe grupuri de politici ale serviciilor. Începând cu rapoartele de activitate pe anul 2007, va fi obligatorie utilizarea indicatorilor.

2.19.

La data de 7 martie 2007, Comisia a prezentat un raport (25) privind evoluția planului de acțiune (26) pentru un cadru integrat de control intern, ale cărui concluzii sunt în general pozitive. Comisia afirmă în acest raport că a înregistrat progrese concrete în ceea ce privește punerea în aplicare a planului de acțiune, totodată subliniind că trebuie să fie abordate și provocările rămase. Deși au existat unele întârzieri, Comisia consideră că va putea încă să atingă obiectivul de a „pune bazele”, până la sfârșitul anului 2007, pentru gestionarea adecvată a riscului de erori și oferirea unei asigurări suplimentare cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor.

2.20.

În analiza detaliată care însoțește raportul său privind stadiul activității (a se vedea tabelul 2.2 ), Comisia a estimat că, dintre cele 35 de subacțiuni, 10 au fost finalizate, 5 au fost aproape finalizate, 13 erau în curs de realizare, 4 nu au fost demarate încă, iar 3 au fost retrase. Aceasta a introdus, de asemenea, 6 subacțiuni noi care urmează să fie puse în aplicare până la sfârșitul anului 2007.

2.21.

După cum este specificat în raportul său anual pe 2005 (28), Curtea va evalua rezultatele planului de acțiune atunci când va fi posibil să se evalueze impactul acestuia. Cu toate acestea, Curtea subliniază că există un anumit optimism ce caracterizează calendarul prevăzut de Comisie pentru planul său de acțiune (a se vedea punctul 2.19) și atrage atenția asupra faptului că este posibil ca majoritatea acțiunilor în cauză să aibă un impact real asupra funcționării sistemelor de supraveghere și control ale Comisiei doar pe termen mediu sau lung.

2.21.

Comisia însăși a indicat în raportul de activitate privind planul de acțiune al Comisiei pentru un cadru integrat de control intern (29) că noile subacțiuni vor fi finalizate în cadrul calendarului stabilit inițial pentru planul de acțiune (la sfârșitul lui 2007) și vor asigura, împreună cu acțiunile în curs, punerea în funcțiune a cadrului până la acea dată, astfel încât cadrul integrat de control intern să înceapă să aibă impactul planificat asupra asigurării.

2.22.

Tabelul 2.2 oferă o imagine de ansamblu asupra evaluării preliminare realizate de Curte în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor cuprinse în planul de acțiune pentru un cadru integrat de control intern. La sfârșitul anului 2006, această analiză indică faptul că 4 acțiuni nu fuseseră încă demarate, 16 se aflau încă în curs (de realizare), 15 (30) au necesitat o urmărire (obiectivul nu fusese atins integral sau impactul nu era încă vizibil) și 6 reprezentau acțiuni nou introduse. Curtea consideră că o parte dintre aceste acțiuni continuă (sau sunt legate de) acțiuni anterioare stabilite în Raportul de sinteză pe 2005 și/sau în rapoarte precedente (a se vedea punctul 2.29) (31).

2.22.

Punerea în aplicare a planului de acțiune respectă în linii mari calendarul stabilit de către Comisie, care se întinde în anii 2006 și 2007. În primăvara 2008, Comisia va prezenta un raport final privind punerea în aplicare a planului de acțiune. Impactul va fi analizat pe o perioadă mai lungă. Comisia va monitoriza acest impact privind asigurarea, iar raportul pe anul 2008 va face o primă evaluare a impactului diferitelor acțiuni și va trage concluzii pentru consolidarea viitoare a cadrului integrat de control intern [a se vedea COM(2007) 86].

2.23.

Obiectivul principal al sistemelor de supraveghere și control este de a preveni sau de a detecta erorile din operațiunile legate de bugetul UE. La fel ca în exercițiile anterioare, auditul Curții a identificat elemente care atestă existența unor erori semnificative în domenii importante de cheltuieli ale UE și a constatat că majoritatea erorilor apar la nivelul beneficiarilor finali; de aceea, este esențial ca măsurile de corectare a erorilor ce afectează cheltuielile din bugetul UE să fie întreprinse, în esență, la acest nivel (32).

2.23.

Acolo unde sistemele de supraveghere și control au fost evaluate ca fiind ineficace și unde punctele slabe identificate reprezintă un risc pentru bugetul CE, Comisia aplică mecanismele formulate pentru exercitarea rolului său de supraveghere pentru a recupera sumele respective de la statele membre responsabile. Astfel, statele membre sunt stimulate să asigure controale adecvate pentru a evita posibile corecții financiare.

2.24.

Cu toate acestea, probele privind corecțiile efectuate sunt insuficiente. Informațiile referitoare la recuperările și corecțiile financiare prezentate în rapoartele anuale de activitate pe 2006 și în diverse secțiuni ale conturilor anuale consolidate finale pentru 2006 nu conțin explicații suficiente pentru a putea releva riscul de suprapunere a diferitelor elemente. Mai mult, acestea nu oferă posibilitatea de a face distincția între recuperările cheltuielilor ilegale/neconforme cu reglementările la nivelul beneficiarilor finali/destinatarilor și corecțiile impuse statelor membre pentru a sancționa deficiențele care afectează sistemele.

2.24.

În timp ce informațiile privind recuperările și corecțiile financiare în sectorul agricol sunt, în general, adecvate, este nevoie ca acestea să fie îmbunătățite în alte sectoare. Acțiunea 11N din planul de acțiune vizează, inter alia, să determine „dacă sistemul de recuperare și de compensare funcționează în mod eficace”, identificând sumele recuperate în 2005 și 2006, precum și coerența acestora cu erorile identificate în timpul controalelor, iar pentru gestiunea repartizată va examina fiabilitatea sistemelor naționale de monitorizare și raportare.

2.25.

Mai mult, informațiile oferite sunt incomplete, deoarece nu prezintă amploarea totală a corecțiilor aplicate pentru cheltuielile comunitare și nici măsura în care sumele respective se referă la cheltuielile efectuate în 2006 (a se vedea punctele 5.61 și 5.62). Acesta este, în special, cazul domeniului acțiunilor structurale, chiar dacă există mecanisme specifice, atât la nivelul Comisiei, cât și al statelor membre, pentru a garanta returnarea subvențiilor ineligibile (de exemplu, făcând schimb între cheltuieli ineligibile și cheltuieli eligibile și prin compensarea recuperărilor cu cheltuieli sau prin reducerea declarațiilor viitoare de cheltuieli).

2.25.

Deciziile privind corecțiile financiare în agricultură, luate în anul 2006, sunt enumerate în raportul anual de activitate al Direcției Generale pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, menționându-se pentru fiecare decizie totalul sumelor excluse din finanțarea comunitară.

2.26.

Având în vedere necesitatea de a asigura disponibilitatea, exhaustivitatea și fiabilitatea informațiilor privind corectarea erorilor, Comisia a lansat, în 2006, mai multe inițiative.

2.27.

În plus față de acțiunea întreprinsă în cadrul FEOGA – Garantare (a se vedea punctele 5.52 și 5.61), Comisia a modificat Regulamentul (CE) nr. 448/2001 în decembrie 2006 (33) și a emis o notă orientativă privind informațiile solicitate cu privire la corecțiile efectuate și sumele care urmează să fie recuperate de statele membre în domeniul acțiunilor structurale.

2.27.

În ianuarie 2007, Comisia s-a adresat în scris tuturor statelor membre, cerând informații pentru anul 2006 și, cumulat, pentru întreaga perioadă 2000–2006 privind recuperările și retragerile, precum și situația recuperărilor în curs la sfârșitul anului 2006.

2.28.

În martie 2007, a fost introdusă „o măsură nouă (11N)” în planul de acțiune pentru un cadru integrat de control intern (a se vedea punctul 2.20 și tabelul 2.2 ). Pe această bază, Comisia intenționează să determine dacă sistemele de recuperare și de compensare funcționează în mod eficace, prin identificarea sumelor recuperate în 2005 și în 2006 și prin corelarea acestora cu erorile identificate în timpul controalelor. În acest context, în cazul cheltuielilor în gestiune directă, Comisia va elabora o tipologie a erorilor și va căuta să identifice relația acestora cu recuperările, corecțiile financiare și ajustările plăților. În cazul cheltuielilor în gestiune repartizată, aceasta va examina fiabilitatea sistemelor de monitorizare naționale.

2.29.

Cu toate acestea, în realitate, acțiunea 11N continuă (sau este legată, într-un fel sau altul, de) planuri de acțiune orizontale anterioare ale Comisiei (34) (a se vedea punctul 2.22) pe care aceasta le-a considerat ca fiind finalizate.

2.29.

Acțiunea 11N este mai cuprinzătoare decât precedentele acțiuni citate de către Curte, deoarece stabilește legătura cu constatările controalelor.

2.30.

În mai multe rapoarte anuale anterioare (35), Curtea a atras atenția Comisiei asupra deficiențelor legate de obținerea de informații fiabile privind corectarea erorilor. Având în vedere complexitatea problemelor, nimic nu indică faptul că deficiențele existente au fost remediate sau că este posibil să fie remediate în termen scurt.

2.30.

Astfel cum se menționează la punctul 2.6, Comisia se va asigura că viitoarele rapoarte anuale de activitate vor include mai multe informații privind corecțiile care au fost avute în vedere, demarate sau impuse în cursul anului respectiv. Comisia acordă o atenție deosebită dezvoltării unor măsuri preventive, pe baza unei analize a motivelor care au dus la impunerea de corecții. Acestea pot fi măsuri generale, cum ar fi definirea cadrului legislativ, sau mai specifice, precum verificări financiare distincte.

2.31.

Curtea a analizat punerea în aplicare a standardelor de control intern (36) în cadrul mai multor (37) servicii ale Comisiei, cu scopul nu numai de a aprecia gradul de aplicare a cerințelor minime (de bază), ci și de a evalua eficacitatea sistemelor care asigură legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente (38).

2.32.

Raportul ce prezintă o imagine de ansamblu asupra situației controlului intern din cadrul serviciilor Comisiei în 2006, întocmit de Direcția Generală pentru Buget, indică faptul că, pentru exercițiul financiar 2006, direcțiile generale au respectat, în medie, 95 % din cerințele de bază. Dat fiind faptul că aceste cerințe de bază au rămas esențial neschimbate (39), Curtea a constatat faptul că nivelul de conformitate cu standardele de control intern este stabil comparativ cu 2005. Tabelul 2.3 prezintă evaluarea Curții în ceea ce privește punerea în aplicare a standardelor de control intern (în general, în concordanță cu analiza Comisiei).

2.32.

Chiar dacă media de 95 % pare a fi constantă și neschimbată în 2006, direcțiile generale au fost confruntate cu noi cerințe în domeniul ICS 11 (în special pregătirea planurilor de securitate informatică bazate pe o analiză de risc a sistemelor IT) și ICS 15 (două noi cerințe în domeniul planificării pentru continuitatea activităților).

2.33.

În ciuda nivelului ridicat de conformitate cu cerințele de bază, sistemele de supraveghere și control de la nivelul Comisiei nu atenuează în mod suficient riscul de eroare, în special, în anumite domenii ale agriculturii, ale politicilor structurale, ale politicilor interne, ale acțiunilor externe și ale ajutorului de preaderare (a se vedea punctele 5.77, 6.38, 7.30, 8.32, 9.23 și tabelul 2.4 ). Această analiză corespunde uneia dintre concluziile (40) Raportului anual privind exercițiul 2006 al Serviciului de audit intern al Comisiei (Internal Audit Service – IAS) (41).

2.33.

Aceasta situație este previzibilă, având în vedere că standardele de control intern se referă în principal la operațiuni în interiorul Comisiei, în timp ce majoritatea erorilor apar în cazul cheltuielilor gestionate de statele membre sau de organismele de punere în aplicare.

2.34.

Controlul calității efectuat de Serviciul de audit intern al Comisiei (IAS) cu privire la structurile de audit intern (Internal Audit Capabilities – IAC) din cadrul direcțiilor generale a concluzionat că majoritatea acestor structuri (45) au respectat parțial sau integral standardele (profesionale), dar că trebuie continuate eforturile de îmbunătățire a activității de audit intern (46). Curtea ia notă de constatările incluse în această examinare și salută propunerile corespunzătoare de îmbunătățire, în special pe aceea care recomandă, pe de o parte, ca structurile de audit intern să furnizeze o evaluare globală a sistemelor de control intern din cadrul direcțiilor generale la sfârșitul perioadei de trei ani care se va încheia în 2009 și, pe de altă parte, ca aceeași cerință să se aplice pentru IAS la nivelul Comisiei (47).

2.34.

Rolul structurilor de audit intern (Internal Audit Capability – IAC) nu este acela de a prezenta o opinie anuală asupra rapoartelor anuale de activitate ale directorilor generali, ci de a oferi consiliere privind procesul de elaborare al rapoartelor anuale de activitate; în conformitate cu natura și domeniul lor de activitate din timpul anului respectiv, structurile de audit intern ar trebui să-și exprime opinia privind gradul de control, ca o contribuție la pregătirea rapoartelor anuale de activitate [a se vedea SEC(2003) 0059].

2.35.

Curtea a constatat că, în cursul exercițiului financiar 2006, au avut loc noi îmbunătățiri ale sistemelor de supraveghere și control ale Comisiei, în special în ceea ce privește procesul de elaborare a rapoartelor anuale de activitate și a declarațiilor (punctul 2.7), precum și evaluarea modului de funcționare a sistemelor de supraveghere și control și a impactului pe care îl au rezervele pertinente asupra asigurării furnizate în declarațiile directorilor generali (punctele 2.9 și 2.12).

2.36.

Cu toate acestea, în cadrul auditurilor sale, Curtea a identificat deficiențe persistente în ceea ce privește evaluările furnizate în rapoartele anuale de activitate și în declarațiile unor directori generali (punctele 2.13–2.18), precum și în ceea ce privește funcționarea sistemelor de supraveghere și control (punctele 2.33 și 2.34).

2.36.

În general, rapoartele anuale de activitate prezintă în mod clar evaluarea referitoare la eficacitatea sistemului de gestiune și control din statele membre și măsurile corectoare, în curs în vederea realizării îmbunătățirilor solicitate. Evaluările directorilor generali diferă de cele ale Curții, de exemplu, în ceea ce privește necesitatea rezervelor privind asigurarea exprimată, în mare parte datorită perspectivei multianuale a sistemelor de control instituite în fiecare domeniu politic.

2.37.

Curtea recomandă Comisiei să continue eforturile de consolidare a sistemelor de supraveghere și control din cadrul direcțiilor sale generale, concentrându-se pe următoarele aspecte:

2.37.

(a)

să se asigure că rapoartele anuale de activitate și declarațiile prezintă o evaluare consecventă și riguroasă a sistemelor de supraveghere și control, inclusiv indicatori corespunzători de legalitate și regularitate, evaluare care să fie compatibilă cu rezervele (punctele 2.13–2.18);

(a)

Comisia s-a angajat în raportul de sinteză 2006 să monitorizeze punerea în aplicare a acțiunilor de remediere lansate de ordonatorii de credite delegați pentru a rezolva punctele slabe fundamentale privind controlul.

(b)

să realizeze o urmărire corespunzătoare a măsurilor relevante din planul de acțiune pentru un cadru integrat de control intern, în scopul asigurării unui impact real asupra sistemelor de supraveghere și control, în special elaborarea de informații adecvate și fiabile privind corectarea erorilor la nivelul beneficiarilor finali (punctele 2.19–2.30);

(b)

În primăvara 2008, Comisia va prezenta un raport final privind punerea în aplicare a planului de acțiune. Acest raport va realiza o primă analiză a impactului diferitelor acțiuni asupra asigurării și va formula concluzii pentru consolidarea viitoare a cadrului de control intern integrat.

(c)

să îmbunătățească eficacitatea sistemelor de supraveghere și control, astfel încât riscul de eroare să fie atenuat în mod suficient (punctele 2.33 și 2.34).

(c)

Comisia este de acord cu recomandarea și vizează să garanteze că resursele alocate pentru control sunt utilizate în mod eficace din punct de vedere al costului, iar costul controlului este justificat din punct de vedere al ratei de eroare observate, al efectelor disuasive și al altor beneficii calitative.

Comisia își va continua eforturile de îmbunătățire a sistemelor de supraveghere și control, acordând o atenție deosebită reducerii suplimentare a riscurilor de eroare în programele puse în aplicare de către statele membre în gestiune repartizată. Planul de acțiune al Comisiei privind cadrul integrat de control intern este menit să optimizeze cooperarea cu statele membre și eficacitatea cadrului de control general. Noile elemente introduse în cadrul normativ pentru perioada 2007–2013 vor spori, de asemenea, eficacitatea.

3.1.

Prezentul capitol analizează aspecte legate de execuția bugetului general al Uniunii Europene în 2006, ultimul an din perspectiva financiară 2000–2006. În special, sunt abordate subiecte precum nivelul ridicat al execuției bugetare, bugetele rectificative, volumul în creștere al angajamentelor bugetare restante (neîntrebuințate) și efectul unui grad de utilizare a creditelor aferente Fondului de coeziune mai slab decât fusese preconizat.

3.2.

Pentru informații mai detaliate privind structura și funcționarea bugetului – în special semnificația conceptelor de plată și angajament și relația dintre acestea – a se vedea anexa I la prezentul raport anual.

3.3.

În 2006, totalul creditelor pentru angajamente (122,8 miliarde de euro) și plăți (111,2 miliarde de euro) a crescut cu 4,1 % și, respectiv, 1,6 % față de 2005. În ansamblu, creditele pentru angajamente și pentru plăți s-au menținut cu 0,7 miliarde de euro și, respectiv, 7,9 miliarde de euro sub plafoanele corespunzătoare din perspectiva financiară.

3.4.

Cele șase bugete rectificative adoptate în cursul exercițiului au avut drept rezultat o descreștere globală cu 0,6 miliarde de euro a creditelor pentru angajamente și o descreștere cu 4,6 miliarde de euro a creditelor pentru plăți. Aceasta din urmă se datorează în special unui volum de plăți mai mic decât se preconizase în domeniile: agricultură (0,9 miliarde de euro) și operațiuni structurale (3,3 miliarde de euro). Reducerea creditelor pentru plăți în acest mod reflectă o bună gestiune bugetară, deoarece permite reducerea excedentului bugetar (1) cu aceeași sumă (permițând înapoierea resurselor proprii către statele membre).

3.4.

Comisia ia măsuri pentru a reduce la minimum utilizarea incompletă a creditelor printr-o gestiune activă a bugetului. Sistemul de alertă privind previziunile bugetare ajută la detectarea din timp a problemelor potențiale. Cheltuielile aferente evenimentelor imprevizibile sunt incluse în bugete rectificative, astfel cum recomandă Curtea de Conturi. Ca rezultat al acestei abordări, rata execuției plăților finale a crescut constant până la aproape 100 %.

3.5.

Rezultatul bugetar pentru 2006 este prezentat în ilustrațiile grafice III și IV din anexa I , după cum urmează:

3.5.

—

ratele de utilizare, atât pentru angajamente, cât și pentru plăți – de 99 % și, respectiv, 96 % – au fost identice cu cele din 2005;

—

pentru operațiunile structurale, reducerea cu 3,3 miliarde de euro a creditelor pentru plăți (care este mai mare decât creșterea bugetară din domeniul respectiv pentru exercițiul în cauză) a avut ca rezultat o rată de utilizare finală de 99 %. Aceasta ar fi fost de 90 % fără bugetul rectificativ. Această reducere a fost cauzată în principal de amânarea onorării cererilor de plată în Spania și a plăților în Regatul Unit, ca urmare a deficiențelor din sistemul de gestiune și control;

—

Dacă nu ar fi existat această situație și un nivel al plăților în UE-10 mai scăzut decât se preconiza inițial, creditele de plată disponibile inițial ar fi fost utilizate în întregime, conform estimărilor Comisiei.

—

creditele pentru plăți neutilizate, cu o valoare de 2,7 miliarde de euro, nu au fost anulate, ci reportate din 2006 în 2007, același nivel care a fost reportat din 2005 în 2006;

—

excedentul bugetar al exercițiului a fost de 1,9 miliarde de euro, mai mic decât în 2005 (2,4 miliarde de euro).

3.6.

Informații detaliate privind execuția bugetului pentru 2006 se pot obține din documentul Comisiei intitulat „Raportul privind gestiunea bugetară și financiară – exercițiul financiar 2006” (2) (a se vedea punctul 3.15).

3.7.

Valoarea angajamentelor bugetare restante – angajamente neutilizate reportate în vederea utilizării în cursul exercițiilor următoare, în special în cadrul programelor multianuale – a crescut cu 12,6 miliarde de euro (10,6 %), ajungând la 131,6 miliarde de euro (a se vedea tabelul 3.1 ). Creșterea respectivă este legată în proporție de aproximativ 90 % (și de 71 % din valoarea totală) de operațiunile structurale, din care 23 % (2,9 miliarde de euro) se referă la Fondul de coeziune (a se vedea punctul 3.12).

3.7.

Conform observațiilor Curții de Conturi de la punctul 3.10, o acumulare a angajamentelor bugetare restante de-a lungul unei perspective financiare date este o consecință naturală a creditelor diferențiate, prin care creditele sunt angajate pentru o anumită perioadă, dar plățile pot continua și după încheierea perioadei respective.

3.8.

Anul 2006 a fost ultimul an din perioada de programare 2000–2006: până la sfârșitul anului respectiv fuseseră efectuate toate angajamentele pentru perioada în cauză. Angajamentele bugetare restante la sfârșitul anului 2006 reprezintă, așadar, suma totală a plăților care trebuie efectuate în următorii câțiva ani (3). Acestea corespund unei proporții de 28 % din totalitatea sumelor aferente capitolelor corespunzătoare din perspectiva financiară pentru întreaga perioadă.

3.9.

La sfârșitul anului 2006, soldul angajamentelor bugetare restante era echivalent cu valoarea plăților pe 2,6 ani și cu valoarea angajamentelor pe 2,0 ani, la ratele de utilizare și de contractare a angajamentelor din anul 2006. Aceste cifre reflectă o creștere de 30 % și, respectiv, 38 % față de același moment din ciclul de programare anterior (și anume 1999, care a fost ultimul an din perioada 1994–1999), ceea ce indică un nivel relativ al angajamentelor bugetare restante mai ridicat.

3.10.

Angajamentele bugetare restante reprezintă o consecință naturală a creditelor diferențiate, întrucât programele de cheltuieli se întind pe mai mulți ani, iar angajamentele se contractează uneori cu câțiva ani înainte de efectuarea plăților care le corespund. În cazul utilizării incomplete a creditelor – astfel cum s-a întâmplat la un nivel considerabil între 1999 și 2003 (4) și după cum este actualmente cazul pentru cheltuielile aferente operațiunilor structurale în noile state membre (a se vedea punctul 3.12) – creditele pentru plăți care nu au fost utilizate se anulează, însă angajamentele contractate neutilizate se reportează pentru a anumită perioadă înainte de a fi dezangajate (a se vedea punctul 3.13). Începând cu 1994, angajamentele au depășit plățile, în medie cu 21 % (a se vedea graficul 3.1 ). Efectul este o valoare mai mare decât se prevăzuse a angajamentelor restante, acestea acumulându-se tot mai mult în fiecare an.

3.9-3.10.

Comisia utilizează, de asemenea, raportul dintre angajamentele bugetare restante și media anuală a angajamentelor, care este mai puțin influențată de plățile în avans și evenimentele punctuale. Raportul a fost de aproximativ 2 ani de angajamente (2,1 în 2006), ceea ce este normal, având în vedere regula n+2.

3.11.

După cum s-a menționat la punctul 3.7, cea mai mare parte a angajamentelor bugetare restante o reprezintă operațiunile structurale – fondurile structurale și Fondul de coeziune. Pentru fondurile structurale, angajamentele restante pentru programele din perioada 2000–2006 s-au ridicat la 76,9 miliarde de euro, care reprezintă 2,6 ani de plăți la nivelul de utilizare al anului 2006 (a se vedea graficul 3.2 ). Aceasta reprezintă o scădere proporțională față de cei 3,6 ani de plăți de la sfârșitul anului 2005. Beneficiarii fondurilor au la dispoziție până la sfârșitul anului 2008 pentru a efectua plățile (5). Cu toate acestea, experiența arată că utilizarea creditelor manifestă o tendință naturală de scădere către sfârșitul perioadei de plată. Aceasta constituie o indicație că utilizarea creditelor riscă să fie deblocată (cu alte cuvinte, anulată) în conformitate cu regula n + 2 (a se vedea punctul 3.13). Într-adevăr, utilizarea creditelor în 2006 a fost ușor mai redusă decât cea din 2005, în ciuda majorării bugetului (6).

3.11.

Ușoara scădere a plăților în 2006 în comparație cu 2005 nu a avut legătură cu încheierea perioadei de programare. Dovezi disponibile ale tendințelor de execuție a programelor din perioada de programare 2000–2006 nu indică nicio scădere subiacentă semnificativă.

3.12.

Rata de utilizare pentru Fondul de coeziune în noile state membre a fost mai scăzută decât se prevăzuse, fapt legat de dificultățile acestora de a absorbi cheltuielile. Un buget rectificativ a redus creditele pentru plăți cu 0,5 miliarde de euro, iar angajamentele bugetare restante au cunoscut o creștere de la 12,5 miliarde de euro în 2005 la 15,4 miliarde de euro la sfârșitul anului 2006 (a se vedea graficul 3.3 ), echivalentă cu 5,1 ani de plăți la rata de utilizare din 2006. Prin urmare, cheltuielile corespunzătoare se pot probabil întinde mult în perioada 2007–2013, într-un moment în care statele membre vor avea de stabilit programe noi și vor trebui să absoarbă cheltuielile suplimentare conexe.

3.12.

Comisia trimite la observațiile sale de la punctul 3.9, referitoare la raportul dintre angajamentele bugetare restante și media anuală a angajamentelor. Pentru Fondul de coeziune, acest raport a fost de 3,9 la sfârșitul lui 2006.

3.13.

Angajamentele restante aferente fondurilor structurale (dar nu și Fondului de coeziune) se supun regulii n + 2, care prevede anularea angajamentelor în cazul în care nu s-au făcut plățile corespunzătoare până la sfârșitul celui de-al doilea an de după anul în care s-a contractat angajamentul respectiv. Statele membre sunt avertizate cu privire la riscul de anulare, ceea ce ar trebui să le ajute să își concentreze atenția asupra cazurilor în care utilizarea creditelor stagnează. Suma totală deblocată în conformitate cu regula n + 2 în 2006 a fost de 217 milioane de euro (286 de milioane de euro în 2005). Aceste deblocări sunt modeste în comparație cu media anuală a angajamentelor (aproximativ 0,7 %).

3.13.

Obiectivul regulii n + 2 este acela de a accelera execuția. O rată de anulare scăzută indică faptul că regula funcționează conform intenției inițiale.

3.14.

Curtea menționează că noua perioadă de programare 2007–2013 a suferit o modificare, prin care anumitor state membre (7) li se va acorda un an în plus (n + 3) pentru a-și prezenta cererile de plată aferente angajamentelor corespunzătoare. În același timp, Fondul de coeziune se va supune regulii n + 2/n + 3. Cea dintâi modificare va avea ca rezultat potențial o creștere și mai mare a angajamentelor bugetare restante, însă este probabil ca acest efect să fie atenuat de efectul celei de-a doua modificări.

3.15.

Raportul Comisiei privind gestiunea bugetară și financiară a oferit informații de o mai bună calitate cu privire la execuția detaliată a bugetului, angajamentele bugetare restante – inclusiv indicatori – și motivele pentru un grad de utilizare a creditelor mai slab decât fusese preconizat. Cu toate acestea, spre deosebire de raportul privind exercițiul 2005, nu se furnizează informații cu privire la execuția cumulativă a programelor comunitare multianuale mai importante și nu se face distincția între cheltuielile pentru statele UE-15 și cele pentru statele UE-10. Mai mult, raportul nu prezintă întotdeauna un nivel omogen al analizei. De exemplu, explicațiile furnizate pentru a justifica gradul de utilizare a creditelor mai slab decât fusese preconizat sunt mai detaliate pentru agricultură decât pentru alte domenii. Gradul de utilizare a creditelor pentru operațiunile structurale mai slab decât fusese preconizat, care a reprezentat cauza pentru bugetul rectificativ, nu este analizat în detaliu (8).

3.15.

Comisia ia notă de observații. Termenul de raportare cerut de Regulamentul financiar (sfârșitul lui martie) face dificilă o analiză mai detaliată a cheltuielilor cu operațiunile structurale, de aceea aceste informații sunt prezentate într-un raport separat privind Fondurile structurale, publicat la sfârșitul lui mai.

3.16.

Bugetul pentru 2006 a crescut față de cel pentru 2005, iar ratele de utilizare se mențin la un nivel ridicat. Cu toate acestea, creditele pentru plăți inițiale pentru operațiunile structurale s-au dovedit a fi considerabil mai mari decât era necesar, iar bugetul definitiv a trebuit redus cu 3,3 miliarde de euro, prin intermediul unui buget rectificativ, prin care s-a anulat efectiv majorarea acordată.

3.16.

Bugetul definitiv a trebuit redus din cauza reducerii unor plăți către Spania și Regatul Unit, ca urmare a deficiențelor din sistemele de gestiune și control ale acestora, și a unei rate de utilizare în UE-10 mai slabe decât se preconizase.

3.17.

Angajamentele bugetare restante pentru creditele diferențiate au sporit cu 10,7 %, atingând 130,5 miliarde de euro. Această valoare, care este echivalentă cu 2,6 ani de plăți, corespunde unei creșteri de 30 % față de același moment din perioada precedentă (1999). Trecerea de la regula n + 2 la regula n + 3 pentru anumite state membre, pentru noua perioadă de programare, riscă să producă o nouă creștere a nivelului angajamentelor bugetare restante, cu toate că este probabil ca acest efect să fie atenuat de aplicarea regulii n + 2/n + 3 pentru Fondul de coeziune.

3.17.

Raportul dintre angajamentele bugetare restante și media anuală a angajamentelor este aproximativ 2, ceea ce este normal, având în vedere regula n + 2.

3.18.

După cum s-a evidențiat în 2005 (9), rata deja ridicată de utilizare pentru fondurile structurale (care reprezintă proporția cea mai mare din creditele diferențiate și din angajamentele restante) trebuie sporită în continuare în 2007 și 2008, astfel încât să se poată respecta termenul limită prevăzut pentru efectuarea plăților de către beneficiarii din statele membre (sfârșitul anului 2008), pentru programele din perioada 2000–2006. Acest obiectiv va fi dificil de realizat, deoarece cheltuielile tind să descrească către sfârșitul perioadei de programare. Comisia și statele membre ar trebui să ia măsuri împotriva riscului de a fi întârziată închiderea ulterioară a programelor actuale și a impactului acestei situații asupra demarării și aplicării programelor din perioada 2007–2013 – astfel cum s-a întâmplat cu începutul perioadei actuale de programare (10).

3.18.

Termenul-limită pentru cheltuieli (sfârșitul lui 2008) trebuie distins de data-limită pentru prezentarea cererilor finale de plată de către statele membre (martie 2010). Plata soldurilor datorate se va efectua, pentru majoritatea programelor, în 2010/2011. Pentru a pregăti închiderea programelor, Comisia a publicat în 2006 orientări de închidere și organizează seminarii pe această temă pentru statele membre. Dacă nu se respectă termenul-limită pentru cheltuieli, fondurile necheltuite vor fi dezangajate de către Comisie la închidere. Dovezile disponibile privind tendințele de execuție a programelor din 2000–2006 nu indică nicio scădere subiacentă semnificativă. Comisia cooperează strâns cu statele membre pentru facilitarea unei demarări reușite a programelor din 2007–2013.

3.19.

Este necesară o atenție specială pentru Fondul de coeziune, unde rata insuficientă de utilizare a cauzat o creștere majoră a angajamentelor bugetare restante. Situația poate să fie exacerbată prin demararea noii perioade de programare.

3.19.

Comisia monitorizează cu atenție situația Fondului de coeziune. Rata de utilizare a Fondului de coeziune în UE-10, sub estimări, este cauzată, pe de o parte, de timpul relativ lung de execuție a proiectelor de infrastructură și, pe de altă parte, de dificultățile inițiale (a se vedea punctul 3.12). Aplicarea regulii n + 2/n + 3 în 2007–2013 va descuraja acumularea angajamentelor bugetare restante.

3.20.

După cum s-a recomandat deja anterior (11), atunci când propune credite pentru plăți viitoare, Comisia trebuie să acorde mai multă atenție capacităților de absorbție ale statelor membre și profilului cheltuielilor în cursul perioadei de programare. În acest context, Comisia ar trebui să țină seama, de asemenea, de riscurile pentru buna gestiune financiară.

3.20.

Planificarea bugetară a Comisiei, bazată pe principiul bunei gestiuni financiare, ține cont, în măsura posibilului, de capacitățile de absorbție ale statelor membre, acordând o atenție specială execuției bugetare din anul precedent, previziunilor și nivelului de execuție a programelor. Cheltuielile aferente evenimentelor imprevizibile sunt incluse în bugete rectificative. Rata execuției plăților finale a crescut constant până la aproape 100 %.

3.21.

Raportul privind gestiunea bugetară și financiară întocmit de DG Buget furnizează informații de o calitate mai bună, însă cu un nivel de detaliu neomogen. Curtea recomandă furnizarea unui nivel de analiză omogen privind gradul de utilizare a creditelor mai slab decât fusese preconizat pentru toate domeniile bugetare principale.

3.21.

Comisia ia notă de aceste observații (a se vedea și răspunsul la punctul 3.15).

4.1.

Veniturile bugetului Uniunii Europene constau în resurse proprii și în alte venituri. Așa cum reiese din tabelul 4.1 , din graficul 4.1 și din graficul 4.2 , resursele proprii reprezintă de departe principala sursă de finanțare a cheltuielilor bugetare (94,4 %).