24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/1

—

subliniază necesitatea urgentă de abordare diferențiată a evoluțiilor demografice la nivelul regiunilor, orașelor și comunităților, deoarece și în cadrul statelor membre se produc concomitent evoluții foarte diferite și parțial opuse, iar, pe de altă parte, se recunosc anumite exemple tipice de evoluție în diverse regiuni ale Europei. Strategiile și orientările proprii ale regiunilor, precum și ale orașelor și comunităților trebuie să se sprijine în viitor pe previziuni demografice realiste;

—

consideră că dezvoltarea demografică trebuie să constituie o problematică transversală a politicii, pentru a acționa la timp în sensul contracarării riscurilor pe termen lung și recunoașterii și utilizării oportunităților. În acest sens este necesară abordarea realităților incomode și luarea în considerare a tuturor elementelor, într-o dezbatere publică. Numai după ce politicienii și publicul vor fi acceptat, pe lângă îmbătrânirea generală a societății, diminuarea numărului populației ca fiind o realitate structurală ireversibilă, pot fi concepute reacții corespunzătoare;

—

subliniază că provocarea demografică nu oferă nici un motiv pentru o abordare unilaterală negativă. Pe de o parte se nasc tot mai puțini copii decât numărul necesar reproducerii populației, ceea ce va deveni, pe termen lung, o problemă a societăților europene pentru care este necesară găsirea unei soluții. Concomitent, populația îmbătrânește și își păstrează o stare de sănătate bună pentru mai mult timp — acesta este un mesaj pozitiv. În plus, se va avea în vedere faptul că persoanele mai în vârstă își pot aduce o reală contribuție la viața societății, iar acest lucru trebuie recunoscut în cadrul acestei dezbateri. În afară de aceasta, aglomerările economice prospere profită de migrația populației în direcția acestora, care în prezent încă poate compensa deficitul de nașteri.

1.

salută cu căldură inițiativa Comisiei, care are ca scop continuarea discuției cu privire la Cartea verde intitulată Confruntarea cu schimbările demografice: o nouă solidaritate între generații, accentuând o schimbare de percepție de la provocare la oportunitate. Abordarea Comisiei, bazată pe un schimb de experiență și pe lansarea unei discuții la nivel european privind schimbarea demografică, ce va culmina la fiecare doi ani cu organizarea unui Forum Demografic European, reprezintă o contribuție importantă la susținerea statelor membre și autorităților locale și regionale. Crearea și sprijinirea rețelelor de regiuni la nivel european, precum și crearea și promovarea exemplelor de bune practici vor constitui o contribuție semnificativă la o discuție constructivă pe această temă și orientată spre viitor;

2.

susține strategiile generale ale Comisiei menite să creeze o Europă care:

3.

consideră că dezvoltarea demografică trebuie să constituie o problematică transversală a politicii, pentru a acționa la timp în sensul contracarării riscurilor pe termen lung și recunoașterii și utilizării oportunităților. În acest sens este necesară abordarea realităților incomode și luarea în considerare a tuturor elementelor, într-o dezbatere publică. Numai după ce politicienii și publicul vor fi acceptat, pe lângă îmbătrânirea generală a societății, diminuarea numărului populației ca fiind o realitate structurală ireversibilă, pot fi concepute reacții corespunzătoare;

4.

subliniază că provocarea demografică nu oferă nici un motiv pentru o abordare unilaterală, negativă. Pe de-o parte se nasc prea puțini copii pentru a păstra nivelurile actuale ale populației. Aceasta va deveni, pe termen lung, o problemă a societăților europene pentru care este necesară găsirea unei soluții. Concomitent, populația îmbătrânește și își păstrează o stare de sănătate bună pentru mai mult timp — acesta este un mesaj pozitiv. În plus, se va avea în vedere faptul că persoanele mai în vârstă își pot aduce o reală contribuție la viața societății, iar acest lucru trebuie recunoscut în cadrul acestei dezbateri. Aglomerările economice prospere profită în continuare de migrația populației în direcția acestora, care încă poate compensa încă deficitul de nașteri. Pe de altă parte, prin comparație, schimbarea demografică se produce mult mai rapid în multe zone rurale, datorită plecării parțiale a tinerilor și sosirii persoanelor mai în vârstă, pensionare. Aceste evoluții agravează totuși problemele diminuării populației în zonele de origine;

5.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia drepturile fiecărei generații trebuie conservate, așa cum se recunoaște explicit în comunicarea Comisiei din 10 mai 2007 intitulată Solidaritatea între generații. Copiii și tinerii au nevoie de șansa de a face parte din societate, în sensul cel mai larg. Acest lucru necesită susținerea familiilor tinerilor, crearea și întreținerea unor instituții de înaltă calitate de îngrijire a copiilor și de educație, formării profesionale și perspectivelor de obținere a unor locuri de muncă; generațiile de vârstă medie au nevoie de ajutor și sprijin pentru îngrijirea și educația copiilor lor, dar și pentru îngrijirea și întreținerea generațiilor mai vârstnice. În final, generația vârstnică are nevoie de sprijin pentru o participare cât mai independentă și activă la viața socială, la o vârstă înaintată;

6.

consideră fundamentali factorii determinanți pentru evoluția demografică, menționați de Comisie. Scăderea numărului mediu de copii per femeie, numărul crescând de persoane vârstnice și foarte vârstnice la nivelul întregii populații, speranța de viață crescută și aflată în continuă creștere și compensarea doar parțială a acestor modificări în fiecare structură de populație prin imigrare reprezintă caracteristici generale ale evoluției europene. Cu toate acestea, datele centralizate la nivelul statelor membre oferă doar informații limitate privind evoluțiile reale;

7.

subliniază necesitatea urgentă de abordare diferențiată a evoluțiilor demografice la nivelul regiunilor, orașelor și comunităților, deoarece și în cadrul statelor membre se produc concomitent evoluții foarte diferite și parțial opuse, iar, pe de altă parte, se recunosc anumite exemple tipice de evoluție în diverse regiuni ale Europei. Strategiile și orientările proprii ale regiunilor, precum și ale orașelor și comunităților trebuie să se sprijine în viitor pe previziuni demografice realiste, pe spații restrânse, ceea ce ar trebui să constituie un prilej de acordare de șanse egale tuturor;

8.

reiterează opiniile sale din avizul privind Cartea verde intitulată Confruntarea cu schimbările demografice: o nouă solidaritate între generații. Constată că în analizele Comisiei Viitorul demografic al Europei — de la provocare la oportunitate au fost cuprinse aspecte importante din proiectul său de aviz.

9.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia reacțiile concrete privind provocarea demografică cad în special în responsabilitatea statelor membre. Cu toate acestea, subliniază responsabilitatea deosebită a autorităților regionale și locale în abordarea provocărilor demografice. Orașele și localitățile sunt afectate în mare măsură de consecințele schimbărilor demografice;

10.

susține cu convingere Comisia Europeană în eforturile sale de realizare a unui pact între generații. Această înseamnă că:

11.

consideră necesar să se facă referire la reformele instituite deja la nivel național și european, precum și la Strategia Lisabona reînnoită pentru dezvoltare și locuri de muncă, Pactul de stabilitate și dezvoltare, strategia de dezvoltare durabilă, politica de coeziune și la metoda deschisă de coordonare în domeniul protecției sociale și integrării. Acesta atrage însă atenția asupra faptului că numai afirmația potrivit căreia este necesară angajarea în continuare de eforturi și în corelație cu cele cinci orientări politice fundamentale menționate este departe de a fi suficientă pentru realizarea condițiilor-cadru pentru abordările necesare la nivel european, național, regional și local;

12.

constată lipsa din comunicarea Comisiei a unei descrieri a rolului politicilor naționale, regionale și locale. Evoluțiile regionale reprezintă în mare măsură evoluții regionale și locale. Impresia rezultată din comunicare, prin cumularea datelor la nivel național și european, conform căreia problemele se vor rezolva în primul rând la aceste niveluri, este ambiguă din punctul de vedere al CoR. Acest lucru împiedică identificarea disparităților regionale crescânde, inclusiv acelea provocate de migrația internă din cadrul statelor membre;

13.

salută intenția Comisiei de a organiza un forum demografic european, la interval de doi ani, ale cărui rezultate să fie prezentate într-un capitol al raportului de activitate anual. Consideră însă neadecvată concentrarea unilaterală pe chestiunea speranței de viață mai îndelungate. În afară de aceasta, este necesară luarea în considerare în egală măsură a diverselor aspecte ale modificărilor demografice;

14.

subliniază că schimbările demografice prezintă posibilități semnificative de îmbunătățire a calității vieții vârstnicilor prin intermediul noilor produse și servicii, prin crearea de locuri de muncă și dezvoltare economică în Europa și prin îmbunătățirea competitivității europene. Aceasta include toate domeniile care contribuie la stilul de viață independent și activ pentru vârstnici: meșteșugăritul, industria, comerțul și organizațiile sociale, în domenii precum turismul, cultura, asistența la domiciliu, serviciile de mobilitate sau cele financiare;

15.

este în favoarea luării în considerare mai mult a nevoilor vârstnicilor și posibilităților oferite de „economia de argint” la nivel UE, de exemplu prin includerea acestora în Strategia Lisabona.

16.

constată că tendințele demografice generale la nivel european capătă forme regionale foarte variate. Astfel, evoluțiile se suprapun și duc la existența în regiunile Europei a unor câștigători (de exemplu marile aglomerări Londra și München) și a unor perdanți (de exemplu Germaniei de Est sau regiunile din vestul Poloniei). În consecință, această tendință dăunează coeziunii teritoriale. Alături de modificările demografice, valurile de migrații din exteriorul Uniunii Europene influențează evoluția demografică. Migrația internă în cadrul UE amplifică tendințele la scară mai amplă, la care în special aglomerările urbane prospere exercită o forță de atracție crescândă. Aceste evoluții diferite antrenează coexistența procesului de creștere și de descreștere;

17.

este de acord cu Comisia că legătura dintre capacitatea de inovare și aptitudini în cadrul schimbărilor demografice capătă accente tot mai puternice. În viitor femeile și în special mamele vor fi mai capabile să își folosească aptitudinile în funcție de nevoile și dorințele proprii. În afară de aceasta, sistemele educaționale și companiile trebuie să se pregătească chiar de-acum, în mod treptat, pentru o creștere a numărului populației vârstnice și al imigranților și trebuie să colaboreze la punerea în aplicare a noilor forme de învățare pe parcursul întregii vieți;

18.

consideră reconcilierea vieții de familie cu cea profesională ca fiind o cerință de bază pentru competitivitatea zonelor, pe care politica europeană privind ocuparea forței de muncă ar trebui să o sprijine și care joacă un rol important în dezvoltarea unei strategii pentru o Europă care promovează dezvoltarea demografică;

19.

salută, în acest context, comunicarea Comisiei intitulată Promovarea solidarității între generații. Cu toate acestea, CoR atrage atenția asupra faptului că măsurile privind promovarea familiilor și reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie nu trebuie să fie singura reacție politică la schimbările demografice. Multe regiuni trebuie să reacționeze foarte concret, prin reducerea prestațiilor oferite sau adaptarea infrastructurii, iar măsurile privind politica familială influențează evoluția demografică doar într-un ritm lent, oricât de necesare ar fi acestea. În afară de aceasta, există multe regiuni în care emigrarea persoanelor tinere, calificate reprezintă o problemă mai mare decât rata efectivă a natalității celor care rămân în regiune;

20.

salută abordarea privind dezvoltarea Alianței pentru familii menționate în Comunicarea intitulată Promovarea solidarității între generații, pentru a promova schimbul necesar de bune practici și informații cuprinzătoare, dar atrage atenția insistent că această Alianță pentru familii nu trebuie văzută strict din punctul de vedere al creșterii ratei natalității, ci și ca un instrument pentru o reacție cuprinzătoare la evoluția demografică. Comitetul Regiunilor și autoritățile locale și regionale asociate acestuia ar trebui implicate în totalitate în activitatea acestei alianțe și își subliniază disponibilitatea de a colabora constructiv și de a face propuneri privind dezvoltarea în continuare a politicii europene în materie de generații;

21.

subliniază lipsa de uniformitate regională a evoluției demografice. Regiunile în curs de dezvoltare se bucură de un aport de populație formată în special din tineri și femei și din persoane provenind din migrație. În acest context, în regiunile respective se observă o amplificare a diferențelor sociale datorată proceselor de segregare care, pe de o parte, fac posibile exigențe ridicate de integrare, iar, pe de altă parte, eforturi mărite pentru punerea în practică a unei infrastructuri adaptate vârstnicilor și ameliorarea acesteia, în vederea evitării excluderii sociale excesive;

22.

recunoaște că integrarea imigranților reprezintă un element-cheie pentru viitorul societății. Consideră că, în ciuda nivelului de educație crescând și a eforturilor de formare în vederea unei utilizări mai eficiente a potențialului tinerei generații, va fi nevoie de lucrători calificați din țări din afara Europei. În ciuda importanței concurenței pentru lucrătorii calificați, aceasta va avea doar un impact limitat asupra dezvoltării demografice;

23.

subliniază faptul că regiunile cu populație în scădere nu pierd doar populație în general, ci mai ales tineri (în special din categoria de vârstă 20-30 de ani), precum și persoane cu un nivel ridicat de calificare. Regiunile cu populația în scădere nu devin regiuni țintă ale fenomenului de migrație, spre deosebire de regiunile cu populație în creștere. Din acest motiv, în regiunile Europei apar problematici diferite în cadrul acelorași tendințe, la nivel macro;

24.

atrage atenția, în acest context, asupra problemei îngrijirii populației în viitor. Regiunile cu populație în scădere pierd în mod disproporționat populație activă. Fenomenul de dependență a vârstnicilor (Old Age Dependency) nu crește uniform. Având în vedere necesitatea serviciilor private de îngrijire la domiciliu, problematica migrației tinerilor accentuează problematica sprijinirii viitoare a celor care necesită îngrijire. Astfel, tocmai în regiunile cu populație în scădere va spori importanța prestării unei asistențe sociale în sistem public sau privat;

25.

consideră necesară luarea în considerare a evoluțiilor diferite la nivel regional și realizarea unor baze de date pentru evaluarea acestor evoluții. În acest sens, datele obținute la nivel local, regional și național trebuie să fie prezentate în mod comparabil. Acestea ar trebui să capete un caracter permanent sub forma unei „monitorizări socio-demografice”;

26.

subliniază evoluția deosebită din statele membre din Europa Centrală și de Est și din noile landuri germane. Efectele unei rate scăzute a natalității și schimbările structurale în factorii demografici sunt cel mai vizibile în aceste regiuni; de asemenea, aceasta se desfășoară într-un ritm accelerat. Aceste regiuni cunosc o evoluție care în majoritatea regiunilor Europei va apărea abia ulterior sau nu va apărea deloc cu aceeași intensitate. CoR consideră că prin susținerea acestor regiuni, de pildă în cadrul inițiativei Comisiei „Regiuni pentru schimbare economică”, există posibilitatea dezvoltării instrumentelor adecvate realizării schimbărilor demografice în întreaga Europă;

27.

atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă culturile minoritare din cadrul statelor membre, care pot fi foarte vulnerabile în fața provocărilor datorate migrației populației și schimbărilor demografice în ceea ce privește cultura și perpetuarea limbilor acestora. Schimbările din componența comunităților și familiilor duc la schimbări ale obiceiurilor și utilizării limbilor, aspecte pentru care fiecare comunitate trebuie să ia măsuri și să se pregătească;

28.

subliniază faptul că actuala provocare demografică este unică în istoria Europei. Din acest motiv nu există „rețete” pregătite și experimentate cu privire la reacția adecvată a societăților europene la aceste evoluții. Pe plan mondial, până în prezent, doar Japonia dispune de experiență în acest domeniu. Din acest motiv, CoR salută abordarea deschisă a acestei teme de către Comisie;

29.

consideră că în comunicarea Comisiei există o concentrare prea mare asupra problematicii creșterii speranței de viață a oamenilor și a consecințelor acesteia. Nu este descrisă tema la fel de importantă a abordării consecințelor scăderii numărului populației și a problemelor conexe privind restructurarea în regiunile afectate. Chiar dacă aceste probleme trebuie rezolvate mai degrabă la nivel național și regional, acolo unde este afectată infrastructura, acestea constituie, de asemenea, obiectul unei dezbateri necesare cu privire la utilizarea Fondurilor Structurale;

30.

în acest context consideră necesară verificarea orientării unilaterale a strategiilor europene asupra dezvoltării. Regiunile cu o populație în scădere trebuie să adopte diverse strategii de dezvoltare. Infrastructura trebuie să aibă un caracter durabil pentru o populație mai redusă, iar conceptele regionale de dezvoltare trebuie să corespundă nevoilor unui număr mai redus de oameni. Ceea ce nu înseamnă că trebuie investit mai puțin, ci că trebuie investit în alt mod. Problemele evoluției economiei și ale societății în cazul descreșterii numărului populației și al disparităților regionale puternice sunt aspecte calitative, nu neapărat cantitative. Aceasta înseamnă că abordarea politică, concentrată până în prezent exclusiv pe creștere economică, trebuie să aibă în vedere și aspectele descreșterii și reconstrucției;

31.

consideră că, pentru abordarea cu succes a provocărilor schimbărilor demografice, sunt necesare următoarele condiții politice cadru:

32.

din acest motiv consideră necesară susținerea strategiilor adaptate și diferențiate în funcție de regiune, care garantează populației un acces bun la serviciile de interes general, la serviciile din domeniul tehnologiei informației și comunicării și la educație;

33.

subliniază faptul că schimbarea demografică necesită o altă perspectivă asupra parcursului profesional. Se va ajunge ca în economie și în administrații să se exploateze mai mult experiența lucrătorilor mai vârstnici. Este esențial ca persoanele vârstnice să beneficieze de o flexibilitate mai mare în ultimii ani de activitate. Inițiative precum lucrul la domiciliu, orele de lucru flexibile și pensionarea treptată constituie alegeri esențiale care trebuie oferite și care pot încuraja persoanele mai în vârstă aflate în activitate să rămână mai mult în câmpul muncii. Societățile europene și, în special, partenerii sociali ar trebui să dezvolte noi modele de repartizare a timpului de lucru pe durata carierei profesionale, pentru a oferi, pe de o parte, perspective mai bune de angajare a lucrătorilor tineri, iar pe de altă parte, de promovare a locurilor de muncă adaptate lucrătorilor mai în vârstă;

34.

solicită o consolidare a învățării pe parcursul întregii vieți, ca drept și îndatorire a cetățenilor, pentru ca aceștia să poată face față exigențelor economiei și societății aflate în perpetuă schimbare;

35.

constată că în regiunile cu populație în scădere este necesară adaptarea corespunzătoare a serviciilor de interes general, a infrastructurii și a vieții sociale la numărul de locuitori și la modificarea și descreșterea nivelului cererii în regiunile respective. Provocările din statele Europei Centrale și de Est din ultimul val de aderare și Germania de Est demonstrează că politicile orientate pe reducerea și restructurarea infrastructurii pot afecta competitivitatea viitoare a regiunilor;

36.

cu toate acestea, consideră necesară reexaminarea Fondurilor Structurale și a FEADR în ceea ce privește gestionarea consecințelor schimbărilor demografice în general. În consecință salută anunțul Comisiei potrivit căruia în comunicarea care va fi adoptată până la sfârșitul anului 2008, care conține propuneri privind modul în care nevoile unei populații în curs de îmbătrânire pot fi mai bine luate în considerare, va acorda o atenție deosebită rolului potențial al Fondurilor Structurale din acest domeniu;

37.

în acest context, recomandă ca rolul Fondurilor Structurale și al FEADR să fie examinat, printre altele, pentru a se asigura că acesta corespunde necesităților regiunilor cu populație în creștere și în scădere. În plus, CoR solicită ca această analiză să fie făcută din timp, astfel încât rezultatele să fie disponibile încă în prima jumătate a perioadei de acordare a fondurilor. Comitetul așteaptă de la Comisie să acorde mai multă importanță temei „schimbarea demografică” în cadrul priorităților programelor obiectivului 3/Interreg IVc;

38.

atrage atenția asupra faptului că regiunile urbane cu migrație ridicată în direcția acestora se confruntă cu probleme importante privind integrarea diverselor grupuri de populație. Efectele demografice au un impact diferit asupra diverselor grupuri de populație. Chestiunea integrării tinerilor care provin din migrație devine o problematică de viitor a societăților europene. Modificarea rapidă a componenței demografice a diverselor grupuri de populație reprezintă o provocare cu care se confruntă în special zonele urbane;

39.

având în vedere aceste constatări, propune identificarea la nivel european a problematicilor regionale și locale și a evoluțiilor tipice care necesită răspunsuri și strategii diferite. Studiile de caz prezentate în anexă vor contribui la această identificare.

24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/7

—

consideră „capacitatea de integrare” ca o condiție care trebuie luată în seamă pentru a stabili ritmul procesului de extindere și nu ca un pretext pentru ca aceste state să nu poată adera la Uniunea Europeană sau ca un criteriu suplimentar; de asemenea, aceasta reprezintă un element esențial de transparență, care implică în primul rând UE și ulterior statele candidate;

—

consideră că extinderea Uniunii Europene înseamnă înainte de toate participarea la un proiect politic comun, fondat pe valori și principii, ca și pe politici și instituții comune și că, în consecință, „capacitatea de integrare” ar trebui să reprezinte un instrument destinat păstrării acestor principii și valori, politicilor sale și funcționării instituțiilor sale comunitare. Pentru ca proiectul politic comun să nu fie diluat ar trebui ca, din contră, extinderile succesive să-l întărească;

—

amintește că este necesar ca UE, pe măsură ce se extinde, să-și poată menține capacitatea de acțiune și decizie, prin punerea în aplicare a unor politici comune eficace și că prin urmare, UE trebuie să subordoneze politica sa de extindere capacității de păstrare a structurii sale instituționale, financiare și politice specifice, fără a pune în pericol soliditatea acesteia sau a risca schimbarea sensului și obiectivului prevăzute inițial;

—

insistă asupra faptului că fiecare proces de extindere, care poate interveni cu dificultate pe baza tratatelor în starea lor actuală și mai ales fără modificarea Tratatului de la Nisa, ca și pe baza perspectivelor financiare existente, necesită contribuția tuturor instituțiilor și organelor europene pentru evaluarea unor eventuale modificări;

—

consideră ca un pas constructiv asocierea Comitetului Regiunilor la reforma sistemului de finanțare a UE, care trebuie să intervină în paralel cu procesul de reformă instituțională și care nu poate fi disociat de politica de extindere a UE. În această privință, reafirmă convingerea sa că este imposibil să se obține „mai multă Europă” cu mai puține resurse și reafirmă importanța pentru viitoarea structură financiară a concentrării resurselor în domeniile care creează o valoare adăugată europeană.

1.

consideră „capacitatea de integrare” ca o condiție care trebuie luată în seamă pentru a stabili ritmul procesului de extindere și nu ca un pretext pentru ca aceste state să nu poată adera la Uniunea Europeană sau ca un criteriu suplimentar; de asemenea, aceasta reprezintă un element esențial de transparență, care implică în primul rând UE și ulterior statele candidate;

2.

subscrie prin urmare la concluziile Consiliului European din decembrie 2006, care consideră „capacitatea de integrare” una dintre cheile obținerii unui consens reînnoit al cetățenilor privind politica de extindere;

3.

reamintește că această capacitate de a integra noi state în Uniunea Europeană depinde de capacitatea financiară a Uniunii de a gestiona politicile sale, mai ales PAC și politica de coeziune; de capacitatea pieței forței de muncă de a absorbi noi lucrători care provin din noile state membre; de capacitatea instituțiilor sale de a lucra cu succes cu un număr mai mare de state membre, conform indicațiilor Consiliului European de la Copenhaga;

4.

amintește că este necesar ca UE, pe măsură ce se extinde, să-și poată menține capacitatea de acțiune și decizie, prin punerea în aplicare a unor politici comune eficace și că prin urmare, UE trebuie să subordoneze politica sa de extindere capacității de păstrare a structurii sale instituționale, financiare și politice specifice, fără a pune în pericol soliditatea acesteia sau a risca schimbarea sensului și obiectivului prevăzute inițial;

5.

consideră că extinderea Uniunii Europene înseamnă înainte de toate participarea la un proiect politic comun, fondat pe valori și principii, ca și pe politici și instituții comune și că, în consecință, „capacitatea de integrare” ar trebui să reprezinte un instrument destinat păstrării acestor principii și valori, politicilor sale și funcționării instituțiilor sale comunitare. Pentru ca proiectul politic comun să nu fie diluat ar trebui ca, din contră, extinderile succesive să-l întărească;

6.

consideră că dezbaterea actuală asupra „capacității de integrare” este tardivă și că momentul mai oportun pentru aceasta ar fi fost în cadrul negocierilor pentru Agenda 2000 și după aceea, în perioada imediat precedentă fiecărei extinderi, precum și în timpul negocierilor asupra perspectivelor financiare 2007-2013;

7.

observă dezechilibrul existent în documentul Comisiei privind prezentarea dezbaterii asupra „capacității de integrare”, în sensul că aceasta este considerată mai mult ca o responsabilitate a țărilor candidate decât a UE;

8.

insistă asupra faptului că fiecare proces de extindere, care poate interveni cu dificultate pe baza tratatelor în starea lor actuală și mai ales fără modificarea Tratatului de la Nisa, ca și pe baza perspectivelor financiare existente, necesită contribuția tuturor instituțiilor și organelor europene pentru evaluarea unor eventuale modificări (de exemplu, în cadrul reglementării pieței interne, a bugetului și a finanțelor UE, cât și în cadrul funcționării sale instituționale), necesare pentru a-i asigura succesul. Autoritățile regionale și locale, parlamentele naționale și societatea civilă joacă un rol important în această evaluare, din punctul de vedere al acceptării sociale (capacitatea societății de a integra noi cetățeni europeni având în comun aceleași valori și formând o identitate și cetățenie comună, în scopul de a stabili o uniune din ce în ce mai strânsă între toate popoarele din Europa);

9.

consideră că UE ar trebui să fie în măsură ca, în cursul negocierilor cu o țară candidată, să aprecieze în ce măsură „capacitatea de integrare” este respectată și să asigure în paralel o monitorizare a respectării criteriilor de la Copenhaga pentru fiecare țară candidată; în consecință, împărtășește critica formulată de Parlamentul European care a considerat nesatisfăcător răspunsul Comisiei, care nu a intrat în detalii despre negocierile actuale din punctul de vedere al „capacității de integrare” și nu a enunțat principiile pe baza cărora ar trebui să se formuleze această definiție;

10.

speră să fie analizat de Comisie, în cursul fazei premergătoare următoarelor extinderi, impactul extinderii asupra diferitelor politici vizate și asupra finanțării acestora, precum și asupra structurii instituționale a Uniunii; acest exercițiu ar trebui să includă, de asemenea, o analiză a diferitelor procese de reformă care au loc în țările candidate, mai ales în ceea ce privește creșterea participării cetățenilor la procesul de aderare, precum și la cel de descentralizare administrativă;

11.

sugerează ca instituțiile să promoveze acțiuni pentru ca cetățenii și asociațiile din care fac parte aceștia să aibă posibilitatea de a-și exprima și de a face un schimb public de puncte vedere privind procesul de integrare;

12.

consideră, în acest context, că este indispensabilă o analiză specifică a viitorului politicii de coeziune și subliniază că este utilă elaborarea de simulări în funcție de diferite scenarii posibile de extindere; acest exercițiu de „capacitate de integrare” a uneia dintre cele mai importante politici ale Uniunii, din punct de vedere economic și social și din punct de vedere al vizibilității valorii adăugate europene pentru cetățeni, trebuie să fie condus în cooperare cu Comitetul Regiunilor;

13.

este conștient de dificultățile de a măsura „capacitatea de integrare” în condițiile în care aceasta, prin definiție, nu este statică iar mijloacele puse în aplicare de Uniune pentru a-și atinge obiectivele pot evolua de-a lungul anilor; solicită prin urmare o definiție mai precisă a „capacității de integrare” și a modului în care poate fi măsurată;

14.

subliniază că autoritățile regionale și locale ar trebui să fie direct implicate în evaluările impactului fiecărei politici europene care le vizează atunci când aceste politici sunt modificate datorită extinderii. Aceasta este în mod special important pentru autoritățile regionale limitrofe țărilor candidate la procesul de extindere;

15.

sprijină în acest sens cererea Parlamentului European de a-și da „avizul conform” nu numai la sfârșitul negocierilor, ci și înainte de deschiderea acestora;

16.

reamintește alegerea sa de a crea grupuri de lucru (Balcanii Occidentali, Croația și Turcia) ca metodă de lucru utilă pentru a asista autoritățile regionale și locale din țările candidate în eforturile lor de a consolida capacitățile și pentru a face să evolueze dialogul politic necesar între UE și țările candidate; își exprimă, de asemenea, dorința ca aceste grupuri de lucru să se transforme în comitete consultative mixte, atunci când diferitele acorduri de asociere prevăd aceasta, și să devină purtătoarele de cuvânt ale autorităților regionale și locale din țările candidate în timpul întregii faze de negociere;

17.

subliniază că reflecția asupra „capacității de integrare” ar trebui să ducă, de asemenea, la soluții alternative, care vor trebui definite în caz de ne-extindere spre o anumită țară candidată, sau spre alte state a căror candidatură a fost respinsă, ca, de exemplu, întărirea politicii europene de vecinătate (PEV) sau introducerea unor abordări funcționale (de exemplu, liberul schimb sau cooperarea teritorială) care permit dezvoltarea unor forme de integrare diferențiată și/sau a unor parteneriate privilegiate.

18.

subscrie la concluziile Consiliului European din decembrie 2006 și subliniază la rândul său necesitatea de a rezolva chestiunile instituționale înainte de orice altă extindere viitoare și înaintea de alegerile din 2009 pentru Parlamentul European; reînnoiește apelul său de a găsi, în cadrul procesului de reformă, soluții care vizează garantarea unei mai bune funcționarii a procedurii decizionale a UE și a întăririi în același timp participarea cetățenilor și a autorităților regionale și locale la procesul legislativ european, recunoscând potențialul unei guvernanțe la mai multe nivele în cadrul Europei extinse;

19.

consideră ca un pas constructiv asocierea Comitetului Regiunilor la reforma sistemului de finanțare al UE, care trebuie să intervină în paralel cu procesul de reformă instituțională și care nu poate fi disociat de politica de extindere a UE. În această privință, își reafirmă convingerea că este imposibil să se obțină „mai multă Europă” cu mai puține resurse; reafirmă importanța pentru viitoarea structură financiară a concentrării resurselor în domeniile care creează o valoare adăugată europeană.

20.

întâmpină favorabil propunerile Comisiei referitoare la transparența negocierilor de aderare ale țărilor candidate pentru a întări legitimitatea democratică a procesului de extindere și a reduce distanța dintre cetățeni și conducătorii lor politici angajați în determinarea opțiunilor privind aderarea și extinderea și consideră că este oportun — pentru a atinge acest obiectiv și a ameliora calitatea negocierilor — să se implice activ societatea civilă, autoritățile regionale și locale ale țărilor candidate și Comitetul Regiunilor în diferitele faze ale procesului de aderare, în cursul examinării analitice a capitolelor privind politica de coeziune și politica de descentralizare;

21.

subliniază că, pentru o intervenție coerentă a Comisiei privind abordarea transparenței și deschiderii spre cetățeni, aceasta ar trebui să prezinte textul raportului său anual privind țările candidate și candidații potențiali la UE în limba țărilor respective, în scopul ameliorării calității procesului de aderare, permițând participarea cetățenilor la dezbaterea națională asupra aderării la UE;

22.

subliniază, de asemenea, că procesul de aderare, astfel cum este acesta structurat astăzi, tinde să fie impus de sus, să nu fie în mod necesar supus controlului democratic al parlamentului național sau al autorităților regionale și locale ale țărilor candidate și să nu asocieze în mod direct cetățenii, partidele politice sau societatea civilă și autoritățile locale și regionale; această stare de fapt a implicat următoarele:

23.

consideră, în consecință, că este util să se propună adoptarea unei abordări mai participative care să fie pusă în aplicare, între altele, prin recurgerea la instrumentul de twinning, care s-a dovedit esențial pentru cunoașterea reciprocă a cetățenilor, pentru a ajuta administrațiile publice ale țărilor candidate în lupta contra corupției administrației publice și pentru a incita guvernele locale, regionale și naționale să întreprindă reformele necesare ale administrației și justiției;

24.

împărtășește abordarea subliniată de Parlamentul European și de Comisie în ceea ce privește rolul important jucat de autoritățile regionale și locale în domeniul comunicării, o politică care ar trebui să fie mai descentralizată și mai deschisă la contribuțiile societății civile pentru a obține consensul opiniei publice, atât în statele membre, cât și în țările candidate la aderare, mărind transparența și responsabilitatea procesului de extindere astfel încât acesta să fie aprobat de cât mai mulți cetățeni; aprobă, prin urmare, propunerile Comisiei, fără să considere că aceasta ar trebui să abandoneze responsabilitățile sale politice în domeniul politicii de comunicare privind extinderea și invită Comisia să promoveze pe lângă autoritățile regionale și locale instrumentele necesare pentru a reuși să ducă la bun sfârșit acest efort comun;

25.

invită autoritatea bugetară a UE să contribuie financiar la eforturile pe care autoritățile regionale și locale ale statelor membre ale UE trebuie să le facă, prin planificarea unor fonduri destinate special organizării de campanii de informare la nivel regional și local despre extindere și să sprijine administrațiile regionale și locale ale statelor membre și ale țărilor candidate pentru ca acestea să joace un rol de amplificator al mesajului european.

24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/12

—

reamintește faptul că extinderea a fost un succes pentru Uniunea Europeană și pentru Europa în ansamblu și subliniază importanța unei perspective regionale și locale asupra procesului de extindere pentru asigurarea stabilității interne, democrația la nivel de bază fiind o parte esențială a acesteia;

—

subliniază importanța îndeplinirii continue a criteriilor politice de la Copenhaga cu luarea în considerare a necesității stimulării libertății de expresie, libertății religioase, drepturilor femeilor, drepturilor minorităților și drepturilor sindicatelor și a necesității dezvoltării cadrului instituțional pentru apărarea drepturilor omului;

—

subliniază că monitorizarea politică a procesului de extindere la nivel național, regional și local este o provocare majoră dată fiind relevanța acestei chestiuni pentru viitorul Uniunii Europene. De aceasta a decis să creeze un grup de lucru în Croația și Turcia, ceea ce înseamnă și stimularea dialogului cu toți actorii implicați pentru a-și defini pozițiile politice;

—

salută progresele înregistrate în ceea ce privește criteriile politice și economice în Croația și acquis-ul, precum și punerea în aplicare a Acordului de stabilizare și asociere și salută îndeplinirea continuă a criteriilor politice de la Copenhaga de către autoritățile croate;

—

salută reformele substanțiale întreprinse de Turcia, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la încetinirea ritmului reformelor și reamintește faptul că înființarea unui comitet consultativ comun cu Turcia rămâne obiectivul său politic;

—

salută progresul continuu al reformelor și faptul că Fosta Republică Iugoslavă Macedonia este pe calea cea bună pentru îndeplinirea criteriilor politice de la Copenhaga, dar remarcă ritmul mai lent al reformelor în 2006.

1.

reamintește că, de la început, extinderile succesive au reprezentat o parte fundamentală a proiectului de construcție europeană;

2.

recunoaște rolul important al procesului de extindere pentru dezvoltarea democratică și stabilă a țărilor în procesul de aderare, pentru stabilitatea regiunii europene și pentru securitatea Uniunii Europene;

3.

reamintește faptul că extinderea a fost un succes pentru Uniunea Europeană și pentru Europa în ansamblu. Aceasta a ajutat la depășirea divizării Europei și a contribuit la pacea și stabilitatea pe continent;

4.

subliniază importanța unei perspective regionale și locale asupra procesului de extindere și recunoaște rolul important al politicilor regionale și locale pentru asigurarea stabilității interne, democrația la nivel de bază fiind o parte esențială a acesteia;

5.

subliniază faptul că fiecare stat care dorește să obțină statutul de membru al Uniunii Europene trebuie să fie evaluat pe baza meritelor proprii în funcție de rezultatele obținute în alinierea cu criteriile riguroase de aderare;

6.

subliniază că buna guvernanță europeană, bazată pe principiile subsidiarității și al proporționalității, poate fi obținută prin descentralizare fără impunerea unui șablon uniform;

7.

evidențiază faptul că un transfer echilibrat al puterilor și al resurselor financiare către autoritățile descentralizate este esențial pentru exercitarea unei democrații locale și regionale eficiente;

8.

solicită eforturi de cooperare și schimburi de experiență și de bune practici obținute în cadrul politicii de preaderare pusă în aplicare cu contribuția autorităților locale și regionale ale statelor membre și țărilor candidate.

9.

salută progresele înregistrate în ceea ce privește criteriile politice și economice și acquis-ul, precum și punerea în aplicare a Acordului de stabilizare și asociere și salută îndeplinirea continuă a criteriilor politice de la Copenhaga;

10.

subliniază că monitorizarea politică a procesului de extindere la nivel național, regional și local este o provocare majoră, dată fiind relevanța acestei chestiuni pentru viitorul Uniunii Europene. De aceasta a decis să creeze un grup de lucru în Croația, ceea ce înseamnă și stimularea dialogului cu toți actorii implicați pentru a-și defini pozițiile politice;

11.

arată că prin intermediul acestui grup de lucru, intenționează să stimuleze dialogul permanent cu reprezentanții politici din Croația. În plus, acesta va încuraja și sprijini organizarea campaniilor de informare și comunicare privind procesul de extindere în orașele și regiunile din Uniunea Europeană și Croația;

12.

insistă că o metodă de dezvoltare a prosperității și stabilității în Croația și în regiunea Balcanilor Occidentali este cooperarea transfrontalieră activă între autoritățile locale și regionale;

13.

salută faptul că se întocmește o strategie pentru reforma administrației publice și atrage atenția asupra necesității de rezolvare a problemelor de capacitate în administrațiile locale și regionale;

14.

consideră important faptul că guvernul a început să pună în aplicare strategii pentru reforma justiției și lupta împotriva corupției și salută faptul că Croația a avansat cu privire la minorități și la întoarcerea refugiaților, dar subliniază necesitatea continuării eforturilor de reformă în toate aceste domenii și recomandă accelerarea progreselor în special pentru ultimele două probleme;

15.

subliniază importanța bunei guvernări democratice și descentralizate pentru satisfacerea nevoilor cetățenilor și indică rolul semnificativ al autorităților locale și regionale în realizarea politicilor de reformă;

16.

salută continuarea cooperării depline a Croației cu TPI și subliniază nevoia pentru continuarea progreselor în judecarea proceselor pentru crime de război, inclusiv cu privire la protecția martorilor;

17.

recomandă să se facă progrese în rezolvarea problemelor în materia achizițiilor publice pentru a se asigura disponibilitatea procedurilor transparente la toate nivelurile administrației;

18.

salută evoluțiile recente în politica regională și coordonarea instrumentelor structurale, dar atrage atenția asupra necesității unei capacități administrative mai mari pentru punerea în aplicare a finanțării comunitare.

19.

salută reformele substanțiale întreprinse de Turcia, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la încetinirea ritmului reformelor;

20.

subliniază că monitorizarea politică a procesului de extindere la nivel național, regional și local este o provocare majoră dată fiind relevanța acestei chestiuni pentru viitorul Uniunii Europene. De aceasta a decis să creeze un grup de lucru în Turcia, ceea ce înseamnă și stimularea dialogului cu toți actorii implicați pentru a-și defini pozițiile politice;

21.

reamintește faptul că înființarea unui comitet consultativ comun cu Turcia rămâne obiectivul său politic;

22.

arată că, prin intermediul acestui grup de lucru, intenționează să stimuleze dialogul permanent cu reprezentanții politici din Turcia. În plus, acesta va încuraja și sprijini organizarea campaniilor de informare și comunicare privind procesul de extindere în orașele și regiunile din Uniunea Europeană și Turcia;

23.

subliniază importanța îndeplinirii continue a criteriilor politice de la Copenhaga cu luarea în considerare a necesității stimulării libertății de expresie, libertății religioase, drepturilor femeilor, drepturilor minorităților și drepturilor sindicatelor și a necesității dezvoltării cadrului instituțional pentru apărarea drepturilor omului;

24.

atrage atenția asupra importanței democrației la nivel de bază și asupra rolului important pe care trebuie să-l joace autoritățile locale și regionale în aplicarea acestor politici;

25.

subliniază importanța administrațiilor locale și rolul-cheie al consiliilor municipale;

26.

salută progresele recente în numirea unui ombudsman pentru disputele în administrația publică;

27.

subliniază faptul că îmbunătățirea cadrului juridic care reglementează achizițiile publice este esențială pentru asigurarea unei guvernări locale transparent și responsabile care să asigure serviciile vitale pentru cetățeni;

28.

salută adoptarea legii privind înființarea agențiilor de dezvoltare regională și sugerează ca transparența și responsabilitatea în managementul agențiilor să fie îmbunătățite.

29.

salută progresul continuu al reformelor și faptul că Fosta Republică Iugoslavă Macedonia este pe calea cea bună pentru îndeplinirea criteriilor politice de la Copenhaga, dar remarcă ritmul mai încet al reformelor în 2006;

30.

salută faptul că alegerile din iulie 2006 au fost organizate în conformitate cu standardele internaționale, dar subliniază faptul că sunt necesare eforturi semnificative pentru rezolvarea neregulilor rămase și pentru respectarea în întregime a acestor standarde la următoare alegeri;

31.

recomandă să se depună eforturi pentru întărirea luptei împotriva corupției în vederea asigurării transparenței și a responsabilității democratice la toate nivelurile și a aplicării reformelor în poliție și justiție;

32.

subliniază importanța punerii integrale în aplicare a Acordului de la Ohrid;

33.

subliniază importanța democrației la nivel de bază și indică rolul important pe care îl pot juca autoritățile locale și regionale în special pentru asigurarea aplicării corecte a legilor care reglementează protecția minorităților și care stimulează bunele relații interetnice;

34.

salută punerea în aplicare a legii funcționarilor publici din 2000 și recentele eforturi de descentralizare și încurajează autoritățile municipale să fie proactive și să se asigure că drepturile și competențele lor sunt respectate;

35.

subliniază necesitatea asigurării independenței și profesionalismului administrației;

36.

invită guvernul să depună eforturile considerabile necesare pentru alinierea legislației privind dezvoltarea regională cu acquis-ul comunitar și să își întărească capacitatea administrativă în acest domeniu pentru a asigura aplicarea eficientă a politicilor regionale;

37.

salută lansarea negocierilor de facilitare a acordării vizelor și de readmitere cu toate țările din regiune în vederea încheierii negocierilor cât mai curând posibil. Încheierea acestor acorduri va promova contactele între persoane din țările UE și din Balcanii Occidentali și va spori oportunitățile de călătorie, în special pentru generația tânără;

38.

solicită Comisiei Europene să ia măsurile necesare pentru asigurarea unui temei juridic care să permită înființarea unui Comitet consultativ comun între Comitetul Regiunilor și Fosta Republică Iugoslavă Macedonia.

24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/16

—

pornește de la premisa că viitorul statelor din Balcanii de Vest se află în Uniunea Europeană și recunoaște progresele înregistrate de potențialele țări candidate în punerea în aplicare a planului pentru concretizarea perspectivelor lor europene;

—

pornește, de asemenea, de la premisa că, la o observare realistă a condițiilor date, și având în vedere toate progresele deja realizate, domeniile politice și economice centrale, precum și aspectele care privesc societatea civilă continuă să ridice probleme serioase, a căror soluționare necesită încă eforturi considerabile din partea tuturor părților interesate;

—

ar dori să sublinieze și faptul că ritmul perspectivei aderării la UE a potențialelor țări candidate depinde în primul rând de rezultatele procesului de reformă din țările respective. În același timp, trebuie să se țină seama și de capacitatea de integrare a UE;

—

în acest context, subliniază, de asemenea, că aceasta nu este doar o problemă tehnică: capacitatea de integrare nu cuprinde doar funcționarea instituțională a UE, ci și sprijinul din partea populației statelor membre pentru deciziile în cauză;

—

arată că, deși cooperarea între UE și zona Balcanilor de Vest funcționează pentru măsuri de reformă precum liberalizarea schimburilor, privatizarea, revizuirea legislației și promovarea investițiilor străine, lipsește încă un cadru clar de cooperare la nivel regional și local; grupul de lucru pentru Balcanii de Vest, înființat de Comitetul Regiunilor în februarie 2006, are ca obiectiv crearea unui astfel de cadru cu scopul de a crește importanța pe care Uniunea Europeană o acordă dezvoltării sociale și economice în programul său politic;

—

reamintește că urmărirea procesului de extindere la nivel național, regional și local constituie o provocare majoră, având în vedere importanța acestei chestiuni pentru viitorul Uniunii Europene și necesitatea stabilizării Balcanilor de Vest; de aceea, Comitetul Regiunilor a considerat importantă crearea unui forum politic care să promoveze dezvoltarea acestui proces, care implică favorizarea dialogului cu toate părțile interesate în scopul definirii pozițiile lor politice.

1.

pornește de la premisa că viitorul statelor din Balcanii de Vest se află în Uniunea Europeană și recunoaște progresele înregistrate de potențialele țări candidate în punerea în aplicare a planului pentru concretizarea perspectivelor lor europene;

2.

pornește, de asemenea, de la premisa că, la o observare realistă a condițiilor date, și având în vedere toate progresele deja realizate, domeniile politice și economice centrale, precum și aspectele care privesc societatea civilă continuă să ridice probleme serioase, a căror soluționare necesită încă eforturi considerabile din partea tuturor părților interesate;

3.

se pronunță cu tărie pentru continuarea procesului de reformă necesar pentru stabilizarea întregii regiuni; în același timp, conștientizează dilema în care se află potențialele țări candidate din perspectiva aderării pe termen lung: cu cât este mai puțin tangibil obiectivul aderării, cu atât mai mare este pericolul ca procesul reformei să piardă din dinamică. Acest lucru nu trebuie să ducă însă la relaxarea criteriilor de aderare sau la abaterea de la respectarea întocmai a condițiilor și arată că trebuie să se creeze suficiente stimulente și să se ofere sprijin, care să contribuie la continuarea procesului de reformă pe toate planurile;

4.

salută toate măsurile adecvate ale UE, care servesc la stabilizarea dezvoltării fiecărei țări în parte, printre altele în lupta împotriva corupției și a crimei organizate, cât și la acordarea de sprijin pentru construirea unor structuri administrative eficiente, care trebuie să includă neapărat și planul local și regional; salută, de asemenea, toate proiectele care contribuie la sprijinirea construirii cooperării politice și economice în regiune;

5.

ar dori să sublinieze și faptul că ritmul perspectivei aderării la UE a potențialelor țări candidate depinde în primul rând de rezultatele procesului de reformă din țările respective. În același timp, trebuie să se țină seama și de capacitatea de integrare a UE;

6.

în acest context, subliniază, de asemenea, că aceasta nu este numai o problemă tehnică: capacitatea de integrare nu cuprinde numai funcționarea instituțională a UE, ci și sprijinul din partea populației statelor membre pentru deciziile în cauză și le reamintește liderilor UE importanța consultării publicului, dar și importanța unei conduceri care să obțină sprijinul populației pentru viitoarele extinderi atunci când evaluarea globală a extinderii este pozitivă;

7.

propune ca instituțiile comunitare să promoveze acțiuni pentru ca cetățenii și asociațiile din care aceștia fac parte să aibă posibilitatea de a se exprima și de a face schimb public de opinii pe marginea procesului de extindere;

8.

recunoaște importanța, bogățiile și valoarea cu care Balcanii de Vest, fiecare țară și popor în parte vor contribui la Uniunea Europeană;

9.

sprijină în acest context toate strădaniile de a realiza procesele de aderare și apropiere, respectând strict criteriile stabilite, și de a le face cât se poate de transparente, având în vedere posibilele consecințe asupra politicilor comune, astfel încât să existe posibilitatea unui discurs politic amplu cu privire la viitoarele valuri de extindere. Numai pe această bază se va putea obține acceptul necesar din partea opiniei publice. Comitetul Regiunilor și membrii săi vor lua parte la acest discurs în mod activ și cu conștiința faptului că tocmai viitorul statelor din Balcanii de Vest reprezintă o piatră de încercare pentru ideea europeană comună;

10.

invită toate părțile interesate din regiune să se implice activ și constructiv în rezolvarea situațiilor conflictuale care constituie în continuare un obstacol în calea unei perspective comune; situația din Kosovo are cu siguranță o semnificație deosebită, deoarece se reflectă asupra întregii regiuni;

11.

pledează insistent pentru luarea de măsuri adecvate pentru perioada de dinaintea unui val de aderare la UE, care în contextul menținerii absolute a posibilității de aderare, vor contribui, pe de o parte, la îmbunătățirea durabilă a perspectivelor de dezvoltare constructivă a statelor respective din Balcanii de Vest și, pe de altă parte, vor favoriza concret procesul de preaderare la UE prin luarea de măsuri practice;

12.

recunoaște în acest context importanța pe care o acordă populația statelor din Balcanii de Vest perspectivei relaxării regimului vizelor (visa free movement) și susține fără reținere promovarea contactelor directe și prin acordarea unui număr mai mare de burse pentru studenții și tinerii lucrători din regiune;

13.

susține punerea în aplicare a unor măsuri corespunzătoare pentru colaborarea transfrontalieră și interregională cu autoritățile locale și regionale din statele membre ale UE, cât și inițiativele pentru cooperarea interstatală în regiunea Balcanilor de Vest care ar trebui să vizeze un număr cât mai mare de domenii de acțiune;

14.

arată că, deși cooperarea între UE și zona Balcanilor de Vest funcționează pentru măsuri de reformă precum liberalizarea schimburilor, privatizarea, revizuirea legislației și promovarea investițiilor străine, lipsește încă un cadru clar de cooperare la nivel regional și local; grupul de lucru pentru Balcanii de Vest, înființat de Comitetul Regiunilor în februarie 2006, are ca obiectiv crearea unui astfel de cadru cu scopul de a crește importanța pe care Uniunea Europeană o acordă dezvoltării sociale și economice în programul său politic;

15.

reamintește că urmărirea procesului de extindere la nivel național, regional și local constituie o provocare majoră, având în vedere importanța acestei chestiuni pentru viitorul Uniunii Europene și necesitatea stabilizării Balcanilor de Vest; de aceea, Comitetul Regiunilor a considerat importantă crearea unui forum politic care să promoveze dezvoltarea acestui proces, care implică favorizarea dialogului cu toate părțile interesate în scopul definirii pozițiile lor politice;

16.

subliniază că, prin crearea acestui grup de lucru, CoR intenționează să faciliteze dialogul permanent cu reprezentanții politici locali și regionali din zona Balcanilor de Vest. În plus, Comitetul va încuraja și sprijini organizarea campaniilor de informare și comunicare privind procesul de extindere în colectivitățile locale și regiunile din Uniunea Europeană și Balcanii de Vest.

17.

atrage atenția că încă trebuie depuse mari eforturi pentru consolidarea structurilor descentralizate și, odată cu acestea, a condițiilor pentru dezvoltarea democrației locale; restructurarea și modernizarea administrației nu trebuie să ducă la scăderea capacităților administrative regionale și locale, ci, dimpotrivă, la creșterea acesteia;

18.

salută progresele obținute în domeniul protecției minorităților și își exprimă în același timp îngrijorarea cu privire la utilizarea prea redusă a resurselor pentru combaterea traficului de persoane. Trebuie luate rapid măsuri de îmbunătățire în special pentru membrii cei mai vulnerabili ai societății, de exemplu pentru copiii romi; atrage atenția asupra rolului important care le revine autorităților locale și regionale în punerea în aplicare a cadrului legal tocmai în acest domeniu;

19.

având în vedere actualul proiect de lege pentru finanțarea comunitară, salută toate măsurile care contribuie la îmbunătățirea finanțării pe plan local și regional și la extinderea razei lor de acțiune în domeniul stimulării investițiilor pe plan local și regional;

20.

salută progresele înregistrate în domeniul administrației publice, în special în ceea ce privește achizițiile publice (și în acest caz a fost prezentat un nou proiect de lege, asupra căruia se desfășoară consultări în Parlament), care a avut până în prezent un grad scăzut de transparență, și propune ca, în viitor, nivelul local și regional să fie mai puternic implicat în elaborarea normelor;

21.

salută progresele evidente înregistrate în sectorul economic și așteaptă continuarea acestor eforturi pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din Acordul de stabilizare și asociere, semnat în 2006;

22.

având în vedere rezultatele alegerilor locale din 18 februarie 2007, ia notă de concluziile misiunii de observare a OSCE și invită la depunerea de eforturi considerabile în vederea asigurării, pe viitor, a unor alegeri în conformitate cu standardele internaționale;

23.

salută progresele înregistrate în combaterea corupției și protecția drepturilor omului și așteaptă continuarea acestor eforturi pentru îmbunătățirea situației din aceste domenii.

24.

observă necesitatea reformelor constituționale și a îndeplinirii obligațiilor din Acordul de stabilizare și asociere cu Uniunea Europeană, astfel încât procesul de aderare să poată fi mai puternic stimulat în lunile următoare;

25.

sprijină toate măsurile care pot contribui la realizarea de progrese în stabilizarea Bosniei și Herțegovinei, atribuind, în același timp, o importanță deosebită consolidării democrației locale din ambele entități. În acest context, o îmbunătățire a relațiilor politice din zonă ar trebui să contribuie substanțial la stabilizarea situației generale;

26.

salută progresele înregistrate în combaterea corupției și în domeniul drepturilor omului și al protecției minorităților și pledează pentru consolidarea în continuare a eforturilor în aceste direcții. O democrație locală vie și întărirea societății civile ar putea aduce o contribuție importantă în această privință;

27.

pledează insistent pentru cooperarea susținută cu Tribunalul Penal Internațional de la Haga;

28.

sprijină toate măsurile care ar putea contribui la crearea unei adevărate piețe interne, pornind de la premisa că activitățile pe plan local ar putea aduce o contribuție importantă;

29.

de aceea, pledează pentru consolidarea instituțională și financiară pe acest plan, care trebuie să se deruleze în paralel cu construirea unei administrații eficiente;

30.

pledează ca ambele entități să se angajeze sincer într-o colaborare mai constructivă și salută rezultatele activităților organizațiilor neguvernamentale și non-profit în cadrul noii strategii de dezvoltare a autonomiei locale.

31.

recunoaște eforturile pe care le-a depus această țară de la declararea independenței sale pentru a construi structuri statale și salută progresele înregistrate deja în această direcție;

32.

salută în mod deosebit punerea în aplicare a reformei autorităților locale, care a început cu o serie de proiecte de lege cu scopul de a consolida unitățile locale administrative în conformitate cu programul de lucru pentru o mai bună autonomie administrativă;

33.

salută, de asemenea, proiectul guvernului de a înființa un centru de coordonare pentru monitorizarea procesului de descentralizare, a cărui sarcină va consta și în clarificarea mai exactă a competențelor și a sprijinului financiar;

34.

salută, în cele din urmă, și noul cod etic al funcționarilor publici, care se aplică și angajaților unităților administrative locale. În cadrul reformei administrației publice, acesta va contribui la înlăturarea deficiențelor existente încă în domeniul combaterii corupției;

35.

recunoaște progresele înregistrate în combaterea corupției și salută colaborarea cu Tribunalul Penal Internațional de la Haga;

36.

pledează pentru măsuri consolidate pentru protecția drepturilor minorităților. În special situația romilor și a refugiaților necesită atenție deosebită.

37.

face referire la avizul său din octombrie 2006 privind Balcanii de Vest, în care se precizează că toate țările sunt în continuare binevenite să adere la Uniunea Europeană și își reafirmă susținerea pentru continuarea dialogului cu autoritățile locale și regionale din Serbia;

38.

regretă decizia parlamentului sârb de respingere a proiectului prezentat de negociatorul ONU Martti Ahtisaari cu privire la viitorul statut al Kosovo și speră că în cursul viitoarelor discuții se va ajunge la o soluție constructivă, acceptată de toate părțile; invită autoritățile sârbe să se implice activ și constructiv în vederea rezolvării situației din Kosovo;

39.

salută progresele realizate în construirea și eficientizarea administrației publice, însă solicită totodată să se depună eforturi corespunzătoare în spiritul principiului subsidiarității și pentru construirea de structuri administrative locale și descentralizate;

40.

recomandă Comisiei ca, în cadrul asistenței acordate în vederea consolidării instituțiilor, să acorde o importanță deosebită capacităților administrative ale autorităților locale și să contribuie în special la aplicarea legilor și la îmbunătățirea comunicării și cooperării între guvern și autoritățile locale;

41.

încurajează Serbia să ratifice fără întârziere Convenția europeană privind autonomia locală;

42.

salută progresele înregistrate în combaterea corupției și pledează pentru continuarea eforturilor în aceste domenii;

43.

pledează pentru cooperarea fără rezerve cu Tribunalul Penal Internațional de la Haga;

44.

salută progresele clare înregistrate în cadrul negocierilor privind relaxarea regimului vizelor și readmisia.

45.

salută eforturile depuse de trimisul special al Națiunilor Unite, Martti Ahtisaari, în vederea stabilirii viitorului statut al Kosovo și subliniază necesitatea găsirii unei soluții durabile la situația statutului, care să asigure drepturile tuturor cetățenilor provinciei Kosovo;

46.

invită autoritățile de la Pristina să se implice activ și constructiv în vederea rezolvării situației din Kosovo;

47.

salută progresele înregistrate în combaterea corupției, recunoaște eforturile depuse până în prezent în domeniul drepturilor omului și al protecției minorităților și pledează pentru continuarea eforturilor în aceste direcții;

48.

salută elaborarea de către instituțiile din Kosovo a unui program-cadru pentru reforma administrației locale în scopul îmbunătățirii siguranței și a condițiilor de trai la nivel local;

49.

subliniază că, pe plan local, capacitățile de guvernare sunt încă insuficiente în ciuda tuturor eforturilor depuse, acest fapt fiind valabil atât pentru domeniul administrativ, cât și pentru cel strategic.

24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/21

—

recomandă, pentru ca strategia de dezvoltare durabilă să aplice în practică transversalitatea și caracterul ierarhic superior al dezvoltării durabile, ca dispozițiile articolelor 99 și 128 din Tratatul CE, care stau la baza ciclului trienal al politicilor și a definirii liniilor integrate pentru politica economică și de ocupare a forței de muncă, să fie puse în aplicare în cadrul unui ansamblu de linii directoare care, pe lângă aspectele economice și sociale să țină cont și de elementele de mediu și instituționale;

—

propune Comisiei Europene să institutie o cooperare consolidată pentru a evalua contribuția nivelului local și regional la politicile de dezvoltare durabilă în cadrul unui parteneriat instituțional plurianual;

—

invită Comisia Europeană să propună politici limitative, cum ar fi fixarea de plafoane pentru producerea anumitor poluanți sau exploatarea anumitor resurse, pentru a însoți mecanismele de reglementare a pieței și politica fiscală în materie de mediu. Cu privire la aceasta din urmă, trebuie de urgență eliminate denaturările pieței produse de subvențiile care favorizează producțiile sau produsele care au un impact sau prezintă un risc ridicat pentru mediu;

—

consideră că strategia trebuie să specifice că obiectivul fundamental și anume ruperea legăturii care există între creșterea economică și degradarea mediului, necesită controlul, reducerea și stabilizarea fluxurilor de energie, de materiale și de deșeuri conexe care alimentează sistemul economic înainte de a reveni în ecosistem sub forme mai puțin utilizabile;

—

insistă asupra importanței rolului pe care autoritățile locale și regionale îl pot juca în realizarea dezvoltării durabile; recomandă promovarea Agendei 21 locale, în special cu privire la utilizarea fondurilor europene, ca instrument principal pentru realizarea unor vaste procese participative; recomandă promovarea la toate nivelurile a punerii în aplicare și extinderii dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informații, participarea publicului la procesul de luare a deciziilor și accesul la justiție cu privire la toate domeniile de dezvoltare durabilă: economie, societate, mediu și instituții.

1.1

salută adoptarea noii strategii a Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă (SDD);

1.2

salută faptul că noua strategie confirmă caracterul orizontal al obiectivului dezvoltării durabile, care este fundamental (1) și determină toate politicile și activitățile Uniunii;

1.3

subliniază, în conformitate cu concluziile Consiliului European din 16-17 iunie 2006, că progresele înregistrate de la adoptarea în 2001 la Göteborg a strategiei pentru dezvoltare durabilă sunt încă insuficiente și este preocupat de faptul că motivele acestor rezultate nesatisfăcătoare și ale evoluției nefavorabile a principalelor variabile de mediu nu au făcut obiectul unei examinări aprofundate;

1.4

împărtășește opinia Comisiei conform căreia este necesar, de acum înainte, să se pună accentul pe o abordare proactivă a dezvoltării durabile și pe o acțiune concretă pe teren, precum și pe rolul decisiv pe care îl pot avea colectivitățile locale și regionale pentru a se realiza o societate durabilă, atât la scară europeană, cât și mondială;

1.5

subliniază, după cum a făcut deja într-un aviz anterior, importanța accentuării dezvoltării durabile și a integrării acesteia în toate domeniile politicii comunitare. Și astăzi este necesar să se reamintească faptul că politica de coeziune trebuie să se sprijine pe dimensiunea economică, ecologică și socială și că efectele pe termen lung ale politicilor trebuie evaluate corespunzător;

1.6

subliniază că siguranța și protecția constituie o importantă condiție prealabilă pentru o bună calitate a vieții. Împreună cu o bună asistență medicală publică, siguranța și protecția constituie fundamentul pe care trebuie să se sprijine eforturile orientate către dezvoltare durabilă. Siguranța și protecția înglobează toate domeniile, de la efectele schimbărilor climatice și război până la violența împotriva femeilor și copiilor; subliniază, de asemenea, că, în cadrul eforturilor de dezvoltare durabilă, trebuie integrată o perspectivă de egalitate între femei și bărbați;

1.7

reamintește că autoritățile locale și regionale joacă un rol determinant în diferite domenii. Unul dintre acestea este amenajarea teritoriului, în cadrul căruia un mare număr de măsuri indispensabile pentru promovarea dezvoltării (de la utilizarea solurilor până la politicile privind mediul urban, trecând prin gestiunea resurselor hidrologice și a deșeurilor) sunt, în principal, de resortul autorităților locale și regionale; este de părere că acestea din urmă ar trebui să joace de acum înainte un rol cheie în procesul de punere în aplicare, de monitorizare și de revizuire a strategiei;

1.8

confirmă că trebuie integrate criterii de mediu în atribuirea contractelor de achiziții publice de tehnologii, în special în domeniul deșeurilor, energiei, transporturilor, aprovizionării și epurării apei, al drumurilor și al altor infrastructuri, că trebuie promovate contractele de achiziții publice care respectă mediul înconjurător (green public procurement), precum și difuzarea și extinderea pe întreg teritoriul și la organismele publice a sistemelor de gestiune ecologică și de audit (EMAS) pe care este necesar să le adapteze problemelor și cerințelor dezvoltării durabile ținând seama de dimensiunea economică, ecologică și socială. În acest sens, ar trebui, de altfel, luată în considerare posibilitatea de a ține seama de avantajele pentru mediu ale bunurilor și serviciilor produse pe plan local;

1.9

consideră că posibilitatea de a face schimb de experiență și de a obține noi cunoștințe datorită cooperării și interacțiunilor între diverșii actori este un aspect important al eforturilor depuse în perspectiva dezvoltării durabile;

1.10

își exprimă acordul pentru obiectivele cheie definite de noua strategie, care trebuie, totuși, să fie precizate și detaliate;

1.11

consideră că este necesar să se precizeze că ruperea legăturii dintre creșterea economică și degradarea mediului înseamnă că rata de regenerare a resurselor regenerabile este egală sau mai mare decât rata combinată a resurselor regenerabile și neregenerabile și că rata de producere a deșeurilor este inferioară ratei de reciclare a acestora de către sistemele naturale; așadar, este necesar ca strategiile să nu fie orientate doar spre evitarea deteriorării ecosistemelor, ci mai cu seamă spre restaurarea deplină a funcțiilor acestora, prin stimularea adoptării de măsuri de gestionare menite să ducă la restaurarea și conservarea sănătății și integrității lor și prin asumarea, în consecință, a obligației de a face compatibile utilizarea și beneficiile bunurilor și serviciilor de mediu cu funcționalitatea socioecologică a zonei respective;

1.12

consideră că a face apel la o economie eco-eficientă nu este suficient și că este necesar să se precizeze că această „eco-eficiență” înseamnă că bunăstarea generată de creștere trebuie să corespundă costurilor sociale și de mediu conexe sau să nu le depășească;

1.13

este de părere că trebuie să se clarifice că, în contextul astfel definit, durabilitatea implică un echilibru între utilizarea resurselor și producerea poluării. Nu se poate vorbi despre durabilitate într-un context mondial în care țările dezvoltate (11 % din populația mondială) își însușesc peste 80 % din resursele naturale și un procent echivalent din veniturile globale;

1.14

aprobă principiile directoare definite de noua strategie, care trebuie extinsă și detaliată;

1.15

deoarece este vorba de participarea cetățenilor, a întreprinderilor și a partenerilor sociali, consideră că este necesar să se facă referire în mod specific la formele de democrație participativă și deliberativă sau la modalitățile și mecanismele de participare și de decizie care, în funcție de situație, se grefează pe formele de democrație reprezentativă tradițională, și că promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor înseamnă, de asemenea, experimentarea anumitor intervenții asupra structurii proprietății întreprinderilor, cum ar fi întreprinderile cooperative și programele de distribuire la salariați sau grupurile în cauză;

1.16

aprobă necesitatea asigurării coerenței politicilor de guvernanță, a integrării politicilor și a exploatării celor mai bune cunoștințe disponibile, dar consideră că în condițiile actuale, nu există coerență, integrarea lipsește și cele mai bune cunoștințe se referă în principal la competitivitatea și la inovarea axate pe creșterea economică și pe cucerirea de noi piețe și considerabil mai puțin pe cerințele în materie de durabilitate a mediului;

1.17

consideră necesar, în acest scop, să precizeze că dezvoltarea durabilă se referă la o calitate a vieții care poate fi obținută, de asemenea, în lipsa unei creșteri economice intense, adică a unei producții mărite de bunuri și servicii sau a creșterii produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor; este vorba, în primul rând, de o dezvoltare durabilă, capabilă să răspundă necesităților actuale, conservând în același timp capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi;

1.18

recunoaște că toate instituțiile UE și statele membre, la toate nivelurile, trebuie să vegheze ca deciziile politice importante să se bazeze pe propunerile supuse unei evaluări de calitate a impactului care să analizeze dimensiunea socială, de mediu, instituțională și economică a dezvoltării durabile;

1.19

fiind vorba de sinergiile posibile între Strategia Lisabona și cea de la Göteborg, reamintește că, după cum a subliniat într-un aviz anterior, Strategia Lisabona stă la baza răspunsului UE la consecințele globalizării asupra concurenței, economiei și forței de muncă în Europa, dar că aceasta trebuie, de asemenea, să includă implicațiile asupra dezvoltării durabile în Europa și la nivel internațional;

1.20

dorește să arate că legătura stabilită între cele două strategii și-a pierdut orientările inițiale, în timp ce Strategia Göteborg ar fi trebuit să realizeze sinteza dintre Strategia Lisabona și revizuirea celui de-al cincilea plan de acțiune, precum și definirea unui al șaselea plan de acțiune pentru mediu;

1.21

regretă că această sinteză nu a fost realizată, că cele două strategii au fost puse în aplicare în cadrul unor procese decizionale diferite și că durabilitatea a fost, de fapt, redusă doar la dimensiunea de mediu, deoarece Strategia Lisabona și cuvintele sale cheie, adică creștere, competitivitate și inovare, au lăsat strategia pentru dezvoltarea durabilă în plan secund;

1.22

constată că apelul în favoarea aprofundării sinergiilor este lipsit de vigoare și nu este coerent cu guvernanța celor două procese. Într-adevăr, Strategia Lisabona este fondată pe procedurile prevăzute de articolele 99 și 128 din Tratat și are un impact asupra procesului de elaborare a politicilor economice și de ocupare a forței de muncă din statele membre, precum și asupra deciziilor diverselor formațiuni ale Consiliului care definesc politicile Uniunii;

1.23

regretă că Consiliul de primăvară, care ar fi trebuit să fie ocazia pentru verificarea punerii în aplicare a angajamentelor interne și externe în materie de dezvoltare durabilă (2), a fost consacrat integral ciclului de politici economice și sociale de la Lisabona;

1.24

remarcă faptul că Comisia dorește să creeze un raport anual privind mediul, care va fi susceptibil să contribuie la lucrările Consiliului „de mediu” pentru pregătirea Consiliului European de primăvară;

1.25

ia la cunoștință cele șapte provocări-cheie identificate de strategie și obiectivele generale, obiectivele operaționale și acțiunile corespunzătoare, consideră, cu toate acestea, că această repartizare riscă în cele din urmă să neglijeze interconexiunea profundă dintre diferitele domenii de intervenție identificate, diluând chestiunea principală a controlului integrat și global al fluxului de materiale și energie care alimentează sistemul economic;

1.26

constată cu îngrijorare că obiectivele generale și obiectivele operaționale nu se referă la obiective precise, ceea ce ar fi de dorit, ci mai degrabă la niște principii sau orientări și observă că obiectivele privitoare la schimbările climatice trebuie revizuite în lumina concluziilor grupurilor de lucru I și II ale Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbările Climatice (PICC) și a orientărilor formulate recent de către Consiliul European din martie 2007;

1.27

consideră că este necesară, ținând seama de ultimele studii efectuate în domeniu, reexaminarea promovării utilizării biomasei în vederea diversificării surselor de aprovizionare cu carburanți ale UE;

1.28

ia notă de rezultatele sondajului recent al Eurobarometrului conform căruia 61 % din populația europeană consideră că partea energiei nucleare în aprovizionarea cu energie ar trebui redusă, și consideră că strategia trebuie să menționeze necesitatea eliminării denaturărilor pieței provocate de subvențiile de la bugetul comunitar pentru energia nucleară (peste 550 milioane EUR pe an), care sunt de patru ori mai mari decât cele consacrate energiilor regenerabile și eficienței energetice (168 milioane EUR);

1.29

regretă faptul că, cu privire la transporturi, obiectivele se limitează la caracteristicile vehiculelor cu motor și nu includ și mijloacele de transport. Este necesar să se definească obiective specifice cu privire la relația dintre diferitele moduri de transport, să se introducă reguli de piață care să facă transportul feroviar mai competitiv, în special prin crearea de instrumente inovatoare, cum ar fi, de exemplu, stabilirea de plafoane pentru kilometrii parcurși pe an pentru fiecare mijloc de transport, precum și permise interschimbabile pentru transportul de mărfuri; definirea acestor obiective trebuie să țină seama de diversitatea situațiilor: indivizi, familii, întreprinderi, economii, situare geografică, opțiuni de transport și alte infrastructuri disponibile;

1.30

acordă întreaga atenție rolului pe care, așa cum se indică în strategie, îl pot juca autoritățile locale, pentru crearea și punerea în aplicare a unor programe și sisteme de transport în cadrul strategiei tematice privind mediul urban;

1.31

salută importanța atribuită provocărilor reprezentate de sărăcie în lume și de dezvoltare, dar este îngrijorat de întârzierile înregistrate în sectorul ajutoarelor pentru țările în curs de dezvoltare; consideră că strategia trebuie să revizuiască abordarea privind ajutoarele pentru țările în curs de dezvoltare și politicile comerciale, ținând cont de agravarea clivajului între bogați și săraci, dar și de criza ecologică iminentă;

1.32

împărtășește punctul de vedere conform căruia educația este indispensabilă pentru promovarea unei schimbări la nivelul schemelor de consum și deci a comportamentului în general și este conștient de faptul că aceste scheme pot fi în contradicție cu cerințele impuse de durabilitate dacă nu se intervine asupra situațiilor care le influențează sau chiar le determină. Este necesar să se stabilească un sistem de valori care impregnează mai coerent modurile de viață (și, de asemenea, schemele de producție și de consum);

1.33

salută inițiativele lansate în cadrul deceniului Națiunilor Unite pentru educație în vederea dezvoltării durabile; este conștient, cu toate acestea, că, de una singură, educația nu este suficientă pentru a garanta comportamente pe piață compatibile cu cerințele durabilității și de faptul că aceste cerințe trebuie să fie însoțite de mecanisme de reglementare și de control social;

1.34

consideră că trebuie făcută o distincție între educație și instruire, pe de o parte, și formare, pe de altă parte, și consideră formarea continuă ca unul dintre instrumentele cele mai importante pentru asigurarea egalității de șanse pentru toți în cadrul unei societăți de piață, în măsura în care aceasta întărește pilonul social pentru dezvoltarea durabilă;

1.35

recunoaște că cercetarea în materie de dezvoltare durabilă trebuie în mod imperativ să includă proiecte pe termen scurt de asistență pentru luarea deciziilor, precum și concepte vizionare pe termen lung și să abordeze problemele care au un caracter mondial și regional;

1.36

consideră urgentă și necesară dezvoltarea de noi tehnologii care să respecte mai mult mediul. Obiectivele celui de-al șaptelea program cadru de cercetare se dovedesc utile în acest sens, precum și măsurile, care trebuie întărite, de susținere a inițiativelor care pot fi transpuse în practici favorabile dezvoltării durabile la nivel local, precum și cele de susținere a dezvoltării întreprinderilor, în special a IMM-urilor, care respectă mediul;

1.37

recunoaște că este indispensabilă promovarea unor abordări interdisciplinare în lumina evoluției constante a relațiilor între sistemele economic, ecologic, social și instituțional și consideră că incertitudinea legată de evoluția sistemelor, numeroasele interese asociate proceselor decizionale, necesitatea de a răspunde la întrebări care privesc însuși obiectul cercetării științifice (adică, unghiul sub care trebuie efectuate cercetările) fac imperativă nu doar protecția sănătății și a calității mediului, ci și conformitatea proceselor decizionale cu valorile și principiile etice, și, de asemenea, aplicarea în cel mai înalt grad posibil a transparenței și participării;

1.38

recunoaște necesitatea de a înțelege mai bine interconexiunile dintre calculul venitului național, contabilitate și bunăstare și consideră, în special, că calculul venitului național ar trebui să fie completat cu indicatori care să contabilizeze fluxul de energie și de materiale care alimentează sistemul economic și să măsoare scara globală a activității economice;

1.39

consideră că gama de instrumente care servesc politicilor de dezvoltare durabilă nu trebuie să se limiteze numai la intervențiile de reglementare a piețelor, oricât de utile și de indispensabile ar fi acestea. Bazată pe transparență și pe măsuri corective, căutarea „prețului corect” care să reflecte costurile sociale și de mediu este o operație care nu ține cont de imposibilitatea de a surprinde cu suficientă precizie dinamica evoluției între diferitele sisteme;

1.40

subscrie la necesitatea unei coordonări crescute între statele membre și Comisie pentru o mai bună utilizare a fondurilor europene. În acest sens, Comitetul își exprimă îngrijorarea că Fondurile Structurale 2007-2013 ar putea contribui în cele din urmă la o creștere a emisiilor de CO2, așa cum se menționează într-un raport recent al CEE Bankwatch Network;

1.41

este de acord cu necesitatea întăririi, prin măsuri ad hoc de comunicare, a informării și sensibilizării cu privire la durabilitate și ca acestea să contribuie la elaborarea unei viziuni coerente și realiste a UE din perspectiva dezvoltării durabile pe termen lung;

1.42

este de acord cu analiza rolului pe care autoritățile locale și regionale îl pot juca în realizarea dezvoltării durabile datorită acțiunii colectivităților în zonele urbane și rurale. Agenda 21 locală este principalul instrument pentru punerea în aplicare a politicilor definite și aplicate în cadrul proceselor participative de mare amploare. Comitetul consideră, cu toate acestea, că afirmarea deplină a unor astfel de procese participative nu este posibilă dacă nu se recurge în mod clar la aceste procese în gestiunea bugetară la nivelurile de guvernare menționate anterior, în special atunci când acestea gestionează resurse provenind de la bugetul comunitar;

1.43

consideră că monitorizarea trebuie să se concentreze nu doar pe definirea și controlul evoluției indicatorilor, ci și pe politicile și acțiunile întreprinse de Uniunea Europeană, de statele membre și de autoritățile locale și regionale;

1.44

consideră că acest efort necesită modificarea derulării actuale a proceselor de luare a deciziilor în domeniul guvernanței europene a dezvoltării durabile;

1.45

este convins că afirmarea politicilor de dezvoltare durabilă necesită înainte de toate o revoluție copernicană în relațiile dintre procesul Lisabona și Göteborg, care trebuie readuse la intențiile inițiale. Ca exemplu, nu rezultatele SDD a UE sunt cele care trebuie să contribuie la lucrările efectuate în contextul Lisabona, cum prevede punctul 38 al strategiei de dezvoltare durabilă, ci mai degrabă rezultatele Strategiei Lisabona sunt cele care trebuie să contribuie la obiectivele dezvoltării durabile. Motivul pentru aceasta rezidă în caracterul de ansamblu al dezvoltării durabile, care înglobează politicile europene;

1.46

subliniază că este important ca măsurile propuse de Comisie în vederea dezvoltării durabile să fie prezentate și formulate într-un mod care să permită punerea lor în aplicare în cele 27 de state membre la nivel local și regional. Este esențial ca măsurile propuse să poată fi puse în aplicare la nivel local și regional în condițiile diferite din fiecare stat membru;

1.47

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Comisia a indicat că un plan de guvernanță al SDD va fi transmis Consiliului European din decembrie. Această soluție ar mări distanța care există între Strategia Göteborg și Strategia Lisabona și ar contribui și mai mult la marginalizarea durabilității în guvernanța europeană;

1.48

reamintește, în acest sens, așa cum a făcut-o și Consiliul de primăvară 2005 cu ocazia relansării Strategiei Lisabona, că aceasta se înscrie în contextul mai larg al necesității dezvoltării durabile;

2.1

își exprimă convingerea că luarea în considerare a dezvoltării durabile sub aspect economic, ecologic, social și instituțional este o condiție preliminară pentru o bunăstare în creștere, un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, locuri de muncă de calitate și o creștere economică fără costuri de mediu suplimentare, care, în caz contrar, nu ar aduce decât o bunăstare iluzorie. Progresul dezvoltării durabile face necesară o reformă profundă a modalităților de guvernanță europeană a acesteia;

2.2

recomandă, pentru ca SDD să aplice în practică transversalitatea și caracterul ierarhic superior al dezvoltării durabile, ca dispozițiile articolelor 99 și 128 din Tratatul CE, care stau la baza ciclului trienal al politicilor și a definirii liniilor integrate pentru politica economică și de ocupare a forței de muncă, să fie puse în aplicare în cadrul unui ansamblu de orientări care, pe lângă aspectele economice și sociale să țină cont și de elementele de mediu și instituționale;

2.3

recomandă, de asemenea, să se prevadă ca autoritățile locale și regionale să figureze printre actorii diferitelor faze ale acestui ciclu modificat, în calitate de parteneri-cheie pentru determinarea și asigurarea realizării, pornind în special de la nivelurile locale, a obiectivelor globale și a schimbărilor necesare pentru realizarea unei societăți durabile. Din acest punct de vedere, trebuie prevăzut că statele membre sunt obligate să prezinte înainte de luna octombrie a fiecărui an nu doar rapoarte privind politicile economice și de ocupare a forței de muncă, ci și un raport privind aplicarea celui de-al șaselea plan de acțiune în domeniul mediului. Aceste trei rapoarte trebuie integrate și trebuie să demonstreze coerența și contribuția fiecărui aspect la obiectivele de durabilitate definite de SDD;

2.4

consideră că strategia trebuie să specifice că obiectivul fundamental, adică ruperea legăturii care există între creșterea economică și degradarea mediului, necesită controlul, reducerea și stabilizarea fluxurilor de energie, de materiale și de deșeuri conexe care alimentează sistemul economic înainte de a reveni în ecosistem sub forme mai puțin utilizabile;

2.5

recomandă ca documentele programului să fie însoțite de o analiză a acestor fluxuri, pentru a verifica contribuția pe care o aduc la decuplarea dintre creșterea economică și impactul de mediu, și că obiectivele intervențiilor în domeniul coeziunii se referă în principal la realizarea obiectivelor strategiei de dezvoltare durabilă și, numai cu condiția ca acestea să se înscrie în această strategie și să le respecte, la orientările pentru creștere și ocuparea forței de muncă ale Agendei Lisabona;

2.6

invită așadar Comisia să prezinte o propunere în acest sens, iar Consiliul și Parlamentul European să o examineze rapid;

2.7

invită Comisia Europeană să propună politici adecvate, cum ar fi fixarea de plafoane pentru producerea anumitor poluanți sau exploatarea anumitor resurse, în special cu privire la practicile agricole și la pescuit, pentru a însoți mecanismele de reglementare a pieței și politica fiscală în domeniul mediului. Cu privire la aceasta din urmă, trebuie de urgență eliminate denaturările pieței produse de subvențiile care favorizează producțiile sau produsele care au un impact sau prezintă un risc ridicat pentru mediu;

2.8

recomandă să fie definite în SDD obiective precise, atât cantitative, cât și temporale, și invită statele membre să definească strategii de dezvoltare durabilă care să fie coerente cu politica europeană și care să contribuie la aceasta. În acest context, invită autoritățile regionale și locale să își definească strategii proprii în conformitate cu obiectivele strategice adoptate la nivel național și european și asistate de mecanisme de feedback adecvate;

2.9

invită Comisia să considere un plan de adaptare la schimbările climatice care să țină seama de impactul pe care creșterea temperaturilor îl are asupra pescuitului, a protecției coastelor și apelor interne, precum și de impactul variațiilor precipitațiilor și al altor fenomene adverse asupra agriculturii și creșterii animalelor, pescuitului și acvaculturii, incendiilor forestiere, secetei, biodiversității și pădurilor, turismului, protecției coastelor, sănătății etc.;

2.10

recomandă stabilirea de proceduri și întărirea capacităților instituționale pentru a permite buna derulare a procedurilor de evaluare a caracterului durabil și a impactului asupra mediului ale planurilor, programelor și proiectelor care să permită o bună informare și participare a publicului; consideră că aceste proceduri trebuie să aibă ca obiectiv principal evaluarea conformității și a contribuției pe care intervențiile prevăzute o aduc la obiectivele definite la fiecare nivel relevant în cadrul strategiilor de durabilitate;

2.11

insistă asupra importanței rolului pe care autoritățile locale și regionale îl pot juca în realizarea dezvoltării durabile; invită Comisia să elaboreze inițiative de sprijinire a restructurării periferiilor urbane pe plan social, al amenajării teritoriului și al mediului; recomandă promovarea Agendei 21 locale, în special cu privire la utilizarea fondurilor europene, ca instrument principal pentru realizarea unor vaste procese participative; în final, consideră necesar, în acest scop, să se extindă procesele de participare, atât pentru a garanta că procesele decizionale corespund sistemului de valori care este intrinsec colectivităților vizate — funcție pe care piața, având în vedere natura ei, nu o poate îndeplini — cât și în scopul îmbunătățirii calității practicii științifice; recomandă promovarea la toate nivelurile a punerii în aplicare integrale și a extinderii dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informații, participarea publicului la procesul de luare a deciziilor și accesul la justiție cu privire la toate domeniile de dezvoltare durabilă: economie, societate, mediu și instituții;

2.12

recomandă, pe planul participării cetățenilor, al întreprinderilor și al partenerilor sociali, să se facă în mod mai specific referire la formele de democrație participativă și deliberativă, să se experimenteze intervenții asupra regimului proprietății, cum ar fi programele de distribuire a acțiunilor la salariați și la comunități, și să se acorde atenție întreprinderilor cooperative;

2.13

invită să se reexamineze: i) dimensiunile și modalitățile de asistență pentru dezvoltare, abordarea numită „trickle down” (percolare) nu mai este viabilă în fața creșterii diferențelor dintre țările bogate și țările sărace și a limitelor creșterii economice impuse de caracterul finit al ecosistemului; ii) modelul de creștere indus de globalizare, precum și durabilitatea acestuia; iii) rapoartele și prioritățile respective, pe de o parte, ale pieței regionale europene și ale capitalurilor sale și, pe de altă parte, ale piețelor și capitalurilor internaționale; iv) în cadrul negocierilor OMC, spirala privatizării serviciilor publice și a bunurilor colective — cum ar fi apa — căreia trebuie obligatoriu să i se pună capăt; v) subvențiile, stimulentele și alte măsuri care creează obstacole comerciale pentru țările în curs de dezvoltare;

2.14

este convins că, în cadrul evaluării efectuate a strategiei de dezvoltare durabilă și a lucrărilor legate de programul său de acțiune, Comisia va dezvolta și va aprofunda dialogul cu autoritățile locale și regionale; Comitetul intenționează să joace un rol activ în eforturile întreprinse pentru a asigura realizarea unei societăți durabile, atât în cadrul Uniunii Europene, cât și în restul lumii;

2.15

propune Comisiei Europene să institutie o cooperare consolidată pentru a evalua contribuția nivelului local și regional la politicile de dezvoltare durabilă în cadrul unui parteneriat instituțional plurianual. În cadrul acestei cooperări, Comitetul Regiunilor va elabora (a se vedea anexa 1) avize specifice privind o serie de dosare care figurează în programul de lucru al Comisiei Europene pentru perioada 2007-2009 și care sunt considerate deosebit de relevante pentru dezvoltarea durabilă de către autoritățile regionale și locale. Acesta va prezenta, de asemenea, propuneri concrete pentru realizarea inițiativelor comune.

24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/30

—

susține angajamentul Președinției Uniunii privind procesul de reformă a Uniunii Europene și necesitatea de a păstra esența Tratatului constituțional semnat de toți șefii de stat și de guvern la 29 octombrie 2004, la Roma;

—

invită șefii de stat și de guvern ca, pe durata Consiliului European din 21 și 22 iunie 2007, să se angajeze în vederea încheierii rapide a procesului de reformă a Tratatelor, fără a pune la îndoială realizările obținute de către și pentru colectivitățile locale, în special în ceea ce privește principiul subsidiarității și al bunei guvernanțe, ca și al coeziunii teritoriale a Uniunii Europene și solicită ca aceste dispoziții să fie păstrate în întregime în orice tratat viitor;

—

solicită să fie consultat în privința foii de parcurs pentru continuarea procesului de reformă a Uniunii, care urmează a fi propusă de Consiliul European și își exprimă dorința de a lua parte la faza de negocieri;

—

consideră că inexistența unui Tratat constituțional ar periclita recunoașterea calităților modelului de integrare europeană, care are ca scop promovarea respectării și consolidării diversității în cadrul Uniunii Europene și constată că, fără Tratatul constituțional, Uniunea Europeană nu ar dispune de recunoașterea autonomiei regionale și locale ca pilon al sistemului democratic al Uniunii Europene și de o capacitate de acțiune corespunzătoare pentru garantarea coeziunii teritoriale și întărirea solidarității comunitare;

—

își manifestă din nou convingerea privind necesitatea imperativă a promovării, prin intermediul unei politici de comunicare descentralizate, a reflecției în ceea ce privește valorile comune, realizările construcției europene și ale politicilor comunitare, precum și viitoarele provocări pentru Uniunea Europeană, cât și a necesității unei abordări în dublu sens, deoarece comunicarea cu autoritățile locale și regionale decurge unilateral și „de sus în jos”;

—

consideră că politica de comunicare a Uniunii Europene va fi mai coerentă și mai eficace atunci când instituțiile europene vor găsi un cadru sau o bază juridică capabile să asigure punerea în aplicare a unui veritabil program specific care să derive din această politică și să dispună de mijloacele financiare corespunzătoare.

1.

susține angajamentul Președinției Uniunii privind procesul de reformă a Uniunii Europene și necesitatea de a păstra esența Tratatului constituțional semnat de toți șefii de stat și de guvern la 29 octombrie 2004, la Roma;

2.

întâmpină cu satisfacție Declarația de la Berlin din 25 martie 2007, care, la cincizeci de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, recunoaște ca obiectiv așezarea Uniunii Europene pe baze comune reînnoite până la alegerile pentru Parlamentul European din 2009 și salută faptul că declarația consacră recunoașterea dimensiunii teritoriale a Uniunii, precum și principiile și valorile pe care Comitetul le apără;

3.

își manifestă din nou hotărârea exprimată în Declarația sa pentru Europa, adoptată la 23 martie 2007, cu ocazia sărbătorii celei de-a cincizeci aniversări a Tratatului de la Roma, de a acționa în favoarea unei Uniuni tot mai apropiate popoarelor Europei, a unei Uniuni puternice prin libertățile, principiile de solidaritate și responsabilitate și valorile sale și care, deși desfășoară politici și acțiuni comune, păstrează, în același timp, identitățile locale și regionale în virtutea principiului subsidiarității și bunei guvernanțe;

4.

invită șefii de stat și de guvern ca, pe durata Consiliului European din 21 și 22 iunie 2007, să se angajeze în vederea încheierii rapide a procesului de reformă a Tratatelor, fără a pune la îndoială realizările obținute de către și pentru colectivitățile locale, în special în ceea ce privește principiul subsidiarității și al bunei guvernanțe, ca și al coeziunii teritoriale a Uniunii Europene;

5.

prin urmare, este în favoarea convocării cât mai rapide a unei noi Conferințe interguvernamentale, cu un mandat și un calendar precis, pentru ca Uniunea Europeană să dispună de un nou tratat care să păstreze esența și echilibrul obținute pe durata convenției și în Tratatul constituțional semnat în 2004 și care să beneficieze de un sprijin cât mai larg posibil în cadrul Uniunii;

6.

recunoaște faptul că, în opinia multor cetățeni, obiectivul UE în secolul XXI nu mai este clar și, în spiritul planului D, consideră că UE trebuie să admită că nu este de așteptat ca cetățenii să citească tratate lungi și tehnice și că UE trebuie să fie în măsură să-și explice „rațiunea de a fi” cetățenilor și generațiilor viitoare de o manieră clară și concisă; de aceea, solicită liderilor UE să prezinte Uniunii o declarație de misiune de o pagină, cu valabilitate pe termen lung și care să constituie un complement al oricărui viitor tratat și asupra căreia instituțiile europene ar putea atrage atenția cetățenilor în mod activ, acum și în viitor;

7.

solicită să fie pe deplin asociat la următoarele etape ale procesului de reformă a Uniunii Europene, pe baza foii de parcurs care urmează să fie propusă de Consiliul European; subliniază că se așteaptă să fie implicat în faza de negocieri a unei viitoare CIG, întrucât participarea sa oferă un demers mai cuprinzător, în beneficiul cetățenilor;

8.

susține abordarea Comisiei privind semnificația simbolică a unei Constituții pentru întărirea sentimentului de apartenență la cetățenia europeană în rândul cetățenilor Uniunii, în jurul valorilor și idealurilor comune;

9.

consideră că fără un Tratat constituțional Uniunea Europeană ar fi privată de progrese semnificative pentru democrația reprezentativă și participativă din cadrul Uniunii Europene și nu ar dispune nici de un cadru legal corespunzător, nici de mecanisme de decizie care să sporească capacitatea de acțiune, în special prin intermediul extinderii nivelului votului la majoritatea calificată, și de integrare a noilor state membre a Uniunii;

10.

subliniază că, fără un Tratat constituțional, Uniunea ar fi privată de personalitate juridică și de o bază comună pentru drepturile sale fundamentale, datorită unei carte cu caracter obligatoriu care reprezintă o adevărată garanție juridică și democratică pentru cetățenii Uniunii Europene;

11.

constată că, fără un Tratat constituțional, Uniunea Europeană nu ar beneficia de recunoașterea autonomiei regionale și locale ca pilon al sistemului democratic al Uniunii Europene;

12.

consideră că inexistența unui Tratat constituțional ar periclita recunoașterea calităților modelului de integrare europeană, care are ca scop promovarea respectării și consolidării diversității în cadrul Uniunii Europene;

13.

reamintește că, fără un Tratat constituțional, Uniunea nu ar dispune de o definire mai clară a competențelor și de un dispozitiv politic și juridic care să sprijine aplicarea și respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în special în ceea ce privește recunoașterea explicită a dimensiunii regionale și locale și, în acest fel, s-ar renunța la o mai mare luare în considerare din partea Uniunii a competențelor autorităților regionale și locale, la o mare bună participare a acestora la procesul decizional prin intermediul sistematizării implicării acestora în faza de consultare pre-legislativă, și la garanția juridică a acestei participări, în special prin intermediul atribuirii Comitetului Regiunilor a dreptului de recurs în fața Curții de Justiție, fapt care va consolida transparența și democrația în cadrul Uniunii Europene;

14.

constată faptul că, având la dispoziție un Tratat constituțional, Uniunea Europeană ar dispune de o capacitate de acțiune corespunzătoare pentru garantarea coeziunii teritoriale și întărirea solidarității comunitare;

15.

subliniază că, în absența unui Tratat constituțional, Europa ar fi privată de o politică comună în materie de azil și de instrumente concrete de combatere a imigrării ilegale, acestea fiind de o relevanță specială pentru colectivitățile locale și regionale care trebuie să asigure primirea imigranților în regiunile și orașele acestora;

16.

reamintește că, fără un Tratat constituțional, Uniunea nu ar fi în măsură să desfășoare o politică energetică de anvergură, ceea ce ar periclita, printre altele, angajamentul colectivităților teritoriale de a promova energiile regenerabile și eficiența energetică, acționând în acest fel în scopul reducerii efectelor schimbărilor climatice;

17.

solicită ca în orice tratat viitor să fie menținute, în orice caz, următoarele dispoziții:

18.

prin urmare, solicită ca protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității să fie inclus în orice nou tratat sau menținut ca protocolul nr. 2, imediat după protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale;

19.

recunoaște necesitatea luării în considerare a următoarelor domenii: schimbările climatice, energia, modelul social european în contextul schimbărilor demografice și al globalizării (1), politica în domeniul migrației, printre altele privind lupta împotriva imigrației clandestine, politicile economice în zona euro și subliniază faptul că acțiunea UE în aceste domenii nu este eficientă decât dacă se bazează pe autoritățile locale și regionale și este sprijinită de acestea; prin urmare, solicită ca orice nou tratat să prevadă consultarea sa în aceste noi domenii de intervenție comunitară;

20.

atrage atenția că UE nu are doar problemele de comunicare semnalate în repetate rânduri, ci că cetățenii așteaptă ca UE și statele membre să elaboreze politici orientate mai mult în interesul public. Întrebarea „Ce avantaj am eu de la UE?” este legitimă, iar politicile europene trebuie să dea răspunsuri convingătoare la această întrebare;

21.

în cazul în care mandatul CIG prevede reexaminarea temeiului legal inclus în partea III a Tratatului constituțional, solicită ca această consultare să fie prevăzută pentru dispozițiile privind protecția civilă (articolul III-284), turismul (articolul III-281) și cooperarea administrativă (articolul III-285);

22.

constată manifestarea unui consens de la începutul perioadei de reflecție privind necesitatea unei dezbateri privind Europa la nivelul cel mai apropiat populației, precum și de a da informației un conținut local și regional, ca și de a-i conferi un conținut specific;

23.

își manifestă din nou convingerea privind necesitatea imperativă a promovării, prin intermediul unei politici de comunicare descentralizate, a reflecției în ceea ce privește valorile comune, realizările construcției europene și ale politicilor comunitare, precum și viitoarele provocări pentru Uniunea Europeană;

24.

subliniază că, prin adăugarea unui al patrulea „D”, de la descentralizare, la planul D de la Democrație, Dialog și Dezbatere propus Comisiei Europene, Comitetul Regiunilor a dorit să demonstreze pertinența dezbaterii politice și publice asupra proximității, precum și necesitatea promovării unei politici de comunicare descentralizate pe întreg teritoriul Europei;

25.

reamintește că desfășoară un program de evenimente de mare anvergură la Bruxelles (OPEN DAYS, Săptămâna europeană a regiunilor și orașelor, forumuri, săptămâni tematice), oferind, în acest fel, instituțiilor europene asociate organizării sale autentice platforme de comunicare cu reprezentanții autorităților regionale și locale, mijloacele de informare regionale și locale și cu editorii publicațiilor asociațiilor europene și naționale ale colectivităților teritoriale;

26.

pe de altă parte, salută ansamblul de inițiative adoptate de grupurile sale politice și de autoritățile locale și regionale în materie de comunicare despre Europa, enumerate în primele două rapoarte intermediare ale sale privind punerea în aplicare a planului D, „Descentralizare” (2), încurajând prin aceasta crearea unui spațiu public de dialog și dezbatere și care a fost reflectat și în presa locală și regională;

27.

prin urmare, insistă asupra necesității de a aplica o dublă abordare, așa cum preconizează Comisia Europeană în Cartea sa albă privind politica de informare europeană; comunicarea cu autoritățile locale și regionale care se realizează în prezent, de sus în jos, este prea unilaterală;

28.

se angajează ca, în contextul actual al continuării acțiunii Comisiei, să mențină abordarea teritorială deja desfășurată prin planul D, „Descentralizare” și, în vederea consolidării unei politici de comunicare descentralizate, solicită:

29.

întâmpină favorabil demersul Comisiei Europene în vederea inițierii unui parteneriat între instituțiile europene și autoritățile locale și regionale în domeniul comunicării, desfășurat prin Conferința de la Berlin, care a avut loc la 18 și 19 ianuarie 2007;

30.

atrage atenția în mod special asupra propunerilor cuprinse în concluziile acestei conferințe și, în acest caz, asupra necesității:

31.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia, pe viitor, este necesară concentrarea comunicării pe grupe bine definite de populație, în special femei și tineri;

32.

consideră că politica de comunicare a Uniunii Europene va fi mai coerentă și mai eficace atunci când instituțiile europene vor găsi un cadru sau o bază juridică capabile să asigure punerea în aplicare a unui veritabil program specific care să derive din această politică și să dispună de mijloacele financiare corespunzătoare; autoritățile regionale și locale, precum și rețelele acestora vor trebui să beneficieze de ajutoare în cadrul programelor finanțate cu fonduri comunitare; în acest context, întâmpină cu satisfacție orientările pentru procedura bugetară pe anul 2008 a Parlamentului European, care încurajează o mai mare implicare și noi planuri de acțiune pentru comunicare destinate mass-mediei locale și regionale;

33.

ia notă de faptul că, atât Comisia (3), cât și Parlamentul European (4) recunosc necesitatea unei colaborări între instituțiile Uniunii Europene pentru a transmite cetățenilor un mesaj uniform despre Europa și salută relansarea cooperării cu instituțiile regionale și locale în scopul demonstrării pertinenței și efectelor deciziilor Uniunii asupra vieții cetățenilor;

34.

susține propunerea Parlamentului European în ceea ce privește un acord interinstituțional care să definească principiile comune de reglementare a cooperării între instituții în materie de comunicare și solicită să fie implicat în elaborarea și punerea în aplicare a acestuia (5);

35.

este de acord cu propunerea Parlamentului European privind activitățile Grupului interinstituțional de informare (GII), pentru a stabili dacă sunt posibile îmbunătățiri și, în cazul în care trebuie creat un grup însărcinat cu coordonarea acțiunilor de aplicare a orientărilor stabilite de GII, este dispus să participe, în acest context (6);

36.

de asemenea, salută addendum-ul la acordul de cooperare cu Comisia Europeană, semnat în noiembrie 2005, referitor la politica de informare și de comunicare care întărește această dimensiune de cooperare interinstituțională, în beneficiul unei autentice politici descentralizate de comunicare;

37.

susține activitățile de comunicare ale parlamentelor regionale și solicită participarea membrilor săi, precum și a parlamentelor regionale și a asociațiilor reprezentative ale acestora la Forumul interparlamentar privind viitorul Uniunii;

38.

apreciază inițiativa Parlamentului European, care propune crearea unui Fond european al jurnalismului menit să promoveze transpunerea temelor europene în diferitele situații regionale și locale (7);

39.

solicită președintelui să transmită acest aviz membrilor Consiliului European, Consiliului, Parlamentului European, Comisiei și Comitetului Economic și Social European.

24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/37

—

consideră că termenul prevăzut pentru realizarea pieței interne a serviciilor poștale până în 2009 trebuie extins până la 31 decembrie 2010, astfel cum se propune în Directiva 2002/39 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 de modificare a Directivei 97/67/CE în ceea ce privește continuarea procesului de deschidere spre concurență a serviciilor poștale comunitare și că trebuie acordată o perioadă de tranziție până în 2012 statelor membre care consideră necesar; implicațiile juridice ale opțiunilor de finanțare a obligațiilor de serviciu universal trebuie clarificate în prealabil de către Comisie; în următorul raport și cel târziu la 31 decembrie 2010, Comisia, după o largă consultare cu părțile interesate și elaborarea studiilor corespunzătoare, va include o evaluare a eficacității metodelor de finanțare propuse în directivă, precum și a gradului de adecvare a sferei serviciului universal la necesitățile clienților;

—

consideră că rețeaua poștală în ansamblu, inclusiv oficiile poștale în regim de franciză, ar putea nu numai să ofere servicii poștale, ci și să funcționeze ca o platformă de prestare și a altor servicii publice; această posibilitate permițând să se răspundă nevoilor în zonele rurale de munte sau îndepărtate, garantând astfel accesul la servicii esențiale prin transmisii de date;

—

constată că operatorii nou-intrați au creat noi locuri de muncă pe piețele liberalizate și, indirect, în sectoarele dependente de cel poștal; cu toate acestea, odată cu liberalizarea pieței de corespondență, sectorul poștal, reglementat anterior prin garanții sociale privind locurile de muncă și veniturile, riscă să regreseze către locuri de muncă nesigure și salarii reduse.

1.

consideră că serviciile poștale de calitate sunt esențiale pentru toate activitățile economice și sociale și reprezintă o componentă esențială a comunicării în cadrul UE;

2.

subliniază rolul-cheie jucat de serviciile poștale, în special dispozițiile privind serviciul universal, prin care se asigură servicii poștale de înaltă calitate, fiabile și accesibile, indiferent de condițiile geografice sau financiare, în favoarea coeziunii teritoriale și sociale a Uniunii Europene;

3.

subliniază angajamentul său și sprijinul pe care îl acordă în vederea realizării pieței unice europene prin liberalizarea reglementată a pieței poștale, garantându-se prestarea durabilă a serviciului universal;

4.

consideră că termenul prevăzut pentru realizarea pieței interne a serviciilor poștale până în 2009 trebuie extins până la 31 decembrie 2010, astfel cum se propune în Directiva 2002/39 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 de modificare a Directivei 97/67/CE în ceea ce privește continuarea procesului de deschidere spre concurență a serviciilor poștale comunitare și că trebuie acordată o perioadă de tranziție până în 2012 statelor membre care consideră necesar. Implicațiile juridice ale opțiunilor de finanțare a obligațiilor de serviciu universal trebuie clarificate în prealabil de către Comisie. În următorul raport și cel târziu la 31 decembrie 2010, Comisia, după o largă consultare cu părțile interesate și elaborarea studiilor corespunzătoare, va include o evaluare a eficacității metodelor de finanțare propuse în directivă, precum și a gradului de adecvare a sferei serviciului universal la necesitățile clienților.

5.

consideră că reglementarea la nivel european și național a operațiunilor poștale trebuie să constea din dispoziții care să asigure servicii universale pentru consumatori, garantând în același timp întreprinderilor poștale posibilitatea de a funcționa într-un mod flexibil, în funcție de fluctuațiile pieței și de necesitățile clienților;

6.

admite că, având în vedere impactul globalizării, cererile pieței de servicii de înaltă calitate și progresele tehnologice, sectorul serviciilor poștale se confruntă cu schimbări rapide. CoR subliniază că un serviciu poștal universal de înaltă calitate, modern și avansat din punct de vedere tehnologic reprezintă o condiție necesară pentru realizarea pieței unice, creșterea economică viitoare și incluziunea socială. Consumatorii și întreprinderile mici din regiunile îndepărtate și din cele urbane defavorizate se bazează în special pe serviciile poștale. Cu toate acestea, în același timp, noua tehnologie modernă oferă noi moduri de transmitere a mesajelor, care trebuie avute în vedere la stabilirea domeniului de aplicare al serviciului universal;

7.

atrage atenția asupra înlocuirii anumitor trimiteri poștale tradiționale cu noi forme de comunicare în unele state membre. Acest fenomen a dus la reducerea drastică a volumului de corespondență încredințat operatorilor poștali, lucru care trebuie luat în considerare la definirea domeniului de aplicare și a mijloacelor de finanțare a obligației de serviciu universal;

8.

recomandă să se acorde mai multă atenție potențialei reduceri a locurilor de muncă care poate rezulta în urma procesului de liberalizare, chiar dacă noii concurenți care vor intra pe piață vor oferi, în plus, oportunități de angajare considerabile;

9.

sugerează ca statele membre și Comisia Europeană să examineze în continuare posibilitățile de introducere a unor programe de reciclare destinate angajaților actualilor operatori poștali care riscă să fie disponibilizați atunci când monopolurile vor trebui să facă față concurenței operatorilor nou-intrați pe piață;

10.

constată că operatorii nou-intrați au creat noi locuri de muncă pe piețele liberalizate și, indirect, în sectoarele dependente de cel poștal; cu toate acestea, odată cu liberalizarea pieței de corespondență, sectorul poștal, reglementat anterior prin garanții sociale privind locurile de muncă și veniturile, riscă să regreseze către locuri de muncă nesigure și salarii reduse;

11.

solicită ca statele membre și Comisia să examineze posibilitățile oferite de exploatarea rețelei de oficii poștale în regim de franciză, după exemplul câtorva țări nordice care au obținut rezultate excelente. În aceste țări, oficiile poștale în regim de franciză, în care se desfășoară și alte activități comerciale, s-au dovedit o modalitate extrem de comodă de prestare a serviciilor poștale.

12.

consideră că rețeaua poștală în ansamblu, inclusiv oficiile poștale în regim de franciză, ar putea nu numai să ofere servicii poștale, ci, de asemenea, să funcționeze ca o platformă de prestare și a altor servicii publice, această posibilitate permițând să se răspundă nevoilor în zonele rurale de munte sau îndepărtate, garantând astfel accesul la servicii esențiale prin transmisii de date;

13.

constată că este în continuare neclar dacă articolul 6 privind informațiile referitoare la serviciul universal care trebuie publicate se referă la caracteristicile speciale ale serviciului universal stabilite de autorități sau la condițiile de prestare a serviciului de către operatorul serviciului universal. Articolul ar trebui modificat astfel încât să prevadă în mod clar care sunt părțile care pot face obiectul măsurilor adoptate de statele membre;

14.

constată că, la noul articol 7, directiva propune alternative de introducere a unor mecanisme de compensare publică prin subvenții directe sau, indirect, prin utilizarea procedurilor de achiziții publice;

15.

solicită clarificarea mai aprofundată a alternativelor de finanțare propuse la articolul 7:

16.

consideră că articolul 9 nu ia suficient în considerare condițiile proprii diferitelor state membre, ceea ce limitează posibilitatea de a găsi soluții alternative. Prin urmare, CoR sugerează că directiva ar trebui să permită combinarea și coordonarea diferitelor proceduri de acordare a licențelor și de autorizare, luând în considerare circumstanțele specifice fiecărui stat membru.

17.

consideră că securitatea și fiabilitatea funcționării unei întreprinderi desemnate ca prestator de serviciu universal nu ar trebui să facă obiectul unor cerințe mai stricte decât cele destinate, în general, întreprinderilor poștale. Impunerea unor condiții mai stricte prestatorului de serviciu universal va genera costuri suplimentare;

18.

admite că, într-un mediu pe deplin concurențial, este important ca, pentru echilibrul financiar al serviciului universal, precum și pentru limitarea distorsionărilor pieței, să se deroge de la principiul conform căruia prețurile reflectă costurile și condițiile comerciale normale numai pentru a proteja și a promova obligațiile de serviciu public definite de legislația națională relevantă. Acest lucru subliniază faptul că statele membre ar trebui, după caz, să mențină tarife uniforme pentru trimiterile ale căror tarife se stabilesc unitar, acesta fiind serviciul utilizat cel mai frecvent de către consumatori și întreprinderile mici; în plus, aceste principii nu ar trebui să-i împiedice pe furnizorii serviciului universal să practice pe baze voluntare tarife uniforme în sfera serviciului universal;

19.

consideră că este extrem de important ca principiile de stabilire a tarifelor pentru serviciul universal să respecte articolul 12 și să fie reglementate suficient de clar și fără ambiguități;

20.

recomandă clarificarea a ceea ce se înțelege prin tarife orientate în funcție de costuri și a faptului că tarifele trebuie să încurajeze atingerea obiectivelor de eficiență. Mai mult, directiva și preambulul acesteia ar trebui să indice în mod explicit că cerințele de tarifare referitoare la serviciul universal nu ar trebui să oblige întreprinderile poștale să reducă tarifele pentru simplul motiv că o creștere a eficienței a dus la operațiuni mai profitabile;

21.

consideră că este extrem de important ca cerințele privind raționalizarea și orientarea în funcție de costuri a tarifelor serviciului universal să fie suficient de clar stabilite, astfel încât să nu fie utilizate ca un instrument de control al tarifelor, ci înțelese din perspectiva principiilor liberei concurențe;

22.

consideră că tarifarea serviciilor, altele decât cele universale, nu ar trebui să facă obiectul unei reglementări directe;

23.

constată că dispozițiile articolului 14 alineatul (2) privind propusa contabilitate a costurilor sunt mai uniforme decât reglementarea în vigoare, deoarece nu este necesară evidențierea separată a costurilor serviciului universal în contabilitate, în cazul în care întreprinderea poștală nu primește finanțare externă pentru prestarea serviciului universal;

24.

consideră că directiva ar trebui să indice clar principiul potrivit căruia o întreprindere poștală nu este răspunzătoare pentru evidențierea separată a costurilor serviciului universal, dacă statul membru nu a introdus un sistem de finanțare a serviciului universal sau dacă gestionarea serviciului universal este lăsată în seama forțelor pieței;

25.

consideră inutil principiul enunțat la articolul 14 alineatul (8), conform căruia o autoritate națională de reglementare ar putea acționa discreționar în aplicarea articolului 14, de exemplu pentru a impune contabilitatea separată a costurilor; consideră, de asemenea, că ar trebui eliminată posibilitatea ca autoritatea națională de reglementare să dispună discreționar neaplicarea cerințelor prevăzute la articolul 14. În schimb, alineatul respectiv ar trebui să indice clar că cerința de evidențiere separată a costurilor în contabilitate nu ar trebui aplicată, în cazul în care un stat membru nu a creat un mecanism de finanțare în conformitate cu articolul 7 sau dacă nu a fost desemnat nici un prestator de serviciu universal;

26.

consideră că sunt esențiale alocarea costului serviciului universal și luarea acestuia în considerare atunci când întreprinderea desemnată să presteze serviciul universal are obligația de a aplica tarife orientate în funcție de costuri;

24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/48

—

salută faptul că nu există nici o intenție din partea Comisiei de a înlocui măsurile la nivel național, introduse în majoritatea statelor membre, cu măsuri la nivel comunitar sau de a elabora o legislație armonizată în domeniul prevenirii efectelor nocive ale alcoolului; împărtășește opinia Comisiei conform căreia politicile naționale deja puse în aplicare în majoritatea statelor membre sunt de competență națională, în conformitate cu articolul 152 din Tratatul CE și cu principiul subsidiarității;

—

atrage atenția că, în punerea în aplicare a planului de comparare a măsurilor care au fost deja puse în aplicare de statele membre și de identificare a celor mai bune practici și, în special, a domeniilor în care s-ar putea obține progrese viitoare, Comisia trebuie să se limiteze la obiectivele și competențele care i s-au atribuit prin tratate;

—

împărtășește opinia Comisiei conform căreia articolul 152 din Tratatul CE cu privire la politica în domeniul sănătății prevede o repartizare clară a responsabilităților între Uniunea Europeană și statele membre, acțiunea UE limitându-se la completarea politicilor naționale;

—

nu împărtășește opinia Comisiei conform căreia ar fi nevoie de o definiție comună a termenului de „consum punctual excesiv”(binge drinking) pentru a preveni și reduce obiceiurile de consum ridicat și extrem de alcool;

—

își manifestă cu tărie îndoiala cu privire la beneficiile pe care le poate aduce propunerea Comisiei de a analiza diferențele dintre obiceiurile de consum de alcool în funcție de țară, vârstă și sex. Același lucru este valabil și pentru sistemul propus de definiții flexibile, dar standardizate, pentru datele privind alcoolul și efectuarea de studii repetate și comparative privind consumul de alcool, care nu pot oferi multe informații noi, având în vedere diversitatea de obiceiuri culturale legate de consumul de alcool, pe care Comisia însăși le recunoaște.

1.

atrage atenția că riscurile pentru sănătate cauzate de consumul dăunător și periculos de alcool fac de mult obiectul dezbaterilor sociale și politice. În acest context, este ușor de înțeles de ce Comisia Europeană a abordat acest subiect și se concentrează în special pe aspecte privind prevenirea și reducerea consumului ridicat și excesiv de alcool, precum și privind consumul de alcool în rândul minorilor, accidentele rutiere produse ca urmare a consumului de alcool și sindromul alcoolismului fetal;

2.

având în vedere diferitele obiceiuri culturale legate de consumul de alcool în statele membre, consideră că este important ca această comunicare a Comisiei să nu se concentreze pe consumul de alcool în sine, ci mai degrabă pe abuzul de alcool și pe efectele dăunătoare ale acestuia;

3.

salută faptul că nu există nici o intenție din partea Comisiei de a înlocui măsurile la nivel național, introduse în majoritatea statelor membre, cu măsuri la nivel comunitar sau de a elabora o legislație armonizată în domeniul prevenirii efectelor nocive ale alcoolului; împărtășește opinia Comisiei conform căreia politicile naționale deja puse în aplicare în majoritatea statelor membre sunt de competență națională, în conformitate cu articolul 152 din Tratatul CE și cu principiul subsidiarității;

4.

atrage atenția că, în punerea în aplicare a planului de comparare a măsurilor care au fost deja puse în aplicare de statele membre și de identificare a celor mai bune practici și, în special, domeniile în care s-ar putea obține progrese viitoare, Comisia trebuie să se limiteze la obiectivele și competențele care i s-au atribuit prin tratate;

5.

salută faptul că, în dezbaterea măsurilor menite să sprijine și să completeze politicile naționale din domeniul sănătății publice puse în aplicare de statele membre, Comisia ține seama de obiceiurile culturale și de consum de alcool, diferite de la un stat membru la altul.

6.

împărtășește opinia Comisiei conform căreia articolul 152 din Tratatul CE cu privire la politica în domeniul sănătății prevede o repartizare clară a responsabilităților între Uniunea Europeană și statele membre, acțiunea UE limitându-se la completarea politicilor naționale;

7.

împărtășește opinia Comisiei conform căreia multe state membre au deja politici cuprinzătoare de combatere a efectelor negative ale consumului dăunător și periculos de alcool asupra sănătății și multe state membre au luat deja măsuri pentru reducerea efectelor nocive ale alcoolului;

8.

ia notă de strategia Comisiei de sprijinire a statelor membre în reducerea efectelor nocive ale alcoolului, dar, ținând seama de principiul subsidiarității și de diferențele dintre obiceiurile culturale legate de consumul de alcool, recunoscute de Comisie în comunicarea sa, nu este de acord că rezolvarea problemelor potențial similare din diferitele state membre necesită în mod necesar o abordare la nivelul UE.

9.

împărtășește opinia Comisiei conform căreia consumul dăunător și periculos de alcool are efecte semnificative asupra sănătății publice și generează, prin urmare, cheltuieli legate de asistența medicală, asigurările de sănătate, asigurarea ordinii publice și locurile de muncă, având astfel un impact negativ asupra dezvoltării economice și a întregii societăți. În mod deosebit tinerii sunt expuși riscului. În acest context, sunt absolut necesare strategii orientate spre prevenirea și tratarea consumului nociv de alcool.

10.

este de acord cu opinia Comisiei conform căreia consumul dăunător de alcool, în special în rândul tinerilor, are un efect negativ nu numai asupra stării de bine sub aspect social și al sănătății, ci și asupra nivelului de educație atins și a implicării lor în viața socială și democratică a comunității din care fac parte; observă, în plus, tendințe în creștere în consumul punctual excesiv de alcool în rândul tinerilor din multe state membre. Prin urmare, este deosebit de important ca statele membre să ia în discuție politici publice menite să combată consumul de alcool în rândul minorilor și obiceiurile dăunătoare de consum de alcool în rândul tinerilor, luând în considerare faptul că măsurile legislative trebuie gândite și pregătite cu multă atenție de către statele membre, astfel încât caracterul represiv al măsurilor menționate să nu îngreuneze accesul la persoanele avute în vedere;

11.

împărtășește opinia Comisiei conform căreia aplicarea eficientă a măsurilor de combatere, la nivel național și regional, a fenomenului conducerii autovehiculelor în stare de ebrietate ar putea duce la reducerea semnificativă a accidentelor soldate cu morți, răniți și cazuri de invaliditate;

12.

recomandă ca, prin dezvoltarea unei baze europene de constatări comune, așa cum se prevede în comunicare, Comisia să ia măsuri pentru evaluarea impactului consumului moderat de alcool și să ajungă la o definiție comună a ceea ce înseamnă „consum dăunător și periculos”;

13.

nu împărtășește opinia Comisiei conform căreia ar fi nevoie de o definiție comună a termenului de „consum punctual excesiv” pentru a preveni și reduce obiceiurile de consum ridicat și extrem de alcool;

14.

salută ideea unei inițiative de cercetare pentru evaluarea cheltuielilor și beneficiilor opțiunilor politice, deoarece aceasta ar contribui la evaluarea impactului diferitelor campanii menite să combată efectele nocive ale alcoolului;

15.

își manifestă cu tărie îndoiala cu privire la beneficiile pe care le poate aduce propunerea Comisiei de a analiza diferențele dintre obiceiurile de consum de alcool în funcție de țară, vârstă și sex. Același lucru este valabil și pentru sistemul propus de definiții flexibile, dar standardizate, pentru datele privind alcoolul și efectuarea de studii repetate și comparative privind consumul de alcool, care nu pot oferi multe informații noi, având în vedere diversitatea de obiceiuri culturale legate de consumul de alcool, pe care Comisia însăși le recunoaște;

16.

pe lângă acestea, dorește să sublinieze că punerea în aplicare a strategiei UE de sprijinire a statelor membre în reducerea efectelor nocive ale alcoolului nu trebuie să constituie o sarcină financiară pentru autoritățile regionale și locale.

17.

având în vedere competențele depline ale statelor membre, pe care Comisia le recunoaște foarte clar, salută inițiativa Comisiei de a iniția și sprijini măsurile de combatere a efectelor nocive ale consumului dăunător și periculos de alcool asupra sănătății pe trei niveluri diferite de acțiune;

18.

salută, în principiu, sprijinul — acordat în special în cooperare cu statele membre — strategiilor care au drept scop reducerea consumului de alcool în rândul minorilor și recomandă ca planurile Comisiei de a înființa un Forum pentru alcool și sănătate să fie puse în aplicare ca parte integrantă din Platforma de acțiune a UE pentru alimentație, activitate fizică și sănătate, pentru a asigura o abordare coerentă și, în același timp, pentru a contribui la reducerea cheltuielilor administrative și a numărului de organisme oficiale, așa cum a solicitat Comisia în repetate rânduri. Acțiunile întreprinse la nivel comunitar cu privire la alcool și sănătate trebuie să se concentreze pe împărtășirea cunoștințelor și pe schimbul de bune practici, pe baza măsurilor deja aplicate la nivel național, regional și local;

19.

salută ideea Comisiei de a verifica modul în care cercetarea la nivel european poate aduce un plus de valoare unei strategii europene de sprijinire a statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale alcoolului, care face parte din cel de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică;

20.

salută în mod expres inițiativa Comisiei de a lua în discuție măsurile naționale de reducere a abuzului de alcool și faptul că a ținut seama de acestea în comunicarea sa; având în vedere toate acestea, împărtășește opinia Comisiei că anumite măsuri adoptate de statele membre pentru reducerea efectelor nocive ale alcoolului în vederea protejării sănătății publice se bazează pe contexte culturale specifice;

21.

împărtășește în totalitate opinia Comisiei că strategiile naționale ar putea fi mai eficiente dacă ar fi susținute de activități la nivel local și comunitar; ținând seama de acest fapt, salută implicarea factorilor de decizie de la nivel regional și local în activitățile UE, în conformitate cu articolul 152 din Tratatul CE;

22.

este de acord cu Comisia că autoritățile locale ar putea contribui la strategiile de prevenire și sprijinire menite să protejeze cetățeanul de efectele nocive ale alcoolului, dar subliniază că aceste strategii sunt deja răspândite și, în consecință, salută strategia Comisiei de a sprijini autoritățile locale și regionale;

23.

cu privire la coordonarea acțiunilor la nivel comunitar, face trimitere la articolul 152 din Tratatul CE, care stabilește o repartizare clară a responsabilităților între Uniunea Europeană și statele membre, acțiunea UE limitându-se la completarea politicilor naționale. Încercarea Comisiei de a îmbunătăți coerența deciziilor politice nu trebuie să ducă la încălcarea acestei repartizări clare a responsabilităților; prin urmare, respinge introducerea etichetelor cu mesaje de avertizare armonizate, pe care Comisia nu le exclude în comunicarea sa; în aceleași timp, este în favoarea autoreglementării în domeniul publicității.

24.

împărtășește opinia Comisiei conform căreia principala contribuție a Comisiei la politicile în materie de alcool trebuie să fie completarea politicilor și strategiilor naționale în acest domeniu. Acest fapt este stipulat și la articolul 152 din Tratatul CE; este mulțumit că, având în vedere repartizarea clară a responsabilităților între Uniunea Europeană și statele membre, Comisia nu intenționează să înainteze alte propuneri legislative noi;

25.

salută, de asemenea, faptul că, la punerea în aplicare a strategiei, Comisia pune un accent deosebit pe principiul subsidiarității și pe simplificarea procedurilor administrative.

24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/52

—

consideră că guvernanța democratică constituie baza pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) și trebuie să i se aplice o abordare amplă, iar o mai bună guvernanță reprezintă cheia unei politici de dezvoltare reușite. Elementul-cheie al bunei guvernanțe este recunoașterea faptului că cele mai bune decizii se iau la nivelul cel mai apropiat de cetățean;

—

consideră că, în mod evident, este insuficient să se vorbească despre „rolul esențial pe care îl pot juca autoritățile locale în realizarea ODM”; guvernanța presupune, la toate nivelurile de putere ale unei țări, moduri de guvernare inspirate de principiile transparenței, participării publice și respectării subsidiarității;

—

consideră esențial, în aceste condiții, în special în ceea ce privește țările riverane Mării Mediterane (dintre care mai multe sunt vizate de Strategia Africa), să reamintească recomandările pe care le-a formulat deja în avizul său din 13 octombrie 2005 cu ocazia celei de-a 10-a aniversări a parteneriatului euro-mediteranean și pe care le-a reiterat în concluziile seminarului de la Valencia din 10 aprilie 2007, în favoarea instituirii unui forum euro-mediteranean al autorităților locale;

—

atrage atenția asupra sprijinului financiar pe care îl merită guvernanța la nivel local: procentul maxim de 15 % alocare bugetară care, în conformitate cu regulamentul 10 al FED, poate fi rezervat sprijinului acordat societății civile, cooperării tehnice și guvernanței (dacă acesta nu este acordat în sectoarele de concentrare principală) este considerat, în mod evident, insuficient; acest plafon ar trebui majorat la cel puțin 25 %, pentru a acoperi atât dimensiunea națională, cât și pe cea locală;

—

solicită Comisiei Europene, în conformitate cu obiectivele Acordului de cooperare pentru dezvoltarea cooperării descentralizate, să acorde sprijin tehnic și financiar și să colaboreze cu Comitetul pentru crearea unei burse a cooperării descentralizate, în vederea facilitării și a coordonării mai eficiente a dezvoltării unor acțiuni de cooperare descentralizată desfășurate de autoritățile locale și regionale ale UE și omologii lor din țările terțe în curs de dezvoltare.

1.

susține multe dintre liniile generale ale comunicării Comisiei, potrivit cărora:

2.

dorește să reafirme principiul enunțat în recomandările avizului său din proprie inițiativă privind rolul cooperării descentralizate în cadrul reformei politicii de dezvoltare (CdR 224/2005), care prevede că o mai bună guvernanță reprezintă cheia unei politici de dezvoltare reușite și că elementul-cheie al bunei guvernanțe este recunoașterea faptului că cele mai bune decizii se iau la nivelul cel mai apropiat de cetățean;

3.

consideră, prin urmare, că, pentru a pune efectiv în aplicare guvernanța democratică, este necesar ca principiile enunțate de Comisie să nu se limiteze la nivel național sau interguvernamental, ci să fie avută în vedere și dimensiunea locală a descentralizării și a democrației; recomandă, în acest sens, să nu fie avute în vedere doar interacțiunile între diversele sectoare ale vieții naționale, ci și încercarea de a asigura o bună coordonare între nivelul național și nivelurile locale de guvernare;

4.

consideră că, în mod evident, este insuficient să se vorbească despre „rolul esențial pe care îl pot juca autoritățile locale în realizarea ODM”; guvernanța presupune, la toate nivelurile de putere ale unei țări, moduri de guvernare inspirate de principiile transparenței, participării publice și respectării subsidiarității. Acesta este motivul pentru care punerea în aplicare a comunicării Comisiei trebuie să se bazeze pe următoarele principii:

5.

recomandă anticiparea dificultăților de care riscă să se lovească aplicarea principiului aproprierii propus de strategia de dezvoltare a Uniunii Europene în relațiile sale cu guvernele țărilor beneficiare, atunci când trebuie luate în calcul nivelurile de guvernare subnaționale;

6.

recomandă în primul rând punerea în aplicare în totalitate a noului articol 4 din Acordul Cotonou revizuit și organizarea unei consultări eficiente a autorităților locale descentralizate privind ajustarea programelor de asistență ale UE negociate cu guvernele țărilor respective;

7.

consideră esențial ca informațiile privind procedurile și impactul acestei consultări să fie puse la dispoziția asociațiilor aleșilor locali din țările în cauză;

8.

salută în această privință difuzarea, în conformitate cu recomandarea formulată în Avizul CdR 224/2005, a liniilor directoare către delegațiile Comisiei, pentru a le sensibiliza cu privire la dimensiunea locală a acțiunilor Uniunii Europene, în special în materie de guvernanță, dar regretă că nu a primit aceste documente spre informare;

9.

consideră necesară revizuirea structurii „profilului de guvernanță”, în a cărui concepere nu a fost luat în considerare decât în mică măsură principiul aproprierii și care nu aduce nici un progres major în materie de promovare a guvernanței democratice la nivel local: departe de a constitui o dimensiune în sine, aceasta se prezintă fragmentată și divizată între mai multe din cele nouă rubrici (1); în schimb, dimensiunea descentralizată care apare la numeroase rubrici (statul de drept, guvernanța economică etc.) merită să fie tratată separat;

10.

recomandă, cu toate acestea, ca „inițiativa guvernanță”, o rezervă financiară al cărei scop este de a stimula „schimbări reale și progrese decisive în materie de guvernanță democratică”, să fie utilizată în special pentru dezvoltarea legăturii dintre nivelul național și cel local de guvernare, prin respectarea principiilor de echitate, transparență și participare publică, iar guvernele să poată beneficia de aceasta doar în cazul în care își asumă angajamentul de a transfera autorităților locale fondurile necesare în funcție de responsabilitățile conferite acestora;

11.

atrage atenția asupra sprijinului financiar pe care îl merită guvernanța la nivel local: procentul maxim de 15 % alocare bugetară care, în conformitate cu regulamentul 10 al FED, poate fi rezervat sprijinului acordat societății civile, cooperării tehnice și guvernanței (dacă acesta nu este acordat în sectoarele de concentrare principală) este considerat, în mod evident, insuficient; acest plafon ar trebui majorat la cel puțin 25 %, pentru a acoperi atât dimensiunea națională, cât și pe cea locală;

12.

salută faptul că rapoartele redactate pe baza mecanismului african de evaluare colegială (MAEC), conceput și condus chiar de țările africane în cadrul NEPAD, pot servi drept bază pentru profilul de guvernanță;

13.

ar dori ca atenția și sprijinul pe care Uniunea Europeană este dispusă să-l ofere acestui exercițiu de autoevaluare națională să contribuie la stimularea participării autorității locale și a progresului în descentralizare și la lansarea unui program național de acțiune destinat remedierii punctelor slabe constatate;

14.

reafirmă că întărirea capacității autorităților locale joacă un rol esențial în realizarea unei descentralizări a puterilor pe care publicul să o perceapă ca pe un real progres. Acțiunile în acest domeniu pot lua diverse forme, de exemplu:

15.

recomandă implicarea organizațiilor care reunesc aleșii locali și reprezintă preocupările acestora în organismele de dialog politic între UE și țările în cauză, în special la summitul UE-Africa prevăzut pentru al doilea semestru din 2007;

16.

salută faptul că descentralizarea în America Latină pare să fie un element de modernizare a statului și dorește să fie informat cu privire la progresele înregistrate în aplicarea programului de guvernanță anunțat în 2008 pentru regiunea Asia;

17.

salută faptul că „facilitatea guvernanță” anunțată în comunicarea Comisiei apare în instrumentul financiar de parteneriat și vecinătate (IFPV) și solicită să fie asociat la aplicarea programului de cooperare între autoritățile locale și regionale ale țărilor partenere și ale UE dincolo de zonele transfrontaliere, astfel cum prevede programul interregional 2007-2010 (PIR) începând cu anul 2008;

18.

regretă, cu toate acestea, că acordurile semnate între UE și fiecare dintre țările vizate de politica europeană de vecinătate acordă prea puțin atenție dimensiunii locale a guvernanței;

19.

consideră esențial, în aceste condiții, în special în ceea ce privește țările riverane Mării Mediterane (dintre care mai multe sunt vizate de Strategia Africa), să reamintească recomandările pe care le-a formulat deja în avizul său din 13 octombrie 2005 cu ocazia celei de-a 10-a aniversări a parteneriatului euro-mediteranean și pe care le-a reiterat în concluziile seminarului de la Valencia din 10 aprilie 2007 (CdR 59/2007), în favoarea instituirii unui forum euro-mediteranean al autorităților locale;

20.

reamintește, în primul rând, avizul său precedent (CdR 224/2005), solicitând să se țină seama în mod corespunzător de aceste autorități în cadrul politicilor europene de dezvoltare, și speră că organizațiile care le reprezintă la nivel european și internațional vor fi capabile să poarte un dialog eficient cu instituțiile europene;

21.

intenționează să-și aducă pe deplin contribuția, în cadrul instituțiilor europene, ca organ comunitar de reprezentare a autorităților locale care, în egală măsură, garantează și furnizează guvernanța democratică populației; dorește să participe la dialogul politic al UE cu diversele regiuni ale lumii, în special Africa, și consideră că viitorul summit UE-Africa ar trebui să-i ofere prima ocazie în acest sens;

22.

dorește să se implice în special în dialogul cu autoritățile locale din țările în cauză pentru a realiza un schimb de experiență privind punerea în aplicare a descentralizării și practicile curente care promovează progresul guvernanței democratice; acesta este motivul pentru care, cu ocazia viitoarei revizuiri a Acordului Cotonou, consideră că, în ceea ce privește mecanismul instituțional, autorităților descentralizate ar trebui să li se acorde aceeași atenție ca și mediilor economice și sociale și, în consecință, acordul ar trebui să poată beneficia de un mecanism analog celui prevăzut în prezent de protocolul nr. 1.4 cu privire la Comitetul Economic și Social European;

23.

reafirmă dorința autorităților locale europene de a-și împărtăși experiența și know-how-ul cu omologii din alte regiuni ale lumii; acestea realizează deja acest lucru, inclusiv în domeniul menținerii păcii, de exemplu prin „diplomația orașelor”, dar și politica de guvernanță ar trebui să beneficieze de sprijinul acestora în diverse moduri:

24.

solicită Comisiei Europene, în conformitate cu obiectivele Acordului de cooperare pentru dezvoltarea cooperării descentralizate, să-și aducă sprijinul tehnic și financiar și să colaboreze cu Comitetul pentru crearea unei burse a cooperării descentralizate, în vederea facilitării și a coordonării mai eficiente a dezvoltării unor acțiuni de cooperare descentralizată desfășurate de autoritățile locale și regionale ale UE și omologii lor din țările terțe în curs de dezvoltare. Această bursă a cooperării ar putea lua forma unui serviciu on-line în care ar putea fi abordate, pe de-o parte, nevoile sau solicitările de asistență și, pe de altă parte, manifestările de interes sau ofertele.

24.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/57

—

scoate în evidență faptul că, deși de la publicarea acesteia în 8 noiembrie 2006, inițiativa „Regiunile pentru schimbarea economică” a fost adusă într-o nouă dimensiune, adică, abandonarea abordării de sus în jos (top-down) a Comisiei Europene pentru principiul de jos în sus (bottom-up) al colectivităților teritoriale, aceasta nu a făcut subiectul unei comunicări oficiale a Comisiei Europene. Prezentul aviz ține seama de această evoluție;

—

subliniază posibilitatea pentru Comitetul Regiunilor de a participa activ la monitorizarea programelor operaționale în cadrul Interreg IV și Urbact II sub forma rolului consultativ în Comitetele de monitorizare respective;

—

își exprimă dorința de a atinge o sinergie între platforma de monitorizare a Strategiei Lisabona și inițiativa „Regiunile pentru schimbarea economică” menținând valorile specifice ale fiecăreia. platforma de monitorizare a Strategiei Lisabona reprezintă o oportunitate de transmitere a experienței în scopul contribuirii la întărirea politicii de coeziune și la accentuarea Agendei Lisabona;

—

pune accentul pe comunicarea și difuzarea informațiilor la nivel european, cheie de boltă a reușitei inițiativei „Regiunile pentru schimbarea economică”. În acest context, un rol important îi revine Comitetului Regiunilor pentru a acționa în concordanță cu Comisia Europeană;

—

solicită ca inițiativa să fie organizată în așa fel încât să faciliteze descoperirea celor mai bune practici la nivelul regiunilor și să creeze mecanisme simple pentru ca acestea să fie difuzate în alte regiuni ale Uniunii Europene. Inițiativa „Regiunile pentru schimbarea economică” trebuie să fie o pârghie, un catalizator al ideilor și al inițiativelor bune așa cum au fost în trecut anumite inițiative comunitare.

1.

apreciază pozitiv intenția Comisiei Europene de a ameliora prin inițiativa „Regiunile pentru schimbarea economică” eficiența acțiunilor de dezvoltare regională și locală prin punerea în valoare, în mod substanțial, a experiențelor teritoriale reușite și prin promovarea difuzării acestora, a schimbului reciproc și a adaptării la alte contexte prin acțiuni în rețea cărora este necesar să li se dea un nou impuls, dat fiind că reprezintă instrumente ale politicii comunitare pentru modernizarea economică și creșterea competitivității;

2.

recunoaște că inițiativa se află în centrul vocației instituționale a Comitetului Regiunilor; consideră însă că este necesar să se facă apel la potențialul de acțiune și de participare al acestuia și solicită ca rolul de reprezentant al ansamblului sistemelor regionale și locale ale Uniunii Europene să fie pus în valoare;

3.

atrage atenția asupra creării în cadrul Comitetului Regiunilor a platformei de monitorizare a Strategiei Lisabona, compusă din autorități locale și regionale care s-au angajat să evalueze și să accentueze punerea în aplicare a acestei strategii la nivel local;

4.

observă că aceasta este singura inițiativă consacrată în mod explicit promovării cooperărilor tematice între autoritățile locale și regionale fără ca să fie impuse condiții geografice prealabile: într-adevăr, acestea nu trebuie să aparțină aceleiași zone frontaliere sau aceluiași spațiu transnațional. Este posibil ca acesta să reprezinte instrumentul de integrare europeană cel mai flexibil aflat la dispoziția regiunilor; dar acesta trebuie să însoțească și să susțină permanent funcționarea mai eficientă a unei politici regionale din ce în ce mai complete și mai ambițioase;

5.

aprobă intenția Comisiei de a organiza, prin intermediul inițiativei „Regiunile pentru schimbarea economică”, schimburi veritabile, precum și difuzarea de experiențe și bune practici cu privire la dezvoltare și coeziune, între autoritățile locale europene în cadrul Strategiei Lisabona. În acest scop, subliniază importanța unei participări efective și directe a autorităților de gestiune a programelor operaționale regionale în rețelele promovate de această inițiativă;

6.

ia la cunoștință că inițiativa „Regiunile pentru schimbarea economică”, a Comisiei Europene respectă principiul subsidiarității și este concepută ca un proces de învățare, de interacțiune și de adoptare a celor mai bune practici produse la nivel regional și local, prin intermediul unor acțiuni de cooperare teritorială pentru realizarea Obiectivelor Lisabona și Göteborg. Cu toate acestea, consideră că întărirea dimensiunii regionale pe plan politic este nedisociabilă de reușita politicii regionale europene;

7.

de aceea, propune Comisiei Europene să dezbată progresele și temele inițiativei anual, în cadrul unei conferințe organizate împreună cu Comitetul Regiunilor.

8.

atrage atenția asupra faptului că inițiativa „Regiunile pentru schimbarea economică” vine în completarea formelor existente de cooperare interregională, care a fost întărită în cadrul noului obiectiv de „cooperare teritorială europeană” a politicii regionale. În acest context, este important să se garanteze că și în viitor susținerea colaborării între autoritățile locale și regionale europene, care a început în cadrul lui Interreg IIIC, va continua la un nivel suficient;

9.

consideră că este necesar să fie clarificate procedurile de cooperare dintre regiuni și orașe din moment ce se fac referiri și sunt luate în considerare ambele niveluri instituționale în documentele disponibile ale Comisiei, deși rețelele de regiuni reprezintă referința principală în aceste documente. Din acest punct de vedere, consideră că este oportun să se sublinieze că atât regiunile, cât și orașele sunt eligibile pentru programele „Interreg IV C” și „Urbact 2007-2013”, deși trebuie recunoscut faptul că regiunile sunt forța motrice principală în cadrul primului program și orașele în cadrul celui de al doilea. De asemenea, consideră că ar fi deosebit de utilă și productivă încurajarea participării actorilor dinamici ai regiunilor și orașelor în calitate de parteneri;

10.

încurajează Comisia să dea dovadă de o mai mare transparență decât în trecut. Programul de lucru al rețelelor deja operaționale ar trebui să fie cel puțin disponibil pe Internet, la fel cum ar trebui să fie disponibilă și o sinteză a diferitelor întâlniri care au avut loc; precum și rezultatele, exemplele de bune practici din trecut și coordonatele principalului partener al rețelei, astfel încât cei interesați să aibă acces și, eventual, să poată evalua rezultatele. De asemenea, se consideră util ca Comisia să aibă în vedere crearea unei pagini de Internet în care cei interesați să poată căuta parteneri și alte informații utile.

11.

observă că, în urma întâlnirilor și discuțiilor din 31 ianuarie și 16 martie 2007 la ședințele Comisiei COTER cu privire la proiectul de aviz aprobat în ultima ședință, Comisia Europeană și-a actualizat și detaliat poziția față de inițiativa „Regiunile pentru schimbarea economică”. În special se poate observa că, deși încă nu a fost inclusă oficial în nici un document al Comisiei Europene, la selecția operațiunilor pentru opțiunea accelerată va fi utilizată abordarea de jos în sus (bottom-up). În plus, actualizarea acestor operațiuni se va face în conformitate cu funcționarea programelor operative Interreg IVC și Urbact II și cu regulamentele de actualizare respective. In acest mod ar trebui să fie asigurat efectiv accesul în condiții egale la inițiativă pentru toate autoritățile locale și regionale europene și transparența per ansamblu a inițiativei;

12.

recomandă, de asemenea, publicarea manifestării interesului prin intermediul paginilor de Internet ale Comisiei și Comitetului Regiunilor și transmiterea de e-mail-uri birourilor din Bruxelles ale reprezentanților regiunilor și celor din domeniul politicii regionale ai reprezentanțelor permanente ale statelor membre la Uniunea Europeană, pentru ca informația să se difuzeze rapid și să parvină rapid regiunilor și orașelor. În cele din urmă, poate fi utilizată rețeaua INFO RELAYS care este coordonată de Comisie în aproape toate regiunile Uniunii Europene, precum și rețeaua de promovare și informare care a fost creată în statele membre pentru necesitățile programelor cadru de sprijin comunitar;

13.

propune, de asemenea, să se stabilească o procedură care să permită o participare activă a Comitetului Regiunilor (consultare la invitația/propunerea Comisiei?) la elaborarea programelor operaționale, sau — ca alternativă — să se creeze un canal de comunicare care să permită transmiterea indicațiilor Comitetului structurilor tehnice însărcinate cu elaborarea acestora.

14.

înțelege preocuparea Comisiei de a face rețelele existente mai generale și mai puțin restrânse și că abordarea tematică trebuie să prevaleze asupra celei geografice (a se vedea punctul 3); dar consideră că aceste două abordări sunt de fapt complementare și că această complementaritate trebuie exploatată: necesitatea de a păstra și de a reflecta diversitățile fiind evidentă, temele trebuie definite ținând cont de dimensiunea lor teritorială; pe de altă parte, un obiectiv crucial care trebuie realizat este sinergia între diferitele rețele, punându-le în evidență complementaritatea, atât la nivel tematic, cât și teritorial. În acest context, Comitetul cere să se acorde atenție zonelor mai puțin dezvoltate și dezavantajate din cauza îndepărtării geografice;

15.

subliniază necesitatea de a lăsa mai mult spațiu inițiativelor de pe teren. Ca reprezentanți ai autorităților locale și regionale, membrii Comitetului Regiunilor trebuie să susțină aceste măsuri și să depună eforturi pentru ca această „deschidere” să nu ducă la o „închidere” la nivel național. Comitetul Regiunilor va depune eforturi pentru ca această inițiativă să susțină și să recunoască efectiv rețelele de regiuni și orașe care doresc să colaboreze pentru promovarea celor mai bune inovații pentru dezvoltarea economică, socială și protecția mediului;

16.

pune accentul pe tema durabilității rețelelor, care constă, pe de o parte, în posibilitatea de a menține schimburile existente un timp suficient de lung (ceea ce face să apară problema resurselor) iar, pe de altă parte, de capacitatea acestora de a facilita participarea și interacțiunea între instituții (implicarea efectivă a actorilor instituționali interesați) și între teritorii (participarea diferitelor niveluri regionale și locale europene și a părților interesate teritoriale respective care pot profita efectiv de experiența împărtășită).

17.

solicită Comisiei să garanteze participarea diferitelor tipuri de regiuni și autorități locale astfel încât să se reflecte diversitatea, originalitatea și valoarea diferitelor soluții de dezvoltare adoptate. Acțiunile care vor avea loc în cadrul inițiativei „Regiunile pentru schimbarea economică” și în cadrul opțiunii accelerate vor trebui să țină cont de aceste experiențe diverse și de interacțiunile dintre dimensiunea regională și locală cu privire la temele pre-selecționate. Comitetul Regiunilor își propune să reprezinte în mod eficace integrarea dintre cele două dimensiuni, atât la definirea orientărilor tematice generale ale inițiativei și ale procedurilor de punere în aplicare ale acesteia cât și la elaborarea și realizarea programelor de referință directă („Interreg IVC” și „Urbact 2007-2013”);

18.

își exprimă îngrijorarea că procedurile de alegere univocă a temelor prioritare pot părea prea rigide (1), deși aceste teme sunt suficient de vaste și conforme cu Agenda Lisabona reînnoită, ca în cazul rolului industriei pentru dezvoltarea regională, temă absentă dintre temele propuse în momentul de față. De aceea, ar trebui precizată și definită o procedură care să permită completarea și reexaminarea acestor teme garantând transparența maximă a procesului decizional, în sinergie și în colaborare cu autoritățile locale și regionale. De altfel, autoritățile locale și regionale trebuie să își păstreze autonomia de administrare a propriilor rețele chiar dacă acestea se vor concentra pe temele alese de Comisie. De asemenea, Comitetul pune problema coerenței între anumite teme indicate și prioritățile definite de Fondul European de Dezvoltare Regională. În acest context, ar trebui să se specifice mai ales admisibilitatea temelor legate direct de Fondul European de Dezvoltare Regională (2).

19.

recunoaște că, în general, pentru a obține o utilizare mai eficientă și mai eficace a resurselor financiare prevăzute pentru politica de coeziune, este indispensabilă nu doar o participare din partea autorităților naționale și regionale ci și un rol mai direct al Comisiei Europene care trebuie să definească pe bază voluntară noi modalități de interacțiune, de schimb și de cooperare între regiuni, autorități locale și Comisie;

20.

consideră că este util, de altfel, să se definească mai precis cadrul de referință financiar prevăzut pentru inițiativă, luând în considerare faptul că fondurile ar trebui să provină din mai multe surse, cele două noi programe operaționale (într-un anumit procent care nu este încă definit în proiectele de buget respective), principalele programe regionale, fondurile de asistență tehnică ale Comisiei direct disponibile. În acest context, finanțarea pusă la dispoziție prin intermediul celor două programe PO „Interreg IVC” și „Urbact 2007-2013” reprezintă doar un impuls pentru punerea în aplicare în cadrul programelor principale. Acestea din urmă trebuie să reprezinte principala sursă de finanțare a inițiativei. Trebuie stabilită ponderea cofinanțării naționale luând în considerare limitările impuse de necesitatea de menținere a stabilității financiare în statele membre.

21.

atrage atenția că inițiativa trebuie structurată astfel încât să faciliteze descoperirea celor mai bune practici la nivel regional și să creeze proceduri simple pentru difuzarea acestora și în alte regiuni ale UE. Pe scurt, inițiativa „Regiunile pentru schimbarea economică” trebuie să servească de stimul și catalizator de idei și inițiative bune, așa cum au făcut în trecut anumite inițiative comunitare;

22.

insistă asupra importanței efectului demonstrației și difuzării pentru a asigura viabilitatea inițiativei. „Regiunile pentru schimbarea economică” trebuie să se justifice prin dinamismul său, mai ales demonstrând că este capabilă să integreze cele mai bune proiecte în marile programe (main stream) ale politicii de coeziune pentru a le asigura finanțarea;

23.

apreciază pozitiv, în cadrul politicii de comunicare a inițiativei, informația, furnizată de DG pentru politica regională în ședința COTER din 31 ianuarie 2006, privind participarea unui membru al Comitetului Regiunilor în comisia de evaluare a premiilor anuale pentru inovație prevăzute de această inițiativă;

24.

subliniază importanța comunicării și diseminării informației pentru difuzarea inițiativei. Conferințele anuale programate ar trebui să se axeze pe prezentarea celor mai bune practici și pe eventuala punere în aplicare a acestora în regiunile și orașele europene. Comitetul Regiunilor se declară dispus să coopereze cu Comisia referitor la acest punct, mai ales în ceea ce privește schimbul de date cu platforma de monitorizare a Strategiei Lisabona. Apreciază că este util să se difuzeze mai multe informații despre inițiativă începând cu faza pregătitoare care este în curs. În prezent, anumite documente de referință, ca de exemplu, „Documentul de lucru al serviciilor Comisiei”, care conțin temele propuse (3) nu sunt disponibile pentru moment decât în engleză și franceză: Comitetul propune ca acestea să fie difuzate și în celelalte limbi comunitare;

25.

salută cele trei conferințe care au fost organizate până în prezent de Comisie în cadrul inițiativei „Regiunile pentru schimbarea economică” și apreciază că este necesar să recomande lansarea unor inițiative ulterioare de comunicare și dialog (puncte de întâlnire, conferințe, forumuri reale sau virtuale etc.), pe lângă cele deja indicate, și mai ales, includerea acestor acțiuni de comunicare, de promovare și de difuzare într-un Plan de comunicare unitar, care să permită, printr-o planificare multianuală a acțiunilor, definirea cadrului de coordonare în care se va înscrie efortul așteptat din partea serviciilor responsabile cu informarea ale Comisiei și ale altor actori participanți, printre care un rol special îi revine Comitetului Regiunilor, care își manifestă disponibilitatea pentru aprofundările necesare în acest domeniu;

26.

propune ca fonduri suplimentare să fie puse la dispoziția autorităților de gestionare ale programelor din cadrul Obiectivului 3, pentru ca inițiativa să permită valorizarea acțiunii rețelelor de cooperare teritorială cu privire la punerea în aplicare a Strategiei Lisabona, în special în favoarea cetățenilor, în cadrul Planului Comisiei Europene (4);

27.

susține propunerile Comisiei Europene de a organiza conferințe tematice periodice în cadrul acestei inițiative și de a integra ideile deosebit de utile pentru politica structurală în principalele programe ale fondurilor structurale prin intermediul opțiunii accelerate;

28.

se întreabă care va fi termenul necesar pentru lansarea inițiativei. Trebuie observat că inițiativa nu va deveni complet operativă decât în a doua jumătate a anului 2007. Într-adevăr, Comisia își declară intenția de a lansa deja anumite acțiuni accelerate pe baza resurselor disponibile eventual din programele care sunt încă în curs (programele actuale „Interreg IIIC” și „Urbact”), permițând anticiparea momentului în care noile programe vor deveni operaționale. Este necesar în acest caz să se precizeze termenele globale prevăzute;

29.

propune ca un membru al Comitetului Regiunilor să facă parte din Comitetele de supraveghere ale programelor „Interreg IVC” și „Urbact 2007-2013” pentru a garanta o bună interacțiune și cooperare la nivelul punerii în aplicare a inițiativei „Regiunile pentru schimbarea economică” și ca o recunoaștere a rolului Comitetului Regiunilor de reprezentant al autorităților locale și regionale la nivel european;

30.

recomandă ca instituțiile să mențină un dialog regulat cu asociațiile în care se integrează cetățenii și cu societatea civilă, în acest mod intensificându-se democrația participativă;

31.

invită Comisia să furnizeze mai multe informații asupra procedurilor de gestiune a inițiativei. Este important să se stabilească procedurile de cooperare dintre Direcțiile Generale ale Comisei și regiuni și orașe, precum și dintre Comisie și Comitetul Regiunilor;

32.

solicită ca decizia privind inițierea unei acțiuni inovatoare prin intermediul programului operațional, în cadrul unei rețele la care participă regiunea, să revină comitetului de monitorizare;

33.

subliniază că scopul inițiativei este alimentarea marilor programe cu cele mai bune idei provenite din rețele. Solicită în consecință Comisiei să precizeze care va fi procedura prin care se vor selecționa cele mai bune practici și cum se va face monitorizarea acestora în faza de evaluare; propune ca, pe lângă prezentarea candidaturilor pe bază voluntară din partea regiunilor/orașelor, să se introducă pentru acestea posibilitatea de a propune Comisiei, conform unor proceduri codificate simple și flexibile, sugestii și observații despre cele mai bune practici care prezintă un interes special și o valoare potențială pentru crearea sau extinderea rețelelor, în cadrul temelor definite de inițiativă. Cu privire la aceasta propune ca Comisia să-și asume acest rol în colaborare cu evaluatori externi pentru fiecare activitate tematică, sub rezerva ca deciziile să fie luat de Comitetul de monitorizare;

34.

solicită Comisiei Europene să furnizeze precizări privind organizarea și finanțarea asistenței tehnice pentru inițiativă, căreia i se acordă o mare importanță pentru valorificarea efectivă a celor mai bune practici; observă, mai ales, că este necesar un sprijin metodologic pentru evaluarea inovațiilor reale și identificarea celor care ar putea fi transferate sau dezvoltate;

35.

se întreabă care este pertinența și caracterul exhaustiv al titlului atribuit inițiativei. Se întreabă dacă denumirea „Regiunile pentru schimbarea economică” este într-adevăr cea mai adecvată, sau, dacă dimpotrivă, există riscul unei confuzii cu alte inițiative (de exemplu: „Regiunile cunoașterii” sau grupul Lisabona). Consideră că ar fi fost preferabil, pentru eficiența comunicării, ca inițiativa să fie numită „Regiunile și orașele pentru schimbarea economică”, dar, cu toate acestea, recunoaște că termenul generic de „regiuni” a fost preferat deoarece înglobează diferitele niveluri instituționale cu dimensiune teritorială.

36.

atrage atenția asupra faptului că Comitetul Regiunilor a dezvoltat „platforma de monitorizare a Strategiei Lisabona”, un instrument operațional pentru autoritățile locale și regionale pentru punerea în evidență a contribuției acestor niveluri de administrație la Strategia Lisabona și pentru a mări pe plan local însușirea strategiei. O platformă interactivă este operațională din 2006. Pentru moment, există 100 de regiuni și orașe participante. Scopul principal al platformei este de a ajuta regiunile să se poziționeze mai bine în raport cu tendințele de modernizare actuale europene și să iasă dintr-o perspectivă pur națională. Instrumentele platformei sunt monitorizarea (evaluarea necesităților), analiza comparativă (transparența pe plan european), schimburile între grupurile de lucru și interacțiunea (schimb on-line);

37.

îndeamnă Comisia Europeană să se asigure că lucrările se desfășoară în cadrul unei simplificări majore dat fiind că există riscul ca lucrurile să se complice. Recomandă să se continue sinergia și complementaritatea cu politica regională. Ar fi util să se găsească puncte comune între inițiativa „Regiunile pentru schimbarea economică” și platforma de monitorizare a Strategiei Lisabona a Comitetului Regiunilor;

38.

propune, în special, să se faciliteze, prin modalități mai adecvate și eficiente, interacțiunea dintre inițiativă și Platforma de monitorizare a Strategiei Lisabona, luând în considerație rolul de forum de discuții și schimburi de cele mai bune practici între regiunile și orașele europene. Această abordare ar permite simplificarea și alimentarea cu idei și propuneri procesul de selecție a rețelelor interregionale pentru inițiativa „Regiunile pentru schimbarea economică”, mai ales pentru opțiunea accelerată. În același timp, platforma ar trebui să păstreze și să valorifice propriul său rol de monitorizare a aspectelor de guvernanță și de orientare politică în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare a Strategiei Lisabona. Comitetul Regiunilor este dispus ca, în acest scop, să creeze sinergiile necesare la nivel instituțional și operațional cu Comisia și programele „Interreg IVC” și „Urbact 2007-2013”.

39.

propune ca, în concluzie și pe baza elementelor menționate mai sus, precum și a rolului și importanței inițiativei examinate, Comitetul Regiunilor, în conformitate cu responsabilitățile sale instituționale și pentru realizarea inițiativei, să joace un rol de reprezentanță, de asistență și de sprijin, rol care ar putea să fie decisiv. Instrumentele specifice care permit evoluția într-un asemenea rol și care sunt propuse în prezentul aviz pentru Comitetul Regiunilor sunt următoarele:

40.

reamintește că progresele și temele inițiativei vor trebui discutate și evaluate în cadrul unei conferințe anuale comune.