14.9.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/1

1.

Obiectivul proiectului de regulament este modificarea regulamentului financiar tip pentru agențiile executive (5) (denumit în continuare „regulamentul financiar tip”), în urma modificărilor aduse prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 al Consiliului la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, precum și pe baza experienței dobândite de agențiile executive existente.

2.

Articolul 20 din proiectul de regulament prevede că, pe lângă transmiterea bugetelor și a bugetelor rectificative, spre informare, autorității bugetare, Curții de Conturi și Comisiei și pe lângă publicarea lor pe site-ul web al agențiilor respective, „un rezumat al bugetelor și al bugetelor rectificative se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de trei luni de la adoptarea lor”. Cu toate acestea, având în vedere principiul transparenței bugetare, ar fi indicat să se precizeze gradul de aprofundare solicitat în redactarea rezumatului care trebuie publicat de agențiile executive, precum și conținutul acestui document.

3.

Alineatul (1) de la articolul 27 prevede că „se interzice tuturor participanților și oricărei alte persoane implicate în execuția, gestiunea, auditul sau controlul bugetului (…) să ia orice măsuri de execuție bugetară susceptibile de a da naștere unor conflicte între interesele proprii și cele ale agenției sau ale Comunităților”. Ar trebui ca termenul de „execuție a bugetului” (în accepțiunea din articolul 52 din Regulamentul financiar) să fie eliminat sau ca acest articol să fie reformulat, întrucât persoanele implicate în activitatea de audit și de control nu ar trebui să întreprindă măsuri de execuție a bugetului.

4.

Versiunea în limba franceză a noului articol 42a din proiectul de regulament financiar tip stabilește că agenția ar trebui să întocmească o listă de créances communautaires (creanțe ale agenției), specificând numele debitorilor și cuantumul datoriei, pentru acele cazuri în care debitorului i s-a ordonat să plătească prin hotărâre a tribunalului care are valoare de res judicata și nu s-a efectuat nicio plată sau nicio plată semnificativă timp de un an de la pronunțarea hotărârii de către tribunal (6). Expresia „créances communautaires” („creanțele agenției”) este excesiv de generală; ar trebui să se precizeze că expresia se referă numai la creanțele incluse în bugetul de funcționare al agențiilor executive.

14.9.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/3

I.

Prezentul aviz se referă la trei chestiuni diferite, însă legate între ele. Prima este aceea a noii obligații introduse prin Regulamentul financiar revizuit privind prezentarea de situații rezumative anuale ale auditurilor și ale avizelor prevăzute în regulamentele sectoriale (de exemplu, cele privind agențiile de plăți din sectorul agricol și cele publicate de autoritățile de audit în cazul fondurilor structurale). Cea de a doua chestiune o reprezintă declarațiile naționale ale autorităților din unele state membre, prezentate ca inițiative voluntare în contextul responsabilității în fața parlamentelor naționale și auditate de instituțiile naționale de control din statele respective. Cea de a treia se referă la elaborarea de către instituțiile naționale de control, din proprie inițiativă, a unor rapoarte și certificate cu privire la gestionarea fondurilor comunitare în statele membre cărora le aparțin.

II.

Situațiile rezumative anuale ale auditurilor și ale declarațiilor de asigurare (opiniilor) sectoriale, prevăzute în Regulamentul financiar revizuit, reprezintă o legătură suplimentară între Comisie și statele membre în cadrul unui model bazat pe o structură în lanț. Primele situații rezumative anuale, referitoare la exercițiul 2007, trebuie să fie prezentate până la 15 februarie 2008.

III.

Comisia trebuie să exercite o supraveghere corespunzătoare asupra situațiilor rezumative anuale – a căror calitate va depinde de calitatea declarațiilor subiacente – în vederea garantării coerenței, a comparabilității și a utilității acestora. Deși legislația limitează situațiile rezumative anuale la simple sinteze sectoriale, Comisia ar trebui să fie încurajată să sporească valoarea adăugată a procesului, de exemplu, prin identificarea problemelor comune, a soluțiilor posibile și a celor mai bune practici.

IV.

Situațiile rezumative anuale reprezintă un element suplimentar al controlului intern. Dacă acestea pun în evidență punctele tari și punctele slabe, ar putea favoriza un control mai bun al fondurilor comunitare în domeniile de gestiune partajată.

V.

Declarațiile naționale reprezintă inițiative voluntare ale anumitor state membre. Acestea sunt întocmite la cel mai înalt nivel și sunt adresate parlamentelor naționale. Măsura în care declarațiile naționale furnizează informații suplimentare utile va depinde de sfera și de calitatea lucrărilor subiacente.

VI.

Punând în evidență responsabilitatea națională pentru utilizarea fondurilor comunitare în gestiune partajată și demonstrând existența acestei responsabilități, declarațiile naționale sunt menite să contribuie la îmbunătățirea gestiunii. Declarațiile naționale pot fi considerate drept un nou element al controlului intern, iar Comisia și Curtea ar trebui să le privească din această perspectivă.

VII.

Anumite instituții naționale de control financiar auditează fondurile comunitare din proprie inițiativă, în vederea întocmirii de rapoarte destinate autorităților naționale. Într-unul din statele membre, instituția națională de control formulează o opinie cu privire la conformitatea sistemelor cu reglementările, precum și la conformitatea operațiunilor cu legile și reglementările în vigoare.

VIII.

Curtea recunoaște posibilitatea de a utiliza eventuala asigurare oferită prin declarațiile naționale auditate și lucrările de audit realizate la nivel național respectând, în același timp, cerințele standardelor internaționale de audit. Condiția prealabilă pentru utilizarea unei astfel de asigurări este ca declarațiile naționale sau lucrările de audit realizate la nivel național să fie corespunzătoare ca sferă, abordare și calendar și să fie efectuate în conformitate cu standardele internaționale.

IX.

În ceea ce privește respectarea standardelor internaționale de audit, apare o singură exigență imperativă: auditorul extern care dorește să utilizeze sau să se sprijine pe opiniile sau lucrările altor auditori trebuie să obțină probe directe conform cărora aceste documente au o bază solidă. Timpul necesar Curții pentru obținerea unor astfel de probe trebuie să fie comparat cu timpul economisit prin reducerea numărului de teste directe (sau alte proceduri) în domeniul de audit avut în vedere.

X.

Caracterul „național” al declarațiilor naționale și al lucrărilor de audit realizate la nivel național contrastează cu abordarea orizontală care caracterizează în prezent activitatea Curții, ale cărei concluzii sunt în general prezentate pe domenii bugetare, și nu pe state membre. Pentru a putea avea un impact asupra lucrărilor Curții, declarațiile naționale sau lucrările de audit realizate la nivel național ar trebui să aibă o sferă, o abordare și un calendar corespunzătoare și comparabile. Indiferent însă de cum utilizează aceste lucrări, Curtea recunoaște efectul pe care declarațiile naționale și lucrările de audit realizate la nivel național îl pot avea în ridicarea gradului de sensibilizare în statele membre în ceea ce privește importanța controlului intern al utilizării fondurilor comunitare.

XI.

Atât opiniile sectoriale (care se află la baza situațiilor rezumative anuale), pe de o parte, cât și diversele declarații naționale și inițiative de audit realizate la nivel național, pe de altă parte, au o caracteristică comună: examinează sistemele și formulează concluzii asupra acestora. Declarațiile naționale pot să conțină, de asemenea, opinii specifice privind conformitatea operațiunilor subiacente cu legile și reglementările în vigoare. Experiența arată că riscul principal în legătură cu aceste declarații apare în ceea ce privește fiabilitatea informațiilor furnizate de beneficiari atunci când solicită fonduri comunitare, și nu în ceea ce privește modul în care informațiile sunt prelucrate de statele membre ori de Comisie. O declarație în care se menționează că sistemele funcționează în conformitate cu reglementările comunitare nu garantează neapărat, în sine, conformitatea operațiunilor vizate cu legile și reglementările în vigoare.

XII.

Fiind parte integrantă din sistemul de control intern, situațiile rezumative anuale vor fi integrate în procedurile normale de audit ale Curții. Aceasta ar putea implica evaluarea contribuției situațiilor rezumative anuale la controlul intern global, precum și a modului în care Comisia gestionează procesul și în care utilizează, în cadrul rolului său de supraveghere, informațiile furnizate în declarații.

XIII.

Abordarea Curții în legătură cu declarațiile naționale sau cu lucrările de audit realizate la nivel național ar trebui să fie axată, printre alte aspecte, pe impactul acestora asupra Comisiei, principala entitate auditată de Curte, precum și pe utilizarea lor de către Comisie. Abordarea ar putea consta într-o evaluare a modului în care Comisia stabilește orientări, ia în considerare constatările, se asigură de fiabilitatea lor și își adaptează propriile activități de control în funcție de acestea.

XIV.

În ceea ce privește declarația de asigurare a Curții, trebuie făcută o distincție între declarațiile naționale ca atare și declarațiile naționale auditate de instituțiile naționale de control. Declarațiile naționale au câteva caracteristici în comun cu luările de poziție (management representations): ele pot conține informații prețioase cu privire la execuția bugetului UE, dar nu reprezintă ele însele probe de audit cu caracter concludent și nici nu este responsabilitatea Curții să auditeze fiabilitatea acestora, cu excepția cazului în care Curtea dorește să le utilizeze.

XV.

Opiniile formulate de instituțiile naționale de control financiar cu privire la sisteme și/sau la conformitatea veniturilor și a cheltuielilor cu legile și reglementările în vigoare, indiferent dacă sunt de sine stătătoare sau sunt exprimate sub formă de opinii referitoare la declarațiile naționale, pot să constituie probe de audit pe care Curtea se poate baza, sub rezerva respectării standardelor internaționale de audit. Curtea le va lua în considerare în cadrul planificării și al realizării lucrărilor sale.

XVI.

În practică, asigurarea furnizată în ceea ce privește sistemele ar putea fi utilizată în planificarea auditurilor financiare/de conformitate, atât pentru evaluarea riscului de control, cât și pentru aplicarea modelului de asigurare de audit. În cazul în care testele arată că lucrările instituțiilor naționale de control sunt fiabile, acestea ar putea fi utilizate de Curte în contextul propriilor testări ale sistemelor, inclusiv al testării controalelor, ceea ce poate reduce cantitatea testelor de fond directe necesare.

XVII.

Așa cum s-a menționat mai sus, pentru a se putea baza pe lucrările instituțiilor naționale de control, Curtea va trebui să se asigure de caracterul corespunzător și de calitatea lucrărilor realizate. În practică, aceasta necesită cooperarea bilaterală dintre Curte și instituțiile naționale de control.

XVIII.

Pentru a contribui la îmbunătățirea gestiunii, Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a utiliza situațiile rezumative anuale pentru a identifica și promova cele mai bune practici în (și între) statele membre. Comisia ar trebui să examineze relația dintre conformitatea sistemelor cu reglementările în vigoare și criteriile utilizate pentru estimarea nivelului acceptabil de conformitate a operațiunilor subiacente cu legile și reglementările în vigoare, prin intermediul opiniilor sectoriale care se află la baza situațiilor rezumative anuale și a declarațiilor naționale.

XIX.

Problema abordării de audit a instituțiilor naționale de control în ceea ce privește fondurile comunitare este tratată în cadrul mandatului grupului de lucru al Comitetului de contact responsabil de elaborarea de standarde de audit comune și de criterii de audit comparabile adaptate la contextul comunitar (6). Standardele comune în materie de abordare și metode pot spori posibilitățile Curții de a se baza pe lucrările instituțiilor naționale de control, atât timp cât se respectă cerința de a obține probe directe privind calitatea acestor lucrări.