27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/1

1.

La 7 martie 2007, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la continuarea programului de lucru pentru o mai bună punere în aplicare a Directivei privind protecția datelor (3) a fost transmisă AEPD de către Comisie. În conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, AEPD își prezintă avizul.

2.

Comunicarea reiterează importanța Directivei 95/46/CE (4) ca punct de reper în istoria protecției datelor cu caracter personal și discută directiva și aplicarea sa în trei capitole: trecutul, prezentul și viitorul. Concluzia principală a comunicării este că directiva nu ar trebui să fie modificată. Punerea în aplicare a directivei ar trebui îmbunătățită prin alte instrumente politice, majoritatea neavând caracter obligatoriu.

3.

Avizul AEPD urmărește structura comunicării. Este important de subliniat că AEPD susține concluzia principală a Comisiei potrivită căreia directiva nu ar trebui să fie modificată.

4.

Cu toate acestea, AEPD adoptă poziția sus-menționată și din motive pragmatice. Premisele AEPD sunt:

5.

Aceste premise sunt esențiale deoarece trebuie luat în considerare faptul că directiva funcționează într-un context dinamic. În primul rând, Uniunea Europeană este în schimbare: circuitul liber de informații între statele membre — și între statele membre și țările terțe — a devenit mai important și va deveni o realitate și mai importantă. În al doilea rând, societatea este în schimbare. Societatea informațională evoluează și preia din ce în ce mai multe caracteristici ale unei societăți de supraveghere (5). Acest lucru necesită din ce în ce mai mult protecția eficientă a datelor cu caracter personal pentru a putea face față în mod satisfăcător acestor noi realități.

6.

În vederea evaluării comunicării, AEPD va aborda în special următoarele perspective importante în lumina acestor schimbări:

7.

Primul raport privind punerea în aplicare a Directivei privind protecția datelor din 15 mai 2003 cuprindea un program de lucru pentru o mai bună punere în aplicare a Directivei privind protecția datelor, incluzând o listă cu 10 inițiative care urmau să fie realizate între 2003 și 2004. Comunicarea descrie punerea în aplicare a acestor acțiuni.

8.

Pe baza analizei activității desfășurate în conformitate cu programul de lucru, comunicarea evaluează pozitiv îmbunătățirile realizate în contextul punerii în aplicare a directivei. Evaluarea Comisiei, rezumată în titlurile capitolului 2 („prezentul”) al comunicării, susține în principal următoarele: punerea în aplicare a fost îmbunătățită, deși unele state membre nu au acționat în mod corespunzător; există încă unele divergențe, dar în limitele de manevră prevăzute de directivă și, în orice caz, fără a pune probleme reale pieței interne. Soluțiile juridice prevăzute de directivă s-au dovedit corespunzătoare garantării dreptului fundamental la protecția datelor, ținând cont și de evoluția tehnologiei și de cerințele impuse de interesul public.

9.

AEPD susține principalele idei ale acestei evaluări pozitive. În special, AEPD recunoaște efortul considerabil depus în domeniul circuitului transfrontalier de date: concluziile privind protecția corespunzătoare în ceea ce privește țările terțe, noile clauze contractuale standard, adoptarea de reguli corporatiste obligatorii, reflecțiile privind o interpretare mai uniformă a articolului 26 alineatul (1) din directivă și îmbunătățirea procedurilor privind notificările în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) au ca scop facilitarea transferurilor internaționale de date cu caracter personal. Cu toate acestea, jurisprudența Curții de Justiție (6) a demonstrat că acest domeniu crucial are încă nevoie de modificări pentru a putea face față evoluțiilor în domeniile tehnologiei și aplicării legii.

10.

În comunicare se mai arată că măsurile de punere în aplicare și de sensibilizare sunt aspecte cheie în promovarea unei mai bune aplicări a directivei și că acestea ar putea fi exploatate în continuare. De asemenea, schimbul celor mai bune practici și armonizarea în domeniul notificărilor și furnizărilor de informații reprezintă precedente de succes pentru înlăturarea birocrației și reducerea costurilor pentru firme.

11.

În plus, analiza trecutului confirmă că progresele nu pot fi obținute fără implicarea unui spectru variat de părți interesate. Comisia, autoritățile de protecție a datelor și statele membre sunt jucători importanți în majoritatea acțiunilor întreprinse. Cu toate acestea, rolul părților private are o importanță crescândă, în special când este vorba de promovarea auto-reglementării și a Codurilor Europene de Conduită, sau de dezvoltarea tehnologiilor de consolidare a protecției vieții private.

12.

Există mai multe motive pentru a susține concluzia Comisiei, potrivit căreia, în circumstanțele de față și pe termen scurt, nicio propunere nu ar trebui avută în vedere pentru modificarea directivei.

13.

În esență, Comisia oferă două motive prin care își susține concluzia. În primul rând, potențialul directivei nu a fost utilizat la adevărata sa valoare. Sunt posibile îmbunătățiri considerabile în punerea în aplicare a directivei în jurisdicțiile statelor membre. În al doilea rând, deși directiva lasă loc de manevră statelor membre, nu există nicio dovadă că divergențele în aceste limite ridică probleme reale pieței interne.

14.

În baza acestor două motive, Comisia își formulează concluzia astfel: Comisia explică scopul directivei, subliniind rolul acesteia în asigurarea încrederii, și menționează că directiva stabilește un etalon, este neutră din punct de vedere tehnologic și continuă să furnizeze răspunsuri solide și adecvate (7).

15.

AEPD salută formularea acestei concluzii, dar opinează că aceasta ar putea fi întărită dacă s-ar baza pe două criterii suplimentare:

16.

Dreptul fundamental al persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal este recunoscut de articolul 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii și, inter alia, este prevăzut în Convenția Consiliului Europei nr. 108 din 28 ianuarie 1981 pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal. În principal, directiva este un cadru care conține principalele elemente ale protecției acestui drept fundamental, atribuindu-i substanță și amplificând drepturile și libertățile incluse în convenție (8).

17.

Un drept fundamental are ca scop protejarea cetățeanului în toate situațiile, într-o societate democratică. Principalele elemente ale acestui drept fundamental nu ar trebui modificate cu ușurință din cauza evoluțiilor în cadrul societății sau a preferințelor politice ale guvernelor la putere. De exemplu, amenințările organizațiilor teroriste la adresa societății pot conduce la rezultate diferite în cazuri specifice, deoarece sunt necesare interferențe mai importante care să afecteze dreptul fundamental al persoanei, dar nu vor afecta niciodată elementele esențiale ale dreptului în sine și nici nu vor priva sau limita în mod necorespunzător persoanele private de exercitarea acestui drept.

18.

A doua caracteristică a directivei este faptul că are în vedere promovarea liberei circulații a informației pe piața internă. De asemenea, acest al doilea obiectiv poate fi considerat fundamental, în cadrul unei piețe interne fără granițe interne în continuă dezvoltare. Armonizarea dispozițiilor esențiale ale legislației naționale este unul din principalele instrumente care asigură înființarea și funcționarea acestei piețe interne. Astfel, se consolidează încrederea reciprocă a statelor membre în sistemele legislative naționale proprii. Modificările ar trebui avute în vedere în mod corespunzător și din aceste motive. Modificările ar putea afecta încrederea reciprocă.

19.

O a treia caracteristică a directivei este că trebuie privită ca un cadru general pe care se construiesc instrumente juridice specifice. Aceste instrumente specifice includ măsurile de aplicare a cadrului general, precum și a cadrelor specifice pentru sectoarele corespunzătoare. Directiva 2002/58/CE (9) privind viața privată și comunicațiile electronice este un astfel de cadru specific. Acolo unde acest lucru este posibil, evoluțiile în cadrul societății ar trebui să ducă la modificarea măsurilor de aplicare sau a cadrelor juridice specifice și nu la modificarea cadrului general pe care acestea sunt construite.

20.

În opinia AEPD, concluzia de a nu modifica directiva în acest moment este și consecința logică a principiilor generale de bună administrare și politică legislativă. Propunerile legislative — indiferent dacă se referă la noi domenii de acțiune comunitară sau dacă modifică aranjamentele legislative existente — ar trebui înaintate numai dacă se demonstrează în mod suficient necesitatea și proporționalitatea. Nicio propunere legislativă nu ar trebui înaintată dacă același rezultat ar putea fi obținut utilizând alte instrumente, mai puțin ample.

21.

În situația de față, necesitatea și proporționalitate unei modificări a directivei nu au fost demonstrate. AEPD reamintește faptul că directiva prevede un cadru general pentru protejarea datelor în cadrul dreptului comunitar. Directiva trebuie, pe de o parte, să asigure protecția drepturilor și libertăților persoanelor fizice, în special dreptul acestora la viața privată, în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și, pe de altă parte, libera circulație a datelor cu caracter personal pe piața internă.

22.

Un astfel de cadru general nu ar trebui modificat înainte de a fi pus în aplicare în totalitate în statele membre, decât dacă există indicații clare că obiectivele directivei nu pot fi atinse în cadrul actual. În opinia AEPD, Comisia a fundamentat în mod adecvat — în situația actuală — că directiva nu și-a epuizat potențialul (a se vedea capitolul III din prezentul aviz). De asemenea, nu există nicio dovadă că obiectivele nu ar putea fi atinse în cadrul existent.

23.

De asemenea, în viitor trebuie ca principiile protecției datelor să ofere o protecție eficientă persoanelor fizice, având în vedere contextul dinamic în care funcționează directiva (a se vedea punctul 5 din prezentul aviz) și perspectivele punctului 6 din prezentul aviz: îmbunătățirea aplicării, interacțiunea cu tehnologia, viața privată globală și jurisdicția, protecția datelor și aplicarea legii, precum și Tratatul de reformă. Nevoia de aplicare completă a principiilor protecției datelor stabilește standardele modificărilor ulterioare care vor afecta directiva. AEPD reamintește că, pe termen lung, modificarea directivei nu poate fi evitată.

24.

În ceea ce privește substanța oricăror măsuri ulterioare, AEPD oferă în acest moment unele elemente pe care le consideră esențiale oricărui sistem viitor de protecție a datelor în cadrul Uniunii Europene. Aceste elemente prevăd:

25.

Referitor la provocările lansate de noile tehnologii, comunicarea menționează analiza continuă a Directivei 2002/58/CE și posibila necesitate de norme mai specifice care să abordeze aspectele privind protecția datelor pe care le ridică noile tehnologii, cum ar fi internetul și IDFR (10). AEPD salută această analiză și acțiunile ulterioare deși, conform AEPD, acestea nu ar trebui să se refere numai la evoluții tehnologice, ci ar trebui să ia în calcul contextul dinamic în întregime și să implice, pe termen lung, și Directiva 95/46/CE. De asemenea, trebuie insistat pe acest aspect. Din păcate, comunicarea are un final deschis:

AEPD propune ca pe viitor Comisia să specifice aceste elemente.

26.

Orice modificare ulterioară trebuie să fie precedată de aplicarea integrală a dispozițiilor actuale ale Directivei. Aplicarea integrală începe cu respectarea cerințelor juridice ale directivei. Comunicarea menționează (11) faptul că unele state membre nu au reușit să încorporeze numeroase dispoziții importante ale directivei și subliniază în special dispozițiile privind independența autorităților de supraveghere. Comisia are sarcina de a monitoriza respectarea și, în cazul în care consideră necesar, de a face uz de atribuțiile conferite de articolul 226 CE.

27.

Comunicarea are în vedere o interpretare a anumitor dispoziții, în special a celor care ar putea duce la proceduri formale de încălcare, în conformitate cu articolul 226 CE.

28.

De asemenea, directiva introduce alte mecanisme pentru îmbunătățirea procesului de punere în aplicare. Sarcinile Grupului de lucru „articolul 29”, menționate la articolul 30 din directivă, au fost concepute în acest scop. Acestea au în vedere stimularea aplicării protecției datelor la un nivel ridicat și armonizat în statele membre dincolo de ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute de directivă. În vederea exercitării acestui rol, Grupul de lucru a produs, pe parcursul mai multor ani, un număr ridicat de avize și alte documente.

29.

În opinia AEPD, aplicarea integrală a directivei include aceste două elemente:

AEPD subliniază că ambele elemente trebuie distinse cu claritate, datorită consecințelor juridice diferite, precum și a responsabilităților aferente. Ca regulă generală: Comisia ar trebui să-și asume responsabilitatea deplină pentru primul element, iar Grupul de lucru ar trebui să fie principalul jucător în ceea ce privește al doilea element.

30.

O altă distincție mai precisă care trebuie făcută se referă la instrumentele disponibile pentru o mai bună aplicare a directivei. Acestea includ:

31.

AEPD îi propune Comisiei să indice cu claritate modalitățile de utilizare a acestor instrumente diverse în momentul în care va elabora strategiile pe baza prezentei comunicări. În acest context, Comisia ar trebui să distingă cu claritate între propriile responsabilități și cele ale Grupului de lucru. Pe lângă acestea, nu prezintă nicio noutate faptul că o bună cooperare între Comisie și Grupul de lucru este o condiție a succesului.

32.

Se pleacă de la premisa că dispozițiile directivei sunt formulate într-un limbaj tehnologic neutru. Comunicarea leagă importanța acordată neutralității tehnologice de o serie de evoluții tehnologice, cum ar fi internetul, serviciile de acces furnizate în țări terțe, IDFR și o combinație de date sub formă de sunet și imagine cu recunoaștere automată. Aceasta distinge două tipuri de acțiuni. În primul rând, îndrumare specifică în ceea ce privește aplicarea principiilor de protecție a datelor într-un mediu tehnologic în continuă schimbare, un rol important avându-l Grupul de lucru și propriul departament Internet Task Force (13). În al doilea rând, Comisia ar putea să propună legislația specifică sectorului.

33.

AEPD salută această abordare ca un prim pas important. Cu toate acestea, pe termen lung sunt necesari pași fundamentali. Această comunicare ar putea fi folosită ca preludiul unei abordări pe termen lung. AEPD propune inițierea unei discuții pe această temă, în lumina prezentei comunicări. Următoarele puncte pot fi menționate ca posibile elemente ale unei astfel de abordări.

34.

În primul rând, interacțiunea cu tehnologiile este dublă: Pe de o parte, noile tehnologii în curs de dezvoltare pot impune modificarea cadrului juridic aplicabil protecției datelor. Pe de altă parte, necesitarea protejării eficiente a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice poate impune limitări noi sau măsuri de protecție adecvate privind utilizarea anumitor tehnologii, o consecință și mai importantă. Cu toate acestea, noile tehnologii ar putea fi utilizate eficient pentru a asigura respectarea vieții private.

35.

În al doilea rând, s-ar putea impune unele limitări specifice în cazul în care noile tehnologii vor fi utilizate de instituții guvernamentale în exercitarea atribuțiilor publice ale acestora. Discuțiile privind interoperabilitatea și accesul care au loc în domeniul libertății, securității și justiției privind aplicarea Programului de la Haga sunt un bun exemplu (14).

36.

În al treilea rând, există tendința utilizării pe scară largă a materialului biometric, cum ar fi materialul ADN, dar nu numai. Provocările specifice ale utilizării datelor cu caracter personal extrase din acest material ar putea avea consecințe asupra legislației privind protecția datelor.

37.

În al patrulea rând, trebuie recunoscut faptul că și societatea se schimbă și preia din ce în ce mai multe elemente ale unei societăți de supraveghere (15). O dezbatere fundamentală este necesară în această privință. În această dezbatere, întrebările esențiale ar putea fi dacă această evoluție nu poate fi evitată, dacă legiuitorul european are datoria să influențeze evoluția și să impună limite, dacă și cum ar putea legiuitorul european să ia măsuri eficiente etc.

38.

Aspecte privind viața privată globală și jurisdicția joacă un rol limitat în Comunicare. Singura intenție în acest context este continuarea de către Comisie a monitorizării forurilor internaționale și contribuirea la acestea, pentru a asigura coerența dintre angajamentele statelor membre și obligațiile acestora prevăzute în directivă. Pe lângă acestea, comunicarea amintește o serie de activități realizate pentru simplificarea cerințelor pentru transferuri internaționale (a se vedea capitolul III din prezentul aviz).

39.

AEPD regretă că acestei perspective nu i-a fost acordat un rol mai important în comunicare.

40.

În acest moment, capitolul IV din directivă (articolele 25 și 26) introduce un regim special pentru transferul de date către țările terțe, pe lângă regulile generale privind protecția datelor. Acest regim special a fost elaborat de-a lungul anilor, cu intenția de a realiza un echilibru între protecția persoanelor fizice ale căror date sunt transferate țărilor terțe și, inter alia, imperativele comerțului internațional și realitatea rețelelor mondiale de telecomunicații. Comisia și Grupul de lucru (16), dar și Camera Internațională de Comerț, de exemplu, au depus un efort considerabil în rentabilizarea acestui sistem, prin analize privind adecvarea nivelului de protecție al datelor, clauze contractuale standard, reguli corporatiste obligatorii etc.

41.

Sentința Curții de Justiție în cazul Lindqvist  (17) are o deosebită importanță pentru aplicabilitatea sistemului la internet. Curtea subliniază caracterul ubicuu al informațiilor de pe internet și decide că încărcarea datelor pe o pagină internet ca atare, chiar dacă datele sunt accesibile persoanelor în țări terțe dacă dispun de mijloacele tehnice pentru a le accesa, nu reprezintă transfer către țări terțe.

42.

Acest sistem, o consecință logică și necesară a limitărilor teritoriale din Uniunea Europeană, nu va asigura protecția deplină a persoanelor europene vizate într-o societate interconectată în care granițele fizice își pierd din importanță (a se vedea exemplele menționate la punctul 6 din prezentul aviz): informațiile de pe internet sunt ubicue, dar jurisdicția legiuitorului european nu.

43.

Provocarea constă în identificarea de soluții practice care să reconcilieze nevoia de protecție a persoanelor vizate europene cu limitările teritoriale ale Uniunii Europene și ale statelor membre. Prin comentariile sale referitoare la Comunicarea Comisiei privind o strategie cu privire la dimensiunea externă a spațiului de libertate, securitate și justiție — AEPD a încurajat Comisia să joace un rol activ în promovare protecției datelor cu caracter personal la nivel internațional, susținând abordări bilaterale și multilaterale cu țări terțe și cooperarea cu alte organizații internaționale (18).

44.

Aceste soluții practice includ:

45.

Niciuna dintre aceste soluții nu este nouă. Cu toate acestea, se impune o viziune pentru eficientizarea utilizării acestor metode și pentru a asigura respectarea standardelor de protecție a datelor — care, în Uniunea Europeană, reprezintă drepturi fundamentale — cu eficiență, într-o societate globală interconectată. AEPD invită Comisia să inițieze elaborarea unei viziuni în această privință, împreună cu părțile implicate cele mai importante.

46.

Comunicarea acordă o atenție deosebită cererilor impuse de interesul public, în special în ceea ce privește siguranța. Aceasta explică articolul 3 alineatul (2) din directivă și interpretarea dată de Curtea de Justiție cu privire la această dispoziție în sentința CNP (19) precum și articolul 13 din directivă, referitor, printre altele, la jurisdicția Curții europene pentru drepturile omului. De asemenea, comunicarea subliniază că, atunci când Comisia atinge un echilibru important între măsurile necesare pentru asigurarea securității și protejarea drepturilor fundamentale care nu sunt negociabile, aceasta se asigură că protejează datele personale conform articolului 8 din CEDO. Acest punct de plecare se aplică și dialogului transatlantic cu Statele Unite ale Americii.

47.

Conform AEPD, Comisia trebuie să reitereze cu claritate obligațiile Uniunii în baza articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind respectarea drepturilor fundamentale, garantate de CEDO. Această declarație este cu atât mai importantă cu cât Consiliul European a decis ca, în conformitate cu Tratatul de reformă, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene să aibă valoare juridică obligatorie. Articolul 8 din Cartă recunoaște dreptul tuturor la protecția datelor cu caracter personal.

48.

Se știe că cererile organelor de aplicare a legii de utilizare tot mai frecventă a datelor cu caracter persona pentru combaterea infracționalității — fără să menționăm combaterea terorismului — pot rezulta în diminuarea nivelului de protecție a cetățeanului, sub nivelul garantat de articolul 8 CEDO și/sau de Convenția Consiliului Europei nr. 108 (20). Aceste preocupări au reprezentat un element important al celui de-al treilea aviz al AEPD cu privire la Propunerea de decizie-cadru a Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării dintre poliție și justiție în materie penală, emis la 27 aprilie 2007.

49.

În acest context, este esențial ca standardul de protecție prevăzut de directivă să fie preluat ca fundament pentru protecția cetățenilor, în ceea ce privește solicitările de aplicare a legii. CEDO și Convenția nr. 108 prevăd un nivel minim de protecție, dar nu oferă precizia necesară. Pe lângă acestea, au fost necesare măsuri suplimentare pentru asigurarea unei protecții adecvate a cetățeanului. Această necesitate a reprezentat unul dintre factorii esențiali pentru adoptarea directivei (21) în 1995.

50.

Este la fel de important ca acest standard de protecție să fie garantat cu eficiență în toate situațiile în care datele cu caracter personal sunt prelucrate pentru aplicarea legii. Deși această comunicare nu se referă la prelucrarea datelor în cadrul celui de-al treilea pilon, abordează în mod corect situația în care datele colectate (și prelucrate) în scopuri comerciale sunt utilizate pentru aplicarea legii. O situație care devine uzuală pe măsură ce activitatea poliției depinde din ce în ce mai mult pe disponibilitatea informațiilor deținute de terțe părți. Directiva 2006/24/CE (22) poate fi privită ca o bună ilustrare a acestei tendințe: această directivă obligă furnizorii de comunicații electronice să depoziteze (pe o perioadă mai lungă) datele pe care le-au colectat (și depozitat) în scopuri comerciale, în vederea îndeplinirii cerințelor organelor de aplicare a legii. Conform AEPD, trebuie ca datele cu caracter personal colectate și prelucrate în cadrul prevederilor directivei să fie protejate în mod corespunzător atunci când sunt utilizate în interesul public și, în special, în cadrul operațiunilor de securitate sau de luptă împotriva terorismului. Cu toate acestea, în unele cazuri, scopurile recent menționate nu cad sub incidența directivei.

51.

Aceste observații conduc la următoarele propuneri făcute Comisiei:

52.

În Comunicare, Comisia analizează enormul impact al Tratatului constituțional în ceea ce privește protecția datelor. Într-adevăr, Tratatul — care a devenit Tratat de reformă — va avea o importanță deosebită în acest sector. Tratatul va reprezenta sfârșitul structurii pe piloni, dispozițiile privind protecția datelor (în acest moment articolul 286 CE) vor fi clarificate, iar Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii, care include o dispoziție privind protecția datelor la articolul 8, va deveni instrument obligatoriu.

53.

Mandatul conferinței interguvernamentale (CIG) acordă o atenție deosebită protecției datelor. Articolul 19 litera (f) prevede, în principal, trei aspecte. În primul rând, regulile generale privind protecția datelor nu vor aduce atingere normelor specifice adoptate în Titlul PESC (în prezent al doilea pilon); în al doilea rând, se va adopta o declarație privind protecția datelor în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (al treilea pilon) și în al treilea rând, se vor adopta intrări specifice în protocoalele relevante cu privire la poziția statelor membre (acest element se referă în special la poziția diferită a Regatului Unit cu privire la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală).

54.

Al doilea element (declarația) va trebui clarificat în cadrul CIG. Consecințele anulării structurii pe piloni și posibila aplicare a Directivei privind cooperarea polițienească și judiciară în materie penală vor trebui luate în considerare pentru a asigura o aplicare cât mai extinsă a principiilor de protecție a datelor cuprinse în directivă. Nu vom discuta aici detaliile acestor aspecte. AEPD și-a prezentat propunerile pentru declarație într-o scrisoare adresată președinției CIG (25).

55.

Comunicarea face referire la o serie de instrumente și acțiuni care pot fi utilizate pentru o mai bună aplicare a directivei pe viitor. AEPD dorește să le comenteze, explorând alte instrumente suplimentare, nemenționate în Comunicare.

56.

În anumite cazuri, acțiuni legislative specifice ar putea fi necesare la nivel european. În mod deosebit, legislația sectorială s-ar putea dovedi necesară pentru a adapta principiile directivei la aspectele ridicate de anumite tehnologii, cum este cazul directivelor privind viața privată în sectorul telecomunicațiilor. Utilizarea legislației specifice trebuie analizată cu atenție în domenii cum ar fi utilizarea tehnologiilor IDFR.

57.

Procedura de încălcare este cel mai important instrument menționat în comunicare. Comunicarea identifică un domeniu specific care ridică probleme, și anume independența autorităților de protecție a datelor și atribuțiile acestora, și menționează alte domenii doar în termeni generali. AEPD împărtășește opinia potrivit căreia procedurile de încălcare sunt un instrument esențial și inevitabil în cazul în care statele membre nu asigură o aplicare deplină a directivei, în special luând în considerare faptul că au trecut aproape nouă ani de la termenul de punere în aplicare a directivei și că dialogul structurat prevăzut în programul de lucru a avut deja loc. Cu toate acestea, în momentul de față, în fața Curții de Justiție nu a fost prezentat niciun caz de încălcare a Directivei 95/46.

58.

O analiză comparativă a tuturor cazurilor în care se suspectează o transpunere eronată sau incompletă (26), precum și o comunicare de interpretare pot îmbunătăți cu siguranță coerența rolului Comisiei ca gardian al Tratatelor. Cu toate acestea, elaborarea acestor instrumente, care ar putea necesita un anumit timp și efort, nu ar trebui să amâne procedurile de încălcare în acele domenii în care transpunerea sau practica incorectă au fost deja identificate cu claritate de către Comisie.

59.

Prin urmare, AEPD încurajează Comisia să urmărească o mai bună punere în aplicarea a directivei, prin proceduri de încălcare, dacă este cazul. În acest context, AEPD va face uz de atribuțiile sale de intervenție pe lângă Curtea de Justiție pentru a interveni, acolo unde este cazul, în procedurile de încălcare referitoare la aplicarea Directivei 95/46 sau la alte instrumente juridice în domeniul protecției datelor cu caracter personal.

60.

Comunicarea se referă și la comunicarea de interpretare a unor dispoziții în care Comisia își va clarifica poziția cu privire la dispozițiile directivei a căror implementare este considerată problematică și care ar putea duce la aplicarea procedurilor de încălcare. AEPD salută faptul că în acest context Comisia va lua în considerare activitatea de interpretare desfășurată de Grupul de lucru. Într-adevăr, este esențial ca poziția Grupului de lucru să fie luată în considerare în mod corespunzător în cadrul elaborării viitoarei comunicări de interpretare și ca Grupul de lucru să fie consultat în mod adecvat, pentru a contribui cu experiența proprie la aplicarea directivei la nivel național.

61.

De asemenea, AEPD își confirmă disponibilitatea de a consilia Comisia în toate aspectele referitoare la protecția datelor cu caracter personal. Acest lucru se aplică și acelor instrumente, cum ar fi comunicările Comisiei, care nu au caracter obligatoriu dar care au totuși ca scop definirea politicii Comisiei în domeniul protecției datelor cu caracter personal. În cazul comunicărilor, pentru ca acest rol consultativ să fie eficient, consultarea AEPD ar trebui să aibă loc înainte de adoptarea comunicării de interpretare (27). Rolul consultativ al GL 29 și al AEPD va aduce o valoare adăugată la această comunicare, păstrând în același timp independența Comisiei de a decide autonom cu privire la deschiderea oficială a procedurilor de încălcare referitoare la aplicarea directivei.

62.

AEPD salută faptul că această comunicare se referă la un număr limitat de articole, concentrându-se astfel pe aspecte mai sensibile. În acest sens, AEPD atrage atenția Comisiei cu privire la următoarele aspecte, care necesită o atenție deosebită în comunicarea de interpretare:

63.

Alte instrumente neobligatorii ar trebui să afecteze în mod activ respectarea principiilor de protecție a datelor, în special în medii în care se utilizează noile tehnologii. Aceste măsuri ar trebui construite pe principiul „viață privată prin concepție” („privacy by design”), asigurând dezvoltarea și construcția arhitecturii noilor tehnologii în conformitate cu principiile protecției datelor. Promovarea produselor tehnologice care respectă viața privată ar trebui să fie un element esențial în contextul în care mediul informatic ubicuu se dezvoltă cu rapiditate.

64.

Necesitatea creșterii numărului părților implicate în aplicarea legislației privind protecția datelor este strâns legată de ce s-a menționat anterior. Pe de o parte, AEPD sprijină cu fermitate rolul fundamental al autorităților de protecție a datelor în aplicarea principiilor directivei, utilizând pe deplin atribuțiile de care dispun precum și posibilitățile de coordonare în cadrul Grupului de lucru „articolul 29”. Aplicarea mai eficientă a directivei constituie și unul din obiectivele „inițiativei de la Londra”.

65.

Pe de altă parte, AEPD subliniază necesitatea de a promova aplicarea privată a principiilor protecției datelor prin auto-reglementare și concurență. Agenții economici ar trebui încurajați să aplice principiile de protecție a datelor și să concureze în dezvoltarea de produse și servicii care respectă viața privată ca mijloc de extindere a pozițiilor acestora pe piață printr-o mai bună satisfacere a așteptărilor consumatorilor conștienți de dreptul lor la viața privată. În acest context, un bun exemplu îl reprezintă mărcile de protecție a vieții private, care pot fi atașate produselor sau serviciilor ce au făcut obiectul unei proceduri de certificare (29).

66.

AEPD dorește, de asemenea, să atragă atenția Comisiei asupra altor instrumente care, deși nu sunt menționate în comunicare, s-ar putea dovedi utile pentru o mai bună aplicare a directivei. Exemple de astfel de instrumente care ar putea ajuta autoritățile de protecție a datelor să aplice mai bine legislația privind protecția datelor sunt:

67.

Ca un ultim punct, AEPD se referă la alte instrumente care nu sunt menționate în comunicare dar care ar putea fi luate în considerare în cazul modificării directivei sau ar putea fi incluse în legislația orizontală, în special:

68.

Diverși actori instituționali au responsabilități în ceea ce privește punerea în aplicare a directivei. În conformitate cu articolul 28 din directivă, autoritățile de supraveghere din statele membre sunt responsabile de supravegherea aplicării dispozițiilor naționale care transpun directiva în statele membre. Articolul 29 introduce Grupul de lucru al autorităților de supraveghere iar articolul 30 menționează sarcinile acestuia. În conformitate cu articolul 31, un comitet de reprezentanți ai guvernelor statelor membre sprijină Comisia în legătură cu punerea în aplicare a măsurilor la nivel comunitar (comitet de tipul celor prevăzute în procedurile în materie de comitologie).

69.

Nevoia unei mai bune definiri a responsabilităților diferiților actori există în special în legătură cu (activitățile) Grupul(ui) de lucru. Articolul 30 alineatul (1) menționează patru sarcini ale Grupului de lucru care pot fi rezumate ca examinând aplicarea directivei la nivel național în vederea asigurării uniformității și emiterea de avize cu privire la evoluțiile la nivel comunitar: nivelul de protecție, propuneri legislative și coduri de conduită. Această listă evidențiază responsabilitatea largă a Grupului de lucru în domeniul protecției datelor, fapt demonstrat și mai mult în documentele elaborate de Grupul de lucru de-a lungul anilor.

70.

Conform comunicării, Grupul de lucru „este un element cheie în asigurarea unei puneri în aplicare mai bune și mai coerente”. AEPD subscrie pe deplin la această declarație, dar consideră, de asemenea, necesară clarificarea unor anumite elemente specifice ale responsabilităților.

71.

În primul rând, comunicarea îndeamnă la îmbunătățirea contribuției Grupului de lucru, întrucât autoritățile naționale ar trebui să încerce să își adapteze practicile naționale la linia comună (30). AEPD salută intenția acestei declarații dar atrage atenția cu privire la confundarea responsabilităților. În conformitate cu articolul 211 CE, Comisia are sarcina de a urmări respectarea directivei în statele membre, inclusiv respectarea acesteia de către autoritățile de supraveghere. Grupul de lucru, în calitate de consultant independent, nu poate fi considerat responsabil pentru aplicarea avizelor sale de către autoritățile naționale.

72.

În al doilea rând, Comisia trebuie să fie conștientă de rolurile sale diferite în cadrul Grupului de lucru, deoarece nu este doar membru al Grupului de lucru ci asigură și secretariatul acestuia. În exercitarea celui de-al doilea rol al său, acela de secretar, Comisia trebuie să sprijine Grupul de lucru astfel încât acesta să-și poată desfășura activitatea în mod independent. Aceasta presupune următoarele: Comisia trebuie să asigure resursele necesare și activitatea de secretariat trebuie să se desfășoare conform instrucțiunilor Grupului de lucru și președintelui acestuia, în ceea ce privește conținutul și obiectul activităților Grupului de lucru precum și natura rezultatelor acestuia. În general, activitățile Comisiei în vederea îndeplinirii celorlalte sarcini ale sale, conform legislației CE, nu trebuie să afecteze disponibilitatea sa de a desfășura activități de secretariat.

73.

În al treilea rând, deși alegerea priorităților Grupului de lucru este la discreția acestuia, Comisia ar putea indica la ce se așteaptă de la Grupul de lucru și cum consideră că pot fi folosite cel mai eficient resursele disponibile.

74.

În al patrulea rând, AEPD regretă faptul că această comunicare nu prevede instrucțiuni clare privind împărțirea rolurilor între Comisie și Grupul de lucru. AEPD invită Comisia să prezinte Grupului de lucru un document care să furnizeze astfel de instrucțiuni. AEPD are următoarele propuneri pentru aspectele ce pot fi abordate în acest document:

75.

AEPD susține concluzia principală a Comisiei potrivit căreia directiva nu ar trebui să fie modificată pe termen scurt. Această concluzie ar putea fi întărită dacă s-ar fundamenta pe natura directivei și pe politica legislativă a Uniunii.

76.

Premisele AEPD sunt:

77.

Principalele elemente ale schimbărilor viitoare includ:

78.

AEPD propune Comisiei să specifice: un termen pentru activitățile menționate în capitolul 3 al comunicării; un termen pentru un raport ulterior privind aplicarea directivei; specificații privind evaluarea realizării activităților prevăzute; indicații privind modalitățile de acțiune pe termen lung.

79.

AEPD salută abordarea privind tehnologia ca un prim pas important și propune începerea discuțiilor privind o abordare pe termen lung, inclusiv, inter alia, o dezbatere fundamentală cu privire la dezvoltarea unei societăți de supraveghere. De asemenea, salută revizuirea continuă a Directivei 2002/58/CE și posibila nevoie de norme mai specifice care să abordeze aspectele privind protecția datelor pe care le ridică noile tehnologii, cum ar fi internetul și IDFR. Aceste acțiuni ar trebui să ia în calcul contextul dinamic în întregire și să implice, pe termen lung, și Directiva 95/46/CE.

80.

AEPD regretă că perspectiva privind viața privată globală și jurisdicția joacă un rol limitat în comunicare și solicită soluții practice care să reconcilieze nevoia de protecție a persoanelor vizate europene cu limitările teritoriale ale Uniunii Europene și ale statelor membre, cum ar fi: evoluția ulterioară a unui cadru global pentru protecția datelor; evoluția ulterioară a unui regim special pentru transferuri de date către țări terțe; acorduri internaționale privind jurisdicția sau alte acorduri similare cu țări terțe; investiții în mecanisme pentru conformitate globală, cum ar fi utilizarea de reguli corporatiste obligatorii de către societățile multinaționale.

AEPD invită Comisia să inițieze elaborarea unei viziuni în această privință, împreună cu părțile implicate cele mai importante.

81.

Referitor la aplicarea legii, AEPD face Comisiei următoarele propuneri:

82.

Aplicarea deplină a directivei presupune: 1. ca statele membre să respecte în totalitate obligațiile proprii prevăzute de legislația europeană și 2. ca alte instrumente, neobligatorii, care ar putea fi esențiale pentru atingerea unui nivel ridicat și armonizat de protecție a datelor să fie utilizate în totalitate. AEPD solicită Comisiei să prezinte cu claritate mijloacele de utilizare a diverselor instrumente și metodele prin care va face distincția între propriile responsabilități și cele ale Grupului de lucru.

83.

Referitor la acele instrumente:

84.

AEPD invită Comisia să prezinte un document Grupului de lucru, prin care să prezinte instrucțiuni clare privind împărțirea rolurilor între Comisie și Grupul de lucru, incluzând următoarele aspecte:

85.

Consecințele Tratatului de reformă trebuie luate în considerare pentru a putea asigura aplicarea cât mai extinsă a principiilor de protecție a datelor prevăzute de directivă. AEPD și-a prezentat propunerile într-o scrisoare adresată Președinției CIG.

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/13

1.

Propunerea de Decizie a Consiliului privind înființarea Biroului European de Poliție (EUROPOL) a fost trimisă de Comisie către AEPD pentru consultare, conform dispozițiilor articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Conform AEPD, prezentul aviz ar trebui menționat în preambulul deciziei-cadru (3).

2.

Obiectivul propunerii nu vizează o schimbare majoră în mandatul activităților Europol, ci constă, în principal, în asigurarea unui cadru juridic nou și mai flexibil pentru Europol. Europol a fost creat în 1995, în temeiul unei Convenții între statele membre, astfel cum se menționează în articolul K.6 UE (în prezent: articolul 34) (4). Dezavantajul acestor convenții din punct de vedere al flexibilității și eficienței este că acestea trebuie ratificate de către toate statele membre, ceea ce, conform unor recente experiențe, poate dura câțiva ani. Așa cum se arată în expunerea de motive a prezentei propuneri, cele trei protocoale de modificare a Convenției Europol, adoptate în 2000, 2002 și 2003, încă nu intraseră în vigoare până la sfârșitul anului 2006 (5).

3.

Cu toate acestea, propunerea conține de asemenea schimbări substanțiale, în vederea îmbunătățirii continue a funcționării Europol. Aceasta extinde mandatul Europol și conține câteva propuneri noi, având ca scop facilitatea ulterioară a activității Europol. În acest context, schimbul de date dintre Europol și alte entități (cum ar fi organe ale Comunității Europene/Uniunii Europene, autorități ale statelor membre și țări terțe) devine o problemă importantă. Propunerea stipulează că Europol depune toate eforturile pentru a asigura interoperabilitatea între sistemele de prelucrare a datelor ale Europol și sistemele statelor membre și ale organelor Comunității Europene/Uniunii Europene [articolul 10 alineatul (5) din propunere]. Mai mult, aceasta asigură unităților naționale accesul direct la sistemul Europol.

4.

În continuare, poziția Europol în calitate de organ sub Titlul VI din Tratatul Uniunii Europene (al treilea pilon) are consecințe asupra legislației aplicabile privind protecția datelor, deoarece Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică numai în exercitarea activităților care intră în domeniul de aplicare al legislației comunitare și din acest motiv nu se aplică, în principiu, operațiunilor de prelucrare ale Europol. Capitolul V din propunere conține reglementări speciale privind protecția și securitatea datelor, care pot fi considerate drept lex specialis prevăzând norme suplimentare pentru lex generalis, cadrul juridic general privind protecția datelor. Cu toate acestea, acest cadru juridic general pentru pilonul al treilea nu a fost încă adoptat (a se vedea în continuare punctele 37-40).

5.

Un ultim punct care trebuie menționat este că modificări ulterioare vor apropia poziția Europol-ului de a altor organe ale Uniunii Europene, înființate prin Tratatul de instituire a Comunității Europene. Cu toate că poziția Europol nu se va modifica în mod esențial, acest lucru poate fi considerat ca o primă îmbunătățire încurajatoare. Europol va fi finanțat din bugetul comunitar, iar personalul Europol va intra sub incidența Statutul funcționarilor Comunităților Europene. Aceasta întărește controlul Parlamentului European (datorită poziției sale în procedura bugetară) și al Curții Europene de Justiție (în dezbaterile privind problemele bugetare și de personal). AEPD va avea competențe în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal privind personalul comunitar (a se vedea în continuare punctul 47).

6.

Prezentul aviz va trata în mod succesiv modificările substanțiale (menționate la punctul 3), legislațiile aplicabile privind protecția datelor (menționate la punctul 4) și similitudinile dintre Europol și organele comunitare (menționate la punctul 5).

7.

Avizul va acorda o atenție deosebită importanței crescânde a schimbului de date dintre Europol și alte organe ale Uniunii Europene, schimb a cărui supraveghere, în majoritatea cazurilor, intră în competența AEPD. În acest context, articolele 22, 25 și 48 ale propunerii pot fi menționate în mod special. Complexitatea acestei probleme ridică preocupări atât în privința principiului limitării în funcție de scopul propus, cât și în privința legislațiilor aplicabile privind protecția datelor și a supravegherii în cazurile în care diferite organe de supraveghere sunt competente în ceea ce privește supravegherea diverselor organe comunitare, în funcție de pilonul în care se găsesc. Un alt punct care face obiectul preocupărilor este legat de interoperabilitatea sistemului informațional Europol cu alte sisteme informaționale.

8.

Mediul legislativ al prezentei propuneri se modifică în mod rapid.

9.

În primul rând, prezenta propunere este una dintr-un număr de activități legislative în domeniul cooperării polițienești și judiciare, care are ca scop facilitarea posibilităților de stocare și schimb de date cu caracter personal în vederea aplicării legii. Unele dintre aceste propuneri au fost adoptate de către Consiliu — cum ar fi Decizia-cadru a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind schimbul de informații publice și secrete, de exemplu (6), în timp ce alte propuneri sunt încă în curs de aprobare.

10.

Principiul director pentru aceste activități legislative este principiul disponibilității, care a fost introdus ca un nou principiu legislativ important în Programul de la Haga din noiembrie 2004. Acesta presupune faptul că informațiile cerute în lupta împotriva crimei ar trebui să traverseze frontierele interne ale UE fără obstacole.

11.

Principiul disponibilității nu este suficient în sine. Măsuri legislative suplimentare sunt necesare pentru a permite autorităților polițienești și judiciare să schimbe informații în mod efectiv. În unele cazuri, instrumentul ales pentru a facilita acest schimb include crearea sau îmbunătățirea unui sistem informațional la nivel european. Un astfel de sistem este sistemul informațional Europol. AEPD a tratat aspectele de bază ale acestor sisteme în raport cu Sistemul Informațional Schengen și va trata unele dintre aceste aspecte și din perspectiva prezentei propuneri. Aceste aspecte includ condițiile de acordare a accesului la sistem, de interconexiune și de interoperabilitate, respectiv normele aplicabile privind protecția și supravegherea datelor (7).

12.

În continuare, propunerea ar trebui să fie examinată din punctul de vedere al celor mai recente evoluții, cum ar fi inițiativa prezentată de președinția germană a Uniunii Europene pentru a transpune Tratatul Prüm în cadrul juridic al UE.

13.

În al doilea rând, cadrul pentru protecția datelor în pilonul al treilea — condiție necesară pentru schimbul de date cu caracter personal — încă nu este (așa cum s-a menționat mai sus) adoptat. Dimpotrivă, dezbaterile în Consiliu cu privire la propunerea de Decizie-cadru a Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală au devenit dificile. Președinția germană a Consiliului a anunțat că va fi propus un nou text (8), cu unele diferențe esențiale față de abordarea luată în propunerea Comisiei.

14.

În al treilea rând, propunerea este în legătură directă cu evoluțiile privind Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa. Articolul III-276 din Tratatul Constituțional este considerat a fi un pas important în procesul în care, pe de o parte, rolul și sarcinile Europol sunt lărgite în mod progresiv, iar pe de altă parte, Europol este în mod progresiv inclus în cadrul instituțional european. Așa cum se menționează în expunerea de motive a prezentei propuneri, acest articol include viziunea care se conturează în privința viitorului Europol. Prezenta decizie face parte din această viziune, ținând cont de nesiguranța în privința intrării în vigoare a dispozițiilor Tratatului Constituțional și a datei la care ar putea intra eventual în vigoare.

15.

Articolele 4 și 5 și Anexa I din propunere stabilesc mandatul Europol. Acest mandat s-a extins în prezent la infracțiunile care nu sunt legate neapărat de crima organizată și cuprinde aceeași listă de infracțiuni grave ca cea inclusă în Decizia-cadru a Consiliului privind mandatul de arestare european (9). A doua extindere a rolului Europol constă în faptul că baza de date a acestuia va include acum informații publice și secrete transmise de entități private.

16.

În privința acestei prime extinderi, acesta este un pas logic în dezvoltarea cooperării polițienești în materie penală. AEPD recunoaște că aceasta are ca rezultat o armonizarea mai bună a instrumentelor juridice, având ca scop facilitarea cooperării polițienești. Armonizarea este folositoare, nu numai pentru că îmbunătățește condițiile pentru o cooperare mai bună, dar și pentru că întărește siguranța juridică a cetățenilor, respectiv face posibil un control mai eficient al cooperării polițienești, deoarece domeniul de aplicare al tuturor diferitelor instrumente se aplică acelorași categorii de infracțiuni. AEPD presupune că această extindere a mandatului este propusă luându-se în considerare principiul proporționalității.

17.

În privința celei de-a doua extinderi, aceasta se încadrează în tendința recentă din cooperarea polițienească conform căreia utilizarea datelor colectate de companii private în scopul aplicării legii devine din ce în ce mai importantă. AEPD recunoaște că o asemenea utilizare poate fi necesară. Accesul la toate informațiile pertinente, inclusiv informațiile deținute de părți private, poate fi necesar în aplicarea legii în special pentru combaterea terorismului și a altor infracțiuni grave (10). Cu toate acestea, având în vedere natura informațiilor și a informațiilor secrete provenind de la părți private, sunt necesare garanții suplimentare, inter alia, pentru a asigura exactitatea acestor informații, deoarece acestea sunt date personale care au fost colectate în scopuri comerciale într-un mediu comercial. Ar trebui să se asigure de asemenea faptul că informațiile au fost colectate și prelucrate în mod legal înainte de a fi transmise către Europol, conform legislației naționale de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE și că acest acces din partea Europol este permis numai în condiții și cu restricții bine definite: accesul ar trebui permis numai de la caz la caz, pentru scopuri speciale și sub controlul judiciar al statelor membre (11). Astfel, AEPD recomandă includerea acestor condiții și restricții în textul deciziei.

18.

Articolul 6 din Convenția Europol abordează restrictiv prelucrarea și colectarea de informații de către Europol. Această prelucrare se limitează la trei componente: sistemul informațional Europol, fișierele de lucru pentru analiză și un sistem de index. Articolul 10 alineatul (1) al propunerii înlocuiește această abordare printr-o dispoziție generală care permite Europol-ului să prelucreze informațiile publice și secrete în scopul realizării obiectivelor sale. Cu toate acestea, articolul 10 alineatul (3) al propunerii menționează că prelucrarea datelor cu caracter personal în afara sistemului informațional Europol și a fișierelor de lucru pentru analiză face obiectul condițiilor enumerate într-o decizie a Consiliului după consultarea Parlamentului European. Conform AEPD, această dispoziție este elaborată într-o modalitate suficient de precisă pentru a proteja interesele legitime ale persoanelor interesate. Consultarea autorităților însărcinate cu protecția datelor anterior adoptării unei asemenea decizii de către Consiliu, astfel cum se prevede la punctul 55, ar trebui adăugată articolului 10 alineatul (3).

19.

La articolul 10 alineatul (2), posibilitatea pentru Europol de a „prelucra datele cu caracter personal pentru a stabili dacă aceste date sunt pertinente sau nu pentru sarcinile sale” pare a fi contrară principiului proporționalității. Această formulare nu este foarte precisă și include în practică riscul de prelucrare pentru toate formele de scopuri nedefinite.

20.

AEPD înțelege necesitatea prelucrării datelor cu caracter personal într-o etapă în care nu a fost încă stabilită relevanța acestora pentru îndeplinirea unei sarcini a Europol. Cu toate acestea, ar trebui să se asigure faptul că prelucrarea datelor cu caracter personal a căror pertinență nu a fost încă evaluată se limitează în mod strict la scopul stabilirii pertinenței acestora, că această evaluare se efectuează într-o perioadă de timp rezonabilă și că, atât timp cât pertinența nu a fost stabilită, datele nu se prelucrează în scopuri de aplicare a legii. O altă soluție nu numai că ar leza drepturile persoanelor interesate, ci ar împiedica și aplicarea eficientă a legii.

Astfel, în interesul conformării cu principiul proporționalității, AEPD propune adăugarea unei dispoziții la articolul 10 alineatul (2), care să stabilească obligația de a stoca datele în baze de date separate, până în momentul în care se stabilește competența Europol în ceea ce privește o anumită sarcină. În continuare, perioada de timp pentru care aceste date pot fi prelucrate trebuie limitată în mod strict și în nici un caz nu trebuie să depășească 6 luni (12).

21.

Conform articolului 10 alineatul (5) din propunere, se depun toate eforturile pentru a se asigura interoperabilitatea cu sistemele de prelucrare a datelor din statele membre, respectiv cu sistemele folosite de organele Comunității și ale Uniunii. Această abordare este opusă abordării Convenției Europol [articolul 6 alineatul (2)], care interzice interconexiunea cu alte sisteme de prelucrare automate.

22.

În comentariile sale referitoare la Comunicarea Comisiei privind interoperabilitatea bazelor de date europene (13), AEPD se opune punctului de vedere conform căruia interoperabilitatea este în primul rând un concept tehnic. În cazul în care bazele de date devin interoperabile din punct de vedere tehnic — ceea ce înseamnă că accesul la date și schimbul de date sunt posibile — va exista o presiune în sensul utilizării efective a acestor posibilități. Acest lucru prezintă anumite riscuri în privința principiului limitării în funcție de scopul propus, deoarece datele pot fi folosite cu ușurință pentru un alt scop decât cel al colectării. AEPD insistă în aplicarea condițiilor și garanțiilor stricte, în momentul în care interconexiunea cu baza de date este pusă efectiv în aplicare.

23.

Prin urmare, AEPD recomandă adăugarea la propunere a unei dispoziții conform căreia interconexiunea să fie permisă numai după luarea unei decizii care stabilește condițiile și garanțiile pentru interconexiune, în special în privința necesității interconexiunii și a scopurilor pentru care datele cu caracter personal vor fi folosite. Această decizie ar trebui adoptată după consultarea AEPD și a organismului comun de supraveghere. O asemenea dispoziție poate fi legată de articolul 22 al propunerii, privind relațiile cu alte organe sau agenții.

24.

AEPD menționează, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1), că restricția existentă privind accesul de către o unitate națională la datele cu caracter personal referitoare la eventualii infractori care nu au comis (încă) o infracțiune a fost suprimată. Această restricție este acum stabilită la articolul 7 alineatul (1) din Convenție și limitează accesul direct la detaliile privind identitatea persoanelor în cauză.

25.

Conform punctului de vedere al AEPD, nu există nici o justificare pentru modificări substanțiale. Dimpotrivă, garanțiile specifice pentru această categorie de persoane sunt în totalitate conforme cu abordarea propunerii Comisiei de Decizie-cadru a Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală. AEPD recomandă asigurarea de alte garanții pentru accesul la datele acestor persoane care nu au comis (încă) o infracțiune și în niciun caz nu recomandă reducerea protecției asigurate prin Convenția Europol.

26.

Conform textului modificat al articolului 21 alineatul (3) din Convenția Europol (14), necesitatea stocării continue a datelor cu caracter personal referitoare la persoane fizice astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (1)este revizuită anual și această revizuire este documentată. Cu toate acestea, articolul 20 alineatul (1) din propunere prevede numai revizuirea în termen de trei ani după introducerea datelor. AEPD nu este convinsă că o astfel de flexibilitate sporită este necesară și din acest motiv recomandă inserarea în propunere a unei obligații de revizuire anuală. Modificarea propunerii este chiar mai importantă, deoarece propunerea ar trebui să conțină o obligație de revizuire periodică a stocării, nu numai o dată la trei ani.

27.

Articolul 21 este o dispoziție generală permițând Europol-ului accesul computerizat și obținerea de date de la alte sisteme informaționale naționale sau internaționale. Acest acces ar trebui acordat numai de la caz la caz și în condiții stricte. Cu toate acestea, articolul 21 permite accesul mult mai larg, care nu este absolut necesar pentru sarcinile Europol. În acest context, AEPD face referire la avizul său din 20 ianuarie 2006 privind accesul la SIV de către autoritățile responsabile pentru securitatea internă (15). AEPD recomandă modificarea corespunzătoare a textului propunerii.

28.

Este important de reținut faptul că dispoziția, în măsura în care privește accesul la bazele de date naționale, are un sens mai larg decât comunicarea informațiilor între Europol și unitățile naționale, care este tratată, inter alia, în articolul 12 alineatul (4) din propunere. Acest acces nu va face numai obiectul dispozițiilor prezentei decizii a Consiliului, ci va fi de asemenea reglementat de legi naționale privind accesul la date și utilizarea acestora. AEPD apreciază deosebit noțiunea inclusă în articolul 21, în privința aplicării unor reguli mai stricte. Mai mult decât atât, importanța comunicării de date cu caracter personal între Europol și bazele de date naționale, inclusiv accesul Europol la aceste baze de date naționale, reprezintă un motiv suplimentar pentru adoptarea Deciziei-cadru a Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, oferind un nivel de protecție adecvat.

29.

Articolul 24 alineatul (1) stabilește două condiții pentru comunicarea de date către autorități publice din țări terțe și organizații internaționale: (a) comunicarea poate avea loc dacă este necesar în cazuri individuale pentru combaterea criminalității și (b) în baza acordurilor internaționale care garantează că organul terț prezintă un nivel adecvat de protecție a datelor. Articolul 24 alineatul (2) permite derogări în cazuri excepționale, luând în considerare nivelul de protecție a datelor al organului primitor. AEPD înțelege necesitatea acestor excepții și subliniază necesitatea aplicării stricte a excepțiilor, de la caz la caz, în situații deosebite. Textul articolului 24 alineatul (2) reflectă aceste condiții în mod corespunzător.

30.

Articolul 29 tratează dreptul de acces la datele cu caracter personal. Acesta este unul dintre drepturile fundamentale ale persoanelor vizate, care este enunțat în articolul 8 alineatul (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, și este garantat de asemenea de către Convenția 108 a Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 și de Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din 17 septembrie 1987. Acest drept face parte din principiul prelucrării corecte și legale a datelor cu caracter personal și este destinat să protejeze interesele esențiale ale persoanelor vizate. Cu toate acestea, condițiile stabilite la articolul 29 limitează acest drept într-un mod care nu este acceptabil din punctul de vedere al celor de mai sus.

31.

În primul rând, articolul 29 alineatul (3) stabilește că cererea de acordare a accesului — depusă într-un stat membru conform articolului 29 alineatul (2) — va fi tratată în conformitate cu articolul 29 și în conformitate cu legile și procedurile statului membru în care s-a făcut cererea. Drept rezultat, legea națională poate limita domeniul de aplicare și fondul dreptului de acces și poate impune restricții procedurale. Acest rezultat ar putea fi nesatisfăcător. De exemplu, cererile de acces la date cu caracter personal pot de asemenea fi făcute de persoane ale căror date nu sunt prelucrate de către Europol. Este esențial ca drepturile de acces să cuprindă și aceste cereri. Astfel, trebuie să se asigure că legislațiile naționale care prevăd un drept de acces mai limitat nu se aplică.

32.

Conform AEPD, referirea la legislațiile naționale din articolul 29 alineatul (3), ar trebui suprimată și înlocuită cu norme armonizate privind domeniul de aplicare, fondul și procedura preferabile în Decizia-cadru a Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal sau, dacă este cazul, în decizia Consiliului.

33.

În continuare, articolul 29 alineatul (4) enumără motivele de refuzare a accesului la datele cu caracter personal, în cazul în care persoanele interesate vor să-și exercite dreptul de acces la datele lor cu caracter personal, care sunt prelucrate de Europol. Conform articolului 29 alineatul (4), accesul este refuzat în cazul în care aceasta „ar putea periclita” anumite interese specifice. Această formulare este mult mai largă decât formularea din articolul 19 alineatul (3) din Convenția Europol, care permite refuzul accesului numai „în cazul în care acest refuz este necesar”.

34.

AEPD recomandă menținerea formulării mai stricte a textului din Convenția Europol. Trebuie să se asigure de asemenea faptul că operatorul de date este obligat să enunțe motivele refuzului, astfel încât utilizarea acestei excepții să poată fi controlată efectiv. Acest principiu este enunțat în mod expres în Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei. Formularea din propunerea Comisiei nu este acceptabilă deoarece nu ia în considerare caracterul fundamental al dreptului de acces. Excepțiile de la acest drept pot fi acceptate numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru a proteja un alt interes fundamental, în cazul în care, cu alte cuvinte, accesul ar submina celălalt interes.

35.

În sfârșit, dar nu în cele din urmă, dreptul de acces este puternic limitat de mecanismul de consultare menționat la articolul 29 alineatul (5). Acest mecanism condiționează accesul prin consultarea tuturor autorităților competente interesate și, având în vedere documentele de analiză, prin consensul Europol și al tuturor statelor membre participante la procesul de analizare sau interesate în mod direct. Acest mecanism de facto bulversează caracterul fundamental al dreptului de acces. Accesul ar trebui acordat ca un principiu general și nu poate fi limitat decât în circumstanțe speciale. În schimb, conform textului propunerii, accesul s-ar acorda numai după efectuarea consultării și obținerea consensului.

36.

Europol va fi un organ al Uniunii Europene, dar nu va fi o instituție sau un organ comunitar astfel cum se menționează la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Astfel, în mod normal regulamentul nu se aplică prelucrării de date cu caracter personal de către Europol, cu excepția unor situații speciale. Capitolul V din propunere include, din acest motiv, un regim de protecție a datelor sui generis, care se bazează pe cadrul juridic general privind protecția datelor.

37.

Propunerea admite necesitatea existenței unui cadru juridic general privind protecția datelor. Conform articolului 26 din propunere, Europol aplică la modul lex generalis principiile Deciziei-cadru a Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală. Această referire la decizia-cadru a Consiliului (propusă) înlocuiește referirea de la articolul 14 alineatul (3) din Convenția Europol la Convenția 108 a Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 și la Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din 17 septembrie 1987.

38.

AEPD apreciază în mod deosebit articolul 26 din propunere. Această dispoziție este crucială pentru eficacitatea protecției datelor, respectiv din motive de coerență, deoarece facilitează schimbul de date cu caracter personal inclusiv în beneficiul aplicării legii. Cu toate acestea, compatibilitatea între cele două instrumente ar trebui garantată, fapt care nu este evident dacă avem în vedere următoarele:

În funcție de rezultatul dezbaterilor în Consiliu privind această decizie-cadru, probabil bazată pe propunerea germană, garanții suplimentare pot fi necesare în propunerea prezentă. Acest punct trebuie evaluat într-o etapă ulterioară, în care va fi mult mai clar rezultatul dezbaterilor privind decizia-cadru a Consiliului.

39.

AEPD subliniază faptul că prezenta decizie a Consiliului ar trebui adoptată înaintea adoptării de către Consiliu a cadrului privind protecția datelor, garantând un nivel adecvat de protecție a datelor în conformitate cu concluziile AEPD din cele două avize ale sale privind propunerea Comisiei de decizie-cadru a Consiliului (16).

40.

În acest context, AEPD subliniază două elemente specifice ale propunerii Comisiei de decizie-cadru a Consiliului, care sunt adecvate în special pentru întărirea protecției acordate persoanelor vizate în cazul în care datele acestora sunt prelucrate de către Europol. În primul rând, propunerea oferă posibilitatea diferențierii prelucrării datelor conform gradului acestora de exactitate și de soliditate. Datele bazate pe opinii sunt diferențiate de datele bazate pe fapte. Această diferență clară dintre „datele ușoare” și „datele grele” este o metodă importantă de conformare cu principiul calității datelor. În al doilea rând, propunerea face distincție între date pe categorii de persoane, bazată pe implicarea lor posibilă în comiterea unei infracțiuni.

41.

Acestea au legătură cu aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 45/2001 la activitățile Europol. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică, în primul rând, personalului Europol care este tratat la punctul 47. În al doilea rând, acesta fiind și obiectul Părții IV a prezentului aviz, regulamentul se aplică schimburilor de date cu organele comunitare, cel puțin în măsura în care datele sunt trimise de aceste organe către Europol. Exemple importante de organe comunitare sunt organele menționate la articolul 22 alineatul (1) din propunere.

42.

Ne putem aștepta ca aceste organe să fie solicitate să trimită date cu caracter personal către Europol în mod regulat. Procedând astfel, instituțiile și organele comunitare vor face obiectul tuturor obligațiilor menționate în Regulamentul (CE) nr. 45/2001, în special în privința legalității prelucrării (articolul 5 al regulamentului), verificării prealabile (articolul 27) și consultării cu AEPD (articolul 28). Acestea vor ridica întrebări în privința aplicabilității articolelor 7, 8 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Europol, nefiind „instituție sau organ comunitar” și nefăcând obiectul Directivei 95/46/CE, poate foarte ușor intra sub incidența articolului 9. În acest caz, măsura în care protecția oferită de Europol este adecvată ar trebui evaluată conform articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 în același fel ca aceea a altor organizații internaționale sau țări terțe. Această soluție ar crea nesiguranță și ar fi mai mult neconformă cu ideea de bază din propunere, de a face ca poziția Europol să fie mai compatibilă cu instituțiile și organele aflate sub Tratatul CE. O soluție mai bună ar fi tratarea Europol-ului ca un organ comunitar, atât timp cât prelucrează date provenite de la organe comunitare. AEPD recomandă adăugarea unui alineat articolului 22 cu următorul conținut: „În cazul în care datele personale sunt transmise de instituții sau organe comunitare, Europol este considerat ca un organ comunitar, în sensul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001”.

43.

O atenție specială trebuie acordată schimbului de date cu caracter personal cu Oficiul European Antifraudă (OLAF). În prezent, schimbul de informații între Europol și OLAF se efectuează în baza unui acord administrativ între cele două organe. Acest acord prevede schimbul de informații strategice și tehnice, dar exclude schimbul de date cu caracter personal.

44.

Propunerea de decizie a Consiliului este de natură diferită. Articolul 22 alineatul (3) prevede schimbul de informații, inclusiv datele cu caracter personal, în același mod în care datele sunt schimbate între OLAF și autoritățile statelor membre (17). Scopul acestui schimb este de a limita frauda, corupția activă și pasivă și spălarea banilor. Atât OLAF cât și Europol iau în considerare, în fiecare caz specific, cerințele privind caracterul secret al investigațiilor și protecția datelor. Pentru OLAF aceasta înseamnă, în orice caz, asigurarea unui nivel de protecție astfel cum este stabilit în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

45.

Mai mult, articolul 48 din propunere stabilește că Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 (18) se aplică Europol-ului. OLAF are competența de a efectua anchete administrative în cadrul Europol și prin urmare are dreptul de acces imediat și neanunțat la orice informație deținută de Europol (19). Conform AEPD, domeniul de aplicare al acestei dispoziții nu este clar:

46.

Cu toate acestea, dispoziția nu se referă și nici nu ar trebui să facă referire la investigații sau neregularități în afara Europol, asupra cărora datele prelucrate de Europol ar putea aduce anumite clarificări. Dispozițiile privind schimbul de informații, inclusiv datele cu caracter personal, ale articolului 22 alineatul (3) ar putea fi suficiente pentru aceste cazuri. AEPD recomandă clarificarea domeniului de aplicare al articolului 48 al propunerii în acest sens.

47.

Personalul Europol va intra în domeniul de aplicare al Statutului funcționarilor. În cazul prelucrării de date referitoare la personalul Europol, se aplică atât regulile de fond cât și cele de supraveghere din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, din motive de coerență și de nediscriminare. Al 12-lea considerent al propunerii menționează aplicabilitatea regulamentului privind prelucrarea de date cu caracter personal, în special în privința datelor cu caracter personal referitoare la personalul Europol. Conform AEPD, nu este suficient să se clarifice această noțiune în considerente. Considerentele unui act comunitar nu sunt de natură obligatorie și nu conțin dispoziții normative (20). Pentru a asigura în totalitate aplicarea Regulamentului (CE) nr. 45/2001, ar trebui adăugat un alineat în textul deciziei — de exemplu în articolul 38 — care să prevadă că Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică prelucrării de date cu caracter personal privind personalul Europol.

48.

Propunerea nu are ca scop o schimbare fundamentală în sistemul de supraveghere asupra Europol cu un rol central pentru un organism comun de supraveghere. În baza cadrului juridic propus, organismul de supraveghere va fi înființat în conformitate cu articolul 33 din propunere. Cu toate acestea, unele schimbări în statutul și activitățile Europol vor conduce la o implicare limitată a AEPD, cu excepția sarcinilor sale legate de personalul Europol. Din acest motiv, articolul 33 alineatul (6) din propunere stabilește faptul că organismul comun de supraveghere trebuie să coopereze cu AEPD, precum și cu alte autorități de supraveghere. Această dispoziție oglindește obligația AEPD de a coopera cu organismul comun de supraveghere în baza articolului 46 litera (f) liniuța (ii) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. AEPD apreciază în mod deosebit această dispoziție, ca fiind un instrument util în promovarea unei abordări coerente privind datele supravegheate în întreaga UE, indiferent de pilon.

49.

După cum s-a menționat mai sus, prezenta propunere nu prevede nicio schimbare fundamentală în sistemul de supraveghere. Cu toate acestea, având în vedere contextul mai larg al propunerii ar putea fi necesară o reflecție mai aprofundată asupra sistemului viitor de supraveghere a Europol. Pot fi menționate două evoluții specifice. În primul rând, articolele 44-47 din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 (21) prevăd o nouă structură de supraveghere asupra SIS II. În al doilea rând, în baza Deciziei-cadru a Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, președinția germană a anunțat că are în vedere o nouă structură pentru supravegherea sistemelor de informații europene aflate sub al treilea pilon, inclusiv Europol.

50.

Conform AEPD, acest aviz nu reprezintă ocazia potrivită pentru a discuta schimbări fundamentale în sistemul de supraveghere. Sistemul de supraveghere asupra SIS II, ca sistem de rețea, este cuprins în pilonul I și nu ar fi adecvat pentru Europol în calitate de organ aflat sub pilonul III, cea ce atrage după sine competențe limitate ale instituțiilor comunitare, în special ale Comisiei și ale Curții de Justiție. În lipsa garanțiilor în cadrul pilonului III, un sistem de supraveghere special este totuși necesar. De exemplu, articolul 31 se referă la recursurile persoanelor fizice. Mai mult, ideile privind o nouă structură pentru supravegherea sistemelor de informații europene, astfel cum a anunțat președinția germană, sunt încă într-un stadiu timpuriu. În cele din urmă, prezentul sistem funcționează bine.

51.

Prin urmare, AEPD își va axa observațiile asupra rolului său în legătură cu schimbul de date cu caracter personal între Europol și alte organe la nivelul Uniunii Europene. Dispozițiile privind acest schimb sunt un element nou și important al propunerii. Articolul 22 alineatul (1) menționează Agenția Europeană pentru Managementul Cooperării Operaționale la Frontierele Externe ale statelor membre din Uniunea Europeană (Frontex), Banca Centrală Europeană, OEDT (22), respectiv OLAF. Toate aceste organe intră în domeniul de aplicare al supravegherii de către AEPD. Articolul 22 alineatul (2) stabilește că Europol poate încheia acorduri de lucru cu aceste organe, care pot include schimbul de date cu caracter personal. În privința OLAF, acest schimb poate avea loc chiar și fără acorduri de lucru [articolul 22 alineatul (3)]. De asemenea, articolul 48 al propunerii — dezbătut la punctele 45 și 46 — este relevant în acest sens.

52.

Ar trebui asigurat faptul că AEPD își poate exercita competențele care i-au fost conferite în baza Regulamentului (CE) nr. 45/2001, în legătură cu datele comunicate de către organele comunitare. Acest lucru este foarte important în cazurile de transfer de date cu caracter personal în care Europol este considerat drept organ comunitar, în sensul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, astfel cum s-a propus în prealabil. Aceasta face chiar mai importantă cooperarea strânsă cu organismul comun de supraveghere în baza articolului 33.

53.

AEPD are două recomandări suplimentare de făcut, în legătură cu drepturile persoanelor vizate privind datele acestora:

54.

În baza argumentelor de mai sus, AEPD ar trebui să coopereze strâns cu organismul comun de supraveghere, cel puțin odată ce măsurile privind schimbul de date cu organele comunitare sunt puse în aplicare. Acesta este unul dintre domeniile principale în care obligațiile reciproce de a coopera vor deveni efective.

55.

Articolul 10 alineatul (3) prevede existența unei decizii a Consiliului care determină condițiile de creare a anumitor sisteme pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către Europol. AEPD recomandă adăugarea obligației de consultare a AEPD și a organismului comun de supraveghere înaintea adoptării unei asemenea decizii.

56.

Articolul 22 tratează relațiile dintre Europol și alte organe și agenții ale Comunității sau Uniunii. Relațiile cooperative menționate în acest articol pot fi puse în aplicare prin intermediul aranjamentelor de lucru și se pot referi la schimbul de date cu caracter personal. Din acest motiv, AEPD și organismul comun de supraveghere ar trebui să fie consultate în privința adoptării unor măsuri în baza articolului 22, în măsura în care aceste măsuri sunt relevante pentru protecția datelor cu caracter personal prelucrate de către instituțiile și organele comunitare. AEPD recomandă modificarea adecvată a textului propunerii.

57.

Articolul 25 alineatul (2) menționează că sunt stabilite normele de aplicare pentru schimburile cu alte organe și agenții ale Comunității sau Uniunii. AEPD recomandă ca nu numai organismul comun de supraveghere, ci și AEPD să fie consultată înaintea adoptării unor asemenea norme, conform practicii din dreptul comunitar conform căreia, în baza articolului 28 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, organele comunitare consultă AEPD.

58.

AEPD apreciază în mod deosebit articolul 27, care conține o dispoziție privind Responsabilul pentru Protecția Datelor (RPD) care va avea sarcina, inter alia, de a asigura, într-o manieră independentă, legalitatea și conformarea cu dispozițiile privind prelucrarea datelor cu caracter personal. Această funcție a fost introdusă cu succes la nivel comunitar prin Regulamentul (CE) nr. 45/2001, în interiorul instituțiilor și organelor comunitare. În cadrul Europol, funcția RPD este de asemenea exercitată, dar, până în prezent, fără o bază juridică adecvată.

59.

Pentru succesul funcționării RPD, este esențial ca independența acestuia să fie garantată în mod efectiv prin lege. Din acest motiv, articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 conține câteva dispoziții care garantează acest obiectiv. RPD este numit pentru o anumită perioadă și nu poate fi demis decât în circumstanțe absolut deosebite. I se asigură personalul și bugetul necesar. RPD nu primește instrucțiuni în exercitarea sarcinilor sale.

60.

Din nefericire, aceste dispoziții nu sunt incluse în propunerea prezentă, cu excepția dispozițiilor privind primirea instrucțiunilor. Astfel, AEPD recomandă cu insistență includerea garanțiilor privind independența RPD, cum ar fi garanții speciale pentru numirea și demiterea RPD, respectiv independența sa față de Consiliul de Administrație. Aceste dispoziții sunt necesare pentru a asigura independența RPD. Mai mult, aceste dispoziții vor alinia poziția RPD al Europol cu poziția RPD al instituțiilor comunitare. În final, AEPD subliniază că articolul 27 alineatul (5) din propunere, care recomandă Consiliului de Administrație să adopte normele de punere în aplicare privind anumite aspecte ale funcționării RPD, nu reprezintă, prin natura sa, o garanție pentru independența RPD. Trebuie reținut faptul că necesitatea cea mai importantă este independența față de administrația Europol.

61.

Mai există un motiv pentru armonizarea dispozițiilor privind RPD din decizia Consiliului cu articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Acest regulament se aplică în legătură cu datele cu caracter personal ale personalului Europol (a se vedea punctul 47), ceea ce înseamnă că din acest punct de vedere RPD va intra sub incidența regulamentului. În orice caz, RPD ar trebui numit în conformitate cu cerințele regulamentului.

62.

Mai mult, AEPD recomandă aplicarea în cazul Europol a sistemului de control prealabil, astfel cum prevede articolul 27 din Regulamentul nr. 45/2001 pentru organele comunitare. Sistemul controlului prealabil s-a dovedit a fi un instrument eficient și joacă un rol esențial în protecția datelor în cadrul instituțiilor și organelor comunitare.

63.

În sfârșit, ar putea fi folositor pentru RPD al Europol să participe într-o rețea RPD existentă în cadrul primului pilon, chiar și în afara activităților RPD în privința personalului Europol. Aceasta ar asigura în continuare o abordare privind problematica protecției datelor comună organelor comunitare și ar fi în conformitate deplină cu obiectivele formulate în considerentul al 16-lea al propunerii, și anume cooperarea cu organele și agențiile europene, asigurând un nivel adecvat de protecție a datelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. AEPD recomandă adăugarea unei teze la considerentele propunerilor în care este stabilit obiectivul acestei abordări comune. Această teză poate avea următorul conținut: „În îndeplinirea sarcinilor sale, Responsabilul pentru Protecția Datelor va coopera cu Responsabilii pentru Protecția Datelor numiți în baza legislației comunitare”.

64.

AEPD înțelege necesitatea unei baze juridice noi și mai flexibile pentru Europol, dar acordă o atenție deosebită schimbărilor de fond, legislației aplicabile privind protecția datelor și similitudinilor crescânde dintre Europol și organele comunitare.

65.

În privința schimbărilor de fond, AEPD recomandă:

66.

Prezenta Decizie a Consiliului nu ar trebui adoptată înaintea adoptării de către Consiliu a unui cadru privind protecția datelor, care garantează un nivel adecvat de protecție a datelor, în conformitate cu concluziile AEPD din cele două avize ale sale privind propunerea Comisiei de decizie-cadru a Consiliului. Datele bazate pe opinii trebuie să fie diferențiate de datele bazate pe fapte. O distincție ar trebui făcută între datele pe categorii de persoane, bazată pe implicarea lor posibilă într-o infracțiune.

67.

AEPD recomandă adăugarea unui alineat la articolul 22, după cum urmează: „În cazul în care datele cu caracter personal sunt transmise de către instituții sau organe comunitare, Europol este considerat drept organ comunitar, în sensul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001”.

68.

Articolul 48 din propunere privind investigațiile OLAF, nu ar trebui să includă investigațiile asupra neregularităților din afara Europol-ului, asupra cărora datele prelucrate de Europol pot aduce clarificări suplimentare. AEPD recomandă clarificarea domeniului de aplicare al articolului 48 din propunere.

69.

Pentru a asigura pe deplin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 45/2001, ar trebui adăugat un alineat la textul deciziei, care prevede că Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică la prelucrarea de date cu caracter personal privind personalul Europol.

70.

Domeniul de aplicare al celor două dispoziții privind drepturile persoanelor vizate [articolul 30 alineatul (2) și articolul 32 alineatul (2)] ar trebui extins la datele comunicate de un organ comunitar supravegheat de AEPD, pentru a asigura că Europol și acest organ comunitar reacționează similar.

71.

Articolele 10 alineatul (3), 22 și 25 alineatul (2) ar trebui să conțină dispoziții (mai precise) privind consultarea autorităților însărcinate cu protecția datelor.

72.

AEPD recomandă în mod insistent includerea garanțiilor privind independența RPD, cum ar fi garanțiile speciale pentru numirea și demiterea RPD și independența sa față de Consiliul de Administrație, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/22

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/24

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/31

—

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32007M4889. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană (http://eur-lex.europa.eu).

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/31

—

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32007M4885. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană (http://eur-lex.europa.eu).

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/32

—

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32007M4836. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană (http://eur-lex.europa.eu).

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/32

—

pe paginile DG Concurență de pe site-ul web Europa (http://ec.europa.eu/comm/competition/mergers/cases/). Acest site web oferă diverse facilități care permit localizarea deciziilor de fuziune individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul EUR-Lex cu numărul de document 32007M4822. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană (http://eur-lex.europa.eu).

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/33

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/34

1.

Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei Europene privind produsul și zona geografică afectate de cartel, astfel cum apare în proiectul de decizie.

2.

Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei Europene privind calificarea faptelor ca acord și/sau practică concertată, în sensul articolului 81 din Tratat și al articolului 53 din Acordul SEE.

3.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei Europene conform căreia încălcarea a fost unică și continuă, în special în ceea ce privește perioada ulterioară inspecțiilor din martie-aprilie 2001.

4.

Comitetul consultativ este de acord cu proiectul de decizie a Comisiei Europene în ceea ce privește destinatarii deciziei, mai exact cu privire la tragerea la răspundere a societăților mamă din grupurile vizate.

5.

Comitetul consultativ este de acord cu Comisia Europeană în ceea ce privește evaluarea cererilor de clemență și ierarhizarea acestora.

6.

Comitetul consultativ este de acord să închidă procedurile împotriva FNAS.

7.

Comitetul consultativ recomandă publicarea avizului său în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/34

1.

Comitetul consultativ este de acord cu Comisia în ceea ce privește valorile de bază ale amenzilor.

2.

Comitetul consultativ este de acord cu Comisia în ceea ce privește creșterea valorii de bază ca urmare a unor circumstanțe agravante.

3.

Comitetul consultativ este de acord cu Comisia în ceea ce privește reducerea valorii de bază ca urmare a unor circumstanțe atenuante.

4.

Comitetul consultativ este de acord cu Comisia în ceea ce privește valorile reducerii amenzii în baza Comunicării Comisiei din 1996 privind neimpunerea sau reducerea amenzilor în cazuri de cartel.

5.

Comitetul consultativ este de acord cu Comisia în ceea ce privește valorile finale ale amenzilor.

6.

Comitetul consultativ recomandă publicarea avizului său în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/35

1.

Reprezentantul statelor AELS este de acord cu evaluarea Comisiei Europene privind produsul și zona geografică afectate de cartel, astfel cum apare în proiectul de decizie.

2.

Reprezentantul statelor AELS este de acord cu evaluarea Comisiei Europene privind clasificarea faptelor ca acord și/sau practică concertată stabilită de comun acord în sensul articolului 81 din tratat și al articolului 53 din Acordul SEE.

3.

Reprezentantul statelor AELS este de acord cu opinia Comisiei Europene conform căreia încălcarea prevederilor legale a fost unică și continuă, în special în ceea ce privește perioada ulterioară inspecțiilor din martie-aprilie 2001.

4.

Reprezentantul statelor AELS este de acord cu proiectul de decizie a Comisiei Europene în ceea ce privește destinatarii deciziei, mai exact în ceea ce privește imputarea răspunderii societăților mamă din grupurile vizate.

5.

Reprezentantul statelor AELS este de acord cu Comisia Europeană în ceea ce privește evaluarea cererilor de clemență și ierarhizarea acestora.

6.

Reprezentantul statelor AELS este de acord să închidă procedurile împotriva FNAS.

7.

Reprezentantul statelor AELS recomandă publicarea avizului său în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/36

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/38

—

mijloacele tehnice și efectivele de personal pe care candidatul le poate aloca exploatării legăturii,

—

numărul, calificarea și repartizarea efectivelor de personal și, după caz, recrutările pe care candidatul preconizează să le efectueze,

—

tipurile de aeronave utilizate și, după caz, numărul de înmatriculare al acestora,

—

o copie a licenței de operare care atestă calitatea de transportator aerian a ofertantului,

—

în cazul în care licența de operare a fost eliberată de un alt stat membru al Uniunii Europene, în afară de Franța, ofertantul va trebui să precizeze, printre altele:

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/42

—

mijloacele tehnice și efectivele de personal pe care candidatul le poate aloca exploatării legăturii;

—

numărul, calificarea și repartizarea efectivelor de personal și, după caz, recrutările pe care candidatul preconizează să le efectueze;

—

tipurile de avioane utilizate și, după caz, numărul de înmatriculare a acestora;

—

o copie a licenței de operare care atestă calitatea de transportator aerian a ofertantului;

—

în cazul în care licența de operare a fost eliberată de un alt stat membru al Uniunii Europene, în afară de Franța, ofertantul va trebui să precizeze, printre altele:

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/45

1.

La 19 octombrie 2007, Comisia a primit o notificare privind o concentrare propusă în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care Goldman Sachs Group, Inc. („Goldman Sachs”, SUA) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul Consiliului, controlul asupra întregului grup LOMO („LOMO”, Germania) prin achiziționare de valori mobiliare.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi transmise Comisiei prin fax [fax nr. (32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.4911 — Goldman Sachs/LOMO, la următoarea adresă:

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/46

1.

La data de 22 octombrie 2007, Comisia a primit o notificare privind o concentrare propusă în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea SAP AG („SAP”, Germania) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul Consiliului, controlul asupra întregii întreprinderi Business Objects S.A. („BO”, Franța/SUA), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi transmise Comisiei prin fax [fax nr. (32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.4944 — SAP/Business Objects, la următoarea adresă:

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/47

1.

La 19 octombrie 2007, Comisia a primit o notificare privind o concentrare propusă în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea SC-Beteiligungsgesellschaft mbH („SCB”, Germania) care este controlată de JP Morgan Chase & Co. („JPMorgan Chase”, SUA) dobândește controlul unic, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul Consiliului, asupra companiei Süd-Chemie AG („Süd-Chemie”, Germania) prin achiziție de acțiuni.

2.

Activitățile întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei referitoare la o procedură simplificată de tratare a unor anumite concentrări în sensul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii descrise în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax [fax nr. (32-2) 296 43 01 sau 296 72 44] sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.4899 — SCB/Süd-Chemie, la următoarea adresă:

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/48

(1)

Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (3) dispune normele privind participarea părților în cauză la procedurile respective.

(2)

Părțile la procedură pot fi dispuse să își recunoască participarea la un cartel care constituie o încălcare a articolului 81 din tratat precum și răspunderea care decurge din această participare, în cazul în care pot anticipa în mod rezonabil și pot fi de acord cu constatările pe care Comisia intenționează să le facă cu privire la participarea lor la acea încălcare și la nivelul amenzilor potențiale. Comisia ar trebui să poată, după caz, comunica acestor părți obiecțiunile pe care intenționează să le formuleze împotriva lor pe baza elementelor probatorii disponibile în dosar, precum și amenzile pe care părțile sunt pasibile să le suporte. O astfel de comunicare timpurie ar permite părților implicate să își exprime punctul de vedere cu privire la obiecțiile pe care Comisia intenționează să le formuleze împotriva lor, precum și cu privire la răspunderea lor potențială.

(3)

Atunci când Comisia reține propunerile scrise de tranzacționare ale părților prin comunicarea obiecțiilor, iar, în răspunsurile acestora, părțile confirmă faptul că există o corespondență între comunicarea obiecțiilor și conținutul propunerilor scrise, Comisiei ar trebui să poată proceda imediat la adoptarea unei decizii în temeiul articolului 7 și al articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, după consultarea Comitetului consultativ privind practicile restrictive și pozițiile dominante, în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

(4)

În consecință, trebuie stabilită o procedură de tranzacție pentru a permite Comisiei să prelucreze mai rapid cazurile privind cartelurile prin ajungerea la un acord cu părțile.

(5)

Experiența a demonstrat faptul că furnizarea în mod sistematic către autorii plângerilor a unei versiuni neconfidențiale a comunicării obiecțiilor poate avea consecințe negative în ceea ce privește disponibilitatea părților la procedură de a coopera cu Comisia. Cu toate că autorii plângerilor ar trebui să fie în continuare asociați îndeaproape la proceduri, să fie informați cu privire la natura și obiectul procedurii și să aibă posibilitatea să își exprime punctul de vedere față de acestea în scris, Comisia este cea căreia îi revine responsabilitatea de a hotărî maniera în care aceste informații scrise ar trebui puse la dispoziție într-un caz concret.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 773/2004 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Comisia poate decide inițierea unei proceduri în vederea adoptării unei decizii în temeiul capitolului III din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în orice moment, dar cel târziu la data la care emite o evaluare preliminară în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul menționat sau o comunicare a obiecțiilor sau o solicitare adresată părților de a-și exprima interesul de a se angaja în discuții privind tranzacționarea, sau la data publicării unei comunicări în temeiul articolului 27 alineatul (4) din regulamentul menționat, oricare dintre aceste date este prima.”

2.

La articolul 6, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Atunci când Comisia emite o comunicare a obiecțiilor în legătură cu o chestiune în privința căreia a primit o plângere, aceasta informează în scris autorul plângerii cu privire la natura și obiectul procedurii și stabilește un termen limită în care acesta își poate face cunoscut punctul de vedere în scris. Comisia poate, de asemenea, pune la dispoziția autorului plângerii o copie a versiunii neconfidențiale a comunicării obiecțiilor.”

3.

La articolul 10, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Comisia informează părțile implicate cu privire la obiecțiile formulate împotriva lor. Comunicarea obiecțiilor este notificată în scris fiecăreia dintre părțile împotriva cărora au fost formulate obiecții.”

4.

Se introduce următorul articol 10a:

„Articolul 10a

Procedura de tranzacție în cazurile privind cartelurile

(1)   După inițierea procedurii în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Comisia poate stabili un termen limită în care părțile pot indica în scris că sunt în măsură să se angajeze în discuții privind tranzacționarea, astfel încât să poată eventual depune propuneri de tranzacționare. Comisia nu este obligată să țină seama de răspunsurile primite după expirarea termenului limită respectiv.

În cazul în care două sau mai multe părți care aparțin aceleiași întreprinderi indică faptul că sunt dispuse să se angajeze în discuții de tranzacționare în temeiul primului paragraf, părțile în cauză desemnează reprezentanți comuni care să se angajeze în discuții cu Comisia în numele lor.

(2)   Comisia poate informa părțile dispuse să introducă propuneri de tranzacționare despre:

În cazul în care discuțiile privind tranzacția avansează până într-un stadiu în care informațiile menționate anterior sunt divulgate la cerere sau sunt puse la dispoziția părților în alt mod, Comisia poate stabili un termen limită în care părțile se pot angaja să urmeze procedura de tranzacție depunând propuneri scrise de tranzacție care reflectă rezultatul discuțiilor privind tranzacția și recunoscându-și participarea la o încălcare a articolului 81 din tratat, precum și răspunderea lor. Comisia nu este obligată să țină seama de propunerile scrise primite după expirarea termenului limită respectiv.

(3)   Atunci când comunicarea obiecțiilor notificată părților acceptă conținutul propunerilor de tranzacție, răspunsul scris transmis de părțile în cauză la comunicarea obiecțiilor confirmă, în termenul limită stabilit de Comisie, faptul că există o corespondență între comunicarea obiecțiilor adresată acestora și conținutul propunerilor lor de tranzacție. Comisia poate în acest caz să procedeze imediat la adoptarea unei decizii în temeiul articolului 7 și al articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, după consultarea Comitetului consultativ privind practicile restrictive și pozițiile dominante, în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului.”

5.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Comisia acordă părților cărora le adresează o comunicare a obiecțiilor posibilitatea de a fi audiate înainte de consultarea Comitetului consultativ menționat la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.”

6.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Comisia acordă părților cărora le adresează o comunicare a obiecțiilor posibilitatea de a își prezenta argumentele în cadrul unei audieri orale, în cazul în care părțile în cauză solicită acest lucru în propunerile lor scrise.

(2)   Cu toate acestea, atunci când depun propunerile scrise de tranzacție, părțile confirmă faptul că nu vor solicita să li se dea posibilitatea de a își dezvolta argumentele în cadrul unei audieri orale decât în cazul în care comunicarea obiecțiilor nu acceptă conținutul propunerilor lor scrise de tranzacționare.”

7.

La articolul 15, se adaugă următorul alineat (1a):

„(1a)   După inițierea procedurii în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Comisia comunică, după caz, elementele probatorii pe care se întemeiază obiecțiile avute în vedere către părțile dispuse să introducă propuneri de tranzacționare, pentru a le permite acestora să facă acest lucru. În acest scop, la introducerea propunerilor lor de tranzacționare, părțile confirmă Comisiei că vor solicita accesul la dosar numai după primirea comunicării obiecțiilor, în cazul în care comunicarea obiecțiilor nu acceptă conținutul propunerilor scrise de tranzacționare ale părților.”

8.

La articolul 17, alineatul (1) și alineatul (3) se înlocuiesc cu următoarele texte:

„(1)   La stabilirea termenelor limită prevăzute la articolul 3 alineatul (3), articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatul (1), articolul 10 alineatul (2), articolul 10a alineatul (1), articolul 10a alineatul (2), articolul 10a alineatul (3) și articolul 16 alineatul (3), Comisia ia în considerare atât timpul necesar pentru pregătirea propunerii, cât și urgența cazului.”

„(3)   Termenele limită menționate la articolul 3 alineatul (3), articolul 4 alineatul (3), articolul 10a alineatul (1), articolul 10a alineatul (2) și articolul 16 alineatul (3) sunt de minimum două săptămâni. Termenul limită menționat la articolul 10a alineatul (3) este de minimum o săptămână.”

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/51

1.

Prezenta Comunicare stabilește cadrul pentru acordarea unui tratament favorabil pentru a recompensa cooperarea în desfășurarea procedurilor inițiate în vederea aplicării articolului 81 din Tratatul CE (1) în cazurile privind cartelurile. Procedura de tranzacție poate permite Comisiei să trateze mai multe cazuri utilizând aceleași resurse, stimulând, astfel, interesul publicului larg pentru aplicarea de către Comisie a unor sancțiuni eficiente și în timp util și întărind totodată nivelul general de disuasiune. Tipul de cooperare reglementată de prezenta comunicare este diferit de prezentarea voluntară de probe în scopul declanșării sau impulsionării investigației desfășurate de Comisie, care face obiectul Comunicării Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea cuantumului acesteia în cazurile privind cartelurile (2) (Comunicarea privind clemența). Cooperarea oferită de o întreprindere poate fi recompensată cumulativ în mod corespunzător (3), cu condiția îndeplinirii cerințelor respective ale ambelor comunicări.

2.

Atunci când sunt dispuse să își recunoască participarea la un cartel care constituie o încălcare a articolului 81 din Tratatul CE, precum și răspunderea care decurge din aceasta, părțile la procedură pot de asemenea să contribuie la accelerarea procedurii care va conduce la adoptarea deciziei corespunzătoare în temeiul articolelor 7 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (4), respectând indicațiile și aplicând măsurile de protecție prevăzute în prezenta comunicare. Cu toate că, în calitatea sa de autoritate care conduce investigații și de gardian al Tratatului, cu competențe de a adopta decizii cu caracter executoriu supuse controlului judecătoresc al instanțelor comunitare, Comisia nu negociază existența sau inexistența unei încălcări a dreptului comunitar și sancțiunea aferentă, ea poate recompensa tipul de cooperare descris în prezenta comunicare.

3.

Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (5) stabilește principalele norme practice privind desfășurarea procedurilor în cazurile de antitrust, inclusiv cele aplicabile cazurilor de tranzacție. În acest sens, Regulamentul (CE) nr. 773/2004 lasă la latitudinea Comisiei decizia privind oportunitatea inițierii procedurii de tranzacție în cazurile privind cartelurile, asigurându-se totodată că alegerea unei anumite proceduri de tranzacție nu poate fi impusă părților.

4.

Aplicarea eficientă a legislației comunitare în domeniul concurenței este compatibilă cu respectarea deplină a dreptului la apărare al părților — un principiu fundamental al dreptului comunitar care trebuie respectat în orice situație, în special în cazul procedurilor de antitrust care pot conduce la aplicarea de sancțiuni. În consecință, normele stabilite pentru desfășurarea de către Comisie a procedurilor de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE ar trebui să garanteze faptul că, pe toată durata desfășurării procedurii administrative, întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi în cauză li se dă efectiv posibilitatea de a își face cunoscut punctul de vedere privind veridicitatea și relevanța faptelor, obiecțiilor și circumstanțelor prezentate de către Comisie (6).

5.

Comisia dispune de o marjă discreționară importantă pentru a decide în care cazuri ar fi oportună examinarea eventualului interes al părților de a se angaja în discuții privind tranzacția, precum și dacă să inițieze aceste discuții, să le întrerupă sau să ajungă la o tranzacție definitivă. În această privință, se poate ține seama de probabilitatea de a ajunge, într-un interval de timp rezonabil, la o înțelegere comună cu părțile interesate cu privire la aria de cuprindere a obiecțiilor potențiale, având în vedere factori precum: numărul părților implicate, eventualele poziții conflictuale privind atribuirea răspunderii, gradul de contestare a faptelor etc. În plus, va fi examinată probabilitatea atingerii eficienței procedurale ținând seama de progresele înregistrate în general în cadrul procedurii de tranzacție. Ar putea fi necesar să se aibă în vedere și alte preocupări, precum stabilirea unui posibil precedent. Comisia nu poate să lanseze discuții privind tranzacția decât la cererea scrisă a părților implicate.

6.

În ciuda faptului că încheierea unei tranzacții nu reprezintă un drept al părților, în cazul în care Comisia apreciază că, în principiu, este oportună încheierea unei tranzacții într-un caz, aceasta va examina disponibilitatea tuturor părților la aceeași procedură de a încheia tranzacția.

7.

Părțile la procedură și reprezentanții lor legali nu pot divulga niciunei alte întreprinderi sau părți terțe din nicio jurisdicție conținutul discuțiilor sau al documentelor la care au avut acces în vederea tranzacției fără a avea autorizația prealabilă si explicită a Comisiei în acest sens. Orice încălcare a acestei interdicții poate determina Comisia să nu mai țină seama de cererea întreprinderii de a demara procedura de tranzacție și poate constitui o circumstanță agravantă în sensul punctului 28 din Orientările Comisiei privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (7) (Orientările privind amenzile).

8.

Atunci când Comisia are în vedere adoptarea unei decizii în temeiul articolului 7 și/sau al articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, este necesar ca în prealabil să fie identificate și recunoscute ca părți la procedură persoanele juridice cărora li se poate aplica o sancțiune pentru încălcarea articolului 81 din Tratatul CE.

9.

În acest scop, inițierea procedurii în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în vederea adoptării unei astfel de decizii poate surveni în orice moment, dar cel târziu la data la care Comisia emite o comunicare a obiecțiilor împotriva părților în cauză. Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 precizează în plus că, în cazul în care consideră oportun să examineze disponibilitatea părților de a se angaja în discuții privind tranzacția, Comisia va iniția procedura cel târziu la data la care fie emite comunicarea obiecțiilor, fie solicită părților să își exprime în scris interesul de a se angaja în discuții privind tranzacția, oricare dintre aceste date este prima.

10.

După inițierea procedurii în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Comisia are competențe exclusive în ceea ce privește aplicarea articolului 81 din Tratatul pentru cazul respectiv (8).

11.

În cazul în care consideră oportun să examineze disponibilitatea părților de a se angaja în discuții privind o posibilă tranzacție, Comisia va stabili, în temeiul articolelor 10a alineatul (1) și 17 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, un termen de cel puțin două săptămâni în care părțile la aceeași procedură ar trebui să își declare în scris intenția de a se angaja în discuții privind tranzacția pentru a putea eventual depune propuneri de tranzacție ulterior.

12.

Toate părțile la procedură care aparțin aceleiași întreprinderi și au în vedere posibilitatea de a depune o propunere de tranzacție și de a solicita demararea discuțiilor privind tranzacția ar trebui să numească reprezentanți comuni, abilitați în mod corespunzător să acționeze oricând în numele lor, dar nu mai târziu de data la care expiră termenul limită la care se face referire la punctul 11.

13.

Comisia poate să nu țină seama de o cerere de imunitate la amendă sau de reducere a cuantumului amenzii în temeiul Comunicării privind clemența, pe motiv că aceasta a fost transmisă după expirarea termenului limită la care se face referire la punctul 11.

14.

În cazul în care unele dintre părțile la procedură solicită purtarea de discuții privind tranzacția și îndeplinesc cerințele menționate la punctele 11 și 12, Comisia poate decide continuarea procedurii de tranzacție prin contacte bilaterale între Direcția Generală Concurență din cadrul Comisiei și candidații la o posibilă tranzacție.

15.

Rămâne la latitudinea Comisiei să hotărască, pe durata întregii procedurii, asupra justeții și ritmului discuțiilor bilaterale privind tranzacția purtate cu fiecare întreprindere. În conformitate cu articolul 10a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 (9), Comisia are astfel competența să stabilească, în funcție de progresele realizate în ansamblu în cadrul procedurii de tranzacție, ordinea și succesiunea discuțiilor bilaterale privind tranzacția, precum și momentul potrivit pentru divulgarea informațiilor, inclusiv a elementelor probatorii conținute în dosarul Comisiei, utilizate pentru a stabili obiecțiile avute în vedere și cuantumul amenzii potențiale (10). Informațiile vor fi divulgate în timp util, pe măsură ce avansează discuțiile privind tranzacția.

16.

O astfel de divulgare timpurie a informațiilor în contextul discuțiilor privind tranzacția, în temeiul articolului 10a alineatul (2) și al articolului 15 alineatul (1a) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, va permite informarea părților cu privire la elementele esențiale luate în considerare până în acel moment, de exemplu privind faptele care fac obiectul acuzației, încadrarea acestor fapte, gravitatea și durata presupusului cartel, atribuirea răspunderii, estimarea cuantumului eventualelor amenzi (11), precum și elementele probatorii utilizate pentru a stabili obiecțiile potențiale (12). Acest lucru va permite efectiv părților să își exprime punctul de vedere cu privire la obiecțiile potențiale formulate împotriva lor, precum și să ia o decizie avizată cu privire la oportunitatea tranzacției.

17.

Atunci când progresele realizate în timpul discuțiilor privind tranzacția conduc la o viziune comună asupra ariei de acoperire a obiecțiilor potențiale și asupra limitelor estimative ale eventualelor amenzi care urmează să fie aplicate de Comisie, aceasta poate da unei întreprinderi posibilitatea de a depune o propunere finală scrisă de tranzacție în temeiul articolelor 10a alineatul (2) și 17 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 într-un termen limită final de cel puțin XXX zile lucrătoare. Termenul limită poate fi prelungit în urma unei cereri motivate. Înaintea acordării acestui termen limită, părțile vor avea dreptul să li se divulge, la cerere, informațiile specificate la punctul 16. La cererea motivată a unei părți, serviciile Comisiei îi vor permite, de asemenea, accesul la versiunile neconfidențiale ale oricărui document accesibil enumerat în dosarul cauzei în acel moment, în măsura în care acestea consideră acest lucru justificat pentru a permite părții să își stabilească poziția cu privire la orice alt aspect al cartelului și cu condiția ca eficiența procedurală menționată la punctul 5 să nu fie amenințată (13).

18.

Părțile pot face apel la consilierul-audiator în orice moment în cursul procedurii de tranzacție cu privire la problemele care ar putea apărea legate de garantarea dreptului la un proces echitabil. Sarcina consilierului-audiator este de a se asigura că, în cadrul procedurilor privind dreptul concurenței, este respectată exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

19.

În cazul în care părțile în cauză nu depun o propunere de tranzacție, atunci procedura care conduce la adoptarea deciziei finale în privința lor va respecta dispozițiile generale ale articolelor 10 alineatul (2), 12 alineatul (1) și 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, și nu dispozițiile care reglementează procedura de tranzacție.

20.

Părțile care optează pentru procedura de tranzacție trebuie să depună o cerere formală de tranzacție sub forma unei propuneri scrise de tranzacție. Propunerea scrisă de tranzacție, prevăzută la articolul 10a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, trebuie să conțină:

21.

Recunoașterile și confirmările prezentate de părți în vederea tranzacției reprezintă expresia angajamentului lor de a coopera pentru tratarea rapidă a cauzei, aplicând procedura de tranzacție. Cu toate acestea, aceste recunoașteri și confirmări sunt condiționate de acceptarea de către Comisie a cererii lor de tranzacție, inclusiv a cuantumului maxim previzionat al amenzii.

22.

Prin urmare, cererile scrise de tranzacție nu pot fi revocate unilateral de părțile care le-au prezentat, cu excepția cazului în care Comisia nu răspunde pozitiv cererilor de tranzacție acceptând propunerile scrise de tranzacție mai întâi în cadrul comunicării obiecțiilor și, în cele din urmă, în cadrul deciziei finale (a se vedea în acest sens punctele 27 și 29). Se consideră că propunerile scrise de tranzacție sunt acceptate prin comunicarea obiecțiilor dacă aceasta din urmă le reflectă conținutul cu privire la descrierea cartelului, la implicarea întreprinderii în cadrul acestuia și la încadrarea sa juridică. În plus, pentru a se putea considera că o decizie finală acceptă propunerile scrise de tranzacție, decizia ar trebui, de asemenea, să aplice o amendă care să nu depășească cuantumul maxim indicat în aceste propuneri.

23.

Conform articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, notificarea unei comunicări scrise a obiecțiilor fiecăreia dintre părțile împotriva cărora au fost formulate obiecții este o etapă pregătitoare obligatorie, prealabilă adoptării oricărei decizii finale (15). Prin urmare, Comisia va emite o comunicare a obiecțiilor și în cadrul unei proceduri de tranzacție (16).

24.

Pentru ca dreptul la apărare al părților să fie exercitat efectiv, Comisia trebuie, înainte de a adopta o decizie finală, să ia cunoștință de punctul lor de vedere privind obiecțiile formulate împotriva lor și privind elementele probatorii existente și să țină seama de acestea modificându-și analiza preliminară, dacă este cazul (17). Comisia trebuie să fie în măsură nu numai să accepte sau să respingă argumentele corespunzătoare ale părților, exprimate în timpul procedurii administrative, ci și să efectueze o analiză proprie a aspectelor care îi sunt prezentate, astfel încât fie să abandoneze obiecțiile care se dovedesc nefondate, fie să aducă noi argumente sau să le reevalueze pe cele existente atât în fapt cât și în drept, justificând astfel menținerea obiecțiilor (18).

25.

Prin depunerea unei cereri oficiale de tranzacție sub forma unei propuneri scrise de tranzacție înaintea notificării comunicării obiecțiilor, părțile în cauză dau posibilitatea Comisiei să țină deja efectiv seama de punctele lor de vedere (19) atunci când întocmește comunicarea obiecțiilor, lucru care altfel nu s-ar fi întâmplat decât înaintea consultării Comitetului consultativ privind practicile restrictive și pozițiile dominante (denumit în continuare Comitetul consultativ) sau înaintea adoptării deciziei finale (20). Prin urmare, comunicarea obiecțiilor notificată părților poate să reflecte conținutul propunerilor de tranzacție, după caz, iar, în lumina acestora, cuantumul amenzii potențiale poate fi revizuit înspre valoarea inferioară (21).

26.

În cazul în care comunicarea obiecțiilor acceptă propunerile de tranzacție ale părților, părțile în cauză ar trebui să răspundă la aceasta, într-un termen de cel puțin o săptămână stabilit de Comisie în conformitate cu articolele 10a alineatul (3) și 17 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, confirmând pur și simplu (într-un mod neechivoc) faptul că respectiva comunicare a obiecțiilor corespunde conținutului propunerilor de tranzacție și că, prin urmare, sunt hotărâte să continue procedura de tranzacție. În absența unui astfel de răspuns, Comisia poate să nu țină seama de cererea întreprinderii de aplicare a procedurii de tranzacție.

27.

Comisia poate în mod legitim să adopte o comunicare a obiecțiilor care nu acceptă propunerile de tranzacție ale părților. În acest caz, se vor aplica dispozițiile generale de la articolele 10 alineatul (2), 12 alineatul (1) și 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004. Se va considera că recunoașterile prezentate de părți în propunerea de tranzacție sunt retrase și că nu au putut fi utilizate împotriva niciuneia dintre părțile la procedură. Prin urmare, părțile în cauză nu ar mai fi angajate prin propunerile de tranzacție și li s-ar acorda un termen limită care să le permită să pregătească o nouă apărare, inclusiv posibilitatea de a solicita o audiere orală și accesul la dosar, în cazul în care doresc acest lucru.

28.

În urma răspunsului transmis de părți la comunicarea obiecțiilor, în care acestea confirmă hotărârea de a încheia o tranzacție, Regulamentul (CE) nr. 773/2004 permite Comisiei să procedeze, fără nicio altă etapă procedurală, la adoptarea deciziei finale subsecvente în temeiul articolelor 7 și/sau 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, după consultarea Comitetului consultativ, în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. Acest lucru presupune în special faptul că, o dată ce propunerile lor de tranzacție au fost acceptate prin comunicarea obiecțiilor (22), părțile respective nu pot solicita nicio audiere orală sau acces la dosar, în conformitate cu articolele 12 alineatul (2) (23) și 15 alineatul (1a) (24) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004.

29.

Comisia poate, în mod legitim, să adopte o poziție finală care se depărtează de poziția sa preliminară exprimată într-o comunicare a obiecțiilor care sprijină propunerile de tranzacție ale părților, fie ca urmare a argumentelor furnizate de Comitetul consultativ, fie din alte considerente, având în vedere autonomia de care dispune Colegiul Comisarilor în această privință (25). Cu toate acestea, în cazul în care intenționează să adopte o astfel de poziție, Comisia va informa părțile cu privire la intenția sa și le va notifica o nouă comunicare a obiecțiilor pentru a le da posibilitatea să se apere în conformitate cu regulile generale de apărare (26). Prin urmare, părțile ar avea în acest caz drept să solicite acces la dosar, o audiere orală și să răspundă la comunicarea obiecțiilor. Se va considera că au fost retrase recunoașterile prezentate de părți în propunerile de tranzacție și că nu au putut fi folosite împotriva niciunei părți la procedură.

30.

Cuantumul final al amenzii într-o cauză anume este stabilit în decizia care constată o încălcare și impune o sancțiune în temeiul articolelor 7 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

31.

În conformitate cu practica Comisiei, faptul că o întreprindere a cooperat cu Comisia în temeiul prezentei comunicări pe durata procedurii administrative va fi specificat în orice decizie, astfel încât să justifice nivelul amenzii.

32.

În cazul în care decide să acorde un tratament favorabil unei părți pentru tranzacția încheiată în contextul prezentei comunicări, Comisia va reduce cu XX % cuantumul amenzii după aplicarea limitei maxime de 10 %, în conformitate cu Orientările privind metoda de stabilire a amenzilor, limită impusă în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (27), iar orice mărire specifică a amenzii aplicată pentru efectul său de descurajare (28) nu va depăși un multiplu de doi.

33.

Pentru cauzele în privința cărora a fost încheiată o tranzacție cu părțile care au solicitat clemență, reducerea cuantumului amenzii va reprezenta suma reducerilor aplicate în urma procedurilor de clemență și de tranzacție.

34.

Prezenta comunicare se aplică oricărei cauze în curs de examinare de către Comisie în momentul sau după publicarea sa în Jurnalul Oficial.

35.

Comisia consideră că, în mod normal, divulgarea publică a documentelor și a declarațiilor scrise sau înregistrate primite în contextul prezentei comunicări ar submina anumite interese publice sau private, de exemplu protejarea scopului inspecțiilor și investigațiilor desfășurate, în sensul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (29), chiar și după adoptarea deciziei.

36.

Deciziile finale adoptate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1/2003 fac obiectul controlului judecătoresc în conformitate cu articolul 230 din Tratatul CE. În plus, conform dispozițiilor articolului 229 din Tratatul CE și ale articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Curtea de Justiție are competență nelimitată pentru a revizui deciziile privind sancțiunile adoptate în temeiul articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

—

„Comisia oferă părților cărora le-a adresat o comunicare a obiecțiilor posibilitatea de a fi audiate înainte de consultarea Comitetului consultativ prevăzut la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003” [articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004].

—

„Înaintea de adoptarea deciziilor prevăzute la articolele 7, 8, 23 și la articolul 24 alineatul (2), Comisia acordă întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi care fac obiectul procedurilor desfășurate de Comisie ocazia de a-și exprima punctul de vedere cu privire la obiecțiile formulate de Comisie. Comisia își fundamentează deciziile doar pe obiecțiile asupra cărora părțile în cauză au putut prezenta observații. Autorii plângerii sunt implicați îndeaproape în proceduri.” [articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003].

27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/58

Denumirea produsului

Descriere

Aria geografică

Dovada originii

Metoda de obținere

Legătură

Etichetare

Cerințe naționale